Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la deteriorarea libertății mass-mediei în Belarus, în special în cazul Charter 97 (2018/2861(RSP))

P8_TA(2018)0375 RC-B8-0451/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Belarus,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate convențiile în domeniul drepturilor omului la care Belarus este parte semnatară,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în februarie 2016 UE a ridicat cele mai multe dintre măsurile sale restrictive împotriva unor funcționari și entități juridice din Belarus, ca gest de bunăvoință care urmărește inițierea unei politici de angajament pentru a încuraja țara să își respecte principiile drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept;

B.  întrucât UE a reiterat în mod repetat faptul că relațiile dintre UE și Belarus se pot dezvolta în continuare odată ce se bazează pe încredere și pe valorile democrației, statului de drept și libertăților fundamentale;

C.  întrucât politicile actuale din Belarus subminează aceste valori și, prin urmare, împiedică UE să ofere o mai mare participare a Republicii Belarus la Parteneriatul estic și relații mai strânse, sau să semneze prioritățile parteneriatului UE-Belarus;

D.  întrucât situația libertății mass-mediei și a libertății de exprimare continuă să se deterioreze în Belarus, fapt evidențiat de hărțuirea gravă a portalurilor de știri independente și a jurnaliștilor, precum cazul „BelTA”;

E.  întrucât autoritățile din Belarus au inițiat recent un val de hărțuire polițienească și intimidare a jurnaliștilor;

F.  întrucât Reporteri fără Frontiere a ajuns la concluzia că în 2017 au fost arestați peste 100 de jurnaliști, în special în timp ce relatau privind protestele de opoziție; întrucât hărțuirea jurnaliștilor independenți care lucrează pentru organe de presă independente cu sediul în străinătate, care nu pot obține acreditare, a atins niveluri fără precedent;

G.  întrucât site-ul principal de știri independent Charter 97.org, care se concentrează pe drepturile omului și pe cauze de opoziție și este denumit după Carta 97, o declarație din 1997 care face apel la democrație în Belarus, care a fost semnată de jurnaliști, de politicieni din opoziție și de activiști în materie de drepturi, a fost obligat să se mute la Varșovia, Polonia, unde își desfășoară activitatea din 2011, după ce a fost blocat de mai multe ori de autoritățile belaruse, birourile sale fiind percheziționate de două ori de poliție, iar echipamentul său fiind confiscat în același an;

H.  întrucât, începând cu 24 ianuarie 2018, accesul la site-ul Charter 97 este blocat pe teritoriul statului Belarus pe perioadă nedeterminată, fără proces și cu acuzații vagi privind „amenințări la adresa intereselor naționale”; întrucât, potrivit redactorului-șef al Charter 97 Natalia Radina, în luna următoare blocării, numărul vizitatorilor din Belarus ai site-ului Charter 97 a scăzut cu 70 %;

I.  întrucât doamna Radina a primit amenințări cu moartea;

J.  întrucât la data de 16 aprilie 2018, autoritățile ruse au blocat, de asemenea, accesul la site-ul Charter 97 pe teritoriul Federației Ruse;

K.  întrucât fondatorul Charter 97, Aleh Byabenin, a fost găsit spânzurat în casa sa din apropiere de Minsk în septembrie 2010; întrucât Pavel Șeremet, născut în Belarus, purtător de cuvânt al organizației din spatele Charter 97, a fost ucis într-un atentat cu mașină capcană în Kiev, capitala Ucrainei, în iulie 2016;

L.  întrucât, la începutul lunii august 2018, autoritățile din Belarus au percheziționat birourile editoriale din mai multe organe de presă independente din Belarus începând cu Tut.by, urmate de percheziții ale BelaPAN, realty.by, Belaruskaya Navuka și Kultura; întrucât perchezițiile au condus la arestări și detenții ale jurnaliștilor, inclusiv a redactorului-șef al Tut.by, fiind acuzați că au accesat și au utilizat ilegal informații online furnizate de agenția de presă deținută de stat BelTA;

M.  întrucât la 7 august 2018, Comitetul de anchetă al statului Belarus a inițiat un caz penal în temeiul articolului 349 alineatul (2) din Codul penal, pasibil de pedeapsa cu doi ani de închisoare (accesul ilegal la informații online în afara intereselor personale, care a cauzat prejudicii substanțiale) împotriva jurnaliștilor și redactorilor unui număr de resurse online și a arestat 18 jurnaliști, dintre care șapte au fost deținuți timp de trei zile ca suspecți; întrucât au existat cazuri în care s-au exercitat presiuni asupra jurnaliștilor și a rudelor acestora și în care aceștia au fost obligați să coopereze cu serviciile de informații și cu poliția;

N.  întrucât cele mai recente modificări aduse Legii privind mass-media, adoptate în iunie 2018, extind controlul guvernului la organele mass-media online; întrucât modificările, care vor intra în vigoare la 1 decembrie 2018, vor crea și alte obstacole birocratice pentru site-urile care doresc să se înregistreze ca organe mass-media online oficiale;

O.  întrucât site-urile care, în pofida noii legislații, aleg să nu se înregistreze sau nu îndeplinesc noile criterii, nu primesc acreditarea cu instituțiile guvernamentale, determinând o cenzurare în continuare a presei; întrucât atât organele mass-media online înregistrate, cât și cele neînregistrate vor fi obligate să înregistreze numele persoanelor care trimit comentarii; întrucât deținătorii de organe mass-media online înregistrate vor fi, de asemenea, responsabili din punct de vedere juridic pentru conținutul acestor comentarii;

P.  întrucât noua legislație va impune ca autorii tuturor postărilor și comentariilor din cadrul forumurilor online să fie identificați, iar proprietarii site-urilor să fie moderatorii comentariilor respective;

Q.  întrucât Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus, Miklós Haraszti și Reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-media, Harlem Désir și-au exprimat opinia că aceste modificări legislative reprezintă o restricție inacceptabilă a libertății de exprimare și a accesului la informații;

R.  întrucât Belarus se situează pe locul 155 în Indicele mondial al libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere din 2017, care evaluează, în fiecare an, nivelul libertății presei din 180 de țări;

S.  întrucât, de la începutul anului 2018, jurnaliștii din Belarus, al căror drept de colectare, stocare și difuzare a informațiilor este garantat prin Constituție, au fost amendați de peste 70 de ori pentru cooperarea cu mass-media străină fără acreditare, amenzile totalizând peste 60 000 BYN; întrucât articolul 22.9 din Codul încălcărilor administrative a devenit un instrument eficient de hărțuire a jurnaliștilor independenți și a organelor mass-media precum Belsat TV, care își desfășoară activitatea în Polonia din 2011;

T.  întrucât Belarus rămâne singura țară din Europa care aplică încă pedeapsa capitală;

U.  întrucât anumite categorii de persoane sunt închise și deținute arbitrar în mod fals, le este refuzat accesul la îngrijiri adecvate și contactul cu familiile lor atunci când se află în detenție, sunt supuse violenței fizice și psihologice organizate de stat, urmăririi penale și condamnării pe bază de acuzații eronate și false, sancțiunilor financiare disproporționate, sancțiunilor administrative și altor forme de represiune din partea autorităților din Belarus; întrucât aceste categorii includ deținuți politici (în special Mikhail Zhamchuzhny și Dzmitry Paliyenka), oponenți politici cunoscuți, activiști în domeniul drepturilor omului, actori ai societății civile, activiști în domeniul mediului și din cadrul organizațiilor neguvernamentale și al organizațiilor societății civile, bloggeri independenți, jurnaliști și redactori, protestatari pașnici din toate categoriile sociale și, în special, activiști ai unor sindicate independente (cu precădere Henadz Fiadynich și Ihar Komlik),

1.  condamnă cu fermitate hărțuirea și detenția repetată a jurnaliștilor și a mass-mediei independente din Belarus; îndeamnă autoritățile să pună capăt oricărei hărțuiri judiciare, intimidări și amenințări împotriva jurnaliștilor și a mass-mediei independente și să permită funcționarea liberă a tuturor portalurilor de știri;

2.  consideră inacceptabilă blocarea site-ului de știri Charter 97 de către autoritățile din Belarus, începând din ianuarie 2018; își reiterează solicitarea adresată autorităților din Belarus de a ridica imediat și fără restricții restricțiile impuse asupra accesului la internet pe site-ul de știri în Belarus;

3.  condamnă cu fermitate modificările adoptate la legislația privind mass-media, care sunt utilizate pentru a înăspri controlul asupra internetului; își reiterează preocuparea puternică cu privire la înrăutățirea situației site-urilor web independente și de opoziție, precum și situația organelor mass-media și a jurnaliștilor din Belarus;

4.  consideră că mass-media independentă nu constituie o amenințare pentru autorități, ci este mai degrabă un element important pentru sistemul de echilibrare și de control și, prin urmare, ar trebui să fie considerată de către guvern drept un partener critic potențial și nu drept un inamic;

5.  regretă faptul că Belarus își continuă politica represivă și nedemocratică împotriva jurnaliștilor, a avocaților, a activiștilor politici, a apărătorilor drepturilor omului, a actorilor din societatea civilă, a sindicaliștilor și a altor părți, care sunt considerați o amenințare la adresa clasei politice; subliniază că astfel de reprimări împiedică o relație mai strânsă cu UE și o participare mai largă în cadrul Parteneriatului estic;

6.  își reiterează apelul adresat autorităților belaruse de a consolida respectarea principiilor democratice, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv respectarea jurnalismului obiectiv și imparțial, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu instrumentele internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului ratificate de Belarus;

7.  invită instituțiile UE să includă în prioritățile parteneriatului UE-Belarus o trimitere puternică la independența mass-mediei, la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să se asigure că programele de asistență ale UE și alte forme de cooperare bilaterală, inclusiv asistența financiară, sunt legate de pași clari și concreți în direcția democratizării și deschiderii, inclusiv reforma electorală cuprinzătoare și respectarea deplină a libertății mass-mediei;

8.  invită SEAE și Comisia să își continue sprijinul acordat organizațiilor societății civile din Belarus și din străinătate; subliniază, în acest context, că este necesar să fie sprijinite toate sursele independente de informare a societății din Belarus, inclusiv difuzarea de emisiuni în limba belarusă și cele din străinătate, cum ar fi Charter 97 și Belsat TV;

9.  invită Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să monitorizeze îndeaproape situația libertății mass-mediei în Belarus, în colaborare cu raportorul permanent al Organizației Națiunilor Unite pentru Belarus;

10.  îndeamnă autoritățile din Belarus să permită funcționarea deplină și neîngrădită a organizațiilor publice și politice și să abroge articolul 193/1 din Codul penal care limitează libertățile de întrunire pașnică și de asociere;

11.  solicită ferm eliberarea imediată și necondiționată a prizonierilor politici Mikhail Zhamchuzhny și Dzmitry Paliyenka și reabilitarea completă a tuturor foștilor deținuți politici; solicită autorităților să permită tuturor sindicatelor independente să își joace rolul central și legitim în cadrul societății civile fără restricții; regretă condamnarea, la 24 august 2018, a lui Henadz Fiadynich și Ihar Komlik, activiști din sindicatul independent REP, la patru ani de libertate restricționată;

12.  salută activitatea desfășurată de actualul raportor special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus, Miklós Haraszti, și atrage atenția succesorului său, Anaïs Marin, cu privire la multitudinea de abuzuri de putere, îngrădiri ale libertăților individuale și colective și reprimarea societății civile, a sindicatelor și a mass-mediei independente, astfel cum sunt identificate în mod clar în rapoartele dlui Haraszti;

13.  invită, în acest sens, autoritățile din Belarus să recunoască mandatul raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Belarus, fără întârziere, iar Comisia, Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare să condiționeze oferirea oricărei alte asistențe financiare sau tehnice pentru Belarus de circumstanțele prezentate mai sus, menținând, în același timp, capacitatea UE de a finanța în mod direct societatea civilă din Belarus;

14.  este în continuare preocupat de construirea unei centrale nucleare la Ostroveț; ia act de raportul privind testele de rezistență și recomandările publicate la 3 iulie 2018 și solicită ca aceste recomandări privind testele de rezistență să fie implementate ca o condiție pentru orice progrese suplimentare în cooperarea dintre UE și Belarus, în special în ceea ce privește semnarea priorităților parteneriatului dintre UE și Belarus;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și președintelui și guvernului Republicii Belarus.

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la EAU, în special la situația apărătorului drepturilor omului Ahmed Mansoor (2018/2862(RSP))

P8_TA(2018)0376 RC-B8-0456/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, inclusiv cea din 26 octombrie 2012 referitoare la situația drepturilor omului din Emiratele Arabe Unite(1),

–  având în vedere declarația din 4 iunie 2018 a președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului, care condamna sentința de 10 ani de închisoare pronunțată împotriva lui Ahmed Mansoor,

–  având în vedere articolul 30 din Constituția Emiratelor Arabe Unite (EAU),

–  având în vedere Carta arabă a drepturilor omului, la care EAU este parte semnatară,

–  având în vedere Cadrul strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 octombrie 2017 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind drepturile omului și democrația,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere declarația din 12 iunie 2018 a experților ONU în domeniul drepturilor omului, în care se face apel la eliberarea imediată a apărătorului drepturilor omului Ahmed Mansoor, aflat în detenție,

–  având în vedere declarația copreședinților din 18 iulie 2016 cu ocazia celei de a 25-a reuniuni la nivelul Consiliului mixt și la nivel ministerial dintre Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare pentru Statele Arabe din Golf, care s-a desfășurat la Bruxelles,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care EAU este parte semnatară,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Ahmed Mansoor a fost arestat de agenții de securitate din EAU în martie 2017; întrucât el este un important activist pentru drepturile omului, laureat în 2015 al Premiului Martin Ennals pentru apărătorii drepturilor omului; întrucât este posibil ca dl Mansoor să fi fost ultimul apărător al drepturilor omului din EAU care a putut să critice autoritățile în mod public;

B.  întrucât Ministerul Afacerilor Externe și al Cooperării Internaționale din EAU a explicat, într-o declarație din 29 martie 2017, că Parchetul pentru infracțiuni electronice a dispus arestarea dlui Ahmed Mansoor sub acuzația de răspândire de informații false și înșelătoare pe internet, prin agende care incită la ură și sectarism; întrucât această declarație și alte declarații oficiale ale autorităților din EAU au indicat că motivul exclusiv al detenției, al procesului și al condamnării sale l-a reprezentat conținutul opiniilor sale exprimate online, iar acuzațiile împotriva sa se bazează pe presupuse încălcări ale legii represive privind criminalitatea cibernetică adoptate de EAU în 2012, care le-a permis autorităților din EAU să îi reducă la tăcere pe apărătorii drepturilor omului și a prevăzut pedepse lungi cu închisoarea și sancțiuni financiare severe în cazul persoanelor care îi critică pe conducătorii țării;

C.  întrucât Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a ajuns la concluzia că arestarea și detenția secretă a lui Ahmed Mansoor pot constitui un act de represalii pentru implicarea sa în cadrul mecanismelor ONU privind drepturile omului și pentru opiniile pe care le-a exprimat pe platformele de comunicare socială, inclusiv pe Twitter, precum și pentru calitatea sa de membru activ al unor organizații cum ar fi Centrul pentru Drepturile Omului al Țărilor din Golf;

