Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 15 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și dispozițiile acestuia privind accesul la documentele instituțiilor Uniunii,

–  având în vedere articolul 228 din TFUE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 11,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (7) din Statutul Ombudsmanului European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la accesul public la documente [conform articolului 116 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] pentru anii 2014-2015(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare(5),

–  având în vedere articolele 2.6 și 2.7 din Documentul de contribuție al celei de LIX-a reuniuni a COSAC, adoptat la reuniunea plenară de la Sofia din 17-19 iunie 2018,

–  având în vedere raportul special al Ombudsmanului adresat Parlamentului European în urma anchetei strategice OI/2/2017/TE privind transparența procesului legislativ al Consiliului,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru petiții, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru petiții (A8-0420/2018),

A.  întrucât articolul 228 din TFUE și articolul 3 din Statutul Ombudsmanului permit Ombudsmanului să inițieze anchete pentru care consideră că există motive, fie pe baza unei plângeri, fie din proprie inițiativă;

B.  întrucât articolul 1 și articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevăd că, la nivelul Uniunii, deciziile trebuie luate într-un mod cât mai deschis și cât mai aproape de cetățeni;

C.  întrucât Parlamentul European, în calitate de instituție care reprezintă direct cetățenii, și Consiliul Uniunii Europene, reprezentând statele membre, sunt cele două componente ale sistemului legislativ european și constituie dubla sursă de legitimitate a Uniunii Europene;

D.  întrucât Parlamentul European lucrează cu un grad mare de transparență în procedura sa legislativă, inclusiv în etapa de comisii, permițând cetățenilor, mass-mediei și părților interesate să identifice în mod clar diferitele poziții din cadrul Parlamentului și originea propunerilor specifice, precum și să urmărească adoptarea deciziilor finale;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din TUE, Consiliul trebuie să se întrunească în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ;

F.  întrucât Consiliul adoptă foarte multe dintre deciziile care ar putea fi adoptate prin vot cu majoritate calificată (VMC) prin consens și fără a recurge la un vot formal;

G.  întrucât, la 10 martie 2017, Ombudsmanul a lansat o anchetă privind transparența discuțiilor legislative din cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului, adresând Consiliului 14 întrebări, și lansând o consultare publică;

H.  întrucât, în urma anchetei, Ombudsmanul a constatat că lipsa de transparență a Consiliului în privința accesului public la documentele sale legislative și practicile sale curente în ceea ce privește transparența procesului său decizional - în special în etapa pregătitoare de la nivelul Coreperului și al grupurilor de lucru - constituie o administrare defectuoasă;

I.  întrucât, la 9 februarie 2018, Ombudsmanul a formulat șase sugestii de îmbunătățire și trei recomandări specifice adresate Consiliului cu privire la transparența grupurilor sale de pregătire, și a solicitat un răspuns din partea Consiliului;

J.  întrucât Consiliul nu a răspuns la recomandările incluse în raportul Ombudsmanului în termenul de trei luni prevăzut de lege, și dată fiind importanța transparenței legislative, Ombudsmanul a decis să nu acorde Consiliului nicio prelungire dincolo de acest termen și a prezentat raportul Parlamentului;

1.  este profund îngrijorat de faptul că una dintre criticile recurente la adresa Uniunii Europene se referă la deficitul democratic al acesteia; subliniază, prin urmare, că faptul că una dintre principalele sale trei instituții ia decizii fără transparența care este de așteptat de la o instituție democratică este în detrimentul ambițiosului proiect european;

2.  are convingerea fermă că un proces decizional complet democratic și foarte transparent la nivel european este indispensabil pentru a spori încrederea cetățenilor în proiectul european și în instituțiile UE, în special în perioada premergătoare alegerilor europene din mai 2019, și este, prin urmare, hotărât să consolideze responsabilitatea democratică a tuturor instituțiilor UE;

3.  susține punctul de vedere al Ombudsmanului, conform căruia este o cerință legală în temeiul tratatelor și o cerință democratică fundamentală ca cetățenii să poată înțelege și urmări în detaliu evoluția legislației și să poată lua parte la aceasta;

4.  accentuează faptul că un nivel ridicat de transparență a procesului legislativ este esențial pentru a permite cetățenilor, mass-mediei și părților interesate să tragă la răspundere atât reprezentanții aleși, cât și guvernele;

5.  consideră că un nivel ridicat de transparență reprezintă o măsură de protecție împotriva răspândirii speculațiilor, a știrilor false și a teoriilor conspirației, asigurând o bază factuală pentru respingerea în mod public a unor astfel de afirmații;

