Criza politică din Moldova ca urmare a invalidării alegerilor locale de la Chișinău
127k
53k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la criza politică din Moldova ca urmare a invalidării alegerilor locale de la Chișinău (2018/2783(RSP))
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Republica Moldova, în special Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la acordurile de asociere/zonele de liber schimb aprofundat și cuprinzător cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina(1) (AA/DCFTA),
– având în vedere raportul privind punerea în aplicare a acordului de asociere cu Republica Moldova din 3 aprilie 2018,
– având în vedere Rezoluția sa legislativă din 4 iulie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Republicii Moldova(2),
– având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei de stabilire a condițiilor politice prealabile pentru acordarea de asistență macrofinanciară Republicii Moldova, anexată la rezoluția legislativă din 4 iulie 2017,
– având în vedere votul din Parlamentul Republicii Moldova din 20 iulie 2017, de adoptare a unor modificări ale sistemului electoral,
– având în vedere recomandările ODIHR al OSCE și ale Comisiei de la Veneția din 19 iulie 2017,
– având în vedere declarațiile din 21 iunie 2018 făcute de președintele Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European, raportorul său privind Moldova și copreședintele Euronest, precum și declarațiile din partea Serviciului European de Acțiune Externă din 20 iunie 2018 și 27 iunie 2018 privind validarea alegerii primarului orașului Chișinău,
– având în vedere articolul 2 din Acordul de asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova, în care se precizează că „[...] respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale [...] stau la baza politicilor interne și externe ale părților și constituie un element esențial al prezentului acord”,
– având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Andrei Năstase a câștigat alegerile anticipate pentru funcția de primar al Chișinăului, după două tururi de scrutin, desfășurate la 20 mai și la 3 iunie 2018, obținând 52,57 % din voturi și învingându-l pe Ion Ceban, care a obținut 47,43 %;
B. întrucât observatorii internaționali la alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului au recunoscut rezultatele și caracterul concurențial al scrutinului;
C. întrucât la 19 iunie 2018 o instanță din Chișinău a anulat rezultatele alegerilor de primar, pe motivul că ambii candidați s-au adresat alegătorilor pe platformele de comunicare socială în ziua alegerilor, după încheierea legală a campaniei electorale; întrucât niciunul dintre candidați nu a solicitat anularea alegerilor;
D. întrucât la 21 iunie 2018 o instanță de apel la Chișinău a confirmat decizia instanței inferioare, concluzionând că comunicarea cu alegătorii prin intermediul platformelor sociale a afectat ilegal rezultatul alegerilor;
E. întrucât la 25 iunie 2018 Curtea Supremă din Moldova a confirmat decizia instanțelor inferioare de a invalida rezultatele alegerilor de primar din Chișinău;
F. întrucât la 29 iunie 2018 Comisia electorală centrală a Republicii Moldova a confirmat hotărârea Curții Supreme de a invalida alegerile pentru funcția de primar al Chișinăului;
G. întrucât invitația de „a ieși la vot”, pe care instanțele au considerat-o ca reprezentând o presiune și influență necuvenită asupra alegătorilor, a fost o practică comună la alegerile anterioare din Moldova și nu a dus niciodată la anularea lor;
H. întrucât această turnură a situației riscă să abată această țară de la calea aderării la valorile și principiile europene și să surpe încrederea și așa destul de șubredă a cetățenilor moldoveni în instituțiile statului; întrucât partidele politice din Republica Moldova au declarat că acest caz creează un precedent periculos pentru alegerile viitoare și întrucât mii de persoane au protestat împotriva deciziei instanțelor din Chișinău;
I. întrucât comunitatea internațională, inclusiv Uniunea Europeană și Departamentul de Stat al SUA, a criticat decizia, subliniind că trebuie respectată voința alegătorilor;
J. întrucât UE și Moldova și-au asumat angajamentul comun de a promova asocierea politică și integrarea economică reciprocă, un proces care presupune ca Moldova să adopte și să pună în aplicare reforme structurale și alte reforme substanțiale în conformitate cu dispozițiile AA/DCFTA și ale Programului de asociere, și implică, de asemenea, un angajament din partea Republicii Moldova de a apăra valorile europene, inclusiv respectul pentru valorile și libertățile umane, democrația, egalitatea și statul de drept;
K. întrucât invalidarea alegerilor este un semn îngrijorător și semnificativ al deteriorării continue a aplicării standardelor democratice în Republica Moldova, în special dacă ne reamintim că un sistem judiciar independent și transparent este un pilon esențial al democrației și al statului de drept; întrucât această invalidare demonstrează o tendință tot mai pronunțată spre o guvernare autoritară și arbitrară și scăderea simțitoare a încrederii populației în autoritățile și instituțiile sale;
L. întrucât Parlamentul Republicii Moldova, contrar recomandărilor negative ale OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția, a adoptat o modificare controversată a legii electorale în iulie 2017, care a stârnit îngrijorare față de riscul de exercitare a unor influențe necorespunzătoare asupra candidaților, circumscripțiile cu un singur membru, pragurile excesive de reprezentare parlamentară în cadrul componentei proporționale și riscurile de reprezentare necorespunzătoare a minorităților și a femeilor; întrucât Comisia de la Veneția a subliniat, de asemenea, că polarizarea în jurul acestei inițiative legislative indică faptul că nu a existat o consultare semnificativă și un consens larg între principalele părți interesate;
M. întrucât, potrivit raportorului special al ONU privind situația apărătorilor drepturilor omului, în Moldova apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii sunt victime ale unor campanii de stigmatizare și se confruntă cu acuzații penale motivate politic sau sunt amenințați ori de câte ori sar în apărarea vocilor disidente, în timp ce accesul jurnaliștilor la informații este restricționat;
N. întrucât, în octombrie 2017, din cauza progreselor insuficiente înregistrate în reformarea sistemului judiciar din Moldova și a neîndeplinirii condițiilor impuse de UE, UE a luat decizia de a bloca o plată de 28 de milioane EUR în cadrul programului UE de reformă a justiției;
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la decizia luată de Curtea Supremă din Moldova de a anula rezultatele alegerilor pentru funcția de primar al orașului Chișinău, din motive dubioase și în mod netransparent, care a subminat în mod semnificativ integritatea procesului electoral;
2. reamintește că alegerile credibile, transparente, echitabile și deschise unei participări largi reprezintă piatra de temelie a oricărui sistem democratic, menținând imparțialitatea și independența sistemului judiciar împotriva oricărui tip de influență politică, fiind, în același timp, piatra de temelie a încrederii în sistemul politic al țării, și că intervențiile politice în sistemul judiciar și în desfășurarea alegerilor contravin standardelor europene la care Moldova a aderat, în special în cadrul Acordului de asociere UE-Moldova;
3. își exprimă solidaritatea fermă cu acțiunile și cererile miilor de oameni care protestează pe străzile din Chișinău și cer ca autoritățile moldovene să ia măsuri adecvate pentru ca rezultatele alegerilor de primar al Chișinăului, recunoscute, de asemenea, de observatori naționali și internaționali și care reflectă voința votanților, să fie respectate; le cere autorităților să garanteze dreptul la proteste pașnice;
4. îndeamnă autoritățile moldovene să garanteze funcționarea mecanismelor democratice, insistă asupra faptului că atât puterea executivă, cât și puterea judiciară trebuie să respecte separarea puterilor, să susțină neabătut principiile democratice și să se supună principiilor statului de drept;
5. își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea și mai gravă a standardelor democratice în Moldova; recunoaște că decizia instanțelor, despre care s-a afirmat de mai multe ori că este influențată și dirijată politic, este un exemplu al acaparării statului și denotă o criză foarte profundă a instituțiilor din Moldova; regretă că, în ciuda numeroaselor apeluri făcute de comunitatea internațională, autoritățile continuă să submineze încrederea cetățenilor în corectitudinea și imparțialitatea instituțiilor statului;
6. consideră că, în urma deciziei de a invalida alegerile pentru funcția de primar la Chișinău, condițiile politice pentru asistență macrofinanciară (AMF) nu au fost îndeplinite, reamintind că „o condiție prealabilă pentru acordarea AMF este ca țara beneficiară să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit, și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului.”
7. îndeamnă Comisia să suspende orice plăți prevăzute de AMF pentru Moldova; consideră că orice decizie privind plățile viitoare ar trebui să aibă loc numai după alegerile parlamentare planificate și cu condiția ca acestea să aibă loc în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional și să fie evaluate de către organisme internaționale specializate, și să fi fost îndeplinite condițiile AMF;
8. solicită Comisiei să suspende sprijinul bugetar pentru Moldova, utilizând precedentul din iulie 2015, când o astfel de suspendare a avut loc în urma crizei bancare; consideră că mecanismul de suspendare a sprijinului bugetar al UE ar trebui să fie aplicat ca o reacție la invalidare alegerilor pentru funcția de primar al Chișinăului și că acesta ar trebui să includă o listă de condiții care trebuie să fie îndeplinite de către autoritățile moldovene, printre care să se numere validarea alegerilor din Chișinău și derularea de investigații orientate spre rezultate concrete și complet transparente, precum și recuperarea activelor și urmărirea penală a făptașilor, în caz de fraudă;
9. invită autoritățile să urmeze integral recomandările OSCE/ODIHR și ale Comisiei de la Veneția cu privire la reforma electorală;
10. își reiterează îngrijorarea cu privire la concentrarea puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane, deteriorarea statului de drept, a standardelor democratice și a respectării drepturilor omului, politizarea excesivă a instituțiilor statului, corupția sistemică, anchetarea insuficientă a fraudei bancare din 2014, și pluralismul limitat al mijloacelor de informare în masă; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de independență a sistemului judiciar, și în special față de cazurile de justiție selectivă folosite ca instrument pentru a exercita presiune asupra opozanților politici; invită autoritățile moldovene să reformeze sistemul judiciar, inclusiv numirea noilor judecători, astfel încât să împiedice sistemul judiciar să intervină în procesul politic și electoral sau să submineze în orice alt mod voința poporului din Moldova exprimată în mod democratic;
11. este preocupat de faptul că opozanții politici și avocații lor sunt persecutați de autoritățile moldovene prin acuzații și procedurile penale inventate și atrage atenția că, procedând astfel, autoritățile încalcă statul de drept și drepturile oponenților politici și avocaților;
12. regretă faptul că, după frauda bancară din 2014, în care au fost furați în total aproximativ 1 miliarde USD din sistemul financiar din Republica Moldova, autoritățile au făcut foarte puține progrese în anchetarea amănunțită și imparțială a cazului; îndeamnă la eforturi susținute pentru a recupera fondurile furate și a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției, indiferent de apartenența lor politică; consideră că acest lucru este indispensabil pentru a restabili încrederea cetățenilor în instituțiile din Moldova și a restabili credibilitatea autorităților;
13. solicită autorităților moldovene să respecte principiile internaționale și cele mai bune practici și să garanteze un mediu propice pentru societatea civilă; își exprimă îngrijorarea, în special, față de includerea în actualul proiect de lege privind ONG-urile, aflat în prezent în curs de dezbatere în parlament, a unor dispoziții care ar putea limita finanțarea din străinătate a ONG-urilor din Republica Moldova;
14. invită Parlamentul Republicii Moldova să consulte societatea civilă și mass-media independentă înainte de adoptarea finală a noii Legi a audiovizualului și să respingă „reformarea sa cu dublă destinație”; își exprimă îngrijorarea cu privire la capacitatea mediei independente, locale și de opoziție din Moldova, care, printre altele, nu dispun de resurse suficiente, de a aplica cerințele din noua lege privind conținutul local obligatoriu;
15. invită SEAE și Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluțiile în toate aceste domenii și să informeze în mod corespunzător Parlamentul;
16. îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei și statelor membre, Președintelui, prim-ministrului și Președintelui Parlamentului Republicii Moldova. OSCE/ODHIR și Comisiei de la Veneția.
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Somalia, în special cea din 15 septembrie 2016(1),
– având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la tabăra de refugiați de la Dadaab(2),
– având în vedere declarația din 30 octombrie 2017 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă referitoare la atacul din Somalia, precum și toate declarațiile anterioare ale acestuia,
– având în vedere concluziile Consiliului din 3 aprilie 2017 privind Somalia,
– având în vedere Strategia comună UE-Africa,
– având în vedere Acordul de la Cotonou,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,
– având în vedere raportul Oficiului ONU pentru Drepturile Omului „Protection of Civilians: Building the Foundation for Peace, Security and Human Rights in Somalia” (Protecția civililor: consolidarea temeliei pentru pace, securitate și drepturile omului în Somalia) din decembrie 2017,
– având în vedere Programul indicativ național UE-Somalia pentru Republica Federală Somalia 2014-2020,
– având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 15 mai 2018 de prelungire a mandatului Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM),
– având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU din 27 martie 2018 privind Somalia, precum și toate rezoluțiile sale anterioare,
– având în vedere scrisoarea din 15 mai 2018 adresată de Reprezentantul special al ONU pentru Somalia Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere declarațiile de presă ale Consiliului de Securitate al ONU din 25 ianuarie 2018, 25 februarie 2018 și 4 aprilie 2018 referitoare la Somalia,
– având în vedere concluziile Consiliului din 25 iunie 2018 referitoare la Cornul Africii, din 17 iulie 2017 privind abordarea riscurilor de foamete și din 3 aprilie 2017 privind Somalia,
– având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU din 26 decembrie 2017 și 2 mai 2018 referitoare la Somalia,
– având în vedere comunicatul Conferinței de securitate ONU-Somalia din 4 decembrie 2017,
– având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 29 septembrie 2017 privind asistența pentru Somalia în domeniul drepturilor omului,
– având în vedere declarația AMISOM din 8 noiembrie 2017, care anunță intenția sa de a iniția o retragere treptată a trupelor din Somalia începând din decembrie 2017, intenționându-se realizarea unei retrageri complete până în 2020,
– având în vedere declarația comună a patru experți ONU pentru drepturile omului din 4 mai 2016, în care și-au exprimat îngrijorarea față de persecutarea sindicaliștilor în Somalia,
– având în vedere concluziile și recomandările precizate în cel de al 380-lea raport din noiembrie 2016 al Comitetului OIM privind libertatea de asociere, astfel cum a fost aprobat de organismul de conducere al OIM pentru cauza nr. 3113,
– având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât al-Shabaab a comis numeroase atacuri teroriste pe teritoriul somalez; întrucât, la 14 octombrie 2017, Somalia a suferit cel mai grav atac terorist, în care, conform datelor oficiale, cel puțin 512 de persoane au decedat și 357 de persoane au fost rănite; întrucât Al-Shabaab și alte grupări teroriste afiliate Statului Islamic au continuat să comită atacuri teroriste împotriva guvernului somalez recunoscut la nivel internațional și împotriva civililor;
B. întrucât, la 1 aprilie 2018, al-Shabaab a condus un atac cu mașină-capcană împotriva bazei forțelor de menținere a păcii ale Uniunii Africane, la Bulamarer și în satele învecinate; întrucât, la 25 februarie 2018, au avut loc două atacuri teroriste la Mogadiscio, în care au fost ucise cel puțin 32 de persoane;
C. întrucât forțele de securitate ale guvernului somalez au ucis și au rănit în mod ilegal civili, ca urmare a luptelor interne dintre forțele guvernamentale la o tabără de distribuire a ajutorului la Baidoa, în iunie 2017; întrucât populațiile civile au făcut, de asemenea, obiectul unor atacuri în timpul confruntărilor dintre forțele regionale și milițiile clanurilor din regiunile Lower Shabelle, Galguduud și Hiran;
D. întrucât, în conformitate cu raportul Oficiului ONU pentru Drepturile Omului și al misiunii ONU de asistență în Somalia (UNSOM), în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 14 octombrie 2017, s-au înregistrat 2 078 de decese ale civililor și 2 507 de răniți în Somalia; întrucât cea mai mare parte a acestora au fost cauzate de militanți al-Shabaab; întrucât un procent important al acestor decese au fost provocate de actori statali, de milițiile clanurilor, inclusiv de armată și poliție, și chiar de Misiunea Uniunii Africane în Somalia;
E. întrucât Somalia a trăit două decenii de război civil; întrucât, începând din 2012, când a fost instalat un nou guvern susținut la nivel internațional, țara a făcut progrese importante în direcția păcii și a stabilității; întrucât, deși al-Shabaab a suferit pierderi importante în urma operațiunilor de combatere a terorismului în ultimii ani, rapoartele ONU indică faptul că facțiunea din Somalia a ISIS/Daesh a crescut în mod considerabil;
F. întrucât, la 8 februarie 2017, Somalia și-a desfășurat primele alegeri libere de la instalarea guvernului susținut la nivel internațional; întrucât sistemul electoral a reprezentat un progres în materie de participare, dar a afișat doar un număr limitat de caracteristici electorale; întrucât guvernul s-a angajat să treacă la un sistem electoral neponderat, pe baza votului universal, la alegerile din 2020/2021;
G. întrucât mandatul Misiunii Uniunii Africane în Somalia a fost prelungit până la 31 iulie 2018; întrucât, în conformitate cu Rezoluția 2372/17 a Consiliului de Securitate al ONU, numărul personalului în uniformă al AMISOM ar trebui să fie redus la 20 626 până la 30 octombrie 2018; întrucât membri ai personalului AMISOM au fost acuzați de încălcări ale drepturilor omului, de violență sexuală și abuz în serviciu;
H. întrucât libertatea de exprimare, un pilon fundamental al oricărei democrații funcționale, continuă să fie extrem de limitată în Somalia; întrucât jurnaliștii, apărătorii drepturilor omului, activiștii societății civile și liderii politici continuă să se confrunte zilnic cu amenințări; întrucât al-Shabaab recurge, în continuare, la intimidări, arestări, rețineri fără respectarea garanțiilor procedurale și chiar la ucideri; întrucât autoritățile anchetează rareori astfel de cazuri; întrucât Somalia, conform Federației Internaționale a Jurnaliștilor (IFJ), a fost considerată opt ani consecutivi ca fiind cea mai letală țară din Africa în care lucrează și își exercită dreptul fundamental la libertatea de exprimare jurnaliști și alți profesioniști mass-media;
I. întrucât drepturile la liberă asociere și sindicalizare sunt vitale pentru dezvoltarea oricărei democrații funcționale; întrucât guvernul federal al Somaliei nu permite efectiv instituirea și existența unor sindicate independente; întrucât sindicaliștii și activiștii pentru drepturile lucrătorilor din Somalia se confruntă zilnic cu acte de intimidare, represalii și hărțuire; întrucât stigmatizarea și campaniile de denigrare a sindicaliștilor sunt un lucru obișnuit în Somalia;
J. întrucât Organizația Internațională a Muncii (OIM) a pronunțat o hotărâre împotriva guvernului somalez în urma unei plângeri pentru încălcarea libertății de asociere; întrucât OIM a îndemnat guvernul să „recunoască fără întârziere conducerea Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Somalia (NUSOJ) și a Federației Sindicatelor din Somalia (FESTU) de către dl Omar Faruk Osman”;
K. întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului au declarat public că „Somalia nu își îndeplinește obligațiile internaționale în materie de drepturile omului și situația cu privire la sindicate continuă să se înrăutățească, în ciuda recomandărilor specifice formulate de organul de conducere al Organizației Internaționale a Muncii, care a îndemnat guvernul somalez să se abțină de la alte ingerințe în sindicatele înregistrate în Somalia, cu referire specială la NUSOJ și FESTU”;
L. întrucât încălcările drepturilor omului sunt larg răspândite în Somalia; întrucât persoanele responsabile de acestea sunt în cea mai mare parte actori nestatali — militanți al-Shabaab sau milițiile clanurilor — dar și actori statali; întrucât au avut loc execuții extrajudiciare, acte de violență sexuală și bazată pe gen, arestări arbitrare, detenții și răpiri; întrucât, potrivit Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, Agenția națională pentru informații și securitate (NISA) din Somalia încalcă în mod periodic legislația internațională privind drepturile omului; întrucât aceasta își desfășoară deseori activitatea în mod extrajudiciar, iar competențele sale sunt prea vaste;
M. întrucât, cu toate acestea, situația politică este instabilă, iar guvernanța rămâne slabă, împiedicând astfel progresele în reforma justiției și a sectorului de securitate; întrucât, potrivit Transparency International, Somalia este cea mai coruptă țară din lume;
N. întrucât tribunalele militare continuă să judece o gamă largă de cazuri, inclusiv pentru infracțiuni legate de terorism, în cadrul unor proceduri care sunt departe de a atinge standardele internaționale privind un proces echitabil; întrucât, în al treilea trimestru din 2017, cel puțin 23 de persoane au fost executate în urma unor condamnări ale instanțelor militare, dintre care majoritatea pentru acuzații legate de terorism; întrucât, la 13 februarie 2017, șapte inculpați, inclusiv un copil, au fost condamnați la moarte pentru omor, la Puntland, în principal pe baza unor mărturisiri obținute prin constrângere de către serviciile de informații din Puntland; cinci persoane au fost executate în luna aprilie a aceluiași an;
O. întrucât interesele străine complică și mai mult peisajul politic; întrucât, în ceea ce privește confruntarea mai largă dintre Emiratele Arabe Unite (EAU) și Arabia Saudită, pe de o parte, și Qatar, pe de altă parte, guvernul federal al Somaliei a încercat să rămână neutru; întrucât, ca represalii, Arabia Saudită și EAU și-au încetat plățile periodice de sprijin bugetar către Somalia, ceea ce slăbește și mai mult capacitatea guvernului de a plăti forțele de securitate;
P. întrucât copiii sunt printre cele mai importante victime ale conflictului din Somalia; întrucât s-au înregistrat numeroase cazuri de răpire și de recrutare a copiilor de către grupuri teroriste; întrucât aceștia au fost tratați ca dușmani de către forțele de securitate somaleze și s-au înregistrat cazuri frecvente de ucideri, mutilări, arestări și rețineri;
Q. întrucât un raport al organizației Human Rights Watch din 21 februarie 2018 face referire la încălcări și abuzuri – inclusiv bătăi, tortură, izolare și violență sexuală — suferite începând din 2015 de sute de copii deținuți în custodia publică, ca urmare a activităților lor legate de terorism; întrucât, în Puntland, au fost condamnați la moarte copii pentru infracțiuni de terorism;
R. întrucât, după ani de secetă, inundațiile cauzate de ploile torențiale recente au dus la strămutarea a 230 000 de persoane, dintre care peste jumătate se estimează că sunt copii; întrucât acestea se adaugă la cele aproximativ 2.6 milioane de persoane din întreaga țară care au fost deja afectate de secete și de conflicte;
S. întrucât milițiile clanurilor sunt responsabile pentru un număr semnificativ din cazurile înregistrate de victime civile; întrucât principalul declanșator de conflicte între clanuri sunt litigiile privind terenurile și resursele, agravate de un ciclu continuu de represalii; întrucât aceste conflicte au fost amplificate de penuria de resurse și de secetă; întrucât conflictele sunt exploatate de elemente antiguvernamentale pentru a destabiliza și mai mult regiunile;
T. întrucât nesiguranța alimentară reprezintă, în continuare, o problemă gravă pentru statul și populația somaleză; întrucât, potrivit Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene din cadrul Comisiei, aproximativ jumătate din populația de 12 milioane a Somaliei suferă de insecuritate alimentară și are nevoie de asistență umanitară; întrucât se estimează că 1.2 milioane de copii suferă de malnutriție acută, dintre care 232 000 vor fi în pericol de moarte din cauza malnutriției severe acute; întrucât numeroase zone ale țării nu și-au revenit încă pe deplin după foametea din 2011-2012; întrucât secetele agravează problemele de insecuritate alimentară din Somalia;
U. întrucât există mai multe tabere de refugiați somalezi în Kenya, inclusiv tabăra de la Dadaab, care singură adăpostește aproximativ 350 000 de refugiați; întrucât, având în vedere eșecul comunității internaționale de a furniza un sprijin adecvat, autoritățile kenyene intenționează să reducă aceste tabere, insistând asupra returnărilor în Somalia;
V. întrucât actorii umanitari internaționali joacă un rol esențial în combaterea insecurității alimentare și furnizarea asistenței umanitare; întrucât aceștia și-au adus o contribuție majoră la evitarea unei catastrofe umanitare în Somalia; întrucât au existat încercări de a redirecționa ajutorului umanitar către finanțarea războiului;
W. întrucât, începând din 2016, UE și-a sporit treptat sprijinul umanitar anual pentru Somalia, în special ca reacție la seceta gravă care afectează țara, alocând 120 de milioane EUR partenerilor umanitari în 2017; întrucât planul de răspuns umanitar internațional este finanțat doar până la 24 %;
X. întrucât UE a furnizat 486 de milioane EUR prin Fondul european de dezvoltare (2014-2020), punând accentul pe construirea statului și a păcii, securitatea alimentară, reziliență și educație; întrucât UE sprijină, de asemenea, AMISOM prin intermediul Instrumentului financiar pentru pace în Africa; întrucât forța Uniunii Africane de menținere a păcii, cu un efectiv de 22 000 de persoane, AMISOM, a adus un anumit grad de stabilitate în unele părți ale Somaliei; întrucât unele regiuni ale țării rămân sub controlul Al-Shabaab sau sunt amenințate de această mișcare islamistă radicală sau sunt controlate de autorități separate, așa cum este cazul în Somaliland și Puntland;
1. condamnă toate atacurile teroriste împotriva populației somaleze, comise de al-Shabaab și de alte grupuri teroriste extremiste; afirmă că nu poate exista niciun motiv legitim pentru implicarea în activități teroriste; solicită ca persoanele responsabile de atacuri teroriste și încălcări ale drepturilor omului să fie aduse în fața justiției în conformitate cu dreptul internațional privind drepturile omului; își exprimă profunda compasiune față de victimele atacurilor teroriste din Somalia și solidaritatea cu familiile lor și își exprimă regretul profund pentru pierderile de vieți omenești; reamintește autorităților somaleze obligația lor de a garanta respectarea drepturilor omului și de a proteja populația civilă în toate circumstanțele;
2. subliniază că eliminarea cauzelor profunde ale terorismului, precum sărăcia, insecuritatea, încălcarea drepturilor omului, degradarea mediului, impunitatea, lipsa de justiție și opresiunea ar contribui enorm la eradicarea organizațiilor teroriste și a activităților teroriste în Somalia; afirmă că subdezvoltarea și insecuritatea formează un cerc vicios; invită, prin urmare, actorii internaționali, inclusiv programele de dezvoltare ale UE, să se angajeze în reforma sectorului securității și în inițiative de consolidare a capacităților pentru a asigura coerența între politicile lor de securitate și dezvoltare în Somalia; solicită UE să continue să sprijine procesul de pace și reconciliere din Somalia prin Cadrul privind răspunderea reciprocă și Pactul de securitate;
3. încurajează guvernul federal al Somaliei să își continue eforturile de consolidare a statului și a păcii în vederea dezvoltării unor instituții puternice, care să fie guvernate de principiile statului de drept și care să poată oferi servicii publice de bază, și în vederea asigurarea securității, a libertății de exprimare și a libertății de asociere; salută faptul că al-Shabaab nu a fost în măsură să împiedice procesul electoral 2016-2017; solicită guvernului federal din Somalia să asigure funcționarea unui sistem electoral bazat pe votul universal neponderat înainte de alegerile din 2020-2021; reamintește că stabilitatea și pacea de durată pot fi realizate numai prin incluziune socială, dezvoltare durabilă și bună guvernanță, pe baza principiilor democratice și a statului de drept;
4. invită guvernul federal al Somaliei să își intensifice eforturile de consolidare a statului de drept în întreaga țară; consideră că impunitatea este o cauză majoră a ciclului recurent de violențe și a înrăutățirii situației drepturilor omului; solicită ca autoritățile somaleze să transfere în viitor cauzele civile aflate pe rolul instanțelor militare către instanțele civile; solicită președintelui somalez să comute fără întârziere sentințele de pedeapsă capitală, ca un prim pas în direcția introducerii unui moratoriu privind toate condamnările la moarte; consideră că numai statul de drept poate eradica impunitatea; invită guvernul și actorii internaționali să continue colaborarea în vederea creării unui sistem judiciar independent, a asigurării unor anchete independente și credibile ale crimelor comise împotriva jurnaliștilor somalezi, a eradicării corupției, precum și a înființării unor instituții responsabile, în special în sectorul securității; salută, în acest context, lansarea de către guvern, anul trecut, în cooperare cu ONU și cu UE, a unei programe de formare judiciară la nivel național;
5. regretă încălcările libertății de exprimare în Somalia, de către actori statali și nestatali; este preocupat de abordarea autocratică afișată de prezenta administrație și de către unele administrații regionale, ce a dus la arestarea oponenților politici și a criticilor pașnici; consideră că orice intimidare, hărțuire, detenție sau ucidere a jurnaliștilor și activiștilor societății civile ca absolut inacceptabile; solicită ca autoritățile somaleze să înceteze a mai folosi NISA pentru a intimida jurnaliști independenți și oponenți politici; invită guvernul și UE, ca parte a activităților sale dedicate statului de drept în Somalia, să se asigure că NISA este reglementată de mecanisme eficiente de control; afirmă că libertatea de exprimare și de gândire este indispensabilă pentru dezvoltarea unei societăți democratice și puternice; solicită guvernului federal din Somalia să asigure că dreptul la libertatea de exprimare este respectat pe deplin; solicită guvernului somalez să modifice Codul penal, noua lege privind mass-media și alte dispoziții, pentru a le aduce în conformitate cu obligațiile internaționale ale Somaliei în ceea ce privește dreptul la libertatea de exprimare și a mass-mediei;
6. își exprimă îngrijorarea cu privire la anumite interese străine care complică și mai mult peisajul politic; constată, în ceea ce privește confruntarea mai largă dintre EAU și Arabia Saudită, pe de o parte, și Qatar, pe de altă parte, faptul că guvernul federal din Somalia, în încercarea sa de a rămâne neutru, a fost lipsit de plăți de sprijin bugetar efectuate periodic de către Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ceea slăbește capacitatea guvernului de a remunera forțele de securitate; îndeamnă Emiratele Arabe Unite să înceteze imediat toate actele de destabilizare în Somalia, cu respectarea suveranității și integrității teritoriale ale Somaliei;