D.  întrucât un grup de experți ai ONU în domeniul drepturilor omului a solicitat guvernului din EAU să îl elibereze pe dl Mansoor, catalogând arestarea acestuia drept un atac direct asupra activității legitime a apărătorilor drepturilor omului din EAU;

E.  întrucât, la 29 mai 2018, Ahmed Mansoor a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare în cadrul unor postări pe Twitter, în urma unui proces extrem de inechitabil desfășurat la Abu Dhabi; întrucât el a fost, de asemenea, amendat cu un milion de dirhami din EAU (232 475 EUR), urmând să fie supravegheat timp de trei ani după eliberarea sa; întrucât domnul Mansoor a făcut recurs împotriva sentinței, dar calendarul procedurii de recurs rămâne neclar;

F.  întrucât, potrivit relatărilor, după arestarea sa în martie 2017, dlui Mansoor i-a fost interzisă orice formă de contact cu familia, de la acea dată fiindu-i permise doar patru vizite ale soției sale; întrucât se relatează că a rămas în regim de izolare de la arestarea sa și se presupune că a fost torturat; întrucât, potrivit autorităților din EAU, el se află în detenție la închisoarea Al Sadr din Abu Dhabi;

G.  întrucât se pare că dl Mansoor nu a putut să desemneze un avocat independent, pe care să îl fi ales singur, în ciuda afirmațiilor guvernului că acest lucru îi este permis; întrucât dreptul de a consulta un avocat este un drept de bază al oricărui deținut, după cum se menționează la articolul 16 din Carta arabă a drepturilor omului, ratificată de EAU;

H.  întrucât Ahmed Mansoor este hărțuit și persecutat de autoritățile din EAU de peste șase ani, fiind supus în mod repetat unor atacuri fizice, amenințări cu moartea, precum și unei supravegheri fizice și electronice; întrucât, după șapte luni de arest preventiv, a fost condamnat în 2011 la trei ani de închisoare pentru „insultarea unor demnitari”, într-un proces considerat incorect; întrucât a fost eliberat după opt luni printr-o grațiere prezidențială, dar autoritățile nu i-au înapoiat niciodată pașaportul, supunându-l de facto unei interdicții de călătorie;

I.  întrucât, înainte de a fi arestat, dl Mansoor a fost unul dintre cei 133 de semnatari ai unei petiții care solicita alegeri universale și directe în EAU și atribuirea de competențe legislative Consiliului Național Federal, un organism guvernamental consultativ; întrucât dl Mansoor a fost și administratorul unui forum on-line numit Al-Hiwar al-Emarati, care a criticat politica și liderii guvernului din EAU; întrucât este membru al Comitetului consultativ pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord în cadrul Human Rights Watch și un actor implicat în mecanismele ONU pentru drepturile omului;

J.  întrucât rezidenții din EAU care s-au pronunțat cu privire la aspecte legate de drepturile omului sunt expuși unui risc major de a fi deținuți în mod arbitrar, închiși și torturați; întrucât reprimarea activismului pașnic care solicită reforme constituționale și în domeniul drepturilor omului este încă în desfășurare; întrucât, în ultimii ani, atacurile împotriva membrilor societății civile, inclusiv eforturile de a reduce la tăcere, închide sau hărțui activiști pentru drepturile omului, jurnaliști, avocați și alte persoane au devenit din ce în ce mai frecvente;

K.  întrucât Raportorul special al ONU privind independența judecătorilor și avocaților a declarat, după vizita sa în EAU, în 2014, că avocații care preiau cazuri legate de securitatea statului au fost hărțuiți și amenințați, fiind supuși la presiuni; întrucât Raportorul special a denunțat faptul că sistemul judiciar rămâne sub controlul de facto al puterii executive;

L.  întrucât există dovezi că state membre ale UE au aprobat exporturi de diverse tehnologii de supraveghere cibernetică către țări cu antecedente catastrofale în domeniul drepturilor omului, inclusiv către EAU;

M.  întrucât pedeapsa cu moartea continuă să se aplice în EAU; întrucât cel puțin 19 persoane sunt în prezent condamnate la moarte, în 2017 având loc o execuție,

1.  condamnă ferm hărțuirea, persecutarea și încarcerarea lui Ahmed Mansoor, precum și a tuturor celorlalți apărători ai drepturilor omului, în urma activității lor în domeniul drepturilor omului și a exercitării dreptului lor la libertatea de exprimare atât online, cât și offline; îndeamnă autoritățile din EAU să efectueze anchete aprofundate și imparțiale cu privire la atacurile îndreptate împotriva actorilor societății civile pentru a-i aduce pe autorii acestor atacuri în fața justiției;

2.  invită autoritățile să îl elibereze imediat și necondiționat pe dl Mansoor și să renunțe la toate acuzațiile împotriva sa, deoarece acesta este un prizonier de conștiință deținut exclusiv pentru exercitarea pașnică a dreptului său la libertatea de exprimare, inclusiv prin activitatea sa în domeniul drepturilor omului; solicită, de asemenea, eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință din EAU și renunțarea la toate acuzațiile împotriva acestora;

3.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la relatările conform cărora Ahmed Mansoor a fost supus unor forme de tortură sau maltratare pe durata detenției și că se află în regim de izolare; îndeamnă autoritățile să investigheze aceste acuzații și să îi acorde acces imediat și regulat la un avocat, la familia sa și la eventuale îngrijiri medicale de care ar putea avea nevoie; reamintește autorităților din EAU că, în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, încarcerarea prelungită și pe termen nedeterminat în regim de izolare poate constitui o formă de tortură ori un alt tratament cu cruzime, inuman sau degradant și că lipsa unui mandat de arestare sau a supravegherii judiciare în cazul arestării și detenției sale reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale ale garanțiilor procedurale în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului;

4.  solicită autorităților din EAU să se asigure că deținuții despre care se presupune că ar fi încălcat legea beneficiază de garanții procedurale și de un proces liber și echitabil în conformitate cu standardele internaționale;

5.  invită EAU să revizuiască Legea federală privind combaterea criminalității cibernetice în vederea alinierii la standardele internaționale referitoare la dreptul oricărei persoane de a solicita, de a primi, de a difuza și de a transmite informații și idei altora, dreptul la libertatea de opinie, de exprimare și de informare, de a avea acces la internet și dreptul la viață privată; îndeamnă autoritățile din EAU să modifice Legea privind combaterea terorismului, Legea privind criminalitatea cibernetică din 2012 și Legea federală nr. 2/2008, care sunt folosite în mod repetat pentru a urmări în justiție apărători ai drepturilor omului;

6.  solicită autorităților din EAU să pună capăt tuturor formelor de hărțuire a cetățenilor și să ridice imediat interdicțiile de călătorie împotriva apărătorilor drepturilor omului și insistă ca acestea să garanteze, în toate situațiile, faptul că apărătorii drepturilor omului din EAU își pot desfășura activitățile legitime în domeniul drepturilor omului, atât în interiorul, cât și în afara țării, fără teamă de represalii;

7.  solicită o interdicție la nivelul UE privind exportul, vânzarea, actualizarea și întreținerea oricărui tip de echipament de securitate în EAU care poate fi sau este utilizat în scopul represiunii interne, inclusiv a tehnologiei de supraveghere a internetului; își exprimă preocuparea cu privire la utilizarea tot mai extinsă a anumitor tehnologii cu dublă utilizare pentru supravegherea cibernetică a activiștilor și jurnaliștilor; salută, în această privință, eforturile depuse în prezent de instituțiile UE pentru a actualiza regulamentul privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare;

8.  este îngrijorat de numărul tot mai mare de persoane pedepsite pentru colaborarea cu ONU și cu diferitele organisme ale acesteia; îndeamnă autoritățile EAU să înceteze obstrucționarea și hărțuirea persoanelor implicate în diverse mecanisme ale ONU privind drepturile omului; îndeamnă autoritățile, de asemenea, să permită experților ONU, ONG-urilor internaționale sau funcționarilor UE să îl viziteze pe dl Mansoor;

9.  solicită mai multe libertăți în EAU; subliniază că este important ca EAU să respecte obligațiile internaționale care îi revin în temeiul legislației privind drepturile omului și îndeamnă autoritățile să asigure protecția libertății cuvântului, de gândire și de exprimare, atât online, cât și offline, pentru toți cetățenii EAU, precum și să respecte toate dispozițiile Declarației Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, în special articolul 1, articolul 6 litera (a) și articolul 12 alineatul (2); evidențiază că aceste libertăți sunt garantate nu numai prin instrumentele universale în domeniul drepturilor omului, ci și prin Carta arabă a drepturilor omului, la care EAU este parte semnatară;

10.  invită EAU să își confirme intenția de a respecta cele mai înalte standarde pentru promovarea și protecția drepturilor omului prin ratificarea PIDCP și a protocoalelor sale opționale și prin transmiterea unei invitații permanente tuturor titularilor de mandate pentru procedurile speciale ale ONU de a efectua vizite în țară;

11.  invită VP/ÎR, UE și statele sale membre să adopte o poziție publică fermă în ceea ce privește această încălcare flagrantă a drepturilor omului, inclusiv prin solicitarea eliberării dlui Mansoor în cadrul tuturor întâlnirilor cu autoritățile din EAU; îndeamnă delegația UE la Abu Dhabi să îi ofere orice sprijin adecvat lui Ahmed Mansoor, inclusiv prin vizite în închisoare, monitorizarea procesului și furnizarea de asistență juridică sau orice altă formă de asistență de care ar putea avea nevoie; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să prezinte un raport Parlamentului European privind acțiunile întreprinse până în prezent de delegația UE în sprijinul dlui Mansoor;

12.  invită SEAE să propună, iar statele membre să adopte, măsuri UE specifice legate de încălcările grave ale drepturilor omului;

13.  își reiterează opoziția față de pedeapsa cu moartea în toate circumstanțele și solicită un moratoriu în vederea abolirii acesteia;

14.  încurajează continuarea dialogului între UE, statele sale membre și EAU; consideră că reuniunile interparlamentare periodice dintre Parlament și partenerii săi din regiunea Golfului constituie un forum important pentru desfășurarea unui dialog onest și constructiv cu privire la aspecte de interes comun; subliniază că discuțiile interparlamentare nu ar trebui să se concentreze numai asupra aspectelor legate de securitate și de comerț, ci ar trebui să includă și respectarea drepturilor omului ca subiect esențial;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Parlamentului Emiratelor Arabe Unite, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului; solicită traducerea prezentei rezoluții în limba arabă.

(1) JO C 72 E, 11.3.2014, p. 40.

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la detenția arbitrară în masă a uigurilor și kazahilor în regiunea autonomă uigură Xinjiang (2018/2863(RSP))

P8_TA(2018)0377 RC-B8-0460/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din China, în special cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(1), cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang din China)(2), cea din 6 iulie 2017 referitoare la cazurile laureaților Premiului Nobel Liu Xiaobo și Lee Ming-che(3), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti(4) și cea din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-China(5);

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea religioasă, precum și articolul 4, care consacră drepturile naționalităților minoritare,

–  având în vedere Parteneriatul strategic UE-China, lansat în 2003, și Comunicarea comună din 22 iunie 2016 a Comisiei și a SEAE către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Elemente ale unei noi strategii a UE privind China” (JOIN(2016)0030),

–  având în vedere cea de-a 36-a rundă a dialogului UE-China privind drepturile omului, care a avut loc la Beijing în perioada 9-10 iulie 2018,

–  având în vedere observațiile din cadrul discursului dnei Michelle Bachelet, înaltul comisar al ONU pentru drepturile omului, cu ocazia celei de-a 39-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 10 septembrie 2018, în care și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la „taberele de reeducare” și a solicitat guvernului chinez să permită accesul investigatorilor independenți,

–  având în vedere recenta scrisoare de opinie generală transmisă guvernului chinez în mai 2018 de către Grupul de lucru pentru disparițiile forțate sau involuntare (WGEID), în care era exprimată îngrijorarea cu privire la deteriorarea continuă a situației și la creșterea numărului de uiguri aflați în detenție arbitrară,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea și respectarea drepturilor universale ale omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul relației pe termen lung între UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a susține aceste valori în acțiunea sa externă și cu interesul exprimat de China de a adera la aceste valori în propria dezvoltare și în cooperarea internațională;

B.  întrucât de când președintele Xi Jinping a preluat puterea, situația drepturilor omului în China s-a deteriorat și mai mult, guvernul intensificându-și ostilitatea față de opoziția pașnică, libertatea de exprimare, libertatea religioasă și statul de drept;

C.  întrucât situația din Xinjiang, în care locuiesc aproximativ 11 milioane de uiguri și etnici kazahi, s-a deteriorat rapid în ultimii ani, deoarece controlul absolut al regiunii Xinjiang a devenit o prioritate majoră, iar atacurile teroriste periodice comise de uiguri în Xinjiang sau care se presupune că au legătură cu Xinjiang, reprezintă o provocare suplimentară;

D.  întrucât Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a citat estimări conform cărora este posibil ca „între zeci de mii și un milion de uiguri” să se afle în detenție în regiunea autonomă uigură Xinjiang (XUAR), fără a fi puși sub acuzare sau judecați, sub pretextul combaterii terorismului și a extremismului religios; întrucât aceasta ar fi cea mai mare încarcerare în masă a membrilor unei minorități etnice din lume în prezent;

E.  întrucât Comisia executivă privind China din cadrul Congresului SUA a afirmat, de asemenea, că există informații solide conform cărora uigurii, kazahii și alte minorități etnice mai ales musulmane din XUAR au fost victime ale detenției arbitrare, torturii, restricțiilor flagrante culturale și asupra practicilor religioase și ale unui sistem digital de supraveghere atât de invaziv încât fiecare aspect al vieții de zi cu zi este monitorizat - prin camere pentru recunoașterea facială, scanări ale telefoanelor mobile, colectarea ADN-ului și o prezență masivă și intruzivă a poliției;

F.  întrucât se relatează că persoanele aflate în detenție sunt ținute în condiții precare, sunt supuse îndoctrinării politice, participând inclusiv la cursuri obligatorii de patriotism și sunt obligate să își renege identitatea etnică și religioasă; întrucât au fost raportate recent cazuri de decese în arest, inclusiv sinucideri;

G.  întrucât, conform relatărilor, mii de copii au fost separați de părinții lor reținuți în mod arbitrar în centre de detenție și sunt ținuți în orfelinate supraaglomerate, chiar dacă numai unul dintre părinți se află într-un centru de detenție;

H.  întrucât în cadrul audierii ONU din 13 august 2018 de la Geneva, delegația chineză a negat acuzațiile formulate de experți ai ONU conform cărora etnici uiguri musulmani ar fi fost plasați în detenție în tabere de „reeducare” în vestul regiunii Xinjiang; întrucât există dovezi substanțiale cu privire la construirea și modernizarea acestor centre;

I.  întrucât asupra mai multor jurnaliști străini au fost făcute presiuni pentru a se abține de la raportarea unor aspecte sensibile precum drepturile omului în cazul uigurilor și utilizarea centrelor de detenție, inclusiv, în unele cazuri, prin refuzul reînnoirii acreditărilor de presă;

