Index 
Texte adoptate
Joi, 15 noiembrie 2018 - StrasbourgEdiţie definitivă
Vietnam, în special situația prizonierilor politici
 Situația drepturilor omului în Cuba
 Situația drepturilor omului în Bangladesh
 Drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar ***I
 Poluanții organici persistenți ***I
 Serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen
 Boala Lyme (borelioza)

Vietnam, în special situația prizonierilor politici
PDF 127kWORD 53k
Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la Vietnam, în special în ceea ce privește situația prizonierilor politici (2018/2925(RSP))
P8_TA(2018)0459RC-B8-0526/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 14 decembrie 2017 referitoare la libertatea de exprimare în Vietnam, în special cazul lui Nguyen Van Hoa(1) și cea din 9 iunie 2016 referitoare la Vietnam(2), în special în ceea ce privește libertatea de exprimare,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare UE-Vietnam semnat la 27 iunie 2012,

–  având în vedere cel de al șaptelea dialog în domeniul drepturilor omului UE-Vietnam din 1 decembrie 2017,

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al SEAE din 9 februarie 2018 referitoare la condamnarea apărătorilor drepturilor omului din Vietnam și din 5 aprilie 2018 referitoare la condamnarea activiștilor pentru drepturile omului din Vietnam,

–  având în vedere declarația locală a UE din 20 august 2018 referitoare la condamnarea recentă a dlui Le Dinh Luong,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarația experților ONU din 23 februarie 2018, prin care se solicită eliberarea activiștilor închiși pentru că au protestat împotriva unei scurgeri de substanțe toxice, precum și cea din 12 aprilie 2018 prin care se solicită efectuarea unor schimbări ca urmare a închiderii unor apărători ai drepturilor;

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Vietnamul a aderat în 1982,

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European din 26 februarie 2016 în cauza 1409/2014/MHZ privind neefectuarea de către Comisia Europeană a unei evaluări prealabile a impactului asupra drepturilor omului în contextul acordului de liber schimb dintre UE și Vietnam,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit bazei de date a prizonierilor politici din Vietnam, compilată de Proiectul 88, aproximativ 160 de activiști execută pedepse cu închisoarea în Vietnam, iar aproximativ 16 activiști se află în arest preventiv;

B.  întrucât autoritățile vietnameze continuă să închidă, să rețină, să hărțuiască și să intimideze apărători ai drepturilor omului, jurnaliștii, bloggeri, avocați specializați în drepturile omului și activiști ai societății civile din țară; întrucât apărătorii drepturilor omului s-au confruntat cu pedepse lungi de închisoare pentru munca lor în domeniul drepturilor omului și pentru exercitarea dreptului lor fundamental la libertatea de exprimare, online sau offline, încălcându-se obligațiile ce revin Vietnamului în temeiul dreptului internațional;

C.  întrucât activiștii politici și cei pentru drepturile omului se confruntă cu condiții aspre în detenție, fiindu-le refuzat inclusiv accesul la asistență medicală, la consiliere juridică și la contact cu familia;

D.  întrucât libertatea de religie și de credință este reprimată în Vietnam, iar Biserica Catolică și religiile nerecunoscute, cum ar fi Biserica Budistă Unificată a Vietnamului, diverse biserici protestante și alte culte, inclusiv minoritatea etnică Montagnards, continuă să facă obiectul unei persecuții religioase grave;

E.  întrucât Hoang Duc Binh a fost condamnat la 14 de ani de închisoare pentru faptul că a scris un blog despre protestele legate de dezastrul Formosa; întrucât Nguyen Nam Phong a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru alegația că ar fi refuzat să urmeze ordinele date de funcționari publici în timp ce conducea spre un protest; întrucât eforturile lor au fost esențiale pentru sensibilizarea publicului și pentru a asigura asumarea răspunderii în legătură cu scurgerea de substanțe toxice de la oțelăria companiei Formosa;

F.  întrucât, în aprilie 2018, membri ai Frăției pentru democrație au fost condamnați la închisoare pentru perioade cuprinse între șapte și cincisprezece ani, ca parte a aplicării pe scară largă a dispozițiilor privind securitatea națională din Codul Penal; întrucât, în septembrie 2018, Nguyen Trung Truc, un alt membru al acestui grup, a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani, sub acuzația că ar fi încercat să răstoarne statul;

G.  întrucât dl Le Dinh Luong, un apărător al drepturilor omului care a pledat în mod pașnic pentru promovarea și protejarea drepturilor omului, a fost condamnat la 16 august 2018, în temeiul dispozițiilor privind securitatea națională din Codul Penal, la 20 de ani de închisoare și la cinci ani de arest la domiciliu; întrucât reprezentanților delegației UE și ai ambasadelor statelor membre ale UE nu li s-a permis să observe procesul; întrucât există multe alte cazuri în care sunt implicați apărători ai drepturilor omului și alți prizonieri de conștiință care au suferit o soartă asemănătoare;

H.  întrucât, la 12 aprilie 2018, un grup de experți ai ONU, raportorul special pentru situația apărătorilor drepturilor omului, președintele-raportor al Grupului de lucru privind detenția arbitrară și raportorul special pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare au îndemnat Vietnamul să nu reprime societatea civilă și persoanele care exprimă opinii contrare;

I.  întrucât Codul Penal din Vietnam conține dispoziții represive care sunt folosite în mod abuziv pentru a reduce la tăcere, a aresta, a reține, a condamna sau a restrânge activitatea activiștilor pentru drepturile omului, a disidenților, a avocaților, a sindicatelor, a grupurilor religioase și a organizațiilor neguvernamentale, în special în cazul celor care exprimă opinii critice cu privire la guvernul Vietnamului;

J.  întrucât guvernul Vietnamului interzice în continuare funcționarea organelor de presă independente sau private și exercită un control strict asupra posturilor de radio și de televiziune și asupra publicațiilor tipărite; întrucât, în aprilie 2016, Adunarea Națională a adoptat o lege privind mass-media prin care se restricționează în foarte mare măsură libertatea presei în Vietnam;

K.  întrucât, la 12 iunie 2018, Adunarea Națională a Vietnamului a adoptat o lege privind securitatea cibernetică care vizează înăsprirea controalelor online și care impune furnizorilor să elimine posturi considerate „o amenințare” pentru securitatea națională; întrucât această lege impune restricții severe libertății de exprimare online și are ca scop periclitarea gravă a dreptului la viața privată;

L.  întrucât, la 1 ianuarie 2018, a intrat în vigoare prima lege a Vietnamului privind credința și religia, prin care toate grupurile religioase din țară sunt obligate să se înregistreze la autorități și să le informeze cu privire la activitățile lor; întrucât autoritățile pot respinge sau îngreuna cererile de înregistrare și pot interzice activitățile religioase pe care le consideră în mod arbitrar contrare „interesului național”, „ordinii publice” sau „unității naționale”; întrucât, prin această lege, guvernul și-a instituționalizat imixtiunea în afacerile religioase și supravegherea de stat a grupurilor religioase;

M.  întrucât Vietnamul se situează pe locul 175 din 180 în Clasamentul mondial pentru 2018 al libertății presei întocmit de organizația Reporteri fără Frontiere;

N.  întrucât pedeapsa cu moartea continuă să fie aplicată în Vietnam, dar numărul execuțiilor rămâne necunoscut, deoarece autoritățile vietnameze consideră statisticile privind pedeapsa cu moartea drept secrete de stat; întrucât, în ianuarie 2018, Vietnamul a redus de la 22 la 18 numărul de infracțiuni pasibile de pedeapsa cu moartea;

O.  întrucât Vietnamul nu a ratificat încă convențiile fundamentale ale OIM, și anume Convenția nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă, Convenția nr. 105 privind abolirea muncii forțate și Convenția nr. 87 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical;

P.  întrucât dialogul UE-Vietnam privind drepturile omului constituie un mijloc important de a purta o discuție cuprinzătoare privind preocupările UE, în special în ceea ce privește respectarea deplină a drepturilor fundamentale la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; întrucât relația dintre Uniunea Europeană și Vietnam trebuie să fie fondată pe respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, precum și pe respectarea standardelor internaționale în această privință;

Q.  întrucât există o legătură clară între Acordul de parteneriat și cooperare (APC) și Acordul de liber schimb (ALS) UE-Vietnam, prin care ambele părți s-au angajat să își îndeplinească obligațiile în materie de drepturi ale omului;

1.  condamnă încălcările continue ale drepturilor omului în Vietnam, inclusiv condamnarea, intimidarea politică, supravegherea, hărțuirea, atacurile și procesele inechitabile la care sunt supuși activiștii politici, jurnaliștii, bloggerii, disidenții și apărătorii drepturilor omului deoarece și-au exercitat libertatea de exprimare online sau offline, ceea ce reprezintă o încălcare clară a obligațiilor internaționale ale Vietnamului în domeniul drepturilor omului;

2.  invită autoritățile vietnameze să elibereze imediat și necondiționat toți apărătorii drepturilor omului și prizonierii de conștiință deținuți sau condamnați pentru simplul fapt că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv pe Hoang Duc Binh, Nguyen Nam Phong, Nguyen Trung Truc și Le Dinh Luong, și să renunțe la toate acuzațiile aduse împotriva lor;

3.  își reiterează apelul adresat autorităților vietnameze de a pune capăt tuturor restricțiilor și tuturor actelor de hărțuire împotriva apărătorilor drepturilor omului și să garanteze în orice circumstanțe că aceștia își pot desfășura activitățile legitime de apărare a drepturilor omului fără a se teme de represalii și fără niciun fel de restricții, inclusiv fără hărțuire judiciară; invită guvernul Vietnamului să elimine toate restricțiile în ceea ce privește libertatea religioasă și să pună capăt hărțuirii comunităților religioase;

4.  insistă ca guvernul Vietnamului să se asigure că tratamentul aplicat tuturor deținuților este în conformitate cu standardele internaționale; subliniază faptul că dreptul de a solicita accesul la avocați, la personalul medical și la membrii familiei reprezintă o protecție importantă împotriva torturii și a relelor tratamente, fiind esențial pentru a-și exercita dreptul la un proces echitabil;

5.  condamnă utilizarea abuzivă a dispozițiilor juridice represive care restricționează drepturile și libertățile fundamentale; invită autoritățile din Vietnam să abroge, să revizuiască sau să modifice toate legile represive, în special Codul penal, legea privind securitatea cibernetică și legea privind credința și religia, și să se asigure că întreaga legislație este în conformitate cu standardele și obligațiile internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv cu PIDCP, la care Vietnamul este parte; solicită guvernului să aducă legislația care reglementează întrunirile publice și demonstrațiile în conformitate cu drepturile de liberă întrunire și asociere;

6.  invită Vietnamul să semneze și să ratifice toate tratatele relevante privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite și Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, precum și convențiile OIM nr. 87, nr. 98 și nr. 105;

7.  îndeamnă Vietnamul să adreseze o invitație permanentă la procedurile speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, îndeosebi raportorului special pentru libertatea de opinie și de exprimare și raportorului special pentru apărătorii drepturilor omului;

8.  invită autoritățile din Vietnam să recunoască sindicatele independente;

9.  solicită UE să colaboreze cu autoritățile și cu toate părțile interesate relevante pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului în Vietnam, precum și să asigure o monitorizare a acestui aspect;

10.  își reafirmă dezacordul față de pedeapsa capitală în toate circumstanțele; invită autoritățile vietnameze să introducă imediat un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea, ca un pas către abolirea acesteia; solicită autorităților vietnameze să revizuiască toate condamnările la moarte pentru a garanta că aceste procese au respectat standardele internaționale;

11.  invită SEAE și Comisia să sprijine în mod activ grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Vietnam, inclusiv solicitând eliberarea apărătorilor drepturilor omului și a prizonierilor de conștiință în toate contactele pe care le au cu autoritățile vietnameze; îndeamnă delegația UE din Hanoi să ofere tot sprijinul adecvat apărătorilor drepturilor omului aflați în închisoare și prizonierilor de conștiință, inclusiv prin organizarea de vizite în închisori, prin monitorizarea proceselor și prin furnizarea de asistență juridică;

12.  invită statele membre ale UE să își intensifice eforturile de a face presiuni pentru a aduce îmbunătățiri concrete a situației drepturilor omului în Vietnam, inclusiv în cadrul viitoarei evaluări periodice universale a Vietnamului în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

13.  își reiterează solicitarea unei interdicții la nivelul UE a exportului, vânzării, actualizării și întreținerii oricărui tip de echipament de securitate care poate fi sau este utilizat în scopul represiunii interne, inclusiv a tehnologiei de supraveghere a internetului, în cazul statelor cu o situație îngrijorătoare în materie de drepturi ale omului;

14.  salută parteneriatul consolidat și dialogul în domeniul drepturilor omului dintre UE și Vietnam și reamintește importanța dialogului ca instrument-cheie care trebuie utilizat în mod eficient pentru a sprijini și a încuraja Vietnamul în punerea în aplicare a reformelor necesare; încurajează ferm Comisia să monitorizeze progresele înregistrate în cadrul dialogului prin introducerea unor criterii de referință și a unor mecanisme de monitorizare;

15.  solicită guvernului vietnamez și UE, în calitate de parteneri importanți, să se angajeze să îmbunătățească respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în țară, deoarece reprezintă un element fundamental al relațiilor bilaterale dintre Vietnam și Uniune, în special în vederea ratificării Acordului de liber schimb UE-Vietnam și a Acordului de parteneriat și cooperare UE-Vietnam (APC);

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Guvernului și Adunării Naționale din Vietnam, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO C 369, 11.10.2018, p. 73.
(2) JO C 86, 6.3.2018, p. 122.


Situația drepturilor omului în Cuba
PDF 133kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Cuba (2018/2926(RSP))
P8_TA(2018)0460RC-B8-0528/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cea din 17 noiembrie 2004 referitoare la Cuba(1), cea din 2 februarie 2006 referitoare la politica UE față de guvernul cubanez(2), cea din 21 iunie 2007 referitoare la Cuba(3), cea din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba(4) și din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de dialog politic și de cooperare (ADPC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte, precum și aprobarea acestuia de către Parlamentul European(5),

–  având în vedere alegerea lui Miguel Díaz-Canel ca nou președinte de către Adunarea Națională a Poporului din Cuba la 19 aprilie 2018,

–  având în vedere constatările legate de Cuba ale Comitetului ONU pentru disparițiile forțate, publicate la 17 martie 2017,

–  având în vedere Avizul 59/2018 al Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară cu privire la Ariel Ruiz Urquiola, considerat prizonier de conștiință de către Amnesty International, adoptat în cadrul celei de a 82-a sesiuni a sa din 20-24 august 2018,

–  având în vedere evaluările periodice universale (RPU) ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului realizate în Cuba în mai 2013 și în mai 2018,

–  având în vedere raportul Human Rights Watch pe 2017 privind Cuba și declarația făcută la 27 iulie 2018 de Erika Guevara-Rosas, directoare pentru America în cadrul organizației Amnesty International, cu privire la 100 de zile ale noii administrații cubaneze,

–  având în vedere declarațiile lunare ale Comisiei cubaneze pentru drepturile omului și reconciliere națională,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,,

–  având în vedere Constituția Cubei,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, la care Cuba este parte semnatară,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât drepturile omului figurează în dialogurile politice ale UE, precum și în acordurile de cooperare și comerciale; întrucât indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, ar trebui să fie unul dintre principalele obiective ale Uniunii Europene în relațiile sale cu Cuba;

B.  întrucât, la 5 iulie 2017, Parlamentul a aprobat Acordul de dialog politic și de cooperare dintre UE și Cuba (ADPC); întrucât ADPC își exprimă în mod clar îngrijorarea cu privire la situația drepturilor omului în Cuba și include o clauză de suspendare în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului;

C.  întrucât dialogul pe tema drepturilor omului dintre UE și Cuba, condus de reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, a început în 2015; întrucât, la 9 octombrie 2018, părțile la al patrulea dialog privind drepturile omului dintre UE și Cuba au abordat, printre alte chestiuni, tema participării cetățenilor la afacerile publice, inclusiv în contextul recentelor procese electorale, precum și libertatea de asociere și de exprimare și posibilitatea ca apărătorii drepturilor omului și alte sectoare ale societății civile să se asocieze liber, să își exprime opiniile și să participe la viața publică; întrucât nu este clar pentru Parlament dacă această reuniune a fost în vreun fel concludentă; întrucât nu au fost obținute rezultate concrete în ceea ce privește drepturile omului în Cuba, în pofida instituirii dialogului privind drepturile omului și a realegerii Cubei în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului pentru perioada 2017-2019; întrucât dialogul politic trebuie să includă un dialog direct și intens cu societatea civilă și cu opoziția, fără nicio restricție;

D.  întrucât guvernul cubanez refuză în continuare să recunoască monitorizarea drepturilor omului ca o activitate legitimă, precum și acordarea statutului juridic grupurilor locale care activează în domeniul drepturilor omului;

E.  întrucât la 24 februarie 2019 urmează să aibă loc un referendum constituțional; întrucât procesul de elaborare a noii constituții nu cuprinde o consultare adecvată la nivel național, asigurând menținerea rolului puternic al Partidului Comunist în societate fără un sistem pluripartit, libertățile fundamentale și drepturile politice și civile, consolidând astfel proprietatea centralizată a statului și economia controlată; întrucât sistemul politic cu un singur partid este declarat „irevocabil” la articolul 3 și articolul 224 prevede că este interzis generațiilor actuale și viitoare să schimbe ireversibilitatea socialismului, precum și actualul sistem politic și social; întrucât se pare că există alte dispoziții extrem de îngrijorătoare în proiect;

F.  întrucât jurnaliști independenți, dizidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului care documentează încălcări ale drepturilor omului și care sunt în mare parte membri ai opoziției democratice, sunt persecutați, deținuți în mod arbitrar sau deținuți în închisori în Cuba; întrucât, potrivit Comisiei cubaneze pentru drepturile omului și reconciliere națională, în octombrie 2018 au fost efectuate cel puțin 202 de arestări arbitrare pe termen scurt, fără îndoială din motive politice, a unor opozanți pașnici și activiști independenți ai societății civile care își exercită drepturile fundamentale de exprimare, de întrunire și de asociere politică;

G.  întrucât una dintre aceste persoane este dr. Eduardo Cardet, coordonatorul național al Mișcării Creștine de Eliberare (MCL), care a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că și-a exercitat în mod pașnic dreptul la libertatea de exprimare; întrucât în noiembrie 2016 a fost arestat la întoarcerea sa acasă dintr-o călătorie la Miami; întrucât dr. Cardet, considerat prizonier de conștiință, este în prezent deținut în închisoarea Cuba Si din Holguín, unde este ținut în izolare, fără a avea acces la vizite ale membrilor familiei sau la apeluri telefonice;

H.  întrucât dl Tomás Núñez Magdariaga, membru al „Uniunii Patriotice din Cuba” (Unión Patriótica de Cuba, UNPACU), grup de opoziție politic neoficial, s-a aflat pe o grevă a foamei de 62 de zile și a fost eliberat la 15 octombrie 2018 datorită presiunii internaționale; întrucât dl Magdariaga a fost găsit vinovat de amenințări la adresa unui funcționar de stat care, în cele din urmă, a admis că inventase acuzațiile împotriva lui; întrucât cazul său este un alt exemplu clar de încercare de a reduce la tăcere orice idei divergente;

I.  întrucât, în octombrie 2018, Doamnele în Alb au fost din nou principalele victime ale represiunii politice, iar o serie de membri ai Forumului antitotalitar unit au fost supuși represiunii în mai multe provincii ale țării;

J.  întrucât tuturor deținuților din Cuba trebuie să li se garanteze un tratament uman; întrucât guvernul cubanez neagă accesul grupurilor independente pentru drepturile omului la închisori; întrucât cetățenii cubanezi nu beneficiază de garanțiile procedurale, cum ar fi dreptul la audieri echitabile și publice de către un tribunal competent și imparțial; întrucât prizonierii în condiții de eliberare condiționată fac adesea obiectul unei hărțuiri permanente din partea autorităților;

K.  întrucât Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a afirmat în mod clar că victimele cubaneze ale detenției arbitrare au dreptul de a solicita despăgubiri din partea guvernului care să includă restituirea, compensarea, reabilitarea, satisfacția și garanțiile de nerepetare;

L.  întrucât există semne ale unei mai bune respectări a libertății religioase în Cuba; întrucât autoritățile cubaneze sunt, în același timp, foarte restrictive în ceea ce privește construcția sau reconstrucția bisericilor creștine; întrucât biserica a devenit treptat cel mai mare actor al societății civile și principalul furnizor de servicii sociale non-statale din Cuba, dar activitățile sale rămân sub controlul strict al autorităților;

M.  întrucât relațiile politice și economice mai strânse cu Cuba, în ceea ce privește UE, ar putea contribui la accelerarea reformelor politice în țară, răspunzând aspirațiilor tuturor cetățenilor săi; întrucât liberalizarea economică și comercială ar trebui să permită țării să treacă progresiv la spații sociale libere, coexistență, tehnologie și comunicare apreciate și solicitate de populația cubaneză;

N.  întrucât Parlamentul a acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire activiștilor cubanezi de trei ori: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât se întâmplă în continuare ca laureații Premiului Saharov să nu poată părăsi țara sau să participe la evenimente internaționale;

O.  întrucât Parlamentul a solicitat în numeroase rânduri să trimită delegații oficiale în Cuba; întrucât autoritățile cubaneze au refuzat de fiecare dată accesul în țară, chiar și după încheierea ADPC;

1.  condamnă cu fermitate detenția arbitrară, persecutarea și hărțuirea dizidenților pașnici, a jurnaliștilor independenți, a apărătorilor drepturilor omului și a opoziției politice din Cuba și atacurile împotriva lor; solicită încetarea imediată a acestor acțiuni și eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici, inclusiv a lui Eduardo Cardet, și a celor deținuți în mod arbitrar numai pentru că și-au exercitat libertatea de exprimare și de întrunire;

2.  îndeamnă statele membre ale UE, SEAE și delegația sa în Cuba să respecte cu fermitate principiile și politicile de bază în ceea ce privește Cuba și să ia toate măsurile necesare pentru a solicita eliberarea persoanelor menționate mai sus, să se asigure că se pune capăt imediat hărțuirii oponenților politici și apărătorii drepturilor omului și să acorde asistență și să îi protejeze pe aceștia din urmă;

3.  invită autoritățile cubaneze să îmbunătățească condițiile de detenție și tratamentul deținuților și să permită grupurilor internaționale pentru drepturile omului și organizațiilor cubaneze accesul la închisorile țării; subliniază că menținerea în detenție a disidenților pentru idealurile lor și activitatea lor politică pașnică contravine Declarației universale a drepturilor omului;

4.  regretă că, în ciuda ADPC adoptate, situația drepturilor omului și a democrației nu s-a îmbunătățit; solicită îndeplinirea obligațiilor stabilite în ADPC între UE și Cuba, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; subliniază că succesul acestui acord depinde de modul în care este aplicat și respectat;

5.  reamintește că ADPC include o dispoziție referitoare la suspendarea acordului care ar trebui aplicată în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului; prin urmare, insistă ca Uniunea Europeană să urmărească îndeaproape și să monitorizeze respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba atunci când pune în aplicare ADPC și ca Parlamentul să primească rapoarte periodice în acest sens; invită VP/ÎR Federica Mogherini să informeze Parlamentul în plen în mod detaliat cu privire la măsurile concrete luate cu scopul de a îndeplini cerința menționată mai sus;

6.  îndeamnă guvernul cubanez să își redefinească politica privind drepturile omului prin alinierea sa la legislația internațională privind drepturile omului și să permită o participare activă la viața politică și socială a tuturor actorilor societății civile și a actorilor politici din opoziție, fără a impune vreo restricție; invită Cuba să își afirme intenția de „a respecta cele mai înalte standarde în promovarea și protecția drepturilor omului”, ratificând Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și protocoalele lor opționale;

7.  reamintește autorităților cubaneze că libertatea de circulație și de întrunire este garantată în temeiul legislației internaționale privind drepturile omului și că această libertate se extinde la activiști și membri ai opoziției democratice;

8.  condamnă cu fermitate adoptarea Decretului 349, care subminează dreptul la libertatea artistică în Cuba; invită autoritățile cubaneze să adopte măsuri legislative adecvate pentru a retrage Decretul 349 înainte de intrarea sa în vigoare în decembrie 2018; subliniază că libertatea de exprimare artistică este esențială pentru un sector cultural viabil și dinamic care poate crea locuri de muncă, poate dezvolta industrii culturale și poate revitaliza patrimoniul cultural;

9.  invită guvernul cubanez să nu mai impună cenzura online și să oprească blocarea site-urilor internet cu unicul scop de a limita criticile politice și de a restricționa accesul la informații;

10.  susține pe deplin concluziile Comitetului ONU pentru disparițiile forțate din Cuba din 17 martie 2017 care îndeamnă Cuba să ia măsurile necesare pentru a garanta independența deplină a sistemului său judiciar și pentru a crea o instituție națională independentă a drepturilor omului, conform Principiilor de la Paris;

11.  își exprimă îngrijorarea majoră cu privire la noul proiect de constituție și la referendumul planificat pentru februarie 2019; subliniază că întregul proces nu include incluziunea, toleranța și respectarea drepturilor civile și politice de bază, care ar putea garanta un proces constituțional democratic; reiterează, în acest sens, hotărârea sa de a încuraja un proces de tranziție către o democrație pluralistă, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, implicând toți actorii fără excludere, după cum se menționează în Declarația Universală a Drepturilor Omului, și o redresare economică de durată, menită să îmbunătățească nivelul de trai al populației cubaneze, în conformitate cu aspirațiile poporului cubanez; invită autoritățile cubaneze să prevadă alegeri libere și pluraliste în noua Constituție;

12.  îndeamnă instituțiile europene și statele membre să sprijine tranziția economică și politică în Cuba spre un regim complet democratic, care respectă drepturile fundamentale ale tuturor cetățenilor săi; sprijină utilizarea diferitelor instrumente ale politicii externe ale UE și, în special, a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), pentru a consolida dialogul UE cu societatea civilă din Cuba și cu cei care sprijină o tranziție pașnică în această țară;

13.  solicită autorităților cubaneze să abolească pedeapsa cu moartea pentru toate infracțiunile; solicită un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, până la adoptarea formală a acestei modificări legislative; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a se asigura că procesele aferente au respectat standardele internaționale și că, pe viitor, nu are loc nicio execuție;

14.  invită guvernul cubanez să permită bisericilor să își desfășoare liber activitățile de asistență socială în societatea cubaneză; solicită garantarea deplină a libertății de religie și de conștiință;

15.  invită VP/ÎR Federica Mogherini să recunoască existența unei opoziții politice față de guvernul cubanez și să sprijine includerea acesteia în dialogul politic dintre UE și Cuba; reamintește instituțiilor europene că societatea civilă și laureații Premiului Saharov sunt actori-cheie pentru democratizarea Cubei și că vocea lor trebuie auzită și luată în considerare în cadrul relațiilor bilaterale; în acest sens, solicită tuturor reprezentanților statelor membre ale UE să ridice probleme legate de drepturile omului în timpul vizitelor pe lângă autoritățile cubaneze și să se întâlnească cu laureații Premiului Saharov atunci când vizitează Cuba pentru a asigura coerența internă și externă a politicii UE privind drepturile omului;

16.  regretă profund refuzul autorităților cubaneze de a permite comisiilor, delegațiilor și unor grupuri politice din Parlamentul European să viziteze Cuba, în ciuda faptului că Parlamentul a aprobat ADPC; invită autoritățile să permită imediat intrarea în țară, inclusiv posibilitatea de a vizita insula atunci când referendumul constituțional urmează să aibă loc la 24 februarie 2019;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a puterii populare din Cuba, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale CELAC.

(1) JO C 201 E, 18.8.2005, p. 83.
(2) JO C 288 E, 24.11.2006, p. 81.
(3) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 377.
(4) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 82.
(5) JO C 334, 19.9.2018, p. 99.


Situația drepturilor omului în Bangladesh
PDF 134kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Bangladesh (2018/2927(RSP))
P8_TA(2018)0461RC-B8-0533/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere propriile rezoluții anterioare privind Bangladesh din 6 aprilie 2017(1) și 26 noiembrie 2015(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Pactului privind durabilitatea în Bangladesh(3) și având în vedere raportul tehnic de evaluare al Comisiei din 28 septembrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la Inițiativa emblematică a UE în sectorul confecțiilor(4),

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea din 2001(5),

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical,

–  având în vedere Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh,

–  având în vedere Acordul privind protecția împotriva incendiilor și siguranța clădirilor din Bangladesh din 2013 și reînnoirea sa în 2018,

–  având în vedere declarația comună din 27 septembrie 2018 a șefilor misiunilor statelor membre ale UE, a Delegației Uniunii Europene și a șefilor misiunilor Norvegiei și Elveției referitoare la Legea privind securitatea digitală din Bangladesh,

–  având în vedere Raportul național din 26 februarie 2018 înaintat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în vederea examinării periodice universale (UPR) a Bangladeshului,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată la 20 decembrie 2006 de Adunarea Generală a ONU și care a intrat în vigoare la 23 decembrie 2010,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU din 16 iunie 2011,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere planul național de acțiune din Bangladesh pentru perioada 2015-2021 de eradicare a căsătoriilor între copii,

–  având în vedere recomandările din cadrul celei de a 17-a sesiuni a Forumul permanent al Organizației Națiunilor Unite privind problemele populațiilor indigene (UNPFII)

–  având în vedere clasamentul mondial al libertății presei din 2018,

–  având în vedere legea privind securitatea digitală din Bangladesh din 2018

–  având în vedere legea privind tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) din Bangladesh, în special secțiunea 57 din aceasta,

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline din 12 mai 2014,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE întreține relații de lungă durată cu Bangladesh, inclusiv prin Acordul de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea; întrucât respectarea și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice reprezintă pilonii politicilor interne și externe ale părților la acord și trebuie să se constituie într-un element esențial al acțiunii externe a UE;

B.  întrucât reprimarea membrilor societății civile, inclusiv a activiștilor politici, a sindicaliștilor, a jurnaliștilor, a studenților, a apărătorilor drepturilor omului și a minorităților s-a intensificat în ultimii ani în Bangladesh; întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului și grupurile internaționale pentru apărarea drepturilor omului au semnalat existența în Bangladesh a unui tipar de acțiune vizibil constând din execuții extrajudiciare, arestări în masă arbitrare și dispariții forțate, precum în cazurile lui Maroof Zaman și Mir Ahmad Bin Quasem;

C.  întrucât Bangladeshul ocupă locul 146 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei; întrucât în Bangladesh se comit în continuare pe scară largă încălcări ale libertăților fundamentale și ale drepturilor omului, în special violențe, incitare la ură, hărțuire, intimidare și cenzurarea jurnaliștilor și a autorilor de bloguri; întrucât legea TIC din Bangladesh, în special secțiunea 57 din aceasta a fost folosită în ultimii ani pentru arestarea și urmărirea penală a activiștilor și jurnaliștilor care au criticat guvernul;

D.  întrucât legea privind securitatea digitală, așa cum a fost adoptată de parlamentul din Bangladesh la 19 septembrie 2018, nu modifică secțiunea 57 din legea TIC, în pofida numeroaselor critici formulate de jurnaliști, de activiștii pentru drepturi civile din Bangladesh și de comunitatea internațională;

E.  întrucât fotoreporterul Shahidul Alam, recunoscut pe plan internațional și laureat al mai multor premii, profesor și activist a fost ridicat cu forța de acasă la 5 august 2018 și a fost încarcerat în temeiul legii TIC după ce s-a exprimat liber cu privire la recentele proteste ale studenților din Bangladesh și a criticat folosirea violenței de către autorități; întrucât acesta a rămas în detenție, refuzându-i-se eliberarea pe cauțiune de mai multe ori; întrucât se presupune că i s-a refuzat asistența medicală adecvată și că a fost torturat;

F.  întrucât atacurile teroriste au determinat guvernul să urmeze o abordare strictă de „toleranță zero”; întrucât rețelele de comunicații mobile din Bangladesh au fost închise, semnalându-se că forțele de securitate din această țară încearcă să cumpere echipament de supraveghere electronică pe piața internațională; întrucât guvernul din Bangladesh s-a lansat într-o campanie intensă și invazivă de supraveghere și monitorizare a platformelor sociale;

G.  întrucât alegerile din Bangladesh sunt prevăzute a avea loc la 30 decembrie 2018; întrucât lidera opoziției și fosta prim-ministră Khaleda Zia execută în prezent o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani pentru corupție și îi este interzisă participarea la alegeri din această cauză; întrucât aceasta neagă acuzațiile, iar susținătorii ei susțin că au acestea au fost motivate politic;

H.  întrucât femeile și fetele din Bangladesh se confruntă cu niveluri ridicate de violență; întrucât Bangladeshul are cea mai mare rată de căsătorie a copiilor din Asia și una dintre cele mai ridicate din lume; întrucât în 2017 guvernul din Bangladesh a adoptat legea privind interzicerea căsătoriilor copiilor, care introduce excepții în „cazuri speciale”, fără a defini aceste criterii sau a stabili o vârstă minimă pentru astfel de căsătorii;

I.  întrucât în Bangladesh pedeapsa cu moartea poate fi pusă în aplicare pentru infracțiuni multiple; întrucât în 2017 au fost executate șase persoane;

J.  întrucât s-a semnalat o creștere a numărului de acte de violență în acest an, în special împotriva femeilor indigene, precum și hărțuirea și arestarea activiștilor pentru drepturile indigene în zona Dealurilor Chittagong;

K.  întrucât UE este principalul partener comercial al Bangladeshului și, în calitate de țară cel mai puțin dezvoltată, (LDC), Bangladeshul beneficiază de cel mai favorabil regim disponibil în cadrul sistemului generalizat de preferințe al UE (SGP), și anume acordul „Totul în afară de arme” (EBA);

L.  întrucât Bangladeshul urmează să iasă din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate în 2024; întrucât în următorii ani este nevoie de o accelerare a reformelor în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor, inclusiv eradicarea muncii copiilor; întrucât persistă îngrijorări în ceea ce privește dispozițiile legii muncii din Bangladesh și ale proiectului de lege privind zonele de procesare a exporturilor;

