Index 
Texte adoptate
Marţi, 12 februarie 2019 - Strasbourg
Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Côte d'Ivoire (2018-2024) ***
 Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Côte d'Ivoire (2018-2024) (rezoluție)
 Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre UE și Maroc ***
 Acordul pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic ***
 Protocol la Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare între UE și Mexic (aderarea Republicii Croația) ***
 Programul UE de luptă antifraudă ***I
 Planul multianual pentru stocurile de pește din apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
 Mecanismul de protecție civilă al Uniunii ***I
 Cerințele minime pentru reutilizarea apei ***I
 Omologarea și supravegherea pieței vehiculelor agricole și forestiere ***I
 Programul privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor și statisticile europene ***I
 TVA: sistemul definitiv pentru impozitarea comerțului dintre statele membre *
 Strategii de integrare a romilor
 Punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului referitoare la cetățenia UE
 Punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului privind cooperarea consolidată
 Punerea în aplicare a dispozițiilor din tratat privind competența Parlamentului de a exercita un control politic asupra Comisiei
 Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE
 Statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European)
 O politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii
 Utilizarea durabilă a pesticidelor
 Punerea în aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră

Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Côte d'Ivoire (2018-2024) ***
PDF 110kWORD 48k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului privind punerea în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Côte d'Ivoire (2018-2024) (10858/2018 – C8-0387/2018 – 2018/0267(NLE))
P8_TA(2019)0063A8-0030/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10858/2018),

–  având în vedere Protocolul privind punerea în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Côte d'Ivoire (2018-2024) (10856/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și cu articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0387/2018),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 12 februarie 2019(1) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0030/2019),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Côte d'Ivoire.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0064.


Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Côte d'Ivoire (2018-2024) (rezoluție)
PDF 124kWORD 51k
Rezoluția fără caracter legislativ a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului privind punerea în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Côte d'Ivoire (2018-2024) (10858/2018 – C8-0387/2018 – 2018/0267M(NLE))
P8_TA(2019)0064A8-0034/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10858/2018),

–  având în vedere Protocolul privind punerea în aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Republica Côte d'Ivoire (2018-2024) (10856/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0387/2018),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 12 februarie 2019 referitoare la proiectul de decizie(1),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0034/2019),

A.  întrucât Comisia și guvernul Republicii Côte d’Ivoire au negociat un nou acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil (APPS UE-Côte d’Ivoire) și un protocol de punere în aplicare pentru o perioadă de șase ani;

B.  întrucât obiectivul general al APPS UE-Côte d’Ivoire este intensificarea cooperării în domeniul pescuitului între UE și Côte d’Ivoire, în interesul ambelor părți, prin promovarea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și a exploatării sustenabile a resurselor pescărești în zona economică exclusivă (ZEE) a Republicii Côte d’Ivoire;

C.  întrucât procentajul de exploatare a posibilităților de pescuit în cadrul fostului APPS UE-Côte d’Ivoire s-a ridicat, în medie, la 79 %, o cifră considerată a fi bună în ansamblu; întrucât, cu toate acestea, în această perioadă, navele de pescuit cu paragate nu au utilizat posibilitățile de pescuit disponibile;

D.  întrucât faptul că acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului UE-Côte d’Ivoire au fost încheiate imediat unul după celălalt a contribuit la sprijinirea economiei Republicii Côte d’Ivoire dat fiind că s-au angajat marinari locali, au fost folosite instalațiile portuare și de fabricare de conserve din Abidjan, s-au exploatat capturile accidentale ale navelor de pescuit ton cu plasă pungă din UE, iar capacitățile de monitorizare locale au fost consolidate (deși acestea sunt încă în general modeste);

E.  întrucât APPS UE-Côte d’Ivoire ar trebui să promoveze dezvoltarea durabilă mai eficientă a comunităților pescărești din Côte d’Ivoire și a industriilor și activităților conexe; întrucât sprijinul care urmează să fie furnizat în temeiul protocolului trebuie să fie coerent cu planurile naționale de dezvoltare - în special cu Planul strategic pentru dezvoltarea creșterii animalelor, a pescuitului și a acvaculturii (PSDEPA) - și cu Planul de acțiune pentru creșterea albastră, elaborat în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite pentru a crește producția și profesionalismul din sector, astfel încât să se satisfacă nevoile populației în materie de alimente și de ocupare a forței de muncă; întrucât, în conformitate cu planul strategic menționat anterior, atingerea acestor obiective necesită un buget de peste 140 de milioane EUR;

F.  întrucât UE, prin intermediul Fondului european de dezvoltare, contribuie cu un buget multianual de 273 de milioane EUR pentru Côte d’Ivoire, concentrându-se, printre altele, pe infrastructură, sănătate și ajutor umanitar,

1.  consideră că APPS UE-Côte-d’Ivoire ar trebui să urmărească două obiective la fel de importante: (1) să se asigure posibilități de pescuit pentru navele UE în ZEE a Republicii Côte d’Ivoire, pe baza celor mai bune avize științifice disponibile, fără a interfera cu măsurile de conservare și gestionare ale organizațiilor regionale din care face parte Côte d’Ivoire, în special ICCAT, și fără a depăși excedentul disponibil; și (2) să se promoveze cooperarea dintre UE și Côte d’Ivoire în vederea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și a exploatării responsabile a resurselor piscicole în zona de pescuit a Côte d’Ivoire, precum și să se contribuie la dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului din Côte d’Ivoire prin cooperare economică, financiară, tehnică și științifică, fără a submina strategiile și opțiunile suverane ale Republicii Côte d’Ivoire în ceea ce privește această dezvoltare;

2.  atrage atenția asupra concluziilor evaluării retrospective și prospective a protocolului la APPS UE-Côte d’Ivoire, prezentată în septembrie 2017, în care se afirmă că protocolul la APPS 2013-2018 s-a dovedit în general eficace, eficient, adecvat intereselor implicate și în concordanță cu politica sectorială ivoriană, având și un grad înalt de acceptabilitate pentru părțile interesate, lucru care a recomandat opțiunea de a se încheia un nou protocol;

3.  susține în continuare că APPS UE-Côte d’Ivoire și protocolul la acesta, atunci când sunt puse în aplicare și dacă sunt revizuite și/sau reînnoite, trebuie să permită și să se alinieze cu PSDEPA și Planul pentru creșterea albastră pentru a asigura dezvoltarea sectorului pescuitului din Côte d’Ivoire și, în mod specific, ar trebui:

   să îmbunătățească guvernanța: elaborarea și validarea de acte legislative și consolidarea planurilor de gestionare;
   să îmbunătățească controlul și supravegherea în ZEE a Côte d’Ivoire;
   să consolideze măsurile de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), inclusiv în apele interioare;
   să permită construirea și/sau renovarea porturilor și a cheiurilor de debarcare, inclusiv în cadrul portului din Abidjan, fără a se limita însă la acesta;
   să îmbunătățească condițiile din afumători, acordând o atenție specială femeilor, asigurând astfel un sistem de conservare mai eficace;
   să sprijine îmbunătățirea condițiilor de lucru ale femeilor, care sunt responsabile în principal pentru gestionarea capturilor accidentale;
   să stabilească zone marine protejate;
   să consolideze parteneriatele cu țări terțe sub forma unor acorduri în domeniul pescuitului, asigurând transparența prin publicarea conținutului acestor acorduri, precum și prin stabilirea unui program regional de formare și utilizare a observatorilor;
   să permită construirea de piețe de pește;
   să permită consolidarea organizațiilor care reprezintă bărbații și femeile din sectorul pescuitului, în special pe cei implicați în pescuitul artizanal, contribuind astfel la consolidarea capacităților tehnice, de gestionare și de negociere;
   să folosească la înființarea și/sau renovarea unor centre de formare de bază și de formare profesională, îmbunătățind astfel competențele pescarilor și marinarilor;
   să consolideze capacitățile științifice de cercetare și capacitatea de a monitoriza resursele pescărești;
   să îmbunătățească sustenabilitatea globală a resurselor marine;

4.  consideră că normele privind angajarea marinarilor din țări ACP pe navele de pescuit din UE, care privesc o proporție de 20 % din echipaj, ar putea fi mai ambițioase; reiterează necesitatea de a respecta principiile OIM și, în special, se pronunță în favoarea semnării Convenției nr. 188 a OIM, care introduce obligația de a respecta principiile generale ale libertății de asociere și ale negocierii colective libere a lucrătorilor, precum și principiul nediscriminării la încadrarea în muncă și la locul de muncă; solicită, de asemenea, să se ia în considerare revendicările sindicatelor locale ale marinarilor, care cer ca asigurările sociale, măsurile în materie de sănătate și măsurile legate de pensionare să asigure o mai bună acoperire pentru marinarii ACP;

5.  consideră că este util să se obțină informații cu privire la beneficiile pe care punerea în aplicare a protocolului le aduce economiilor locale (ocuparea forței de muncă, infrastructură, îmbunătățiri sociale);

6.  consideră că este de dorit să se îmbunătățească volumul și acuratețea datelor privind toate capturile (specii vizate și capturi accidentale), ca și privind stadiul de conservare a resurselor pescărești, precum și să se îmbunătățească execuția finanțării pentru sprijinul sectorial, astfel încât impactul acordului asupra ecosistemului marin și a comunităților de pescuit să poată fi evaluat cu o mai mare exactitate; invită Comisia să contribuie la asigurarea faptului că organismele responsabile cu supravegherea punerii în aplicare a acordului, inclusiv un comitet științific comun care să fie înființat în acest scop, pot funcționa în mod regulat și transparent, cu implicarea asociațiilor de pescari artizanali și de femei care lucrează în afumători, a sindicatelor, a reprezentanților comunităților costiere și a organizațiilor ivoriene ale societății civile;

7.  invită Comisia și statele membre ca, în cadrul politicilor lor de cooperare și de asistență oficială pentru dezvoltare care vizează Côte d’Ivoire, să țină seama de faptul că Fondul european de dezvoltare și sprijinul sectorial prevăzut în acest APPS ar trebui să se completeze reciproc pentru a contribui mai rapid și mai eficace la capacitarea comunităților locale ale pescuitului și la exercitarea deplină a suveranității Republicii Côte d’Ivoire asupra resurselor țării;

8.  invită Comisia să îndemne Republica Côte d’Ivoire să utilizeze contribuția financiară prevăzută de protocol pentru a-și consolida în mod sustenabil industria pescărească națională, încurajând cererea de proiecte locale industriale și de investiții și creând locuri de muncă la nivel local;

9.  invită Comisia să transmită Parlamentului și să publice procesul-verbal și concluziile reuniunilor comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din acord, programul sectorial multianual menționat la articolul 4 din protocol și concluziile evaluărilor anuale; solicită Comisiei să faciliteze participarea reprezentanților Parlamentului, în calitate de observatori, la reuniunile comisiei mixte și să încurajeze participarea comunităților de pescuit din Côte d’Ivoire;

10.  invită Comisia și Consiliul ca, în cadrul competențelor cale le revin, să informeze Parlamentul prompt și complet pe parcursul fiecărei etape a procedurilor referitoare la protocol și, dacă este cazul, referitoare la reînnoirea sa, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Côte d’Ivoire.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0063.


Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre UE și Maroc ***
PDF 109kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre Uniunea Europeană și Regatul Maroc, a protocolului său de punere în aplicare și a schimbului de scrisori care însoțește acordul (14367/2018 – C8-0033/2019 – 2018/0349(NLE))
P8_TA(2019)0065A8-0027/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14367/2018),

–  având în vedere proiectul de acord de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil dintre Uniunea Europeană și Regatul Maroc, protocolul său de punere în aplicare și schimbul de scrisori care însoțește respectivul acord (12983/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0033/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0027/2019),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Maroc.


Acordul pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic ***
PDF 108kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului pentru prevenirea pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic (10784/2018 – C8-0431/2018 – 2018/0239(NLE))
P8_TA(2019)0066A8-0016/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10784/2018),

–  având în vedere proiectul de acord de prevenire a pescuitului nereglementat în marea liberă din zona centrală a Oceanului Arctic (10788/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0431/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit (A8-0016/2019),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale celorlalte părți participante la acord.


Protocol la Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare între UE și Mexic (aderarea Republicii Croația) ***
PDF 112kWORD 48k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a unui al treilea protocol adițional la Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite Mexicane, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (15383/2017 – C8-0489/2018 – 2017/0319(NLE))
P8_TA(2019)0067A8-0066/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15383/2017),

–  având în vedere proiectul de al treilea protocol adițional la Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite Mexicane, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (15410/2017),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în temeiul articolului 91, al articolului 100 alineatul (2), al articolelor 207 și 211 și al articolului 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0489/2018),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0066/2019),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statelor Unite Mexicane.


Programul UE de luptă antifraudă ***I
PDF 245kWORD 67k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului UE de luptă antifraudă (COM(2018)0386 – C8-0236/2018 – 2018/0211(COD))
P8_TA(2019)0068A8-0064/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0386),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 33 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0236/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 15 noiembrie 2018(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0064/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  subliniază că pachetul financiar specificat în propunerea legislativă are doar un caracter indicativ pentru autoritatea legislativă și nu poate fi stabilit în mod definitiv până când nu se ajunge la un acord asupra propunerii de regulament de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului UE de luptă antifraudă

P8_TC1-COD(2018)0211


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 33 și 325,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  În temeiul articolului 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene Comisia și statele membre trebuie să combată fraudele, corupția și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Uniunea ar trebui să sprijine activitățile din aceste domenii.

(2)  Prin sprijinul anterior pentru astfel de activități acordat prin intermediul Deciziei nr. 804/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4) (programul „Hercule”), care a fost modificată și aplicarea acesteia a fost prelungită prin Decizia nr. 878/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5) (programul „Hercule II”), la rândul său abrogată și înlocuită de Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(6) (programul „Hercule III”), s-au putut intensifica activitățile întreprinse de Uniune și de statele membre în ceea ce privește combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii.

(3)  Sprijinirea raportării, de către statele membre și țările candidate și entitățile potențial candidate, a neregulilor și a fraudelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul Sistemului de gestionare a neregulilor (IMS) este o cerință a legislației sectoriale pentru următoarele fonduri sau instrumente: Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală(7), Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime(8), Fondul pentru azil, migrație și integrare, Instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor(9), Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane(10) și asistența pentru preaderare(11) în ceea ce privește perioada de programare 2014-2020 și ulterior. ISM este un instrument de comunicații electronice securizate prin care se facilitează îndeplinirea de către statele membre, țările candidate și entitățile potențial candidate a obligației acestora de a raporta neregulile depistate și care sprijină gestionarea și analiza neregulilor.

(3a)  Este nevoie să se compenseze diversitatea sistemelor juridice și administrative ale statelor membre pentru a combate neregulile și fraudele. Fluctuațiile privind numărul de nereguli pot fi asociate evoluției ciclurilor de programare multianuală și raportării tardive a neregulilor. Prin urmare, este nevoie să se înființeze un sistem uniform de colectare de date privind neregulile și cazurile de fraudă din statele membre, pentru a standardiza procesul de raportare și a asigura calitatea și comparabilitatea datelor furnizate. [AM 1]

(3b)  Importanța activităților de prevenire ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) este incontestabilă, la fel ca și importanța consolidării punerii în aplicare a sistemului de detectare timpurie și de excludere (EDES) și a Sistemului de informații antifraudă (AFIS), precum și a finalizării strategiilor naționale de combatere a fraudei. În contextul acestor activități, este necesar să se elaboreze un cadru pentru digitalizarea tuturor procedurilor de punere în aplicare a politicilor Uniunii (inclusiv cererile de propuneri, candidaturile, evaluarea, implementarea și plățile) care urmează să fie aplicate de toate statele membre. [AM 2]

(4)  Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului(12) și Decizia 2009/917/JAI a Consiliului(13) prevăd obligația Uniunii de a sprijini asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol.

(5)  Sprijinul este acordat pentru o serie de activități operaționale. Printre acestea se numără Sistemul de informații antifraudă (AFIS), o platformă tehnologică care cuprinde un set de aplicații utilizate în cadrul unui sistem de informații comun gestionat de Comisie. IMS este, de asemenea, utilizat în platforma AFIS. Acest sistem necesită finanțare stabilă și previzibilă în timp pentru a-i asigura sustenabilitatea.

(6)  Sprijinul acordat de Uniune în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii, al raportării neregulilor și al asistenței administrative reciproce și cooperării în domeniul vamal și în cel agricol ar trebui să fie raționalizat în cadrul unui singur program, Programul UE de luptă antifraudă („programul”), cu scopul de a spori sinergiile și flexibilitatea bugetară și de a simplifica gestionarea, fără a aduce atingere unui control eficient al punerii în aplicare a programului de către colegiuitori. [AM 3]

(7)  Prin urmare, programul combină o componentă similară programului Hercule, o altă componentă care asigură finanțarea IMS și o a treia componentă care finanțează activitățile aflate în sarcina Comisiei în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97, inclusiv platforma AFIS.

(7a)   Protejarea intereselor financiare ale Uniunii ar trebui să aibă în vedere toate aspectele bugetului Uniunii, atât în ceea ce privește veniturile, cât și cheltuielile. În acest context, ar trebui să se acorde atenția cuvenită faptului că acest program este singurul care sprijină în mod specific partea de cheltuieli a bugetului Uniunii. [AM 4]

(8)  Platforma AFIS cuprinde mai multe sisteme de informații, inclusiv Sistemul de informații al vămilor (SIV). SIV este un sistem de informații automatizat care vizează sprijinirea statelor membre în prevenirea, investigarea și urmărirea penală a operațiunilor care încalcă legislația vamală sau agricolă, prin sporirea, printr-o difuzare mai rapidă a informațiilor, a eficacității procedurilor de cooperare și de control ale administrațiilor lor vamale. SIV acoperă atât cazurile de cooperare administrativă, cât și cele de cooperare polițienească în cadrul unei singure infrastructuri. În sensul cooperării administrative, SIV este instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97, adoptat în temeiul articolelor 33 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În sensul cooperării polițienești, SIV este instituit prin Decizia 2009/917/JAI a Consiliului, adoptată în temeiul articolului 30 alineatul (1) litera (a) și al articolului 34 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Dimensiunea legată de cooperarea polițienească a SIV nu poate fi disociată, din punct de vedere tehnic, de dimensiunea administrativă, întrucât ambele aspecte sunt exploatate în cadrul aceluiași sistem IT. Având în vedere faptul că SIV este doar unul dintre diferitele sisteme de informații care funcționează în cadrul AFIS și că numărul de cazuri de cooperare polițienească este mai mic decât numărul de cazuri de cooperare administrativă în SIV, dimensiunea legată de cooperarea polițienească a AFIS este considerată accesorie dimensiunii administrative.

(9)  Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului, care urmează să constituie principala valoare de referință, în sensul [trimiterea urmează să fie actualizată, după caz, în conformitate cu noul acord interinstituțional: punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(14)], pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale.

(10)  Normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică prezentului regulament. Aceste norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și instituie în special procedura de stabilire și de execuție a bugetului prin intermediul granturilor, al achizițiilor, al premiilor și al execuției indirecte, precum și verificări privind responsabilitatea actorilor financiari. Prin urmare, contractele finanțate integral sau parțial din bugetul Uniunii în cadrul acestui program sunt supuse, printre altele, principiilor transparenței, proporționalității, tratamentului egal și nediscriminării, în timp ce granturile fac, în plus, obiectul principiilor cofinanțării, acordării necumulative și evitării dublei finanțări, neretroactivității și non-profit. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene vizează, de asemenea, protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă esențială pentru o bună gestiune financiară și o finanțare eficace din partea UE. [AM 5]

(11)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în prezentul regulament ar trebui alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile controalelor, sarcina administrativă și un eventual risc de nerespectare. Acest lucru ar trebui să includă luarea în considerare a posibilității utilizării de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, după cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(11a)   Ratele maxime de cofinanțare pentru granturile acordate în cadrul programului nu ar trebui să depășească 80 % din costurile eligibile. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, definite în programul de lucru, cum ar fi cazurile legate de statele membre expuse unui risc ridicat în ceea ce privește interesele financiare ale Uniunii, rata maximă de cofinanțare ar trebui stabilită la 90 % din costurile eligibile. [AM 6]

(12)  Pentru a asigura continuitatea, în cadrul programului, a finanțării tuturor activităților aflate în sarcina Comisiei în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97, inclusiv a platformei AFIS, anexa I oferă o listă orientativă a activităților care urmează să fie finanțate.

(12a)   Comisia ar trebui să adopte programele de lucru în conformitate cu articolul 110 din Regulamentul financiar. Programele de lucru ar trebui să conțină o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o precizare a sumei alocate fiecărei acțiuni, un calendar orientativ al punerii în aplicare și rata maximă de cofinanțare pentru subvenții. La pregătirea programului de lucru, Comisia ar trebui să țină seama de prioritățile Parlamentului European exprimate în cadrul evaluării sale anuale a protecției intereselor financiare ale Uniunii. Programul de lucru ar trebui să fie publicat pe site-ul de internet al Comisiei și transmis Parlamentului European. [AM 7]

(12b)   Acțiunile ar trebui să fie eligibile pe baza capacității lor de a îndeplini obiectivele specifice ale programului prevăzute la articolul 2. Acestea pot include furnizarea de asistență tehnică specială pentru autoritățile competente din statele membre, cum ar fi furnizarea de cunoștințe specifice, echipamente specializate și avansate din punct de vedere tehnic și instrumente eficiente din domeniul tehnologiei informației (TI); asigurarea sprijinului necesar și facilitarea investigațiilor, în special constituirea de echipe comune de anchetă și operațiuni transfrontaliere; sau intensificarea schimburilor de personal pentru proiecte specifice. În plus, acțiunile eligibile pot include, de asemenea, organizarea de cursuri de formare specializată cu obiective clare, de ateliere de analiză a riscurilor, precum și, după caz, de conferințe și studii. [AM 8]

(13)  Achiziționarea de echipamente prin intermediul instrumentului de sprijin financiar pentru echipamentele de control vamal(15) poate avea un impact pozitiv asupra combaterii fraudei care afectează interesele financiare ale UE. Există o responsabilitate comună de a se evita suprapunerile în cadrul sprijinului oferit de Uniune, pe de o parte, prin instrumentul Uniunii de sprijin financiar pentru echipamente de control vamal și, pe de altă parte, prin program. Programul ar trebui, în esență, să își canalizeze sprijinul către achiziția de tipuri de echipamente care nu intră sub incidența instrumentului Uniunii de sprijin financiar pentru echipamentele de control vamal sau de echipamente pentru care beneficiarii sunt alte autorități decât cele vizate de instrumentul Uniunii de sprijin financiar pentru echipamentele de control vamal. În plus, ar trebui să existe o legătură clară între impactul echipamentelor finanțate și protejarea intereselor financiare ale Uniunii. Evitarea suprapunerilor În contextul pregătirii programelor de lucru anuale activitate, ar trebui să fie asigurată, în special, ar trebui să se asigure că se evită suprapunerile și că se stabilesc sinergii între acest program și alte programe relevante în domenii precum cel vamal, al justiției și al afacerilor interne. [AM 9]

(13a)   Programul sprijină cooperarea dintre autoritățile administrative și de aplicare a legii ale statelor membre, precum și dintre acestea și Comisie, inclusiv cu OLAF și cu alte organisme și agenții relevante ale Uniunii, cum ar fi Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), în vederea asigurării unei protecții mai eficiente a intereselor financiare ale Uniunii. De asemenea, programul va sprijini cooperarea cu Parchetul European (EPPO) în acest sens, de îndată ce organismul își intră în atribuții. [AM 10]

(14)  Programul ar trebui să fie deschis participării țărilor din Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS) care fac parte din Spațiul Economic European (SEE). De asemenea, ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare, țărilor candidate și entităților țărilor potențial candidate, precum și țărilor din cadrul politicii europene de vecinătate, în conformitate cu principiile generale și cu clauzele și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii, stabilite în acordurile-cadru aferente, în deciziile Consiliului de asociere sau în acorduri similare. De asemenea, programul ar trebui să fie deschis și altor țări terțe, cu condiția ca acestea din urmă să aibă un acord de asociere sau încheie un acord specific privind participarea lor la programele Uniunii. [AM 11]

(15)  Luând în considerare evaluările anterioare ale programelor „Hercule” și pentru a consolida programul, ar trebui să fie posibilă, în mod excepțional, și participarea persoanelor juridice stabilite într-o țară terță care nu este asociată la program, fără a fi necesar ca aceste entități să suporte costurile aferente participării lor.

(15a)   Ar trebui încurajată în special participarea entităților stabilite în țări care au un acord de asociere în vigoare cu Uniunea, în vederea consolidării protecției intereselor financiare ale Uniunii prin cooperare în domeniul vamal și schimb de bune practici, în special în ceea ce privește modalități de combatere a fraudei, a corupției și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii și în ceea ce privește depășirea provocărilor legate de noile evoluții tehnologice. [AM 12]

(16)  Programul ar trebui pus în aplicare ținându-se seama de recomandările și măsurile enumerate în Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2013 intitulată „Intensificarea luptei împotriva contrabandei cu țigări și a altor forme de comerț ilicit cu produse din tutun – O strategie globală a UE”(16), precum și în Raportul din 12 mai 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a acestei comunicări(17).

(17)  Uniunea a ratificat Protocolul pentru eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la Convenția-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului (denumit în continuare „protocolul”) în 2016. Protocolul ar trebui să aibă rolul de a proteja interesele financiare ale Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva comerțului transfrontalier ilicit cu tutun, care cauzează pierderi de venituri. Programul ar trebui să sprijine Secretariatul Convenției-cadru a Organizației Mondiale a Sănătății privind controlul tutunului în atribuțiile sale legate de acest protocol. Acesta ar trebui, de asemenea, să sprijine alte activități organizate de secretariat în legătură cu lupta împotriva comerțului ilicit cu tutun.

(18)  În conformitate cu Regulamentul financiar, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(18), Regulamentul (CE, Euratom, CE) nr. 2988/95 al Consiliului(19), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(20) și Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(21), interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate prin măsuri proporționale, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, în special a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative.

În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta și trimite în judecată cazuri de fraudă și cazuri privind alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului(22). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii și să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF, EPPO și Curții de Conturi a Uniunii Europene, asigurându-se totodată că orice parte terță implicată în implementarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

(19)  Țările terțe care sunt membre ale SEE pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în conformitate cu Acordul privind SEE, care prevede punerea în aplicare a programelor printr-o decizie în temeiul respectivului acord. Țările terțe pot participa, de asemenea, pe baza altor instrumente juridice. În prezentul regulament ar trebui introdusă o dispoziție specifică prin care să se acorde accesul și drepturile necesare astfel încât ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin.

(20)  

(21)  În temeiul [trimiterea urmează să fie actualizată, după caz, în conformitate cu o nouă decizie cu privire la TTPM: articolului 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului(23)], persoanele și entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări sunt eligibile pentru finanțare, sub rezerva regulilor și obiectivelor programului și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv.

(22)  În conformitate cu punctele 22 și 23 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(24), este necesar să se evalueze acest program pe baza informațiilor colectate în urma aplicării cerințelor raportării, mai exact privind cerințele de performanță, de monitorizare specifice și de evaluare, evitându-se totodată reglementarea și sarcinile administrative excesive, mai ales asupra statelor membre. Aceste cerințe, după caz, pot include indicatori cuantificabili ca bază pentru evaluarea efectelor programului pe teren. Evaluarea ar trebui să fie realizată de un evaluator independent. [AM 13]

(23)  Este necesar să se delege Comisiei În vederea completării prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru adoptarea programelor de lucru. În plus, pentru modificarea prezentului regulament, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta prevederile acte în conformitate cu dispozițiile articolului 290 din Tratatul privind cadrul de monitorizare și evaluare al programului funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește indicatorii prevăzuți în anexa II la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. [AM 14]

(24)  Articolul 42a alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 515/97 prevede temeiul juridic pentru finanțarea AFIS. Prezentul regulament ar trebui să înlocuiască acest temei juridic și să prevadă unul nou. Prin urmare, ar trebui să se elimine articolul 42a alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 515/97.

(25)  Regulamentul (UE) 250/2014 de instituire a programului „Hercule III” a acoperă perioada 1 ianuarie 2014 - 31 decembrie 2020. Prezentul regulament prevede o continuare a programului „Hercule III”, începând cu data de 1 ianuarie 2021. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 250/2014 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament instituie Programul UE de luptă antifraudă (denumit în continuare „programul”).

Acesta prevede obiectivele programului, bugetul pentru perioada 2021-2027, formele de finanțare din partea Uniunii și normele de furnizare a finanțării.

Articolul 2

Obiectivele programului

1.  Programul are următoarele obiective generale:

(a)  protecția intereselor financiare ale Uniunii;

(b)  sprijinul în domeniul asistenței reciproce între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniul vamal și cel agricol.

2.  Programul are următoarele obiective specifice:

(a)  prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene;

(b)  sprijinirea raportării neregulilor, inclusiv a fraudelor, legate de gestiunea partajată și de fondurile de asistență pentru preaderare din bugetul Uniunii;

(c)  punerea la dispoziție a unor instrumente pentru schimbul de informații și acordarea de sprijin pentru activitățile operaționale în materie de asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal și cel agricol.

Articolul 3

Buget

1.  Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului în perioada 2021-2027 este de 181,207 milioane 321 314 000 EUR la prețurile din 2018 (362 414 000 EUR în prețuri la prețurile curente). [AM 15]

2.  Repartizarea orientativă a sumei menționate la alineatul (1) este următoarea:

(a)  114,207 milioane 202 512 000 EUR la prețurile din 2018 (228 414 000 EUR în prețuri curente) pentru obiectivul menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (a); [AM 16]

(b)  7 12 412 000 EUR la prețurile din 2018 (14 milioane EUR în prețuri curente) pentru obiectivul menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (b); [AM 17]

(c)  60 106 390 000 EUR la prețurile din 2018 (120 de milioane EUR în prețuri curente) pentru obiectivul menționat la articolul 2 alineatul (2) litera (c). [AM 18]

2a.  Comisia este împuternicită să realoce fonduri între obiectivele prevăzute la articolul 2 alineatul (2). În cazul în care o realocare implică modificarea cu 10 % sau mai mult a uneia dintre sumele prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, realocarea se face prin intermediul unui act delegat adoptat în conformitate cu articolul 14. [AM 19]

3.  Suma menționată la alineatul (1) poate fi utilizată pentru asistență tehnică și administrativă în punerea în aplicare a programului, de exemplu pentru activități de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, inclusiv pentru sisteme corporative de tehnologie a informației. În plus, repartizarea orientativă de la alineatul (2) litera (a) ține seama în mod corespunzător de faptul că programul este singurul care abordează partea de cheltuieli a protejării intereselor financiare ale Uniunii. [AM 20]

Articolul 4

Țări terțe asociate la program

Programul este deschis participării următoarelor țări terțe:

(a)  membrii Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membri ai Spațiului Economic European (SEE), în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul privind SEE;

(b)  țările în curs de aderare, țările candidate și entitățile potențial candidate, în conformitate cu principiile generale și cu termenele și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere corespunzătoare sau în alte acorduri similare și în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și țările respective;

(c)  țările cărora li se aplică politica europeană de vecinătate, în conformitate cu principiile generale și cu termenele și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere corespunzătoare sau în alte acorduri similare și în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și țările respective;

(d)  alte țări terțe, în conformitate cu condițiile prevăzute de un acord specific care are ca obiect participarea țării terțe în cauză la orice program al Uniunii, cu condiția ca acordul:

(a)  să asigure un echilibru adecvat între contribuțiile și beneficiile țării terțe care participă la programele Uniunii; [AM 21]

(b)  să prevadă condițiile de participare la programe, inclusiv calcularea contribuțiilor financiare la programele individuale și costurile administrative ale acestora. Aceste contribuții constituie venituri alocate în conformitate cu articolul [21 alineatul (5)] din Regulamentul financiar;

(c)  să nu confere unei țări terțe competența decizională privind programele;

(d)  să garanteze drepturile Uniunii de a asigura o bună gestiune financiară și de a proteja interesele financiare ale acesteia.

Articolul 5

Punere în aplicare și forme de finanțare din partea Uniunii

1.  Programul este pus în aplicare prin gestiune directă în conformitate cu Regulamentul financiar sau prin gestiune indirectă cu organismele menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

2.  Programul poate oferi finanțare în oricare dintre formele prevăzute de Regulamentul financiar, în special prin granturi, în conformitate cu titlul VIII, și achiziții, în conformitate cu titlul VII, precum și prin rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere în conformitate cu articolul 238 din Regulamentul financiar. [AM 22]

3.  Programul poate oferi finanțare pentru acțiunile desfășurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97, în special pentru a acoperi noile tipuri de costuri menționate în lista orientativă din anexa I.