J.  întrucât nicăieri în lume populația nu este monitorizată atât de strict ca în XUAR; întrucât guvernul provinciei a recrutat zeci de mii de persoane suplimentare în forțele de securitate;

K.  întrucât datele sunt colectate cu ajutorul unei „platforme integrate pentru operațiuni comune” care stochează și alte date privind populația, inclusiv obiceiuri de consum, activitatea bancară, starea de sănătate și profilul ADN al fiecărui locuitor din XUAR; întrucât musulmanii din regiune sunt obligați să aibă o aplicație de tip „spyware” pe telefoanele lor mobile, iar neinstalarea acesteia reprezintă o infracțiune;

L.  întrucât mărturii directe și cercetări academice credibile indică faptul că sunt vizați în mod intenționat uigurii care au legături cu persoane din străinătate și cei cu convingeri religioase;

M.  întrucât asupra uigurilor din străinătate s-au făcut presiuni să se întoarcă în China, adesea cu sprijinul statelor gazdă; întrucât ambasade ale Chinei din străinătate au refuzat să reînnoiască numeroase pașapoarte ale uigurilor, ceea ce a dus la insecuritate în ceea ce privește serviciul și studiile;

N.  întrucât solicitări din partea WGEID și a înaltului comisar al ONU pentru drepturile omului, precum și a altor mandate pentru proceduri ale ONU de a trimite investigatori independenți în Xinjiang au fost refuzate cu regularitate de către guvernul chinez;

O.  întrucât profesorul de economie uigur Ilham Tohti a fost condamnat la închisoare pe viață la 23 septembrie 2014, fiind acuzat de separatism, după ce fusese arestat în luna ianuarie a aceluiași an; întrucât șapte dintre foștii săi studenți au fost de asemenea arestați și condamnați la închisoare între trei și opt ani pentru presupusa colaborare cu dl Tohti; întrucât Ilham Tohti a respins întotdeauna separatismul și violența și a urmărit o reconciliere bazată pe respectarea culturii uigure,

1.  este profund îngrijorat cu privire la regimul din ce în ce mai represiv impus diferitelor minorități, în special uigurilor și kazahilor, fiind introduse restricții suplimentare în ceea ce privește garanțiile constituționale pentru drepturile lor la libertatea de exprimare culturală și de religie, libertatea de exprimare și de întrunire pașnică și asociere; solicită autorităților să respecte aceste libertăți fundamentale;

2.  solicită guvernului chinez să pună imediat capăt detenției arbitrare în masă a membrilor minorităților uigure și kazahe, să închidă toate taberele și centrele de detenție și să elibereze imediat și necondiționat persoanele reținute; este profund îngrijorat de numeroasele acuzații privind condițiile precare, tortura și decesele din aceste centre; le reamintește autorităților chineze că centrele de reeducare nu au niciun temei juridic;

3.  este alarmat de relatările privind moartea în centrele de detenție a lui Muhammad Salih Hajim, Abdulnehed Mehsum, Ayhan Memet și a altora, toți fiind persoane în vârstă de etnie uigură, cadre universitare și lideri ai comunității;

4.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la punerea în aplicare de către stat a măsurilor de asigurare a unei „supravegheri cuprinzătoare” a regiunii prin instalarea sistemului electronic de supraveghere „Skynet” al Chinei în marile zone urbane, instalarea de dispozitive de urmărire GPS pe autovehicule, utilizarea cititoarelor de recunoaștere facială la punctele de trecere, în gări și în stațiile de alimentare cu combustibil și activitățile de recoltare a sângelui de către poliția din Xinjiang pentru extinderea în continuare a bazei de date ADN a Chinei;

5.  subliniază că controlul guvernamental și colectarea obligatorie în masă a datelor cetățenilor vizează și afectează în primul rând populația uigură și kazahă și alte minorități etnice, încălcând prevederile de interzicere a discriminării în temeiul dreptului internațional;

6.  îndeamnă guvernul chinez să comunice familiilor în cauză detaliile complete ale persoanelor care au dispărut forțat din Xinjiang, inclusiv numele, locul în care se află și starea lor actuală;

7.  este profund îngrijorat de Legea de combatere a terorismului (2015) din China și de Regulamentul privind eliminarea extremismului, care oferă o definiție prea largă a ceea ce constituie un act terorist; invită, prin urmare, China să facă o distincție clară între opoziția pașnică și extremismul violent;

8.  își reiterează apelul către guvernul chinez de a îi elibera imediat și necondiționat pe savantul uigur Ilham Tohti și pe toți ceilalți aflați în detenție numai pentru că și-au exercitat în mod pașnic libertatea de exprimare și, în așteptarea eliberării lor, invită China să se asigure că aceștia au acces regulat și nerestricționat la familiile lor și la avocații aleși de ei; solicită, de asemenea, eliberarea lui Eli Mamut, Hailaite Niyazi, Memetjan Abdulla, Abduhelil Zunun și Abdukerim Abduweli, astfel cum a solicitat UE în cadrul celei de-a 36-a runde a dialogului UE-China privind drepturile omului, care a avut loc la Beijing în perioada 9-10 iulie 2018;

9.  îndeamnă Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să monitorizeze intens evoluția situației drepturilor omului din Xinjiang, inclusiv represiunea din partea guvernului împotriva uigurilor, kazahilor și altor minorități etnice, și să transmită un mesaj puternic la cel mai înalt nivel al guvernului chinez, solicitând încetarea încălcărilor groaznice ale drepturilor omului;

10.  solicită autorităților chineze să permită accesul liber și neîngrădit al jurnaliștilor și al observatorilor internaționali în provincia Xinjiang;

11.  reamintește că este important ca UE și statele membre să aducă în discuție, în cadrul convorbirilor cu autoritățile chineze, problema încălcării drepturilor omului în Xinjiang, inclusiv la nivel de conducere, în conformitate cu angajamentul UE de a proiecta o voce puternică, clară și unitară în abordarea sa privind această țară, inclusiv în cadrul dialogului anual privind drepturile omului și al viitorului summit euro-asiatic;

12.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările legate de hărțuirea uigurilor în străinătate de către autoritățile chineze cu scopul de a-i obliga să acționeze ca informatori împotriva altor uiguri, să revină în Xinjiang sau să păstreze tăcerea în legătură cu situația de acolo, uneori prin reținerea membrilor familiilor lor;

13.  salută decizia Germaniei și a Suediei de a suspenda returnarea tuturor etnicilor uiguri, kazahi sau a altor musulmani de origine turcică în China, având în vedere riscul de detenție arbitrară, tortură sau alte rele tratamente cu care s-ar confrunta în această țară și invită toate celelalte state membre să le urmeze exemplul și să accelereze procedurile legate de cererile de azil depuse de musulmanii de origine turcică expuși riscului de a fi returnați forțat în China; de asemenea, solicită statelor membre ale UE să invoce legislația internă, după caz, pentru a investiga cazurile de intimidare de către guvernul chinez a comunităților musulmane de origine turcică din diaspora din Europa;

14.  îi reamintește Chinei obligațiile sale privind drepturile omului ca urmare a semnării unei game largi de tratate internaționale în domeniul drepturilor omului și reamintește, prin urmare, că se așteaptă ca China să respecte aceste angajamente;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80. (2) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185. (3) JO C 334, 19.9.2018, p. 137. (4) JO C 238, 6.7.2018, p. 108. (5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0343.

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la pachetul privind strategia de achiziții publice (2017/2278(INI))

P8_TA(2018)0378 A8-0229/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2017 intitulată „Transformarea achizițiilor publice pentru ca acestea să funcționeze în și pentru Europa” (COM(2017)0572),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2017 intitulată „Încurajarea investițiilor prin intermediul unei evaluări voluntare ex ante a aspectelor referitoare la achiziții pentru proiectele mari de infrastructură“ (COM(2017)0573),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2017/1805 a Comisiei din 3 octombrie 2017 cu privire la profesionalizarea achizițiilor publice - Construirea unei arhitecturi pentru profesionalizarea achizițiilor publice (C(2017)6654)(1),

–  având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE(2),

–  având în vedere Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ(3),

–  având în vedere Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune(4),

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 mai 2017 privind revizuirea aplicării în practică a documentului european de achiziții unic (DEAU) (COM(2017)0242),

–  având în vedere Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice(5),

–  având în vedere raportul Comisiei din 11 octombrie 2017 cu privire la evaluarea standardului european privind facturarea electronică, în conformitate cu Directiva 2014/55/UE (COM(2017)0590),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2018,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, avizul Comisiei pentru comerț internațional și poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0229/2018),

A.  întrucât potențialul deplin al achizițiilor publice de a contribui la construirea unei economii sociale de piață cu un grad ridicat de competitivitate trebuie încă deblocat și întrucât peste 250 000 de autorități publice din Uniune cheltuiesc aproximativ 14 % din PIB, respectiv aproape 2 000 de miliarde de euro în fiecare an pentru achiziționarea de servicii, lucrări și bunuri;

B.  întrucât achizițiile publice implică cheltuirea unei sume considerabile din banii contribuabililor, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie efectuate etic, cu transparență și integritate și în modul cel mai eficient, atât în ce privește costurile, cât și calitatea, pentru a furniza cetățenilor bunuri și servicii de calitate;

C.  întrucât normele privind achizițiile publice corect aplicate reprezintă un instrument fundamental aflat în serviciul unei piețe unice mai puternice, precum și pentru creșterea societăților europene și crearea de locuri de muncă în Uniune și întrucât folosirea inteligentă a achizițiilor publice poate fi un instrument strategic pentru atingerea obiectivelor UE de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, accelerând tranziția spre lanțuri de aprovizionare și modele de afaceri mai sustenabile;

D.  întrucât, în ceea ce privește transpunerea normelor UE privind achizițiile publice și concesiunile, transpunerea și punerea în aplicare integrală a legislației UE este esențială pentru ca IMM-urile să poată prezenta oferte pentru contracte publice mai ușor și mai ieftin, cu respectarea deplină a principiilor UE privind transparența și concurența;

E.  întrucât Comisia a lansat o consultare specifică cu privire la proiectul de orientări privind achizițiile publice în domeniul inovării, la 3 octombrie 2017, și o consultare specifică cu privire la domeniul de aplicare și structura ghidului Comisiei privind achizițiile publice responsabile din punct de vedere social, la 7 decembrie 2017;

F.  întrucât, potrivit unui studiu din 2016, astfel cum se menționează în comunicarea Comisiei COM(2017)0572, doar patru state membre au recurs la tehnologiile digitale pentru toate etapele majore ale achizițiilor publice, cum ar fi notificarea electronică, accesul electronic la documentele achiziției, depunerea electronică a documentelor, evaluarea electronică, atribuirea electronică, comanda electronică, facturarea electronică și plata electronică;

G.  întrucât, în conformitate cu fișele tematice ale semestrului european privind achizițiile publice din noiembrie 2017, numărul de proceduri de achiziții cu doar o singură ofertă a crescut de la 14 % la 29 % pentru perioada 2006-2016 și întrucât, potrivit comunicării Comisiei COM(2017)0572, „[c]ontractele atribuite IMM-urilor reprezintă doar 45 % din valoarea contractelor de achiziții publice care depășesc pragurile stabilite de UE, o proporție situată în mod clar sub ponderea lor din economie”;

H.  întrucât noile norme introduse prin directivele din 2014, prin care se facilitează achizițiile publice și se impun mai multe controale, ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 pentru o economie durabilă, mai socială, inovatoare și favorabilă incluziunii;

I.  întrucât, în conformitate cu comunicarea Comisiei COM(2017)0572, 55 % din procedurile de achiziții publice încă folosesc criteriul prețului celui mai scăzut drept criteriu de atribuire unic, în locul unor criterii cum ar fi criteriile sociale și de mediu strategice;

J.  întrucât Uniunea Europeană și-a asumat un angajament în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite (ODD);

K.  întrucât este de o importanță vitală ca furnizorii să aibă încredere că sistemele de achiziții publice ale Uniunii oferă proceduri digitale simple și accesibile, transparență deplină și integritatea și securitatea datelor,

Cadrul legislativ și implementarea

1.  salută, la aproape patru ani după ce s-a încheiat revizuirea de amploare a cadrului legislativ al Uniunii privind achizițiile publice, setul de măsuri fără caracter legislativ propus de Comisie și preconizează că acest lucru va crea un impuls pentru o mai bună punere în aplicare;

2.  este profund dezamăgit de ritmul în care multe state membre au transpus directivele din 2014 din domeniul achizițiilor publice, precum și de numeroasele întârzieri și regretă faptul că Comisia a trebuit să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva unora dintre statele membre; solicită insistent finalizarea rapidă a transpunerii în toate statele membre fără alte întârzieri;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la următoarele termene-limită prevăzute de directivele privind achizițiile publice electronice și procesul de tranziție a statelor membre către achiziții publice complet electronice, inclusiv facturarea electronică; subliniază necesitatea ca agendele digitale ale statelor membre să includă promovarea achizițiilor publice complet electronice;

4.  invită Comisia să finalizeze rapid orientările privind achizițiile publice în materie de inovare și ghidul privind achizițiile publice responsabile din punct de vedere social, pentru a facilita punerea în aplicare a respectivelor dispoziții legislative în statele membre;

5.  solicită Comisiei să organizeze mai bine și mai clar ghidurile și celelalte instrumente elaborate pentru a sprijini statele membre în punerea în aplicare a cadrului de achiziții publice, într-un mod mai accesibil și ușor de utilizat, care să ofere o bună imagine de ansamblu pentru toți profesioniștii din domeniu, acordând totodată atenție limbilor disponibile;

6.  salută noile orientări în materie de achiziții publice pentru profesioniștii din domeniu din februarie 2018, menite să ajute administrațiile publice naționale, regionale și locale să asigure proceduri de achiziții publice eficiente și transparente pentru proiectele finanțate de UE;

Achiziții publice strategice și coordonate

7.  subliniază că legislația actuală a Uniunii, mai mult decât oricând, permite ca achizițiile publice să fie utilizate ca un instrument strategic pentru a promova obiectivele de politică ale UE și încurajează statele membre să le fructifice cât mai mult; reamintește că achizițiile publice reprezintă, de asemenea, un instrument important la nivel regional și local pentru a completa strategiile locale și regionale și încurajează organizarea de audieri și consultări publice cu utilizatorii finali ai produselor și serviciilor;

8.   solicită utilizarea la scară largă a achizițiilor inovatoare pentru a realiza creșterea inteligentă, verde și favorabilă incluziunii și pentru a consolida economia circulară; subliniază importanța economiei circulare și, în acest context, noile posibilități oferite de noile directive privind achizițiile publice în ceea ce privește bunurile și serviciile refolosite, reparate, reprelucrate, recondiționate și alte produse și soluții sustenabile și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

9.  invită statele membre să utilizeze strategic achizițiile publice pentru a promova creșterea inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv pentru IMM-uri și întreprinderile sociale; subliniază faptul că acest lucru impune statelor membre să facă cunoscute sistematic astfel de politici la cel mai înalt nivel și să sprijine, în acest scop, entitățile contractante și profesioniștii din administrația publică;

10.  subliniază importanța condițiilor de licitare, care să nu fie excesiv de împovărătoare, astfel încât accesul la contracte publice să fie posibil pentru toate întreprinderile, inclusiv pentru IMM-uri;