7. condamnă cu fermitate încălcările grave ale libertății de asociere și ale libertății de exprimare împotriva sindicatelor libere și independente din Somalia, în special represiunea de lungă durată a NUSOJ și a FESTU, și insistă asupra finalizării anchetelor în curs și asupra închiderii cauzei deschise de către Procurorul general împotriva dlui Omar Faruk Osman, secretar general al NUSOJ pentru organizarea, fără aprobarea Ministerului Informațiilor, a sărbătoririi Zilei internaționale a libertății presei;
8. denunță represiunea de către autoritățile somaleze a sindicaliștilor; solicită statului somalez să pună capăt tuturor formelor de represiune împotriva sindicaliștilor; insistă ca guvernul să permită formarea de sindicate independente; este ferm convins că sindicatele sunt indispensabile pentru garantarea drepturilor lucrătorilor în Somalia; afirmă că sindicatele independente ar putea contribui în mod semnificativ la îmbunătățirea situației de securitate în Somalia;
9. îndeamnă guvernul federal al Somaliei să respecte și să susțină principiile internaționale ale statului de drept, și să accepte și să pună în aplicare pe deplin deciziile adoptate de OIM cu privire la cauza 3113;
10. salută activitatea UNSOM în toate aspectele, inclusiv în monitorizarea drepturilor omului în Somalia, în mod special, precum și decizia Consiliului de Securitate al ONU de a prelungi mandatul acesteia până la 31 martie 2019; salută eforturile depuse de Uniunea Africană de a readuce un anumit grad de stabilitate în Somalia și de a organiza procesul politic de tranziție; solicită o mai bună monitorizare și consolidarea capacităților de către UE pentru a asigura tragerea la răspundere pentru abuzurile comise de AMISOM, în special având în vedere faptul că UE asigură cea mai mare parte a fondurilor care îi sunt alocate; solicită cu insistență AMISOM să-și îndeplinească în totalitate mandatul de a proteja populația civilă;
11. deplânge recrutarea de copii-soldați în Somalia și o consideră o crimă de război odioasă; consideră că copiii sunt unul dintre cele mai vulnerabile grupuri în conflict; invită toate grupările armate să pună capăt acestei practici și să elibereze imediat toți copiii înrolați în prezent; solicită statului să-i trateze ca victime ale terorismului și nu ca făptași, și solicită UE să sprijine guvernul somalez în eforturile de reabilitare și reintegrare a acestora; solicită insistent autorităților somaleze să pună capăt detenției arbitrare a copiilor suspectați de a fi asociați în mod ilegal la activitățile al-Shabaab; îndeamnă toate părțile implicate din Somalia să respecte obiectivele Protocolului opțional la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate, și încurajează guvernul federal al Somaliei să îl ratifice fără întârziere;
12. salută desemnarea membrilor în nou-înființata Comisie națională independentă pentru drepturile omului din Somalia, și solicită guvernului somalez să numească Comisia fără întârziere; este profund îngrijorat de rapoartele privind încălcările drepturilor omului comise de forțele de securitate somaleze, inclusiv uciderile, arestările arbitrare, cazurile de tortură, violuri și răpiri; invită autoritățile să se asigure că toate încălcările sunt pe deplin investigate și că făptașii sunt aduși în fața justiției; invită guvernul și UE să consolideze expertiza tehnică a Departamentului pentru anchete penale al Somaliei, pentru a putea efectua anchete amănunțite și eficace, cu respectarea drepturilor; invită trupele străine și interne care intervin în lupta împotriva al-Shabaab să acționeze în conformitate cu dreptul internațional; solicită guvernului somalez să își îndeplinească angajamentele de a pune capăt evacuărilor forțate ale persoanelor strămutate în interiorul țării, inclusiv din capitala țării, Mogadishu;
13. își exprimă aprecierea față de guvernul somalez pentru lansarea procesului de revizuire a constituției provizorii somaleze, în urma unei convenții constituționale naționale de trei zile în mai 2018, ce va conduce la finalizarea constituției permanente a Somaliei; solicită guvernului somalez să finalizeze Planul național de acțiune privind prevenirea și combaterea extremismului violent, ca parte a abordării cuprinzătoare a țării în materie de securitate, cu sprijinul AMISOM;
14. condamnă ca crimă de război odioasă violențele sexuale și pe criterii de gen împotriva femeilor, bărbaților, băieților și fetelor, femeile și fetele fiind afectate în mod deosebit; solicită ca statul să își intensifice eforturile de a proteja grupurile vulnerabile din societate; salută, în acest context, lansarea de către guvern, anul trecut, în cooperare cu ONU și cu UE, a unei programe de formare judiciară la nivel național; își reiterează preocuparea primordială cu privire la drepturile femeilor; solicită autorităților competente să promoveze egalitatea de gen și emanciparea femeilor; condamnă scoaterea în afara legii a homosexualității în Somalia și incriminarea persoanelor LGBTI;
15. deplânge situația umanitară dezastruoasă, care amenință viețile a milioane de somalezi; reamintește că numărul morților din timpul foametei din 2011 a fost exacerbat de situația de insecuritate și de acțiunile militanților extremiști aparținând al-Shabaab, care au interzis furnizarea de ajutor alimentar în zonele din sudul și centrul Somaliei pe care le controla această grupare în perioada respectivă; solicită UE, statelor membre și comunității internaționale să intensifice asistența acordată populației somaleze, să îmbunătățească condițiile de trai ale persoanelor cele mai vulnerabile și să abordeze consecințele strămutărilor, insecurității alimentare, epidemiilor și catastrofelor naturale; condamnă toate atacurile împotriva actorilor umanitari și a forțelor de menținere a păcii în Somalia; solicită ca ajutorul UE să fie aliniat cu principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional, în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă aprobate recent (ODD);
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Președintelui, prim-ministrului și Parlamentului Somaliei, Secretarului general al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special cele din 9 iulie 2015(1), 17 decembrie 2015(2), 19 ianuarie 2017(3) și 6 iulie 2017(4),
– având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,
– având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,
– având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea,
– având în vedere Rezoluțiile 2248 (2015) din 12 noiembrie 2015 și 2303 (2016) din 29 iulie 2016 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Burundi,
– având în vedere informarea orală din 27 iunie 2018 a Comisiei de anchetă a ONU, referitoare la Burundi, adresată Consiliului ONU pentru Drepturile Omului,
– având în vedere primul raport al Secretarului General al ONU referitor la situația din Burundi, publicat la 23 februarie 2017, precum și declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situația politică și violențele permanente din Burundi, care a lansat un apel categoric guvernului și tuturor părților implicate pentru a înceta imediat și a respinge aceste violențe,
– având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 13 martie 2017 cu privire la situația din Burundi și declarația Președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 5 aprilie 2018, care condamnă toate abuzurile și încălcările drepturilor omului din Burundi,
– având în vedere raportul privind ancheta independentă a Organizației Națiunilor Unite referitoare la situația din Burundi, publicat la 20 septembrie 2016,
– având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 30 septembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Burundi,
– având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha, încheiat la 28 august 2000,
– având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,
– având în vedere decizia cu privire la activitățile Consiliului pentru pace și securitate și starea de pace și securitate în Africa (Assembly/AU/Dec.598(XXVI), adoptată în cadrul celei de a 26-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat sau de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 30 și 31 ianuarie 2016 la Addis Abeba (Etiopia),
– având în vedere deciziile și declarațiile Uniunii Africane (Assembly/AU/Dec.605-620(XXVII), adoptate în cadrul celei de a 27-a sesiuni ordinare a Adunării șefilor de stat și de guvern din Africa al Uniunii Africane, organizat între 17 și 18 iulie 2016 la Kigali (Ruanda),
– având în vedere rezoluția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor din 4 noiembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Burundi,
– având în vedere declarația referitoare la Burundi a Summitului Comunității Africii de Est din 31 mai 2015,
– având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea procedurii de consultare cu Republica Burundi în conformitate cu articolul 96 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte(5),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015(6), precum și deciziile (PESC) 2015/1763 din 1 octombrie 2015(7) și (PESC) 2016/1745 din 29 septembrie 2016(8) ale Consiliului, privind măsuri restrictive luând în considerare situația din Burundi,
– având în vedere concluziile Consiliului din 16 martie, 18 mai, 22 iunie și 16 noiembrie 2015 și respectiv din 15 februarie 2016 referitoare la Burundi,
– având în vedere declarațiile ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la din 28 mai 2015, 19 decembrie 2015, 21 octombrie 2016 și 27 octombrie 2017,
– având în vedere declarația din 8 iunie 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind situația din Burundi,
– având în vedere declarația din 8 mai 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind situația din Burundi înaintea referendumului constituțional,
– având în vedere declarația din 6 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind interzicerea Ligii Iteka în Burundi,
– având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Burundi se confruntă cu o criză politică, a drepturilor omului și umanitară din aprilie 2015, când președintele Nkurunziza a anunțat că va candida pentru un al treilea mandat, contestat, anunț urmat de luni de tulburări soldate cu moarte a 593 de persoane, conform Curții Penale Internaționale (CPI) și, potrivit UNHCR, de atunci 413 000 de persoane au fugit din țară, iar 169 000 au fost strămutate intern; întrucât 3,6 de milioane de persoane din această țară au nevoie de asistență umanitară, în conformitate cu Oficiul ONU pentru Coordonarea afacerilor umanitare (OCHA);
B. întrucât printre schimbările constituționale votate la referendum se numără extinderea puterii prezidențiale, reducerea puterii vicepreședintelui, numirea unui prim-ministru de către președintele, introducerea unei proceduri cu majoritate simplă pentru a aproba sau a modifica legislația în parlament, posibilitatea de a modifica cotele introduse prin Acordul de la Arusha și interdicția de a participa la guvernare pentru partidele politice cu mai puțin de 5 % din totalul voturilor, care periclitează Acordul de la Arusha;
C. întrucât violența și intimidările îndreptate împotriva oponenților politici din întreaga țară s-a intensificat înainte de referendumul constituțional din 17 mai 2018, unii dintre aceștia dispărând forțat; întrucât referendumul constituțional permite, de asemenea, negocierea eliminării unor dispoziții ale Acordului de la Arusha, ceea ce poate diminua și mai mult incluziunea și poate atrage după sine consecințe grave pentru stabilitatea politică a Burundi; întrucât, în pofida modificării constituției, președintele Nkurunziza a anunțat că nu va candida la alegerile din 2020;
D. întrucât, potrivit Amnesty International, în cursul campaniei electorale oficiale, au au fost semnalate numeroase arestări, bătăi și intimidări ale celor în favoarea lui „NU”; întrucât referendumul a avut loc într-un context de represiune continuă, determinând episcopii catolici din Burundi să declare că mulți cetățeni sunt atât de îngroziți încât nu îndrăznesc să spună ce cred de teama de represaliilor;
E. întrucât, conform UNCI, violența politică, execuțiile extrajudiciare, arestările arbitrare, execuțiile extrajudiciare, bătăile, incitările la ură și diverse alte abuzuri continuă să afecteze populația; întrucât liga tinerilor din partidul politic aflat la putere, Imbonerakure, comite în continuare încălcări ale drepturilor omului și folosește diverse tactici de intimidare, cum ar fi blocarea străzilor și instalarea de puncte de control în unele provincii, extorsiuni de bani, hărțuirea trecătorilor și arestarea persoanelor suspectate de legături cu opoziția, dintre care multe au fost deținute, violate, bătute și torturate, și unele și-au pierdut viața în urma acestui tratament;
F. întrucât, în perioada referendumului din 2018, organizațiile de apărare a drepturilor au semnalat cazuri de restrângere a spațiului civic și de degradare a spațiului media, atât la nivel național, cât și la nivel local; întrucât ONG-urile locale și apărătorii drepturilor omului sunt din ce în ce mai mult amenințați și vizați de către guvern din 2015, iar libertatea presei și condițiile în care lucrează jurnaliștii s-au deteriorat constant; întrucât media și jurnaliștii privați au avut mult de suferit în lupta cu guvernul, fiind arestați, executați sumar și făcuți dispăruți forțat sau uneori tratați de criminali și chiar de teroriști de către guvern;
G. întrucât, potrivit organizației Reporteri fără Frontiere, Burundi se află pe locul 159 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2018;
H. întrucât mulți activiști din domeniul drepturilor omului au fost condamnați la pedepse mari cu închisoarea, în special Germain Rukuki, care lucrează pentru a Asociația Juriștilor Catolici din Burundi, condamnat la 32 ani, sau sunt în detenție în așteptarea procesului, cum ar fi Nestor Nibitanga; întrucât au fost aprobate legi restrictive pentru a controla ONG-urile locale și internaționale; întrucât unele organizații au fost obligate să își suspende activitățile, iar altele să-și închidă permanent activitatea, precum liga ITEKA, FOCODE și ACAT; întrucât numeroși lideri și apărători ai drepturilor omului au fost exilați, iar cei care au rămas sunt supuși unor presiuni constante sau arestați; întrucât Emmanuel Nshimirimana, Aimé Constant Gatore și Marius Nizigama au fost condamnați la pedepse cu închisoarea între 10 și 32 ani, iar Nestor Nibitanga riscă o pedeapsă de 20 ani; întrucât jurnalistul Jean Bigirimana este dat dispărut de aproape doi ani, fiind una dintre numeroasele victime ale disparițiilor forțate;
I. întrucât, în octombrie 2017, judecătorii CPI au autorizat procurorul CPI să deschidă o anchetă asupra suspiciunilor de infracțiuni penale, care se încadrează în jurisdicția Curții, săvârșite în Burundi sau de către resortisanți burundezi în afara țării în perioada 26 aprilie 2015 - 26 octombrie 2017; întrucât, cu efect de la 27 octombrie 2017, Burundi a devenit prima națiune care a părăsit CPI ca urmare a deciziei Curții, în aprilie 2016, de a deschide o anchetă preliminară cu privire la violențele, încălcările drepturilor omului și posibilele crime împotriva umanității din Burundi, în timp ce regimul continuă să ucidă în condiții de impunitate în țară;
J. întrucât prezența trupelor de menținere a păcii în Burundi permite regimul președintelui Nkurunziza să oculteze realitatea problemelor interne și să prezinte Burundi ca factor de stabilizare în alte țări aflate în criză, într-un moment în care Burundi se confruntă cu o criză fără precedent, marcată de încălcări grave ale drepturilor omului; întrucât procedând astfel Burundi câștigă enorme sume de bani, care nu sunt redistribuite în beneficiul populației; întrucât nu vor fi posibile alegeri pașnice, libere, democratice și independente dacă nu este desființată miliția Imbonerakure;
K. întrucât Burundi se află într-o situație de deteriorare socioeconomică continuă și pe penultimul loc în clasamentul PIB-ului pe cap de locuitor la nivel global; întrucât aproximativ 3,6 de milioane de burundezi (30 % din populație) au nevoie de asistență, iar 1,7 milioane sunt într-o situație de insecuritate alimentară; întrucât sărăcia este agravată de introducerea unei contribuții „voluntare” pentru alegerile din 2020, care sunt adesea colectate cu forța de Imbonerakure și se ridică la aproximativ 10 % sau mai mult din salariul lunar al unui funcționar public;
L. întrucât, la cea de a 30-a reuniune la nivel înalt a Uniunii Africane și la cea de a 19-a reuniune la nivel înalt a Comunității Africii de Est, Uniunea Africană și Comunitatea Africii de Est și-au exprimat angajamentul pentru o soluționare pașnică a situației politice din Burundi, prin intermediul unui dialog incluziv, pe baza Acordului de la Arusha din 28 august 2000;
M. întrucât mai mulți parteneri bilaterali și multilaterali și-au suspendat asistența financiară și tehnică pentru guvernul burundez din cauza situației din această țară; întrucât UE și-a suspendat sprijinul financiar direct acordat administrației din Burundi, inclusiv cel bugetar, dar își menține sprijinul pentru populație și asistența umanitară.
N. întrucât UE și SUA au adoptat sancțiuni specifice individuale împotriva Burundi; întrucât, la 23 octombrie 2017, Consiliul a reînnoit măsurile restrictive ale UE împotriva Burundi, prelungindu-le până la 31 octombrie 2018; întrucât aceste măsuri constau în interdicția de a călători și înghețarea activelor anumitor persoane ale căror activități sunt considerate ca subminând democrația sau împiedicând găsirea unei soluții politice la criza din Burundi;
O. întrucât Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat rezultatele evaluării periodice universale a Burundi, la 28 iunie 2018, în cadrul celei de a 38-a sesiuni; întrucât Burundi a acceptat 125 dintre cele 242 de recomandări din evaluare, respingându-le în special pe cele referitoare la luarea unor măsuri concrete pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului din această țară;
P. întrucât Curtea Constituțională a confirmat rezultatele referendumului din 17 mai 2018 și a respins o petiție depusă de opoziție, în care aceasta acuza intimidări și abuzuri;
1. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la impunitatea endemică și încălcările drepturilor omului, printre care execuții extrajudiciare, torturi, dispariții forțate și detenții arbitrare; reamintește Burundi obligația sa, ca membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, de a relua cooperarea și de a coopera integral cu Comisia de anchetă a ONU pentru Burundi și cu echipa de trei experți ai ONU, precum și de a permite accesul în țară al Raportorului special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului;
2. invită guvernul din Burundi să respecte în totalitate Acordul de la Arusha, ca instrument principal pentru pacea și stabilitatea țării; solicită guvernului din Burundi să își respecte obligațiile juridice internaționale privind drepturile omului și drepturile civile și să promoveze și să protejeze dreptul la libertatea de exprimare și de asociere, ambele consacrate în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Burundi este un stat parte;
3. denunță din nou intimidările, represiunea, violențele și hărțuirile împotriva jurnaliștilor, susținătorilor opoziției și apărătorilor drepturilor omului; solicită autorităților burundeze să respecte statul de drept și drepturile fundamentale ale omului, printre care libertatea de exprimare și libertatea media, și să-i elibereze imediat și necondiționat pe Germain Rukuki, Nestor Nibitanga, Emmanuel Nshimirimana, Aimé Constant Gatore și Marius Nizigama, cinci apărători ai drepturilor omului care sunt deținuți pentru singurul motiv al activității lor în sprijinul drepturilor omului, dar care sunt acuzați de autorități de subminare a securității interne a statului; solicită autorităților burundeze să efectueze investigații cu privire la situația jurnalistului Jean Bigirimana;
4. condamnă decizia Burundi de a se retrage din CPI; susține continuarea unei anchete preliminare de către CPI cu privire la crimele și actele extinse de represiune din Burundi; solicită UE să continue să insiste asupra tragerii la răspundere a vinovaților de crimele comise în Burundi; se așteaptă ca Burundi să reia și să își continue cooperarea cu CPI, având în vedere faptul că lupta împotriva impunității, urmărirea penală în toate cazurile de încălcare a drepturilor omului și stabilirea răspunderii sunt în continuare necesare pentru depășirea crizei și pentru o soluție pașnică de durată;
5. salută informarea orală a Comisiei de anchetă a ONU pentru Burundi și activitatea sa vitală de colectare a dovezilor privind criza drepturilor omului din această țară;
6. își subliniază îngrijorarea cu privire la situația umanitară: 169 000 de persoane sunt strămutate intern, 1,67 milioane au nevoie de asistență umanitară și peste 410 000 încearcă să se refugieze în țările vecine; salută eforturile țărilor de primire și invită guvernele din regiune să se asigure că reîntoarcerea refugiaților se face de bună voie, pe baza unor decizii în cunoștință de cauză și se realizează în condiții de siguranță și demnitate;
7. regretă, cu toate acestea, progresul lent al dialogului interburundez condus de Comunitatea Est Africană și lipsa de implicare a guvernului Burundi în această privință; solicită părților, și în special autorităților burundeze, să se angajeze să reia de urgență acest dialog, care ar trebui organizat într-un cadru cu adevărat incluziv și fără precondiții;‑
8. solicită o nouă abordare, coordonată între UA, UE, Comisia Economică pentru Africa a ONU (CEA) și ONU în ansamblu; regretă faptul că guvernul din Burundi nu ia în considerare rapoartele Secretarului General al ONU, rezoluțiile Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU de la Geneva, decizia UA din ianuarie 2018 și eforturile de mediere ale CEA; încurajează partenerii bilaterali și multilaterali și guvernul din Burundi să își continue dialogul pentru ca acesta din urmă să creeze condiții adecvate pentru reluarea asistenței; invită toți actorii burundezi să participe activ la acest proces; își reafirmă sprijinul pentru procesul de mediere, cu sprijinul UA și al Reprezentantului special al Secretarului General al ONU;
9. salută asistența acordată de partenerii bilaterali și multilaterali pentru îmbunătățirea situației umanitare și invită comunitatea internațională să continue să ofere sprijin pentru a răspunde nevoilor umanitare din țară; încurajează Comisia să ofere un sprijin direct suplimentar pentru populație în 2018; subliniază că revenirea la modul clasic de cooperare necesită o revenire la statul de drept și democrație, inclusiv la lupta împotriva impunității și protecția cetățenilor din Burundi;
10. își exprimă îngrijorarea pentru faptul că actuala criză politică se poate transforma într-un conflict etnic din cauza propagandei, a incitărilor la ură și violență, a catalogării oponenților, membrilor societății civile, jurnaliștilor și populației tutsi ca „dușmani ai regimului” care trebuie eliminați; solicită insistent tuturor părților din Burundi să evite comportamentele și limbajul care pot agrava violența, adânci criza sau afecta stabilitatea regională pe termen lung;
11. rămâne profund preocupat de faptul că noua constituție, adoptată prin referendum la 17 mai 2018, ar putea conducă la eliminarea dispozițiilor negociate atent, stabilite în Acordul de la Arusha, care au contribuit la încetarea războiului civil din Burundi;
12. își reafirmă susținerea pentru decizia UE, în urma consultărilor cu autoritățile din Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, de a suspenda ajutorul financiar direct acordat administrației burundeze și salută adoptarea de către UE a restricțiilor de călătorie și a măsurilor de înghețare a activelor împotriva celor care încearcă să submineze eforturile de pace și drepturilor omului;
13. solicită oprirea oricăror plăți către trupele din Burundi și diferitele contingente din Burundi implicate în misiunile de menținere a păcii ale ONU și UA; ia act de anunțul făcut de președintele Nkurunziza că nu va candida pentru un nou mandat în 2020; invită comunitatea internațională să urmărească îndeaproape situația din Burundi, în pofida declarației președintelui Nkurunziza cu privire la alegerile din 2020;
14. reamintește declarația categorică a VP/ÎR din 8 mai 2018 privind lansarea fazei pregătitoare finale pentru referendumul constituțional din 17 mai 2018; regretă inexistența unei abordări consensuale între diferitele grupuri politice și societale din Burundi, lipsa de informații publice oficiale cu privire la principalele elemente ale proiectului de constituție și controlul strict al jurnaliștilor și al media;
15. reamintește guvernului din Burundi că, pentru organizarea unor alegeri incluzive, credibile și transparente în 2020, sunt necesare dreptul la libertatea de exprimare, accesul la informații și existența unui spațiu liber în care apărătorii drepturilor omului să se poată exprima fără teamă de represalii sau intimidări;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului Burundi, Consiliului de Miniștri ACP-UE, Comisiei, Consiliului, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, statelor membre și instituțiilor Uniunii Africane și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.
Lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Croația *
112k
47k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Croația (06986/2018 – C8-0164/2018 – 2018/0806(CNS))
– având în vedere proiectul Consiliului (06986/2018),
– având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0164/2018),
– având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere(1), în special articolul 33,
– având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0225/2018),
1. aprobă proiectul Consiliului;
2. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
3. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;
4. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399 și (UE) 2016/1624 (COM(2016)0731 – C8-0466/2016 – 2016/0357A(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0731),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 77 alineatul (2) literele (b) și (d) și articolul 87 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0466/2016),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2017(1),
– având în vedere decizia luată de Conferința președinților la 14 septembrie 2017 de a autoriza Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să împartă propunerea Comisiei susmenționată și să elaboreze două rapoarte legislative în temeiul acesteia,
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru bugete (A8-0322/2017),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție;
3. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
4. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1077/2011, (UE) nr. 515/2014, (UE) 2016/399, (UE) 2016/1624 și (UE) 2017/2226
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1240.)
ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ
Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului
Costurile operaționale și de întreținere legate de sistemul de informații al ETIAS, de unitatea centrală a ETIAS și de unitățile naționale ale ETIAS vor fi acoperite în întregime de veniturile generate de taxe. Prin urmare, taxa ar trebui să fie adaptată în mod corespunzător, ținând cont de costuri. Sunt incluse atât costurile suportate în această privință de statele membre ale UE, cât și cele suportate de țările asociate spațiului Schengen, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului ETIAS. Costurile legate de dezvoltarea sistemului de informații al ETIAS, de integrarea infrastructurii naționale de frontieră existente și conectarea la interfața uniformă națională, precum și costurile legate de găzduirea interfeței uniforme naționale și de instituirea unității centrale a ETIAS și unităților naționale ale ETIAS, inclusiv cele suportate de statele membre ale UE și țările asociate spațiului Schengen, vor fi acoperite de Fondul pentru securitate internă (componenta frontiere și vize), respectiv de succesorul/succesorii săi.
Prin urmare, aceste costuri nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea contribuției la ETIAS pe care țările asociate spațiului Schengen o datorează în temeiul acordurilor de asociere relevante și al modalităților specifice de participare a acestor țări în cadrul agențiilor. Acest lucru ar trebui să fie luat în considerare, în special în contextul negocierilor referitoare la succesorul/succesorii Fondului pentru securitate internă (componenta frontiere și vize) și la modalitățile specifice de participare a țărilor asociate spațiului Schengen în cadrul următorului fond.
Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte o propunere privind modalitățile specifice prevăzute la articolul 95 din acest regulament, imediat după adoptarea sa.
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în scopul instituirii Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) (COM(2016)0731 – C8-0466/2016 – 2016/0357B(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0731),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 88 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0466/2016),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere decizia luată de Conferința președinților la 14 septembrie 2017 de a autoriza Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să împartă propunerea Comisiei susmenționată și să elaboreze două rapoarte legislative în temeiul acesteia,
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 aprilie 2018, de a aproba poziția, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0323/2017),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în scopul instituirii Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS)
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002, a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014, (UE) nr. 652/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei nr. 541/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2016)0605 – C8-0372/2016 – 2016/0282A(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0605),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 42, 43 alineatul (2), 46 litera (d), 149, 153 alineatul (2) litera (a), 164, 168 alineatul (4) litera (b), 172, 175, 177, 178, 189 alineatul (2), 212 alineatul (2), 322 alineatul (1) și articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0372/2016),
– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Curții de Conturi Europene nr. 1/2017 din 26 ianuarie 2017(1),
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru control bugetar și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0211/2017),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;
3. aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;
4. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE, Euratom) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1046.)
ANEXA I LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ
Declarație referitoare la articolul 38 Publicarea de informații referitoare la destinatari și a altor informații:
„Comisia va sprijini prin intermediul rețelelor cu statele membre schimbul de bune practici în ceea ce privește publicarea de informații referitoare la destinatarii fondurilor Uniunii executate în cadrul gestiunii partajate. Comisia va lua în considerare în mod adecvat lecțiile învățate în vederea pregătirii următorului cadru financiar multianual.”
Declarația referitoare la articolul 266 Dispoziții speciale privind proiectele imobiliare:
„Comisia și SEAE vor informa Parlamentul European și Consiliul, în contextul documentului de lucru menționat la articolul 266, cu privire la orice vânzare și achiziționare de clădiri, inclusiv cu privire la cele a căror valoare se situează sub pragul prevăzut la articolul respectiv.”
ANEXA II LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ
Declarație comună privind procedura de descărcare de gestiune și data adoptării conturilor finale ale UE:
„Parlamentul European, Consiliul și Comisia vor stabili – în cooperare cu Curtea de Conturi Europeană – un calendar pragmatic pentru procedura de descărcare de gestiune.
În acest context, Comisia confirmă că va face eforturi să adopte conturile anuale consolidate ale UE pentru exercițiul financiar 2017 până la data de 30 iunie 2018, cu condiția transmiterii până la 15 mai 2018 de către Curtea de Conturi Europeană a tuturor constatărilor privind fiabilitatea acestor conturi ale UE și a conturilor tuturor entităților consolidate, precum și a transmiterii până la 15 iunie 2018 de către Curte a proiectului său de raport anual.
De asemenea, Comisia confirmă că va face eforturi să furnizeze răspunsurile sale la Raportul anual al Curții de Conturi Europene pentru exercițiul financiar 2017 până la 15 august 2018, cu condiția ca proiectul de observații din partea Curții de Conturi Europene să îi fie transmis Comisiei până la 1 iunie 2018.”