4.  Atunci când acțiunea sprijinită implică achiziționarea de echipamente, Comisia stabilește, dacă este cazul, un mecanism de coordonare care să asigure eficiența și interoperabilitatea dintre toate echipamentele achiziționate cu sprijinul programelor Uniunii.

Articolul 6

Protecția intereselor financiare ale Uniunii

În cazul în care o țară terță participă la program în baza unei decizii adoptate în temeiul unui acord internațional sau al oricărui alt instrument juridic, țara terță în cauză trebuie să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod exhaustiv competențele care îi revin. În cazul Oficiului European de Luptă Antifraudă, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă.

CAPITOLUL II

GRANTURI [AM 23]

Articolul 7

Rata de cofinanțare pentru granturile din acordate în cadrul programului sunt atribuite și gestionate în conformitate cu titlul VIII din Regulamentul financiar nu depășește 80 % din costurile eligibile. În cazuri excepționale și motivate corespunzător, definite în programele de lucru menționate la articolul 10, rata de cofinanțare nu depășește 90 % din costurile eligibile. [AM 24]

Articolul 8

Acțiuni eligibile

Numai acțiunile Următoarele acțiuni de punere în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 2 sunt eligibile pentru finanțare.:

(a)  furnizarea de cunoștințe tehnice, echipamente specializate și avansate din punct de vedere tehnic și instrumente eficiente în domeniul IT care să îmbunătățească cooperarea transnațională și multidisciplinară și cooperarea cu Comisia;

(b)  intensificarea schimburilor de personal pentru proiecte specifice, asigurarea sprijinului necesar și facilitarea investigațiilor, în special constituirea de echipe comune de anchetă și operațiuni transfrontaliere;

(c)  furnizarea de sprijin tehnic și operațional pentru anchetele naționale, în special autorităților vamale și autorităților de aplicare a legii, pentru a consolida lupta împotriva fraudei și a altor activități ilegale;

(d)  consolidarea capacității informatice la nivelul statelor membre și al țărilor terțe, intensificarea schimbului de date și dezvoltarea și furnizarea de instrumente IT pentru investigații și pentru monitorizarea activității de informații;

(e)  organizarea de cursuri de formare specializate, ateliere de analiză a riscurilor, conferințe și studii menite să îmbunătățească cooperarea și coordonarea între serviciile vizate de protejarea intereselor financiare ale Uniunii;

(f)  finanțarea unui set de aplicații informatice legate de vamă și gestionate de Comisie în cadrul unui sistem comun de informații, dezvoltate pentru a îndeplini sarcinile încredințate Comisiei prin Regulamentul (CE) nr. 515/97;

(g)  finanțarea unui instrument de comunicații electronice securizate care să faciliteze îndeplinirea de către statele membre a obligației de a raporta neregulile depistate, inclusiv frauda, și care sprijină gestionarea și analiza acestora;

(h)  orice alte acțiuni, prevăzute în cadrul programelor de lucru la articolul 10, necesare pentru atingerea obiectivelor generale și specifice prevăzute la articolul 2. [AM 25]

În cazul în care acțiunea sprijinită implică achiziționarea de echipamente, Comisia se asigură că echipamentul finanțat contribuie la protejarea intereselor financiare ale Uniunii. [AM 26]

Articolul 9

Entități eligibile

1.  Criteriile de eligibilitate stabilite la alineatul (2) se aplică pe lângă criteriile stabilite la articolul 197 din Regulamentul financiar.

2.  Sunt eligibile următoarele entități:

(a)  autoritățile publice care pot contribui la realizarea unuia dintre obiectivele menționate la articolul 2 și care sunt instituite într-una dintre următoarele țări:

(a)  un stat membru ori o țară sau un teritoriu de peste mări legat de acesta;

(b)  o țară terță asociată la program;

(c)  o țară terță care figurează în programul de lucru în condițiile specificate la alineatul (3);

(b)  institute de cercetare și de învățământ și entități nonprofit care pot contribui la îndeplinirea obiectivelor menționate la articolul 2, cu condiția să fi fost stabilite și să fi funcționat de cel puțin un an într-un stat membru, într-o țară terță asociată la program ori într-o țară terță care figurează în programul de lucru, în condițiile specificate la alineatul (3);

(c)  orice entitate juridică înființată în temeiul dreptului Uniunii sau orice organizație internațională, așa cum este definită la articolul 156 din Regulamentul financiar. [AM 27]

3.  Entitățile menționate la alineatul (2) stabilite într-o țară terță care nu este asociată la program sunt în mod excepțional eligibile pentru participare dacă acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor unei anumite acțiuni.

4.  Entitățile menționate la alineatul (2) stabilite într-o țară terță care nu este asociată la program ar trebui în principiu să își suporte cheltuielile de participare.

CAPITOLUL III

PROGRAMARE, MONITORIZARE ȘI EVALUARE

Articolul 10

Programul de lucru

Programul este pus în aplicare prin programele de lucru menționate la articolul 110 din Regulamentul financiar.

Programul de lucru este adoptat de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 14. [AM 28]

Comisia analizează sinergiile dintre program și alte programe relevante în domenii precum cel vamal, al justiției și al afacerilor interne și se asigură că se evită suprapunerile în contextul pregătirii programelor de lucru. [AM 29]

Programele de lucru se publică pe site-ul de internet al Comisiei și se transmit Parlamentului European, care evaluează conținutul și rezultatele acestora în cadrul evaluării anuale a protecției intereselor financiare ale Uniunii. [AM 30]

Articolul 11

Monitorizare și raportare

1.  În anexa II se prevăd indicatorii care trebuie utilizați pentru raportarea progreselor înregistrate în cadrul programului în direcția îndeplinirii obiectivelor generale și specifice prevăzute la articolul 2.

2.  Pentru a se asigura evaluarea eficace a progreselor înregistrate în cadrul programului în ceea ce privește realizarea obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 14, pentru a modifica anexa II în vederea revizuirii și completării indicatorilor, atunci când este necesar, și în vederea adăugării de dispoziții în prezentul regulament privind instituirea unui cadru de monitorizare și de evaluare. [AM 31]

2a.  Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la performanța programului. [AM 32]

3.  Sistemele de raportare cu privire la performanță au rolul de a garanta că datele referitoare la monitorizarea punerii în aplicare a programului și la rezultate sunt colectate în mod eficient, cu eficacitate și la timp. În acest scop, destinatarilor de fonduri ale Uniunii și, dacă este cazul, statelor membre li se vor impune cerințe de raportare proporționale.

Articolul 12

Evaluare

1.  Evaluările se efectuează de către un evaluator independent în timp util pentru a putea contribui la procesul de luare a deciziilor. [AM 33]

2.  Evaluarea interimară a programului se realizează imediat ce sunt disponibile suficiente informații cu privire la punerea în aplicare a acestuia, dar nu mai târziu de patru ani de la începerea punerii în aplicare a programului.

3.  La finalul punerii în aplicare a programului, dar nu mai târziu de patru trei ani de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a programului. [AM 34]

4.  Comisia transmite concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor și Curții de Conturi a Uniunii Europeneși le publică pe site-ul de internet al Comisiei. [AM 35]

Articolul 13

Delegarea de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a elabora un cadru adopta programele de monitorizare și evaluare lucru, astfel cum se prevede la articolul 11 10, și pentru a modifica indicatorii prevăzuți în anexa II la prezentul regulament. [AM 44]

Articolul 14

Exercitarea delegării de competențe

1.  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2028.

3.  Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 13. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  Înaintea adoptării unui act delegat, Comisia se consultă cu experții desemnați de fiecare stat membru, în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5a.  Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 10 și 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 36]

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 15

Informare, comunicare și publicitate

1.  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea finanțării Uniunii și asigură vizibilitatea finanțării Uniunii maximă a acesteia (în special în cazul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora lor), oferind informații coerente, concrete și proporționale adresate unor categorii de public diverse, printre care mass-media și publicul larg. Recunoașterea faptului că finanțarea a fost acordată de Uniune și asigurarea vizibilității în acest sens nu sunt obligatorii în cazul în care există un risc de a compromite executarea eficace a activităților operaționale în domeniul vamal și de luptă antifraudă. [AM 37]

2.  Comisia derulează cu regularitate acțiuni de informare și de comunicare privind programul, acțiunile și rezultatele sale. Resursele financiare alocate programului contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele prevăzute la articolul 2. [AM 38]

Articolul 16

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 515/97

La articolul 42a din Regulamentul (CE) nr. 515/97, se elimină alineatele (1) și (2).

Articolul 17

Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 250/2014 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.

Articolul 18

Dispoziții tranzitorii

1.  Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea acțiunilor vizate înainte de încheierea lor, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 250/2014 și în temeiul articolului 42a din Regulamentul (CE) nr. 515/97, care continuă să se aplice acțiunilor vizate până la încheierea lor.

2.  Pachetul financiar pentru program poate acoperi, de asemenea, cheltuielile cu asistența tehnică și administrativă necesare pentru asigurarea tranziției între program și măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 250/2014 și în temeiul articolului 42a din Regulamentul (CE) nr. 515/97.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a [douăzecea] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXA I

Lista orientativă a tipurilor de costuri pe care programul le va finanța pentru acțiunile desfășurate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 515/97:

(a)  toate costurile de instalare și de întreținere a infrastructurii tehnice permanente care pune la dispoziția statelor membre resursele logistice, birotice și informatice pentru coordonarea operațiunilor vamale comune și a altor activități operaționale;

(b)  rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere, precum și a altor indemnizații, dacă este cazul, ale reprezentanților statelor membre – și, după caz, ale reprezentanților țărilor terțe – care participă la misiunile comunitare, la operațiunile vamale comune organizate de către sau în colaborare cu Comisia, precum și la sesiunile de formare, la reuniunile ad-hoc și la reuniunile pregătitoare și la cele de evaluare pentru anchetele administrative sau acțiunile operative întreprinse de statele membre, atunci când acestea sunt organizate de către sau în colaborare cu Comisia;

(c)  cheltuielile legate de achiziționarea, studiul, dezvoltarea și întreținerea infrastructurii informatice (hardware), a programelor informatice (software) și a conexiunilor de rețea specifice, precum și a serviciilor conexe de producție, asistență și formare pentru realizarea acțiunilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 515/97, în special prevenirea și combaterea fraudei;

(d)  cheltuielile legate de furnizarea de informații și cheltuielile privind acțiunile conexe care permit accesul la informații, date și surse de date, în scopul desfășurării acțiunilor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 515/97, în special prevenirea și combaterea fraudei;

(e)  cheltuielile legate de utilizarea Sistemului de informații al vămilor, prevăzute în instrumentele adoptate în temeiul articolului 87 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în special în Decizia 2009/917/JAI a Consiliului privind utilizarea tehnologiei informației în domeniul vamal, în măsura în care aceste instrumente prevăd că respectivele cheltuieli sunt suportate din bugetul general al Uniunii Europene;

(f)  cheltuielile legate de achiziționarea, studiul, dezvoltarea și întreținerea componentelor Uniunii ale rețelei comune de comunicații utilizate în sensul literei (c).

ANEXA II

INDICATORI PENTRU MONITORIZAREA PROGRAMULUI

Programul va fi monitorizat îndeaproape pe baza unui set de indicatori care au scopul de a evalua măsura în care au fost îndeplinite obiectivele generale și specifice ale programului și de a reduce la minimum sarcinile și costurile administrative. În acest scop, se vor colecta date cu privire la următorul set de indicatori-cheie:

Obiectivul specific nr. 1: prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii.

Indicatorul nr. 1: sprijinirea prevenirii și combaterii fraudei, a corupției și a oricăror altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, măsurată prin:

1.1: gradul de satisfacție privind activitățile organizate și (co)finanțate prin program;

(a)  numărul și tipul activităților organizate și (co)finanțate prin program; [AM 39]

1.2: procentul de state lista statelor membre care primesc sprijin în fiecare an în cadrul programului și cotele de finanțare respective. [AM 40]

Obiectivul specific nr. 2: sprijinirea raportării neregulilor, inclusiv a fraudelor, legate de gestiunea partajată și de fondurile de asistență pentru preaderare din bugetul Uniunii.

Indicatorul nr. 2: gradul de satisfacție a utilizatorilor privind utilizarea Sistemului de gestionare a neregulilor.

(a)  Numărul neregulilor raportate; [AM 41]

Indicatorul nr. 2a: gradul de satisfacție a utilizatorilor privind utilizarea Sistemului de informații antifraudă. [AM 42]

Obiectivul specific nr. 3: punerea la dispoziție a unor instrumente pentru schimbul de informații și acordarea de sprijin pentru activitățile operaționale în materie de asistență administrativă reciprocă în domeniul vamal.

Indicatorul nr. 3: numărul informațiilor puse la dispoziție și numărul de activități sprijinite prin intermediul asistenței reciproce.

Indicatorul nr. 3a: numărul și tipul activităților sprijinite prin intermediul asistenței reciproce. [AM 43]

(1) JO C 10, 10.1.2019, p. 1.
(2)JO C 10, 10.1.2019, p. 1.
(3) Poziția Parlamentului European din 12 februarie 2019.
(4)Decizia nr. 804/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 de stabilire a unui program de acțiune comunitară în vederea promovării unor acțiuni în domeniul protecției intereselor financiare ale Comunității (programul „Hercule”) (JO L 143, 30.4.2004, p. 9).
(5)Decizia nr. 878/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2007 de modificare și de prelungire a termenului de aplicare a Deciziei nr. 804/2004/CE de stabilire a unui program de acțiune comunitară în vederea promovării unor acțiuni în domeniul protecției intereselor financiare ale Comunității (programul „Hercule II”) (JO L 193, 25.7.2007, p. 18).
(6)Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule III”) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE (JO L 84, 20.3.2014, p. 6).
(7)Regulamentul delegat (UE) 2015/1971 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1975 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 293, 10.11.2015, p. 6).
(8)Regulamentul delegat (UE) 2015/1970 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1974 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 293, 10.11.2015, p. 1).
(9)Regulamentul delegat (UE) 2015/1973 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și de instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1977 al Comisiei de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul pentru azil, migrație și integrare și Instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 293, 10.11.2015, p. 15).
(10)Regulamentul delegat (UE) 2015/1972 al Comisiei din 8 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului cu dispoziții specifice privind raportarea neregulilor legate de Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1976 al Comisiei din 8 iulie 2015 de stabilire a frecvenței și a formatului de raportare a neregulilor privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 293, 10.11.2015, p. 11).
(11)Articolul 16 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 447/2014 al Comisiei privind normele specifice de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II) (JO L 132, 3.5.2014, p. 32).
(12)Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul 2015/1525 (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).
(13)Decizia 2009/917/JAI a Consiliului privind utilizarea tehnologiei informației în domeniul vamal (JO L 323/20, 10.12.2009, p. 20).
(14)Trimiterea trebuie actualizată: JO C 373, 20.12.2013, p. 1. Acordul este disponibil la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32013Q1220(01)&from=RO.
(15)[ref.]
(16)COM(2013) 324 final.
(17)COM(2017) 235 final.
(18)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(19)JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
(20)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(21)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European („EPPO”) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(22)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(23)Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).
(24)Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).


Planul multianual pentru stocurile de pește din apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
PDF 129kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de pește din apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 de stabilire a unui plan multianual pentru Marea Baltică și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007 și (CE) nr. 1300/2008 (COM(2018)0149– C8-0126/2018– 2018/0074(COD)
P8_TA(2019)0069A8-0310/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0149),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0126/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere notificarea oficială din 29 martie 2017 a guvernului Regatului Unit, în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitoare la intenția sa de retragere din Uniunea Europeană,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 12 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0310/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Consiliului anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile pescuite în apele occidentale și apele adiacente și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de modificare a Regulamentelor (UE) 2016/1139 și (UE) 2018/973 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007 și (CE) nr. 1300/2008 ale Consiliului

P8_TC1-COD(2018)0074


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/472.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație comună a Parlamentului European și a Consiliului

Parlamentul European și Consiliul intenționează să revoce împuternicirea de a adopta măsuri tehnice prin intermediul unor acte delegate menționată la articolul 8 din prezentul regulament atunci când cele două instituții adoptă un nou regulament cu privire la măsuri tehnice care include o împuternicire ce acoperă aceleași măsuri.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 171.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 25 octombrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0425).


Mecanismul de protecție civilă al Uniunii ***I
PDF 129kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (COM(2017/0772/2) – C8-0409/2017 – 2017/0309(COD))
P8_TA(2019)0070A8-0180/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017/0772/2)),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0409/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Deputaților din Cehia în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 18 octombrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 16 mai 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele și poziția sub formă de amendamente ale Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0180/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  invită Comisia să nu recurgă la realocări pentru a finanța noi priorități politice care sunt adăugate pe parcursul unui cadru financiar multianual în desfășurare, deoarece acest lucru va avea inevitabil un impact negativ asupra implementării altor activități-cheie ale Uniunii;

5.  invită Comisia să prevadă o finanțare suficientă pentru mecanismul de protecție civilă al Uniunii în următorul cadru financiar multianual care începe în 2021, bazându-se pe reforma actuală a mecanismului de protecție civilă al Uniunii;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 februarie 2019 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii

P8_TC1-COD(2017)0309


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2019/420.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarație comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

Pachetul financiar suplimentar pentru punerea în aplicare a mecanismului de protecție civilă al Uniunii în 2019 și 2020 a fost stabilit la 205,6 milioane EUR. Fără a aduce atingere competențelor autorității bugetare, o parte din totalul majorării bugetului rescEU ar trebui să fie pusă la dispoziție prin realocări la rubrica 3 (securitate și cetățenie) și la rubrica 4 (Europa globală) din cadrul financiar multianual 2014-2020. Cele trei instituții reamintesc că o parte din realocări sunt deja incluse în bugetul pe 2019, iar 15,34 milioane EUR au fost deja incluse în programarea financiară pentru 2020.

În cadrul procedurii bugetare pentru 2020, Comisia este invitată să propună 18,24 milioane EUR în plus pentru realocări cu scopul de a atinge 50 % pentru 2019 și 2020 în cadrul acelorași rubrici.

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) JO C 361, 5.10.2018, p. 37.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 31 mai 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0236).


Cerințele minime pentru reutilizarea apei ***I
PDF 363kWORD 104k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele minime pentru reutilizarea apei (COM(2018)0337 – C8-0220/2018 – 2018/0169(COD))
P8_TA(2019)0071A8-0044/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0337),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0220/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 6 decembrie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0044/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele minime pentru reutilizarea apei

P8_TC1-COD(2018)0169


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Resursele de apă ale Uniunii sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari, fapt ce conduce la un deficit de apă și la deteriorarea calității apei. În special, schimbările climatice, modelele meteorologice imprevizibile și seceta contribuie în mod semnificativ la creșterea presiunii generate de dezvoltarea urbană și de agricultură asupra disponibilității apei dulci. [AM 1]

(2)  Reutilizarea pe scară mai largă a apele apelor uzate epurate ar putea crește capacitatea Uniunii de a răspunde presiunii presiunilor tot mai mari asupra resurselor de apă, prin limitarea captării apelor de suprafață și a celor subterane, prin reducerea impactului deversării de ape uzate epurate în corpurile de apă și prin promovarea economiilor de apă prin utilizarea multiplă a apelor uzate urbane, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a mediului. Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) menționează reutilizarea apei, în combinație cu promovarea tehnologiilor care permit o utilizare eficientă a apei în industrie și a tehnicilor de irigare care economisesc apă, ca fiind una dintre măsurile suplimentare pe care statele membre pot decide să le aplice pentru atingerea obiectivelor directivei privind starea calitativă și cantitativă bună a apelor de suprafață și a celor subterane. Directiva 91/271/CEE a Consiliului(7) impune reutilizarea apelor uzate epurate, în toate cazurile în care aceasta este adecvată. [AM 2]

(2a)  O problemă deosebită în multe zone o constituie vârsta și starea precară a infrastructurii de distribuire a apei uzate tratate, ceea ce duce la pierderi imense de apă uzată tratată și, implicit, risipirea resurselor financiare investite în procesul de tratare. Prin urmare, modernizarea tuturor acestor infrastructuri de conducte ar trebui să reprezinte o prioritate. [AM 3]

(3)  În Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei”(8) s-a subliniat necesitatea instituirii unui instrument de reglementare a unor standarde la nivelul Uniunii pentru reutilizarea apei în vederea eliminării barierelor pentru irigații sau în calea utilizării pe scară largă a acestei surse alternative scopuri industriale constituie o opțiune alternativă de alimentare cu apă, una pe care poate contribui la limitarea deficitului de apă și la reducerea vulnerabilității sistemelor de aprovizionare Uniunea trebuie să o ia în considerare. [AM 4]

(4)  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu titlul „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană”(9) stabilește ierarhia măsurilor pe care statele membre ar trebui să le aibă în vedere pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei. În același scop, ar fi oportun să se prevadă în cadrul Directivei 2000/60/CE o ierarhie obligatorie de măsuri pentru buna gestionare a apei. Aceasta precizează că, în regiunile în care toate măsurile preventive au fost puse în aplicare în conformitate cu ierarhia soluțiilor de gestionare a apei, dar cererea de apă continuă să depășească disponibilitatea, infrastructura suplimentară de alimentare cu apă poate constitui, în anumite circumstanțe și ținând seama de raportul dintre costuri și beneficii, o abordare alternativă pentru atenuarea efectelor secetei severe. [AM 5]

(4a)  Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2008 referitoare la rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană(10) reamintește că ar trebui favorizată o abordare bazată pe cerere în gestionarea resurselor de apă și consideră că Uniunea ar trebui să adopte o abordare globală în gestionarea resurselor de apă, combinând măsurile de gestionare a cererii, măsurile pentru optimizarea resurselor existente în cadrul circuitului apei și măsurile pentru crearea de noi resurse și că abordarea necesită integrarea considerentelor de mediu, sociale și economice. [AM 6]

(5)  În Planul său de acțiune pentru economia circulară(11), Comisia s-a angajat să întreprindă o serie de acțiuni de promovare a reutilizării apelor uzate epurate, printre care se numără și elaborarea unei propuneri legislative privind cerințele minime pentru reutilizarea apei. Comisia ar trebui să își actualizeze planul de acțiune și să considere resursele de apă un domeniu de acțiune prioritar. [AM 7]

(6)  Se consideră că reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător, provenind, de exemplu, de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane sau de la instalațiile industriale, are un impact mai redus asupra mediului decât alte metode de alimentare cu apă, cum ar fi transferurile de apă sau desalinizarea;. Însă o astfel de reutilizare, care ar putea reduce risipa de apă și ar putea economisi apă, se practică însă în măsură limitată în Uniune. Acest lucru pare a fi parțial cauzat de costul mare al sistemului de reutilizare a apelor uzate, precum și de lipsa unor standarde comune ale Uniunii, de mediu sau și sanitare, pentru reutilizarea apei și, mai ales în ceea ce privește produsele agricole, de potențialele riscuri în materie de sănătate și mediu și de potențialele obstacole în calea liberei circulații a unor astfel de produse irigate cu apă recuperată. Totodată, ar trebui avut în vedere că în unele state membre infrastructura pentru irigații este insuficientă sau inexistentă. [AM 8]

(6a)  Reutilizarea apei ar putea contribui la recuperarea nutrienților din apele uzate epurate, iar utilizarea apei recuperate pentru irigații în sectorul agricol sau forestier ar putea să constituie o modalitate de a reintroduce nutrienții, cum ar fi azotul, fosforul și potasiul, în ciclurile biogeochimice naturale. [AM 9]

(6b)  Reutilizarea, în scopul irigării, a apelor recuperate tratate în mod corespunzător, în temeiul prezentului regulament, ar trebui să respecte mediul. Prin urmare, reutilizarea nu ar trebui să conducă la creșterea emisiilor de azot și de fosfor, deoarece excesul de astfel de substanțe nutritive conduce la eutrofizarea solului și a corpurilor de apă de suprafață și subterană, deteriorând ecosistemele și contribuind la reducerea biodiversității. [AM 10]

(6c)   Pentru a garanta o reutilizare eficace a resurselor reprezentate de apele uzate urbane, ar trebui să se stabilească faptul că nu toate apele reciclate sunt bune pentru toate culturile. Prin urmare, fermierii ar trebui să fie formați să utilizeze diversele tipuri de ape reciclate în mod optim pentru culturile care nu riscă să fie afectate din punct de vedere sanitar de calitatea apelor utilizate. [AM 11]

(7)  Pot fi stabilite standarde sanitare echivalente în materie de igienă alimentară pentru produsele agricole irigate cu apă recuperată, numai dacă cerințele de calitate pentru apa recuperată destinată irigațiilor agricole nu diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Armonizarea cerințelor va contribui, de asemenea, la funcționarea eficientă a pieței interne pentru astfel de produse. Prin urmare, este oportun să se introducă o armonizare minimă, prin stabilirea de cerințe minime de calitate a apei, a frecvenței de monitorizare și a sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor monitorizare. Aceste cerințe minime ar trebui să constea în parametri minimi pentru apa recuperată și în alte cerințe de calitate, mai stricte sau suplimentare, impuse, dacă este necesar, de autoritățile competente împreună cu măsuri preventive adecvate. Operatorul instalației de recuperare ar trebui să elaboreze un plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei, în cooperare cu actorii relevanți implicați, și acesta ar trebui să aibă posibilitatea de a identifica cerințe mai stricte sau suplimentare pentru calitatea apei recuperate. Pentru a identifica cerințele mai stricte sau suplimentare de calitate a apei, operatorii stațiilorOperatorul instalației de recuperare ar trebui să îndeplinească sarcini esențiale de gestionare a riscurilor, cooperând cel puțin cu operatorul de distribuție a apei recuperate și cu operatorul de stocare a apei recuperate. Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei ar trebui să fie în permanență menținut la zi și elaborat în conformitate cu procedurile standardizate recunoscute la nivel internațional. Parametrii se bazează pe raportul tehnic al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei și reflectă standardele internaționale privind reutilizarea apei. Centrul Comun de Cercetare al Comisiei ar trebui să elaboreze parametri și metode de măsurare pentru a identifica prezența microplasticelor și a reziduurilor farmaceutice în apa recuperată. [AM 12]

(7a)  Prezența microplasticelor poate reprezenta un risc pentru sănătatea umană și pentru mediu. Prin urmare, în contextul unei revizuiri aprofundate a surselor, a distribuției, a parcursului și a efectelor microplasticelor în contextul tratării apelor uzate, Comisia ar trebui să elaboreze o metodologie de măsurare a microplasticelor în apele uzate urbane tratate în conformitate cu Directiva 91/271/CEE și recuperate în conformitate cu prezentul regulament. [AM 13]

(7b)  Utilizarea apelor uzate care nu sunt suficient de curate pentru servicii publice, ca de exemplu curățarea străzilor sau irigarea parcurilor și a terenurilor de golf, poate fi dăunătoare sănătății. Prin urmare, Comisia ar trebui să stabilească obiective de calitate în ceea ce privește reutilizarea apei pentru servicii publice, cu scopul de a proteja sănătatea umană și animală, precum și calitatea apelor subterane și a apelor de suprafață. [AM 14]

(7c)   Cerințele privind calitatea apei folosite pentru irigare ar trebui să ia în considerare progresele științifice, în special în ceea ce privește controalele realizate asupra micropoluanților și noilor substanțe „emergente”, pentru a garanta siguranța utilizării apei și pentru a proteja mediul și sănătatea umană. [AM 15]

(7d)  Cerințele de calitate a apei ar trebui să țină seama de experimentele realizate anterior, în special în ceea ce privește utilizarea în agricultură a nămolului provenit de la stațiile de epurare și efluenții proveniți din metanizare. [AM 16]

(8)  Aderarea la cerințele minime pentru reutilizarea apei ar trebui să fie coerentă cu politica Uniunii privind apa și să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă din Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, în special a obiectivului 6, privind asigurarea disponibilității și a gestionării durabile a apei și a salubrității pentru toți, precum și la o creștere substanțială a gradului de reciclare și de reutilizare în condiții de siguranță a apei la nivel mondial, pentru a contribui la realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 12 al Organizației Națiunilor Unite privind consumul și producția durabile. În plus, prezentul regulament urmărește să asigure aplicarea articolului 37 privind protecția mediului din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. [AM 17]

(8a)  Cerințele de calitate pentru apa destinată consumului uman sunt stabilite în Directiva (UE) .../... a Parlamentului European și a Consiliului(12). Statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a asigura că resursele de apă utilizate pentru apa potabilă nu sunt contaminate de apa recuperată, cu scopul de a evita deteriorarea calității apei potabile. [AM 18]

(8b)  În unele cazuri, operatorii instalațiilor de recuperare încă mai transportă și depozitează apa recuperată după punctul de ieșire al instalației de recuperare, înainte de a livra apa recuperată următorilor actori din lanț, cum ar fi operatorul de distribuție a apei recuperate, operatorul de stocare a apei recuperate sau utilizatorul final. Este necesar să se definească punctul de conformitate pentru a clarifica unde încetează responsabilitatea operatorului instalației de recuperare și unde începe responsabilitatea următorului actor din lanț. [AM 19]

(9)  Gestionarea riscurilor ar trebui să cuprindă identificarea și gestionarea riscurilor în mod proactiv și să includă conceptul de producere, distribuție, stocare și utilizare a apei recuperate la calitatea necesară pentru anumite utilizări. Evaluarea riscurilor ar trebui să se bazeze pe sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor și pe o aplicare riguroasă, printre altele, a principiului precauției și ar trebui să identifice orice cerințe suplimentare de calitate a apei, necesare pentru a asigura un nivel suficient de protecție a mediului și a sănătății oamenilor și animalelor. Responsabilitatea de gestionare a riscurilor ar trebui să fie împărtășită de toți actorii relevanți implicați în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei. Rolurile și responsabilitățile actorilor implicați ar trebui să fie specificate clar în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei. La acordarea unei autorizații, autoritatea competentă ar trebui să fie în măsură să solicite actorilor relevanți implicați în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei implementarea unor măsuri suplimentare de gestionare a riscurilor. [AM 20]

(9a)  Colaborarea și interacțiunea între diferitele părți implicate în procesul de recuperare a apei ar trebui să constituie o condiție prealabilă necesară pentru instituirea procedurilor de tratare în scopul recuperării în conformitate cu cerințele pentru utilizările specifice și pentru a putea planifica furnizarea de apă recuperată în raport cu cererea utilizatorilor finali. [AM 21]

(10)  Pentru o protecție efectivă a mediului, inclusiv a calității solului, și a sănătății umane, operatorii instalațiilor stațiilor de recuperare ar trebui să fie responsabili, în principal, pentru calitatea apei recuperate la punctul de conformitate. În scopul respectării cerințelor minime și a oricăror condiții suplimentare stabilite de autoritatea competentă, operatorii instalațiilor stațiilor de recuperare ar trebui să monitorizeze calitatea apei recuperate în conformitate cu cerințele minime și cu orice condiții suplimentare stabilite de autoritățile competente. Prin urmare, este oportun să se stabilească cerințe minime de monitorizare, care cuprind atât frecvențele de monitorizare de rutină, cât și calendarul și obiectivele de performanță pentru monitorizarea de validare. Anumite cerințe de monitorizare de rutină sunt specificate în conformitate cu Directiva 91/271/CEE. [AM 22]

(11)  Este necesar să se garanteze siguranța furnizării, stocării și utilizării apei recuperate, încurajând astfel dezvoltarea reutilizării reutilizarea apei în întreaga Uniune, stimulând în special agricultorii din Uniune să adopte această practică și crescând încrederea creșterea încrederii publicului în această privință practică. Cantitatea apelor uzate epurate folosite, natura, metodele de tratare aplicate și caracteristicile acestora, indiferent de modul de utilizare, ar trebui să asigure faptul că manipularea, folosirea și stocarea lor, inclusiv prin aspersiune, picurare, cu sau fără stocare, nu afectează, direct sau indirect, sănătatea umană sau a animalelor sau calitatea solului și a mediilor acvatice pe termen scurt, mediu și lung. Prin urmare, alimentarea cu apă recuperată și stocarea acesteia pentru utilizări specifice ar trebui să fie permisă numai pe baza unei autorizații acordate de autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a asigura o abordare armonizată la nivelul Uniunii, trasabilitatea și transparența, normele de fond privind această autorizație ar trebui stabilite la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, detaliile procedurilor de acordare a autorizațiilor ar trebui stabilite de statele membre, ale căror autorități competente sunt ele însele responsabile de evaluarea riscurilor legate de reutilizarea apei. Statele membre ar trebui să poată aplica procedurile existente de acordare a autorizațiilor, care ar trebui adaptate pentru a ține seama de cerințele introduse prin prezentul regulament. [AM 23]

(11a)  Furnizarea și stocarea apei recuperate, precum și utilizarea acesteia de către utilizatorii finali constituie părți integrante ale sistemului de reutilizare a apei. În timpul procesului de furnizare și stocare, apa recuperată poate suferi modificări ce pot afecta negativ calitatea sa chimică și biologică. Apa recuperată ar trebui să fie utilizată corespunzător în ceea ce privește clasele de ape recuperate, caracteristicile culturilor și metodele de irigare. Sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor ar trebui să țină seama de potențialele efecte negative asupra sănătății și de matricele de mediu asociate furnizării, stocării și utilizării preconizate a apei recuperate. În acest sens, Comisia ar trebui să elaboreze documente cu orientări, pentru a oferi asistență autorităților competente în vederea îndeplinirii sarcinilor de control și monitorizare a furnizării, stocării și utilizării apei recuperate. [AM 24]

(11b)  Dacă este nevoie de un operator de distribuție a apei recuperate și de un operator de stocare a apei recuperate, aceștia ar trebui să necesite o autorizație. În cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele de autorizare, autoritatea competentă din statul membru ar trebui să acorde o autorizație care ar trebui să conțină toate condițiile și măsurile stabilite în evaluarea riscurilor pentru stocarea și distribuirea în condiții de siguranță a apei recuperate către utilizatorul final. [AM 25]

(12)  Dispozițiile prezentului regulament completează cerințele altor acte legislative ale Uniunii, în special pe cele privind posibilele riscuri la adresa sănătății și a mediului. Pentru a asigura o abordare globală a posibilelor riscuri la adresa sănătății oamenilor, și a animalelor și a plantelor, pe lângă cele legate la adresa mediului, operatorii stațiilor de protecția mediului, după caz, recuperare și autoritățile competente ar trebui, prin urmare, să respecte țină seama și de cerințele stabilite în alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special în Directivele 86/278/CEE(13), 91/676/CEE(14) și 98/83/CE(15) ale Consiliului, în Directivele 91/271/CEE și 2000/60/CE, în Regulamentele (CE) nr. 178/2002(16), (CE) nr. 852/2004(17), (CE) nr. 183/2005(18), (CE) nr. 396/2005(19) și (CE) nr. 1069/2009(20) ale Parlamentului European și ale Consiliului, în Directivele 2006/7/CE(21), 2006/118/CE(22), 2008/105/CE(23) și 2011/92/UE(24) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în Regulamentele (CE) nr. 2073/2005(25), (CE) nr. 1881/2006(26) și (UE) nr. 142/2011(27) ale Comisiei. [AM 26]

(12a)  În sensul prezentului regulament, ar trebui să fie posibil ca operațiunile de tratare și de recuperare a apelor uzate urbane să aibă loc în același amplasament fizic, folosind aceeași instalație sau instalații separate, distincte. În plus, ar trebui să existe posibilitatea ca același actor să fie atât operatorul stației de epurare, cât și operatorul instalației de recuperare. [AM 27]

(13)  Regulamentul (CE) nr. 852/2004 stabilește norme generale pentru operatorii din sectorul alimentar, care reglementează producția, prelucrarea, distribuția și punerea pe piață a produselor alimentare destinate consumului uman. Acest regulament se referă la calitatea din punct de vedere sanitar a produselor alimentare, iar unul dintre principiile sale de bază este că responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară revine operatorului din sectorul alimentar. Regulamentul respectiv face, de asemenea, obiectul unor orientări detaliate; dintre acestea, deosebit de relevantă este Comunicarea Comisiei privind documentul de orientare referitor la combaterea riscurilor microbiologice prezentate de fructele și legumele proaspete, prin asigurarea unei bune igiene la nivelul producției primare (2017/C 163/01). Obiectivele de performanță pentru apa recuperată stabilite în prezentul regulament nu împiedică operatorii din sectorul alimentar să obțină calitatea apei necesară pentru a se conforma Regulamentului (CE) nr. 852/2004, utilizând într-un stadiu ulterior mai multe opțiuni de tratare a apei, singure sau în combinație cu alte opțiuni care nu implică tratarea.