11.  salută exemplul de adoptare a strategiilor naționale privind achizițiile publice și încurajează mai multe state membre să urmeze acest exemplu ca un mijloc de modernizare și de raționalizare a propriilor sisteme de achiziții publice și, deci, de îmbunătățire a eficienței lor; subliniază faptul că achizițiile publice reprezintă o zonă transversală pentru diferitele sectoare ale administrației publice și, prin urmare, este esențial să existe, pe lângă coordonare, o structură de guvernanță care să implice principalii actori, astfel încât deciziile fundamentale să poată fi luate printr-o modalitate de colaborare mai strânsă și să fie acceptate de toți cei implicați;

12.  salută faptul că numeroase state membre au dispoziții pentru folosirea criteriilor de calitate (inclusiv cel mai bun raport calitate-preț) și încurajează aplicarea sistematică a acestora; încurajează autoritățile contractante să aplice și alte criterii decât prețul cel mai scăzut sau raportul cost-eficacitate, ținând seama de aspecte calitative, de mediu și/sau sociale;

13.  deși admite că în unele cazuri prețul scăzut poate reflecta soluții inovatoare și o gestionare eficientă, este preocupat de utilizarea excesivă a principiului prețului celui mai scăzut drept criteriu de atribuire principal în mai multe state membre, fără a se ține seama de calitate, sustenabilitate și incluziune socială, și, prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să analizeze și să raporteze motivele care stau la baza acestei situații și să propună soluții adecvate atunci când este necesar;

14.  invită statele membre să asigure că practicile în materie de achiziții publice respectă Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap; invită statele membre să încurajeze în acest sens consultarea persoanelor cu handicap și a organizațiilor care le reprezintă;

15.  solicită adoptarea unui cod deontologic european al achizițiilor publice pentru diferiții actori din cadrul proceselor de achiziții;

16.  subliniază că este important ca autoritățile contractante să ia în considerare întregul ciclu de viață al produselor, inclusiv impactul acestora asupra mediului, în deciziile lor de cumpărare, atunci când este cazul, și invită Comisia să contribuie la elaborarea de metodologii pentru implementarea conceputului de „calculare a costurilor pe ciclu de viață”;

17.  constată că argumentele legate de inovare, de aspectele sociale și de mediu sunt criterii legitime și esențiale de atribuire în domeniul achizițiilor publice și că autoritățile contractante pot, de asemenea, să urmărească îndeplinirea unor obiective ecologice, inovatoare sau sociale prin specificații bine gândite și permițând oferte alternative în mod nediscriminatoriu, cu condiția ca aceste caracteristici să fie legate de obiectul contractului și să fie proporționale cu valoarea și obiectivele acestuia;

18.  reamintește că, în conformitate cu cadrul legislativ al Uniunii privind achizițiile publice, statele membre sunt obligate să se asigure că contractanții și subcontractanții respectă în totalitate dispozițiile legislative din domeniul social, al mediului și al muncii, aplicabile la locul în care sunt executate lucrările, în care sunt furnizate serviciile sau în care sunt produse ori furnizate bunurile, astfel cum se prevede în convențiile internaționale aplicabile, în dreptul Uniunii și în dreptul național, precum și în contractele colective de muncă încheiate în conformitate cu legislația și practicile naționale; solicită Comisiei să garanteze că această obligație este îndeplinită de statele membre în transpunerea și în aplicarea directivelor din 2014 și să faciliteze schimbul de bune practici în acest domeniu;

19.  recunoaște că evaluarea calitativă a ofertelor necesită entități contractante calificate și invită Comisia să sprijine statele membre în diseminarea de metodologii și practici de evaluare, în special prin organizarea de ateliere și de cursuri de formare; subliniază că un asemenea sprijin ar trebui să fie disponibil la toate nivelurile administrative în cadrul cărora se realizează achiziții;

20.  subliniază că achizițiile publice responsabile din punct de vedere social trebuie să ia în considerare lanțurile de aprovizionare și riscurile asociate cu fenomene precum sclavia modernă, dumpingul social și încălcările drepturilor omului; remarcă că trebuie depuse eforturi pentru asigurarea faptului că bunurile și serviciile achiziționate prin achiziții publice nu sunt produse într-un mod care încalcă drepturile omului; invită Comisia să includă dispoziții de fond privind etica în lanțurile de aprovizionare în noul său ghid al aspectelor sociale care trebuie luate în considerare în procedurile de achiziții publice;

21.  salută eforturile depuse de mai multe state membre de a înființa autorități care să fie responsabile de coordonarea achizițiilor publice și recunoaște că acest lucru contribuie la realizarea unor achiziții publice eficiente și strategice;

22.  solicită ca mai multe state membre să profite de avantajele oferite de achizițiile centralizate și de agregarea achizițiilor publice și observă că organismele centrale de achiziție ar putea accelera difuzarea cunoștințelor de specialitate, a celor mai bune practici și a inovării și ar trebui să facă acest lucru;

23.  subliniază că, în special în scopul de a stimula inovarea, este important ca autoritățile contractante să dialogheze cu piața și să utilizeze suficient faza prealabilă procesului de achiziții publice pentru a pregăti etapele următoare; consideră că faza prealabilă procesului de achiziții publice este esențială și pentru sprijinirea implicării IMM-urilor;

24.  consideră că noua procedură de parteneriat va contribui la stimularea inovării și încurajează autoritățile contractante să coopereze cu piața pentru a dezvolta metodologii, produse, lucrări sau servicii inovatoare care nu există încă; salută, în acest sens, faptul că până în prezent au fost inițiate 17 proceduri de parteneriat pentru inovare;

25.  salută evaluarea ex ante voluntară a aspectelor legate de achiziții pentru marile proiecte de infrastructură propusă de Comisie și solicită Comisiei să pună rapid în aplicare serviciul de asistență, mecanismul de notificare, precum și mecanismul de schimb de informații, respectând în același timp pe deplin confidențialitatea;

Digitalizarea și buna gestionare a procedurilor de achiziții publice

26.  regretă introducerea lentă a tehnologiilor digitale în domeniul achizițiilor publice în Uniune și invită statele membre să depună eforturi pentru o transformare digitală rapidă a procedurilor și pentru introducerea proceselor electronice în toate etapele principale, și anume de la notificare, accesul la licitații și transmiterea pentru evaluare, la atribuirea contractelor, comandă, facturare și plată;

27.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare formularele electronice până cel târziu la sfârșitul anului 2018;

28.  reamintește că achizițiile publice electronice oferă o serie de avantaje importante, precum economii semnificative pentru toate părțile, simplificarea și scurtarea proceselor, reducerea birocrației și a sarcinilor administrative, creșterea transparenței și sporirea inovării, precum și îmbunătățirea accesului IMM-urilor la piețele de achiziții publice;

29.  este de acord cu Comisia în privința faptului că registrele de contracte pot fi un instrument eficient din punctul de vedere al costurilor pentru gestionarea contractelor, îmbunătățirea transparenței, a integrității și a datelor și pentru o mai bună guvernanță a achizițiilor publice;

30.  solicită Comisiei să examineze posibilitatea de a interconecta registrele naționale de contracte cu Tenders Electronic Daily (TED), pentru a elimina obligația autorităților contractante de a publica aceleași informații în două sisteme;

31.  atrage atenția asupra dificultăților care pot apărea pentru ofertanți, în special pentru IMM-uri, cu privire la cerințele privind certificatele și semnăturile și încurajează un regim de cerințe simple în acest sens, împreună cu aplicarea deplină a principiului „doar o singură dată” în scopul de a reduce la minimum sarcina pentru ofertanți;

32.  subliniază faptul că toate statele membre ar trebui să fie în măsură să furnizeze toate datele necesare privind punerea în aplicare a achizițiilor publice, inclusiv date privind licitațiile, procedurile și contractele, precum și informații statistice, inclusiv pentru a-i permite Comisiei să evalueze piața unică în domeniul achizițiilor publice;

33.  invită statele membre să promoveze utilizarea inovatoare a datelor în format deschis, deoarece aceste date sunt esențiale pentru gestionarea administrației publice de către orice guvern și, în același timp, pentru a permite valorificarea de către companii a potențialului economic al acestor date, încurajând totodată transparența și responsabilitatea instituțiilor și organismelor care se ocupă de achiziții publice; subliniază faptul că aceste date trebuie publicate întotdeauna cu respectarea principiului proporționalității și în conformitate cu acquis-ul UE privind protecția datelor și secretul comercial;

Piața unică și un acces îmbunătățit la achizițiile publice

34.  subliniază că procedura concurențială de ofertare este esențială pentru atribuirea contractelor de achiziții publice și constată cu regret reducerea intensității concurenței în domeniul achizițiilor publice în Uniune în ultimii ani; îndeamnă statele membre care înregistrează un procent ridicat de anunțuri cu un singur ofertant să soluționeze problema;

35.  îndeamnă statele membre să utilizeze mai frecvent procedurile comune de achiziții publice, inclusiv la nivel transfrontalier, care au fost facilitate de normele revizuite ale UE, și invită Comisia să ofere asistență detaliată în acest domeniu; consideră că astfel de proceduri nu ar trebui totuși să aibă drept rezultat contracte de asemenea amploare încât IMM-urile să fie efectiv excluse încă din cea mai incipientă etapă a procesului;

36.  regretă faptul că IMM-urile și întreprinderile sociale se confruntă în continuare cu dificultăți în ceea ce privește accesul la achizițiile publice și solicită Comisiei să evalueze eficacitatea măsurilor prevăzute de directivele din 2014 și să vină cu soluții noi, dacă este necesar;

37.  solicită Comisiei să prezinte un raport Parlamentului cu privire la punerea în aplicare pe teren a principiului „aplicare sau justificare” prevăzut la articolul 46 din Directiva 2014/24/UE care impune autorităților contractante să indice principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu face împărțirea pe loturi, care trebuie explicată sistematic în documentele de achiziție sau în raportul individual;

38.  invită statele membre să sprijine participarea IMM-urilor la licitații, de exemplu, prin împărțirea obligatorie în loturi, atunci când este posibil, sau prin limitarea cifrei de afaceri necesare pentru participarea la licitație; subliniază că împărțirea contractelor de achiziții publice în loturi stimulează concurența pe piață și, de asemenea, evită riscul de dependență de un singur furnizor; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte servicii de consiliere și formare pentru IMM-uri în vederea asigurării unei mai bune participări a acestora la procesele de licitație;

39.  invită Comisia să analizeze în special obstacolele din calea achizițiilor publice transfrontaliere care provin din barierele lingvistice, administrative, juridice sau de orice altă natură și să propună soluții sau să intervină pentru a garanta achiziții transfrontaliere funcționale;

40.  subliniază importanța de a asigura interoperabilitatea pentru bunurile și serviciile achiziționate și de a evita dependența de un anumit furnizor și invită Comisia să propună măsuri în acest domeniu;

41.  regretă lipsa unor date clare și consolidate privind achizițiile publice în UE și constată că sunt necesare date fiabile privind accesul la achizițiile publice pentru a verifica responsabilitatea autorităților publice, acestea constituind un mijloc de combatere a fraudei și corupției;

42.  acceptă rezultatul evaluării Directivei privind căile de atac și decizia Comisiei de a nu propune o revizuire legislativă, dar solicită continuarea cooperării dintre organismele naționale de revizuire și mai multe orientări din partea Comisiei privind directivele;

43.  regretă faptul că Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării nu a adus rezultatele dorite, în special în ceea ce privește proiectele transnaționale de infrastructură, și îndeamnă Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune în aplicare mai eficient normele în vigoare în prezent;

44.  scoate în evidență importanța transparenței și a caracterului nediscriminatoriu al procedurilor de achiziții publice; reamintește importanța existenței unor proceduri de contestație adecvate, precum și importanța accesului la îndrumare în ceea ce privește modul de inițiere a unei contestații;

Achiziții publice internaționale

45.  solicită o acțiune la nivelul Uniunii pentru a îmbunătăți accesul furnizorilor din UE la piețele de achiziții publice din țările terțe, având în vedere că piața de achiziții publice din Uniune este una dintre cele mai deschise din lume;

46.   își exprimă îngrijorarea cu privire la concurența neloială în cadrul procedurilor de achiziții publice ca urmare a intervenției statului în cazul concurenților din țări terțe, în special, dar nu numai pe piața vehiculelor electrice și a acumulatorilor; consideră că este necesar să se stabilească o legătură între instrumentele de apărare comercială și practicile în materie de achiziții publice;

47.  subliniază că piețele de achiziții publice au o importanță economică majoră, având în vedere că, potrivit estimărilor, cheltuielile aferente achizițiilor publice reprezintă 20 % din PIB-ul global și subliniază că îmbunătățirea accesului la piețele de achiziții publice din țări terțe și crearea unor condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile europene, pot, prin urmare, să fie factori esențiali pentru sporirea comerțului cu bunuri și servicii și pot să conducă, de asemenea, la o gamă mai vastă de opțiuni și un raport mai bun calitate-preț pentru banii contribuabililor, atât în UE, cât și în țările terțe;

48.  subliniază că piețele de achiziții publice din țări terțe sunt deseori închise de jure și/sau de facto ofertanților din UE; încurajează Comisia să culeagă și să furnizeze date mai bune despre procedurile de achiziții publice internaționale; reamintește că Comisia estimează că mai mult de jumătate din piața de achiziții globală este închisă în prezent concurenței libere internaționale din cauza măsurilor protecționiste, care sunt în creștere la nivel global, în timp ce achiziții publice ale UE în valoare de aproximativ 352 de miliarde de euro sunt deschise ofertanților din țările membre la Acordul OMC privind achizițiile publice; subliniază necesitatea ca UE să abordeze acest dezechilibru fără a recurge la rândul său la măsuri protecționiste; solicită Comisiei să se asigure că societățile europene au acces la piață în condiții similare celor de care beneficiază concurenții noștri străini pe piața UE și remarcă faptul că așa-numitul instrument de achiziții internaționale propus ar putea, în anumite condiții, să constituie un mijloc care să creeze un efect de levier pentru un acces sporit pe piață;

49.  salută faptul că unul dintre cele șase domenii prioritare de acțiune a Comisiei în domeniul achizițiilor publice îl reprezintă îmbunătățirea accesului la piețele de achiziții; subliniază că îmbunătățirea accesului la piețele de achiziții publice din țări terțe, inclusiv la nivel subnațional, constituie un obiectiv ofensiv de mare interes al UE în cadrul negocierilor comerciale, având în vedere că multe societăți din UE sunt foarte competitive în diferite sectoare; subliniază că achizițiile publice ar trebui incluse în fiecare viitor acord comercial, pentru a maximiza gradul de participare a societăților europene la licitațiile străine; solicită Comisiei să asigure respectarea și punerea în aplicare corespunzătoare a dispozițiilor privind piețele de achiziții publice cuprinse în acordurile de liber schimb ale UE; reamintește că acordurile comerciale ar trebui utilizate pentru a îmbunătăți accesul la piețele de achiziții publice ale țărilor terțe și că accesul sporit la piețele de achiziții ale țărilor terțe, precum și normele consolidate pentru proceduri de achiziții moderne, eficiente și transparente, care sunt esențiale pentru garantarea unui raport mai bun calitate-preț la utilizarea banilor publici, ar trebui să constituie elemente-cheie în orice acord comercial care urmează să fie încheiat de UE, respectând totodată pe deplin obiectivele legitime în materie de politică publică consacrate în directivele Uniunii privind achizițiile publice; subliniază că operatorii economici din țările terțe trebuie să respecte criteriile sociale și de mediu europene pentru a fi eligibili pentru contracte de achiziții publice, astfel cum se prevede în Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE și 2014/25/UE, și încurajează, în acest context, utilizarea criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic pentru atribuirea acestor contracte; observă că acordurile de liber schimb bilaterale și subregionale nu garantează întotdeauna accesul deplin la piețele de achiziții; solicită Comisiei să negocieze cel mai mare nivel de acces posibil la piețele de achiziții publice din țările terțe;

