Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de cooperare dintre Uniunea Europeană și Agenția pentru Siguranța Navigației Aeriene în Africa și Madagascar (ASECNA) privind dezvoltarea sistemelor de radionavigație prin satelit și furnizarea de servicii conexe în zona de competență a ASECNA în beneficiul aviației civile (11351/2017 – C8-0018/2018 – 2017/0104(NLE))

P8_TA(2018)0269 A8-0213/2018

(Aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11351/2017),

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Agenția pentru Siguranța Navigației Aeriene în Africa și Madagascar (ASECNA) privind dezvoltarea sistemelor de radionavigație prin satelit și furnizarea de servicii conexe în zona de competență a ASECNA în beneficiul aviației civile (13661/2016),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 172 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0018/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0213/2018),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția sa Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ASECNA.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind prelungirea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii (08166/2018 – C8-0259/2018 – 2018/0067(NLE))

P8_TA(2018)0270 A8-0212/2018

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08166/2018),

–  având în vedere Decizia 98/591/CE a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii(1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 186 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0259/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0212/2018),

1.  aprobă prelungirea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statelor Unite ale Americii.

(1) JO L 284, 22.10.1998, p. 35.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind instituirea întreprinderii europene comune pentru calculul de înaltă performanță (COM(2018)0008 – C8-0037/2018 – 2018/0003(NLE))

P8_TA(2018)0271 A8-0217/2018

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0008),

–  având în vedere articolul 187 și articolul 188 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0037/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0217/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului15 instituie Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020, denumit în continuare „Orizont 2020”. Acesta urmărește să sporească impactul în ceea ce privește cercetarea și inovarea prin combinarea Orizont 2020 și a fondurilor din sectorul privat în cadrul unor parteneriate public-privat, în domenii esențiale în care cercetarea și inovarea pot să contribuie la obiectivele mai ample ale Uniunii privind competitivitatea, la atragerea investițiilor private și la soluționarea provocărilor societale. Parteneriatele respective ar trebui să se bazeze pe un angajament pe termen lung, incluzând o contribuție echilibrată din partea tuturor partenerilor, să fie răspunzătoare de îndeplinirea obiectivelor lor și să fie în concordanță cu obiectivele strategice ale Uniunii în materie de cercetare, dezvoltare și inovare. Guvernanța și funcționarea acestor parteneriate ar trebui să fie deschise, transparente, eficace și eficiente și să ofere unei game largi de părți interesate active în domeniile lor specifice ocazia de a participa. (2)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului15 instituie Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020, denumit în continuare „Orizont 2020”. Acesta urmărește să sporească impactul în ceea ce privește cercetarea și inovarea prin combinarea Orizont 2020 și a fondurilor din sectorul privat în cadrul unor parteneriate public-privat, în domenii esențiale în care cercetarea și inovarea pot să contribuie la obiectivele mai ample ale Uniunii privind competitivitatea, la atragerea investițiilor private și la soluționarea provocărilor societale. Parteneriatele respective ar trebui să se bazeze pe un angajament pe termen lung, incluzând o contribuție echilibrată din partea tuturor partenerilor, să fie răspunzătoare de îndeplinirea obiectivelor lor și să fie în concordanță cu obiectivele strategice ale Uniunii în materie de cercetare, dezvoltare și inovare. Guvernanța și funcționarea acestor parteneriate ar trebui să fie deschise, transparente, eficace și eficiente și să ofere unei game largi de părți interesate active în domeniile lor specifice ocazia de a participa, iar organizațiilor societății civile și grupurilor de cetățeni posibilitatea de a fi consultate în mod corespunzător în cadrul procesului decizional. __________________ __________________ 15 Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104) 15 Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104) Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa22” impune instituirea unui infrastructuri europene de date bazate pe capacități de calcul de înaltă performanță de înaltă clasă și dezvoltarea unui ecosistem de calcul de înaltă performanță european complet, capabil de dezvoltarea de noi tehnologii europene și de realizarea de supercalculatoare exascale. Importanța acestui domeniu și provocările cu care se confruntă părțile interesate din cadrul Uniunii necesită întreprinderea de acțiuni urgente în vederea obținerii resurselor și capacităților necesare pentru a închide lanțul care începe de la cercetare și dezvoltare și se încheie cu livrarea și exploatarea sistemelor de calcul de înaltă performanță. Prin urmare, ar trebui instituit un mecanism la nivelul Uniunii care să combine și să concentreze furnizarea de sprijin pentru stabilirea unei infrastructuri europene de calcul de înaltă performanță la nivel internațional și pentru desfășurarea de către statele membre, Uniune și sectorul privat de activități de cercetare și inovare în domeniul calculului de înaltă performanță. Această infrastructură ar trebui să furnizeze acces utilizatorilor din sectorul public, din industrie și din mediul academic, inclusiv comunităților științifice care fac parte din Cloudul european pentru știința deschisă. (8)  Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului – Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa 22” impune instituirea unui infrastructuri europene de date bazate pe capacități de calcul de înaltă performanță de înaltă clasă și dezvoltarea unui ecosistem de calcul de înaltă performanță european complet, capabil de dezvoltarea de noi tehnologii europene și de realizarea de supercalculatoare exascale. Importanța acestui domeniu și provocările cu care se confruntă părțile interesate din cadrul Uniunii necesită întreprinderea de acțiuni urgente în vederea obținerii resurselor și capacităților necesare pentru a închide lanțul care începe de la cercetare și dezvoltare și se încheie cu livrarea și exploatarea sistemelor de calcul de înaltă performanță exascale. Prin urmare, ar trebui instituit un mecanism la nivelul Uniunii care să combine și să concentreze furnizarea de sprijin pentru stabilirea unei infrastructuri europene de calcul de înaltă performanță la nivel internațional și pentru desfășurarea de către statele membre, Uniune și sectorul privat de activități de cercetare și inovare în domeniul calculului de înaltă performanță. Această infrastructură ar trebui să furnizeze acces utilizatorilor din sectorul public, din industrie, inclusiv întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), și din mediul academic, inclusiv comunităților științifice care fac parte din Cloudul european pentru știința deschisă. __________________ __________________ 22 COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa, COM (2016)0178. 22 COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR - Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - Dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa (COM(2016)0178). Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 8 a (nou) (8a)  Este de cea mai mare importanță ca, până în 2022, UE să ocupe o poziție de frunte în rândul puterilor mondiale din domeniul supercalculatoarelor. În prezent, Uniunea Europeană înregistrează întârzieri în ceea ce privește dezvoltarea calculului de înaltă performanță, din cauza investițiilor insuficiente în instituirea unui sistem complet. Pentru a elimina acest decalaj, Uniunea trebuie să achiziționeze supercalculatoare de talie mondială, să își securizeze sistemul de aprovizionare și să furnizeze servicii către industrie și IMM-uri pentru simulare, vizualizare și creare de prototipuri, asigurând în același timp un sistem de calcul de înaltă performanță în conformitate cu valorile și principiile Uniunii. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  Pentru a pune la dispoziția Uniunii performanțele de calcul necesare pentru menținerea activității sale de cercetare la un nivel de vârf, investițiile statelor membre în calculul de înaltă performanță ar trebui să fie coordonate, iar asimilarea tehnologiei de calcul de înaltă performanță de către industrie trebuie să fie consolidată. Uniunea ar trebui să-și crească eficiența în ceea ce privește transformarea dezvoltărilor din domeniul tehnologiei în sisteme de calcul de înaltă performanță care sunt achiziționate în Europa, stabilind o legătură eficientă între furnizarea de tehnologie, co-proiectarea acesteia împreună cu utilizatorii și achiziția comună de sisteme de nivel mondial. (10)  Pentru a pune la dispoziția Uniunii performanțele de calcul necesare pentru menținerea activității sale de cercetare la un nivel de vârf și pentru a exploata valoarea adăugată a acțiunii comune la nivelul Uniunii, investițiile statelor membre în calculul de înaltă performanță ar trebui să fie coordonate, iar asimilarea tehnologiei de calcul de înaltă performanță de către industrie trebuie să fie consolidată. Uniunea ar trebui să-și crească eficiența în ceea ce privește transformarea dezvoltărilor din domeniul tehnologiei în sisteme de calcul de înaltă performanță care sunt achiziționate în Europa, stabilind o legătură eficientă între furnizarea de tehnologie, co-proiectarea acesteia împreună cu utilizatorii și achiziția comună de sisteme de nivel mondial. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 10 a (nou) (10a)  Este necesar ca Comisia și statele membre să analizeze cadre de guvernanță și de finanțare adecvate, ținând seama în mod corespunzător de inițiativa privind întreprinderea europeană comună pentru calculul de înaltă performanță (EuroHPC) și de sustenabilitatea sa, precum și de necesitatea existenței unor condiții de concurență echitabile la nivel european. În plus, statele membre ar trebui să aibă în vedere programele de finanțare într-un mod aliniat la abordarea Comisiei. Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 10 b (nou) (10b)  Platforma tehnologică europeană și parteneriatul public-privat contractual (PPPc) privind calculul de înaltă performanță (HPC) sunt esențiale pentru definirea priorităților de cercetare ale Uniunii în ceea ce privește dezvoltarea în UE a tehnologiei în toate segmentele lanțului de aprovizionare al soluțiilor HPC. Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 11 a (nou) (11a)  Misiunea întreprinderii comune este de a stabili și menține în Uniune un ecosistem integrat de nivel mondial de calcul de înaltă performanță și volume mari de date, bazat pe poziția de lider a Uniunii în ceea ce privește tehnologiile de HPC, cloud computing și volume mari de date. Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 12 (12)  Întreprinderea comună ar trebui constituită și ar trebui să devină funcțională în 2019, pentru a atinge obiectivul de înzestrare a Uniunii cu o infrastructură pre-exascale până în 2020 și de dezvoltare a tehnologiilor necesare pentru atingerea capacităților exascale până în 2022/2023. Întrucât ciclul de dezvoltare al unei generații ulterioare de tehnologie durează în general 4-5 ani, pentru menținerea competitivității pe piața globală, acțiunile întreprinse în vederea îndeplinirii acestui obiectiv trebuie să fie inițiate acum. (12)  Întreprinderea comună ar trebui constituită și ar trebui să devină funcțională în 2019, pentru a atinge obiectivul de înzestrare a Uniunii cu o infrastructură pre-exascale până în 2020 și de dezvoltare a tehnologiilor necesare pentru atingerea, unde este posibil, a capacităților exascale autonome până în 2022/2023. Întrucât ciclul de dezvoltare al unei generații ulterioare de tehnologie durează în general 4-5 ani, pentru menținerea competitivității pe piața globală, acțiunile întreprinse în vederea îndeplinirii acestui obiectiv trebuie să fie inițiate acum. Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 12 a (nou) (12a)  Întreprinderea comună EuroHPC ar trebui tratată ca parte integrantă a infrastructurii europene de date în întregul ecosistem, iar beneficiile ar trebui promovate pe scară largă. Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 13 a (nou) (13a)  Comisia ar trebui să încurajeze mai multe state membre să se alăture întreprinderii comune EuroHPC și să o folosească ca domeniu prioritar pentru programele de cercetare și dezvoltare care corespund activităților la nivel național. Comisia ar trebui, de asemenea, să promoveze inițiativa în toate statele membre în cadrul unui puternic angajament politic și economic privind inovarea digitală. Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 14 (14)  Uniunea, statele participante și membrii privați ai întreprinderii comune ar trebui să aducă fiecare o contribuție financiară la costurile administrative ale întreprinderii comune. Întrucât, conform cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, contribuția la costurile administrative ale Uniunii poate fi mobilizată pentru a acoperi costurile de funcționare numai până în 2023, statele participante și membrii privați ai întreprinderii comune ar trebui să acopere integral costurile administrative ale întreprinderii comune începând cu 2024. (14)  Uniunea, statele participante și membrii privați ai întreprinderii comune ar trebui să aducă fiecare o contribuție financiară la costurile administrative ale întreprinderii comune. Întrucât, conform cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, contribuția la costurile administrative ale Uniunii poate fi mobilizată pentru a acoperi costurile de funcționare numai până în 2023, statele participante și membrii privați ai întreprinderii comune ar trebui să acopere integral costurile administrative ale întreprinderii comune începând cu 2024, pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a întreprinderii comune. Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 15 a (nou) (15a)  Ar trebui explorate și promovate toate sinergiile posibile dintre EuroHPC și programele de cercetare naționale și ale Uniunii. Întreprinderea comună ar trebui să se integreze în structurile existente de cercetare și dezvoltare principale, cum ar fi PPP privind platforma tehnologică europeană pentru calculul de înaltă performanță și volumele mari de date, pentru a crește la maxim eficiența, a facilita utilizarea sa și a pune bazele unei economii de succes bazate pe date. Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 15 b (nou) (15b)  Comisia și statele membre ar trebui să consolideze activitatea existentă din cadrul Parteneriatului european pentru cloud pe baza pilonilor existenți PRACE și GEANT, să evite orice fel de conflicte de interese și să recunoască rolurile lor complementare fundamentale în realizarea unui ecosistem EuroHPC. Amendamentul 14 Propunere de regulament Considerentul 18 (18)  Întreprinderea comună ar trebui să abordeze teme clar definite, care să permită mediului academic și industriilor din Europa în general să proiecteze, să dezvolte și să utilizeze cele mai inovatoare tehnologii din domeniul calculului de înaltă performanță și să stabilească o infrastructură integrată la nivelul întregii Uniuni, cu o capacitate de calcul de înaltă performanță de nivel mondial, conectivitate de mare viteză și aplicații și servicii de date și software de vârf, pentru oamenii săi de știință și pentru alți utilizatori de frunte din sectorul industriei, inclusiv IMM-uri și utilizatori din sectorul public. Întreprinderea comună ar trebui să depună eforturi pentru a reduce deficitul de competențe specifice din domeniul HPC. Întreprinderea comună ar trebui să pregătească drumul spre dezvoltarea primei sale infrastructuri hibrid de calcul de înaltă performanță din Europa, prin integrarea unor arhitecturi clasice de calcul și a unor dispozitive cuantice de calcul, de exemplu prin exploatarea calculatorului cuantic ca accelerator al firelor de calcul de înaltă performanță. Este necesar un sprijin financiar structurat și coordonat la nivel european pentru menținerea poziției de vârf a echipelor de cercetare și a industriilor europene într-un context internațional extrem de competitiv, prin obținerea unor rezultate de nivel mondial și prin integrarea acestora în sisteme competitive, pentru asigurarea exploatării industriale rapide și pe scară largă a tehnologiei europene la nivelul Uniunii, ceea ce ar genera efecte colaterale semnificative pentru societate, pentru împărțirea riscurilor și prin reunirea forțelor prin orientarea strategiilor și a investițiilor către un interes comun european. Comisia ar putea considera, în urma notificării de către statul membru sau de către grupul de state membre implicate, că inițiativele întreprinderii comune sunt eligibile ca proiecte importante de interes comun european, dacă toate condițiile relevante sunt îndeplinite în conformitate cu cadrul comunitar privind ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare25. (18)  Întreprinderea comună ar trebui să abordeze teme clar definite, care să permită mediului academic, dar și industriilor din Europa în general să proiecteze, să dezvolte și să utilizeze cele mai inovatoare tehnologii din domeniul calculului de înaltă performanță și să stabilească o infrastructură integrată la nivelul întregii Uniuni, cu o capacitate de calcul de înaltă performanță de nivel mondial, conectivitate de mare viteză și aplicații și servicii de date și software de vârf, pentru oamenii săi de știință și pentru alți utilizatori de frunte din sectorul industriei, în special pentru microîntreprinderi, IMM-uri și întreprinderi nou-înființate, și utilizatori din sectorul public. Întreprinderea comună ar trebui să depună eforturi pentru a reduce deficitul de competențe specifice din domeniul HPC, încurajând calificarea și alegerea unor cariere legate de HPC și oferind programe speciale care să încurajeze o reprezentare echilibrată a bărbaților și a femeilor în profesiile din domeniul HPC. Întreprinderea comună ar trebui să pregătească drumul spre dezvoltarea primei infrastructuri hibrid de calcul de înaltă performanță din Europa, prin integrarea unor arhitecturi clasice de calcul și a unor dispozitive cuantice de calcul, de exemplu prin exploatarea calculatorului cuantic ca accelerator al firelor de calcul de înaltă performanță. Este necesar un sprijin financiar structurat și coordonat la nivel european pentru menținerea poziției de vârf a echipelor de cercetare și a industriilor europene într-un context internațional extrem de competitiv, prin obținerea unor rezultate de nivel mondial și prin integrarea acestora în sisteme competitive, pentru asigurarea exploatării industriale rapide și pe scară largă a tehnologiei europene la nivelul Uniunii, ceea ce ar genera efecte colaterale benefice semnificative pentru societate, pentru împărțirea riscurilor și prin reunirea forțelor prin orientarea strategiilor și a investițiilor către un interes comun european. Comisia ar putea considera, în urma notificării de către statul membru sau de către grupul de state membre implicate, că inițiativele întreprinderii comune sunt eligibile ca proiecte importante de interes comun european, dacă toate condițiile relevante sunt îndeplinite în conformitate cu cadrul comunitar privind ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare25. __________________ __________________ 25 Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun, JO C 188, 20.6.2014, p. 4. 25 Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun (JO C 188, 20.6.2014, p. 4). Amendamentul 15 Propunere de regulament Considerentul 18 a (nou) (18a)  Întreprinderea comună ar trebui să promoveze și să le asigure oamenilor de știință, industriei și sectorului public din Uniune accesul la supercalculatoare de nivel mondial și la serviciile asociate, oferindu-le instrumentele necesare pentru a rămâne în avangarda științei și concurenței industriale în vederea menținerii și sprijinirii infrastructurilor de date științifice integrate și calculului de înaltă performanță. Amendamentul 16 Propunere de regulament Considerentul 18 b (nou) (18b)  Întreprinderea comună ar trebui să permită participarea tuturor statelor membre, acestea fiind încurajate să i se alăture și să o folosească ca domeniu prioritar pentru programele de cercetare și dezvoltare care corespund activităților la nivel național. Întreprinderea comună ar trebui să promoveze activitățile aferente supercalculatorului în cadrul unui puternic angajament politic și economic privind inovarea digitală. Amendamentul 17 Propunere de regulament Considerentul 18 c (nou) (18c)  Pentru a dezvolta capacitatea necesară în toate statele membre și pentru a asigura participarea acestora, ar trebui înființat pentru fiecare stat membru un centru de competență pentru calculul de înaltă performanță (centru) asociat centrului național de supercalcul. Centrele ar trebui să faciliteze și să promoveze accesul la ecosistemul HPC, de la accesul la supercalculatoare la accesul la aplicații și servicii. Ar trebui, de asemenea, să asigure pentru utilizatorii HPC cursuri de învățare și de formare pentru dezvoltarea competențelor în domeniul HPC, să promoveze acțiuni de sensibilizare și de formare și activități de informare cu privire la beneficiile HPC pentru IMM-uri în special și să se angajeze în activități de colaborare în rețea cu părțile interesate și cu alte centre pentru a stimula inovațiile pe scară mai largă care să permită utilizarea și mai extinsă a HPC. Amendamentul 18 Propunere de regulament Considerentul 18 d (nou) (18d)  Participarea la scară largă în întreaga Uniune și un acces echitabil și rezonabil pentru actorii state terțe sunt importante pentru valorificarea deplină a potențialului unui supercalculator al UE capabil să contribuie la excelența științifică și la competitivitatea regională a Uniunii. Amendamentul 19 Propunere de regulament Considerentul 18 e (nou) (18e)  Deși timpul de acces la supercalculatoare este proporțional cu contribuțiile financiare, ar trebui asigurate condiții de concurență echitabile pentru toate statele membre, toți oamenii de știință și toate sectoarele industriale din Uniune. Amendamentul 20 Propunere de regulament Considerentul 18 f (nou) (18f)  Timpul de acces al Uniunii ar trebui atribuit prin intermediul unor cereri de oferte competitive, bazate pe excelență, indiferent de statul membru de cetățenie al solicitantului. În plus, statele membre participante ar trebui să poată, de asemenea, să pună la dispoziție timpul lor de acces altor oameni de știință, sectoare industriale sau cercetători din Uniune. Amendamentul 21 Propunere de regulament Considerentul 20 a (nou) (20a)  Supercalculatoarele achiziționate și întreținute de întreprinderea comună ar trebui să fie concepute și selectate pentru a li se maximiza eficiența în scopuri științifice, precum și în scopul utilizării de către industrie. Din acest motiv, Comisia trebuie să ia măsuri pentru a consolida în continuare analiza eficienței și rentabilității în evaluările sale. Amendamentul 22 Propunere de regulament Considerentul 22 (22)  Supercalculatoarele pre-exascale și petascale ar trebui să fie utilizate în principal în scopuri de inovare și cercetare publică, fiind disponibile oricărui utilizator din mediul academic, din industrie sau din sectorul public. Întreprinderea comună ar trebui să poată desfășura anumite activități economice limitate în scopuri private. Accesul ar trebui acordat utilizatorilor stabiliți în Uniune sau într-o țară asociată programului Orizont 2020. Drepturile de acces ar trebui să fie echitabile pentru toți utilizatorii și alocate într-un mod transparent. Consiliul de conducere ar trebui să definească drepturile de acces la cota care revine Uniunii din perioada de accesare pentru fiecare supercalculator. (22)  Supercalculatoarele pre-exascale și petascale ar trebui să fie utilizate în principal în scopuri de inovare și cercetare publică civilă, fiind disponibile oricărui utilizator din mediul academic, din industrie, inclusiv IMM-urilor, sau din sectorul public. Întreprinderea comună ar trebui să poată desfășura anumite activități economice limitate în scopuri private. Accesul ar trebui acordat utilizatorilor stabiliți în Uniune sau într-o țară asociată programului Orizont 2020. Drepturile de acces ar trebui să fie echitabile pentru toți utilizatorii și alocate într-un mod transparent. Consiliul de conducere ar trebui să definească drepturile de acces la cota care revine Uniunii din perioada de accesare pentru fiecare supercalculator. Amendamentul 23 Propunere de regulament Considerentul 28 a (nou) (28a)  Ar trebui să se aplice, ca o condiție minimă, dispozițiile aferente programului Orizont 2020 referitoare la drepturile de proprietate intelectuală, transferul acestora, acordarea de licențe și exploatare, pentru a se proteja interesele economice ale Uniunii. Amendamentul 24 Propunere de regulament Considerentul 29 a (nou) (29a)  Suma necesară pentru achiziționarea supercalculatorului ar trebui să acopere și investiții în îmbunătățirea fluxului de date și în conectarea la rețea. Amendamentul 25 Propunere de regulament Considerentul 30 a (nou) (30a)  Furnizorii asociați inițiativei HPC care își desfășoară activitatea în Uniune trebuie să concureze în condiții echitabile și conform acelorași reguli. Amendamentul 26 Propunere de regulament Considerentul 30 b (nou) (30b)  Pentru a asigura coerența și pentru a evita suprapunerea cu alte inițiative existente în domeniul calculului de înaltă performanță și al volumelor mari de date, în special cu parteneriatele contractuale de tip public-privat în aceste domenii, instituite în 2014, și cu PRACE, aceste inițiative ar trebui raționalizate prin includerea lor în întreprinderea comună în cadrul pentru perioada de după 2020. Amendamentul 27 Propunere de regulament Considerentul 32 (32)  Furnizarea de sprijin financiar pentru activitățile din cadrul programului privind Mecanismul pentru interconectarea Europei ar trebui să respecte normele acestui program. (32)  Ar trebui urmărită simplificarea administrativă și ar trebui evitată coexistența unor norme diferite în cadrul aceleiași întreprinderi comune. Un set unic de norme ar trebui să fie valabil pentru toate activitățile întreprinderii comune, în locul coexistenței normelor aplicabile programelor Orizont 2020 și MIE. Amendamentul 28 Propunere de regulament Considerentul 40 (40)  Toate cererile de propuneri și toate procedurile de licitații efectuate în temeiul reglementărilor privind întreprinderii comune ar trebui să țină seama de durata programului-cadru Orizont 2020 și a programului privind Mecanismul pentru interconectarea Europei, după caz, cu excepția cazurilor justificate corespunzător. (40)  Toate cererile de propuneri și toate procedurile de licitații efectuate în temeiul reglementărilor privind întreprinderii comune ar trebui să țină seama de durata programului-cadru Orizont 2020 și a programului privind Mecanismul pentru interconectarea Europei, după caz, cu excepția cazurilor justificate corespunzător. Pentru perioada care nu este acoperită de programul-cadru Orizont 2020 și programul privind Mecanismul pentru interconectarea Europei, ar trebui făcute ajustările necesare ținând seama de CFM pentru perioada de după 2020, în vederea continuării activităților întreprinderii comune. Amendamentul 29 Propunere de regulament Considerentul 41 a (nou) (41a)  Calculul de înaltă performanță este important pentru dezvoltarea tehnologiei cloud și potențialul său nu va putea fi valorificat pe deplin decât atunci când datele vor putea circula liber în Uniune, conform unor norme clare. Amendamentul 30 Propunere de regulament Considerentul 41 b (nou) (41b)  În plus, legislația Uniunii privind protecția datelor, viața privată și securitatea ar trebui să se aplice oricărui supercalculator deținut integral sau parțial de întreprinderea comună sau oricărui supercalculator care oferă timp de acces întreprinderii comune. Amendamentul 31 Propunere de regulament Considerentul 41 c (nou) (41c)  Întreprinderea comună ar trebui să garanteze că supercalculatoarele pentru calcule de înaltă performanță din Uniune sunt accesibile exclusiv entităților care respectă legislația Uniunii privind protecția datelor, viața privată și securitatea. Amendamentul 32 Propunere de regulament Considerentul 41 d (nou) (41d)  Întreprinderea comună ar trebui să garanteze că supercalculatoarele pentru calcule de înaltă performanță din Uniune sunt accesibile exclusiv entităților stabilite în statele membre sau țările asociate care respectă legislația Uniunii privind protecția datelor, viața privată și securitatea. Amendamentul 33 Propunere de regulament Considerentul 41 e (nou) (41e)  Atunci când este cazul, ar trebui promovată cooperarea internațională cu țări terțe și între țările participante. Accesul la supercalculatoarele din Uniune nu ar trebui acordat unor entități stabilite în țări terțe, cu excepția cazului în care aceste țări acordă acces reciproc la supercalculatoarele lor. Exploatarea datelor supercalculatoarelor din Uniune ar trebui să fie încurajată, asigurându-se totodată conformitatea cu legislația Uniunii privind protecția datelor, viața privată și securitatea. Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 7 (7)  „entitate gazdă” înseamnă o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant la întreprinderea comună care include facilități de găzduire și exploatare a unui supercalculator pre-exascale. (7)  „entitate gazdă” înseamnă o persoană juridică stabilită într-un stat membru participant la întreprinderea comună care include facilități de găzduire și exploatare a unui supercalculator petascale sau pre-exascale. Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera a (a)  furnizarea, în beneficiul oamenilor de știință, al industriei și al sectorului public din cadrul Uniunii sau al unei țări asociate programului Orizont 2020, a celor mai noi infrastructuri de date și de calcul de înaltă performanță, precum și sprijinirea dezvoltării tehnologiilor și a aplicațiilor HPC într-o gamă largă de domenii. (a)  furnizarea, în beneficiul oamenilor de știință și cercetătorilor, al industriei, inclusiv al întreprinderilor nou-înființate, al microîntreprinderilor și al IMM-urilor, precum și al sectorului public din cadrul Uniunii sau al unei țări asociate programului Orizont 2020, a celor mai noi infrastructuri de date și de calcul de înaltă performanță, precum și sprijinirea dezvoltării tehnologiilor și a aplicațiilor HPC într-o gamă largă de domenii, în primul rând pentru uz civil, cum ar fi serviciile medicale, energia, orașele inteligente, transportul autonom și spațiul. Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera b (b)  furnizarea unui cadru pentru achiziționarea unei infrastructuri integrate de date și de supercalculatoare pre-exascale de nivel mondial în cadrul Uniunii; (b)  furnizarea unui cadru pentru achiziționarea unei infrastructuri integrate de date și de supercalculatoare pre-exascale de nivel mondial în cadrul Uniunii, inclusiv prin sprijinirea achiziționării de supercalculatoare petascale; Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera d (d)  sprijinirea dezvoltării unui ecosistem integrat de calcul de înaltă performanță la nivelul Uniunii care să acopere toate segmentele lanțului valoric din sectorul științific și industrial, în special segmentele de hardware, software, aplicații, servicii, inginerie, interconexiuni, know-how și competențe. (d)  sprijinirea dezvoltării unui ecosistem integrat de calcul de înaltă performanță la nivelul Uniunii care să acopere toate segmentele lanțului valoric din sectorul științific și industrial, în special segmentele de hardware, software, aplicații, servicii, inginerie, interconexiuni, know-how și competențe, pentru a consolida rolul Uniunii ca centru global al inovării, contribuind la competitivitate și la o capacitate crescută de cercetare și dezvoltare; Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera da (nouă) (da)  posibilitatea creării de sinergii și asigurarea valorii adăugate în ceea ce privește cooperarea între statele membre participante și alți actori; Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 1 – litera db (nouă) (db)  stabilirea de legături cu parteneriatele de tip public-privat contractuale existente în ceea ce privește calculul de înaltă performanță și volumele mari de date, în vederea creării de sinergii și a integrării. Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 – litera d (d)  construirea și exploatarea unei infrastructuri integrate de date și supercalculatoare de înaltă clasă la nivelul Uniunii, întrucât aceasta reprezintă o componentă esențială pentru asigurarea excelenței științifice, pentru digitalizarea industriei și a sectorului public și pentru consolidarea capacităților de inovare și a competitivității globale, în vederea stimulării creșterii economice și a ocupării forței de muncă la nivelul Uniunii; (d)  construirea și exploatarea unei infrastructuri integrate de date și supercalculatoare de înaltă clasă la nivelul Uniunii, această infrastructură fiind proiectată pentru a fi eficientă în scopuri științifice și reprezentând o componentă esențială pentru asigurarea excelenței științifice, pentru digitalizarea industriei și a sectorului public și pentru consolidarea capacităților de inovare și a competitivității globale, în vederea stimulării creșterii economice și a ocupării forței de muncă la nivelul Uniunii; Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 – litera e (e)  furnizarea de acces la infrastructuri și servicii bazate pe sisteme de calcul de înaltă performanță pentru o gamă largă de utilizatori din cadrul comunității științifice și de cercetare, precum și din cadrul industriei, inclusiv IMM-uri, și din sectorul public, pentru aplicațiile și serviciile de date noi și emergente care necesită o mare putere de calcul; (e)  furnizarea de acces la infrastructuri și servicii bazate pe sisteme de calcul de înaltă performanță pentru o gamă largă de utilizatori din cadrul comunității științifice și de cercetare, precum și din cadrul industriei, al microîntreprinderilor și al IMM-urilor și din sectorul public, pentru aplicațiile și serviciile de date noi și emergente care necesită o mare putere de calcul; Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 – litera f (f)  eliminarea decalajului dintre cercetare și dezvoltare și furnizarea de sisteme exascale de calcul de înaltă performanță, consolidând lanțul de aprovizionare cu tehnologie digitală la nivelul Uniunii și permițând achiziția de către întreprinderea comună a unor supercalculatoare de înaltă clasă; (f)  eliminarea decalajului dintre cercetare și dezvoltare și furnizarea de sisteme exascale de calcul de înaltă performanță, consolidând lanțul de aprovizionare cu tehnologie digitală la nivelul Uniunii și permițând achiziția de către întreprinderea comună a unor supercalculatoare de nivel mondial; Amendamentul 43 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 – litera h (h)  interconectarea și gruparea supercalculatoarelor cu capacitate de calcul de înaltă performanță de la nivel regional, național și european și a altor sisteme de calcul, centre de date și programe informatice și aplicații conexe; (h)  interconectarea și gruparea supercalculatoarelor cu capacitate de calcul de înaltă performanță de la nivel regional, național și european și a altor sisteme de calcul, centre de date și programe informatice și aplicații conexe, fără a pune în pericol protecția datelor și a vieții private; Amendamentul 44 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 – litera i (i)  creșterea potențialului de inovare al industriei și, în special, al IMM-urilor, pe baza unor servicii și infrastructuri avansate de calcul de înaltă performanță; (i)  creșterea potențialului de inovare al industriei și, în special, al microîntreprinderilor și al IMM-urilor, precum și al comunităților științifice și de cercetare, pe baza unor servicii și infrastructuri avansate de calcul de înaltă performanță, inclusiv a centrelor naționale de calcul de înaltă performanță și de supercalcul; Amendamentul 45 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2 – litera j (j)  îmbunătățirea înțelegerii calculului de înaltă performanță și contribuirea la reducerea deficitului de competențe de la nivelul Uniunii în ceea ce privește calculul de înaltă performanță; (j)  îmbunătățirea înțelegerii calculului de înaltă performanță și contribuirea la reducerea deficitului de competențe de la nivelul Uniunii în ceea ce privește calculul de înaltă performanță, încurajând calificarea și o reprezentare echilibrată a bărbaților și femeilor în profesiile din domeniul calculului de înaltă performanță; Amendamentul 46 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 (1)  Întreprinderea comună încredințează exploatarea fiecărui supercalculator pre-exascale individual deținut unei entități-gazdă selectate în conformitate cu alineatul (3) și cu normele financiare ale întreprinderii comune menționate la articolul 11. (1)  Întreprinderea comună încredințează exploatarea fiecărui supercalculator petascale sau pre-exascale individual deținut unei entități-gazdă, care reprezintă una sau mai multe țări participante și care este selectată în conformitate cu alineatul (3) și cu normele financiare ale întreprinderii comune menționate la articolul 11. Amendamentul 47 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 2 (2)  Supercalculatoarele pre-exascale sunt situate într-un stat participant care este un stat membru al Uniunii. Un stat membru nu poate găzdui mai mult de un supercalculator pre-exascale. (2)  Supercalculatoarele petascale sau pre-exascale sunt situate într-un stat participant care este un stat membru al Uniunii. Un stat membru nu poate găzdui mai mult de un supercalculator pre-exascale. Amendamentul 48 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 3 – partea introductivă (3)  Entitatea-gazdă este selectată de către consiliul de conducere, în funcție, printre altele, de următoarele criterii: (3)  Entitatea-gazdă este selectată în urma unui proces echitabil și transparent de către consiliul de conducere, în funcție, printre altele, de următoarele criterii: Amendamentul 49 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 3 – litera c (c)  experiența entității-gazdă în instalarea și exploatarea de sisteme similare; (c)  experiența entității-gazdă în instalarea, exploatarea și întreținerea de sisteme similare, inclusiv în ceea ce privește nevoile în materie de energie ale supercalculatorului; Amendamentul 50 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 3 – litera ca (nouă) (ca)  un nivel ridicat de protecție a datelor, protecție a vieții private și securitate cibernetică, inclusiv o gestionare a riscurilor și a amenințărilor în conformitate cu cele mai avansate tehnici și rezistență la atacurile cibernetice; Amendamentul 51 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 4 a (nou) (4a)  Din momentul în care sunt selectate entitățile-gazdă, întreprinderea comună asigură sinergiile cu fondurile ESI. Amendamentul 52 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 2 (2)  Consiliul de conducere definește condițiile de acces general și poate defini condițiile de acces special pentru diferite tipuri de utilizatori sau de aplicații. Calitatea serviciului este aceeași pentru toți utilizatorii. (2)  Consiliul de conducere definește condițiile de acces general și poate defini condițiile de acces special pentru diferite tipuri de utilizatori sau de aplicații. Calitatea serviciului este aceeași pentru toți utilizatorii, dar pot fi stabilite anterior criterii de prioritate fără a periclita accesul pentru toți potențialii utilizatori și toate potențialele aplicații. Amendamentul 53 Propunere de regulament Articolul 9 – alineatul 3 (3)  Fără a aduce atingere acordurilor internaționale încheiate de Uniune, li se acordă o perioadă de accesare numai utilizatorilor care își au reședința, sunt stabiliți sau localizați într-un stat membru sau într-o țară asociată programului Orizont 2020, cu excepția cazului în care consiliul de conducere decide contrariul, în cazuri justificate corespunzător, având în vedere interesele Uniunii. (3)  Fără a aduce atingere acordurilor internaționale încheiate de Uniune, li se acordă o perioadă de accesare numai utilizatorilor care își au reședința, sunt stabiliți sau localizați într-un stat membru sau într-o țară asociată programului Orizont 2020, cu excepția cazului în care consiliul de conducere decide contrariul, în cazuri justificate corespunzător, în special atunci când este vorba de țări terțe care au semnat acorduri internaționale privind cooperarea științifică și, dup caz, dacă acestea au acordat acces reciproc la supercalculatorul lor, având în vedere interesele Uniunii. Amendamentul 54 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 – paragraful 1 Cota perioadei de accesare a Uniunii pentru fiecare supercalculator este direct proporțională cu contribuția financiară a Uniunii la costul de achiziție al acestuia raportată la costul total al achiziționării și exploatării supercalculatorului pre-exascale. Consiliul de conducere va defini drepturile de acces pentru cota care revine Uniunii din perioada de accesare. Cota perioadei de accesare a Uniunii pentru fiecare supercalculator este direct proporțională cu contribuția financiară a Uniunii la costul de achiziție al acestuia raportată la costul total al achiziționării și exploatării supercalculatorului pre-exascale. Accesul la cota perioadei de accesare a Uniunii vizează exclusiv aplicații civile. Consiliul de conducere va defini drepturile de acces pentru cota care revine Uniunii din perioada de accesare. Amendamentul 55 Propunere de regulament Articolul 10 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Contribuția fiecărui stat participant la costul timpului de acces se face cunoscută publicului. Amendamentul 56 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 1 (1)  Până la 30 iunie 2022, Comisia va efectua, cu sprijinul unor experți independenți, o evaluare intermediară a întreprinderii comune, care va determina, în special, nivelul de participare și contribuția la acțiuni ale statelor participante, ale membrilor privați, ale entităților constitutive și ale entităților afiliate acestora, dar și ale altor entități juridice. Comisia pregătește un raport de evaluare care include concluziile evaluării și observațiile Comisiei. Comisia transmite raportul respectiv Parlamentului European și Consiliului până la 31 decembrie 2022. (1)  Până la 30 iunie 2022, Comisia va efectua, cu sprijinul unor experți independenți, o evaluare intermediară a întreprinderii comune, care va determina, în special, nivelul de participare și contribuția la acțiuni ale statelor participante, ale membrilor privați, ale entităților constitutive și ale entităților afiliate acestora, ale industriei Uniunii în ansamblu, dar și ale altor entități juridice. Evaluarea ar trebui, de asemenea, să identifice și alte posibile nevoi în materie de politică, incluzând analizarea situației în sectoare specifice cu privire la posibilitatea acestora de a accesa și utiliza pe deplin posibilitățile oferite de calculul de înaltă performanță. Comisia pregătește un raport de evaluare care include concluziile evaluării și observațiile Comisiei. Comisia transmite raportul respectiv Parlamentului European și Consiliului până la 31 decembrie 2022. Amendamentul 57 Propunere de regulament Articolul 17 – alineatul 3 a (nou) (3a)  Evaluarea privește serviciile comerciale prevăzute la articolul 12, în funcție de utilizare; Amendamentul 58 Propunere de regulament Anexă – articolul 1 – paragraful 1 – litera c (c)  inițierea și gestionarea procedurii de achiziționare a supercalculatoarelor de nivel pre-exascale, evaluarea ofertelor primite, acordarea de finanțare în limitele fondurilor disponibile, monitorizarea punerii în aplicare a contractului și gestionarea contractelor; (c)  inițierea și gestionarea procedurii de achiziționare a supercalculatoarelor de nivel pre-exascale în mod deschis și transparent, recurgând la experți independenți, evaluarea ofertelor primite, acordarea de finanțare în limitele fondurilor disponibile, monitorizarea punerii în aplicare a contractului și gestionarea contractelor; Amendamentul 59 Propunere de regulament Anexă – articolul 1 – paragraful 1 – litera d (d)  selectarea entității-gazdă a supercalculatoarelor de nivel pre-exascale, în conformitate cu normele sale financiare menționate la articolul 11 din prezentul regulament; (d)  selectarea entității-gazdă a supercalculatoarelor de nivel pre-exascale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) și cu normele financiare menționate la articolul 11 din prezentul regulament; Amendamentul 60 Propunere de regulament Anexă – articolul 1 – paragraful 1 – litera i (i)  furnizarea de sprijin financiar, în special sub formă de granturi, cu focalizare pe aplicații, activități de informare, acțiuni de sensibilizare și activități de dezvoltare profesională, în vederea atragerii de resurse umane în domeniul calculului de înaltă performanță, precum și a îmbunătățirii competențelor și a realizării de know-how cu privire la ecosistem; (i)  furnizarea de sprijin financiar, în special sub formă de granturi, cu focalizare pe aplicații, activități de informare, acțiuni de sensibilizare și activități de dezvoltare și reconversie profesională, în vederea atragerii de resurse umane în domeniul calculului de înaltă performanță, a promovării unei participări echilibrate a bărbaților și femeilor, precum și a îmbunătățirii competențelor și a realizării de know-how cu privire la ecosistem; Amendamentul 61 Propunere de regulament Anexă – articolul 6 – alineatul 5 (5)  Consiliul de conducere numește un președinte pentru un mandat de doi ani. Mandatul președintelui este extins o singură dată, pe baza deciziei consiliului de conducere. (5)  Consiliul de conducere numește un președinte din rândul membrilor săi, pentru un mandat de doi ani. Mandatul președintelui este extins o singură dată, pe baza deciziei consiliului de conducere. Amendamentul 62 Propunere de regulament Anexă – articolul 8 – punctul 1 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou) Lista candidaților se stabilește astfel încât să asigure o reprezentare egală și șanse egale pentru femei și bărbați. Amendamentul 63 Propunere de regulament Anexă – articolul 10 – alineatul 2 (2)  Grupul consultativ pentru cercetare și inovare constă într-un număr maxim de 12 membri, din care nu mai mult de șase sunt numiți de către membrii privați și nu mai mult de șase membri sunt numiți de către consiliul de conducere. Consiliul de conducere stabilește criteriile specifice și procesul de selecție pentru membrii pe care îi numește. (2)  Grupul consultativ pentru cercetare și inovare constă într-un număr maxim de 20 de membri, din care nu mai mult de opt sunt numiți de către membrii privați și nu mai mult de doisprezece membri sunt numiți de către consiliul de conducere. Consiliul de conducere stabilește criteriile specifice și procesul de selecție pentru membrii pe care îi numește. Amendamentul 64 Propunere de regulament Anexă – articolul 21 – alineatul 1 a (nou) Întreprinderea comună asigură respectarea legislației Uniunii privind protecția datelor și viața privată. Amendamentul 65 Propunere de regulament Anexă – articolul 23 – alineatul 2 (2)  Consiliul de conducere al întreprinderii comune adoptă norme pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în rândul membrilor, organismelor și personalului acesteia. Astfel de norme trebuie să conțină prevederile necesare pentru evitarea unui conflict de interese în cazul reprezentanților membrilor întreprinderii comune care fac parte din consiliul de conducere. (2)  Consiliul de conducere al întreprinderii comune adoptă norme pentru prevenirea și gestionarea conflictelor de interese în rândul membrilor, organismelor și personalului acesteia, în conformitate cu cele mai bune practici ale Uniunii. Astfel de norme trebuie, de asemenea, să conțină prevederile necesare pentru evitarea unui conflict de interese în cazul reprezentanților membrilor întreprinderii comune care fac parte din consiliul de conducere.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea prezentată de Franța – EGF/2017/009 FR/Air France) (COM(2018)0230 – C8-0161/2018 – 2018/2059(BUD))

