Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere(1),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 114 și 168,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(2),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 6 iunie 2011 privind trecerea la sisteme de sănătate moderne, reactive și sustenabile(4),

–  având în vedere programele de sănătate multianuale pentru perioadele 2003-2008(5), 2008-2013(6) și, respectiv, 2014-2020(7)

–  având în vedere rapoartele Comisiei din 4 septembrie 2015 și 21 septembrie 2018 privind funcționarea Directivei privind asistența medicală transfrontalieră (COM(2015)0421, COM(2018)0651),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 aprilie 2018 privind modalitățile de a face posibilă transformarea digitală a serviciilor de sănătate și de asistență în cadrul pieței unice digitale, autonomizarea cetățenilor și construirea unei societăți mai sănătoase (COM(2018)0233),

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 iulie 2018 privind datele din statele membre referitoare la asistența medicală transfrontalieră a pacienților în anul 2016(8),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2011/890/UE din 22 decembrie 2011 de stabilire a normelor pentru înființarea, gestionarea și funcționarea rețelei de autorități naționale responsabile cu e-sănătatea(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Planul de acțiune privind e-sănătatea 2012-2020, în special dimensiunea transfrontalieră explicită (COM(2012)0736),

–  având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei realizată de către Comisie a Planului de acțiune privind e-sănătatea 2012-2020 (COM(2017)0586),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2008 privind bolile rare (COM(2008)0679) și Recomandarea Consiliului din 8 iunie 2009 privind o acțiune în domeniul bolilor rare(10),

–  având în vedere raportul Comisiei din 5 septembrie 2014 privind punerea în aplicare a Comunicării privind bolile rare (COM(2014)0548),

–  având în vedere Recomandările Comitetului de experți al Uniunii Europene privind bolile rare (EUCERD) cu privire la rețele europene de referință privind bolile rare, din 31 ianuarie 2013, și actul adițional la acestea din 10 iunie 2015,

–  având în vedere documentul de referință din mai 2018 al Curții de Conturi privind asistența medicală transfrontalieră în UE(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017 intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (COM(2017)0534),

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale(12),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0046/2019),

A.  întrucât existența unor sistemele de sănătate la prețuri accesibile pentru toți în UE și în statele membre este esențială pentru asigurarea unui nivel ridicat de sănătate publică, de protecție socială, de coeziune socială și de justiție socială, prin menținerea și garantarea accesului universal și întrucât calitatea vieții pacienților este recunoscută drept o componentă importantă a evaluării raportului dintre costuri și eficiență;

B.  întrucât Directiva 2011/24/UE (denumită în continuare „directiva”), în conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din TFUE, respectă libertatea fiecărui stat membru de a lua deciziile adecvate în materie de asistență medicală și nu interferează și nu subminează opțiunile etice fundamentale ale autorităților competente din statele membre; întrucât există diferențe între serviciile respective furnizate în statele membre, precum și în modul în care acestea sunt finanțate; întrucât directiva oferă cetățenilor europeni alte opțiuni de asistență medicală, în plus față de cele disponibile în țările lor;

C.  întrucât sănătatea poate fi considerată un drept fundamental în conformitate cu articolul 2 (dreptul la viață) și cu articolul 35 (protecția sănătății) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

D.  întrucât sistemele de sănătate din UE se confruntă cu provocări din cauza îmbătrânirii populației, a constrângerilor bugetare, a incidenței bolilor cronice și rare, a dificultăților care rezultă din asigurarea asistenței medicale de bază în zonele rurale și din cauza prețurilor ridicate la medicamente; întrucât, pentru a asigura disponibilitatea medicamentelor esențiale, statele membre au responsabilitatea de a întocmi, de a ține și de a actualiza catalogul cu medicamente pentru care se înregistrează penurie;

E.  întrucât asistența medicală de care cetățenii au nevoie uneori poate fi furnizată cel mai bine într-un alt stat membru, din motive de proximitate, acces facil, caracter specializat al îngrijirilor medicale sau din cauza lipsei de capacitate, cum ar fi penuria de medicamente esențiale în statul lor membru;

F.  întrucât rezultatele raportului privind funcționarea directivei arată că, în 2015, nu toate statele membre puseseră în aplicare directiva în totalitate sau în mod corect;