(13a)  În vederea unei mai bune promovări a operațiunilor de reutilizare a apei, indicarea unor utilizări specifice în prezentul regulament nu ar trebui să împiedice statele membre să permită utilizarea apei recuperate în alte scopuri, inclusiv în scopuri industriale, de agrement și ecologice, cu condiția ca statele membre să asigure respectarea obligației de asigurare a unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale, precum și a mediului. [AM 28]

(14)  Pentru a încuraja încrederea în reutilizarea apei, ar trebui să fie furnizate publicului informații. Punerea la dispoziție a informațiilor unor informații clare, complete și actualizate privind reutilizarea apei ar trebui să conducă la creșterea transparenței și a trasabilității și ar putea prezenta un interes deosebit și pentru alte autorități competente, pentru care reutilizarea apei în scopuri specifice are implicații. Pentru a încuraja reutilizarea apei, statele membre ar trebui să asigure dezvoltarea unor campanii informative de sensibilizare specifice și adaptate la diferiții actori în cauză, cu scopul de a asigura că respectivii actori sunt conștienți de circuitul apelor urbane, de nevoia de reutilizare a apei și de beneficiile rezultate din reutilizarea apei, promovând astfel acceptarea de către părțile interesate și implicarea acestora în practicile de reutilizare a apei. [AM 29]

(14a)  Educarea și formarea utilizatorilor finali implicați în irigarea agricolă sunt deosebit de importante ca elemente ale implementării și menținerii unor măsuri preventive. Utilizatorii finali ar trebui să fie pe deplin informați cu privire la utilizarea adecvată a apei recuperate, întrucât mai ales aceștia sunt vulnerabili. Ar trebui puse în aplicare o serie de măsuri preventive de expunere a oamenilor, precum utilizarea de echipamente de protecție personală, spălarea mâinilor și igiena personală. Monitorizarea aplicării corecte a acestor măsuri ar trebui să facă parte dintre sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor. [AM 30]

(15)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului(28) urmărește garantarea dreptului de acces în statele membre la informațiile despre mediu, în conformitate cu Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu(29) (Convenția de la Aarhus). Directiva respectivă stabilește obligații ample privind furnizarea, la cerere, a informațiilor despre mediu și diseminarea activă a acestor informații. Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului(30) se referă la schimbul de informații spațiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte legate de mediu. Este important ca dispozițiile prezentului regulament privind accesul la informații și mecanismele de schimb de date să completeze directivele respective, fără a crea un alt regim juridic. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament privind informațiile destinate publicului și informațiile despre monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE.

(16)  Pentru a adapta cerințele minime existente și sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor la progresul științific și tehnic, ar trebui delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru modificarea cerințelor minime și a sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor, fără a compromite posibilitățile de reutilizare a apelor uzate epurate în mod corespunzător. În plus, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, Comisia ar trebui să poată adopta, de asemenea, acte delegate care completează sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor prin stabilirea de specificații tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul activităților sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar aceste consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(31). Pentru a asigura în special participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. [AM 31]

(17)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie puse la dispoziția publicului de către statele membre, formatul și modul de prezentare a informațiilor privind monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament care trebuie transmise de statele membre, precum și formatul și modul de prezentare a informațiilor din sinteza la nivelul Uniunii, elaborată de Agenția Europeană de Mediu (AEM). Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(32).

(18)  Autoritățile competente ar trebui să verifice conformitatea apei recuperate cu condițiile stabilite în autorizație. În caz de neconformitate, acestea ar trebui să solicite operatorului stației instalației de recuperare să ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității. Operatorii stațiilor instalațiilor de recuperare ar trebui să suspende imediat furnizarea de apă recuperată, atunci când neconformitatea depășește anumite valori maxime, conducând conduce la apariția unui risc semnificativ pentru mediu sau sănătatea umană. Autoritățile competente ar trebui să colaboreze îndeaproape cu utilizatorii finali pentru a facilita reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător. Autoritățile competente ar trebui să controleze și să monitorizeze furnizarea, stocarea și utilizarea apei recuperate ținând seama de riscurile de mediu și de sănătate relevante. [AM 32]

(19)  Autoritățile competente ar trebui să coopereze cu alte autorități relevante, prin intermediul schimbului de informații, pentru a asigura conformitatea cu cerințele relevante impuse la nivel național și la nivelul Uniunii.

(20)  Datele furnizate de statele membre sunt esențiale, întrucât permit Comisiei să monitorizeze și să evalueze performanța legislației din perspectiva obiectivelor urmărite.

(21)  În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. Evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a UE și să stea la baza evaluărilor impactului unor eventuale măsuri ulterioare.

(22)  În conformitate cu Convenția de la Aarhus, publicul interesat ar trebui să aibă acces la justiție, pentru a putea contribui la protecția dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor fizice.

(23)  Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(24)  Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume protecția mediului și a sănătății umane, nu poate fi realizat pe deplin de către statele membre, dar, ca urmare a dimensiunii și efectelor acțiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv.

(25)  Este necesar să se asigure suficient timp atât statelor membre pentru a înființa infrastructura administrativă necesară aplicării prezentului regulament, cât și operatorilor pentru a se pregăti în vederea aplicării noilor norme.

(25a)   În vederea dezvoltării și promovării în cea mai mare măsură posibilă a practicii de reutilizare a apelor uzate epurate în mod corespunzător, Uniunea Europeană ar trebui să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domeniu, prin intermediul programului Orizont Europa, pentru a determina o îmbunătățire clară a fiabilității apelor uzate tratate în mod corespunzător și a metodelor viabile de utilizare. [AM 33]

(25b)  Pentru a proteja efectiv mediul și sănătatea umană, statele membre, în cooperare cu părțile interesate, ar trebui să aplice un control al calității solului pe termen scurt, mediu și lung. [AM 34]

(25c)  Prezentul regulament urmărește să încurajeze utilizarea sustenabilă a apei. Ținând cont de acest obiectiv, Comisia ar trebui să se angajeze să utilizeze programele Uniunii, inclusiv programul LIFE, pentru a sprijini inițiativele locale ce implică reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător. [AM 35]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și scop

(1)  Prezentul regulament stabilește cerințe minime de calitate a apei apelor recuperate și de monitorizare, precum și obligația de a îndeplini sarcinile esențiale specificate în materie de gestionare a riscurilor, pentru reutilizarea în condiții de siguranță a apelor uzate urbane, epurate în contextul gestionării integrate a apei și contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în Directiva 2000/60/CE. [AM 36]

(2)  Scopul prezentului regulament este de a garanta că apa recuperată este sigură pentru utilizarea căreia îi este destinată, pentru a asigura astfel un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și animalelor și a mediului și a aborda reduce în același timp efectele negative ale utilizării resurselor de apă și a îmbunătăți eficiența, pentru a aborda mod coordonat la nivelul Uniunii problema deficitului de apă, aspectele legate de schimbările climatice și obiectivele de mediu ale Uniunii și presiunile a presiunii rezultate asupra resurselor de apă în mod coordonat la nivelul Uniunii, contribuind în acest mod și la introducerea unor soluții de utilizare sustenabilă a apei, sprijinind tranziția către o economie circulară, asigurând competitivitatea pe termen lung a Uniunii și funcționarea eficientă a pieței interne. [AM 37]

(2a)  Statele membre se asigură că resursele de apă utilizate pentru apa potabilă nu sunt contaminate de apa recuperată. [AM 38]

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament se aplică apei recuperate destinate unei utilizări specificate în secțiunea 1 din anexa I.

Prezentul regulament nu se aplică proiectelor-pilot care pun accentul pe reutilizarea apei în stațiile de recuperare. [AM 39]

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „autoritate competentă” înseamnă autoritatea sau organismul desemnat de un stat membru pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament;

2.  „autoritate în domeniul apei” înseamnă autoritatea sau autoritățile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) sau (3) din Directiva 2000/60/CE;

3.  „utilizator final” înseamnă persoana o persoană fizică sau juridică, entitate publică sau privată, care folosește ce utilizează apa recuperată în scopul preconizat; [AM 40]

4.  „ape uzate urbane” înseamnă apele uzate urbane definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE;

4a.  „ape uzate epurate” înseamnă ape uzate urbane care au fost epurate conform cerințelor Directivei 91/271/CEE; [AM 41]

5.  „apă recuperată” înseamnă apa rezultată din tratamentul suplimentar într-o stație instalație de recuperare al apelor uzate urbane epurate, ajungând astfel la calitatea corespunzătoare pentru utilizarea avută în vedere conform cerințelor Directivei 91/271/CEE; [AM 42]

5a.  „reutilizarea apei” înseamnă utilizarea apei recuperate de o calitate specifică adecvată pentru o utilizare specificată în secțiunea 1 din anexa I, prin intermediul unei rețele de distribuție, înlocuind astfel parțial sau total utilizarea apelor de suprafață sau a apelor subterane; [AM 43]

6.  „stație instalație de recuperare” înseamnă o stație parte a unei stații de epurare a apelor uzate urbane sau o altă instalație, care tratează suplimentar apele uzate urbane conforme epurate în prealabil în conformitate cu cerințele Directivei 91/271/CEE cu scopul de a produce apă recuperată adecvată pentru o utilizare specificată în secțiunea 1 din anexa I la prezentul regulament și include orice infrastructură de stocare și orice infrastructură proiectată să furnizeze apa recuperată către infrastructura de distribuție a apei recuperate sau către utilizatorul final; [AM 44]

7.  „operatorul stației instalației de recuperare” înseamnă persoana fizică sau juridică ce operează sau controlează stația instalația de recuperare; [AM 45]

7a.  „infrastructură de distribuție a apei recuperate” înseamnă un sistem specific de conducte și pompe sau alte instalații specifice de transport proiectate să livreze apa recuperată la utilizatorul final, inclusiv eventualele instalații de egalizare, tratare suplimentară și stocare, aflate în afara instalației de recuperare; [AM 46]

7b.  „operatorul de distribuție a apei recuperate” înseamnă persoana fizică sau juridică ce operează sau controlează infrastructura de distribuție a apei recuperate; [AM 47]

7c.  infrastructură de stocare a apei recuperate” înseamnă un sistem specific de instalații de stocare proiectate să stocheze apa recuperată; [AM 48]

7d.  „operatorul de stocare a apei recuperate” înseamnă persoana fizică sau juridică ce operează sau controlează infrastructura de stocare a apei recuperate; [AM 49]

8.  „pericol” înseamnă un agent biologic, chimic, fizic sau radiologic susceptibil de a fi dăunător pentru oameni, animale, culturi sau plante, alte biocenoze terestre, biocenoza acvatică, soluri sau mediu în ansamblul său;

9.  „risc” înseamnă probabilitatea ca pericolele identificate să cauzeze daune într-un interval de timp specificat, inclusiv gravitatea consecințelor;

10.  „gestionarea riscurilor” înseamnă o gestionare sistematică, ce asigură permanent siguranța reutilizării apei într-un context specific;

11.  „măsură preventivă” înseamnă orice acțiune acțiuni sau activitate activități adecvate la care se poate recurge pentru a preveni sau a elimina un risc la adresa sănătății sau a mediului ori pentru a reduce riscul respectiv la un nivel acceptabil.; [AM 50]

11a.  „punct de conformitate” înseamnă punctul în care operatorul instalației de recuperare livrează apa recuperată următorului actor din lanț; [AM 51]

11b.  „micropoluant” înseamnă o substanță indezirabilă detectabilă în mediu cu o concentrație foarte slabă, în conformitate cu anexa VIII la Directiva 2000/60/CE. [AM 52]

Articolul 4

Obligațiile operatorilor stațiilor instalațiilor de recuperare în ceea ce privește calitatea apei [AM 53]

(1)  Operatorii stațiilor instalațiilor de recuperare se asigură că apa recuperată destinată unei utilizări specificate în secțiunea 1 din anexa I este conformă, la ieșirea din stația de recuperare (punctul de conformitate), cu următoarele cerințe:

(a)  cerințele minime de calitate a apei stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(b)  orice condiții suplimentare privind calitatea apei, stabilite de autoritatea competentă în autorizația relevantă, în temeiul articolului 7 alineatul (3) literele (b) și (c). [AM 54]

(2)  Pentru a asigura respectarea cerințelor și a condițiilor menționate la alineatul (1), operatorul stației de recuperare monitorizează calitatea apei în conformitate cu următoarele:

(a)  secțiunea 2 din anexa I;

(b)  orice condiții suplimentare privind monitorizarea stabilite de autoritatea competentă în autorizația relevantă, în temeiul articolului 7 alineatul (3) literele (b) și (c).

(2a)  Operatorii instalațiilor de recuperare se asigură, de asemenea, că în instalația de recuperare sunt implementate pe deplin cel puțin măsurile de gestionare a riscurilor incluse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei menționat la articolul 5 alineatul (-1). [AM 55]

(2b)   După punctul de conformitate, calitatea apei nu mai este responsabilitatea operatorului instalației de recuperare, ci devine responsabilitatea următorului actor din lanț. [AM 56]

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a prezentului regulament, în conformitate cu articolul 14, pentru a adapta la progresul tehnic și științific cerințele minime prevăzute în secțiunea 2 din anexa I. [AM 57]

Articolul 4a

Obligațiile operatorilor de distribuție a apei recuperate, ale operatorilor de stocare a apei recuperate și ale utilizatorilor finali

(1)  Operatorul de distribuție a apei recuperate menține nivelul de calitate al apei recuperate în cadrul infrastructurii de distribuție a apei recuperate cel puțin la același nivel de calitate cu cel stabilit în secțiunea 2 din anexa I. Operatorul de distribuție a apei recuperate se asigură, de asemenea, că în infrastructura de distribuție a apei recuperate sunt implementate pe deplin cel puțin măsurile de gestionare a riscurilor incluse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei menționat la articolul 5 alineatul (-1).

La acordarea unei autorizații în conformitate cu articolul 7, autoritatea competentă poate solicita să se ia măsuri suplimentare de gestionare a riscurilor în ceea ce privește sarcinile care urmează să fie îndeplinite de operatorul de distribuție a apei recuperate și poate specifica cerințe și măsuri preventive suplimentare necesare în conformitate cu literele (b) și (c) din anexa II.

(2)  Operatorul de stocare a apei recuperate menține nivelul de calitate al apei recuperate în cadrul infrastructurii de stocare a apei recuperate cel puțin la același nivel de calitate cu cel stabilit în secțiunea 2 din anexa I. Operatorul de stocare a apei recuperate se asigură, de asemenea, că în infrastructura de stocare a apei recuperate sunt implementate pe deplin cel puțin măsurile de gestionare a riscurilor incluse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei menționat la articolul 5 alineatul (-1).

La acordarea unei autorizații în conformitate cu articolul 7, autoritatea competentă poate solicita să se ia măsuri suplimentare de gestionare a riscurilor în ceea ce privește sarcinile care urmează să fie îndeplinite de operatorul de stocare a apei recuperate și poate specifica cerințe și măsuri preventive suplimentare necesare în conformitate cu literele (b) și (c) din anexa II.

(3)  Apa recuperată folosită de utilizatorii finali are cel puțin nivelul de calitate stabilit în secțiunea 2 din anexa I. Autoritatea competentă poate stabili cerințe suplimentare în ceea ce privește obligațiile impuse utilizatorilor finali față de cele stabilite în secțiunea 2 din anexa I.

(4)  Comisia elaborează documente de orientare pentru a oferi asistență autorităților competente la implementarea cerințelor legate de controlul și monitorizarea producerii, distribuției, stocării și utilizării apei recuperate. [AM 58]

Articolul 5

Gestionarea riscurilor

(-1)  Operatorul instalației de recuperare, în cooperare cu actorii relevanți menționați la alineatul (1) de la prezentul articol, elaborează un Plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei. Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei are la bază sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor stabilite la litera (a) din anexa II, stabilește eventuale cerințe suplimentare față de cele din anexa I în conformitate cu litera (b) din anexa II și identifică pericolele, riscurile și măsurile preventive corespunzătoare în conformitate cu litera (c) din anexa II. [AM 59]

(1)  În scopul asigurării producerii, distribuției, stocării și utilizării apei recuperate în condiții de siguranță, și furnizării de apă recuperată, operatorul stației de recuperare asigură autoritatea competentă supraveghează gestionarea riscurilor, în consultare cu următorii: [AM 60]

(a)  operatorul stației (stațiilor) de epurare a apelor uzate urbane care furnizează apă stației uzată epurată instalației de recuperare, în conformitate cu cerințele de calitate prevăzute în Directiva 91/271/CEE, dacă este diferit de operatorul stației de recuperare; [AM 61]

(aa)  operatorul instalației de recuperare; [AM 62]

(ab)  operatorul de distribuție a apei recuperate; [AM 63]

(ac)  operatorul de stocare a apei recuperate; [AM 64]

(b)  utilizatorul (utilizatorii) final(i);

(c)  orice altă parte pe care operatorul stației de recuperare autoritatea competentă o consideră relevantă. [AM 65]

(2)  Operatorul stației instalației de recuperare, operatorul elaborează un Plan de distribuție gestionare a apei recuperate și operatorul riscurilor legate de stocare a reutilizarea apei recuperate îndeplinesc cel puțin sarcinile , pe baza sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor definite stabilite în anexa II. Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei menționat la alineatul (-1). propune orice cerințe suplimentare celor specificate în anexa I, care sunt necesare pentru a atenua și mai mult orice riscuri și, printre altele, identifică pericolele, riscurile și măsurile preventive adecvat. Metodele de gestionare a riscurilor utilizate de operatorul instalației de recuperare, de operatorul de distribuție a apei recuperate și operatorul de stocare a apei recuperate se bazează pe metodologii recunoscute la nivel internațional. [AM 66]

(2a)  În autorizația relevantă acordată în conformitate cu articolul 7, autoritatea competentă poate preciza diferite sarcini și responsabilități pentru diferiții actori implicați în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei. [AM 67]

(2b)  În cazul în care tipul de cultură care urmează să fie irigat trebuie să fie comercializat sub mai multe forme și se încadrează în mai multe clase de calitate a apei recuperate, operatorul instalației de recuperare trebuie să furnizeze fermierului apă la cea mai înaltă dintre clasele de calitate în cauză. [AM 68]

(3)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 14, acte delegate de modificare a prezentului regulament pentru a adapta la progresul tehnic și științific sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor stabilite în anexa II. [AM 69]

Comisia este împuternicită, de asemenea, să adopte, în conformitate cu articolul 14, acte delegate de completare a prezentului regulament pentru a stabili specificații tehnice pentru sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor stabilite în anexa II. [AM 70]

Până la ... [1 an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a completa prezentul regulament prin introducerea unei metodologii de măsurare a prezenței microplasticelor în apa recuperată, care ar putea face obiectul unor cerințe suplimentare, pe baza evaluării riscurilor menționate la anexa II punctul 4. [AM 133]

(3a)  În cazul în care utilizatorul final suspectează că apa stocată în conformitate cu dispozițiile de la articolul 4a alineatul (2) nu respectă cerințele minime prevăzute în prezentul regulament, acesta trebuie:

(a)  să informeze imediat autoritatea sanitară competentă și să-i furnizeze, dacă este cazul, toate informațiile disponibile;

(b)  să coopereze pe deplin cu autoritatea competentă în cauză pentru a verifica și a stabili motivele care stau la baza suspiciunii și a posibilei prezențe a substanțelor sau a valorilor neautorizate, menționate în anexa I secțiunea 2 tabelele 2 și 4. [AM 71]

Articolul 6

Cererea de acordare a unei autorizații pentru furnizarea de apă recuperată producerea, distribuirea și stocarea apei recuperate [AM 72]

(1)  Orice furnizare de apă recuperată destinată producere, distribuire sau stocare a apei recuperate destinate unei utilizări specificate în secțiunea 1 din anexa I face obiectul unei autorizații. [AM 73]

(2)  Operatorul instalației de recuperare depune o cerere de acordare a autorizației menționate la alineatul (1) sau o cerere de modificare a unei autorizații existente, la autoritatea competentă din statul membru în care funcționează sau este prevăzută să funcționeze stația instalația de recuperare. [AM 74]

(3)  Cererea cuprinde următoarele:

(a)  un Plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei elaborat în conformitate cu articolul 5 alineatul (2-1); [AM 75]

(aa)  cele mai recente date disponibile pentru a demonstra conformitatea apelor uzate epurate în sensul Directivei 91/271/CEE în stația de epurare a apelor uzate din care provine apa destinată recuperării; [AM 76]

(b)  o descriere a modului în care operatorul stației instalației de recuperare se va conforma, la punctul de conformitate, cerințelor minime de calitate a apei și de monitorizare stabilite în secțiunea 2 din anexa I; [AM 77]

(c)  o descriere a modului în care operatorul stației instalației de recuperare se va conforma la punctul de conformitate cerințelor suplimentare propuse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei. [AM 78]

(3a)  Un operator de distribuție a apei recuperate depune o cerere de acordare a autorizației menționate la alineatul (1) sau o cerere de modificare a unei autorizații existente, la autoritatea competentă din statul membru în care funcționează sau este prevăzută să funcționeze infrastructura de distribuție a apei recuperate. Cererea include o descriere a modului în care operatorul de distribuție a apei recuperate trebuie să respecte obligațiile prevăzute la articolul 4a alineatul (1). [AM 79]

(3b)  Un operator de stocare a apei recuperate depune o cerere de acordare a autorizației menționate la alineatul (1) sau o cerere de modificare a unei autorizații existente, la autoritatea competentă din statul membru în care funcționează sau este prevăzută să funcționeze infrastructura de stocare a apei recuperate. Cererea include o descriere a modului în care operatorul de stocare a apei recuperate trebuie să respecte obligațiile prevăzute la articolul 4a alineatul (2). [AM 80]

Articolul 7

Acordarea autorizației

(1)  În scopul evaluării cererii, dacă este cazul, autoritatea competentă se consultă și face schimb de informații relevante cu următorii:

(a)  alte autorități relevante din același stat membru, în special autoritatea autoritățile din domeniul apei și al sănătății, dacă este diferită sunt diferite de autoritatea competentă; [AM 81]

(b)  punctul (punctele) de contact din statul membru (statele membre) potențial afectat(e), desemnat(e) în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(2)  Autoritatea competentă evaluează cererea, utilizând sprijin științific adecvat și decide, în termen de 3 luni de la data primirii cererii complete menționate la articolul 6 alineatul (3) litera (a) alineatele (2), (3), (3a) și (3b), dacă acordă sau nu refuză autorizația. Dacă are nevoie de mai mult timp ca urmare a complexității cererii, autoritatea competentă informează fără întârziere solicitantul în acest sens, și indică data preconizată de acordare sau refuzare a autorizației și precizează motivele prelungirii termenului. Autoritatea competentă ia o decizie, în orice caz, în termen de cel mult șase luni de la data primirii cererii complete menționate la articolul 6 alineatele (2), (3), (3a) și (3b). [AM 82]

(3)  Dacă decide să acorde o autorizație, autoritatea competentă stabilește condițiile aplicabile, care cuprind următoarele, după caz:

(a)  condiții referitoare la cerințele minime de calitate a apei și de monitorizare stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(b)  condiții referitoare la cerințele suplimentare propuse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei;

(c)  orice alte condiții necesare pentru a atenua elimina și mai mult orice riscuri inacceptabile la adresa sănătății oamenilor și animalelor sau a mediului. [AM 83]

(3a)  Dacă nu sunt deja incluse condiții echivalente celor menționate la alineatul (3) literele (a) și (c) în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei menționat la articolul 5, autoritatea competentă actualizează fără întârziere planul. [AM 84]

(4)  Autorizația se reexaminează periodic, cel puțin o dată la cinci ani, și, dacă este necesar, se modifică.

Articolul 8

Verificarea conformității

(1)  Autoritățile competente verifică dacă, la punctul de conformitate, apa recuperată este conformă cu condițiile stabilite în autorizație autorizația acordată în conformitate cu articolul 7. Verificarea conformității se efectuează prin următoarele mijloace: [AM 85]

(a)  controale la fața locului;

(b)  utilizarea datelor de monitorizare obținute în temeiul prezentului regulament și al Directivelor 91/271/CEE și 2000/60/CE;

(c)  orice alte mijloace adecvate.

(2)  În caz de neconformitate, autoritatea competentă impune operatorului stației instalației de recuperare, operatorului de distribuție a apei recuperate sau operatorului de stocare a apei recuperate, după caz, să ia măsurile necesare pentru a restabili prompt conformitatea fără întârziere și a informa imediat utilizatorii finali afectați. [AM 86]

(3)  Dacă neconformitatea generează un risc semnificativ valoarea punctuală a oricăruia dintre parametri este superioară valorilor cerințelor minime de calitate a apei stabilite la adresa mediului sau a sănătății umane anexa I secțiunea 2 litera (a), operatorul stației instalației de recuperare suspendă imediat alimentarea cu apa recuperată., până când Autoritatea competentă poate stabili dacă stabilește că a fost restabilită conformitatea numai după ce s-a stabilit că valoarea punctuală a parametrului sau a parametrilor care depășesc valorile cerințelor minime de calitate a apei sunt sub valoarea maximă autorizată în cadrul a cel puțin trei verificări consecutive. [AM 87]

(4)  Dacă are loc un incident care afectează conformitatea cu condițiile prevăzute în autorizație, operatorul stației instalației de recuperare, operatorul de distribuție a apei recuperate sau operatorul de stocare a apei recuperate, după caz, informează imediat autoritatea competentă și utilizatorul (utilizatorii) final(i) care ar putea fi eventual afectați și comunică autorității competente informațiile necesare pentru evaluarea impactului unui astfel de incident. [AM 88]

(4a)  După acordarea unei autorizații în conformitate cu articolul 7, autoritatea competentă verifică periodic respectarea măsurilor stabilite în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei de către operatorul instalației de recuperare, operatorul de distribuție a apei recuperate și operatorul de stocare a apei recuperate. [AM 89]

(4b)  În cazul neconformității apei recuperate la punctul de conformitate și al contaminării ulterioare a solului sau a produselor agricole prin distribuirea și stocarea apei recuperate neconforme, ducând la pericole pentru sănătate și mediu, responsabilitatea îi revine operatorului stației de recuperare, acesta fiind răspunzător de plata daunelor. [AM 134]

Articolul 9

Cooperarea dintre statele membre

(1)  Fiecare stat membru desemnează un punct de contact care urmează să coopereze, după caz, cu punctele de contact și cu autoritățile competente din alte state membre. Rolul punctelor de contact este de a asigura asistență la cerere și de a coordona comunicarea dintre autoritățile competente. În special, punctele de contact primesc și transmit cererile de asistență.

(2)  Statele membre răspund cererilor de asistență fără întârzieri nejustificate.

Articolul 9a

Campanii informative de sensibilizare

(1)  Statele membre organizează campanii de informare și sensibilizare care vizează utilizatorii finali potențiali, inclusiv cetățenii, și privesc siguranța reutilizării apei și economiile de resurse de apă care rezultă din reutilizarea apei.

(2)  Statele membre organizează și campanii de informare pentru fermieri, pentru a se asigura o utilizare optimă a apei recuperate pentru culturi, astfel încât să se evite orice efecte negative ale acestei utilizări asupra sănătății și mediului. [AM 91]

Articolul 10

Informații destinate publicului

(1)  Fără a aduce atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE și articolului 9 alineatul (4) din Directiva 2000/60/CE, statele membre se asigură că sunt puse la dispoziția publicului, pe internet sau prin intermediul altor metode ușor de utilizat, informații adecvate, și actualizate și accesibile privind reutilizarea apei, în conformitate cu normele de protecție a datelor. Aceste informații cuprind următoarele: [AM 92]

(a)  cantitatea și calitatea apei recuperate furnizate în conformitate cu prezentul regulament;

(aa)  procentul de utilizare a apei recuperate în raport cu apa dulce totală utilizată în scopurile reglementate de prezentul regulament; [AM 93]

(b)  procentul de apă recuperată în statul membru din apele uzate urbane epurate, furnizat în conformitate cu prezentul regulament;

(ba)  procentul de apă recuperată în statul membru din apele uzate urbane care pot fi epurate, furnizată în conformitate cu prezentul regulament; [AM 94]

(c)  autorizațiile acordate sau modificate în conformitate cu prezentul regulament, inclusiv condițiile stabilite de autoritățile competente în conformitate cu articolul 7 alineatul (3);

(d)  rezultatul verificării conformității efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1);

(e)  punctele de contact desemnate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(2)  Informațiile menționate la alineatul (1) se actualizează cel puțin o dată pe an.

(2a)   În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 de stabilire a normelor generale aplicabile operatorilor din sectorul alimentar, care reglementează producția, prelucrarea, distribuția și comercializarea alimentelor destinate consumului uman, autoritățile competente informează utilizatorii despre conținutul maxim de nutrienți din apele uzate epurate în mod corespunzător furnizate, pentru ca utilizatorii, inclusiv agricultorii, să poată fi siguri că respectă nivelurile de nutrienți stabilite în normele pertinente ale Uniunii. [AM 95]

(3)  Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1). Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15. [AM 96]

Articolul 11

Informații privind monitorizarea punerii în aplicare

(1)  Fără a aduce atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE, fiecare stat membru, asistat de Agenția Europeană de Mediu:

(a)  elaborează și publică, până la ... [trei patru ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament], și, ulterior, actualizează la fiecare 6 șase ani, un set de date care conțin informații privind rezultatul verificării conformității efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și alte informații care trebuie puse la dispoziția publicului pe internet în conformitate cu articolul 10; [AM 97]

(b)  elaborează, publică și, ulterior, actualizează anual, un set de date care conțin informații privind cazurile de neconformitate cu condițiile stabilite în autorizație, colectate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), și informații privind măsurile luate în conformitate cu articolul 8 alineatele (2) și (3).

