(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0277),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0192/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Cehiei, Bundestagul german, Parlamentul irlandez și Parlamentul suedez în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisia pentru dezvoltare regională (A8-0015/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 172,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(4) stabilește un cadru comun pentru crearea unor rețele interoperabile de ultimă generație cu o structură pe două niveluri, în Uniune, în slujba cetățenilor, pentru dezvoltarea pieței interne, precum și pentru coeziunea socială, economică și teritorială a Uniunii. Rețelele transeuropene de transport (TEN-T) au o structură pe două niveluri: rețeaua centrală este formată din acele elemente ale rețelei care au cea mai mare importanță strategică pentru UE, iar rețeaua globală asigură conectivitatea tuturor regiunilor din Uniune, în timp ce rețeaua centrală este formată din acele elemente ale rețelei care au cea mai mare importanță strategică pentru Uniune. Rețeaua centrală ar trebui să servească drept accelerator transfrontalier și multimodal pentru un spațiu unic al transporturilor și al mobilității europene. Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 definește obiective obligatorii referitoare la finalizarea implementării, rețeaua centrală urmând să fie finalizată până în 2030, iar rețeaua globală, până în 2050. De asemenea, Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 acordă o atenție deosebită conexiunilor transfrontaliere, care vor îmbunătăți interoperabilitatea între diferitele moduri de transport și vor contribui la o integrare multimodală a transporturilor Uniunii, și ar trebui să țină seama și de dinamica de dezvoltare a sectorului transporturilor și de noile tehnologii ale viitorului. [AM 1]

(2)  În pofida necesității și a termenelor-limită obligatorii, experiența a arătat că multe investiții care vizează finalizarea TEN-T se confruntă cu proceduri de acordare de autorizații și cu proceduri de achiziții transfrontaliere multiple, lente, neclare și complexe, precum și cu alte proceduri complexe. Această situație pune în pericol implementarea la timp a proiectelor și, în multe cazuri, conduce la întârzieri semnificative și la costuri mai mari, generează incertitudine pentru a aborda aceste aspecte și a face posibilă promotorii de proiecte și poate să determine chiar și abandonarea de proiecte în plină desfășurare. În aceste condiții, finalizarea sincronizată a TEN-T, este necesară în termenul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 necesită o acțiune armonizată la nivelul Uniunii. Mai mult, statele membre ar trebui să decidă asupra propriilor planuri naționale de infrastructură în concordanță cu obiectivele TEN-T. [AM 2]

(2a)  Prezentul regulament se aplică numai proiectelor Uniunii recunoscute ca proiecte de interes comun, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 privind rețeaua centrală a rețelei transeuropene de transport. De asemenea, un stat membru poate decide să extindă domeniul de aplicare la rețeaua globală. [AM 3]

(3)  În cadrele sistemele juridice ale multor state membre, se acordă un tratament prioritar anumitor categorii de proiecte, pe baza importanței lor strategice pentru economie Uniune. Tratamentul prioritar se caracterizează prin termene mai scurte, proceduri simultane și/sau simplificate sau perioade limitate de timp pentru încheierea procedurii de autorizare sau pentru recurs, asigurându-se în același timp atingerea obiectivelor altor politici orizontale. Atunci când un astfel de cadru există într-un context juridic național, acesta într-un context juridic național există astfel de norme privind tratamentul prioritar, acestea ar trebui să se aplice automat proiectelor Uniunii recunoscute ca proiecte de interes comun în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1315/2013. Statele membre care nu au astfel de norme privind tratamentul prioritar ar trebui să le adopte. [AM 4]

(4)  Pentru a îmbunătăți eficacitatea evaluărilor de mediu și pentru a raționaliza procesul decizional, în cazul în care obligația de a efectua evaluări legate de aspectele de mediu ale proiectelor rețelei centrale rezultă simultan din Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului(6), și din alte acte legislative ale Uniunii, cum ar fi Directiva 92/43/CEE a Consiliului(7), Directivele 2009/147/CE(8), 2000/60/CE(9), 2008/98/CE(10), 2010/75/UE(11), șiv 2012/18/UE(12) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directiva de punere în aplicare 2011/42/CE(13), statele membre ar trebui să se asigure că este prevăzută o procedură comună care să respecte cerințele acestor directive.În plus, examinarea din timp a impactului asupra mediului și discuțiile purtate într-o fază timpurie cu autoritatea competentă cu privire la conținutul evaluărilor de mediu ar putea reduce întârzierile pe durata procedurii de autorizare și, în general, ar îmbunătăți calitatea evaluărilor. [AM 5]