M.  întrucât, în cadrul Pactului privind durabilitatea, mărci, comercianți cu amănuntul și sindicate din domeniul confecțiilor de îmbrăcăminte au semnat Acordul privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor în Bangladesh; întrucât până în prezent mai puțin de jumătate din fabricile vizate de acord au luat măsuri de siguranță adecvate; întrucât acordul a expirat în octombrie 2018, în ciuda faptului că mai sunt încă multe de făcut; întrucât acordului i-a succedat un acord de tranziție, care urmează să se aplice timp de 3 ani:

N.  întrucât acordul trebuie să fie sprijinit, iar tuturor părților la acord trebuie să li se dea posibilitatea de a-și continua activitatea fără sincope, inclusiv după luna noiembrie 2018; întrucât numai după ce guvernul din Bangladesh și celula de coordonare a acțiunilor de remediere vor fi demonstrat, în vorbă și în practică, că au îndeplinit condițiile privind pregătirea nu vor mai fi poate necesare aceste inițiative de comportament responsabil în afaceri;

O.  întrucât în 2018 Bangladesh a primit un aflux masiv de peste 700 000 de refugiați rohingya care fugeau din fața unei campanii de epurare etnică a armatei din Myanmar/Birmania și are în continuare nevoie urgentă de asistență umanitară; întrucât Bangladesh și Myanmar au ajuns la un acord la 30 octombrie 2018 privind începerea repatrierii populației rohingya în Myanmar începând de la jumătatea lunii noiembrie, fără consultarea sau implicarea Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR),

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului în Bangladesh și, în special, la măsurile de reprimare a libertății de exprimare și de întrunire luate în permanență împotriva mass-mediei, a studenților, a activiștilor și a opoziției; condamnă faptul că se arestează și se supun la acte de violență oameni care și-au exercitat libertatea de exprimare criticând guvernul; este extrem de îngrijorat de relatările că recurgerea la tortură devine o practică endemică;

2.  constată că evaluarea periodică universală din luna mai 2018 a Organizației Națiunilor Unite elogiază Bangladeshul pentru „progresele remarcabile” pe care le-a realizat în îmbunătățirea situației drepturilor omului în ultimii ani; îndeamnă guvernul din Bangladesh să pună în aplicare recomandările evaluării periodice universale, în special în domenii precum independența sistemului judiciar, drepturile civile și politice, libertatea mass-mediei, drepturile economice, sociale și culturale, precum și drepturile femeilor și fetelor;

3.  invită autoritățile din Bangladesh să desfășoare anchete independente privind relatările referitoare la execuții extrajudiciare, dispariții forțate și folosirea excesivă a forței, inclusiv la cazul lui Maroof Zaman și al lui Mir Ahmad Bin Quasem, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției în conformitate cu standardele internaționale; invită, de asemenea, Bangladeshul să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și să includă dispozițiile acesteia în legislația națională;

4.  invită autoritățile din Bangladesh să îl elibereze imediat și necondiționat pe Shahidul Alam, să renunțe la toate acuzațiile împotriva sa și să îi permită să își continue activitatea legitimă în domeniul drepturilor omului; insistă asupra faptului că autoritățile din Bangladesh trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea fizică și psihologică și securitatea lui Shahidul Alam, precum și ale familiei sale și să se asigure că, atunci când se află în detenție, Shahidul Alam este tratat în conformitate cu principiile și standardele internaționale; invită autoritățile din Bangladesh să inițieze imediat o anchetă publică a acuzațiilor conform cărora Shahidul Alam a fost torturat și să îi aducă pe făptași în fața justiției;

5.  este deosebit de îngrijorat cu privire la faptul că legea privind TIC nu numai că a afectat deja grav activitatea jurnaliștilor, a bloggerilor și a comentatorilor, ci și pedepsește exercitarea legitimă a dreptului la libertatea de exprimare de către orice persoană, inclusiv pe platformele de comunicare socială; este de părere că secțiunea 57 din legea privind TIC este incompatibilă cu drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și la un proces echitabil;

6.  regretă profund decizia guvernului de a adopta legea privind securitatea digitală care, de fapt, extinde și consolidează competențele poliției de reprimare a libertății de exprimare, inclusiv pe platformele de comunicare socială, înainte de alegerile naționale din 2018; invită autoritățile din Bangladesh să revizuiască urgent legea privind securitatea digitală și legea privind TIC și să le alinieze la convențiile internaționale privind drepturile omului, la care Bangladesh este parte;

7.  speră că următoarele alegeri generale vor fi pașnice, transparente și participative, astfel încât cetățenii să își poată manifesta în mod real opțiunea; invită forțele politice să se abțină de la orice act de violență sau de instigare la violență în timpul perioadei electorale;

8.  apreciază rolul constructiv jucat de Bangladesh în împrejurări dificile, atunci când a acceptat să primească refugiații rohingya; îndeamnă autoritățile să ofere mai multe terenuri, pentru a reduce suprapopularea și insalubritatea din taberele refugiați; îndeamnă autoritățile să reducă restricțiile birocratice impuse organizațiilor umanitare; îndeamnă guvernele din Bangladesh și Myanmar să reexamineze imediat decizia de a începe repatrierea refugiaților rohingya, deoarece nu au fost încă îndeplinite condițiile pentru returnarea în siguranță, demnă și voluntară a acestora;

9.  invită UE și alți donatori internaționali să își intensifice eforturile de acordare a asistenței financiare și materiale necesare pentru taberele de refugiați rohingya din Bangladesh;

10.  insistă ca Bangladeshul să își respecte angajamentele asumate în cadrul regimului „Totul în afară de arme” (Everything but Arms – EBA în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept;

11.  își reiterează apelul la abolirea pedepsei cu moartea;

12.  își exprimă îngrijorarea serioasă cu privire la abrogarea Acordului de tranziție, care urmează să producă efecte începând din 30 noiembrie 2018; constată că celula de coordonare a acțiunilor de remediere nu este încă în măsură să monitorizeze și să pună în aplicare cerințele în materie de sănătate și securitate, cu consecințele grave pe care le presupune acest lucru asupra siguranței și drepturile lucrătorilor din fabrici; îndeamnă guvernul din Bangladesh să recunoască și să pună în aplicare de îndată Acordul de tranziție, precum și să demonstreze o disponibilitate mai mare de a prelua toate funcțiile acordului; invită donatorii să sprijine guvernul din Bangladesh pentru a face posibil acest lucru; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să își continue activitatea de consolidare a capacităților celulei de coordonare a acțiunilor de remediere;

13.  invită guvernul din Bangladesh să modifice legea muncii din Bangladesh și normele de aplicare ale acesteia, pentru a le alinia la standardele internaționale de muncă ale OIM, și să permită libertatea deplină de asociere; invită guvernul din Bangladesh să facă demersurile necesare pentru a combate în mod eficace toate actele de discriminare a sindicatelor, inclusiv actele de violență și de intimidare;

14.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, deși legea privind interzicerea căsătoriilor între copii din 2017 conține dispoziții privind o mai bună prevenire și urmărirea penală a celor care o încalcă, aceasta conține totuși o clauză care permite căsătoria la vârste sub 18 de ani în circumstanțe speciale, cu consimțământul părinților și cu permisiunea instanței; solicită ca această „portiță” legislativă să fie închisă de urgență în interesul protecției copilului;

15.  invită autoritățile din Bangladesh să continue să combată încălcările drepturilor omului; ia act de faptul că provocările privind drepturile omului for fi discutate mai amănunțit cu ocazia următoarei reuniuni a Comisiei comune UE-Bangladesh, care urmează să aibă loc la Dhaka în prima jumătate a anului 2019;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, precum și guvernului și parlamentului din Bangladesh.

(1) Rezoluția Parlamentului European din 6 aprilie 2017 referitoare la Bangladesh, inclusiv la căsătoriile între copii (JO C 298, 23.8.2018, p. 65).
(2) Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Bangladesh (JO C 366, 27.10.2017, p. 135).
(3) JO C 331, 18.9.2018, p. 100.
(4) JO C 298, 23.8.2018, p. 100.
(5) JO L 118, 27.4.2001, p. 48.


Drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar ***I
PDF 419kWORD 111k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (reformare) (COM(2017)0548 – C8-0324/2017 – 2017/0237(COD))
P8_TA(2018)0462A8-0340/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0548),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0324/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 ianuarie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 24 iulie 2017 adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0340/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (reformare)

P8_TC1-COD(2017)0237


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei  Europene ,

 după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale ,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura  legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului(4) urmează să i se aducă o serie de modificări, cu scopul de a oferi o protecție îmbunătățită călătorilor și de a încuraja creșterea numărului călătoriilor pe calea ferată, ținând seama în mod corespunzător, în special, de articolele 11, 12 și 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Având în vedere aceste modificări și din motive de claritate, ar trebui să se procedeze, așadar, la reformarea Regulamentului menționat (CE) nr. 1371/2007. [AM 1]

(2)  În cadrul politicii comune din domeniul transporturilor, este important să se asigure protecția drepturilor călătorilor din transportul feroviar și să se îmbunătățească calitatea și eficiența serviciilor de transport feroviar de călători pentru a contribui la creșterea ponderii transportului feroviar în raport cu alte moduri de transport.

(3)  În pofida progreselor considerabile realizate în ceea ce privește protejarea consumatorilor în Uniune, sunt necesare în continuare îmbunătățiri pentru protejarea drepturilor călătorilor din transportul feroviar feroviar și pentru a asigura faptul că aceștia sunt despăgubiți în caz de întârziere, de anulare sau de daune materiale. [AM 2]

(4)  Deoarece călătorul din transportul feroviar reprezintă partea defavorizată a contractului de transport, este necesar ca drepturile călătorilor în această privință să fie asigurate.

(5)  Acordarea acelorași drepturi călătorilor din transportul feroviar care efectuează călătorii internaționale și călătorii interne ar trebui să sporească nivelul de protecție a consumatorilor drepturilor călătorilor în Uniune, să asigure condiții de concurență echitabile pentru întreprinderile feroviare și să garanteze un nivel uniform al drepturilor călătorilor în special în ceea ce privește accesul lor la informații și despăgubirile în caz de întârziere sau anulare. Călătorii ar trebui primească informații cât mai exacte cu privire la drepturile lor. [AM 3]

(5a)   Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere capacității statelor membre sau a autorităților competente de a stabili tarife sociale pentru serviciile reglementate printr-o obligație de serviciu public și pentru servicii comerciale. [AM 4]

(6)  Serviciile urbane, suburbane și regionale de transport feroviar de călători sunt diferite prin natura lor de serviciile de lung parcurs. Prin urmare, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a acorda derogări de la anumite dispoziții privind drepturile călătorilor pentru serviciile urbane, suburbane și regionale de transport feroviar de călători care nu sunt servicii transfrontaliere în cadrul Uniunii. [AM 136]

(7)  Unul dintre obiectivele prezentului regulament este de a îmbunătăți serviciile de transport feroviar de călători în cadrul  Uniunii  . Prin urmare, statele membre ar trebui să poată acorda derogări pentru servicii în regiuni unde o parte semnificativă din servicii este exploatată în afara  Uniunii,   cu condiția asigurării unui nivel adecvat al drepturilor călătorilor pe partea acestor servicii care este furnizată pe teritoriul statelor membre respective, în conformitate cu legislația națională a acestora .

(8)  Cu toate acestea, derogările nu ar trebui să se aplice acelor dispoziții ale prezentului regulament care facilitează utilizarea serviciilor feroviare de persoanele cu handicap sau de persoanele cu mobilitate redusă. Mai mult, derogările nu ar trebui să se aplice drepturilor celor care doresc să achiziționeze legitimații de transport pe calea ferată de a le achiziționa fără dificultăți inutile, nici prevederilor referitoare la răspunderea întreprinderilor feroviare față de călători și de bagajele acestora, nici cerinței ca întreprinderile feroviare să fie asigurate în mod corespunzător, și nici cerinței ca aceste întreprinderi să ia toate măsurile adecvate pentru a garanta securitatea personală a călătorilor în gări și în trenuri și pentru a gestiona riscurile. [AM 6]

(9)  Drepturile utilizatorilor de servicii feroviare includ primirea de informații privind serviciul de transport serviciile respective și chestiunile conexe, atât înaintea, cât și în timpul călătoriei. Ori de câte ori este posibil, Întreprinderile feroviare și vânzătorii de legitimații de transport  ar trebui  să furnizeze aceste informații în prealabil și cât mai curând posibil, în prealabil sau cel puțin la începutul călătoriei.  Informațiile respective ar trebui puse la dispoziția persoanelor cu handicap sau a persoanelor cu mobilitate redusă în formate accesibile și ar trebui să aibă caracter public. Întreprinderile feroviare ar trebui să furnizeze aceste informații vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare care își vând serviciile. [AM 7]

(9a)   Accesul la toate datele operaționale și tarifele în timp real în condiții nediscriminatorii și viabile face transportul feroviar mai accesibil pentru clienții noi și le oferă acestora o gamă mai largă de posibilități și tarife de călătorie din care să poată alege. Întreprinderile feroviare ar trebui să le furnizeze vânzătorilor de legitimații de transport datele lor operaționale și tarifare pentru a facilita transportul feroviar. Ar trebui depuse eforturi pentru a le permite pasagerilor să rezerve bilete directe și călătorii optime simple cu trenul. [AM 8]

(9b)   Un transport de călători multimodal intensificat va contribui la realizarea obiectivelor în materie de climă. De aceea, întreprinderile feroviare ar trebui să afișeze și combinații cu alte modalități de transport, astfel încât călătorii cu trenul să cunoască acest lucru înainte de a-și rezerva călătoria. [AM 9]

(9c)  Un sistem bine dezvoltat de transport de călători multimodal va contribui la realizarea obiectivelor în materie de climă. De aceea, întreprinderile feroviare ar trebui să afișeze și combinații cu alte modalități de transport, astfel încât călătorii cu trenul să cunoască acest lucru înainte de a-și rezerva călătoria. [AM 10]

(10)  Cerințe mai detaliate privind furnizarea de informații asupra călătoriei  sunt  stabilite în specificațiile tehnice de interoperabilitate (STI) menționate în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei(5).

(11)  Consolidarea drepturilor călătorilor în transportul feroviar trebuie să se bazeze pe dreptul internațional existent , prevăzut în Apendicele A – Reguli uniforme privind Contractul de transport feroviar internațional de călători și bagaje (CIV) la Convenția privind transporturile feroviare internaționale (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenției privind transporturile feroviare internaționale din 3 iunie 1999 (Protocolul din 1999). Cu toate acestea, este de dorit să se extindă domeniul de aplicare al  prezentului  regulament și să se protejeze nu numai călătorii internaționali, ci și călătorii naționali.  La 23 februarie 2013, Uniunea a aderat la COTIF.

(12)  În contextul vânzării de legitimații de transport pentru călători, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a interzice discriminarea pe bază de naționalitate sau de domiciliu, fără legătură cu prezența, permanentă sau temporară, a călătorului respectiv în alt stat membru. Aceste măsuri ar trebui să includă toate formele de discriminare care, prin aplicarea altor criterii, precum domiciliul sau localizarea fizică sau digitală, ar putea avea același efect. Având în vedere dezvoltarea de platforme online care vând legitimații de transport pentru călători, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită asigurării faptului că, în decursul procesului de accesare a interfețelor online sau de achiziționare a legitimațiilor de transport, nu se produce nicio discriminare. Cu toate acestea, schemele de transport care implică tarife sociale nu ar trebui să fie automat excluse, cu condiția să fie proporționale și independente de naționalitatea persoanelor în cauză. [AM 11]

(13)  Creșterea popularității mersului cu bicicleta la nivelul întregii Uniuni prezintă implicații pentru turism și pentru mobilitate în ansamblu. O creștere a utilizării atât a căilor ferate, cât și a mersului cu bicicleta în cadrul repartizării modale reduce impactul transporturilor asupra mediului. Prin urmare, întreprinderile feroviare ar trebui să faciliteze combinarea mersului cu bicicleta și a călătoriei cu trenul, pe cât de mult posibil, în special permițând oferind suficiente suporturi pentru biciclete prevăzute pentru transportul bicicletelor trenurilor asamblate în spațiile destinate acestui scop de la bordul tuturor tipurilor de trenuri de călători, inclusiv în cadrul serviciilor de transport de mare viteză, de lung parcurs, transfrontaliere și locale. Pasagerii ar trebui să fie informați cu privire la spațiul disponibil pentru biciclete. Aceste cerințe ar trebui să se aplice tuturor întreprinderilor feroviare începând cu ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 12]

(14)  Întreprinderile feroviare ar trebui să faciliteze transferul călătorilor din transportul feroviar de la un operator la altul prin furnizarea de bilete directe ori de câte ori este posibil. [AM 13]

(15)  În lumina Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și pentru a oferi persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă posibilități de călătorie pe calea ferată comparabile cu cele ale altor cetățeni, ar trebui stabilite norme privind nediscriminarea și asistența pe parcursul călătoriei acestor persoane.  Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă, cauzată de invaliditate, de vârstă sau de orice alt factor, au în egală măsură cu toți ceilalți cetățeni dreptul la libera circulație și la nediscriminare. Între altele, trebuie acordată o atenție deosebită furnizării de informații persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă cu privire la accesibilitatea serviciilor feroviare, condițiile de acces la materialul rulant și echipamentele de la bord. Pentru a furniza călătorilor cu deficiențe senzoriale informații optime privind întârzierile, ar trebui utilizate sisteme vizuale și auditive care sunt adecvate și ușor de înțeles pentru călătorii respectivi. Persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă ar trebui să aibă posibilitatea de a cumpăra legitimații de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare.  Personalul ar trebui să fie format în mod adecvat pentru a răspunde necesităților persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, mai ales atunci când acordă asistență. Pentru a asigura condiții de călătorie egale, aceste persoane ar trebui să beneficieze de asistență în gări și la bord în orice moment în care circulă trenuri, nu doar în anumite momente ale zilei gratuită la urcare și coborâre. [AM 14]

(15a)  Dacă în gară nu sunt disponibile facilități accesibile de vânzare de legitimații de transport, persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă ar trebui să fie în măsură să cumpere legitimațiile de călătorie la bordul trenurilor. [AM 15]

(16)  Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară ar trebui să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, respectând dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1300/2014 (privind specificațiile tehnice de interoperabilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă - STI)(6) și ale Directivei XXX care completează STI.  În plus , în conformitate cu normele  Uniunii privind achizițiile publice,  în special cu Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7),  toate clădirile și întreg materialul rulant  ar trebui să devină  accesibile, eliminându-se progresiv obstacolele fizice și funcționale atunci când se achiziționează material nou sau se construiește ori se efectuează lucrări de renovare majore. [AM 16]

(17)  Este de dorit ca prezentul regulament să instituie un sistem de despăgubire pentru călători în cazul unei întârzieri care ține de răspunderea întreprinderii feroviare, pe aceeași bază ca și sistemul internațional prevăzut de COTIF și, în special, de Regulile uniforme CIV privind drepturile călătorilor. Legitimațiile de transport cumpărate ar trebui să poată fi rambursate în întregime. În cazul unei întârzieri a unui serviciu de transport de călători, întreprinderile feroviare ar trebui să ofere călătorilor despăgubiri bazate pe un procent de până la 100 % din prețul legitimației de transport. [AM 17]

(18)  Întreprinderile feroviare ar trebui să fie obligate să încheie o asigurare sau să ia măsuri echivalente pentru asigurarea responsabilității față de călătorii din transportul feroviar în cazul unui accident.  În cazul în cazul în care statele membre stabilesc o sumă maximă pentru daunele-interese compensatorii în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor, această sumă ar trebui să fie cel puțin echivalentă cu suma stabilită în Regulile uniforme CIV.  Statele membre ar trebui să aibă în orice moment posibilitatea să majoreze suma pentru daunele-interese compensatorii în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor. [AM 18]

(19)  Consolidarea drepturilor la despăgubire și asistență în caz de întârziere, de pierderea legăturii sau de anulare a unui serviciu de transport ar trebui să ducă la creșterea stimulentelor pentru piața serviciilor de transport feroviar de călători, în beneficiul călătorilor.

(20)  În cazul unei întârzieri, călătorilor ar trebui să li se ofere opțiuni de transport prin continuarea călătoriei sau prin redirecționare, în condiții de transport comparabile. Într-un asemenea caz ar trebui să se țină seama de necesitățile persoanelor legate de furnizarea de informații adecvate către persoanele cu handicap și ale persoanelor persoanele cu mobilitate redusă. [AM 19]

(20a)   Interpretarea călătoriei sau a călătoriei combinate ar trebui să includă toate situațiile cu un timp de legătură minim, realist sau aplicabil, atunci când călătoria este rezervată inițial, luând în considerare orice factori relevanți, cum ar fi dimensiunea și amplasarea stațiilor și a peroanelor respective. [AM 137]

(21)  Cu toate acestea, o întreprindere feroviară nu ar trebui să fie obligată să plătească despăgubiri dacă poate dovedi că întârzierea a fost provocată de condiții meteorologice extrem de nefavorabile sau de dezastre naturale majore care pun în pericol exploatarea în siguranță a serviciului. Orice astfel de eveniment ar trebui să prezinte caracteristicile unei catastrofe naturale excepționale, distincte de condițiile meteorologice sezoniere normale, precum furtunile de toamnă sau inundațiile urbane periodice datorate mareelor sau topirii zăpezii. Întreprinderile feroviare ar trebui să dovedească faptul că nu ar fi putut să prevadă sau să preîntâmpine întârzierea chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile de precauție rezonabile. [AM 20]

(22)  În cooperare cu administratorii de infrastructură și cu întreprinderile feroviare, gestionarii de gară ar trebui să elaboreze și să facă publice planuri pentru situații neprevăzute, în vederea reducerii la minimum a impactului unor perturbări majore prin punerea la dispoziția călătorilor blocați a unor informații și a unor servicii de asistență adecvate. [AM 21]

(23)  Prezentul regulament nu ar trebui să restricționeze drepturile întreprinderilor feroviare, ale vânzătorilor de legitimații de transport, ale gestionarilor de gară sau ale administratorilor de infrastructură de a solicita despăgubiri, atunci când este cazul, de la orice persoană, inclusiv de la terțe părți, în conformitate cu legislația națională aplicabilă pentru respectarea obligațiilor lor față de călători în temeiul prezentului regulament. [AM 22]

(24)  Atunci când un stat membru acordă unei întreprinderi feroviare o derogare de la prevederile prezentului regulament, acesta, în consultare cu organizațiile reprezentative ale călătorilor, ar trebui să încurajeze întreprinderile feroviare să instituie înțelegeri pentru despăgubire și asistență în cazul unei perturbări grave a serviciului de transport feroviar de călători.

(25)  Este, de asemenea, de dorit să se ofere victimelor accidentelor și persoanelor aflate în întreținerea acestora un ajutor financiar pe termen scurt în perioada imediat următoare accidentului.

(26)  Este în interesul călătorilor din transportul feroviar să se adopte măsuri adecvate, de comun acord cu autoritățile publice, pentru a li se asigura securitatea personală în gări, precum și la bordul trenurilor.

(27)  Călătorii din transportul feroviar ar trebui să aibă posibilitatea de a depune, la oricare întreprindere feroviară, vânzător de legitimații de transport, gestionar de gară sau administrator de infrastructură în cauză, o plângere privind drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul regulament și ar trebui să aibă dreptul de a primi un răspuns într-un termen rezonabil. [AM 23]

(28)  Întreprinderile feroviare  și gestionarii de gară  ar trebui să definească,  să publice,  să administreze și să controleze standardele de calitate a serviciilor pentru serviciile de transport feroviar de călători, inclusiv cele pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă. [AM 24]

(29)  Pentru a menține un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în transportul feroviar, statele membre ar trebui să aibă obligația de a desemna organisme naționale de aplicare a legii care să monitorizeze îndeaproape și să aplice prezentul regulament la nivel național. Aceste organisme ar trebui să poată lua o varietate de măsuri de aplicare a legii și să ofere călătorilor posibilitatea de soluționare alternativă a litigiilor cu forță obligatorie, în conformitate cu Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului(8) Călătorii ar trebui să poată înainta plângeri acestor organisme în legătură cu presupuse încălcări ale regulamentului și să utilizeze soluționarea online a litigiilor instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 524/2013 a Parlamentului European și a Consiliului(9), în cazul în care se convine astfel. De asemenea, ar trebui prevăzut faptul că plângerile pot fi depuse de organizații care reprezintă grupurile de călători. Pentru a asigura tratarea în mod satisfăcător a acestor plângeri, organismele ar trebui de asemenea să coopereze între ele, iar prezentul regulament ar trebui să fie enumerat în continuare în anexa la Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului(10). În fiecare an, organismele de aplicare a legii ar trebui să publice pe site-urile lor web rapoarte cu statistici în care prezintă detalii referitoare la numărul și tipul de plângeri pe care le-au primit, descriind în amănunt rezultatul acțiunilor lor de aplicare a legii. De asemenea, aceste rapoarte ar trebui să fie făcute publice și pe site-ul web al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate. [AM 25]

(30)  Prelucrarea de date cu caracter personal ar trebui realizată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, în special  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(11) .

(31)  Statele membre ar trebui să stabilească sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Sancțiunile, care pot include plata despăgubirii către persoana în cauză, ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare și ar trebui să includă, fără însă a se limita la acestea, o amendă minimă sau un procent din cifra de afaceri anuală a întreprinderii sau a organizației în cauză, oricare dintre acestea este mai mare. [AM 26]

(32)  Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv dezvoltarea căilor ferate  ale Uniunii  și introducerea drepturilor călătorilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre și pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul  Uniunii  , aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, așa cum este enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(33)  În vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a călătorilor, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a modifica anexele I, II și III în ceea ce privește Regulile uniforme CIV, informațiile minime care trebuie furnizate de întreprinderile feroviare și de vânzătorii de legitimații de transport și standardele minime de calitate a serviciilor, precum și pentru a ajusta la inflație valorile financiare menționate în regulament. Este de o importanță deosebită ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(12). În special, pentru a asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții lor au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă cu pregătirea actelor delegate.

(33a)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește adoptarea unui formular standardizat de plângere la nivelul Uniunii, pe care călătorii îl pot utiliza pentru a solicita despăgubiri în conformitate cu prezentul regulament. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(13). [AM 27]

(34)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 21, 26, 38 și 47 privind, respectiv, interzicerea oricărei forme de discriminare, integrarea persoanelor cu handicap, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Instanțele statelor membre trebuie să aplice prezentul regulament într-un mod consecvent cu aceste drepturi și principii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect și obiective [AM 28]

Prezentul regulament stabilește reguli aplicabile transportului feroviar, pentru a asigura o protecție eficientă a călătorilor și pentru a încuraja transportul feroviar, cu privire la: [AM 29]

(a)  nediscriminarea între călători în ceea ce privește condițiile și legitimațiile de transport; [AM 30]

(b)  răspunderea întreprinderilor feroviare și obligațiile lor în materie de asigurare a călătorilor și a bagajelor;

(c)  drepturile călătorilor în cazul unui accident care se produce în urma utilizării unor servicii feroviare și care duce la decesul sau la vătămarea corporală a călătorilor ori la pierderea sau deteriorarea bagajelor acestora;

(d)  drepturile călătorilor și despăgubirile acordate acestora în cazul unei anulări sau al unei întârzieri perturbări, cum ar fi anularea sau întârzierea; [AM 31]

(e)  informațiile minime, exacte și prompte care trebuie puse la dispoziția călătorilor într-un format accesibil, inclusiv în ceea ce privește încheierea contractelor de transport și emiterea legitimațiilor de transport; [AM 32]

(f)  nediscriminarea și  acordarea de asistență  obligatorie  persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă de către personal instruit; [AM 33]

(g)  definirea și controlul standardelor de calitate a serviciilor  și  gestionarea riscurilor care ar putea afecta siguranța personală a călătorilor;

(h)  proceduri adecvate pentru depunerea și tratarea plângerilor; [AM 34]

(i)  regulile generale în materie de aplicare a legii .

Articolul 2

Domeniu de aplicare

1.  Prezentul regulament se aplică călătoriilor și serviciilor feroviare  naționale și internaționale  în întreaga  Uniune , oferite de una sau mai multe întreprinderi feroviare care au obținut licența în conformitate cu Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(14).

2.  Sub rezerva alineatului (4), statele membre pot deroga următoarele servicii de la aplicarea prezentului regulament:

(a)  serviciile de transport feroviar de călători urbane, suburbane și regionale menționate în Directiva 2012/34/UE, cu excepția serviciilor transfrontaliere din cadrul Uniunii; [AM 138]

(b)  serviciile internaționale de transport feroviar de călători în cazul cărora o parte semnificativă, incluzând cel puțin o oprire programată într-o gară, este efectuată în afara Uniunii, cu condiția ca drepturile călătorilor să fie asigurate în mod adecvat în temeiul dreptului național relevant pe teritoriul statului membru care acordă derogarea. [AM 36]

(ba)  serviciile naționale de transport feroviar de călători, în cazul în care a fost acordată derogarea de către statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 pentru o perioadă de maximum 12 luni de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 37]

3.  Statele membre informează Comisia cu privire la derogările acordate în temeiul alineatului (2) literele (a) și ,(b) și cu privire la adecvarea dreptului lor național pe teritoriul lor în scopurile alineatului (2) litera (b) (ba). [AM 38]

4.  Articolele 5, 10 6, 11, 12 și 25 17, precum și capitolul V se aplică tuturor serviciilor de transport feroviar de călători menționate la alineatul (1), inclusiv serviciilor care beneficiază de derogare în conformitate cu alineatul (2) literele litera (a) și (b). [AM 39]

(4a)  Prezentul regulament nu se aplică serviciilor exploatate în principal pentru interesul lor istoric. [AM 40]

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „întreprindere feroviară” înseamnă o întreprindere feroviară, așa cum este definită la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE;

1a.  „operator de transport” înseamnă întreprinderea feroviară contractuală cu care călătorul a încheiat contractul de transport sau o serie de întreprinderi feroviare succesive care sunt responsabile în baza acestui contract; [AM 41]

1b.  „operator de transport substituit” înseamnă întreprinderea feroviară care nu a încheiat un contract de transport cu călătorul, dar căreia întreprinderea feroviară parte la contract i-a încredințat, în întregime sau în parte, executarea transportului feroviar; [AM 42]

2.  „  administrator  de infrastructură” înseamnă  un administrator de infrastructură, așa cum este definit la articolul 3 din Directiva 2012/34/UE ;

3.  „gestionar de gară” înseamnă entitatea organizațională dintr-un stat membru care a fost însărcinată cu administrarea unei gări feroviare și care poate fi  administratorul  de infrastructură;

4.  „operator de turism” înseamnă un organizator sau un  comerciant  cu amănuntul, altul decât o întreprindere feroviară, în sensul articolului 3 punctele punctul 8 și 9 din Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului(15); [AM 43]

5.  „vânzător de legitimații de transport” înseamnă orice comerciant cu amănuntul de servicii de transport feroviar care încheie contracte de transport și vinde legitimații de transport, legitimații de transport separate sau bilete directe în numele unei uneia sau mai multor întreprinderi feroviare sau pe cont propriu; [AM 44]

5a.   „distribuitor” înseamnă un comerciant cu amănuntul de servicii de transport feroviar care vinde legitimații de transport în numele unei întreprinderi feroviare și care nu are nicio obligație în temeiul contractului încheiat între călător și întreprinderea feroviară. [AM 45]

6.  „contract de transport” înseamnă un contract de transport, contra cost sau gratuit, între o întreprindere feroviară sau un vânzător de legitimații de transport și călător, în vederea prestării unuia sau mai multor servicii de transport; [AM 46]

6a.   „legitimație de transport” înseamnă o dovadă valabilă care dă dreptul călătorilor la transportul feroviar, indiferent de forma sa: bilet pe hârtie, legitimație de transport electronică, o cartelă inteligentă ori un card de călătorie; [AM 47]

6b.   „călătorie combinată” înseamnă legitimația sau legitimațiile de transport care reprezintă mai multe contracte de transport pentru servicii feroviare succesive efectuate de una sau mai multe întreprinderi feroviare; [AM 48]

7.  „rezervare” înseamnă o autorizație, pe hârtie sau în format electronic, care dă drept la transport pe baza planului personalizat de transport confirmat anterior;

8.  „bilet direct” înseamnă legitimația sau legitimațiile de transport separate care reprezintă un singur contract sau mai multe contracte pentru servicii feroviare succesive executate de către una sau mai multe întreprinderi feroviare, achiziționată (achiziționate) de la același vânzător de legitimații de transport, operator de turism sau întreprindere feroviară pentru o călătorie de la un capăt la altul; [AM 49]

9.  „serviciu” înseamnă un serviciu de transport feroviar de călători care circulă între gări sau halte feroviare în conformitate cu un orar;

10.  „călătorie” înseamnă transportul unui călător între o gară de plecare și o gară de sosire în cadrul unui singur contract de transport; [AM 50]

11.  „serviciu național  de transport  feroviar de călători” înseamnă un serviciu feroviar pentru transportul  de călători  care nu traversează frontiera unui stat membru;

12.  „serviciu internațional de transport feroviar de călători” înseamnă un serviciu internațional de transport de călători astfel cum este definit la articolul 3 punctul 5 din Directiva 2012/34/UE;

13.  „întârziere” înseamnă intervalul de timp dintre ora la care călătorul trebuia să ajungă, în conformitate cu orarul publicat, și ora sa de sosire reală sau  preconizată   la gara finală de destinație ;

13a.  „sosire” înseamnă momentul în care, la platforma de destinație, ușile trenului sunt deschise și debarcarea este permisă; [AM 51]

14.  „permis de călătorie” sau „abonament” înseamnă o legitimație pentru un număr nelimitat de călătorii care permite titularului autorizat să călătorească pe calea ferată,  în decursul unei perioade specificate, pe o anumită rută sau rețea;

15.  „legătură pierdută” înseamnă o situație în care, în cadrul unui contract de transport, indiferent dacă acesta este unic sau nu, un călător pierde unul sau mai multe servicii în decursul unei călătorii sau a unei călătorii combinate, ca urmare a întârzierii sau anulării unuia sau mai multor servicii anterioare; [AM 139]

16.  „persoană cu handicap”  și  „persoană cu mobilitate redusă” înseamnă orice persoană  prezentând o deficiență  fizică,  mentală,  intelectuală  sau senzorială   care, în combinație cu diverse obstacole, poate împiedica persoana respectivă să utilizeze în mod integral și eficace transporturile, în condiții de egalitate cu alți călători  sau  a cărei mobilitate atunci când folosește transporturile este redusă  din cauza vârstei; [AM 53]

17.  „condiții generale de transport” însemnă condițiile  întreprinderii feroviare  sub formă de condiții generale sau de tarife intrate în vigoare din punct de vedere juridic în  fiecare stat membru  și care au devenit, prin încheierea contractului de transport, parte integrantă din acesta;

18.  „vehicul” înseamnă un vehicul motor sau o remorcă, transportate cu ocazia unui transport de călători;

19.  „Regulile uniforme CIV” înseamnă regulile uniforme referitoare la Contractul de transport feroviar internațional de călători și bagaje (CIV), astfel cum este stabilit în apendicele A la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF).