P8_TA(2018)0272 A8-0210/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0230 – C8-0161/2018),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind FEG”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0210/2018),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil;

C.  întrucât Franța a depus cererea EGF/2017/009 FR/Air France pentru o contribuție financiară din partea FEG, ca urmare a celor 1 858 de disponibilizări care au avut loc în sectorul economic încadrat la diviziunea 51 a NACE Rev. 2 („Transporturi aeriene”), în regiunile de nivel NUTS 2 Île-de-France (FR10) și Provența-Alpi-Coasta de Azur (FR82) din Franța;

D.  întrucât sprijinirea companiilor aeriene din Uniune este foarte importantă, având în vedere scăderea cotei de piață a Uniunii în sectorul transportului aerian internațional;

E.  întrucât cererea are la bază criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul privind FEG, potrivit cărora asistența poate fi acordată dacă sunt disponibilizați cel puțin 500 de lucrători într-o perioadă de referință de patru luni în cadrul unei întreprinderi dintr-un stat membru, inclusiv lucrătorii disponibilizați de furnizorii și producătorii din aval și/sau persoanele care desfășoară o activitate independentă și care și-au încetat activitatea,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG și că Franța are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară în valoare de 9 894 483 EUR, ceea ce reprezintă 60 % din costurile totale de 16 490 805 EUR, incluzând cheltuielile pentru servicii personalizate de 16 410 805 EUR și cheltuielile pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare în valoare de 80 000 EUR;

2.  remarcă faptul că autoritățile franceze au depus cererea la 23 octombrie 2017 și că, pe baza informațiilor suplimentare furnizate de Franța, Comisia și-a finalizat evaluarea la 23 aprilie 2018, aducând la cunoștința Parlamentului această evaluare la aceeași dată;

3.  observă că Franța a început furnizarea serviciilor personalizate către beneficiarii vizați la 19 mai 2015 și că, prin urmare, perioada de eligibilitate pentru o contribuție financiară din partea FEG durează între 19 mai 2015 și 23 octombrie 2019;

4.  reamintește că aceasta este a doua cerere prezentată de Franța, și a treia privind transportul aerian, pentru o contribuție financiară din partea FEG în ceea ce privește disponibilizările care au avut loc în cadrul întreprinderii Air France, după cererea EGF/2013/014 FR/Air France prezentată în 2013 și EGF/2015/004 IT Alitalia în 2015 și după adoptarea unei decizii pozitive în privința acestora(4);

5.  reamintește că contribuția financiară din partea FEG îi vizează pe lucrătorii disponibilizați pentru a-i ajuta să își găsească locuri de muncă alternative și nu constituie o subvenție pentru întreprinderi;

6.  ia act de faptul că Franța afirmă că disponibilizările sunt legate de modificările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale generate de globalizare și, mai exact, de perturbările economice grave suferite de sectorul transportului aerian internațional, în special scăderea cotei de piață a Uniunii față de dezvoltarea spectaculoasă a trei mari companii din regiunea Golfului Persic, care beneficiază de un volum foarte mare de ajutoare de stat și de subvenții și fac obiectul unor norme sociale și de mediu mai puțin restrictive decât cele aplicabile întreprinderilor din Uniune;

7.  regretă nivelul subvențiilor și al ajutorului de stat de care beneficiază companiile aeriene Emirates, Qatar Airways și Etihad Airways, conducând la creșteri masive ale capacităților lor și la slăbirea poziției nodurilor aeroportuare europene, inclusiv a aeroportului Paris Charles de Gaulle;

8.  reamintește că, la 8 iunie 2017, Comisia a propus un regulament menit să asigure aplicarea normelor în materie de concurență în domeniul transportului aerian(5), cu scopul de a menține condiții de concurență loială pentru transportatorii aerieni din Uniune și cei din țări terțe, pentru a garanta menținerea unor condiții care favorizează un nivel ridicat de conectivitate; observă că Parlamentul și Consiliul ar trebui să înceapă negocieri cu privire la propunerea legislativă menționată în toamna anului 2018;

9.  reamintește că, potrivit estimărilor, disponibilizările care au avut loc la Air France vor avea un efect negativ considerabil asupra economiei locale, care se confruntă cu probleme legate de șomajul de lungă durată și de reconversia profesională a lucrătorilor cu vârsta de 50 de ani sau mai mult;

10.  invită Air France să asigure desfășurarea, în cadrul său, a unui dialog social de înaltă calitate, care este necesar;

11.  ia act de faptul că cererea se referă la 1 858 de lucrători disponibilizați în cadrul societății Air France, precum și de faptul că 76,2 % dintre aceste disponibilizări au avut loc în regiunea Île-de-France, majoritatea lucrătorilor având vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani; recunoaște importanța măsurilor active de pe piața forței de muncă cofinanțate din FEG pentru îmbunătățirea oportunităților de reintegrare pe piața muncii; constată, de asemenea, că niciunul dintre lucrătorii disponibilizați nu face parte din grupa de vârstă 25-29 ani sau peste 64 de ani;

12.  ia act de faptul că Franța are în vedere cinci tipuri de acțiuni pentru lucrătorii disponibilizați vizați de cerere:

13.  salută modul în care a fost elaborat pachetul coordonat de servicii personalizate, în consultare cu reprezentanții beneficiarilor vizați și cu partenerii sociali, precum și acordurile dintre Air France, sindicate și comitetul central de întreprindere, care au garantat că toate plecările au fost voluntare;

14.  observă că serviciile personalizate cofinanțate de FEG sunt destinate lucrătorilor care, în momentul plecării voluntare, nu au încă un plan exact de reconversie profesională și care doresc să beneficieze de măsuri de recalificare, de consultanță, de orientare sau de asistență pentru crearea sau pentru preluarea unei întreprinderi;

15.  recunoaște că Codul muncii francez impune unei întreprinderi ce angajează peste o mie de persoane obligația de a propune măsuri și că cererea de mobilizare a FEG nu prevede nicio contribuție pentru primele patru luni de concediu de reconversie profesională, care corespund duratei minime prevăzute de legislația franceză;

16.  observă că măsurile de sprijinire a venitului vor reprezenta maximum 35 % din totalul pachetului coordonat de măsuri personalizate, astfel cum se prevede în Regulamentul privind FEG, iar aceste măsuri sunt condiționate de participarea activă a beneficiarilor vizați la activități de căutare a unui loc de muncă sau de formare;

17.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața forței de muncă și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția spre o economie sustenabilă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor;

18.  subliniază că autoritățile franceze au confirmat că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii;

19.  reafirmă faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor societăți sau sectoare de activitate;

20.  invită Comisia să le solicite autorităților naționale să prezinte, în propunerile viitoare, mai multe detalii cu privire la sectoarele care au perspective de creștere și care, prin urmare, ar putea oferi locuri de muncă, precum și să colecteze date întemeiate pe dovezi cu privire la impactul finanțării din partea FEG, inclusiv privind calitatea locurilor de muncă și rata de reinserție realizată prin intermediul FEG; în plus, solicită Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a FEG și să raporteze Parlamentului;

21.  reamintește apelul său adresat Comisiei de a asigura accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

22.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în urma unei cereri din partea Franței – EGF/2017/009 FR/Air France

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2018/1093.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855. (2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884. (3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1. (4) Decizia (UE) 2015/44 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2014 privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2013/014 FR/Air France, prezentată de Franța) (JO L 8, 14.1.2015, p. 18). (5) COM(2017)0289.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la rolul orașelor în cadrul instituțional al Uniunii (2017/2037(INI))

P8_TA(2018)0273 A8-0203/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 5 alineatul (3), precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la impactul Tratatului de la Lisabona asupra dezvoltării echilibrului instituțional din Uniunea Europeană(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune - O agendă a UE” (COM(2015)0215),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(2), în special articolul 41,

–  având în vedere Pactul de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE, convenită de miniștrii responsabili pentru chestiunile urbane din UE la 30 mai 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(3),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 240/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 privind Codul european de conduită referitor la parteneriat, în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014, intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere Declarația privind Agenda urbană a UE, convenită de miniștrii responsabili de coeziunea teritorială și chestiuni urbane la 10 iunie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(5),

–  având în vedere Rezoluția sa 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 24 iunie 2016 privind Agenda urbană a UE,

–  având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene sustenabile, convenită la Reuniunea ministerială informală privind dezvoltarea urbană și coeziunea teritorială, care a avut loc la 24 și 25 mai 2007, la Leipzig,

–   având în vedere Noua agendă urbană adoptată la Conferința Organizației Națiunilor Unite privind locuințele și dezvoltarea urbană durabilă (Habitat III), la 20 octombrie 2016, la Quito, Ecuador,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2016 privind situația orașelor europene;

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice(7);

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0203/2018),

A.  întrucât Tratatul de la Maastricht a instituit Comitetul European al Regiunilor, implicând astfel orașele, prin reprezentanții lor în această instituție, în rolul consultativ pe care îl are în procesul decizional al UE;

B.  întrucât Comitetul Regiunilor își îndeplinește acest rol prin desfășurarea unei serii de activități care vizează promovarea dialogului și a participării active în procesul decizional al UE;

C.  întrucât Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității conferă Comitetului European al Regiunilor puterea de a introduce acțiuni la Curtea de Justiție a Uniunii Europene împotriva actelor legislative care nu respectă principiul subsidiarității sau al proporționalității, în cazul în care tratatul prevede consultarea Comitetului pentru adoptarea lor; întrucât orașele dispun astfel de un instrument care poate fi utilizat pentru a-și apăra interesele în Uniunea Europeană;

D.  întrucât ar trebui făcută o distincție clară între reprezentanții orașelor stipulați în tratate, cum ar fi membrii Comitetului Regiunilor, și asociațiile care reprezintă interesele orașelor;

E.  întrucât cea mai mare parte a populației UE (peste 70 %) locuiește în zone urbane;

F.  întrucât procesul de deconectare a puterii de teritoriu, inerent globalizării, nu înlătură necesitatea unor rețele ale orașelor europene, în care să fie create și urmărite interesele cetățenilor Uniunii;

G.  întrucât majoritatea politicilor și actelor legislative ale UE sunt aplicate la nivel local și regional, inclusiv la nivelul orașelor, iar astăzi privesc aproape toate domeniile politice, economice și sociale;

H.  întrucât arhitectura instituțională a UE se bazează pe principiul guvernării pe mai multe niveluri și pe cel al subsidiarității;

I.  întrucât Carta privind guvernanța pe mai multe niveluri în Europa, adoptată de Comitetul Regiunilor, subliniază legătura strânsă dintre cooperarea loială, în parteneriat, între Uniunea Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale și principiul legitimității și responsabilității egale ale fiecărui nivel de guvernanță, în limitele competențelor lor respective;

J.  întrucât Comitetul Regiunilor a înființat Rețeaua de monitorizare a subsidiarității, pentru a facilita schimbul de informații dintre autoritățile locale și regionale din Uniunea Europeană și instituțiile UE cu privire la documentele și propunerile legislative ale Comisiei care au un impact direct asupra autorităților locale și regionale;

K.  întrucât, în rezoluția sa din 12 decembrie 2017, menționată mai sus, Parlamentul a solicitat Comisiei, pentru a consolida cetățenia Uniunii și exercitarea acesteia, să încurajeze autoritățile locale să desemneze consilieri responsabili de afacerile europene, deoarece acesta este nivelul cel mai apropiat de cetățeni;

L.  întrucât Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile utilizează termenul de „orașe europene”;

M.  întrucât Convenția primarilor a contribuit la dezvoltarea strategiilor integrate de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, la creșterea eficienței energetice și la utilizarea mai extinsă a energiei din surse regenerabile; întrucât astfel de inițiative demonstrează modul în care cooperarea între orașe și schimbul de bune practici pot contribui la atingerea obiectivelor politicilor UE;

N.  întrucât, în conformitate cu Carta de la Leipzig, orașele europene sunt considerate „resurse economice, sociale și culturale valoroase și de neînlocuit” și ar trebui să își asume responsabilitatea pentru coeziunea teritorială, iar una dintre principalele concluzii din raportul Comisiei din 2016 privind orașele este că acestea sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor-cheie economice, sociale și de mediu ale UE; întrucât, prin urmare, ar trebui recunoscut rolul esențial al orașelor în politica de coeziune;

O.  întrucât Carta de la Leipzig recunoaște obligația miniștrilor de resort ai statelor membre de a promova o organizare teritorială echilibrată, bazată pe o structură urbană policentrică europeană și afirmă că orașele ar trebui să fie principalele centre pentru dezvoltarea regiunilor urbane și să își asume responsabilitatea pentru coeziunea teritorială;

P.  întrucât Agenda urbană a UE („Pactul de la Amsterdam”), confirmând respectarea deplină a principiului subsidiarității și a competențelor în temeiul tratatelor UE, creează totodată o platformă de cooperare între statele membre, regiuni, orașe, Comisie, Parlament, organele consultative ale Uniunii și alți actori în cadrul unor parteneriate, pentru a aduce o contribuție informală la revizuirea legislației UE în vigoare și la elaborarea celei viitoare;

Q.  întrucât sfera de acțiune a Agendei urbane include în special un pilon privind o mai bună legiferare, care vizează concentrarea pe o implementare mai eficace și mai coerentă a politicilor, legislației și instrumentelor juridice ale UE, deși nu vizează inițierea unor noi acte legislative;

R.  întrucât Comisia invită autoritățile locale, în cadrul Pachetului pentru o mai bună legiferare, în mod ad-hoc, să participe la evaluări ale impactului viitoarelor propuneri legislative asupra teritoriului;

S.  întrucât, în concluziile sale din 24 iunie 2016, Consiliul a salutat Pactul de la Amsterdam și a invitat Comisia, statele membre, autoritățile locale și regionale și Parlamentul European, printre altele, să ia măsuri suplimentare în acest context, invitând Parlamentul să ia în considerare rezultatele și recomandările parteneriatelor, urmărind orientările directorilor generali responsabili pentru chestiuni urbane, în contextul ordinilor de zi ale comisiilor relevante, atunci când discută acte legislative relevante ale UE, noi sau existente;