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 (COM(2017)0352 – C8-0216/2017 – 2017/0145(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0352),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 74, articolul 77 alineatul (2) literele (a) și (b), articolul 78 alineatul (2) litera (e), articolul 79 alineatul (2) litera (c), articolul 82 alineatul (1) litera (d), articolul 85 alineatul (1), articolul 87 alineatul (2) litera (a) și articolul 88 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0216/2017),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0404/2017),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011
– având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,
– având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2019, adoptat de Comisie la 23 mai 2018 (COM(2018)0600),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1),
– având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017(3),
– având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2018 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2019, secțiunea III – Comisia(5),
– având în vedere Concluziile Consiliului din 20 februarie 2018 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2019 (06315/2018),
– având în vedere articolul 86a din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele celorlalte comisii interesate (A8-0247/2018),
Proiectul de buget 2019 - consolidarea solidarității și pregătirea pentru un viitor sustenabil
1. reamintește că, în rezoluția sa din 15 martie 2018, Parlamentul a identificat următoarele priorități pentru bungetul UE 2019: creșterea, inovarea, competitivitatea, cetățenia, securitatea, lupta împotriva schimbărilor climatice, tranziția către o energie din surse regenerabile și migrația, solicitând, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită tinerilor;
2. subliniază că UE trebuie să fie un lider în implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) prin promovarea lor în toate politicile UE;
3. reamintește că bugetul UE 2019 va fi ultimul din cadrul actualei legislaturi parlamentare și va fi discutat în paralel cu negocierile privind următorul cadru financiar multianual (CFM) și reforma resurselor proprii ale UE; reamintește, de asemenea, că Regatul Unit s-a angajat să contribuie la punerea în aplicare a bugetelor anuale ale Uniunii pe 2019 și 2020 și să participe la aceasta, ca și cum ar rămâne în Uniune după martie 2019;
4. salută propunerea Comisiei și consideră că ea corespunde în mare măsură priorităților Parlamentului; intenționează să consolideze în continuare programele esențiale și să le asigure un nivel adecvat de finanțare; remarcă creșterea cu 3,1 % a creditelor de angajament și procentul și mai scăzut din VNB în comparație cu 2018, atât pentru creditele de angajament (1 % în comparație cu 1,02 %), cât și pentru creditele de plată (0,9 % în comparație cu 0,92 %);
5. salută majorările propuse pentru programul Orizont 2020, Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), Erasmus + și programele care contribuie la creșterea securității cetățenilor UE; subliniază, cu toate acestea, necesitatea de a consolida în continuare sprijinul acordat IMM-urilor, care sunt esențiale pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă și de a aloca resurse specifice adecvate pentru digitalizarea industriei UE și promovarea competențelor digitale și a antreprenoriatului digital, precum și programelor care susțin tinerii, și mai ales ErasmusPro; reafirmă convingerea sa că bugetul Erasmus+ pe 2019 trebuie să fie cel puțin dublat;
6. salută lansarea programului Discover EU, distribuirea a 15 000 de bilete InterRail în 2018 pentru europenii în vârstă de 18 ani, precum și propunerea Comisiei de a aloca 700 de milioane EUR pentru CFM 2021-2027, care se încadrează bine în ambițiile UE de a promova mobilitatea de studiu, cetățenia activă, incluziunea socială și solidaritatea tuturor tinerilor; regretă că Comisia nu a propus credite pentru 2019 și 2020; este hotărât să continue acțiunea pregătitoare în 2019 și în 2020;
7. ia act de evaluarea prealabilă a Comisiei referitoare la continuarea acțiunii pregătitoare privind sistemul de garanție pentru copii; subliniază menționarea în cuprinsul său a unei posibile implementări pe scară mai largă în cadrul Fondului social european; sugerează să se valorifice oportunitatea oferită de o a treia etapă de implementare pentru a pregăti această implementare pe scară mai largă în cadrul FSE+;
8. regretă că majorarea pentru programul UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), în comparație cu bugetul pentru 2018, este de numai 2,3% (362,2 milioane EUR în credite de angajament), iar creditele de plată propuse sunt mai mici cu 0,6%; reamintește că este un program de succes, care are mult mai mulți solicitanți decât beneficiari de finanțare; subliniază că IMM-urile reprezintă un motor important al ocupării forței de muncă, al creșterii economice și al competitivității în UE, ele reprezintă coloana vertebrală a economiei europene și au capacitatea de a crea creștere și locuri de muncă; îndeamnă, ca o prioritate esențială, ca acest lucru să se reflecte în alocarea de finanțare suficientă pentru programele destinate IMM-urilor și o creștere suplimentară a creditelor pentru COSME, având în vedere succesul acestui program;
9. salută rolul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în reducerea decalajului de investiții în UE; solicită, în cadrul unui echilibru optim regional și sectorial, consolidarea dimensiunii sociale a implementării EFSI, inclusiv inovarea în domeniul asistenței medicale și al medicinei, al infrastructurii sociale, al protecției mediului, al transportului sustenabil, al energiei regenerabile și al infrastructurilor de stocare a energiei; își reafirmă poziția susținută de mult timp, și anume că orice inițiativă nouă din cadrul CFM trebuie finanțată prin credite noi și nu în detrimentul programelor existente; își reiterează totodată angajamentul de a consolida programul Orizont 2020 și MCE, astfel încât să compenseze pe cât posibil reducerile fondurilor alocate aceste programe, pentru a finanța extinderea duratei FEIS în bugetul din 2019;
10. ia act de angajamentul pentru o agendă reînnoită a UE în domeniul apărării, în special prin acordul privind Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), ca o primă etapă a punerii în aplicare a Fondului european de apărare; consideră că acest angajament comun va contribui la realizarea de economii de scară și la o mai bună coordonare între statele membre și întreprinderi, permițând UE să își păstreze autonomia strategică și să devină un veritabil actor pe scena mondială;
11. ia act de faptul că Comisia a propus o majorare de 233 milioane EUR pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), în conformitate cu programarea financiară; reafirmă încă o dată faptul că Parlamentul nu a fost de acord cu concentrarea la începutul perioadei a fondurilor suplimentare pentru perioada 2018-2020 care rezultă din revizuirea la jumătatea perioadei a CFM; susține că autoritatea bugetară ar trebui să își păstreze în întregime prerogativele în ceea ce privește stabilirea nivelurilor de finanțare ale tuturor programelor, inclusiv ale celor care au făcut obiectul evaluării la jumătatea perioadei a CFM; subliniază importanța cooperării loiale între instituții și invită toți actorii implicați să își păstreze încrederea pe parcursul procedurii bugetare 2019;
12. își menține angajamentul pentru combaterea șomajului, în special a șomajului în rândul tinerilor; consideră, în acest sens, că YEI ar trebui consolidată și mai mult (reflectând astfel necesitatea de a intensifica finanțarea UE pentru a realiza Pilonul drepturilor sociale), în pofida elementelor complexe pe care le implică reprogramarea YEI și a FSE în cazul modificării pachetului financiar destinat YEI; recunoaște că șomajul în rândul tinerilor nu a fost abordat în mod adecvat la nivelul UE, situându-se și acum la niveluri mai mari decât cele din 2007; cere Comisiei să garanteze că statele membre nu își înlocuiesc propriile politici și finanțări cu fonduri din cadrul YEI pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, ci, mai degrabă, folosesc programul în completare; subliniază că atât formarea profesională, cât și ucenicia la locul de muncă constituie practici eficiente pentru a combate șomajul tinerilor; subliniază că mobilitatea prin ErasmusPro stimulează puternic evaluarea comparativă pentru a aplica cele mai bune practici;
13. subliniază că, în 2019, programele politicii de coeziune vor intra într-un ritm normal de derulare și evidențiază angajamentul Parlamentului de a asigura credite adecvate pentru aceste programe; salută faptul că au fost desemnate aproape toate autoritățile de management pentru programele din perioada 2014-2020; evidențiază faptul că întârzierile inacceptabile înregistrate în aplicarea programelor operaționale s-au datorat, în mare măsură, desemnării cu întârziere a autorităților respective; invită statele membre să se asigure că implementarea programelor este accelerată, pentru a recupera întârzierile, și să solicite asistența Comisiei în această privință;
14. ia act de rapoartele privind funcționarea politicii regionale și de coeziune în Uniune și de provocările economice cu care se confruntă regiunile rămase în urmă, fapt care evidențiază în mod repetat deficiențe legate de eficiență și rezultate;
15. ia act de faptul că propunerea Comisiei va permite realizarea în 2019, a obiectivului alocare a 20 % din buget cheltuielilor destinate combaterii schimbărilor climatice; regretă totuși faptul că Comisia nu a dat curs solicitării Parlamentului de a compensa alocările inferioare efectuate în cursul primilor ani ai CFM; consideră că această propunere este insuficientă deoarece, în total, doar 19,3 % din bugetul UE pentru 2014-2020 ar fi dedicat măsurilor legate de climă, ceea ce ar împiedica UE să-și realizeze obiectivul de integrare a aspectelor legate de climă în proporție de cel puțin 20 % în perioada 2014-2020; insuficientă ar fi și alocarea doar a 20 % din buget pentru protecția climei în 2020; regretă că Comisia nu a putut prezenta proiecte de buget aliniate la angajamentele și obiectivele stabilite de Uniune în acest domeniu în concluziile Consiliului European din 7-8 februarie 2013; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi prin elaborarea unui plan de acțiune în cadrul programelor care au un potențial enorm, cum ar fi în cadrul programului Orizont 2020, al Fondului de Coeziune, al Fondului social european (FSE), al Fondului european de garantare agricolă (FEGA), al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), al Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) sau LIFE+, deoarece aceste programe permit mai ales investiții în eficiența energetică și energia regenerabilă; reamintește critica întemeiată a Curții de Conturi Europene în ceea ce privește metodologia folosită de Comisie și cere îmbunătățiri rapide din această perspectivă și în această privință;
16. salută angajamentul Comisiei de a îmbunătăți metodologia de urmărire a biodiversității; dezaprobă, însă, scăderea propusă a contribuției totale la protecția biodiversității la 8,2 %, care este în contrast cu obiectivul privind oprirea și inversarea declinului biodiversității și serviciile de ecosistem până în 2020;
17. consideră că asigurarea securității cetățenilor Uniunii și rezolvarea problemelor legate de migrație rămân printre principalele priorități ale Uniunii în 2019; consideră că este esențial să se mențină cheltuielile în aceste domenii la un nivel adecvat pentru a răspunde nevoilor generate de criza migrației și a refugiaților de pe continentul african, în special în Sahel, precum și în țările din Levant și Marea Mediterană; consideră că bugetul UE trebuie să reflecte solidaritatea necesară între statele membre pentru a gestiona fluxul de migranți, în special după ce va fi adoptată revizuirea Regulamentului Dublin; constată că implicațiile bugetare ale propunerii Comisiei sunt integrate în proiectul de buget pentru 2019;
18. subliniază că se preconizează că mai multe inițiative legislative importante, aflate în curs de negociere sau în primele etape ale procesului de aplicare (cum ar fi revizuirea Regulamentului de la Dublin, instituirea Sistemului de intrare/ieșire și a sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile, actualizarea Sistemului de informații Schengen și inițiativa privind interoperabilitatea sistemelor de informații ale UE pentru gestionarea securității, a frontierelor și a migrației) vor avea implicații bugetare semnificative pentru bugetul 2019 și subliniază importanța unei finanțări adecvate pentru a reflecta ambiția Uniunii în aceste domenii; încurajează Comisia să se angajeze într-un dialog deschis și proactiv cu autoritatea bugetară cu privire la aceste inițiative, pentru a-i permite să ajusteze alocările dacă este necesar și fără a se antepronunța, în timpul procedurii bugetare anuale, cu privire la rezultatul procedurii legislative în curs;
19. regretă propunerea Comisiei de a finanța a doua tranșă a Instrumentului pentru refugiații din Turcia și acordul ulterior încheiat între statele membre în cadrul Consiliului la 29 iunie 2018; sprijină menținerea Instrumentului pentru refugiații din Turcia, dar susține că, așa cum a propus și Comisia la 14 martie 2018, bugetul UE ar trebui să contribuie la finanțarea sa cu suma de 1 miliard EUR, statele membre contribuind cu 2 miliarde EUR prin intermediul unor contribuții bilaterale, pentru a lăsa o marjă suficientă în cadrul instrumentelor speciale ale CFM pentru evenimentele neprevăzute din ultimii doi ani ai actualului CFM, precum și pentru finanțarea altor priorități; susține, de asemenea, că, deoarece Instrumentul pentru refugiații din Turcia este o inițiativă nouă în cadrul actualului CFM, el ar trebui finanțat prin alocarea de credite noi; regretă faptul că, în pofida solicitării clare a Parlamentului de a fi pe deplin implicat în procesul decizional privind extinderea Instrumentului pentru refugiații din Turcia, în special pentru a evita repetarea procedurii de înființare a acestuia, până acum nu a fost negociată finanțarea celei de-a doua tranșe aferente instrumentului între Parlament și Consiliu; informează statele membre că Parlamentul are tot dreptul să își asume rolul său de parte componentă a autorității bugetare a Uniunii și că va face acest lucru, așa cum a anunțat deja în mai multe ocazii;
20. remarcă faptul că proiectul de buget pentru 2019 prevede marje foarte limitate sau nicio marjă sub plafoanele CFM la rubricile 1a, 1b, 3 și 4, ca urmare a flexibilității limitate a actualului CFM în ceea ce privește reacția la noile provocări și încorporarea noilor inițiative; își exprimă intenția de a continua să-și mobilizeze dispozițiile privind flexibilitatea din cadrul CFM revizuit, ca parte a procesului de modificare;
21. este preocupat în continuare de posibilitatea reapariției problemei legate de acumularea facturilor neplătite către sfârșitul actualului CFM; ia act de majorarea moderată a creditelor de plată cu 2,7 % peste bugetul 2018, în principal ca urmare a Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), a Fondului pentru securitate internă (FSI) și a Instrumentul pentru refugiații din Turcia; ia act de marja propusă de 19,3 miliarde EUR în cadrul plafonului de plată; invită Comisia să rămână vigilentă cu privire la evoluția plăților, astfel încât să permită autorității bugetare să ia măsurile necesare pentru a evita, în timp util, o acumulare anormală de restanțe; își exprimă convingerea că credibilitatea UE este legată și de capacitatea sa de a asigura un nivel adecvat al creditelor de plată în cadrul bugetului UE pentru a-și îndeplini angajamentele;
Subrubrica 1a – Competitivitate pentru creștere și locuri de muncă
22. constată că, în comparație cu 2018, propunerea Comisiei pentru 2019 corespunde unei creșteri cu +3,9 %, până la 22 860 milioane EUR, a angajamentelor de la subrubrica 1a; remarcă faptul că Orizont 2020, MIE și Erasmus+ reprezintă o parte importantă a acestei majorări, creditele de angajament aferente crescând cu 8,5%, 36,4%, 7,8% și, respectiv, 10,4 %; subliniază, însă, că aceste majorări corespund, în mare parte, programării financiare și, prin urmare, nu reprezenta majorări suplimentare;
23. reamintește că programele legate de cercetare și inovare, cum ar fi Orizont 2020, sunt esențiale pentru crearea de locuri de muncă și pentru competitivitate în Europa; îndeamnă Comisia să reflecte acest lucru în prioritățile sale; care să se acorde un nivel adecvat al finanțării pentru programele legate de cercetare și inovare; subliniază, îndeosebi, că ar trebui sprijinite în acest domeniu statele membre care se confruntă cu dificultăți economice și financiare;
24. reamintește că noile inițiative din ultimii câțiva ani, cum ar fi FEIS (I și II), Wifi4EU și EDIDP au fost realizate în detrimentul mai multor programe de la subrubrica 1a, care au fost grav afectate de realocări, și anume Orizont 2020, MIE, Galileo, ITER, Copernicus și Serviciul european geostaționar mixt de navigare (EGNOS);
25. subliniază că Erasmus+ rămâne principalul program care stimulează mobilitatea tinerilor la toate nivelurile de educație și formare profesională și care încurajează tinerii să participe la democrația europeană; reamintește că trebuie depuse eforturi administrative pentru a mări accesul al Erasmus+ și că volumul de cereri eligibile depășește cu mult bugetul actual; consideră, prin urmare, că pachetul pentru Erasmus+ ar trebui să poată satisface cererile eligibile pentru acest program, în special cele legate de învățarea pe tot parcursul vieții;
26. remarcă cu îngrijorare discuțiile despre finanțarea Corpului european de solidaritate (CES), care confirmă temerea Parlamentului că noile inițiative ar putea din nou să fie finanțate în detrimentul programelor performante existente; constată, de asemenea, cu îngrijorare precedentul stabilit de rezultatul procedurii trilogului, care nu oferă claritate privind sursele de finanțare a inițiativei, urmând ca procedura bugetară anuală să aducă mai multe clarificări; se așteaptă ca Comisia să aplice acordul într-un mod care să reflecte pe deplin discuțiile din trilog și spiritul acordului;
27. salută faptul că acordul la care s-a ajuns cu privire la finanțarea Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării prevede reduceri mult mai scăzute pentru programele de la subrubrica 1a decât cele propuse inițial de către Comisie; este, însă, preocupat de faptul că Consiliul pare să pună un accent mai mare pe menținerea unor marje decât pe asigurarea unei finanțări suficiente în domeniile pe care el însuși le consideră ca priorități importante;
28. salută alocarea sumei de 500 de milioane EUR pentru EDIDP pentru anii 2019 și 2020; remarcă faptul că, potrivit estimărilor Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, lipsa de cooperare dintre industriile naționale în acest domeniu costă UE 10 miliarde EUR anual; consideră că apărarea este un exemplu clar al modului în care ar putea fi obținută o mai mare eficiență transferând către UE unele competențe și acțiuni realizate în prezent de statele membre și creditele corespunzătoare; subliniază că acest lucru ar avea ca rezultat demonstrarea valorii adăugate europene și ar face posibilă limitarea sarcinii totale a cheltuielilor publice din UE;
29. salută propunerea de creare a întreprinderii europene comune pentru calculul de înaltă performanță, care va promova cea mai nouă infrastructură de date și de calcul de înaltă performanță, va sprijini dezvoltarea tehnologiilor sale și aplicarea într-o gamă largă de domenii, în beneficiul oamenilor de știință, al industriei și al sectorului public;
Subrubrica 1b – Coeziune economică, socială și teritorială
30. ia act de faptul că valoarea totală a creditelor de angajament pentru subrubrica 1b este de 57 113,4 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 2,8 % față de bugetul 2018; remarcă, totodată, că suma propusă de 47 050,8 milioane EUR în credite de plată este cu 1,1% mai mare decât în 2018;
31. salută faptul că programele din perioada 2014-2020 vor intra într-un ritm normal de derulare și reiterează că, în viitor, trebuie să se evite orice acumulare „anormală” de facturi neplătite; salută, de asemenea, faptul că au fost desemnate marea majoritate a autorităților naționale de management; invită Comisia și statele membre să soluționeze toate problemele restante pentru ca implementarea să se desfășoare în bune condiții;
32. reamintește că, în urma revizuirii previziunilor de către statele membre, bugetul rectificativ nr. 6/2017 a redus creditele de plată de la subrubrica 1b cu 5.9 miliarde EUR; își exprimă speranța sinceră că atât autoritățile naționale, cât și Comisia și-au îmbunătățit estimarea nevoilor de plată în bugetul 2019 și că nivelul propus al creditelor de plată va fi executat integral;
33. subliniază că, într-o epocă a dezvoltare tehnologică rapidă - inclusiv în domenii cum ar fi IA - decalajul dintre regiunile cu dezvoltare rapidă și cele mai puțin dezvoltate s-ar putea accentua dacă impactul fondurilor structurale nu este întărit prin condiționalități legate de eficiență;
34. ia act de propunerea Comisiei de a finanța în continuare YEI și de propunerea de a aloca suma de 233,3 milioane EUR din marja globală pentru angajamente; reamintește că orice creștere a alocării specifice pentru YEI ar trebui să fie în concordanță cu sumele corespunzătoare din cadrul FSE; reamintește angajamentul asumat de Comisie în cadrul procedurii de conciliere privind bugetul 2018 de a prezenta cât mai rapid revizuirea Regulamentului privind dispozițiile comune (RDC), pentru a include creșterea prevăzută pentru YEI în 2018; subliniază faptul că Comisia nu și-a onorat angajamentul și îi cere să explice în detaliu motivele întârzierii în prezentarea revizuirii CPR;
35. se angajează ca, pentru a înlesni o creștere ambițioasă a creditului bugetar pentru inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri” în 2019 și fără a submina alte programe din cadrul FSE în statele membre, să adopte rapid noua legislație privind YEI și FSE, posibil prin eliberarea statelor membre de obligația de a vărsa partea lor corespunzătoare de credite bugetare în cadrul FSE dedicate ocupării forței de muncă, cu condiția strictă ca modificările propuse să nu absolve statele membre de angajamentele financiare deja asumate în această chestiune și să nu implice o scădere în termeni generali a creditelor bugetare ale UE destinate combaterii șomajului în rândul tinerilor;
Rubrica 2 – Creștere economică sustenabilă: resursele naturale
36. ia act de suma propusă de 59 991,1 milioane EUR în credite de angajament (+ 1,2 % față de 2018) și de suma de 57 790,4 milioane EUR (3 %) în credite de plată la rubrica 2; remarcă faptul că cheltuielile aferente FEGA pentru 2019 sunt estimate la 44 162,5 milioane EUR, sumă mai mică decât cea prevăzută în bugetul 2018 (- 547,9 milioane EUR);
37. constată că Comisia a lăsat o marjă de 344,9 milioane EUR în plafonul rubricii 2; atrage atenția asupra faptului că volatilitatea crescută a piețelor agricole ar putea justifica recurgerea la această marjă, așa cum s-a întâmplat în cazul interdicției impuse Rusiei; invită Comisia să se asigure că marja rămasă în cadrul plafoanelor este suficientă pentru a face față oricăror crize care ar putea apărea;
38. observă că anumite măsuri legate de interdicția impusă Rusiei și incluse în bugetul 2018 nu vor fi extinse (de exemplu, pentru fructe și legume, în cazul în care situația pieței este în continuare dificilă), deși în sectorul produselor lactate încă există dificultăți pe piață; așteaptă cu interes scrisoarea rectificativă a Comisiei, ce urmează a fi prezentată în luna octombrie și care ar trebui să se bazeze pe informații actualizate privind finanțarea FEGA pentru a verifica nevoile reale din sectorul agricol; subliniază că numărul de cazuri în care este necesară o intervenție pe piață în temeiul FEGA sunt în continuare limitate și nu reprezintă decât o parte relativ mică din FEGA (în jur de 5,9 %);
39. subliniază că o parte din soluția pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor o constituie sprijinirea corespunzătoare a tinerilor din zonele rurale; regretă că Comisia nu a propus creșterea liniei bugetare pentru tinerii fermieri;
40. subliniază că aplicare a FEPAM este în curs de accelerare și că ar trebui să se apropie de un ritm normal de derulare în 2019, după un demaraj lent la începutul perioadei de programare; salută majorarea creditelor de angajament pentru programul LIFE+ (+ 6 %), în conformitate cu programarea financiară; observă faptul că Agenția Europeană de Mediu (AEM) își va asuma responsabilități suplimentare în perioada 2019-2020 în ceea ce privește monitorizarea și raportarea în domeniul mediului, precum verificarea emisiilor de CO2 care provin de la vehiculele grele;
Rubrica 3 – Securitate și cetățenie
41. constată că, pentru rubrica 3, se propune un total de 3 728,5 milioane EUR în credite de angajament, ceea ce reprezintă o creștere de 6,7 % față de 2018, și că totalul creditelor de plată este de 3 486,4 milioane EUR, ceea ce reprezintă o creștere de 17 % față de propunerile de anul trecut; subliniază, totuși, că aceste majorări urmează după ani de scădere a nivelurilor de finanțare și că finanțarea globală pentru diferite domenii esențiale, cum ar fi migrația, gestionarea frontierelor sau securitatea internă, reprezintă în continuare numai 2,3 % din totalul cheltuielilor UE propuse în 2019; aduce în discuție suma propusă de 281,2 milioane EUR în credite de angajament pentru susținerea migrației legale în Uniune, promovarea integrării efective a resortisanților țărilor terțe și consolidarea unor strategii corecte și efective de returnare, sumă care reprezintă o scădere cu 14,4 % în 2018; invită Comisia să furnizeze explicații suplimentare cu privire la motivele acestei reduceri;
42. remarcă faptul că, pentru al patrulea an consecutiv, au fost epuizate toate marjele disponibile în cadrul plafonului rubricii 3, ceea ce demonstrează că, așa cum stau lucrurile în prezent, bugetul UE nu are pe deplin capacitatea de face față amplelor și gravelor provocări actuale în materie de migrație și securitate cu care se confruntă Uniunea; salută, în acest sens, mobilizarea propusă a Instrumentului de flexibilitate pentru a pune la dispoziție suma de 927,5 milioane EUR sub formă de credite de angajament;
43. preconizează că presiunea asupra sistemelor de migrație și de azil din unele state membre, precum și asupra frontierelor lor, va rămâne ridicată în 2019 și îndeamnă Uniunea să rămână vigilentă în ceea ce privește orice nevoi viitoare neprevăzute în aceste zone; solicită în această privință o consolidare a mijloacelor de control la frontierele externe și, în acest context, alocarea de resurse și personal adecvate pentru agențiile UE care se ocupă cu aceste lucruri; reafirmă că rezolvarea cauzelor profunde ale migrației și ale crizei refugiaților reprezintă o soluție sustenabilă pe termen lung, alături de stabilizarea vecinătăților UE, și că investițiile în țările de origine ale migranților și ale refugiaților sunt esențiale pentru realizarea acestui obiectiv;
44. salută cererea Consiliului European din 28 iunie 2018 de a consolida Frontex prin majorarea resurselor și prin extinderea mandatului; solicită mai multe informații despre numărul membrilor personalului care vor fi trimiși de statele membre și numărul membrilor personalului de care va avea nevoie agenția în mod direct; invită Comisia să își adapteze proiectul de buget în consecință în scrisoarea rectificativă din toamnă; salută de asemenea acordarea sumei adiționale de 45,6 milioane EUR în sprijinul Greciei și al Spaniei pentru gestionarea de către acestea a fluxului de migranți care sosesc pe teritoriul lor; subliniază că controlul eficace la frontiere trebuie asociat cu acordarea de îngrijiri migranților care sosesc;
45. ia act de faptul că instrumentul care permite acordarea de sprijin umanitar de urgență în Uniune va expira în martie 2019; invită Comisia, având în vedere persistența nevoilor umanitare ale refugiaților și solicitanților de azil în anumite state membre, să evalueze dacă reactivarea și refinanțarea acestui instrument ar fi oportună; subliniază necesitatea unei solidarități mai accentuate față de țările în care se concentrează intrările și solicitanții de azil; subliniază, în același timp, importanța punerii la dispoziție în continuare a finanțării prin intermediul mecanismelor de asistență de urgență din cadrul FAMI, în special pentru continuarea sprijinului acordat Greciei; consideră că ar trebui să se acorde sprijin financiar și Italiei; invită, prin urmare, Comisia să menționeze motivele care au stat la baza nepropunerii acestui demers; reamintește că Italia este singurul stat membru în care majoritatea populației consideră că nu a beneficiat de apartenența la Uniunea Europeană; regretă scăderea accentuată a creditelor de angajament pentru a doua componentă a FAMI, „Susținerea migrației legale în Uniune, promovarea integrării efective a resortisanților țărilor terțe și consolidarea strategiilor echitabile și eficace în materie de returnare”;
46. consideră că, în contextul numeroaselor preocupări legate de securitate, inclusiv al evoluției formelor de radicalizare, de criminalitate informatică, de violență și de terorism care depășesc capacitatea de răspuns a statelor membre, bugetul UE ar trebui să încurajeze cooperarea în materie de securitate cu ajutorul agențiilor UE înființate; se întreabă, în acest sens, în ce măsură acest context de securitate cu grad ridicat de risc este compatibil cu scăderea semnificativă propusă a creditelor de angajament (-26,6 %) pentru FSI; subliniază că cheltuielile în acest domeniu sunt eficiente numai dacă sunt eliminate obstacolele nejustificate din calea cooperării intra-europene și a schimbului de informații specifice, împreună cu aplicarea integrală a oricăror prevederi de protecție a datelor, conform legislației UE; regretă că Comisia încă nu a prezentat o propunere care să reflecte concret solidaritatea financiară la nivelul UE cu victimele actelor de terorism și familiile acestora și invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că acest ajutor este stabilit rapid;
47. ia act de revizuirea propusă a temeiului juridic al mecanismului de protecție civilă al Uniunii, care, odată adoptat, se preconizează că va avea un impact bugetar major în ultimii doi ani ai actualului CFM, 256,9 milioane EUR urmând să fie suportate doar de la rubrica 3; insistă că este logic ca această îmbunătățire semnificativă a unei politici importante a Uniunii să fie finanțată prin resurse noi și suplimentare; avertizează cu privire la recurgerea la realocări, care sunt în mod evident în detrimentul altor politici și programe valoroase și care funcționează optim;
48. reconfirmă sprijinul ferm al Parlamentului pentru programele Uniunii în domeniile culturii, justiției, drepturilor fundamentale și cetățeniei; salută majorarea propusă pentru programul „Europa creativă”; insistă, de asemenea, asupra acordării unei finanțări suficiente pentru programul „Europa pentru cetățeni” și pentru inițiative cetățenești europene, în special în perioada premergătoare alegerilor europene;
49. reamintește sprijinul Parlamentului pentru programele ce vizează drepturile, egalitatea, cetățenia și justiția; subliniază că UE trebuie să-și mențină angajamentul de aplica efectiv drepturile femeilor și ale persoanelor LGBTI;
50. salută majorarea creditelor de angajament pentru programul „Produse alimentare și hrană pentru animale”, care ar trebui să permită Uniunii să gestioneze în mod eficace orice apariție a unor boli grave la animale și orice organism dăunător plantelor, inclusiv epidemia recentă de gripă aviară care a afectat mai multe state membre în ultimii ani;
51. invită Comisia să ofere o finanțare adecvată pentru a mări vizibilitatea alegerilor pentru Parlamentul European din 2019 și să mărească numărul de relatări de presă legate efective de aceste alegeri, în special pentru a face mai bine cunoscut așa-numiții ‘Spitzenkandidaten’ (candidații cap de listă la președinția Comisiei);
Rubrica 4 – Europa globală
52. ia act de creșterea generală a finanțării propuse pentru rubrica 4, care se ridică la 11 384,2 milioane EUR (+13,1 % față de bugetul 2018) sub formă de credite de angajament; ia act de faptul că această creștere este legată în primul rând de finanțarea celei de a doua tranșe a IRT, pentru care Comisia propune mobilizarea marjei globale pentru angajamente (1 116,2 milioane EUR); constată că această propunere ar avea ca rezultat absența unei marje în cadrul plafonului pentru rubrica 4;
53. invită statele membre să furnizeze contribuții mai mari la Fondul fiduciar de urgență pentru Africa, la Fondul Madad și la Fondul european pentru dezvoltare durabilă, pentru a sprijini stabilizarea regiunilor aflate în criză, pentru a acorda ajutor refugiaților și pentru a stimula dezvoltarea socială și economică pe continentul african și în țările europene vecine;
54. este în continuare convins că provocările cu care se confruntă acțiunea externă a UE impun o finanțare continuă, ce depășește volumul actual al rubricii 4; consideră că noile inițiative ar trebui finanțate prin credite noi și că toate opțiunile de flexibilitate ar trebui utilizate pe deplin; respinge, cu toate acestea, propunerea de a finanța prelungirea IRT și acordul la care s-a ajuns în cadrul Consiliului la 29 iunie 2018, întrucât acestea ar limita considerabil atât posibilitățile de finanțare a altor domenii prioritare de la rubrica 4, cât și rolul esențial pe care îl joacă bugetul UE în acordarea de ajutor persoanelor aflate în dificultate și promovarea valorilor fundamentale;
55. salută majorările destinate proiectelor din domeniul migrației legate de ruta central-mediteraneeană, precum și majorarea moderată a componentei estice a Instrumentului european de vecinătate (IEV) și realocarea priorităților din cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) Orientului Mijlociu; cere alocarea unor resurse financiare suficiente UNRWA, pentru a asigura acordarea unui sprijin continuu refugiaților palestinieni din regiune, având în vedere recenta decizie a SUA de a sista contribuția acordată de aceasta agenției;
56. salută creșterea sprijinului acordat acțiunilor regionale în Balcanii de Vest; consideră, totuși, că ar trebuie să se acorde mai mult sprijin pentru reformele politice; regretă creșterea sprijinului acordat reformelor politice în Turcia (IPA II) și pune sub semnul întrebării alinierea acesteia la decizia autorității bugetare de a reduce creditele pe această linie pentru exercițiul bugetar curent; își reiterează poziția potrivit căreia a solicitat ca fondurile destinate autorităților turce în cadrul IPA II să fie condiționate de îmbunătățirile din domeniul drepturilor omului, al democrației și al statului de drept; cere ca creditele pe această linie, până la realizarea acestor îmbunătățiri și cunoscând spațiul limitat de manevră, să fie redirecționate în întregime către actorii societății civile în vederea aplicării măsurilor de sprijinire a obiectivelor ce vizează statul de drept, democrația, drepturile omului și libertatea mass-mediei; susține tendința generală a reformelor politice de a reduce alocările pentru Turcia;
57. subliniază scăderea vizibilă a provizioanelor care urmează să fie plătite din bugetul 2019 pentru alimentarea Fondului de garantare pentru acțiuni externe, gestionat de Banca Europeană de Investiții (BEI), precum și reducerea substanțială a cuantumului planificat al granturilor de asistență macrofinanciară (AMF) din cauza unei scăderi a valorii totale a împrumuturilor în curs de derulare ale BEI față de ceea ce se estimase anterior, precum și a unei scăderi a plăților AMF, în comparație cu ultima programare financiară;
58. își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentele asumate de UE la conferințele de la Bruxelles privind Siria, confirmând angajamentele sale anterioare; este de acord cu consolidarea IEV și a ajutorului umanitar cu câte 120 de milioane EUR fiecare pentru a îndeplini acest angajament în 2019;
59. își reiterează sprijinul pentru alocarea de mijloace financiare adecvate pentru comunicarea strategică a UE, care vizează combaterea campaniilor de dezinformare și a atacurilor cibernetice, precum și promovarea unei imagini obiective a Uniunii în afara granițelor acesteia;
Rubrica 5 – Administrație
60. constată că, la rubrica 5, cheltuielile prevăzute sunt majorate cu 3,0 % față de bugetul 2018, până la 9 956,9 milioane EUR (+ 291,4 milioane EUR) în credite de angajament; remarcă faptul că, ca și în cazul exercițiului bugetar anterior, creșterea este determinată în principal de evoluția pensiilor (+ 116,7 milioane EUR), ceea ce reprezintă 20,2 % din cheltuielile de la rubrica 5; observă că proporția cheltuielilor administrative din proiectul de buget rămâne neschimbată, situându-se la un nivel de 6,0 % pentru creditele de angajament;
61. recunoaște eforturile depuse de Comisie pentru a integra toate posibilitățile de a face economii și raționalizări în cheltuielile nesalariale pentru bugetul propriu; observă că evoluția cheltuielilor Comisiei (+ 2,0 %) se datorează, în mare parte, adaptării automate a cheltuielilor salariale și a angajamentelor contractuale; constată, de asemenea, redistribuirea internă a personalului Comisiei pentru a-și îndeplini noile priorități;
62. constată că marja efectivă se ridică la 575,2 milioane EUR în cadrul plafonului, după ce au fost luate în considerare cele 253,9 de milioane EUR pentru utilizarea marjei pentru situații neprevăzute mobilizată în 2018; consideră că marja este importantă în termeni nominali și consideră că aceasta reflectă eforturile depuse de Comisie, în special pentru a îngheța evoluția cheltuielilor nesalariale; consideră că un efort suplimentar pentru stabilizarea sau reducerea cheltuielilor administrative ale Comisiei ar putea conduce la o amânare a unor investiții importante sau ar putea periclita funcționarea adecvată a administrației;
Proiecte pilot – acțiuni pregătitoare
63. subliniază importanța proiectelor pilot (PP) și a acțiunilor pregătitoare (AP) ca instrumente pentru formularea unor priorități politice și introducerea unor noi inițiative care s-ar putea transforma în activități și programe permanente ale UE; intenționează să procedeze la identificarea unei combinații echilibrate de PP și AP, care să reflecte prioritățile politice ale Parlamentului și care să ia în considerare o evaluare preliminară corespunzătoare și în timp util efectuată de Comisie; constată că, în cadrul propunerii actuale, marjele aferente anumitor rubrici sunt limitate, uneori chiar inexistente, și intenționează să analizeze prin ce modalități ar fi posibil să se permită finanțarea unor eventuale PP-PA, fără a fi afectate alte priorități politice;
Agenții
64. remarcă creșterea generală în proiectul de buget 2019 a alocărilor pentru agențiile descentralizate, de +10,8 % (fără a ține cont de veniturile alocate) și de + 259 posturi suplimentare; salută faptul că, pentru majoritatea agențiilor, bugetul propriu este majorat, în timp ce contribuția UE scade; observă, în acest sens, că Parlamentul analizează în prezent toate posibilitățile de a continua extinderea finanțării prin taxe a agențiilor descentralizate; constată cu satisfacție că agențiile cu „sarcini noi” (ESMA, eu-LISA și FRONTEX) beneficiază de o majorare semnificativă a creditelor și a personalului prevăzut în organigramă; solicită sprijin financiar suplimentar pentru agențiile care se ocupă de provocările în materie de migrație și securitate; consideră că Europol și Eurojust ar trebui să fie consolidate și mai mult și că EASO ar trebui să beneficieze de o finanțare adecvată pentru a se transforma în Agenția europeană pentru azil;
65. reafirmă că obiectivul de reducere cu 5 % a personalului a fost atins cu succes și subliniază că, având în vedere analiza rapidă efectuată de Curtea de Conturi, această practică nu a avut neapărat rezultatele preconizate; consideră că agențiile descentralizate trebuie evaluate utilizând o abordare de la caz la caz; salută adoptarea de către toate instituțiile a recomandărilor grupului de lucru interinstituțional;
66. salută crearea a două noi organisme ale UE care pot fi considerate agenții descentralizate, Parchetul European (EPPO) și Autoritatea Europeană a Muncii (ELA); ia act de faptul că creditele corespunzătoare Autorității Europene a Muncii au fost puse în rezervă până la finalizarea procedurii legislative; remarcă faptul că Parchetul European își are sediul la Luxemburg și solicită acestuia să prezinte celor două ramuri ale autorității bugetare toate informațiile cu privire la politica sa imobiliară, în conformitate cu Regulamentul financiar; consideră că noile agenții trebuie să fie create prin alocarea de resurse și posturi noi, evitând orice fel de redistribuire, cu excepția cazului în care se demonstrează clar că anumite activități sunt transferate în întregime de la Comisie sau alte organisme existente, cum ar fi Eurojust, către noile agenții; ia act de faptul că Eurojust rămâne competentă pentru a trata dosarele PIF, în strânsă cooperare cu EPPO, fiind pe deplin angajată, în același timp, în asigurarea sprijinului operațional pentru statele membre în combaterea criminalității organizate, a terorismului, a criminalității cibernetice și a introducerii ilegale de migranți; reamintește dispozițiile prevăzute în Abordarea comună privind agențiile descentralizate nou-create;
67. preconizează că negocierile privind bugetul 2019 se vor baza pe principiul potrivit căruia ambele componente ale autorității bugetare se angajează să înceapă cât mai devreme negocierile și să folosească din plin intervalul de timp al întregii perioade de conciliere, oferind totodată un nivel de reprezentare care asigură un veritabil dialog politic;
o o o
68. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
ANEXĂ
DECLARAȚIE COMUNĂ REFERITOARE LA CALENDARUL PROCEDURII BUGETARE ȘI LA MODALITĂȚILE DE FUNCȚIONARE A COMITETULUI DE CONCILIERE ÎN 2018
A. În conformitate cu partea A din anexa la Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin asupra următoarelor date-cheie ale procedurii bugetare aferente exercițiului financiar 2019:
1. Comisia se va strădui să prezinte situația estimărilor pentru 2019 până la sfârșitul lunii mai;
2. în dimineața zilei de 12 iulie, va fi convocat un trilog înainte de lectura în Parlamentul European;
3. Consiliul va depune eforturi pentru a-și adopta poziția și pentru a o transmite Parlamentului European până în săptămâna 37 (a treia săptămână a lunii septembrie), pentru a facilita ajungerea în timp util la un acord cu Parlamentul European;
4. Comisia pentru bugete a Parlamentului European va depune eforturi pentru a vota amendamentele la poziția Consiliului cel târziu până la sfârșitul săptămânii 41 (jumătatea lunii octombrie);
5. în dimineața zilei de 18 octombrie, va fi convocat un trilog înainte de lectura în Parlamentul European;
6. Parlamentul European va vota în plen cu privire la poziția sa în săptămâna 43 (ședința plenară din 22-25 octombrie);
7. perioada de conciliere va începe la 30 octombrie. În conformitate cu dispozițiile articolului 314 alineatul (4) litera (c) din TFUE, perioada de timp disponibilă pentru conciliere va expira la 19 noiembrie 2018;
8. comitetul de conciliere se va reuni în dimineața zilei de 7 noiembrie la Parlamentul European și la 16 noiembrie la Consiliu, iar, ulterior, se poate reuni din nou dacă este cazul; reuniunile comitetului de conciliere vor fi pregătite prin trilog(uri). Un trilog este programat pentru 7 noiembrie dimineața. Pe parcursul perioadei de conciliere de 21 de zile ar putea fi convocate triloguri suplimentare, inclusiv, eventual, la 14 noiembrie (Strasbourg).
B. Modalitățile de funcționare a comitetului de conciliere figurează în partea E a anexei la Acordul interinstituțional menționat mai sus.