Capitolul II

Contractul de transport, informațiile și legitimațiile de transport

Articolul 4

Contractul de transport

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, încheierea și executarea unui contract de transport, precum și furnizarea de informații și de legitimații de transport sunt reglementate de dispozițiile titlurilor II și III din anexa I.

Articolul 5

Condiții nediscriminatorii ale contractului de transport

Fără a aduce atingere tarifelor sociale, întreprinderile feroviare, operatorii de turism sau vânzătorii de legitimații de transport oferă publicului larg condiții contractuale de transport și privind emiterea legitimațiilor de transport și tarife și vând legitimații de transport, bilete directe și acceptă rezervări ale călătorilor în conformitate cu articolul 10 din prezentul regulament fără discriminare directă sau indirectă pe baza naționalității sau a domiciliului clientului călătorului final sau a locului de stabilire în cadrul Uniunii a întreprinderii feroviare, a operatorului de turism sau a vânzătorului de legitimații de transport ori a mijloacelor prin care călătorii au cumpărat legitimația de transport. [AM 55]

Articolul 6

Bicicletele

Călătorii  au dreptul  să  ia biciclete la bordul trenului,  acolo unde este cazul contra unui cost rezonabil  .  Ei își supraveghează bicicletele pe parcursul călătoriei și se asigură că nu provoacă nicio neplăcere sau daună altor călători, echipamentelor de mobilitate, bagajelor sau exploatării feroviare. Transportul bicicletelor poate fi refuzat sau restricționat din motive de siguranță sau de exploatare, cu condiția ca inclusiv în cadrul serviciilor de transport de mare viteză, de lung parcurs, transfrontaliere și locale. Toate trenurile de călători noi sau renovate includ, cel târziu până la ... [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], un spațiu bine desemnat, dedicat transportului bicicletelor asamblate, care să permită transportul a minimum opt biciclete. Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport, operatorii de turism și, acolo unde este cazul, gestionarii de gară să informeze informează călătorii cel târziu în momentul achiziționării legitimațiilor de transport, cu privire la condițiile refuzului sau restricției respective pentru transportul bicicletelor în cadrul tuturor serviciilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 454/2011.  [AM 56]

Articolul 7

Inadmisibilitatea  exonerării  și stipularea limitelor

1.  Obligațiile față de  călători  în temeiul prezentului regulament nu pot face obiectul unei limitări sau  exonerări, în special printr-o derogare sau o clauză restrictivă cuprinsă în contractul de transport. Orice condiții contractuale care au drept scop, direct sau indirect, exonerarea, derogarea sau restricționarea drepturilor care decurg din prezentul regulament nu au forță juridică obligatorie pentru călător. [AM 57]

2.  Întreprinderile feroviare, operatorii de turism sau vânzătorii de legitimații de călătorie pot oferi călătorilor condiții contractuale mai favorabile decât condițiile stabilite în prezentul regulament. [AM 58]

Articolul 8

Obligația de a furniza informații privind întreruperea serviciilor feroviare

Întreprinderile feroviare sau, după caz, autoritățile competente care răspund de contractele de servicii publice feroviare își fac publice deciziile propunerile de întrerupere  sau de reducere substanțială permanentă sau temporară  a serviciilor feroviare, prin mijloace adecvate, fără întârziere, inclusiv în formate accesibile persoanelor cu handicap în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX(16) și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014, și în timp util, înaintea punerii în aplicare a acestor decizii, și se asigură că aceste propuneri fac obiectul unei consultări semnificative și adecvate cu părțile interesate înaintea oricărei puneri în aplicare. [AM 59]

Articolul 9

Informații de călătorie

1.  Întreprinderile feroviare, operatorii de turism și vânzătorii de legitimații de transport care oferă contracte de transport în nume propriu sau în numele uneia sau mai multor întreprinderi feroviare furnizează călătorilor, la cerere, cel puțin informațiile precizate în anexa II partea I, privind călătoriile pentru care contractul contractele de transport este oferit sunt oferite de întreprinderea feroviară în cauză. Vânzătorii de legitimații de transport care oferă contracte de transport pe cont propriu și operatorii de turism furnizează aceste informații în cazul în care sunt disponibile. Pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, întreprinderile feroviare furnizează aceste informații vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare care își vând serviciile. [AM 60]

2.  Întreprinderile feroviare  și, după caz, vânzătorii de legitimații de transport  furnizează călătorilor, în timpul călătoriilor,  inclusiv în gările de legătură,  cel puțin informațiile menționate în anexa II partea II. Pentru a asigura conformitatea cu prezentul regulament, întreprinderile feroviare furnizează aceste informații vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare care își vând serviciile. [AM 61]

3.  Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt furnizate în formatul cel mai adecvat, inclusiv prin utilizarea unor călătorilor de către întreprinderile feroviare, operatorii de turism și vânzătorii de legitimații de transport prin intermediul unor tehnologii de comunicare de ultimă oră ușor accesibile, utilizate în mod curent și, în ceea ce privește informațiile menționate la alineatul (2), în timp real, precum și în scris, dacă este posibil, pentru a oferi călătorilor toate informațiile solicitate în anexa II la prezentul regulament. Trebuie acordată o atenție deosebită asigurării faptului că aceste informații sunt accesibile persoanelor cu handicap în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX, în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014. Disponibilitatea formatelor accesibile pentru persoanele cu mobilitate redusă este publicată în mod clar. [AM 62]

4.  Întreprinderile feroviare, gestionarii de gări și administratorii de infrastructură pun la dispoziția întreprinderilor feroviare și a vânzătorilor de legitimații de transport, în mod nediscriminatoriu publicului, în timp real, date în timp real privind trenurile, inclusiv cele exploatate de alte întreprinderi feroviare, pentru a elimina orice discriminare între pasageri. [AM 63]

4a.  Întreprinderile feroviare, în cooperare cu gestionarii de gări și cu administratorii de infrastructură, oferă, în orare, informații cu privire la legăturile feroviare și gările accesibile. [AM 64]

Articolul 10

Disponibilitatea legitimațiilor de transport, a biletelor directe și a rezervărilor

(1)  Întreprinderile feroviare și vânzătorii de legitimații de transport oferă legitimații de transport  și, dacă sunt disponibile , bilete directe și rezervări.  Ei depun toate eforturile posibile pentru a oferi bilete directe, inclusiv pentru călătoriile transfrontaliere și sau care implică trenuri și călătorii pe timp de noapte cu mai mult de o întreprindere feroviară.  [AM 65]

(2)  Fără a aduce atingere alineatelor (3) și (4), întreprinderile feroviare  și vânzătorii de legitimații de transport  distribuie călătorilor legitimații de transport prin intermediul cel puțin al unuia din următoarele puncte de vânzare:

(a)  ghișee sau distribuitoare automate de legitimații de transport;

(b)  telefon, internet sau orice altă tehnologie informațională disponibilă pe scară largă;

(c)  la bordul trenurilor.

,  Statele membre Autoritățile competente menționate în Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 a Parlamentului European și a Consiliului(17) pot impune  întreprinderilor feroviare  să pună la dispoziție  legitimații de transport pentru servicii furnizate în conformitate cu contracte de servicii publice, prin intermediul  mai multor  puncte de vânzare. [AM 66]

(3)  Întreprinderile feroviare oferă posibilitatea de a obține legitimații de transport pentru serviciul respectiv la bordul trenului, cu excepția cazurilor în care această posibilitate este limitată sau refuzată din motive justificate corespunzător legate de securitate sau legate de lupta împotriva fraudei, din motive de rezervare obligatorie sau din alte motive comerciale acceptabile, inclusiv o disponibilitate limitată a spațiului sau a locurilor. [AM 67]

(4)  În cazul în care în ga0ra de plecare nu există ghișee sau distribuitoare automate de legitimații de  transport, călătorii vor fi informați în gară:

(a)  cu privire la posibilitatea de a achiziționa legitimații de  transport  prin telefon/internet sau la bordul trenului, precum și cu privire la procedura de achiziție în acest mod;

(b)  cu privire la cea mai apropiată gară sau cel mai apropiat loc în care sunt disponibile ghișee și/sau distribuitoare automate de legitimații de  transport  .

(5)  Dacă în gara de plecare nu este disponibil niciun ghișeu sau distribuitor automat de legitimații de transport, persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă ori niciun alt mijloc de achiziționare în prealabil a legitimațiilor de călătorie, călătorilor li se permite să achiziționeze legitimații de transport la bordul trenului fără taxe suplimentare. [AM 68]

(6)  În cazul în care un călător primește legitimații de transport separate pentru o singură călătorie sau pentru o călătorie combinată care cuprinde servicii feroviare succesive exploatate de una sau mai multe întreprinderi feroviare, drepturile sale la informare, la asistență și la despăgubire sunt echivalente cu cele conferite de un bilet direct și acoperă întreaga călătorie sau călătorie combinată, de la plecare până la destinația finală, cu excepția cazului în care călătorul primește informații contrare explicite, în scris. Aceste informații precizează în special că, atunci când un călător pierde o legătură, el nu este îndreptățit să ceară asistență sau despăgubiri pe baza lungimii totale a călătoriei. Sarcina probei referitoare la faptul că informațiile au fost furnizate îi revine întreprinderii feroviare, agentului acesteia, operatorului de turism sau vânzătorului de legitimații de transport. [AM 140]

Articolul 10a

Furnizarea de informații privind călătoriile prin intermediul interfețelor de programare a aplicațiilor

1.  Întreprinderile feroviare oferă acces nediscriminatoriu la toate informațiile privind călătoriile, inclusiv date operaționale în timp real privind calendarul și tarifele, astfel cum se menționează la articolul 9, prin interfețe de programare a aplicațiilor (API).

2.  Întreprinderile feroviare furnizează operatorilor de turism, vânzătorilor de legitimații de transport și altor întreprinderi feroviare, care își vând serviciile, accesul nediscriminatoriu la sistemele de rezervare prin intermediul API, astfel încât aceștia să poată să încheie contracte de transport și să emită legitimații de transport, bilete directe și rezervări, pentru a putea oferi călătorii optime la cele mai bune prețuri, inclusiv la nivel transfrontalier.

3.  Întreprinderile feroviare se asigură că specificațiile tehnice ale interfețelor de programare a aplicațiilor sunt bine documentate și accesibile în mod liber și gratuit. Interfețele de programare a aplicațiilor utilizează standarde deschise, protocoale utilizate în mod curent și formate care pot fi citite automat pentru a le face interoperabile.

4.  Întreprinderile feroviare se asigură că, cu excepția situațiilor de urgență, orice modificare a specificației tehnice a interfețelor lor de programare a aplicațiilor este pusă la dispoziția operatorilor de turism și a vânzătorilor de legitimații de transport în prealabil, cât mai curând posibil și cu cel puțin trei luni înainte de punerea în aplicare a modificării. Situațiile de urgență se documentează, iar documentația este pusă la dispoziția autorităților competente la cerere.

5.  Întreprinderile feroviare se asigură că accesul la interfețele de programare a aplicațiilor este oferit în mod nediscriminatoriu, la același nivel de disponibilitate și de performanță, inclusiv în ceea ce privește sprijinul, accesul la toată documentația, standarde, protocoale și formate. Operatorii de turism și vânzătorii de legitimații de transport nu sunt dezavantajați în comparație cu întreprinderile feroviare.

6.  Interfețele de programare a aplicațiilor se creează în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2017/1926 al Comisiei(18). [AM 70]

CAPITOLUL III

RĂSPUNDEREA ÎNTREPRINDERILOR FEROVIARE FAȚĂ DE  CĂLĂTORI  ȘI DE BAGAJELE LOR

Articolul 11

Răspunderea față de călători și de bagajele lor

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol și fără a aduce atingere dreptului național aplicabil pentru acordarea de despăgubiri suplimentare călătorilor pentru prejudicii, răspunderea întreprinderilor feroviare față de călători și de bagajele lor este reglementată în anexa I titlul IV capitolele I, III și IV și titlurile VI și VII.

Articolul 12

Asigurarea  și acoperirea răspunderii în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor

O Întreprindere feroviară  este  asigurată în mod corespunzător  , în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2012/34/UE și pe baza unei evaluări a riscurilor sale,  sau  ia măsuri echivalente pentru acoperirea răspunderilor care îi revin conform prezentului regulament.

Articolul 13

Plățile în avans

(1)  Dacă un călător decedează sau este rănit, întreprinderea feroviară, astfel cum este menționată în anexa I articolul 26 alineatul (5), efectuează, fără întârziere și în orice  caz  în  termen de  maximum cincisprezece zile de la stabilirea identității persoanei fizice îndreptățite la despăgubire, plățile în avans necesare pentru a satisface nevoi economice imediate, în mod proporțional cu prejudiciul suferit.

(2)  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), în caz de deces, plata în avans nu trebuie să fie mai mică decât 21 000 EUR pe călător.

(3)  O plată în avans nu constituie recunoașterea răspunderii și poate fi dedusă din orice sumă plătită ulterior în baza prezentului regulament, dar nu este rambursabilă, cu excepția cazurilor în care prejudiciul a fost cauzat prin neglijența sau din vina călătorului sau a cazurilor în care persoana care a primit plata în avans nu a fost persoana îndreptățită la despăgubire.

Articolul 14

Declinarea răspunderii

Chiar dacă întreprinderea feroviară își declină răspunderea pentru vătămarea  corporală  a unui călător pe care îl transportă, aceasta depune toate eforturile, în mod rezonabil, să acorde asistență unui călător care solicită despăgubiri pentru prejudiciul suferit cauzat de terți.

CAPITOLUL IV

ÎNTÂRZIERILE, PIERDEREA LEGĂTURII ȘI ANULĂRILE

Articolul 15

Răspunderea pentru întârzieri, pierderea legăturii și anulări

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, răspunderea întreprinderilor feroviare cu privire la întârzieri, la pierderea legăturii și la anulări este reglementată în anexa I titlul IV capitolul II.

Articolul 16

Rambursarea și redirecționarea

(1)  Atunci când este previzibil  , în mod rezonabil,   fie la plecare, fie în cazul pierderii unei legături în decursul unei călătorii desfășurate cu un bilet direct,  că sosirea la destinația finală prevăzută a unei călătorii de la un capăt la altul prevăzute în contractul de transport se va efectua cu o întârziere mai mare de 60 de minute sau va fi anulată, călătorii au imediat posibilitatea de a alege  una dintre următoarele opțiuni : [AM 71]

(a)  rambursarea întregului cost al legitimației de transport, în condițiile de achiziție a acesteia, pentru partea sau părțile de călătorie care nu au fost efectuate și pentru partea sau părțile care au fost deja efectuate, în cazul în care călătoria devine inutilă în raport cu planul de călătorie inițial al călătorului, însoțită de asigurarea, în cazul în care este nevoie, a transportului de întoarcere la punctul inițial de plecare în cel mai scurt timp posibil. Rambursarea se efectuează în aceleași condiții ca și plata despăgubirii menționate la articolul 17;

(b)  continuarea sau redirecționarea, în condiții de transport comparabile și fără ca acest lucru să implice costuri suplimentare, spre destinația finală, cât mai repede posibil, inclusiv în cazul pierderii unei legături din cauza unei întârzieri sau a anulării trenului într-o etapă anterioară a lanțului de călătorie. În acest caz, călătorului i se permite să utilizeze următorul serviciu disponibil care îl va duce la destinația sa finală, inclusiv în situația în care nu există o rezervare specifică sau următorul tren este operat de altă întreprindere feroviară; [AM 72]

(c)  continuarea sau redirecționarea, în condiții de transport comparabile, spre destinația finală la o dată ulterioară, la alegerea călătorului, dar fără a depăși termenul de o lună de la restabilirea serviciului. [AM 73]

(2)  În scopul alineatului (1) litera (b), redirecționarea în condiții comparabile se poate face cu servicii exploatate de orice întreprindere feroviară și poate implica utilizarea unei clase superioare de transport și a unor moduri de transport terestru alternative, fără a genera costuri suplimentare pentru călător. Întreprinderile feroviare depun eforturi rezonabile pentru a evita introducerea unor legături suplimentare. Durata totală de călătorie, atunci când se utilizează un mod de transport alternativ pentru partea de călătorie care nu a fost finalizată așa cum era planificat, este comparabilă cu durata programată a călătoriei inițiale. Călătorii nu sunt declasați la condiții de transport dintr-o clasă inferioară, cu excepția cazului în care aceste condiții reprezintă singura soluție de redirecționare disponibilă. [AM 74]

(3)  Furnizorii serviciului de transport de redirecționare asigură un nivel comparabil de asistență și accesibilitate a serviciului alternativ pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele cu mobilitate redusă. Această alternativă poate fi comună tuturor călătorilor sau poate, pe baza deciziei operatorului de transport, fi un mijloc de transport individual adaptat la nevoile specifice ale anumitor persoane cu handicap sau cu mobilitate redusă. [AM 75]

Articolul 17

Despăgubirea pentru prețul legitimației de transport

(1)  Păstrându-și dreptul la transport, un călător poate cere întreprinderii feroviare o despăgubire pentru întârziere între locurile de plecare și de destinație menționate pe legitimația sau pe legitimațiile de transport care reprezintă contractul unic de transport sau mai multe contracte de transport pentru care costul nu a fost rambursat în conformitate cu articolul 16. Despăgubirile minime în caz de întârziere sunt fixate după cum urmează:

(a)  25 % 50 % din prețul legitimației de transport pentru o întârziere între 60 și 119 90 de minute,

(b)  50 % 75 % din prețul legitimației de transport pentru o întârziere de între 91 și 120 de minute sau mai mult.

(ba)  100 % din prețul legitimației de transport pentru o întârziere de 121 de minute sau mai mult. [AM 76]

(2)  Alineatul (1) se aplică, de asemenea, călătorilor care dețin un permis de călătorie sau un abonament . Dacă acești călători se confruntă cu întârzieri sau cu anulări repetate pe perioada de valabilitate a permisului de călătorie, a cardului de reducere sau a abonamentului, ei pot cere o despăgubire în conformitate cu înțelegerile privind despăgubirile ale întreprinderilor feroviare dispozițiile prevăzute la alineatul 1 literele (a), (b), și (ba). Aceste înțelegeri instituie criterii de determinare a întârzierii și de calcul al despăgubirilor.  În cazul în care pe parcursul perioadei de valabilitate a permisului de călătorie sau a abonamentului survin în mod repetat întârzieri mai mici de 60 de minute, aceste întârzieri sunt contabilizate cumulat, iar călătorii sunt despăgubiți în conformitate cu modalitățile de despăgubire ale întreprinderilor feroviare. [AM 77]

(3)  Valoarea despăgubirii pentru anulări sau întârzieri se calculează în funcție de prețul întreg pe care călătorul l-a plătit efectiv pentru serviciul în cazul căruia s-a înregistrat anularea sau întârzierea. Atunci când contractul de transport se referă la o călătorie dus-întors, valoarea despăgubirii pentru anularea sau întârzierea fie la dus, fie la întors este calculată în raport cu jumătate din prețul plătit pentru legitimația de transport. În același mod, valoarea despăgubirii în caz de anulare sau de întârziere a unui serviciu prevăzut de orice alt tip de contract de transport care permite efectuarea mai multor călătorii ulterioare este calculată în raport cu prețul întreg. [AM 78]

(4)  Calculul duratei de întârziere nu ia în considerare întârzierea referitor la care întreprinderea feroviară poate dovedi că a survenit în afara teritoriilor  Uniunii  .

(5)  Despăgubirea pentru prețul legitimației de transport se plătește în termen de o lună de la depunerea cererii de despăgubire. Despăgubirea poate fi plătită în bonuri și/sau alte servicii în cazul în care condițiile sunt flexibile (în special în ceea ce privește perioada de valabilitate și destinația). Despăgubirea se plătește în numerar la cererea călătorului.

(6)  Din despăgubirea reprezentând prețul legitimației de transport nu se scad costurile ocazionate de tranzacția financiară precum spezele, cheltuielile telefonice sau timbrele poștale. Întreprinderile feroviare pot introduce un prag minim sub care nu se va efectua plata niciunei despăgubiri. Acest prag nu poate fi mai mare de 4 EUR 5 EUR per legitimație de transport . [AM 79]

(7)  Călătorii nu au dreptul la nicio despăgubire în cazul în care sunt informați cu privire la întârziere înainte de cumpărarea legitimației de transport a cumpăra legitimația sau dacă întârzierea care se datorează continuării călătoriei la bordul unui alt tren sau redirecționării nu depășește 60 de minute. [AM 80]

(8)  O întreprindere feroviară nu este obligată să plătească despăgubiri dacă poate dovedi că întârzierea a fost provocată de condiții meteorologice extrem de nefavorabile sau de dezastre naturale majore care pun în pericol exploatarea în siguranță a serviciului și care nu ar fi putut fi prevăzute și nici împiedicate chiar dacă s-ar fi luat toate măsurile de precauție rezonabile. [AM 81]

Articolul 18

Asistența

(1)  În caz de întârziere la sosire sau la plecare, întreprinderea feroviară  , vânzătorul de legitimații de transport sau gestionarul de gară informează călătorii asupra situației și a orelor de plecare și de sosire prevăzute, în conformitate cu articolul 9, de îndată ce astfel de informații sunt disponibile. [AM 83]

(2)  În cazul în care întârzierea menționată la alineatul (1) depășește 60 de minute, călătorilor li se oferă, de asemenea, gratuit:

(a)  mese și băuturi răcoritoare proporționale  , în mod rezonabil,  cu timpul de așteptare, în cazul în care acestea sunt disponibile la bordul trenului sau în gară sau  pot fi furnizate  în mod rezonabil,  ținând cont de criterii precum distanța de la furnizor, durata necesară pentru livrare și costul ;

(b)  cazare hotelieră sau de altă natură și transportul între gară și locul de cazare, în cazul în care o ședere de una sau mai multe nopți este necesară sau în cazul în care se impune o ședere suplimentară, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere  fizic, ținând cont de cerințele de acces ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă și de nevoile animalelor de asistență certificate; [AM 84]

(c)  în cazul în care trenul este blocat pe calea ferată, transportul de la tren până la gară, până la un alt punct de plecare sau până la destinația finală a trenului, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere fizic.

(3)  Dacă serviciul feroviar nu mai poate fi continuat, întreprinderile feroviare organizează, cât mai repede posibil, servicii de transport alternative pentru călători.

(4)  La cererea călătorilor, În ceea ce privește călătorii afectați, întreprinderile feroviare certifică se oferă să certifice pe legitimația lor de transport  sau prin orice alt mijloc  că serviciul feroviar a avut întârziere, a cauzat pierderea unei legături sau a fost anulat, după caz. Această certificare se aplică în legătură cu dispozițiile prevăzute la articolul 17, sub rezerva dovezii de către călătorul care deține un permis de călătorie sau un abonament că a călătorit cu serviciul feroviar respectiv. [AM 85]

(5)  La aplicarea alineatelor (1), (2), (3)  și (4) , întreprinderea feroviară în cauză acordă o atenție specială nevoilor persoanelor cu handicap  , persoanelor  cu mobilitate redusă  , precum  și însoțitorilor acestora și animalelor de asistență certificate. [AM 86]

(6)  Pe lângă obligațiile care le revin întreprinderilor feroviare în temeiul articolului 13a alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE, gestionarul unei gări prin care, pe parcursul unui an, trec cel puțin 10 000 de călători pe zi, în medie, trebuie să se asigure că operațiunile gării, ale întreprinderilor feroviare și ale administratorului de infrastructură sunt coordonate printr-un plan adecvat pentru situații neprevăzute, în vederea pregătirii pentru posibilitatea unei perturbări majore și a unor întârzieri de durată care duc la blocarea în gară a unui număr considerabil de călători. Planul asigură furnizarea unor servicii de asistență și a unor informații adecvate călătorilor blocați, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX. La cerere, gestionarul de gară pune planul, inclusiv modificările acestuia, la dispoziția organismului național de aplicare a legii sau a oricărui alt organism desemnat de un stat membru. Gestionarii gărilor prin care, pe parcursul unui an, trec mai puțin de 10 000 de călători pe zi, în medie, depun toate eforturile rezonabile pentru coordonarea utilizatorilor gărilor și pentru furnizarea de asistență și de informații călătorilor blocați, în astfel de situații. statele membre, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură cooperează pentru a se asigura că planurile de urgență menționate la articolul 13a alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE includ cerințe privind accesibilitatea sistemelor de alertă și de informare. [AM 87]

Articolul 19

Dreptul la reparații

În cazul în care o întreprindere feroviară plătește despăgubiri sau își îndeplinește celelalte obligații care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, nicio dispoziție din prezentul regulament sau din legislația națională nu poate fi interpretată ca restricționând dreptul acesteia de a solicita despăgubiri pentru costuri de la orice persoană, inclusiv de la părți terțe, în conformitate cu legislația aplicabilă. În special, prezentul regulament nu restricționează în niciun mod dreptul întreprinderii feroviare de a solicita rambursări din partea unei terțe părți cu care are contract și care a contribuit la evenimentul ce a dat naștere obligației de a plăti despăgubiri sau altor obligații. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu poate fi interpretată ca restricționând dreptul unei terțe părți, alta decât un călător, cu care o întreprindere feroviară are contract, de a solicita rambursări sau despăgubiri de la întreprinderea feroviară în conformitate cu legislația relevantă aplicabilă. [AM 88]

CAPITOLUL V

PERSOANELE CU HANDICAP ȘI PERSOANELE CU MOBILITATE REDUSĂ

Articolul 20

Dreptul la transport

(1)  Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară, cu implicarea activă a organizațiilor reprezentative ale persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, instituie sau dispun de reguli de acces nediscriminatorii pentru transportul persoanelor cu handicap și al persoanelor cu mobilitate redusă , inclusiv al persoanelor de asistență ale acestora. Regulile permit însoțirea călătorului de un animal de asistență certificat sau de un însoțitor în mod gratuit dacă mobilitatea independentă nu este posibilă, în conformitate cu orice norme naționale relevante, și asigură că transportul feroviar pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă este imediat, ori de câte ori acest lucru este posibil. [AM 89]

(2)  Rezervările și legitimațiile de transport sunt oferite persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă fără costuri suplimentare. O întreprindere feroviară, un vânzător de legitimații de transport sau un operator  de turism  nu poate refuza acceptarea unei rezervări sau eliberarea unei legitimații de transport pentru o persoană cu handicap sau o persoană cu mobilitate redusă și nu poate cere ca o astfel de persoană să fie însoțită de o altă persoană decât în cazul în care acest lucru este absolut necesar în vederea respectării regulilor de acces menționate la alineatul (1).

Articolul 20a

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară asigură faptul că, atunci când respectă STI pentru persoanele cu mobilitate redusă, gara, peroanele, materialul rulant și alte amenajări sunt accesibile persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă. [AM 90]

Articolul 21

Informarea persoanelor cu handicap și a persoanelor cu mobilitate redusă

(1)  La cerere,  gestionarul de gară,  întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport sau operatorul  de turism  furnizează persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă informații  , inclusiv în formate accesibile în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Regulamentul (UE) nr. 454/2011 și în Directiva XXX și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014,  privind accesibilitatea  gării și a facilităților asociate, precum și a  serviciilor feroviare și condițiile de acces la materialul rulant în conformitate cu regulile de acces menționate la articolul 20 alineatul (1) și vor informa persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă cu privire la facilitățile oferite la bord. [AM 91]

(2)  Atunci când o întreprindere feroviară, un vânzător de legitimații de transport sau un operator  de turism  exercită derogarea prevăzută la articolul 20 alineatul (2),  acesta/aceasta  informează în scris, la cerere, persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă în cauză asupra motivelor acestei derogări, în decurs de cinci zile lucrătoare de la refuzul rezervării sau al emiterii legitimației de transport sau de la impunerea condiției de a fi însoțită.  Întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport sau operatorul de turism depun eforturi rezonabile pentru a propune propun persoanei în cauză o opțiune de transport alternativă, ținând seama de necesitățile de accesibilitate ale acesteia.  [AM 92]

Articolul 22

Asistența în gări

(1)  La plecarea unei persoane cu handicap sau a unei persoane cu mobilitate redusă dintr-o gară dotată cu personal  sau  în timpul tranzitului prin aceasta sau la sosirea în gară  a unei asemenea persoane , gestionarul de gară  , întreprinderea feroviară sau ambii  furnizează asistența gratuită necesară pentru ca acea persoană să poată urca în sau coborî din trenul pentru care a cumpărat legitimația de transport, fără a aduce atingere regulilor de acces menționate la articolul 20 alineatul (1). Rezervarea asistenței se face întotdeauna fără costuri suplimentare, indiferent de canalul de comunicare utilizat. [AM 93]

(2)  În lipsa personalului însoțitor la bordul trenului sau a personalului într-o gară, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară depun toate eforturile rezonabile pentru a asigura accesul persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă la transportul feroviar, în conformitate cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în Directiva XXX [Actul european privind accesibilitatea] și în Regulamentul (UE) nr. 454/2011. [AM 94]

(3)  În gările nedotate cu personal, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară asigură  afișarea  de informații  care să fie disponibile cu ușurință ,  inclusiv în formate accesibile conform cerințelor de accesibilitate stabilite în Directiva XXX și în Regulamentul (UE) nr. 1300/2014,  în conformitate cu regulile de acces prevăzute la articolul 20 alineatul (1), cu privire la cea mai apropiată gară dotată cu personal și la asistența acordată în mod direct pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă. [AM 95]

(4)  Asistența este disponibilă în gări în orice moment în care sunt exploatate servicii feroviare. [AM 96]

Articolul 23

Asistența la bord

(1)  Fără a aduce atingere regulilor de acces, așa cum sunt menționate la articolul 20 alineatul (1), întreprinderile feroviare asigură persoanelor cu handicap sau persoanelor cu mobilitate redusă asistență gratuită la bordul unui tren, precum și la îmbarcarea în tren și debarcarea din acesta.

(2)  În lipsa personalului însoțitor la bordul trenului, întreprinderile feroviare depun eforturi rezonabile pentru a asigura asigură, totuși, accesul persoanelor cu handicap și al persoanelor cu mobilitate redusă la transportul feroviar.  [AM 97]

(3)  În sensul prezentului articol, asistența la bord înseamnă toate eforturile rezonabile de a oferi Trebuie să se ofere asistență unei persoane cu handicap sau unei persoane cu mobilitate redusă cu scopul de a permite acestei persoane accesul la bordul trenului la servicii identice cu cele de care beneficiază ceilalți călători, în cazul în care mobilitatea persoanei este redusă în asemenea măsură încât nu îi permite accesul în mod independent și sigur la aceste servicii. [AM 98]

(4)  Asistența este disponibilă la bordul trenurilor în orice moment în care sunt exploatate servicii feroviare. [AM 99]

Articolul 24

Condițiile în care se asigură asistența

Întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii  de turism  cooperează pentru a asigura asistență gratuită persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă în sensul articolelor 20 și 21, în conformitate cu următoarele puncte: [AM 100]

(a)  asistența în gări este asigurată în timpul orarului de funcționare a serviciilor feroviare cu condiția ca întreprinderea feroviară, gestionarul de gară, vânzătorul de legitimații de transport sau operatorul de turism de la care a fost achiziționată legitimația de transport să fie informat asupra nevoilor de asistență ale persoanei cu cel puțin 12 ore cu cel puțin 48 de ore înainte ca asistența să fie necesară. În gările în care traficul zilnic depășește 10 000 de călători pe zi, nu este necesară o notificare prealabilă, însă persoana care are nevoie de asistență trebuie să fie în gara respectivă cu cel puțin 30 de minute înainte de plecarea trenului. În gările în care traficul zilnic este între 2 000 și 10 000 de călători pe zi, termenul prevăzut pentru această notificare este redus la maximum trei ore. În cazul în care o legitimație de transport  sau un abonament  permite efectuarea mai multor călătorii, o singură notificare este suficientă, cu condiția să fie furnizate informații adecvate cu privire la orarele călătoriilor ulterioare.  Aceste notificări sunt înaintate tuturor celorlalte întreprinderi feroviare și celorlalți gestionari de gară implicați în călătoria persoanei respective; [AM 101]

(b)  întreprinderile feroviare, gestionarii de gară, vânzătorii de legitimații de transport și operatorii de turism  iau toate măsurile necesare pentru recepția notificărilor;

(c)  dacă nu se efectuează nici o notificare în conformitate cu litera (a), întreprinderea feroviară și gestionarul de gară depun toate eforturile  rezonabile  pentru asigurarea asistenței necesare astfel încât persoana cu handicap  sau  persoana cu mobilitate redusă să poată călători;

(d)  fără a aduce atingere competențelor altor entități cu privire la zonele situate în afara incintei gării, gestionarul de gară sau  orice  altă persoană autorizată desemnează puncte, în incinta gării  și  în afara acesteia, unde persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă  își  pot  face cunoscută  sosirea în gară și pot cere asistență dacă este nevoie;

(e)  asistența se acordă cu condiția ca persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă să se prezinte personal la punctul desemnat la ora indicată în prealabil de către întreprinderea feroviară sau de către gestionarul gării care acordă asistență. Orice oră indicată nu trebuie să preceadă cu mai mult de 60 de minute ora de plecare publicată sau ora la care toți călătorii sunt rugați să se prezinte. Dacă nu este indicată o oră la care persoana cu handicap sau persoana cu mobilitate redusă trebuie să se prezinte, aceasta se  prezintă  cu cel puțin 30 de minute înainte de ora de plecare publicată sau înainte de ora la care toți călătorii sunt rugați să se prezinte. [AM 102]

Articolul 25

Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate, alte echipamente specifice  sau dispozitive de asistare

(1)  În cazul în care întreprinderile feroviare și gestionarii de gară cauzează  pierderea sau avarierea fotoliilor rulante, a altor echipamente de mobilitate sau dispozitive de asistare, precum și a animalelor de asistență certificatea câinilor de asistență folosiți de persoanele cu handicap sau de persoanele cu mobilitate redusă, ei sunt răspunzători și plătesc despăgubiri pentru pierderea sau avarierea respectivă cât mai rapid posibil. [AM 103]

(2)  Despăgubirile menționate la alineatul (1) se plătesc în timp util și trebuie să fiesunt egale cu costul integral al înlocuirii, bazat pe valoarea actuală, sau cu costul integral legat de repararea scaunelor cu rotile, a sau reparări echipamentelor sau dispozitivelor care au fost pierdute sau avariate ori de pierderea animalelor de asistență certificate sau de rănirile suferite de acestea. Despăgubirile acoperă, de asemenea, costul înlocuirii temporare în caz de reparații, dacă aceste costuri sunt suportate de călător. [AM 104]

(3)  Atunci când este necesar, întreprinderile feroviare și gestionarii de gară depun toate eforturile rezonabile pentru a furniza rapid înlocuitori temporari pentru echipamentele specifice sau dispozitivele de asistare care, dacă este posibil, prezintă caracteristici tehnice și funcționale echivalente cu cele ale echipamentelor sau dispozitivelor care au fost pierdute sau avariate. Persoana cu handicap sau cu mobilitate redusă poate păstra echipamentul sau dispozitivul înlocuitor temporar până când despăgubirea menționată la alineatele (1) și (2) a fost plătită.