T.  întrucât Agenda urbană însărcinează Comisia, printre altele, să ia în considerare rezultatele și recomandările parteneriatelor în momentul elaborării sau revizuirii legislației, instrumentelor și inițiativelor relevante ale UE și să colaboreze cu autoritățile urbane și cu organizațiile lor reprezentative, utilizând diferitele posibilități de consultare și feedback oferite în dezvoltarea de noi politici și inițiative legislative și în evaluarea strategiilor, politicilor și legislației UE existente;

U.  întrucât noile provocări globale reprezentate de securitate și de imigrație, schimbările demografice, șomajul în rândul tinerilor, precum și cele legate de calitatea serviciilor publice, de accesul la energie curată și la prețuri accesibile, de catastrofele naturale și de protecția mediului necesită o reacție la nivel local și, implicit, un angajament mai puternic din partea orașelor în conceperea și implementarea politicilor UE;

V.  întrucât valoarea orașelor europene decurge și din faptul că în ele se găsește o mare parte din moștenirea culturală comună a Europei;

W.  întrucât orașele reprezintă nivelul politic cel mai bine înțeles de către public și asigură, așadar, un cadru cu mare potențial în care cetățenii să participe la discuții constructive, pentru care experiența Comitetului Regiunilor în organizarea dialogurilor cu cetățenii, în colaborare cu partenerii de la nivel local și regional, oferă perspective promițătoare;

X.  întrucât, din perspectiva cerințelor politice care decurg din Agenda 2030 pentru dezvoltare sustenabilă și Acordul de la Paris privind schimbările climatice, orașele și-au consolidat capacitatea de a găsi soluții și instrumente inovatoare în materie de politici în interesul sustenabilității sociale, ecologice și economice și sisteme comerciale echitabile, precum și de a se conecta în interiorul UE și la nivel internațional, depășind formatele existente, pentru a le pune în practică;

Y.  întrucât Declarația privind o Agendă urbană a UE, convenită de miniștrii UE responsabili de coeziunea teritorială și chestiunile urbane în iunie 2015, recunoaște rolul important al Comitetului Regiunilor, al Eurocities și al Consiliului localităților și regiunilor europene (CLRE), în exprimarea intereselor zonelor urbane;

Z.  întrucât orașele pot oferi ocazia de a valorifica potențialul cetățeniei europene și de a o consolida prin promovarea cetățeniei active, decurgând din recunoașterea faptului că orașele pot implementa structuri de intermediere între UE și cetățenii săi cu o mai mare eficiență;

AA.  întrucât participarea orașelor la politicile UE contribuie la o mai bună asimilare a proceselor UE la nivel local, la o mai bună guvernanță printr-o democrație europeană mai participativă, la îmbunătățirea capacității administrative și la creșterea calității serviciilor publice la scara întregii UE, ajutând astfel la punerea în aplicare a dreptului la bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

AB.  întrucât este important să implice autoritățile locale și regionale cât mai devreme în ciclul de elaborare a politicilor și de a le consolida rolul de parte integrantă în evaluările impactului asupra teritoriului;

AC.  întrucât formele actuale de participare a orașelor rămân nesatisfăcătoare din perspectiva impactului dorit asupra conceperii și implementării politicilor și a legislației UE; întrucât, în plus, acest impact ar fi amplificat dacă orașele s-ar reuni în rețele bazate pe afinități istorice, geografice, demografice, economice, sociale și culturale comune,

1.  subliniază că implicarea orașelor, categorie în care sunt incluse orașele și zonele urbane și metropolitane, precum și orașele mici și mijlocii, în procesul decizional la nivelul UE este înlesnită prin participarea lor în cadrul Comitetului Regiunilor, ca organism consultativ și de consiliere; consideră că actuala structură instituțională permite încurajarea platformelor de cooperare între orașe și între orașe și organizațiile lor reprezentative și organismele de decizie, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, în conformitate cu principiile cooperării sincere, subsidiarității și proporționalității;

2.  subliniază faptul că nu există o singură definiție a orașului în ceea ce privește populația, suprafața, funcția sau nivelul de autonomie, cu excepția gradul de urbanizare și de concentrare a rezidenților și, prin urmare, fiecare stat membru poate și are o abordare diferită a acestui termen;

3.  constată că UE consolidează treptat dimensiunea urbană a diverselor sale politici, așa cum demonstrează, de exemplu, conceptul „orașelor și comunităților inteligente” (Parteneriatul european pentru inovare) și inițiativele precum Inițiativa comunitară pentru zonele urbane I (URBAN I), URBAN II, dezvoltarea urbană durabilă (articolul 7 din FEDR(8)), Rețeaua de dezvoltare urbană, acțiunile inovatoare urbane, Capitala Europeană a Culturii, Capitala Europeană Verde și Capitala Europeană a Inovării, Convenția primarilor și Agenda urbană a UE;

4.  reamintește că orașele joacă un rol important în implementarea anumitor politici și instrumente ale UE, cum ar fi în domeniul politicii de coeziune și al fondurilor structurale și de investiții europene; solicită, așadar, orașelor să conlucreze într-un mod integrat, prin cooperarea cu toate nivelurile administrației, cu sectorul privat și cu societatea civilă, în conformitate cu principiul parteneriatului;

5.  subliniază rolul esențial al orașelor, precum și al tuturor autorităților locale în pregătirea, conceperea, finanțarea și implementarea principalelor politici ale Uniunii, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, printr-un proces de dezvoltare urbană, economică, socială și teritorială care să permită orașelor să facă față noilor provocări și să profite de oportunitățile viitoarei perioade de finanțare a UE, pentru a mobiliza resursele disponibile în vederea creării unor orașe ale viitorului nu doar inteligente și sustenabile, ci și creative; subliniază, de asemenea, în acest context, importanța strategiilor și inițiativelor mondiale, cum ar fi obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU sau Convenția globală a primarilor;

6.  subliniază că, din moment ce orașele și-au dovedit capacitatea de a gestiona eficient acțiunile integrate pentru o dezvoltare urbană durabilă, ar trebui să li se acorde un rol mai important în aplicarea tuturor politicilor relevante;

7.  subliniază rolul important pe care l-ar putea avea orașele în politicile externe ale Uniunii ca instrument de diplomație publică, reunind persoane din diferite țări și abordând probleme absente, din diverse motive, de pe agendele politice de la nivel înalt; solicită, prin urmare, o mai bună finanțare a respectivelor mecanisme de sprijin ale Uniunii;

8.  remarcă, cu toate acestea, faptul că uneori orașele nu dispun de instrumente și capacitate administrativă adecvate pentru a participa la procedurile de ofertare pentru obținerea de fonduri UE; salută, prin urmare, crearea unui „ghișeu unic” pentru orașe, al cărui site internet și documente ar trebui să fie disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii; solicită o mai bună coordonare și integrare a instrumentelor și programelor dedicate orașelor în diverse politici ale UE, de realizat prin desemnarea unui comisar responsabil pentru conducerea politică pe această temă, astfel încât să se dea acestor politici o direcție strategică, în linia atenției din ce în ce mai mari acordate politicilor UE pentru zonele urbane, luând în considerare, totodată, și natura variată a diferențelor dintre autoritățile locale europene, precum și potențialul lor; subliniază importanța promovării unei abordări mai echilibrate în privința orașelor, indiferent de dimensiunea lor, în legătură cu accesul la instrumentele și programele în cauză, în special prin dezvoltarea capacităților de consiliere;

9.  salută Agenda urbană a UE ca nou model de guvernanță pe mai multe niveluri, bazat pe parteneriat, care implică orașele în revizuirea legislației existente și în dezbaterile despre felul în care vor arăta politicile în viitor; subliniază necesitatea unei abordări integrate și cuprinzătoare în aplicarea practică a guvernanței pe mai multe niveluri stabilită prin actele Uniunii, în conformitate cu obiectivele fundamentale ale politicilor UE; remarcă rolul complementar important al abordărilor locale și al celor ascendente, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității;

10.  solicită ca Agenda urbană să fie coordonată, consolidată și formalizată; consideră că aceasta nu ar trebui să rămână un proces voluntar și că statele membre și Comisia ar trebui să se implice mai mult și să se angajeze să examineze cu atenție și, dacă este posibil, să pună în practică recomandările primite;

11.  solicită ca parteneriatele care funcționează în cadrul Agendei urbane să își adopte rapid recomandările și planurile de acțiune; invită, de asemenea, Comisia să explice modul în care se iau în considerare aceste propuneri concrete, în special în ceea ce privește mai buna reglementare, finanțare și cunoaștere, precum și să le integreze, după caz, în viitoarele propuneri legislative; invită Comisia să informeze regulat Parlamentul cu privire la rezultatele obținute în această privință;

12.  salută platformele de cooperare între orașe care permit crearea unor sinergii pentru cooperarea transfrontalieră și o mai bună aplicare a politicilor UE pe teren; consideră că Convenția primarilor din UE pentru climă și energie este un exemplu de urmat;

13.  salută crearea de către Comisie a Platformei datelor urbane; invită, totuși, Comisia și Eurostat să colecteze și să proceseze date mai detaliate, mai ales date de flux, pentru a adapta în mod eficient politicile actuale și a concepe politicile viitoare;

14.  consideră că este necesar să se consolideze implicarea timpurie și coordonată a orașelor în proces decizional al UE din actuala arhitectură instituțională a UE, în special în ceea ce privește legislația care afectează direct orașele, într-o manieră care garantează transparența și eficacitatea în procesul de elaborare a politicilor și luare a deciziilor, respectând totodată diferitele realități constituționale din statele membre; solicită mai multă transparență și o mai mare implicare a cetățenilor în procesul decizional al UE; salută, în acest sens, inițiativa cetățenească europeană și solicită o mai bună promovare a acestui instrument în statele membre;

15.  este convins de necesitatea de a consolida în mod considerabil rolul orașelor în conturarea viitoarelor politici ale UE; invită, prin urmare, UE, în special în vederea respectării considerentelor pe termen lung, să reevalueze instituirea unei politici urbane europene;

16.  reamintește că Comitetul Regiunilor coordonează Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020 (EUROPE 2020MP), a cărei principală misiune este să garanteze că punctele de vedere ale orașelor, regiunilor și ale altor administrații locale sunt luate în considerare la stabilirea strategiei Comisiei de creștere economică și inovare;

17.  recomandă îmbunătățirea reprezentării politice a orașelor și comunelor în actualul cadru instituțional al UE, luând în considerare și o consolidare a reprezentării orașelor de către statele membre în Comitetul Regiunilor, fără a diminua rolul regiunilor și al zonelor rurale;

18.  invită statele membre să garanteze că diversitatea structurilor lor teritoriale este reflectată pe deplin în propunerile de numire a membrilor Comitetului Regiunilor și să propună, după caz, numirea mai multor reprezentanți de la nivel local în Comitetul Regiunilor;

19.  subliniază importanța asociațiilor care reprezintă orașele, cum ar fi EUROCITIES și CLRE; pledează pentru o mai mare implicare a asociațiilor europene care reprezintă autoritățile locale și interesele urbane în elaborarea politicilor, cum ar fi rețeaua Eurocities, CLRE și altele; consideră că aceste asociații ar trebui să devină parteneri-cheie ai instituțiilor UE, prin înființarea unui mecanism permanent de dialog structurat, inclusiv prin Comitetul Regiunilor, în special în etapa prelegislativă;

20.  recomandă efectuarea de evaluări ale impactului teritorial pentru toate măsurile de politică și actele legislative care afectează nivelul local; consideră că dialogul cu asociațiile reprezentative ale autorităților locale și urbane ar trebui să le permită să contribuie la evaluările impactului teritorial, să ofere consultanță cu privire la studiile pregătitoare pentru elaborarea politicilor și să furnizeze regulat expertiză tehnică specifică cu privire la punerea în aplicare a legislației UE la nivel subnațional; reamintește că Comitetul Regiunilor efectuează evaluări ale impactului teritorial (EIT);

21.  încurajează o cooperare mai intensă între Consiliu și autoritățile locale; solicită consolidarea rolului consultativ al orașelor, regiunilor și al asociațiilor acestora în Consiliu, atunci când tratează chestiuni care afectează nivelul local;

22.  este de părere că orașele, centrele urbane și comunele ar trebui considerate într-un sens mai larg decât simple structuri de administrare publică sub control democratic și ar trebui considerate ca potențiale foruri de dezbatere publică, transfer de cunoștințe și configurare a spațiului politic în UE, fără a submina rolul zonelor rurale; constată că trebuie definite elementele care susțin acest spațiu public european caracterizat de exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale și de valori precum egalitatea, nediscriminarea și justiția;

23.  subliniază importanța rolului societății civile în viața politică a UE; consideră că orașele reprezintă nivelul la care cetățenii se pot implica cel mai ușor, având un acces privilegiat la o mare parte a populației UE; observă că orașele pot avea astfel un rol de legitimizare și pot contribui la campaniile de sensibilizare privind drepturile cetățenilor UE;

24.  reamintește că regiunile și orașele ar trebui să fie recunoscute ca centre cu un rol pozitiv în dezvoltarea strategiilor UE, în care chestiunile globale apar la nivel local și sunt soluționate la nivel local, contribuind la consolidarea sistemului de guvernare pe mai multe niveluri al Uniunii; reamintește că această perspectivă are consecințe practice în ceea ce privește cadrul instituțional al proceselor decizionale ascendente sau descendente ale UE;

25.  consideră că reprezentarea orașelor nu ar trebui să se limiteze la reprezentanții oficiali care participă la structurile de administrare și consultare, precum și că orașele mai mari sau mai mici și satele - și nu doar capitalele țărilor și regiunilor - ar putea să devină centre ale dezbaterilor asupra viitorului Uniunii și politicilor sale;

26.  consideră că, pentru a deveni centre ale dezbaterilor asupra viitorului Uniunii și politicilor sale, municipalitățile trebuie să numească un consilier însărcinat cu afacerile europene și ar trebui creată o rețea a consilierilor locali cu astfel de mandate;

27.   solicită să se acorde orașelor și autorităților locale un sprijin suficient pentru a le permite să îmbunătățească dimensiunea urbană a procesului de elaborare politicilor UE;

28.  recomandă exploatarea potențialului orașelor din UE pentru elaborarea și implementarea politicilor UE, prin dezbateri și consultări despre chestiuni importante pentru acestea, care depășesc sfera politicii urbane stricto sensu;

29.  insistă asupra faptului că un astfel de obiectiv este fezabil numai dacă dezbaterile și consultările au loc în zonele urbane în general, nu doar în capitalele naționale sau regionale, acestea putând constitui un forum ușor accesibil pentru cetățenii care locuiesc în apropiere, inclusiv în orașe și sate, principalul obiectiv fiind aducerea Uniunii Europene mai aproape de cetățeni;

30.  remarcă importanța asigurării unor modele de implicare adaptate la contexte și zone urbane diferite, cu importanță și dimensiuni diferite, de la capitalele europene, la orașele mici și mijlocii;

31.  consideră că Parlamentul, împreună cu Comitetul Regiunilor, sunt în mod natural promotori ai acestui proces, în calitate de organisme care au capacitatea de a formula întrebări care să constituie punctul de plecare pentru discuții și consultări și de a trage concluzii pe baza afirmațiilor, opiniilor și proiectelor colectate;

32.  propune ca procesul de consultare a cetățenilor să fie organizat de Parlamentul European și de Comitetul Regiunilor, în cooperare cu consiliile orașelor europene, recunoscute ca forumuri pentru dezbaterea europeană; propune ca aceste forumuri, în strânsă cooperare cu statele membre, să-și aibă sediul, în principal, în orașele a căror rază are o semnificație și un impact asupra majorității populației din regiunea în cauză, astfel încât să se asigure o participare cât mai largă;

33.  sugerează ca, de asemenea, consiliile orașelor recunoscute ca forumuri ale dezbaterii europene să aibă misiunea de a oferi vasta lor experiență profesională și publică universităților, școlilor locale și altor instituții de învățământ, precum și mass-mediei, organizațiilor și asociațiilor societății civile și cetățenilor în general, în mod liber și gratuit, precum și posibilitatea de a participa la dezbateri și consultări; consideră că consiliile ar trebui aibă și responsabilitatea invitării reprezentanților tuturor nivelurilor de guvernare urbană, inclusiv ai unităților mai mici și ai consiliilor partenere din zona urbană extinsă, și că ar fi, de asemenea, rezonabil să se specifice sfera de aplicare teritorială a acestei obligații într-un acord încheiat între organismele relevante de la nivelul UE și consiliile orașelor considerate forumuri europene;

34.  sugerează instituirea unui program pilot de 54 de forumuri de dezbatere la nivel european, asigurând o reprezentare teritorială echilibrată și reprezentarea orașelor de diferite dimensiuni, care să aibă loc în orașe care nu sunt capitale ale statelor membre, pentru a crea un sistem de dezbateri și consultări municipale cu privire la chestiunile legate de UE;

35.  subliniază necesitatea schimburilor de bune practici între orașele europene, deoarece unele dintre acestea au pus în aplicare cu succes programe privind migrația sau schimbările climatice sau planuri de administrare urbană inovatoare;

36.  subliniază că întărirea poziției orașelor în conceperea politicilor UE, printre altele în cadrul Comitetului Regiunilor, nu subminează încrederea în alte niveluri de guvernare, ci o crește, întrucât susține guvernarea pe mai multe niveluri și subsidiaritatea bazată pe încrederea bilaterală între UE, statele membre și autoritățile regionale și locale;

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 82. (2) JO C 326, 26.10.2012, p. 391 (3) JO C 316, 22.9.2017, p. 124. (4) JO L 74, 14.3.2014, p. 1. (5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0049. (6) Texte adoptate, P8_TA(2017)0048. (7) Texte adoptate, P8_TA(2017)0487. (8) Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă (JO L 347, 20.12.2013, p. 289).

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la imprimarea tridimensională, o provocare în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală și al răspunderii civile (2017/2007(INI))

P8_TA(2018)0274 A8-0223/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală,(1)

–  având în vedere Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Să trăim în viitor. Imprimarea 3D - un instrument de consolidare a economiei europene”(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Un sistem echilibrat de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală care să abordeze provocările societale actuale”, [COM(2017)0707],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 intitulată „Orientările cu privire la anumite aspecte ale Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală” [COM(2017)/0708],

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare (COM(2017)0240) din 10 mai 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0223/2018),

A.  întrucât imprimarea tridimensională (3D) a devenit accesibilă publicului larg prin introducerea pe piață a imprimantelor 3D pentru persoanele fizice și prin intrarea pe piață a actorilor care propun atât modele digitale, cât și servicii de imprimare 3D;

B.  întrucât imprimarea 3D este privită ca una dintre cele mai importante tehnologii în care Europa poate juca un rol de lider; întrucât Comisia a recunoscut beneficiile imprimării 3D prin sponsorizarea a 21 de proiecte bazate pe această tehnologie prin programul Orizont 2020 în perioada 2014-2016;

C.  întrucât, la nivel experimental, tehnologia 3D datează din anii 1960 și, întrucât, dezvoltată inițial în Statele Unite, ea a fost introdusă în industrie la începutul anilor 1980;

D.  întrucât piața imprimantelor 3D este un sector care înregistrează o creștere rapidă și se preconizează că această creștere se va menține și în următorii ani;

E.  întrucât, totuși, dezvoltarea spațiilor comunitare de imprimare 3D, denumite, cel mai adesea, „fablab”, precum și dezvoltarea serviciilor de imprimare la distanță, corelate uneori cu o platformă de schimb online de fișiere 3D, permite oricui imprimarea unui obiect în 3D, fapt care reprezintă un avantaj pentru inventatori și promotorii de proiecte;

F.  întrucât imprimarea 3D are un potențial enorm de a transforma lanțurile de aprovizionare în fabricarea care poate ajuta Europa să își crească nivelurile de producție; aplicarea acestei tehnologii oferă noi oportunități de inovare și dezvoltare antreprenorială;

G.  întrucât UE a inclus această tehnologie printre domeniile tehnologice de înaltă prioritate; întrucât, în recentul său document de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, Comisia a menționat tehnologia 3D ca fiind unul dintre elementele majore care vor determina transformări industriale;

H.  întrucât Comisia a semnalat imprimarea 3D ca domeniu de acțiune prioritar, care are un potențial economic relevant, cu precădere pentru micile întreprinderi inovatoare; întrucât există multe țări care au recunoscut deja potențialul de transformare pe care îl are imprimarea 3D și întrucât acestea au început să adopte, deși în mod inegal, strategii diferite pentru crearea unui ecosistem economic și tehnologic care să favorizeze dezvoltarea sa;

I.  întrucât, deocamdată, cea mai mare parte a producțiilor realizate prin imprimare 3D constă încă în realizarea de prototipuri; întrucât, în unele industrii, se folosesc deja de mai mulți ani componente finale, iar piața acestor componente continuă să crească într-un ritm relativ rapid; întrucât produsele gata de utilizare sau de comercializare reprezintă un procent din ce în ce mai mare în comparație cu simplele prototipuri;

J.  întrucât avantajele potențiale ale imprimării 3D sunt numeroase pentru societățile de inovare: în special, imprimarea 3D le permite să își reducă costurile globale pentru dezvoltarea, proiectarea și testarea unor produse noi sau îmbunătățirea celor existente;

K.  întrucât utilizarea imprimării 3D este din ce în ce mai răspândită în societate, în special în domeniul educației, în forurile cetățenești și ale start-up-urilor, cum ar fi „spațiile de producție”, precum și în sfera privată;

L.  întrucât imprimarea 3D devine mai ușoară și mai accesibilă tuturor; întrucât se preconizează că, într-o perioadă scurtă de timp, limitările în ceea ce privește materialele care pot fi utilizate, viteza lor și consumul lor de materii prime, precum și de energie, se vor reduce semnificativ;

M.  întrucât cea mai mare parte a industriilor de vârf utilizează acum această tehnologie, oportunitățile de utilizare a imprimării 3D au crescut foarte mult și așteptările sunt mari în domenii multiple precum, dar nu numai, medicina (de la medicina regenerativă, până la fabricarea protezelor), aeronautica, industria aerospațială, automobilele, electrocasnicele, construcțiile, cercetările arheologice, arhitectura, ingineria mecanică, agrementul și designul;

N.  întrucât lipsa standardelor a limitat utilizarea imprimării tridimensionale în sectoare industriale cheie, cum ar fi, de exemplu, industria aerospațială și industria medicală/dentară și întrucât reglementarea utilizării imprimantelor 3D va contribui la creșterea utilizării tehnologiilor și va oferi oportunități de cercetare și dezvoltare;

O.  întrucât avizul susmenționat al Comitetului Economic și Social European afirmă că utilizând revoluția digitală ca un factor important și „utilizând tehnologiile de fabricație avansate adecvate, Europa și-ar putea recupera capacitățile de producție din regiunile în care salariile sunt mai mici pentru a stimula inovația și a genera creștere sustenabilă pe teritoriul său”.

P.  întrucât imprimarea 3D ar diminua atât costurile de transport, cât și emisiile de CO2 ;

Q.  întrucât tehnologia de imprimare 3D ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra creării mai multor noi locuri de muncă calificate, mai ușoare și mai puțin periculoase în anumite cazuri (tehnicieni de întreținere, ingineri, proiectanți etc.), deoarece, astfel, prin crearea de noi posturi de tehnicieni (de exemplu, operatori pentru imprimante 3D) vor apărea noi responsabilități, iar sectorul imprimării 3D va trebui să asigure cursuri de instruire adecvate pentru ca tehnicienii să se afle la același nivel cu omologii lor din sectorul tradițional de producție; întrucât tehnologia de imprimare 3D va reduce, de asemenea, costurile de producție și de depozitare (fabricarea de cantități reduse și de produse personalizate etc.); întrucât, totuși, scăderea numărului de locuri de muncă din industria prelucrătoare va afecta foarte mult economia țărilor care se bazează pe un număr mare de locuri de muncă cu un nivel scăzut de calificare;

R.  întrucât în prezent nu este posibilă o estimare a impactului economic exact pe care îl va produce dezvoltarea industriei 3D în diferitele state membre ale Uniunii Europene;

S.  întrucât imprimarea 3D ar putea oferi posibilitatea consumatorului de a răspunde uzurii planificate, permițându-i acestuia să producă el însuși piese de schimb pentru aparatura electrocasnică a cărei durată de viață este tot mai scurtă;

T.  întrucât tehnologia de imprimare 3D poate provoca preocupări specifice de ordin juridic și etic, atât în domeniile legislației privind proprietatea intelectuală, cum ar fi drepturile de autor, brevetele, proiectările, mărcile comerciale tridimensionale, inclusiv indicațiile geografice, cât și în cele privind răspunderea civilă, iar aceste preocupări țin, printre altele, de competența Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului;

U.  întrucât noile tehnologii pot scana obiecte sau persoane și pot genera fișiere digitale care pot fi imprimate apoi 3D, fapt care poate afecta drepturile la imagine și dreptul la viață privată;

V.  întrucât tehnologia de imprimare 3D poate provoca, de asemenea, preocupări legate de securitate și, mai ales, de securitatea cibernetică, în special în ceea ce privește fabricarea armelor, a explozibililor sau a drogurilor, și a oricăror alte obiecte periculoase, și întrucât trebuie acordată o atenție deosebită acestui tip de producție;

W.  întrucât, din punctul de vedere al drepturilor de autor, trebuie stabilite distincții utile: este necesar, într-adevăr, să se facă o distincție între imprimarea la domiciliu pentru uz personal și imprimarea în scopuri comerciale, dar și o distincție între cea destinată specialiștilor și cea dintre specialiști și consumatori;

X.  întrucât Consiliul superior al proprietății literare și artistice din Franța a apreciat, în cadrul unui raport privind imprimarea 3D și dreptul de autor, că „deocamdată, utilizarea la scară largă a imprimării 3D nu pare să genereze probleme grave de încălcare a drepturilor de autor”; întrucât acesta admite totuși că „operele de artă plastică riscă cel mai mult să facă obiectul contrafacerii”;

Y.  întrucât puținele exemple care pot fi menționate în prezent vor deveni probabil mai complexe pe măsură ce tehnologia evoluează; întrucât se ridică problema măsurilor care trebuie luate pentru a aborda posibilitatea de contrafacere prin utilizarea tehnologiilor de imprimare 3D;

Z.  întrucât imprimarea 3D, prin procedeele pe care le folosește, conduce la ceea ce industria a descris drept un fel de „dezmembrare a actului de creație”, în măsura în care opera poate circula în formă digitală înainte de a lua o formă fizică, ceea ce facilitează copierea operelor și complică combaterea contrafacerii;

AA.  întrucât, în concluzie, experții juridici consideră că fișierul creat poate fi considerat o operă și, după caz, va trebui protejat ca atare, imprimarea 3D neafectând în mod fundamental drepturile de proprietate intelectuală; întrucât pentru a combate contrafacerea, principala provocare pe termen scurt și mediu va consta în implicarea mai intensă a intermediarilor din domeniu în protecția dreptului de autor;

AB.  întrucât dezvoltarea imprimării 3D face posibilă producția industrială, trebuie analizată necesitatea de a dispune de acțiuni colective pentru a asigura despăgubirea consumatorilor prejudiciați.