(4a)  Având în vedere numărul mare de evaluări de mediu care rezultă din numeroasele directive europene sau din norme naționale și care sunt necesare pentru acordarea de autorizații pentru proiectele de interes comun din cadrul rețelei centrale TEN-T, ar fi de dorit ca Uniunea să stabilească o procedură comună, simplificată și centralizată care să respecte cerințele prevăzute de aceste directive, pentru a contribui la realizarea obiectivelor urmărite de prezentul regulament în vederea unei mai mari raționalizări a măsurilor. [AM 6]

(5)  Proiectele rețelei centrale ar trebui să fie sprijinite prin proceduri integrate de acordare de autorizații, pentru a permite o gestionare clară a procedurii generale și pentru a oferi un punct unic de intrare pentru investitori. Statele membre ar trebui să desemneze o autoritate competentă unică în conformitate cu cadrele juridice naționale și cu structurile administrative proprii pentru a se asigura că proiectele privind rețeaua centrală vor beneficia de integrarea procedurilor de autorizare și vor avea un punct de contact unic pentru investitori, care să permită o gestionare eficientă și clară a procedurii generale. Dacă este necesar, autoritatea competentă unică își poate delega responsabilitățile, obligațiile și sarcinile către o altă autoritate la nivelul regional, local sau administrativ adecvat. [AM 7]

(6)  Înființarea unei singure autorități competente la nivel național care să integreze toate procedurile de acordare de autorizații (ghișeul unic) ar trebui să reducă complexitatea, să îmbunătățească eficiența și coordonarea și să sporească transparența și rapiditatea procedurilor și a adoptării deciziilor. De asemenea, acest lucru ar trebui să ducă și la consolidarea cooperării dintre statele membre, după caz. Procedurile ar trebui să promoveze o cooperare reală între investitori și autoritatea competentă unică și, prin urmare, ar trebui să permită delimitarea în etapa anterioară depunerii cererii din cadrul procedurii de acordare de autorizații. Această delimitare ar trebui să fie integrată în descrierea detaliată a cererii și să respecte procedura prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2011/92/UE, astfel cum a fost modificat prin Directiva 2014/52/UE. [AM 8]

(6a)  În cazul în care proiectele de interes comun sunt considerate proiecte prioritare ale Uniunii, ar putea fi instituită o autoritate competentă comună, asupra căreia au convenit autoritățile unice competente din două sau mai multe state membre sau din state membre și țări terțe, pentru a îndeplini sarcinile care decurg din prezentul regulament. [AM 9]

(7)  Procedura stabilită de prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere îndeplinirii cerințelor definite în dreptul internațional și în dreptul Uniunii, inclusiv dispozițiilor privind protecția mediului și a sănătății umane.

(8)  Având în vedere necesitatea urgentă de a finaliza rețeaua centrală TEN-T până în 2030, simplificarea procedurilor de acordare de autorizații ar trebui să fie însoțită de un termen-limită în care autoritățile competente responsabile ar trebui să ia o decizie globală privind construcția proiectului. Acest termen-limită ar trebui să determine asigure o gestionare mai eficientă a procedurilor și în niciun caz nu ar trebui să compromită standardele înalte ale Uniunii privind protecția mediului, transparență și participarea publicului. Proiectele ar trebui evaluate din punctul de vedere al criteriilor de maturitate stabilite de Mecanismul pentru interconectarea Europei. La efectuarea unor astfel de evaluări ar trebui să se țină seama de respectarea termenelor stabilite în prezentul regulament. [AM 10]

(9)  Statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a se asigura că recursurile care contestă legalitatea unei decizii globale pe motive de fond sau de procedură sunt gestionate în cel mai eficient mod posibil.