Articolul 26

Formarea personalului

Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară:

(a)  se asigură că toți membrii personalului, inclusiv cei angajați de orice altă parte prestatară, care furnizează asistență directă persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, beneficiază de formare privind handicapurile, pentru a ști știu cum să satisfacă necesitățile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă, inclusiv ale celor cu deficiențe mentale sau intelectuale; [AM 105]

(b)  oferă programe de formare pentru conștientizarea necesităților persoanelor cu handicap la nivelul întregului personal care activează în gară și care lucrează direct cu publicul călător;

(c)  se asigură că, imediat după recrutare, toți angajații noi care vor avea contact direct cu călătorii primesc o introducere privind aspectele legate de handicap pentru călători și întreprinderea feroviară și că angajații care acordă asistență directă călătorilor cu mobilitate redusă beneficiază de formare privind handicapurile și participă la cursuri de formare regulate pentru împrospătarea cunoștințelor. beneficiază de formare privind handicapurile și că personalul participă la cursuri de formare regulate pentru împrospătarea cunoștințelor; [AM 106]

(d)  poate accepta acceptă, la cerere, participarea la programele de formare a angajaților cu handicap și are în vedere participarea , a călătorilor cu handicap și cu mobilitate redusă și/sau a organizațiilor care îi reprezintă; [AM 107]

CAPITOLUL VI

SECURITATEA , PLÂNGERILE ȘI CALITATEA SERVICIILOR

Articolul 27

Securitatea  personală a călătorilor

În acord cu autoritățile publice, întreprinderile feroviare, gestionarii de infrastructură și gestionarii de gară iau măsurile corespunzătoare în domeniile lor de competență și le adaptează în funcție de nivelul de  securitate  definit de autoritățile publice pentru asigurarea  securității  personale a călătorilor în gări și la bordul trenurilor și pentru gestionarea riscurilor. Aceștia cooperează și schimbă informații în legătură cu cele mai bune practici privind prevenirea actelor care sunt susceptibile să deterioreze nivelul de securitate.

Articolul 28

Plângeri

(1)  Toate  întreprinderile feroviare  și toți vânzătorii de legitimații de transport, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură din gări prin care, pe parcursul unui an, trec peste 10 000 de călători pe zi, în medie,  instituie  fiecare câte  un sistem de tratare a plângerilor  referitoare  la drepturile și obligațiile stipulate în prezentul regulament  în domeniul lor de competență respectiv .  Ei  fac cunoscute călătorilor datele lor de contact, precum și limba sau limbile de lucru. Călătorii trebuie să fie capabili să depună reclamații în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru în care își are sediul întreprinderea feroviară, vânzătorul de bilete și gestionarul de gară și, în orice caz, în limba engleză. [AM 108]

(2)  Călătorii pot depune plângere la oricare dintre întreprinderile feroviare  , vânzătorii de legitimații de transport sau gestionarii de gară , gestionarii de gară sau administratorii de infrastructură  implicați.  Plângerile se depun în termen de șase luni de la incidentul care face obiectul plângerii.  În termen de o lună  de la primirea plângerii , destinatarul dă un răspuns motivat sau, în situații justificate, informează călătorii că vor primi un răspuns la ce dată poate fi așteptat răspunsul, în decursul unei perioade mai mici de trei luni de la data  primirii  plângerii.  Întreprinderile feroviare, vânzătorii de legitimații de transport, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură păstrează datele referitoare la incident care sunt necesare pentru evaluarea plângerii timp de doi ani și, la cerere, le pun la dispoziția organismelor naționale de aplicare a legii. [AM 109]

(3)  Detaliile referitoare la procedura de tratare a plângerilor sunt disponibile cu ușurință călătorilor și accesibile persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă. Aceste informații sunt disponibile la cerere, în limba (limbile) oficială (oficiale) a (ale) statului membru în care este stabilită întreprinderea feroviară. [AM 110]

(4)  Întreprinderea feroviară publică în raportul anual menționat la articolul 29 numărul și categoriile plângerilor primite, ale plângerilor tratate, timpul de răspuns și eventualele acțiuni de îmbunătățire întreprinse.

(4a)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc un formular standardizat de plângere la nivelul Uniunii, pe care călătorii îl pot utiliza pentru a solicita despăgubiri în conformitate cu prezentul regulament. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 37a alineatul (2). [AM 111]

Articolul 29

Standardele de calitate a serviciilor

(1)  Întreprinderile feroviare  și gestionarii de gară   stabilesc  standarde de calitate a serviciilor și pun în aplicare un sistem de management al calității pentru menținerea calității  serviciilor . Standardele de calitate a serviciilor acoperă cel puțin punctele enumerate în anexa III.

(2)  Întreprinderile feroviare  și gestionarii de gară  își evaluează  propria performanță  în conformitate cu standardele de calitate a serviciilor. Întreprinderile feroviare publică în fiecare an, împreună cu raportul  lor  anual, un raport  privind performanța  lor în materie de calitate a serviciilor.  Întreprinderile feroviare publică  rapoartele privind  performanța lor în materie  de calitate a serviciilor pe site-ul  lor web  . De asemenea,  aceste  rapoarte sunt făcute publice și pe site-ul  web al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate .

(2a)   Întreprinderile feroviare și gestionarii de gară cooperează în mod activ cu organizațiile ce reprezintă persoanele cu handicap, pentru a îmbunătăți calitatea accesibilității serviciilor de transport. [AM 112]

CAPITOLUL VII

INFORMAREA ȘI  APLICAREA LEGII

Articolul 30

Informarea pasagerilor cu privire la drepturile lor

(1)  Atunci când vând legitimații de transport pe calea ferată, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară  , vânzătorii de legitimații de transport  și operatorii  de turism informează călătorii cu privire la drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu prezentul regulament. Pentru a respecta această cerință de informare,  ei  pot utiliza un rezumat al prevederilor prezentului regulament, pregătit de Comisie în toate limbile oficiale ale Uniunii și pus la dispoziția  lor  .  În plus, ei includ o notificare pe legitimația de transport furnizează informații, fie pe hârtie, fie în format electronic sau prin orice alte mijloace, inclusiv în formate accesibile pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele cu mobilitate redusă în conformitate cu cerințele stabilite în Directiva XXX . Această notificare precizează Regulamentul (UE) nr. 1300/2014, care precizează de unde pot fi obținute informațiile respective în caz de anulare, de pierdere a legăturii sau de întârziere de durată.  [AM 113]

(2)  Întreprinderile feroviare  și gestionarii de gară informează călătorii în mod corespunzător, inclusiv în formate accesibile în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX Regulamentul (UE) nr. 1300/2014, în gară sau , la bordul trenului și pe site-ul lor web, cu privire  la drepturile și obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament și  la datele de contact ale organismului sau organismelor desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 31. [AM 114]

Articolul 31

Desemnarea organismelor naționale de aplicare a legii

Fiecare stat membru desemnează unul sau mai multe organisme responsabile pentru  aplicarea  prezentului regulament. Fiecare organism adoptă măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor călătorilor.

Fiecare organism este independent, în ceea ce privește organizarea, deciziile de finanțare, structura  juridică  și luarea de decizii, de  orice gestionar de infrastructură, organism de tarifare, organism de alocare sau  întreprindere feroviară.

Statele membre informează Comisia în legătură cu organismul sau organismele desemnate în conformitate cu prezentul articol și în legătură cu responsabilitățile lor respective și publică aceste informații în locuri adecvate pe site-urile lor web. [AM 115]

Articolul 32

Sarcini de aplicare a legii

(1)  Organismele naționale de aplicare a legii monitorizează îndeaproape respectarea prezentului regulament și iau măsurile necesare pentru a se asigura că drepturile călătorilor sunt respectate. În acest scop, întreprinderile feroviare, gestionarii de gară și administratorii de infrastructură pun la dispoziția acestor organisme, la cerere, documentele și informațiile relevante, fără întârziere și, în orice caz, în termen de o lună. În îndeplinirea sarcinilor care le revin, organismele respective țin seama de informațiile care le sunt comunicate de organismul desemnat, în temeiul articolului 33, pentru tratarea plângerilor, dacă acesta este un organism diferit. Ele pot de asemenea hotărî acțiuni de aplicare a legii în funcție de plângerile individuale transmise de acest organism. Statele membre se asigură că organismele naționale de aplicare a legii și de tratare a plângerilor dispun de suficiente competențe și resurse pentru aplicarea într-o manieră adecvată și eficace a plângerilor individuale primite de la călători în temeiul prezentului regulament. [AM 116]

(2)  Organismele naționale de aplicare a legii publică statistici cu privire la activitatea lor, inclusiv cu privire la sancțiunile aplicate, în fiecare an, cel târziu până la sfârșitul lunii aprilie a următorului an calendaristic în fiecare an rapoarte cu statistici pe site-urile lor web, în care sunt detaliate numărul și tipul plângerilor primite, precum și rezultatul acțiunilor de aplicare a legii, inclusiv sancțiunile aplicate. Acest lucru se face în fiecare an, cel târziu la data de 1 aprilie a anului următor. De asemenea, aceste rapoarte sunt făcute publice și pe site-ul web al Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate. [AM 117]

(3)  Întreprinderile feroviare comunică datele lor de contact organismului sau organismelor naționale de aplicare a legii ale statelor membre în care își desfășoară activitatea.

(3a)  Organismele naționale de aplicare a legii, în colaborare cu organismele reprezentative ale persoanelor cu handicap și cu mobilitate redusă, efectuează în mod regulat audituri ale serviciilor de asistență oferite în conformitate cu prezentul regulament și publică rezultatele în formate accesibile și utilizate în mod curent. [AM 118]

Articolul 33

Tratarea plângerilor de către organismele naționale de aplicare a legii

(1)  Fără a aduce atingere drepturilor consumatorilor de a recurge la modalități alternative de reparație în temeiul Directivei 2013/11/UE, după ce s-a plâns fără succes întreprinderii feroviare, vânzătorului de legitimații de transport, gestionarului de gară sau administratorului de infrastructură în temeiul articolului 28, călătorul poate adresa o plângere unui organism de aplicare a legii. Organismele de aplicare a legii îi informează pe reclamanți cu privire la dreptul lor de a se adresa unor organisme de soluționare alternativă a litigiilor pentru a solicita reparații individuale. Statele membre se asigură că organismele de aplicare a legii sau de tratare a plângerilor sunt recunoscute în scopurile sistemelor alternative de reparații în temeiul Directivei 2013/11/UE și că, atunci când călătorii solicită reparații alternative, întreprinderea feroviară, vânzătorul de legitimații de transport, gestionarul de gară sau administratorul de infrastructură în cauză este obligat să participe, iar rezultatul generează obligații pentru aceștia și le este opozabil [AM 119]

(2)  Orice călător poate adresa o plângere organismului național de aplicare a legii sau oricărui alt organism desemnat de un stat membru în acest sens, în legătură cu o presupusă încălcare a prezentului regulament. Plângerile pot fi formulate și de către organizații care reprezintă grupuri de călători. [AM 120]

(3)  Organismul în cauză confirmă primirea plângerii în termen de două săptămâni de la primirea acesteia. Procedura de tratare a plângerilor durează maximum trei luni. Pentru cazurile complexe și la discreția organismului, acesta poate prelungi perioada la șase luni. Într-un astfel de caz, organismul informează călătorul sau organizația ce reprezintă călătorii cu privire la motivele prelungirii și la durata preconizată necesară pentru finalizarea procedurii. Doar cazurile care implică acțiuni în justiție pot dura mai mult de șase luni. Dacă organismul este de asemenea un organism de soluționare alternativă a litigiilor în sensul Directivei 2013/11/UE, termenele stabilite în directiva respectivă prevalează și se poate pune la dispoziție utilizarea soluționării online a litigiilor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 524/2013, cu acordul tuturor părților implicate. [AM 121]

Procedura de tratare a plângerilor este făcută accesibilă pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele cu mobilitate redusă.

(4)  Plângerile călătorilor referitoare la un incident care implică o întreprindere feroviară sunt tratate de organismul național de aplicare a legii al statului membru care a acordat licența întreprinderii respective.

(5)  În cazul în care o plângere se referă la presupuse încălcări comise de gestionarii de gară sau de administratorii de infrastructură, organismul național de aplicare a legii este cel al statului membru pe teritoriul căruia s-a produs incidentul.

(6)  În cadrul cooperării în conformitate cu articolul 34, organismele naționale de aplicare a legii pot deroga de la alineatul (4) sau (5) atunci când, din motive justificate, în special limba sau reședința, acest lucru este în interesul călătorului.

Articolul 33a

Organismele de conciliere independente

Statele membre înființează organisme de conciliere independente și bine echipate, ușor accesibile și convenabile pentru călători, în caz de conflicte cu întreprinderile feroviare și cu vânzătorii de legitimații de transport în ceea ce privește punerea în aplicare a drepturilor lor. [AM 122]

Articolul 34

Schimbul de informații și  cooperarea  transfrontalieră  între organismele  naționale  de  aplicare a legii

(1)  În cazul în care în temeiul articolelor 31 și 33 se desemnează organisme diferite, trebuie instituite mecanisme de raportare pentru a se asigura schimbul de informații între acestea, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, având ca scop să ajute organismul național de aplicare a legii în îndeplinirea sarcinilor sale de supraveghere și de aplicare a legii și pentru ca organismul de tratare a plângerilor desemnat în temeiul articolului 33 să poată colecta informațiile necesare pentru examinarea fiecărei plângeri în parte.

(2)  Organismele  naționale  de  aplicare a legii  fac schimb de informații în ceea ce privește activitatea, principiile și practicile  lor  decizionale, în scopul coordonării . Comisia le sprijină în această privință.

(3)  Organismele naționale de aplicare a legii urmează procedura stabilită în anexa IV.

CAPITOLUL VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 35

Sancțiuni

(1)  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare și includ, însă fără a se limita la acestea, o amendă minimă sau un procent din cifra anuală de afaceri a întreprinderii sau a organizației în cauză, oricare dintre acestea este mai mare. Statele membre notifică aceste norme și măsuri Comisiei și o informează de îndată cu privire la orice modificare ulterioară  care le afectează . [AM 123]

(2)  În cadrul cooperării menționate la articolul 34, organismul național de aplicare a legii care este competent în sensul articolului 33 alineatul (4) sau (5) investighează, la cererea organismului național de aplicare a legii care tratează plângerea, încălcarea prezentului regulament identificată de organismul respectiv și, dacă este necesar, impune sancțiuni.

Articolul 36

Delegare de competențe

 Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 37, pentru:

(i)  a ajusta la inflație valorile financiare menționate la articolul 13;

(ii)  a modifica anexele I, II și III pentru a ține seama de modificările Regulilor uniforme CIV și de evoluțiile tehnologice din acest domeniu.

Articolul 37

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)  Comisiei i se conferă competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 36 pentru o perioadă de cinci ani începând de la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe este prelungită în mod tacit cu perioade de aceeași durată, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe prevăzută la articolul 36 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Ea intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în cuprinsul deciziei respective. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunui act delegat aflat deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia se consultă cu experți desemnați de fiecare state membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și a Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 36 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul european, nici Consiliul nu au exprimat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea perioadei respective, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au nicio obiecție. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 37a

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [AM 124]

Articolul 38

Raport

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare și rezultatele prezentului regulament în termen de ... [la cinci ani de la adoptarea prezentului regulament] .

Raportul se bazează pe informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu prezentul regulament. În cazul în care este necesar, raportul este însoțit de propuneri adecvate.

Articolul 39

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.

Articolul 40

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare  în a douăzecea zi  de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXE

ANEXA I

Extras din Regulile uniforme privind Contractul de transport internațional feroviar de călători și bagaje (CIV)

Apendicele A

la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată de Protocolul de modificare a Convenției privind transporturile internaționale feroviare din 3 iunie 1999

TITLUL II

ÎNCHEIEREA ȘI EXECUTAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Articolul 6

Contractul de transport

(1)  Prin contractul de transport, operatorul de transport se angajează să transporte la locul de destinație călătorul, precum și, dacă este cazul, bagaje și vehicule, și să livreze bagajele și vehiculele la locul de destinație.

(2)  Contractul de transport trebuie să fie confirmat prin una sau mai multe legitimații de transport eliberate călătorului. Cu toate acestea,  sub rezerva  articolului 9, absența, neregularitatea sau pierderea legitimației de transport nu afectează existența sau validitatea contractului, care rămâne sub incidența prezentelor Reguli uniforme.

(3)  Legitimația de transport confirmă, până la proba contrarie, încheierea și conținutul contractului de transport.

Articolul 7

Legitimația de transport

(1)  Condițiile generale de transport stabilesc forma și conținutul legitimațiilor de transport, precum și limba și caracterele în care  trebuie  tipărite și completate.

(2)  Pe legitimația de transport trebuie menționate cel puțin:

(a)  operatorul sau operatorii de transport;

(b)  o declarație conform căreia transportul respectă,  în pofida oricărei  clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;

(c)  orice altă indicație  care este  necesară pentru a dovedi încheierea și conținutul contractului de transport și care permite călătorului să beneficieze de drepturile ce decurg din prezentul contract.

(3)  Călătorul trebuie să se asigure, la primirea legitimației de transport, că aceasta a fost completată potrivit indicațiilor sale.

(4)  Legitimația de transport este transferabilă dacă nu este nominală și dacă nu a fost începută călătoria.

(5)  Legitimația de transport poate fi emisă sub formă de înregistrare electronică de date, care poate fi transformată în caractere scrise lizibile. Procedurile folosite pentru înregistrarea și pentru tratarea datelor trebuie să fie echivalente din punct de vedere funcțional, în special în ceea ce privește puterea doveditoare a legitimației de transport reprezentate prin aceste date.

Articolul 8

Plata și rambursarea prețului transportului

(1)  Sub rezerva unei convenții contrare între călător și operatorul de transport, prețul transportului se plătește în avans.

(2)  Condițiile generale de transport stabilesc condițiile de rambursare ale prețului transportului.

Articolul 9

Dreptul la transport. Excluderea de la transport

(1)  Încă de la începerea călătoriei, călătorul trebuie să dețină o legitimație de transport valabilă și să o prezinte cu ocazia controlului legitimațiilor de transport. Condițiile generale de transport pot prevedea:

(a)  că un călător care nu prezintă o legitimație de transport valabilă trebuie să plătească, în afara prețului transportului, o suprataxă;

(b)  că un călător care refuză să facă plata imediată a prețului transportului sau a suprataxei poate fi exclus de la transport;

(c)  dacă și în ce condiții are loc rambursarea suprataxei.

(2)  Condițiile generale de transport pot prevedea că acei călători care:

(a)  prezintă un pericol pentru siguranța și buna funcționare a operațiunilor sau pentru siguranța celorlalți călători,

(b)  îi incomodează pe ceilalți călători de manieră intolerabilă

sunt excluși de la transport sau li se poate cere să-și întrerupă călătoria și că aceste persoane nu au dreptul la rambursarea prețului transportului, nici a prețului pe care l-au plătit pentru transportul bagajelor lor înregistrate.

Articolul 10

Îndeplinirea formalităților administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităților solicitate de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative.

Articolul 11

Anularea sau întârzierea trenurilor. Pierderea legăturii

Operatorul de transport trebuie, dacă este necesar, să certifice pe legitimația de transport că trenul a fost anulat sau că s-a pierdut legătura.

TITLUL III

TRANSPORTUL DE BAGAJE DE MÂNĂ, ANIMALE, BAGAJE ÎNREGISTRATE ȘI VEHICULE

Capitolul I

Dispoziții comune

Articolul 12

Obiectele și animalele admise

(1)  Călătorul poate lua cu el obiecte ușor de purtat (bagaje de mână) precum și animale vii, în conformitate cu Condițiile generale de transport. În plus, călătorul poate lua cu el obiecte incomode, în conformitate cu dispozițiile specifice conținute în Condițiile generale de transport. Nu sunt admise ca bagaje de mână obiectele și animalele care pot deranja sau incomoda călătorii sau pot provoca o daună.

(2)  Călătorii pot expedia, sub formă de bagaje înregistrate, obiecte și animale, în conformitate cu Condițiile generale de transport.

(3)  Operatorul de transport poate admite transportul de vehicule cu ocazia transportului de călători, în conformitate cu dispozițiile specifice conținute în Condițiile generale de transport.

(4)  Transportul mărfurilor periculoase sub formă de bagaje de mână, bagaje înregistrate, precum și în sau pe vehicule care, în conformitate cu prezentul titlu, sunt transportate pe calea ferată, trebuie să respecte Regulamentul privind transportul de mărfuri periculoase pe căile ferate (RID).

Articolul 13

Verificarea

(1)  În cazul în care există motive întemeiate pentru a suspecta nerespectarea condițiilor de transport, operatorul de transport are dreptul să verifice dacă obiectele (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) și animalele transportate sunt conforme condițiilor de transport, cu condiția ca actele cu putere de lege ale statului în care  urmează  să aibă loc verificarea să nu o interzică. Călătorul trebuie invitat să asiste la verificare. Dacă acesta din urmă nu se prezintă sau nu poate fi contactat, operatorul de transport trebuie să solicite prezența a doi martori independenți.

(2)  Dacă s-a constatat că nu au fost respectate condițiile de transport, operatorul de transport îi poate cere călătorului să plătească cheltuielile care decurg din verificare.

Articolul 14

Îndeplinirea formalităților administrative

Călătorul trebuie să se conformeze formalităților solicitate de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative în cazul în care, în timpul transportului, acesta deține obiecte (bagaje de mână, bagaje înregistrate, vehicule, inclusiv încărcătura acestora) sau animale. Călătorul trebuie să fie prezent în timpul inspectării acestor obiecte, în afara excepțiilor prevăzute de actele cu putere de lege ale fiecărui stat.

Capitolul II

Bagajele de mână și animalele

Articolul 15

Supravegherea

Supravegherea bagajelor de mână și a animalelor ce însoțesc călătorul îi revine acestuia din urmă.

Capitolul III

Bagajele înregistrate

Articolul 16

Expedierea bagajelor înregistrate

(1)  Obligațiile contractuale privind expedierea bagajelor înregistrate trebuie constatate printr-un buletin de bagaje înregistrate emis călătorului.

(2)  Sub rezerva  articolului 22, absența, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje înregistrate nu afectează existența sau validitatea convențiilor referitoare la expedierea bagajelor înregistrate, care rămân sub incidența prezentelor Reguli uniforme.

(3)  Buletinul de bagaje înregistrate face dovada, până la proba contrarie, a înregistrării bagajelor și a condițiilor de transport.

(4)  Până la proba contrarie, se presupune că, atunci când operatorul de transport a preluat bagajele înregistrate, acestea erau în stare aparent bună și că numărul și cantitatea bagajelor corespundeau mențiunilor existente pe buletinul de bagaje înregistrate.

Articolul 17

Buletinul de bagaje înregistrate

(1)  Condițiile generale de transport determină forma și conținutul buletinului de bagaje înregistrate, precum și limba și caracterele în care  trebuie  tipărit și completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(2)  Pe buletinul de bagaje înregistrate trebuie menționate cel puțin:

(a)  operatorul sau operatorii de transport;

(b)  o declarație conform căreia transportul respectă, sub rezerva unei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;

(c)  orice altă declarație  care este  necesară pentru a demonstra obligațiile contractuale referitoare la expedierea bagajelor înregistrate și care îi permite călătorului să își exercite drepturile ce decurg din contractul de transport.

(3)  Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de bagaje înregistrate, că acesta a fost completat potrivit indicațiilor sale.

Articolul 18

Înregistrarea și transportul

(1)  Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în Condițiile generale de transport, înregistrarea bagajelor are loc doar în momentul prezentării unei legitimații de transport valabile cel puțin până la locul de destinație al bagajelor. În celelalte cazuri, înregistrarea se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la locul expediției.

(2)  În cazul în care Condițiile generale de transport prevăd că anumite bagaje pot fi admise la transport fără prezentarea unei legitimații de transport, prevederile prezentelor Reguli uniforme care stabilesc drepturile și obligațiile călătorului referitoare la bagajele înregistrate ale acestuia se aplică mutatis mutandis expeditorului bagajelor înregistrate.

(3)  Operatorul de transport poate expedia bagajele înregistrate cu un alt tren sau un alt mijloc de transport și pe un alt itinerar decât cel utilizat de călător.

Articolul 19

Plata taxelor pentru transportul de bagaje înregistrate

Sub rezerva unei convenții contrare între călător și operatorul de transport, taxa pentru transportul bagajelor înregistrate trebuie plătită în momentul înregistrării.

Articolul 20

Marcarea bagajelor înregistrate

Călătorul trebuie să indice pe fiecare bagaj înregistrat, într-un loc vizibil, într-un mod suficient de durabil și lizibil:

(a)  numele și adresa sa;

(b)  locul de destinație.

Articolul 21

Dreptul de a dispune de bagajele înregistrate

(1)  Dacă circumstanțele o permit și dacă formalitățile vamale sau cerințele altor autorități administrative nu sunt contrare, călătorul poate solicita returnarea bagajelor la locul de expediere în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate și, în cazul în care aceasta este prevăzută de Condițiile generale de transport, la prezentarea legitimației de transport.

(2)  Condițiile generale de transport pot conține alte prevederi referitoare la dreptul de a dispune de bagajele înregistrate, în special modificări ale locului de destinație și eventuale consecințe financiare ce trebuie suportate de către călător.

Articolul 22

Livrarea

(1)  Bagajele înregistrate sunt livrate în schimbul predării buletinului de bagaje înregistrate și, dacă este cazul, în schimbul plății sumelor ce trebuie achitate în momentul expedierii.

Operatorul de transport are dreptul, fără a fi obligat, de a verifica dacă deținătorul buletinului are dreptul de a prelua livrarea.

(2)  Următoarele cazuri sunt echivalente livrării către deținătorul buletinului de bagaje înregistrate dacă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul de destinație:

(a)  bagajele au fost predate autorităților vamale competente, la sediile sau depozitele acestora, dacă acestea nu se află sub supravegherea operatorului de transport;

(b)  animalele vii au fost încredințate  unor părți  terțe.

(3)  Deținătorul buletinului de bagaje înregistrate poate solicita livrarea bagajelor la locul de destinație de îndată ce a expirat timpul convenit și, dacă este cazul, timpul necesar operațiilor efectuate de autoritățile vamale sau de alte autorități  administrative .

(4)  În absența predării buletinului de bagaje înregistrate, operatorul de transport este obligat să livreze bagajele doar persoanei care își demonstrează acest drept; dacă dovada oferită pare insuficientă, operatorul de transport poate pretinde o garanție.

(5)  Bagajele sunt livrate la locul de destinație pentru care au fost înregistrate.

(6)  Deținătorul buletinului de bagaje înregistrate căruia nu i-au fost livrate bagajele poate cere, în conformitate cu alineatul (3), certificarea pe buletin a datei și orei la care a solicitat livrarea.

(7)  Persoana îndreptățită poate să refuze acceptarea bagajelor, dacă operatorul de transport nu dă curs solicitării sale de a efectua o verificare a bagajelor înregistrate în vederea constatării unor presupuse prejudicii.

(8)  În toate celelalte cazuri, livrarea bagajelor se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare la locul destinației.

Capitolul IV

Vehiculele

Articolul 23

Condițiile de transport

Dispozițiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, prevăzute în Condițiile generale de transport, determină în special condițiile care reglementează acceptarea transportului, înregistrarea, încărcarea și transportul, descărcarea și livrarea, precum și obligațiile călătorului.

Articolul 24

Buletinul de transport

(1)  Obligațiile contractuale privind transportul vehiculelor trebuie stabilite printr-un buletin de transport emis călătorului. Buletinul de transport poate fi inclus în legitimația de transport a călătorului.

(2)  Dispozițiile specifice care reglementează transportul vehiculelor, cuprinse în Condițiile generale de transport, determină forma și conținutul buletinului de transport, precum și limba și caracterele în care este tipărit și completat. Articolul 7 alineatul (5) se aplică mutatis mutandis.

(3)  Pe buletinul de transport trebuie menționate cel puțin:

(a)  operatorul sau operatorii de transport;

(b)  o declarație conform căreia transportul respectă, sub rezerva unei clauze contrare, prezentele Reguli uniforme; aceasta se poate indica prin acronimul CIV;

(c)  orice altă declarație  care este  necesară pentru a demonstra obligațiile contractuale referitoare la transportul vehiculelor și care îi permite călătorului să își exercite drepturile ce decurg din contractul de transport.

(4)  Călătorul trebuie să se asigure, la primirea buletinului de transport, că acesta a fost completat potrivit indicațiilor sale.

Articolul 25

Dreptul aplicabil

Sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, dispozițiile capitolului III referitoare la transportul de bagaje se aplică și vehiculelor.

TITLUL IV

RĂSPUNDEREA OPERATORILOR DE TRANSPORT

Capitolul I

Răspunderea în caz de deces sau de vătămare corporală a călătorilor

Articolul 26

Baza răspunderii

(1)  Operatorul de transport este răspunzător pentru paguba sau prejudiciul rezultate din decesul, vătămarea corporală sau orice alt prejudiciu adus integrității fizice sau psihice a călătorului, cauzat printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare și în timp ce călătorul  fie  se află în vehiculele feroviare,  fie urcă sau coboară  din acestea, indiferent de infrastructura feroviară utilizată.

(2)  Operatorul de transport este exonerat de această răspundere

(a)  dacă accidentul a fost cauzat de circumstanțe independente de exploatarea feroviară pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina;

(b)  în măsura în care accidentul este din culpa călătorului;

(c)  dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terț pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu îl putea evita și pe ale cărui consecințe nu le putea preîntâmpina; o altă întreprindere care utilizează aceeași infrastructură feroviară nu este considerată un terț; nu se aduce atingere dreptului de regres.

(3)  Dacă accidentul este cauzat de comportamentul unui terț și dacă, în ciuda acestui fapt, operatorul de transport nu este în întregime exonerat de răspunderea sa în conformitate cu alineatul (2) litera (c), operatorul de transport răspunde pe deplin, în limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme, dar fără a aduce atingere dreptului de regres pe care îl poate avea împotriva terțului.

(4)  Prezentele Reguli uniforme nu aduc atingere răspunderii care îi poate reveni operatorului de transport pentru cazurile neprevăzute la alineatul (1).

(5)  În cazul în care un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de operatori de transport succesivi, este răspunzător, în cazul decesului și al vătămării corporale a călătorilor, operatorul de transport căruia îi revine, prin contractul de transport, prestarea serviciului  de transport  în cursul căruia a avut loc accidentul. În cazul în care acest serviciu nu a fost prestat de către operatorul de transport, ci de către un operator de transport substituit, cei doi operatori de transport sunt răspunzători atât în mod solidar, cât și individual, în conformitate cu prezentele Reguli uniforme.

Articolul 27

Daune-interese în caz de deces

(1)  În cazul decesului călătorului, daunele-interese cuprind:

(a)  toate cheltuielile necesare efectuate ca urmare a decesului, în special cele legate de transportul corpului și de înmormântare;

(b)  dacă decesul nu a survenit imediat, daunele-interese prevăzute la articolul 28.

(2)  Dacă, prin decesul unui călător, persoanele față de care acesta avea sau ar fi avut în viitor o obligație de întreținere în baza legii sunt lipsite de sprijinul acestuia, persoanele vizate sunt de asemenea despăgubite pentru această pagubă. Dreptul la acțiune în despăgubire al persoanelor cărora călătorul le asigura întreținerea, fără să existe o obligație legală, este reglementat de dreptul intern.

Articolul 28

Daune-interese în caz de vătămare corporală

În caz de vătămare corporală sau de orice alt prejudiciu adus integrității fizice și psihice a călătorului, daunele-interese cuprind:

(a)  toate cheltuielile necesare, în special cele legate de tratament și transport;

(b)  despăgubirea pierderii financiare datorate incapacității de muncă totale sau parțiale sau unui număr sporit de nevoi.

Articolul 29

Despăgubirea pentru alte prejudicii corporale

Legislația națională stabilește dacă și în ce măsură operatorul de transport trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii corporale decât cele prevăzute la articolele 27 și 28.