AC.  întrucât impactul imprimării 3D asupra drepturilor consumatorilor și asupra legislației privind protecția consumatorilor în general ar trebui examinat cu atenție ținând seama de Directiva în curs de negociere privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital;

AD.  întrucât Directiva 85/374/CEE cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect acoperă toate contractele; întrucât trebuie remarcat faptul că, având în vedere printre altele progresele din domeniul imprimării 3D, Comisia Europeană a lansat o consultare publică cu scopul de a evalua dacă această directivă este adecvată în raport cu noile evoluții tehnologice;

AE.  întrucât normele privind răspunderea generală cuprind, de asemenea, răspunderea furnizorilor de servicii intermediari, astfel cum sunt definiți la articolele 12-14 din Directiva privind comerțul electronic; întrucât un regim specific de răspundere ar trebui luat în considerare pentru prejudiciile cauzate de un obiect creat cu ajutorul tehnologiei de imprimare 3D, având în vedere că numărul mare de actori implicați și procedeul complex utilizat pentru crearea produsului finit face adesea dificilă identificarea persoanei responsabile de către victimă; întrucât răspunderea ar putea, prin urmare, să îi revină creatorului sau vânzătorului fișierului 3D, producătorului imprimantei 3D, producătorului software-ului pentru imprimarea 3D, furnizorului materialului utilizat sau însăși persoanei care a creat obiectul, în funcție de originea defectului;

AF.  întrucât, în ceea ce privește utilizarea specifică a imprimării 3D în context comercial, normele privind răspunderea sunt, în general, stabilite în cadrul relațiilor contractuale dintre părțile interesate;

AG.  întrucât toate elementele tehnologiei de imprimare 3D trebuie să îndeplinească anumite cerințe și să fie certificate pentru a garanta că fabricarea unor piese de calitate care pot fi reproduse este posibilă; întrucât certificarea devine complexă din cauza a numeroase transformări de mașini, materiale și procese, și din cauza absenței unei baze de date; întrucât va fi, prin urmare, necesar să se elaboreze norme care să permită o certificare mai rapidă și mai eficientă din punctul de vedere al costurilor a tuturor materialelor, proceselor și produselor;

AH.  întrucât imprimarea 3D are un rol important în reducerea consumului de energie și de resurse naturale în scopul combaterii schimbărilor climatice; întrucât utilizarea imprimării 3D ar reduce la minimum deșeurile în procesul de producție și ar prelungi durata de viață a produselor de consum, permițând consumatorilor să producă piese de schimb;

1.  subliniază că, pentru a anticipa problemele legate de răspunderea civilă sau de încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală pe care imprimarea 3D le-ar putea provoca în viitor, Uniunea Europeană ar putea să trebuiască să adopte o nouă legislație și să adapteze normele existente cazului specific al tehnologiei 3D, având în vedere în special deciziile Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și jurisprudența relevantă a instanțelor Uniunii și a statelor membre, după efectuarea unei evaluări aprofundate a impactului pentru a evalua toate opțiunile strategice; subliniază că, în orice caz, răspunsul legislativ nu trebuie să ducă la suprapunerea normelor existente și trebuie să ia în considerare proiectele deja în curs, în special legislația privind drepturile de autor aplicabile în prezent imprimării 2D; adaugă că inovarea trebuie promovată și însoțită de modificări legislative, fără însă ca legislația să devină un obstacol;

2.  subliniază, prin urmare, necesitatea de a rămâne vigilenți cu privire la anumite aspecte, precum criptarea și protecția fișierelor, pentru a împiedica descărcarea și reproducerea ilegală a acestor fișiere sau obiecte protejate, precum și reproducerea obiectelor ilegale;

3.  consideră că sectorul imprimării 3D ar trebui în mod evident tratat cu prudență, în special în ceea ce privește calitatea produsului imprimat și posibilele pericole cu care s-ar putea confrunta utilizatorii sau consumatorii, și că ar fi de dorit să se ia în considerare în mod adecvat includerea mijloacelor de identificare și de trasabilitate pentru a asigura trasabilitatea produselor, precum și facilitarea observării utilizării acestora în continuare în scopuri comerciale și necomerciale; consideră că ar fi benefică cooperarea strânsă între titularii de drepturi și producătorii în 3D în dezvoltarea unor astfel de mijloace; acest lucru ar permite asigurarea trasabilității obiectelor create și ar reduce contrafacerea;

4.  observă că soluții de ordin juridic, după caz, ar putea face posibil controlul reproducerii legale a obiectelor tridimensionale protejate prin drepturi de autor, de exemplu, afișarea în mod sistematic a unui mesaj privind necesitatea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către furnizorii de servicii digitale și de imprimare 3D; subliniază, în acest context, importanța elementelor care permit urmărirea obiectelor 3D; subliniază că, în cazul în care o copie 3D constituie o copie privată, aceasta va face obiectul legislațiilor naționale care reglementează excepția privind copierea privată, inclusiv în ce privește compensarea sau veniturile;

5.  subliniază faptul că conștientizarea publicului privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală în domeniul imprimării 3D trebuie să fie îmbunătățită atât în cazul încălcării dreptului de autor, cât și în cazul încălcărilor drepturilor de modele, marcă și brevete;

6.  subliniază, totuși, că soluțiile tehnice, insuficient dezvoltate până în prezent, ar putea fi studiate în continuare, de exemplu, crearea de baze de date cu fișiere criptate și protejate sau conceperea unor imprimante conectate și echipate cu un sistem capabil să gestioneze drepturile de proprietate intelectuală sau promovarea cooperării între producători și platforme pentru a pune la dispoziția profesioniștilor și a consumatorilor fișiere fiabile; evidențiază, de asemenea, faptul că, oricare dintre aceste măsuri s-ar adopta, punerea lor în aplicare nu ar trebui, din punctul de vedere al costurilor, să afecteze activitățile deja desfășurate de actorii implicați pe piață.

7.  constată că, în acest stadiu, niciuna dintre aceste soluții, luată separat, nu este cu adevărat satisfăcătoare;

8.  regretă faptul că Comisia nu a revizuit Directiva 2004/48/CE, ci a prezentat numai orientări fără caracter obligatoriu, fără a oferi clarificări cu privire la aspectele specifice legate de tehnologia de imprimare 3D; salută, totuși, măsurile anunțate de Comisie la 29 noiembrie 2017 pentru întărirea protecției drepturilor de proprietate intelectuală;

9.  constată că au fost stabilite drepturile de proprietate intelectuală în ceea ce privește elementele tehnologiei de imprimare 3D și, prin urmare, se va ridica problema modalităților de exercitare a dreptului asupra acestora;

10.  invită Comisia să ia în considerare, în mod global, toate aspectele legate de tehnologia de imprimare 3D atunci când adoptă măsurile menționate în comunicarea sa [COM(2017)0707], fără a duplica însă măsurile aplicabile deja existente; subliniază importanța implicării tuturor actorilor din domeniu în acest demers, inclusiv a IMM-urilor și a consumatorilor;

11.  solicită Comisiei să analizeze cu atenție problemele de răspundere civilă pe care le ridică tehnologia de imprimare 3D, în special cu ocazia evaluării funcționării Directivei 85/374/CEE a Consiliului;

12.  invită Comisia să studieze posibilitatea instituirii unui regim de răspundere civilă pentru daunele care nu sunt acoperite de Directiva 85/374/CEE;

13.  reamintește că tehnologia de imprimare 3D prezintă numeroase avantaje economice pentru UE, deoarece oferă posibilități de personalizare, răspunzând în special cererilor consumatorilor europeni, și că ar putea permite relocalizarea activităților de producție, participând astfel la crearea de noi locuri de muncă, mai ușoare și mai puțin periculoase.

14.  invită Comisia să definească în mod clar diferitele responsabilități posibile identificând părțile interesate implicate în dezvoltarea unui obiect în 3D: creatorii și furnizorii de software, producătorii de imprimante 3D, furnizorii de materii prime, persoana care imprimă obiectul, precum și orice alt intermediar care participă la realizarea concretă a obiectului;

15.  ia în considerare implicațiile pe care le-ar putea avea noile forme de comercializare, cum ar fi stilul „descurcă-te singur”, nefiind furnizat produsul final, ci punându-se la dispoziție doar descărcarea software-ului și a specificațiilor pentru imprimarea acestuia;

16.  subliniază importanța creării unui cadru legal coerent, care să asigure o tranziție armonioasă și securitate juridică pentru consumatori și întreprinderi, cu scopul de a promova inovarea în cadrul UE.

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 157, 30.4.2004, p. 45. (2) JO L 210, 7.8.1985, p. 29. (3) JO C 332, 8.10.2015, p. 36.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării, pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a UE (COM(2017)0294 – C8-0180/2017 – 2017/0125(COD))

P8_TA(2018)0275 A8-0037/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0294),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0180/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 7 decembrie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0037/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a Uniunii

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1092.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIE COMUNĂ PRIVIND FINANȚAREA PROGRAMULUI EUROPEAN DE DEZVOLTARE INDUSTRIALĂ ÎN DOMENIUL APĂRĂRII

Parlamentul European și Consiliul convin, fără a aduce atingere prerogativelor exercitate de autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale, ca finanțarea programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării în perioada 2019-2020 să fie asigurată după cum urmează:

—  200 milioane EUR din marja nealocată;

—  116,1 milioane EUR din bugetul MIE;

—  3,9 milioane EUR din bugetul Egnos;

—  104,1 milioane EUR din bugetul Galileo;

—  12 milioane EUR din bugetul Copernicus;

—  63,9 milioane EUR din bugetul ITER.

DECLARAȚIA COMISIEI CU SPRIJINUL PARLAMENTULUI EUROPEAN PRIVIND IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI EUROPEAN DE DEZVOLTARE INDUSTRIALĂ ÎN DOMENIUL APĂRĂRII

Pentru a implementa în mod eficient Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării și pentru a asigura coerența deplină cu alte inițiative ale Uniunii, Comisia intenționează să implementeze acest program în regim de gestiune directă, în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar.

(1) JO C 129, 11.4.2018, p. 51.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile integrate referitoare la ferme și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1166/2008 și (UE) nr. 1337/2011 (COM(2016)0786 – C8-0514/2016 – 2016/0389(COD))

P8_TA(2018)0276 A8-0300/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0786),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0514/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 mai 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0300/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile integrate referitoare la ferme și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1166/2008 și (UE) nr. 1337/2011

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1091.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 256/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind notificarea către Comisie a proiectelor de investiții în infrastructura energetică din Uniunea Europeană (COM(2017)0769 – C8-0448/2017 – 2017/0347(COD))

P8_TA(2018)0277 A8-0211/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0769),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0448/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 27 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0211/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 256/2014 privind notificarea către Comisie a proiectelor de investiții în infrastructura energetică din Uniunea Europeană

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1504.)

(1) JO C 227, 28.6.2018, p. 103.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea modificată de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind măsuri de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată (COM(2017)0706 – C8-0441/2017 – 2017/0248(CNS))

P8_TA(2018)0278 A8-0215/2018

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2017)0706),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0441/2017),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0215/2018),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 1 a (nou) (1a)  Frauda în domeniul TVA este adesea legată de criminalitatea organizată și un număr foarte mic de astfel de rețele organizate pot fi responsabile de fraude transfrontaliere în domeniul TVA de ordinul a miliarde de euro, ceea ce afectează nu numai colectarea veniturilor în statele membre, ci are și un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii. Prin urmare, statele membre au o responsabilitate comună în ceea ce privește protejarea veniturilor din TVA ale tuturor statelor membre. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)  Pentru a combate frauda privind TVA este necesară adesea realizarea unei anchete administrative, în special atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în statul membru în care se datorează impozitul. Pentru a asigura implementarea corespunzătoare a regulilor privind TVA și pentru a evita dublarea efortului și a sarcinii administrative a autorităților fiscale și a întreprinderilor, atunci când cel puțin două state membre consideră că este necesară o anchetă administrativă cu privire la sumele declarate de o persoană impozabilă nestabilită pe teritoriul lor, dar impozabilă pe teritoriul lor, statul membru în care este stabilită persoana impozabilă ar trebui să desfășoare ancheta, iar statul membru care a solicitat ancheta ar trebui să sprijine statul membru de stabilire, participând în mod activ la anchetă. (2)  Pentru a combate frauda privind TVA este necesară adesea realizarea unei anchete administrative, în special atunci când persoana impozabilă nu este stabilită în statul membru în care se datorează impozitul. Pentru a asigura implementarea corespunzătoare a regulilor privind TVA, pentru a evita dublarea efortului și pentru a reduce sarcina administrativă a autorităților fiscale și a întreprinderilor, este necesar să se realizeze o anchetă administrativă cu privire la sumele declarate de o persoană impozabilă care nu este stabilită pe teritoriul lor, dar este impozabilă pe teritoriul lor. Statul membru în care este stabilită persoana impozabilă trebuie să desfășoare ancheta, iar statul membru/ statele membre care a/ au solicitat ancheta trebuie să sprijine statul membru de stabilire, participând în mod activ la anchetă. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 11 (11)  Pentru a asigura o monitorizare eficace și eficientă a TVA aferentă tranzacțiilor transfrontaliere, Regulamentul (UE) nr. 904/2010 prevede prezența funcționarilor în birourile administrative pe durata anchetelor administrative realizate în alte state membre. Pentru a întări capacitatea autorităților fiscale de a verifica livrările transfrontaliere, ar trebui să se realizeze audituri comune care să permită funcționarilor din două sau mai multe state membre să formeze o singură echipă de audit și să participe în mod activ la o anchetă administrativă comună. (11)  Pentru a asigura o monitorizare eficace și eficientă a TVA aferentă tranzacțiilor transfrontaliere, Regulamentul (UE) nr. 904/2010 prevede prezența funcționarilor în birourile administrative pe durata anchetelor administrative realizate în alte state membre. Pentru a întări capacitatea autorităților fiscale punându-le la dispoziție resurse tehnice și umane consolidate pentru a verifica livrările transfrontaliere, ar trebui să se realizeze audituri comune care să permită funcționarilor din două sau mai multe state membre să formeze o singură echipă de audit și să participe în mod activ la o anchetă administrativă comună, într-un spirit productiv și de cooperare și în condiții care să fie agreate de statele membre, pentru a depista și a contracara frauda transfrontalieră în domeniul TVA, care în prezent erodează bazele de impozitare ale statelor membre. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 13 (13)  Pentru a combate cele mai grave scheme de fraudă transfrontaliere, este necesară clarificarea și consolidarea guvernanței, a sarcinilor și a funcționării Eurofisc. Funcționarii de legătură Eurofisc ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa, de a face schimb, de a prelucra și analiza rapid toate informațiile necesare și de a coordona orice acțiuni de urmărire. De asemenea, este necesară consolidarea cooperării cu alte autorități implicate în lupta împotriva fraudei în materie de TVA la nivelul Uniunii, în special prin schimbul de informații specifice cu Europol și Oficiul European de Luptă Antifraudă. Prin urmare, funcționarii de legătură Eurofisc ar trebui să poată comunica, în mod spontan sau în baza unei solicitări, informații și date operative Europol și Oficiului European de Luptă Antifraudă. Aceasta ar permite funcționarilor de legătură Eurofisc să primească date și informații deținute de Europol și de Oficiul European de Luptă Antifraudă pentru a identifica autorii reali ai activităților frauduloase în materie de TVA. (13)  Pentru a combate cele mai grave scheme de fraudă transfrontaliere, este necesară clarificarea și consolidarea guvernanței, a sarcinilor și a funcționării Eurofisc. Funcționarii de legătură Eurofisc ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa, de a face schimb, de a prelucra și analiza rapid toate informațiile necesare și de a coordona orice acțiuni de urmărire. De asemenea, este necesară consolidarea cooperării cu alte autorități implicate în lupta împotriva fraudei în materie de TVA la nivelul Uniunii, în special prin schimbul de informații specifice cu Europol și Oficiul European de Luptă Antifraudă. Prin urmare, funcționarii de legătură Eurofisc ar trebui să poată comunica, în mod spontan sau în baza unei solicitări, informații și date operative Europol și Oficiului European de Luptă Antifraudă și, pentru statele membre participante, Parchetului European, în special pentru suspiciunile de fraudă în materie de TVA care depășesc o anumită sumă. Aceasta ar permite funcționarilor de legătură Eurofisc să primească date și informații deținute de Europol și de Oficiul European de Luptă Antifraudă pentru a identifica autorii reali ai activităților frauduloase în materie de TVA. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 15 (15)  Organizarea transmiterii de cereri de rambursare de TVA, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2008/9/CE35 a Consiliului, oferă ocazia de a reduce sarcina administrativă a autorităților competente în ce privește recuperarea obligațiilor TVA neachitate în statul membru de stabilire. (15)  Organizarea transmiterii de cereri de rambursare de TVA în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2008/9/CE35 a Consiliului oferă ocazia de a reduce sarcina administrativă a autorităților competente în ce privește recuperarea obligațiilor fiscale neachitate în statul membru de stabilire. __________________ __________________ 35 Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, p. 23). 35 Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, p. 23). Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 16 (16)  Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudelor transfrontaliere grave în domeniul TVA, statele membre care participă în cadrul Parchetului European ar trebui să comunice acestuia, inclusiv prin intermediul funcționarilor de legătură Eurofisc, informații cu privire la cele mai grave infracțiuni privind TVA, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului36. (16)  Pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii împotriva fraudelor transfrontaliere grave în domeniul TVA, statele membre care participă în cadrul Parchetului European ar trebui să comunice acestuia, în timp util, inclusiv prin intermediul funcționarilor de legătură Eurofisc, informații cu privire la cele mai grave infracțiuni privind TVA, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului36. __________________ __________________ 36 Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29). 36 Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29). Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 18 (18)  Comisia poate avea acces la informațiile comunicate sau colectate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 904/2010 numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru administrarea, întreținerea și dezvoltarea sistemelor electronice găzduite de Comisie și utilizate de statele membre în sensul prezentului regulament. (18)  Comisia ar trebui să aibă acces la informațiile comunicate sau colectate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 904/2010 în măsura în care acest lucru este necesar pentru administrarea, întreținerea și dezvoltarea sistemelor electronice găzduite de Comisie și utilizate de statele membre în sensul prezentului regulament și pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a prezentului regulament. În plus, Comisia ar trebui să poată efectua vizite în statele membre pentru a evalua modul în care funcționează mecanismele de cooperare administrativă. Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 19 (19)  În sensul prezentului regulament, este oportun să se aibă în vedere limitarea anumitor drepturi și obligații prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului37, pentru a proteja interesele prevăzute în articolul 23 alineatul (1) litera (e) din respectivul regulament. Aceste limitări sunt necesare și proporționale având în vedere potențialele pierderi de venituri pentru statele membre și importanța crucială a punerii la dispoziție a informațiilor pentru a combate în mod eficace frauda. (19)  În sensul prezentului regulament, este oportun să se aibă în vedere limitarea anumitor drepturi și obligații prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului37, pentru a proteja interesele prevăzute în articolul 23 alineatul (1) litera (e) din respectivul regulament. Aceste limitări sunt necesare și proporționale având în vedere potențialele pierderi de venituri pentru statele membre și importanța crucială a punerii la dispoziție a informațiilor pentru a combate în mod eficace frauda. Cu toate acestea, limitările în cauză nu ar trebui să depășească ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului vizat și trebuie să respecte standardele stricte impuse de articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În plus, eventualele acte de punere în aplicare aferente prezentului regulament ar trebui să respecte cerințele privind protecția datelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului37a. __________________ __________________ 37 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). 37 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). 37a Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1). Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 20 a (nou) (20a)  Având în vedere numărul mic de state membre care publică estimări ale pierderilor de TVA cauzate de fraudele intracomunitare, existența unor date comparabile cu privire la frauda intracomunitară în domeniul TVA ar contribui la o cooperare mai bine orientată între statele membre. Prin urmare, Comisia, împreună cu statele membre, ar trebui să elaboreze o abordare statistică comună pentru a cuantifica și a analiza fraudele în materie de TVA. Amendamentul 42 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 7 – alineatul 4 4.  Cererea menționată la alineatul (1) poate conține o cerere motivată pentru o anchetă administrativă specifică. Autoritatea solicitată realizează ancheta administrativă în coordonare cu autoritatea solicitantă. Pot fi utilizate instrumentele și procedurile prevăzute în articolele 28-30 din prezentul regulament. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nicio anchetă administrativă nu este necesară, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii. 4.  În cazul în care consideră că este necesară o anchetă administrativă, o autoritate competentă a unui stat membru depune o cerere motivată corespunzător. Autoritatea solicitată nu refuză efectuarea anchetei respective și, dacă informațiile sunt deja disponibile, autoritatea solicitată le transmite autorității solicitante înainte de primirea oricărei cereri. Statele membre asigură instituirea mecanismelor necesare între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată, prin care funcționarii autorizați de autoritatea solicitantă participă la ancheta administrativă desfășurată pe teritoriul autorității solicitate pentru a colecta informațiile prevăzute la paragraful al doilea. Această anchetă administrativă este efectuată în comun de către funcționarii autorităților solicitante și cei ai autorității solicitate, în spirit productiv și de cooperare. Funcționarii autorității solicitante au acces la aceleași informații, documente și locații și, în măsura în care acest lucru este permis de legislația statului membru solicitat, pot interoga în mod direct persoane pentru a detecta și a combate frauda transfrontalieră în domeniul TVA, care este în prezent responsabilă de erodarea bazelor fiscale naționale. În pofida primului paragraf, o anchetă privind sumele declarate de o persoană impozabilă stabilită în statul membru al autorității solicitate și care sunt taxabile în statul membru al autorității solicitante, poate fi refuzată numai pentru oricare dintre următoarele motive: (a)  pentru motivele prevăzute la articolul 54 alineatul (1), evaluate de autoritatea solicitată în conformitate cu o declarație privind cele mai bune practici referitoare la interacțiunea dintre prezentul alineat și articolul 54 alineatul (1), care urmează să fie adoptată conform procedurii prevăzute la articolul 58 alineatul (2); (b)  pentru motivele prevăzute la articolul 54 alineatele (2), (3) și (4); (c)  pe motivul că autoritatea solicitată a furnizat deja autorității solicitante informații privind aceeași persoană impozabilă, ca urmare a unei anchete administrative efectuate cu mai puțin de doi ani înainte. În cazul în care autoritatea solicitată refuză o anchetă administrativă menționată la al doilea paragraf din motivele prevăzute la litera (a) sau (b), autoritatea solicitată pune totuși la dispoziția autorității solicitante datele și valorile tuturor livrărilor și prestărilor relevante efectuate de către persoana impozabilă în statul membru al autorității solicitante în cursul celor doi ani precedenți. În cazul în care autoritățile competente din cel puțin două state membre consideră că este necesară o anchetă administrativă, autoritatea solicitată nu refuză efectuarea acelei anchete. Statele membre asigură instituirea mecanismelor necesare între acele autorități solicitante și autoritatea solicitată, prin care funcționarii autorizați de autoritățile solicitante participă la ancheta administrativă desfășurată pe teritoriul autorității solicitate pentru a colecta informațiile prevăzute la paragraful al doilea. Această anchetă administrativă este efectuată în comun de către funcționarii autorităților solicitante și cei ai autorității solicitate. Funcționarii autorităților solicitante exercită aceleași competențe de inspecție precum cele conferite funcționarilor autorității solicitate. Funcționarii autorităților solicitante au acces la aceleași sedii și documente precum funcționarii autorității solicitate exclusiv în scopul desfășurării anchetei administrative. Amendamentul 13 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 12 a (nou) 1a.  Se introduce următorul articol: „Articolul 12a Toate statele membre implementează o serie de obiective operaționale pentru reducerea procentului de răspunsuri tardive și pentru îmbunătățirea calității cererilor de informații și informează Comisia cu privire la obiectivele respective.”; Amendamentul 14 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 13 – alineatul 3 3.  Informațiile se transmit prin intermediul unor formulare tip sau prin alte mijloace considerate oportune de respectivele autorități competente. Comisia adoptă formularele tip prin acte de punere în aplicare. Acele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 58 alineatul (2).”; 3.  Informațiile se transmit prin intermediul unor formulare-tip sau prin alte mijloace considerate oportune de respectivele autorități competente. Comisia stabilește formularele-tip prin intermediul actelor de punere în aplicare. Acele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 58 alineatul (2).”. Amendamentul 15 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 a (nou) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 14 – alineatul 1 – paragraful 2 2a.  La articolul 14 alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Orice stat membru se poate abține de la participarea la schimbul automat de informații în ceea ce privește una sau mai multe categorii de informații în cazul în care colectarea informațiilor în vederea unui astfel de schimb ar presupune impunerea de noi obligații asupra persoanelor plătitoare de TVA sau ar impune o sarcină administrativă disproporționată pentru statul membru.” „Orice stat membru se poate abține de la participarea la schimbul automat de informații în ceea ce privește una sau mai multe categorii de informații în cazul în care colectarea informațiilor în vederea unui astfel de schimb ar presupune impunerea de obligații disproporționate asupra persoanelor plătitoare de TVA sau ar impune o sarcină administrativă disproporționată pentru statul membru.”; Amendamentul 16 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera a Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 17 – alineatul 1 – litera e (e)  informațiile referitoare la statutul de persoană impozabilă atestată în conformitate cu articolul 13a din Directiva 2006/112/CE, precum și data de la care acest statut a fost acordat, refuzat și retras. (Nu privește versiunea în limba română.) Amendamentul 17 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera b Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 17 – alineatul 1 – litera f „(f) informațiile pe care le colectează în conformitate cu articolul 143 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2006/112/CE, precum și țara de origine, țara de destinație, codul mărfurilor, moneda, valoarea totală, cursul de schimb, prețurile articolelor individuale și greutatea netă.” „(f) informațiile pe care le colectează în conformitate cu articolul 143 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 2006/112/CE, precum și țara de origine, datele de identificare ale exportatorului, țara de destinație, codul mărfurilor, moneda, valoarea totală, cursul de schimb, prețurile per articol și greutatea netă.” Amendamentul 18 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera e Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 17 – alineatul 3 3.  Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, categoriile exacte ale informațiilor menționate la alineatul (1) litera (f) din acest articol. Acele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 58 alineatul (2).”; 3.  Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, categoriile specifice care urmează să fie incluse în formularele-tip, șabloanele și procedurile pentru transmiterea informațiilor menționate la alineatul (1) litera (f) din acest articol. Acele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 58 alineatul (2). Amendamentul 19 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera a Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 1 a 1a.  Fiecare stat membru acordă funcționarilor din acel stat care verifică cerințele prevăzute la articolul 143 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE acces la informațiile menționate la articolul 17 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament pentru care se acordă acces automat de către celelalte state membre.” 1a.  Fiecare stat membru acordă funcționarilor din acel stat care verifică cerințele prevăzute la articolul 143 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE acces la informațiile menționate la articolul 17 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament, inclusiv registrul persoanelor impozabile atestate, pentru care se acordă acces automat de către celelalte state membre. Amendamentul 20 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b – subpunctul i Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 – litera e – punctul i (i)  accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate ori pentru a detecta sau a identifica autorii fraudei; (i)  accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate ori pentru a detecta sau a identifica autorii fraudei și ai abaterii grave; Amendamentul 21 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b – subpunctul i Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 – litera e – punctul ii (ii)  accesul se desfășoară prin intermediul unui funcționar de legătură Eurofisc, astfel cum se menționează la articolul 36 alineatul (1), care deține un identificator personal de utilizator în sistemul electronic care permite accesul la aceste informații.” (ii)  accesul se desfășoară prin intermediul unui funcționar de legătură Eurofisc, astfel cum se menționează la articolul 36 alineatul (1), care deține un identificator personal de utilizator în sistemul electronic care permite accesul la aceste informații, precum și la registrul persoanelor impozabile atestate. Amendamentul 22 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 a – paragraful 1 – partea introductivă În legătură cu informațiile menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (f), se acordă acces la cel puțin următoarele date: În legătură cu informațiile menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (f), se acordă acces la cel puțin următoarele informații: Amendamentul 23 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 a – paragraful 1 – litera a (a)  numerele de identificare TVA emise de statul membru care primește informațiile; (a)  numerele de identificare TVA emise de statul membru care primește informațiile și registrul persoanelor impozabile atestate; Amendamentul 24 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 a – paragraful 1 – litera c (c)  țara de origine, țara de destinație, codul mărfurilor, moneda, valoarea totală, cursul de schimb, prețurile articolelor individuale și greutatea netă a bunurilor importate urmate de o livrare de bunuri intracomunitară de la fiecare persoană prevăzută la litera (b) către fiecare persoană care deține un număr de identificare TVA menționat la litera (a); (c)  țara de origine, țara de destinație, codul mărfurilor, moneda, valoarea totală, cursul de schimb, prețul per unitate și greutatea netă a bunurilor importate urmate de o livrare de bunuri intracomunitară de la fiecare persoană prevăzută la litera (b) către fiecare persoană care deține un număr de identificare TVA menționat la litera (a); Amendamentul 25 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 a – paragraful 1 – litera d – partea introductivă (d)  țara de origine, țara de destinație, codul mărfurilor, moneda, valoarea totală, cursul de schimb, prețurile articolelor individuale și greutatea netă a bunurilor importate urmate de o livrare de bunuri intracomunitară de la fiecare persoană prevăzută la litera (b) către fiecare persoană care deține un număr de identificare TVA emis de un alt stat membru în următoarele condiții: (d)  țara de origine, țara de destinație, codul mărfurilor, moneda, valoarea totală, cursul de schimb, prețul per unitate și greutatea netă a bunurilor importate urmate de o livrare de bunuri intracomunitară de la fiecare persoană prevăzută la litera (b) către fiecare persoană care deține un număr de identificare TVA emis de un alt stat membru în următoarele condiții: Amendamentul 26 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 – alineatul 2 a – paragraful 1 – litera d – punctul i (i)  accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate ori pentru a detecta sau a identifica autorii fraudei; (i)  accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate ori pentru a detecta sau a identifica autorii fraudei și ai abaterii grave; Amendamentul 27 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 21 a – alineatul 2 – paragraful 1 – litera i (i)  accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate ori pentru a detecta sau a identifica autorii fraudei; (i)  accesul are loc în legătură cu anchetarea unei fraude suspectate ori pentru a detecta sau a identifica autorii fraudei și ai abaterii grave; Amendamentul 28 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 8 – litera a Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 28 – alineatul 2a „2a. Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu modalitățile stabilite de aceasta din urmă, funcționarii autorizați ai autorității solicitante pot participa, în scopul colectării și realizării schimbului de informații prevăzute la articolul 1, la anchetele administrative desfășurate pe teritoriul statului membru solicitat. Aceste anchete administrative se efectuează în comun de către funcționari ai autorității solicitante și ai autorității solicitate. Funcționarii autorității solicitante exercită aceleași competențe de inspecție precum cele conferite funcționarilor autorității solicitate. Funcționarii autorităților solicitante au acces la aceleași sedii și documente precum funcționarii autorității solicitate exclusiv în scopul desfășurării anchetei administrative. Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu modalitățile stabilite de autoritatea solicitată, ambele autorități pot întocmi un raport de audit comun.” „2a. Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu modalitățile stabilite de aceasta din urmă, funcționarii autorizați ai autorității solicitante pot participa, în scopul colectării și realizării schimbului de informații prevăzute la articolul 1, la anchetele administrative desfășurate pe teritoriul statului membru solicitat. Aceste anchete administrative se efectuează în comun, în spiritul încrederii reciproce și al colaborării fructuoase, de către funcționari ai autorităților solicitante și ai autorității solicitate, cu respectarea practicilor administrative ale acestor autorități și a legislației naționale a statului membru al autorității solicitate, cu scopul de a lupta împotriva fraudei transfrontaliere în domeniul TVA. Funcționarii autorităților solicitante au acces la aceleași sedii și documente precum funcționarii autorității solicitate exclusiv în scopul desfășurării anchetei administrative. Printr-un acord între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată și în conformitate cu modalitățile stabilite de autoritatea solicitată, autoritățile participante pot întocmi un raport de audit comun.” Amendamentul 29 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 11 – litera a Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 33 – alineatul 1 1.  În scopul de a promova și de a facilita cooperarea multilaterală în privința combaterii fraudei în domeniul TVA, prezentul capitol instituie o rețea de schimburi rapide, prelucrare și analiză de informații specifice între statele membre și pentru coordonarea acțiunilor de urmărire («Eurofisc»).”; 1.  În scopul de a promova și de a facilita cooperarea multilaterală în privința combaterii fraudei în domeniul TVA, prezentul capitol instituie o rețea de schimburi rapide, prelucrare și analiză de informații specifice privind schemele de fraudă transfrontalieră între statele membre și pentru coordonarea acțiunilor de urmărire («Eurofisc»).”; Amendamentul 30 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 11 – litera b – subpunctul i Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 33 – alineatul 2 – litera b (b)  realizează și coordonează schimbul rapid și multilateral și prelucrarea și analiza în comun de informații specifice în domeniile în care operează Eurofisc («domeniile de lucru ale Eurofisc»); (b)  realizează și coordonează schimbul rapid și multilateral și prelucrarea și analiza în comun de informații specifice privind schemele de fraudă transfrontalieră în domeniile în care operează Eurofisc («domeniile de lucru ale Eurofisc»); Amendamentul 31 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 11 – litera b – subpunctul ii Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 33 – alineatul 2 – litera d (d)  coordonează anchetele administrative ale statelor membre participante cu privire la persoanele suspecte și autorii de fraude identificați de funcționarii de legătură Eurofisc, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1).” (d)  coordonează anchetele administrative ale statelor membre participante cu privire la fraudele identificate de funcționarii de legătură ai Eurofisc, în conformitate cu articolul 36 alineatul (1).” Amendamentul 32 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 12 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 34 – alineatul 2 2.  Statele membre care au ales să participe în cadrul unui domeniu de lucru al Eurofisc vor participa în mod activ la schimbul multilateral și la prelucrarea și analiza în comun de informații specifice între toate statele membre participante și la coordonarea oricăror acțiuni de urmărire.”; 2.  Statele membre care au ales să participe în cadrul unui domeniu de lucru al Eurofisc vor participa în mod activ la schimbul multilateral și la prelucrarea și analiza în comun de informații specifice privind schemele de fraudă transfrontalieră între toate statele membre participante și la coordonarea oricăror acțiuni. Amendamentul 33 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 13 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 35 – paragraful 1 Comisia furnizează sprijin tehnic și logistic pentru Eurofisc. Comisia nu are acces la informațiile menționate la articolul 1 care pot face obiectul unui schimb de informații prin intermediul Eurofisc, decât în situațiile prevăzute în articolul 55 alineatul (2). Comisia furnizează sprijin tehnic și logistic pentru Eurofisc. Comisia are acces la informațiile menționate la articolul 1 care pot face obiectul unui schimb de informații prin intermediul Eurofisc, în situațiile prevăzute în articolul 55 alineatul (2). Amendamentul 34 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 14 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 36 – alineatul 3 3.  Coordonatorii domeniului de lucru Eurofisc pot transmite, din proprie inițiativă sau la solicitare, o parte din informațiile colectate și prelucrate către Europol și Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”), astfel cum au convenit participanții la domeniul de lucru. 3.  Coordonatorii domeniului de lucru Eurofisc pot transmite, din proprie inițiativă sau la solicitare, informațiile pertinente privind cele mai grave infracțiuni transfrontaliere în materie de TVA către Europol și Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”), astfel cum au convenit participanții la domeniul de lucru. Amendamentul 35 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 14 – litera c Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 36 – alineatul 4 4.  Coordonatorii domeniului de lucru Eurofisc pun informațiile primite de la Europol și OLAF la dispoziția celorlalți funcționari de legătură Eurofisc participanți; aceste informații se transmit prin mijloace electronice. 4.  Coordonatorii domeniului de lucru Eurofisc pot solicita Europol și OLAF informații relevante. Coordonatorii domeniului de lucru Eurofisc pun informațiile primite de la Europol și OLAF la dispoziția celorlalți funcționari de legătură Eurofisc participanți; aceste informații se transmit prin mijloace electronice. Amendamentul 36 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 16 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 48 – alineatul 1 – paragraful 2 „În cazul în care statul membru de stabilire ia cunoștință de faptul că o persoană impozabilă care înaintează o cerere de rambursare de TVA, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2008/9/CE, are obligații TVA necontestate în acel stat membru de stabilire, acesta poate informa statul membru de rambursare cu privire la acele obligații pentru ca statul membru de rambursare să solicite acordul persoanei impozabile pentru transferul sumei aferente rambursării de TVA direct către statul membru de stabilire pentru a stinge obligațiile TVA neachitate. În cazul în care persoana impozabilă își dă acordul cu privire la acest transfer, statul membru de rambursare transferă această sumă, în numele persoanei impozabile, către statul membru de stabilire, în măsura în care acest transfer este necesar pentru a stinge obligația TVA neachitată. Statul membru de stabilire informează persoana impozabilă dacă suma transferată acoperă o stingere integrală sau parțială a obligației TVA în termen de 15 zile de la primirea transferului de la statul membru de rambursare. În cazul în care statul membru de stabilire ia cunoștință de faptul că o persoană impozabilă care înaintează o cerere de rambursare de TVA, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2008/9/CE, are obligații TVA necontestate în acel stat membru de stabilire, acesta informează statul membru de rambursare cu privire la acele obligații, pentru ca statul membru în care se fac cererile de rambursare să solicite acordul persoanei impozabile pentru transferul sumei aferente rambursării de TVA direct către statul membru de stabilire pentru a stinge obligațiile TVA neachitate. În cazul în care persoana impozabilă își dă acordul cu privire la acest transfer, statul membru de rambursare transferă această sumă, în numele persoanei impozabile, către statul membru de stabilire, în măsura în care acest transfer este necesar pentru a stinge obligația TVA neachitată. Statul membru de stabilire informează persoana impozabilă dacă suma transferată acoperă o stingere integrală sau parțială a obligației TVA în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea transferului de la statul membru de rambursare. Amendamentul 37 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18 Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 49 – alineatul 2 a – paragraful 2 Statele membre pot comunica Oficiului European de Luptă Antifraudă orice informații disponibile cu privire la infracțiunile îndreptate împotriva sistemului comun de TVA, pentru a permite acestuia să aibă în vedere măsuri adecvate în conformitate cu mandatul său. Fără a aduce atingere articolului 36 alineatul (3), statele membre pot comunica Oficiului European de Luptă Antifraudă orice informații disponibile cu privire la infracțiunile îndreptate împotriva sistemului comun de TVA, pentru a permite acestuia să aibă în vedere măsuri adecvate în conformitate cu mandatul său. Amendamentul 38 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18 a (nou) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 49 a (nou) 18a.  Se introduce următorul articol: „Articolul 49a Statele membre și Comisia instituie un sistem comun de colectare a datelor statistice cu privire la frauda intracomunitară în domeniul TVA și publică estimările naționale ale pierderilor de TVA ca urmare a fraudelor, precum și estimări pentru Uniune în ansamblul său. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, modalitățile practice în ceea ce privește acest sistem. Acele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 58 alineatul (2).” Amendamentul 39 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18 b (nou) Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 50 – alineatul 1 a (nou) 18b.  La articolul 50 se introduce următorul alineat: „1a. Atunci când un stat membru oferă unei țări terțe informații mai ample decât cele prevăzute în temeiul capitolelor II și III din prezentul regulament, statul membru respectiv nu poate refuza să furnizeze aceste informații oricărui alt stat membru care solicită cooperarea sau care are un interes să le primească.” Amendamentul 40 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 19 – litera a Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 55 – alineatul 2 2.  Persoanele acreditate în mod corespunzător de autoritatea de acreditare în materie de securitate a Comisiei pot avea acces la aceste informații numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru administrarea, întreținerea și dezvoltarea sistemelor electronice găzduite de Comisie și utilizate de statele membre pentru implementarea prezentului Regulament. 2.  Persoanele acreditate în mod corespunzător de autoritatea de acreditare în materie de securitate a Comisiei au acces la aceste informații în măsura în care acest lucru este necesar pentru administrarea, întreținerea și dezvoltarea sistemelor electronice găzduite de Comisie și utilizate de statele membre pentru implementarea prezentului regulament și pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a prezentului regulament. Amendamentul 41 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 19 – litera b Regulamentul (UE) nr. 904/2010 Articolul 55 – alineatul 5 5.  Orice stocare, prelucrare sau schimb de informații menționate în prezentul regulament face obiectul dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(*). Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentului regulament, statele membre limitează domeniul de aplicare al obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolele 12-22 și la articolele 5 și 34 din Regulamentul (UE) 2016/679, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menționate la articolul 23 alineatul (1) litera (e) din regulamentul respectiv. Prelucrarea și stocarea informațiilor menționate în prezentul regulament se realizează exclusiv în scopurile menționate în articolul 1 alineatul (1) din prezentul regulament, iar perioada de stocare a acestor informații este limitată în măsura necesară pentru realizarea acestor scopuri. 5.  Orice stocare, prelucrare sau schimb de informații menționate în prezentul regulament face obiectul dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(*). Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentului regulament, statele membre limitează domeniul de aplicare al obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolele 12-22 și la articolele 5 și 34 din Regulamentul (UE) 2016/679, în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menționate la articolul 23 alineatul (1) litera (e) din regulamentul respectiv. Prelucrarea și stocarea informațiilor menționate în prezentul regulament se aprobă exclusiv în scopurile menționate în articolul 1 alineatul (1) din prezentul regulament, iar perioada de stocare a acestor informații este limitată în măsura necesară pentru realizarea acestor scopuri.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri (2017/2206(INI))