G.  întrucât sectorul sănătății este o parte vitală a economiei UE, reprezentând 10 % din PIB-ul său, cifră care ar putea crește la 12,6 % până în 2060 datorită factorilor socioeconomici;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 20 din directivă, Comisia are obligația ca, o dată la trei ani, să prezinte un raport privind aplicarea directivei; întrucât Comisia ar trebui să evalueze în mod constant și să prezinte informații periodice cu privire la fluxurile de pacienți, la dimensiunile administrative, sociale și financiare ale mobilității pacienților și la funcționarea rețelelor europene de referință (RER) și a punctelor naționale de contact;

I.  întrucât, potrivit Raportului Comisiei din 21 septembrie 2018 privind punerea în aplicare a directivei, pacienții au în continuare dificultăți în a afla modul în care își pot exercita drepturile de a beneficia de asistență medicală transfrontalieră; întrucât este necesar să existe mai multă claritate și transparență în ceea ce privește condițiile în care furnizorii de servicii medicale își desfășoară activitatea, pentru a asigura mobilitatea pacienților în condiții de siguranță;

J.  întrucât în Comunicarea Comisiei privind e-sănătatea din 25 aprilie 2018 se constată că sistemele de sănătate și de asistență medicală necesită reforme și soluții inovatoare pentru a deveni mai reziliente, mai accesibile și mai eficace; întrucât, prin urmare, utilizarea de noi tehnologii și instrumente digitale ar trebui să fie consolidată pentru a crește calitatea și sustenabilitatea serviciilor de îngrijiri medicale;

K.  întrucât directiva prevede un temei juridic clar pentru cooperarea și colaborarea europeană în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale (HTA), e-sănătatea, bolile rare și standardele de siguranță și de calitate ale serviciilor și produselor de asistență medicală;

L.  întrucât cetățenii UE au dreptul de a avea acces la îngrijiri specializate în statul lor membru; întrucât, totuși, numărul pacienților care își folosesc dreptul la asistență medicală transfrontalieră, astfel cum este prevăzut în directivă, inclusiv la teste medicale preventive, investigații scanner și controale de sănătate, este în creștere foarte lentă;

M.  întrucât programele de vaccinare nu sunt acoperite de directivă, deși reprezintă una dintre politicile cele mai eficiente ale UE și date fiind dificultățile cu care se confruntă cetățenii din unele state membre în a avea acces la vaccinuri;

N.  întrucât nu toate statele membre au fost în măsură să furnizeze date sau informații cu privire la pacienții care călătoresc în străinătate și întrucât colectarea datelor nu este întotdeauna comparabilă de la un stat membru la altul;

O.  întrucât 83 % dintre persoanele intervievate în cadrul unei consultări recente a Comisiei au aprobat divulgarea datelor medicale în scopul efectuării de cercetări și al îmbunătățirii condițiilor medicale ale pacienților(13); întrucât orice viitoare integrare a sistemelor de sănătate trebuie ca, din punct de vedere digital, să garanteze că sistemele de sănătate și pacienții sunt custozii și administratorii finali ai acestor informații, pentru a asigura echitatea, durabilitatea și siguranța pacienților;

P.  întrucât mobilitatea pacienților în UE care intră în domeniul de aplicare al directivei rămâne relativ scăzută și nu a avut un impact bugetar semnificativ asupra sustenabilității sistemelor naționale de sănătate;

Q.  întrucât statele membre sunt responsabile pentru furnizarea accesului la asistența medicală de care au nevoie oamenii și pentru asigurarea rambursării costurilor relevante; întrucât serviciile naționale de sănătate ale statelor membre sunt responsabile cu stabilirea criteriilor care permit cetățenilor să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru; întrucât, într-un număr considerabil de state membre, obstacolele cu care se confruntă pacienții atunci când intră în contact cu sistemele de sănătate rămân semnificative; întrucât sarcinile administrative ar putea genera întârzieri la rambursări; întrucât acest lucru nu face decât să aprofundeze fragmentarea accesului la servicii și, prin urmare, ar trebui să fie îmbunătățit prin coordonare între statele membre;

R.  întrucât cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS) este reglementat de Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială, iar punerea sa în practică variază foarte mult de la un stat membru la altul; întrucât o punere în practică uniformă a CEASS și o mai bună coordonare între statele membre sunt esențiale pentru reducerea sarcinilor administrative existente și pentru garantarea rambursării rapide și fără discriminare a pacienților, garantând totodată libera circulație a cetățenilor UE;