Articolul 30

Forma și suma daunelor-interese în caz de deces și vătămare corporală

(1)  Daunele-interese prevăzute la articolul 27 alineatul (2) și la articolul 28 litera (b) trebuie acordate sub formă de sumă forfetară. Cu toate acestea, dacă legislația națională permite plata unei anuități, daunele-interese vor fi acordate sub această formă în cazul în care călătorul vătămat sau persoanele îndreptățite la care se face referire la articolul 27 alineatul (2) o cer.

(2)  Suma daunelor-interese care trebuie acordate potrivit alineatului (1) se stabilește în conformitate cu legislația națională. Cu toate acestea, în sensul prezentelor Reguli uniforme, limita maximă pe călător este fixată la 175 000 de unități de cont ca sumă forfetară sau ca anuitate corespunzătoare acestei sume, în cazul în care legislația națională prevede o limită maximă inferioară acelei sume.

Articolul 31

Alte  moduri  de transport

(1)  Sub rezerva alineatului (2), dispozițiile referitoare la răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorului nu se aplică pierderilor sau pagubelor survenite în timpul transportului care, în conformitate cu contractul de transport, nu era un transport feroviar.

(2)  Cu toate acestea, în cazul în care vehiculele feroviare sunt transportate cu feribotul, dispozițiile referitoare la răspunderea în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor se aplică pierderilor sau pagubelor la care se face referire la articolul 26 alineatul (1) și la articolul 33 alineatul (1), cauzate printr-un accident survenit în timpul exploatării feroviare și în timp ce călătorul  fie  se află în vehiculele feroviare,  fie urcă sau coboară  din acestea.

(3)  În cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe excepționale, exploatarea feroviară este întreruptă în mod provizoriu, iar călătorii sunt transportați cu un alt  mod  de transport, operatorul de transport este răspunzător în temeiul prezentelor Reguli uniforme.

Capitolul II

Răspunderea în caz de nerespectare a orarelor

Articolul 32

Răspunderea în caz de anulare, de întârziere a trenurilor sau de pierdere a legăturii

(1)  Operatorul de transport este răspunzător față de călător pentru pierderea sau paguba rezultată din faptul că, din cauza anulării, a întârzierii unui tren sau a pierderii unei legături, călătoria nu poate fi continuată în aceeași zi sau continuarea nu poate fi solicitată în mod rezonabil în aceeași zi, având în vedere circumstanțele date. Daunele-interese cuprind cheltuieli rezonabile de cazare, precum și cheltuieli rezonabile datorate informării persoanelor care îl așteptau pe călător.

(2)  Operatorul de transport este exonerat de această răspundere atunci când anularea, întârzierea sau pierderea legăturii se datorează uneia dintre cauzele următoare:

(a)  circumstanțe independente de exploatarea feroviară pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina,

(b)  o vină din partea călătorului; sau

(c)  comportamentul unui terț pe care operatorul de transport, în ciuda diligențelor cerute de circumstanțele specifice ale cazului în speță, nu îl putea evita și pe ale cărui consecințe nu le putea preîntâmpina; o altă întreprindere care utilizează aceeași infrastructură feroviară nu este considerată un terț; nu se aduce atingere dreptului de regres.

(3)  Dreptul intern stabilește dacă și în ce măsură operatorul de transport trebuie să plătească daune-interese pentru alte prejudicii decât cele prevăzute la alineatul (1). Prezenta dispoziție nu aduce atingere articolului 44.

Capitolul III

Răspunderea în cazul bagajelor de mână, a animalelor, a bagajelor înregistrate și a vehiculelor

SECȚIUNEA 1

Bagajele de mână și animalele

Articolul 33

Răspunderea

(1)  În caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor, operatorul de transport este de asemenea răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parțială sau deteriorarea obiectelor pe care călătorul le avea fie asupra sa, fie cu el sub formă de bagaje de mână; aceasta se aplică de asemenea animalelor care îl însoțeau pe călător. Articolul 26 se aplică mutatis mutandis.

(2)  În celelalte cazuri, operatorul de transport nu este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau deteriorarea obiectelor, a bagajelor de mână sau a animalelor a căror supraveghere era în sarcina călătorului în conformitate cu articolul 15, cu excepția cazului în care această pierdere sau deteriorare este cauzată din vina operatorului de transport. Celelalte articole din titlul IV, cu excepția articolului 51  , și din titlul  VI nu se aplică în acest caz.

Articolul 34

Limitarea daunelor-interese în caz de pierdere sau avariere a obiectelor

În cazul în care este răspunzător în temeiul articolului 33 alineatul (1), operatorul de transport trebuie să plătească o despăgubire de până la o limită de 1 400 de unități de cont pentru fiecare călător.

Articolul 35

Exonerarea de răspundere

Operatorul de transport nu este răspunzător față de călător pentru pierderea sau paguba rezultată din faptul că acesta din urmă nu se conformează formalităților impuse de autoritățile vamale sau de alte autorități administrative.

SECȚIUNEA 2

Bagajele înregistrate

Articolul 36

Baza răspunderii

(1)  Operatorul de transport este răspunzător pentru pierderea sau paguba rezultată din pierderea totală sau parțială sau  deteriorarea  bagajelor înregistrare în intervalul de timp dintre preluarea de către operatorul de transport și livrare, precum și în caz de întârziere la livrare.

(2)  Operatorul de transport este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea,  deteriorarea  sau întârzierea la livrare a fost cauzată din vina călătorului, de un ordin al acestuia nerezultând dintr-o vină a operatorului de transport, de un viciu propriu al bagajului înregistrat sau de circumstanțe pe care operatorul de transport nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina.

(3)  Operatorul de transport este exonerat de această răspundere în măsura în care pierderea sau paguba rezultă ca urmare a riscurilor speciale inerente ce pot apărea într-una sau mai multe din circumstanțele următoare:

(a)  absența ambalajului sau ambalarea inadecvată;

(b)  natura specială a bagajului;

(c)  expedierea ca bagaje a obiectelor neacceptate la transport.

Articolul 37

Sarcina probei

(1)  Sarcina dovedirii că pierderea,  deteriorarea  sau întârzierea la livrare s‑a datorat uneia din cauzele prevăzute la articolul 36 alineatul (2) incumbă operatorului de transport.

(2)  Dacă operatorul de transport stabilește că, ținând cont de circumstanțele unui caz particular, pierderea sau  deteriorarea  ar fi putut rezulta din unul sau mai multe din riscurile speciale menționate la articolul 36 alineatul (3), se presupune că ea a rezultat din aceste riscuri. Persoana îndreptățită își păstrează totuși dreptul de a dovedi că pierderea sau  deteriorarea  nu putea fi atribuită, fie în totalitate, fie parțial, unuia din aceste riscuri.

Articolul 38

Operatorii de transport succesivi

Dacă un transport reglementat de un contract de transport unic este efectuat de mai mulți operatori de transport succesivi, fiecare operator de transport, prin preluarea bagajelor însoțite de buletinul de bagaje înregistrate sau a vehiculului însoțit de buletinul de transport, devine parte la contractul de transport în ceea ce privește expedierea bagajelor sau transportul vehiculelor, în conformitate cu condițiile buletinului de bagaje înregistrate sau a buletinului de transport, și își asumă obligațiile care decurg din acesta. Într-un astfel de caz, fiecare operator de transport răspunde de transport pe întreg parcursul până la livrare.

Articolul 39

Operatorul de transport substituit

(1)  În cazul în care operatorul de transport a încredințat efectuarea transportului, în totalitate sau parțial, unui operator de transport substituit,  indiferent dacă  , în temeiul contractului de transport, are sau nu dreptul de a face aceasta, operatorul de transport este în continuare răspunzător pentru întregul transport.

(2)  Toate dispozițiile prezentelor Reguli uniforme care reglementează răspunderea operatorului de transport se aplică de asemenea răspunderii operatorului de transport substituit pentru transportul efectuat de acesta din urmă. Articolele 48 și 52 se aplică atunci când este introdusă o acțiune în justiție împotriva agenților sau a oricăror alte persoane ale căror servicii au fost utilizate de către operatorul de transport substituit pentru a efectua transportul.

(3)  Orice convenție specifică prin care operatorul de transport își asumă obligații care nu îi revin în temeiul  prezentelor  Reguli uniforme sau renunță la unele din drepturile care îi sunt conferite de prezentele Reguli uniforme nu produce efecte asupra operatorului de transport substituit care nu a acceptat convenția respectivă în mod expres și în scris. Indiferent dacă operatorul de transport substituit a acceptat sau nu această convenție, operatorul de transport trebuie să respecte în continuare obligațiile sau renunțările care rezultă dintr-o astfel de convenție specifică.

(4)  Dacă și în măsura în care atât operatorul de transport, cât și operatorul de transport substituit sunt răspunzători, răspunderea lor este solidară.

(5)  Valoarea totală a despăgubirii datorate de operatorul de transport, operatorul de transport substituit, precum și de agenții lor și de alte persoane ale căror servicii sunt utilizate de către aceștia în scopul efectuării transportului nu depășește limitele prevăzute în prezentele Reguli uniforme.

(6)  Prezentul articol nu aduce atingere drepturilor de regres care pot exista între operatorul de transport și operatorul de transport substituit.

Articolul 40

Prezumția de pierdere

(1)  Persoana îndreptățită poate, fără a fi obligată să furnizeze dovezi suplimentare, să considere pierdut un bagaj dacă acesta nu a fost livrat sau pus la dispoziția sa în termen de 14 zile de la cererea de livrare prezentată conform articolului 22 alineatul (3).

(2)  Dacă un bagaj considerat pierdut este recuperat în decurs de un an de la data cererii de livrare, operatorul de transport trebuie să informeze persoana îndreptățită dacă adresa acesteia este cunoscută sau poate fi aflată.

(3)  Persoana îndreptățită poate solicita, în termen de treizeci de zile de la primirea avizului la menționat la alineatul (2), să îi fie livrat bagajul. În acest caz, persoana îndreptățită trebuie să plătească cheltuielile aferente transportului bagajului de la locul de expediție până la locul unde se efectuează livrarea și să restituie despăgubirea primită, din care se rețin, dacă este cazul, cheltuielile incluse în aceasta. Cu toate acestea, își păstrează drepturile de a pretinde despăgubire pentru întârzierea livrării, prevăzute la articolul 43.

(4)  Dacă bagajul recuperat nu a fost revendicat în termenul prevăzut la alineatul (3) sau dacă este recuperat la mai mult de un an de la cererea de livrare, operatorul de transport dispune de acesta în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare la locul unde se află bagajul.

Articolul 41

Despăgubirea în caz de pierdere

(1)  În caz de pierdere totală sau parțială a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie să plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese:

(a)  dacă  valoarea  pierderii sau pagubei suferite este dovedită, o despăgubire egală cu  valoarea respectivă  , dar care să nu depășească 80 de unități de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 1 200 de unități de cont pe bagaj;

(b)  dacă  valoarea  pierderii sau pagubei suferite nu este dovedită, o despăgubire forfetară de 20 de unități de cont pe kilogram de masă brută lipsă sau 300 de unități de cont pe bagaj.

Modalitatea de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, este stabilită în Condițiile generale de transport.

(2)  Operatorul de transport trebuie, în plus, să restituie prețul pentru transportul bagajelor și celelalte sume plătite pentru transportul bagajului pierdut, precum și  taxele  vamale și  accizele  deja achitate.

Articolul 42

Despăgubirea în caz de  deteriorare

(1)  În caz de  deteriorare  a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie sa plătească, în afara tuturor celorlalte daune-interese, o despăgubire echivalentă cu deprecierea bagajelor.

(2)  Despăgubirea nu depășește:

(a)  dacă toate bagajele s-au depreciat din cauza  deteriorării  , suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere integrală;

(b)  dacă doar o parte a bagajelor s-au depreciat din cauza  deteriorării  , suma care ar fi trebuit plătită în caz de pierdere a părții depreciate.

Articolul 43

Despăgubirea în caz de întârziere la livrare

(1)  În caz de întârziere la livrare a bagajelor înregistrate, operatorul de transport trebuie să plătească pentru fiecare perioadă integrală de 24 de ore de la solicitarea livrării, dar care nu depășește un maximum de 14 zile:

(a)  dacă persoana îndreptățită dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, o despăgubire egală cu suma pierderii sau pagubei, până la maximum 0,80 de unități de cont pe kilogram de masă brută lipsă a bagajelor sau 14 unități de cont pe bagaj livrat cu întârziere;

(b)  dacă persoana îndreptățită nu dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, o despăgubire forfetară de 0,14 unități de cont pe kilogram de masă brută de bagaje sau 2,80 unități de cont pe bagaj livrat cu întârziere.

Modalitățile de despăgubire, pe kilogram lipsă sau pe bagaj, sunt stabilite în Condițiile generale de transport.

(2)  În caz de pierdere totală a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) nu se cumulează cu cea prevăzută la articolul 41.

(3)  În caz de pierdere parțială a bagajelor, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) este plătită pentru partea care nu a fost pierdută.

(4)  În caz de  deteriorare  a bagajelor care nu a survenit în urma întârzierii la livrare, despăgubirea prevăzută la alineatul (1) se cumulează, dacă este cazul, cu cea prevăzută la articolul 42.

(5)  Cumulul despăgubirilor prevăzute la alineatul (1) împreună cu cele prevăzute la articolele 41 și 42 nu  depășește  în niciun caz despăgubirea care ar trebui plătită în cazul pierderii totale a bagajelor.

SECȚIUNEA 3

Vehiculele

Articolul 44

Despăgubirea în caz de întârziere

(1)  În caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile operatorului de transport sau în caz de întârziere la livrarea unui vehicul, operatorul de transport trebuie să plătească, dacă persoana îndreptățită dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a acestor acțiuni, o despăgubire care să nu depășească suma prețului transportului.

(2)  Dacă, în caz de întârziere la încărcare datorată unei cauze imputabile operatorului de transport, persoana îndreptățită renunță la contractul de transport, prețul transportului îi este rambursat. Pe lângă aceasta, persoana îndreptățită poate, dacă dovedește că pierderea sau paguba a rezultat ca urmare a întârzierii, să pretindă o despăgubire care să nu depășească prețul transportului.

Articolul 45

Despăgubirea în caz de pierdere

În caz de pierdere totală sau parțială a unui vehicul, despăgubirea care trebuie plătită persoanei îndreptățite pentru pierderea sau paguba dovedită este calculată pe baza valorii uzuale a vehiculului. Aceasta nu depășește 8 000 de unități de cont. O remorcă încărcată sau fără încărcătură este considerată un vehicul separat.

Articolul 46

Răspunderea în privința altor obiecte

(1)  În ceea ce privește obiectele lăsate în vehicul sau care se găsesc în portbagaje (de exemplu, portbagaj sau portschi), operatorul de transport nu este răspunzător decât pentru pierderea sau paguba survenită din vina sa. Despăgubirea totală care trebuie plătită nu depășește 1 400 de unități de cont.

(2)  În ceea ce privește obiectele fixate în exteriorul vehiculului, inclusiv portbagajele la care se face referire la alineatul (1), operatorul de transport nu este răspunzător de obiectele situate în exteriorul vehiculului decât dacă se dovedește că pierderea sau paguba rezultă dintr-o acțiune sau o omisiune pe care operatorul de transport a comis-o fie cu intenția de a provoca o astfel de pierdere sau pagubă, fie în mod neglijent și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o astfel de pierdere sau pagubă.

Articolul 47

Dreptul aplicabil

Sub rezerva dispozițiilor prezentei secțiuni, dispozițiile secțiunii 2 referitoare la răspunderea pentru bagaje se aplică în cazul vehiculelor.

Capitolul IV

Dispoziții comune

Articolul 48

Decăderea din dreptul de a invoca limitele de răspundere

Limitele de răspundere prevăzute în  prezentele  Reguli uniforme, precum și în dispozițiile legislației naționale, care limitează despăgubirea la o sumă fixă, nu se aplică dacă se dovedește că pierderea sau paguba rezultată în urma unei acțiuni sau omisiuni pe care operatorul de transport a comis-o fie cu intenția de a provoca o astfel de  pierdere sau  pagubă, fie în mod neglijent și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o astfel de  pierdere sau  pagubă.

Articolul 49

 Conversia  și dobânda

(1)  În cazul în care calculul despăgubirii impune  conversia  sumelor exprimate în valută,  conversia  este efectuată la rata de schimb aplicabilă în ziua și în locul în care a fost făcută plata despăgubirii.

(2)  Persoana îndreptățită poate pretinde dobândă asupra despăgubirii, calculată la un procent de cinci la sută per an, începând de la data reclamației prevăzute la articolul 55 sau, dacă nu s-a făcut nicio reclamație, de la data acționării în justiție.

(3)  Cu toate acestea, în cazul unei despăgubiri care trebuie plătită în temeiul articolelor 27 și 28, dobânda se aplică doar de la data la care au avut loc evenimentele  relevante  pentru evaluarea  valorii  despăgubirii, dacă data  respectivă  este ulterioară datei reclamației sau datei acționării în justiție.

(4)  În cazul bagajelor, dobânda este datorată doar dacă despăgubirea depășește 16 unități de cont pe buletin de bagaje înregistrate.

(5)  În cazul bagajelor, dacă persoana îndreptățită nu îi prezintă operatorului de transport, într-un termen care i-a fost fixat în mod rezonabil, piesele justificative cerute pentru soluționarea definitivă a reclamației, dobânda nu curge în perioada dintre expirarea timpului fixat și depunerea efectivă a documentelor în cauză.

Articolul 50

Răspunderea în caz de accident nuclear

Operatorul de transport este exonerat de răspunderea care îi revine în temeiul prezentelor Reguli uniforme atunci când pierderea sau paguba a fost cauzată în urma unui accident nuclear și atunci când operatorul unei instalații nucleare, sau altă persoană care îl înlocuiește este răspunzătoare pentru pierdere sau pagubă  în temeiul actelor  cu putere de lege ale unui stat care reglementează răspunderea în domeniul energiei nucleare.

Articolul 51

Persoanele pentru care răspunde operatorul de transport

Operatorul de transport răspunde de agenții săi și de alte persoane ale căror servicii le utilizează pentru executarea transportului atunci când agenții și persoanele menționate acționează în exercițiul funcțiunii lor. Administratorii infrastructurii feroviare pe care se efectuează transportul sunt considerați persoane ale căror servicii le utilizează operatorul de transport pentru executarea transportului.

Articolul 52

Alte acțiuni

(1)  În toate cazurile în care se aplică prezentele Reguli uniforme, orice acțiune în responsabilitate, indiferent de motive, nu poate fi intentată împotriva operatorului de transport decât în condițiile și în limitele prezentelor Reguli uniforme.

(2)  Aceeași procedură se aplică oricărei acțiuni intentate împotriva agenților și a altor persoane de care răspunde operatorul de transportul în temeiul articolului 51.

TITLUL V

RĂSPUNDEREA CĂLĂTORULUI

Articolul 53

Principii specifice de răspundere

Călătorul este răspunzător față de operatorul de transport pentru orice pierdere sau pagubă:

(a)  rezultată din nerespectarea obligațiilor sale în temeiul

1.  articolelor 10, 14 și 20,

2.  dispozițiilor specifice pentru transportul vehiculelor, conținute în Condițiile generale de transport, sau

3.  Regulamentului privind transportul internațional feroviar de mărfuri periculoase (RID) sau

(b)  cauzată de către obiectele și animalele care îl însoțesc, cu excepția cazului în care dovedește că pierderea sau paguba a fost cauzată de circumstanțe pe care nu le putea evita și pe ale căror consecințe nu le putea preîntâmpina, în ciuda faptului că a făcut dovada diligenței cerute unui călător conștiincios. Această dispoziție nu aduce atingere răspunderii operatorului de transport în temeiul articolului 26 și al articolului 33 alineatul (1).

TITLUL VI

EXERCITAREA DREPTURILOR

Articolul 54

Constatarea unei pierderi parțiale sau a unei  deteriorări

(1)  În cazul în care o pierdere parțială sau o  deteriorare  a unui obiect aflat în sarcina operatorului de transport (bagaje, vehicule) este descoperită sau presupusă de către operatorul de transport sau pretinsă de către persoana îndreptățită, operatorul de transport trebuie, fără întârziere și, dacă este posibil, în prezența persoanei îndreptățite, să întocmească un proces-verbal care să specifice natura pierderii sau a pagubei, condiția obiectului și, pe cât posibil, importanța pierderii sau a pagubei, cauza acesteia și momentul în care s-a produs.

(2)  O copie a procesului-verbal de constatare trebuie să fie transmisă gratuit persoanei îndreptățite.

(3)  În cazul în care persoana îndreptățită nu acceptă constatările din procesul-verbal, aceasta poate solicita ca starea bagajelor sau a vehiculului, precum și cauza și  valoarea  pierderii sau a pagubei să fie constatate de către un expert numit fie de părțile contractului de transport, fie de o instanță. Procedura care trebuie respectată este reglementată de actele cu putere de lege ale statului în care are loc constatarea.

Articolul 55

Reclamațiile

(1)  Reclamațiile referitoare la răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor trebuie adresate în scris operatorului de transport împotriva căruia poate fi introdusă o acțiune în justiție. În cazul unui transport reglementat de un contract unic și efectuat de operatori de transport succesivi, reclamațiile pot fi  , de asemenea,  adresate primului  sau  ultimului operator de transport, precum și operatorului de transport care are sediul principal, sucursala sau reprezentanța care a încheiat contractul de transport în statul în care călătorul este domiciliat sau își are reședința obișnuită.

(2)  Celelalte reclamații referitoare la contractul de transport trebuie adresate în scris operatorului de transport menționat la articolul 56 alineatele (2) și (3).

(3)  Documentele pe care persoana îndreptățită le consideră utile pentru a însoți reclamația trebuie prezentate fie în original, fie sub formă de copii, dacă este cazul, copiile fiind autentificate corespunzător, dacă operatorul de transport cere acest lucru. Atunci când are loc soluționarea reclamației, operatorul de transport poate solicita restituirea legitimației de transport, a buletinului de înregistrare a bagajelor și a buletinului de transport.

Articolul 56

Operatorii de transport care pot fi acționați în justiție

(1)  O acțiune în justiție bazată pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor nu poate fi introdusă decât împotriva operatorului de transport răspunzător în temeiul articolului 26 alineatul (5).

(2)  Sub rezerva alineatului (4), celelalte acțiuni în justiție introduse de călători pe baza contractului de transport nu pot fi intentate decât împotriva primului operator de transport, a ultimului operator de transport sau a operatorului de transport care a efectuat acea parte a transportului în cursul căreia s-a produs faptul generator al acțiunii în justiție.

(3)  Atunci când, în cazul unor transporturi efectuate de operatori de transport succesivi, operatorul de transport care trebuie să livreze bagajele sau vehiculul este înscris cu consimțământul său pe buletinul de bagaje înregistrate sau pe buletinul de transport, acesta poate fi acționat în justiție în conformitate cu alineatul (2), chiar dacă nu a preluat bagajele sau vehiculul.

(4)  Acțiunea în justiție pentru recuperarea unei sume plătite în baza contractului de transport poate fi introdusă împotriva operatorului de transport care a perceput suma sau împotriva operatorului de transport în beneficiul căruia a fost percepută această sumă.

(5)  Acțiunea în justiție poate fi introdusă împotriva unui operator de transport diferit de cei menționați la alineatele (2) și (4) atunci când acțiunea este prezentată ca cerere reconvențională sau ca excepție în instanță referitoare la o reclamație principală bazată pe același contract de transport.

(6)  În măsura în care prezentele Reguli uniforme se aplică operatorului de transport substituit, acesta poate de asemenea să fie acționat în justiție.

(7)  Dacă reclamantul poate alege între mai mulți operatori de transport, dreptul său de opțiune se stinge de îndată ce introduce o acțiune în justiție împotriva unuia dintre ei; aceasta se aplică de asemenea dacă reclamantul poate alege între unul sau mai mulți operatori de transport și un operator de transport substituit.

Articolul 58

Stingerea dreptului de acțiune în justiție în caz de deces sau vătămare corporală

(1)  Orice drept de acțiune în justiție al persoanei îndreptățite, bazat pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală, se stinge dacă persoana îndreptățită nu semnalează accidentul suferit de călător, într-un termen de 12 luni de la data constatării pierderii sau pagubei, unuia dintre operatorii de transport căruia îi poate fi prezentată o reclamație în conformitate cu articolul 55 alineatul (1). În cazul în care persoana îndreptățită sesizează verbal accidentul operatorului de transport, acesta trebuie să elibereze o dovadă a acestei sesizări verbale.

(2)  Cu toate acestea, acțiunea în justiție nu se stinge dacă:

(a)  în termenul prevăzut la alineatul (1), persoana îndreptățită a prezentat o reclamație unuia dintre transportatorii desemnați la articolul 55 alineatul (1);

(b)  în termenul prevăzut la alineatul (1), operatorul de transport răspunzător a luat cunoștință de accident pe o altă cale;

(c)  accidentul nu a fost semnalat sau a fost semnalat târziu în urma unor circumstanțe care nu pot fi imputate persoanei îndreptățite;

(d)  persoana îndreptățită dovedește că accidentul a avut drept cauză o vină a operatorului de transport.

Articolul 59

Stingerea acțiunii în justiție rezultată din transportul de bagaje

(1)  Acceptarea bagajelor de către persoana îndreptățită stinge orice  drept de  acțiune în justiție împotriva operatorului de transport, rezultat din contractul de transport, în caz de pierdere parțială, de  deteriorare  sau de întârziere la livrare.

(2)  Cu toate acestea, acțiunea în justiție nu se stinge:

(a)  în caz de pierdere parțială sau de  deteriorare  dacă

1.  pierderea sau  deteriorarea  a fost constatată în conformitate cu articolul 54 înainte ca persoana îndreptățită să accepte bagajele;

2.  constatarea care ar fi trebuit să fie făcută în conformitate cu articolul 54 a fost omisă exclusiv din vina operatorului de transport;

(b)  în caz de pierdere sau  deteriorare  neobservabilă, a cărei existență este constatată după acceptarea bagajelor de către persoana îndreptățită, dacă aceasta din urmă

1.  solicită o constatare în conformitate cu articolul 54 imediat după descoperirea pierderii sau  deteriorării  , cel târziu în termen de trei zile de la acceptarea bagajelor și

2.  dovedește, în plus, că pierderea sau  deteriorarea  a survenit în perioada dintre luarea în primire de către operatorul de transport și livrare;

(c)  în caz de întârziere la livrare, dacă persoana îndreptățită și-a valorificat drepturile, în termen de 21 de zile, împotriva unuia dintre operatorii de transport menționați la articolul 56 alineatul (3);

(d)  persoana îndreptățită dovedește că pierderea sau  deteriorarea  a avut drept cauză o vină a operatorului de transport.

Articolul 60

Termenul de prescripție

(1)  Termenul de prescripție a acțiunii în justiție privind daunele-interese bazate pe răspunderea operatorului de transport în caz de deces sau vătămare corporală a călătorilor este:

(a)  în cazul unui călător, trei ani începând din ziua următoare accidentului;

(b)  în cazul celorlalte persoane îndreptățite, trei ani începând de a doua zi după decesul călătorului, fără ca acest termen să poată totuși depăși cinci ani din ziua următoare accidentului.

(2)  Termenul de prescripție pentru celelalte acțiuni rezultate din contractul de transport este de un an. Cu toate acestea, termenul de prescripție este de doi ani în cazul unei acțiuni în justiție pentru pierdere sau  deteriorare  rezultată dintr-o acțiune sau omisiune comisă fie cu intenția de a provoca o astfel de pagubă, fie în mod neglijent și în cunoștință de cauză că ar putea rezulta o astfel de pagubă.

(3)  Termenul de prescripție prevăzut la alineatul (2) curge pentru acțiuni în justiție:

(a)  pentru despăgubirea pierderii totale, din a 14-a zi care urmează expirării termenului prevăzut la articolul 22 alineatul (3);

(b)  pentru despăgubirea pierderii parțiale, a  deteriorării  sau a întârzierii la livrare începând din ziua în care a avut loc livrarea;

(c)  în toate celelalte cazuri referitoare la transportul călătorilor  ,  începând din ziua expirării valabilității legitimației de transport.

Ziua indicată pentru începerea termenului de prescripție nu este inclusă în termen.

(4)  […]

(5)  […]

(6)  Suspendarea și întreruperea termenului de prescripție sunt, de altfel, reglementate de dreptul intern.

TITLUL VII

RAPORTURILE DINTRE OPERATORII DE TRANSPORT

Articolul 61

Repartizarea prețului de transport

(1)  Orice operator de transport trebuie să plătească operatorilor de transport interesați partea care le revine dintr-un transport pe care l-a încasat sau pe care ar fi trebuit să-l încaseze. Modalitățile de plată sunt fixate prin convenție între operatorii de transport.

(2)  Articolul 6 alineatul (3), articolul 16 alineatul (3) și articolul 25 se aplică și în privința raporturilor dintre operatori de transport succesivi.

Articolul 62

Dreptul la regres

(1)  Operatorul de transport care a plătit o despăgubire în temeiul prezentelor Reguli uniforme are un drept de regres împotriva operatorilor de transport care au participat la transport în conformitate cu prevederile următoare:

(a)  operatorul de transport care a cauzat pierderea sau  deteriorarea  este singurul răspunzător;

(b)  atunci când pierderea sau  deteriorarea  a fost cauzată de mai mulți operatori de transport, fiecare dintre ei răspunde pentru pierderea sau  deteriorarea  pe care a provocat-o; dacă o asemenea diferențiere este imposibilă, despăgubirea este repartizată între operatorii de transport în conformitate cu litera (c);

(c)  dacă nu se poate dovedi care dintre operatorii de transport a cauzat pierderea sau  deteriorarea  , despăgubirea este repartizată între toți operatorii de transport care au participat la transport, cu excepția celor care demonstrează că pierderea sau  deteriorarea  nu a fost cauzată de ei; această repartizare se face proporțional cu partea din prețul de transport care îi revine fiecărui operator de transport.

(2)  În cazul insolvabilității unuia dintre acești operatori de transport, partea neplătită care îi revine acestuia este repartizată între toți ceilalți operatori de transport care au participat la transport, proporțional cu prețul de transport care îi revine fiecăruia.

Articolul 63

Procedura de regres

(1)  Validitatea plății efectuate de către operatorul de transport care exercită un drept de regres în conformitate cu articolul 62 nu poate fi contestată de către operatorul de transport împotriva căruia este exercitat regresul atunci când despăgubirea a fost stabilită de o instanță  și  când acestui ultim operator de transport, înștiințat în mod corespunzător de proces, i  s-a permis  să intervină în proces. Instanța sesizată prin acțiunea principală în justiție fixează termenele acordate pentru o astfel de chemare în judecată și pentru intervenția la proces.

(2)  Operatorul de transport care își exercită dreptul de regres trebuie să-și prezinte reclamația în una și aceeași instanță împotriva tuturor operatorilor de transport cu care nu a ajuns la o înțelegere, sub sancțiunea de a-și pierde dreptul de regres împotriva celor pe care nu i-a acționat în judecată.

(3)  Instanța statuează printr-o unică și singură hotărâre asupra tuturor acțiunilor în regres cu care este sesizată.

(4)  Operatorul de transport care dorește să-și valorifice dreptul de regres poate sesiza instanța statului pe teritoriul căruia unul din operatorii de transport participanți la transport își are sediul principal, sucursala sau reprezentanța care a încheiat contractul de transport.

(5)  Atunci când acțiunea în justiție trebuie introdusă împotriva mai multor operatori de transport, operatorul de transport reclamant o poate alege, dintre instanțele competente în conformitate cu alineatul (4), pe aceea în fața căreia își va introduce regresul.

(6)  Nu pot fi introduse în instanță  acțiuni  în regres  împreună cu acțiuni  de despăgubire  introduse  de persoana îndreptățită în baza contractului de transport.

Articolul 64

Acorduri referitoare la regres

Operatorii de transport sunt liberi să încheie între ei acorduri care derogă de la articolele 61 și 62.

ANEXA II

INFORMAȚIILE MINIME CARE TREBUIE FURNIZATE DE ÎNTREPRINDERILE FEROVIARE ȘI DE VÂNZĂTORII DE LEGITIMAȚII DE  TRANSPORT

Partea I: Informațiile anterioare călătoriei

–  Condițiile generale aplicabile contractului

–  Orarele și condițiile pentru cea mai rapidă călătorie

–  Orarele și condițiile pentru toate prețurile disponibile (inclusiv pentru cele mai mici prețuri) [AM 125]

–  Accesibilitatea, condițiile de acces și disponibilitatea la bord a echipamentelor pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă  , în conformitate cu cerințele de accesibilitate stabilite în Directiva XXX

–  Condițiile Măsurile de acces pentru biciclete [AM 126]

–  Disponibilitatea locurilor pentru toate prețurile aplicabile în vagoanele pentru fumători și nefumători (și pentru fumători, acolo unde este cazul), în vagoanele de clasa întâi și clasa a doua, precum și în cușetele și vagoanele de dormit [AM 127]

–  Orice activitate care ar putea întrerupe sau întârzia serviciile Perturbările și întârzierile (prevăzute și în timp real) [AM 128]

–  Disponibilitatea serviciilor de la bord, inclusiv a serviciilor wi-fi și a toaletelor [AM 129]

–  Procedurile pentru reclamarea bagajelor pierdute

–  Procedurile pentru depunerea plângerilor.

Partea a II–a: Informațiile din timpul călătoriei

–  Serviciile de la bord, inclusiv wi-fi [AM 130]

–  Următoarea gară

–  Perturbările și întârzierile (prevăzute și în timp real) [AM 131]

–  Principalele legături

–  Aspecte privind securitatea și siguranța.

ANEXA III

 STANDARDELE  MINIME DE CALITATE A SERVICIILOR

I.  Cerințe privind întreprinderile feroviare

Până la data de 30 iunie a fiecărui an, întreprinderile feroviare publică pe site-ul lor web raportul privind calitatea serviciilor care corespunde anului de activitate anterior și îl transmit organismului național de executare și Agenției Europene a Căilor Ferate, pentru a fi publicat pe site-ul său web. Întreprinderea publică raportul pe site-ul său web, în limba sau limbile sale naționale oficiale și, dacă este posibil, și în alte limbi ale Uniunii, inclusiv un rezumat în limba engleză.