(10)  Proiectele transfrontaliere de infrastructură TEN-T se confruntă cu dificultăți deosebite în ceea ce privește coordonarea procedurilor de acordare de autorizații. Coordonatorii europeni menționați la articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 ar trebui să fie împuterniciți să monitorizeze aceste proceduri și să faciliteze sincronizarea și finalizarea lor pentru a asigura respectarea termenelor limită prevăzute de prezentul regulament. [AM 11]

(11)  Achizițiile publice în cadrul proiectelor transfrontaliere de interes comun ar trebui să se desfășoare în conformitate cu tratatul și cu Directivele 2014/25/UE(14) și/sau 2014/24/UE(15) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Pentru a asigura finalizarea eficientă a proiectelor transfrontaliere de interes comun privind rețeaua centrală, achizițiile publice efectuate de o entitate comună ar trebui să facă obiectul unei singure legislații naționale. Prin derogare de la legislația Uniunii în domeniul achizițiilor publice, normele naționale aplicabile ar trebui, în principiu, să fie cele ale statului membru în care entitatea comună își are sediul social. Ar trebui să fie posibilă în continuare definirea, într-un acord interguvernamental, a legislației aplicabile.

(12)  Comisia nu este implicată în mod sistematic în autorizarea proiectelor individuale. Cu toate acestea, în anumite cazuri, anumite aspecte ale pregătirii proiectului sunt supuse autorizării la nivelul Uniunii. În cazul în care Comisia este implicată în proceduri, aceasta va trata în regim de prioritate proiectele Uniunii de interes comun și va asigura certitudine pentru promotorii de proiecte. În anumite cazuri, ar putea fi necesară aprobarea ajutoarelor de stat. Fără a afecta termenele-limită stabilite de prezentul regulament, conform Codului celor mai bune practici de desfășurare a procedurilor de control al ajutoarelor de stat, statele membre pot ar trebui să poată solicita Comisiei să se ocupe de proiectele de interes comun privind rețeaua centrală TEN-T pe care acestea le consideră prioritare, cu termene mai previzibile în cadrul abordării la nivel de portofoliu sau al planificării agreate de comun acord. [AM 12]

(13)  Implementarea proiectelor de infrastructură privind rețeaua centrală TEN-T ar trebui sprijinită, de asemenea, prin orientări ale Comisiei care să clarifice implementarea anumitor tipuri de proiecte, respectând în același timp acquis-ul Uniunii. De exemplu, Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie(16) prevede astfel de orientări care să ofere mai multă claritate în vederea respectării Directivelor privind păsările și habitatele. Sprijinul direct privind achizițiile publice ar trebui pus la dispoziție pentru proiecte de interes comun în scopul de a se asigura reducerea la minimum a costurilor externe și cel mai bun raport calitate-preț pentru utilizarea banilor publici(17). În plus, ar trebui să se pună la dispoziție asistență tehnică adecvată în cadrul mecanismelor elaborate pentru cadrul financiar multianual 2021-2027, în scopul de a oferi sprijin financiar proiectelor TEN-T de interes comun. [AM 13]

(14)  Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere necesitatea coordonării acestor obiective, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(15)  Din motive de securitate juridică, procedurile administrative care au început anterior intrării în vigoare a prezentului regulament nu ar trebui să facă obiectul dispozițiilor prezentului regulament, cu excepția cazului în care, printr-un acord între părțile implicate, se ia o altă decizie, [AM 14]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește cerințele aplicabile procedurilor administrative desfășurate de autoritățile competente ale statelor membre în ceea ce privește autorizarea și implementarea tuturor proiectelor de interes comun privind rețeaua centrală a rețelei transeuropene de transport referitoare la Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, inclusiv a proiectelor preselectate din partea III a anexei la Regulamentul de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei 2021-2027. [AM 15]

Statele membre pot decide extinderea aplicării tuturor dispozițiilor prezentului regulament, în bloc, la proiecte de interes comun privind rețeaua globală a rețelei transeuropene de transport. [AM 16]

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013. Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(a)  „decizie globală” înseamnă decizia sau ansamblul deciziilor luate de o autoritate sau de autorități ale autoritatea competentă unică a unui stat membru și, unde este cazul, de autoritatea competentă comună, dar cu excepția instanțelor judecătorești, care stabilește dacă unui promotor de proiect i se acordă sau nu autorizația pentru construcția infrastructurii de transport necesare pentru finalizarea proiectului, fără a aduce atingere niciunei decizii luate în contextul unei căi de atac administrative; [AM 17]

(b)  „proceduri de acordare de autorizații” înseamnă orice procedură sau etapă care trebuie urmată în fața autorităților competente ale unui stat membru, în temeiul legislației Uniunii sau al legislației naționale, înainte ca promotorul proiectului să poată implementa proiectul și începând de la data la care autoritatea competentă unică a statului membru semnează acceptarea notificării dosarului; [AM 18]