S.  întrucât pacienții încă se confruntă cu dificultăți practice și juridice atunci când utilizează rețete medicale în alte state membre;

T.  întrucât rolul punctelor naționale de contact (PNC) este de a se asigura că pacienții primesc informațiile corecte pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză;

U.  întrucât PNC nu sunt încă suficient de cunoscute public, iar ceea ce are impact asupra eficacității lor; întrucât eficiența și raza de acțiune a PNC depind de sprijinul pe care îl primesc atât de la UE, cât și de la statele membre, de canalele de comunicare, de schimbul de bune practici și de informații, inclusiv de informații de contact, și de orientările stabilite privind trimiterea pacienților;

V.  întrucât există diferențe mari între diferitele PNC în ceea ce privește funcționarea, accesibilitatea, vizibilitatea și alocarea resurselor, în ceea ce privește atât calitatea, cât și cantitatea;

W.  întrucât, potrivit unui sondaj Eurobarometru din mai 2015(14), pacienții nu sunt suficient informați cu privire la drepturile lor de asistență medicală transfrontalieră, iar mai puțin de 20 % dintre cetățeni se simt bine informați;

X.  întrucât asistența medicală transfrontalieră va fi eficientă numai dacă pacienții, îngrijitorii, cadrele medicale și alte părți interesate vor fi bine informate cu privire la aceasta și dacă normele aplicabile sunt ușor disponibile și accesibile pentru toți;

Y.  întrucât pacienții, îngrijitorii și cadrele medicale se confruntă în continuare cu un deficit important de informații în ceea ce privește drepturile pacienților, în general, și în ceea ce privește drepturile prevăzute în temeiul directivei, în special;

Z.  întrucât cadrele medicale se ocupă de aspecte foarte sensibile legate de pacienți, care necesită o comunicare clară și ușor de înțeles; întrucât barierele lingvistice ar putea împiedica transferul de informații între cadrele medicale și pacienții acestora;

AA.  întrucât există o marjă considerabilă pentru îmbunătățirea și simplificarea procedurilor de rambursare în mai multe state membre, în special în ceea ce privește rețetele medicale, medicamentele orfane, medicamentele cu compuși farmaceutici și terapiile și procedurile de monitorizare;

AB.  întrucât în șase state membre și în Norvegia nu există în prezent niciun fel de sisteme de autorizare prealabilă, oferindu-li-se pacienților libertatea de a alege și reducându-se sarcinile administrative;

AC.  întrucât există o serie de acorduri bilaterale între state și regiuni învecinate care ar putea servi ca bază pentru cele mai bune practici de a dezvolta în continuare asistența medicală transfrontalieră peste tot în UE,

Punerea în aplicare

1.  salută acțiunile întreprinse de Comisie pentru a evalua dacă statele membre au transpus directiva în mod corect;

2.  ia act de beneficiile aduse de directivă în ceea ce privește clarificarea normelor privind asistența medicală transfrontalieră și asigurarea accesului la asistență medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate în Uniune, precum și în facilitarea mobilității pacienților, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție; își exprimă dezamăgirea față de faptul că un număr semnificativ de state membre nu au pus în mod eficient în aplicare cerințele de garantare a drepturilor pacienților; îndeamnă, prin urmare, statele membre să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a directivei, garantând un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, care să contribuie la îmbunătățirea sănătății cetățenilor, respectând totodată principiul liberei circulații a persoanelor în cadrul pieței interne;

3.  invită Comisia să realizeze rapoartele sale trienale de evaluare referitoare la modul de funcționare a directivei și să le prezinte ulterior Parlamentului și Consiliului; subliniază importanța colectării de informații, în scopuri statistice, cu privire la pacienții care călătoresc în străinătate pentru tratament și a analizării motivelor pentru care pacienții se deplasează în alte țări; solicită, de asemenea, Comisiei ca, atunci când este posibil, să publice anual defalcarea prestațiilor furnizate și a sumelor totale rambursate de fiecare stat membru pentru prestații transfrontaliere de sănătate;

4.  invită Comisia să introducă în evaluarea sa privind raportul costuri-eficacitate al punerii în aplicare a directivei factori precum calitatea vieții pacienților și rezultatele serviciilor de îngrijire medicală;