Rapoartele privind calitatea serviciilor includ informații referitoare cel puțin la:

1.  Punctualitatea serviciilor și principiile generale privind modul în care întreprinderile feroviare fac față perturbării serviciilor

(a)  întârzieri

(i)  întârzierea medie generală a serviciilor ca procent per categorie de serviciu (internațional, intern de lung parcurs, regional și urban/suburban);

(ii)  procentul serviciilor care au suferit întârzieri la plecare;

(iii)  procentul serviciilor care au suferit întârzieri la sosire:

–  procentul întârzierilor de sub 60 de minute;

–  procentul întârzierilor de 60‑119 91-120 minute; [AM 132]

–  procentul întârzierilor de 120 de minute sau mai mult;

(b)  anularea serviciilor

anularea serviciilor ca procent per categorie de serviciu (internațional, intern de lung parcurs, regional și urban/suburban);

(c)  aplicarea regulamentului în legătură cu întârzierile și cu anularea serviciilor:

(i)  numărul călătorilor cărora le-a fost acordată asistență;

(ii)  costul acordării acestei asistențe;

(iii)  numărul călătorilor cărora le-au fost acordate despăgubiri;

(iv)  costul despăgubirilor acordate.

2.  Evaluarea satisfacției clienților

Set minim de categorii care trebuie incluse:

(i)  punctualitatea trenurilor;

(ii)  informarea călătorilor în caz de întârziere;

(iii)  exactitatea și disponibilitatea informațiilor la bordul trenurilor;

(iv)  calitatea întreținerii/stării trenurilor;

(v)  nivelul de securitate la bordul trenurilor;

(vi)  curățenia în interiorul trenului;

(vii)  furnizarea de informații utile de-a lungul călătoriei, inclusiv în ceea ce privește serviciile wi-fi și alte servicii de la bord; [AM 133]

(viii)  disponibilitatea unor toalete de bună calitate în toate trenurile;

(ix)  curățenia și întreținerea gărilor la un nivel înalt;

(x)  accesibilitatea trenurilor și a facilităților la bord, inclusiv toalete accesibile;

(xi)  numărul de incidente și calitatea asistenței efectiv acordate la bord persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă, în conformitate cu articolul 24, indiferent de existența sau nu a unei notificări prealabile de cerere de asistență.

3.  Tratarea plângerilor

(i)  numărul de plângeri și rezultatul;

(ii)  categorii de plângeri;

(iii)  numărul de plângeri tratate;

(iv)  durata medie de răspuns;

(v)  posibile îmbunătățiri, măsuri luate.

4.  Asistența acordată persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă.

numărul de cazuri de asistență per categorie de serviciu (internațional, intern de lung parcurs, regional și urban/suburban).

5.  Perturbări

existența planurilor pentru situații neprevăzute și a planurilor de gestionare a crizelor, precum și o scurtă descriere a acestora.

II.  Cerințe privind gestionarii de gară și administratorii de infrastructură

Rapoartele privind calitatea serviciilor includ informații referitoare cel puțin la:

1.  Informațiile și legitimațiile de transport

(i)  procedura de tratare a cererilor de informații în gară;

(ii)  procedura și mijloacele de furnizare a informațiilor cu privire la orarele trenurilor, tarife și peroane; calitatea informațiilor;

(iii)  afișarea informațiilor privind drepturile și obligațiile în temeiul regulamentului și privind datele de contact ale organismelor naționale de executare;

(iv)  facilități de achiziționare a legitimațiilor de transport;

(v)  disponibilitatea personalului gării de a furniza informații și de a vinde legitimații de transport;

(vi)  furnizarea de informații persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă.

2.  Principii generale pentru a face față perturbării serviciilor

(i)  numărul călătorilor cărora le-a fost acordată asistență;

(ii)  costul acordării acestei asistențe.

3.  Descrierea măsurilor instituite pentru a asigura curățenia instalațiilor din gară (toalete etc.)

(i)  intervalele de curățare;

(ii)  disponibilitatea toaletelor.

4.  Evaluarea satisfacției clienților

Categorii minime care trebuie incluse:

(i)  informații pentru călători în caz de întârziere;

(ii)  exactitatea, disponibilitatea și accesibilitatea informațiilor privind orarele trenurilor/peroanele;

(iii)  nivelul de securitate în gară;

(iv)  durata necesară pentru a răspunde cererilor de informații în gară;

(v)  disponibilitatea unor toalete de bună calitate în gară (inclusiv accesibilitatea);

(vi)  curățenia și întreținerea gărilor;

(vii)  accesibilitatea gărilor și instalațiile din gări, inclusiv căile de acces fără trepte, scările rulante, lifturile și rampele pentru bagaje; [AM 134]

(viii)  numărul de incidente și calitatea asistenței efectiv acordate la bord persoanelor cu handicap și persoanelor cu mobilitate redusă în gară.

ANEXA IV

PROCEDURA DE TRATARE A PLÂNGERILOR PENTRU ORGANISMELE NAȚIONALE DE EXECUTARE

În cazuri complexe precum cele care implică mai multe plângeri sau mai mulți operatori, călătorii transfrontaliere sau accidente pe teritoriul altui stat membru decât cel care a acordat licența întreprinderii, în special atunci când nu este clar care organism național de executare este competent sau atunci când acest lucru ar facilita sau ar accelera soluționarea plângerii, organismele naționale de executare cooperează pentru a identifica un organism „principal” care să servească drept punct unic de contact pentru călători. Toate organismele naționale de executare implicate cooperează pentru a facilita soluționarea plângerii (inclusiv prin schimb de informații, prin asistență pentru traducerea documentelor și prin furnizarea de informații cu privire la circumstanțele incidentelor). Călătorii sunt informați cu privire la organismul care acționează în calitate de organism „principal”. În plus, în toate cazurile, organismele naționale de executare asigură în orice caz conformitatea cu Regulamentul (UE) 2017/2394. [AM 135]

ANEXA V

Tabel de corespondență

Regulamentul (CE) nr. 1371/2007

Prezentul regulament

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (a)

Articolul 1 litera (b)

Articolul 1 litera (b)

----

Articolul 1 litera (c)

Articolul 1 litera (c)

Articolul 1 litera (d)

----

Articolul 1 litera (e)

Articolul 1 litera (d)

Articolul 1 litera (f)

Articolul 1 litera (e)

Articolul 1 litera (g)

----

Articolul 1 litera (h)

Articolul 1 litera (f)

Articolul 1 litera (i)

Articolul 2

Articolul 2

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

----

Articolul 2 alineatul (3)

----

Articolul 2 alineatul (4)

----

Articolul 2 alineatul (5)

----

Articolul 2 alineatul (6)

----

Articolul 2 alineatul (7)

----

----

Articolul 2 alineatul (2)

----

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 3

Articolul 3

Articolul 3 punctul 1

Articolul 3 punctul 1

Articolul 3 punctele 2 și 3

----

Articolul 3 punctul 4

Articolul 3 punctul 2

Articolul 3 punctul 5

Articolul 3 punctul 3

Articolul 3 punctul 6

Articolul 3 punctul 4

Articolul 3 punctul 7

Articolul 3 punctul 5

Articolul 3 punctul 8

Articolul 3 punctul 6

Articolul 3 punctul 9

Articolul 3 punctul 7

Articolul 3 punctul 10

Articolul 3 punctul 8

----

Articolul 3 punctul 9

----

Articolul 3 punctul 10

Articolul 3 punctul 11

Articolul 3 punctul 11

----

Articolul 3 punctul 12

Articolul 3 punctul 12

Articolul 3 punctul 13

Articolul 3 punctul 13

Articolul 3 punctul 14

Articolul 3 punctul 14

----

Articolul 3 punctul 15

Articolul 3 punctul 16

Articolul 3 punctul 16

Articolul 3 punctul 17

Articolul 3 punctul 17

Articolul 3 punctul 18

----

Articolul 3 punctul 19

Articolul 4

Articolul 4

----

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 6

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 8

Articolul 9

----

Articolul 9 alineatul (4)

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 9 alineatul (3)

----

----

Articolul 10 alineatele (5) și (6)

Articolul 10

----

Articolul 11

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 12

Articolul 12 alineatul (2)

----

Articolul 13

Articolul 13

Articolul 14

Articolul 14

Articolul 15

Articolul 15

Articolul 16

Articolul 16

----

Articolul 16 alineatele (2) și (3)

Articolul 17

Articolul 17

----

Articolul 17 alineatul (8)

Articolul 18

Articolul 18

----

Articolul 18 alineatul (6)

----

Articolul 19

Articolul 19

Articolul 20

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 21 alineatul (1)

----

Articolul 21 alineatul (2)

Articolul 22 alineatul (2) și articolul 23 alineatul (2)

Articolul 22

Articolul 22

Articolul 22 alineatul (2)

----

----

Articolul 22 alineatul (4)

Articolul 23

Articolul 23

----

Articolul 23 alineatul (4)

Articolul 24

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 25 alineatele (1), (2) și (3)

----

Articolul 26

Articolul 26

Articolul 27

Articolul 27

Articolul 28

----

Articolul 28 alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (3)

Articolul 28 alineatul (4)

Articolul 28

Articolul 29

Articolul 29

Articolul 30

Articolul 30

Articolul 31

----

Articolele 32, 33

Articolul 31

Articolul 34

----

Articolul 34 alineatele (1) și (3)

Articolul 32

Articolul 35

Articolul 33

----

Articolul 34

Articolul 36

Articolul 35

----

----

Articolul 37

Articolul 36

Articolul 38

----

Articolul 39

Articolul 37

Articolul 40

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexa II

Anexa III

Anexa III

----

Anexele IV-V

(1) JO C 197, 8.6.2018, p. 66.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.
(3)JO C 197, 8.6.2018, p. 66.
(4)Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14).
(5)Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei din 5 mai 2011 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „aplicații telematice pentru serviciile de călători” al sistemului feroviar transeuropean ( JO L 123, 12.5.2011, p. 11).
(6) Regulamentul (UE) nr. 1300/2014 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la accesibilitatea sistemului feroviar al Uniunii pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă (JO L 356, 12.12.2014, p. 110).
(7)Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
(8) Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 63).
(9) Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 1).
(10) Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 345, 27.12.2017, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(12)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(13) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(14)Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).
(15)Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1).
(16)Directiva XXX de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor („Actul european privind accesibilitatea”) (JO L X, X.X.XXXX, p. X).
(17) Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1)
(18) Regulamentul delegat (UE) 2017/1926 al Comisiei din 31 mai 2017 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește furnizarea la nivelul UE a unor servicii de informare cu privire la călătoriile multimodale (JO L 272, 21.10.2017, p. 1).


Poluanții organici persistenți ***I
PDF 202kWORD 79k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 15 noiembrie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind poluanții organici persistenți (reformare) (COM(2018)0144 - C8-0124/2018 – 2018/0070(COD))(1)
P8_TA(2018)0463A8-0336/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Este necesar să se asigure coordonarea și coerența la punerea în aplicare la nivelul Uniunii a dispozițiilor Convenției de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional, care a fost aprobată de Uniune la 19 decembrie 200217, și ale Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, care a fost aprobată de Uniune la 1 februarie 199318. Această coordonare și această coerență ar trebui, de asemenea, să fie menținute la participarea la punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a abordării strategice a gestionării internaționale a substanțelor chimice (SAICM) , adoptată de Prima Conferință internațională privind gestionarea substanțelor chimice, care a avut loc la Dubai, la 6 februarie 2006, în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
(5)  La punerea în aplicare la nivelul Uniunii a dispozițiilor convenției, este necesar să se asigure coerența și coordonarea cu dispozițiile Convenției de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional, care a fost aprobată de Uniune la 19 decembrie 200217,, cu dispozițiile Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, care a fost aprobată de Uniune la 1 februarie 199318, și cu dispozițiile Convenției de la Minamata privind mercurul, care a fost aprobată de Uniune la 11 mai 201718a. Această coordonare și această coerență ar trebui, de asemenea, să fie menținute la participarea la punerea în aplicare și dezvoltarea în continuare a abordării strategice a gestionării internaționale a substanțelor chimice (SAICM) , adoptată de Prima Conferință internațională privind gestionarea substanțelor chimice, care a avut loc la Dubai, la 6 februarie 2006, în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
_________________
_________________
17 JO L 63, 6.3.2003, p. 29 .
17 JO L 63, 6.3.2003, p. 29.
18 JO L 39, 16.2.1993, p. 3 .
18 JO L 39, 16.2.1993, p. 3.
18a JO L 142, 2.6.2017, p. 4.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 10
(10)  Stocurile de POP expirate sau gestionate neglijent pot prezenta un pericol grav pentru mediu și sănătatea umană, de exemplu prin contaminarea solului și a apelor subterane . Prin urmare , este oportun ca în materie de gestionare a unor astfel de stocuri să se stabilească norme mai stricte, comparativ cu cele prevăzute în convenție. Stocurile de substanțe interzise ar trebui tratate ca deșeuri, în timp ce stocurile de substanțe a căror fabricare sau utilizare este încă permisă ar trebui notificate autorităților și supravegheate în mod corespunzător. În mod special, stocurile existente care sunt formate din sau conțin POP interziși ar trebui gestionate ca deșeuri cât mai curând posibil.
(10)  Stocurile de POP expirate sau gestionate neglijent pot prezenta un pericol grav pentru mediu și sănătatea umană, de exemplu, prin contaminarea solului și a apelor subterane . Prin urmare, este oportun ca în materie de gestionare a unor astfel de stocuri să se stabilească norme mai stricte, comparativ cu cele prevăzute în convenție. Stocurile de substanțe interzise ar trebui tratate ca deșeuri, în timp ce stocurile de substanțe a căror fabricare sau utilizare este încă permisă ar trebui notificate autorităților și supravegheate în mod corespunzător. În mod special, stocurile existente care sunt formate din sau conțin POP interziși ar trebui gestionate ca deșeuri cât mai curând posibil. Dacă alte substanțe sunt interzise în viitor, stocurile acestora ar trebui să fie, de asemenea, distruse fără întârziere și nu ar trebui constituite alte stocuri. În ceea ce privește problemele specifice ale anumitor state membre, ar trebui să se furnizeze asistență financiară și tehnică adecvată prin intermediul instrumentelor financiare existente ale Uniunii.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 11
(11)  În conformitate cu dispozițiile protocolului și ale convenției, emisiile de POP care reprezintă produse secundare neintenționate rezultate din procese industriale ar trebui identificate și reduse cât mai curând posibil, obiectivul final urmărit fiind eliminarea lor , dacă este posibil. Ar trebui să se pună în aplicare și să se dezvolte planuri naționale de acțiune adecvate, care să cuprindă toate sursele și măsurile, inclusiv cele prevăzute în legislația existentă a Uniunii , pentru a reduce astfel de emisii în mod continuu și eficient din punctul de vedere al costurilor. În acest scop, ar trebui să se elaboreze instrumente corespunzătoare în cadrul convenției.
(11)  În conformitate cu dispozițiile protocolului și ale convenției, emisiile de POP care reprezintă produse secundare neintenționate rezultate din procese industriale ar trebui identificate și reduse cât mai curând posibil, obiectivul final urmărit fiind eliminarea lor, dacă este posibil. Ar trebui să se pună în aplicare și să se dezvolte planuri naționale de acțiune adecvate, care să cuprindă toate sursele și măsurile, inclusiv cele prevăzute în legislația existentă a Uniunii , pentru a reduce astfel de emisii în mod continuu și eficient din punctul de vedere al costurilor cât mai curând posibil. În acest scop, ar trebui să se elaboreze instrumente corespunzătoare în cadrul convenției.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  Este necesar să se asigure coordonarea și gestionarea eficace a aspectelor tehnice și administrative ale prezentului regulament la nivelul Uniunii. Agenția Europeană pentru Produse Chimice („agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, are competență și experiență în materie de punere în aplicare a legislației Uniunii privind substanțele chimice și a acordurilor internaționale referitoare la substanțele chimice. Prin urmare, statele membre și agenția ar trebui să îndeplinească sarcini legate de aspectele administrative, tehnice și științifice ale punerii în aplicare a prezentului regulament și de schimbul de informații. Rolul agenției ar trebuiincludă pregătirea și examinarea dosarelor tehnice, inclusiv consultări cu părțile interesate, și elaborarea de avize care pot fi utilizate de către Comisie atunci când analizează dacă este oportun să prezinte o propunere de includere a unei substanțe pe lista POP prevăzută în convenție sau în protocol. În plus, Comisia, statele membre și agenția ar trebui să coopereze pentru a pune în aplicare în mod eficace obligațiile internaționale care îi revin Uniunii în temeiul convenției.
(15)  Este necesar să se asigure coordonarea și gestionarea eficace a aspectelor tehnice și administrative ale prezentului regulament la nivelul Uniunii. Agenția Europeană pentru Produse Chimice („agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, are competență și experiență în materie de punere în aplicare a legislației Uniunii privind substanțele chimice și a acordurilor internaționale referitoare la substanțele chimice. Prin urmare, statele membre și agenția ar trebui să îndeplinească sarcini legate de aspectele administrative, tehnice și științifice ale punerii în aplicare a prezentului regulament și de schimbul de informații. Este necesar ca rolul agențieicuprindă pregătirea și examinarea dosarelor tehnice, inclusiv consultări cu părțile interesate, și elaborarea de avize care trebuie să fie utilizate de către Comisie atunci când analizează dacă este oportun să prezinte o propunere de includere a unei substanțe pe lista POP prevăzută în convenție sau în protocol. În plus, Comisia, statele membre și agenția ar trebui să coopereze pentru a pune în aplicare în mod eficace obligațiile internaționale care îi revin Uniunii în temeiul convenției.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 16
(16)  Convenția prevede că fiecare parte trebuie să elaboreze și să se străduiască să implementeze, după caz, un plan pentru punerea în aplicare a obligațiilor pe care și le-a asumat în temeiul convenției. Statele membre ar trebui să asigure posibilități pentru participarea publicului la elaborarea , implementarea și actualizarea planurilor de punere în aplicare. Având în vedere faptul că Uniunea și statele membre au competențe comune în această privință, planurile de punere în aplicare ar trebui elaborate atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii . Ar trebui să se promoveze cooperarea și schimbul de informații între Comisie , agenție și autoritățile statelor membre.
(16)  Convenția prevede că fiecare parte trebuie să elaboreze și să se străduiască să implementeze, după caz, un plan pentru punerea în aplicare a obligațiilor pe care și le-a asumat în temeiul convenției și să-l transmită Conferinței părților cât mai curând posibil, cel târziu până la ... [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament]. Statele membre ar trebui să asigure posibilități pentru participarea publicului la elaborarea , implementarea și actualizarea planurilor de punere în aplicare. Având în vedere faptul că Uniunea și statele membre au competențe comune în această privință, planurile de punere în aplicare ar trebui elaborate atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii . Ar trebui să se promoveze cooperarea și schimbul de informații între Comisie , agenție și autoritățile statelor membre.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)  Fabricarea și utilizarea substanțelor enumerate în partea A din anexa I și în partea A din anexa II la prezentul regulament ar trebui autorizate doar ca intermediari limitați în spațiu și în sistem închis, dacă o adnotare în acest sens s-a introdus în mod expres în anexa respectivă și dacă producătorul confirmă statului membru în cauză faptul că substanța este fabricată și utilizată numai în condiții strict controlate.
(17)  Fabricarea și utilizarea substanțelor enumerate în partea A din anexa I și în partea A din anexa II la prezentul regulament ar trebui autorizate doar ca intermediari limitați în spațiu și în sistem închis, dacă o adnotare în acest sens s-a introdus în mod expres în anexa respectivă și dacă producătorul confirmă statului membru în cauză faptul că substanța este fabricată și utilizată numai în condiții strict controlate, și anume fără a prezenta riscuri semnificative pentru mediu sau pentru sănătatea umană și în lipsa unor alternative fezabile din punct de vedere tehnic.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 18
(18)  În conformitate cu convenția și cu protocolul, ar trebui să se furnizeze celorlalte părți la acordurile menționate informații privind POP. De asemenea, ar trebui să se încurajeze schimbul de informații cu țări terțe care nu sunt parte la acordurile menționate anterior.
(18)  În conformitate cu convenția și cu protocolul, ar trebui să se furnizeze celorlalte părți la acordurile menționate informații privind POP. De asemenea, ar trebui să se încurajeze schimbul de informații cu țări terțe care nu sunt parte la acordurile menționate anterior. În mod similar, convenția prevede ca fiecare parte să se angajeze să elaboreze strategii adecvate pentru a identifica siturile contaminate cu POP, iar cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii până în 2020 obligă Uniunea și statele sale membre să-și intensifice eforturile pentru reabilitarea siturilor contaminate.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 19
(19)  Deoarece adeseori se constată faptul că publicul nu este conștient de pericolele pe care le prezintă POP pentru sănătatea generațiilor prezente și viitoare, precum și pentru mediu, în special în țările în curs de dezvoltare, este necesar un proces amplu de informare pentru a ridica nivelul de precauție și de înțelegere de către public a motivelor care stau la baza aplicării restricțiilor și a interdicțiilor. În conformitate cu convenția, programele de sensibilizare a publicului cu privire la aceste substanțe, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile, precum și formarea lucrătorilor, a oamenilor de știință, a educatorilor, a personalului tehnic și managerial ar trebui încurajate și facilitate, după caz.
(19)  Deoarece adeseori se constată faptul că publicul nu este conștient de pericolele pe care le prezintă POP pentru sănătatea generațiilor prezente și viitoare, precum și pentru mediu, în special în țările în curs de dezvoltare, este necesar un proces amplu de informare pentru a ridica nivelul de precauție și de înțelegere de către public a motivelor care stau la baza aplicării restricțiilor și a interdicțiilor. În conformitate cu convenția, programele de sensibilizare a publicului cu privire la aceste substanțe în ceea ce privește efectele acestora asupra sănătății și a mediului, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile, precum și formarea lucrătorilor, a oamenilor de știință, a educatorilor, a personalului tehnic și managerial ar trebui încurajate și facilitate, după caz. Uniunea ar trebui să asigure accesul la informații și participarea publicului, punând în aplicare Convenția CEE/ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus), care a fost aprobată de Uniune la 17 februarie 20051a.
_________________
1a JO L 124, 17.5.2005, p. 1.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – litera j
(j)  „intermediar limitat în spațiu și în sistem închis” înseamnă o substanță care este fabricată pentru un proces chimic și consumată sau utilizată în cadrul acestuia, în scopul transformării într-o altă substanță sau în mai multe alte substanțe, iar fabricarea intermediarului și transformarea sa într-o altă substanță sau în mai multe alte substanțe se desfășoară în același loc în condiții strict controlate, fiind menținută izolată în mod riguros prin mijloace tehnice, de-a lungul întregului său ciclu de viață.
(j)  „intermediar limitat în spațiu și în sistem închis” înseamnă o substanță care este fabricată pentru un proces chimic și consumată sau utilizată în cadrul acestuia, în scopul transformării într-o altă substanță, denumită în continuare „sinteză”, iar fabricarea intermediarului și transformarea sa într-o altă substanță (alte substanțe) se desfășoară prin sinteză în același loc, inclusiv într-un loc care este gestionat de una sau mai multe entități juridice, în condiții strict controlate, fiind menținută izolată în mod riguros prin mijloace tehnice, de-a lungul întregului său ciclu de viață.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 3 – paragraful 2 – litera b
(b)  producătorul demonstrează că procesul de fabricare va determina transformarea substanței într-una sau mai multe substanțe care nu prezintă caracteristicile unui POP ;
(b)  producătorul demonstrează că procesul de fabricare va determina transformarea substanței într-una sau mai multe substanțe care nu prezintă caracteristicile unui POP, că nu se preconizează expunerea ființelor umane sau a mediului la cantități semnificative din substanța vizată în timpul producției și utilizării acesteia, după cum se arată în evaluarea sistemului închis în cauză, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/20081a al Parlamentului European și al Consiliului și că nu există alternative fezabile din punct de vedere tehnic la utilizarea substanțelor enumerate la anexa I partea A sau la anexa II partea A din prezentul regulament;
_________________
1a Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 2
Deținătorul gestionează stocul în mod sigur, eficient și rațional din punct de vedere ecologic.
Deținătorul gestionează stocul în mod sigur, eficient și rațional din punct de vedere ecologic, în conformitate cu pragurile și cerințele prevăzute de Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului1a și de Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului1b, după caz.
_________________
1a Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).
1b Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 3 a (nou)
3a.   Informațiile menționate în prezentul articol se exprimă utilizându-se codurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului1a.
_________________
1a Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2002 referitor la statisticile privind deșeurile (JO L 332, 9.12.2002, p. 1).
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3
3.  Atunci când analizează propunerile privind construirea unor noi instalații sau modificarea semnificativă a instalațiilor existente prin utilizarea unor procese care determină emisia substanțelor chimice enumerate în anexa III, , statele membre analizează în mod prioritar procesele, tehnicile sau practicile alternative care au aceeași utilitate, dar care evită formarea și emisia substanțelor enumerate în anexa III , fără a aduce atingere Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului30.
3.  Atunci când analizează propunerile privind construirea unor noi instalații sau modificarea semnificativă a instalațiilor existente prin utilizarea unor procese care determină emisia substanțelor chimice enumerate în anexa III, statele membre analizează în mod prioritar procesele, tehnicile sau practicile alternative29a care au aceeași utilitate, dar care evită formarea și emisia substanțelor enumerate în anexa III, fără a aduce atingere Directivei 2010/75/UE30 a Parlamentului European și a Consiliului.
_________________
_________________
29a Convenția de la Stockholm privind POP (2008). Orientările privind cele mai bune tehnici disponibile și orientările provizorii privind cele mai bune practici de mediu relevante pentru articolul 5 și anexa C la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți. Geneva, Secretariatul Convenției de la Stockholm privind POP.
http://www.pops.int/Implementation/BATandBEP/BATBEPGuidelinesArticle5/tabid/187/Default.aspx
30 Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
30 Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 6
6.  După caz și luând în considerare progresul tehnic și orientările și deciziile internaționale relevante, precum și orice autorizații acordate de un stat membru sau de autoritatea competentă desemnată de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (4) și cu anexa V, Comisia poate adopta , prin intermediul unor acte de punere în aplicare, măsuri suplimentare cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. În special, Comisia poate specifica informațiile care trebuie furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) litera (b) punctul (iii). Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 20 alineatul (2).
6.  După caz și luând în considerare progresul tehnic și orientările și deciziile internaționale relevante, precum și orice autorizații acordate de un stat membru sau de autoritatea competentă desemnată de statul membru vizat în conformitate cu alineatul (4) și cu anexa V, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să stabilească formatul informațiilor care trebuie furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) litera (b) punctul (iii). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 20 alineatul (2).
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – litera c
(c)  la cerere, îi acordă Comisiei sprijin tehnic și științific și îi furnizează informații tehnice și științifice privind substanțe care pot să îndeplinească criteriile pentru enumerarea în convenție sau în protocol;
(c)  la cerere, îi acordă Comisiei sprijin tehnic și științific solid și îi furnizează informații tehnice și științifice substanțiale privind substanțe care pot să îndeplinească criteriile pentru enumerarea în convenție sau în protocol, inclusiv privind prevenirea producției și utilizării de POP noi și privind evaluarea pesticidelor sau a substanțelor chimice industriale utilizate în prezent;
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 – litera f
(f)  compilează, înregistrează, prelucrează și pune la dispoziția Comisiei și a autorităților competente ale statelor membre toate informațiile primite sau disponibile în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3), al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii), al articolului 9 alineatul (2) și al articolului 13 alineatul (1). Agenția publică pe site-ul său web informațiile neconfidențiale și facilitează schimbul de astfel de informații cu platformele de informații relevante, cum ar fi cele menționate la articolul 13 alineatul (2);
(f)  compilează, înregistrează, prelucrează și pune la dispoziția Comisiei și a autorităților competente ale statelor membre toate informațiile primite sau disponibile în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3), al articolului 5, al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii), al articolului 9 alineatul (2) și al articolului 13 alineatul (1). Agenția publică pe site-ul său web informațiile neconfidențiale și facilitează schimbul de astfel de informații cu platformele de informații relevante, cum ar fi cele menționate la articolul 13 alineatul (2);
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Agenția începe să furnizeze asistența și îndrumarea tehnică și științifică menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (a) până la... [un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 2 a (nou)
2a.   Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre cu privire la măsurile adoptate la nivel național pentru a identifica și a evalua siturile contaminate de POP și pentru a combate eventualele riscuri semnificative pe care această contaminare le poate genera pentru sănătatea umană și pentru mediu.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 3
3.  Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului32, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) nu sunt considerate confidențiale. Comisia , agenția și statele membre care fac schimb de informații cu o țară terță protejează orice informații cu caracter confidențial în conformitate cu dreptul Uniunii .
3.  Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului, informațiile privind sănătatea și siguranța umană și a mediului nu sunt considerate confidențiale. Comisia , agenția și statele membre care fac schimb de alte informații cu o țară terță protejează orice informație cu caracter confidențial în conformitate cu dreptul Uniunii.
_________________
_________________
32 Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).
32 Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou)
Uniunea asigură accesul la informație și participarea publicului pe parcursul monitorizării punerii în aplicare.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 5
5.  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare meniteaducă precizări suplimentare cu privire la informațiile minime care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), inclusiv definiția indicatorilor, a hărților și a situațiilor generale ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (f). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 20 alineatul (2).
5.  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare carestabilească formatul informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), inclusiv definiția indicatorilor, a hărților și a situațiilor generale ale statelor membre menționate la alineatul (1) litera (f). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 20 alineatul (2).
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 2
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (3), la articolul 7 alineatul (5) și la articolul 15 se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată, începând cu [...].
2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (3), la articolul 7 alineatul (5) și la articolul 15 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând cu... [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 20 – alineatul 1
1.  Comisia este sprijinită de un comitet instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 pentru toate chestiunile reglementate de prezentul regulament.
1.   Comisia este sprijinită de:
(a)  comitetul instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 pentru punerea în aplicare a chestiunilor menționate la articolul 13 alineatul (5), cu excepția cazului în care se face referire la actele de punere aplicare care stabilesc formatul informațiilor menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) cu privire la aplicarea articolului 7 și la articolul 13 alineatul (1) litera (b), în cazul în care se face referire la informațiile primite în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii); și
(b)  comitetul instituit prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE1a a Parlamentului European și a Consiliului pentru punerea în aplicare a chestiunilor menționate la articolul 7 alineatul (6) și la articolul 13 alineatul (5), în cazul în care se face referire la actele de punere aplicare care stabilesc formatul informațiilor menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) cu privire la aplicarea articolului (7) și la articolul 13 alineatul (1) litera (b) în cazul în care se face referire la informațiile primite în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 7 alineatul (4) litera (b) punctul (iii).
_________________
1a Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Anexa I – partea A – tabel – rândul 17

Textul propus de Comisie

Bifenili policlorurați (PCB)

1336-36-3 și altele

215-648-1 și altele

Fără a aduce atingere Directivei 96/59/CE, se aprobă utilizarea articolelor care se află deja în uz la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

 

 

 

Statele membre identifică și scot din uz echipamentele (de exemplu, transformatoare, condensatoare sau alte recipiente conținând stocuri de lichide reziduale) care conțin PCB în proporție de peste 0,005 % și în volume de peste 0,05 dm3, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2025.

Amendamentul

Bifenili policlorurați (PCB)

1336-36-3 și altele

215-648-1 și altele

Fără a aduce atingere Directivei 96/59/CE, se aprobă utilizarea articolelor care se află deja în uz la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament.

 

 

 

Statele membre depun eforturi pentru a identifica și a scoate din uz echipamentele (de exemplu, transformatoare, condensatoare sau alte recipiente conținând stocuri de lichide reziduale) care conțin PCB în proporție de peste 0,005 % și în volume de peste 0,05 dm3, cât mai curând posibil și nu mai târziu de 31 decembrie 2025.

Amendamentul 25
Propunere de regulament
Anexa I – partea A – rândul 24 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații

Bis(pentabromfenil)eter (decabromdifenil eter; decaBDE)

1163/-19/-5

214/-604/-9

1.  În sensul prezentei rubrici , articolul 4 alineatul (1) litera (b) se aplică concentrațiilor de decaBDE mai mici sau egale cu 10 mg/kg (0,001 procente masice) prezente în substanțe, amestecuri , articole sau care intră în alcătuirea părților ignifuge ale articolelor.

 

 

 

2.  Prin derogare, se autorizează producerea, introducerea pe piață și utilizarea decaBDE pentru:

 

 

 

(a)  producția de aeronave – pentru care s-a solicitat omologarea de tip înainte de data intrării în vigoare și a fost primită înainte de luna decembrie 2022 – înainte de 2 martie 2027;

 

 

 

(b)  producția de piese de schimb pentru oricare din următoarele:

 

 

 

(i)  o aeronavă – pentru care s-a solicitat omologarea de tip înainte de data intrării în vigoare și a fost primită înainte de luna decembrie 2022 – produsă înainte de 2 martie 2027 până la sfârșitul duratei de exploatare a aeronavei;

 

 

 

(ii)  autovehiculele care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, produse înainte de... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], fie până în 2036, fie până la sfârșitul duratei de viață a acestor autovehicule, oricare dintre aceste date este prima.

 

 

 

3.  Derogările specifice pentru piesele de schimb destinate autovehiculelor menționate la alineatul 2 litera (b) punctul (ii) se aplică producției și utilizării de decaBDE comercial care se încadrează în una sau mai multe dintre următoarele categorii:

 

 

 

(i)  aplicațiile grupului motopropulsor și cele din compartimentul motorului, cum ar fi cablul de masă al bateriei, cablurile de conectare ale bateriei, țevile sistemului mobil de climatizare, grupul motopropulsor, cuzineții colectorului de evacuare, izolația compartimentului motorului, cablajul și distribuția electrică din compartimentul motorului (cablajul motorului etc.), senzorii de viteză, tuburile, modulele de ventilație și senzorii de detonație;

 

 

 

(ii)  aplicațiile sistemului de combustibil, cum ar fi furtunurile pentru combustibil, rezervoarele de combustibil, precum și rezervoarele de combustibil montate sub caroserie;

 

 

 

(iii)  dispozitivele pirotehnice și aplicațiile legate de dispozitive pirotehnice, cum ar fi cablurile de detonare ale airbagului, tapițeria scaunelor/materialele textile care acoperă scaunele (numai dacă sunt relevante pentru airbaguri) și airbagurile (frontale și laterale);

 

 

 

(iv)  suspensiile și elementele de interior, cum ar fi accesoriile interioare, materialele acustice și centurile de siguranță;

 

 

 

(v)  materiale plastice ranforsate (tablouri de bord și accesorii interioare);

 

 

 

(vi)  compartimentul motorului sau tabloul de bord [blocuri de borne/de siguranțe, cabluri de mare amperaj și izolații pentru cabluri (cabluri pentru bujii)];

 

 

 

(vii)  echipamente electrice și electronice (carcase de baterii și suporturi de baterii, conectori electrici pentru controlul motorului, componente ale discurilor radio, sisteme de navigație prin satelit, sisteme globale de poziționare și sisteme informatice);

 

 

 

(viii)  materialele textile cum ar fi cele din portbagaj, tapițeria, plafonul, scaunele automobilului, tetierele, vizierele parasolar, covoarele, panourile de echipare ale portierelor, covorașele.