(c)  „promotorul proiectului” înseamnă persoana care depune o cerere de autorizație pentru dezvoltarea unui proiect privat sau autoritatea publică inițiatoare a unui orice persoană fizică sau juridică publică sau privată care solicită autorizația de a începe un proiect; [AM 19]

(d)  „autoritate competentă unică” înseamnă autoritatea pe care statul membru o desemnează, în conformitate legislația sa națională, ca fiind responsabilă pentru îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezentul regulament; [AM 20]

(e)  „proiect transfrontalier de interes comun” înseamnă un proiect de interes comun conform articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, care acoperă un tronson transfrontalier, astfel cum este definit la articolul 3 litera (m) din regulamentul menționat, și care este implementat de o entitate comună;

(ea)  „autoritate competentă comună” înseamnă o autoritate instituită de comun acord de autoritățile unice competente din două sau mai multe state membre sau din unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe care este responsabilă de facilitarea procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele transfrontaliere de interes comun. [AM 21]

CAPITOLUL II

ACORDAREA AUTORIZAȚIILOR

Articolul 3

„Statutul prioritar” al proiectelor de interes comun

(1)  Fiecare proiect de interes comun privind rețeaua centrală TEN-T, inclusiv tronsoanele identificate în prealabil în partea III din anexa la Regulamentul de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, face obiectul unei proceduri integrate de acordare de autorizații, gestionată de o autoritate competentă unică desemnată de fiecare stat membru în conformitate cu articolele 5 și 6. [AM 22]

(2)  Atunci când statutul prioritar este prevăzut în legislația națională, se acordă proiectelor de interes comun statutul de proiecte de cea mai mare importanță națională posibilă și sunt tratate ca atare în cadrul procedurilor de acordare de autorizații, în cazul în care se prevede astfel în legislația națională aplicabilă tipurilor corespunzătoare de infrastructură de transport și în conformitate cu dispozițiile acesteia.

(3)  Pentru a asigura proceduri administrative eficiente și eficace privind proiectele de interes comun, promotorii de proiecte și toate autoritățile implicate se asigură că proiectele sunt tratate cât mai rapid posibil din punct de vedere legal, inclusiv în ceea ce privește evaluarea criteriilor de maturitate pentru selectarea proiectelor și resursele alocate. [AM 23]

Articolul 4

Integrarea procedurilor de acordare de autorizații

(1)  Pentru a respecta termenele-limită stabilite la articolul 6 și pentru a reduce sarcina administrativă aferentă realizării proiectelor de interes comun, toate procedurile administrative de acordare a autorizațiilor care rezultă din legislația aplicabilă, inclusiv evaluările de mediu relevante, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii sunt integrate și au ca rezultat o singură decizie globală, fără a aduce atingere transparenței, participării publice și cerințelor de mediu sau de siguranță prevăzute de legislația Uniunii. [AM 24]

(2)  În Fără a aduce atingere termenelor-limită stabilite la articolul 6 din prezentul regulament, în cazul proiectelor de interes comun pentru care obligația de a efectua evaluări ale efectelor asupra mediului rezultă simultan din Directiva 2011/92/UE și din alte dispoziții ale dreptului Uniunii, statele membre se asigură că sunt prevăzute proceduri comune în sensul articolului 2 alineatul (3) din Directiva 2011/92/UE. [AM 25]

Articolul 5

Autoritatea competentă unică pentru acordarea de autorizații

(1)  Până la ... (OP, vă rugăm să introduceți un an după data intrării în vigoare a prezentului regulament) și în niciun caz mai târziu de 31 decembrie 2020, fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă unică a cărei responsabilitate este de a facilita procesul de acordare de autorizații, inclusiv luarea deciziei globale procedurile necesare pentru luarea deciziei globale, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol. [AM 26]

(2)  Responsabilitatea La inițiativa autorității competente unice, responsabilitățile, obligațiile și/sau sarcinile sale menționate la alineatul (1) și/sau sarcinile acesteia pot fi pot ca, în acord cu statul membru, să fie delegate către sau și executate de către o altă autoritate, la nivelul administrativ regional, local sau la un alt nivel corespunzător, pentru fiecare proiect de interes comun sau pentru fiecare categorie specifică de proiecte de interes comun, cu excepția adoptării deciziei globale, astfel cum este menționată la alineatul (3) de la prezentul articol, cu respectarea următoarelor condiții: [AM 27]