5.  reamintește statelor membre angajamentul lor de a furniza Comisiei asistență și toate informațiile necesare de care dispun, în scopul efectuării evaluării și pregătirii rapoartelor menționate anterior;

6.  invită Comisia să stabilească orientări pentru punerea în aplicare, în special în domeniile în care directiva și regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială interacționează, și să asigure o mai bună coordonare, în acest sens, între toate părțile interesate relevante din cadrul instituțiilor;

7.  subliniază că statele membre ar trebui să transpună directiva în mod corect pentru a asigura asistență medicală transfrontalieră de înaltă calitate și accesibilă pentru pacienți, în deplină conformitate cu termenele de punere în aplicare prevăzute în legislație; recunoaște că se pot aduce îmbunătățiri specifice în ceea ce privește accesul la medicamentele prescrise și continuitatea tratamentului; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de extinde scopul directivei pentru a include programe de vaccinare;

8.  ia act cu satisfacție de impactul pozitiv al unor inițiative precum cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), care este emis gratuit și care permite oricărei persoane care este asigurată sau acoperită de un sistem statutar de securitate socială să beneficieze de tratament medical într-un alt stat membru, gratuit sau la costuri reduse; subliniază importanța unei cooperări de succes între instituții pentru a evita utilizarea abuzivă a CEASS;

9.  subliniază că este necesar să se asigure claritate și transparență în ceea ce privește condițiile în care furnizorii de servicii medicale își desfășoară activitatea; subliniază că este importat ca furnizorii de servicii de sănătate și cadrele medicale să aibă asigurare de răspundere civilă profesională, astfel cum se prevede în directivă, precum și în Directiva 2005/36/CE, pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de sănătate și a crește gradul de protecție a pacienților;

Finanțare

10.  subliniază că finanțarea asistenței medicale transfrontaliere este o chestiune ce revine statelor membre, care rambursează costurile în conformitate cu normele stabilite; reamintește, în plus, că prin programele de sănătate Comisia susține cooperarea menționată în capitolul IV din directivă;

11.  își exprimă, în acest sens, profunda îngrijorare cu privire la reducerea propusă a finanțării pentru programul din domeniul sănătății; își reiterează apelul pentru ca programul din domeniul sănătății să fie reinstituit ca program autonom solid și cu o finanțare sporită în următorul cadru financiar multianual (CFM) 2021-2027, pentru a se implementa obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU în materie de sănătate publică, sisteme de sănătate și probleme de mediu, pentru a asigura o politică de sănătate ambițioasă, cu accent pe problemele de la nivel transfrontalier, marcată în special de o intensificare considerabilă a eforturilor comune ale UE în lupta împotriva cancerului, în prevenirea, depistarea timpurie și gestionarea bolilor cronice și a bolilor rare, inclusiv a bolilor genetice și pandemice și a tipurilor rare de cancer, în combaterea rezistenței antimicrobiene și în facilitarea accesului la asistența medicală transfrontalieră;

12.  subliniază importanța Fondului social european, a fondului structural și de investiții europene pentru sănătate și a Fondului european de dezvoltare regională, inclusiv a programului Interreg, pentru îmbunătățirea serviciilor de sănătate și pentru reducerea inegalităților dintre regiuni și dintre grupurile sociale din statele membre în ceea ce privește sănătatea; solicită ca, în următorul CFM, fondurile structurale și de coeziune să fie utilizate, de asemenea, pentru a îmbunătăți și a facilita asistența medicală transfrontalieră;

Mobilitatea pacienților

13.  constată că există patru motive pentru mobilitatea redusă a pacienților: (i) unele state membre au pus în aplicare directiva destul de târziu; (ii) informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor generale de rambursare este la un nivel extrem de scăzut; (iii) unele state membre au ridicat anumite bariere care limitează asistența medicală transfrontalieră, cum ar fi sarcinile administrative, și (iv) informațiile privind pacienții care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru pe baza directivei lipsesc sau sunt incomplete;

14.  constată că unele sisteme de autorizare prealabilă par a fi nejustificat de complicate și/sau restrictive, dat fiind numărul de cereri din fiecare an; solicită Comisiei să continue dialogurile structurate cu statele membre, oferind o mai mare claritate în ceea ce privește cazurile în care este necesară autorizarea prealabilă și condițiile asociate de rambursare;