P8_TA(2018)0279 A8-0194/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și alte tratate și instrumente privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), în special Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP), adoptată de Adunarea Generală a ONU la 13 decembrie 2007,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 169 privind populațiile indigene și tribale, adoptată la 27 iunie 1989,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere articolele 21, 22 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012, precum și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015,

–  având în vedere Declarația ONU din 1998 privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene cu privire la drepturile omului, îndeosebi Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO),

–  având în vedere rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2016 referitoare la situația populației Guarani-Kaiowá din statul Mato Grosso do Sul din Brazilia(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la Honduras: situația apărătorilor drepturilor omului(2);

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Tanzania, în special la problema acaparării terenurilor(3),

–  având în vedere Raportul anual 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 69/2 din 22 septembrie 2014 de adoptare a documentului final al Conferinței mondiale privind populațiile indigene din 2014(5),

–   având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 71/178 din 19 decembrie 2016 privind drepturile popoarelor indigene, în special punctul 13 referitor la proclamarea anului 2019 drept Anul internațional al limbilor indigene(6),

–  având în vedere raportul prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 8 august 2017 de raportorul special al ONU pentru drepturile populațiilor indigene(7),

–  având în vedere rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului nr. 26/9 din 26 iunie 2014, prin care s-a decis crearea unui grup de lucru interguvernamental deschis, pentru a elabora un instrument internațional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului(8),

–  având în vedere procesul de redactare, de către grupul de lucru interguvernamental deschis, a unei declarații privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale, definit de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la 13 octombrie 2015(9),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015,

–  având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică adoptată la 22 mai 1992;

–  având în vedere Acordul și Planul de acțiune de la Durban adoptate de cel de al cincilea Congres mondial al parcurilor al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN), organizat în 2003(10),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 19 octombrie 2004 intitulată „Orientări ale UE pentru sprijinirea elaborării politicii funciare și a proceselor de reformă ale acesteia în țările în curs de dezvoltare” (COM(2004)0686),

–  având în vedere Orientările voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor, publicate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură în contextul securității alimentare naționale și aprobate de Comitetul pentru securitatea alimentară mondială al ONU la 11 mai 2012(11),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European cu privire la Planul de acțiune al UE referitor la aplicarea reglementărilor forestiere, la guvernare și la schimburile comerciale (FLEGT), aprobat în 2003 (COM(2003)0251), și acordurile bilaterale FLEGT de parteneriat voluntar (APV) încheiate între UE și țările partenere,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul global al ONU,

–  având în vedere Principiile de la Maastricht, publicate la 28 septembrie 2011, care clarifică obligațiile extrateritoriale ale statelor în temeiul dreptului internațional în vigoare(12),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 15 mai 2017(13) privind popoarele indigene,

–  având în vedere dispozițiile privind drepturile omului cuprinse în Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere declarația din 9 august 2017 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, cu ocazia Zilei internaționale a popoarelor indigene din întreaga lume(14),

–  având în vedere decizia sa de a o nominaliza pe Aura Lolita Chavez Ixcaquic pentru Premiul Saharov pentru libertatea de gândire din 2017, ea fiind prima apărătoare a drepturilor popoarelor indigene nominalizată la Premiul Saharov,

–  având în vedere Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015 privind schimbările climatice,

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”(SWD(2015)0182),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 64/292 din 3 august 2010 privind dreptul omului la apă și salubrizare(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la acțiunea UE pentru sustenabilitate(18),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0194/2018),

A.  întrucât populația totală a popoarelor indigene este estimată la peste 370 de milioane de persoane, care locuiesc în peste 70 de țări din lume, ceea ce reprezintă aproximativ 5% din totalul populației mondiale, și întrucât există cel puțin 5 000 de comunități indigene diferite; întrucât, în pofida dispersării lor geografice, aceste popoare se confruntă cu aceleași amenințări și încercări;

B.  întrucât popoarele indigene se bucură de o relație unică cu teritoriile și cu mediul în care trăiesc, folosind resursele naturale disponibile pentru a stabili sisteme de cunoștințe, inovații și practici unice, care, la rândul lor, influențează o parte fundamentală a identității și spiritualității lor și sunt extrem de importante pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității; întrucât cunoștințele tradiționale ale popoarelor indigene constituie un factor care contribuie semnificativ la dezvoltarea umanității; întrucât comercializarea și/sau marginalizarea cunoștințelor respective amenință rolul popoarelor indigene ca titulari tradiționali și custozi ai acestor cunoștințe;

C.  întrucât drepturile comunitare ale popoarelor indigene decurg din ocuparea tradițională a teritoriilor lor, iar sentimentul de apartenență care îi leagă de aceste teritorii nu corespunde conceptului de proprietate în sensul perceput în mod obișnuit în societățile occidentale;

D.  întrucât teritoriile locuite în mod tradițional de populații indigene constituie aproximativ 22 % din suprafața pământului la nivel mondial și sunt estimate a deține 80 % din biodiversitatea planetei; întrucât rezervațiile indigene constituie un obstacol major împotriva despăduririi; întrucât pădurile tropicale locuite de populații indigene și comunități locale contribuie la stocarea carbonului în biomul pădurilor tropicale, ceea ce le face valoroase pentru orice strategie de abordare a schimbărilor climatice; întrucât popoarele indigene se numără printre populațiile cele mai vulnerabile la efectele negative generate de schimbările climatice, din cauza stilului lor de viață și al strânsei legături cu pământurile, care depind direct de disponibilitatea constantă a resurselor naturale;

E.  întrucât terenurile reprezintă o resursă naturală fundamentală, limitată și neregenerabilă, care face parte integrantă din bogăția naturală a fiecărei țări;

F.  întrucât tratatele privind drepturile omului recunosc dreptul populațiilor indigene la teritoriile lor ancestrale și la resursele aferente și prevăd că statele trebuie să consulte popoarele indigene cu bună credință pentru a obține consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al acestora cu privire la proiectele care pot avea impact asupra modului lor de viață tradițional, care pot constitui o amenințare la adresa resurselor naturale pe care le-au cultivat în mod tradițional și de care depind în continuare sau care pot provoca o strămutare a populațiilor lor și pierderea, prin urmare, a patrimoniului cultural specific material sau imaterial; întrucât astfel de consultări ar trebui să aibă loc înainte ca măsurile legislative și administrative să fie adoptate sau aplicate, în conformitate cu dreptul la autodeterminare al popoarelor indigene, care implică dreptul lor de a deține, folosi, dezvolta și controla terenurile, teritoriile, apele, apele costiere și alte resurse care le aparțin; întrucât popoarele indigene au dreptul de a-și stabili în mod liber statutul politic, de a-și asigura liber dezvoltarea economică, socială și culturală și de a utiliza în mod liber resursele și bogățiile lor naturale, fără a fi, în niciun caz, private de mijloacele lor de subzistență;

G.  întrucât Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) recunoaște drepturile colective și individuale ale popoarelor indigene, în special dreptul la pământurile, bunurile, resursele naturale, teritoriile, cultura, identitatea și limba lor, la locuri de muncă, la sănătate și la educație și dreptul de a hotărî în mod liber în ceea ce privește statutul lor politic și dezvoltarea economică;

H.  întrucât drepturile individuale și colective ale popoarelor indigene continuă să fie încălcate, de către actori statali și nestatali, în diferite regiuni ale lumii și, prin urmare, aceste popoare se confruntă în continuare cu violență fizică, psihologică și sexuală, precum și cu acte de rasism, excludere, discriminare, evacuări forțate, instalări distructive, expropriere ilegală sau forțată a domeniilor lor tradiționale sau privarea de accesul la resursele, mijloacele de subzistență și cunoștințele lor tradiționale; întrucât, potrivit ONU, popoarele indigene se confruntă cu încălcări mai grave ale drepturilor lor decât acum 10 ani;

I.  întrucât femeile indigene întâmpină obstacole în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, printre care lipsa consilierii în materie de sănătate sexuală și reproductivă, lipsa accesului la servicii și produse și o legislație care interzice avortul chiar și în cazurile de viol, ceea ce generează rate crescute ale mortalității materne, sarcini în rândul adolescentelor și boli cu transmitere sexuală;

J.  întrucât femeile indigene se confruntă cu o impunitate extinsă în ceea ce privește încălcările drepturilor lor, în special din cauza refuzului dreptului la căile de atac și a lipsei unor mecanisme de monitorizare și a unor date defalcate în funcție de gen;

K.  întrucât statele sunt responsabile în ultimă instanță pentru garantarea securității, siguranței și drepturilor popoarelor indigene, inclusiv ale apărătorilor mediului și drepturilor omului care sunt membri ai comunităților indigene;

L.  întrucât limbile indigene din întreaga lume continuă să dispară într-un ritm alarmant, în ciuda faptului că limbile reprezintă o componentă de bază a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și sunt esențiale pentru realizarea dezvoltării durabile; întrucât transmiterea din generație în generație a cunoștințelor comunităților indigene este esențială pentru soluționarea provocărilor globale în materie de mediu; întrucât un raport din 2016 al Organizației Națiunilor Unite(19) estimează că, din cele aproape 6 700 de limbi vorbite în prezent pe glob, 95 % riscă să dispară complet până la sfârșitul secolului, marea majoritate dintre acestea fiind limbi indigene; întrucât statele au obligația de a proteja și de a promova limbile popoarelor indigene, pentru a asigura că aceste popoare se bucură pe deplin de drepturile lor culturale; întrucât statele ar trebui să investească în măsuri de schimbare a stereotipurilor înrădăcinate în societate;

M.  întrucât, în unele țări, numeroase popoare indigene au migrat în marile centre urbane, unde se confruntă cu sentimente de înstrăinare și de pierdere a valorilor culturale; întrucât practicile și cunoștințele lor tradiționale nu sunt adaptate contextelor urbane și dinamicii pieței contemporane a forței de muncă, ceea ce expune populațiile indigene la sărăcie și la noi forme de excluziune și discriminare;

N.  întrucât popoarele indigene se confruntă cu niveluri alarmante de sărăcie, boală și analfabetism, cu un acces insuficient la apă potabilă, la salubrizare, la serviciile de îngrijire a sănătății, la educație, la locuri de muncă și la drepturi civile, inclusiv la participarea și reprezentarea politică, precum și cu rate ridicate ale consumului abuziv de substanțe interzise și ale sinuciderii în rândul tinerilor;

O.  întrucât femeile din comunitățile indigene sunt marginalizate în special prin lipsa accesului la asistență medicală, la servicii sociale și la oportunități economice, sunt discriminate pe motive de gen, etnie și mediu socioeconomic, ceea ce conduce la rate mai ridicate ale mortalității, și sunt victime ale unor violențe distincte bazate pe gen și ale femicidului; întrucât, potrivit ONU, cel puțin o femeie indigenă din trei este violată la un moment dat din viața ei, iar ratele mortalității materne, ale sarcinilor în rândul adolescentelor și ale bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA, sunt mai mari decât media; întrucât femeile se confruntă deseori cu amenințări și obstacole specifice bazate pe gen, care trebuie privite dintr-o perspectivă intersectorială;

P.  întrucât traficul ilicit de droguri afectează în mod disproporționat comunitățile indigene, deoarece cererea de droguri continuă să crească, iar producătorii de droguri ilicite forțează din ce în ce mai mult comunitățile indigene să își părăsească terenurile pe care le folosesc în virtutea tradiției; întrucât populațiile indigene sunt adesea obligate, fizic sau economic, să participe la comerțul cu droguri, în special la operațiunile de transport; întrucât conflictele armate intensifică militarizarea terenurilor comunităților indigenilor și conduc la încălcări ale drepturilor omului și la utilizarea în exces a forței asupra comunităților indigene;

Q.  întrucât cererea tot mai mare și concurența crescândă în ceea ce privește resursele naturale antrenează o „goană după terenuri la nivel mondial”, care, în mai multe țări, pune o presiune nesustenabilă pe teritoriile locuite și folosite în mod tradițional de către populațiile indigene și comunitățile locale; întrucât exploatarea acestor resurse naturale de către sectoarele industriei agroalimentare, energiei, cherestelei și mineritului, printre alte industrii extractive, exploatarea forestieră ilegală, marile proiecte de infrastructură și de dezvoltare, precum și exploatarea resurselor de către guvernele și populațiile locale se numără printre cauzele principale ale conflictelor de durată în domeniul proprietății funciare și al contaminării apei și solului;

R.  întrucât dezvoltarea nu se poate măsura pe baza unor indicatori de creștere, ci ar trebui să țină cont, în primul rând, de reducerea sărăciei și inegalităților;

S.  întrucât turismul slab reglementat poate avea un efect cultural și ecologic negativ asupra acestor comunități și, în unele cazuri, este factorul instigator al acaparării terenurilor;

T.  întrucât acapararea cu forța a terenurilor de către întreprinderile private este însoțită, de obicei, de prezența unor forțe private de securitate sau militare, ceea ce duce, printre altele, la creșterea violenței directe și indirecte pe teritoriile popoarelor indigene, afectând direct comunitățile și, în special, liderii din rândul societății civile și femeile;

U.  întrucât, în prezent, există o tendință de militarizare a unor rezerve naturale și zone protejate, care uneori se suprapun cu terenuri ale comunităților indigene și locale, provocând încălcări grave ale drepturilor omului;

V.  întrucât conflictele civile din unele țări sunt legate de drepturile funciare și sunt cauza strămutărilor forțate ale comunităților indigene și locale, deschizând astfel calea pentru acapararea de terenuri și concentrarea proprietăților funciare;

W.  întrucât acapararea terenurilor este o problemă complexă, care necesită o soluție globală la nivel internațional; întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită protecției femeilor și fetelor indigene;

X.  întrucât acapararea terenurilor nu este neapărat rezultatul investițiilor străine, ci poate fi realizată și de guvernele și comunitățile locale;

Y.  întrucât s-a constat o creștere a numărului de forme private de despăgubire prin care întreprinderile private le oferă femeilor victime ale violenței despăgubiri financiare în schimbul semnării unui acord de a nu da în judecată întreprinderea în cauză; întrucât statelor le revine răspunderea principală de a asigura îndeplinirea angajamentelor internaționale în ceea ce privește respectarea drepturilor popoarelor indigene și ele trebuie, prin urmare, să fie principalele responsabile pentru a preveni încălcările și a promova adevărul, dreptatea și despăgubirea victimelor;

Z.  întrucât unele popoare indigene din lume au decis să refuze contactul cu lumea din exterior, trăind în izolare voluntară, nedispunând de capacitatea de a-și apăra drepturile și, prin urmare, fiind deosebit de vulnerabile atunci când le sunt încălcate drepturile; întrucât aceste comunități sunt cele mai vulnerabile de pe planetă, iar existența lor este amenințată, în special de explorarea petrolului, despăduriri, traficul de droguri și infrastructurile aferente;

AA.  întrucât multe dintre popoarele indigene continuă să fie victime ale unor crime, execuții extrajudiciare, mutilări, acte de tortură, violuri, detenții arbitrare, agresiuni fizice, acte de hărțuire și intimidare pentru că și-au apărat dreptul la teritoriile lor ancestrale și la resursele naturale aferente, inclusiv accesul la apă și la alimente, precum și la siturile spirituale și la cimitirele lor sacre;

AB.  întrucât apărătorii drepturilor omului se numără printre agenții centrali și esențiali ai dezvoltării durabile, în special în ceea ce privește consolidarea rezilienței societății, precum și printre actorii fundamentali în cadrul unei guvernanțe democratice integratoare; întrucât acești apărători depun eforturi pentru protejarea atât a drepturilor popoarelor lor, cât și a sustenabilității mediului și a patrimoniului natural al întregii umanități; întrucât apărătorii drepturilor omului și activiștii din grupuri indigene depun eforturi pentru a le permite comunităților lor să participe la procesele politice, la integrarea socială și la emanciparea economică și să își facă auzite vocile în mod democratic și pașnic în țările în care trăiesc și în comunitatea internațională;

AC.  întrucât, în ultimii ani, s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a numărului de omucideri, de atacuri și de alte forme de violență împotriva apărătorilor și a activiștilor din domeniul drepturilor omului , care sunt se numără printre actorii fundamentali ai dezvoltării durabile, în contextul apărării drepturilor popoarelor indigene și ale comunităților locale, a drepturilor privind mediul și a drepturilor de utilizare a terenurilor; întrucât, potrivit ONG-ului Front Line Defenders, dintre cei 312 apărători ai drepturilor omului despre care se presupune că ar fi fost uciși în întreaga lume în 2017, 67 % luptau pentru drepturile popoarelor indigene asupra terenurilor și pentru drepturile privind mediul împotriva proiectelor din industria extractivă; întrucât apărătorii drepturilor omului din grupurile indigene se confruntă adesea cu impunitatea sistematică a autorilor atacurilor îndreptate împotriva lor;

AD.  întrucât, deși apărătoarele indigene ale drepturilor omului joacă un rol esențial pentru protecția femeilor din comunitățile indigene, activitățile lor au fost pedepsite penal, iar ele au fost supuse la diferite forme de violență, inclusiv hărțuire, viol și asasinat;

AE.  întrucât responsabilitatea socială fără caracter obligatoriu a întreprinderilor și mecanismele de reglementare voluntară trebuie mai bine puse în aplicare pentru a proteja comunitățile indigene și locale de încălcarea drepturilor lor umane, a împiedica acapararea terenurilor și a asigura o responsabilitate eficientă a întreprinderilor; întrucât lipsa controlului și a unor mecanisme de responsabilizare constituie un impediment major în calea unor măsuri corective eficiente și adecvate;

AF.  întrucât un număr de investitori și întreprinderi cu sediul în UE, printre mulți alții, sunt implicați în sute de operațiuni de achiziționare de terenuri în Africa, Asia și America Latină, ceea ce, în unele cazuri, a dus la încălcarea drepturilor comunităților indigene și locale; întrucât actori de la nivelul UE pot fi implicați în diferite moduri în încălcări ale drepturilor omului legate de acapararea terenurilor, cum ar fi prin intermediul unor întreprinderi financiare private cu sediul în UE, care finanțează direct sau indirect acapararea de terenuri, sau prin parteneriate public-privat; întrucât, în multe cazuri, multiplele ramificații externe ale acestor actori pot face dificilă identificarea originii lor direct în țările din care provin; întrucât, chiar dacă aceasta poate fi identificată, există în continuare obstacole juridice și practice semnificative în ceea ce privește accesul la justiție și tragerea la răspundere prin intermediul instanțelor UE și ale statelor sale membre, inclusiv ca urmare a limitărilor jurisdicționale în ceea ce privește cauzele care au drept obiect bunuri imobile (inclusiv terenuri și resurse naturale), a constrângerilor severe privind valoarea măsurilor reparatorii disponibile și disponibilitatea asistenței judiciare, precum și din cauza dificultăților de a demonstra răspunderea societății-mamă;