(2)  Statele membre asigură accesul Comisiei, al Agenției Europene de Mediu și al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor la seturile de date menționate la alineatul (1).

(3)  Pe baza datelor menționate la alineatul (1), Agenția Europeană de Mediu elaborează, publică și actualizează periodic sau la cererea Comisiei o sinteză la nivelul Uniunii care cuprinde, după caz, indicatori privind realizările, rezultatele și efectele prezentului regulament, hărți și rapoarte ale statelor membre.

(4)  Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), precum și norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a sintezei la nivelul Uniunii menționate la alineatul (3). Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15.

Articolul 12

Accesul la justiție

(1)  Statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice sau asociațiile, organizațiile ori grupurile acestora au acces, în conformitate cu legislația sau practica națională, la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui organism independent și imparțial instituit prin lege, prin care pot contesta legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, acțiunilor sau omisiunilor legate de punerea în aplicare a articolelor 4-8, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)  acestea au un interes suficient;

(b)  acestea invocă încălcarea unui drept, dacă legea procedurală administrativă a statului membru relevant impune aceasta ca o condiție preliminară.

(2)  Statele membre stabilesc stadiul în care pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile.

(3)  Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiție.

În acest sens, interesul oricărei organizații nonguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinește cerințele prevăzute de legislația națională este considerat suficient în sensul alineatului (1) litera (a).

Se consideră, de asemenea, că astfel de organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul alineatului (1) litera (b).

(4)  Alineatele (1), (2) și (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac preliminare în fața unei autorități administrative și nu aduc atingere obligației de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislația internă prevede o astfel de obligație.

(5)  Căile de atac prevăzute la alineatele (1) și (4) trebuie să fie corecte, echitabile, rapide și să nu implice costuri prohibitive.

(6)  Statele membre se asigură că informațiile privind accesul la căile de atac administrative și judiciare sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 13

Evaluare

(1)  Comisia efectuează, până la ... [6 cinci ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament], o evaluare a prezentului regulament. Evaluarea se bazează pe cel puțin următoarele elemente: [AM 98]

(a)  experiența acumulată prin punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)  seturile de date elaborate de statele membre în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) și sinteza la nivelul Uniunii elaborată de Agenția Europeană de Mediu în conformitate cu articolul 11 alineatul (3);

(c)  datele științifice, analitice și epidemiologice relevante;

(d)  cunoștințe tehnice și științifice;

(e)  recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, dacă sunt disponibile;

(ea)   experimentele realizate, în special în ceea ce privește utilizarea în agricultură a nămolurilor provenite din stațiile de epurare și a efluenților proveniți din metanizare. [AM 99]

(2)  În contextul evaluării menționate la alineatul (1), Comisia acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte:

(a)  cerințele minime stabilite în anexa I;

(b)  sarcinile esențiale de administrare a riscurilor stabilite în anexa II;

(c)  cerințele suplimentare stabilite de autoritățile competente în temeiul articolului 7 alineatul (3) literele (b) și (c);

(d)  impactul reutilizării apei asupra mediului și a sănătății umane;

(da)   creșterea prezenței micropoluanților și a noilor substanțe denumite „emergente” în apele reutilizate. [AM 100]

(2a)  În contextul evaluării menționate la alineatul (1), Comisia evaluează fezabilitatea:

(a)  extinderii domeniului de aplicare a prezentului regulament pentru a include apele recuperate destinate altor utilizări specifice, inclusiv reutilizarea acestora în scopuri industriale;

(b)  extinderii cerințelor prezentului regulament pentru a include utilizarea indirectă a apelor uzate epurate;

(c)  stabilirii cerințelor minime privind calitatea apelor uzate epurate pentru realimentarea straturilor acvifere. [AM 101]

(2b)  Dacă este cazul, Comisia completează evaluarea menționată la alineatul (1) cu o propunere legislativă. [AM 102]

Articolul 14

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile stabilite de prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (3) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

(4)  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (3) și al articolului 5 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de comitetul instituit prin Directiva 2000/60/CE. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 16

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică Comisiei, până la … [3 patru ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament], normele și măsurile respective, precum și orice modificare ulterioară a acestora. [AM 103]

Articolul 17

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la ... [un an doi ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 104]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXA I

UTILIZĂRI ȘI CERINȚE MINIME

Secțiunea 1. Utilizări ale apei recuperate, astfel cum sunt menționate la articolul 2

(a)  Irigații agricole

Irigații agricole înseamnă irigarea următoarelor tipuri de culturi:

–  culturile alimentare consumate crude, adică acele culturi care sunt destinate consumului uman, în stare crudă sau neprelucrate;

–  culturile alimentare prelucrate, adică acele culturi care sunt destinate consumului uman și care nu sunt în stare crudă, ci au fost supuse unui proces de prelucrare (de exemplu, au fost fierte sau prelucrate industrial);

–  culturile nealimentare, adică acele culturi care nu sunt destinate consumului uman (de exemplu, pășuni, furaje, fibre, culturi ornamentale, semințe, culturi energetice și gazon).

Fără a aduce atingere legislației relevante a Uniunii în domeniile mediului și sănătății, statele membre pot utiliza apa recuperată în alte scopuri, cum ar fi reutilizarea apei industriale, precum și în scopuri legate de agrement și de mediu. [AM 105]

Secțiunea 2. Cerințe minime

2.1.  Cerințe minime aplicabile apei recuperate destinate a fi utilizate pentru irigații destinate irigațiilor agricole [AM 106]

Clasele de calitate a apei recuperate, utilizarea autorizată și metodele de irigare pentru fiecare categorie sunt stabilite în tabelul 1. Cerințele minime de calitate a apei sunt stabilite la punctul (a) din tabelul 2. Frecvențele minime și obiectivele de performanță pentru monitorizarea apei recuperate sunt stabilite la punctul (b) din tabelul 3 (monitorizarea de rutină) și în tabelul 4 (monitorizarea de validare).

Tabelul 1 - Clasele de calitate a apei recuperate și metoda permisă pentru utilizare în agricultură și în irigații agricole

Clasa de calitate minimă a apei recuperate

Categoria culturii

Metoda de irigare

A

Toate culturile alimentare, inclusiv culturile de rădăcinoase consumate crude și culturile alimentare în cazul cărora partea comestibilă este în contact direct cu apa recuperată

Toate metodele de irigare

B

Culturi alimentare consumate crude în cazul cărora partea comestibilă este produsă deasupra solului și nu este în contact direct cu apa recuperată, culturi alimentare prelucrate și culturi nealimentare, inclusiv culturi destinate hranei animalelor crescute pentru producția de lapte sau carne

Toate metodele de irigare

C

Exclusiv irigare prin picurare*

Numai metode de irigare care nu conduc la contactul direct între cultură și apa recuperată. De exemplu, irigarea prin picurare*.

[AM 107]

D

Culturi industriale, culturi energetice și culturi de semințe

Toate metodele de irigare

(*) Irigarea prin picurare (denumită și irigare prin prelingere) este un sistem de microirigare care permite irigarea plantelor cu picături sau jeturi subțiri de apă și constă în stropirea cu apă deasupra solului sau direct în pământ, la debite foarte reduse (2-20 de litri/oră), printr-un sistem de conducte din plastic cu diametru mic, prevăzute cu ieșiri denumite emițători sau dispozitive de picurare.

(a)  Cerințe minime de calitate a apei

Tabelul 2 - Cerințele de calitate a apei recuperate utilizate pentru irigațiile agricole

Clasa de calitate a apei recuperate

Obiectivul indicativ privind tehnologia

Epurarea adecvată indicativă

Cerințe de calitate Valoarea-limită

 

E. coli

(CFU/100 ml)

CBO5

(mg/l)

Materii solide în suspensie totale (TSS)

(mg/l)

Turbiditate

Unități de turbiditate nefelometrică (NTU)

Altele

A

Epurare secundară, filtrare și dezinfectare

≤10

sau sub limita de detecție

≤10

≤10

≤5

Legionella spp.: <1 000 CFU/l în cazul în care există riscul de aerosolizare în sere

Nematode intestinale (ouă de helminți): ≤ 1 ou/l pentru irigarea pășunilor sau a ierbii pentru nutrețuri

Salmonella: absentă

[AM 108]

B

Epurare secundară și dezinfectare

≤100

În conformitate cu Directiva 91/271/CEE a Consiliului(33)

(Anexa I, tabelul 1)

În conformitate cu Directiva 91/271/CEE

(Anexa I, tabelul 1)

-

C

Epurare secundară și dezinfectare

≤1 000

-

D

Epurare secundară și dezinfectare

≤10 000

-

Apa recuperată va fi considerată conformă cu cerințele stabilite în tabelul 2 în cazul în care măsurătorile îndeplinesc toate criteriile următoare:

–  valorile indicate pentru E. coli, Legionella spp și nematodele intestinale se regăsesc în 90 % sau mai mult dintre mostre. Niciuna din valorile maxime ale probelor nu poate depăși limita maximă de deviație de 1 unitate logaritmică față de valoarea indicată pentru E. coli și Legionella și de 100 % din valoarea indicată pentru nematodele intestinale;. Cerința legată de asigurarea absenței salmonelei se aplică la 100 % dintre eșantioane. [AM 109]

–  valorile indicate pentru CBO5, TSS și turbiditate în clasa A se regăsesc în 90 % sau mai mult dintre mostre. Niciuna din valorile maxime ale probelor nu poate depăși limita maximă a deviației de 100 % din valoarea indicată. [AM 110]

(b)  Cerințe minime de monitorizare

Operatorii stațiilor instalațiilor de recuperare vor efectua o monitorizare de rutină pentru a verifica dacă apa recuperată respectă cerințele minime de calitate a apei prevăzute la litera (a). Monitorizarea de rutină va fi inclusă în procedurile de verificare a sistemului ale proiectului de reutilizare a apei. [AM 111]

Eșantioanele care urmează să fie folosite pentru verificarea conformității cu parametrii microbiologici la punctul de conformitate se prelevează în conformitate cu standardul EN ISO 19458. [AM 112]

Tabelul 3 - Frecvențe minime ale monitorizării de rutină a apei recuperate pentru irigațiile agricole

 

Frecvențe minime de monitorizare

Clasa de calitate a apei recuperate

E. coli

CBO5

Materii solide în suspensie totale (TSS)

Turbiditate

Legionella spp.

(dacă este cazul)

Nematode intestinale

(dacă este cazul)

A

O dată pe săptămână

O dată pe săptămână

O dată pe săptămână

În permanență

O dată pe săptămână

De două ori pe lună sau frecvența stabilită de către operatorul stației de recuperare, în funcție de numărul de ouă din apele uzate care intră în stația de recuperare

B

O dată

pe săptămână

În conformitate cu Directiva 91/271/CEE

(Anexa I, secțiunea D)

În conformitate cu Directiva 91/271/CEE

(Anexa I secțiunea D)

-

C

De două ori pe lună

-

D

De două ori pe lună

-

Monitorizarea de validare trebuie efectuată înainte de punerea în funcțiune a stației instalației de recuperare, atunci când se modernizează echipamentul existent sau când se adaugă noi echipamente sau procese și ori de câte ori este acordată o nouă autorizație sau este modificată o autorizație existentă. [AM 113]

Monitorizarea de validare se efectuează pentru cea mai strictă clasă de calitate a apei recuperate, clasa A, pentru a evalua dacă sunt respectate obiectivele de performanță (reducere log10). Monitorizarea de validare implică monitorizarea microorganismelor indicatoare asociate fiecărui grup de agenți patogeni (bacterii, virusuri și protozoare). Microorganismele indicatoare selectate sunt E. coli pentru bacterii patogene, colifagii F-specifici, colifagii somatici sau colifagii pentru virusuri patogene, și sporii de Clostridium perfringens sau bacteriile sporulante care reduc cantitatea de sulf pentru protozoare. obiectivele de performanță (reducere log10 ) pentru monitorizarea de validare a microorganismelor indicatoare selectate sunt prezentate în Tabelul 4 și trebuie să fie îndeplinite la ieșirea din stația instalația de recuperare (punctul de conformitate), având în vedere concentrațiile efluenților apelor uzate brute care intră în stația de epurare a apelor uzate urbane. Cel puțin 90 % din eșantioanele de validare trebuie să atingă sau să depășească obiectivul de performanță. [AM 114]

În cazul în care un indicator biologic nu este prezent într-o cantitate suficientă în apele uzate brute pentru a obține o reducere de log10, absența unui astfel de indicator biologic în efluent înseamnă că sunt respectate cerințele de validare. Respectarea obiectivului de conformitate poate fi stabilită prin control analitic, prin însumarea performanțelor constatate în cadrul etapelor de epurare individuale pe bază de dovezi științifice pentru procese standard recunoscute în domeniu, cum ar fi datele publicate în rapoarte de testare, studii de caz, etc. sau prin testare în laborator în condiții controlate în vederea unui tratament inovator. [AM 115]

Tabelul 4 - Monitorizarea de validare a apei recuperate pentru irigațiile agricole

Clasa de calitate

a apei

recuperate

Microorganisme indicatoare (*)

Obiective de performanță pentru lanțul de tratare

(reducere log10)

A

E. coli

≥ 5,0

Total colifagi/ colifagi F-specifici/colifagi somatici/colifagi (**)

≥ 6,0

Spori de Clostridium perfringens /bacterii sporulante care reduc cantitatea de sulf (***)

≥ 5,0

(*) Pentru monitorizarea de validare pot fi utilizați și agenții patogeni de referință Campylobacter, Rotavirus și Criptosporidium în locul microorganismelor indicatoare propuse. Ar trebui să se aplice următoarele obiective de performanță care vizează reducerea log10: Campylobacter (≥ 5,0), Rotavirus (≥ 6,0) și Cryptosporidium (≥ 5,0). Alți indicatori pot fi stabiliți de către autoritatea națională de sănătate pe baza cazului specific, atunci când există dovezi că trebuie asigurat un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, a sănătății animale și a mediului. [AM 116]

(**) Numărul total de colifagi a fost selectat ca fiind cel mai adecvat indicator viral. Cu toate acestea, în cazul în care analiza numărului total de colifagi nu este fezabilă, trebuie să se efectueze analiza a cel puțin unui tip de colifagi (colifagi F-specifici sau somatici). Dacă numărul total de colifagi din efluenții apelor uzate brute este insuficient, conformitatea cu obiectivul de performanță poate fi stabilită prin însumarea performanțelor constatate în cadrul etapelor individuale de epurare, pe baza dovezilor științifice pentru procese standard recunoscute în domeniu, cum ar fi datele publicate în rapoarte de testare, studii de caz, etc. sau prin testare în laborator în condiții controlate în vederea unui tratament inovator. [AM 117]

(***) Numărul de spori de Clostridium perfringens este selectat ca fiind cel mai adecvat indicator pentru protozoare. Cu toate acestea, bacteriile sporulante care reduc cantitatea de sulf sunt o alternativă în cazul în care concentrația de spori de Clostridium perfringens nu permite validarea reducerii log10 cerute. Dacă nu sunt prezenți Clostridium perfringens în efluenții apelor uzate brute, conformitatea cu obiectivul de performanță poate fi stabilită prin însumarea performanțelor constatate în cadrul etapelor individuale de epurare, pe baza dovezilor științifice pentru procese standard recunoscute în domeniu, cum ar fi datele publicate în rapoarte de testare, studii de caz, etc. sau prin testare în laborator în condiții controlate în vederea unui tratament inovator. [AM 118]

Metodele de analiză utilizate în cadrul controlului sunt validate și documentate de către operator în conformitate cu standardul EN ISO/IEC-17025 sau cu alte standarde naționale sau internaționale care asigură o calitate echivalentă. Operatorul stației de recuperare se asigură că laboratoarele selectate pentru monitorizarea de validare implementează practici de management al calității în conformitate cu standardul ISO/IEC 17025. [AM 119]

Anexa II

(a)  Sarcini esențiale de gestionare a riscurilor [AM 120]

-1.  Efectuarea unei analize de fezabilitate a instalației de recuperare prevăzute, care să țină seama cel puțin de costurile de dezvoltare ale instalației în raport cu cererea regională de apă recuperată, cu potențialii utilizatori finali și cu necesarul de ape uzate epurate ale instalației și să evalueze calitatea apelor uzate epurate la intrarea în instalație. [AM 121]

1.  Descrierea sistemului de reutilizare a apelor, de la intrarea apelor uzate în stația de epurare a apelor uzate urbane până la punctul de utilizare, inclusiv a surselor de ape uzate, a etapelor epurării și a tehnologiilor utilizate în stația de recuperare, a infrastructurii de aprovizionare și stocare, a utilizării prevăzute, a locului de utilizare și a cantităților de apă recuperată care urmează să fie livrate. Scopul acestei sarcini este să ofere o descriere detaliată a întregului sistem de reutilizare a apei.

2.  Identificarea pericolelor potențiale, în special a prezenței poluanților și a agenților patogeni, precum și a riscului de evenimente periculoase, cum ar fi deficiențe ale procesului de epurare, scurgerile accidentale sau contaminarea în sistemul de reutilizare a apei descris.

3.  Identificarea mediilor, a populațiilor și a persoanelor care riscă să fie expuse direct sau indirect pericolelor potențiale identificate, luând în considerare factori de mediu specifici, cum ar fi hidrogeologia, topologia, tipul de sol și ecologia la nivel local, precum și factori legați de tipul de culturi și de practicile agricole. Evaluarea riscurilor pentru sănătate, inclusiv identificarea pericolelor, relația doză-răspuns, evaluarea expunerii și caracterizarea riscurilor sunt luate în considerare în toate etapele sistemului de reutilizare a apelor uzate. Trebuie să se țină seama, de asemenea, de eventualele efecte negative ireversibile sau pe termen lung asupra mediului sau sănătății, inclusiv potențialul impact negativ asupra fluxurilor ecologice, ale operațiunii de recuperare a apei, cum ar fi distribuirea, stocarea și utilizarea. [AM 122]

4.  Efectuarea unei evaluări a riscurilor care acoperă atât riscurile de mediu, cât și riscurile pentru sănătatea umană și animală, ținând seama de natura pericolelor potențiale identificate, de mediile, populațiile și persoanele identificate care riscă să fie expuse acestor pericole și de gravitatea posibilelor efecte ale pericolelor, precum și de toate actele legislative, documentele de orientare și cerințele minime relevante de la nivelul Uniunii și al statelor membre în materie de siguranță a produselor alimentare, a hranei pentru animale și a lucrătorilor și de obiective privind mediul. În scopul evaluării riscurilor pot fi folosite studii calitative. Incertitudinea științifică a caracterizării riscurilor trebuie să fie abordată în conformitate cu principiul precauției. [AM 123]

Evaluarea riscurilor trebuie să includă următoarele elemente:

(a)  o evaluare a riscurilor de mediu, inclusiv a tuturor următoarelor aspecte:

i.  confirmarea naturii acestor riscuri, inclusiv, acolo unde este cazul, a nivelului fără efect prevăzut;

ii.  evaluarea gradului de expunere potențial;

iii.  caracterizarea riscului.

(b)  o evaluare a riscurilor pentru sănătatea umană, inclusiv a tuturor elementelor de mai jos:

i.  confirmarea naturii acestor riscuri, inclusiv, acolo unde este cazul, a relației doză-răspuns, în cooperare cu autoritățile din domeniul sănătății; [AM 124]

ii.  evaluarea intervalului potențial de dozare sau a gradului potențial de expunere;

iii.  caracterizarea riscului.

La evaluarea riscurilor trebuie să fie luate în considerare respectate, ca o condiție minimă, cel puțin următoarele cerințe și obligații: [AM 125]

(c)  cerința de reducere și de prevenire a poluării cu nitrați a apei în conformitate cu Directiva 91/676/CEE;

(d)  obligația ca zonele de protecție a apei potabile să îndeplinească cerințele Directivei 98/83/CE;

(e)  cerința privind îndeplinirea obiectivelor de mediu prevăzute în Directiva 2000/60/CE;

(f)  cerința de prevenire a poluării apelor subterane în conformitate cu Directiva 2006/118/CE;

(g)  cerința de respectare a standardelor de calitate a mediului pentru substanțele prioritare și o serie de alți poluanți, stabilite în Directiva 2008/105/CE;

(h)  cerința de respectare a standardelor de calitate a mediului aplicabile poluanților de interes național (și anume, poluanții specifici bazinelor hidrografice) stabilite în Directiva 2000/60/CE;

(i)  cerința de respectare a standardelor de calitate a apei pentru scăldat prevăzute în Directiva 2006/7/CE;

(j)  cerințele privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură, în temeiul Directivei 86/278/CEE;

(k)  cerințele privind igiena produselor alimentare, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și orientările prevăzute în Comunicarea Comisiei cu privire la documentul de orientare privind abordarea riscurilor microbiologice în ceea ce privește fructele și legumele proaspete în cadrul producției primare prin intermediul unor bune practici în materie de igienă;

(l)  cerințele privind igiena hranei pentru animale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 183/2005;

(m)  cerința de respectare a criteriilor microbiologice relevante stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005;

(n)  cerințele privind nivelurile maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006;

(o)  cerințele privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana pentru animale, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 396/2005;

(p)  cerințele privind sănătatea animală prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1069/2009 și (UE) nr. 142/2011.

(b)  Condiții referitoare la cerințele suplimentare [AM 126]

5.  Atunci când este necesar și adecvat pentru a se asigura un nivel suficient corespunzător de protecție a mediului și a sănătății umane, se precizează cerințele privind calitatea și controlul apei care sunt suplimentare celor specificate în anexa I și/sau mai stricte decât acestea.

În funcție de rezultatul evaluării riscurilor menționate la punctul 4, Aceste cerințe suplimentare pot viza în special:

(a)  metalele grele;

(b)  pesticidele;

(c)  produsele secundare rezultate în urma dezinfecției;

(d)  produsele farmaceutice;

(da)  prezența microplasticelor;

(e)  alte substanțe care constituie preocupări noi alți poluanți identificați ca fiind semnificativi în urma analizelor de mediu și sănătate publică efectuate la nivel local;

(f)  rezistența antimicrobiană. [AM 127]

(c)  Măsuri preventive [AM 128]

6.  Identificarea măsurilor preventive care sunt deja în vigoare sau care ar trebui să fie luate pentru a limita riscurile identificate, astfel încât toate riscurile să poată fi gestionate în mod adecvat.

Astfel de măsuri preventive pot include:

(a)  controlul accesului;

(b)  măsuri suplimentare de dezinfectare sau de eliminare a poluanților;

(c)  tehnologii de irigare specifice care reduc riscul de formare de aerosoli (de exemplu, irigarea prin picurare);

(d)  sprijin pentru eliminarea agenților patogeni înainte de recoltare;

(e)  stabilirea unor distanțe de siguranță minime.

Măsurile preventive specifice care pot fi relevante sunt prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1: Măsuri preventive specifice

Clasa de calitate

a apei

recuperate

Măsuri preventive specifice

A

—  Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu apă recuperată, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscurile legate de un anumit caz pot fi gestionate.

B

—  Se interzice recoltarea produselor umede irigate sau căzute pe sol.

—  Vacile de lapte aflate în perioada de lactație nu pot avea acces la pășuni atât timp cât acestea sunt umede.

—  Furajele trebuie să fie uscate sau însilozate înainte de ambalare.

—  Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu apă recuperată, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscurile legate de un anumit caz pot fi gestionate.

C

—  Se interzice recoltarea produselor umede irigate sau căzute pe sol.

—  Animalele erbivore nu pot avea acces la pășuni timp de cinci zile după ultima irigare.

—  Furajele trebuie să fie uscate sau însilozate înainte de ambalare.

—  Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu apă recuperată, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscurile legate de un anumit caz pot fi gestionate.

D

—  Se interzice recoltarea produselor umede irigate sau căzute pe sol.

7.  Asigurarea introducerii unor sisteme și proceduri de control al calității adecvate, care să includă monitorizarea apei recuperate pe baza parametrilor relevanți, precum și a instituirii unor programe adecvate de întreținere a echipamentelor.

8.  Asigurarea introducerii unor sisteme de monitorizare a mediului care să detecteze orice efecte negative ale reutilizării apei, precum și asigurarea faptului că se oferă feedback în urma monitorizării și că toate procesele și procedurile sunt validate și documentate în mod corespunzător.

Se recomandă ca operatorul stației de recuperare să instituie și să mențină un sistem de management al calității certificat în conformitate cu standardul ISO 9001 sau cu un standard echivalent.

8a.  Asigurarea faptului că instalația de recuperare este echipată cu un mijloc alternativ de evacuare a apelor uzate epurate care nu sunt reutilizate. [AM 129]

9.  Asigurarea introducerii unui sistem adecvat de gestionare a incidentelor și a urgențelor, inclusiv a unor proceduri care să permită informarea în mod corespunzător a tuturor părților relevante cu privire la apariția unor astfel de evenimente, și punerea la dispoziție a unui plan de răspuns în situații de urgență actualizat periodic.

9a.  Asigurarea faptului că infrastructura de distribuție a apelor recuperate este separată și construită astfel încât să se evite riscul de contaminare a rețelei de furnizare și distribuție a apei destinate consumului uman. [AM 130]

9b.  Asigurarea faptului că infrastructura de distribuție a apelor recuperate este marcată în mod corespunzător și, dacă este construită utilizând canale de suprafață, este semnalată cu un marcaj vizibil în mod clar, chiar și în cazul în care apa uzată este amestecată cu apă din alte surse. [AM 131]

9c.  Asigurarea faptului că mecanismele de coordonare sunt stabilite între diferiți actori pentru a garanta producerea și utilizarea în condiții de siguranță a apei recuperate. [AM 132]

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(2) JO C 86, 7.3.2019, p. 353.
(3)JO C ....
(4)JO C 86, 7.3.2019, p. 353.
(5) Poziția Parlamentului European din 12 februarie 2019.
(6)Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).
(7)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).
(8)COM(2012)0673.
(9)COM(2007)0414.
(10) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 33.
(11)COM(2015)0614.
(12) Directiva (UE) .../... privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L ...).
(13) Directiva Consiliului 86/278/CEE din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6).
(14)Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).
(15)Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).
(16)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(17)Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).
(18)Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).
(19)Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).
(20)Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).
(21)Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE (JO L 64, 4.3.2006, p. 37).
(22)Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19).
(23)Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 348, 24.12.2008, p. 84).
(24)Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).
(25)Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).
(26)Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).
(27)Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).
(28)Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).
(29)JO L 124, 17.5.2005, p. 4.
(30)Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).
(31)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(32)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(33)Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).


Omologarea și supravegherea pieței vehiculelor agricole și forestiere ***I
PDF 121kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare și corectare a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 privind omologarea și supravegherea pieței vehiculelor agricole și forestiere (COM(2018)0289 – C8-0183/2018 – 2018/0142(COD))
P8_TA(2019)0072A8-0318/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0289),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0183/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0318/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 privind omologarea și supravegherea pieței vehiculelor agricole și forestiere

P8_TC1-COD(2018)0142


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/519.)

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 104.


Programul privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor și statisticile europene ***I
PDF 485kWORD 143k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, și statisticile europene și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014, (UE) nr. 258/2014, (UE) nr. 652/2014 și (UE) 2017/826 (COM(2018)0441 – C8-0254/2018 – 2018/0231(COD))
P8_TA(2019)0073A8-0052/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0441),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 43 alineatul (2), articolul 168 alineatul (4) litera (b) și articolele 114, 173 și 338 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0254/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru bugete (A8-0052/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, și statisticile europene și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014, (UE) nr. 258/2014, (UE) nr. 652/2014 și (UE) 2017/826

P8_TC1-COD(2018)0231


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2), articolul 168 alineatul (4) litera (b), articolele 114, 173 și 338,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Piața internă reprezintă un element de bază al Uniunii. Încă de la începuturile sale, aceasta s-a dovedit a fi un factor cu o contribuție majoră pentru creștere, competitivitate și ocuparea forței de muncă. Ea a creat oportunități noi și economii de scară pentru întreprinderile europene, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și , a consolidat competitivitatea economică a acestora și ar trebui să aducă în continuare beneficii tuturor cetățenilor, în mod egal. Piața internă a contribuit la crearea de locuri de muncă și a oferit consumatorilor mai multe opțiuni la prețuri mai mici, garantând totodată un grad ridicat de calitate a produselor și a serviciilor oferite. Aceasta este în continuare un factor determinant pentru edificarea unei piețe mai integrate și a unei economii mai puternice, mai echilibrate și mai echitabile. Ea reprezintă una dintre realizările majore ale Uniunii și cel mai bun atu al acesteia într-o lume din ce în ce mai globalizată, constituind totodată un element esențial în realizarea transformării într-o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și din punct de vedere energetic, pentru a răspunde presiunii tot mai mari exercitate de schimbările climatice. [AM 1]

(2)  Piața internă trebuie să se adapteze permanent unui mediu aflat în schimbare rapidă, caracterizat de revoluția digitală și de globalizare. Noua eră de inovare digitală continuă să ofere oportunități și beneficii pentru economie și pentru viața de zi cu zi, în special pentru întreprinderi și persoane fizice, creează produse și modele de afaceri noi însă, în același timp, reprezintă o provocare din punctul de vedere al reglementării și al asigurării aplicării legislației, precum și al siguranței și al protecției consumatorilor. [AM 2]

(3)  Ansamblul semnificativ de acte legislative al Uniunii stă la baza funcționării pieței interne. Acesta vizează, în special, competitivitatea, standardizarea, recunoașterea reciprocă, protecția consumatorilor, supravegherea pieței și reglementarea lanțului alimentar, normele privind mediul de afaceri, schimburile comerciale și tranzacțiile financiare, precum și promovarea unei concurențe loiale care să asigure condiții echitabile esențiale pentru funcționarea pieței interne, în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor. [AM 3]

(4)  Cu toate acestea, există încă obstacole nejustificate, discriminatorii sau disproporționate în calea funcționării corespunzătoare a pieței interne și continuă să apară altele noi. Adoptarea normelor reprezintă doar un prim pas; garantarea că acestea funcționează este la fel de importantă. Punerea în aplicare inadecvată a normelor existente, barierele în calea liberei circulații a bunurilor și a serviciilor, precum și nivelurile reduse de achiziții publice transfrontaliere limitează oportunitățile pentru întreprinderi și consumatori. Aceasta Abordarea acestor obstacole este în definitiv o chestiune de încredere a cetățenilor Uniunii în capacitatea acesteia de a-și atinge obiectivele fixate, precum și în capacitatea sa de a crea locuri de muncă de calitate și creștere economică, protejând în același timp interesul public. [AM 4]

(5)  În prezent, există mai multe programe de acțiune a Uniunii în domenii precum competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor în special a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, protecția consumatorilor, clienții și utilizatorii finali ai serviciilor financiare, procesul de elaborare a politicilor în materie de servicii financiare și lanțul alimentar. Unele activități suplimentare sunt finanțate direct prin liniile bugetare ale pieței interne. Este necesar să se raționalizeze și să se exploateze sinergiile dintre diferite acțiuni și să se ofere un cadru mai flexibil, transparent, simplificat și mai agil pentru finanțarea activităților care au scopul de a realiza buna funcționare și sustenabilitatea pieței interne în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, este necesar să se stabilească un nou program care să reunească activitățile finanțate anterior în cadrul acestor alte programe și al altor linii bugetare relevante și care să valorifice lecțiile învățate în cadrul programelor existente. Programul ar trebui să includă, de asemenea, inițiative noi menite să îmbunătățească funcționarea pieței interne, evitând totodată suprapunerea cu programele și acțiunile conexe ale Uniunii. [AM 5]

(6)  Dezvoltarea, elaborarea și difuzarea statisticilor europene fac obiectul unui program statistic european separat instituit prin Regulamentul (UE) nr. 99/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6). Pentru a asigura continuitatea producerii și diseminării statisticilor europene, noul program ar trebui, de asemenea, să includă activități care fac obiectul programului statistic european existent, prin oferirea unui cadru pentru colectarea datelor, precum și pentru dezvoltarea, elaborarea, utilizarea corectă, aplicarea și difuzarea statisticilor europene. Noul program ar trebui să stabilească cadrul financiar care să permită statisticilor europene să furnizeze date statistice europene de înaltă calitate, comparabile și fiabile privind Europa , inclusiv privind subiecte precum comerțul și migrația, pentru a sprijini conceperea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea tuturor politicilor Uniunii, în conformitate cu articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). [AM 6]