15.  solicită Comisiei să elaboreze orientări destinate statelor membre pentru ca, în cazul în care este necesară o autorizație prealabilă, să li se permită pacienților să compare tratamentul în străinătate cu cel disponibil în statul lor membru, principiul director fiind eficacitatea costurilor pentru pacienți;

16.  reamintește statelor membre că orice limitare privind aplicarea directivei, cum ar fi cerințele de autorizare prealabilă sau limitările privind rambursarea, ar trebui să fie necesară și proporțională și să nu dea naștere unei discriminări arbitrare sau sociale, nu trebuie să creeze obstacole nejustificate în calea liberei circulații a pacienților și a serviciilor și nici o sarcină excesivă pentru sistemele naționale de sănătate publică; invită statele membre să ia în considerare dificultățile cu care se confruntă pacienții cu venituri mici puși în situația de a plăti în avans pentru tratament medical transfrontalier; ia act de faptul că sistemele de autorizare prealabilă au rolul de a le permite statelor membre să planifice și să protejeze pacienții împotriva tratamentelor care dau naștere unor preocupări serioase și specifice legate de calitatea sau siguranța îngrijirii;

17.  constată cu îngrijorare că, în anumite state membre, societățile de asigurări au aplicat discriminări arbitrare sau obstacole nejustificate în calea liberei circulații a pacienților și a serviciilor, cu consecințe financiare negative pentru pacienți;

18.  îndeamnă statele membre să notifice Comisia cu privire la orice decizie de a introduce restricții în ceea ce privește rambursarea costurilor în temeiul articolul 7 alineatul (9) din directivă, prezentându-și motivele în acest sens;

19.  regretă faptul că unele state membre acordă ocazional niveluri mai scăzute de rambursare pentru asistența medicală transfrontalieră furnizată de furnizori de servicii medicale privați sau necontractați de pe teritoriul lor decât pentru asistenta medicală transfrontalieră acordată de furnizorii de servicii medicale publici sau contractați; consideră că ar trebui garantată rambursarea pentru asistența medicală privată la același nivel cu cea pentru asistența medicală publică, cu condiția să fie asigurate calitatea și siguranța îngrijirii;

20.  invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a evalua, a realinia și a simplifica în mod semnificativ procedurile de rambursare pentru pacienții care primesc asistență medicală transfrontalieră, inclusiv prin clarificarea rambursării îngrijirilor medicale și a procedurilor de monitorizare, precum și să înființeze birouri de coordonare de tip „ghișeu unic” la asigurătorii de sănătate relevanți;

21.  regretă faptul că aplicarea directivei în ceea ce privește telemedicina - serviciile de sănătate furnizate la distanță - a condus la o anumită lipsă de claritate în ceea ce privește sistemele de rambursare, deoarece unele state membre rambursează sau oferă consultații cu medici generaliști sau specializați la distanță, în timp ce altele nu; invită Comisia să sprijine adoptarea normelor privind rambursarea, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și cu articolul 4 alineatul (1), astfel încât acestea să se aplice și în cazul telemedicinii, după caz; încurajează statele membre să își alinieze abordările în materie de rambursare a telemedicinii;

Regiunile de frontieră

22.  încurajează statele membre și regiunile de frontieră să aprofundeze cooperarea în domeniul asistenței medicale transfrontaliere, într-un mod eficient și sustenabil din punct de vedere financiar, inclusiv prin furnizarea de informații accesibile, suficiente și ușor de înțeles, pentru a asigura cea mai bună asistență posibilă pentru pacienți; solicită Comisiei să sprijine și să stimuleze schimbul structural de bune practici între regiunile de frontieră; încurajează statele membre să utilizeze aceste bune practici pentru a îmbunătăți asistența medicală și în alte regiuni;

23.  salută propunerea Comisiei de a consolida coeziunea dintre regiunile de frontieră prin abordarea unora dintre obstacolele juridice și administrative cu care se confruntă și prin crearea unui mecanism transfrontalier al UE;

Informațiile pentru pacienți

24.  reamintește rolul esențial al PNC în furnizarea de informații către pacienți și în a-i ajuta să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la solicitarea de asistență medicală în străinătate în UE; invită Comisia și statele membre să investească în continuare în dezvoltarea și promovarea unor PNC accesibile și foarte vizibile și a unor platforme de e-sănătate destinate pacienților, care să le ofere pacienților și cadrelor medicale informații ușor de utilizat, accesibile electronic, fără bariere și în mai multe limbi;