(a)  o singură autoritate competentă este responsabilă pentru fiecare proiect de interes comun; [AM 28]

(b)  autoritatea competentă este punctul unic de contact pentru promotorul proiectului în cadrul procedurii care duce la luarea unei decizii globale pentru un anumit proiect de interes comun; și [AM 29]

(c)  autoritatea competentă coordonează prezentarea tuturor documentelor și informațiilor relevante. [AM 30]

Autoritatea competentă unică își poate menține responsabilitatea de a stabili termene-limită, fără a aduce atingere termenelor-limită stabilite în conformitate cu articolul 6.

(3)  Autoritatea competentă unică emite decizia globală în termenele-limită menționate la articolul 6. Aceasta procedează astfel urmând proceduri comune.

Decizia globală emisă de autoritatea competentă unică este singura decizie obligatorie din punct de vedere juridic care rezultă din procedura legală de acordare de autorizații. Fără a aduce atingere termenelor-limită stabilite la articolul 6 din prezentul regulament, atunci când în proiect sunt implicate alte autorități, acestea își pot da avizul reprezentând contribuția la procedură, în conformitate cu legislația națională. Avizul respectiv este luat Avizele respective trebuie să fie luate în considerare de autoritatea unică competentă unică , în special dacă acestea se referă la cerințele prevăzute de Directivele 2014/52/UE și 92/43/CEE. [AM 31]

(4)  Atunci când ia decizia globală, autoritatea competentă unică se asigură că sunt respectate cerințele relevante din dreptul internațional și din dreptul Uniunii și își justifică decizia în mod corespunzător, în baza prevederilor legale. [AM 32]

(5)  Dacă un proiect de interes comun prevede luarea de decizii în două sau mai multe state membre sau în unul sau mai multe state membre și în una sau mai multe țări terțe, autoritățile competente respective iau toate măsurile necesare pentru a coopera și a se coordona între ele în mod eficient și eficace sau pot înființa o autoritate competentă unică, fără a aduce atingere termenelor stabilite la articolul (6), care să fie însărcinată cu facilitarea procedurii de acordare a autorizațiilor. Fără a aduce atingere obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii internațional și din dreptul internațional național aplicabile, statele membre fac tot posibilul pentru a prevedea proceduri comune, în special cu privire la evaluarea impactului asupra mediului. [AM 33]

(5a)  Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a prezentului regulament și, în special, a articolului 6a, autoritatea competentă unică transmite Comisiei data de începere a procedurii de acordare a autorizațiilor și decizia globală, astfel cum se prevede la articolul 6. [AM 34]

Articolul 6

Durata și punerea în aplicare a procedurii de acordare de autorizații

(1)  Procedura de acordare de autorizații constă în etapa anterioară depunerii cererii și în etapa de evaluare a cererii și de luare a deciziei de către autoritatea competentă unică.

(2)  Etapa anterioară depunerii cererii, definită drept perioada dintre inițierea procedurii de acordare de autorizații și depunerea dosarului de cerere complet la autoritatea competentă unică, nu depășește, în principiu, doi ani 18 luni. [AM 35]

(3)  Pentru a iniția procedura de acordare de autorizații, promotorul proiectului notifică în scris proiectul autorității competente unice a statelor membre implicate sau, după caz, autorității competente comune și include o descriere detaliată a proiectului. În termen de cel mult două luni o lună de la primirea notificării menționate mai sus, autoritatea competentă unică acceptă sau, în cazul în care nu consideră că proiectul este suficient de avansat pentru a demara procedura de acordare de autorizații, respinge în scris notificarea. În cazul în care autoritatea competentă unică decide să respingă notificarea, aceasta își justifică decizia. Data la care autoritatea competentă semnează decizia de acceptare a notificării reprezintă data inițierii procedurii de acordare de autorizații. În cazul în care sunt implicate două sau mai multe state membre, data la care autoritatea competentă implicată a acceptat ultima notificare reprezintă data inițierii procedurii de acordare de autorizații. [AM 36]

(4)  În termen de trei două luni de la inițierea procedurii de acordare de autorizații, autoritatea competentă unică sau, după caz, autoritatea competentă comună, în strânsă cooperare cu promotorul proiectului și cu alte autorități implicate și ținând seama de informațiile transmise de promotorul proiectului pe baza notificării menționate la alineatul (3), stabilește și comunică promotorului proiectului o descriere detaliată a cererii, care include: [AM 37]