(7)  Prin urmare, este oportun să se stabilească un program programul privind piața unică, pentru a consolida piața internă competitivitatea și a îmbunătăți funcționarea acesteia în domeniul competitivității și sustenabilității întreprinderilor, inclusiv în special a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, al standardizării, al supravegherii pieței, al protecției consumatorilor și al lanțului alimentar, precum și pentru statisticile al statisticilor europene (denumit în continuare „programul”). Programul ar trebui să fie instituit pentru perioada de șapte ani cuprinsă între 2021 și 2027. [AM 7]

(8)  Programul ar trebui să susțină conceperea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației Uniunii care stă la baza funcționării corespunzătoare a pieței interne. Programul ar trebui să susțină crearea condițiilor potrivite pentru capacitarea tuturor actorilor de pe piața internă: întreprinderi, cetățeni, inclusiv consumatori și angajați, societatea civilă și autoritățile publice. În acest scop, programul ar trebui să își propună să asigure competitivitatea și sustenabilitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv a celor din sectorul turismului, dar și să sprijine aplicarea normelor privind protecția și siguranța consumatorilor și, totodată, a standardelor de mediu și sociale, precum și să sensibilizeze întreprinderile și persoanele fizice, oferindu-le instrumentele, informațiile și asistența corespunzătoare, precum și cunoștințele și competențele potrivite pentru a lua decizii în cunoștință de cauză și pentru a consolida participarea lor în procesul de luare a deciziilor al Uniunii. În plus, programul ar trebui să aibă ca obiectiv consolidarea cooperării administrative și de reglementare, în special prin intermediul unor programe de formare, al schimbului de bune practici, prin construirea unor baze de cunoștințe și competențe, inclusiv prin utilizarea achizițiilor publice strategice. Programul ar trebui să își propună, de asemenea, să susțină dezvoltarea unor standarde internaționale de înaltă calitate care să stea la baza punerii în aplicare a legislației Uniunii. Acest lucru include și stabilirea standardelor în domeniul raportării financiare și al auditului, contribuind astfel la transparența și buna funcționare a piețelor de capital ale Uniunii și la consolidarea protecției investitorilor. Programul ar trebui să susțină adoptarea de norme și stabilirea de standarde și prin asigurarea implicării, în cea mai mare măsură cu putință, a părților interesate. Obiectivul programului ar trebui să constea, de asemenea, în sprijinirea punerii în aplicare și asigurării respectării legislației Uniunii care prevede un nivel înalt al sănătății umane, a animalelor și a plantelor de-a lungul lanțului alimentar și îmbunătățirea bunăstării animalelor. [AM 8]

(9)  O piață internă modernă care se bazează pe principiile echității, transparenței și încrederii reciproce promovează concurența și este favorabilă consumatorilor, întreprinderilor și angajaților. O mai bună utilizare a pieței interne a serviciilor, aflată în permanentă evoluție, va ajuta întreprinderile europene să genereze locuri de muncă și creștere la nivel transfrontalier, să ofere o gamă mai largă de servicii la prețuri mai accesibile și să mențină standarde ridicate pentru consumatori și lucrători. Pentru a atinge acest obiectiv, programul ar trebui să contribuie la o monitorizare mai eficientă a evoluțiilor de pe piața internă, inclusiv a impactului noilor evoluții tehnologice, la identificarea și înlăturarea barierelor nejustificate, discriminatorii și disproporționate rămase și să asigure un cadru capacitatea cadrului de reglementare care să poată de a găzdui noi modele de afaceri inovatoare, inclusiv modele de economie colaborativă și forme de antreprenoriat social, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție socială, inclusiv pentru antreprenori. [AM 9]

(10)  Au fost eliminate obstacolele în materie de reglementare de pe piața internă pentru multe produse industriale prin mecanisme de prevenție, prin adoptarea unor norme și standarde comune și, în cazul în care nu există norme la nivelul Uniunii, prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce. În domeniile în care nu există legislație la nivelul Uniunii, principiul recunoașterii reciproce înseamnă că bunurile care sunt comercializate în mod legal într-un stat membru beneficiază de dreptul la liberă circulație și pot fi comercializate în alt stat membru, cu excepția cazului în care statul membru în cauză are motive să se opună comercializării bunurilor, cu condiția ca o astfel de restricție să fie nediscriminatorie, justificată de obiective legitime de interes public, astfel cum se prevede la articolul 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sau recunoscută de jurisprudența Curții de Justiție, fiind proporțională cu obiectivul urmărit. Cu toate acestea, aplicarea necorespunzătoare a recunoașterii reciproce, spre exemplu în cazul existenței unor restricții nejustificate sau disproporționate, îngreunează situația pentru întreprinderile care doresc să obțină acces la piețele din alte state membre. În pofida gradului înalt de integrare a pieței în domeniul bunurilor, sunt irosite multe oportunități pentru economie în ansamblul său. Revizuirea Regulamentului (UE) nr. xxx/2018 privind recunoașterea reciprocă va contribui la maximizarea beneficiilor economice în acest domeniu. Prin urmare, programul ar trebui să își propună să îmbunătățească aplicarea principiului recunoașterii reciproce în domeniul bunurilor, realizându-și pe deplin potențialul, și să reducă volumul de bunuri ilegale sau neconforme introduse pe piață, prin intermediul unor acțiuni de sensibilizare și de formare specifice, prin sprijinirea punctelor de informare despre produse și printr-o cooperare mai bună între autoritățile competente pentru recunoașterea reciprocă, precum și prin consolidarea supravegherii pieței. [AM 10]

(11)  Noile provocări în materie de reglementare și punere în aplicare se referă la evoluția rapidă a mediului apărut ca urmare a revoluției digitale, în ceea ce privește aspecte precum securitatea cibernetică, protecția datelor și politica de confidențialitate, internetul obiectelor sau inteligența artificială și standardele etice conexe. În cazul în care trebuie suportate anumite pagube, este esențial să existe norme stricte privind siguranța produselor și claritate în ceea ce privește răspunderea, precum și o aplicare strictă a normelor, pentru a asigura un răspuns politic care va permite cetățenilor europeni, inclusiv consumatorilor și întreprinderilor, să beneficieze de astfel de norme. Prin urmare, programul ar trebui să contribuie la adaptarea și la punerea în aplicare mai eficientă a unui regim al Uniunii în materie de răspundere pentru produse, care să încurajeze inovarea, garantând totodată siguranța și securitatea pentru utilizatori. [AM 11]

(12)  Punerea pe piață a unor produse care nu sunt conforme dreptului Uniunii constituie un dezavantaj pentru cei care asigură conformitatea și pune , indiferent dacă acestea sunt introduse pe piață prin mijloace convenționale sau electronice și indiferent dacă sunt produse în Uniune sau provin din țări terțe, reprezintă un pericol pentru cetățenii și consumatorii din Uniune. Numeroși antreprenori Operatorii economici care vând produse conforme se confruntă cu o concurență neloială din partea celor care nu respectă normele fie din cauza necunoașterii lor, fie în mod intenționat, pentru a obține un avantaj competitiv. Finanțarea autorităților de supraveghere a pieței este adesea insuficientă, iar acestea funcționează în limitele granițelor naționale, în timp ce antreprenorii desfășoară activități comerciale la nivelul Uniunii sau chiar la nivel global. În special, în cazul comerțului electronic, autoritățile de supraveghere a pieței întâmpină mari dificultăți în identificarea originii produselor neconforme importate din țări terțe și a entității responsabile din jurisdicția lor sau în efectuarea de evaluări ale riscurilor sau de teste de siguranță din cauza faptului că nu este posibil accesul fizic la produse. Prin urmare, programul ar trebui să își propună să consolideze conformitatea produselor, prin consolidarea supravegherii pieței, furnizarea unor norme clare, transparente și cuprinzătoare pentru operatorii economici, sensibilizarea cu privire la normele aplicabile la nivelul Uniunii în ceea ce privește siguranța produselor, intensificarea verificărilor conformității, inclusiv prin utilizarea sistematică a verificării unor eșantioane de produse care să reprezinte procente semnificative din fiecare tip de produs scos pe piață și activitățile de tip „client misterios” desfășurate de autoritățile de supraveghere a pieței, precum și prin promovarea unei cooperări transfrontaliere mai strânse între autoritățile responsabile cu asigurarea aplicării legislației. Programul ar trebui, de asemenea, să contribuie la consolidarea cadrului existent pentru activitățile de supraveghere a pieței, să încurajeze acțiunile comune ale autorităților de supraveghere a pieței din diferite state membre, să îmbunătățească schimbul de informații și să promoveze convergența și o integrare mai strânsă a activităților de supraveghere a pieței, în special prin asigurarea punerii în aplicare, cu strictețe, a noilor cerințe introduse prin Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului(7), astfel încât să se împiedice vânzarea de produse neconforme către cetățenii Uniunii. Programul ar trebui, prin urmare, să consolideze capacitatea autorităților de supraveghere a pieței din întreaga Uniune și să contribuie la sporirea gradului de omogenitate între statele membre, care ar trebui să beneficieze în egală măsură de ceea ce le oferă piața internă, din punctul de vedere al prosperității economice și creșterii durabile, abordând, în același timp, nevoile lor specifice într-un mod adaptat. [AM 12]

(13)  Siguranța produselor este o preocupare comună. Organismele de evaluare a conformității verifică dacă produsele îndeplinesc cerințele de siguranță înainte de introducerea acestora pe piață. Prin urmare, este extrem de important ca organismele de evaluare a conformității să prezinte încredere și să fie competente. Uniunea a pus în aplicare un sistem de acreditare a organismelor de evaluare a conformității, pentru a verifica competența, imparțialitatea și independența acestora. Cu toate acestea, Regulamentul (CE) nr. 765/200848 al Parlamentului European și al Consiliului a fost pus în aplicare în multe moduri diferite la nivel național. Diferențele privesc repartizarea competențelor între autoritățile de supraveghere a pieței și mecanismele interne de coordonare de la nivel național, nivelul resurselor financiare alocate pentru supravegherea pieței, strategiile și abordările de supraveghere a pieței, precum și competențele legate de produsele neconforme și severitatea sancțiunilor aplicate în cazul încălcării normelor, ceea ce duce la aplicarea fragmentată a legislației de armonizare a Uniunii. Această fragmentare face ca supravegherea pieței să fie mai riguroasă în unele state membre decât în altele, ceea ce ar putea conduce la un efect disuasiv mai puțin eficace, la condiții de concurență inechitabile în rândul întreprinderilor din unele state membre, precum și la potențiale dezechilibre în ceea ce privește nivelul de siguranță a produselor în întreaga Uniune. În prezent, principala provocare este de a face ca sistemul de acreditare să țină pasul cu ultimele evoluții în domeniu și de a garanta că el se aplică cu aceeași strictețe pe întreg teritoriul Uniunii. Prin urmare, programul ar trebui să susțină măsurile de garantare a faptului că organismele de evaluare a conformității îndeplinesc în continuare cerințele de reglementare, în special prin utilizarea evaluării de către terți pentru a consolida procedurile imparțiale și independente, și să consolideze sistemul de acreditare european, în special în noile domenii de politică, prin sprijinirea uniformității controalelor și sancțiunilor, precum și a Cooperării europene pentru acreditare (EA) menționată la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008(8). [AM 13]

(14)  Dezvoltarea comerțului electronic ar putea ridica anumite probleme în ceea ce privește protecția sănătății și siguranței utilizatorilor finali în cazul achiziționării unor produse neconforme. Dat fiind că piețele de consum nu cunosc frontiere ca urmare a dezvoltării comerțului online și a serviciilor de călătorie, este important să se asigure că consumatorii care își au reședința în Uniune pot beneficia de o protecție adecvată echivalentă atunci când importă bunuri și servicii de la operatorii economici cu sediul în țări terțe. Prin urmare, programul ar trebui să permită sprijinirea cooperării cu organismele relevante situate în principalele țări terțe partenere ale Uniunii, după caz, în ceea ce privește schimbul de informații despre produsele neconforme, evoluțiile științifice recente și noile tehnologii, riscurile emergente și alte aspecte legate de activitățile de control. [AM 14]

(15)  Achizițiile publice sunt utilizate de autoritățile publice pentru a asigura un bun raport cost-beneficiu pentru fondurile publice cheltuite și pentru a contribui la o piață internă mai inovatoare, durabilă, incluzivă și competitivă, inclusiv, atunci când este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin aplicarea altor criterii în afara celui mai mic preț sau a raportului cost-eficacitate, luând în considerare, printre altele, aspecte calitative, de mediu, de comerț echitabil și sociale și facilitând împărțirea ofertelor pe loturi pentru lucrările de infrastructură mari. Directivele 2014/23/UE(9), 2014/24/UE(10) și 2014/25/UE (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului prevăd cadrul juridic pentru integrarea și funcționarea eficace a piețelor de achiziții publice reprezentând 14 % din produsul intern brut al Uniunii, în beneficiul autorităților publice, al întreprinderilor și al cetățenilor, inclusiv al consumatorilor. Punerea în aplicare în mod corect a normelor privind achizițiile publice reprezintă un instrument esențial pentru consolidarea pieței unice și pentru stimularea creșterii întreprinderilor și a locurilor de muncă din Uniune. Prin urmare, programul ar trebui să sprijine măsuri care să asigure o mai bună absorbție a achizițiilor publice strategice, profesionalizarea achizitorilor publici, facilitarea și îmbunătățirea accesului IMM-urilor și a microîntreprinderilor la piețele de achiziții, în special prin servicii de consultanță și formare, creșterea transparenței, integritatea și date de o calitate mai bună, stimularea transformării digitale a achizițiilor și promovarea achizițiilor comune, prin consolidarea abordării de tip parteneriat cu statele membre, îmbunătățirea procesului de colectare și analiză a datelor, inclusiv prin dezvoltarea de instrumente informatice dedicate, sprijinirea schimbului de experiență și de bune practici, menționarea standardelor europene și internaționale, furnizarea de orientări, urmărirea acordurilor comerciale benefice, consolidarea cooperării dintre autoritățile naționale și lansarea de proiecte pilot. [AM 15]

(16)  Pentru îndeplinirea obiectivelor programului și pentru a facilita viața cetățenilor și activitatea întreprinderilor, trebuie instituite servicii publice de înaltă calitate, axate pe utilizator, din ce în ce mai mult orientate spre digital și complet accesibile și intensificarea, în continuare, a eforturilor de digitalizare a administrației și guvernanței, asigurându-se totodată o protecție adecvată a datelor și a vieții private. Acest lucru înseamnă că va fi necesar ca administrațiile publice să înceapă să lucreze conform unor metode noi, să elimine mai inovatoare, pentru a elimina elementele de separare dintre diferitele părți ale administrațiilor lor și să creeze pentru a crea aceste servicii publice împreună cu cetățenii și cu întreprinderile. Mai mult, dezvoltarea continuă și constantă a activităților transfrontaliere pe piața internă necesită furnizarea disponibilitatea unor informații actualizate, precise și ușor de înțeles privind drepturile întreprinderilor și ale cetățenilor, precum și informații care să explice formalitățile administrative, precum și care să le simplifice. De asemenea, devine esențială furnizarea de consultanță juridică și asistență pentru soluționarea problemelor care apar la nivel transnațional. În plus, este necesară conectarea administrațiilor naționale într-un mod simplu și eficient, sprijinirea autorităților publice în atingerea obiectivelor respective, precum și evaluarea modului în care piața internă funcționează pe teren. Instrumentele existente de guvernanță a pieței interne joacă deja un rol important în facilitarea realizării acestor obiective. În acest scop și pentru a ține pasul cu evoluțiile tehnologice și ale pieței și cu noile provocări în materie de reglementare și asigurare a conformității, programul ar trebui să sprijine creșterea calității, a vizibilității și a transparenței, precum și a fiabilității instrumentelor de guvernanță a pieței interne. Prin urmare, programul ar trebui să sprijine, printre altele, următoarele instrumente existente privind guvernanța pieței interne: portalul „Europa ta”, care ar trebui să stea la baza portalului digital unic, „Europa ta - Consiliere”, SOLVIT, sistemul de informare al pieței interne (IMI) și tabloul de bord al pieței interne pentru a îmbunătăți viața de zi cu zi a cetățenilor și capacitatea întreprinderilor de a desfășura activități transfrontaliere. [AM 16]

(17)  Programul ar trebui să sprijine dezvoltarea cadrului de reglementare al Uniunii în domeniul dreptului societăților comerciale și al guvernanței corporative, precum și în domeniul dreptului contractual, pentru a îmbunătăți eficiența și competitivitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, oferind în același timp protecție părților interesate afectate de operațiunile societăților, precum și pentru a răspunde dificultăților în materie de politici emergente. Programul ar trebui să asigure, de asemenea, evaluarea, implementarea și asigurarea respectării în mod corespunzător a acquis-ului relevant, să informeze și să ofere asistență părților interesate și să promoveze schimbul de informații în acest domeniu. Programul ar trebui să sprijine în continuare inițiativele Comisiei în favoarea unui cadru juridic clar și adaptat pentru economia bazată pe date și pentru inovare. Aceste inițiative sunt necesare pentru a consolida certitudinea juridică în materie de drept contractual și de responsabilitate extracontractuală, în special în ceea ce privește răspunderea și aspectele etice în contextul tehnologiilor emergente, cum ar fi internetul obiectelor, inteligența artificială, robotica, imprimarea 3D. Programul ar trebui să își propună să stimuleze dezvoltarea întreprinderilor bazate pe date, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a vieții private, deoarece acest lucru va fi decisiv pentru poziția economiei Uniunii în contextul concurenței globale. [AM 17]

(18)  Programul ar trebui să promoveze, de asemenea, punerea în aplicare și executarea deplină, în mod corect și complet, de către statele membre, a cadrului juridic al Uniunii în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și dezvoltarea unor politici viitoare pentru a răspunde noilor provocări din acest domeniu. Acesta ar trebui, de asemenea, să sprijine activitățile relevante desfășurate de organizațiile internaționale de interes european, precum Comitetul de Experți pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor și Finanțării Terorismului al Consiliului Europei.

(19)  Punerea în aplicare și dezvoltarea pieței interne în domeniul serviciilor financiare, al stabilității financiare și al uniunii piețelor de capital, inclusiv finanțarea durabilă, depind foarte mult de măsurile de politică bazate pe date concrete adoptate de către Uniune. Pentru a realiza acest obiectiv, Comisia ar trebui să joace un rol activ în monitorizarea constantă a piețelor financiare și a stabilității financiare, evaluând punerea în aplicare de către statele membre a legislației Uniunii, examinând dacă legislația existentă este adecvată scopului și identificând posibilele domenii de acțiune în care apar riscuri noi, cu implicarea permanentă a părților interesate pe întreaga durată a ciclului de politică. Aceste activități se bazează pe elaborarea de analize, studii, materiale de formare, chestionare, evaluări ale conformității, analize și statistici și sunt susținute de sisteme informatice și de instrumente de comunicare.

(20)  Având în vedere că piața internă, astfel cum este definită la articolul 3 din TFUE Uniunea Europeană, include un sistem de norme ce garantează că nu este denaturată concurența pe piața internă, programul ar trebui să sprijine politica contribuie la sprijinirea politicii de concurență a Uniunii, rețelele și cooperarea prin îmbunătățirea și consolidarea cooperării cu Rețeaua europeană în domeniul concurenței și cu autoritățile și instanțele naționale, precum și legătura cu un grup mai larg de persoane interesate de comunicarea și explicarea obligațiilor, drepturilor și beneficiilor din cadrul politicii din inclusiv prin consolidarea cooperării internaționale, dar și prin comunicarea și explicarea drepturilor, beneficiilor și obligațiilor din cadrul politicii din domeniul concurenței. Programul ar trebui, în special, să ajute Comisia să își intensifice analiza și evaluarea evoluțiilor pieței, inclusiv printr-o utilizare extinsă a anchetelor sectoriale și printr-un schimb sistematic de rezultate și bune practici în cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței. Acest lucru ar trebui să contribuie la asigurarea unei concurențe loiale și a unor condiții de concurență echitabile, inclusiv la nivel internațional, și la capacitarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, și a consumatorilor pentru a profita de beneficiile pieței unice. [AM 18]

(21)  În special, programul trebuie să abordeze implicațiile radicale din punctul de vedere al concurenței și funcționării pieței interne, care decurg din transformarea continuă a economiei și a mediului de afaceri, în special prin creșterea exponențială a volumului de date și utilizarea acestora, dat fiind că întreprinderile și consilierii lor apelează din ce în ce mai mult la inteligența artificială, date masive și algoritmi și la alte instrumente și expertiză informatice. Este, de asemenea, foarte important ca programul să sprijine rețelele și cooperarea un dialog mai larg și mai profund cu autoritățile și instanțele statelor membre, deoarece concurența nedenaturată și funcționarea pieței interne depind în mod esențial de acțiunile acestor entități. Luând în considerare rolul special pe care îl are politica în domeniul concurenței în prevenirea prejudiciilor pentru piața internă rezultând din comportamente anticoncurențiale care depășesc granițele Uniunii, programul ar trebui să sprijine și cooperarea cu autoritățile țărilor terțe, după caz. În fine, extinderea activităților de comunicare este necesară pentru a permite unui număr mai mare de cetățeni și întreprinderi să se bucure de avantajele depline ale concurenței loiale pe piața internă. În special, este necesar să se demonstreze cetățenilor europeni beneficiile concrete ale politicii Uniunii în domeniul concurenței, stabilind relații cu grupurile societății civile și părțile interesate relevante direct afectate. Dat fiind că mai multe inițiative din cadrul programului sunt noi, iar componenta privind concurența a programului este afectată îndeosebi de evoluțiile dinamice și rapide ale condițiilor de concurență pe piața internă, în special în legătură cu evoluțiile digitale, inteligența artificială, algoritmii, volumele mari de date, securitatea cibernetică și tehnologiile criminalistice, caracterizate de un ritm și de o amploare dificil de estimat, se preconizează că va fi nevoie de flexibilitate pentru a răspunde nevoilor în permanentă evoluție din cadrul acestei componente a programului. [AM 19]

(22)  Este extrem de important să se consolideze competitivitatea și sustenabilitatea întreprinderilor europene, garantându-se, în același timp, condiții de concurență echitabile și o piață internă competitivă. IMM-urile sunt motorul economiei europene, ele reprezentând până la 99 % din totalul întreprinderilor în Europa, asigurând două treimi din locurile de muncă și contribuind în mod semnificativ la crearea, în toate sectoarele, de noi locuri de muncă de calitate cu o dimensiune locală și regională și, prin urmare, la crearea coeziunii sociale. IMM-urile joacă un rol important în procesul de realizare a tranziției energetice și contribuie la îndeplinirea obiectivelor climatice ale Uniunii care decurg din Acordul de la Paris. Programul ar trebui, prin urmare, să consolideze capacitatea acestora de a dezvolta produse și servicii ecologice de înaltă calitate și să vină în sprijinul eforturilor lor de a crește eficiența utilizării resurselor, în conformitate cu principiul „eficiența energetică pe primul loc”. În acest sens, programul contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea competitivității IMM-urilor din Uniune pe piața mondială. [AM 20]

(23)  IMM-urile se confruntă cu provocări comune, care nu afectează în aceeași măsură întreprinderile mai mari în ceea ce privește obținerea de finanțare, găsirea de forță de muncă calificată, reducerea sarcinilor administrative, adoptarea de soluții creative și inovatoare, accesarea piețelor și promovarea activităților în materie de internaționalizare. Programul ar trebui să abordeze aceste disfuncționalități ale pieței în mod proporțional, fără a distorsiona în mod nejustificat concurența pe piața internă. Programul ar trebui să creeze, în special, condiții adecvate pentru introducerea de măsuri de inovare tehnologică și organizațională în procesele de producție, acordând atenție unor categorii specifice de IMM-uri, cum ar fi microîntreprinderile, întreprinderile implicate în activități meșteșugărești, persoanele care desfășoară activități independente, profesiile liberale și întreprinderile din economia socială. De asemenea, ar trebui să se acorde atenție antreprenorilor potențiali, antreprenorilor noi, antreprenorilor tineri, antreprenorilor din rândul femeilor și altor grupuri-țintă specifice, cum ar fi persoanele în vârstă, migranții și antreprenorii care aparțin unor grupuri vulnerabile sau defavorizate din punct de vedere social, cum ar fi persoanele cu dizabilități. [AM 21]

(23a)  Programul ar trebui să susțină și să promoveze o cultură a inovării, dezvoltând un ecosistem capabil să favorizeze crearea și creșterea întreprinderilor, mai ales a microîntreprinderilor și a IMM-urilor inovatoare care sunt în măsură să răspundă provocărilor dintr-un mediu tot mai competitiv și aflat într-o evoluție rapidă. Procesele de inovare care constituie o noutate absolută necesită dezvoltarea unui model de inovare deschisă, ce implică o intensificare a cercetării colaborative și o partajare a cunoștințelor și a proprietății intelectuale între diferite organizații. Programul ar trebui deci să aibă scopul de a susține procesul de inovare prin integrarea în domeniul său de aplicare a unor noi modele de afaceri colaborative, axate pe dezvoltarea de rețele și partajarea de cunoștințe și resurse în sânul comunităților inter-organizaționale. [AM 22]

(23b)  Programul ar trebui să abordeze aceste disfuncționalități ale pieței în mod proporțional, acordând o atenție deosebită acțiunilor în beneficiul direct al IMM-urilor și al rețelelor de întreprinderi, fără a distorsiona în mod nejustificat concurența pe piața internă. [AM 23]

(24)  Multe dintre problemele în materie de competitivitate ale Uniunii se referă la dificultățile IMM-urilor de a obține acces la finanțare, deoarece acestea nu dispun de informații, luptă pentru a-și demonstra bonitatea și pentru a prezenta garanții suficiente sau pur și simplu sunt urmarea gradului redus de cunoaștere a mecanismelor existente utile pentru susținerea activităților lor la nivel european, național sau local. Apar provocări suplimentare legate de finanțare și generate de dimensiunea mai mică a microîntreprinderilor și de nevoia IMM-urilor de a rămâne competitive, de exemplu, prin implicarea în activități de digitalizare, internaționalizare și inovare și prin calificarea personalului lor. Accesul limitat la finanțare are un efect negativ asupra creării, creșterii și ratelor de supraviețuire ale întreprinderilor, precum și asupra disponibilității noilor antreprenori de a prelua întreprinderi viabile în contextul unei succesiuni de întreprindere. [AM 24]

(25)  Pentru a depăși aceste disfuncționalități ale pieței și pentru a se asigura că IMM-urile continuă să își joace rolul de fundament al competitivității economiei Uniunii, precum și de motor al unei economii durabile, întreprinderile mici și mijlocii au nevoie de sprijin suplimentar prin intermediul instrumentelor de împrumut și de capitaluri proprii care urmează să fie stabilite în conformitate cu componenta pentru IMM-uri a fondului InvestEU instituit prin Regulamentul [...] al Parlamentului European și al Consiliului(12). Mecanismul de garantare a împrumuturilor pus în aplicare în temeiul Regulamentului fostului program COSME stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(13) are o valoare adăugată dovedită și se preconizează că el va avea o contribuție pozitivă pentru cel puțin 500 000 de IMM-uri; succesorul acestuia va fi instituit în cadrul componentei pentru IMM-uri a Fondului InvestEU. Ar trebui să se acorde o atenție sporită unei comunicări mai bune și campaniilor publice, pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la disponibilitatea programului pentru IMM-uri. Pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la acțiunile Uniunii de sprijinire a IMM-urilor, acțiunile finanțate integral sau parțial de acest program ar trebui, inclusiv în cazul implicării intermediarilor, să fie asociate cu emblema europeană (steagul), care să fie însoțită de o frază prin care se recunoaște sprijinul primit din partea acestui program. [AM 25]

(26)  Obiectivele de politică ale acestui program ar trebui să beneficieze de sprijin și prin intermediul instrumentelor financiare și al garanției bugetare din cadrul componentei pentru IMM-uri a fondului InvestEU. Componenta pentru IMM-uri a fondului InvestEU ar trebui să implice crearea unui ghișeu unic central prin care să se ofere informații cu privire la program în fiecare stat membru, pentru a spori accesibilitatea fondurilor pentru IMM-uri și sensibilizarea lor în legătură cu acestea. Sprijinul financiar ar trebui să fie utilizat pentru a aborda, în mod proporțional, disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții sub nivelul optim, iar acțiunile nu ar trebui să se suprapună peste finanțarea privată sau să o excludă ori să denatureze concurența pe piața internă și ar trebui să ofere în mod clar adiționalitate și să consolideze sinergiile cu alte programe europene. Acțiunile ar trebui să prezinte o valoare adăugată europeană clară. [AM 26]

(26a)  Acțiunile sprijinite din Fondul InvestEU prin intermediul compartimentului UE sau al statelor membre, nu ar trebui să dubleze sau să elimine finanțarea privată ori să denatureze concurența pe piața internă, ci, în ceea ce privește sistemele de garantare locale publice și private deja funcționale, ar trebui să favorizeze integrarea în sistemele respective, cu obiectivul prioritar de a spori și de a extinde efectele benefice pentru beneficiarii finali, care sunt IMM-uri în sensul Recomandării 2003/361/CE a Comisiei(14), cu scopul de a obține o adiționalitate efectivă a intervențiilor. [AM 27]

(26b)  Pe lângă accesul la finanțare, este esențial accesul la competențe, inclusiv la competențe și cunoștințe de management, care sunt factori-cheie pentru ca IMM-urile să acceseze fondurile existente, să inoveze, să concureze și să se dezvolte. Furnizarea de instrumente financiare, astfel cum este prevăzută în cadrul fondului InvestEU, ar trebui, prin urmare, să fie însoțită de dezvoltarea unor scheme corespunzătoare de mentorat și de instruire, precum și de furnizarea unor servicii pentru întreprinderi, bazate pe cunoaștere. [AM 28]

(27)  Programul ar trebui să ofere un sprijin efectiv pentru IMM-uri pe tot parcursul ciclului lor de viață, oferind asistență în etapele relevante, de la pregătirea proiectului până la comercializare și accesul pe piață și încurajând crearea de rețele de întreprinderi. El ar trebui să se bazeze pe cunoștințele unice și pe expertiza dobândite în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii și al sectoarelor industriale economic și antreprenorial și pe o lungă experiență de colaborare cu părțile interesate de la nivel regional, național și european. Acest sprijin ar trebui să se bazeze pe experiența reușită a Rețelei întreprinderilor europene, care funcționează ca un ghișeu unic pentru îmbunătățirea competitivității IMM-urilor și pentru dezvoltarea activităților lor în cadrul pieței unice și în afara acesteia. Rețeaua intenționează să furnizeze în continuare servicii în numele altor programe ale Uniunii, în special pentru programul Orizont 2020, folosind resursele financiare ale acestor programe. Totodată, programul ar trebui să susțină participarea pe scară mai largă a organizațiilor reprezentative ale IMM-urilor la dezvoltarea inițiativelor în cadrul politicii privind piața unică, spre exemplu în domeniul achizițiilor publice, al proceselor de standardizare și al regimurilor de proprietate intelectuală. Rețeaua ar trebui, totodată, să mărească numărul de acțiuni, oferind IMM-urilor o consultanță mai precis orientată în procesul de elaborare a proiectelor și sprijinind colaborarea în rețea și tranziția tehnologică și organizațională. Rețeaua ar trebui, de asemenea să intensifice cooperarea și coordonarea cu alte platforme de consiliere înființate în cadrul programului Europa digitală și al fondului InvestEU în privința accesului la finanțare. Acțiunile în favoarea IMM-urilor din cadrul rețelei ar trebui, de asemenea, să aibă drept obiectiv furnizarea de servicii de înaltă calitate în toată Europa, acordând o atenție deosebită domeniilor de activitate și zonelor geografice ale Uniunii în care rețelele și părțile interesate intermediare nu dau rezultatele scontate. De asemenea, schema de mentorat pentru noii antreprenori, Erasmus pentru tineri antreprenori, care constituie o inițiativă de succes, ar trebui să rămână instrumentul care să le permită antreprenorilor noi sau celor în devenire să dobândească experiență de afaceri și în materie de management prin punerea lor în legătură cu un antreprenor experimentat dintr-o altă țară și, astfel, să impulsioneze consolidarea talentelor antreprenoriale. Programul ar trebui să își propună să se dezvolte și să își extindă aria geografică în continuare și, astfel, să ofere o gamă mai largă de posibilități de punere în legătură pentru antreprenori, în complementaritate cu alte inițiative ale Uniunii, după caz. Pentru a amplifica valoarea adăugată prin promovarea inițiativelor antreprenoriale, ar trebui să se acorde o atenție deosebită microîntreprinderilor și întreprinderilor care au beneficiat cel mai puțin de programul existent, precum și domeniilor în care cultura antreprenorială rămâne la un nivel foarte primitiv, întâmpinând mai multe obstacole în dezvoltarea sa. Trebuie depuse toate eforturile pentru a asigura o repartizare a fondurilor echilibrată din punct de vedere geografic. [AM 29]