25.  recomandă Comisiei ca, împreună cu organizațiile de pacienți, să elaboreze orientări privind funcționarea PNC, pentru a facilita și mai mult și a îmbunătăți în mod semnificativ modul în care acestea fac schimb de informații și practici în mod sistematic, cu scopul de a elabora proceduri, formulare sau manuale armonizate, simplificate și ușor de utilizat de către pacienți și de a stabili o legătură între PNC și sursele de informații și expertiză disponibile în statele membre;

26.  invită statele membre să asigure fonduri suficiente pentru punctele lor naționale de contact, pentru a fi în măsură să elaboreze informații cuprinzătoare și solicită Comisiei să intensifice cooperarea dintre PNC din întreaga Uniune;

27.  subliniază potențialul serviciilor de e-sănătate de a îmbunătăți accesul pacienților la informațiile cu privire la posibilitățile de asistență medicală transfrontalieră și la drepturile pacienților în temeiul directivei;

28.  solicită statelor membre să îndemne furnizorii de servicii medicale și spitalele să pună în prealabil la dispoziția pacienților o estimare corectă și la zi a costului tratamentului în străinătate, inclusiv al medicamentelor, al onorariilor, al cazării peste noapte și al taxelor suplimentare;

29.  solicită Comisiei să clarifice, în interesul experților naționali și prin intermediul campaniilor de informare, complexitatea situației juridice actuale care rezultă din interacțiunea dintre directivă și regulamentul privind coordonarea securității sociale;

30.  solicită Comisiei să organizeze, în colaborare cu autoritățile naționale competente, PNC, RER, organizațiile de pacienți și rețelele cadrelor medicale, campanii publice de informare ample, inclusiv prin exploatarea de noi oportunități digitale, care ar trebui să fie concepute pentru a promova informarea structurală cu privire la drepturile și obligațiile pacienților în temeiul directivei;

31.  invită Comisia să încurajeze statele membre să facă mai accesibile informațiile privind procedurile prin care pacienții pot depune plângeri în cazurile în care drepturile lor în temeiul directivei nu au fost respectate sau chiar au fost încălcate;

32.  recomandă Comisiei să elaboreze orientări cu privire la tipul de informații pe care ar trebui să le ofere PNC, în special lista tratamentelor care fac obiectul autorizării prealabile și a celor care nu fac obiectul unei astfel de autorizări, criteriile aplicate și procedurile în vigoare;

33.  invită Comisia și statele membre să evalueze necesitatea de a identifica motivele pentru care trebuie să se acorde acces la asistența medicală transfrontalieră, astfel încât să se garanteze libera circulație, dar ca asistența medicală să nu devină un scop în sine atât timp cât organizarea sistemelor de sănătate intră în sfera de competență națională;

34.  încurajează Comisia să promoveze o cooperare sporită între autoritățile statelor membre în general, nu numai prin punctele naționale de contact și să evalueze în continuare beneficiile inițiativelor existente de cooperare, în special în regiunile transfrontaliere, garantând accesul la asistență medicală sigură, de înaltă calitate și eficientă pentru cetățeni;

Bolile rare, tipurile rare de cancer și rețelele europene de referință (RER)

35.  subliniază importanța cooperării la nivelul UE pentru a asigura punerea în comun eficientă a cunoștințelor, a informațiilor și a resurselor în vederea abordării eficiente a domeniului reprezentat de bolile rare și bolile cronice, inclusiv de tipurile rare de cancer, în mod eficient în întreaga UE; încurajează Comisia ca, în acest sens, să sprijine înființarea de centre specializate pentru bolile rare în UE, care să fie pe deplin integrate în RER;

36.  recomandă ca, pe baza acțiunilor deja întreprinse, să se crească gradul de informare publică și de înțelegere a bolilor rare și a tipurilor rare de cancer, precum și să se majoreze finanțarea pentru C&D; solicită Comisiei să garanteze în continuare accesul la informații, medicamente și tratament medical pentru pacienții care suferă de boli rare de peste tot din UE și să depună eforturi pentru un acces mai bun la un diagnostic rapid și exact; îndeamnă Comisia să abordeze problema ratei scăzute de înregistrare a bolilor rare și să dezvolte și să promoveze în continuare standarde comune pentru partajarea de informații și schimbul de date în registrele bolilor rare;