50.  scoate în evidență faptul că orice strategie vizând deschiderea piețelor de achiziții publice din țări terțe trebuie să abordeze concret obstacolele cu care se confruntă IMM-urile și nevoile specifice ale acestora pentru a le facilita accesul la piețe, deoarece în special ele sunt dezavantajate în ceea ce privește pătrunderea pe piețele de achiziții publice ale unor țări terțe și că, totodată, trebuie să se acorde atenția cuvenită efectelor pe care le are asupra IMM-urilor expunerea la noi concurenți din țări terțe; invită Comisia să încurajeze includerea în acordurile comerciale a procedurilor de achiziții favorabile IMM-urilor (inclusiv a inițiativelor transfrontaliere și a divizării ofertelor în loturi); subliniază beneficiile care pot fi obținute, în special pentru IMM-uri, prin digitalizare și prin utilizarea achizițiilor publice electronice în cadrul tuturor proceselor de achiziții publice desfășurate cu țări terțe;

51.  subliniază că marile economii emergente, precum Brazilia, China, India și Rusia, nu participă încă la Acordul OMC privind achizițiile publice, deși China și Rusia sunt oficial în curs de a adera, și solicită Comisiei să încurajeze și să promoveze țările terțe în eforturile lor de a adera la acest acord, deoarece acordurile multilaterale și plurilaterale reprezintă cea mai bună modalitate pentru a crea condiții de concurență egale pe termen lung; subliniază că acordurile comerciale bilaterale conținând dispoziții ambițioase privind achizițiile care respectă principiile de bază ale Acordului OMC privind achizițiile publice pot constitui un punct de pornire pentru cooperarea multilaterală consolidată;

52.  scoate în evidență importanța Acordului OMC privind achizițiile publice, nu doar pentru a asigura acces de jure la piețele de achiziții din țări terțe, ci și pentru sporirea transparenței și predictibilității procedurilor de achiziții; încurajează Comisia să promoveze elaborarea unor standarde globale și convergente pentru achiziții transparente, ca instrument important pentru combaterea corupției; mai precis, solicită Comisiei să se străduiască să includă în acordurile comerciale dispoziții privind normele comune pentru achiziții publice care să permită raportarea cazurilor de corupție, simplificarea procedurilor și consolidarea integrității și transparenței pentru ofertanți;

Profesionalizarea

53.  salută recomandările Comisiei privind profesionalizarea și invită statele membre să acorde prioritate elaborării de planuri naționale; sugerează că fiecare plan ar trebui să facă diferența între tipurile de achiziții, în special având în vedere că accesul IMM-urilor la achiziții în domeniul serviciilor și infrastructurii digitale ar putea fi facilitat într-un mod diferit de accesul la achiziții în cazul contractelor mari de infrastructură;

54.  invită Comisia să propună mijloace de sprijin financiar din fondurile Uniunii pentru a promova acțiuni pertinente de profesionalizare în statele membre;

55.  regretă nivelul scăzut de profesionalizare a achizitorilor publici și invită statele membre să îmbunătățească competențele tuturor actorilor în toate etapele procesului de desfășurare a achizițiilor publice;

56.  subliniază că atât entitățile contractante, cât și furnizorii trebuie să fie instruiți în mod corespunzător pentru a funcționa eficient în toate etapele achizițiilor publice și că trebuie să se acorde atenție tuturor nivelurilor administrației publice și criteriilor de calitate, inclusiv criteriilor sociale și de mediu, în ceea ce privește profesionalizarea; este de părere că se pot obține rezultate mai bune prin îmbunătățirea modului în care autoritățile publice analizează ce vor achiziționa, precum și modul în care fac aceste achiziții; fără a aduce atingere procedurii negociate, regretă că, adesea, achizițiile publice pot fi acaparate de întreprinderi cu mai multă experiență, care acordă asistență în etapa de concepere a contractului de achiziție și care, astfel, se află într-o poziție mai bună pentru a câștiga contractul;

57.  solicită statelor membre să încurajeze universitățile să dezvolte mai departe cursurile universitare în domeniul legislației europene privind achizițiile publice și să îmbunătățească pregătirea și gestionarea carierei profesioniștilor din domeniul achizițiilor publice, inclusiv a celor care lucrează în cadrul IMM-urilor, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea și introducerea de instrumente informatice accesibile; sprijină crearea unui cadru european comun de competențe tehnice și informatice relevante;

o
o   o

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 259, 7.10.2017, p. 28. (2) JO L 94, 28.3.2014, p. 65. (3) JO L 94, 28.3.2014, p. 243. (4) JO L 94, 28.3.2014, p. 1. (5) JO L 133, 6.5.2014, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) (COM(2013)0535 – C7-0240/2013 – 2013/0256(COD))

P8_TA(2018)0379 A8-0320/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0535),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 85 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0240/2013),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Cehiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru control bugetar, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0320/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește, modifică în mod substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 4 octombrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de înlocuire și abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1727.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de înghețare și de confiscare (COM(2016)0819 – C8-0002/2017 – 2016/0412(COD))

P8_TA(2018)0380 A8-0001/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0819),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 82 alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0002/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Cehiei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și al Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0001/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 4 octombrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a ordinelor de indisponibilizare și de confiscare

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1805.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru fluxul liber al datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană (COM(2017)0495 – C8-0312/2017 – 2017/0228(COD))

P8_TA(2018)0381 A8-0201/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0495),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0312/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 februarie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 29 iunie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0201/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 4 octombrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/... al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/1807.)

(1) JO C 227, 28.6.2018, p. 78.

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului (2018/2763(RSP))

P8_TA(2018)0382 B8-0443/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la Raportul anual privind punerea în aplicare a politicii comerciale comune(2),

–  având în vedere articolele 207 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012, precum și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (PDONU) adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în Rezoluția sa 17/4 din 16 iunie 2011,

–  având în vedere Strategia „Comerț pentru toți” a Comisiei,

–  având în vedere orientările sectoriale ale Comisiei privind transpunerea în practică a PDONU(3),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la stadiul implementării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

–  având în vedere avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Îmbunătățirea accesului la căile de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE”(4),

–  având în vedere Rezoluția nr. 26/9 din 26 iunie 2014 a Consiliului ONU pentru drepturile omului în care acesta a decis „să înființeze un grup de lucru interguvernamental fără limită de membri privind drepturile omului și corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, al cărui mandat urmează să fie elaborarea unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a reglementa, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi”,

–  având în vedere Observația generală nr. 24 (2017) a Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale (CDESC) referitoare la obligațiile care le revin statelor în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale în cadrul activităților economice (E/C.12/GC/24),

–  având în vedere Principiile de la Maastricht privind obligațiile extrateritoriale ale statelor în domeniul drepturilor economice, sociale și culturale(5),

–  având în vedere inițiativa „Pactul mondial” („Global Compact”) a Organizației Națiunilor Unite(6),

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale,

–  având în vedere Declarația tripartită de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială a Organizației Internaționale a Muncii, astfel cum a fost revizuită în 2017,

–  având în vedere Orientările OCDE privind diligența necesară în sectoarele de îmbrăcăminte și încălțăminte,

–  având în vedere Principiile privind drepturile copiilor și afacerile, elaborate de UNICEF,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la întreprinderi și drepturile omului, adoptate la 20 iunie 2016,

–  având în vedere standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială,

–  având în vedere Orientările OCDE privind diligența necesară pentru o conduită responsabilă în afaceri,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(7),

–  având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat(9),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului Europei adresată statelor membre cu privire la drepturile omului și mediul de afaceri, adoptată la 2 martie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual 2016 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale(15),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la Raportul anual pe 2015 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țările terțe(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(23),

–  având în vedere studiul comandat de Subcomisia sa pentru drepturile omului referitor la „Punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului”(24),

–  având în vedere întrebările adresate Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei și Consiliului referitoare la contribuția UE la un Instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi cu caracteristici transnaționale în ceea ce privește drepturile omului (O-000074/2018 – B8-0402/2018, O-000075/2018 – B8-0403/2018 și O-000078/2018 – B8-0404/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE se întemeiază pe valori precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului; întrucât acțiunile sale pe scena internațională (inclusiv politica sa comercială și politica sa de dezvoltare) trebuie să se ghideze după aceste principii și să fie în concordanță cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), astfel cum se prevede la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona; întrucât, conform articolului 208 din TFUE, principiul CPD trebuie respectat în cadrul tuturor acțiunilor externe ale UE;

B.  întrucât Uniunea Europeană este atât o putere normativă, cât și o putere economică; întrucât, ca atare, trebuie să se poziționeze ca lider în difuzarea celor mai bune practici și elaborarea unor standarde mondiale;

C.  întrucât punerea în aplicare a Agendei 2030 implică faptul că dezvoltarea economică ar trebui să meargă mână în mână cu justiția socială, buna guvernanță, respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor sociale și a dreptului la demnitatea umană și la libertate pentru toți, precum și cu standarde înalte în domeniul muncii și al mediului; întrucât dezvoltarea durabilă, comerțul și drepturile omului se pot influența și consolida reciproc;

D.  întrucât obligațiile în materie de drepturi ale omului le revin în principal statelor; întrucât, deși statele nu sunt ele însele responsabile de încălcările drepturilor omului săvârșite de actorii privați, este posibil să nu își respecte obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului atunci când li se pot atribui astfel de încălcări sau dacă nu iau măsurile necesare privind obligația de diligență pentru a preveni, a investiga, a sancționa și a repara abuzurile comise de actorii privați; întrucât statele dispun, în general, de libertate deplină atunci când trebuie să decidă ce măsuri să ia, utilizând politici, legislație, reglementări și adjudecări;

E.  întrucât obligația de diligență este un concept menționat în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale(25);

F.  întrucât statele ar trebui să își îndeplinească obligațiile care le revin în materie de drepturi ale omului pe teritoriul și/sau în jurisdicția lor; întrucât statele ar trebui să precizeze în mod clar că obligația de a proteja presupune utilizarea reglementării pentru a garanta că toate întreprinderile cu sediul pe teritoriul și/sau în jurisdicția lor respectă drepturile omului în toate activitățile lor, inclusiv în filialele lor, în societățile pe care le controlează și în entitățile aflate în lanțul lor de aprovizionare din întreaga lume;

G.  întrucât Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (PDONU) , aprobate prin consens în cadrul Consiliului pentru drepturile omului, reprezintă în continuare cadrul oficial pentru prevenirea și abordarea riscului apariției unor efecte negative asupra drepturilor omului legate de activitatea economică și întrucât studiul din 2017 comandat de Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului European și intitulat „Punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului” arată în mod clar că statele membre ale UE sunt cele mai avansate la nivel mondial în punerea în aplicare a acestor principii, deoarece dispun de cel mai mare număr de planuri naționale de acțiune adoptate sau în curs de desfășurare;

H.  întrucât PDONU se aplică tuturor statelor și tuturor întreprinderilor, atât celor transnaționale, cât și celor de altă natură, indiferent de dimensiunea lor, de sectorul în care activează, de amplasarea, de identitatea proprietarilor și de structura lor, și se bazează pe cei trei piloni ai cadrului „protecție-respect-măsuri reparatorii” al ONU, și anume: 1) datoria statelor de a proteja împotriva încălcărilor drepturilor omului de către părți terțe, inclusiv de către întreprinderi; 2) datoria întreprinderilor de a respecta drepturile omului; și 3) un acces mai mare al victimelor la căi de atac eficace, atât judiciare, cât și extrajudiciare; subliniază că, deși PDONU nu au caracter juridic obligatoriu, acestea se bucură de o recunoaștere și de un sprijin largi și constituie baza abordărilor de politică de la nivel internațional cu privire la afaceri și la drepturile omului, precum și o recunoaștere a obligațiilor existente ale statelor de a respecta, a proteja și a aplica drepturile omului și libertățile fundamentale, a rolului întreprinderilor ca organe specializate ale societății care îndeplinesc funcții specializate, obligate să respecte toate legile aplicabile și drepturile omului, și a necesității ca drepturilor și obligațiilor să le corespundă căi de atac adecvate și eficiente atunci când sunt încălcate; întrucât datele disponibile sugerează că, în cazul în care PDONU sunt puse în aplicare, scade numărul cazurilor de încălcare a drepturilor omului în care sunt implicate întreprinderi;

I.  întrucât Pactul global al ONU solicită întreprinderilor să accepte, să sprijine și să aplice, în sfera lor de influență, un set de valori fundamentale în domeniul drepturilor omului, al standardelor de muncă, al mediului și al combaterii corupției, angajându-se să respecte aceste valori și să le integreze din proprie inițiativă în operațiunile lor comerciale;

J.  întrucât corporațiile sunt unul dintre principalii actori ai mondializării economice, ai serviciilor financiare și ai schimburilor comerciale internaționale și trebuie să respecte toate legile aplicabile și tratatele internaționale în vigoare, precum și drepturile omului; întrucât aceste întreprinderi, precum și corporațiile naționale pot cauza uneori sau pot contribui la încălcări ale drepturilor omului și pot afecta drepturile grupurilor vulnerabile precum minoritățile, populațiile indigene, femeile și copiii ori pot contribui la problemele de mediu; întrucât ele pot avea, de asemenea, un rol important de jucat prin oferirea de stimulente pozitive pentru promovarea drepturilor omului, a democrației, a standardelor de mediu și a responsabilității sociale a întreprinderilor;

K.  întrucât există o discrepanță între drepturile și obligațiile întreprinderilor transnaționale, în special în tratatele de protejare a investițiilor, prin care investitorilor le sunt acordate drepturi extinse, cum ar fi „un tratament corect și echitabil”, ce nu sunt neapărat însoțite de obligații ferme și executorii privind respectarea drepturilor omului, a legislației privind munca și a legislației de mediu pe parcursul întregului lanț de aprovizionare;

L.  întrucât se recunoaște impactul pozitiv pe termen lung asupra drepturilor omului al întreprinderilor europene care își desfășoară activitatea la nivel global și constituie un exemplu prin cultura corporativă nediscriminatorie;

M.  întrucât UE, din motive de coerență internă/externă a politicilor sale, a jucat un rol principal în negocierea și punerea în aplicare a unei serii de inițiative pentru responsabilitatea globală, care merg mână în mână cu promovarea și respectarea standardelor internaționale privind întreprinderile și drepturile omului; întrucât UE și statele sale membre s-au angajat, de asemenea, într-o serie de instrumente, în special Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului din 2011 și Recomandarea din 2016 a Consiliului Europei privind drepturile omului și mediul de afaceri;