(27a)  Ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru a reduce sarcinile administrative și pentru a spori accesibilitatea programelor, în vederea reducerii costurilor cu care se confruntă IMM-urile și microîntreprinderile din cauza unui proces complicat de depunere a cererilor și a cerințelor complexe privind participarea. De asemenea, statele membre ar trebui să ia în considerare instituirea unui punct unic de informare, care să funcționeze ca ghișeu unic, destinat întreprinderilor interesate să utilizeze fondurile Uniunii. Procedura de evaluare ar trebui să fie cât mai simplă și mai rapidă cu putință, pentru a permite valorificarea în timp util a avantajelor oferite de program. [AM 30]

(28)  Clusterele reprezintă un instrument strategic pentru sprijinirea competitivității și dezvoltării IMM-urilor, deoarece ele oferă medii de afaceri favorabile, cresc potențialul de dezvoltare durabilă al industriei și serviciilor și consolidează dezvoltarea economică a regiunilor prin crearea de locuri de muncă de calitate. Inițiativele comune privind clusterele ar trebui să atingă masa critică pentru a accelera dezvoltarea IMM-urilor. Prin conectarea clusterelor ecosistemelor specializate, clusterele creează noi oportunități de afaceri pentru IMM-uri și le integrează mai bine în lanțurile valorice europene și globale strategice. Ar trebui să se acorde sprijin pentru dezvoltarea strategiilor de parteneriat transnațional și pentru punerea în aplicare a activităților comune, sprijinite de platforma de cooperare a clusterelor europene. Ar trebui să se încurajeze crearea de parteneriate durabile cu continuarea finanțării în cazul în care sunt atinse anumite obiective în materie de performanță și de participare. Asistența directă acordată IMM-urilor ar trebui canalizată prin organizațiile de clustere pentru următoarele activități: adoptarea tehnologiilor avansate, noi modele de afaceri, soluții cu emisii scăzute de carbon , creativitate și design, actualizarea competențelor, atragerea talentelor, accelerarea spiritului antreprenorial și internaționalizarea. Alte părți interesate specializate în sprijinirea IMM-urilor ar trebui asociate activităților desfășurate în vederea facilitării transformării industriale și a punerii în aplicare a unor strategii de specializare inteligentă. Programul ar trebui, prin urmare, să contribuie la creșterea dezvoltarea economică durabilă și să consolideze astfel legăturile cu hub-urile de inovare (digitală) și cu investițiile Uniunii realizate în cadrul politicii de coeziune și al programului „Orizont Europa”. Sinergiile cu programul Erasmus pot fi, de asemenea, explorate. [AM 31]

(28a)  Programul ar putea contribui la intensificarea și/sau îmbunătățirea relației dintre microîntreprinderi și IMM-uri, pe de o parte, și universități, centre de cercetare și alte instituții implicate în procesul de creare și difuzare a cunoștințelor, pe de altă parte. Această conexiune ar putea contribui la îmbunătățirea capacităților întreprinderilor de a aborda provocările strategice pe care le reprezintă noul context internațional. [AM 32]

(28b)  IMM-urile se confruntă, din cauza dimensiunii lor mai mici, cu obstacole specifice în calea creșterii lor și au dificultăți semnificative în efortul de dezvoltare și extindere a unora dintre activitățile lor comerciale. Uniunea a oferit sprijin pentru extinderea activităților axate pe inovare în domeniul cercetării, în special prin intermediul instrumentului dedicat IMM-urilor și al recentului proiect-pilot privind Consiliul european pentru inovare (EIC) din cadrul programului Orizont 2020. Pe baza metodelor de lucru ale instrumentului dedicat IMM-urilor și a experiențelor acumulate în cadrul acestuia, Programul privind piața unică ar trebui, de asemenea, să ofere sprijin pentru activitățile de extindere desfășurate de IMM-uri, completând noul EIC, concentrându-se în special asupra inovării de vârf în cadrul programului Orizont Europa. Acțiunile din cadrul acestui program care vizează IMM-urile și prin care se urmărește extinderea ar trebui să se axeze, de exemplu, pe sprijinirea IMM-urilor în vederea extinderii lor prin comercializare, internaționalizare și oportunități de valorificare pe piață. [AM 33]

(29)  Creativitatea și inovarea, transformarea tehnologică și organizațională, creșterea sustenabilității în ceea ce privește procesele de producție, în special creșterea eficienței din punctul de vedere al utilizării resurselor și din punct de vedere energetic, sunt esențiale pentru competitivitatea lanțurilor valorice industriale ale Uniunii. Acestea reprezintă un catalizator pentru modernizarea industrială sectorului antreprenorial și industrial și contribuie la o creștere inteligentă, inclusiv la o creștere economică durabilă. Cu toate acestea, adaptarea lor de către IMM-uri cunoaște încă întârzieri. Prin urmare, programul ar trebui să sprijine acțiuni, rețele și parteneriate specifice, în vederea unei inovări bazate pe creativitate de-a lungul întregului lanț valoric industrial. [AM 34]

(29a)  Recunoscând faptul că instrumentul dedicat IMM-urilor din cadrul programului Orizont 2020 a înregistrat un succes extrem de mare în rândul antreprenorilor prin granturile acordate pentru etapele 1 și 2, care au sprijinit dezvoltarea întreprinderilor, prezentarea de idei noi de afaceri și testarea și dezvoltarea unui prototip. Deoarece procesul de selecție este deja foarte strict, mai există multe proiecte foarte bune care nu pot fi finanțate din cauza resurselor financiare limitate. Procesul de punere în aplicare în cadrul Agenției Executive pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) s-a derulat foarte eficient. Deși în contextul menționat programul se concentrează pe proiectele de înaltă tehnologie, el ar trebui să extindă metodologia la orice tip de IMM-uri aflate în faza de extindere. [AM 35]

(29b)  Acțiunile pentru IMM-uri ar trebui să se axeze și pe sectoarele caracterizate printr-un potențial social și de creștere semnificativ și cu un procent ridicat de IMM-uri. Turismul constituie un sector aparte al economiei Uniunii, care contribuie substanțial la PIB-ul acesteia și este reprezentat mai ales de IMM-uri. Uniunea ar trebui să continue și să intensifice acțiunile care sprijină specificitățile acestui sector. [AM 36]

(30)  Standardele europene joacă un rol important pe piața internă. Acestea reprezintă un interes vital pentru competitivitatea întreprinderilor și, în special, a IMM-urilor. Ele sunt, de asemenea, un instrument crucial în sprijinirea legislației și politicilor Uniunii în mai multe domenii esențiale precum energia tranziția energetică, schimbările climatice și protecția mediului, tehnologia informației și comunicațiilor, utilizarea durabilă a resurselor și reciclarea acestora, inovarea, siguranța produselor, protecția consumatorilor, siguranța lucrătorilor și condițiile de muncă, precum și îmbătrânirea populației, având astfel o contribuție pozitivă la nivelul întregii societăți. Cu toate acestea, experiența a demonstrat că trebuie să se îmbunătățească viteza și promptitudinea cu care se elaborează standardele și că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a implica într-o măsură mai mare toate părțile interesate relevante, inclusiv pe cele care îi reprezintă pe consumatori. [AM 37]

(31)  Activitățile de standardizare europene sunt reglementate prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(15) și sunt puse în aplicare printr-un parteneriat public-privat pe termen lung care este esențial pentru atingerea obiectivelor prevăzute în regulamentul respectiv, precum și în politicile generale și sectoriale ale Uniunii referitoare la standardizare.

(32)  Un cadru de raportare financiară comun care funcționează corespunzător este esențial pentru piața internă, pentru funcționarea efectivă a piețelor de capital financiare și pentru realizarea pieței integrate a serviciilor financiare în contextul uniunii bancare și al uniunii piețelor de capital. [AM 38]

(33)  În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(16), Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) adoptate de către Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate și interpretarea aferentă furnizată de Comitetul pentru interpretarea IFRS ar trebui încorporate în dreptul Uniunii pentru a fi aplicate de societățile ale căror valori mobiliare sunt cotate pe o piață reglementată din Uniune numai dacă IFRS respectă criteriile stabilite în regulamentul respectiv, inclusiv cerința conform căreia situațiile financiare trebuie să ofere „o imagine fidelă”, așa cum se prevede la articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(17) și numai dacă sunt favorabile interesului public. Astfel de standarde internaționale de contabilitate trebuie elaborate printr-un proces transparent și care să beneficieze de legitimitate democratică. Astfel, IFRS joacă un rol important în funcționarea pieței interne și, prin urmare, Uniunea este direct interesată să se asigure că procesul prin care sunt elaborate și aprobate IFRS conduce la stabilirea de standarde care respectă cerințele cadrului juridic al pieței interne. Prin urmare, este important să se stabilească măsuri de finanțare corespunzătoare pentru Fundația IFRS.

(34)  Având în vedere rolul pe care îl joacă Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) în procesul de evaluare a măsurii în care IFRS respectă cerințele dreptului și ale politicii Uniunii, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, este necesar, de asemenea, ca Uniunea să asigure finanțarea stabilă a EFRAG prin contribuții la această finanțare. Activitatea cu caracter tehnic a EFRAG ar trebui să se concentreze pe consultanța tehnică acordată Comisiei cu privire la aprobarea IFRS, precum și pe o participare adecvată în procesul de dezvoltare a unor astfel de IFRS, și ar trebui să garanteze că interesele Uniunii sunt luate în considerare în mod adecvat în cadrul procesului internațional de stabilire a standardelor. Aceste interese ar trebui să includă noțiunea de „prudență”, menținerea cerinței privind „imaginea fidelă”, prevăzute în Directiva 2013/34/UE și a cerinței privind interesul public european, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, ținând seama de impactul IFRS asupra stabilității financiare și a economiei. Ar trebui să se instituie, de asemenea, un laborator european privind comunicarea informațiilor de către întreprinderi în cadrul Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG), pentru a promova inovarea și dezvoltarea celor mai bune practici în privința publicării de informații de către întreprinderi. În cadrul acestui forum, întreprinderile și investitorii pot să facă schimb de bune practici, în special în domeniul raportării nefinanciare și al celei privind sustenabilitatea.

(35)  În domeniul auditului statutar, Consiliul de Supraveghere a Interesului Public (PIOB) a fost creat în 2005 de către grupul de monitorizare, o organizație internațională responsabilă cu monitorizarea reformei în materie de guvernanță a Federației Internaționale a Contabililor (IFAC). Rolul PIOB este acela de a supraveghea procesul care duce la adoptarea standardelor internaționale de audit (ISA) și celelalte activități de interes public ale IFAC. Este posibilă adoptarea de ISA pentru aplicarea în Uniune, cu condiția, în special, ca acestea să fie elaborate respectându-se în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică și transparența, astfel cum se prevede la articolul 26 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului(18). Luând în considerare introducerea ISA în Uniune și rolul esențial al PIOB în asigurarea faptului că acestea respectă cerințele prevăzute în Directiva 2006/43/CE, este important să se asigure măsuri de finanțare corespunzătoare pentru PIOB.

(36)  Uniunea contribuie la asigurarea unui înalt nivel de protecție a consumatorilor, la capacitarea și afirmarea acestora ca element central al pieței interne prin sprijinirea și completarea politicilor statelor membre, căutând să asigure faptul că cetățenii, în calitate de consumatori, pot profita pe deplin de avantajele pieței interne și că, în acest sens, siguranța și interesele lor juridice și economice sunt protejate în mod corespunzător prin intermediul unor acțiuni concrete. Uniunea trebuie, de asemenea, să se asigure că legislația privind protecția consumatorilor și siguranța produselor este pusă în aplicare în mod corespunzător și egal și că întreprinderile beneficiază de condiții de concurență echitabile pe piața internă. Mai mult, consumatorii trebuie capacitați, încurajați și asistați în luarea efectuarea unor alegeri durabile sustenabile și în cunoștință de cauză, contribuind astfel la o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al consumului energetic și al utilizării, și circulară. [AM 39]

(37)  Programul ar trebui să își propună să sensibilizeze consumatorii, întreprinderile, societatea civilă și autoritățile cu privire la legislația Uniunii privind protecția consumatorilor și siguranța produselor și să capaciteze consumatorii și organizațiile reprezentative ale acestora de la nivel național și de la nivelul Uniunii, în special prin sprijinirea Organizației Europene a Consumatorilor (Bureau Européen des Unions de Consommateurs - BEUC), un ONG consacrat și reputat, care reprezintă interesele consumatorilor în legătură cu toate politicile relevante ale Uniunii, precum și prin sprijinirea Asociației Europene pentru Coordonarea Reprezentării Consumatorului în Standardizare (ANEC), care reprezintă interesele consumatorilor în materie de standardizare. Procedând astfel, ar trebui să se acorde o atenție specială noilor nevoi ale pieței privind promovarea consumului durabil, în special acțiunilor de combatere a problemei reprezentate de uzura morală programată a produselor, precum și prevenirea prevenirii vulnerabilităților și a provocărilor determinate de digitalizarea economiei, de produsele conectate, de internetul obiectelor, de inteligența artificială și de utilizarea algoritmilor sau de dezvoltarea unor noi tipare de consum și modele de afaceri, în special antreprenoriatul social și economia colaborativă. Programul ar trebui să sprijine dezvoltarea de informații relevante privind piețele, inclusiv a unor acțiuni de îmbunătățire a trasabilității produselor de-a lungul lanțului de aprovizionare, ca și dezvoltarea de standarde în materie de calitate la nivelul Uniunii, și ar trebui să rezolve problemele reprezentate de standardele duble de calitate a produselor, provocările politice, problemele și comportamentele emergente, precum și publicarea unui tablou de bord al Uniunii privind consumatorii. [AM 40]

(38)  Programul ar trebui să sprijine autoritățile competente naționale, inclusiv cele responsabile cu monitorizarea siguranței produselor, care cooperează în special prin sistemul de alertă rapidă al Uniunii pentru produsele periculoase. Aceasta ar trebui, de asemenea, să sprijine punerea în aplicare a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(19) și a Regulamentului (CE) nr. 765/2008 privind protecția consumatorilor și siguranța produselor, precum și a rețelei de cooperare pentru protecția consumatorului și a cooperării internaționale între autoritățile relevante din țări terțe și din Uniune. Programul ar trebui să își propună, de asemenea, să asigure accesul tuturor consumatorilor și comercianților la o modalitate corespunzătoare de soluționare extrajudiciară a litigiilor și de soluționare online a litigiilor, precum și la informații privind posibilitățile de recurs procesul de participare, cu costuri minime, la acțiuni care urmăresc obținerea de reparații. [AM 41]

(39)  Rețeaua Programul ar trebui să sprijine, de asemenea, o Rețea a Centrelor Europene ale Consumatorilor oferă , care să ofere asistență consumatorilor pentru a se bucura de avantajele drepturilor ce le revin în calitate de consumatori ai Uniunii atunci când cumpără bunuri sau servicii din afara frontierelor, de pe piața internă și din SEE, fie online, fie în cursul călătoriilor. Această rețea care cuprinde 30 de centre, finanțată în comun de peste 10 ani prin programele Uniunii privind protecția consumatorilor, a dovedit că aduce valoare adăugată pentru consolidarea încrederii consumatorilor și comercianților în piața internă. Ea primește peste 100 000 de cereri din partea consumatorilor în fiecare an și ajunge la milioane de cetățeni prin activitățile sale de informare prin presă și online. Este una dintre cele mai apreciate rețele de asistență pentru cetățeni din Uniune și majoritatea centrelor găzduiesc puncte de contact în domeniul legislației privind piața internă, cum ar fi Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului(20), iar din evaluarea acesteia reiese importanța continuării activităților sale. Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor poate constitui, în același timp, o importantă sursă de informații referitoare la provocările și problemele cu care se confruntă consumatorii la nivel local, acestea fiind relevante pentru elaborarea politicilor Uniunii și pentru protejarea intereselor consumatorilor. Prin urmare, programul ar trebui să permită crearea și intensificarea sinergiilor dintre reprezentarea consumatorilor la nivel local și la nivelul Uniunii, în vederea consolidării acțiunilor de promovare a intereselor consumatorilor. Rețeaua intenționează, de asemenea, să dezvolte mecanisme de reciprocitate cu organisme similare din țări terțe. [AM 42]

(40)  Verificarea adecvării dreptului Uniunii în materie de protecție a consumatorilor și marketing, efectuată de către Comisie în luna mai 2017, a arătat că este nevoie de o mai bună punere în aplicare a normelor și de facilitarea recursurilor în cazul în care consumatorii au suferit de pe urma încălcării legislației privind protecția consumatorilor. Drept urmare, în luna aprilie 2018, Comisia a adoptat „Noile avantaje pentru consumatori” pentru a asigura, între altele, tratamentul egal al consumatorilor pe piața internă în legătură cu cazurile transfrontaliere, cum ar fi vânzarea de produse neconforme din sectorul autovehiculelor, standardele duble de calitate diferențiată a produselor sau problema pasagerilor blocați în aeroporturi în urma anulării unui număr mare de zboruri, îmbunătățirea capacității statelor membre de punere în aplicare a legislației, îmbunătățirea siguranței produselor, intensificarea cooperării internaționale și noi posibilități de recurs, în principal prin acțiuni de reprezentare desfășurate de entități calificate. Programul ar trebui să își propună să sprijine politica privind protecția consumatorilor prin acțiuni de sensibilizare, prin consolidarea bazei de cunoștințe și a capacităților și prin schimbul de bune practici ale organizațiilor de consumatori și ale autorităților de protecție a consumatorilor, prin crearea de rețele și dezvoltarea cunoștințelor despre piață, prin consolidarea bazei de date concrete privind funcționarea pieței interne pentru consumatori, prin sisteme informatice și instrumente de comunicare, printre altele. [AM 43]

(41)  Cetățenii sunt afectați, în special, de funcționarea piețelor de servicii financiare financiare și, prin urmare, trebuie să primească mai multe informații privind drepturile, riscurile și beneficiile pertinente. Acestea sunt o componentă esențială a pieței interne și necesită un cadru solid de reglementare și supervizare, care să asigure nu numai stabilitatea financiară și o economie durabilă, ci care să ofere, de asemenea, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a altor utilizatori finali de servicii financiare, inclusiv a investitorilor individuali, a titularilor de conturi de economii, a deținătorilor de polițe de asigurare, a membrilor și beneficiarilor fondurilor de pensii, a acționarilor individuali, a debitorilor și a IMM-urilor. Este important să se îmbunătățească capacitatea Programul ar trebui contribuie la îmbunătățirea capacității acestora de a participa la elaborarea politicilor pentru sectorul financiar , inclusiv prin generarea și diseminarea de informații clare, complete și ușor de înțeles despre produsele comercializate pe piețele financiare. [AM 44]

(42)  Prin urmare, programul ar trebui să sprijine în continuare activitățile specifice din cadrul Programului de consolidare a capacităților 2017-2020, sporind implicarea consumatorilor și a altor utilizatori finali de servicii financiare în elaborarea politicilor Uniunii, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 2017/826 al Parlamentului European și al Consiliului(21) care a continuat programul pilot și acțiunea pregătitoare din perioada 2012-2017. Acest lucru este necesar pentru a le permite factorilor de decizie să fie la curent cu opiniile părților interesate, altele decât profesioniștii din sectorul financiar, și pentru a asigura o mai bună reprezentare a intereselor consumatorilor și ale altor utilizatori finali ai serviciilor financiare. Programul ar trebui să își dezvolte în permanență metodologia și cele mai bune practici privind modul de creștere a implicării consumatorilor și a utilizatorilor finali de servicii financiare cu scopul de a identifica aspectele relevante pentru elaborarea politicilor Uniunii și pentru a asigura interesele consumatorilor în domeniul serviciilor financiare. Acest lucru ar trebui să determine îmbunătățirea politicilor îmbunătățească politicile privind serviciile financiare, în special datorită unei mai bune percepții din partea publicului a chestiunilor vizate de reglementarea financiară și de creșterea nivelului de cunoștințe financiare. Resursele publice ale acestui program ar trebui să se concentreze pe ceea ce este esențial pentru utilizatorii finali și să evite orice formă de sprijin financiar direct sau indirect pentru activitățile comerciale propuse de operatorii financiari privați. [AM 45]

(43)  În contextul unui proiect pilot desfășurat în perioada 2012-2013 și al unei acțiuni pregătitoare datând din perioada 2014-2016, Comisia a acordat granturi pentru două organizații, ca urmare a unei cereri de propuneri deschise anuale. Cele două organizații sunt Finance Watch, înființată în 2011 cu granturi din partea Uniunii ca o asociație internațională fără scop lucrativ în temeiul dreptului belgian, și Better Finance, care este rezultatul reorganizărilor succesive și al redefinirii unor federații europene preexistente ale investitorilor și acționarilor începând din 2009. Programul privind consolidarea capacităților, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2017/826, identifică aceste două organizații drept beneficiari exclusivi. Prin urmare, este necesară cofinanțarea în continuare a acestei organizații, în contextul programului. Cu toate acestea, această finanțare ar trebui să facă obiectul unei revizuiri. În acest sens, ar trebui reamintit că, în eventualitatea în care Programul de consolidare a capacităților și finanțarea aferentă se prelungesc dincolo de 2020 și în care apar alți beneficiari potențiali, cererea de candidaturi ar trebui să fie deschisă oricărei alte organizații care îndeplinește criteriile programului și contribuie la atingerea obiectivelor acestuia, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/826. [AM 46]

(44)  Este necesar un nivel înalt de protecție a sănătății de-a lungul întregului lanț alimentar de aprovizionare cu alimente și furaje, pentru a proteja consumatorii și a permite, totodată, funcționarea eficientă și fără sincope a pieței interne. Un lanț de aprovizionare agricol și alimentar sigur și sustenabil este indispensabil pentru societate și pentru piața internă. Crizele din domeniul sănătății După cum s-a demonstrat în cazul unor incidente recente, cum ar fi contaminarea ouălor cu fipronil în 2017 și scandalul cărnii de cal din 2013, crizele sanitare, precum gripa aviară și pesta porcină africană, și alertele alimentare la nivel transfrontalier perturbă funcționarea pieței interne, limitând circulația persoanelor și a bunurilor și îngreunând blocând producția. Prevenirea crizelor sanitare și a alertelor alimentare transfrontaliere este extrem de importantă. De aceea, programul ar trebui să sprijine acțiuni concrete, cum ar fi adoptarea unor măsuri de urgență în situații de criză și de evenimente neprevăzute care afectează sănătatea animalelor și a plantelor, creând un mecanism de acces direct la rezerva Uniunii pentru situații de criză, în scopul de a răspunde acestor urgențe mai prompt, mai eficace și mai eficient. [AM 47]

(45)  Obiectivul general al dreptului Uniunii în domeniul lanțului alimentar este de a contribui la garanta creșterea nivelului sănătății umane, a animalelor și a plantelor de-a lungul lanțului alimentar, de a sprijini creșterea nivelului de bunăstare a animalelor, de a contribui la creșterea nivelului protecției și informării consumatorilor și la creșterea nivelului de protecție a mediului, inclusiv conservarea biodiversității, îmbunătățind în același timp sustenabilitatea produselor alimentare europene și a producției europene de hrană pentru animale, reducerea risipei alimentare, creșterea standardelor de calitate a produselor în cadrul Uniunii, optimizând competitivitatea industriei alimentare și a hranei pentru animale din Uniune și favorizând crearea de locuri de muncă. [AM 48]

(46)  Ținând seama de particularitățile acțiunilor referitoare la creșterea nivelului sănătății umane, a animalelor și a plantelor de-a lungul lanțului alimentar, regulamentul trebuie să prevadă criterii de eligibilitate speciale privind acordarea de granturi și utilizarea achizițiilor publice. În special, prin derogare de la Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(22) („Regulamentul financiar”), ca o excepție de la principiul neretroactivității, costurile aferente măsurilor de urgență, din cauza naturii lor urgente și imprevizibile, ar trebui să fie eligibile și să includă, de asemenea, costurile suportate ca urmare a suspectării apariției unei boli sau a unui organism dăunător, cu condiția ca apariția respectivă să fie confirmată și notificată ulterior Comisiei. Angajamentele bugetare corespunzătoare și plata cheltuielilor eligibile ar trebui să fie efectuate de către Comisie, în urma semnării angajamentelor juridice și a evaluării cererilor de plată transmise de statele membre. Costurile ar trebui să fie eligibile și în privința măsurilor de protecție adoptate în cazul unei amenințări directe la adresa stării de sănătate a Uniunii ca urmare a apariției sau evoluției, pe teritoriul unei țări terțe, al unui stat membru sau al țările și teritoriile de peste mări, a unor boli ale animalelor și zoonoze, precum și în privința măsurilor de protecție, sau a altor activități relevante, luate în sprijinul stării de sănătate a plantelor în Uniune. [AM 49]

(47)  Controalele Având în vedere faptul că lanțul de aprovizionare cu alimente este din ce în ce mai globalizat, controalele oficiale efectuate de statele membre reprezintă un instrument esențial pentru a verifica și monitoriza punerea în aplicare, conformitatea și respectarea cerințelor relevante ale Uniunii dacă cerințele relevante ale Uniunii sunt aplicate, respectate și impuse, în special în ce privește produsele importate din țări terțe. Eficacitatea și eficiența sistemelor oficiale de control sunt vitale pentru menținerea unui nivel înalt de siguranță pentru oameni, animale și plante de-a lungul lanțului alimentar, precum și pentru menținerea încrederii consumatorilor, asigurând în același timp un nivel înalt de protecție a mediului și a bunăstării animalelor. Pentru astfel de măsuri de control ar trebui să fie pus la dispoziție un sprijin financiar din partea Uniunii. În particular, o astfel de contribuție financiară ar trebui să se acorde laboratoarelor de referință ale Uniunii pentru a le ajuta să suporte costurile care rezultă din punerea în aplicare a programelor de lucru aprobate de Comisie. Mai mult, deoarece eficiența controalelor oficiale depinde și de existența în cadrul autorităților de control a unui personal bine pregătit, care să cunoască bine dreptul Uniunii, Uniunea ar trebui să fie în măsură să contribuie la formarea profesională a personalului respectiv și la programele de schimb relevante organizate de autoritățile competente. [AM 50]

(48)  Statisticile europene de înaltă calitate dezvoltate, elaborate și difuzate în cadrul programului statistic european sunt vitale pentru luarea de decizii bazate pe dovezi. Statisticile europene ar trebui să fie disponibile la timp și să contribuie la punerea în aplicare a politicilor Uniunii, astfel cum sunt se prevede în TFUE, și anume guvernanța economică consolidată și integrată, coeziunea socială, economică și teritorială, dezvoltarea durabilă, politica agricolă, dimensiunea socială a Europei și globalizarea.

(49)  Statisticile europene sunt indispensabile pentru luarea deciziilor în Uniune și pentru măsurarea performanței și a impactului inițiativelor Uniunii. Prin urmare, ar trebui să fie asigurate în continuare furnizarea și elaborarea statisticilor europene, cu o abordare la nivelul întregii Uniuni și depășind perspectiva pieței interne, pentru a acoperi toate activitățile și domeniile de politică ale Uniunii, inclusiv capacitarea întreprinderilor și a cetățenilor pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.

(50)  Având în vedere natura sa orizontală, programul statistic european se supune unor cerințe specifice, și anume cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(23), în special cele referitoare la respectarea principiilor statistice, funcționarea sistemului statistic european și guvernanța acestuia, inclusiv rolul și sarcinile atribuite Comitetului Sistemului Statistic European și Comisiei (EUROSTAT), stabilirea și punerea în aplicare a programării activităților statistice.

(51)  Programul a fost transmis spre examinare prealabilă Comitetului Sistemului Statistic European, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009 și ar trebui pus în aplicare asigurând un control parlamentar eficient. [AM 51]

(52)  Uniunea și statele membre s-au angajat la punerea să fie în fruntea eforturilor de punere în aplicare a Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă. Contribuind la realizarea Agendei 2030, Uniunea și statele membre vor promova, de asemenea, o Europă mai puternică, mai sustenabilă, mai incluzivă, mai sigură și mai prosperă. Programul ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a Agendei 2030, inclusiv prin găsirea unui echilibru între dimensiunile economică, socială și de mediu ale dezvoltării durabile, făcând în acest scop un angajament clar și vizibil în Regulamentul CFM și integrând obiectivele de dezvoltare durabilă, astfel cum se solicită în Rezoluțiile Parlamentului European din 14 martie și 30 mai 2018 referitoare la CFM 2021-2027. [AM 52]

(53)  Reflectând importanța combaterii schimbărilor climatice în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și de a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite, acest program va contribui la integrarea acțiunilor în domeniul climei, precum și la atingerea obiectivului global ca 25 % din cheltuielile de la bugetul Uniunii să sprijine obiectivele în domeniul climei. Acțiunile relevante vor fi identificate în cursul pregătirii și punerii în aplicare a programului, iar ulterior acestea vor fi reevaluate în cadrul evaluărilor și al procedurilor de reexaminare relevante.

(54)  Prezentul regulament prevede un pachet financiar pentru program, care va constitui suma de referință primară, în sensul [trimitere ce urmează să fie actualizată după caz, în conformitate cu noul acord interinstituțional: punctul 17 din acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(24)], pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale.

(55)  Acordul privind Spațiul Economic European prevede cooperarea în domeniile care fac obiectul programului între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țările din cadrul Asociației Europene a Liberului Schimb participante la Spațiul Economic European, pe de altă parte. Ar trebui, de asemenea, să fie incluse dispoziții care să deschidă programul la participarea altor țări, inclusiv a țărilor învecinate cu Uniunea și a țărilor care solicită aderarea, sunt candidate la aderare sau sunt în curs de aderare la Uniune. În plus, în domeniul statisticilor europene, programul ar trebui să fie accesibil Elveției în conformitate cu acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind cooperarea în domeniul statisticii(25).

(56)  Statele terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării instituite în temeiul Acordului privind SEE, care prevede punerea în aplicare a programelor printr-o decizie adoptată în temeiul acordului respectiv. Țările terțe pot participa, de asemenea, pe baza altor instrumente juridice. În prezentul regulament ar trebui să se introducă o dispoziție specifică pentru a acorda accesul și drepturile necesare, astfel încât ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Curtea de Conturi Europeană să își poată exercita în mod exhaustiv competențele care le revin.

(57)  Regulamentul financiar se aplică acestui program. Acesta prevede normele de punere în aplicare a bugetului Uniunii, inclusiv normele referitoare la granturi, premii, achiziții publice.

(58)  Acțiunile puse în aplicare în cadrul programelor și al liniilor bugetare precedente s-au dovedit adecvate și ar trebui păstrate. Acțiunile noi introduse în cadrul programului au scopul de a consolida buna funcționare a pieței interne. Pentru a asigura o executare mai simplă și mai flexibilă a programului și, astfel, pentru a lucra mai bine în vederea atingerii obiectivelor acestuia, acțiunile ar trebui definite numai în funcție de categorii globale, generice. În program ar trebui să se includă, de asemenea, liste cu activități orientative privind obiectivele specifice din domeniul competitivității domenii precum competitivitatea, protecția consumatorilor și sau activități specifice decurgând din cerințele de reglementare, cum ar fi în domeniul standardizării, supravegherii pieței, reglementării lanțului alimentar și statisticilor europene. [AM 53]

(59)  Este necesar să se precizeze anumite categorii de entități eligibile pentru finanțare, precum și entitățile care ar trebui să fie eligibile în vedere finanțării fără o cerere de propuneri.

(60)  Având în vedere interconectarea tot mai pronunțată a economiei mondiale, inclusiv a economiei digitale, programul ar trebui să continue să prevadă posibilitatea de a implica, în anumite activități, experți externi, precum funcționari ai țărilor terțe, reprezentanți ai organizațiilor internaționale sau operatori economici. [AM 54]

(61)  Este necesar să se precizeze criteriile speciale privind normele de cofinanțare și costurile eligibile.

(62)  În conformitate cu angajamentul Comisiei, stabilit în comunicarea din 19 octombrie 2010 intitulată „Revizuirea bugetului UE”(26), și pentru a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, resursele ar trebui să fie împărțite cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii dacă activitățile preconizate în cadrul programului urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, excluzând totuși dubla finanțare.

(63)  Prezentul program ar trebui să contribuie la sprijinul global vizând nevoile specifice ale regiunilor ultraperiferice și integrarea loc în piața internă, astfel cum s-a reiterat recent în comunicarea Comisiei intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”(27).