37.  subliniază că este extrem de important să se îmbunătățească modelele de respectare a tratamentului prescris de către pacienți, pe baza celor mai eficace constatări ale meta-analizelor și ale studiilor empirice realizate la scară largă, prin reflectarea realității practicii medicale și prin furnizarea de recomandări pentru îmbunătățirea respectării tratamentului prescris de către pacient, în special în ceea ce privește gestionarea bolilor cronice, acesta constituind un barometru-cheie pentru măsurarea eficienței și a eficacității sistemelor de asistență medicală;

38.  subliniază importanța și valoarea adăugată a mobilității în UE a cadrelor medicale, atât în timpul formării lor educaționale, cât și al carierei profesionale, precum și importanța rolului lor special în îmbunătățirea cunoștințelor și a expertizei în ceea ce privește bolile rare;

39.  propune Comisiei să lanseze un nou apel pentru dezvoltarea de noi rețele europene de referință și să sprijine în continuare dezvoltarea și extinderea modelului RER, astfel încât să se elimine disparitățile geografice și lacunele din cadrul expertizelor; subliniază, totuși, că extinderea RER nu ar trebui să pericliteze funcționarea celor existente, în etapa inițială;

40.  regretă incertitudinea cu privire la principiile de funcționare ale RER și la interacțiunea acestora cu sistemele naționale de sănătate și cu alte programe ale UE; solicită, prin urmare, Comisiei să sprijine statele membre și RER în stabilirea de norme clare și transparente pentru trimiterea pacienților și să ajungă la un acord cu privire la forma sprijinului pe care statele membre trebuie să îl acorde RER;

41.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare un plan de acțiune, prin intermediul programului comun european privind bolile rare, pentru continuarea dezvoltării durabile și a finanțării rețelelor europene de referință și a rețelelor de pacienți care le susțin; încurajează statele membre să sprijine furnizorii de servicii medicale din cadrul RER și să integreze RER în sistemele lor de sănătate, adaptând cadrele lor juridice și de reglementare și făcând referire la RER în planurile lor naționale privind bolile rare și cancerul;

Recunoașterea reciprocă a rețetelor medicale (electronice)

42.  regretă dificultățile cu care se confruntă pacienții, în special cei din zonele de frontieră, în asigurarea accesului la medicamente în alte state membre și în obținerea rambursării acestora, din cauza disponibilității diferite și unor norme administrative diferite în UE; îndeamnă statele membre și autoritățile lor din domeniul sănătății să abordeze aspectele juridice și practice care împiedică recunoașterea reciprocă a rețetelor medicale în întreaga Uniune și îndeamnă Comisia să ia măsuri de sprijin în acest sens ;

43.  regretă dificultățile cu care se confruntă pacienții în asigurarea accesului la medicamente în alte state membre și în obținerea rambursării acestora, din cauza disponibilității diferite și unor norme administrative diferite în UE;

44.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să abordeze sistematic prețurile excesiv de mari ale medicamentelor și diferențele mari dintre prețurile medicamentelor în diferite state membre;

45.  solicită Comisiei să întreprindă acțiuni pentru a garanta faptul că rețetele medicale emise de centrele de expertiză legate de RER sunt acceptate spre rambursare în toate statele membre;

46.  salută sprijinul din partea Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), ca parte a eforturilor de asigurare a faptului că actualele proiecte-pilot privind schimbul de rețete electronice și de dosare ale pacienților sunt dezvoltate cu succes și pregătesc terenul pentru exemplul pe care alte state membre să îl urmeze până în 2020; insistă ca acest sprijin să continue în următorul CFM;

e-Sănătatea

47.  remarcă faptul că e-sănătatea poate contribui la asigurarea faptului că sistemele de sănătate sunt sustenabile, prin reducerea anumitor costuri, și că poate reprezenta o parte importantă a reacției UE la provocările actuale în materie de sănătate; subliniază că interoperabilitatea e-sănătății ar trebui să devină o prioritate, pentru a îmbunătăți evidența globală a pacienților și a asigura continuitatea asistenței medicale, garantând totodată dreptul la viață privată al pacienților; consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită facilitării accesului la îngrijiri medicale al tuturor pacienților, nu în ultimul rând al persoanelor în vârstă și al persoanelor cu handicap; sugerează, în acest sens, ca statele membre să ia măsuri pentru a investi în alfabetizarea digitală a cetățenilor și a dezvolta noi soluții pentru populația în curs de îmbătrânire, utilizând toate mijloacele de care dispun pentru a asigura că excluderea prin digitalizare este prevenită;