AG.  întrucât majoritatea terenurilor din țările în curs de dezvoltare sunt locuite, motiv pentru care investițiile și reputația întreprinderilor sunt expuse riscurilor de proprietate, iar costurile de exploatare a acestor terenuri cresc în mod semnificativ în cazul în care transferurile de terenuri se realizează într-un context de conflict, fără consimțământul prealabil al comunităților indigene și locale și cu sfidarea drepturilor lor;

AH.  întrucât raportorul special al ONU pentru apărătorii drepturilor omului, Michael Frost, a identificat America Latină drept o regiune problematică, în care „actori guvernamentali și corporativi sunt implicați în asasinarea apărătorilor drepturilor omului în materie de mediu”;

AI.  întrucât obligația de a proteja și de a furniza acces la o cale de atac în temeiul Convenției europene a drepturilor omului se aplică atât activităților extrateritoriale, cât și activităților interne cu impact extrateritorial; întrucât gradul de angajament din partea UE și a statelor sale membre în ceea ce privește obligațiile lor extrateritoriale ar trebui sporit semnificativ;

AJ.  întrucât UE acordă asistență pentru promovarea și protejarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial prin IEDDO, care este complementar celorlalte instrumente de asistență externă ale Uniunii, sprijinul său fiind direcționat în principal prin intermediul organizațiilor societății civile; întrucât, prin mecanismul său protectdefenders.eu, UE oferă rapid asistență apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, vine în întâmpinarea celor mai urgente nevoi ale acestora și îi ajută să își consolideze capacitățile pentru ca ei să-și poată desfășura activitățile pe termen mediu și lung;

AK.  întrucât instituțiile financiare internaționale joacă un rol central în asigurarea faptului că proiectele pe care le finanțează nu conduc sau nu contribuie la încălcări ale drepturilor fundamentale și în domeniul mediului ale popoarelor indigene; întrucât corporațiile multinaționale poartă răspunderea de a se asigura că operațiunile lor și/sau lanțurile lor de aprovizionare nu sunt implicate în încălcări ale drepturilor omului și în domeniul mediului, în special ale drepturilor popoarelor indigene;

AL.  întrucât UE este cel mai mare furnizor de ajutor pentru dezvoltare din lume, din care o mare parte este destinată Africii; întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia trebuie să realizeze controale exhaustive ale fondurilor utilizate de beneficiari din țările terțe, acordând o atenție primordială respectului față de drepturile omului în cadrul politicii lor de acordare a ajutoarelor;

AM.  întrucât popoarele indigene din Europa suferă încă din cauza marginalizării, a discriminării și a excluziunii sociale, care trebuie combătute și soluționate printr-o abordare bazată pe drepturi,

1.  invită UE, statele membre și partenerii lor din cadrul comunității internaționale să adopte toate măsurile necesare în vederea recunoașterii, protecției și promovării depline a drepturilor populațiilor indigene, inclusiv asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor lor; salută activitatea desfășurată în acest sens de societatea civilă și de ONG-uri;

2.  invită UE să se asigure că toate politicile sale în materie de dezvoltare, investiții și schimburi comerciale respectă drepturile omului ale popoarelor indigene, astfel cum sunt consacrate în tratatele și convențiile privind drepturile omului și în instrumentele juridice care vizează îndeosebi drepturile popoarelor indigene;

3.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să adopte toate măsurile necesare pentru a respecta efectiv dispozițiile prevăzute de Convenția OIM nr. 169 privind populațiile indigene și tribale(20) și reamintește că toate statele care au ratificat-o sunt obligate să desfășoare acțiuni coordonate și sistematice pentru protejarea drepturilor popoarelor indigene;

4.  face apel la toate statele care încă nu au ratificat Convenția OIM nr. 169 privind populațiile indigene și tribale, în special la statele membre ale UE, să facă acest lucru; regretă faptul că, până în prezent, numai câteva state membre au ratificat Convenția; solicită UE să depună toate eforturile, prin intermediul dialogurilor sale politice și privind drepturile omului cu țările terțe, pentru a încuraja ratificarea Convenției OIM nr. 169, a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și adoptarea protocoalelor opționale ale acestora și pentru a sprijini UNDRIP;

5.  recunoaște că s-au luat măsuri în ceea ce privește recunoașterea drepturilor popoarelor indigene și că societatea civilă este din ce în ce mai conștientă de situația acestora; recunoaște contribuția UE în acest sens; avertizează totuși că atenția acordată acestei chestiuni de politicile UE, inclusiv în negocierea acordurilor comerciale și de cooperare, este încă minimă;

6.  invită UE și statele sale membre să creeze condițiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în UNDRIP și să-și încurajeze partenerii internaționali să o adopte și să o pună în aplicare pe deplin;

7.  reamintește rolul diasporei de interfață și de transfer de cunoștințe către popoarele indigene;

Drepturile omului ale populațiilor indigene

8.  invită UE și statele sale membre să sprijine și să voteze în favoarea Declarației privind drepturile țăranilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale, care va fi votată în 2018 în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului; ia act cu interes de atenția deosebită acordată femeilor din mediul rural de sesiunea din 2018 a Comisiei ONU pentru statutul femeii;

9.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să recunoască și să accepte din punct de vedere juridic autonomia teritorială și autodeterminarea popoarelor indigene, care implică dreptul lor de a deține în proprietate, de a folosi, de a dezvolta și de a controla terenurile, teritoriile, apele, apele costiere și alte resurse care le aparțin ca urmare a unei forme tradiționale de proprietate sau a altor forme de ocupare sau de utilizare tradiționale, precum și pe cele pe care le-au obținut în alte moduri;

10.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să adopte strategii pentru reconstrucția zonelor de conflict sau să participe la astfel de strategii, în scopul de a promova și proteja drepturile popoarelor indigene;

11.  ia act de rezultatele alarmante ale studiului publicat de Organizația Națiunilor Unite în 2010, din care reiese că femeile din populațiile indigene sunt mai des afectate de violență și de violuri decât restul femeilor la nivel mondial; solicită, așadar, statelor membre și Uniunii Europene să condamne ferm utilizarea violenței, inclusiv a violenței sexuale, împotriva femeilor indigene; consideră că ar trebui acordată o atenție specială femeilor și fetelor care sunt victime ale violenței, asigurându-le accesul la asistența medicală și psihologică de urgență;

12.  solicită retragerea forțelor private de securitate și a forțelor militare desfășurate pe teritoriile popoarelor indigene cu încălcarea drepturilor acestora;

13.  invită toate statele să se asigure că popoarele indigene, în special femeile, au acces la mecanisme judiciare în cazuri de încălcări ale drepturilor lor de către întreprinderi și că nu sunt legitimate formele private de căi de atac care nu asigură accesul efectiv la justiție; invită toate statele să angajeze mai multe femei în sistemele lor judiciare, pentru a sparge sistemul patriarhal care caracterizează de obicei aceste structuri; subliniază că trebuie să se instituie mecanismele necesare, inclusiv servicii de interpretare adecvate și asistență juridică, pentru a garanta că femeile indigene nu sunt supuse unui tratament discriminatoriu;

14.  salută faptul că Consiliul European a făcut din protecția popoarelor indigene o prioritate, astfel cum se prevede în Concluziile Consiliului din mai 2017;

15.  invită țările partenere să garanteze accesul universal al popoarelor indigene la registrele lor naționale de evidență a populației ca prim pas spre recunoașterea drepturilor lor individuale și colective; solicită UE să sprijine țările partenere în instituirea și în administrarea corectă a registrelor lor de stare civilă;

16.  constată cu preocupare că drepturile omului asociate activității exploatațiilor miniere, petroliere și de gaze scad dramatic în ceea ce privește popoarele indigene; solicită țărilor în curs de dezvoltare să realizeze evaluări obligatorii ale impactului asupra drepturilor omului înainte de a demara orice activități noi în aceste sectoare și să facă publice constatările; subliniază că este necesar să se asigure că legislația referitoare la acordarea concesionărilor include dispoziții privind consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză; recomandă ca Inițiativa privind transparența în industriile extractive să își extindă standardele pentru a include protecția drepturilor omului în ceea ce privește comunitățile locale și indigene;

17.  invită toate statele, în special UE și statele sale membre, să includă popoarele indigene și comunitățile rurale în procesul de luare a deciziilor privind strategiile pentru combaterea schimbărilor climatice, care ar trebui să soluționeze și problema daunelor ireparabile cauzate de schimbările climatice, care pot constrânge aceste populații să migreze, ceea ce ar conduce la o dublă discriminare a lor, pe de o parte ca populații strămutate din motive de mediu și, pe de altă parte, ca populații indigene;

18.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să recunoască importanța consultării popoarelor indigene în toate dezbaterile cu privire la chestiuni care le-ar putea afecta, garantând astfel dreptul lor la consultări libere, prealabile și în cunoștință de cauză; solicită, în acest sens, instituirea unor mecanisme la nivelul UE pentru consultarea și implicarea populațiilor indigene, care să fie mandatate să se angajeze într-un dialog politic și să monitorizeze punerea în aplicare a politicii UE și a planurilor sale de acțiune cu privire la popoarele indigene, precum și asumarea angajamentelor sale în acest domeniu; invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să creeze condițiile necesare pentru ca reprezentanții și liderii popoarelor indigene să se implice în mod efectiv în societatea civilă și în spațiul public și pentru ca aceștia să participe într-un mod mai vizibil în cadrul sistemului politic și al proceselor decizionale cu privire la chestiuni care sunt relevante pentru grupurile indigene, inclusiv în reformele constituționale;

19.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să adopte și să pună în aplicare recomandările cuprinse în documentul final al Conferinței mondiale privind popoarele indigene din 2014 adresate Organizației Națiunilor Unite, precum și recomandările Forumului permanent al ONU privind chestiunile legate de populațiile indigene și cele prezentate de raportorul special al ONU privind drepturile popoarelor indigene;

20.  subliniază că, în Rezoluția sa referitoare la drepturile popoarelor indigene, Adunarea Generală a ONU a proclamat anul 2019 Anul internațional al limbilor indigene; subliniază că cultura este un vector de dezvoltare;

21.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să contribuie la punerea în aplicare și la realizarea anului 2019 drept Anul internațional al limbilor indigene;

22.  îndeamnă UE și statele sale membre să continue să acționeze pentru a asigura integritatea fizică, precum și asistență juridică apărătorilor drepturilor indigene, de mediu, de proprietate intelectuală și funciare, în special prin consolidarea IEDDO și a diferitelor instrumente și mecanisme existente, precum protectdefendeurs.eu, cu scopul de a proteja drepturile omului și activiștii pentru protecția mediului, acordându-le o atenție specifică femeilor apărători ai drepturilor omului și crescând gradul de implicare în inițiativele propuse de organizațiile internaționale, cum ar fi ONU; solicită UE să instruiască delegațiile sale să monitorizeze și să sprijine apărătorii drepturilor omului, ținând seama în special de protecția femeilor, a copiilor și a persoanelor cu dizabilități, precum și să raporteze încălcările drepturilor omului într-o manieră sistematică și fermă; invită SEAE să participe la planul elaborat de Comisia interamericană pentru drepturile omului (IACHR) și de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului din America Latină;

23.  deplânge incriminarea continuă a apărătorilor drepturilor popoarelor indigene și a apărătorilor drepturilor funciare în întreaga lume; invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să se asigure că orice infracțiune săvârșită împotriva apărătorilor drepturilor omului din comunitățile indigene este anchetată și urmărită în justiție în mod corespunzător, pentru a preveni impunitatea;

24.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să se asigure că strategiile lor politice respectă întru totul drepturile popoarelor indigene și ale comunităților rurale, astfel încât respectarea acestora să fie întotdeauna garantată atât în momentul creării, cât și al extinderii zonelor protejate, dar și în legătură cu zonele protejate preexistente a căror creare a dus la evacuarea și excluderea popoarelor indigene și a comunităților rurale sau, în vreun alt fel, la reducerea disproporțională a drepturilor lor;

25.  sprijină solicitarea popoarelor indigene privind repatrierea internațională și instituirea unui mecanism internațional pentru a lupta împotriva vânzării de artefacte indigene care le-au fost luate ilegal; invită Comisia să sprijine astfel de eforturi, inclusiv prin asistență financiară în cadrul IEDDO;

26.  subliniază că comunitatea internațională, inclusiv UE și statele sale membre, trebuie să își asume angajamente ferme privind includerea persoanelor indigene cu dizabilități, în special a copiilor, în toate domeniile de politică, promovarea drepturilor și nevoilor populațiilor indigene cu dizabilități în cadrul juridic internațional și asigurarea luării în considerare a consimțământului liber, prealabil și informat al persoanelor cu dizabilități, în special al copiilor;

27.  invită Comisia să lanseze Planul de acțiune al UE privind comportamentul responsabil în afaceri pentru a aborda punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește obligația de diligență și accesul la căi de atac; invită Comisia să mandateze Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) să colecteze informații cu privire la mecanismele judiciare și extrajudiciare din statele membre privind accesul la căi de atac pentru victimele încălcărilor comise de întreprinderi, inclusiv pentru persoanele indigene; este de părere că partenerii UE din sectorul public și din cel privat ar trebui să ofere informații complete și accesibile cu privire la respectarea de către ei a consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al populațiilor indigene;

Acapararea terenurilor

28.  salută anunțul Curții Penale Internaționale din 2016 privind faptul că, de acum înainte, acapararea terenurilor și distrugerea mediului înconjurător, care stau la baza a numeroase încălcări ale drepturilor omului, pot duce la acuzații de crime împotriva umanității;

29.  este în continuare preocupat de situația acaparării terenurilor ca urmare a practicilor de corupție din partea corporațiilor, investitorilor străini, actorilor statali naționali și internaționali, funcționarilor și autorităților; invită UE și statele sale membre ca, în cadrul agendelor lor privind drepturile omului, să pună un accent sporit pe problema acaparării terenurilor;

30.  invită UE și statele sale membre să încurajeze statele partenere angajate într-un proces postconflict de consolidare a păcii ce implică drepturi funciare să elaboreze măsuri care să permită întoarcerea comunităților locale și indigene dislocate pe teritoriile lor tradiționale, ca factor crucial pentru obținerea unei păci durabile și pentru stabilizarea socială;

31.  regretă faptul că, în multe țări afectate de acapararea terenurilor, accesul efectiv la justiție și la căile de atac pentru populațiile indigene și de păstori este limitat din cauza slabei guvernări și deoarece drepturile lor funciare nu sunt adeseori recunoscute oficial în cadrul juridic local sau național; observă, de exemplu, că drepturile de pășunat și pășunile comune sunt drepturi tradiționale de utilizare a terenurilor, care se întemeiază pe dreptul cutumiar și nu pe drepturi de proprietate garantate prin contracte; îndeamnă țările partenere să recunoască și să protejeze drepturile populațiilor de păstori și indigene, în special dreptul de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în UNDRIP și în Convenția nr. 169 a OIM, adică permițând înregistrarea colectivă a utilizării terenurilor și instituind politici pentru a asigura un acces mai echitabil la terenuri; solicită UE și statelor sale membre să sprijine în mod activ țările partenere în acest sens și în vederea aplicării principiului consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză în ceea ce privește achizițiile funciare de mare anvergură, astfel cum se prevede în Orientările voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor și în conformitate cu legislația internațională din domeniul drepturilor omului; în plus, solicită UE să sprijine țările partenere pentru a-și îmbunătăți legislația în materie de drepturi funciare, recunoscând dreptul universal al femeilor de a avea acces la terenuri în calitate de proprietari deplini;

32.  invită UE să își consolideze orientările privind politica funciară a UE și protecția drepturilor omului în acordurile și tratatele internaționale și să își promoveze valorile legate de protecția femeilor și fetelor, în special a femeilor și fetelor din zonele rurale, care sunt, în general, mai vulnerabile la schimbările funciare și au un acces mai redus la terenuri și drepturi mai puține asupra acestora;

33.  invită toate statele să investească în cercetare pentru a reduce decalajul de cunoștințe privind impactul acaparării terenurilor asupra femeilor, precum și să realizeze o analiză mai aprofundată a implicațiilor legate de gen ale acestui fenomen, pentru a elabora orientări aplicabile privind tranzacțiile cu terenuri;

34.  îndeamnă UE și toate statele sale membre să solicite divulgarea achizițiilor de terenuri efectuate de corporații și de actori cu sediul în UE sau în cadrul proiectelor de dezvoltare finanțate de UE, pentru a crește transparența și responsabilitatea în cazul acestor achiziții; solicită UE să monitorizeze consimțământul liber, prealabil și informat al comunităților indigene, care este indispensabil, pentru a crește transparența și responsabilitatea pentru achizițiile viitoare, prin instruirea și abilitarea delegațiilor și ambasadelor UE să facă acest lucru, în colaborare cu ONG-urile relevante; invită UE să fie deosebit de vigilentă în legătură cu proiectele sprijinite de instituțiile financiare europene și internaționale pentru a asigura că această finanțare nu implică sau nu contribuie la încălcarea drepturilor omului și de mediu ale popoarelor indigene;

35.  invită toate statele să asigure o reglementare adecvată, prin care liderii comunităților să poată fi trași la răspundere pentru deciziile și acțiunile lor în domeniul administrării terenurilor publice, statale și comunitare, precum și să încurajeze schimbarea practicilor juridice și tradiționale care le discriminează pe femei în ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor și moștenirea acestora;

36.  invită toate statele, în special UE și statele sale membre, să adopte și să sprijine punerea în aplicare a Orientărilor voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a pescuitului și a pădurilor și să semneze APV privind aplicarea legislației forestiere, guvernarea și comerțul cu cât mai multe țări relevante cu putință; invită Comisia să asigure respectarea și punerea în aplicare consecventă a Regulamentului privind lemnul(21) și să sancționeze statele membre care nu se conformează dispozițiilor acestuia în ceea ce privește combaterea despăduririlor;

37.  invită toate țările, inclusiv UE și statele sale membre, să permită comunităților indigene să asigure dezvoltarea economică în conformitate cu politicile internaționale de protecție a mediului; îndeamnă UE și statele sale membre să promoveze și să sprijine organizațiile popoarelor indigene care dețin o agendă de dezvoltare socială ce implică elaborarea și dezvoltarea unui cadru juridic și instituțional pentru demarcarea teritoriilor indigene și eliberarea titlurilor de proprietate aferente; subliniază că recunoașterea și oficializarea terenurilor popoarelor indigene, precum și capacitarea autorităților popoarelor indigene și a membrilor acestor comunități ar asigura sustenabilitatea și responsabilitatea socială și ar contribui la rezolvarea diferendelor și conflictelor funciare pe teritoriul statului în cauză;

38.  invită toate statele să adopte măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile statului se abțin de la a face declarații publice care stigmatizează și subminează rolul legitim jucat de femeile indigene în protejarea teritoriului lor în contextul acaparării terenurilor și al exploatării resurselor și încurajează recunoașterea publică a rolului important pe care îl joacă acestea în societățile democratice;

39.  invită toate statele să respecte, să protejeze și să garanteze drepturile funciare ale micilor proprietari și dreptul persoanelor la alte resurse, cum ar fi apa, pădurile, creșterea animalelor și pescuitul; recunoaște că exproprierea discriminatorie a terenurilor și evacuările forțate, care afectează negativ populațiile din țările în curs de dezvoltare, pot să aibă efecte semnificative asupra mijloacelor lor de subzistență și să submineze drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la viață, la hrană, la locuință, la sănătate și la proprietate;

Afacerile și drepturile omului

40.  invită UE să se asigure că Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului sunt pe deplin integrate în programele naționale ale statelor membre și sunt încorporate în practicile și activitățile corporațiilor transnaționale și ale societăților comerciale cu legături europene;

41.  îndeamnă Uniunea să mențină sprijinul acordat Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și să continue să promoveze punerea lor adecvată în aplicare;

42.  invită UE să se implice în negocieri constructive ale unui tratat al ONU privind corporațiile transnaționale, care să garanteze respectarea drepturilor omului ale popoarelor indigene, în special ale femeilor și fetelor;

43.  recomandă ca UE să elaboreze un plan de acțiune regional european pentru afaceri și drepturile omului, ghidat de principiile consacrate în UNDRIP, și solicită elaborarea de planuri de acțiune naționale care să pună accentul pe această chestiune, precum și transpunerea lor în practică;

44.  insistă asupra faptului că UE și statele membre trebuie să depună eforturi pentru a trage la răspundere corporațiile multinaționale și instituțiile financiare internaționale pentru impactul lor asupra drepturilor omului și de mediu ale comunităților indigene; invită UE să se asigure că toate încălcările drepturile popoarelor indigene de către întreprinderile europene sunt investigate în mod corespunzător și sunt sancționate prin mecanisme adecvate și încurajează UE să retragă orice formă de sprijin financiar sau instituțional în cazul unei încălcări a drepturilor omului;

45.  invită UE să creeze, în conformitate cu Recomandarea 2013/396/UE a Comisiei din 11 iunie 2013(22), un mecanism de soluționare a reclamațiilor, prin care comunitățile indigene și locale să poată depune plângeri cu privire la abuzuri și încălcări ale drepturilor lor ce rezultă din activități de afaceri cu originea în UE, indiferent de țara în care au avut loc încălcările și abuzurile, în vederea asigurării accesului efectiv la justiție al victimelor, precum și la asistență tehnică și juridică; încurajează toate statele, inclusiv statele membre și UE, să se angajeze în negocieri pentru adoptarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind drepturile omului pentru corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, prin participarea activă în cadrul grupului de lucru interguvernamental deschis creat la nivelul ONU;

46.  solicită Uniunii și statelor sale membre să garanteze accesul la căi de atac pentru victimele abuzurilor și ale încălcărilor drepturilor omului rezultate în urma activităților desfășurate de întreprinderi stabilite în Uniune, prin eliminarea tuturor barierelor, atât practice, cât și juridice, astfel încât repartizarea responsabilităților să nu excludă tragerea la răspundere sau să împiedice accesul la justiție în țara în care a fost comis abuzul;

47.  reamintește responsabilitatea întreprinderilor de a garanta dreptul popoarelor indigene la o consultare liberă, prealabilă și în cunoștință de cauză atunci când pe teritoriul lor urmează să fie desfășurate proiecte, lucrări sau activități, precum și de a include în politicile lor responsabilitatea socială a întreprinderilor și de a o pune apoi în aplicare;

48.  invită UE să își respecte obligațiile extrateritoriale legate de drepturile omului; invită UE să elaboreze norme de conduită și cadre de reglementare clare pentru activitățile extrateritoriale ale întreprinderilor și investitorilor care intră în sfera sa de competență, pentru a se asigura că aceștia respectă drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale, precum și că pot fi trași la răspundere și sancționați în mod corespunzător atunci când activitățile lor duc la încălcări ale drepturilor respective; încurajează Comisia să ia în considerare mecanisme eficace privind obligațiile de diligență ale întreprinderilor, pentru a se asigura că bunurile importate nu sunt legate de acapararea terenurilor și de încălcări grave ale drepturilor popoarelor indigene; îndeamnă SEAE să elaboreze instrumente operaționale pentru a oferi îndrumare personalului din delegațiile UE;

Dezvoltarea sustenabilă și economică a populațiilor indigene

49.  invită UE și statele sale membre să integreze problema drepturilor popoarelor indigene și a acaparării de terenuri în punerea în aplicare de către UE a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă;

50.  subliniază rolul esențial pe care îl au populațiile indigene în ceea ce privește protecția mediului, ca urmare a stilului lor de viață și a modelului lor de dezvoltare;

51.  invită UE să îndemne statele sale partenere ca, în cadrul cooperării lor pentru dezvoltare cu țările terțe, să țină seama în special de situația popoarelor indigene, inclusiv prin elaborarea unor politici sociale favorabile incluziunii în teritoriile tradiționale sau în mediile urbane și, în contextul unor măsuri de reducere a sărăciei, să diminueze efectele dezrădăcinării și necorelării dintre contextele urbane și capacitățile tradiționale și caracteristicile culturale ale popoarelor indigene;

52.  subliniază faptul că schimbările climatice au un impact direct asupra femeilor indigene, forțându-le să își abandoneze practicile tradiționale sau să își părăsească teritoriile, ceea ce duce la riscul de a fi supuse violențelor, abuzurilor și exploatării; invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să includă popoarele indigene, în special femeile indigene și comunitățile rurale, în strategiile lor pentru combaterea schimbărilor climatice și în conceperea de strategii climatice eficiente legate de adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, ținând seama de factori de gen specifici; solicită să fie luată serios în considerare chestiunea strămutărilor provocate de schimbările climatice; solicită amplificarea cooperării internaționale pentru a asigura reziliența la schimbările climatice;

53.  subliniază interesul deosebit al obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) pentru drepturile popoarelor indigene, în special al ODD 2 (zero foame), 4.5 (accesul la educație) și 5 (egalitatea de gen); reiterează faptul că popoarele indigene din întreaga lume suferă în mod disproporționat din cauza încălcărilor drepturilor omului, criminalității, rasismului, violenței, exploatării resurselor naturale, problemelor de sănătate și a ratelor ridicate de sărăcie, reprezentând 15 % dintre persoanele care trăiesc în sărăcie, deși reprezintă doar 5 % din populația lumii; subliniază că trebuie instituită o protecție deplină și solidă a liderilor popoarelor indigene și a apărătorilor drepturilor omului care critică nedreptățile;

54.  reamintește că Agenda 2030 abordează aceste preocupări ale popoarelor indigene legate de dezvoltare și subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru transpunerea sa în practică; subliniază că este necesară consolidarea Grupului major al popoarelor indigene pentru dezvoltarea durabilă (IPMG) ca mecanism global de coordonare și de eforturi concertate pentru promovarea drepturilor și priorităților în materie de dezvoltare ale popoarelor indigene; invită Comisia să coopereze mai bine cu IPMG și să-l includă în Platforma sa multipartită referitoare la punerea în aplicare ODD-urilor;

55.  reamintește că 80 % dintre pădurile din întreaga lume constituie terenuri și teritorii tradiționale ale popoarelor indigene; subliniază rolul esențial al popoarelor indigene în gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și conservarea biodiversității; reamintește că în Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) se solicită părților să respecte cunoștințele și drepturile popoarelor indigene ca garanții la implementarea programului REDD+; îndeamnă țările partenere să adopte măsuri pentru a implica efectiv popoarele indigene în măsurile de adaptare la schimbările climatice și de atenuare a acestora;

56.  observă că între 200 și 500 de milioane de persoane din întreaga lume sunt păstori și că păstoritul este esențial pentru strategiile de supraviețuire în zonele aride și muntoase din Africa de Est; subliniază că este necesar să se acorde sprijin păstoritului sustenabil pentru îndeplinirea ODD-urilor; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine arhitectura de guvernanță africană (AGA) și, în special, Tribunalul African al Drepturilor Omului și al Drepturilor Popoarelor, pentru a implementa cadrul de politici al Uniunii Africane privind păstoritul în Africa și, în sens mai larg, să recunoască drepturile păstorilor și ale popoarelor indigene legate de proprietatea comunală asupra pământurilor ancestrale, dreptul lor de a dispune liber de resursele lor naturale și drepturile lor la cultură și religie;

57.  reamintește dreptul guvernelor de a legifera în interes public; reamintește, de asemenea, că acordurile internaționale de investiții trebuie să respecte dreptul internațional în materie de drepturi ale omului, inclusiv dispozițiile privind popoarele indigene, și solicită mai multă transparență în acest sens, în special prin instituirea unor proceduri și mecanisme de consultare adecvate în cooperare cu popoarele indigene; solicită instituțiilor financiare pentru dezvoltare care finanțează investiții să consolideze garanțiile privind drepturile omului pentru a asigura că exploatarea terenurilor și resurselor din țările în curs de dezvoltare nu duce la încălcări ale drepturilor omului sau abuzuri în acest domeniu, mai ales în privința popoarelor indigene;

58.  invită toate statele să se angajeze să garanteze că popoarele indigene au un acces veritabil la sănătate, educație, locuri de muncă și oportunități economice; îndeamnă toate statele să promoveze includerea politicilor publice interculturale și a limbilor, istoriei și culturii indigene în programele lor școlare sau să ofere cursuri extrașcolare suplimentare pentru a conserva, a revitaliza și a promova cultura popoarelor indigene atât la nivel național, cât și la nivel internațional; consideră că elaborarea unor inițiative de sensibilizare a societății civile, a publicului larg și a mass-mediei cu privire la importanța respectării drepturilor, convingerilor și valorilor popoarelor indigene ar putea contribui la combaterea prejudecăților și a dezinformării;