Cea de a 73-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
215k
79k
Recomandarea Parlamentului European din 5 iulie 2018 adresată Consiliului privind cea de-a 73-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (2018/2040(INI))
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere Rezoluția A/RES/60/251, adoptată la 3 aprilie 2006 de Adunarea Generală a ONU, de instituire a Consiliului pentru drepturile omului,
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21, 34 și 36,
– având în vedere Raportul anual al UE pe 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special preambulul și articolul 18, precum și convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele opționale la acestea,
– având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 5 iulie 2017 privind cea de a 72-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(1),
– având în vedere Rezoluția din 3 mai 2011 a Adunării Generale a ONU referitoare la participarea Uniunii Europene la lucrările ONU, prin care se conferă Uniunii Europene dreptul de a interveni în cadrul Adunării Generale a ONU, de a prezenta propuneri și amendamente orale, care vor fi supuse la vot la cererea unui stat membru, precum și posibilitatea de a-și exercita dreptul la replică,
– având în vedere concluziile Consiliului din 17 iulie 2017 privind prioritățile UE pentru cea de a 72-a Adunare Generală a Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din 19 septembrie 2016,
– având în vedere Rezoluțiile nr. 1325 (2000), 1820 (2009), 1888 (2009), 1889 (2010), 1960 (2011), 2106 (2013), 2122 (2013) și 2242 (2015) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) privind femeile, pacea și securitatea,
– având în vedere principiile-cheie consacrate în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din iunie 2016, în special cele referitoare la suveranitate, integritate teritorială și inviolabilitatea frontierelor statelor, care sunt respectate, în mod egal, de toate statele participante,
– având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la raportul anual privind punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(2),
– având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),
– având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0230/2018),
A. întrucât UE și statele sale membre își mențin pe deplin angajamentul față de multilateralism, de guvernarea globală, de promovarea valorilor fundamentale ale ONU ca parte integrantă a politicii externe a UE și de cei trei piloni ai sistemului ONU: drepturile omului, pacea și securitatea și dezvoltarea; întrucât un sistem multilateral bazat pe reguli și valori universale este cel mai adecvat pentru contracararea crizelor, provocărilor și amenințărilor; întrucât viitorul însuși al sistemului multilateral se confruntă cu dificultăți fără precedent;
B. întrucât Strategia globală a UE reflectă nivelul provocărilor globale actuale, pentru care este nevoie de o Organizație a Națiunilor Unite puternică și mai eficientă, precum și de o consolidare a cooperării la nivelul statelor membre, atât în cadrul UE, cât și în cadrul ONU;
C. întrucât statele membre ale UE trebuie să depună toate eforturile pentru a-și coordona acțiunile în cadrul organelor și organismelor din sistemul ONU, și să aibă un mesaj unitar, bazat pe dreptul internațional al drepturilor omului și pe valorile fundamentale ale UE; întrucât această cooperare trebuie să se bazeze pe eforturi comune pentru prevenirea escaladării și soluționarea conflictelor existente, pentru promovarea dezarmării efective și a controlului armelor, în special în ceea ce privește arsenalele nucleare, în vederea realizării ODD și a Acordului de la Paris privind schimbările climatice, precum și a contribuirii la instaurarea unei ordini internaționale bazate de norme, conform mandatului de la articolul 34.1 din TUE;
D. întrucât ordinea politică globală și mediul securitar evoluează rapid, ceea ce impune reacții globale; întrucât Organizația Națiunilor Unite rămâne în centrul sistemului multilateral de cooperare între statele sale membre pentru a răspunde acestor provocări și este cea mai în măsură să abordeze crizele internaționale, provocările globale și amenințările;
E. întrucât lumea se confruntă cu o serie de provocări globale legate de conflictele actuale sau emergente și de consecințele acestora, cum ar fi schimbările climatice și terorismul, care trebuie abordate la scară mondială; întrucât structura actuală a CSONU este încă bazată pe un scenariu politic depășit, iar procesul său decizional nu reflectă în mod adecvat o realitate globală în schimbare; întrucât UE și statele sale membre au jucat un rol esențial în proiectarea Agendei globale a ONU pentru 2030, iar UE își menține angajamentul de a fi în prima poziție în mobilizarea tuturor mijloacelor de implementare și a instituirii unui mecanism solid de urmărire, monitorizare și revizuire, care să asigure avansarea și responsabilizarea; întrucât acest lucru se reflectă în acțiunea externă a UE și în alte politici din cadrul instrumentelor financiare ale UE;
F. întrucât cei trei piloni ai ONU, pacea și securitatea, dezvoltarea, drepturile omului și statul de drept sunt inseparabili și se consolidează reciproc; întrucât obiectivul inițial al ONU de menținere a păcii este pus la încercare de crize complexe și de durată;
G. întrucât procedurile birocratice împovărătoare ale ONU și structura sa complexă și rigidă au împiedicat uneori buna funcționare a instituției și i-au diminuat capacitatea de a răspunde rapid la crize și la provocările globale;
H. întrucât, pentru o contracarare reușită a crizelor, amenințărilor și provocărilor globale, este nevoie de un sistem multilateral eficient, bazat pe reguli și valori universale;
I. întrucât ordinea internațională bazată pe cooperare, dialog și drepturile omului este pusă sub semnul întrebării din cauza mai multor mișcări naționaliste și protecționiste din întreaga lume;
J. întrucât numărul tot mai mare de sarcini ale sistemului ONU necesită o finanțare adecvată din partea statelor sale membre; întrucât există o discrepanță tot mai mare între nevoi și finanțarea de care beneficiază organizația; întrucât, având în vedere intenția SUA de a-și reduce contribuția la bugetul ONU, UE și statele sale membre vor rămâne, în mod colectiv, cel mai mare contribuitor financiar și ar trebui să-l sprijine activ pe Secretarul General al ONU (SG al ONU) în eforturile sale de a asigura o funcționare și o finanțare corespunzătoare a organizației, vizând în principal eradicarea sărăciei, promovarea păcii și stabilității pe termen lung, apărarea drepturilor omului, combaterea inegalităților sociale și acordarea de asistență umanitară populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu toate tipurile de crize, fie ele naturale sau provocate de om; întrucât contribuțiile UE la ONU ar trebui să fie mai vizibile; întrucât bugetul agențiilor ONU, inclusiv al Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA), s-a redus substanțial; întrucât nivelul global actual de finanțare a sistemului ONU nu este suficient pentru a permite organizației să își îndeplinească mandatul și să facă față provocărilor globale actuale;
K. întrucât democrația, drepturile omului și statul de drept sunt din ce în ce mai amenințate în diferite regiuni ale lumii, iar spațiul societății civile se restrânge în multe state membre ale ONU; întrucât apărătorii drepturilor omului și activiștii societății civile din întreaga lume se confruntă cu amenințări și riscuri tot mai mari atunci când își desfășoară activitatea legitimă;
L. întrucât promovarea și protecția drepturilor omului se află la baza multilateralismului și reprezintă un pilon central al sistemului ONU; întrucât UE este o fermă susținătoare a drepturilor omului, care sunt universale, indivizibile, interdependente și corelate; întrucât UE este una dintre structurile care apără și promovează cu cel mai mare devotament drepturile omului, libertățile fundamentale, valorile culturale și diversitatea, democrația și statul de drept; întrucât aceste valori sunt din ce în ce mai amenințate în diferite regiuni ale lumii; întrucât apărătorii drepturilor omului și activiștii societății civile se confruntă cu amenințări și riscuri tot mai mari atunci când își desfășoară activitatea legitimă, precum și cu represalii din cauza faptului că interacționează cu organismele și mecanismele ONU; întrucât comunitatea internațională și UE trebuie să își intensifice eforturile de protecție și susținere a apărătorilor drepturilor omului, și să respecte normele internaționale ale democrației, drepturilor omului și statului de drept, în special în ceea ce privește drepturile persoanelor care aparțin grupurilor minoritare sau ale celor cele aflate în situații vulnerabile, printre care femeile, copiii, tinerii, minoritățile etnice, rasiale sau religioase, migranții, refugiații și persoanele strămutate intern (PSI), persoanele cu dizabilități, persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) și popoarele indigene;
1. adresează Consiliului următoarele recomandări:
Reformarea sistemului ONU, inclusiv a Consiliului de Securitate
(a)
să susțină activ agenda de reformă pe trei piloni a SG al ONU, pentru ca sistemul ONU să devină cu adevărat coordonat, eficient, eficace, integrat, transparent și responsabil; să susțină raționalizarea structurii pentru pace și securitate, care trebuie să fie mai eficientă, concentrată, finanțată corespunzător și operațională, cu competențele partajate într-un mod mai echilibrat și cu o mai mare diversitate a reprezentării regionale în cadrul tuturor organismelor sale;
(b)
să sprijine reducerea birocrației, simplificarea procedurilor și descentralizarea procesului decizional, prin creșterea gradului de transparență și de responsabilitate în ceea ce privește misiunile și activitatea personalului ONU, în special în ceea ce privește operațiunile pe teren;
(c)
să susțină eforturile SG al ONU de a realiza o schimbare substanțială, pentru a alinia sistemul de dezvoltare al ONU cu prioritățile Agendei 2030, cu ODD și cu responsabilitatea de a proteja, precum și pentru a-l face mai adaptat obiectivului de a contribui la implementare;
(d)
să solicite statelor membre ale ONU să acorde mai multă putere Secretarului General și Secretarului General adjunct, precum și autorităților lor respective, în procesul de simplificare a sistemului de conducere a ONU, pentru un grad mai mare de eficiență, flexibilitate, capacitate de reacție și rentabilitate al ONU și al agențiilor sale;
(e)
să reamintească tuturor statelor membre ale ONU obligația de a-și menține eforturile financiare pentru a sprijini toate agențiile ONU și de a-și respecta angajamentele în ceea ce privește cheltuielile pentru ajutorul pentru dezvoltare, crescând totodată eficiența și eficacitatea, precum și să ceară guvernelor să răspundă pentru realizarea obiectivelor globale de dezvoltare durabilă;
(f)
să îl sprijine activ pe SG al ONU în aplicarea strategiei ONU privind paritatea de gen, ca instrument esențial pentru a asigura reprezentarea egală a femeilor în sistemul ONU; să numească mai multe femei, inclusiv provenind din grupurile minoritare, în posturile de conducere de la sediul central al ONU, să integreze egalitatea de gen și să integreze dimensiunea de gen în buget; să solicite UE și ONU să plaseze mai multe femei în poziția de cadre de poliție și militare în misiuni și operațiuni; să insiste pentru crearea unor posturi de consilieri pe probleme intersecționale de gen în cadrul misiunilor și operațiunilor individuale, precum și al planurilor de acțiune specifice care definesc modul în care sunt implementate Rezoluțiile nr. 1325 și nr. 2242 ale CSONU la nivelul fiecărei misiuni și operațiuni; să se asigure că toate forțele ONU îndeplinesc aceleași cerințe minime în materie de formare și de competență și că este inclusă o perspectivă clară legată de gen, de persoanele LGBTI și de combatere a rasismului, cu o toleranță zero la toate formele de exploatare sexuală și violență, inclusiv un mecanism eficient pentru avertizori în cadrul ONU, pentru a putea raporta anonim încălcările comise de personalul ONU împotriva personalului propriu sau împotriva localnicilor;
(g)
să sublinieze importanța pe care o acordă statele membre ale UE coordonării acțiunilor lor în cadrul organelor și organismelor din sistemul ONU;
(h)
să lanseze un apel la o reformă aprofundată a CSONU, pentru a-i crește reprezentativitatea pe baza unui consens larg, astfel încât să reacționeze mai rapid și mai eficient la amenințările asupra păcii și securității internaționale; să promoveze revitalizarea activității Adunării Generale, precum și îmbunătățirea coordonării și creșterea coerenței acțiunilor tuturor instituțiilor ONU;
(i)
să-și intensifice acțiunile de reformă, în special a Consiliului de Securitate al ONU, printr-o limitare substanțială sau o reglementare a utilizării dreptului de veto, mai ales în cazurile în care există dovezi cu privire la crime de război și crime împotriva umanității - drept de veto care obstrucționează procesul decizional - precum și printr-o modificare a componenței sale, pentru a reflecta mai bine ordinea globală actuală, printre altele prin conferirea statutului de membru permanent Uniunii Europene;
(j)
să solicite UE și statelor sale membre să adopte poziții comune; să susțină eforturile depuse de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de delegațiile UE din New York și Geneva și de statele membre pentru a îmbunătăți coordonarea pozițiilor UE și a ajunge la o poziție comună a UE atunci când votează, în vederea creșterii coerenței și credibilității UE în cadrul ONU;
(k)
să își reitereze sprijinul pentru activitatea desfășurată în cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, inclusiv pentru activitatea raportorilor speciali, precum și pentru alte mecanisme tematice și specifice fiecărei țări privind drepturile omului și să adreseze un apelul tuturor statelor membre ale ONU de a transmite invitații deschise tuturor raportorilor speciali să le viziteze țările;
(l)
să susțină instituirea, sub auspiciile Adunării Generale a ONU, a unui proces interguvernamental deschis și favorabil incluziunii, pentru pregătirea unui summit al ONU în 2020, cu ocazia celei de-a 75-a aniversări a ONU, care să ia în considerare măsuri de reformă cuprinzătoare pentru reînnoirea și consolidarea Organizației Națiunilor Unite;
(m)
să pledeze pentru înființarea unei Adunări Parlamentare a Națiunilor Unite (APNU) în cadrul sistemului ONU, în scopul accentuării caracterului democratic, a responsabilității democratice și a transparenței guvernanței mondiale și pentru a permite o mai largă participare a cetățenilor la activitățile ONU și, în special, pentru a contribui la punerea în aplicare cu succes a Agendei 2030 și a ODD;
Pacea și securitatea
(n)
să facă apel la UE și ONU să-și asume un rol complementar și de consolidare ori de câte ori pacea și securitatea sunt în pericol; să inițieze o cooperare politică structurată între UE și ONU;
(o)
să promoveze asumarea unui angajament mai ferm de către statele membre pentru pace și securitate atât la nivel internațional, cât și la nivel național; să sprijine SG al ONU în eforturile sale de a crește implicarea organizației în negocierile pentru pace; să solicite ONU să acorde prioritate prevenirii, medierii și soluțiilor politice la conflicte, abordând totodată cauzele profunde și factorii care le-au declanșat; să continue să sprijine activitatea, acțiunile și inițiativele trimișilor speciali ai ONU având ca obiectiv soluționarea acestor conflicte; să crească sprijinul acordat de statele membre operațiunilor ONU de menținere și de consolidare a păcii, în special prin contribuții cu personal și echipamente, și să consolideze rolul de facilitator al UE în acest sens; să asigure o mai bună vizibilitate acestui sprijin și acestor contribuții; să se asigure că toate operațiunile ONU de menținere și de consolidare a păcii au un mandat pentru drepturile omului și dispun de personalul adecvat pentru a îndeplini această funcție;
(p)
să consolideze cooperarea cu ONU în cadrul parteneriatului strategic privind menținerea păcii și gestionarea crizelor; să încurajeze cooperarea UE-ONU în domeniul reformei sectorului de securitate (RSS); să invite ONU să confere o mai mare credibilitate și transparență operațiunilor de menținere a păcii, prin stabilirea și consolidarea unor mecanisme eficiente de prevenire a posibilelor abuzuri din partea personalului ONU și de tragere la răspundere; să adopte o abordare multilaterală pe întreaga perioadă de desfășurare a misiunilor; să intensifice interacțiunea cu comunitățile locale, oferindu-le protecție și sprijin; să se asigure că protecția civililor stă la baza mandatelor de menținere a păcii; să consolideze sprijinul acordat actorilor locali prin capacitarea celor mai vulnerabile grupuri pentru a acționa în calitate de agenți ai schimbării, și să creeze spații pentru a-i implica în toate fazele activităților umanitare și de consolidare a păcii; să solicite ONU să reducă impactul general asupra mediului al operațiunilor ONU de menținere a păcii și să permită îmbunătățirea eficienței din punctul de vedere al costurilor, a siguranței și a securității atât pentru trupe, cât și pentru cetățenii țărilor gazdă;
(q)
să insiste asupra faptului că amenințările globale și regionale și problemele globale impun ca întreaga comunitate internațională să aibă o reacție mai rapidă și să-și asume responsabilitățile; să sublinieze că, în cazul în care un stat nu poate sau nu dorește să își îndeplinească responsabilitatea de a proteja, această responsabilitate revine comunității internaționale, inclusiv tuturor membrilor permanenți ai CSONU, și impune implicarea totală a tuturor celorlalte economii emergente și țări în curs de dezvoltare importante; să insiste asupra faptului că cei care încalcă dreptul internațional trebuie aduși în fața justiției; să consolideze capacitățile Căștilor albastre; să solicite UE să încurajeze țările emergente și în curs de dezvoltare să se alăture comunității internaționale atunci când iau măsuri în temeiul responsabilității de a proteja;
(r)
să salute cooperarea trilaterală între UE, ONU și alte organizații interguvernamentale, cum ar fi cooperarea trilaterală dintre Uniunea Africană (UA), UE și ONU, ca o modalitate solidă de consolidare a multilateralismului și a guvernanței globale, precum și de a oferi asistență celor care au nevoie de protecție internațională, respectând totodată drepturile omului și dreptul umanitar internațional, și să facă apel la un efort concertat din partea UE, ONU și UA pentru consolidarea capacităților în această privință;
(s)
să continue să promoveze o definiție amplă a conceptului de securitate umană și a responsabilității de a proteja și să promoveze în continuare un rol ferm al ONU pentru implementarea acestora; să consolideze rolul responsabilității de a proteja ca principiu important în activitatea statelor membre ale ONU pentru soluționarea conflictelor, drepturile omului și dezvoltare; să sprijine în continuare acțiunile de transpunere în practică a principiului responsabilității de a proteja și să susțină ONU pentru ca acesta să aibă în continuare un rol major în asistarea statelor care implementează acest principiu, pentru a respecta drepturile omului, statul de drept și dreptul umanitar internațional; să reamintească angajamentul UE pentru aplicarea principiului responsabilității de a proteja, prevenind și punând capăt încălcărilor drepturilor omului în contextul atrocităților;
(t)
să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a crește respectarea, în acțiunile actorilor statali și nestatali, a dreptului umanitar internațional; să susțină acțiunile Comitetului Internațional al Crucii Roșii pentru crearea unui mecanism eficient de consolidare a respectării dreptului umanitar internațional;
(u)
să își reafirme condamnarea fără echivoc a terorismului și sprijinul deplin pentru acțiunile care urmăresc să învingă și să elimine organizațiile teroriste, în special Daesh/ISIS, care prezintă o amenințare clară la adresa securității regionale și internaționale; să colaboreze cu Adunarea Generală a ONU și Consiliul de Securitate al ONU pentru combaterea finanțării terorismului, luând în considerare recomandarea Parlamentului din 1 martie 2018(3), să creeze mecanisme pentru a identifica teroriștii și organizațiile teroriste și să consolideze mecanismele de înghețare a activelor din întreaga lume pentru a susține Institutul de Cercetare Interregional al Națiunilor Unite în domeniul Criminalității și Justiției (UNICRI) în implementarea și operaționalizarea Forumului mondial pentru combaterea terorismului (GCTF), pornind de la Inițiativa mondială împotriva criminalității transnaționale organizate; să consolideze eforturile comune ale UE și ONU de combatere a cauzelor profunde ale terorismului, în special în ceea ce privește contracararea amenințărilor hibride, dezvoltarea cercetării și consolidarea capacităților în domeniul ciber-apărării; să se bazeze pe inițiativele lansate deja de parteneri locali pentru a elabora, a aplica și a dezvolta metode de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste; să își intensifice eforturile pentru a pune capăt recrutărilor și a combate propaganda teroristă desfășurată prin intermediul platformelor media de socializare și al rețelelor de persoane radicalizate care instigă la ură; să susțină acțiunile de creștere a rezilienței comunităților vulnerabile la radicalizare, inclusiv prin abordarea cauzelor economice, sociale, culturale și politice care conduc la aceasta; să consolideze eficacitatea poliției internaționale, cooperarea juridică și judiciară în lupta împotriva terorismului și a criminalității transnaționale; să promoveze educația ca instrument de prevenire a terorismului; să sprijine politicile de antiradicalizare și de deradicalizare, în conformitate cu Planul de acțiune al ONU pentru prevenirea extremismului violent; să susțină o contribuție mai amplă a UE la inițiativele ONU de consolidare a capacităților de acțiune împotriva combatanților teroriști străini și a extremismului violent;
(v)
să încurajeze angajamente multilaterale mai ferme de a găsi soluții politice de durată la conflictele actuale din Orientul Mijlociu și în Africa de Nord; să continue să sprijine activitatea, acțiunile și inițiativele trimișilor speciali ai ONU având ca obiectiv soluționarea acestor conflicte; să sprijine rolul UE în sectorul umanitar; să solicite asistență umanitară, financiară și politică continuă din partea comunității internaționale; să îi tragă la răspundere pe cei care se fac vinovați de încălcări ale dreptului internațional umanitar și ale drepturilor omului și să depună eforturi pentru încetarea imediată a violenței; să insiste asupra faptului că singura cale de a aduce pacea în această țară este un proces politic condus de sirieni, care să conducă la organizarea de alegeri libere și corecte, facilitate și monitorizate de ONU și desfășurate pe baza unei noi constituții; să reamintească tuturor părților că încetarea generală a focului la nivel național și o soluție pașnică reciproc acceptabilă la criza siriană pot fi realizate sub auspiciile ONU și, conform comunicatului de la Geneva din 2012 și Rezoluției nr. 2254 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, cu sprijinul Trimisului special al ONU pentru Siria; să solicite insistent comunității internaționale să facă tot posibilul pentru a-i condamna ferm pe cei responsabili pentru crimele de război și crimele împotriva umanității comise în timpul conflictului sirian; să susțină apelul SG al ONU de a înființa un nou grup independent și imparțial pentru a identifica autorii atacurilor chimice din Siria, deoarece, dacă nu există un astfel de organism, va crește riscul de escaladare militară; să sprijine inițiativa legată de planul de pace al ONU în Yemen și să abordeze de urgență actuala criză umanitară; să facă apel la toate părțile să respecte drepturile omului și libertățile tuturor cetățenilor Yemenului și să sublinieze necesitatea negocierii unei soluționări politice, prin intermediul unui dialog incluziv intern;
(w)
să se asigure că Adunarea Generală a ONU oferă, în colaborare cu UE, toate instrumentele pozitive pentru a garanta sustenabilitatea și viabilitatea unei soluții bazate pe coexistența a două state, care respectă frontierele din 1967, și cu orașul Ierusalim servind drept capitală pentru ambele state, respectiv un stat Israel sigur, cu frontiere sigure și recunoscute, și un stat Palestina independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste în pace și securitate;
(x)
să sprijine eforturile ONU de a asigura o soluționare echitabilă și durabilă a conflictului din această regiune, pe baza dreptului la autodeterminare a poporului Sahrawi și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale ONU;
(y)
să continue să contracareze principalele pericole securitare din Sahel, Sahara, regiunea lacului Ciad și Cornul Africii, pentru a eradica amenințarea teroristă pe care o reprezintă grupările afiliate la ISIS/Daesh și Al-Qaida, Boko Haram și oricare alte grupări teroriste de acest tip;
(z)
să respecte acordul nuclear dintre Iran, membrii Consiliului de Securitate și Germania ca succes important al diplomației internaționale și în special al diplomației UE și să continue presiunile asupra Statelor Unite de a contribui la punerea în practică;
(aa)
să facă în continuare apel la respectarea deplină a suveranității, a frontierelor recunoscute pe plan internațional și a integrității teritoriale a Georgiei, Moldovei și Ucrainei, în contextul încălcărilor dreptului internațional în aceste zone; să susțină și să revigoreze eforturile diplomatice în vederea unei soluționări pașnice și durabile a acestor conflicte, în desfășurare sau înghețate; să facă apel la comunitatea internațională să pună în aplicare pe deplin politica de a refuza recunoașterea anexării ilegale a Crimeii;
(ab)
să sprijine discuțiile dintre autoritățile coreene în eforturile lor de denuclearizare a peninsulei coreene; să invite toți actorii internaționali implicați să contribuie în mod activ și pozitiv la atingerea acestui obiectiv cu ajutorul dialogului;
(ac)
să invite insistent Adunarea Generală a ONU și Consiliul de Securitate al ONU să discute despre tensiunile din Marea Chinei de Sud, pentru a reuni toate părțile implicate și a finaliza negocierea unui cod de conduită;
Femeile, pacea și Agenda pentru securitate
(ad)
să facă apel la toate statele membre să continue să respecte și să aplice cele opt rezoluții sus-menționate ale CSONU care alcătuiesc Agenda privind femeile, pacea și securitatea, și să orienteze acțiunile de realizare a egalității complete de gen și de consolidare a participării, protecției și drepturilor femeilor în ciclului conflictelor, de la prevenire până la reconstrucția post-conflict, adoptând în același timp o abordare centrată pe victime, pentru a reduce suferințele care pot fi încă provocate femeilor și fetelor afectate direct de conflicte;
(ae)
să reamintească faptul că participarea femeilor în cadrul proceselor de pace rămâne unul dintre aspectele cu cel mai scăzut grad de concretizare din Agenda privind femeile, pacea și securitatea, în ciuda faptului că femeile sunt principalele victime ale crizelor de securitate, politice și umanitare; să sublinieze că Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea nu a reușit să își atingă principalul obiectiv de a proteja femeile și de a crește, într-un mod considerabil, participarea acestora în cadrul proceselor politice și de luare a deciziilor; să reamintească faptul că egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene și al statelor sale membre, iar încurajarea acestei egalități constituie unul dintre obiectivele sale principale; să promoveze în continuare egalitatea și nediscriminarea între femei și bărbați și să promoveze în mod activ sprijinirea acțiunilor suplimentare împotriva încălcării drepturilor comunității LGBTI; să implice persoanele cele mai vulnerabile la toate nivelurile procesului decizional, precum și în toate celelalte procese;
(af)
să reamintească faptul că conflictele armate vulnerabilizează deopotrivă bărbații și femeile, dar supune femeile unui risc mai mare de exploatare economică și sexuală, muncă forțată, strămutare forțată, detenție și violență sexuală, cum ar fi violul, care este utilizată ca tactică de război și constituie o crimă de război; să asigure o asistență medicală în condiții de siguranță în cazurile de viol de război; să lanseze un apel pentru îmbunătățirea protecției minorilor, femeilor, fetelor și persoanelor în vârstă în situații de conflict, în special în ceea ce privește violența sexuală, căsătoriile copiilor, timpurii sau forțate, dar și în privința victimelor bărbați și băieți, al căror număr real în mediile afectate de conflicte este substanțial subestimat, conform studiilor OMS și celor internaționale(4); să invite insistent toate statele membre ale ONU să pună la dispoziție toate resursele financiare și umane necesare pentru ajutorarea populației locale și a refugiaților din zonele de conflict;
(ag)
să invite ONU să instituie proceduri eficiente de comunicare a suspiciunilor și a dovezilor privind abuzurile, fraudele, corupția și abaterile legate de activitățile desfășurate de personalul militar și civil al ONU în timpul misiunilor de menținere a păcii, precum și pentru a soluționa aceste cazuri prin investigații rapide și la obiect; să schimbe urgent faptul că, în prezent, acțiunile în justiție în caz de abuzuri suspectate rămân pur facultative și depind de țările care contribuie cu trupe; să abordeze urgent și fără întârziere toate aspectele Raportului de evaluare din 15 mai 2015 al ONU privind aplicarea legii și eforturile de asistență remediale pentru exploatarea sexuală și abuzuri depuse de Organizația Națiunilor Unite și de personalul aferent în cadrul operațiunilor de menținere a păcii și să tragă la răspundere autorii; să investigheze, să pună sub acuzare și să condamne orice membru al personalului militar și civil care a comis acte de violență sexuală, fără întârziere și într-o manieră cât mai categorică; să încurajeze formarea continuă a personalului ONU de menținere a păcii cu privire la Protocolul internațional referitor la documentarea și investigarea violenței sexuale în conflicte, pentru a promova expertiza în materie de violență sexuală;
(ah)
să susțină și să consolideze eforturile internaționale prin intermediul ONU, pentru ca analiza și problematica de gen, precum și cea a drepturilor omului, să fie integrate în toate activitățile ONU, în special în operațiunile de menținere a păcii, operațiunile umanitare, procesele de reconstrucție post-conflict și procesele de reconciliere; să stabilească indicatori și să utilizeze instrumente de monitorizare, pentru a măsura progresele în privința participării femeilor la instaurarea păcii și a securității, inclusiv la operațiunile de menținere a păcii, precum și pentru a asigura responsabilizarea, precum și să stabilească un contact real cu comunitățile și să asigure transformarea culturilor și a comportamentelor, elemente care sunt, de asemenea, în concordanță cu Grupul la nivel înalt al SG al ONU pentru capacitarea economică a femeilor; să se asigure că aplicarea Agendei privind femeile, pacea și securitatea este susținută de fonduri corespunzătoare și să ofere sprijin pentru ca femeile să devină o componentă centrală a tuturor acțiunilor de contracarare a provocărilor mondiale, precum proliferarea extremismului violent, prevenirea și medierea conflictelor, crizele umanitare, sărăcia, schimbările climatice, migrația, dezvoltarea sustenabilă, pacea și securitatea;
(ai)
să susțină și să consolideze eforturile internaționale prin intermediul ONU în vederea încetării abuzurilor împotriva copiilor în conflictele armate și a găsirii unei soluții reale împotriva efectelor situațiilor de conflict și post-conflict asupra fetelor; să susțină activitatea Grupului de lucru al ONU privind implicarea copiilor în conflictele armate, pentru a apăra mai bine drepturile tinerilor afectați de război și pentru a sprijini campania ONU „Children Not Soldiers” (Copiii nu sunt soldați), care urmărește stoparea recrutării și utilizării copiilor în conflicte de către forțele armate guvernamentale sau de către actori nestatali;
(aj)
să își mențină angajamentul față de Organizația Națiunilor Unite de a monitoriza și desfășura efectiv inițiativa „Spotlight”, care urmărește eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor;
Prevenirea și medierea conflictelor
(ak)
să pună la dispoziție toate mijloacele pentru a susține proactiv prioritățile SG al ONU în materie de prevenire a conflictelor și de mediere(5), prin inițiative precum crearea Consiliului consultativ la nivel înalt pentru mediere, și în conformitate cu prioritățile instrumentelor pentru misiuni politice speciale ale ONU și ale Fondului pentru consolidarea păcii; să se asigure că drepturile omului stau la baza politicilor de prevenire și de mediere a conflictelor;
(al)
să consolideze latura operațională a priorităților UE și ONU pentru prevenirea și reducerea conflictelor, inclusiv prin asigurarea disponibilității unor mediatori și a unor consilieri în mediere experimentați, incluzând femeile cu rolul de trimis și înalții demnitari, și să asigure o coordonare mai eficace a instrumentelor politice, umanitare, de securitate și de dezvoltare ale ONU;
(am)
să aibă în vedere faptul că femeile sunt vizibil subreprezentate la masa păcii, unde se iau decizii cruciale privind redresarea și guvernanța post-conflict, în pofida faptului că, atunci când femeile au un rol explicit în procesele de pace, există o creștere cu 20 % a probabilității de încheiere a unui acord cu o durată de cel puțin doi ani și o creștere cu 35 % a probabilității de încheiere a unui acord cu o durată de cel puțin 15 ani;
(an)
să sprijine puternic Agenda pentru tineret, pace și securitate și obiectivul acesteia de a oferi tinerilor un rol mai important în luarea deciziilor la nivel local, național, regional și internațional; să sprijine în acest sens instituirea unor mecanisme care să le permită tinerilor să participe în mod semnificativ la procesele de pace;
(ao)
să consolideze cooperarea UE-ONU în crearea unor instrumente pentru soluționarea problemei recurente a violențelor în context electoral, inclusiv prin valorificarea experienței deputaților în PE în misiunile de observare a alegerilor și în dialogurile parlamentare preelectorale cu partidele politice, pentru a crește credibilitatea alegerilor în țările care încearcă să își consolideze procedurile democratice, precum și pentru a transmite un mesaj puternic celor care urmăresc să folosească sistemul în mod abuziv;
(ap)
să reamintească contribuțiile semnificative ale UE (instrumentele de finanțare externă) la sistemul ONU, inclusiv în ceea ce privește pacea la nivel mondial, statul de drept și drepturile omului și agenda de dezvoltare;
(aq)
să sprijine ferm propunerile secretarului general de a eficientiza sistemul de dezvoltare al ONU și să definească o poziție de susținere a pachetului de finanțare propus, în schimbul creșterii gradului de eficacitate, transparență și responsabilitate;
Neproliferarea, controlul armelor și dezarmarea
(ar)
să susțină sistematic toate acțiunile ONU legate de dezarmare, consolidare a încrederii, neproliferare și combatere a proliferării armelor de distrugere în masă, inclusiv dezvoltarea, producerea, achiziționarea, stocarea, reținerea, transferul sau utilizarea armelor chimice de către un stat sau un actor nestatal;
(as)
să își exprime îngrijorarea cu privire la erodarea sistemului existent de control al armelor și de dezarmare și a instrumentelor juridice aferente; să susțină toate eforturile pentru reactivarea agendei privind controlul armelor și dezarmarea, inclusiv prin relansarea Conferinței privind dezarmarea; să promoveze neproliferarea nucleară pe baza procesului de reexaminare din 2020, prin intrarea în vigoare, fără întârziere, a Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare; să depună eforturi pentru punerea în aplicare a Convenției privind armele chimice; să își reafirme angajamentul față de obiectivele acesteia și să încurajeze toate statele membre ale ONU să o ratifice sau să adere la ea; să consolideze Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) și activitățile sale, asigurându-se că dispune de resurse financiare și umane suficiente pentru a-și îndeplini obiectivele; să se asigure că, în cazurile în care este raportată utilizarea armelor chimice, autorii sunt aduși în fața justiției; să asigure tragerea la răspundere pentru încălcările tratatelor de dezarmare și de control al armelor prin mecanismele existente de control al armelor și prin instrumentele de dezarmare; să susțină Tratatul privind interzicerea armelor nucleare sprijinit de 122 de state membre ale ONU în 2017 și să depună eforturi pentru semnarea și ratificarea tratatului de către toate statele membre ale ONU; să accelereze urgent dezarmarea nucleară atât la nivel regional, cât și la nivel mondial, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 27 octombrie 2016(6), care invită toate statele membre ale UE să sprijine Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru negocierea unui instrument obligatoriu din punct de vedere juridic de interzicere a armelor nucleare; să sprijine eforturile ONU de a împiedica actorii nestatali și grupurile teroriste să dezvolte, să producă, să achiziționeze sau să transfere arme de distrugere în masă și vectori pentru acestea; să insiste asupra respectării depline a Tratatului cu privire la neproliferarea armelor nucleare (TNP), a Convenției privind armele chimice și a Convenției privind armele biologice;
(at)
să pună în aplicare pe deplin Tratatul privind comerțul cu arme (TCA) și să încurajeze toate statele membre ale ONU să ratifice tratatul sau să adere la acesta;
(au)
să întreprindă acțiuni mai eficace împotriva deturnării și traficului ilicit de arme și muniții, inclusiv de armament ușor și arme de calibru mic, în special prin crearea unui sistem de urmărire a armelor; să ceară statelor membre ale ONU să ia măsuri active pentru dezarmare la nivel mondial și pentru prevenirea curselor de înarmare;
(av)
să acorde o atenție deosebită progreselor tehnologice în domeniul înarmării roboticii și, în special, cu privire la roboți și drone armate și conformitatea acestora cu dreptul internațional; să creeze un cadru juridic privind dronele și roboții înarmați, în conformitate cu dreptul internațional umanitar în vigoare, pentru a împiedica utilizarea acestei tehnologii în mod abuziv în activități ilegale de către actori statali și nestatali; să promoveze începerea unor negocieri efective privind interzicerea dronelor și a roboților înarmați care permit desfășurarea de atacuri fără intervenție umană; să promoveze un cadru juridic sub auspiciile ONU, care să prevadă în mod strict că folosirea dronelor înarmate trebuie să respecte dreptul internațional umanitar și drepturile omului; să condamne cu fermitate încălcările larg răspândite ale drepturilor omului și încălcările dreptului internațional umanitar; să solicite un nivel mai ridicat de protecție a drepturilor omului și a libertăților fundamentale în toate formele lor de expresie, inclusiv în contextul noilor tehnologii; să depună eforturi pentru interzicerea la nivel internațional a sistemelor de armament în care nu există control uman asupra utilizării forței, astfel cum a solicitat Parlamentul cu diferite ocazii, și, în pregătirea reuniunilor din domeniu la nivelul ONU, să elaboreze și să adopte urgent o poziție comună privind sistemele de arme autonome și să prezinte o poziție unitară în cadrul forurilor relevante și să acționeze în consecință;
(aw)
să încurajeze toate statele membre ale ONU să semneze și să ratifice Convenția privind interzicerea utilizării, stocării, producerii și transferului de mine antipersonal și distrugerea acestora;
(ax)
să depună eforturi, ținând cont de Rezoluția UNEP/EA.3/Res.1 a Adunării Organizației Națiunilor Unite pentru mediu și de Rezoluția 34/20 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, în vederea clarificării și definirii obligațiilor postconflict privind eliminarea și gestionarea contaminării provocate de utilizarea armelor cu uraniu sărăcit și asistența comunităților afectate de utilizarea acestora;
Drepturile omului, democrația și statul de drept
(ay)
să reamintească faptul că drepturile omului sunt indivizibile, interdependente și interconectate; să solicite UE și ONU nu doar să condamne cu fermitate îngrijorătoarea tendință globală de marginalizare și negare a drepturilor omului și democrației, pentru a contracara orice tendințe negative, inclusiv în ceea ce privește spațiul alocat societății civile, ci și să utilizeze eficace instrumentele juridice pe care le are la dispoziție, în special articolul 2 din acordurile de asociere ale UE cu țări terțe, dacă este cazul; să îndemne toate statele membre ale ONU să ratifice și să pună în aplicare în mod eficace toate convențiile fundamentale ale ONU privind drepturile omului, inclusiv Convenția ONU împotriva torturii și protocolul opțional la aceasta, Protocoalele opționale la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care instituie mecanisme de tratare a plângerilor și de anchetă, și să respecte obligațiile de raportare care le revin în temeiul acestor instrumente și angajamentul de a coopera cu bună-credință cu mecanismele ONU privind drepturile omului; să atragă atenția asupra ostilității globale împotriva apărătorilor drepturilor omului și a susținătorilor democratizării;