6.  reamintește că Parlamentul European reprezintă interesele cetățenilor europeni într-un mod deschis și transparent, astfel cum a fost confirmat de către Ombudsman, și ia act de progresele înregistrate de Comisie în ceea ce privește îmbunătățirea standardelor sale în materie de transparență; regretă faptul că Consiliul nu respectă încă standarde comparabile;

7.  evidențiază faptul că activitatea grupurilor de lucru ale Consiliului, și anume Comitetele Reprezentanților Permanenți (Coreper I + II) și peste 150 de grupuri de lucru reprezintă o parte integrantă din procedura decizională a Consiliului;

8.  regretă faptul că, spre deosebire de reuniunile comisiilor parlamentare din Parlament, reuniunile grupurilor de pregătire ale Consiliului, precum și majoritatea dezbaterilor din Consiliu se desfășoară cu ușile închise; consideră că cetățenii, mass-media și părțile interesate trebuie să aibă acces, prin mijloace corespunzătoare, la reuniunile Consiliului și ale grupurilor sale de pregătire, inclusiv prin livestreaming și webstreaming, și că procesele-verbale ale respectivelor reuniuni ar trebui să fie publicate pentru a asigura un grad ridicat de transparență în procesul legislativ la nivelul ambelor componente ale sistemului legislativ european; subliniază faptul că, în conformitate cu principiul legitimității democratice, ambele componente ale sistemului legislativ european ar trebui să poată fi trase la răspundere de către cetățeni pentru acțiunile lor;

9.  regretă faptul că Consiliul nu publică în mod proactiv majoritatea documentelor referitoare la dosarele legislative, astfel că cetățenii nu știu ce documente există efectiv, situație care îi împiedică să își exercite dreptul de a solicita acces la documente; regretă faptul că informațiile disponibile cu privire la documentele legislative sunt prezentate de Consiliu într-un registru incomplet și greu de folosit; invită Consiliul să înscrie în registrul său public toate documentele referitoare la dosarele legislative, indiferent de formatul acestora și de clasificarea lor; ia act, în acest sens, de eforturile depuse de Comisie, Parlament și Consiliu pentru a crea o bază de date comună pentru dosarele legislative și subliniază că toate cele trei instituții au responsabilitatea de finaliza rapid acest proiect;

10.  consideră că practica Consiliului de clasificare sistematică a documentelor referitoare la dosare legislative, distribuite în cadrul grupurilor sale de pregătire, ca „LIMITE” reprezintă o încălcare a jurisprudenței(6) Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a cerinței legale conform căreia accesul publicului la documentele legislative trebuie să fie cât mai larg; invită Consiliul să pună pe deplin în aplicare hotărârile CJUE și să elimine inconsecvențele și practicile divergente încă existente; reamintește că nu există un temei juridic solid pentru marcajul „LIMITE” și consideră că orientările interne ale Consiliului ar trebui revizuite pentru a garanta că marcajul „LIMITE” nu poate fi aplicat documentelor decât în cazuri justificate corespunzător, în conformitate cu jurisprudența CJUE;

11.  regretă faptul că, în urma hotărârii CJUE în cauza Access Info din 2013, Coreper a decis, ca regulă, că autorul documentului ar trebui să înregistreze „dacă este cazul” numele statelor membre din documentele legate de proceduri legislative aflate în desfășurare; consideră inacceptabil faptul că pozițiile adoptate de fiecare stat membru în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului nu sunt nici publicate, nici înregistrate în mod sistematic, ceea ce înseamnă că este imposibil ca cetățenii, mass-media și părțile interesate să controleze efectiv comportamentul guvernelor lor alese;

12.  evidențiază faptul că această lipsă de informații împiedică, de asemenea, parlamentele naționale să controleze acțiunile guvernelor naționale în cadrul Consiliului, ceea ce este funcția esențială a parlamentelor naționale în procedura legislativă a UE, și permite membrilor guvernelor naționale să se distanțeze în sfera națională de decizii de la nivelul european pe care chiar ei le-au pregătit și le-au adoptat; consideră că această practică este în contradicție cu spiritul tratatelor și că este iresponsabil din partea membrilor guvernelor naționale să submineze încrederea în Uniunea Europeană, „dând vina pe Bruxelles” pentru luarea unor decizii la care chiar ei au participat; consideră că o înregistrare sistematică a pozițiilor adoptate de statele membre în grupurile de pregătire ale Consiliului ar reprezenta o descurajare a acestei practici, care trebuie să ia sfârșit imediat; observă că această practică este utilizată de politicieni care urmăresc să știrbească legitimitatea UE în fața publicului;