59.  invită UE și statele sale partenere să furnizeze servicii de sănătate mintală competente din punct de vedere cultural, în parteneriat cu comunitățile indigene, cu scopul de a preveni abuzul de substanțe și sinuciderile; subliniază importanța de a se sprijini organizațiile femeilor indigene pentru a capacita femeile și a îmbunătăți posibilitățile lor de a se implica în societatea civilă;

60.  invită UE și statele sale membre să sprijine eforturile depuse de popoarele indigene și comunitățile locale pentru a-și dezvolta propriile modele de afaceri și de gestionare a terenurilor;

61.  invită toate statele să se asigure că comunitățile indigene beneficiază de pe urma veniturilor provenite din turismul sustenabil și sunt protejate de impactul nefavorabil pe care turismul de masă l-ar putea avea și salută exemplele de gestionare în comun a rezervelor și zonelor protejate care permit o mai bună protecție a ecosistemelor și controlul fluxurilor turistice; reamintește, în această privință, importanța conceptului de dezvoltare durabilă;

Politica UE de cooperare cu țările terțe

62.  recomandă să se acorde o mai mare importanță situației popoarelor indigene în cadrul politicii externe a UE, inclusiv în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului cu țările terțe și în acordurile comerciale, de cooperare și de dezvoltare; insistă ca Consiliul să raporteze în mod sistematic cu privire la acțiunile UE în sprijinul popoarelor indigene în cadrul Raportului anual privind drepturile omului și democrația în lume; invită UE și statele sale membre să ia în considerare, în cadrul raportului anual al SEAE menționat mai sus, rezultatele evaluării periodice universale (UPR) și concluziile organismelor independente ale ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului, pentru a verifica conformitatea politicilor lor cu drepturile popoarelor indigene;

63.  subliniază că UE și statele sale membre trebuie să abordeze drepturile omului ale popoarelor indigene și ale apărătorilor indigeni ai drepturilor omului în negocierile bilaterale și multilaterale și în comunicările diplomatice și să insiste pentru eliberarea apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție; invită UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a se asigura că guvernele țărilor terțe oferă o protecție adecvată comunităților indigene și apărătorilor drepturilor omului și îi aduc pe autorii crimelor comise împotriva acestora în fața justiției;

64.  solicită delegațiilor UE și ambasadelor statelor membre să revizuiască și să îmbunătățească punerea în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, ținând seama de nevoile specifice și de amenințările la adresa apărătorilor indigeni ai drepturilor omului, precum și de situația specifică a apărătorilor indigeni ai drepturilor omului care se confruntă cu discriminare multiplă, precum femeile, persoanele în vârstă, persoanele LGBTI și cele cu dizabilități; insistă, în această privință, ca delegațiile UE și ambasadele statelor membre să le asigure membrilor personalului propriu o formare adecvată pentru a le permite să colaboreze cu societatea civilă și cu apărătorii drepturilor omului, să mențină contacte și să ofere sprijin acolo unde este necesar;

65.  subliniază nevoia de a permite comunităților indigene să beneficieze de cea mai recentă tehnologie a informației, care să asigure o mai bună calitate a vieții și o mai bună asistență medicală, acesta fiind un domeniu în care UE poate să joace un rol esențial; reamintește dreptul popoarelor indigene de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și subliniază necesitatea dezvoltării durabile;

66.  invită toate statele să asigure accesul la servicii de asistență medicală de înaltă calitate și drepturile aferente, în special accesul la sănătatea reproductivă și sexuală și drepturile aferente, pentru femeile și fetele indigene; invită Comisia și SEAE să promoveze accesul acestora la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă în programele de cooperare pentru dezvoltare ale UE;

67.  invită toate statele, inclusiv UE și statele sale membre, să colecteze date defalcate în funcție de gen privind situația femeilor indigene, inclusiv în ceea ce privește recunoașterea drepturilor funciare și accesul la acestea, violența împotriva femeilor și securitatea alimentară;

68.  subliniază că investițiile străine făcute de întreprinderi pot genera progrese economice și tehnologice, locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii și le pot da femeilor oportunitatea de a deveni autonome, stimulând încadrarea în muncă; subliniază că intensificarea investițiilor în țările în curs de dezvoltare reprezintă un pas important pentru stimularea economiilor naționale și regionale;

69.  invită UE și statele sale membre să continue să elaboreze strategii specifice pentru a asigura punerea în aplicare eficace a ODD 16 privind promovarea unor societăți pașnice și incluzive, asigurându-se astfel că vizarea, persecutarea și uciderea apărătorilor drepturilor omului sunt combătute și prevenite și că autorii acestor acte sunt urmăriți penal și trași la răspundere;

70.  invită UE să se asigure că toate proiectele de dezvoltare finanțate de UE care sunt puse în aplicare pe terenurile indigene respectă cu strictețe principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză, drepturile omului și libertatea de exprimare și de asociere, pentru a evita un impact negativ asupra mijloacelor de subzistență și a culturii popoarelor indigene;

71.  observă că Comisia, SEAE și statele membre trebuie să adopte o abordare integrată și cuprinzătoare a dezvoltării durabile și să țină seama de drepturile omului și de considerații legate de mediu atunci când tratează relațiile comerciale și economice; invită Comisia să abordeze cazurile de încălcări ale drepturilor omului și de atacare sau persecutare a apărătorilor drepturilor omului în contextul negocierilor și sistemelor comerciale, cum ar fi sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP);

72.  invită UE să instituie un mecanism pentru a realiza studii independente de evaluare a impactului înaintea încheierii de acorduri comerciale și de cooperare și înaintea punerii în aplicare a proiectelor de dezvoltare, pentru a măsura și a preveni efectele dăunătoare ale acestora asupra drepturilor comunităților indigene și locale; insistă ca societatea civilă să participe în mod semnificativ la evaluările impactului și ca rezultatele să fie luate în considerare în mod corespunzător în cadrul acordurilor economice și al proiectelor de dezvoltare; solicită UE să reevalueze executarea proiectelor în cazul unor încălcări ale drepturilor omului;

73.  solicită UE și statelor sale membre să depună eforturi în toate forurile internaționale relevante pentru a atrage atenția asupra situației drepturilor omului și de mediu ale popoarelor indigene și asupra rolului-cheie al apărătorilor drepturilor omului din domeniul mediului în ceea ce privește conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă;

74.  reamintește cu îngrijorare că UE și statele sale membre trebuie să continue să depună eforturi pentru a garanta drepturile și incluziunea socială ale popoarelor indigene în Europa, în special ale populației saami, și recunoaște rolul important al activiștilor comunitari și al apărătorilor drepturilor omului în această privință;

75.  solicită UE să sporească sprijinul pentru popoarele indigene în cadrul programelor sale de cooperare pentru dezvoltare și să consolideze proiectele de capacitare a popoarelor indigene, în special în ceea ce privește consolidarea capacităților, în cadrul IEDDO și al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD); subliniază necesitatea alocării în continuare de resurse pentru ca popoarele indigene să poată interacționa în mod eficace, prin intermediul reprezentanților lor, cu politicile și instituțiile UE și ale ONU, inclusiv în ceea ce privește afacerile și drepturile omului; îndeamnă delegațiile UE din țările relevante să monitorizeze îndeaproape situația apărătorilor indigeni ai drepturilor omului și să ofere orice sprijin adecvat;

76.  invită delegațiile UE să monitorizeze îndeaproape situația popoarelor indigene și să poarte un dialog permanent cu acestea, atât la nivel național, cât și regional; insistă ca punctele focale pentru drepturile omului din delegațiile UE relevante să devină responsabile explicit pentru chestiuni legate de popoarele indigene și ca personalul acestor delegații să beneficieze de formare periodică cu privire la drepturile popoarelor indigene;

77.  invită UE și statele sale partenere să intensifice cooperarea cu comunitățile indigene în cadrul discuțiilor privind politicile în materie de droguri; reiterează necesitatea de a adopta strategii împotriva pieței drogurilor ilicite pentru a proteja popoarele indigene și terenurile acestora; invită UE și statele sale partenere să se asigure că măsurile de securitate care vizează combaterea comerțului de droguri respectă drepturile comunităților indigene și evită victimele nevinovate în cadrul conflictului;

78.  îndeamnă UE să aprofundeze, să extindă și să consolideze obiectivele, prioritățile și acțiunile referitoare la popoarele indigene cuprinse în Cadrul strategic și în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și solicită ca mandatul Reprezentantului special pentru drepturile omului să fie modificat, acordându-i-se acestuia competența de a oferi o mai mare vizibilitate chestiunilor legate de drepturile popoarelor indigene și apărătorilor acestora;

79.  reamintește angajamentul UE de a urma o abordare a dezvoltării bazată pe drepturi, care include respectarea drepturilor popoarelor indigene, astfel cum sunt definite în UNDRIP și atrage atenția în special asupra principiilor responsabilității, participării și nediscriminării; încurajează ferm UE să își continue activitatea de implementare a abordării bazate pe drepturi în toate activitățile de dezvoltare, la nivel operațional, și să înființeze, împreună cu statele membre, un grup operativ în acest scop; solicită actualizarea planului de implementare aferent, cu un calendar și indicatori clari pentru a putea evalua progresul;

80.  reamintește articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și principiul coerenței politicii în domeniul dezvoltării; regretă faptul că revizuirea în curs a Directivei privind energia din surse regenerabile(23) nu a reușit până în prezent să introducă criterii sociale și de sustenabilitate care țin cont de riscurile acaparării terenurilor; reamintește că directiva ar trebui să fie în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi funciare;

81.  invită delegațiile UE să consolideze dialogul cu popoarele indigene, pentru a identifica și preveni încălcările drepturilor omului; solicită, în special, Comisiei Europene și statelor membre să instituie un mecanism administrativ eficace de prezentare a plângerilor destinat celor care au fost victime ale încălcărilor drepturilor omului sau au suferit alte efecte negative ca urmare a activităților finanțate în cadrul asistenței oficiale pentru dezvoltare, pentru a iniția procese de investigare și reconciliere; subliniază că acest mecanism ar trebui să aibă proceduri standardizate, să aibă caracter administrativ și, astfel, să fie complementar mecanismelor judiciare;

82.  subliniază că Planul de acțiune FLEGT și, în special, APV ar putea juca un rol mai semnificativ în capacitarea comunităților indigene și forestiere dintr-o serie de țări cu păduri tropicale și îndeamnă UE și partenerii APV să le permită acestor comunități să joace roluri mai importante în procesele politice naționale; invită UE să ofere mai multă asistență financiară și tehnică țărilor partenere pentru a proteja, a menține și a reface ecosistemele forestiere, inclusiv prin îmbunătățirea guvernanței, a clarifica și consolida proprietatea funciară, a respecta drepturile omului, inclusiv drepturile popoarelor indigene, precum și pentru a sprijini zonele protejate care susțin drepturile comunităților;

83.  subliniază că este necesar să se adopte măsuri specifice pentru a aborda problema lemnului provenit din zone de conflict, pentru a opri circulația lemnului provenit din conversia forestieră și pentru a evita investițiile în activitățile dăunătoare pădurilor care provoacă strămutarea comunităților locale și indigene; invită UE să adopte măsuri suplimentare pentru a sprijini protecția și refacerea ecosistemelor forestiere și a comunităților lor și să elimine despăduririle din lanțurile de aprovizionare ale UE, ca parte a unui nou plan de acțiune al UE privind despăduririle, degradarea pădurilor și respectarea drepturilor funciare ale comunităților forestiere;

84.  subliniază că noi, în UE, avem în continuare multe de învățat despre utilizarea sustenabilă, de pildă cea a pădurilor, de la popoarele indigene, care, în plus, datorită modului lor de viață, contribuie în măsură foarte redusă la schimbările climatice, dar sunt extrem de afectate de acestea, de exemplu din cauza secetei și a deșertificării, impactul lor afectându-le în special pe femei;

85.  invită SEAE, Comisia și statele membre să acorde prioritate investițiilor pentru susținerea societății civile, a apărătorilor drepturilor omului și, în special, a apărătorilor indigeni ai drepturilor omului în domeniul mediului, să asigure existența unor mecanisme de protecție pe termen lung care să îi sprijine, în special protectdefenders.eu, și să garanteze că își îndeplinesc angajamentele de finanțare existente față de apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor; încurajează delegațiile și comisiile sale să se întâlnească periodic cu comunitățile indigene și cu apărătorii drepturilor omului atunci când vizitează țările relevante; recomandă numirea de către comisia/subcomisia relevantă a unui raportor permanent pentru populațiile indigene pentru a monitoriza situația drepturilor omului și, în special, punerea în aplicare a UNDRIP și a Convenției nr. 169 a OIM;

86.  invită UE și statele sale membre să dialogheze și să coopereze cu popoarele indigene și comunitățile locale din regiunea arctică pentru a garanta respectarea pozițiilor și drepturilor lor în cadrul politicilor de dezvoltare ale UE care ar putea să afecteze această regiune;

o
o   o

87.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă și delegațiilor UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2016)0445. (2) JO C 58, 15.2.2018, p. 155. (3) JO C 316, 30.8.2016, p. 122. (4) https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/annual_report_on_human_rights_and_democracy_in_the_world_2016_0.pdf (5) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N14/468/28/pdf/N1446828.pdf?OpenElement (6) https://undocs.org/en/A/RES/71/178 (7) https://undocs.org/A/HRC/36/46/Add.2 (8) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/082/52/PDF/G1408252.pdf?OpenElement (9) https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G15/234/15/PDF/G1523415.pdf?OpenElement (10) https://cmsdata.iucn.org/downloads/durbanactionen.pdf (11) http://www.fao.org/docrep/016/i2801e/i2801e.pdf (12) http://www.etoconsortium.org/nc/en/main-navigation/library/maastricht-principles/?tx_drblob_pi1%5BdownloadUid%5D=23 (13) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-8814-2017-INIT/ro/pdf (14) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/08/08/hr-indigenous-peoples/pdf (15) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/64/292 (16) JO C 215, 19.6.2018, p. 125. (17) Texte adoptate, P8_TA(2017)0346. (18) Texte adoptate, P8_TA(2017)0315. (19) http://undocs.org/en/E/C.19/2016/10 (20) Lista țărilor care au ratificat Convenția OIM nr. 169, care a intrat în vigoare la 5 septembrie 1991: Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Danemarca, Dominica, Ecuador, Fiji, Guatemala, Honduras, Mexic, Nepal, Nicaragua, Norvegia, Paraguay, Peru, Republica Centrafricană, Spania, Țările de Jos și Venezuela. (21) Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23). (22) JO L 201, 26.7.2013, p. 60. (23) Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16).

Rezoluţia Parlamentului European din 3 iulie 2018 referitoare la diplomația în domeniul climei (2017/2272(INI))

P8_TA(2018)0280 A8-0221/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 21, 191, 192, 220 și 221,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

‒  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere cea de a 22-a Conferință a părților (COP22) la CCONUSC și prima Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1), organizată la Marrakesh, Maroc, în perioada 15-18 noiembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP22)(1),

–  având în vedere al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), precum și raportul de sinteză al acestuia,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care va avea loc la Bonn, Germania (COP23)(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „Accelerarea tranziției Europei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0500),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216),

–  având în vedere planul de acțiune privind diplomația în domeniul climei din 2015, adoptat de Consiliul Afaceri Externe,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 6 martie 2017 și din 19 iunie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 22 iunie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 privind diplomația în domeniul climei,

–  având în vedere comunicarea din iunie 2016 a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene și comunicarea comună din 7 iunie 2017 a Comisiei și a SEAE intitulată „O abordare strategică privind reziliența în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 9 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice – o abordare integrată”(3),

‒  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2016 intitulat „Calea de urmat după Acordul de la Paris”(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la femei, egalitatea de gen și justiția climatică(6),

–  având în vedere Decizia 36/CP.7 a CCONUSC din 9 noiembrie 2001 privind îmbunătățirea participării femeilor ca reprezentanți ai părților la organismele instituite în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și al Protocolului de la Kyoto,

–  având în vedere studiul efectuat în 2009 de către Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) privind „Migrația, mediul și schimbările climatice: evaluarea dovezilor”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE(7),

–  având în vedere scrisoarea enciclică „Laudato Si” a Sfântului Părinte Papa Francisc despre „ocrotirea casei noastre comune”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0221/2018),

A.  întrucât efectele schimbărilor climatice afectează din ce în ce mai grav diferitele aspecte ale vieții umane, precum și oportunitățile în materie de dezvoltare, ordinea geopolitică și stabilitatea la nivel mondial; întrucât cei care dispun de resurse mai reduse pentru adaptarea la schimbările climatice vor resimți cel mai acut impactul acestora; întrucât diplomația în domeniul climei poate fi înțeleasă ca o formă specifică de politică externă menită să promoveze acțiunile climatice, prin stabilirea de contacte cu alți actori, cooperarea privind chestiunile climatice specifice, dezvoltarea de parteneriate strategice și consolidarea relațiilor dintre actorii statali și nestatali, inclusiv actorii care generează o mare parte din poluarea mondială, contribuind astfel la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, precum și la intensificarea acțiunilor climatice și la întărirea relațiilor diplomatice ale Uniunii;

B.  întrucât printre efectele schimbărilor climatice se numără creșterea nivelului oceanelor, creșterea temperaturii și acidificarea acestora, pierderea biodiversității și intensificarea fenomenelor climatice extreme; întrucât primele victime ale acestor dereglări sunt statele și populațiile cele mai vulnerabile, în special persoanele care locuiesc în zone insulare; întrucât schimbările climatice au un impact social și cultural deosebit de grav asupra comunităților indigene, care nu doar contribuie în mică măsură la producerea emisiilor de CO2, ci, de fapt, joacă un rol activ și vital în protejarea ecosistemelor în care trăiesc, atenuând astfel efectele schimbărilor climatice;

C.  întrucât UE joacă un rol esențial în ceea ce privește acțiunile în domeniul climatic și și-a demonstrat rolul de lider în negocierile internaționale în domeniul climei; întrucât UE a recurs la diplomația în domeniul climei, element esențial al dezvoltării durabile și al măsurilor de prevenire a amenințărilor legate de climă, pentru a crea alianțe strategice cu părțile interesate relevante cu scopul de a combate împreună cu acestea schimbările climatice;

D.  întrucât diplomația în domeniul climei utilizată de UE a contribuit la încheierea Acordului de la Paris și, de atunci, abordarea UE în materie de diplomație în domeniul climei a fost extinsă; întrucât politica privind schimbările climatice a fost integrată în politica externă și de securitate în cadrul Strategiei globale a UE, iar legătura dintre domenii precum energia și clima, securitatea și adaptarea la schimbările climatice și migrația a fost consolidată;

E.  întrucât responsabilitatea pentru desfășurarea pe termen lung a unor acțiuni sustenabile în domeniul climei nu poate fi pusă pe seama persoanelor și a alegerilor acestora în calitate de consumatori; întrucât o politică în domeniul climei bazată pe drepturile omului ar trebui să precizeze faptul că responsabilitatea pentru crearea unor societăți sustenabile le revine în primul rând politicienilor, deoarece aceștia dispun de mijloacele necesare pentru a elabora politici sustenabile din punctul de vedere al climei;

F.  întrucât schimbările climatice și amenințările la adresa securității sunt legate între ele și au un caracter transnațional, impunând o diplomație în domeniul climei care vizează, între altele, punerea în aplicare deplină a angajamentelor din Acordul de la Paris; întrucât o serie de studii au descoperit legături indirecte între schimbările climatice, dezastrele naturale și izbucnirea conflictelor armate, și întrucât schimbările climatice pot fi considerate un „factor de multiplicare a amenințărilor”, care are capacitatea de a amplifica tensiunile sociale existente; întrucât consecințele negative pe termen lung ale schimbărilor climatice ar putea conduce la o creștere a tensiunilor politice, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor naționale și, prin urmare, riscă să fie un element de criză și să exercite presiune asupra relațiilor internaționale ca atare;

G.  întrucât schimbările climatice au un impact direct și indirect asupra migrației, determinând tot mai multe persoane să se deplaseze din zonele vulnerabile în zone mai viabile din țările lor sau din străinătate, pentru a-și reconstrui viața;

H.  întrucât în Rezoluția Parlamentului din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care a avut loc la Bonn, Germania (COP23), se recunosc natura și amploarea strămutărilor determinate de schimbările climatice și ale migrației determinate de catastrofele cauzate de încălzirea globală; întrucât, potrivit mai multor studii și rapoarte importante și bine documentate, cum ar fi cele ale Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) și ale Băncii Mondiale, dacă nu se depun eforturi serioase, numărul migranților, precum și al persoanelor strămutate în interiorul țării, determinate de schimbările de mediu ar putea, în cel mai rău caz, să ajungă la 200 de milioane până în 2050, mulți dintre aceștia trăind în prezent în zone de coastă sau putând fi migranți interni în Africa Subsahariană, Asia de Sud și America Latină;

I.  întrucât persoanele care migrează din motive de mediu nu beneficiază nici de statutul de refugiați, nici de protecția acordată acestora din urmă la nivel internațional, ei nefiind recunoscuți de Convenția de la Geneva din 1951;

J.  întrucât, drept contribuție la realizarea unei economii cu zero emisii nete de carbon, Comisia a stabilit ca obiective pentru politica energetică a Uniunii promovarea eficienței energetice și transformarea UE în lider mondial în domeniul surselor regenerabile de energie;

K.  întrucât diplomația UE în domeniul climei trebuie să încurajeze proiecte de gestionare a riscurilor, să influențeze opinia publică, să încurajeze cooperarea politică și economică pentru a combate schimbările climatice și să promoveze o economie cu emisii reduse de carbon;

L.  întrucât diplomația UE în domeniul climei ar trebui să genereze un model de ajustare proactivă, care să încurajeze interacțiunea dintre politicile menite să combată schimbările climatice; întrucât instituționalizarea politicilor de combatere a schimbărilor climatice ar însemna o sensibilizare mai mare a publicului și ar trebui să determine o consolidare a voinței politice;

M.  întrucât problema penuriei resurselor de apă se află la originea unui număr tot mai mare de conflicte între comunități; întrucât aceste resurse sunt adesea utilizate în mod nesustenabil pentru producții agricole intensive și industriale în contexte deja instabile;

N.  întrucât, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale, lupta împotriva schimbărilor climatice ar trebui să devină o prioritate strategică în toate dialogurile și inițiativele diplomatice bazate pe principiile drepturilor omului; întrucât Parlamentul a contribuit în mod activ la acest proces și a folosit atât competența sa legislativă, cât și influența sa politică, pentru a continua să integreze schimbările climatice în acțiunile de dezvoltare și în portofoliul de ajutor, precum și în alte câteva politici ale UE, cum ar fi cele privind investițiile, agricultura, pescuitul, energia, transporturile, cercetarea și comerțul;

O.  întrucât toate sursele de discriminare și vulnerabilitate bazate pe gen, rasă, origine etnică, clasă, sărăcie, abilități, origine indigenă, vârstă, amplasare geografică și discriminarea tradițională și instituțională se combină în mod transversal pentru a împiedica accesul la resurse și la mijloacele necesare pentru a face față transformărilor dramatice cum sunt schimbările climatice;

P.  întrucât există o legătură strânsă între schimbările climatice și despăduririle cauzate de acapararea terenurilor, extracția de combustibili fosili și agricultura intensivă;

Q.  întrucât proporția femeilor implicate în luarea deciziilor politice și în acțiuni diplomatice, în special în negocierile privind schimbările climatice, este încă nesatisfăcătoare, și întrucât progresele realizate în acest sens sunt mărunte sau inexistente; întrucât femeile reprezintă numai 12 %-15 % dintre șefii de delegații și circa 30 % din totalul delegaților;

1.  reamintește că efectele schimbărilor climatice au un impact asupra tuturor aspectelor vieții umane, îndeosebi asupra resurselor mondiale și a oportunităților de dezvoltare, cât și asupra modelelor de afaceri, a relațiilor comerciale și a relațiilor regionale; reamintește că efectele schimbărilor climatice exacerbează insecuritatea alimentară, pericolele de sănătate, pierderea mijloacelor de subzistență, strămutările, migrația, sărăcia, inegalitățile dintre genuri, traficul cu ființe umane, violența, lipsa de acces la infrastructură și la serviciile esențiale au un impact asupra păcii și securității și afectează tot mai mult cetățenii UE, reprezentând o provocare și pentru comunitatea internațională; subliniază necesitatea tot mai stringentă a acțiunilor climatice și subliniază faptul că măsurile în domeniul schimbărilor climatice necesită eforturi comune la nivel internațional; îndeamnă Comisia și statele membre să faciliteze constant discuțiile multilaterale, deoarece responsabilitatea pentru întreaga planetă, pentru generațiile actuale și viitoare este colectivă; observă că este necesar să se combată schimbările climatice pentru a se proteja drepturile omului;

2.  ia act cu îngrijorare de deteriorarea resurselor de apă și a ecosistemelor din lume, precum și de amenințarea tot mai puternică pe care o reprezintă deficitul de apă, riscurile legate de apă și evenimentele extreme;

Punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a Agendei 2030

3.  reafirmă angajamentul UE față de Acordul de la Paris și Agenda 2030 a ONU, inclusiv față de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD); subliniază necesitatea de a pune în aplicare pe deplin și rapid Acordul de la Paris și de a atinge obiectivele din cadrul acestuia privind politicile de atenuare și de adaptare și redirecționarea fluxurilor financiare, precum și ODD atât în cadrul UE, cât și la nivel global, în vederea dezvoltării unei economii și societăți mai sustenabile; reafirmă că este necesar ca UE să aibă o politică ambițioasă privind clima, să fie dispusă să majoreze semnificativ contribuția preconizată stabilită la nivel național (CPSN) pentru 2030, precum și să elaboreze până la sfârșitul anului 2018 o strategie ambițioasă și coordonată pe termen lung a unei economii cu emisii nete zero de dioxid de carbon pentru 2050, în conformitate cu angajamentul asumat în cadrul Acordului de la Paris de a menține creșterea medie a temperaturii de pe glob cu mult sub 2 °C și de a depune toate eforturile pentru a limita această creștere la 1,5 °C peste nivelul din perioada preindustrială; invită Comisia să țină cont în această strategie pe termen lung de opiniile tuturor actorilor care pot contribui la aceasta sau care pot fi afectați de aceasta;

4.  subliniază importanța unei politici ambițioase a UE în domeniul schimbărilor climatice, pentru a evita creșterea în continuare a temperaturii și astfel încât UE să devină un partener credibil și fiabil în fața țărilor terțe; solicită Comisiei și statelor membre să adopte un rol activ și constructiv în cadrul Dialogului de facilitare din 2018 și în cadrul COP24, deoarece 2018 va fi un an determinant pentru punerea în practică a Acordului de la Paris; solicită UE să-și demonstreze angajamentul față de o politică climatică ambițioasă, deoarece acest lucru o va ajuta să ofere un exemplu pozitiv și să promoveze asumarea unor angajamente ambițioase de atenuare în rândul altor țări;

5.  regretă anunțul privind decizia președintelui SUA de a se retrage din Acordul de la Paris; reafirmă că UE are responsabilitatea și ocazia de a-și asuma un rol de lider în acțiunile climatice la nivel mondial, de a-și intensifica eforturile diplomatice în domeniul climei și de a forma o alianță puternică de țări și actori care vor continua să sprijine și să contribuie la obiectivele de limitare a încălzirii globale la o valoare cu mult sub 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C, conform recomandărilor IPCC; subliniază totuși importanța unei cooperări strânse cu guvernul SUA, în special cu statele și orașele din SUA;

6.  subliniază că credibilitatea UE în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice depinde de implementarea riguroasă și cuprinzătoare a propriei sale politici din domeniul climei;

7.  subliniază că politica externă a UE ar trebui să dezvolte capacități de monitorizare a riscurilor legate de schimbările climatice, inclusiv în vederea prevenirii crizelor și a depistării probabilității de izbucnire a unor conflicte; consideră că acțiunile climatice consecvente și rapide contribuie în principal la prevenirea riscurilor sociale, economice, dar și a celor de securitate, la prevenirea conflictelor și a instabilității și, în cele din urmă, la evitarea unor costuri politice, sociale și economice considerabile; subliniază, astfel, importanța generalizării diplomației din domeniul climei în toate politicile UE de prevenire a conflictelor prin extinderea și adaptarea amplorii misiunilor și programelor desfășurate de UE în țările terțe și în zonele de conflict; reiterează că trecerea la o economie circulară cu zero emisii nete de carbon va contribui la prosperitate și la consolidarea egalității, a păcii și a securității umane atât în interiorul, cât și în afara UE, deoarece schimbările climatice pot crea adesea noi situații de instabilitate și conflict sau le pot exacerba pe cele existente și aprofundează inegalitățile existente sau creează altele noi, din cauza lipsei resurselor, a oportunităților economice, a pierderii terenurilor provocate de creșterea nivelului mării sau de secete prelungite, a structurilor de guvernanță fragile, a insuficienței aprovizionării cu apă și hrană, precum și din cauza deteriorării condițiilor de viață;