(az)
să se asigure că reformele din domeniul drepturilor omului continuă să fie pe deplin integrate în cadrul celor trei piloni ai reformei ONU; să sprijine integrarea dimensiunii drepturilor omului în activitatea Organizației Națiunilor Unite;
(ba)
să promoveze libertatea deiștilor și a teiștilor, precum și a persoanelor care se consideră atei, agnostici, umaniști și liber-cugetători;
(bb)
să promoveze în continuare libertatea de religie sau de credință; să solicite eforturi mai mari pentru protejarea drepturilor minorităților religioase și ale altor minorități; să solicite o mai bună protejare a minorităților religioase împotriva persecuțiilor și a violenței; să solicite abrogarea legilor care incriminează blasfemia sau apostazia și care pot servi drept pretext pentru persecutarea minorităților religioase și a ateilor; să sprijine activitatea Raportorului special pentru libertatea de religie sau de credință; să militeze activ pentru recunoașterea de către ONU a genocidului împotriva minorităților religioase și a altor minorități comis de ISIS/Daesh și pentru sesizarea Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la cazurile suspectate de crime împotriva umanității, crime de război și genocid;
(bc)
să încurajeze Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU (CDO) să supravegheze respectarea drepturilor omului de către statele sale membre, pentru a evita greșelile din trecut, cum ar fi recunoașterea calității de membru a unor state care au comis încălcări grave ale drepturilor omului sau au adoptat poziții politice antisemite;
(bd)
să încurajeze toate statele membre ale ONU să se asigure că cetățenii lor au posibilitatea de a se implica pe deplin și fără discriminare în procesele politice, sociale și economice – inclusiv libertatea de religie sau de credință;
(be)
să invite toate autoritățile naționale și internaționale să adopte în regim de urgență instrumente obligatorii pentru protecția efectivă a drepturilor omului și să se asigure că sunt puse în aplicare pe deplin toate obligațiile naționale și internaționale care decurg din normele internaționale; să reitereze importanța CDO; să reamintească obligația care îi revine Adunării Generale, atunci când alege membrii CDO al ONU, de a ține cont de respectul candidaților pentru promovarea și protejarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației; să solicite instituirea unor criterii clare bazate pe rezultate în domeniul drepturilor omului pentru a obține statutul de membru al CDO al ONU;
(bf)
regretă profund decizia Statelor Unite ale Americii de a se retrage din CDO al ONU; reamintește participarea și sprijinul acordat de UE acestui organism indispensabil din domeniul drepturilor omului și îndeamnă administrația SUA să își reconsidere decizia;
(bg)
să îndemne toate statele, inclusiv statele membre ale UE, să ratifice rapid Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care instituie un mecanism de depunere a plângerilor și de anchetă;
(bh)
să colaboreze cu toate statele membre ale ONU pentru a respecta drepturile la libera exprimare, astfel cum se menționează la articolul 19 din Declarația universală a drepturilor omului, și să sublinieze importanța libertății presei și a mass-mediei într-o societate sănătoasă, precum și rolul fiecărui cetățean în cadrul acesteia; să sublinieze importanța libertății, pluralismului și independenței mass-mediei și a siguranței jurnaliștilor pentru a face față noilor provocări; să inițieze o dezbatere pentru a găsi un echilibru corect între protejarea libertății mass-mediei și a libertății de exprimare și combaterea informațiilor false; să încerce să protejeze jurnaliștii care investighează cazuri de corupție și ale căror vieți sunt în pericol;
(bi)
să își mențină angajamentul ferm pentru promovarea abolirii pedepsei capitale în întreaga lume; să pledeze în continuare pentru toleranță zero în ceea ce privește pedeapsa cu moartea; să solicite un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea și să depună în continuare eforturi în vederea abolirii universale a acesteia; să denunțe cu fermitate creșterea numărului sentințelor capitale pronunțate în cazul infracțiunilor legate de traficul cu droguri și să ceară ca aplicarea pedepsei cu moartea și a execuțiilor sumare pentru aceste infracțiuni să fie scoase în afara legii;
(bj)
să susțină și să consolideze eforturile internaționale prin intermediul ONU, pentru ca analiza și problematica de gen, precum și cea a drepturilor omului, să fie integrate în toate activitățile ONU; să solicite eliminarea tuturor formelor de violență și discriminare împotriva femeilor și fetelor, luând în considerare, de asemenea, discriminarea pe criterii de identitate de gen; să promoveze și să protejeze drepturile LGBTI și să solicite abrogarea legislației statelor membre ale ONU care incriminează persoanele pe baza sexualității sau a identității lor de gen; să încurajeze Consiliul de Securitate să abordeze și să consolideze în continuare drepturile LGBTI;
(bk)
să consolideze rolul CPI și al sistemului de justiție penală internațională în scopul de a promova responsabilitatea și a pune capăt impunității; să ofere CPI un puternic sprijin diplomatic, politic și financiar; să invite toate statele membre ale ONU să adere la CPI prin ratificarea și implementarea Statutului de la Roma și să încurajeze ratificarea amendamentelor adoptate la Kampala; să solicite statelor care se retrag din CPI să revină asupra deciziilor luate; să sprijine CPI ca instituție fundamentală pentru tragerea la răspundere a autorilor infracțiunilor și pentru acordarea de asistență victimelor pentru a-și găsi dreptatea în justiție și să încurajeze un dialog și o cooperare solide între CPI, ONU și agențiile sale și Consiliul de Securitate al ONU;
(bl)
să condamne cu fermitate hărțuirea în justiție, detenția, uciderea, amenințările și intimidarea la care sunt supuși apărătorii drepturilor omului (ADO) din întreaga lume pentru activitatea legitimă în domeniul drepturilor omului pe care o desfășoară; să încurajeze eforturile internaționale și să facă apel la statele membre ale ONU să adopte politici care să asigure protecție și suport pentru apărătorii drepturilor omului aflați în situații de risc și care să le permită să își desfășoare activitatea; să adopte o politică de denunțare sistematică și lipsită de echivoc a asasinării apărătorilor drepturilor omului și a tuturor încercărilor de a-i supune oricărei forme de violență, persecuție, amenințare, hărțuire, dispariție, detenție sau arestare arbitrară; să-i condamne pe cei care săvârșesc sau tolerează asemenea atrocități și să intensifice diplomația publică pentru susținerea deplină a apărătorilor drepturilor omului; să sublinieze faptul că apărătorii drepturilor omului și activiștii societății civile se numără printre actorii centrali în dezvoltarea durabilă; să invite statele membre ale ONU să adopte politici care să ofere protecție și sprijin apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc; să recunoască faptul că apărătorii drepturilor omului implicați în probleme de mediu, funciare și ale comunităților indigene se confruntă cu amenințări tot mai mari;
(bm)
să se angajeze, conform acquis-ului european în materie de combatere a corupției, să promoveze măsurile anticorupție și să pledeze pentru integrarea lor suplimentară în programele Organizației Națiunilor Unite;
(bn)
să solicite UE și statelor sale membre să colaboreze cu partenerii la punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, îndemnând toate țările, inclusiv statele membre ale UE, să elaboreze și să pună în aplicare planuri naționale de acțiune care să oblige întreprinderile să asigure respectarea drepturilor omului; să își reitereze apelul către UE și către statele sale membre de a se angaja activ și constructiv în elaborarea cât mai rapidă posibil a unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic care să reglementeze, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi, pentru a preveni, a cerceta, a remedia încălcările drepturilor omului și a asigura căi de atac în cazul acestora, ori de câte ori au loc; să sprijine elaborarea unui tratat obligatoriu al ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, în vederea asigurării responsabilității corporative; să salute, în acest context, activitatea Grupului de lucru al ONU privind afacerile și drepturile omului și să reamintească ONU, UE și statelor sale membre să se implice constructiv, pentru a accelera aceste negocieri și a aborda preocupările nesoluționate ale UE;
(bo)
să își intensifice eforturile în cadrul Alianței internaționale pentru schimburi comerciale fără mărfuri care pot fi folosite pentru tortură, inițiată de UE în colaborare cu partenerii regionali; să înființeze un fond internațional care să ajute țările la elaborarea și punerea în aplicare a legislației care interzice comerțul cu mărfuri care ar putea fi utilizate pentru tortură și pedeapsa cu moartea; să sprijine instituirea unui instrument internațional de interzicere a comerțului cu astfel de mărfuri, pe baza experienței dobândite în contextul Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului referitor la acest aspect;
(bp)
să se asigure că femeile au acces la planificare familială și acces universal la întreaga gamă de servicii publice care asigură sănătatea sexuală și a reproducerii și respectarea drepturilor aferente, inclusiv la metode contraceptive moderne și la avortul făcut în condiții de siguranță și în mod legal; să sublinieze faptul că accesul universal la asistența medicală, în special la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, constituie un drept fundamental al omului, contracarând, astfel, „regula călușului mondial” (Global Gag Rule) reinstaurată de guvernul SUA la începutul anului 2017;
(bq)
să susțină o abordare a dizabilităților bazată pe drepturile omului, în situații de risc, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;
(br)
să considere că romii sunt una dintre minoritățile cele mai discriminate la nivel mondial și că discriminarea se agravează în mai multe țări; să reamintească faptul că romii trăiesc pe toate continentele și, prin urmare, reprezintă o preocupare globală; să invite ONU să desemneze un raportor special pentru problemele romilor, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a garanta că romii vor beneficia, de asemenea, de programele ONU;
(bs)
să invite statele membre ale ONU, inclusiv statele membre ale UE, să pună în aplicare recomandările raportorului special privind formele contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora;
Pacturile globale privind migrația și refugiații
(bt)
să sprijine întru totul acțiunile conduse de ONU pentru a negocia două pacte globale privind migrația și refugiații, bazate pe Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din septembrie 2016, pentru a dezvolta o reacție internațională mai eficace la această problemă, precum și procesul aferent de dezvoltare a unui regim de guvernanță globală, pentru consolidarea coordonării în ceea ce privește migrația internațională, mobilitatea umană, strămutările masive de refugiați și cazurile în care reglementarea situației refugiaților a fost amânată, și de aplicare a unor soluții și abordări durabile pentru a sublinia în mod clar importanța protejării drepturilor refugiaților și migranților; să invite statele membre ale UE să sprijine unanim o astfel de poziție și să apere în mod activ și să accelereze negocierile pe tema acestor aspecte importante; să reamintească faptul că obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), cuprinse în Agenda 2030, recunosc că politicile în materie de migrație planificate și bine gestionate pot contribui la realizarea unei dezvoltări durabile și favorabile incluziunii, precum și la reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări;
(bu)
să insiste pentru adoptarea unor dispoziții ambițioase și echilibrate, care să permită o cooperare internațională mai eficace și o partajare a responsabilității mai echitabilă și mai previzibilă la nivel mondial, pentru a face față mișcărilor migratorii și strămutărilor forțate, asigurând un sprijin adecvat pentru refugiații din întreaga lume;
(bv)
să sprijine toate eforturile de a asigura o asistență robustă și durabilă pentru țările în curs de dezvoltare care găzduiesc un număr mare de refugiați și să se asigure că refugiaților le sunt oferite soluții durabile, inclusiv prin dobândirea statutului de autonomie și integrarea lor în comunitățile în care trăiesc; să reamintească faptul că punerea în aplicare a Pactului global oferă o ocazie unică de a consolida legătura dintre ajutorul umanitar și politicile de dezvoltare;
(bw)
să se asigure că pactele globale se concentrează pe oameni și sunt bazate pe drepturile omului și oferă măsuri pe termen lung, durabile și cuprinzătoare, în beneficiul tuturor părților implicate; să acorde o atenție specială migranților aflați în situații de vulnerabilitate, cum ar fi copiii, femeile în pericol, victimele traficului de ființe umane și persoanele cu dizabilități și alte grupuri aflate în situații de risc, inclusiv comunitatea LGBTI, subliniind importanța conceperii politicii în domeniul migrației dintr-o perspectivă intersecțională, pentru a răspunde nevoilor lor speciale; să sublinieze necesitatea de a dezvolta integral o perspectivă de gen reînnoită și orizontală pentru un răspuns internațional colectiv la problema refugiaților, care să abordeze nevoile specifice de protecție ale femeilor, inclusiv pentru combaterea violenței împotriva femeilor, și care să consolideze abilitățile și aptitudinile femeilor în cursul procesului de reconstrucție și reconciliere; să invite statele membre ale ONU să își asume un angajament de sine stătător de a promova egalitatea de gen și emanciparea femeilor și a fetelor, ca element central al pactului global, în conformitate cu ODD 5;
(bx)
să solicite să se depună eforturi sporite pentru a împiedica migrația neregulamentară și a combate introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, în special prin combaterea rețelelor infracționale prin schimbul rapid și eficace de informații pertinente; să îmbunătățească metodele de identificare și de protejare a victimelor și să consolideze cooperarea cu țările terțe, pentru a urmări, a confisca și a recupera profitul obținut din activitățile criminale din acest sector; să insiste la nivelul ONU asupra importanței ratificării și transpunerii integrale în practică a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate și a protocoalelor la aceasta împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare și privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii;
(by)
să se asigure că se acordă o atenție specială femeilor refugiate și solicitante de azil care sunt supuse unor forme multiple de discriminare și sunt mai vulnerabile la violența sexuală și bazată pe gen, atât în țările lor de origine, cât și în timpul călătoriilor către destinații mai sigure; să reamintească faptul că femeile și fetele care solicită azil au nevoi și preocupări specifice diferite de cele ale bărbaților și că toate politicile și procedurile de azil trebuie să ia în considerare dimensiunea de gen și să fie puse în aplicare în mod individualizat; să solicite o consolidare a sistemelor de protecție a copilului și să sprijine măsuri concrete în interesul superior al copiilor refugiați și migranți, pe baza Convenției cu privire la drepturile copilului;
(bz)
să abordeze fenomenul generalizat al apatridiei, care generează provocări acute în ceea ce privește drepturile omului; să se asigure că această problemă este abordată în mod adecvat în cadrul negocierilor actuale privind pactul global;
(ca)
să continue și să își crească sprijinul, inclusiv financiar, acordat Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) pentru realizarea mandatului său internațional de protecție a refugiaților, inclusiv împotriva grupărilor criminale și a persoanelor implicate în traficul de ființe umane și introducerea ilegală de persoane din țările sursă și în țările de tranzit;
(cb)
să asiste țările din cadrul Parteneriatului estic în soluționarea problemelor cu care s-au confruntat ca urmare a strămutării forțate masive în interiorul țării a populației din zonele de conflict și să acționeze cu hotărâre pentru protecția și restabilirea drepturilor persoanelor strămutate, inclusiv a drepturilor lor la reîntoarcere, a drepturilor de proprietate și a dreptului la securitatea personală;
(cc)
să sublinieze în continuare importanța deosebită a educației pentru fete și femei pentru a crea oportunități economice;
(cd)
să își reitereze profunda îngrijorare că sute de mii de persoane strămutate în interiorul țării și de refugiați, care și-au părăsit locurile natale din cauza conflictelor prelungite, sunt în continuare strămutați și să reafirme dreptul tuturor persoanelor strămutate în interiorul țării și refugiaților de a se reîntoarce la locurile de origine în siguranță și cu demnitate;
(ce)
să insiste asupra necesității de a oferi finanțare specială pentru participarea femeilor la procesul de luare a deciziilor la nivel internațional;
Dezvoltarea
(cf)
să pună în aplicare Agenda 2030 ambițioasă a ONU pentru dezvoltare durabilă și a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă; să sublinieze rolul de lider al UE în procesul care a condus la adoptarea Agendei 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă și a Agendei de acțiune de la Addis Abeba; să ia măsuri concrete pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a Agendei 2030 a ONU și Agendei de acțiune de la Addis Abeba ca instrumente importante de dezvoltare; să se asigure că UE și ONU joacă în continuare un rol major în punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU în scopul de a eradica sărăcia și de a genera prosperitate colectivă, de a aborda inegalitățile, de a crea o lume mai sigură și mai justă, de a combate schimbările climatice și de a proteja mediul natural;
(cg)
să ia măsuri concrete pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a Agendei 2030 a ONU și a tuturor celor 17 ODD ca instrumente importante de prevenire și de dezvoltare durabilă; să încurajeze și să sprijine țările să preia controlul și să stabilească cadre naționale pentru îndeplinirea celor 17 ODD; să încurajeze statele membre ale ONU să își reorienteze bugetele spre Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă; să reitereze faptul că UE rămâne principalul donator mondial de asistență pentru dezvoltare, asigurând 75,7 miliarde de euro, și să încurajeze creșterea continuă a ajutorului colectiv al UE care sprijină eforturile susținute ale statelor membre de a promova pacea, prosperitatea și dezvoltarea durabilă în întreaga lume; să îndemne statele membre ale ONU să își respecte angajamentele privind cheltuielile cu ajutorul pentru dezvoltare și să solicite adoptarea unui cadru de indicatori solid și utilizarea datelor statistice pentru a evalua situația din țările în curs de dezvoltare, a monitoriza progresele înregistrate și a asigura responsabilitatea; să își continue eforturile de obținere a coerenței politicii în favoarea dezvoltării la nivelul tuturor politicilor UE, care este esențială pentru realizarea ODD, și, de asemenea, să susțină la nivelul ONU o mai mare coerență a politicilor în conformitate cu obiectivul 17;
Schimbările climatice și diplomația în domeniul climei
(ch)
să reafirme angajamentul UE față de Acordul de la Paris, să încurajeze toate statele membre ale ONU să îl ratifice și să îl pună în aplicare în mod eficace, precum și să sublinieze necesitatea implementării acestuia la nivel mondial și de către toate statele membre ale ONU; să reafirme necesitatea ca UE să elaboreze o politică ambițioasă privind clima, să fie dispusă să îmbunătățească contribuția preconizată stabilită la nivel național (CSN), inclusiv cea a UE, pentru 2030, precum și necesitatea elaborării unei strategii pe termen lung pentru 2050 în timp util și să sprijine toate inițiativele în acest sens; să depună eforturi pentru acțiuni mai eficace pentru durabilitatea mediului, îndeosebi în domeniul luptei împotriva schimbărilor climatice, prin promovarea de acțiuni și măsuri internaționale pentru conservarea și îmbunătățirea calității mediului și a gestionării durabile a resurselor naturale; să crească în continuare nivelul de ambiție privind reducerea emisiilor și să sublinieze rolul UE de lider mondial în politicile climatice;
(ci)
să reamintească faptul că politicile climatice reprezintă o prioritate principală pentru Uniunea Europeană; să se asigure că UE rămâne în prima linie a luptei împotriva schimbărilor climatice și cooperează în continuare cu ONU în acest domeniu; să invite toți membrii ONU să respecte Acordul de la Paris și să asigure aplicarea rapidă a deciziilor adoptate la Conferința ONU din 2016 privind schimbările climatice; să intensifice eforturile de a implica din nou SUA în cooperarea multilaterală privind schimbările climatice;
(cj)
să fie un partener proactiv în toate eforturile ONU vizând încurajarea parteneriatelor și cooperării la nivel mondial în domeniul provocărilor legate de schimbările climatice, subliniind că clima poate reprezenta un punct de plecare pentru relațiile diplomatice cu parteneri care contestă cu vehemență alte puncte de pe ordinea de zi, oferind astfel o oportunitate pentru a consolida stabilitatea și pacea;
(ck)
să își intensifice eforturile diplomatice în domeniul climei prin elaborarea unei strategii cuprinzătoare pentru diplomație în domeniul climei și să integreze aspectele legate de climă în toate domeniile acțiunii externe a UE, inclusiv comerțul, cooperarea pentru dezvoltare, ajutorul umanitar, securitatea și apărarea, ținând cont de faptul că un sistem nesustenabil din punct de vedere al mediului produce instabilitate; să formeze o alianță puternică a țărilor și actorilor care vor continua să susțină și să contribuie la obiectivele de limitare a încălzirii globale la mai puțin de 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C;
(cl)
să reamintească faptul că efectele schimbărilor climatice sunt resimțite diferit de femei și de bărbați; să sublinieze faptul că femeile sunt mai vulnerabile și se confruntă cu riscuri și sarcini mai mari din diverse motive, de la accesul inegal la resurse, educație, oportunități de angajare și drepturi de proprietate asupra terenurilor, până la normele sociale și culturale; să sublinieze faptul că acest lucru ar trebui reflectat în consecință; să se asigure că femeile joacă un rol central în găsirea unor soluții pentru atenuarea și adaptarea la provocările climatice, inclusiv în cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice, în vederea dezvoltării unor răspunsuri care iau în considerare dimensiunea de gen pentru a aborda inegalitățile;
(cm)
să reamintească faptul că, dacă femeile au acces limitat la resursele de producție, control limitat asupra acestora, precum și drepturi limitate, acest lucru le oferă mai puține posibilități de a modela deciziile și a influența politicile, așa cum a fost recunoscut oficial la cea de a 13-a Conferință a părților privind schimbările climatice (COP 13), care s-a desfășurat la Bali în 2007;
(cn)
să lucreze îndeaproape cu statele insulare mici și cu alte țări care se confruntă cu consecințe mai grave ale schimbărilor climatice pentru a se asigura că opinia și nevoile lor sunt luate în considerare în diferitele foruri ale ONU;
(co)
să se implice într-o dezbatere publică cuprinzătoare cu toate statele membre ale ONU privind importanța respectării limitelor constituționale ale mandatelor prezidențiale în toată lumea;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, Serviciului European de Acțiune Externă, Comisiei și, spre informare, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.
Recomandarea Parlamentului European din 1 martie 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, privind tăierea surselor de venit ale jihadiștilor – combaterea finanțării terorismului, Texte adoptate, P8_TA(2018)0059.
Organizația Mondială a Sănătății, Raportul mondial privind violența și sănătatea, Geneva, 2002, p. 154; Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru Coordonarea afacerilor umanitare Documentul de dezbatere nr. 2: natura, amploarea și motivația violenței sexuale împotriva bărbaților și băieților în conflictele armate, prezentat la reuniunea pentru cercetare a Oficiului ONU pentru Coordonarea afacerilor umanitare pe tema utilizării violenței sexuale în conflictele armate: identificarea lacunelor în cercetare, pentru a contribui la intervenții mai eficiente, 26 iunie 2008.
Criza migrației și situația umanitară din Venezuela și de la frontierele acestei țări
131k
55k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la criza migrației și situația umanitară din Venezuela și din zona frontierelor sale terestre cu Columbia și Brazilia (2018/2770(RSP))
– având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Venezuela, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Venezuela(1), cea din 18 decembrie 2014 referitoare la persecutarea opoziției democratice în Venezuela(2), cea din 12 martie 2015 referitoare la situația din Venezuela(3), cea din 8 iunie 2016 referitoare la situația din Venezuela(4), cea din 27 aprilie 2017 referitoare la situația din Venezuela(5), cea din 8 februarie 2018 referitoare la situația din Venezuela(6), precum și cea din 3 mai 2018 referitoare la alegerile din Venezuela(7),
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,
– având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,
– având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,
– având în vedere declarația din 8 februarie 2018 a procuroarei Curții Penale Internaționale, doamna Fatou Bensouda,
– având în vedere declarația din 31 martie 2017 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Venezuela,
– având în vedere raportul din 22 iunie 2018 al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), intitulat „Încălcări ale drepturilor omului în Republica Bolivariană a Venezuelei”,
– având în vedere declarația comună din 28 aprilie 2017 a Raportorului special al ONU pe probleme de execuții extrajudiciare, sumare sau arbitrare, a Raportorului special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere, a Raportorului special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului, precum și a Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară,
– având în vedere declarația din 23 mai 2018 a liderilor G7,
– având în vedere declarațiile Grupului de la Lima din 23 ianuarie 2018, 14 februarie 2018, 21 mai 2018, 2 iunie 2018 și 15 iunie 2018,
– având în vedere declarația din 20 aprilie 2018 a Organizației Statelor Americane (OAS) referitoare la înrăutățirea situației umanitare din Venezuela,
– având în vedere raportul din 29 mai 2018 al Secretariatului General al OAS și al grupului de experți internaționali independenți cu privire la posibilitatea ca în Venezuela să se fi comis crime împotriva umanității,
– având în vedere raportul publicat de Comisia interamericană pentru drepturile omului (CIADO) la 12 februarie 2018, intitulat „Instituțiile democratice, statul de drept și drepturile omului în Venezuela”, precum și Rezoluția CIADO din 14 martie 2018,
– având în vedere declarațiile din 26 ianuarie 2018, 19 aprilie 2018 și 22 mai 2018 ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la cele mai recente evenimente din Venezuela,
– având în vedere concluziile Consiliului din 13 noiembrie 2017, 22 ianuarie 2018, 28 mai 2018 și 25 iunie 2018,
– având în vedere declarația lui Christos Stylianides, comisarul pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, referitoare la misiunea oficială din Columbia din martie 2018,
– având în vedere declarația din 23 aprilie 2018 a Grupului său de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor,
– având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât situația drepturilor omului, a democrației și a statului de drept din Venezuela continuă să se deterioreze; întrucât Venezuela se confruntă cu o criză politică, socială, economică și umanitară fără precedent, caracterizată de insecuritate, violență, încălcări ale drepturilor omului, deteriorarea statului de drept, lipsa medicamentelor și a serviciilor sociale, pierderi de venituri și creșterea nivelului sărăciei, care are ca rezultat un număr tot mai mare de pierderi de vieți omenești și creșterea numărului refugiaților și al migranților;
B. întrucât din ce în ce mai multe persoane din Venezuela, în special grupurile vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii și persoanele bolnave, suferă de malnutriție ca urmare a accesului limitat la servicii de sănătate de calitate, precum și la medicamente, alimente și apă; întrucât 87 % din populația Venezuelei este afectată de sărăcie, iar 61,2 % dintre cetățenii țării sunt afectați de sărăcia extremă; întrucât mortalitatea maternă a crescut cu 60 %, iar mortalitatea infantilă cu 30 %; întrucât, în 2017, numărul de cazuri de malarie a crescut cu 69 % în comparație cu anul precedent, această creștere fiind cea mai însemnată la nivel mondial, și întrucât alte boli, cum sunt tuberculoza și rujeola, sunt pe punctul de a se transforma în epidemii;
C. întrucât, din păcate, deși comunitatea internațională este pregătită să ofere ajutor, guvernul Venezuelei continuă cu obstinație să nege că ar exista o problemă și să refuze să primească în mod deschis ajutoare umanitare internaționale și să faciliteze distribuirea lor;
D. întrucât situația economică s-a înrăutățit semnificativ; întrucât Fondul Monetar Internațional preconizează că hiperinflația din Venezuela va urca la o rată-record de 13 000 % în 2018, de la un nivel estimat de 2 400 % în 2017, ceea ce va duce la creșterea prețurilor în medie cu aproape 1,5 % pe oră;
E. întrucât un raport al OHCHR publicat la 22 iunie 2018 evidențiază faptul că autoritățile din Venezuela nu i-au tras la răspundere pe autorii unor încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv omoruri, utilizarea excesivă a forței împotriva demonstranților, detenții arbitrare, rele tratamente și tortură; întrucât impunitatea agenților de securitate suspectați de execuții extrajudiciare ale demonstranților pare, de asemenea, să fie un fenomen larg răspândit;
F. întrucât, în conformitate cu raportul prezentat la 29 mai 2018 de grupul de experți internaționali independenți desemnat de OAS, au fost comise în Venezuela șapte crime împotriva umanității, începând cel puțin din februarie 2014, iar guvernul însuși este răspunzător de actuala criză umanitară din regiune; întrucât procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) a anunțat lansarea unei investigații preliminare cu privire la infracțiunile suspectate a fi fost săvârșite în Venezuela începând din aprilie 2017;
G. întrucât alegerile desfășurate la 20 mai 2018 au avut loc fără a respecta standardele internaționale minime pentru un proces credibil și nu au respectat pluralismul politic, democrația, transparența și statul de drept; întrucât acest lucru introduce constrângeri suplimentare asupra eforturilor depuse pentru a rezolva criza politică; întrucât UE, împreună cu alte organisme democratice, nu recunoaște nici alegerile, nici autoritățile instituite prin acest proces nelegitim;
H. întrucât actuala criză multidimensională din Venezuela cauzează cel mai extins fenomen de strămutare a populației înregistrat în regiune; întrucât, potrivit UNHCR și Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), numărul total al cetățenilor venezueleni care au părăsit țara a crescut dramatic, de la 437 000 în 2005 la peste 1,6 milioane în 2017; întrucât aproximativ 945 000 de venezueleni au părăsit țara între 2015 și 2017; întrucât, în 2018, numărul total al persoanelor care au părăsit țara din 2014 a depășit 2 milioane; întrucât, începând din 2014, s-a înregistrat o creștere cu 2 000 % a numărului de cetățeni venezueleni care solicită azil în întreaga lume, ajungând la mai mult de 280 000 de persoane până la mijlocul lunii iunie 2018;
I. întrucât 520 000 de cetățeni venezueleni din regiune au recurs la forme alternative legale de ședere; întrucât peste 280 000 de venezueleni au solicitat acordarea statutului de refugiat la nivel mondial; întrucât numărul de cetățeni venezueleni care au solicitat protecție internațională în UE a crescut cu peste 3 500 % între 2014 și 2017; întrucât se estimează că peste 60 % dintre venezueleni rămân într-o situație neregulamentară;
J. întrucât, potrivit Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare (UNOCHA), Columbia găzduiește cea mai mare parte a persoanelor strămutate, peste 820 000 de venezueleni trăind pe teritoriul său; întrucât Cúcuta și Boa Vista, situate la granița cu Venezuela, se confruntă cu un mare aflux de persoane, care ajung adesea cu mari probleme de sănătate și de alimentație; întrucât Peru, Chile, Argentina, Panama, Brazilia, Ecuador, Mexic, Republica Dominicană, Costa Rica, Uruguay, Bolivia și Paraguay se confruntă, de asemenea, cu afluxuri mari de refugiați și migranți; întrucât rutele maritime devin din ce în ce mai folosite, în special spre insulele din Caraibi, precum Aruba, Curaçao, Bonaire, Trinidad și Tobago și Guyana; întrucât țările europene, în special Spania, Portugalia și Italia, sunt și ele afectate într-o măsură din ce în ce mai mare; întrucât țările gazdă întâmpină dificultăți tot mai mari în furnizarea de asistență noilor veniți;
K. întrucât autoritățile naționale și locale columbiene acționează în mod lăudabil pentru a asigura persoanelor care fug din Venezuela, indiferent de statutul lor, exercitarea drepturilor fundamentale ale omului, cum ar fi accesul la învățământ primar și la servicii medicale de bază; întrucât, în Columbia, comunitățile locale, instituțiile religioase și oamenii obișnuiți primesc cu brațele deschise migranții venezueleni, într-un spirit de fraternitate, și demonstrează multă înțelegere și solidaritate;
L. întrucât, la 7 iunie 2018, Comisia a anunțat un pachet de 35,1 milioane EUR în ajutoare de urgență și asistență pentru dezvoltare, pentru a sprijini poporul venezuelean și țările învecinate afectate de criză; întrucât această contribuție financiară se va adăuga la suma de 37 de milioane EUR pe care UE a angajat-o deja în proiecte de cooperare și de ajutor umanitar derulate în Venezuela; întrucât, începând cu 13 iunie 2018, se înregistrează un deficit de finanțare de 56 % din suma de 46,1 milioane USD, solicitată prin apelul suplimentar al UNHCR;
M. întrucât, în fiecare lună, peste 12 000 de venezueleni intră în statul brazilian Roraima, iar aproximativ 2 700 dintre aceștia rămân în orașul Boa Vista; întrucât venezuelenii reprezintă deja mai mult de 7 % din populația acestui oraș, și, în ritmul actual, mai mult de 60 000 de venezueleni vor locui pe teritoriul său până la sfârșitul anului; întrucât acest aflux de populație creează o presiune enormă asupra serviciilor publice ale orașului, în special în domeniul sănătății publice și al educației; întrucât Roraima este unul dintre cele mai sărace state din Brazilia, cu o piață a forței de muncă foarte limitată și o economie puțin dezvoltată, fapt care constituie un obstacol suplimentar în calea integrării refugiaților și a migranților;
N. întrucât Parlamentul a trimis, între 25 și 30 iunie 2018, o delegație ad-hoc în zona de frontieră a Venezuelei cu Columbia și Brazilia, pentru a evalua impactul crizei pe teren,
1. este profund șocat și alarmat de situația umanitară devastatoare din Venezuela, care a cauzat un număr ridicat de decese și un aflux fără precedent de refugiați și de migranți în țările învecinate și în alte țări; își exprimă solidaritatea cu toți venezuelenii forțați să fugă din țara lor din cauza lipsei celor mai elementare condiții de viață, cum ar fi accesul la hrană, la apă potabilă, la servicii de sănătate și la medicamente;
2. invită insistent autoritățile din Venezuela să recunoască actuala criză umanitară, să prevină deteriorarea în continuare a acesteia și să promoveze soluții politice și economice pentru a garanta siguranța tuturor civililor și stabilitatea în țară și în regiune;
3. solicită autorităților venezuelene să permită acordarea de ajutor umanitar neîngrădit în țară, în regim de urgență, pentru a preveni agravarea crizei umanitare și a crizei sănătății publice și, în special, reapariția unor boli precum rujeola, malaria, difteria și febră aftoasă și ca acestea să acorde acces neîngrădit organizațiilor internaționale care doresc să ajute toate sectoarele afectate ale societății; solicită aplicarea rapidă a unor soluții pe termen scurt pentru combaterea malnutriției în rândul celor mai vulnerabile grupuri, precum femeile, copiii și persoanele bolnave; se arată extrem de îngrijorat în legătură cu numărul ridicat al copiilor neînsoțiți care traversează frontierele;
4. felicită guvernul columbian pentru reacția sa promptă și pentru sprijinul pe care l-a oferit tuturor venezuelenilor care au intrat în țară; salută, de asemenea, eforturile depuse de Brazilia și de alte țări din regiune, în special Republica Peru, organizațiile regionale și internaționale, entitățile publice și private, Biserica Catolică și cetățenii obișnuiți din întreaga regiune, ajutorul lor activ și solidaritatea pe care au arătat-o față de refugiații și migranții din Venezuela fiind demne de laudă; invită statele membre ale UE să ofere răspunsuri imediate în vederea asigurării protecției migranților sau refugiaților venezueleni de pe teritoriul lor, cum ar fi vize umanitare, acorduri speciale de ședere sau alte cadre regionale în materie de migrație, cu garanții de protecție relevante; invită autoritățile venezuelene să faciliteze și să accelereze eliberarea și reînnoirea documentelor de identitate ale propriilor resortisanți, din Venezuela sau din străinătate;
5. face apel la comunitatea internațională, inclusiv la UE, solicitându-le să formuleze un răspuns coordonat, cuprinzător și regional la criză și să își intensifice asistența materială și financiară pentru țările beneficiare, prin îndeplinirea angajamentelor lor; salută călduros ajutorul umanitar alocat de UE până în prezent și solicită să se elibereze urgent ajutor umanitar suplimentar prin fonduri de urgență, pentru a răspunde nevoilor în creștere rapidă ale persoanelor afectate de criza din Venezuela din țările învecinate;
6. reamintește că actuala criză umanitară își are originea într-o criză politică; solicită autorităților din Venezuela să se asigure că se pune capăt imediat tuturor încălcărilor drepturilor omului, inclusiv celor comise împotriva civililor, și să garanteze faptul că se respectă pe deplin toate drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de întrunire; îndeamnă autoritățile din Venezuela să respecte toate instituțiile alese în mod democratic, în special Adunarea Națională, să elibereze toți prizonierii politici și să respecte principiile democratice, statul de drept și drepturile omului; invită Serviciul European de Acțiune Externă să facă tot posibilul pentru a facilita eforturile de mediere internațională necesare pentru a crea cadrul necesar în vederea definirii unei soluții viabile la actuala criză politică și umanitară;
7. solicită organizarea de noi alegeri prezidențiale, în conformitate cu standardele democratice recunoscute la nivel internațional și cu ordinea constituțională din Venezuela, într-un cadru de monitorizare transparent, nepărtinitor, echitabil și internațional, fără a impune restricții legate de partidele politice sau de candidați și cu respectarea deplină a drepturilor politice ale tuturor venezuelenilor; subliniază că guvernul legitim rezultat în urma acestor alegeri trebuie să rezolve de urgență actuala criză economică și socială din Venezuela și să depună eforturi în vederea reconcilierii naționale;
8. reamintește că orice sancțiune adoptată de comunitatea internațională ar trebui să fie precisă, reversibilă, și să nu aducă prejudicii populației Venezuelei; salută adoptarea rapidă a unor sancțiuni suplimentare specifice și revocabile, precum și embargoul asupra armelor, impus în noiembrie 2017; reiterează faptul că aceste sancțiuni au fost impuse unor funcționari de rang înalt pentru încălcări grave ale drepturilor omului și pentru subminarea democrației și a statului de drept în Venezuela, precum și pentru desfășurarea alegerilor ilegitime din 20 mai 2018, care nu au fost recunoscute la nivel internațional și care au avut loc fără a fi fost obținut un acord cu privire la data și la condițiile lor de desfășurare, în împrejurări care nu au permis participarea tuturor partidelor politice pe poziții egale; reamintește posibilitatea extinderii acestor sancțiuni asupra celor responsabili pentru agravarea crizei politice, sociale, economice și umanitare, în special asupra președintelui Nicolás Maduro, în conformitate cu rezoluțiile sale anterioare;
9. reiterează că persoanele responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului trebuie trase la răspundere; sprijină pe deplin ancheta preliminară a CPI privind crimele și actele de represiune ample comise de regimul venezuelean și solicită UE să joace un rol activ în acest sens; susține întru totul apelul grupului de experți internaționali independenți desemnat de Secretarul General al OAS și de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, de a crea o comisie de anchetă privind situația din Venezuela și de a crește implicarea CPI;
10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, guvernelor și parlamentelor Republicii Columbia, Republicii Federative a Braziliei și Republicii Peru, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, Secretarului General al Organizației Statelor Americane și Grupului de la Lima.