 

 

 

3.  Se autorizează producerea de decaBDE și utilizarea sa în producția și introducerea pe piață a următoarelor articole:

 

 

 

(a)  articole introduse pe piață înainte de... [data intrării în vigoare a prezentului regulament];

 

 

 

(b)  aeronave produse în conformitate cu punctul 2 litera (a);

 

 

 

(c)  piese de schimb pentru aeronave produse în conformitate cu punctul 2 litera (b);

 

 

 

(d)  echipamentele electrice și electronice care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului.

 

 

 

4.  În sensul prezentei rubrici, „aeronavă” înseamnă una dintre următoarele:

 

 

 

(a)  o aeronavă civilă produsă în conformitate cu un certificat de tip eliberat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2018/11391c al Parlamentului European și al Consiliului sau cu o aprobare de proiectare, eliberată în conformitate cu reglementările naționale ale unui stat contractant al Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) ori pentru care a fost eliberat un certificat de navigabilitate de un stat contractant al OACI în temeiul anexei 8 la Convenția privind aviația civilă internațională;

 

 

 

(b)  o aeronavă militară.

 

 

 

___________

 

 

 

1a Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

 

 

 

1b Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88).”

 

 

 

1c Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CEE) nr. 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1).”

Amendamentul 26
Propunere de regulament
Anexa I – partea A – rândul 24 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații

Cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă — PCCS-uri)

85535-84-8

287-476-5

1.  Prin derogare, sunt autorizate producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor sau preparatelor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 1 procent masic sau a articolelor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 0,15 procente masice.

 

 

 

2.  Utilizarea este permisă în ceea ce privește:

 

 

 

(a)  benzile transportoare din industria minieră și materialele de etanșare pentru baraje care conțin PCCS, aflate deja în uz înainte de 4 decembrie 2015 sau la acea dată; și

 

 

 

(b)  articolele care conțin PCCS, altele decât cele menționate la litera (a), care erau deja în uz înainte de 10 iulie 2012 sau la acea dată.

 

 

 

3.  Articolul 4 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf se aplică articolelor menționate la punctul 2 de mai sus.

Amendamentul 27
Propunere de regulament
Anexa I – partea B

Textul propus de Comisie

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Derogare specifică privind utilizarea intermediară sau alte specificații

4

4

4

4

4

 

 

4

5 cloroalcani C10-C13 (parafine clorurate cu catenă scurtă) (PCCS)

5 85535-84-8

5 287-476-5

5 1.  Prin derogare, sunt autorizate producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor sau a amestecurilor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 1 procent masic sau a articolelor care conțin PCCS în concentrații mai mici de 0,15 procente masice.

 

 

 

2.  Utilizarea este permisă în ceea ce privește:

 

 

 

(a)  benzile transportoare din industria minieră și materialele de etanșare pentru baraje care conțin PCCS, aflate deja în uz înainte de 4 decembrie 2015 sau la acea dată; și

 

 

 

(b)  articolele care conțin PCCS, altele decât cele menționate la litera (a), care erau deja în uz înainte de 10 iulie 2012 sau la acea dată.

 

 

 

3.  Articolul 4 alineatul (2) al treilea și al patrulea paragraf se aplică articolelor menționate la punctul 2 de mai sus.

Amendamentul

eliminat

Amendamentul 28
Propunere de regulament
Anexa III
LISTA SUBSTANȚELOR CARE FAC OBIECTUL DISPOZIȚIILOR PRIVIND REDUCEREA EMISIILOR
LISTA SUBSTANȚELOR CARE FAC OBIECTUL DISPOZIȚIILOR PRIVIND REDUCEREA EMISIILOR
SUBSTANȚA (NR. CAS)
SUBSTANȚA (NR. CAS)
Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF)
Dibenzo-b-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF)
Hexaclorbenzen (HCB) (Nr. CAS: 118-74-1)
Hexaclorbenzen (HCB) (Nr. CAS: 118-74-1)
Bifenili policlorurați (PCB)
Bifenili policlorurați (PCB)
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)37
Hidrocarburi aromatice policiclice (HAP)37
37.  în scopul inventarierii emisiilor, se utilizează patru compuși indicatori, și anume: benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten și indeno(1,2,3-cd)piren.
37.  în scopul inventarierii emisiilor, se utilizează patru compuși indicatori, și anume: benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten și indeno(1,2,3-cd)piren.
Pentaclorbenzen (Nr. CAS 608-93-5)
Pentaclorbenzen (Nr. CAS 608-93-5)
Naftaline policlorurate (37a)
(37a)   Naftaline policlorurate înseamnă compuși chimici bazați pe sistemul inelului naftalenic, în care unul sau mai mulți atomi de hidrogen sunt înlocuiți de atomi de clor.
Hexaclorbutadienă (nr. CAS 87-68-3)
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Anexa IV – rândurile 5 – 8

 

Textul propus de Comisie

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)

 

 

 

Tetrabromodifenileter

C12H6Br4O

40088-47-9 și altele

254-787-2 și altele

Suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter și heptabromodifenileter: 1 000 mg/kg

Pentabromodifenileter

C12H5Br5O

32534-81-9 și altele

251-084-2 și altele

Hexabromodifenileter

C12H4Br6O

36483-60-0 și altele

253-058-6 și altele

Heptabromodifenileter

C12H3Br7O

68928-80-3 și altele

273-031-2 și altele

 

 

 

Amendamentul

Substanță

Nr. CAS

Nr. CE

Limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)

 

 

 

Tetrabromodifenileter

C12H6Br4O

40088-47-9 și altele

254-787-2 și altele

Suma concentrațiilor de tetrabromodifenileter, pentabromodifenileter, hexabromodifenileter, heptabromodifenileter și decabromdifenileter: 500 mg/kg

Pentabromodifenileter

C12H5Br5O

32534-81-9 și altele

251-084-2 și altele

Hexabromdifenileter

C12H4Br6O

36483-60-0 și altele

253-058-6 și altele

Heptabromodifenileter

C12H3Br7O

68928-80-3 și altele

273-031-2 și altele

Decabromdifenileter

C12Br10O

1163-19-5 și altele

214-604-9 și altele

 

 

 

 

Amendamentul 29
Propunere de regulament
Anexa IV – tabelul 1 – coloana „Limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)” – rândul „Dibenzo-p-dioxine ” – nota de subsol 7

Textul propus de Comisie

7.  Limita se calculează în PCDD și PCDF în conformitate cu următorii factori de echivalență toxică (TEF):

PCDD

TEF

PCDF

TEF

PCDD

TEF

2,3,7,8-TeCDD

1

1,2,3,7,8-PeCDD

1

1,2,3,4,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDD

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDD

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDD

0,01

OCDD

0,0003

2,3,7,8-TeCDF

0,1

1,2,3,7,8-PeCDF

0,03

2,3,4,7,8-PeCDF

0,3

1,2,3,4,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,7,8,9-HxCDF

0,1

2,3,4,6,7,8-HxCDF

0,1

1,2,3,4,6,7,8-HpCDF

0,01

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

OCDF

0,0003

Amendamentul

7.  Limita se calculează în PCDD și PCDF în conformitate cu următorii factori de echivalență toxică (TEF):

 

PCDD

TEF

 

2,3,7,8-TeCDD

1

 

1,2,3,7,8-PeCDD

1

 

1,2,3,4,7,8-HxCDD

0,1

 

1,2,3,6,7,8-HxCDD

0,1

 

1,2,3,7,8,9-HxCDD

0,1

 

1,2,3,4,6,7,8-HpCDD

0,01

 

OCDD

0,0003

 

PCDF

TEF

 

2,3,7,8-TeCDF

0,1

 

1,2,3,7,8-PeCDF

0,03

 

2,3,4,7,8-PeCDF

0,3

 

1,2,3,4,7,8-HxCDF

0,1

 

PCDD

TEF

 

1,2,3,6,7,8-HxCDF

0,1

 

1,2,3,7,8,9-HxCDF

0,1

 

2,3,4,6,7,8-HxCDF

0,1

 

1,2,3,4,6,7,8-HpCDF

0,01

 

1,2,3,4,7,8,9-HpCDF

0,01

 

OCDF

0,0003

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0336/2018).


Serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen
PDF 194kWORD 66k
Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen (2018/2077(INI))
P8_TA(2018)0464A8-0352/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 26 aprilie 2017 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (COM(2017)0253),

–  având în vedere Directiva nr. 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 5, 27, 31, 32, 33 și 47,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, adoptată la New York la 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD), ratificată de Uniunea Europeană și de toate statele membre,

–  având în vedere Obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 5: realizarea egalității de gen și capacitarea tuturor femeilor și a fetelor, și îndeosebi obiectivul ODD 5.4: recunoașterea și aprecierea îngrijirii neremunerate și a muncii casnice prin furnizarea de servicii publice, infrastructură și politici de protecție socială și promovarea responsabilității comune în gospodărie și în familie, după caz la nivel național;

–  având în vedere raportul din 10 mai 2018 al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Progresul în direcția atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 7 decembrie 2017 privind îmbunătățirea sprijinului și îngrijirii din cadrul comunității pentru o viață independentă,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine(2),

–  având în vedere concluziile Președinției de la Consiliul European de la Barcelona din 15 și 16 martie 2002,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2017 intitulată „Planul de acțiune al UE 2017-2019 - Combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați” (COM(2017)0678),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, și în special Capitolul 3.1: „Creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă și independența economică egală a femeilor și bărbaților” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2018 privind dezvoltarea structurilor de îngrijire pentru copiii de vârstă mică în vederea sporirii participării femeilor la piața forței de muncă, a obținerii echilibrului între viața profesională și cea privată pentru părinții care lucrează și a realizării unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în Europa („obiectivele de la Barcelona”) COM(2018)0273,

–  având în vedere raportul Comisiei din 29 mai 2013 referitor la obiectivele de la Barcelona: „Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 februarie 2011 intitulată „Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine” (COM(2011)0066),

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei privind Calitatea educației și îngrijirii copiilor preșcolari (Ares(2018)1505951),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării(3)”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), cea din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083) și cea din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2014 referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a UE pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre femei și bărbați(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie - o perspectivă de gen(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social(11),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020),

–  având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului din 22 mai 2018 privind sisteme de calitate de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (COM(2018)0271) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei din aceeași dată (SWD(2018)0173),

–  având în vedere indicele egalității de gen pe 2015 elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și raportul din 2015, intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată în Uniunea Europeană: Analiza politicilor în domeniu”,

–  având în vedere raportul din 7 decembrie 2011 al Eurofound intitulat „Inițiative ale firmelor pentru lucrătorii care au responsabilități de îngrijire a unor copii sau adulți cu dizabilități”,

–  având în vedere documentul de referință al Eurofound din 14 iulie 2013 intitulat „Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efecte asupra carierelor tinerilor lucrători.”

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 iunie 2014 intitulat „Sectorul îngrijirii la domiciliu: condiții de muncă și calitatea locurilor de muncă”,

–  având în vedere raportul Eurofound din 22 octombrie 2015 intitulat „Activitatea profesională și cea de îngrijire: măsuri de reconciliere în perioade de schimbare demografică”,

–  având în vedere raportul de sinteză al Eurofound din 17 noiembrie 2016 privind „Cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

–  având în vedere studiul Eurofound din 28 noiembrie 2017 intitulat „Centre de îngrijire pentru europenii mai în vârstă: furnizori publici, cu scop lucrativ sau non-profit”,

–  având în vedere sondajul Eurofound din 23 ianuarie 2018 intitulat „Sondajul european privind calitatea vieții 2016: calitatea vieții, a serviciilor publice și a societății”,

–  având în vedere raportul comun din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere raportul comun din 7 octombrie 2016 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei privind asistența medicală și sistemele de sănătate pe termen lung și sustenabilitatea finanțelor publice,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 septembrie 2016 referitor la drepturile îngrijitorilor la domiciliu în regim intern(12),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2014 referitor la dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă(13),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 26 mai 2010 privind profesionalizarea muncilor casnice(14),

–  având în vedere raportul referitor la indicele pe 2017 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați: evaluarea egalității de șanse între femei și bărbați în Uniunea Europeană 2005-2015,

–  având în vedere studiul elaborat de Direcția Generală Politici Interne din martie 2016, intitulat „Diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește timpul alocat muncii, îngrijirii și repausului” și cel din noiembrie 2016 intitulat „Utilizarea fondurilor alocate egalității de gen într-o serie de state membre”,

–  având în vedere publicarea proiectului WeDo în 2012, dedicat bunăstării și demnității oamenilor în vârstă și intitulat „Cadrul european de calitate pentru servicii de îngrijire pe termen lung: principii și orientări pentru bunăstarea și demnitatea persoanelor în vârstă care necesită îngrijire și asistență”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0352/2018),

A.  întrucât, în conformitate cu articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, egalitatea între femei și bărbați este una dintre valorile fundamentale pe care se întemeiază UE; întrucât, totodată, în conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea de gen; întrucât realizarea egalității de gen a fost totuși lentă;

B.  întrucât Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat împreună de Parlament, Consiliu și Comisie la 17 noiembrie 2017, afirmă principii semnificative și urmărește să ofere noi drepturi cetățenilor Uniunii, inclusiv egalitatea de gen, șanse egale, sprijinul pentru copii și incluziunea persoanelor cu dizabilități, care se bucură de sprijinul unanim al instituțiilor UE și al statelor membre; întrucât Principiul 9 din pilon privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată stabilește că „părinții și persoanele cu responsabilități de îngrijire au dreptul la un concediu adecvat, la forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire”;

C.  întrucât în întreaga Uniune Europeană rata globală de ocupare a femeilor este cu aproape 12 % mai mică decât cea a bărbaților, iar 31,5 % dintre femeile încadrate în muncă lucrează cu fracțiune de normă, comparativ cu 8,2 % dintre bărbații angajați; întrucât decalajul UE în materie de ocupare a forței de muncă între femei și bărbați este în continuare de 12 %; întrucât o serie de elemente par să indice că una dintre principalele cauze o constituie responsabilitățile de îngrijire disproporționate ale femeilor; întrucât efectul cumulativ al întreruperilor multiple în carieră care afectează femeile ca urmare a responsabilităților de îngrijire contribuie semnificativ la salarii mai mici, cariere mai scurte și la diferențe de remunerare între femei și bărbați de 16 % și diferențe de pensii de 37 %; întrucât acest fapt determină un risc mai mare de expunere la sărăcie și excluziune socială pentru femei, cu repercusiuni negative care se extind și asupra copiilor și familiilor lor; întrucât este important să se elimine diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea pensiile, având în vedere că pierderile economice cauzate de diferențele de gen în ocuparea forței de muncă se ridică la 370 miliarde EUR pe an; întrucât furnizarea de servicii de îngrijire poate fi esențială în oferirea unui răspuns eficient la deficitele de forță de muncă;

D.  întrucât „îngrijirea” ar trebui înțeleasă ca munca desfășurată, cu titlu personal, în instituții publice sau private sau într-o gospodărie sau în gospodării private, pentru copii, persoane în vârstă, persoane bolnave sau cu dizabilități; întrucât serviciile de îngrijire ar trebui prestate, în circumstanțe ideale, de îngrijitori calificați, angajați de entități publice sau private sau de către familii sau independenți, dar sunt încă prestate și în mod informal și neremunerat de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

E.  întrucât timpul alocat muncii casnice și îngrijirii neremunerate este de peste trei ori mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, după cum se observă cel mai mult în cazul cuplurilor care au cel mai mic copil sub vârsta de șapte ani, femeile petrecând, în medie, 32 de ore pe săptămână pe activități remunerate, dar 39 de ore în muncă neremunerată, în comparație cu bărbații care au 41 de ore remunerate și 19 de ore de muncă neremunerată pe săptămână;

F.  întrucât, potrivit statisticilor Organizației Internaționale a Muncii, în 2010, în sectorul muncii și al îngrijirii casnice erau angajate aproximativ 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani, ceea ce reprezintă între 5 % și 9 % din totalitatea angajaților din țările industrializate;

G.  întrucât, în multe state membre, locurile de muncă din sectorul îngrijirii sunt slab remunerate și adesea nu oferă acces la contracte oficiale sau la alte drepturi de bază în materie de muncă și nu sunt atractive profesional datorită riscului ridicat de stres fizic și emoțional, a pericolului de epuizare profesională și a lipsei oportunităților de dezvoltare a carierei; întrucât sectorul oferă puține posibilități de formare, iar angajații din sector său sunt predominant persoane în vârstă, femei sau lucrători migranți;

H.  întrucât măsurile de sprijin, precum sistemul suedez de deducere fiscală pentru serviciile casnice sau cecurile pentru servicii din Franța sau din Belgia, și-au dovedit eficacitatea în reducerea muncii nedeclarate, ameliorarea condițiilor de muncă și acordarea drepturilor în materie de muncă lucrătorilor casnici și îngrijitorilor;

I.  întrucât s-a dovedit că 80 % din totalul serviciilor de îngrijire din UE sunt asigurate de îngrijitori informali neremunerați și că 75 % dintre aceștia sunt femei; întrucât 27,4 % dintre femei lucrează cu fracțiune de normă din cauza îngrijirii copiilor sau adulților care necesită îngrijire, comparativ cu 4,6% dintre bărbați(15); întrucât prestarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să oblige îngrijitorii informali să facă un compromis între responsabilitățile lor de îngrijire și timpul liber, întrucât cei care continuă să ocupe un loc de muncă trebuie să găsească deja un echilibru între responsabilități și folosire timpului lor;

J.  întrucât o serie de statistici naționale arată că aproximativ 6-7 % dintre îngrijitorii din statele membre ale UE sunt îngrijitori tineri cu vârste mai mici de 17 ani și de cinci ori mai multe femei tinere cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani sunt implicate în activități de îngrijire comparativ cu bărbații tineri din acest grupă de vârstă; întrucât este posibil ca îngrijitorii tineri să își asume responsabilitățile unui adult oferind îngrijire, asistență și sprijin pentru un părinte, un frate sau o soră, pentru un bunic sau bunică sau pentru alte rude cu dizabilități sau care suferă de o boală cronică sau au o problemă de sănătate mentală; întrucât tinerii îngrijitori se confruntă cu obstacole speciale legate de accesul la educație și formare și la reconcilierea educației cu responsabilitățile de îngrijire, ceea ce are, în egală măsură, un impact asupra sănătății și a mijloacelor de subzistență ale acestora;

K.  întrucât în mai multe state membre ale UE se constată o lipsă a serviciilor profesionale de îngrijire de calitate disponibile tuturor, indiferent de venituri;

L.  întrucât mulți membri de familie dependenți care au nevoie de îngrijire locuiesc în zone afectate de o lipsă acută de servicii, iar izolarea sau alte circumstanțe le îngreunează accesul la servicii de îngrijire profesională; întrucât, în multe cazuri, ei sunt îngrijiți numai de îngrijitori neprofesioniști, care sunt foarte adesea femei din familie;

M.  întrucât Europa se confruntă în prezent cu schimbări demografice care conduc la o incidență crescută a bolilor legate de vârstă și la îmbătrânirea populației, ceea ce determină deci creșterea exponențială a nevoilor de îngrijire; întrucât, într-o perioadă de creștere a nevoilor de îngrijire, există o repartizare disproporționată a responsabilităților de îngrijire între femei și bărbați, femeile fiind cele mai afectate de povara reprezentată de rolurile de gen stereotipe care încă predomină în societatea europeană; întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor de vârstă activă și restricțiile bugetare datorate austerității au un impact semnificativ asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea urmări și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile de îngrijire, de multe ori în circumstanțe dificile;

N.  întrucât se estimează că îmbătrânirea populației din UE va crește, cu proporția persoanelor de și peste 65 de ani mărindu-se de la 17,1 % în 2008 la 30 % în 2060, iar cea a persoanelor de și peste 80 de ani mărindu-se de la 4,4 % la 12,1 % în aceeași perioadă;

O.  întrucât persoanele în vârstă sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât populația generală, în 2008 aproximativ 19 % dintre persoanele cu vârsta de cel puțin 65 de ani fiind în pericol, în timp ce în 2000 proporția a fost de 17 %; întrucât această rată este mai mare cu 5 puncte procentuale în rândul femeilor decât al bărbaților;

P.  întrucât persoanele în vârstă suferă uneori în urma discriminării legate de vârstă sau de sexism, iar abuzurile asupra persoanelor în vârstă, care se regăsesc într-o varietate de unități de îngrijire, reprezintă o problemă socială în toate statele membre;

Q.  întrucât, în prezent, majoritatea modelelor de politică națională pentru serviciile de îngrijire nu sunt potrivite pentru a răspunde nevoilor societății în curs de îmbătrânire a Uniunii și întrucât majoritatea statelor membre nu au abordat, până în prezent, provocările demografice în politicile și inițiativele lor privind sistemele de îngrijire socială;

R.  întrucât, deși numărul de centre de îngrijire pentru persoanele în vârstă a crescut în ultimii 10 ani în aproape toate statele membre, cererea este în continuare mult mai mare decât disponibilitatea unor cazări care să le asigure viață independentă și a serviciilor de îngrijire; întrucât este nevoie urgentă de investiții suplimentare în servicii de îngrijire pe termen lung în comunitate sau în locuința persoanei respective, fiecare având dreptul la o viață independentă, la servicii de sprijin și la incluziune în comunitate; întrucât, în plus, lipsa de informații dezagregate la nivel național, inclusiv cu privire la investițiile financiare, precum și lipsa unor indicatori de calitate face ca această parte importantă a infrastructurii de îngrijire să fie dificil de monitorizat și evaluat pentru a produce recomandări adresate decidenților;

S.  întrucât obiectivele de la Barcelona privind furnizarea de servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 33 % din copiii cu vârsta sub trei ani (obiectivul 1) și pentru cel puțin 90 % din copiii cu vârsta cuprinsă între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie (obiectivul 2) au fost respectate în doar 12 state membre începând cu 2002, ratele de succes în unele state membre fiind îngrijorător de scăzute;

T.  întrucât creșterea participării femeilor pe piața muncii determină o mai mare nevoie de servicii de îngrijire a copiilor de calitate și convenabile ca preț, iar cererea pentru serviciile de educație și îngrijire a copiilor preșcolari (ECEC) pe teritoriul Europei este mai mare decât oferta; întrucât s-a dovedit că, de cele mai multe ori, serviciile de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între 0 și trei ani sunt folosite cu o frecvență parțială (mai puțin de 30 de ore pe săptămână) în peste jumătate din statele membre; întrucât o participare deplină a femeilor pe piața muncii presupune servicii de îngrijire a copiilor disponibile tot timpul, care să răspundă cerințelor în timpul orelor de muncă ale părinților;

U.  întrucât nu infrastructură suficientă, care să ofere servicii de îngrijire a copiilor de calitate și accesibile pentru toate nivelurile de venit, după cum reiese din faptul că, dintre cei peste 32 de milioane de copii care au vârsta sub vârsta de școlarizare obligatorie în UE, doar aproximativ 15 milioane au acces la servicii de îngrijire a copiilor preșcolari(16) , iar majoritatea cheltuielilor publice ale statelor membre pentru îngrijirea copiilor sunt destinate copiilor cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie; întrucât ar trebui majorate investițiile publice în toate sectoarele, deoarece s-a dovedit în țările OCDE că investițiile crescute din PIB în industria serviciilor de îngrijire ar conduce la o creștere a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor; întrucât investițiile în îngrijirea copiilor reprezintă o strategie de tip câștig-câștig pentru ambele părți și ar genera venituri fiscale suplimentare din creșterea participării părinților pe piața muncii; întrucât, deși completează rolul central al familiei, serviciile ECEC de înaltă calitate oferă, de asemenea, numeroase beneficii pe termen scurt și lung pentru persoane și pentru societate în general, inclusiv pentru persoanele care provin din medii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic sau cu nevoi educaționale speciale, și este eficientă în combaterea inegalității care afectează copiii de la o vârstă fragedă și în prevenirea abandonului școlar timpuriu;

V.  întrucât furnizarea serviciilor de educație timpurie de bună calitate este o investiție eficientă care stă la baza învățării de succes pe tot parcursul vieții, abordând inegalitățile și provocările cu care se confruntă copiii dezavantajați;

W.  întrucât în UE există peste 80 de milioane de persoane cu dizabilități și întrucât numărul acestora crește, iar unul din patru europeni are un membru de familie cu o dizabilitate; întrucât, devenind parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități în 2011, UE s-a angajat să promoveze și să protejeze drepturile persoanelor cu dizabilități; întrucât, în contextul acestor drepturi și al nevoilor persoanelor cu dizabilități de toate vârstele, s-a înregistrat o schimbare, în ultima perioadă, de la îngrijirea instituționalizată a persoanelor cu dizabilități la cea în sânul comunității;

X.  întrucât, în temeiul articolului 19 din CDPD, orice persoană are dreptul la o viață independentă și la incluziunea în comunitate, ceea ce necesită nu numai asigurarea unor locuințe independente, ci și asigurarea unor servicii de sprijin care să reflecte nevoile persoanelor cu dizabilități;

Y.  întrucât copiii și adulții cu autism cu funcționalitate scăzută au cel mai probabil mari dificultăți în realizarea activităților zilnice și necesită, în general, asistență pentru majoritatea activităților;

Z.  întrucât serviciile de îngrijire pe termen lung și serviciile de îngrijire a copiilor sunt adesea devalorizate, iar în multe state membre această profesie are mai degrabă un statut inferior și un deficit de imagine, care se reflectă în nivelul scăzut al salariilor, reprezentarea inegală a femeilor și a bărbaților pe piața muncii și condiții de muncă precare;

AA.  întrucât locurile de muncă din îngrijirea formală, inclusiv cele legate de îngrijirea la domiciliu, necesită personal calificat, care trebuie plătit în mod corespunzător(17); întrucât este necesar să se asigure o ofertă adecvată de îngrijitori calificați, deoarece dezvoltarea unor servicii de îngrijire formală de calitate pentru copii, persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități este legată de relații de muncă de calitate, salarii decente și investiții pentru lucrătorii care furnizează aceste servicii, inclusiv investiții în formarea personalului de îngrijire a copiilor; întrucât relațiile profesionale de muncă pentru îngrijitori au un efect benefic asupra capacității lor de a echilibra viața profesională și viața personală;

AB.  întrucât utilizatorii de servicii de îngrijire pe termen lung nu își permit întotdeauna servicii de îngrijire private, care sunt adesea mai scumpe decât serviciile de îngrijire furnizate de sectorul public; întrucât femeile sunt întotdeauna mai afectate decât bărbații din cauza diferențelor de remunerare între femei și bărbați și a decalajului de pensii între aceștia și trebuie să cheltuiască o parte mai mare din veniturile pentru îngrijirea pe termen lung;

AC.  întrucât datele au arătat că persoanele provenind din medii defavorizate se confruntă cu provocări speciale atunci când există o disponibilitate limitată a serviciilor de îngrijire de înaltă calitate, fiind vorba inclusiv de persoanele din familiile cu venituri mici, care trăiesc în zone rurale și copiii care aparțin unor etnii minoritare sau care provin din familii de migranți,

Contextul în cadrul echilibrului dintre viața profesională și cea privată

1.  remarcă faptul că diferența de remunerare între femei și bărbați se accentuează în mod substanțial odată ce familiile au copii, ceea ce reflectă dificultățile pe care le întâmpină femeile în reconcilierea vieții profesionale cu responsabilitățile de creștere și îngrijire a copiilor din cauza infrastructurii publice de îngrijire insuficiente și a problemei constante a diviziunii muncii în funcție de gen, care obligă femeile să asigure o parte covârșitoare din îngrijire, ceea ce face ca femeile să petreacă de două până la zece ori mai mult timp decât bărbații asigurând îngrijire neremunerată(18);

2.  constată că un sfert dintre toate femeile sunt încă în categoria lucrătorilor familiali contribuabili nesalarizați, pentru care nu primesc nicio remunerație directă, și există o segregare clară a femeilor în sectoarele caracterizate în general prin salarii mici, orar prelungit și aranjamente de muncă deseori informale, care conduc la câștiguri monetare, sociale și structurale mai mici pentru femei;

3.  subliniază că feminizarea sărăciei este rezultatul mai multor factori, care includ diferențele de gen în remunerare, decalajul de pensii, responsabilitățile de îngrijire și întreruperile de carieră asociate; subliniază că discriminarea multiplă cu care se confruntă femeile pe criterii legate de identitate de gen, expresia genului și caracteristicile sexuale, printre altele, toate contribuie la feminizarea sărăciei;

4.  salută proclamarea interinstituțională a Pilonului european al drepturilor sociale și reamintește principiile acestuia, care includ:

   egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați, mai ales în ceea ce privește participarea pe piața forței de muncă;
   dreptul la tratament egal și oportunități de angajare, indiferent de vârstă sau dizabilitate;
   dreptul la un concediu adecvat, la forme de muncă flexibile și dreptul de acces la servicii de îngrijire pentru părinți și pentru persoane cu responsabilități de îngrijire;
   dreptul la servicii de îngrijire pe termen lung de bună calitate și accesibile din punct de vedere financiar;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la evoluțiile nefavorabile din domeniul concediului de creștere a copilului și al drepturilor legate de îngrijirea parentală, cum ar fi retragerea proiectului de directivă privind prelungirea concediului de maternitate și hotărârea recentă a Curții de Justiție, care consideră legală concedierea unei lucrătoare însărcinate în contextul concedierilor colective; invită Comisia să elimine rapid lacunele din legislația UE;

6.  salută propunerea Comisiei de directivă privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a lucrătorilor și îngrijitorilor și subliniază, în acest context, importanța drepturilor individuale la concediu și la forme flexibile de muncă pentru a ajuta persoanele încadrate în muncă să-și gestioneze viața privată și cea profesională; reamintește că politicile privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată ar trebui să încurajeze bărbații să preia responsabilități de îngrijire în mod egal cu femeile; consideră că, pentru viitor, ar trebui să se urmărească extinderea treptată a concediului de paternitate și de îngrijire a copilului(19) și a nivelului său de plată, care să fie adecvat, să se asigure concediul netransferabil de creștere a copilului, garanții în ceea ce privește concedierea, revenirea la același post sau la unul echivalent, precum și protecția împotriva discriminării pe baza deciziilor de luare a concediului și extinderea drepturilor la cei care au nevoie să își ia un concediu plătit adecvat pentru a avea grijă de persoane aflate în întreținere, altele decât copiii;

7.  invită statele membre să îi încurajeze pe tați să folosească din plin concediul de paternitate, ca modalitate efectivă de a-i încuraja să accepte responsabilități în ceea ce privește îngrijirea copiilor și a familiei lor și ca mijloc util de realizare a unei veritabile egalități între femei și bărbați;

8.  consideră că furnizarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să afecteze negativ nivelul salariului, al beneficiilor sociale sau de pensie ale îngrijitorului; solicită, în acest context, promovarea egalității de gen în implementarea politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

9.  atrage atenția asupra situației dificile a familiilor care îngrijesc un copil sau o rudă cu dizabilități, având în vedere că îngrijirea în aceste cazuri se realizează pe tot parcursul vieții;

10.  atrage atenția asupra lipsei serviciilor de degrevare pentru părinții copiilor cu dizabilități; subliniază că această lipsă a sprijinului îi pune pe părinți în totalitate în imposibilitatea de a munci; observă, în acest context, lipsa alarmantă de facilități pentru persoanele cu autism sever;

11.  consideră că fiecare persoană care are nevoie de sprijin ar trebui să aibă dreptul subiectiv de a alege servicii de îngrijire de calitate care corespund cel mai bine cerințelor lor de îngrijire și care sunt potrivite și accesibile, atât pentru eu cât și îngrijitorii lor; este de părere că, indiferent de diferențele dintre utilizatori și nevoile lor, serviciile de îngrijire ar trebui elaborate în mod personalizat, individualizat și cuprinzător; remarcă faptul că familiile nu sunt omogene și că politicile și programarea ar trebui adaptate unei astfel de varietăți;

12.  crede că alegerile legate de servicii de îngrijire ar trebui să reflecte natura schimbătoare a muncii pe măsură ce acestea sunt dezvoltate în continuare;

13.  consideră că, în acord cu dreptul la îngrijire pe termen lung proclamat în Pilonul european al drepturilor sociale, îngrijirea pe termen lung ar trebui să fie considerată o ramură a protecției sociale, care ar trebui să stabilească pentru toți dreptul la îngrijiri de calitate și centrate pe persoană; consideră, de asemenea, că este nevoie urgentă de investiții suplimentare în servicii de îngrijire pe termen lung accesibile și de bună calitate, și nu în ultimul rând de servicii de îngrijire la domiciliu și și servicii la nivelul comunității, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu CDPD a ONU; invită statele membre să asigure accesul egal și tratamentul echitabil în serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă, pentru copii și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice și necesită îngrijire pe termen lung, punând un accent deosebit asupra persoanelor care provin din medii defavorizate;