8.  constată cu îngrijorare îndeosebi deteriorarea ecosistemelor și a resurselor de apă ale planetei, precum și amenințarea tot mai mare reprezentată de penuria de apă și de riscurile legate de apă, pe de o parte, și fenomenele climatice și meteorologice extreme, a căror frecvență și efect devastator se intensifică, astfel încât este necesar să se consolideze legăturile dintre adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscului de producere a dezastrelor, pe de altă parte;

9.  observă, de asemenea, cu îngrijorare faptul că nu este abordat în mod suficient rolul solului de componentă a sistemului climatic și importanța acestuia pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și adaptarea la efectele schimbărilor climatice; face apel la UE să elaboreze o strategie ambițioasă care ar trebui să fie inclusă în diplomația în domeniul climei;

10.  subliniază că, având în vedere topirea calotelor polare și creșterea nivelului mării, populațiile de coastă și cele din micile state insulare sunt expuse unui pericol deosebit; îndeamnă Comisia și statele membre să protejeze și să conserve aceste spații de viață prin facilitarea atingerii unor obiective ambițioase de atenuare a schimbărilor climatice, precum și a unor măsuri multilaterale de protecție a zonelor de coastă;

11.  ia act de faptul că schimbările climatice exacerbează condițiile care determină migrația în zonele vulnerabile și reamintește că migrația va crește în viitor dacă nu sunt tratate în mod adecvat consecințele negative ale schimbărilor climatice; invită UE să sprijine lansarea discuțiilor la nivelul ONU în vederea obținerii unui răspuns concret legat de mișcările de populație care sunt așteptate ca urmare a schimbărilor climatice și subliniază că toate răspunsurile internaționale ar trebui să se concentreze asupra soluțiilor regionale pentru a preveni mișcări pe scară largă care nu sunt necesare;

12.  invită statele membre să dea dovadă activ de inițiativă în cadrul negocierii aflate în curs a unui pact mondial pentru o migrație în condiții de siguranță, ordonată și legală, elaborat sub auspiciile ONU și bazat pe Declarația de la New York din 2016 pentru refugiați și migranți, în care se recunoaște faptul că un număr foarte mare de oameni se deplasează „ca reacție la efectele negative ale schimbărilor climatice”;

13.  salută caracterul incluziv al procesului CCONUSC; consideră că, pentru a se asigura o participare eficientă, trebuie tratată chestiunea intereselor legitime sau a conflictelor de interese; sprijină inițiativa guvernelor care reprezintă cea mai mare parte a populației mondiale de a se introduce o politică specifică privind conflictele de interese și invită Comisia să participe în mod constructiv la acest proces;

14.  invită Comisia să elaboreze programe pentru a sensibiliza cetățenii UE cu privire la legătura dintre schimbările climatice și migrație, sărăcie și conflictele privind accesul la resurse;

15.  subliniază că orice inițiativă a UE în materie de mediu trebuie să se bazeze pe competențele legislative prevăzute în tratate, iar democrația parlamentară a UE trebuie să ocupe în continuare un rol de frunte în orice propunere care vizează promovarea unor măsuri internaționale menite să protejeze mediul;

Consolidarea capacităților UE pentru diplomația în domeniul climei

16.  ia act de faptul că UE și statele sale membre sunt cei mai mari furnizori de finanțare publică în domeniul combaterii schimbărilor climatice, ceea ce constituie un instrument important și care consolidează încrederea pentru a sprijini adaptarea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice în alte țări; îndeamnă Comisia și statele membre să continue să aducă contribuții financiare semnificative și să sprijine activ mobilizarea la nivel internațional de finanțe pentru combaterea schimbărilor climatice și în alte țări, din surse publice, precum și din surse private; salută anunțurile făcute în cadrul reuniunii la nivel înalt „One Planet” din 12 decembrie 2017;

17.  subliniază că o tranziție la scară mondială către economii și societăți cu emisii zero de carbon și rezistente în fața schimbărilor climatice necesită investiții de transformare considerabile; subliniază că guvernele trebuie să creeze condiții propice pentru reorientarea fluxurilor de capital către investițiile sustenabile și pentru evitarea activelor depreciate, valorificând concluziile Grupului de experți la nivel înalt pentru finanțele sustenabile și respectând principiile enunțate în comunicarea Comisiei privind finanțarea creșterii durabile [COM(2018)0097]; consideră că sistemul financiar trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și a ODD; este convins că un sistem financiar al UE care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și stimulează investițiile în tehnologii nepoluante și soluții sustenabile va fi un exemplu pentru alte țări și le-ar putea ajuta să realizeze sisteme similare;

18.  subliniază că este important ca UE să se exprime cu o voce unică și unitară în toate forurile internaționale și invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia să coordoneze eforturile comune la nivelul UE, pentru a asigura îndeplinirea angajamentului de a pune în aplicare Acordul de la Paris; încurajează UE să examineze modalități de a crește nivelul de ambiție al obiectivelor Acordului de la Paris; insistă asupra necesității de a dezvolta o strategie cuprinzătoare pentru diplomația UE în domeniul climei și de a integra aspectele legate de climă în toate domeniile acțiunii externe a UE, inclusiv comerțul, cooperarea pentru dezvoltare și ajutorul umanitar; subliniază importanța consolidării în toate viitoarele negocieri multilaterale a dimensiunii sociale, a perspectivei de gen și a abordării bazate pe drepturile omului;

19.  îndeamnă Comisia și statele membre să sensibilizeze opinia publică internațională cu privire la schimbările climatice prin strategii și activități de comunicare coordonate, în vederea întăririi sprijinului public și politic; solicită, în special, să se înțeleagă la nivel internațional legătura dintre schimbările climatice și nedreptatea socială, migrația, foametea și sărăcia, precum și faptul că întreprinderea de măsuri la nivel internațional în domeniul climei poate contribui în mare măsură la soluționarea acestor probleme;

20.  subliniază că progresele tehnologice, impulsionate în mod adecvat de un efort politic comun, vor fi esențiale pentru a realiza obiectivele Acordului de la Paris și că, prin urmare, ar trebui să fie luată în considerare și diplomația științifică a UE în strategia globală pentru diplomația în domeniul climei, prin promovarea și finanțarea cercetării legate de schimbările climatice;

21.  reamintește că, așa cum menționează Cartea verde a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice în Europa: posibilitățile de acțiune ale Uniunii Europene” (COM(2007)0354), zonele cele mai vulnerabile la schimbările climatice din Europa sunt sudul Europei și bazinul mediteraneean, zonele montane și zonele de coastă, zonele inundabile dens populate, Scandinavia și regiunea arctică; îndeamnă UE să promoveze programe de cercetare și dezvoltare care să implice statele membre relevante în fiecare caz, în temeiul articolului 185 din TFUE;

22.  subliniază, ca un bun exemplu de diplomație științifică, în sensul alineatului anterior, inițiativa PRIMA (Parteneriatul în domeniul cercetării și inovării în zona Mării Mediterane), care se axează pe dezvoltarea și aplicarea soluțiilor inovatoare pentru producția de alimente și alimentarea cu apă în bazinul mediteraneean; invită Comisia să consolideze cooperarea, să ofere sprijinul necesar și să asigure continuitatea acestei inițiative, precum și a altor inițiative similare; îndeamnă Comisia să introducă o nouă inițiativă în temeiul articolului 185 din TFUE care să vizeze în mod specific obiectivele diplomației în domeniul climei;

23.  solicită să fie coordonate planurile de acțiune ale UE privind diplomația în domeniul energiei, apei și al climei, consolidând sinergiile și acțiunile comune, după caz, între elementele relevante la nivelul UE și al statelor membre;

24.  solicită Parlamentului să se implice mai mult și să participe la un proces anual, inițiat de Comisie și SEAE și realizat în cooperare cu statele membre, să identifice prioritățile cheie ale diplomației UE în domeniul climei în anul în cauză și să prezinte recomandări concrete pentru a elimina lacunele în materie de capacitate;

25.  se angajează să formuleze o poziție proprie și recomandări pentru o nouă strategie a UE de mijloc de secol pe termen lung, care să fie luate în considerare de către Comisie și Consiliu înainte de a fi prezentate la CCONUSC;

26.  își exprimă intenția de a iniția un proces care va contribui la acest efort prin rapoarte periodice referitoare la diplomația în domeniul climei a UE și activitățile și realizările, precum și deficiențele acesteia; adaugă că rapoartele periodice ar trebui să conțină criterii de referință clare în acest sens;

27.  evidențiază rolul esențial al diplomației parlamentare în lupta împotriva schimbărilor climatice; se angajează să utilizeze mai eficient rolul său internațional și apartenența sa la rețele parlamentare internaționale, să își intensifice activitățile climatice în cadrul activității sale în delegații, precum și prin vizitele delegațiilor, în special ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și ale Comisiei pentru afaceri externe, precum și în timpul reuniunilor interparlamentare la nivel european și internațional și în cadrul platformelor de dialog cu parlamentele naționale, cu actorii la nivel subnațional/actorii nestatali și cu societatea civilă, încercând în orice moment să includă perspectiva de gen necesară;

28.  solicită să fie majorate resursele umane și financiare alocate SEAE și Comisiei, pentru a se reflecta mai bine angajamentul puternic față de diplomația în domeniul climei și implicarea sporită în acest tip de diplomație; îndeamnă SEAE să includă diplomația în domeniul climei pe ordinile de zi ale delegațiilor UE, la întâlnirile cu omologii lor din țările terțe, precum și cu organizațiile internaționale sau regionale și să integreze eforturile diplomatice în domeniul climei, acordându-le o importanță strategică, în activitatea tuturor delegațiilor UE cu reprezentanțele statelor membre în țările terțe; prin urmare, solicită includerea unui punct focal privind schimbările climatice în principalele delegații ale UE din țările terțe și a unui procent mai mare de specialiști în domeniul climei atunci când creează posturi mixte în cadrul delegațiilor UE;

29.  subliniază că cheltuielile în domeniul climatic din bugetul UE pot crea o valoare adăugată ridicată și ar trebui să fie majorate în mod semnificativ pentru a reflecta importanța sporită și urgența acțiunilor climatice și nevoia unor noi acțiuni ale diplomației în domeniul climei; îndeamnă Comisia și statele membre, prin urmare, să crească cheltuielile aferente diplomației în domeniul climei în următorul cadru financiar multianual (CFM), să aprobe alocarea a cel puțin 30 % pentru cheltuielile legate de climă, astfel cum a susținut Parlamentul în rezoluția sa din 14 martie 2018 privind următorul CFM: Pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(8) și să alinieze bugetul UE în ansamblu la obiectivele Acordului de la Paris și la ODD, pentru a se asigura că cheltuielile bugetare nu contravin eforturilor legate de climă; observă, în acest context, că în special sectoarele sensibile (cum ar fi agricultura, industria, energia și transportul) vor trebui să facă mai multe eforturi în tranziția către o economie cu zero emisii de carbon; solicită o mai bună utilizare a altor fonduri ale UE pentru a asigura eficiența resurselor, rezultate optimizate și un impact mai puternic al acțiunilor și inițiativelor UE;

30.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte, în cadrul acordurilor bilaterale cu state partenere, cooperarea în sectorul mediului, pentru a favoriza politicile de dezvoltare durabilă bazate pe eficacitatea energetică și pe energiile regenerabile;

31.  solicită Comisiei să includă pe deplin dimensiunea globală, inclusiv obiectivele diplomației UE în domeniul climei, în viitoarea sa comunicare privind „Viitorul politicii UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice” și în strategia UE pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; solicită, de asemenea, SEAE și Comisiei să elaboreze în continuare o viziune pe termen lung pentru a prezenta o comunicare comună, care să stabilească modul de interpretare a diplomației UE în domeniul climei, precum și o abordare strategică pentru activitățile diplomatice în domeniul climei ale UE, în termen de 12 luni de la adoptarea prezentului raport și ținând seama de abordarea Parlamentului, astfel cum se prevede în prezentul text;

32.  invită SEAE și Comisia să își intensifice acțiunile de coordonare internă în ceea ce privește strămutarea climatică prin crearea unui grup de experți care să analizeze schimbările climatice și migrația, prin intermediul unui grup operativ inter-agenții;

33.  subliniază că atât capacitarea, cât și participarea deplină și egală a femeilor și rolul de lider al acestora sunt vitale pentru acțiunile climatice; invită UE și statele membre să integreze perspectivele de gen în politicile climatice și să adopte o abordare care să țină cont de dimensiunea de gen, deoarece schimbările climatice conduc adesea la exacerbarea inegalităților de gen și a situației femeilor; promovează participarea femeilor indigene și a apărătorilor drepturilor femeilor în cadrul oferit de CCONUSC, dat fiind că acestea dețin cunoștințe de gestionare a resurselor naturale care sunt esențiale în lupta împotriva schimbărilor climatice;

Combaterea schimbărilor climatice ca factor al cooperării internaționale

34.  evidențiază că UE și statele sale membre trebuie să fie parteneri activi în cadrul organizațiilor și forurilor internaționale (de exemplu, ONU, CCONUSC, Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Organizația Internațională a Muncii (OIM), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), NATO, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), Organizația Maritimă Internațională (OMI), Consiliul Arcticii și G7 și G20) și să coopereze îndeaproape cu organizații regionale (de exemplu Uniunea Africană (UA), Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), MERCOSUR și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG)), pentru a promova parteneriate globale și a asigura punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a ODD-urilor și totodată pentru a apăra, consolida și dezvolta în continuare regimurile de cooperare multilaterale;

35.  invită UE și statele sale membre să acorde acțiunilor climatice un loc privilegiat pe ordinea de zi a summit-urilor G20 și a reuniunilor membrilor G20 în format multilateral și bilateral, și să colaboreze cu statele în curs de dezvoltare, cum ar fi Grupul celor 77 (G77) din cadrul Organizației Națiunilor Unite și alte rețele, de exemplu Alianța statelor insulare mici (AOSIS);

36.  invită statele membre să își consolideze colaborarea în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris; accentuează, de asemenea, necesitatea ca OMI să ia măsuri suplimentare rapide și adecvate pentru ca transportul maritim internațional să contribuie în mod echitabil la lupta împotriva schimbărilor climatice;

37.  invită Comisia să integreze schimbările climatice în acordurile comerciale și de investiții internaționale și să condiționeze viitoarele acorduri comerciale de ratificarea și aplicarea Acordului de la Paris; invită Comisia, în acest sens, să evalueze în mod cuprinzător coerența acordurilor existente cu Acordul de la Paris, ori de câte ori este cazul; invită Comisia să simplifice instrumentele și programele financiare, cu scopul de a asigura coerența, de a sprijini statele terțe să combată schimbările climatice și de a spori eficacitatea acțiunilor climatice ale UE; recomandă elaborarea și includerea sistematică a unei clauze obligatorii esențiale privind schimbările climatice în acordurile internaționale, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții, în ceea ce privește angajamentul comun în vederea ratificării și aplicării Acordului de la Paris, sprijinind astfel procesul de decarbonizare la nivel european și internațional;

38.  sprijină angajamentul activ și susținut al UE, împreună cu coaliția foarte ambițioasă (HAC) și cu statele sale membre, menit să arate hotărârea lor de a asigura o aplicare adecvată a Acordului de la Paris, prin finalizarea unei culegeri solide de norme în 2018 și un dialog „Talanoa” de succes la COP24, cu scopul de a motiva noi state să se alăture acestor eforturi și să stabilească un grup de lideri în domeniul climei în următorii câțiva ani, care sunt pregătiți să își intensifice obiectivele privind schimbările climatice, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, în vederea stabilirii unei poziții comune de lider, pentru a conduce integrarea climei în diferitele subiecte de politică externă, inclusiv în domeniul comerțului, al reformei instituțiilor financiare internaționale și al securității;

39.  recunoaște importanța acțiunilor, a strategiilor și a planurilor de adaptare eficace și eficiente, inclusiv a utilizării soluțiilor ecosistemice pentru sporirea capacității de adaptare, consolidarea rezilienței și reducerea vulnerabilității la schimbările climatice în contextul Acordului de la Paris;

40.  subliniază vulnerabilitatea deosebită a ecosistemelor din regiunea arctică la schimbările climatice, ținând seama de faptul că în ultimele decenii, temperaturile din regiunea arctică au crescut de aproximativ două ori față de rata medie la nivel mondial; recunoaște că poluarea din clima arctică provine în principal de la emițători asiatici, nord-americani și europeni, și că măsurile de reducere a emisiilor în UE joacă, în consecință, un rol important în combaterea schimbărilor climatice din regiunea arctică; ia în considerare, de asemenea, interesul demonstrat pentru zona arctică și resursele sale datorită mediului în schimbare al acestei zone și a creșterii importanței geopolitice a regiunii arctice; consideră că ecosistemele sănătoase și sustenabile ale regiunii arctice, locuite de comunități viabile, sunt de o importanță strategică pentru stabilitatea politică și economică a Europei și a lumii; consideră că este necesar să se implementeze în sfârșit statutul oficial de observator al UE în cadrul Consiliului Arcticii;

41.  subliniază responsabilitatea care revine UE și altor țări bogate, dat fiind că, din punct de vedere istoric, au o contribuție majoră la încălzirea globală, de a fi mai solidare cu statele vulnerabile, în special cu cele din emisfera sudică și cu cele insulare, care sunt cele mai afectate de impactul schimbărilor climatice, și de a le oferi un sprijin continuu pentru a le spori reziliența, de a contribui la reducerea riscului de dezastre, inclusiv prin conservarea naturii și refacerea ecosistemelor care joacă un rol important în controlarea climei, de a le ajuta să se redreseze în urma prejudiciilor cauzate de schimbările climatice, și de a îmbunătăți măsurile de adaptare și de reziliență printr-un sprijin financiar adecvat și prin consolidarea capacităților, în special prin parteneriate CSN; constată că statele vulnerabile sunt parteneri esențiali de promovare a unor acțiuni ambițioase în domeniul schimbărilor climatice la nivel internațional, dată fiind amenințarea existențială pe care o reprezintă schimbările climatice pentru acestea;

42.  invită UE și statele sale membre să ofere sprijin statelor mai puțin prospere în ceea ce privește eforturile de a-și reduce dependența de combustibilii fosili și de a-și spori accesul la energie din surse regenerabile la prețuri accesibile, și de asemenea să le ofere programe de susținere a științei, tehnologiei și inovării, în conformitate cu ODD 17, și să le prezinte tehnologiile disponibile pentru monitorizarea și protecția mediul și a cetățenilor, cum ar fi programul spațial emblematic Copernicus și serviciul privind schimbările climatice din cadrul acestuia; subliniază oportunitățile oferite de Planul de investiții externe al UE în stimularea investițiilor inteligente din punct de vedere climatic și în sprijinirea dezvoltării durabile; subliniază că este important să se asigure că agențiile umanitare elaborează o perspectivă pe termen lung a măsurilor lor, bazată pe cunoștințe bine fundamentate cu privire la impactul schimbărilor climatice în zonele vulnerabile; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a promova excelența UE în domeniul tehnologiilor ecologice la nivel mondial;

43.  subliniază necesitatea de a simplifica politicile UE pentru a răspunde în mod adecvat la situații precum deficitul de apă și de alimente, care este probabil să survină mai frecvent în viitor; reamintește că aceste deficite de nutriție fundamentală ar prezenta provocări grave în materie de securitate pe termen lung, care pot risca să submineze alte realizări ale politicii de dezvoltare a UE;

44.  solicită UE să acorde prioritate ajutorului sub formă de granturi și transferurilor de tehnologie către țările cele mai sărace pentru a realiza tranziția energetică;

45.  recomandă ca UE să își intensifice cooperarea strategică la nivel statal și non-statal prin dialoguri și parteneriate de dezvoltare a unei economii fără emisii de dioxid de carbon cu economiile emergente și cu alte țări care au un impact major asupra încălzirii globale, dar a căror contribuție este decisivă în ceea ce privește acțiunile climatice la nivel mondial; ia act, în acest context, de faptul că clima poate reprezenta un punct de plecare pentru colaborarea diplomatică cu partenerii care contestă cu vehemență alte puncte de pe ordinea de zi, oferind astfel o ocazie de a consolida stabilitatea și pacea; solicită ca UE să facă schimb de experiențe și de lecții învățate în materie de politică cu partenerii săi pentru a accelera punerea în aplicare a Acordului de la Paris; invită UE să creeze grupuri de discuție specializate pentru a dezbate politicile privind clima și sustenabilitatea și dialoguri economice și tehnologice specializate privind soluții de tranziție și reziliență, inclusiv la reuniunile ministeriale la nivel înalt; invită UE să dezvolte și să sprijine parteneriate în domenii de interes comun, inclusiv căile de acțiune 2050, reforma finanțelor sustenabile, transporturile curate, piețele de carbon și alte instrumente de stabilire a prețului carbonului în afara Europei, cu scopul de a limita emisiile globale, stabilind, în același timp, condiții de concurență echitabile pentru toate sectoarele economice;

46.  solicită ca UE să fie lider în ceea ce privește dezvoltarea de parteneriate internaționale și regionale pe piețele carbonului, astfel cum se prevede la articolul 6 din Acordul de la Paris, și să folosească expertiza de care dispune în stabilirea, ajustarea și operarea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și experiența sa în ceea ce privește corelarea ETS cu piața elvețiană a carbonului; invită Comisia și statele membre să promoveze dezvoltarea mecanismelor de stabilire a tarifelor pentru emisiile de carbon în state și regiuni terțe și să promoveze cooperarea internațională, cu scopul ca acestea să devină compatibile în mare măsură pe termen mediu și pentru a crea o piață internațională a carbonului pe termen lung; evidențiază, în acest context, cooperarea reușită din ultimii ani dintre UE și China, care a permis lansarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii la nivel național în China, în decembrie 2017; așteaptă cu interes rezultatele lucrărilor în curs, care vor fi esențiale pentru buna funcționare a sistemului; îndeamnă UE să continue să sprijine ambiția Chinei de comercializare a carbonului și să intensifice cooperarea viitoare, pentru a evolua către condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

47.  solicită ca UE să promoveze activ, la nivel internațional, o politică ofensivă împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră, în special prin introducerea unor standarde de limite de emisii și a unor măsuri imediate de reducere a emisiilor în sectoarele internaționale maritime și de aviație;

48.  consideră că sunt necesare măsuri suplimentare cu privire la dezvoltarea unor ajustări ale emisiilor de dioxid de carbon la frontieră, ca pârghie pentru eforturile suplimentare ale tuturor statelor de a atinge obiectivele consacrate în Acordul de la Paris;

49.  recomandă ca UE să promoveze, alături de ONU, o cooperare mai strânsă la nivel mondial pentru a face față problemei furtunilor de nisip, care, mai ales în Orientul Mijlociu, accentuează tensiunile deja existente și creează altele noi; subliniază că aceste furtuni, pe lângă faptul că provoacă probleme grave de sănătate, seacă resursele deja limitate de apă din Orientul Mijlociu; îndeamnă, în acest sens, UE să coopereze cu Organizația Națiunilor Unite pentru a îmbunătăți sistemele de monitorizare și de alertă;

50.  îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să își concentreze dialogurile strategice pe cooperarea în domeniul energiei fără emisii de dioxid de carbon și al modelelor de dezvoltare economică fără emisii de CO2 cu țările exportatoare de combustibili fosili în vecinătatea extinsă a UE, pentru a consolida pacea, precum și securitatea și bunăstarea oamenilor în Europa și la nivel mondial;

51.  invită SEAE, Comisia și statele membre ca, în dialogurile în materie de politică internațională și în cooperarea cu țările partenere, să respecte pe deplin obiectivele Acordului de la Paris și ambiția UE de a fi liderul mondial în domeniul energiei din surse regenerabile;

Partenerii strategici ai UE

52.  consideră că este important ca UE să își continue eforturile pentru ca SUA să se implice din nou în cooperare multilaterală în domeniul acțiunilor climatice, solicitând SUA să respecte Acordul de la Paris, fără a-i pune în pericol nivelul de ambiție; consideră că dialogul parlamentar și cooperarea cu autoritățile locale sunt esențiale pentru atingerea acestui scop;

53.  subliniază că negocierile privind Brexitul și viitoarele relații cu Regatul Unit trebuie să reflecte necesitatea continuării cooperării privind diplomația în domeniul climei;

54.  remarcă faptul că regiunile și orașele joacă un rol din ce în ce mai important în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, deoarece sunt afectate în mod direct de schimbările climatice, creșterea lor are un impact direct asupra climei și sunt din ce în ce mai active în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea, uneori pe fondul politicilor contrare ale guvernelor lor naționale; reiterează importanța crucială a orașelor și a regiunilor pentru introducerea de inovații și măsuri de protecție a mediului, utilizarea tehnologiilor ecologice, investițiile în competențe, formarea profesională și sporirea competitivității prin dezvoltarea unor tehnologii pure la nivel local; invită, prin urmare, UE să își dezvolte în continuare relațiile cu autoritățile locale și regionale și cu comunitățile indigene din țările terțe și din țările și teritoriile de peste mări (TTPM), pentru a consolida cooperarea tematică și sectorială între orașe și regiuni atât în interiorul, cât și în afara UE, să dezvolte inițiative de adaptare și de reziliență, și să consolideze modelele de dezvoltare durabilă și planurile de reducere a emisiilor în sectoare esențiale precum energia, industria, agricultura și transportul, atât în zonele urbane, cât și în zonele rurale, de exemplu prin programe de înfrățire, prin intermediul programului de cooperare urbană internațională, prin sprijinul pentru platforme precum Convenția primarilor și prin construirea de noi forumuri pentru schimburi de bune practici; solicită UE și statelor membre să sprijine eforturile depuse de actorii regionali și locali de a introduce contribuții stabilite la nivel regional și local (similare cu contribuțiile stabilite la nivel național) în cazul în care nivelul de ambiție în materie de climă poate fi sporit prin acest proces; ia act de rolul pe care îl pot juca delegațiile UE în țări terțe în acest sens;

55.  constată, de asemenea, că urbanizarea tot mai vizibilă în multe părți ale lumii agravează problemele existente cauzate de schimbările climatice din cauza creșterii cererii de resurse precum energia, terenurile și apa și contribuie la intensificarea în continuare a problemelor de mediu în multe aglomerații urbane în interiorul și în exteriorul UE, precum poluarea aerului și volumul crescut de deșeuri; ia act de faptul că alte consecințe ale schimbărilor climatice, cum ar fi condițiile meteorologice extreme, seceta și degradarea terenurilor sunt de obicei resimțite mai ales în mediul rural; consideră că autoritățile locale și regionale trebuie să beneficieze de un sprijin și de o atenție speciale pentru a răspunde acestor provocări, să instituie o mai bună reziliență și să contribuie la eforturile de atenuare, prin dezvoltarea unor noi forme de aprovizionare cu energie și a unor noi concepte de transport;

56.  subliniază importanța cooperării transfrontaliere între statele membre și țările partenere, în special în ceea ce privește evaluările transfrontaliere ale impactului asupra mediului, în conformitate cu normele și convențiile internaționale relevante, în special, Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, Convenția de la Aarhus și Convenția de la Espoo;

57.  solicită ca UE și statele sale membre să își consolideze relațiile cu societatea civilă și sprijinul pentru aceasta în întreaga lume, în calitate de agenți pentru acțiunile climatice, și să creeze alianțe și sinergii cu comunitatea științifică, organizațiile neguvernamentale, comunitățile locale, comunitățile indigene și actorii netradiționali, pentru a alinia mai bine obiectivele, ideile și metodele diferiților actori, contribuind la o abordare coordonată a acțiunilor climatice; încurajează UE și statele sale membre să colaboreze cu sectorul privat, să consolideze cooperarea cu privire la modul de a valorifica oportunitățile oferite de tranziția către o economie fără emisii de carbon, să dezvolte strategii pentru exportul de tehnologii în domeniul climei pentru țări la nivel mondial și să încurajeze transferul de tehnologie și consolidarea capacităților în țările terțe care încurajează utilizarea energiei din surse regenerabile;

58.  subliniază importanța cercetării științifice pentru procesul de luare a deciziilor politice în domeniul climei; ia act de faptul că schimburile științifice transfrontaliere reprezintă o componentă fundamentală a cooperării internaționale; îndeamnă Comisia și statele membre să acorde un sprijin continuu organizațiilor științifice care își desfășoară activitatea în domeniul evaluării riscurilor climatice și care urmăresc să estimeze implicațiile schimbărilor climatice și oferă posibile măsuri de adaptare pentru autoritățile politice; îndeamnă UE să își utilizeze propriile capacități de cercetare pentru a contribui la acțiunile climatice la nivel mondial;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă și, pentru informare, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO C 215, 19.6.2018, p. 46. (2) Texte adoptate, P8_TA(2017)0380. (3) JO C 207, 30.6.2017, p. 51. (4) JO C 487, 28.12.2016, p. 24. (5) Texte adoptate, P8_TA(2017)0493. (6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0005. (7) Texte adoptate, P8_TA(2018)0066. (8) Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.