N.  întrucât, în ultimii ani, UE și statele sale membre au început să adopte o legislație de consolidare a responsabilității întreprinderilor și să integreze elemente ale obligației de diligență în materie de drepturi ale omului în legislație; întrucât aceste măsuri contribuie în prezent la stabilirea unor standarde globale, dar încă pot fi dezvoltate în continuare, de exemplu Regulamentul UE privind minereurile din zonele de conflict și Directiva UE privind raportarea de informații nefinanciare, precum și Regulamentul privind lemnul; întrucât, în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului, Comisia s-a arătat totuși reticentă să propună în continuare acte legislative privind alte sectoare, cum ar fi cel al articolelor de îmbrăcăminte; întrucât multitudinea de inițiative legislative naționale ar putea conduce la condiții competitive ineficiente și inegale în cadrul UE; întrucât un tratat cu caracter obligatoriu al ONU ar putea reprezenta un progres semnificativ în această privință;

O.  întrucât victimele încălcărilor drepturilor omului în care sunt implicate întreprinderi din UE pot solicita despăgubiri în fața instanțelor naționale din UE în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1215/2012; întrucât dispozițiile prezentului regulament necesită un cadru internațional mai solid pentru a fi mai eficiente pentru părțile afectate, asigurându-se, în același timp, condiții competitive egale între societățile din UE și cele din afara UE;

P.  întrucât lipsește în continuare o abordare globală holistică a răspunderii întreprinderilor pentru încălcările drepturilor omului; întrucât victimele încălcărilor drepturilor omului în care sunt implicate întreprinderi transnaționale se confruntă cu numeroase obstacole în calea accesului la căile de atac, inclusiv la căile de atac judiciare și la garanțiile privind nereproducerea acestor acte; întrucât aceste obstacole în calea accesului la căi de atac constituie o nouă încălcare gravă a drepturilor omului; întrucât o abordare holistică ar oferi securitate juridică atât întreprinderilor, cât și persoanelor fizice, în contextul înmulțirii inițiativelor naționale privind obligația de diligență;

Q.  întrucât inegalitatea de gen presupune că femeile sunt adesea deosebit de vulnerabile la încălcarea drepturilor omului și se confruntă cu greutăți deosebite atunci când încearcă să obțină acces la o cale de atac;

R.  întrucât Avizul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 2017 a constatat că se pot depune mai multe eforturi pentru a asigura accesul judiciar și extrajudiciar efectiv la căile de atac în cazul încălcărilor drepturilor omului care au legătură cu întreprinderile și care sunt comise pe teritoriul UE sau în afara acestuia, inclusiv oferindu-le victimelor mai multă asistență la accesul în instanțe și posibilitatea de a exercita acțiuni colective, facilitând sarcina probei și stimulând obligația de diligență pentru întreprinderi, inclusiv pentru întreprinderile-mamă, pentru a-și îndeplini obligația de diligență privind performanțele în materie de drepturi ale omului ale filialelor sau ale lanțurilor lor de aprovizionare;

S.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a UE impune statelor atât obligații interne, cât și extrateritoriale în ceea ce privește îndatorirea acestora de a asigura accesul la căi de atac judiciare pentru victimele încălcărilor drepturilor omului;

T.  întrucât în prezent este în curs de negociere la ONU un sistem privind răspunderea întreprinderilor pentru încălcările drepturilor omului, în cadrul grupului de lucru interguvernamental deschis al CDO privind societățile transnaționale și alte întreprinderi din perspectiva drepturilor omului (GLIGD) instituit de Adunarea Generală a ONU în 2014; întrucât atât UE, cât și statele sale membre joacă un rol în cadrul GLIGD, însă Comisia nu are un mandat din partea Consiliului pentru a derula negocieri în numele UE privind participarea sa la GLIGD,

1.  constată că globalizarea și internaționalizarea în creștere a activităților comerciale și a lanțurilor de aprovizionare sporește importanța rolului jucat de corporații în privința asigurării respectării drepturilor omului, creând deja o situație în care reglementările și normele internaționale, precum și cooperarea internațională sunt esențiale pentru a preveni încălcările drepturile omului în țările terțe;

2.  este de părere că societățile transnaționale nu ar trebui să finanțeze sau să se implice în activități comerciale sau necomerciale care ar putea alimenta radicalismul sau extremismul, în special atunci când acest lucru presupune manipularea unor convingeri religioase, și nu ar trebui să sprijine, direct sau indirect, niciun grup care promovează, susține sau justifică violența;

3.  își exprimă convingerea fermă că sectorul privat este un partener important pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și pentru mobilizarea unor resurse suplimentare în vederea dezvoltării; subliniază că, având în vedere creșterea rolului lor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, actorii din sectorul privat trebuie să adere la principiile eficacității dezvoltării și să respecte principiile responsabilității întreprinderilor pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor;

4.  reamintește că obligația de diligență este o componentă esențială a celui de-al doilea pilon al principiilor directoare ale ONU privind responsabilitatea întreprinderilor și respectarea drepturilor omului; subliniază că practicile privind obligația de diligență pot contribui, de asemenea, la facilitarea accesului la o cale de atac; încurajează UE și statele sale membre să urmărească adoptarea unui cadru coerent, care să stabilească obligații de diligență ferme ale întreprinderilor în materie de drepturi ale omului;

5.  reamintește că, dacă este bine conceput și adaptat la contextul local, procesul de elaborare a planurilor naționale de acțiune poate contribui nu numai la asigurarea unei puneri în aplicare eficiente a PDONU, ci și la consolidarea mecanismelor naționale de protecție a drepturilor omului;

6.  își reiterează solicitarea ca PDONU și alte standarde internaționale de responsabilitate socială a întreprinderilor să fie aduse permanent în discuție de reprezentanții UE în dialogurile cu țări terțe privind drepturile omului;

7.  sprijină ferm transpunerea deplină în practică, în UE și în afara acesteia, a PDONU, adoptate în unanimitate de Consiliu în luna iunie 2011, și solicită UE și statelor membre să elaboreze și să adopte planuri de acțiune ambițioase și operative, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, care să prevadă așteptări clare din partea guvernelor și a întreprinderilor de orice tip, pentru transpunerea rapidă, eficace și cuprinzătoare în practică a acestor principii; consideră că planurile naționale de acțiune ar trebui să includă și indicatori pentru măsurarea progreselor înregistrate; subliniază, de asemenea, că UE ar trebui să asigure o evaluare inter pares independentă și periodică a planurilor naționale de acțiune ale statelor membre și a progreselor înregistrate, în special pentru a facilita accesul la căi de atac; reamintește că, pentru a acoperi lacunele PDONU, acestea pot fi completate de inițiative paralele și cu caracter juridic obligatoriu;

8.  consideră regretabil faptul că nu există încă o abordare globală a modului în care corporațiile transnaționale trebuie să respecte legislația privind drepturile omului și să asigure alte mecanisme de căi de atac, ceea ce poate contribui la impunitatea corporațiilor transnaționale pentru cazuri de încălcare a drepturilor omului și, prin urmare, poate aduce prejudicii drepturilor și demnității persoanelor; regretă că PDONU nu sunt încorporate în instrumente executorii; reamintește că punerea în aplicare deficientă a PDONU, precum în cazul altor standarde recunoscute la nivel internațional, a fost atribuită în mare măsură caracterului lor neobligatoriu;

9.  ia act cu îngrijorare de faptul că persistă numeroase obstacole în calea accesului la o cale de atac judiciară, în special în cazul corporațiilor transnaționale, de exemplu din cauza dificultății cu care se confruntă victimele în identificarea instanței competente, a faptului că anumite încălcări ale drepturilor omului nu sunt codificate în codurile penale, sau a corupției, care poate submina procedurile judiciare din țările în curs de dezvoltare; reamintește că și căile de atac extrajudiciare adecvate sunt de o importanță fundamentală, dar lipsesc adesea; invită guvernele naționale să își intensifice eforturile pentru a asigura - prin măsuri judiciare, administrative, legislative sau prin alte mijloace adecvate - faptul că, atunci când pe teritoriul și/sau în jurisdicția lor se produc încălcări ale drepturilor omului, persoanele afectate au acces la o cale de atac eficientă;

10.  reafirmă că trebuie acționat de urgență în mod eficace și coerent la toate nivelurile, inclusiv la nivel național, european și internațional, pentru a combate eficace încălcările drepturilor omului săvârșite de corporațiile transnaționale, pentru a permite accesul la căi de atac, pentru a soluționa problemele juridice rezultate din caracterul transnațional al activităților întreprinderilor comerciale și societăților multinaționale și complexitatea tot mai mare a lanțurilor valorice globale și dimensiunea extrateritorială a întreprinderilor transnaționale, precum și incertitudinea aferentă legată de entitatea căreia îi revine răspunderea pentru încălcările drepturilor omului; reafirmă necesitatea de a pune în aplicare pe deplin obligațiile extrateritoriale ale statelor, astfel cum se prevede în Principiile de la Maastricht, pe baza diferitelor instrumente ale Consiliului Europei, în special a Convenției europene a drepturilor omului (ECHR); în sens mai larg, îndeamnă UE să ia inițiative de îmbunătățire a accesului la căi de atac în cazurile extrateritoriale, în conformitate cu recomandările formulate în avizul din 2017 al FRA;

11.  reafirmă supremația drepturilor omului în dreptul internațional, în conformitate cu articolul 103 din Carta Organizației Națiunilor Unite, și necesitatea de o consolida prin intermediul unui sistem clar în care obligațiile în materie de drepturi ale omului să aibă cu adevărat întâietate în fața altor tipuri de obligații contradictorii și să se prevadă mecanisme adecvate de aplicare a legislației privind drepturile omului, precum și controale și căi de atac, cu sancțiuni și compensații corespunzătoare în caz de încălcare; insistă că acest lucru este esențial pentru a depăși dezechilibrele globalizării și pentru a pune drepturile oamenilor și planeta pe primul loc; subliniază că coordonarea, schimbul de informații și de bune practici vor contribui în mod pozitiv la inițiativele luate de către întreprinderile care au decis să respecte drepturile omului și standardele sociale și de mediu;

12.  subliniază că faptul de a prevedea responsabilitatea socială a întreprinderilor în mod voluntar riscă să creeze o concurență neloială pentru cei care aleg să respecte standardele internaționale; subliniază că aceasta nu este suficientă pentru a asigura, în cadrul punerii în aplicare a obligației de diligență, conformitatea deplină cu standardele și obligațiile internaționale;

13.  salută călduros, în acest context, activitatea inițiată în cadrul ONU prin intermediul Grupului de lucru interguvernamental (GLIG) în vederea elaborării unui instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului și consideră acest fapt drept un pas înainte necesar în promovarea și protejarea drepturilor omului;

14.  subliniază că tratatul cu caracter obligatoriu ar trebui să se bazeze pe cadrul PDONU și să cuprindă: definirea unor obligații de diligență ferme pentru corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, inclusiv în ceea ce privește filialele lor, recunoașterea obligațiilor extrateritoriale ale statelor în materie de drepturi ale omului, recunoașterea răspunderii penale a întreprinderilor, mecanisme de coordonare și cooperare între state în materie de anchetare, urmărire penală și executare în cazurile transfrontaliere și instituirea unor mecanisme internaționale judiciare și extrajudiciare de supraveghere și de asigurare a aplicării legii; este de părere că noul instrument ar trebui să oblige statele membre să adopte măsuri de reglementare care vor impune întreprinderilor să aplice politici și proceduri legate de obligația de diligență privind drepturile omului și propune să se asigure respectarea acestei obligații prin responsabilizarea întreprinderilor fie în jurisdicția în care a fost săvârșită încălcarea, fie în jurisdicția în care este înregistrată societatea-mamă sau unde aceasta este prezentă semnificativ;

15.  invită statele membre ale ONU să protejeze negocierile de interese comerciale și de alte interese restrânse, urmând exemplul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ghidându-se după articolul 5.3 din Convenția-cadru a ONU pentru controlul tutunului (CCCT), inclusiv după norme deontologice stricte de prevenire a conflictelor de interese și a activităților de lobby lipsite de etică, solicitând deplina transparență a raporturilor industriei cu părțile la negocieri;

16.  reamintește că este necesar să se adopte o abordare care să ia în considerare dimensiunea de gen pe parcursul întregului proces și să se acorde o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, precum populațiile indigene și copiii;

17.  reamintește că Parlamentul și-a exprimat sprijinul fără echivoc pentru acest proces multilateral al GLIG în opt rezoluții diferite;

18.  subliniază că este important ca UE și statele sale membre să se implice activ în acest proces interguvernamental prin crearea unui grup de lucru care să includă toate departamentele relevante ale Comisiei, SEAE, Grupului de lucru pentru drepturile omului din cadrul Consiliului (COHOM) și ale comisiilor implicate ale Parlamentului European, pe baza principiului CPD;

19.  reiterează încă o dată solicitarea ca UE și statele sale membre să se implice în mod real și constructiv în aceste negocieri și în procesul interguvernamental care vizează finalizarea mandatului GLIG; evidențiază importanța primordială a contribuției constructive a UE la obținerea unui tratat cu caracter obligatoriu care va aborda în mod eficace problema răspunderii întreprinderilor pentru încălcări ale drepturilor omului, precum și problemele conexe;

20.  invită statele membre ale ONU să asigure că negocierile pe marginea tratatului sunt conduse în mod transparent și cu consultarea unei game extinse de titulari ai drepturilor care ar putea fi afectați de acesta, inclusiv a organizațiilor societăților civile și a platformelor victimelor; invită UE și statele sale membre să integreze o abordare de gen semnificativă în poziția lor de negociere;

21.  invită UE să asigure că toate revizuirile și toate documentele strategice viitoare legate de Cadrul strategic al UE și de Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația includ obiective clare și criterii de referință cuantificabile privind participarea UE la negocierile pe marginea tratatului desfășurate în cadrul ONU;

22.  decide să monitorizeze în continuare îndeaproape procesul de negociere al GLIG;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) JO C 101, 16.3.2018, p. 19. (2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0230. (3) https://ec.europa.eu/anti-trafficking/publications/european-commission-sector-guides-implementing-un-guiding-principles-business-and-hum-0_en (4) http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2017-opinion-01-2017-business-human-rights_en.pdf. (5) http://www.etoconsortium.org/nc/en/main-navigation/library/maastricht-principles/?tx_drblob_pi1%5BdownloadUid%5D=23 (6) https://www.unglobalcompact.org/ (7) JO L 351, 20.12.2012, p. 1. (8) JO L 330, 15.11.2014, p. 1. (9) JO L 130, 19.5.2017, p. 1. (10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0066. (11) Texte adoptate, P8_TA(2017)0494. (12) Texte adoptate, P8_TA(2017)0448. (13) JO C 298, 23.8.2018, p. 100. (14) JO C 252, 18.7.2018, p. 62. (15) JO C 337, 20.9.2018, p. 33. (16) JO L 295, 12.11.2010, p. 23. (17) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (18) JO C 238, 6.7.2018, p. 57. (19) JO C 224, 27.6.2018, p. 36. (20) JO C 215, 19.6.2018, p. 125. (21) JO C 101, 16.3.2018, p. 47. (22) JO C 58, 15.2.2018, p. 209. (23) JO C 399, 24.11.2017, p. 151. (24) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/578031/EXPO_STU(2017)578031_EN.pdf (25) http://www.oecd.org/corporate/mne/48004323.pdf