(64)  Programul ar trebui să promoveze sinergii, evitând, în același timp, suprapunerea cu programele și acțiunile conexe ale Uniunii. Acțiunile din cadrul prezentului program vor fi complementare celor din cadrul programelor „Vamă” și „Fiscalis” instituite prin Regulamentul (UE) nr. […] al Parlamentului European și al Consiliului(28) și prin Regulamentul (UE) nr. […] al Parlamentului European și al Consiliului(29), care au același obiectiv de a sprijini și îmbunătăți funcționarea pieței interne. [AM 55]

(65)  Programul ar trebui să promoveze sinergii și complementarități în ceea ce privește , complementarități și adiționalitate în raport cu sprijinul acordat IMM-urilor și spiritul spiritului antreprenorial în cadrul Fondului european de dezvoltare regională, instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(30). Mai mult, componenta pentru IMM-uri a fondului InvestEU instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(31) va asigura sprijin sub formă de împrumuturi sau capitaluri proprii pentru a spori accesul la finanțarea pentru IMM-uri și disponibilitatea acesteia garantare a împrumuturilor sau participare la capital pentru a facilita accesul IMM-urilor și microîntreprinderilor la finanțare și a mări disponibilitatea fondurilor. Programul ar trebui să urmărească realizarea de sinergii și cu Programul spațial instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(32) în ceea ce privește încurajarea IMM-urilor să profite de soluții de inovare revoluționare și de alte soluții elaborate în cadrul acestor programe. [AM 56]

(66)  Prezentul program ar trebui să promoveze sinergii cu programul „Orizont Europa” instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(33), care își propune să promoveze cercetarea și inovarea. Acest lucru ar trebui să vizeze în special complementaritatea cu acțiunile viitorului Consiliu european al inovării pentru întreprinderi inovatoare, precum și sprijinul serviciilor pentru IMM-uri.

(67)  Programul ar trebui să promoveze sinergii și complementarități în ceea ce privește programul „Europa digitală” instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(34), care își propune să promoveze digitalizarea economiei Uniunii și a sectorului public și creșterea gradului de securitate cibernetică. [AM 57]

(68)  Mai mult, programul ar trebui să urmărească să asigure sinergii cu Fondul pentru justiție, drepturi și valori instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(35), care își propune să sprijine dezvoltarea în continuare a unui spațiu european de justiție ca sursă de eficacitate a sistemelor judiciare naționale, un catalizator esențial pentru o economie europeană echitabilă și rentabilă.

(69)  Prezentul program ar trebui să promoveze sinergii cu programul Erasmus instituit prin Regulamentul (UE) nr. […] al Parlamentului European și al Consiliului(36), cu Fondul de solidaritate al Uniunii Europene instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(37) și cu Fondul Social European Plus instituit prin Regulamentul (UE) nr. [...] al Parlamentului European și al Consiliului(38) în domeniul mobilității forței de muncă și a tinerilor, care este esențială pentru buna funcționare a pieței interne.

(70)  În fine, acțiunile din domeniul lanțului alimentar, cum ar fi măsurile veterinare și fitosanitare în cazul crizelor în materie de sănătate a animalelor și a plantelor ar putea fi completate cu intervenții bazate pe piață din cadrul programării politicii agricole comune (PAC) a Uniunii instituită prin Regulamentul (UE) nr. […] al Parlamentului European și al Consiliului(39).

(71)  Acolo unde este cazul, acțiunile programului ar trebui utilizate pentru a aborda Acțiunile programului ar trebui să aibă o valoare adăugată europeană clară și să trateze disfuncționalitățile pieței sau situațiile de investiții insuficiente, în mod proporțional, fără a duplica sau a exclude finanțarea privată și ele ar trebui să aibă o valoare adăugată clară. [AM 58]

(72)  Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare în ceea ce privește adoptarea de programe de lucru pentru punerea în aplicare a acțiunilor care contribuie la un nivel înalt de sănătate umană, a animalelor și a plantelor de-a lungul lanțului alimentar. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(40). [AM 59]

(73)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în Regulamentul financiar ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, valoarea adăugată la nivelul Uniunii, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Aceasta ar trebui să includă utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, după cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar. [AM 60]

(74)  Pentru a asigura monitorizarea și raportarea privind progresele înregistrate și eficacitatea și eficiența programului, ar trebui pus în practică încă de la început un cadru adecvat pentru monitorizarea acțiunilor și a rezultatelor programului. Această monitorizare și raportare ar trebui să se bazeze pe indicatori care măsoară efectele acțiunilor din cadrul programului în raport cu valori de referință predefinite. [AM 61]

(75)  În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 pentru o mai bună legiferare(41), este necesar să se evalueze prezentul program pe baza informațiilor colectate prin respectarea cerințelor de monitorizare specifice, evitându-se totodată reglementarea excesivă și sarcinile administrative excesive exercitate mai ales asupra statelor membre. Aceste cerințe pot include, după caz, indicatori cuantificabili ca bază pentru evaluarea efectelor programului pe teren. Comisia ar trebui să întocmească un raport interimar de evaluare cu privire la realizarea obiectivelor acțiunilor sprijinite în cadrul programului, la rezultate și la impact, la eficiența utilizării resurselor și la valoarea adăugată pentru Uniune a programului, precum și un raport de evaluare final privind impactul pe termen mai lung, rezultatele și sustenabilitatea acțiunilor, precum și sinergiile cu alte programe. [AM 62]

(75a)  În vederea completării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește adoptarea programului (programelor) de lucru. [AM 63]

(76)  Lista O listă deschisă cu bolile animalelor și zoonozele care sunt eligibile pentru finanțare în cadrul măsurilor de urgență și pentru finanțare în cadrul programelor de eradicare, combatere și supraveghere ar trebui stabilite pe baza bolilor animalelor menționate în capitolul 2 din partea I a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului(42), în Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(43) și în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(44). [AM 64]

(77)  Pentru a lua în considerare situațiile provocate de bolile animalelor care au un impact semnificativ asupra producției animaliere sau a comerțului cu acestea, evoluția zoonozelor care reprezintă o amenințare la adresa oamenilor sau noile evoluții științifice sau epidemiologice, precum și bolile animalelor, care este posibil să constituie o amenințare nouă pentru Uniune, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei cu bolile animalelor și zoonoze. Pentru a asigura evaluarea eficace a evoluției programului înspre atingerea obiectivelor sale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește revizuirea sau completarea indicatorilor care măsoară gradul de realizare a obiectivelor specifice, atunci când se consideră necesar, și în vederea completării prezentului regulament cu dispoziții privind crearea unui cadru de monitorizare și de evaluare. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. Ar trebui consultate, de asemenea, părțile interesate și asociațiile de consumatori. În special, Pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, ar trebui ca Parlamentul European și Consiliul să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții să aibă acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate. [AM 65]

(78)  În temeiul [trimitere ce urmează să fie actualizată după caz, în conformitate cu o nouă decizie privind TTPM-urile: Articolul 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului(45)], persoanele și entitățile stabilite în țările și teritoriile de peste mări (TTPM) sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva regulilor și obiectivelor programului și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv.

(79)  În conformitate cu Regulamentul financiar, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(46), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2988/95 al Consiliului(47), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(48) și Regulamentul (UE) nr. 2017/1939 al Consiliului(49), interesele financiare ale Uniunii urmează să fie protejate prin măsuri proporționale, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor și a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta și trimite în judecată cazuri de fraudă și alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului(50). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF, EPPO și Curții de Conturi Europene (CCE), asigurându-se totodată că orice parte terță implicată în implementarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

(80)  Prezentului regulament i se aplică Normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Aceste norme sunt prevăzute în , și în special Regulamentul financiar și definesc în special care stabilește procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii și execuție indirectă și prevăd care prevede controale ale responsabilității actorilor financiari, trebuie să se aplice acțiunilor din cadrul programului, sub rezerva unor derogări prevăzute în prezentul regulament. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE vizează, de asemenea, protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, întrucât respectarea statului de drept reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru buna gestiune financiară și pentru eficacitatea finanțării din partea Uniunii. [AM 66]

(81)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(51) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentului regulament și sub supravegherea autorităților competente din statele membre. Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(52) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către Comisie în cadrul prezentului regulament și sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Orice schimb sau transfer de informații efectuat de autoritățile competente trebuie să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Regulamentul XXX [Regulamentul privind viața privată și comunicațiile electronice] și orice schimb sau transfer de informații efectuat de Comisie trebuie să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001. [AM 67]

(82)  Având în vedere faptul că obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre din cauza caracterului transfrontalier al problemelor implicate, dar, datorită potențialului crescut al acțiunii Uniunii, ele pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se enunță la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(83)  Obiectivul programului ar trebui, de asemenea, să fie acela de a asigura vizibilitatea și coerența mai mare a pieței interne a Uniunii, a competitivității și a sustenabilității întreprinderilor, inclusiv a IMM-urilor în special a microîntreprinderilor, a întreprinderilor mici și mijlocii și a acțiunilor în domeniul statisticilor europene în beneficiul cetățenilor, al întreprinderilor și al administrațiilor. [AM 68]

(84)  Regulamentul (UE) nr. 99/2013, Regulamentul (UE) nr. 1287/2013, Regulamentul (UE) nr. 254/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(53), Regulamentul (UE) nr. 258/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(54), Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (55), Regulamentul (UE) 2017/826 ar trebui abrogate cu efect de la 1 ianuarie 2021.

(85)  Este oportună asigurarea unei tranziții neîntrerupte între programele din domeniile competitivității și sustenabilității întreprinderilor și IMM-urilor (în special în ceea ce privește microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii), protecției consumatorilor, clienților și utilizatorilor finali ai serviciilor financiare, elaborării de politici în domeniul serviciilor financiare, lanțului alimentar și al statisticilor europene, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1287/2013, Regulamentul (UE) nr. 254/2014, Regulamentul (UE) 2017/826, Regulamentul (UE) nr. 258/2014, Regulamentul (UE) nr. 652/2014, Regulamentul (UE) nr. 99/2013 și prezentul program, în special în ceea ce privește continuarea măsurilor multianuale și evaluarea succesului programelor anterioare. [AM 69]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament instituie programul privind piața unică pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne a consolida piața internă și a îmbunătăți funcționarea acesteia în domeniul competitivității și sustenabilității întreprinderilor , inclusiv (în special a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii), al standardizării, al protecției consumatorilor, al supravegherii pieței, al lanțului de aprovizionare cu alimente și al cadrului de finanțare a dezvoltării, elaborării și diseminării statisticilor europene în sensul articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 (denumit în continuare „programul”). [AM 70]

Acesta prevede obiectivele programului, bugetul pentru perioada 2021-2027, formele de finanțare din partea Uniunii și normele pentru furnizarea finanțării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)  „operațiune de finanțare mixtă” înseamnă acțiuni sprijinite de la bugetul Uniunii, inclusiv în cadrul mecanismelor de finanțare mixtă în temeiul articolului 2 alineatul (6) din Regulamentul financiar, care combină forme nerambursabile de sprijin și/sau instrumente financiare de la bugetul Uniunii cu forme rambursabile de sprijin din partea unor instituții de dezvoltare sau a altor instituții financiare publice, precum și din partea unor instituții financiare și investitori comerciali;

(2)  „statistici europene” înseamnă statisticile dezvoltate, elaborate și diseminate la nivelul Uniunii și în statele membre, în conformitate cu articolul 3 din TUE și cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009; [AM 71]

(3)  „entitate juridică” înseamnă orice persoană fizică sau juridică constituită și recunoscută ca atare în temeiul legislației naționale, al dreptului Uniunii sau al legislației internaționale, care are personalitate juridică și care poate, acționând în nume propriu, să exercite drepturi și să fie supusă unor obligații, sau o entitate fără personalitate juridică, în conformitate cu articolul 197 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 (denumit în continuare „Regulamentul financiar”); [AM 72]

(4)  „microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii” înseamnă microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE, în versiunea din 6 mai 2003;

(4a)  „întreprindere din economia socială” înseamnă o întreprindere al cărei principal obiectiv este mai degrabă să aibă un impact social decât să facă profit pentru proprietari sau acționari, care operează prin furnizarea de bunuri și servicii pe piață și care este administrată în mod deschis și responsabil, implicând angajații, consumatorii și părțile interesate; [AM 73]

(4b)  „întreprindere publică locală” înseamnă o întreprindere locală mică de servicii publice care întrunește criteriile pentru IMM-uri și care îndeplinește activități importante pentru comunitățile locale; [AM 74]

(4c)  „rețele de întreprinderi” înseamnă gruparea unor antreprenori cu scopul de a duce la îndeplinire un proiect comun în care două sau mai multe IMM-uri desfășoară împreună una sau mai multe activități economice pentru a-și mări competitivitatea pe piață. [AM 75]

(5)  „țară terță” înseamnă o țară care nu este stat membru al Uniunii.

Articolul 3

Obiectivele programului

1.  Programul are următoarele obiective generale:

(a)  să îmbunătățească funcționarea pieței interne și, în special, să protejeze și să capaciteze cetățenii, consumatorii și întreprinderile, în special microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), prin asigurarea respectării dreptului Uniunii, prin facilitarea accesului la piețe, prin stabilirea de standarde și prin promovarea sănătății umane, a animalelor și a plantelor, precum și prin promovarea bunăstării cadrului juridic, social și de mediu al Uniunii; să faciliteze accesul pe piață și accesul la finanțare, să promoveze concurența loială între întreprinderi și stabilirea de standarde, să asigure un nivel uniform și ridicat de protecție a consumatorilor, să consolideze supravegherea pieței în întreaga Uniune, să îmbunătățească recunoașterea reciprocă și să promoveze sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor, precum și bunăstarea animalelor; precum și să consolideze cooperarea dintre autoritățile competente ale statelor membre și dintre autoritățile competente ale statelor membre și Comisie și agențiile descentralizate ale Uniunii; [AM 76]

(b)  să asigure dezvolte, să elaboreze și să disemineze statistici europene de înaltă calitate, comparabile și fiabile privind Europa , care să sprijine conceperea, monitorizarea și evaluarea tuturor politicilor Uniunii, inclusiv în materie de comerț și migrație, și care să le permită cetățenilor, factorilor de decizie și autorităților de reglementare, autorităților de supraveghere, întreprinderilor, mediului academic, societății civile cetățenilor și mass-mediei să ia decizii în cunoștință de cauză și să participe activ la procesul democratic. [AM 77]

2.  Programul are următoarele obiective specifice:

(a)  să eficientizeze piața internă, să faciliteze prevenirea și înlăturarea obstacolelor, să sprijine dezvoltarea, implementarea și aplicarea dreptului Uniunii în domenii precum piața internă a bunurilor și serviciilor, achizițiile publice, supravegherea pieței, precum și în domenii precum dreptul societăților comerciale, dreptul contractual și dreptul responsabilității extracontractuale, combaterea spălării banilor, libera circulație a capitalurilor, serviciile financiare și concurența, inclusiv dezvoltarea de instrumente de guvernanță; prin:

(i)   facilitarea prevenirii și înlăturării obstacolelor și sprijinirea procesului de dezvoltare, implementare și aplicare a dreptului Uniunii în domenii precum piața internă a bunurilor și serviciilor și achizițiile publice, precum și în domenii precum dreptul societăților comerciale, dreptul contractual și dreptul responsabilității extracontractuale, combaterea spălării banilor, libera circulație a capitalurilor, serviciile financiare și concurența, inclusiv dezvoltarea de instrumente de guvernanță;

(ii)  sprijinirea supravegherii eficiente a pieței și a siguranței produselor în întreaga Uniune și participarea la combaterea contrafacerii produselor cu scopul de a garanta faptul că pe piața Uniunii sunt disponibile doar produse sigure și conforme, care oferă un nivel înalt de protecție a consumatorilor, inclusiv în cazul în care este vorba despre produse comercializate online, precum și la asigurarea unei mai mari omogeneități și capacități a autorităților de supraveghere a pieței în întreaga Uniune. [AM 78]

(b)  să îmbunătățească mărească atât competitivitatea, cât și sustenabilitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor și punerea în aplicare a principiului să aplice principiul adiționalității fondurilor, prin punerea la dispoziție a unor măsuri care sprijină accesul la finanțare pentru IMM-uri - accesul la piețe, inclusiv internaționalizarea IMM-urilor, un mediu de afaceri favorabil IMM-urilor, competitivitatea sectoarelor, modernizarea industriei și promovarea antreprenoriatului; (obiective pentru IMM-uri), acordând o atenție deosebită nevoilor lor specifice, prin următoarele mijloace:

(i)  acordând diverse forme de sprijin pentru IMM-uri, stimulând creșterea, promovarea și crearea de IMM-uri, inclusiv de rețele de întreprinderi, dezvoltarea competențelor manageriale și promovând măsurile de extindere, care le vor facilita accesul la piețe și la procese de internaționalizare, precum și comercializarea produselor și serviciilor lor;

(ii)  creând un mediu și un cadru de afaceri favorabil pentru IMM-uri, reducând sarcina administrativă, mărind competitivitatea sectoarelor, asigurând modernizarea industriei, inclusiv transformarea lor digitală, contribuind la o economie rezilientă și eficientă din punctul de vedere al consumului de energie și al utilizării resurselor;

(iii)  promovând o cultură antreprenorială și contribuind la o formare de înaltă calitate a personalului IMM-urilor;

(iv)  promovând noi oportunități de afaceri pentru IMM-uri, făcând față schimbărilor structurale prin măsuri specifice, și alte forme inovatoare de acțiuni, cum ar fi preluările întreprinderilor de către lucrători, care facilitează crearea de locuri de muncă și continuitatea întreprinderilor, pe teritoriile afectate de aceste schimbări. [AM 79]

(c)  să asigure funcționarea efectivă a pieței interne prin procese de standardizare care:

(i)  permit finanțarea organismelor europene de standardizare și a participării participarea tuturor părților interesate relevante în procesul de stabilire a standardelor europene; [AM 80]

(ii)  sprijină dezvoltarea unor standarde de raportare financiară internațională și de audit de înaltă calitate, facilitează integrarea acestora în dreptul Uniunii și/sau promovează inovarea și elaborarea celor mai bune practici în raportarea de informații de către întreprinderi, atât cele de dimensiuni mici, cât și cele de dimensiuni mari; [AM 81]

(d)  să promoveze interesele consumatorilor și să asigure un nivel înalt și uniform de protecție a consumatorilor și siguranță a produselor prin: [AM 82]

(i)  capacitarea, sprijinirea și educarea consumatorilor, întreprinderilor și societății civile; asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, a unui consum durabil și a siguranței produselor, în special prin pentru cei mai vulnerabili consumatori, pentru a spori echitatea, transparența și încrederea în piața unică; sprijinirea autorităților responsabile cu aplicarea legislației și a organizațiilor care reprezintă consumatorii și prin acțiuni de cooperare, abordând, printre altele, problemele ridicate de tehnologiile existente și emergente, inclusiv acțiunile care vizează îmbunătățirea trasabilității produselor de-a lungul lanțului de aprovizionare; standarde de calitate în întreaga Uniune și abordarea problemei standardelor duble de calitate a produselor; creșterea gradului de conștientizare cu privire la drepturile consumatorilor în temeiul legislației Uniunii și garantarea faptului că toți consumatorii au acces la căi mecanisme eficiente de recurs și furnizarea de informații adecvate cu privire la piețe și consumatori, precum și promovarea consumului durabil printr-o mai mare informare a consumatorilor privind caracteristicile specifice și impactul bunurilor și serviciilor asupra mediului; [AM 83]

(ii)  îmbunătățirea participării consumatorilor, a altor utilizatori finali ai serviciilor financiare și a societății civile la elaborarea politicilor privind serviciile financiare; promovarea unei mai bune înțelegeri a sectorului financiar și a diferitelor categorii de produse financiare comercializate și garantarea intereselor consumatorilor în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul; [AM 84]

(e)  să contribuie la creșterea nivelului sănătății umane și siguranței persoanelor, a animalelor și a plantelor de-a lungul lanțului alimentar de aprovizionare cu produse alimentare și hrană pentru animale și în domeniile conexe, inclusiv prin prevenirea și eradicarea bolilor și a organismelor dăunătoare și prin măsuri de urgență adoptate în situații de criză la scară largă și în cazul unor evenimente neprevăzute care afectează sănătatea animalelor sau a plantelor, precum și să sprijine creșterea nivelului de bunăstare a animalelor precum și și să dezvolte producerea și consumul de alimente produse agroalimentare sustenabile la prețuri accesibile, precum și să stimuleze cercetarea, inovarea și schimbul de cele mai bune practici între părțile interesate în aceste domenii. [AM 85]

(f)   dezvolte, să elaboreze, să disemineze și să comunice statistici europene de înaltă calitate privind Europa, la timp, cu imparțialitate și într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, prin consolidarea parteneriatelor cu Sistemul Statistic European menționat la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 și cu toate părțile externe relevante, utilizând surse de date multiple, metode avansate de analiză a datelor, sisteme inteligente și tehnologii digitale și asigurând o defalcare națională și, acolo unde este posibil, o defalcare regională. [AM 86]

Articolul 4

Buget

1.  Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului în perioada 2021-2027 se ridică la 4 088 580 000 EUR 6 563 000 000 EUR la prețurile curente. [AM 87]

2.  În cadrul sumei prevăzute la alineatul (1), sumele orientative prezentate mai jos trebuie alocate pentru următoarele obiective:

(-a)  394 590 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i); [AM 88]

(-aa)  396 200 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (ii); [AM 89]

(a)  1 000 000 000 EUR 3 122 000 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b); [AM 90]

(aa)  220 510 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (c); [AM 91]

(b)  188 000 000 EUR 198 000 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (i); [AM 92]

(c)  1 680 000 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (e);

(d)  552 000 000 EUR pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (f).

3.  Suma prevăzută la alineatul (1) poate fi utilizată pentru asistență tehnică și administrativă pentru punerea în aplicare a programului, în special cu privire la activitățile pregătitoare, de monitorizare, verificare, audit și de evaluare, precum și la utilizarea rețelelor de tehnologia informațiilor, cu accent pe prelucrarea informațiilor și schimbul de informații, precum și la utilizarea și dezvoltarea instrumentelor de tehnologia informațiilor instituționale. Pentru a asigura disponibilitatea maximă a programului de a finanța acțiunile vizate de obiectivele programului, costurile totale aferente sprijinului tehnic și administrativ nu depășesc 5 % din valoarea pachetului financiar menționat la alineatul (1). [AM 93]

4.  Pentru obiectivul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (e), angajamentele bugetare care acoperă mai mult de un exercițiu financiar, pot fi defalcate în tranșe anuale care se întind pe mai mulți ani.

5.  Prin derogare de la articolul 111 alineatul (2) din Regulamentul financiar, Comisia angajează bugetul pentru grantul atribuit pentru măsuri de urgență în domeniile veterinar și fitosanitar din cadrul obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament după evaluarea cererilor de plată transmise de către statele membre.

5a.  Ar trebui introdus un mecanism specific pentru accesul direct al lanțului alimentar la rezerva pentru situații de criză a Comisiei, în situații de urgență la scară largă, astfel încât să se asigure o finanțare suficientă pentru măsurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (e). [AM 94]

6.  Resursele alocate statelor membre în cadrul gestiunii partajate pot fi transferate către program la cererea acestora. Comisia implementează aceste resurse direct, în conformitate cu articolul 62 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul financiar, sau indirect, în conformitate cu litera (c) a aceluiași articol. Dacă este posibil, resursele respective sunt utilizate în beneficiul statului membru în cauză.

Articolul 5

Țări terțe asociate la program

Programul este deschis participării următoarelor țări terțe:

(a)  Membrii Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt membri ai Spațiului Economic European (SEE), în conformitate cu condițiile stabilite în Acordul privind SEE;

(b)  țările în curs de aderare, țările candidate și candidații potențiali, în conformitate cu principiile generale și cu termenele și condițiile generale de participare a acestora la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere corespunzătoare sau prin alte acorduri similare și în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și acestea;

(c)  țările cărora li se aplică politica europeană de vecinătate, în conformitate cu principiile generale și cu termenele și condițiile generale de participare a țărilor respective la programele Uniunii instituite prin acordurile-cadru și deciziile consiliilor de asociere corespunzătoare sau prin alte acorduri similare și în conformitate cu condițiile specifice prevăzute în acordurile dintre Uniune și țările respective;

(d)  țările terțe, în conformitate cu condițiile prevăzute de un acord specific referitor la participarea unei țări terțe la orice program al Uniunii, cu condiția ca acordul:

(i)  să asigure un echilibru adecvat între contribuțiile și beneficiile țării terțe care participă la programele Uniunii;

(ii)  să stabilească condițiile de participare la programe, inclusiv calculul contribuțiilor financiare la programe individuale și costurile administrative ale acestora;

(iii)  să nu confere țării terțe o competență decizională cu privire la program;

(iv)  să garanteze drepturile Uniunii de a asigura buna gestiune financiară și de a-și proteja interesele financiare.

Contribuțiile menționate la punctul (ii) constituie venituri alocate în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Regulamentul financiar.

Articolul 6

Punerea în aplicare și forme de finanțare din partea UE

1.  Programul este pus în aplicare prin gestiune directă în conformitate cu Regulamentul financiar sau prin gestiune indirectă cu organismele menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

2.  Programul poate furniza finanțare sub oricare dintre formele prevăzute în Regulamentul financiar, mai precis granturi, premii și achiziții publice. Totodată, acesta poate furniza finanțare sub formă de instrumente financiare în cadrul operațiunilor de finanțare mixtă.

3.  Contribuțiile la un mecanism de asigurare reciprocă pot acoperi riscul asociat cu recuperarea fondurilor datorate de către destinatari și sunt considerate o garanție suficientă în temeiul Regulamentului financiar. Se aplică dispozițiile prevăzute la [articolul X] din Regulamentul XXX [succesorul Regulamentului privind Fondul de garantare](56).

CAPITOLUL II

GRANTURI

Articolul 7

Granturi

Granturile din cadrul programului sunt atribuite și gestionate în conformitate cu titlul VIII din Regulamentul financiar.

Articolul 8

Acțiuni eligibile

1.  Numai acțiunile de punere în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 3 sunt eligibile în vederea finanțării.

2.  Sunt eligibile în special următoarele acțiuni de punere în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 3:

(a)  crearea condițiilor potrivite pentru capacitarea tuturor actorilor de pe piața internă, inclusiv a întreprinderilor, a cetățenilor, și a consumatorilor, a societății civile și a autorităților publice, prin campanii transparente de informare schimburi de informații și sensibilizare, în special în ceea ce privește normele aplicabile ale Uniunii și drepturile consumatorilor și ale întreprinderilor, schimbul de bune practici, promovarea de bune practici și de soluții inovatoare, schimbul de expertiză și de cunoștințe și diseminarea acestora și organizarea de cursuri de formare pentru promovarea alfabetizării digitale a cetățenilor și întreprinderilor; [AM 95]

(b)  furnizarea de mecanisme pentru cetățeni, consumatori, utilizatori finali, societatea civilă, sindicate și reprezentanții întreprinderilor din Uniune, în special cei ai IMM-urilor, astfel încât aceștia să contribuie la discuții politice, elaborarea de politici și procesul decizional, în special prin sprijinirea funcționării organizațiilor reprezentative la nivel național și la nivelul Uniunii; [AM 96]

(c)  consolidarea capacităților, facilitarea și coordonarea unor acțiuni comune între statele membre și între autoritățile competente ale statelor membre și între autoritățile competente ale statelor membre și Comisie, agențiile descentralizate ale Uniunii și autoritățile din țări terțe, mai ales a unor acțiuni comune care vizează consolidarea siguranței produselor, asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorilor în Uniune și trasabilitatea produselor; [AM 97]

(d)  sprijinirea punerii efective în aplicare de către statele membre și a modernizării cadrului juridic al Uniunii și a adaptării rapide a acestuia la mediul în continuă schimbare, precum și sprijinirea soluționării unor aspecte legate de digitalizare, inclusiv prin colectarea de date și analiza acestora; studii, evaluări și recomandări de politici; organizarea unor activități demonstrative și proiecte pilot; activități de comunicare; dezvoltarea de instrumente informatice dedicate care să asigure funcționarea transparentă, echitabilă și eficientă a pieței interne. [AM 98]

2a.  Următoarele acțiuni de punere în aplicare a obiectivelor specifice prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) sunt eligibile pentru finanțare:

(a)  coordonarea și cooperarea între autoritățile de supraveghere a pieței și alte autorități relevante din statele membre, în special prin Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor;

(b)  dezvoltarea și întreținerea instrumentelor informatice utilizate pentru schimbul de informații privind supravegherea pieței și controalele la frontierele externe;

(c)  sprijinirea dezvoltării de acțiuni și teste comune în domeniul siguranței și conformității produselor, inclusiv în ceea ce privește produsele conectate și produsele comercializate online;

(d)  cooperarea, proiectele comune și schimbul de bune practici între autoritățile de supraveghere a pieței și organismele relevante din țări terțe;

(e)  sprijinirea strategiilor de supraveghere a pieței, colectarea de cunoștințe și de informații, testarea capacităților și a dotărilor, evaluările inter pares, programele de formare, asistența tehnică și consolidarea capacităților pentru autoritățile de supraveghere a pieței;

(f)  evaluarea procedurilor de omologare de tip și verificarea conformității autovehiculelor de către Comisie. [AM 99]

3.  Următoarele acțiuni de punere în aplicare a obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b) sunt eligibile pentru finanțare:

(a)  punerea la dispoziție a unor forme diverse de sprijin pentru IMM-uri; [AM 100]

(b)  facilitarea accesului microîntreprinderilor, IMM-urilor și rețelelor de întreprinderi la piețe, inclusiv la piețele din afara Uniunii, sprijinirea acestora în abordarea provocărilor globale, de mediu, economice și societale și internaționalizarea întreprinderilor, facilitarea sprijinului pentru acestea pe parcursul ciclului lor de viață, precum și consolidarea poziției de lider în antreprenoriat și industrie deținută de Uniune în cadrul lanțurilor valorice globale , inclusiv Rețeaua întreprinderilor europene; [AM 101]

(c)  abordarea problemelor legate de barierele de pe piață, reducerea sarcinii administrative, inclusiv reducerea obstacolelor în calea înființării de întreprinderi și a începerii de afaceri și crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru a le permite microîntreprinderilor și IMM-urilor să profite de avantajele pieței interne, inclusiv de accesul la finanțare, și prin oferirea de orientări adecvate, programe de mentorat și îndrumare pentru furnizarea de servicii pentru întreprinderi bazate pe cunoaștere; [AM 102]

(d)  facilitarea dezvoltării și creșterii întreprinderilor sustenabile, mai buna informare a microîntreprinderilor și IMM-urilor în legătură cu legislația Uniunii, inclusiv legislația în domeniul mediului și energiei, îmbogățindu-și competențele și calificările și facilitând noi modele de afaceri și lanțuri valorice eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care să stimuleze transformarea industrială, tehnologică și organizatorică sustenabilă în toate sectoarele de producție și de servicii; [AM 103]

(e)  sprijinirea întărirea competitivității și sustenabilității întreprinderilor și a unor sectoare întregi ale economiei, sprijinirea adoptării de către IMM-uri și microîntreprinderi a inovării tehnologice, organizatorice și sociale, creșterea responsabilității sociale a întreprinderilor și intensificarea colaborării de-a lungul lanțului valoric prin conectarea strategică a ecosistemelor și a clusterelor, inclusiv inițiativa comună privind clusterele; [AM 104]

(f)  promovarea unui mediu de afaceri antreprenorial și a culturii antreprenoriale, inclusiv lărgirea programului de mentorat pentru noi antreprenori și sprijinirea întreprinderilor nou-înființate, a sustenabilității și extinderii activității întreprinderilor, acordând o atenție deosebită potențialilor noi antreprenori (de exemplu, tinerii, femeile), precum și altor grupuri-țintă specifice, cum ar fi grupurile dezavantajate din punct de vedere social sau grupurile vulnerabile. [AM 105]

3a.  La implementarea obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b), Comisia poate, în plus față de acțiunile menționate la alineatul (3) literele (a)-(f) de la prezentul articol, să sprijine următoarele acțiuni specifice:

(a)  accelerarea, susținerea și extinderea serviciilor de consultanță prin Rețeaua întreprinderilor europene pentru a furniza servicii integrate de sprijin pentru afaceri cu ghișeu unic IMM-urilor din Uniune care doresc să exploreze oportunitățile existente pe piața internă și în țările terțe și pentru a verifica prin monitorizare că acestea din urmă mențin un nivel comparabil de calitate a serviciilor în toate statele membre;

(b)  sprijinirea creării de rețele de întreprinderi;

(c)  sprijinirea și extinderea programelor de mobilitate pentru noii antreprenori („Erasmus pentru tinerii antreprenori”) menite să îmbunătățească abilitatea acestora de a-și îmbogăți cunoștințele, competențele și atitudinea de întreprinzători precum și să le dezvolte capacitățile tehnice și de gestionare a întreprinderilor;

(d)  sprijinirea extinderii IMM-urilor prin intermediul unor proiecte majore de extindere a întreprinderilor, bazate pe valorificarea oportunităților oferite de piață (instrumentul de extindere a activității IMM-urilor);

(e)  sprijinirea unor activități sectoriale specifice în domenii caracterizate printr-o proporție mare de microîntreprinderi și IMM-uri și o contribuție însemnată la PIB-ul Uniunii, precum sectorul turismului. [AM 106]

3b.  Acțiunile întreprinse prin Rețeaua întreprinderilor europene menționate la alineatul (3a) litera (a) de la prezentul articol pot cuprinde, printre altele:

(a)  facilitarea internaționalizării IMM-urilor și identificarea partenerilor de afaceri pe piața internă, cooperarea economică transfrontalieră în domeniul C&D și parteneriate de transfer de tehnologie, cunoștințe și inovații;

(b)  furnizarea de informații, îndrumări și consiliere personalizată despre legislația și oportunitățile de finanțare ale Uniunii, precum și despre inițiativele Uniunii cu impact asupra afacerilor, inclusiv în materie de fiscalitate, drepturi de proprietate, mediu și obligații legate de energie și aspecte din domeniul muncii și protecției sociale;

(c)  facilitarea accesului IMM-urilor la expertiză în domeniul mediului, al climei, al eficienței energetice și al performanței;

(d)  dezvoltarea rețelei cu ajutorul altor rețele de informații și consiliere ale Uniunii și statelor membre, îndeosebi EURES, centrele de inovare ale Uniunii și platforma de consiliere InvestEU.