(-a)  autoritatea competentă responsabilă, la nivelul administrativ corespunzător, în cazul unei delegări din partea autorității competente unice, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2); [AM 38]

(a)  domeniul material de aplicare și nivelul de detaliere a informațiilor care trebuie prezentate de promotorul proiectului, ca parte a dosarului de cerere pentru decizia globală;

(b)  un program pentru procesul de acordare de autorizații, identificând cel puțin următoarele:

(i)  deciziile și , autorizațiile, avizele și evaluările care trebuie obținute; [AM 39]

(ii)  autoritățile, părțile interesate și publicul care ar putea fi vizat și/sau consultat; [AM 40]

(iii)  etapele individuale ale procedurii și durata acestora;

(iv)  etapele principale care trebuie urmate în vederea emiterii deciziei globale și termenele aferente și calendarul global prevăzut; [AM 41]

(v)  resursele planificate de autorități și eventualele resurse suplimentare necesare.

(5)  Pentru a se asigura că dosarul de cerere este complet și de o calitate adecvată, promotorul proiectului solicită avizul autorității competente unice cu privire la cererea sa cât mai curând posibil în timpul procedurii anterioare depunerii cererii. Promotorul proiectului cooperează pe deplin cu autoritatea competentă unică pentru a respecta termenele și descrierea detaliată a cererii, astfel cum este definită la alineatul (4).

(6)  Promotorul proiectului depune dosarul de cerere pe baza descrierii detaliate a cererii în termen de 21 15 de luni de la primirea respectivei descrieri detaliate a cererii. După expirarea acestei perioade, descrierea detaliată a cererii nu mai este considerată valabilă, cu excepția cazului în care autoritatea competentă unică decide să prelungească această perioadă, cu cel mult șase luni, din proprie inițiativă sau pe baza unei cereri justificate din partea promotorului proiectului. [AM 42]

(7)  În termen de cel mult două luni de la data depunerii dosarului complet de cerere, autoritatea competentă confirmă în scris faptul că dosarul de cerere este complet și comunică acest lucru promotorului proiectului. Dosarul de cerere depus de promotorul proiectului se consideră complet, cu excepția cazului în care, în termen de două luni de la data depunerii, autoritatea competentă solicită ca promotorul proiectului să transmită informațiile care lipsesc. Solicitarea respectivă se limitează, în ceea ce privește domeniul material de aplicare și nivelul de detaliere, la elementele identificate în descrierea detaliată a cererii. Orice cerere suplimentară de informații rezultă numai din circumstanțe noi, excepționale și neprevăzute și este justificată în mod corespunzător de către autoritatea competentă unică.

(8)  Autoritatea competentă unică evaluează cererea și adoptă o decizie globală obligatorie în termen de un an șase luni de la data depunerii dosarului complet de cerere în conformitate cu alineatul (7), cu excepția cazului în care autoritatea competentă decide, din proprie inițiativă, să prelungească această perioadă cu maximum trei luni, justificându-și decizia. Statele membre pot stabili un termen-limită mai scurt, dacă este cazul. [AM 43]

(9)  Termenele-limită prevăzute în dispozițiile menționate mai sus nu aduc atingere nici obligațiilor care rezultă din dreptul Uniunii și din acte juridice de drept internațional, nici căilor de atac administrative sau acțiunilor judiciare în fața unei instanțe judecătorești.

Articolul 6 a

Procedura de acordare a autorizației și asistența financiară a Uniunii

(1)  În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din prezentul regulament, stadiul de evoluție al proiectului este luat în considerare la evaluarea proiectelor în conformitate cu criteriile de maturitate ale proiectelor stabilite la articolul 13 din Regulamentul (UE).../... [privind instituirea Mecanismului pentru Interconectarea Europei]

(2)  Întârzierile înregistrate în privința etapelor și termenelor prevăzute la articolul 6 justifică o anchetă a stadiului în care se află proiectul și o revizuire a asistenței financiare primite de Uniune în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei, astfel cum se prevede la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr..../... [MIE] și ar putea conduce la o reducere sau la retragerea asistenței financiare. [AM 44]