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la situația din Yemen (2018/2853(RSP))

P8_TA(2018)0383 RC-B8-0444/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Yemen, îndeosebi cele din 25 februarie 2016(1) și din 15 iunie 2017(2) referitoare la situația umanitară din Yemen, și cele din 9 iulie 2015(3) și 30 noiembrie 2017(4) referitoare la situația din Yemen,

–  având în vedere raportul referitor la situația drepturilor omului în Yemen, inclusiv încălcările și abuzurile din septembrie 2014, publicat de grupul de experți eminenți regionali și internaționali al Consiliului pentru Drepturile Omului la 28 august 2018,

–  având în vedere declarațiile comune ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și ale comisarului Christos Stylianides din 13 iunie 2018 referitoare la ultimele evoluții privind situația din jurul Hodeidah, Yemen, și din 4 august 2018 referitoare la atacurile aeriene care au vizat orașul Hodeidah,

–  având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 24 septembrie 2018 privind situația din Yemen,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 iunie 2018 referitoare la Yemen,

–  având în vedere declarația din 15 martie 2018 a președintelui Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere declarația din 6 septembrie 2018 a trimisului special al Secretarului General al ONU pentru Yemen,

–  având în vedere declarația directorului executiv al Programului Alimentar Mondial din 19 septembrie 2018,

–  având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Yemen, în special Rezoluțiile 2216 (2015), 2201 (2015) și 2140 (2014),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât conflictul aflat în desfășurare în Yemen durează de patru ani și peste 22 de milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară; întrucât peste 17 milioane de persoane se confruntă cu insecuritatea alimentară, dintre care mai mult de 8 milioane de persoane sunt grav afectate de insecuritatea alimentară și expuse riscului de foamete; întrucât fragmentarea actuală a acestui conflict demonstrează clar erodarea coeziunii statului; întrucât situația din Yemen reprezintă un risc puternic pentru stabilitatea regiunii;

B.  întrucât conflictul a început în 2015 când rebelii Houthi, susținuți de Iran, l-au înlăturat pe președintele țării, recunoscut internațional, care a adus ulterior în țară o coaliție multinațională condusă de Arabia Saudită pentru a lupta împotriva rebelilor și a trupelor aliate;

C.  întrucât, din noiembrie 2017, coaliția condusă de Arabia Saudită a stabilit o blocadă a tuturor importurilor către teritoriul controlat de Houthi, cu excepția materialelor umanitare și de salvare urgente; întrucât, potrivit OCHA, de la începutului blocadei, Yemenul a primit doar 21 % din necesarul de combustibil și 68 % din necesarul de importuri de produse alimentare; întrucât, în anumite cazuri, rebelii Houthi au blocat furnizarea de materiale medicale esențiale, de alimente și de ajutor umanitar în orașele controlate de guvern;

D.  întrucât, în iunie 2018, coaliția condusă de Arabia Saudită și de Emiratele Arabe Unite (EAU) a demarat o ofensivă pentru cucerirea orașului Hodeidah; întrucât Salvați copiii a raportat sute de victime civile pe parcursul acestei operații; întrucât Hodeidah este cel mai important port al Yemenului și reprezintă un punct de tranzit pentru 70% din produsele alimentare și ajutorul umanitar esențial; întrucât, potrivit ONU, de la începutul lunii iunie 2018 aproape 470 000 de persoane au părăsit regiunea Hodeidah; întrucât un nou atac asupra orașului Hodeidah ar avea consecințe dezastruoase pentru civili; întrucât părțile implicate în conflict sunt obligate să permită și să faciliteze trecerea rapidă și nestânjenită a ajutorului umanitar, care include medicamente, alimente și alte bunuri necesare supraviețuirii;

E.  întrucât negocierile de încetare a focului, conduse de trimisul special al ONU pentru Yemen, Martin Griffiths, au dus la oprirea temporară a ofensivei; întrucât eșecul ultimei încercări de purtare a unor negocieri de pace la Geneva a dus la reluarea ostilităților la 7 septembrie 2018; întrucât numărul deceselor în rândul civililor a crescut cu 164% de la începerea ofensivei; întrucât, cu toată presiunea internațională pentru a găsi o soluție politică stabilă și incluzivă la criză, părțile beligerante și susținătorii lor regionali și internaționali, inclusiv Arabia Saudită și Iran, nu au reușit să ajungă la un acord de încetare a focului sau la vreo soluție, iar luptele și atacurile cu bombă efectuate la întâmplare continuă în același ritm;

F.  întrucât, la 9 august 2018, un atac aerian desfășurat de coaliția condusă de Arabia Saudită a lovit un autobuz școlar într-o piață din provincia Saada, în nordul țării, făcând numeroase victime, inclusiv cel puțin 40 de copii, majoritatea având sub 10 ani; întrucât, cu două săptămâni mai târziu, la 24 august, a avut loc un nou atac al coaliției conduse de Arabia Saudită, care a făcut 27 de victime în rândul populației civile, majoritatea fiind copii, civili care se refugiau de violențele din orașul asediat Hodeidah, din sudul țării;

G.  întrucât campania condusă de Arabia Saudită și bombardamentele aeriene intense, inclusiv atacurile efectuate la întâmplare asupra zonelor dens populate, agravează impactul umanitar al războiului; întrucât regulile războiului interzic atacurile deliberate și generalizate asupra populației civile și a obiectivelor civile precum școlile și spitalele; întrucât, având în vedere constatările grupului de experți eminenți internaționali și regionali (GEE), aceste atacuri pot constitui crime de război, iar persoanele care le comit pot fi trase la răspundere pentru aceste crime; întrucât anchetele desfășurate de coaliția în frunte cu Arabia Saudită privind presupusele crime de război comise în Yemen sunt lipsite de credibilitate și nu au condus la reparații pentru populația civilă;

H.  întrucât, din martie 2015, peste 2 500 de copii au fost uciși, peste 3 500 de copii au fost mutilați sau răniți, iar un număr tot mai mare de copii au fost recrutați de forțele armate pe teren; întrucât femeile și copiii sunt afectați în mod deosebit de ostilitățile în curs; întrucât, potrivit UNICEF, aproape două milioane de copii nu frecventează școala, ceea ce pune în pericol viitorul unei generații întregi de copii din Yemen din cauza accesului limitat sau inexistent la educație, fapt ce îi face vulnerabili în fața recrutării militare și a violenței sexuale și bazate pe gen;

I.  întrucât, în august 2018, un raport compilat de Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a concluzionat că „există motive întemeiate să se considere” că toate părțile implicate în conflictul din Yemen ar fi putut să comită crime de război; întrucât forțele din ambele tabere au fost acuzate că au tras cu artilerie grea în zone construite și dens populate, inclusiv că au efectuat raiduri asupra unor spitale și a altor structuri nemilitare;

J.  întrucât războiul a determinat distrugerea infrastructurii și prăbușirea economiei în Yemen, și, de asemenea, a cauzat perturbări importante în aprovizionarea cu produse de bază și în furnizarea serviciilor publice, a canalizării și a apei potabile curate; întrucât plata regulată a salariilor pentru aproximativ 1,4 milioane de funcționari publici yemeniți care nu fac parte din forțele armate a încetat efectiv la sfârșitul anului 2016;

K.  întrucât este împiedicată folosirea zborurilor ONU pentru organizațiile internaționale de mass-media și de protecție a drepturilor omului, ceea ce nu permite acoperirea independentă a situației din Yemen și contribuie la neglijarea globală a conflictului;

L.  întrucât violența sexuală bazată pe gen a crescut exponențial de la debutul conflictului; întrucât capacitatea deja limitată a sistemului de justiție penală de a combate violența sexuală și de gen a dispărut complet și nu s-au desfășurat investigații în legătură cu practici precum răpirea și violarea femeilor sau amenințarea cu acestea ca metodă de a extorca bani de la familiile și comunitățile acestora;

M.  întrucât apărătorii drepturilor omului s-au confruntat neîncetat cu hărțuiri, amenințări și campanii de denigrare din partea tuturor părților implicate în conflict; întrucât apărătoarele drepturilor omului, jurnalistele și activistele s-au confruntat cu acte de represiune specifice, bazate pe genul lor;

N.  întrucât autoritățile Houthi de facto au desfășurat o campanie sistematică de hărțuire, de detenții arbitrară și abuzivă, precum și de dispariții forțate ale apărătorilor drepturilor omului, ale jurnaliștilor și ale minorităților religioase; întrucât 24 de yemeniți din minoritatea Baha’i, inclusiv un copil, se confruntă cu acuzații care ar putea avea drept rezultat pedeapsa cu moartea, pentru niciun alt motiv decât convingerile și acțiunile pașnice ale acestora;

O.  întrucât rebelii Houthi au fost acuzați de cauzarea unui număr mare de victime în rândul civililor în timpul asediului orașului Taiz, al treilea ca mărime din Yemen; întrucât aceștia au purtat un război de uzură împotriva populației civile în zone controlate de guvern; întrucât au folosit, de asemenea, mine antipersonal interzise și au recrutat copii;

P.  întrucât Kamel Jendoubi, președintele GEE care a adresat Consiliului pentru Drepturile Omului la 28 august 2018 un raport cu privire la situația drepturilor omului din Yemen, este victima unei campanii de denigrare care urmărește să intimideze GEE și să pună sub semnul întrebării constatările acestuia;

Q.  întrucât Yemen a semnat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, dar nu l-a ratificat încă; întrucât mai multe prevederi ale Statutului de la Roma, inclusiv cele referitoare la crimele de război, reflectă dreptul internațional cutumiar;

R.  întrucât în februarie 2018 Rusia și-a impus vetoul asupra unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care sublinia implicarea Iranului în conflict;

S.  întrucât există un embargo internațional privind armele împotriva rebelilor Houthi sprijiniți de Iran și, în conformitate cu al 18-lea raport anual al UE privind exporturile de arme, statele membre ale UE au continuat să autorizeze transferurile de arme către Arabia Saudită de la escaladarea conflictului, încălcând poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar(5); întrucât, în ultimul an, unele state membre ale UE au suspendat parțial sau total transferurile de arme către Arabia Saudită și EAU; întrucât Parlamentul i-a solicitat VP/ÎR în repetate rânduri să lanseze o inițiativă prin care UE să aplice Arabiei Saudite un embargo asupra armelor, în conformitate cu Poziția comună 2008/944/PESC;

T.  întrucât majoritatea atacurilor desfășurate de forțele armate ale SUA în Yemen sunt atacuri mortale cu drone; întrucât deciziile de a pune anumite persoane pe listele cu țintele operațiunilor cu drone sunt deseori luate fără mandate sau hotărâri judecătorești; întrucât luarea în vizor și uciderea ulterioară a anumitor persoane pot fi considerate, în anumite circumstanțe, drept execuții extrajudiciare;

U.  întrucât războiul din Yemen a creat posibilități pentru grupările extremiste, printre care se numără și Al-Qaida din Peninsula Arabică (AQAP), de a-și extinde influența, amenințând astfel întreaga regiune; întrucât o situație de stabilitate și securitate în Yemen, precum și un guvern care să funcționeze în mod adecvat reprezintă factori extrem de importanți pentru eforturile internaționale de combatere a extremismului și violenței în ansamblul regiunii și dincolo de aceasta, precum și pentru pacea și stabilitatea din Yemen;

V.  întrucât stabilitatea în ansamblul regiunii este de o importanță crucială pentru UE; întrucât UE susține o abordare globală și strategică, care să cuprindă toți actorii regionali relevanți; întrucât găsirea unei soluții politice la acest conflict, sub auspiciile inițiativei de pace a ONU în Yemen, ar trebui să fie o prioritate pentru UE și pentru întreaga comunitate internațională;

W.  întrucât UE își menține angajamentul de a oferi în continuare ajutoare necesare pentru a salva viețile tuturor persoanelor aflate în dificultate din Yemen; întrucât, în același timp, UE împărtășește preocupările ONU și ale altor donatori cu privire la reducerea continuă a spațiului umanitar; întrucât asistența umanitară acordată de UE Yemenului din 2015 până acum s-a ridicat la peste 233 de milioane EUR;

1.  condamnă în termenii cei mai categorici violențele care au loc în Yemen și toate atacurile împotriva civililor și infrastructurilor civile; scoate în evidență îngrijorarea provocată de acest conflict care continuă să degenereze într-una dintre cele mai grave crize umanitare, politice și economice actuale; le reamintește tuturor părților implicate în conflict, inclusiv susținătorilor lor regionali și internaționali, că atacarea deliberată a populației și infrastructurii civile, inclusiv spitale și personal medical, sisteme de alimentare cu apă, porturi, aeroporturi și piețe, reprezintă o încălcare gravă a dreptului internațional;

2.  regretă profund pierderile de vieți omenești cauzate de conflict și suferința celor prinși în acest conflict și își exprimă condoleanțele față de familiile victimelor; își reafirmă angajamentul de a continua să sprijine Yemenul și poporul yemenit;

3.  face un apel la toate părțile implicate în conflict să înceteze imediat ostilitățile; îndeamnă Arabia Saudită și alți actori implicați să relaxeze și mai mult blocada actuală asupra Yemenului; face apel la toate statele și la toți actorii importanți implicați direct sau indirect, inclusiv Iranul, să pună presiune maximă asupra tuturor părților, în sensul unor eforturi de dezamorsare, și să înceteze imediat să le ofere părților beligerante de la fața locului sprijin politic, militar și financiar, fie direct, fie prin interpuși;

4.  consideră că numai o soluție politică, deschisă și bazată pe negocieri a acestui conflict poate reinstaura pacea și poate păstra unitatea, suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Yemenului; solicită tuturor actorilor internaționali și regionali să dialogheze constructiv cu părțile din Yemen pentru a permite o dezamorsare a conflictului și negocierea unui acord;

5.  sprijină eforturile trimisului special al Secretarului General al ONU pentru Yemen, Martin Griffides, pentru relansarea procesului politic; ia act de declarația sa adresată Consiliului de Securitate al ONU din 11 septembrie 2018 în care afirmă că „în ciuda absenței uneia dintre părți la consultările de la Geneva din săptămâna trecută și chiar dacă, cu siguranță, situația nu a evoluat conform planului, am reușit totuși să relansăm procesul politic cu susținerea solidă a poporului yemenit și a comunității internaționale”; consideră binevenită vizita trimisului special al ONU la Sana’a din 16 septembrie 2018, solicită ca trimisul special să beneficieze de acces deplin și neîngrădit la toate părțile teritoriului Republicii Yemen; le cere VP/ÎR și tuturor statelor membre ale UE să îi acorde dlui Griffiths sprijinul politic necesar pentru a se ajunge la o rezolvare negociată a conflictului, acceptabilă de toate părțile;

6.  condamnă toate atacurile teroriste în termenii cei mai fermi; este profund îngrijorat de faptul că grupuri criminale și teroriste, inclusiv (AQAP) și ISIS/Daesh, sunt din ce în ce mai prezente în Yemen; invită toate părțile implicate în conflict să ia măsuri ferme împotriva unor astfel de grupuri; condamnă prezența mercenarilor străini și cere expulzarea acestor luptători din Yemen;