Orientări pentru statele membre pentru a preveni incriminarea asistenței umanitare
120k
50k
Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la un set de orientări destinate statelor membre pentru a evita incriminarea asistenței umanitare (2018/2769(RSP))
– având în vedere Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate(1),
– având în vedere Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate(2),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 de instituire a unui „Plan de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 martie 2017 privind evaluarea, în contextul REFIT, a cadrului juridic al UE împotriva facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate: pachetul privind facilitarea (Directiva 2002/90/CE și Decizia-cadru 2002/946/JAI) (SWD(2017)0117),
– având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește Pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și Pactul privind refugiații(3),
– având în vedere studiul intitulat „Adecvat scopului? Directiva privind facilitarea și incriminarea asistenței umanitare acordate migranților clandestini”, publicat de Direcția Generală Politici Interne a PE în 2016,
– având în vedere studiul realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene cu privire la incriminarea migranților în situație nereglementară și a persoanelor care îi ajută, publicat în 2014,
– având în vedere documentul tematic al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 4 februarie 2010, intitulat „Criminalizarea migrației în Europa: implicațiile asupra drepturilor omului”,
– având în vedere Protocolul ONU împotriva contrabandei cu migranți pe cale terestră, aeriană și maritimă, de completare a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptat prin Rezoluția 55/25 din 15 noiembrie 2000, la cea de a 55-a sesiune a Adunării Generale a ONU (Protocolului ONU privind contrabanda),
– având în vedere raportul Raportorului special al ONU pentru Drepturile Omului privind migranții din 24 aprilie 2013, intitulat „Studiu regional: managementul frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul său asupra drepturilor omului în cazul migranților”,
– având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind un set de orientări destinate statelor membre pentru a evita incriminarea asistenței umanitare (O‑000065/2018 – B8‑0034/2018),
– având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020), Comisia a subliniat necesitatea de „a se asigura că sunt instituite sancțiuni penale adecvate, evitând totodată riscul incriminării persoanelor care oferă asistență umanitară migranților aflați în dificultate”, precum și de a îmbunătăți pachetul UE privind facilitarea, inclusiv Directiva privind facilitarea și decizia-cadru care o însoțește;
B. întrucât articolul 1 alineatul (2) din Directiva privind facilitarea prevede o derogare neobligatorie pentru asistența umanitară, oferind statelor membre opțiunea de a nu incrimina facilitarea atunci când este de natură umanitară;
C. întrucât, în Rezoluția sa din 18 aprilie 2018 privind progresele înregistrate în ceea ce privește Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și Pactul privind refugiații ale ONU, Parlamentul a solicitat neincriminarea asistenței umanitare, creșterea capacităților de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol, creșterea capacităților desfășurate de toate statele, precum și recunoașterea contribuției actorilor privați și a ONG-urilor la desfășurarea operațiunilor de salvare pe mare sau pe uscat;
D. întrucât, în documentul său de lucru privind evaluarea în cadrul REFIT a pachetului referitor la facilitare, Comisia a subliniat că intensificarea schimbului de cunoștințe și de bune practici între procurori, autoritățile de aplicare a legii și societatea civilă ar contribui la îmbunătățirea situației actuale și ar permite evitarea incriminării asistenței umanitare reale;
E. întrucât articolul 1 alineatul (1) litera (b) din Directiva privind facilitarea nu impune statelor membre obligația de a nu pedepsi facilitarea șederii clandestine atunci când nu există niciun indiciu al intenției de profit financiar, și întrucât decizia-cadru nu cuprinde dispoziții obligatorii care împiedică sancționarea actelor efectuate în scopuri umanitare sau în situații de urgență;
1. reamintește că, în conformitate cu Directiva privind facilitarea și decizia-cadru care o însoțește, statele membre au obligația de a implementa legislația care introduce sancțiuni penale pentru facilitarea intrării, tranzitului și șederii clandestine;
2. își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele nedorite ale pachetului legislativ privind facilitarea asupra cetățenilor care acordă asistență umanitară migranților și asupra coeziunii sociale a societății gazdă în ansamblu;
3. subliniază că, în conformitate cu Protocolul ONU privind contrabanda, actele de asistență umanitară nu ar trebui incriminate;
4. remarcă faptul că actorii implicați în asistența umanitară, care susțin și completează acțiunile de salvare ale autorităților competente din statele membre, trebuie să se încadreze în sfera de competență stabilită pentru asistența umanitară prin Directiva privind facilitarea, iar operațiunile lor trebuie să se desfășoare sub controlul statelor membre;
5. regretă transpunerea foarte limitată de către statele membre a derogării pentru asistență umanitară prevăzute în Directiva privind facilitarea și consideră că această derogare ar trebui să fie aplicată ca un obstacol pentru urmărirea penală, astfel încât aceasta să nu se desfășoare împotriva persoanelor și organizațiilor societății civile care acordă asistență migranților din motive umanitare;
6. invită statele membre să transpună derogarea pentru asistență umanitară prevăzută în Directiva privind facilitarea și să creeze sisteme adecvate pentru a monitoriza respectarea și aplicarea concretă a pachetului privind facilitarea, prin colectarea și înregistrarea anuală a informațiilor cu privire la numărul de persoane arestate pentru facilitare la frontieră și în interior, numărul de proceduri judiciare inițiate, numărul condamnărilor, precum și la modul în care sunt stabilite pedepsele și la motivele întreruperii anchetelor;
7. solicită insistent Comisiei să adopte un set de orientări pentru statele membre, în care să precizeze ce forme de facilitare nu ar trebui incriminate, pentru a asigura claritatea și uniformitatea aplicării acquis-ului actual, inclusiv a articolului 1 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Directiva privind facilitarea, și subliniază faptul că claritatea parametrilor va conferi o mai mare coerență a reglementărilor penale privind facilitarea ale statelor membre și va limita incriminarea nejustificată;
8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA
179k
61k
Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA (2018/2645(RSP))
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 6, 7, 8, 11, 16, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta UE),
– având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(1) (RGPD) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(2),
– având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 octombrie 2015, pronunțată în cauza C-362/14 Maximillian Schrems/Comisarul pentru protecția datelor(3),
– având în vedere Hotărârea Curții Europene de Justiție din 21 decembrie 2016 pronunțată în cauzele C-203/15 Tele2 Sverige AB/Post- och telestyrelsen și C-698/15 Secretary of State for the Home Department/Tom Watson și alții, (4),
– având în vedere Decizia de punere în aplicare a Comisiei (UE) 2016/1250 din 12 iulie 2016 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA(5),
– având în vedere avizul 4/2016 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) din 30 mai 2016 referitor la proiectul de decizie privind caracterul adecvat al Scutului de confidențialitate UE-SUA(6),
– având în vedere avizul 01/2016 al Grupului de lucru pentru protecția datelor „Articolul 29” (Grupul de lucru „Articolul 29”), din 13 aprilie 2016, referitor la proiectul de decizie privind caracterul adecvat al Scutului de confidențialitate UE-SUA(7) și declarația Grupului de lucru „Articolul 29” din 26 iulie 2016(8),
– având în vedere Raportul Comisiei din 18 octombrie 2017 către Parlamentul European și Consiliu privind prima evaluare anuală privind funcționarea Scutului de confidențialitate (COM(2017)0611) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește documentul (SWD(2017)0344),
– având în vedere documentul din 28 noiembrie 2017 al Grupului de lucru „Articolul 29”, intitulat „Scutul de confidențialitate UE-SUA - Prima revizuire comună anuală ”(9),
– având în vedere scrisoarea de răspuns a grupului de lucru „Articolul 29” din 11 aprilie 2018 privind reautorizarea secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj (FISA) din Statele Unite,
– având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2017 referitoare la caracterul adecvat al protecției oferite de Scutul de confidențialitate UE-SUA(10),
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în hotărârea sa din 6 octombrie 2015, pronunțată în cauza C-362/14, Maximillian Schrems v. Comisarul pentru protecția datelor, a invalidat decizia privind Sfera de siguranță și a clarificat faptul că un nivel adecvat de protecție într-o țară terță trebuie considerat ca fiind „în esență echivalent” cu cel garantat în cadrul Uniunii, în temeiul Directivei 95/46/CE, interpretată în spiritul Cartei UE, subliniind necesitatea de a încheia negocierile privind un nou acord, astfel încât să se asigure securitatea juridică cu privire la modul în care ar trebui transferate datele cu caracter personal din UE către SUA;
B. întrucât, atunci când analizează nivelul de protecție asigurat de o țară terță, Comisia are obligația să evalueze fondul normelor aplicabile în țara în cauză, care emană din legislația sa internă sau din angajamentele sale internaționale, precum și practica stabilită pentru a asigura respectarea normelor în cauză, deoarece trebuie să se țină seama, în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, de toate împrejurările în care are loc transferul unor date cu caracter personal către o țară terță; întrucât evaluarea trebuie să vizeze nu numai legislația și practicile legate de protecția datelor cu caracter personal în scopuri comerciale și private, ci trebuie să includă și toate aspectele cadrului aplicabil țării sau sectorului în cauză, în special, dar nu numai, aplicarea legii, securitatea națională și respectarea drepturilor fundamentale;
C. întrucât transferurile de date cu caracter personal între organizațiile comerciale din UE și SUA sunt un element important al relațiilor transatlantice, având în vedere digitalizarea tot mai mare a economiei mondiale; întrucât aceste transferuri ar trebui efectuate cu respectarea deplină a dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a dreptului la viața privată; întrucât unul dintre obiectivele fundamentale ale UE este protecția drepturilor fundamentale, astfel cum este consacrată în Carta UE;
D. întrucât compania Facebook, semnatară a Scutului de confidențialitate, a confirmat că datele a 2,7 milioane de cetățeni ai UE au fost utilizate în mod necorespunzător de către firma de consultanță politică Cambridge Analytica;
E. întrucât, în avizul său nr. 4/2016, AEPD a ridicat o serie de probleme cu privire la proiectul de Scut de confidențialitate; întrucât AEPD salută în același aviz eforturile depuse de toate părțile implicate de a găsi o soluție pentru transferurile de date cu caracter personal din UE către SUA în scopuri comerciale pe baza unui sistem de autocertificare;
F. întrucât, în avizul său 01/2016 referitor la proiectul de decizie de punere în aplicare privind caracterul adecvat al Scutului de confidențialitate UE-SUA, Grupul de lucru „Articolul 29” a salutat îmbunătățirile aduse de Scutul de confidențialitate față de decizia privind Sfera de siguranță, exprimând însă dubii majore atât cu privire la aspectele comerciale, cât și la accesul autorităților publice la datele transferate în cadrul Scutului de confidențialitate;
G. întrucât, la 12 iulie 2016, în urma unor discuții suplimentare cu administrația SUA, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1250, care declară adecvat nivelul de protecție a datelor cu caracter personal transferate din Uniune către organizații din Statele Unite în cadrul Scutului de confidențialitate UE-SUA;
H. întrucât Scutul de confidențialitate UE-SUA este însoțit de mai multe asigurări și angajamente unilaterale ale administrației SUA, care explică, printre altele, principiile de protecție a datelor, funcționarea supravegherii, a impunerii respectării normelor și a căilor de atac, precum și elementele de protecție și garanție în virtutea cărora agențiile de securitate pot accesa și prelucra datele cu caracter personal;
I. întrucât, în declarația sa din 26 iulie 2016, Grupul de lucru „Articolul 29” a salutat îmbunătățirile aduse de mecanismul Scutului de confidențialitate UE-SUA, în comparație cu cel al Sferei de siguranță, și a felicitat Comisia și autoritățile SUA pentru faptul că au luat în considerare preocupările sale; întrucât, cu toate acestea, Grupul de lucru „Articolul 29” menționează că rămân încă o serie de probleme, atât în ceea ce privește aspectele comerciale, cât și în ceea ce privește accesul autorităților publice din SUA la datele transferate din UE, cum ar fi lipsa unor norme specifice privind deciziile automatizate și absența unui drept general de a ridica obiecții, necesitatea unor garanții mai stricte privind independența și competențele mediatorului sau lipsa unor garanții concrete că nu se vor efectua colectări masive și fără distincție ale datelor personale (colectări în masă);
J. întrucât, în rezoluția sa din 6 aprilie 2017, Parlamentul recunoaște faptul că Scutul de confidențialitate UE-SUA conține îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește claritatea standardelor, în comparație cu fosta Sferă de siguranță UE-SUA, dar consideră, în același timp, că rămân încă niște lacune importante în ceea ce privește anumite aspecte comerciale, securitatea națională și asigurarea respectării legii; întrucât solicită Comisiei să efectueze, în cursul primei revizuiri anuale comune, o examinare completă și aprofundată a tuturor lacunelor și deficiențelor și să arate modul în care acestea au fost abordate, astfel încât să se asigure conformitatea cu Carta UE și cu legislația Uniunii, precum și să analizeze atent dacă mecanismele și garanțiile indicate în asigurările și clarificările administrației SUA sunt eficace și fezabile;
K. întrucât, deși Raportul Comisiei către Parlament și Consiliu referitor la prima evaluare anuală privind funcționarea Scutului de confidențialitate și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește acest document recunosc că autoritățile americane au instituit structurile și procedurile necesare pentru a asigura funcționarea corectă a Scutului de confidențialitate și concluzionează că Statele Unite continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate în temeiul Scutului de confidențialitate, au adresat însă zece recomandări autorităților SUA pentru a soluționa unele preocupări legate nu numai de sarcinile și activitățile Departamentul Comerțului din SUA, ca administrație responsabilă cu monitorizarea certificării organizațiilor care aderă la Scutul de confidențialitate și a asigurării respectării principiilor, ci și de securitatea națională, cum ar fi reautorizarea secțiunii 702 din FISA, sau de numirea unui mediator permanent și de faptul că membrii Comitetului de supraveghere a vieții private și a libertăților civile (PCLOB) nu sunt încă în funcție;
L. întrucât în avizul Grupului de lucru „Articolul 29” din 28 noiembrie 2017 intitulat „Scutul de confidențialitate UE-SUA - Prima revizuire comună anuală” se recunosc, în urma primei revizuiri comune anuale, progresele înregistrate în ceea ce privește Scutul de confidențialitate în comparație cu decizia, invalidată, privind Sfera de siguranță; întrucât Grupul de lucru „Articolul 29” recunoaște eforturile depuse de către autoritățile din SUA și de către Comisie pentru a pune în aplicare Scutul de confidențialitate;
M. întrucât Grupul de lucru „Articolul 29” a identificat un număr important de probleme nerezolvate îngrijorătoare, atât în ceea ce privește aspectele comerciale, cât și cele legate de accesul autorităților publice din SUA la datele transferate către SUA în temeiul Scutului de confidențialitate (fie în scopuri de asigurare a respectării legii, fie în scopuri de securitate națională), care trebuie să fie abordate atât de Comisie, cât și de autoritățile din SUA; întrucât a solicitat crearea imediată a unui plan de acțiune pentru a demonstra că toate aceste preocupări vor fi abordate, cel târziu la cea de a doua revizuire comună;
N. întrucât, în cazul în care nu se abordează preocupările exprimate de Grupul de lucru „Articolul 29” în termenele stabilite, membrii acestuia vor lua măsuri adecvate, inclusiv vor adresa decizia privind caracterul adecvat al Scutului de confidențialitate instanțelor naționale pentru ca acestea să facă o trimitere preliminară la CJUE;
O. întrucât CJUE a fost sesizată cu o acțiune în anulare (cauza T-738/16, La Quadrature du Net și alții v Comisia) și o sesizare din partea Înaltei Curți a Irlandei în cauza între comisarul pentru protecția datelor din Irlanda și Facebook Ireland Limited și Maximilian Schrems (cauza Schrems II); întrucât în sesizare se constată că are loc, în continuare, o supraveghere în masă și se analizează dacă există o cale de atac eficace în legislația SUA pentru cetățenii UE ale căror date cu caracter personal sunt transferate către Statele Unite;
P. întrucât, la 11 ianuarie 2018, Congresul SUA a reautorizat și modificat secțiunea 702 din FISA pentru șase ani fără a răspunde preocupărilor exprimate în raportul de analiză comună al Comisiei și în avizul Grupului de lucru „Articolul 29”;
Q. întrucât, în cadrul legislației bugetare generale promulgate la 23 martie 2018, Congresul SUA a promulgat Clarifying Overseas Use of Data (CLOUD) Act, care facilitează accesul în scopul asigurării respectării legii la conținutul comunicațiilor și la alte date conexe, permițând autorităților de aplicare a legii din SUA să impună producerea datelor transmise în cadrul comunicațiilor, chiar dacă acestea sunt stocate în afara Statelor Unite, și dând anumitor țări străine dreptul să încheie acorduri executive cu SUA pentru a permite prestatorilor de servicii din SUA să răspundă la anumite ordine străine care solicită accesul la datele transmise în cadrul comunicațiilor;
R. întrucât Facebook Inc., Cambridge Analytica și SCL Elections Ltd sunt societăți certificate în cadrul Scutului de confidențialitate și, ca atare, au beneficiat de decizia privind caracterul adecvat ca temei juridic pentru transferul datelor cu caracter personal din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii și prelucrarea ulterioară a acestora;
S. întrucât, în conformitate cu articolul 45 alineatul (5) din Regulamentul general privind protecția datelor, în cazul în care informațiile disponibile indică faptul că o țară terță nu asigură un nivel de protecție adecvat, Comisia trebuie să abroge, să modifice sau să suspende decizia sa privind caracterul adecvat,
1. subliniază deficiențele persistente ale Scutului de confidențialitate în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate; subliniază riscul tot mai mare ca CJUE să invalideze Decizia de punere în aplicare a Comisiei (UE) 2016/1250 privind Scutul de confidențialitate;
2. ia act de existența unor îmbunătățiri în comparație cu acordul privind Sfera de siguranță, printre care introducerea unor definiții-cheie, obligații mai stricte legate de păstrarea datelor și transferurile ulterioare către țări terțe, crearea unui mediator pentru a garanta accesul la căi de atac individuale și o supraveghere independentă, un sistem de control și echilibru care să asigure drepturile persoanelor vizate (PCLOB), evaluări de conformitate interne și externe, o documentare și monitorizare mai periodică și mai riguroasă, disponibilitatea mai multor căi de atac, precum și rolul proeminent al autorităților naționale de protecție a datelor în ceea ce privește examinarea plângerilor;
3. reamintește că Grupul de lucru „Articolul 29” a stabilit termenul de 25 mai 2018 pentru soluționarea chestiunile restante, în caz contrar, acesta putând decide să aducă chestiunea Scutului de confidențialitate în fața instanțelor naționale pentru ca acestea să facă o trimitere preliminară la CJUE(11);
Aspecte instituționale/Numiri
4. regretă faptul că a durat atât de mult timp pentru a-i desemna pe cei doi membri suplimentari în contextul numirii președintelui PCLOB și îndeamnă Senatul să analizeze profilurile acestora pentru a ratifica desemnarea lor, astfel încât să se restabilească cvorumul agenției independente și să i se permită acesteia să își îndeplinească misiunile de prevenire a terorismului și de protecție a vieții private și a libertăților civile;
5. își exprimă îngrijorarea legată de faptul că lipsa unui președinte și a unui cvorum a limitat capacitatea PCLOB de a acționa și de a-și îndeplini obligațiile; subliniază că, în perioada în care cvorumul nu este atins, PCLOB nu poate iniția noi proiecte de consiliere sau de supraveghere și nu poate angaja personal; reamintește faptul că PCLOB nu a publicat încă raportul său îndelung așteptat privind desfășurarea supravegherii în temeiul Ordinului executiv 12333 și nu a furnizat informații privind funcționarea concretă a acestui ordin executiv și privind necesitatea și proporționalitatea sa în ceea ce privește interferențele la nivelul protecției datelor în acest context; ia act de faptul că acest raport este deosebit de necesar, având în vedere că modul în care Ordinul executiv 12333 este utilizat este incert și imprevizibil; regretă faptul că PCLOB nu a publicat un nou raport privind secțiunea 702 din FISA înainte de a fi fost reautorizată în ianuarie 2018; consideră că absența cvorumului subminează în mod grav garanțiile și asigurările de conformitate și de supraveghere emise de autoritățile din SUA; îndeamnă, așadar, autoritățile din SUA să numească fără întârziere noii membri ai Comitetului și să-i confirme în funcție;
6. având în vedere faptul că Directiva prezidențială nr. 28 (PPD 28) este unul dintre elementele centrale pe care se bazează Scutul de confidențialitate, solicită publicarea raportului PCLOB privind PPD 28, care face, în continuare, obiectul privilegiului prezidențial și, prin urmare, nu a fost încă publicat;
7. își reiterează poziția potrivit căreia mecanismul Ombudsmanului instituit de Departamentul de Stat al SUA nu este suficient de independent și nu este investit cu competențe efective suficiente pentru a-și îndeplini atribuțiile și a oferi căi de atac eficace pentru cetățenii UE; subliniază faptul că trebuie precizate competențele exacte ale mecanismului Ombudsmanului, în special în ceea ce privește competențele sale față de comunitatea serviciilor de informații și eficacitatea reală a căilor de atac împotriva deciziilor sale; regretă faptul că Ombudsmanul poate doar solicita anumite măsuri și informații din partea organismelor guvernamentale ale SUA și nu poate ordona autorităților să înceteze și să pună capăt supravegherii ilegale sau să distrugă definitiv informațiile; subliniază că, deși există un Ombudsman interimar, până în prezent administrația SUA nu a numit încă un nou Ombudsman permanent, ceea ce nu favorizează încrederea reciprocă; consideră că, în absența numirii unui Ombudsman independent, cu experiență și care să dispună de competențe suficiente, garanțiile SUA potrivit cărora cetățenii UE beneficiază de căi de atac eficiente sunt nule și neavenite;
8. ia act de recenta confirmare de către Senat a unui nou președinte și a patru comisari ai Comisiei Federale pentru Comerț (CFC); regretă că până la confirmarea menționată au fost vacante patru din cele cinci mandate din cadrul CFC, având în vedere faptul că CFC este agenția competentă însărcinată cu asigurarea respectării principiilor Scutului de confidențialitate de către organizațiile din SUA;
9. subliniază faptul că dezvăluirile recente privind practicile Facebook și Cambridge Analytica evidențiază necesitatea unor acțiuni proactive de supraveghere și de asigurare a aplicării normelor, care să nu se bazeze doar pe reclamații, ci să prevadă verificări sistematice a conformității practice a politicilor de confidențialitate cu principiile Scutului de confidențialitate pe tot parcursul ciclului de certificare; invită autoritățile UE competente în materie de protecție a datelor să ia măsurile necesare și să suspende transferurile în cazurile de neconformitate;
Aspecte comerciale
10. consideră că, în scopul de a asigura transparența și a evita declarațiile de certificare false, Departamentul Comerțului al Statelor Unite nu ar trebui să tolereze societățile americane care fac declarații publice despre certificarea lor în cadrul Scutului de confidențialitate înainte ca acesta să fi finalizat procesul de certificare și să le fi inclus pe lista Scutului de confidențialitate; este preocupat de faptul că Departamentul Comerțului nu a folosit posibilitatea prevăzută în Scutul de confidențialitate de a solicita copii ale clauzelor contractuale utilizate de societățile certificate în cadrul contractelor încheiate cu terți pentru a asigura conformitatea; consideră, prin urmare, că nu există un control eficace al respectării efective a dispozițiilor Scutului de confidențialitate de către societățile certificate; invită Departamentul Comerțului să efectueze în mod proactiv și periodic evaluări de conformitate ex officio pentru a monitoriza respectarea efectivă de către societăți a normelor și cerințelor Scutului de confidențialitate;
11. consideră că diversele căi de atac disponibile pentru cetățenii UE s-ar putea dovedi a fi prea complexe, greu de utilizat și, prin urmare, mai puțin eficace; constată că, astfel cum au subliniat societățile care furnizează mecanisme independente de recurs, majoritatea plângerilor sunt prezentate direct întreprinderilor de către persoane care caută informații generale privind Scutul de confidențialitate și prelucrarea datelor lor; recomandă, prin urmare, autorităților SUA să ofere cetățenilor, pe site-ul de internet al Scutului de confidențialitate, informații mai concrete cu privire la drepturile lor și căile de atac disponibile, într-un mod accesibil și ușor de înțeles;
12. având în vedere dezvăluirile recente privind utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal de către întreprinderi certificate în cadrul Scutului de confidențialitate, cum ar fi Facebook și Cambridge Analytica, invită autoritățile SUA însărcinate cu asigurarea respectării Scutului de confidențialitate să adopte fără întârziere măsuri cu privire la astfel de dezvăluiri, în deplină conformitate cu garanțiile și angajamentele oferite de a susține actualul Scut de confidențialitate și, dacă este cazul, să retragă aceste întreprinderi de pe lista Scutului de confidențialitate; de asemenea, solicită autorităților UE competente în materie de protecție a datelor să cerceteze astfel de dezvăluiri și, dacă este cazul, să suspende sau să interzică transferurile de date în temeiul Scutului de confidențialitate; consideră că dezvăluirile demonstrează clar că mecanismul Scutului de confidențialitate nu oferă o protecție adecvată a dreptului la protecția datelor;
13. este deosebit de îngrijorat de schimbarea în ceea ce privește serviciul Facebook pentru utilizatorii din țările terțe din afara Statelor Unite și a Canadei, care până în prezent au beneficiat de drepturi în temeiul legislației UE referitoare la protecția datelor și care sunt obligați acum să accepte ca operator de date Facebook SUA în loc de Facebook Irlanda; consideră că acest lucru reprezintă un transfer de date cu caracter personal a aproximativ 1,5 miliarde de utilizatori către o țară terță; are îndoieli serioase cu privire la faptul că o astfel de limitare la scară largă fără precedent a drepturilor fundamentale ale utilizatorilor unei platforme care este un monopol de facto corespunde obiectivului Scutului de confidențialitate; solicită autorităților pentru protecția datelor din UE să cerceteze această chestiune;
14. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, dacă această problemă nu este soluționată, utilizarea abuzivă a datelor cu caracter personal de către diferite entități care urmăresc să manipuleze opinia politică sau comportamentul de vot poate amenința procesul democratic și ideea de bază că alegătorii sunt capabili să ia decizii pentru sine în cunoștință de cauză și bazate pe fapte;
15. salută și sprijină invitațiile adresate legislatorului american de a se orienta spre o lege omnibus privind protecția vieții private și a datelor;
16. își reiterează preocupările cu privire la absența unor norme și garanții specifice în Scutul de confidențialitate pentru deciziile bazate pe prelucrarea și crearea automată de profiluri, care produc efecte juridice sau afectează în mod semnificativ persoanele; ia act de intenția Comisiei de a comanda un studiu cu scopul de a colecta dovezi concrete și de a evalua în continuare pertinența procesului decizional automatizat pentru transferurile de date în cadrul Scutului de confidențialitate; invită Comisia să prevadă norme specifice privind procesul decizional automatizat pentru a oferi garanții suficiente, dacă studiul recomandă acest lucru; ia act, în această privință, de informațiile furnizate de revizuirea comună potrivit cărora nu poate avea loc un proces decizional automatizat pe baza datelor cu caracter personal care au fost transferate în cadrul Scutului de confidențialitate; regretă că, potrivit Grupului de lucru „Articolul 29”, reacțiile din partea societăților au rămas foarte generale, rămânând neclar dacă aceste afirmații corespund cu realitatea din toate întreprinderile care aderă la Scutul de confidențialitate; subliniază, de asemenea, aplicabilitatea Regulamentului general privind protecția datelor în condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RGPD;
17. subliniază că ar trebui aduse îmbunătățiri în ceea ce privește interpretarea și procesarea datelor legate de resursele umane din cauza interpretării diferite a noțiunii de „resurse umane” de către guvernul SUA, pe de o parte, și Comisia și Grupul de lucru „Articolul 29”, pe de altă parte; este pe deplin de acord cu invitația adresată de Grupul de lucru „Articolul 29” Comisiei de a desfășura negocieri cu autoritățile SUA pentru a modifica mecanismul Scutului de confidențialitate cu privire la această chestiune;
18. își reiterează îngrijorarea cu privire la faptul că principiile Scutului de confidențialitate nu urmează modelul UE de prelucrare bazată pe consimțământ, ci permit clauza „opt-out” sau dreptul la opoziție numai în situații foarte specifice; îndeamnă, prin urmare, în lumina revizuirii comune, ca Departamentul Comerțului să colaboreze cu autoritățile europene pentru protecția datelor pentru a oferi orientări mai precise în ceea ce privește principiile esențiale ale Scutului de confidențialitate, cum ar fi principiul opțiunii, principiul notificării, transferurile ulterioare, relația operator-persoană împuternicită de către operator și accesul, care sunt mult mai în concordanță cu drepturile persoanelor vizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679;
19. își reiterează îngrijorarea cu privire la respingerea de către Congres, în martie 2017, a normei prezentate de Comisia federală pentru comunicații referitoare la „Protecția vieții private a clienților serviciilor de bandă largă și ai altor servicii de telecomunicații”, care, în practică, elimină normele referitoare la protecția vieții private în contextul serviciilor de bandă largă, ce ar fi obligat furnizorii de servicii de internet să obțină consimțământul explicit al consumatorilor înainte de vânzarea sau schimbul de date de navigare pe internet și alte informații confidențiale cu agențiile de publicitate și alte întreprinderi; consideră că acest lucru reprezintă o altă amenințare la adresa protecției vieții private în Statele Unite;
Aspecte legate de asigurarea respectării legii și securitatea națională
20. consideră că termenul „securitate națională” din mecanismul Scutului de confidențialitate nu este circumscris în mod specific pentru a garanta că încălcările în materie de protecție a datelor pot fi efectiv examinate în instanțe pentru a asigura respectarea unui control strict a ceea ce este necesar și proporțional; solicită, prin urmare, o definiție clară a conceptului de „securitate națională”;
21. ia act de faptul că numărul de obiective în temeiul secțiunii 702 din Legea privind supravegherea activităților străine de spionaj (FISA) a crescut din cauza evoluțiilor tehnologice și ale modelelor de comunicare, precum și a amenințărilor aflate în continuă schimbare;
22. regretă faptul că SUA nu a profitat de oportunitatea oferită de recenta reautorizare a secțiunii 702 din FISA pentru a include garanțiile prevăzute în PPD 28; solicită dovezi și angajamente obligatorii din punct de vedere juridic care să garanteze că colectarea de date în temeiul secțiunii 702 din FISA nu se face fără discernere și că accesul nu este realizat în mod generalizat (colectare în masă), ceea ce este în opoziție cu Carta UE; ia act de explicația Comisiei din documentul de lucru al serviciilor sale potrivit căreia supravegherea în temeiul secțiunii 702 din FISA se bazează întotdeauna pe selectori și, prin urmare, nu permite colectarea în masă; se alătură, așadar, solicitării Grupului de lucru „Articolul 29”care dorește o versiune actualizată a raportului PCLOB referitor la definiția noțiunii de „obiective”, la „sarcina selectorilor” și la procesul concret de aplicare a selectorilor în contextul programului UPSTREAM pentru a preciza și analiza dacă, în acest context, are loc un acces în masă la datele cu caracter personal; regretă că persoanele fizice din UE sunt excluse de la protecția suplimentară oferită de reautorizarea secțiunii 702 din FISA; regretă că reautorizarea secțiunii 702 conține mai multe modificări care sunt numai procedurale și nu abordează aspectele cele mai problematice, astfel cum a observat și Grupul de lucru „Articolul 29”; invită Comisia să trateze cu seriozitate viitoarea analiză a Grupului de lucru „Articolul 29” referitoare la secțiunea 702 din FISA și să acționeze în consecință;
23. afirmă că reautorizarea secțiunii 702 din legea FISA pentru încă șase ani pune sub semnul întrebării legalitatea Scutului de confidențialitate;
24. își reiterează îngrijorarea cu privire la Ordinul executiv 12333, care permite Agenției Naționale de Securitate (NSA) să transmită un volum mare de date cu caracter personal, colectate fără mandat, hotărâre judecătorească sau autorizație a Congresului, altor 16 agenții, inclusiv FBI, Agenția Națională Antidrog și Departamentul pentru Securitate Internă; regretă absența oricărui control jurisdicțional al activităților de supraveghere desfășurate în temeiul Ordinului executiv 12333;