48.  salută crearea infrastructurii de servicii digitale de e-sănătate la nivelul UE (eHDSI), care va promova schimbul transfrontalier de date medicale, în special de rețete electronice și fișe ale pacienților;

49.  invită statele membre să ia rapid măsuri pentru a conecta sistemele lor de sănătate la eHDSI printr-un PNC dedicat pentru e-sănătate, pe baza evaluărilor proprii ale riscurilor, și solicită Comisiei să faciliteze acest proces;

50.  invită Comisia să acorde prioritate abordării nevoilor digitale în materie de sănătate din statele membre; salută sprijinul acordat de Comisie pentru a aloca resurse financiare susținute pentru a asigura strategii digitale solide la nivel național în domeniul sănătății și pentru a crea un cadru adecvat pentru acțiuni comune la nivelul UE, pentru a evita dublarea eforturilor și pentru a asigura schimbul de bune practici pentru o utilizare pe scară mai largă a tehnologiei digitale în statele membre;

51.  solicită statelor membre să continue să intensifice în Europa cooperarea dintre autoritățile lor publice din domeniul sănătății, pentru a conecta datele de e-sănătate și fișele personale cu instrumente de prescriere electronică a rețetelor, pentru a le permite cadrelor medicale să furnizeze o îngrijire personalizată și să le furnizeze informații adecvate pacienților lor și pentru a consolida cooperarea dintre medici, respectând totodată pe deplin legislația UE privind protecția datelor din acest domeniu; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a facilita astfel de acțiuni;

52.  invită statele membre să pună rapid în aplicare Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) pentru a proteja datele pacienților utilizate în aplicațiile de e-sănătate și subliniază, în special în domeniul sănătății, importanța monitorizării punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă(15); subliniază necesitatea de a le permite cetățenilor să aibă acces la propriile date medicale și să le utilizeze, în conformitate cu principiile prevăzute în RGPD;

Brexitul

53.  solicită Comisiei să negocieze un acord solid cu Regatul Unit după Brexit cu privire la sănătate, acordând o atenție deosebită drepturilor transfrontaliere ale pacienților și funcționării rețelelor europene de referință;

54.  salută intenția Curții de Conturi Europene de a efectua un audit privind eficacitatea punerii în aplicare a directivei și de a examina, în special, monitorizarea și supravegherea de către Comisie a acestei puneri în aplicare, rezultatele obținute până în prezent în ceea ce privește accesul transfrontalier la asistență medicală, precum și eficacitatea cadrului de finanțare al UE în ceea ce privește acțiunile finanțate;

55.  invită statele membre să pună în aplicare, în mod corespunzător și în deplină cooperare cu Comisia, toate dispozițiile din directivă;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 88, 4.4.2011, p. 45. (2) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. (3) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (4) JO C 202, 8.7.2011, p. 10. (5) Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de adoptare a unui program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2003-2008) (JO L 271, 9.10.2002, p. 1). (6) Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) (JO L 301, 20.11.2007, p. 3). (7) Regulamentul (UE) nr. 282/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind instituirea celui de al treilea program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (2014-2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1350/2007/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 1). (8) https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/cross_border_care/docs/2016_msdata_en.pdf (9) JO L 344, 28.12.2011, p. 48. (10) JO C 151, 3.7.2009, p. 7. (11) https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/BP_CBH/BP_Cross-border_healthcare_EN.pdf (12) JO C 428, 13.12.2017, p. 10. (13) Raportul de sinteză al Comisiei privind consultarea sa intitulată „Transformarea sănătății și a îngrijirii medicale în cadrul pieței unice digitale”, 2018, https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/ehealth/docs/2018_consultation_dsm_en.pdf (14) Eurobarometrul special 425: „Drepturile pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră în Uniunea Europeană” (15) JO L 257, 28.8.2014, p. 73.