13.  consideră că este incompatibil cu principiile democratice faptul că, la negocierile interinstituționale dintre colegiuitori, lipsa de transparență din cadrul Consiliului conduce la un dezechilibru în ceea ce privește informațiile disponibile și astfel la un avantaj structural al Consiliului asupra Parlamentului; își reiterează solicitarea de a se îmbunătăți schimbul de documente și informații între Parlament și Consiliu și de a se acorda reprezentanților Parlamentului acces, în calitate de observatori, la reuniunile Consiliului și ale organelor sale, în special în ceea ce privește legislația, într-un mod echivalent cu accesul pe care Parlamentul îl acordă Consiliului la reuniunile sale;

14.  reamintește că, în urma anchetei strategice privind transparența în cadrul trilogurilor, recomandările nu fost puse în aplicare, în mare parte din cauza reticenței Consiliului; consideră că un nivel ridicat de transparență ar trebui să se aplice trilogurilor, luând în considerare faptul că acestea au devenit o practică comună pentru încheierea unor acorduri privind dosarele legislative; consideră că aceasta ar trebui să includă publicarea documentelor relevante în mod proactiv, stabilirea unui calendar interinstituțional și o regulă generală conform căreia negocierile să nu poată începe decât după adoptarea mandatelor publice, în conformitate cu principiile publicității și transparenței, inerente procesului legislativ al UE;

15.  solicită Consiliului, care este unul dintre cele două elemente componente ale sistemului legislativ european, să își alinieze metodele de lucru la standardele unei democrații parlamentare și participative, conform prevederilor din tratate, mai degrabă decât să funcționeze ca un forum diplomatic, aceasta nefiind funcția pentru care este destinat;

16.  este de părere că, prin elaborarea sau prestabilirea unor decizii economice și financiare cuprinzătoare în formate informale, precum Eurogrupul și summitul euro, guvernele statelor membre îi privează pe cetățeni de dreptul lor de informare și eludează standardele în materie de transparență, precum și controlul democratic corespunzător; insistă ca legislația UE în materie de transparență și acces la documente să fie aplicată, fără întârziere, organismelor informale și grupurilor de pregătire din cadrul Consiliului, în special Eurogrupului, Grupului de lucru pentru Eurogrup, Comitetului pentru servicii financiare și Comitetului economic și financiar; solicită ca Eurogrupul să fie formalizat pe deplin cu ocazia următoarei revizuiri a tratatelor, pentru a garanta accesul public și controlul parlamentar adecvate;

17.   își reiterează solicitarea de a transforma Consiliul într-o adevărată cameră legislativă, creându-se astfel un sistem legislativ bicameral veritabil alcătuit din Consiliu și Parlament, Comisia reprezentând organul executiv; sugerează implicarea formațiunilor legislative specializate ale Consiliului, care sunt active în prezent, în calitate de grupuri de pregătire pentru un Consiliu legislativ unic, care s-ar reuni, toate, în public, în mod similar cu funcționarea comisiilor din Parlamentul European, iar toate deciziile legislative finale ale Consiliului ar fi luate în cadrul Consiliului legislativ unic;

18.  consideră că votul public este o caracteristică fundamentală a procesului decizional democratic; recomandă Consiliului să recurgă la VMC, și să se abțină, atunci când este posibil, de la practica luării deciziilor prin consens, și, prin urmare, fără vot formal public;

19.  sprijină pe deplin recomandările Ombudsmanului European adresate Consiliului și îndeamnă Consiliul să ia, cel puțin, toate măsurile necesare pentru a pune cât mai rapid în aplicare recomandările Ombudsmanului, și anume:

20.  consideră că referirile la secretul profesional nu pot fi utilizate pentru a împiedica în mod sistematic înregistrarea și publicarea documentelor;

21.  ia act de declarația făcută de președinția austriacă în fața comisiei pentru afaceri constituționale și a comisiei pentru petiții, în reuniune comună, referitoare la faptul că Parlamentul European trebuie să fie informat constant în legătură cu procesul de reflecție în curs la Consiliu cu privire la modalitățile de îmbunătățire a normelor și procedurilor sale în materie de transparență legislativă, și de disponibilitatea președinției de a colabora cu Parlamentul la nivelul adecvat pentru o reflecție comună cu privire la acele teme care necesită o coordonare interinstituțională și regretă faptul că nicio contribuție nu a fost prezentată Parlamentului până acum;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Ombudsmanului European, Consiliului European, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 145, 31.5.2001, p. 43. (2) JO C 66, 21.2.2018, p. 23. (3) JO C 252, 18.7.2018, p. 215. (4) JO C 337, 20.9.2018, p. 120. (5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0225. (6) Referitor la principiul accesului cât mai larg al publicului, a se vedea: cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul [2008] ECLI:EU:C:2008:374, punctul 34; cauza C-280/11 P, Consiliul/Access Info Europe [2013] ECLI:EU:C:2013:671, punctul 27; și cauza T-540/15 P, De Capitani/Parlamentul [2018] ECLI:EU:C:2018:167, punctul 80.