7.  solicită tuturor părților implicate în conflict să permită accesul total și imediat al convoaielor umanitare la zonele afectate de conflict, pentru a putea oferi ajutor celor care au nevoie; invită Consiliul și Consiliul de Securitate al ONU ca, la implementarea Rezoluției 2216 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU, să identifice persoanele care blochează furnizarea asistenței umanitare în Yemen și să le aplice acestora sancțiuni pe măsură;

8.  pune accentul pe faptul că Consiliul de Securitate al ONU și-a subliniat sprijinul pentru Mecanismul ONU de verificare și inspecție (UNVIM) și că UE sprijină pe deplin continuarea UNVIM și punerea în aplicare deplină și neîngrădită a mandatului său;

9.  invită toate părțile să înceteze imediat toate atacurile împotriva libertății de exprimare și să elibereze toți jurnaliștii și toți apărătorii drepturilor omului care se află în detenție doar pentru că și-au exercitat drepturile omului; cere tuturor părților să înceteze să obstrucționeze activitatea legată de acest conflict a mass-mediei și a personalului umanitar internațional;

10.  solicită tuturor părților implicate în conflict să ia măsurile necesare pentru a asigura anchete eficace, imparțiale și independente cu privire la toate presupusele abuzuri și încălcări ale drepturilor omului și presupusele încălcări ale dreptului internațional umanitar, în conformitate cu standardele internaționale; este profund preocupat de rapoartele privind refuzul libertății de religie sau de convingere, care include discriminarea, detenția ilegală, utilizarea violenței, abuzurile la adresa drepturilor omului, inclusiv violența sexuală și de altă natură împotriva femeilor, bărbaților și copiilor, cu încălcarea standardelor internaționale;

11.  solicită tuturor părților implicate în conflict să pună capăt recrutării și folosirii copiilor ca soldați și să pună capăt altor încălcări grave comise împotriva acestora, încălcând dreptul internațional și standardele internaționale aplicabile; invită toate părțile să îi elibereze pe copiii deja recrutați și să coopereze cu ONU pentru reabilitarea și reintegrarea lor în comunitățile de origine; sprijină activitatea vitală a UNICEF în Yemen;

12.  invită instanța penală specializată din teritoriul controlat de Houthi la Sana’a să-i achite și să-i elibereze pe Asmaa al-Omeissy, Saeed al-Ruwaished și Ahmed Bawazeer, care au fost victime ale dispariției forțate și torturii și au fost condamnați la moarte după un proces vădit inechitabil pentru acuzația de a fi ajutat o țară inamică;

13.  invită instanța penală specializată din Sana’a să elibereze imediat și necondiționat adepții religiei Baha’i, care sunt în prezent deținuți pentru practicarea pașnică a religiei lor și care se confruntă cu acuzații care pot fi pedepsite cu moartea;

14.  le reamintește tuturor participanților la conflict că pot fi trași la răspundere în temeiul dreptului internațional pentru orice crimă săvârșită; îndeamnă statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a trage la răspundere presupușii făptași, în special prin urmărirea penală națională sau internațională a oricăror persoane, grupuri și organizații suspectate de asemenea încălcări sau prin aplicarea principiului jurisdicției universale și prin cercetarea și urmărirea penală a presupușilor făptași vinovați de atrocități în Yemen;

15.  elogiază activitatea desfășurată de Grupul de experți eminenți (GEE) al ONU privind Yemenul și își exprimă solidaritatea deplină cu președintele acestuia, Kamel Jendoubi; salută raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 24 septembrie 2018 privind situația din Yemen, în care Consiliul pentru Drepturile Omului a decis să prelungească mandatul GEE pentru încă un an, care poate fi din nou prelungit de către Consiliul pentru Drepturile Omului, pentru a include strângerea probelor pentru crimele de război și crimele împotriva umanității comise în Yemen, pentru a-i aduce în fața instanței și a-i pedepsi pe cei care se fac vinovați de asemenea încălcări; cere să fie sesizată Curtea Penală Internațională (CPI) în legătură cu situația din Yemen; invită Yemenul să adere la CPI, fapt ce ar permite urmărirea penală a tuturor persoanelor răspunzătoare de crimele săvârșite în timpul conflictului în situația în care nu este sesizat Consiliul de Securitate al ONU;

16.  invită Uniunea Europeană și toate statele membre să ofere GEE un sprijin coerent, prompt și eficace în toate organismele relevante ale ONU, și în special în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului;

17.  îndeamnă Consiliul, VP/ÎR și statele membre să se opună asasinatelor extrajudiciare, inclusiv utilizării dronelor, să reafirme poziția UE în temeiul dreptului internațional și să se asigure că statele membre nu săvârșesc și nu facilitează operațiuni letale ilegale și nici nu participă în alt mod la acestea; îndeamnă Consiliul să adopte o poziție comună a UE cu privire la utilizarea dronelor;

18.  invită statele membre ale UE să ia inițiativa de a aduce în discuție calitatea de membru în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului a statelor care au un palmares cu adevărat îndoielnic în materie de drepturi ale omului cu ocazia următoarei reuniuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

19.  îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să continue dialogul cu țările din regiune cu privire la drepturile omului și libertățile fundamentale; își exprimă disponibilitatea de a purta un dialog deschis și constructiv cu autoritățile din țările din regiune, cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor lor internaționale în domeniul drepturilor omului; solicită realizarea unui schimb de experiență în domeniul juridic și al justiției, pentru a întări protecția drepturilor individuale în țările din regiune;

20.  invită Consiliul să promoveze în mod real respectarea dreptului internațional umanitar, conform orientărilor UE aplicabile; subliniază mai ales că se impune stricta aplicare de către toate statele membre ale UE a normelor prevăzute în Poziția comună 2008/944/PESC; reamintește, în acest sens, rezoluțiile Parlamentului din 25 februarie 2016 și 30 noiembrie 2017 referitoare la situația din Yemen; îndeamnă, în acest context, toate statelor membre ale UE să nu vândă arme și nici alte echipamente militare Arabiei Saudite, EAU și niciunui membru al coaliției internaționale și de asemenea nici guvernului yemenit sau altor părți beligerante;

21.  denunță distrugerea patrimoniului cultural al Yemenului de atacurile coaliției conduse de Arabia Saudită, inclusiv distrugerea orașului vechi Sana’a și a orașului istoric Zabid; regretă și reamintește responsabilitatea coaliției pentru aceste distrugeri și subliniază că va fi trasă la răspundere și pentru astfel de acte; solicită Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite să sesizeze Consiliul de Securitate în vederea adoptării unei rezoluții referitoare la protejarea tuturor siturilor culturale amenințate de conflictul din Yemen;

22.  salută Planul Organizației Națiunilor Unite de reacție umanitară în Yemen pe 2018 și evenimentul la nivel înalt pentru criza umanitară din Yemen din aprilie 2018 unde donatorii internaționali au făcut angajamente, promițând peste două miliarde USD; regretă totuși că fondurile pentru Yemen sunt tot insuficiente; apreciază faptul că UE și-a asumat angajamentul de a-i ajuta pe cei afectați de conflictul din Yemen și s-a angajat să doneze 107,5 milioane EUR; invită toți donatorii să își onoreze rapid angajamentele; apreciază faptul că UE va oferi în continuare asistență pentru dezvoltare statului Yemen, dând prioritate intervențiilor care vizează stabilizarea țării, și că va conlucra în zonele stabile cu autoritățile locale pentru a promova stabilitatea, a ajuta la furnizarea serviciilor de bază și a susține mijloace de trai durabile pentru comunități;

23.  își rezervă dreptul de a reexamina această chestiune până se va ajunge la o soluție negociată; recomandă ca Subcomisia pentru drepturile omului să monitorizeze evoluția drepturilor omului din Yemen și să elaboreze un raport privind încălcările drepturilor omului și ale drepturilor civile comise în țară;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al Consiliului de Cooperare al Golfului, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe și guvernului Republicii Yemen.

(1) JO C 35, 31.1.2018, p. 142. (2) JO C 331, 18.9.2018, p. 146. (3) JO C 265, 11.8.2017, p. 93. (4) Texte adoptate, P8_TA(2017)0473. (5) JO L 335, 13.12.2008, p. 99.

Rezoluţia Parlamentului European din 4 octombrie 2018 referitoare la combaterea fraudei vamale și protejarea resurselor proprii ale UE (2018/2747(RSP))

P8_TA(2018)0384 B8-0400/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de Al șaptesprezecelea raport al Oficiului European de Luptă Antifraudă privind anul 2016,

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European(2), Decizia Comisiei (UE) 2018/1094 din 1 august 2018 de confirmare a participării Țărilor de Jos la cooperarea consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European(3) și Decizia Comisiei (UE) 2018/1103 din 7 august 2018 de confirmare a participării Maltei la cooperarea consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii(5) și actele conexe delegate și de punere în aplicare,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA (COM(2016)0148),

–  având în vedere Raportul special nr. 24/2015 al Curții de Conturi Europene din 3 martie 2016 intitulat „Combaterea fraudei intracomunitare în domeniul TVA: sunt necesare eforturi suplimentare”,

–  având în vedere regimul vamal 42, care prevede scutirea de TVA pentru mărfurile importate într-un stat membru, atunci când sunt expediate ulterior către un alt stat membru,

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene(6),

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene din 5 decembrie 2017 intitulat „Proceduri de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru control bugetar,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât resursele proprii tradiționale, care cuprind în principal taxele vamale la importurile din afara UE și cotizațiile pentru zahăr, reprezintă aproximativ 12,8 % din resursele proprii ale UE;

B.  întrucât, la începutul lui 2017, oficiul European Antifraudă (OLAF), a încheiat o investigație într-un caz de fraudă vamală în Regatul Unit, concluziile principale urmând să apară în raportul de activitate 2017 al OLAF;

C.  întrucât OLAF a calculat o pierdere de 1,987 miliarde EUR la bugetul UE din resurse proprii în taxe vamale datorate la produsele textile și de încălțăminte importate din China prin Regatul Unit în perioada 2013-2016;

D.  întrucât, spre comparație, în 2016 OLAF a recomandat recuperarea unei sume totale de 631,1 milioane EUR în urma celor 272 de anchete desfășurate;

E.  întrucât această fraudă a cuprins practici de subevaluare, astfel încât importatorii să obțină profit prin evitarea taxelor vamale și a taxelor aferente, plătind mult sub sumele prevăzute de lege;

F.  întrucât ancheta a revelat, de asemenea, o evaziune considerabilă în materie de TVA legată de importuri efectuate prin Regatul Unit, comisă prin utilizarea abuzivă a clauzei de suspendare a plății TVA, așa-numitul regim vamal 42; întrucât se estimează că pierderile cumulate se ridică la circa 3,2 miliarde EUR în perioada 2013-2016, inclusiv cu pierderi la bugetul UE;

G.  întrucât OLAF a emis o recomandare financiară în atenția Direcției Generale Buget a Comisiei, o recomandare administrativă în atenția Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală și o recomandare judiciară în atenția Parchetului Coroanei Britanice de a iniția proceduri judiciare împotriva persoanelor angajate în fraudele vamale și a complicilor acestora în spălarea banilor;

H.  întrucât, în prezent, OLAF investighează un alt caz de subevaluare în portul Pireu (Grecia), cu pierderi grave la bugetul UE și de zeci de milioane de euro pentru Italia ca TVA neplătită, fiind posibil ca totalul pierderilor să depășească cu mult sumele actuale, pe măsură ce ancheta continuă;

I.  întrucât cazurile din Regatul Unit și Grecia sunt departe de a fi izolate și ar trebui să se constituie în catalizator pentru luarea de măsuri;

J.  întrucât Curtea de Conturi Europeană a subliniat că nu există o aplicare armonizată și standardizată a controalelor vamale de către statele membre și că acest lucru ar putea stimula evazioniștii să aleagă cel mai slab punct de intrare pentru importurile frauduloase,

1.  salută procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, inițiată de Comisie la 8 martie 2018, ca urmare a cazului de fraudă vamală din Regatul Unit;

2.  solicită Comisiei să ia toate măsurile necesare pentru a recupera resursele proprii ale UE necolectate, ca venituri la bugetul UE;

3.  solicită Direcției Generale Impozitare și Uniune Vamală să ia măsuri pentru a preveni viitoarele abuzuri de regimul vamal 42;

4.  solicită Comisiei să urmeze recomandările OLAF și să raporteze întocmai, regretând durata de aproape 10 ani necesară pentru recuperarea fondurilor;

5.  solicită insistent Comisiei să se asigure că statele membre respectă pe deplin dispozițiile Codului vamal al Uniunii, în vigoare de la 1 mai 2016, și să clarifice orice dispoziții ar putea conduce la confuzii; invită Comisia și statele membre să se asigure că aplicarea dispozițiilor comune de către autoritățile vamale este astfel organizată, încât se preîntâmpină orice tip de fraudă, inclusiv cea de tip carusel, și că sunt prevăzute controale stricte în porturi, aeroporturi, la punctele de trecere terestre și pe internet;

6.  invită Comisia să contribuie la desăvârșirea sistemelor informatice vamale din UE și la sustenabilitatea lor financiară;

7.  invită Comisia să elaboreze o metodologie adecvată și estimări periodice a deficitului vamal începând din 2019 și să raporteze Parlamentului semestrial;

8.  invită Consiliul să convină rapid împreună cu Parlamentul asupra unui cadru juridic privind infracțiunile vamale și sancțiunile aplicabile, pentru a permite armonizarea acestora din urmă și aplicarea unor acelorași criterii de analiză a infracțiunilor; reamintește că Parlamentul și-a adoptat poziția deja în octombrie 2016; invită Comisia să intermedieze acest acord;

9.  regretă faptul că nu toate statele membre ale UE au fost de acord să facă parte din Parchetul European;

10.  îndeamnă Comisia și statele membre să încheie cât de curând dezbaterile privind eforturile de introducere a unui regim TVA definitiv, vizând să armonizeze practicile de impunere și plată a TVA în UE, pentru a se evita fraudele, printre altele;

11.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să asigure punerea în aplicare deplină și la timp a reglementărilor în materie de TVA în toate statele membre, pentru a asigura această sursă de resurse proprii ale Uniunii;

12.  invită Comisia să analizeze un posibil transfer al responsabilităților autorităților vamale de la nivel național la nivel UE pentru a asigura un tratament armonizat al tuturor punctelor de intrare în UE, monitorizarea activității și performanțelor administrațiilor vamale și colectarea și prelucrarea datelor vamale;

13.  susține obiectivele Regulamentului (UE) nr 1294/2013 (Regulamentul „Vamă 2020”)(7) de a sprijini autoritățile vamale în protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii și ale statelor membre, inclusiv în ceea ce privește lupta împotriva fraudei; subliniază că Comisia trebuie să ia măsurile ce se impun pentru a asigura protejarea intereselor financiare ale Uniunii, de exemplu împotriva fraudelor;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 198, 28.7.2017, p. 29. (2) JO L 283, 31.10.2017, p. 1. (3) JO L 196, 2.8.2018, p. 1. (4) JO L 201, 8.8.2018, p. 2. (5) JO L 269, 10.10.2013, p. 1. (6) JO L 168, 7.6.2014, p. 105. (7) JO L 347, 20.12.2013, p. 209.