25. subliniază obstacolele persistente în ceea ce privește căile de atac pentru cetățenii din afara SUA, care fac obiectul unei măsuri de supraveghere pe baza secțiunii 702 din FISA sau a Ordinului executiv 12333, din cauza cerințelor procedurale privind calitatea de a exercita acțiunea („standing”), astfel cum sunt interpretate în prezent de instanțele din SUA, pentru a permite cetățenilor din afara SUA să introducă acțiuni în justiție în fața instanțelor din SUA împotriva deciziilor care îi afectează;
26. își exprimă îngrijorarea cu privire la consecințele Ordinului executiv 13768 referitor la „Îmbunătățirea siguranței publice pe teritoriul Statelor Unite” asupra căilor de atac judiciare și administrative disponibile pentru persoanele fizice în SUA, deoarece măsurile de protecție din Legea privind protecția informațiilor cu caracter personal nu se mai aplică pentru cetățenii din afara SUA; ia act de poziția Comisiei potrivit căreia evaluarea adecvării nu se bazează pe măsurile de protecție prevăzute de Legea privind protecția informațiilor cu caracter personal și că, prin urmare, acest Ordin executiv nu afectează Scutul de confidențialitate; consideră că Ordinul executiv 13768 indică totuși intenția guvernului SUA de a anula garanțiile privind protecția datelor acordate anterior pentru cetățenii UE și de a nu ține cont de angajamentele asumate față de UE în cursul președinției Obama;
27. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la adoptarea recentă a Legii de clarificare a utilizării legale a datelor în străinătate (Clarifying Lawful Overseas Use of Data Act - CLOUD Act, H.R. 4943), care extinde competențele autorităților americane și străine de aplicare a legii pentru a viza și accesa datele persoanelor dincolo de frontierele internaționale, fără a recurge la instrumentele tratatelor de asistență juridică reciprocă (MLAT), care prevăd garanții adecvate și respectă competențele judiciare ale țărilor în care sunt situate informațiile; subliniază faptul că Legea CLOUD ar putea avea implicații grave pentru UE, deoarece are un domeniu amplu de aplicare și poate crea un conflict cu legislația UE în materie de protecție a datelor;
28. consideră că o soluție mai echilibrată ar fi fost să se consolideze actualul sistem internațional de MLAT, cu scopul de a încuraja cooperarea internațională și judiciară; reiterează că, astfel cum este consacrat în articolul 48 din Regulamentul general privind protecția datelor, asistența juridică reciprocă și alte acorduri internaționale constituie mecanismele privilegiate pentru a permite accesul la date cu caracter personal în străinătate;
29. regretă faptul că autoritățile SUA nu au reușit să își îndeplinească în mod proactiv angajamentul de a furniza Comisiei informații complete și în timp util cu privire la evoluțiile care ar putea fi relevante pentru Scutul de confidențialitate, inclusiv nerespectarea obligației de a notifica Comisiei modificările intervenite în cadrul juridic din SUA, de exemplu, în ceea ce privește Ordinul executiv 13768 al președintelui Trump referitor la „Îmbunătățirea siguranței publice pe teritoriul Statelor Unite” sau abrogarea normelor privind protecția vieții private pentru furnizorii de servicii de internet;
30. reamintește că, astfel cum se menționează în rezoluția sa din 6 aprilie 2017, nici principiile Scutului de confidențialitate, nici scrisorile în care administrația SUA nu oferă precizări și garanții care să demonstreze existența unor drepturi la căi de atac judiciare eficiente pentru persoanele fizice din UE, în contextul utilizării datelor lor cu caracter personal de către autoritățile SUA în scopul aplicării legii și al interesului public, ceea ce a fost subliniat de CJUE în hotărârea sa din 6 octombrie 2015 ca fiind elementul esențial al dreptului fundamental consacrat în articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE;
Concluzii
31. solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că Scutul de confidențialitate va respecta pe deplin Regulamentul (UE) 2016/679, care se aplică începând de la 25 mai 2018, precum și Carta drepturilor fundamentale a UE, astfel încât criteriul de adecvare să nu ducă la lacune sau la avantaje competitive pentru societățile americane;
32. regretă faptul că Comisia și autoritățile americane competente nu au reluat discuțiile privind acordul referitor la Scutul de confidențialitate și nu au instituit niciun plan de acțiune pentru a soluționa cât mai curând posibil problema deficiențelor identificate, astfel cum a solicitat Grupul de lucru „Articolul 29” în raportul său din decembrie referitor la evaluarea comună; invită Comisia și autoritățile SUA competente să facă acest lucru fără întârziere;
33. reamintește că viața privată și protecția datelor reprezintă drepturi fundamentale exercitabile legal consacrate în tratate, în Carta UE și în Convenția europeană a drepturilor omului, precum și în legislație și jurisprudență; subliniază faptul că acestea trebuie să fie aplicate într-un mod care nu împiedică în mod inutil comerțul sau relațiile internaționale, dar nu pot fi comparate cu interesele comerciale sau politice;
34. consideră că actualul Scut de confidențialitate nu furnizează nivelul adecvat de protecție prevăzut de dreptul Uniunii privind protecția datelor și de Carta drepturilor fundamentale a UE, potrivit interpretării CJUE;
35. consideră că, dacă Statele Unite nu respectă pe deplin cerințele până la 1 septembrie 2018, Comisia nu a acționat în conformitate cu articolul 45 alineatul (5) din RGPD; prin urmare, solicită Comisiei să suspende Scutul de confidențialitate până când autoritățile SUA nu respectă termenii acestuia;
36. încredințează Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne sarcina de a continua să monitorizeze evoluțiile din acest domeniu, inclusiv cu privire la cauzele înaintate CJUE, precum și de a supraveghea acțiunile întreprinse în urma recomandărilor formulate în rezoluție;
o o o
37. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.
Efectele negative ale Legii conformității fiscale a conturilor străine din SUA asupra cetățenilor UE
129k
53k
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 referitoare la efectele negative ale Legii SUA referitoare la conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (FATCA) asupra cetățenilor UE și îndeosebi asupra „americanilor accidentali” (2018/2646(RSP))
– având în vedere articolele 7, 8 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 8 și 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului,
– având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(1),
– având în vedere Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază(2),
– având în vedere Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal(3),
– având în vedere concluziile Consiliului din 11 octombrie 2016 privind transparența fiscală,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 iulie 2016 privind măsuri suplimentare de sporire a transparenței și de întărire a luptei împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale (COM(2016)0451),
– având în vedere recomandarea sa din 13 decembrie 2017 către Consiliu și Comisie în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(5),
– având în vedere Standardul comun de raportare al OCDE, aprobat de Consiliul OCDE la 15 iulie 2014,
– având în vedere întrebările adresate Comisiei și Consiliului cu privire la efectele negative ale FATCA asupra cetățenilor UE și îndeosebi asupra „americanilor accidentali” (O-000052/2018 – B8-0033/2018 și O-000053/2018 – B8-0032/2018),
– având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Comisia sa pentru petiții a fost sesizată printr-o petiție colectivă adresată de mai mulți cetățeni europeni care își exprimă preocupările cu privire la efectele negative ale FATCA, ale acordurilor interguvernamentale de punere în aplicare a FATCA și ale impozitării în funcție de cetățenie la nivel extrateritorial;
B. întrucât de la intrarea în vigoare a FATCA și a acordurilor interguvernamentale de punere în aplicare a sa încheiate între statele membre și SUA, instituțiile financiare din UE sunt obligate, sub amenințarea unor sancțiuni extrem de severe care cuprind retragerea licenței bancare în SUA, inclusiv un impozit la sursă de 30 %, să comunice Fiscului american, prin guvernele lor naționale, informații detaliate cu privire la conturile deținute de eventualele „persoane din SUA”; întrucât acest lucru ar putea constitui o încălcare a legislației europene privind protecția datelor și drepturile fundamentale;
C. întrucât obiectivul FATCA este acela de a preveni evaziunea fiscală practicată de „persoanele din SUA” și întrucât legea impune instituțiilor financiare străine să caute „persoanele din SUA”, analizând o serie de indicatori, cum ar fi locul nașterii în Statele Unite, un număr de telefon din SUA și indicii cu privire la o procură acordată unei persoane cu adresă în SUA asupra contului respectiv, caz în care această persoană trebuie să dovedească că nu este „persoană din SUA”;
D. întrucât această utilizare a indicatorilor, prevăzută de FATCA, poate avea ca rezultat expunerea și pedepsirea arbitrară a unor persoane care s-ar putea, în realitate, să nu aibă legături substanțiale cu SUA; întrucât, în practică, FATCA include un grup mare de persoane, cum ar fi cele cu dublă cetățenie europeană/americană și membrii familiilor acestora din afara SUA și, în special, așa-numiții „americani accidentali”, care au dobândit cetățenia americană prin naștere accidentală, dar care nu mențin nicio legătură cu SUA, nu au trăit, lucrat sau studiat vreodată în SUA și nu dețin numere de securitate socială americană;
E. întrucât Comisia recunoaște că FATCA și acordurile interguvernamentale aferente par să aibă efectul neintenționat de a îngrădi accesul la servicii financiare în UE pentru cetățenii americani sau pentru orice persoane în legătură cu care există indicii că ar intra sub incidența FATCA („persoanele din SUA”).
F. întrucât viețile și mijloacele de trai a mii de cetățeni europeni care respectă legea și ale familiilor acestora sunt afectate zilnic în mod grav de FATCA, dat fiind că cei care intră sub incidența definiției „persoanei din SUA” își văd conturile de economii blocate sau le este refuzat accesul la toate serviciile bancare inclusiv la asigurările de viață, pensii și ipoteci din cauza reticenței instituțiilor financiare de a elabora rapoartele costisitoare prevăzute de FATCA; întrucât, în plus, datele cu caracter personal ale membrilor cu cetățenie europeană ai familiilor lor sunt transmise SUA, iar accesul la servicii bancare europene le este îngrădit (de exemplu în cazul conturilor și ipotecilor comune);
G. întrucât „americanii accidentali” care nu doresc să fie afectați de FATCA sunt obligați să renunțe oficial la cetățenia americană, ceea ce reprezintă un proces foarte anevoios în care este obligatorie deținerea unui număr de securitate socială sau de identificare fiscală internațională din SUA, majoritatea americanilor accidentali neavând un astfel de număr;
H. întrucât platformele de internet americane precum AirBnB, Tripadvisor și Amazon au obligația de a colecta informații de la toți cetățenii UE care utilizează aceste servicii online, precum și de a le transmite autorității fiscale federale americane (IRS); întrucât această practică urmărește să stabilească dacă utilizatorul este cetățean al SUA, și, prin urmare, să stabilească dacă profiturile realizate prin intermediul platformelor respective fac obiectul raportării fiscale din SUA, în contextul FATCA; întrucât această practică nu este, în mod clar, în conformitate cu normele UE privind protecția datelor;
I. întrucât Directiva 2014/92/UE (Directiva privind conturile de plăți) obligă statele membre să se asigure că instituțiile financiare nu discriminează consumatorii în funcție de naționalitate sau locul de reședință;
J. întrucât termenul limită de transpunere de către statele membre a Directivei privind conturile de plăți a fost 18 septembrie 2016;
K. întrucât Parlamentul, în Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, a luat act de marcanta lipsă de reciprocitate dintre SUE și UE în cadrul acordului FATCA;
L. întrucât FATCA și Standardul comun de raportare al OCDE privind schimbul automat de informații fiscale sunt instrumente extrem de importante în combaterea corupției și a evaziunii și fraudei fiscale cu caracter transfrontalier;
M. întrucât Adunarea Națională a Franței a publicat un raport în octombrie 2016 ca urmare a misiunii bipartite de investigare a efectelor extrateritoriale ale unor instrumente juridice americane, printre care și FATCA, raport care recomanda guvernului francez fie să negocieze un amendament la tratatul fiscal încheiat cu SUA, fie să solicite modificarea legislației americane de către legiuitorii SUA pentru a permite „americanilor accidentali” de cetățenie franceză să iasă din evidențele sistemului administrativ american și să renunțe la cetățenia americană nedorită în mod gratuit , fără înregistrarea datelor lor și fără sancțiuni; întrucât recent a fost instituită o comisie al cărui mandat constă în mod specific în examinarea chestiunilor ce țin de impozitarea extrateritorială de către autoritățile americane a „americanilor accidentali” de cetățenie franceză, iar în noiembrie 2017 au fost depuse rezoluții atât în Senat, cât și în Adunarea Națională pe această temă; întrucât, la 15 mai 2018, prin vot unanim, Senatul francez a adoptat o rezoluție, invitând guvernul francez să ia de îndată măsuri pentru a se asigura că dreptul „americanilor accidentali” francezi la un cont bancar este respectat, că practicile discriminatorii adoptate de băncile franceze în urma promulgării FATCA vor înceta și că va fi lansată imediat o campanie care să îi informeze pe cetățenii francezi ce locuiesc în SUA cu privire la implicațiile cetățeniei americane și la legislația fiscală; întrucât rezoluția solicită, de asemenea, să se depună eforturi diplomatice importante pentru a găsi o soluție pentru „americanii accidentali” francezi, care să le permită să renunțe la cetățenia americană nedorită în mod gratuit, fără înregistrarea datelor lor și fără sancțiuni, și ca SUA să își respecte promisiunea de reciprocitate în baza căreia Franța a aprobat semnarea acordului său interguvernamental;
N. întrucât Statele Unite și Eritreea sunt singurele două țări din lume care au adoptat impozitarea în funcție de cetățenie, Eritreea fiind condamnată de ONU pentru eforturile sale de impozitare a diasporei;
O. întrucât Statele Unite au adoptat în 2017 o importantă reformă fiscală, care însă nu a abrogat principiul impozitării în funcție de cetățenie pentru persoanele fizice, ci a introdus impozitarea pe bază teritorială pentru corporațiile multinaționale din SUA,
1. invită statele membre și Comisia să se asigure că drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor, în special ale „americanilor accidentali”, sunt garantate, îndeosebi dreptul la viața privată și de familie, dreptul la confidențialitate și principiul nediscriminării, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană a drepturilor omului;
2. solicită statelor membre să asigure transpunerea completă și corectă a Directivei privind conturile de plăți, mai ales a articolelor 15 și 16 din aceasta, și să garanteze dreptul tuturor cetățenilor UE de a avea acces la un cont de plăți cu caracteristici de bază, indiferent de naționalitatea lor;
3. invită Comisia să accelereze analiza sa a măsurilor naționale de transpunere a Directivei privind conturile de plăți și să includă în evaluarea sa și situația „americanilor accidentali”, a persoanelor cu dublă cetățenie și a cetățenilor americani cu reședința legală în UE, acordând atenția cuvenită oricărei forme de discriminare practicate de către instituțiile financiare a contribuabililor cu reședința legală în UE și cu statut de „persoană din SUA” în sensul FATCA;
4. îndeamnă insistent Comisia să inițieze fără întârziere proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul încălcărilor constatate în transpunerea Directivei privind conturile de plăți și să prezinte un raport Parlamentului și Consiliului cu privire la măsurile luate pentru a garanta corecta transpunere a acesteia;
5. subliniază importanța de a asigura un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal transferate către SUA în temeiul FATCA, în deplină conformitate cu legislația națională și UE privind protecția datelor; invită statele membre să își revizuiască acordurile interguvernamentale și să le modifice, dacă este necesar, în vederea alinierii lor cu drepturile și principiile din Regulamentul general privind protecția datelor; îndeamnă insistent Comisia și Comitetul european pentru protecția datelor să investigheze fără întârziere toate cazurile de încălcare a legislației UE privind protecția datelor de către acele state membre ale căror legislații autorizează transferul de date cu caracter personal către Fiscul american în scopul aplicării FATCA și să demareze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul acelor state membre care nu asigură în mod adecvat respectarea legislației europene privind protecția datelor;
6. invită Comisia să facă o evaluare completă a impactului FATCA și a practicii extrateritoriale a SUA de impozitare în funcție de cetățenie a cetățenilor europeni, a instituțiilor financiare din UE și a economiilor europene, ținând cont de eforturile în curs depuse de Franța și de alte state membre, și invită Comisia să ilustreze eventualele discrepanțe grave dintre cetățenii și/sau rezidenții UE din diferite state membre, în special în ceea ce privește normele UE privind protecția datelor și standardele privind drepturile fundamentale, astfel cum sunt acestea afectate de FATCA și de „indiciile care arată o legătură cu SUA”; invită Comisia să evalueze în mod cuprinzător asigurarea reciprocității în cadrul aplicării FATCA sau absența reciprocității, în întreaga UE, precum și respectarea de către SUA a obligațiilor care îi revin în temeiul diferitelor acorduri interguvernamentale semnate cu statele membre;
7. invită Comisia să evalueze situația și, dacă este necesar, să ia măsuri pentru a asigura că drepturile și valorile europene fundamentale consacrate prin Carta drepturilor fundamentale și Convenția europeană a drepturilor omului, cum ar fi dreptul la intimitate și principiul nediscriminării, precum și legislația UE privind protecția datelor sunt respectate în contextul aplicării FATCA și al schimbului automat de informații fiscale cu Statele Unite;
8. regretă lipsa inerentă de reciprocitate a acordurilor interguvernamentale semnate de statele membre, mai ales în ceea ce privește cantitatea de informații care face obiectul schimbului, aceasta fiind mai importantă pentru statele membre decât pentru Statele Unite; invită toate statele membre să suspende, în mod colectiv, aplicarea acordurilor lor interguvernamentale (sau schimbul de informații, altele decât cele privind conturile deținute în UE de către cetățeni americani care își au reședința în SUA) până când SUA va fi de acord cu o abordare multilaterală a schimbului automat de informații, fie prin abrogarea FATCA și adoptarea Standardului comun de raportare, fie prin renegocierea FATCA la nivelul UE și cu obligații reciproce privind schimbul de informații, identice de ambele părți ale Atlanticului;
9. invită Comisia și Consiliul să prezinte o abordare europeană comună a FATCA pentru a proteja cum se cuvine drepturile cetățenilor europeni (mai ales pe cele ale „americanilor accidentali”) și pentru a îmbunătăți reciprocitatea pe picior de egalitate în ceea ce privește schimburile automate de informații cu SUA;
10. solicită Consiliului să acorde Comisiei un mandat pentru deschiderea negocierilor pentru un acord FATCA UE-SUA care să asigure reciprocitatea deplină în schimburile de informații, să respecte principiile fundamentale ale legislației UE, precum și Directiva privind conturile de plăți, și care să permită „americanilor accidentali” din UE să renunțe la cetățenia americană nedorită în mod gratuit, fără înregistrarea datelor lor și fără sancțiuni;
11. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2018 conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru întreprinderile sociale și solidare (2016/2237(INL))
– având în vedere Declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații,
– având în vedere articolul 225 și articolul 50 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(1),
– având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la inițiativa pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale(2),
– având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(3),
– având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa”(4),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului și al Consiliului(5),
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6), și, în special articolul 2 alineatul (1) al acestuia,
– având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7), și, în special articolul 20 a acesteia,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului(8),
– având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind statutul societăților mutuale europene(9),
– având în vedere studiul din iulie 2011 comandat de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului European, intitulat „Rolul societăților mutuale în secolul al XXI-lea”,
– având în vedere raportul Grupului de experți al Comisiei Europene privind antreprenoriatul social (GECES) din octombrie 2016 intitulat „Viitorul economiei sociale și al întreprinderilor care operează în acest sector”(10),
– având în vedere studiul din februarie 2017 comandat de Departamentul tematic C din Parlamentul European intitulat „Un statut european pentru întreprinderile sociale și cele bazate pe solidaritate”,
– având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0231/2018),
A. întrucât conceptele de „întreprindere socială” și „întreprindere solidară” sunt adesea utilizate ca sinonime, deși acestea reprezintă realități care nu se suprapun întotdeauna și care pot varia foarte mult între statele membre; întrucât conceptul de „întreprindere socială” se referă în principal la organizațiile din economia socială tradițională, precum cooperativele, organizațiile mutuale, asociațiile și fundațiile; întrucât limitele conceptului de „întreprindere socială” dau naștere unor discuții importante între sociologi și avocați; întrucât este imperativ să se treacă fără întârziere la o mai bună recunoaștere a conceptului de „întreprindere socială și solidară”, prin stabilirea unei definiții juridice de bază, care ar putea aduce o contribuție solidă la eforturile depuse de Uniunea Europeană și de statele membre pentru dezvoltarea întreprinderilor sociale și solidare, astfel încât acestea să poată, de asemenea, să profite de piața internă;
B. întrucât economia socială și solidară are o contribuție importantă la economia Uniunii; întrucât, în rezoluțiile sale din 19 februarie 2009, 20 noiembrie 2012 și 10 septembrie 2015, Parlamentul a subliniat faptul că economia socială și solidară este o sursă de locuri de muncă pentru mai mult de 14 milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5 % din lucrătorii din UE și 10 % din întreprinderile din Uniune; întrucât acest sector s-a dovedit deosebit de rezistent la criza economică și financiară și are potențial pentru inovarea socială și tehnologică, pentru crearea de locuri de muncă decente, favorabile incluziunii, locale și sustenabile, încurajând creșterea economică, protecția mediului și consolidând coeziunea socială, economică și regională; întrucât întreprinderile sociale și solidare scot în evidență noi modalități de abordare a problemelor sociale într-o lume care se schimbă rapid; întrucât economia socială și solidară continuă să se dezvolte și constituie astfel un factor determinant pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, și ar trebui să fie încurajată și susținută;
C. întrucât există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește modul în care reglementează întreprinderile sociale și solidare și formele de organizare aflate la dispoziția antreprenorilor sociali în sistemele lor juridice; întrucât diversele forme de organizare alese de întreprinderile sociale și solidare depind de cadrele juridice existente, de economia politică a prestațiilor sociale și a solidarității, precum și de tradițiile culturale și istorice din fiecare stat membru;
D. întrucât, în unele state membre, au fost create forme juridice specifice fie prin adaptarea modelului cooperativelor, societăților mutuale, asociațiilor sau fundațiilor și altele, fie prin introducerea unor forme juridice care recunosc angajamentul social asumat de o multitudine de entități și care includ unele caracteristici specifice întreprinderilor sociale și solidare; întrucât în alte state membre nu a fost creată nicio formă juridică specifică pentru întreprinderile sociale și solidare și, prin urmare, acestea funcționează folosind forme juridice preexistente, inclusiv forme juridice utilizate de întreprinderile convenționale, cum ar fi societăți cu răspundere limitată sau societăți pe acțiuni; întrucât, în unele state membre, forma juridică pe care o pot adopta întreprinderile sociale și solidare poate fi opțională; întrucât ar trebui menționat că, chiar atunci când au fost concepute forme juridice specifice pentru întreprinderile sociale, acestea optează frecvent pentru alte forme juridice, care se potrivesc mai bine cu nevoile și obiectivele lor;
E. întrucât adoptarea unor cadre juridice diferite pentru întreprinderile sociale și solidare în multe state membre confirmă dezvoltarea unui nou tip de antreprenoriat, bazat pe principiul solidarității și al responsabilității și axat mai mult pe crearea de valoare adăugată socială, conexiuni locale și promovarea unei economii mai durabile; întrucât această diversitate confirmă, de asemenea, că antreprenoriatul social este un domeniu inovator și cu un caracter pozitiv;
F. Întrucât, în Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului, Parlamentul subliniază că inovarea socială are în vedere dezvoltarea și implementarea de noi idei de produse, servicii sau modele de organizare socială, menite să răspundă noilor cerințe și provocări sociale, teritoriale și de mediu, cum ar fi îmbătrânirea populației, depopularea, concilierea vieții profesionale cu viața familială, gestionarea diversității, combaterea șomajului în rândul tinerilor, integrarea celor mai excluși de pe piața muncii și combaterea schimbărilor climatice;
G. întrucât, având în vedere această diversitate de forme juridice disponibile pentru crearea unor întreprinderi sociale și solidare în toate statele membre, nu există un consens în Uniunea Europeană în acest moment pentru înființarea unei forme specifice de întreprindere socială și solidară; întrucât Parlamentul European a subliniat deja importanța dezvoltării de noi cadre juridice la nivelul Uniunii, dar a precizat întotdeauna că acestea ar trebui să fie facultative pentru întreprinderi în raport cu cadrele naționale și precedate de o evaluare a impactului, pentru a se ține seama de existența unor modele diferite de antreprenoriat social la nivelul statelor membre; întrucât Parlamentul a subliniat, de asemenea, că eventualele măsuri ar trebui să aibă valoare adăugată la nivelul Uniunii;
H. întrucât dialogul social este de o importanță vitală atât pentru atingerea obiectivului economiei sociale de piață, care este ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, cât și pentru promovarea competitivității și echității în cadrul pieței unice a UE; întrucât dialogul social și consultarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor UE reprezintă o inovare socială importantă;
I. întrucât faptul că există mai multe forme juridice disponibile are avantajul de a le permite întreprinderilor sociale și solidare să își aleagă structura potrivită în funcție de condiții, de tradițiile locului de origine și de tipul de activitate pe care doresc să o realizeze;
J. întrucât, în pofida celor de mai sus, pe baza experienței naționale la nivelul statelor membre, este posibil să se stabilească anumite caracteristici și criterii specifice pe care ar trebui să le îndeplinească o întreprindere socială și solidară, indiferent de forma juridică pe care o adoptă, pentru a putea fi calificată drept întreprindere de acest tip; întrucât este de dorit să se stabilească, la nivelul Uniunii, un set comun de caracteristici și criterii sub formă de standarde minime, cu scopul de a crea un cadru juridic mai eficient și coerent pentru astfel de întreprinderi și de a se asigura că toate întreprinderile sociale și solidare, în ciuda diversității lor, au o identitate comună, indiferent de statul membru unde au fost înființate; întrucât aceste caracteristici instituționale ar trebui să permită întreprinderilor sociale și solidare să aibă, în continuare, un avantaj în raport cu alte modalități alternative de organizare a prestării de servicii, inclusiv servicii sociale;
K. întrucât, în comunicarea sa din 25 octombrie 2011 („Inițiativa pentru antreprenoriatul social”), Comisia a definit o întreprindere socială ca un „actor al economiei sociale, [...] al cărui principal obiectiv este cel de a avea o incidență socială mai curând decât cel de a genera profit pentru proprietarii sau partenerii săi. Ea funcționează pe piață furnizând bunuri și servicii în mod antreprenorial și inovator și își utilizează, cu predilecție, excedentele în scopuri sociale. Aceasta face obiectul unei gestionări responsabile și transparente, îndeosebi prin asocierea angajaților săi, a clienților săi și a părților interesate de activitățile sale economice”;
L. întrucât, în sensul Regulamentului (UE) nr. 1296/2013, „întreprindere socială” înseamnă o întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care:
(a)
în conformitate cu statutul, actul constitutiv sau cu orice alt document statutar pe baza căruia a fost înființată întreprinderea, are drept obiectiv principal mai degrabă obținerea unui impact social pozitiv și cuantificabil decât generarea de profit pentru proprietarii, membrii și acționarii săi, atunci când întreprinderea:
(i)
oferă servicii sau bunuri care generează o rentabilitate socială ridicată; și/sau
(ii)
utilizează o metodă de producție de bunuri sau servicii care întruchipează obiectivul social al acesteia;
(b)
își utilizează profiturile în primul rând pentru a-și atinge obiectivul principal și a adoptat proceduri și norme predefinite privind distribuirea profiturilor către acționari și proprietari, care asigură că o astfel de distribuire nu subminează obiectivul principal; și
(c)
este administrată în spiritul unei întreprinderi, în mod responsabil și transparent, îndeosebi prin angrenarea lucrătorilor, clienților și a părților interesate afectate de activitățile sale economice;
M. întrucât, în rezoluția sa din 10 septembrie 2015, Parlamentul a afirmat că întreprinderile sociale și solidare, care nu trebuie să fie neapărat organizații fără scop lucrativ, sunt acele întreprinderi al căror scop constă în realizarea obiectivului lor social, care poate fi crearea de locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile, furnizarea de servicii membrilor lor sau, în general, generarea unui impact social și de mediu pozitiv, și care își reinvestesc profiturile în principal în scopul atingerii acestor obiective; întrucât întreprinderile sociale și solidare sunt caracterizate de angajamentul lor de a respecta următoarele valori:
–
prioritatea persoanei și a obiectivelor sociale asupra intereselor capitalului;
–
guvernanța democratică efectuată de către membri;
–
îmbinarea intereselor membrilor și utilizatorilor cu interesul general;
–
apărarea și aplicarea principiilor de solidaritate și responsabilitate;
–
reinvestirea surplusului de finanțare în obiective de dezvoltare pe termen lung sau în prestarea de servicii de interes pentru membri sau servicii de interes general;
–
adeziunea voluntară și deschisă;
–
gestionarea autonomă și independentă de autoritățile publice;
N. întrucât definițiile de mai sus sunt compatibile și reunesc elementele comune tuturor întreprinderilor sociale și solidare, indiferent de statul membru unde au fost înființate și de forma juridică pe care au ales să o adopte în temeiul dreptului intern; întrucât aceste caracteristici ar trebui să constituie baza pentru o definiție juridică transversală și definitivă a „întreprinderii sociale” convenită în mod universal și aplicată la nivelul Uniunii;
O. întrucât întreprinderile sociale și solidare sunt organizații private, independente de autoritățile publice;
P. întrucât întreprinderile sociale și solidare funcționează pe piață asemenea societăților comerciale; întrucât acest lucru înseamnă că acestea desfășoară activități de natură economică;
Q. întrucât zonele rurale oferă oportunități semnificative pentru întreprinderile sociale și întrucât, prin urmare, este esențial să existe o infrastructură adecvată în toate regiunile rurale;
R. întrucât educația și formarea trebuie să fie domenii prioritare în ceea ce privește promovarea culturii antreprenoriale în rândul tinerilor;
S. întrucât societățile mutuale care activează în domeniul asistenței medicale și al asistenței sociale în Uniune asigură locuri de muncă pentru 8,6 milioane de persoane și oferă sprijin pentru 120 de milioane de cetățeni; întrucât aceste societăți mutuale au o cotă de piață de 24 % și generează peste 4 % din PIB-ul Uniunii;
T. întrucât contribuția la crearea de valoare socială trebuie să fie obiectivul principal al unei întreprinderi sociale și solidare; întrucât aceste întreprinderi sociale și solidare ar trebui să urmărească în mod expres obiectivul de a aduce beneficii comunității în ansamblu sau unui grup specific de persoane, nu doar celor care au calitatea de membru; întrucât obiectivul social urmărit de întreprinderile sociale și solidare ar trebui să fie indicat în mod clar în documentele lor de înființare; întrucât noțiunea de întreprindere socială și solidară nu trebuie confundată cu responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI), deși unele întreprinderi comerciale cu activități semnificative în materie de RSI pot avea legături strânse cu antreprenoriatul social; întrucât întreprinderile sociale și solidare nu trebuie să aibă ca obiectiv crearea unui profit comercial tradițional, ci mai degrabă utilizarea oricărei valori adăugate create în scopul dezvoltării în continuare a proiectelor care au ca scop îmbunătățirea mediului în beneficiul grupurilor lor țintă;
U. întrucât digitalizarea, obiectivele ambițioase în domeniul schimbărilor climatice, migrarea, inegalitățile, dezvoltarea comunității, în special în zonele marginalizate, sistemul de protecție socială și serviciile de sănătate, nevoile persoanelor cu handicap și combaterea sărăciei, excluziunii sociale, șomajului pe termen lung și disparităților de gen prezintă un important potențial pentru antreprenoriatul social; întrucât majoritatea întreprinderilor sociale și solidare funcționează pe piață asemenea societăților comerciale, asumându-și riscuri economice;