Articolul 7

Coordonarea procedurii transfrontaliere de acordare de autorizații

(1)  În cazul proiectelor care implică două sau mai multe state membre sau unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe, autoritățile competente ale statelor membre în cauză își aliniază calendarele și stabilesc un program comun. [AM 45]

(1a)  În astfel de cazuri, pentru a facilita procedura de acordare a autorizației, autoritățile competente unice din două sau mai multe state membre sau din unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe pot, de comun acord, să înființeze o autoritate competentă comună, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (5). [AM 46]

(2)  Coordonatorul european menționat la articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 este împuternicit să urmărească îndeaproape urmeze procedura de acordare de autorizații pentru proiectele transfrontaliere de interes comun și să faciliteze contactele și cooperarea dintre autoritățile competente implicate sau, după caz, cu autoritatea competentă comună. [AM 47]

(3)  Fără a aduce atingere obligației de a respecta termenele-limită prevăzute de prezentul regulament, în cazul în care nu se respectă termenul-limită pentru luarea deciziei globale, autoritatea competentă unică informează de îndată Comisia și, după caz, coordonatorul european în cauză cu privire la măsurile luate sau care urmează să fie luate pentru a încheia procedura de acordare de autorizații cu cea mai mică întârziere posibilă. Comisia și, după caz, coordonatorul european poate pot solicita autorității competente unice să raporteze periodic cu privire la progresele înregistrate. [AM 48]

CAPITOLUL III

ACHIZIȚII PUBLICE

Articolul 8

Achizițiile publice în cadrul proiectelor transfrontaliere de interes comun

(1)  Achizițiile publice în cadrul proiectelor transfrontaliere de interes comun se desfășoară în conformitate cu tratatul și cu Directiva 2014/25/UE și/sau cu Directiva 2014/24/UE.

(2)  În cazul în care procedurile de achiziție sunt efectuate de o entitate comună înființată de statele membre participante, entitatea în cauză, precum și, după caz, filialele sale, aplică dispozițiile naționale ale unuia dintre statele membre respective și, prin derogare de la directivele menționate, dispozițiile respective sunt dispozițiile stabilite în conformitate cu articolul 57 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2014/25/UE sau cu articolul 39 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2014/24/UE, după caz, cu excepția cazului în care un acord între statele membre participante prevede altfel. Un astfel de acord prevede, în orice caz, aplicarea unei singure legislații naționale în cazul procedurilor pentru procedurile de achiziție efectuate de o entitate comună și, după caz, de filialele sale, de-a lungul întregului proiect. [AM 49]

CAPITOLUL IV

ASISTENȚĂ TEHNICĂ

Articolul 9

Asistență tehnică

La cererea unui promotor de proiect sau a unui stat membru, în conformitate cu programele de finanțare relevante ale Uniunii și fără a aduce atingere cadrului financiar multianual, Uniunea pune la dispoziție asistență tehnică, financiară și servicii de consultanță pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și pentru a facilita implementarea proiectelor de interes comun pe fiecare etapă a procesului. [AM 50]

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 10

Dispoziții tranzitorii

Prezentul regulament nu se aplică procedurilor administrative inițiate anterior datei intrării sale în vigoare.

Articolul 11

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cu toate acestea, articolele 4, 5, 6 și 7 se aplică într-un anumit stat membru de la data la care statul membru respectiv a desemnat autoritatea competentă unică în conformitate cu articolul 5 alineatul (1).

Comisia va publica în Jurnalul Oficial un anunț atunci când aceste dispoziții devin aplicabile într-un stat membru. [AM 51]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Avizul din 17 octombrie 2018 (nepublicat încă în jurnalul Oficial). (2) Avizul din 7 februarie 2019 (nepublicat încă în jurnalul Oficial). (3) Poziția Parlamentului European din 13 februarie 2019 (nepublicată încă în jurnalul Oficial). (4) Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1). (5) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1). (6) Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 124, 25.4.2014, p. 1). (7) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7). (8) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (OJ L 20, 26.1.2010, p. 7). (9) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). (10) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3). (11) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17). (12) Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1). (13) Directiva de punere în aplicare 2011/42/UE a Comisiei din 11 aprilie 2011 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii flutriafolului ca substanță activă și de modificare a Deciziei 2008/934/CE a Comisiei (JO L 97, 12.4.2011, p. 42). (14) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243). (15) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (16) COM(2017) 198 final COM(2017)0198. (17) COM(2017) 573 final COM(2017)0573.