14.  subliniază că disponibilitatea unei infrastructuri publice și private de îngrijire diversificate, de calitate, accesibile și convenabile, servicii de sprijin pentru îngrijirea copiilor și persoanelor în vârstă sau a celor cu dizabilități, a persoanelor cu afecțiuni cronice sau care au nevoie de îngrijire pe termen lung, fie la domiciliu, fie în comunitate sau în case speciale, s-a dovedit a fi un aspect fundamental pentru politicile legate de echilibrul între viața profesională și viața privată și un factor major care încurajează părinții și îngrijitorii informali să își ia concedii, ca parte a eforturilor dedicate femeilor pentru a reveni cât mai repede la locul de muncă și a rămâne pe piața forței de muncă; salută tranziția către serviciile bazate pe comunitate, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale și cu CDPD, observând, în același timp, necesitatea de a monitoriza aceste servicii pentru a le asigura calitatea; consideră că îngrijirea de calitate își are rădăcinile în calitatea serviciilor furnizate și în măsura în care acestea apără demnitatea și drepturile omului ale beneficiarilor și modul în care asigură incluziunea beneficiarilor în comunitate;

15.  reamintește că lipsa serviciilor de îngrijire este unul dintre principalii factori responsabili de subreprezentarea femeilor pe piața forței de muncă, întrucât îngreunează echilibrarea responsabilităților profesionale cu cele familiale, unele femei fiind astfel nevoite să iasă definitiv de pe piața de muncă, să lucreze mai puține ore de muncă remunerată și să petreacă mai mult timp asigurând responsabilități de îngrijire neremunerate, fapt ce antrenează consecințe negative asupra drepturilor lor la prestații de securitate socială, în special la pensii, precum și un risc crescut de sărăcie și excluziune socială, în special la bătrânețe;

Tipuri de îngrijire

16.  remarcă faptul că există o varietate de servicii de îngrijire, inclusiv îngrijirea și educația pentru preșcolari, servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de afecțiuni cronice și necesită îngrijire și asistență medicală de durată; remarcă totodată că s-au dezvoltat abordări politice diferite ca urmare a acestei varietăți; consideră că serviciile de îngrijire pot fi oferite îngrijitori formali și informali;

17.  consideră că modul în care este abordată dezvoltarea serviciilor de îngrijire ar trebui să ia în considerare toate categoriile de utilizatori și diferențele între aceștia, precum și diversele preferințe pentru tipurile de servicii de îngrijire de care au nevoie, inclusiv persoanele care provin din medii defavorizate, cum ar fi minoritățile etnice, familiile de migranți, persoanele care locuiesc în zone îndepărtate sau rurale și familiile cu venituri mici; reamintește că conceptul de familie utilizat în legislație și în politici ar trebui înțeles într-un sens larg;

18.  recunoaște că, pentru mulți oameni, statutul socioeconomic și nivelul scăzut de educație sunt bariere în calea serviciilor de îngrijire, care nu fac decât să agraveze provocările cu care se confruntă în realizarea echilibrului între viața profesională și cea privată; consideră că acest lucru necesită o programare și o politică explicite;

19.  observă că sectorul privat joacă un rol important în furnizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată pentru persoanele cu handicap și pentru persoanele în vârstă și că au fost ridicate probleme legate de accesibilitatea și calitatea acestor servicii în întreaga UE; invită Comisia să analizeze situația de pe piața serviciilor de îngrijire și să ia măsurile de reglementare necesare pentru a controla și monitoriza calitatea serviciilor oferite de aceste structuri;

Calitatea, costul și accesibilitatea îngrijirilor

20.  consideră că serviciile de îngrijire ar trebui să fie concepute astfel încât să ofere opțiuni reale pentru toți utilizatorii, membrii familiilor acestora și îngrijitorii acestora, indiferent dacă sunt angajați cu normă întreagă, cu fracțiune de normă, lucrători independenți sau șomeri;

21.  consideră că persoanele responsabile de planificarea, programarea și furnizarea de servicii de îngrijire au răspunderea de a lua cunoștință de nevoile utilizatorilor și de faptul că serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități trebuie să fie planificate și elaborate cu participarea activă și utilă a utilizatorilor și să fie concepute și implementate ținând cont de drepturi; remarcă experiențele pozitive ale persoanelor cu dizabilități mentale sau intelectuale în ceea ce privește participarea la dezvoltarea infrastructurii și a serviciilor care le măresc independența și calitatea vieții;

22.  subliniază că furnizarea de servicii de îngrijire de calitate în UE variază foarte mult atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea: între mediul privat și cel public, între zonele urbane și rurale și la nivelul diferitelor grupe de vârstă; ia act de faptul că o mare parte din responsabilitățile de îngrijire a copiilor și de îngrijire pe termen lung sunt suportate de familii, în special de bunici, lucru deosebit de evident mai ales în sudul și estul Europei(20);

23.  invită statele membre să asigure o bună acoperire a serviciilor de îngrijire atât în zonele urbane, cât și în cele rurale, pentru a îmbunătăți accesibilitatea și disponibilitatea serviciilor de îngrijire pentru persoanele care provin din medii defavorizate, inclusiv pentru persoanele care locuiesc în zone rurale și îndepărtate;

24.  consideră că accesibilitatea are la bază o combinație între costuri și flexibilitate și că, prin urmare, trebuie să existe o serie de dispoziții referitoare la serviciile de îngrijire, atât publice, cât și private, și la îngrijirea la domiciliu și în contexte similare; consideră, de asemenea, că membrii familiei ar trebui fie să aibă posibilitatea de a oferi în mod voluntar îngrijire, fie să beneficieze de subvenții pentru servicii de îngrijire;

25.  subliniază că nivelul de calitate a serviciilor de îngrijire ar trebui să fie înțeles in mai multe moduri, ținând cont inclusiv de calitatea structurilor și a serviciilor, de calitatea programelor educaționale pentru copii, de profesionalismul îngrijitorilor, de calitatea spațiilor și a mediului, nivelul de educație a îngrijitorilor, precum și de condițiile de muncă ale acestora;

26.  remarcă faptul că serviciile de îngrijire ar trebui să fie dezvoltate astfel încât să sprijine continuitatea îngrijirilor, asistența medicală și socială preventivă, reabilitarea și un mod de viață independent; consideră că ar trebui încurajate formele directe de îngrijire la domiciliu, astfel încât cei care au nevoie de îngrijiri să obțină serviciile unor persoane calificate, în propria lor casă și să poată trăi independent, dacă este posibil; consideră că, după caz, serviciile de îngrijire ar trebui să fie orientate spre acordarea unui sprijin familial cuprinzător, cum ar fi ajutorul în gospodărie, tutoratul și îngrijirea copiilor;

27.  subliniază că informațiile despre serviciile de îngrijire și furnizorii de îngrijire disponibili ar trebui să fie accesibile pentru părinți, pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice și necesită îngrijire pe termen lung, precum și pentru îngrijitori informali;

28.  subliniază faptul că inexistența serviciilor și costurile prohibitive ale îngrijirii copiilor au un impact negativ asupra copiilor care provin din familii cu venituri scăzute, plasându-i într-o poziție dezavantajoasă de la o vârstă fragedă; subliniază că fiecare copil are dreptul la îngrijiri de bună calitate și la dezvoltare de la o vârstă fragedă, inclusiv la o gamă întreagă de stimulente sociale; constată că costurile excesive ale serviciilor de îngrijire afectează și dezavantajează persoanele aflate în întreținerea familiilor cu venituri mici;

29.  consideră că lipsa investițiilor în servicii de calitate de îngrijire a copiilor cu vârsta sub trei ani ar prelungi întreruperile carierei profesionale în cazul femeilor și ar crea dificultăți la întoarcerea la muncă;

30.  consideră că ar trebui consolidate programele naționale pentru a îmbunătăți calitatea vieții femeilor în vârstă, în special a celor care suferă de boli care afectează memoria, dar și a îngrijitorilor acestora, care sunt adesea tot femei vârstnice; propune ca asociațiile pentru boala Alzheimer să fie consultate în vederea identificării și punerii în aplicare a acestor măsuri;

31.  invită Comisia să elaboreze orientări pentru statele membre, în direcția celor propuse aici, privind dezvoltarea unor servicii de îngrijire cuprinzătoare, favorabile ocupării forței de muncă, centrate pe persoană, bazate pe comunitate și accesibile, care să includă servicii de îngrijire a copiilor, servicii de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice, și să se bazeze pe participarea și consultarea celor cărora le sunt destinate pentru a asigura că destinatarii lor au acces la acestea și le răspund nevoilor lor;

32.  ia act de diversele practici din statele membre și subliniază că cooperarea și schimbul de bune practici la nivel european pot sprijini învățarea reciprocă și consilierea reciprocă între statele membre și pot contribui la dezvoltarea unor servicii de îngrijire de calitate prin sprijinirea și completarea măsurilor adoptate la nivel regional și național, precum și prin sprijinirea statelor membre în rezolvarea provocărilor comune; invită Comisia să devină o platformă și să faciliteze acest schimb de experiențe și de bune practici legate de calitatea, accesibilitatea și prețul convenabil al serviciilor de îngrijire, precum și diferitele modele de furnizare a serviciilor de îngrijire adaptate situației și capacităților financiare individuale pentru a rezolva problemele legate de îngrijire;

33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de muncă din mai multe servicii de îngrijire, cum ar fi orarele lungi de muncă, remunerarea inadecvată, lipsa instruirii și politicile slabe privind securitatea și sănătatea în muncă; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că activitatea de îngrijire este considerată ca un sector neatractiv pentru ocuparea forței de muncă și că atrage, în principal, femeile și lucrătorii migranți; subliniază că aceste condiții au un impact și asupra calității îngrijirii furnizate; invită, prin urmare, statele membre să revalorizeze îngrijirea ca alegere profesională și invită Comisia să stabilească un cadru juridic pentru standarde minime aplicabile lucrătorilor din sector, în colaborare cu partenerii sociali, și să lanseze o inițiativă privind calitatea îngrijirii de lungă durată, inspirându-se din instrumentele și inițiativele voluntare disponibile conduse de societatea civilă, cum ar fi Cadrul european de calitate pentru îngrijire pe termen lung și propunerea recentă de recomandare a Comisiei vizând o recomandare a Consiliului privind sistemele de educație și îngrijire a copiilor preșcolari de bună calitate;

34.  invită statele membre să monitorizeze și să se asigure că instituțiile și structurile care oferă îngrijire sunt locuri de muncă sigure și motivante, precum și că există investiții adecvate în binele și sănătatea ocupațională a persoanelor care furnizează servicii de îngrijire; consideră că asigurarea stării de bine a îngrijitorilor este esențială pentru a preveni relele tratamente aplicate persoanelor care beneficiază de îngrijire; sprijină, în acest context, inițiativele legislative privind certificarea și recunoașterea îngrijitorilor profesioniști și invită statele membre să ia măsuri pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale îngrijitorilor, cum ar fi asigurarea drepturilor lor la un contract oficial de muncă și la concediu plătit; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să atragă atenția publicului cu privire la valoarea serviciilor de îngrijire pentru a îmbunătăți statutul profesiei de medic și a promova implicarea bărbaților în activitățile de îngrijire;

35.  îndeamnă Comisia să îi prezinte Consiliului spre aprobare un program european pentru persoanele cu responsabilități de îngrijire, cu scopul de a identifica și recunoaște diferitele tipuri de îngrijire în Europa, precum și pentru a asigura sprijin financiar pentru îngrijitori și pentru a dezvolta treptat echilibrul dintre viața personală și cea profesională al acestora;

36.  reamintește că Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului la îngrijire pentru grupurile vulnerabile(21), cere în mod specific o directivă privind concediile pentru îngrijitori; observă că membrii familiei care aleg să ofere îngrijire informală rudelor lor ar trebui să primească compensații adecvate și acces la drepturi sociale în mod comparabil cu alți furnizori de servicii de îngrijire; prin urmare, solicită, în plus, o abordare cuprinzătoare pentru a rezolva problemele legate de îngrijitorii neoficiali, abordare care nu se limitează la legislația încadrării în muncă, cum ar fi sprijinul constant pentru venit, accesul la asistență medicală, posibilitatea concediului anual și acumularea de drepturi de pensie, astfel încât acestea să fie suficiente, chiar și atunci când nivelurile veniturilor îngrijitorilor sunt temporar mai mici, ca urmare a acordării de îngrijiri informale, situație care privește în principal femeile; consideră că furnizarea de servicii de îngrijire nu ar trebui să afecteze în mod negativ sănătatea și bunăstarea îngrijitorului; invită statele membre, în acest context, să ofere servicii adecvate de odihnă și consiliere, consiliere reciprocă, sprijin psihologic, creșe și grădinițe de zi pentru persoanele care asigură servicii informale de îngrijire, ceea ce ar contribui la creșterea ocupării forței de muncă;

37.  invită statele membre să introducă „credite de îngrijire” în legislația muncii și în cea privind securitatea socială, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, ca perioade echivalente pentru acumularea drepturilor de pensie, în vederea protejării celor care își întrerup activitatea profesională pentru a îngriji în mod informal și neremunerat persoane dependente sau membri ai familiei, recunoscând astfel valoarea muncii acestor îngrijitori pentru întreaga societate;

38.  invită Comisia și statele membre să se asigure că persoanele care asigură servicii informale de îngrijire sunt recunoscute ca participanți egali în furnizarea serviciilor de îngrijire și să dezvolte, totodată, ca parte a programelor de învățare pe tot parcursul vieții, formarea și recunoașterea aptitudinilor dobândite ale îngrijitorilor informali; invită Comisia și statele membre ca, în cooperare cu ONG-urile și instituțiile de învățământ, să ofere sprijin tinerilor îngrijitori; solicită Comisiei să propună un plan de acțiune care să includă măsuri de garantare a calității îngrijirii și a calității vieții îngrijitorilor;

39.  invită Comisia și statele membre să facă studii cu privire la numărul de tineri îngrijitori și la impactul acestui rol asupra stării lor de bine și a mijloacelor lor de subzistență și, pe baza acestor studii, să ofere sprijin și să răspundă nevoilor specifice ale îngrijitorilor tineri, în cooperare cu ONG-urile și instituțiile de învățământ;

40.  invită Comisia să ia în considerare într-o mai mare măsură serviciile de îngrijire și îngrijitorii atunci când efectuează cercetări și elaborează politici, în special în ceea ce privește Fondul social european (FSE), Strategia pentru persoanele cu dizabilități și programul de acțiune în domeniul sănătății;

Obiectivele îngrijirii

41.  subliniază faptul că provocarea actuală în realizarea obiectivelor de la Barcelona este de a crește oferta de servicii de îngrijire a copiilor cu vârste cuprinse între trei și patru ani; salută recomandarea Comisiei de a extinde obiectivul Strategiei privind educația și formarea 2020 pentru a pune la dispoziție locuri în centre de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 95 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie; invită Comisia să revizuiască pozitiv, în consultare cu actorii relevanți, inclusiv cu statele membre, obiectivele de la Barcelona și obiectivele privind educația copiilor preșcolari; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a îndeplini obiectivele și să acorde prioritate în agendele lor politice furnizării de îngrijire; invită statele membre să îmbunătățească cadrele de calitate naționale ale serviciilor ECEC prin luarea în considerare a Recomandării Consiliului privind sisteme de înaltă calitate de educație și îngrijire a copiilor preșcolari și încurajează statele membre să analizeze cinci domenii fundamentale ale serviciilor ECEC, menționate în recomandare: accesul, forța de muncă, programa de învățământ, evaluarea și monitorizarea, și guvernanța și finanțarea; invită statele membre ca, atunci când oferă servicii de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară, să pună accent nu numai pe accesibilitate, ci și pe calitatea îngrijirii, în special pentru copiii care provin din medii defavorizate și copiii cu dizabilități;

42.  invită Comisia să stabilească indicatori și obiective de calitate corespunzătoare privind serviciile de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli cronice care au nevoie de îngrijire, similare cu obiectivele de la Barcelona, cu instrumente de monitorizare care să măsoare calitatea, accesibilitatea și costul acestor servicii;

43.  solicită Comisiei să includă serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități sau cu boli cronice în activitățile sale de monitorizare și revizuire a datelor în cadrul semestrului european și în raportul anual privind egalitatea de gen; invită statele membre să aibă în vedere includerea unor evaluări ale serviciilor de îngrijire pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități sau care suferă de boli cronice în rapoartele lor de țară, luând în considerare observațiile îngrijitorilor și ale persoanelor care primesc îngrijire; invită Comisia să includă datele privind această îngrijire într-un set de indicatori ai progresului social, care să fie monitorizați în contextul semestrului european; invită Comisia și Consiliul să includă acești indicatori sociali în normele semestrului; încurajează statele membre să adopte și să utilizeze măsuri corective în cazul în care progresele se dovedesc a fi lente;

44.  invită, de asemenea, Comisia să îmbunătățească colectarea de date defalcate în funcție de gen și să elaboreze statistici specifice, definiții și indicatori comparabili pentru a evalua dimensiunea de gen, accesibilitatea, calitatea, disponibilitatea și eficiența serviciilor de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor sau cu boli cronice la nivelul UE, căutând în același timp soluții pentru a nu mări sarcina de monitorizare a profesioniștilor din sectorul îngrijirii; invită Comisia să monitorizeze dezvoltarea serviciilor de îngrijire și să pregătească recomandări pentru acțiuni corective, dacă este necesar;

45.  invită statele membre să colecteze date calitative privind furnizarea serviciilor de îngrijire disponibile prin finanțare publică și privată pentru copii, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, date necesare pentru a monitoriza situația în general și pentru a îmbunătăți serviciile de îngrijire, acordând atenție nu doar nevoilor utilizatorilor, ci și echilibrului dintre viața profesională și cea privată și condițiilor de muncă pentru numărul mare de îngrijitori; invită statele membre să adopte instrumente eficiente de politică și acțiuni corective atunci când este necesar;

Finanțarea îngrijirii

46.  invită statele membre, având în vedere inclusiv rezolvarea deficitelor existente la nivelul investițiilor, să crească investițiile în serviciile și infrastructura de îngrijire pentru copii, în special pentru copiii preșcolari, și pentru îngrijirea altor persoane dependente, pentru a asigura accesul universal la aceste servicii, să amelioreze calitatea îngrijirilor și să mărească investițiile în măsuri speciale, care să le permită îngrijitorilor să mențină o viață profesională activă;

47.  remarcă impactul disproporționat pe care îl au investițiile insuficiente în structuri și servicii de îngrijire asupra părinților singuri, marea majoritate a acestora fiind femei, și asupra familiilor care trăiesc în sărăcie și care se confruntă cu riscul de excluziune socială;

48.  observă importanța integrării perspectivei de gen în toate etapele de implementare a diferitelor politici și, în mod esențial, în etapa de programare; invită statele membre să se asigure că dimensiunea de gen este integrată pe deplin în programul național de reformă (PNR), cu sprijinul FSE, dar și cu altor fonduri UE care oferă resurse pentru infrastructura socială generală, care ar trebui utilizate de statele membre pentru dezvoltarea de servicii de îngrijire;

49.  invită Comisia să se asigure că procesul semestrului european contribuie la realizarea Pilonului european al drepturilor sociale, lăsând o marjă amplă de manevră statelor membre pentru a finanța și a-și susține finanțările pentru serviciile de îngrijire;

50.  sprijină includerea în recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie a unor măsuri care să se concentreze pe investiții în centre de îngrijire a copiilor și care să abordeze măsurile fiscale de descurajare care împiedică a doua persoană care contribuie la venitul familiei - mai ales femeile - să lucreze mai mult sau să lucreze pur și simplu, precum și alte măsuri în vederea abordării diferenței de remunerare între femei și bărbați;

51.  invită Comisia să consolideze oferta de finanțare pentru toate tipurile de servicii de îngrijire, cu un accent deosebit, unde este cazul, pe tranziția de la serviciile de îngrijire instituționalizată la cele bazate pe comunitate, prin FSE+ și alte instrumente financiare al căror scop este să finanțeze infrastructura socială; invită Comisia, în același sens, să consolideze resursele financiare ale Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) pentru a sprijini furnizarea de structuri de îngrijire a copiilor în zonele rurale și pentru a utiliza mai mult Fondul european pentru investiții strategice în finanțarea proiectelor ECEC; invită totodată Comisia să monitorizeze atent cheltuirea fondurilor UE alocate în special în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (FSI) în domeniul serviciilor de asistență socială de îngrijire de lungă durată și să se asigure că investițiile sunt aliniate cu obligațiile privind drepturile omului în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și al Cartei drepturilor fundamentale a UE;

52.  invită Comisia să ia în considerare posibilitatea aplicării transfrontaliere a contribuțiilor de asigurări sociale, astfel încât statul membru de origine al unei persoane să poată finanța plasarea cetățeanului respectiv într-o structură de servicii sociale dintr-un alt stat membru (în cazurile în care o astfel de structură nu este disponibilă în statul membru de origine);

53.  subliniază că este necesară o analiză mai aprofundată a potențialului pe care îl au investițiile de tip public-privat în oferta de servicii de îngrijire, având în vedere inițiativele existente la nivelul întreprinderilor pentru lucrătorii cu responsabilități de îngrijire a persoanelor cu dizabilități și a adulților;

54.  invită statele membre să adopte o abordare cuprinzătoare asupra tuturor tipurilor de servicii de îngrijire și să consolideze dispozițiile privind utilizarea eficientă și sinergică a instrumentelor financiare relevante ale UE în domeniul învățării pe tot parcursul vieții, al cercetării și al dezvoltării infrastructurii; încurajează statele membre să acorde prioritate finanțării pentru îngrijirea copiilor și îngrijirea pe termen lung, folosind instrumentele financiare disponibile în următorul cadru financiar multianual, și nu în ultimul rând FEIS, fondurile structurale și de investiții europene existente, cum ar fi FSE și Fondul european de dezvoltare regională, și FEADR; încurajează, de asemenea, statele membre să își distribuie mai eficient resursele, astfel încât să crească accesul la serviciile de îngrijire pentru grupurile defavorizate și vulnerabile și să mărească accesibilitatea acestora, precum și să conceapă modele de finanțare eficiente, inclusiv o finanțare orientată specific, care să asigure echilibrul corect între investițiile publice și cele private, în conformitate cu circumstanțele naționale și locale;

55.  invită Comisia să se asigure că EIGE dispune de resurse adecvate pentru a monitoriza dezvoltarea infrastructurii de îngrijire și implementarea politicilor privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și să analizeze dacă și în ce fel politicile contribuie la realizarea îmbunătățirilor dorite în ceea ce privește egalitatea de gen;

56.  salută decizia luată de o serie de state membre de a introduce stimulente fiscale pentru întreprinderile care oferă angajaților servicii de îngrijire a copiilor pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și cea privată a acestora;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(2) JO C 175, 15.6.2011, p. 8.
(3) JO L 59, 2.3.2013, p. 59.
(4) JO C 346, 27.9.2018, p. 6.
(5) JO C 331, 18.9.2018, p. 60.
(6) JO C 204, 13.6.2018, p. 76.
(7) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.
(8) JO C 66, 21.2.2018, p. 30.
(9) JO C 50, 9.2.2018, p. 15.
(10) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49.
(11) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 39.
(12) JO C 487, 28.12.2016, p. 7.
(13) JO C 12, 15.1.2015, p. 16.
(14) JO C 21, 21.1.2011, p. 39.
(15) Raportul din 2018 al Comisiei Europene privind egalitatea dintre bărbați și femei.
(16) Foaia de parcurs a Comisiei Europene pentru 2018, Centrul European de Strategie Politică (2017), „10 tendințe care transformă educația pe care o știm noi”.
(17) Eurofound, „Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efecte asupra carierelor tinerilor lucrători.”
(18) Date Eurostat pentru 2010. Raportul Comisiei din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană (2016).
(19) După cum a afirmat în Rezoluția sa legislativă din 20 octombrie 2010 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (JO C 70 E, 8.3.2012, p. 162).
(20) Sondajul european Eurofound privind calitatea vieții pentru 2016: raport de sinteză.
(21) JO C 75, 26.2.2016, p. 130.


Boala Lyme (borelioza)
PDF 125kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2018 referitoare la boala Lyme (borelioza) (2018/2774(RSP))
P8_TA(2018)0465B8-0514/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind boala Lyme (borelioza) (O-000088/2018 – B8-0417/2018),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere raportul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor referitor la o analiză sistematică a literaturii de specialitate cu privire la precizia de diagnosticare a testelor serologice pentru borelioza Lyme,

–  având în vedere reuniunea de consultare a rețelei de experți cu privire la supravegherea boreliozei Lyme în Uniunea Europeană, care a avut loc la Stockholm în ianuarie 2016,

–  având în vedere Decizia nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate(1),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât dreptul la sănătate este un drept fundamental recunoscut de tratatele europene, în special la articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

B.  întrucât boala Lyme, sau borelioza Lyme, este o boală bacteriană cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, care se transmite la om prin înțepătura unei căpușe, care este la rândul său contaminată de bacterie; întrucât boala Lyme este o boală infecțioasă întâlnită la om și la diferite specii de animale domestice și sălbatice;

C.  întrucât borelioza Lyme este cea mai comună boală zoonotică din Europa, estimându-se între 650 000 și 850 000 de cazuri, cu o incidență mai mare în Europa Centrală; întrucât infecția apare în sezonul de primăvară-vară (din aprilie până în octombrie), iar borelioza este recunoscută ca boală profesională pentru fermieri, lucrători din sectorul forestier și cercetători pe teren din țările în care este prezentă infecția;

D.  întrucât aria geografică a căpușelor infectate și a bolii pare să se extindă, fiind înregistrate cazuri inclusiv la altitudini și la latitudini mai mari, precum și în orașe și municipii; întrucât se suspectează că printre cauzele fenomenului se numără schimbarea destinației terenurilor, în special prin împădurirea terenurilor cel mai puțin fertile sau prin extinderea plantelor invazive, schimbările climatice, încălzirea globală, umiditatea excesivă și alte activități legate de comportamentul uman;

E.  întrucât nu există un consens european cu privire la tratarea, diagnosticarea și depistarea bolii Lyme, iar practicile naționale variază;

F.  întrucât înțepătura unei căpușe infectate și simptomele bolii Lyme pot trece neobservate sau, în unele cazuri, este posibil chiar ca boala să fie asimptomatică, putând duce uneori la complicații grave și la leziuni permanente la fel ca în cazul unei boli cronice, mai ales atunci când pacientul nu este diagnosticat cu promptitudine;

G.  întrucât o diagnosticare promptă mai fiabilă a bolii Lyme va reduce în mod semnificativ numărul de cazuri mai grave, îmbunătățind astfel calitatea vieții pacienților; întrucât se va reduce, de asemenea, povara financiară a acestei boli, conducând la economii de aproximativ 330 de milioane EUR în costuri de asistență medicală încă din primii 5 ani, potrivit managerilor proiectului de cercetare al UE DualDur;

H.  întrucât mulți pacienți nici nu sunt diagnosticați cu promptitudine, nici nu au acces la tratamente adecvate; întrucât ei se simt lipsiți de drepturi și ignorați de autoritățile publice, iar unii dintre ei continuă să prezinte simptome persistente, care pot conduce la boli cronice;

I.  întrucât, în prezent, nu există niciun vaccin disponibil pentru boala Lyme;

J.  întrucât nu se cunoaște impactul boreliozei Lyme în UE pentru că nu există statistici suficiente despre această boală și din cauza caracterului eterogen al definițiilor aplicate cazurilor, al metodelor de laborator utilizate și al sistemelor de supraveghere;

K.  întrucât nu există coduri ICD separate pentru stadiul precoce și cel avansat al bolii Lyme; întrucât nu există coduri ICD individuale pentru simptomele diferite întâlnite în stadiile avansate ale bolii Lyme;

L.  întrucât orientările privind practicile terapeutice redactate de ILADS (Societatea Internațională pentru Boala Lyme și Boli Asociate) și de IDSA (Societatea pentru Boli Infecțioase din America) diferă, iar diferențele dintre cele două abordări ale bolii afectează, de asemenea, practicile terapeutice din UE;

M.  întrucât nu se înțelege în profunzime mecanismul care transformă boala Lyme într-o boală cronică;

N.  întrucât personalul medical care se confruntă cu această problemă de sănătate, la fel ca și asociațiile pacienților și avertizorii de integritate au tras semnale de alarmă timp de aproape un deceniu;

O.  întrucât, deși este bine cunoscută în medicină, boala Lyme este încă insuficient de bine diagnosticată, în special din cauza dificultăților întâlnite în detectarea simptomelor și a lipsei unor teste de diagnosticare adecvate;

P.  întrucât testele de depistare utilizate pentru boala Lyme nu sunt întotdeauna în măsură să ofere rezultate precise, cum se întâmplă, de pildă, cu testul ELISA, care detectează doar câte o infecție o dată;

Q.  întrucât numeroși europeni sunt în permanență expuși riscului de a contracta boala Lyme ca urmare a profesiei lor (fermieri, silvicultori, cercetători și studenți implicați în cercetare pe teren - de exemplu, biologi, geologi, topografi sau arheologi);

R.  întrucât medicii urmează adesea recomandări depășite cu privire la boala Lyme, care nu țin seama suficient de evoluția cercetărilor,

1.  își exprimă îngrijorarea față de gradul alarmant de răspândire a bolii Lyme în rândul populației europene, dat fiind că, potrivit metodelor de recensământ folosite, aproximativ un milion de cetățeni suferă de această boală;

2.  reamintește că toate statele membre se confruntă, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu o escaladare a cazurilor de borelioză Lyme, ceea ce o ridică la rangul de problemă de sănătate europeană;

3.  salută fondurile alocate până în prezent de Uniune pentru cercetările privind detectarea din timp și tratarea în viitor a boreliozei Lyme (circa 16 milioane EUR prin proiecte precum ANTIDotE, ID-LYME și LYMEDIADEX);

4.  solicită să se aloce fonduri suplimentare pentru metodele de diagnosticare și tratare a bolii Lyme; încurajează, în acest scop, stimularea eforturilor de cercetare, atât în prin suplimentarea fondurilor alocate, cât și prin schimbul de date epidemiologice, inclusiv de date privind distribuția și prevalența genospeciilor patogene și nepatogene;

5.  face apel la extinderea cooperării internaționale în domeniul cercetării bolii Lyme;

6.  încurajează Comisia să colecteze cât mai multe informații posibil privind metodele de detectare a bolii Lyme și tratamentele administrate în statele membre;

7.  cere să se introducă raportarea obligatorie în toate statele membre afectate de boala Lyme;

8.  solicită Comisiei să faciliteze cooperarea și schimbul de bune practici între statele membre în monitorizarea, diagnosticarea și tratarea bolii Lyme;

9.  salută includerea de către unele state membre a bolii Lyme în sistemul lor național de supraveghere pe baza unei metodologii specifice;

10.  invită Comisia să creeze programe de supraveghere uniforme și să conlucreze cu statele membre pentru a facilita standardizarea testelor de diagnosticare și a tratamentelor; invită Comisia să recunoască boala Lyme drept boală profesională pentru lucrătorii din sectorul agriculturii și al silviculturii și pentru cercetătorii care își desfășoară activitatea pe teren (biologi, geologi, topografi sau arheologi);

11.  solicită măsuri individuale de prevenire și de control al populației de căpușe în statele membre pentru a zăgăzui răspândirea bacteriei Borrelia;

12.  solicită elaborarea unor orientări bazate pe dovezi cu privire la diagnosticarea clinică și de laborator a boreliozei Lyme; se pronunță în favoarea unor coduri ICD separate pentru stadiul precoce și cel avansat al bolii Lyme; solicită, de asemenea, introducerea unor coduri ICD individuale pentru diversele simptome prezente în stadiul avansat al bolii Lyme;

13.  îi cere Comisiei să publice orientări, bazate pe cele mai bune practici din UE, pentru formarea profesională a medicilor generaliști cu scopul de a facilita depistarea și diagnosticarea bolii Lyme;

14.  solicită statelor membre să extindă utilizarea examinărilor clinice astfel încât medicii să poată diagnostica boala Lyme chiar dacă testele serologice sunt negative, pentru a ajuta pacienții să depășească „blocajul terapeutic”;

15.  invită Comisia să evalueze amploarea fenomenului cu care se confruntă unii pacienți care pierd mult timp căutând un diagnostic corect și un tratament adecvat pentru boala Lyme, mai ales deplasările transfrontaliere ale pacienților în căutarea unui tratament și consecințele financiare ale acestora;

16.  cere să se conceapă și să se realizeze proiecte inovatoare care să poată contribui la îmbunătățirea colectării datelor și la creșterea eficacității activităților de informare și de sensibilizare;

17.  salută Decizia de punere în aplicare a Comisiei (UE) 2018/945 din 22 iunie 2018 privind bolile transmisibile și problemele de sănătate speciale conexe supuse supravegherii epidemiologice, precum și definițiile de caz relevante(2), care pune neuroborelioza Lyme pe lista bolilor transmisibile;

18.  semnalează că introducerea bolii Lyme în rețeaua europeană de supraveghere epidemiologică le permite pacienților să beneficieze de avantajele unui sistem de sănătate solid și structurat, care permite comunicarea permanentă între autoritățile naționale competente, identificarea rapidă și fiabilă a cazurilor de borelioză Lyme în Uniune, asistența reciprocă în domeniul analizării și interpretării datelor de supraveghere colectate și instalarea dispozitivelor necesare pentru a opri răspândirea acestei boli la oameni;

19.  invită statele membre, care vor putea să se bazeze pe sprijinul logistic al Comisiei, să pornească campanii de informare, sensibilizare și educare a populației și a tuturor celor vizați despre boala Lyme, în primul și în primul rând în regiunile cele mai afectate de răspândirea ei;

20.  invită Comisia să elaboreze un plan european de combatere a bolii Lyme, proporțional cu gravitatea acestei epidemii tăcute; încurajează crearea unei rețele europene pentru boala Lyme care să includă părțile interesate relevante;

21.  invită Comisia și statele membre să publice orientări comune de prevenire destinate persoanelor care prezintă un risc ridicat de infectare cu boala Lyme, cum ar fi lucrătorii în aer liber, precum și orientări standardizate de diagnosticare și de tratament;

22.  solicită Comisiei să introducă teste de prevenire, și o metodă pentru tratarea și monitorizarea rapidă a evoluției infecțiilor cu borelioză Lyme în rândul profesioniștilor din agricultură și silvicultură, precum și al cercetătorilor care colectează date pe teren;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 268, 3.10.1998, p. 1.
(2) JO L 170, 6.7.2018, p. 1.

Notă juridică - Politica de confidențialitate