V. întrucât întreprinderile sociale și solidare ar trebui să desfășoare activități utile din punct de vedere social; întrucât acestea pot desfășura o gamă largă de activități; întrucât întreprinderile sociale și solidare s-au implicat, în general, în furnizarea de servicii destinate îmbunătățirii condițiilor de viață ale comunității, în special în servicii de sprijinire a persoanelor aflate în situații precare sau afectate de excluziune socioeconomică și de facilitare a integrării în muncă pentru grupurile defavorizate; întrucât, în lumina valorii sociale create și a abilității lor de reintegrare a persoanelor aflate în șomaj de lungă durată, de a promova coeziunea socială și creșterea economică, există o tendință comună în legislația națională de a diversifica gama de activități pe care întreprinderile sociale și solidare au dreptul să le efectueze, cu condiția ca acestea să fie de interes general și/sau să aibă o utilitate socială, cum ar fi furnizarea de servicii în folosul comunității, inclusiv în domeniile educației, sănătății, culturii, locuințelor, activităților recreative și mediului;
W. întrucât întreprinderile sociale și solidare oferă un model de afaceri pentru secolul 21 care echilibrează nevoile sociale și financiare; întrucât întreprinderile sociale și solidare, sunt, în general, asociate cu inovarea socială, tehnologică și economică, ca urmare a extinderii activității lor în noi domenii ale producției de bunuri sau ale prestării de servicii, inclusiv serviciile de mediu, de sănătate, culturale, educaționale și recreative, și/sau a introducerii unor metode inovatoare de producție sau de organizare a muncii, menite să răspundă noilor cerințe și provocări sociale, teritoriale și de mediu, cum ar fi îmbătrânirea populației, depopularea, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, gestionarea diversității, combaterea șomajului în rândul tinerilor, integrarea celor mai excluși de pe piața muncii și combaterea schimbărilor climatice;
X. întrucât întreprinderile sociale și solidare, datorită caracterului lor social și incluziv, oferă locuri de muncă grupurilor de lucrători cel mai adesea excluse de pe piața forței de muncă și întrucât acestea au o contribuție semnificativă la reintegrarea șomerilor de lungă durată și la combaterea șomajului în general, contribuind astfel la coeziunea socială și la creșterea economică din UE;
Y. întrucât economia socială, având în vedere caracterul specific al întreprinderilor și organizațiilor care îi aparțin, normele sale specifice, angajamentele sociale, precum și metodele sale inovatoare, și-a demonstrat în numeroase rânduri rezistența în situații economice defavorabile și potențialul de a ieși mai repede din situații de criză;
Z. întrucât adesea, mai ales în întreprinderile mici și mijlocii, participarea financiară a lucrătorilor are un obiectiv social, așa cum o demonstrează exemplul de bune practici pentru reintegrarea cu succes a șomerilor de lungă durată din Spania prin forma juridică de „Sociedad Laboral (SL)”, unde șomerii pot folosi indemnizațiile de șomaj pentru a înființa o întreprindere de tip SL, creând astfel mai multe locuri de muncă, beneficiind de sprijin și orientare în chestiuni de management din partea statului membru;
AA. întrucât întreprinderile sociale și solidare nu sunt neapărat organizații non-profit și pot avea, de asemenea, scop lucrativ, cu condiția ca activitățile lor să îndeplinească integral criteriile de obținere a unei etichete europene a economiei sociale; întrucât, în pofida celor de mai sus, întreprinderile sociale și solidare ar trebui să se concentreze, înainte de toate, pe valorile sociale și pe realizarea unui impact pozitiv și durabil asupra bunăstării societății și a dezvoltării economice, mai degrabă decât pe generarea de profit pentru proprietarii, membrii și acționarii lor; întrucât, în acest context, în cazul întreprinderilor sociale și solidare, este esențial ca distribuția profiturilor și a activelor între membri sau acționari să facă obiectul unei limitări severe, cunoscută și ca „blocarea activelor”; întrucât ar putea fi permisă distribuția limitată a profiturilor, în funcție de forma juridică adoptată de întreprinderea socială și solidară, însă procedurile și normele care reglementează distribuția ar trebui stabilite astfel încât să se garanteze că aceasta nu va submina obiectivul principal social al întreprinderii; întrucât, în orice caz, cea mai mare și mai importantă parte a profiturilor realizate de o întreprindere socială și solidară ar trebui reinvestită sau utilizată în alt mod pentru a menține și atinge scopul său social;
AB. întrucât, pentru a fi eficace, constrângerea legată de nedistribuirea profitului ar trebui să acopere o serie de aspecte, în special plata dividendelor periodice, distribuirea rezervelor acumulate, transferul de active reziduale la dizolvarea entității, transformarea întreprinderii sociale și solidare în alt tip de organizație, dacă acest lucru este permis, și pierderea statutului de întreprindere socială și solidară; întrucât constrângerea legată de nedistribuirea profitului ar putea fi încălcată și indirect, în cazul în care angajații sau directorii sunt remunerați peste nivelul pieței fără nicio justificare;
AC. întrucât întreprinderile sociale și solidare ar trebui să fie gestionate în conformitate cu modelele de guvernanță democratică, implicând lucrătorii, clienții și părțile interesate afectate de activitate în procesul de luare a deciziilor; întrucât acest model participativ reprezintă o procedură structurală pentru a controla realizarea efectivă a obiectivelor sociale ale organizației; întrucât competențele decizionale ale membrilor nu ar trebui să se bazeze numai sau în principal pe eventualele participații pe care le dețin, chiar și atunci când modelul juridic adoptat pentru întreprinderea socială și solidară este al unei societăți comerciale;
AD. întrucât întreprinderile sociale și solidare pot adopta forma juridică a unei societăți comerciale în unele state membre; întrucât posibilitatea ca astfel de întreprinderi să fie recunoscute la nivel UE ca fiind întreprinderi sociale și solidare ar trebui să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe și condiții, pentru a soluționa eventualele contradicții între forma și modelul întreprinderii sociale și solidare;
AE. întrucât angajații întreprinderilor sociale și solidare ar trebui tratați similar cu angajații din întreprinderile comerciale clasice;
AF. întrucât impactul pozitiv asupra societății al întreprinderilor sociale și solidare poate justifica adoptarea unor acțiuni concrete în sprijinul acestora, cum ar fi plata subvențiilor și adoptarea de măsuri favorabile în domeniul fiscal și al achizițiilor publice; întrucât aceste măsuri ar trebui, în principiu, să fie considerate compatibile cu tratatele, deoarece vizează facilitarea dezvoltării unor activități sau domenii economice destinate în principal să aibă un impact pozitiv asupra societății, iar capacitatea acestor întreprinderi de a strânge fonduri și a genera profituri este în mod clar mai limitată decât cea a societăților comerciale;
AG. întrucât Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(11) stabilește condițiile și cerințele pentru înființarea fondurilor europene de antreprenoriat social,
AH. întrucât Uniunea ar trebui să creeze un certificat sau o etichetă pentru întreprinderile sociale și solidare cu scopul de a oferi o mai mare vizibilitate acestor întreprinderi și a promova un cadru juridic mai coerent; întrucât este esențial ca autoritățile publice să verifice și să se asigure că o anumită întreprindere îndeplinește cerințele pentru a i se elibera o etichetă de întreprindere socială și solidară, înainte de a i se acorda și a putea astfel să beneficieze de toate măsurile stabilite la nivelul UE în avantajul lor; întrucât certificatul unei întreprinderi sociale și solidare ar trebui revocat în cazul în care aceasta nu respectă cerințele în cauză și obligațiile sale legale,
AI. întrucât întreprinderile sociale și solidare ar trebui să prezinte anual un raport social în care să descrie, cel puțin, activitățile desfășurate, rezultatele, implicarea părților interesate, distribuția profiturilor, salariile, subvențiile și alte prestații primite,
1. subliniază importanța decisivă a celor aproximativ 2 milioane de întreprinderi din economia socială și solidară din Europa(12), care oferă locuri de muncă pentru mai mult de 14,5 milioane de persoane(13), și contribuția neprețuită a acestora la crearea de locuri de muncă de calitate, la coeziunea socială și regională și la creșterea economică constantă pe piața internă;
2. invită Comisia să introducă la nivelul Uniunii o etichetă europeană a economiei sociale, care să fie acordată întreprinderilor bazate pe economia socială și solidaritate, în temeiul unor criterii clare menite să scoată în evidență caracteristicile specifice ale acestor întreprinderi și impactul lor social, să le crească vizibilitatea, să încurajeze investițiile, să faciliteze accesul la finanțare și la piața unică pentru cei care doresc să-și extindă activitatea pe plan național sau în alte state membre, respectând, totodată, diferitele forme și cadre juridice din acest sector și din statele membre;
3. consideră că Eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie disponibilă pentru organizațiile și entitățile private care îndeplinesc în mod strict, pentru toate activitățile pe care le desfășoară, cerințele legale pentru o întreprindere socială și solidară, indiferent de forma juridică sub care se stabilesc într-un stat membru; observă că eticheta ar trebui să fie facultativă pentru întreprinderi;
4. consideră că Eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie voluntară pentru întreprinderi, însă trebuie să fie recunoscută de toate statele membre;
5. consideră că cerințele legale pentru achiziționarea și păstrarea etichetei europene a economiei sociale ar trebui să fie identificate prin trimiterea la anumite caracteristici și criterii comune, în special cele prevăzute în anexa la prezenta rezoluție;
6. subliniază că, dată fiind cererea tot mai mare de servicii sociale, întreprinderile sociale și solidare din Uniune devin tot mai importante în furnizarea de servicii sociale pentru sprijinirea persoanelor expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau care se află deja într-o astfel de situație; subliniază că întreprinderile sociale și solidare nu ar trebui să înlocuiască serviciile sociale furnizate public, ci mai degrabă să vină în completarea acestora; atrage atenția că este important ca întreprinderile sociale și solidare să ofere servicii în domeniul social, medical sau educațional și sarcini specifice legate de mediu în cooperare cu autoritățile locale și cu voluntarii; subliniază faptul că întreprinderile sociale și solidare au potențialul de a soluționa anumite provocări sociale printr-o abordare ascendentă;
7. evidențiază că întreprinderile sociale și solidare oferă șanse de angajare persoanelor cu handicap, precum și persoanelor din alte grupuri defavorizate;
8. subliniază că întreprinderile sociale și solidare se caracterizează printr-o puternică ancorare locală și regională, care le asigură avantajul de a înțelege mai bine nevoile specifice și le permite să ofere produsele și serviciile necesare în zona respectivă, îmbunătățind astfel coeziunea economică, socială și teritorială;
9. remarcă faptul că întreprinderile sociale și solidare pot contribui la o mai mare egalitate de gen și la reducerea diferenței de remunerare între femei și bărbați;
10. subliniază necesitatea de a oferi locuri de muncă persoanelor cel mai adesea excluse de pe piața forței de muncă, prin reintegrarea șomerilor de lungă durată și prin combaterea șomajului în general;
11. este de părere că ar trebui să fie stabilit un mecanism care să implice statele membre prin care entitățile care îndeplinesc cerințele legale relevante pot obține eticheta europeană a economiei sociale; orice persoană juridică de drept privat care îndeplinește criteriile juridice ar trebui să aibă dreptul la eticheta UE, indiferent dacă statul membru în care este înregistrată are sau nu o formă juridică specială pentru întreprinderile sociale și solidare;
12. consideră că ar trebui instituit un mecanism în strânsă cooperare cu statele membre pentru protejarea etichetei europene a economiei sociale și prevenirea constituirii și funcționării unor întreprinderi sociale și solidare „false”; acest mecanism ar trebui să garanteze că întreprinderile care poartă eticheta europeană a economiei sociale sunt monitorizate în mod regulat cu privire la respectarea dispozițiilor prevăzute de etichetă; consideră că statele membre ar trebui să introducă sancțiuni eficace și proporționale pentru a garanta că eticheta nu este obținută sau utilizată în mod abuziv;
13. consideră că întreprinderile care poartă eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie recunoscute ca atare în toate statele membre în funcție de activitățile pe care le desfășoară și ar trebui să se bucure de aceleași avantaje, drepturi și obligații ca întreprinderile constituite în conformitate cu legislația statului membru în care își desfășoară activitatea;
14. subliniază necesitatea unei definiții ample și incluzive la nivelul Uniunii, care să scoată în evidență importanța principiului ca un procent substanțial al profiturilor realizate de întreprindere să fie reinvestit sau utilizat în alt mod pentru a atinge obiectivul social al întreprinderilor sociale și solidare; subliniază provocările specifice cu care se confruntă cooperativele sociale și întreprinderile sociale de integrare în muncă în îndeplinirea misiunii lor de a-i ajuta pe cei care sunt cel mai adesea excluși de pe piața muncii și subliniază necesitatea includerii unor astfel de organizații în noua etichetă;
15. consideră că criteriile și cerințele legale minime pentru dobândirea și menținerea unei etichete europene a economiei sociale trebuie să fie o activitate utilă din punct de vedere social, care ar trebui definită la nivelul Uniunii; subliniază că această activitate ar trebui să fie măsurabilă în ceea ce privește impactul social în domenii precum integrarea socială a persoanelor vulnerabile, integrarea pe piața forței de muncă a celor expuși riscului de excludere de la locuri de muncă de calitate și sustenabile, reducerea disparității de gen, abordarea marginalizării migranților, îmbunătățirea egalității de șanse prin sănătate, educație, cultură și locuințe decente, precum și combaterea sărăciei și a inegalităților; subliniază că întreprinderile sociale și solidare trebuie să respecte, atunci când își desfășoară propria activitate, bunele practici în ceea ce privește condițiile de muncă și de ocupare a forței de muncă;
16. subliniază că trebuie garantat că o astfel de etichetă se va obține cu costuri și formalități administrative reduse la minimum, pentru a nu defavoriza întreprinderile sociale și solidare, acordând o atenție deosebită întreprinderilor sociale și solidare mici și mijlocii; consideră, în consecință, că criteriile comune la nivelul Uniunii trebuie să fie simple, clare și să se bazeze mai degrabă pe factori de fond decât de formă, iar procedurile relevante nu trebuie să fie împovărătoare; constată că, deși obligațiile de raportare reprezintă un instrument rezonabil pentru a verifica dacă întreprinderile sociale și solidare continuă să aibă dreptul la eticheta europeană a economiei sociale, frecvența acestor rapoarte și informațiile obligatorii care trebuie incluse nu trebuie să fie excesiv de împovărătoare; observă că costurile aferente procesului de obținere a etichetei sau de certificare ar putea fi eventual limitate dacă administrarea centrală este efectuată la nivelul autorităților naționale care ar putea, în cooperare cu întreprinderile sociale și bazate pe solidaritate, să transfere sarcinile de administrare și gestionare etichetei către un organism național independent conform definiției paneuropene a criteriilor pentru întreprinderile sociale și solidare;
17. invită Comisia și statele membre să promoveze activ eticheta europeană a economiei sociale și să facă publicitate beneficiilor sociale și economice pe care le prezintă întreprinderile sociale și solidare, printre care crearea de locuri de muncă de calitate și coeziunea socială;
18. subliniază că aplicarea unei strategii de responsabilitate socială a întreprinderilor ca parte a unui plan de afaceri nu este o condiție suficientă pentru ca o întreprindere să fie clasificată drept întreprindere socială și solidară și, prin urmare, scoate în evidență că este important să se facă o distincție clară între o întreprindere socială și solidară și o întreprindere implicată în activități de responsabilitate socială a întreprinderilor;
19. invită Comisia să se asigure că politicile sale reflectă angajamentul de a crea un mediu favorabil pentru întreprinderile sociale și solidare; invită Comisia să efectueze, în acest sens, în cooperare cu statele membre și cu sectorul întreprinderilor sociale și solidare, un studiu comparativ privind diferitele cadre juridice naționale și regionale care reglementează întreprinderile sociale și solidare pe întreg teritoriul UE, privind condițiile de funcționare ale întreprinderilor sociale, caracteristicile lor, inclusiv dimensiunea și numărul acestora și domeniul lor de activitate, precum și privind diferitele sisteme naționale legate de certificare, statut și etichetare;
20. subliniază că întreprinderile sociale și solidare au o tradiție îndelungată în majoritatea statelor membre și și-au asigurat statutul de participanți esențiali și semnificativi pe piață;
21. consideră că prioritățile de investiții pentru economia socială și întreprinderile sociale și solidare nu ar trebui să se limiteze la incluziunea socială, ci ar trebui să includă ocuparea forței de muncă și educația, pentru a reflecta gama largă de activități economice în care sunt prezente;
22. solicită continuarea programului „Erasmus pentru tinerii antreprenori” și utilizarea eficientă a bugetului, precum și o difuzare optimă a informațiilor privind programul;
23. solicită simplificarea procedurilor de înființare a întreprinderilor sociale și solidare, pentru ca birocrația excesivă să nu constituie un obstacol în calea antreprenoriatului social;
24. invită Comisia să elaboreze, în cooperare cu statele membre, o listă, care ar trebui să facă obiectul unei revizuiri, cuprinzând formele juridice care există în statele membre și au caracteristicile întreprinderilor sociale, și să o actualizeze permanent, respectând, în același timp, specificul istoric și juridic al întreprinderilor sociale și solidare;
25. solicită Comisiei să integreze mai bine economia socială în legislația Uniunii pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile sociale și solidare, pe de o parte, și pentru alte forme de întreprinderi, pe de altă parte;
26. subliniază importanța creării de rețele între întreprinderile sociale și solidare și invită statele membre să încurajeze transferul de cunoștințe și de cele mai bune practici în interiorul statelor membre (de exemplu prin crearea unor puncte de contact naționale) și pe întreg teritoriul Uniunii, la care să participe nu numai întreprinderile sociale și solidare, ci și întreprinderile tradiționale, mediul academic și alte părți interesate; invită Comisia ca, în contextul Grupului de experți privind antreprenoriatul social și în cooperare cu statele membre, să continue să colecteze și să partajeze informații privind bunele practici existente și să analizeze atât datele calitative, cât și pe cele cantitative privind contribuția întreprinderilor sociale și solidare atât la nivelul elaborării politicii publice, cât și la nivelul comunităților locale;
27. subliniază că Comisia și statele membre, precum și autoritățile regionale și locale, ar trebui să integreze dimensiunea întreprinderilor sociale și solidare în politicile, programele și practicile relevante;
28. subliniază insistent că normele privind modul de operare a întreprinderilor sociale și solidare trebuie să respecte principiile concurenței loiale și nu trebuie să permită concurența neloială, astfel încât să permită funcționarea corespunzătoare a întreprinderilor mici și mijlocii tradiționale.
29. solicită Comisiei să examineze legislația existentă a Uniunii și să prezinte, după caz, propuneri legislative care să vizeze instituirea unui cadru juridic mai coerent și complet de sprijinire a întreprinderilor bazate pe economia socială și solidaritate, în mod specific, dar nu exclusiv, în domeniul achizițiilor publice și al dreptului concurenței, precum și al fiscalității, pentru ca întreprinderile de acest tip să fie tratate într-un mod care să fie compatibil cu natura lor specială și să țină seama de contribuția lor la coeziunea socială și la creșterea economică; consideră că astfel de măsuri ar trebui să devină disponibile pentru întreprinderile care au obținut eticheta europeană a economiei sociale, care garantează respectarea criteriilor necesare pentru a fi considerate întreprinderi sociale și solidare; consideră că aceste propuneri legislative ar putea în special să ajute întreprinderile sociale și solidare să coopereze și să efectueze mai ușor tranzacții cu alte asemenea întreprinderi la nivel transfrontalier;
30. solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri tangibile pentru deblocarea și atragerea investițiilor publice și private necesare pentru întreprinderile sociale și solidare, inclusiv promovarea unei etichete europene a economiei sociale;
31. solicită crearea unei platforme europene online multilingve pentru întreprinderile sociale și solidare, prin intermediul căreia acestea să poată obține informații și să facă schimburi de idei privind înființarea, oportunitățile de finanțare și cerințele din partea UE, participarea la procedurile de achiziții publice și posibile structuri juridice;
32. consideră oportun ca Comisia să examineze posibilitatea de a crea o linie de finanțare pentru a sprijini inovarea în întreprinderile bazate pe economia socială și pe solidaritate, în special atunci când, ca urmare a caracterului inovator al activității desfășurate de întreprinderea în cauză, este dificil pentru aceasta să obțină finanțare suficientă în condiții normale de piață; invită Comisia și statele membre să ia măsuri concrete pentru a ușura atragerea de către întreprinderile bazate pe economia socială și solidaritate a fondurilor de care au nevoie pentru a continua să funcționeze;
33. subliniază necesitatea de a sprijini întreprinderile sociale și solidare furnizându-le o finanțare suficientă, întrucât sustenabilitatea financiară este crucială pentru supraviețuirea lor; subliniază nevoia de a încuraja sprijinirea financiară oferită de investitori privați și de entități publice întreprinderilor sociale și solidare la nivel regional, național și la nivelul Uniunii, acordând o atenție deosebită finanțării inovațiilor; invită Comisia să consolideze dimensiunea socială a finanțărilor existente ale Uniunii în contextul următorului cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027, cum ar fi Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială, pentru a promova economia socială și antreprenoriatul social; solicită Comisiei să consolideze punerea în aplicare a Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și axa sa destinată microfinanțării și antreprenoriatului social, precum și să sensibilizeze mai bine sectorul financiar cu privire la caracteristicile și beneficiile economice și sociale ale întreprinderilor sociale și solidare; consideră, de asemenea, că este necesar să se sprijine, în general, mijloacele alternative de finanțare, precum fondurile cu capital de risc, finanțarea la înființare, microcreditele sau finanțarea participativă (crowdfunding), pentru a crește investițiile în sector, pe baza etichetei europene a economiei sociale;
34. solicită utilizarea eficace a fondurilor Uniunii și subliniază că trebuie simplificat accesul beneficiarilor la acestea, nu în ultimul rând pentru a sprijini și a impulsiona întreprinderile sociale și solidare în direcția obiectivului lor principal, și anume mai degrabă de a avea un impact social decât de a optimiza profitul, ceea ce oferă societății, în cele din urmă, creșterea rentabilității pe termen lung a investițiilor; solicită Comisiei să revizuiască, în contextul următorului CFM pentru perioada 2021-2027, cadrul de reglementare pentru fondurile de investiții sociale în scopul facilitării accesului pe piața financiară pentru întreprinderile sociale și solidare; solicită, în acest context, desfășurarea unei campanii europene eficace pentru a reduce birocrația și a promova o etichetă europeană a economiei sociale;
35. constată, în acest sens, că economia socială încă se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesarea achizițiilor publice, cum ar fi barierele legate de dimensiune și de capacitatea financiară; reiterează că este deosebit de important ca statele membre să pună în aplicare cu eficacitate pachetul de reforme privind achizițiile publice pentru a crește gradul de participare a acestor întreprinderi în cadrul procedurilor de licitație pentru contractele de achiziții publice, printr-o mai bună difuzare a regulilor privind achizițiile publice, a criteriilor și a informațiilor privind licitațiile și prin îmbunătățirea accesului la contracte pentru astfel de întreprinderi, incluzând clauze și criterii sociale, simplificând procedurile și elaborând oferte într-un mod care să le facă mai accesibile operatorilor mai mici;
36. recunoaște importanța acordării de sprijin financiar întreprinderilor din economia socială și solidară; invită Comisia să țină seama de particularitățile întreprinderilor sociale și solidare atunci când acestea primesc ajutoare de stat; propune facilitarea accesului la finanțare, urmând exemplul categoriilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei(14);
37. ia act de faptul că, pe lângă finanțare, furnizarea de servicii educaționale și de formare pentru persoanele angajate în întreprinderile sociale și solidare în special pentru a promova abilitățile antreprenoriale și cunoștințele economice de bază legate de administrarea unei întreprinderi, precum și furnizarea unui sprijin de specialitate și optimizarea administrării sunt esențiale pentru stimularea dezvoltării acestui sector; invită statele membre să instituie politici care să vizeze stabilirea unor tratamente fiscale favorabile pentru întreprinderile sociale și solidare;
38. invită Comisia și statele membre să se angajeze să colecteze date cantitative și calitative și să elaboreze studii cu privire la întreprinderile sociale și solidare și contribuția lor la politica publică la nivel național și internațional, ținând seama de particularitățile acestor întreprinderi și adoptând criterii relevante și adaptate, cu scopul de a îmbunătăți procesul de elaborare a politicilor și strategiilor, dar și de a dezvolta instrumente menite să sprijine dezvoltarea acestor întreprinderi;
39. solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 50 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de act legislativ privind crearea unei etichete europene a economiei sociale pentru întreprinderile bazate pe economia socială și pe solidaritate, urmând recomandările din anexa la prezentul document;
40. consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite de către Uniune și de către statele membre;
41. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție și recomandările din anexă.
ANEXĂ LA REZOLUȚIE:
RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE
Recomandarea 1 (privind crearea unei etichete europene a economiei sociale și întreprinderile eligibile)
Parlamentul European consideră că actul legislativ de adoptat ar trebui să vizeze crearea unei „etichete europene a economiei sociale”, care să fie facultativă pentru întreprinderile bazate pe economia socială și pe solidaritate (întreprinderile sociale și solidare), indiferent de forma juridică pe care decid să o adopte în conformitate cu legislația națională.
Parlamentul European este de opinie că eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie acordată doar unor întreprinderi care respectă cumulat următoarele criterii:
(a) organizația ar trebui să fie o persoană juridică de drept privat înființată sub orice formă disponibilă în statele membre și în conformitate cu dreptul Uniunii și să fie independentă de stat și de autoritățile publice;
(b) obiectivul său trebuie să fie orientat în principal către interesul general sau utilitatea publică;
(c) organizația ar trebui să realizeze în principal activități utile din punct de vedere social și din punctul de vedere al solidarității, adică ar trebui să aibă ca obiectiv sprijinirea, prin activitățile sale, a persoanelor aflate în situație de vulnerabilitate, combaterea excluziunii sociale, a inegalităților și a încălcării drepturilor fundamentale, inclusiv la nivel internațional, sau ar trebui să contribuie la protejarea mediului, a biodiversității, a climei și a resurselor naturale;
(d) ar trebui să facă obiectul unei restricții cel puțin parțiale cu privire la distribuirea profiturilor și al unor norme specifice privind repartizarea profiturilor și activelor pe durata întregului său ciclu de viață, inclusiv la dizolvare; în orice caz, majoritatea profiturilor realizate de întreprindere ar trebui reinvestite sau utilizate în alt mod pentru a-și atinge scopul social;
(e) ar trebui să fie administrate în conformitate cu modelele de guvernanță democratică, implicându-și angajații, clienții și părțile interesate afectate de activitățile sale; puterea și importanța membrilor în cadrul procesului decizional nu poate să depindă de capitalul de care dispun;
Parlamentul European consideră că nimic nu împiedică întreprinderile convenționale să obțină eticheta europeană a economiei sociale în cazul în care respectă cerințele menționate mai sus, în special în ceea ce privește obiectivul, distribuirea profiturilor, guvernanța și procesul decizional.
Recomandarea 2 (privind mecanismul de certificare, supraveghere și monitorizare a etichetei europene a economiei sociale)
Actul legislativ ar trebui să instituie un mecanism de certificare și de supraveghere și monitorizare a etichetei juridice, cu implicarea statelor membre și a reprezentanților economiei sociale; acest mecanism este esențial pentru a proteja eticheta juridică de „întreprindere bazată pe economia socială și pe solidaritate” și pentru a-i conserva valoarea intrinsecă. Parlamentul European consideră că acest control ar trebui să implice organizații reprezentative din sectorul întreprinderilor sociale.
Penalitățile pentru încălcarea normelor aplicabile ar putea varia de la un simplu avertisment până la retragerea etichetei.
Recomandarea 3 (privind recunoașterea etichetei europene a economiei sociale)
Eticheta europeană a economiei sociale ar trebui să fie valabilă în toate statele membre. O întreprindere care poartă eticheta ar trebui să fie recunoscută ca întreprindere socială și solidară în toate statele membre. Eticheta ar trebui să permită oricărei întreprinderi care o poartă să își desfășoare activitatea principală în alte state membre respectând aceleași cerințe ca întreprinderile naționale care poartă eticheta respectivă. Întreprinderile în cauză ar trebui să se bucure de aceleași beneficii, drepturi și obligații ca întreprinderile sociale și solidare constituite în conformitate cu legislația statului membru în care își desfășoară activitatea.
Recomandarea 4 (privind obligațiile de raportare)
Actul legislativ ar trebui să le impună întreprinderilor sociale și solidare care doresc să păstreze eticheta să prezinte anual un raport social cu privire la activitățile și rezultatele lor, implicarea părților interesate, repartizarea profiturilor, salarii, subvenții și alte beneficii. În această privință, Comisia ar trebui să fie autorizată să elaboreze un model pentru a ajuta întreprinderile sociale și solidare să își elaboreze raportul.
Recomandarea 5 (privind orientările referitoare la bunele practici)
Actul legislativ ar trebui, de asemenea, să autorizeze Comisia să stabilească orientări referitoare la bunele practici pentru întreprinderile sociale și solidare în Europa. Aceste orientări privind bunele practici ar trebui să includă în special următoarele:
(a) modele de guvernanță democratică;
(b) procesele de consultare pentru crearea unei strategii de afaceri eficace;
(c) adaptarea la nevoile sociale și la piața muncii, în special la nivel local;
(d) politica salarială, formarea profesională, sănătatea și securitatea la locul de muncă și calitatea locurilor de muncă;
(e) relațiile cu utilizatorii și clienții și răspunsul la nevoile sociale care nu sunt satisfăcute de piață sau de stat;
(f) situația întreprinderii în ceea ce privește diversitatea, nediscriminarea și egalitatea de șanse între femei și bărbați în rândurile membrilor săi, inclusiv în funcțiile de răspundere și de conducere;
Recomandarea 6 (privind lista formelor juridice)
Actul legislativ ar trebui să includă o listă a formelor juridice disponibile în statele membre pentru întreprinderile și societățile care îndeplinesc condițiile pentru a primi eticheta europeană a economiei sociale. O astfel de listă ar trebui să fie revizuită în mod regulat.
În vederea asigurării transparenței și a unei cooperări eficiente între statele membre, această listă ar trebui publicată pe pagina de internet a Comisiei Europene.
Recomandarea 7 (privind revizuirea legislației în vigoare)
Comisia este invitată să revizuiască actele legislative în vigoare și să prezinte, după caz, propuneri legislative care să instituie un cadru juridic mai coerent și mai complet în sprijinul întreprinderilor sociale și solidare.
Recomandarea 8 (privind ecosistemul pentru întreprinderile sociale și solidare și cooperarea dintre statele membre)
Comisia ar trebui să se asigure că politicile sale reflectă angajamentul de a crea un ecosistem pentru întreprinderile sociale și solidare. Comisia este invitată să țină seama de faptul că întreprinderile sociale și solidare se caracterizează printr-o puternică influență locală și regională, care le asigură avantajul de a înțelege mai bine nevoile specifice și de a putea oferi produse și servicii, majoritatea la nivel de comunitate, precum și de a îmbunătăți coeziunea socială și teritorială. Comisia este invitată să ia măsuri pentru a promova cooperarea dintre întreprinderile sociale și solidare din țări și sectoare diferite, pentru a încuraja schimbul de cunoștințe și practici, astfel încât să poată fi sprijinită dezvoltarea întreprinderilor de acest tip.
Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).
Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) și de modificare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială (JO L 347, 20.12.2013, p. 238).
Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18).
Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1).