Serviciile prestate de Rețea în beneficiul altor programe ale Uniunii sunt finanțate de programele respective.

Comisia acordă prioritate acțiunilor de îmbunătățire a părților sau elementelor Rețelei care nu sunt conforme cu standardul minim pentru a furniza un sprijin omogen microîntreprinderilor și IMM-urilor din toată Uniunea.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili indicatori și standarde minime care să măsoare impactul Rețelei în raport cu obiectivele specifice și eficacitatea acțiunilor pentru IMM-uri.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2).

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20, pentru a stabili noi forme de sprijin pentru IMM-uri neprevăzute la prezentul alineat. [AM 107]

4.  Acțiunile prevăzute la articolele 15 și 16 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 și de punere în practică a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (i) din prezentul regulament sunt eligibile pentru finanțare.

5.  Acțiunile de acordare de sprijin pentru activitățile care vizează dezvoltarea, aplicarea, evaluarea și monitorizarea standardelor internaționale în domeniul raportării financiare și al auditului și supravegherea proceselor lor de stabilire a standardelor și punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (ii) sunt eligibile pentru finanțare.

5a.  Următoarele acțiuni de punere în aplicare a obiectivelor specifice prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (i) sunt eligibile pentru finanțare:

(a)  educarea consumatorilor și creșterea gradului de conștientizare de către aceștia a drepturilor lor prin educație pe tot parcursul vieții privind normele UE în materie de protecție a consumatorilor și capacitarea consumatorilor pentru a face față noilor dificultăți generate de evoluția tehnologică și de digitalizare, inclusiv nevoile specifice ale consumatorilor vulnerabili;

(b)  asigurarea și facilitarea accesului tuturor consumatorilor și comercianților la o modalitate corespunzătoare de soluționare extrajudiciară a litigiilor și de soluționare online a litigiilor, precum și la informații privind căile de atac posibile;

(c)  sprijinirea unei mai bune aplicări a legislației în materie de protecție a consumatorilor, acordând o atenție deosebită cazurilor transfrontaliere sau cazurilor care implică părți terțe, coordonării și cooperării eficace între organismele naționale de aplicare a legii și cooperării în materie de aplicare a legii cu țările terțe;

(d)  favorizarea unui consum sustenabil, prin sensibilizarea consumatorilor cu privire la durabilitatea produsului, la impactul acestuia asupra mediului și la caracteristicile sale de proiectare ecologică, promovarea drepturilor consumatorilor în acest sens și posibilitatea de a recurge la căi de atac în cazul produselor care se defectează prematur. [AM 108]

6.  Acțiunile stabilite în anexa I de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) sunt eligibile pentru finanțare.

7.  Acțiunile stabilite în anexa II de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) sunt eligibile pentru finanțare.

Articolul 9

Entități eligibile

1.  Criteriile de eligibilitate prevăzute la alineatele (2)-(7) din prezentul articol se aplică în plus față de criteriile prevăzute la articolul 197 din Regulamentul financiar.

2.  Pe lângă condițiile de eligibilitate prevăzute la alineatele (3)-(7), următoarele entități sunt eligibile în cadrul programului:

(a)  entitățile juridice stabilite într-una dintre următoarele țări:

(i)  un stat membru sau o țară sau un teritoriu de peste mări legate de acesta;

(ii)  o țară terță asociată la program în conformitate cu articolul 5;

(b)  orice entitate juridică înființată în temeiul dreptului Uniunii sau orice organizație internațională;

(c)  entitățile juridice stabilite într-o țară terță care nu este asociată la program sunt eligibile în mod excepțional pentru participare, cu condiția ca acțiunea să urmărească obiectivele Uniunii și ca activitățile din afara Uniunii să contribuie la eficacitatea intervențiilor efectuate pe teritoriile statului membru cărora li se aplică Tratatele.

3.  Entitățile Comisia le poate permite entităților juridice stabilite într-o țară terță care nu este asociată la program să participe la următoarele acțiuni: [AM 109]

(a)  acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (b);

(b)  acțiunile de sprijinire a protecției consumatorilor care vizează punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (i).

Entitățile care participă la acțiunile menționate la literele (a) și (b) nu au dreptul să primească contribuții financiare din partea Uniunii, în special dacă există un risc de transfer al tehnologiilor inovatoare, cu excepția cazului în care acest lucru este indispensabil programului, în special în ceea ce privește competitivitatea și accesul la piețe al întreprinderilor din Uniune sau în ceea ce privește protecția consumatorilor stabiliți în Uniune. Această excepție nu se aplică în cazul entităților care au scop lucrativ. [AM 110]

4.  Pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (i) din prezentul regulament, entitățile menționate la articolele 15 și 16 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 sunt eligibile.

5.  Pentru acțiunile care sprijină protecția consumatorilor, punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (i) și cu privire la Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor, sunt eligibile următoarele organisme:

(a)  un organism desemnat de un stat membru sau de o țară terță prevăzută la articolul 5, care este un organism fără scop lucrativ selectat printr-o procedură transparentă;

(b)  un organism public.

6.  Țări terțele, asociate sau neasociate la program, sunt eligibile pentru următoarele acțiuni de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e):

(a)  măsurile de protecție adoptate în cazul unei amenințări directe la adresa stării de sănătate a Uniunii ca urmare a apariției sau evoluției, pe teritoriul unei țări terțe sau al unui stat membru, a uneia dintre bolile animalelor și zoonozele enumerate în anexa III sau a organismelor dăunătoare plantelor enumerate în programul de lucru menționat la articolul 16;

(b)  măsurile de protecție, sau alte activități relevante, luate în sprijinul stării de sănătate a plantelor în Uniune.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 pentru a modifica anexa III acolo unde este necesar pentru a lua în considerare situațiile provocate de bolile animalelor care au un impact semnificativ asupra producției animaliere sau a comerțului cu animale, evoluția zoonozelor care reprezintă o amenințare la adresa oamenilor sau noile evoluții științifice sau epidemiologice, precum și bolile animalelor care este posibil să constituie o amenințare nouă pentru Uniune.

Cu excepția cazurilor de boli ale animalelor și de organisme dăunătoare plantelor care au un impact semnificativ asupra Uniunii, în principiu, țările neasociate ar trebui să își autofinanțeze participarea la acțiunile menționate la literele (a) și (b).

7.  Pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din prezentul regulament, sunt eligibile următoarele entități juridice:

(a)  institutele naționale de statistică și alte autorități naționale menționate la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009;

(b)  pentru acțiunile de sprijinire a rețelelor de colaborare, alte organisme care funcționează în domeniul statisticii și care nu sunt autoritățile menționate la litera (a) din prezentul alineat;

(c)  organizațiile non-profit, fără conflicte de interese de natură industrială, comercială, de afaceri sau de altă natură și care au drept obiective și activități principale promovarea și sprijinirea punerii în aplicare a Codului de practici al statisticilor europene menționat la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009 și punerea în aplicare a noilor metode de elaborare a statisticilor europene care au drept scop îmbunătățirea eficienței și sporirea calității la nivelul Uniunii.

Articolul 10

Beneficiari desemnați

Următoarele entități pot beneficia de un grant în cadrul programului, fără a se recurge la o cerere de propuneri:

(a)  pentru acțiunile în domeniul supravegherii pieței de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din prezentul regulament, autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre, astfel cum sunt menționate la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 și la articolul 11 din [Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme și proceduri pentru respectarea și asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele](57); [AM 111]

(b)  pentru acțiunile în domeniile acreditării și supravegherii pieței vizând punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din prezentul regulament, organismul recunoscut în temeiul articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008, pentru a efectua activitățile menționate la articolul 32 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008; [AM 112]

(c)  pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (i) din prezentul regulament, entitățile menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

(d)  pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (ii), Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG), Fundația pentru standarde internaționale de raportare financiară și Consiliul de supraveghere a interesului public (PIOB);

(e)  pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (i) în legătură cu reprezentarea interesului consumatorilor la nivelul Uniunii, Organizația Europeană a Consumatorilor (Bureau Européen des Unions de Consommateurs - BEUC) și Asociația Europeană pentru Coordonarea Reprezentării Consumatorului în Standardizare (ANEC), cu condiția ca acestea să nu aibă interese conflictuale și să reprezinte prin membrii lor interesele consumatorilor din Uniune în cel puțin două treimi din statele membre;

(f)  pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (ii), Finance Watch și Better Finance, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții care vor face obiectul unei evaluări anuale:

(i)  entitățile rămân neguvernamentale, non-profit și independente de orice interes industrial, comercial sau economic;

(ii)  ele evită orice conflict de interese și reprezintă, prin membrii lor, interesele consumatorilor din Uniune și ale altor utilizatori finali din domeniul serviciilor financiare;

(g)  pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament:

(i)  autoritățile competente ale statelor membre și entitățile lor afiliate, laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și centrele de referință ale Uniunii Europene menționate la articolele 92, 95 și 97 din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului(58) și organizațiile internaționale;

(ii)  numai în cazul acțiunilor descrise în temeiul articolului 9 alineatul (6) literele (a) și (b) din prezentul regulament, țările terțe asociate sau neasociate la program;

(h)  pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din prezentul regulament, institutele naționale de statistică și alte autorități naționale menționate la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

Cu privire la litera (e) de la primul alineat al prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20 în vederea adaptării listei de entități care pot primi un grant în cadrul programului, pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (d) punctul (i). [AM 113]

Articolul 11

Criterii de evaluare și de atribuire

Comitetul (comitetele) de evaluare pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului (obiectivelor) specific(e) prevăzut(e) la articolul 3 alineatul (2) poate (pot) fi alcătuit(e) în totalitate sau parțial din experți externi. Activitatea comitetului (comitetelor) de evaluare se bazează pe principiul transparenței, al egalității de tratament și al nediscriminării. [AM 114]

Articolul 12

Reguli de cofinanțare

1.  Pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din prezentul regulament în ceea ce privește autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre și din țările terțe asociate la program și instalațiile de testare ale Uniunii menționate la articolul 20 din [Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme și proceduri pentru respectarea și asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii privind produsele], programul poate finanța până la 100 % din costurile eligibile ale unei acțiuni, cu condiția neîncălcării principiului cofinanțării, astfel cum este definit în Regulamentul financiar. [AM 115]

2.  Pentru granturile atribuite Consiliului de supraveghere a interesului public (PIOB) în vederea punerii în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (ii), dacă finanțarea acordată de Federația Internațională a Contabililor (IFAC) într-un anumit an se ridică la peste două treimi din finanțarea anuală totală, contribuția anuală pentru respectivul an se limitează la o sumă maximă prevăzută în programul de lucru menționat la articolul 16.

3.  Pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament, programul poate finanța până la 100 % din costurile eligibile, cu condiția neîncălcării principiului de cofinanțare definit la articolul 190 din Regulamentul financiar.

4.  Pentru acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din prezentul regulament, programul poate finanța până la 95 % din costurile eligibile ale acțiunilor de sprijinire a rețelelor de colaborare menționate la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

Articolul 13

Costuri eligibile

În plus față de criteriile stabilite în articolul 186 din Regulamentul financiar, următoarele criterii privind eligibilitatea costurilor se aplică pentru acțiuni de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament:

(a)  după cum se menționează la articolul 193 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar, costurile sunt eligibile înainte de data începerii acțiunii;

(b)  aceste costuri pot fi, de asemenea, eligibile ca urmare a luării de măsuri în legătură cu suspectarea apariției unei boli sau a prezenței unui organism dăunător, cu condiția ca apariția bolii sau prezența organismului dăunător să fi fost ulterior confirmată.

Costurile menționate la alineatul (1) litera (a) sunt eligibile de la data notificării Comisiei în legătură cu apariția bolii sau cu prezența organismului dăunător.

Articolul 14

Finanțare cumulativă, complementară și combinată

1.  O acțiune care a beneficiat de o contribuție în cadrul unui alt program al Uniunii poate primi o contribuție și din partea programului, cu condiția ca aceste contribuții să nu acopere aceleași costuri. Normele fiecărui program al Uniunii care contribuie se aplică contribuției pe care acesta o aduce la acțiune. Finanțarea cumulativă nu depășește costurile eligibile totale ale acțiunii, iar sprijinul din partea diferitelor programe ale Uniunii poate fi calculat pe bază proporțională, în conformitate cu documentele de stabilire a condițiilor pentru acordarea de sprijin.

2.  Acțiunile care sunt certificate printr-o marcă de excelență sau care respectă următoarele condiții comparative cumulative:

(a)  au fost evaluate în cadrul unei cereri de propuneri în temeiul programului;

(b)  respectă cerințele minime de calitate din respectiva cerere de propuneri;

(c)  nu pot fi finanțate în cadrul respectivei cereri de propuneri din motive de constrângeri bugetare.

pot beneficia de sprijin din partea Fondului european de dezvoltare regională, a Fondului de coeziune, a Fondului Social European Plus sau a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, în conformitate cu alineatul 5 din articolul [67] din Regulamentul (UE) XX [Regulamentul privind dispozițiile comune] sau Regulamentul (UE) XX [de instituire a Programului Europa digitală], în special obiectivul privind competențele digitale avansate, și articolul [8] sau Regulamentul (UE) XX [Finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune], cu condiția ca aceste acțiuni să fie compatibile cu obiectivele programului în cauză. Se aplică normele fondului care acordă sprijin. [AM 116]

3.  O operațiune poate beneficia de sprijin din partea unuia sau mai multor programe ale Uniunii. În astfel de cazuri, cheltuielile declarate într-o cerere de plată nu sunt declarate într-o cerere de plată pentru alt program.

4.  Cuantumul cheltuielilor care trebuie înregistrate într-o cerere de plată se poate calcula proporțional pentru fiecare program în cauză, în conformitate cu documentul care stabilește condițiile pentru a beneficia de sprijin.

CAPITOLUL III

OPERAȚIUNI DE FINANȚARE MIXTĂ

Articolul 15

Operațiuni de finanțare mixtă

Operațiunile de finanțare mixtă decise în temeiul prezentului program sunt puse în aplicare în conformitate cu [regulamentul privind InvestEU] și cu titlul X din Regulamentul financiar.

CAPITOLUL IV

PROGRAMARE, MONITORIZARE, PUNERE ÎN APLICARE ȘI CONTROL

Articolul 16

Punerea în aplicare a programului

1.  Programul este pus în aplicare prin Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 20 în vederea completării prezentului regulament, pentru a adopta programul (programele) de lucru menționate la în conformitate cu articolul 110 din Regulamentul financiar. Programele de lucru sunt anuale sau multianuale și stabilesc, în special, obiectivele care vor fi urmărite, rezultatele preconizate, modalitățile de punere în aplicare a acestor acțiuni și cuantumul total al planului de finanțare. De asemenea, programele conțin o descriere detaliată a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o indicație privind cuantumul alocat fiecărei acțiuni și un calendar orientativ al punerii în aplicare. Programele de lucru stabilesc, unde este cazul, suma totală rezervată operațiunilor de finanțare mixtă. [AM 117]

2.  Programele de lucru de punere în aplicare a obiectivului Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în temeiul articolului 20 în vederea completării prezentului regulament prin adoptarea de programe de lucru, în conformitate cu obiectivul specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e), astfel cum sunt stabilite în anexa I, sunt adoptate de Comisie prin intermediul actelor de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 21 alineatul (2). [AM 118]

3.  Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, acțiunile prevăzute în anexa II la prezentul regulament de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din prezentul regulament sunt puse în aplicare în conformitate cu articolele 14 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

Articolul 17

Monitorizare și raportare

1.  Indicatorii pentru raportările privind progresele la nivelul eficacității și eficienței programului în direcția îndeplinirii obiectivelor specifice stabilite la articolul 3 alineatul (2) sunt stabiliți în anexa IV. [AM 119]

2.  Pentru a asigura evaluarea eficientă a progreselor înregistrate de program în direcția realizării obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 20, pentru a revizui sau a completa indicatorii din anexa IV, acolo unde consideră necesar, precum și pentru a completa prezentul regulament cu dispoziții privind crearea unui cadru de monitorizare și de evaluare.

3.  Sistemul de raportare cu privire la performanță asigură faptul că datele referitoare la monitorizarea implementării și a rezultatelor sunt colectate în mod eficient, eficace și la timp. În acest scop, destinatarilor fondurilor Uniunii și, dacă este cazul, statelor membre li se vor impune cerințe de raportare proporționale.

Articolul 18

Evaluare

1.  Evaluările se efectuează în timp util pentru a putea contribui la procesul de luare a deciziilor.

2.  Evaluarea interimară a programului se realizează imediat ce sunt disponibile suficiente informații cu privire la punerea în aplicare a acestuia, dar nu mai târziu de În termen de ... [patru ani de la începerea punerii în aplicare a programului], Comisia întocmește un raport de evaluare intermediară a acestuia, în care menționează gradul de realizare a obiectivelor acțiunilor sprijinite de program, rezultatele și efectele sale, eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată europeană. [AM 120]

3.  În legătură cu acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (c) punctul (ii), Comisia pregătește un raport anual cu privire la activitatea Fundației pentru standarde internaționale de raportare financiară (IFRS) în ceea ce privește dezvoltarea Standardelor internaționale de raportare financiară, a PIOB și a EFRAG. Comisia transmite raportul Parlamentului European și Consiliului.

4.  În conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 223/2009, Comisia se consultă cu Comitetul Sistemului Statistic European în cazul unora dintre evaluările care au legătură cu acțiunile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din prezentul regulament, înainte de adoptarea și transmiterea acestora către Parlamentul European și Consiliu.

5.  La În termen de ... [trei ani de la finalul punerii in aplicare a programului], dar nu mai târziu de patru ani de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a programului. întocmește un raport de evaluare finală privind impactul pe termen lung al programului, evaluând rezultatele și durabilitatea acțiunilor și sinergiile între diferitele programe de lucru. [AM 121]

6.  Comisia comunică prezintă rapoartele de evaluare menționate la alineatele (2) și (5), însoțite de concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor și le pune la dispoziția publicului. Dacă este necesar, rapoartele sunt însoțite de propuneri de modificare a programului. [AM 122]

Articolul 19

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

În cazul în care o țară terță participă la program în baza unei decizii adoptate în temeiul unui acord internațional sau în temeiul oricărui alt instrument juridic, țara terță acordă drepturile și accesul necesar pentru ca ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod exhaustiv competențele care le revin. În cazul OLAF, aceste drepturi includ dreptul de a efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 privind investigațiile efectuate de OLAF.

Articolul 20

Exercitarea delegării de competențe

1.  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolele 8 alineatul (3b), 9, 10, 16 și 17, se conferă Comisiei până la 31 decembrie 2028. [AM 123]

3.  Delegarea de competențe, menționată la articolele 8 alineatul (3b), 9, 10, 16 și 17 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe indicate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. [AM 124]

4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8 alineatul (3b), 9, 10, 16 și 17 intră în vigoare dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a ridicat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, ambele instituții au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 125]

Articolul 21

Procedura comitetelor

1.  Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, instituit prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(59). Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(60). [AM 126]

2.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul stabilit pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau o majoritate simplă de membri ai comitetului solicită acest lucru.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 22

Informare, comunicare și publicitate

1.  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea și asigură transparența și vizibilitatea finanțării Uniunii (în special în cazul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora), oferind informații coerente, concrete și proporționale adresate unor categorii de public diverse, printre care mass-media și publicul larg. [AM 127]

2.  Comisia implementează acțiuni de informare și comunicare privind programul, abordabile, astfel încât să sensibilizeze consumatorii, cetățenii, întreprinderile – în special IMM-urile – și administrațiile publice cu privire la resursele furnizate prin instrumentele financiare ale prezentului regulament, precum și la acțiunile și rezultatele sale. Resursele financiare alocate programului contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele prevăzute la articolul 3. [AM 128]

3.  Comisia (EUROSTAT) desfășoară activități de informare și comunicare privind punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f), acțiunile și rezultatele acestuia, dacă ele au legătură cu colectarea, dezvoltarea, elaborarea și diseminarea statisticilor europene, în conformitate cu principiile statistice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 223/2009. [AM 129]

Articolul 23

Abrogare

Regulamentele (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014, (UE) nr. 258/2014, (UE) nr. 652/2014 și (UE) 2017/826 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.

Articolul 24

Dispoziții tranzitorii

1.  Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea acțiunilor vizate, până la finalizarea acestora, în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 99/2013, (UE) nr. 1287/2013, (UE) nr. 254/2014, (UE) nr. 258/2014, (UE) nr. 652/2014 și (UE) 2017/826 care continuă să se aplice acțiunilor vizate până la finalizarea acestora.

2.  Pachetul financiar pentru program poate acoperi, de asemenea, cheltuielile de asistență tehnică și administrativă necesare pentru a asigura tranziția între program și măsurile adoptate în cadrul programelor precedente stabilite prin actele enumerate la alineatul (1).

3.  Dacă este necesar, pot fi introduse în buget credite pentru perioada de după 2027, pentru a acoperi cheltuielile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) și pentru a permite gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2027.

Articolul 25

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2021.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Acțiuni eligibile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e)

Următoarele acțiuni, executate în principal prin intermediul granturilor și al achizițiilor publice și vizând punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e), sunt eligibile pentru finanțare:

1.  Măsuri de urgență în domeniul veterinar și fitosanitar

1.1.  Măsuri de urgență în domeniul veterinar și fitosanitar, care trebuie adoptate ca urmare a confirmării apariției uneia dintre bolile animalelor sau zoonozele enumerate în anexa III sau a confirmării prezenței unuia sau mai multor organisme dăunătoare sau în cazul în care există o amenințare directă la adresa stării de sănătate umană, a animalelor și a plantelor din Uniune.

Măsurile menționate la primul paragraf sunt puse în aplicare imediat și punerea lor în aplicare este conformă cu dispozițiile prevăzute în dreptul relevant al Uniunii.

1.2.  În ceea ce privește urgențele fitosanitare, următoarele măsuri luate de statele membre pentru combaterea primului focar de organisme dăunătoare dintr-o anumită zonă:

(a)  măsurile de prevenire a răspândirii, izolare și/sau eradicare a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune, adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului(61) sau în temeiul măsurilor Uniunii adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din respectivul regulament; [AM 130]

(b)  măsurile de prevenire a răspândirii, izolare și/sau eradicare a unui organism dăunător, care nu figurează pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune, adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2016/2031 și care pot fi calificate drept organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune în conformitate cu criteriile menționate la articolul respectiv sau la articolul 30 alineatul (1) din respectivul regulament; [AM 131]

(c)  măsurile de protecție suplimentare luate împotriva răspândirii organismului dăunător, împotriva căruia au fost adoptate măsuri de către Uniune în temeiul articolului 28 alineatul (1) și al articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, altele decât măsurile de eradicare menționate la litera (a) de la prezentul punct și măsurile de izolare menționate la litera (b) menționate la literele (a) și (b) de la prezentul punct, în cazul în care aceste măsuri sunt esențiale pentru a proteja Uniunea împotriva răspândirii organismului dăunător și în alte zone, restricționând, acolo unde este necesar, libera circulație a purtătorilor în statele membre înconjurătoare. [AM 132]

(ca)  măsurile de eradicare a unui organism dăunător care a apărut brusc, chiar dacă nu este considerat un organism dăunător de carantină pentru UE, ci rezultatul unor fenomene climatice extreme sau al schimbărilor climatice într-un stat membru. [AM 133]

1.3.  Finanțarea din partea Uniunii poate fi acordată, de asemenea, pentru următoarele măsuri:

1.3.1.  Măsurile de protecție luate în cazul unei amenințări directe la adresa stării de sănătate a Uniunii ca urmare a apariției sau evoluției, pe teritoriul unei țări terțe, al unui stat membru sau al țările și teritoriile de peste mări, a uneia dintre bolile animalelor și zoonozele enumerate în anexa III, precum și în privința măsurilor de protecție, sau a altor activități relevante, luate în sprijinul stării de sănătate a plantelor în Uniune;

1.3.2.  Măsurile menționate în prezenta anexă luate de două sau mai multe state membre care colaborează îndeaproape pentru a controla epidemia;

1.3.3.  Constituirea de stocuri de produse biologice destinate controlului bolilor animalelor și al zoonozelor enumerate în anexa III, în cazul în care Comisia, la cererea unui stat membru, consideră că stabilirea unor astfel de stocuri este necesară în statul membru respectiv;

1.3.4.  Constituirea de stocuri de produse biologice sau achiziționarea de doze de vaccin în cazul în care apariția sau evoluția într-o țară terță sau într-un stat membru a uneia dintre bolile animalelor și zoonozele enumerate în anexa III ar putea constitui o amenințare pentru Uniune.

1.3.4a.  În cazul în care există suspiciuni privind apariția unui focar de boală a animalelor și/sau apariția unor organisme dăunătoare, vor trebui intensificate în mod semnificativ verificările și monitorizarea în întreaga UE, pe teritoriul Uniunii și la frontierele sale externe; [AM 134]

1.3.4b.   Măsuri de monitorizare a apariției unor dăunători și boli cunoscute, precum și a unora necunoscute în prezent. [AM 135]

2.  Programe veterinare și fitosanitare anuale și multianuale

2.1.  Programele veterinare și fitosanitare anuale și multianuale pentru prevenirea, eradicarea, controlul și supravegherea bolilor animalelor și a zoonozelor enumerate în anexa III și a organismelor dăunătoare plantelor trebuie puse în aplicare în conformitate cu dispozițiile prevăzute în dreptul Uniunii relevant. [AM 136]

Condițiile pentru ca acțiunile să fie eligibile pentru finanțare sunt stabilite în programul de lucru menționat la articolul 16.

Programele sunt transmise Comisiei până la data de 31 mai a anului anterior perioadei de punere în aplicare stabilite inițial.

În urma prezentării unor rapoarte financiare intermediare de către beneficiari, Comisia poate, dacă este necesar, să modifice acordurile de grant pentru întreaga perioadă de eligibilitate.

Aceste programe ar trebui să reflecte noile realități produse de schimbările climatice și diversitatea acestora la nivel european; ele ar trebui, de asemenea, să contribuie la prevenirea eroziunii biodiversității europene. [AM 137]

2.2.  În cazul în care apariția sau evoluția uneia dintre bolile animalelor sau zoonozele enumerate în anexa III este susceptibilă să constituie o amenințare la adresa stării de sănătate a Uniunii și pentru a proteja Uniunea de introducerea uneia dintre respectivele boli sau zoonoze sau dacă este nevoie de măsuri de protecție pentru a veni în sprijinul stării de sănătate a plantelor din Uniune, statele membre pot include în programele lor naționale măsuri care urmează să fie puse în aplicare pe teritoriile unor țări terțe în cooperare cu autoritățile din țările respective. În aceleași condiții și pentru același obiectiv, finanțarea din partea Uniunii poate fi acordată direct autorităților competente din țări terțe.

2.3.  În ceea ce privește programele fitosanitare, finanțarea din partea Uniunii poate fi acordată statelor membre pentru următoarele măsuri:

(a)  anchetele desfășurate pe perioade date în vederea verificării cel puțin a prezenței oricărui organism dăunător de carantină pentru Uniune și a unor semne sau simptome ale organismelor dăunătoare care fac obiectul măsurilor menționate la articolul 29 din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau al măsurilor adoptate în temeiul articolului 30 alineatul (1) din respectivul regulament;

(b)  anchetele desfășurate pe perioade date în vederea verificării cel puțin a prezenței oricăror organisme dăunătoare, altele decât organismele dăunătoare menționate la litera (a), care ar putea reprezenta un risc emergent pentru Uniune, și a căror pătrundere sau răspândire ar putea avea un impact semnificativ pentru agricultura sau fondul forestier al Uniunii;

(c)  măsurile de prevenire a răspândirii, izolare sau eradicare a unui organism dăunător de carantină pentru Uniune, adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau în temeiul măsurilor Uniunii adoptate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din respectivul regulament; [AM 138]

(d)  măsurile de prevenire a răspândirii, izolare sau eradicare a unui organism dăunător, care nu figurează pe lista organismelor dăunătoare de carantină pentru Uniune, adoptate de autoritatea competentă a unui stat membru în temeiul articolului 29 din Regulamentul (UE) 2016/2031 și care pot fi calificate drept organisme dăunătoare de carantină pentru Uniune în conformitate cu criteriile menționate la articolul respectiv sau la articolul 30 alineatul (1) din respectivul regulament; [AM 139]

(e)  măsurile de protecție suplimentare luate împotriva răspândirii organismului dăunător, împotriva căruia au fost adoptate măsuri de către Uniune în temeiul articolului 28 alineatul (1) și al articolului 30 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/2031, altele decât măsurile de eradicare menționate la litera (c) de la prezentul punct și măsurile de izolare menționate la litera (d) menționate la literele (c) și (d) de la prezentul punct, în cazul în care aceste măsuri sunt esențiale pentru a proteja Uniunea împotriva răspândirii organismului dăunător și în alte zone; [AM 140]

(f)  măsurile menite să izoleze organismul dăunător, împotriva căruia au fost luate măsuri de izolare la nivelul Uniunii, în temeiul articolului 28 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/2031 sau al articolului 30 alineatul (3) din regulamentul respectiv, într-o zonă infestată din care organismul dăunător respectiv nu poate fi eradicat, în cazul în care respectivele măsuri sunt esențiale pentru a proteja Uniunea împotriva răspândirii organismului dăunător și în alte zone.

Programul de lucru menționat la articolul 16 stabilește lista organismelor dăunătoare plantelor care urmează să fie acoperite în cadrul acestor măsuri.

3.  Activități de sprijinire a îmbunătățirii tratamentului animalelor, inclusiv măsuri menite să asigure respectarea standardelor în materie de bun tratament al animalelor pe durata transportului. [AM 141]

4.  Laboratoarele de referință ale Uniunii Europene și centrele de referință ale Uniunii Europene, menționate la articolele 92, 95 și 97 din Regulamentul (UE) 2017/625.

5.  Programe de control coordonate și culegerea de informații și date, menționate la articolul 112 din Regulamentul (UE) 2017/625.

6.  Activități de prevenire a deșeurilor alimentare și de combatere a fraudelor din sectorul alimentar.

7.  Activități de sprijinire a producerii și producției agroecologice, a consumului sustenabil de alimente sustenabile , care nu provoacă daune mediului și biodiversității, precum și promovarea vânzărilor directe și a lanțurilor de aprovizionare scurte. [AM 142]

8.  Bazele de date și sistemele informatizate de gestionare a informațiilor necesare pentru punerea în aplicare eficace și eficientă a legislației legate de obiectivul specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) și având o valoare adăugată demonstrată pentru ansamblul Uniunii; aplicarea noilor tehnologii pentru a îmbunătăți trasabilitatea produselor, cum ar fi codurile QR de pe ambalajele produselor. [AM 143]

9.  Formarea personalului autorităților competente responsabil cu controalele oficiale și a altor părți implicate în gestionarea și/sau prevenirea unor boli ale animalelor sau a unor organisme dăunătoare plantelor, astfel cum sunt menționate la articolul 130 din Regulamentul (UE) 2017/625.

10.  Cheltuielile de deplasare, de cazare și de diurnă ale experților din statele membre care au fost numiți de Comisie să acorde asistență experților săi, astfel cum se prevede la articolul 116 alineatul (4) și la articolul 120 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 2017/625.

11.  Activități tehnice și științifice, inclusiv studii și activități de coordonare, necesare pentru a preveni apariția de dăunători și boli noi și necunoscute, a asigura punerea în aplicare corectă a normelor în domeniul legat de obiectivul specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) și adaptarea legislației respective la evoluțiile științifice, tehnologice și societale. [AM 144]

12.  Activități desfășurate de statele membre sau de organizațiile internaționale care își desfășoară activitatea cu scopul de a atinge obiectivul specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e) în sprijinul elaborării și punerii în aplicare a normelor aferente obiectivului respectiv.

13.  Proiecte organizate de către unul sau mai multe state membre, cu scopul de a îmbunătăți, prin utilizarea de tehnici și protocoale inovatoare, punerea în aplicare eficientă a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e).

14.  Sprijin acordat inițiativelor de informare și de sensibilizare ale Uniunii și ale statelor membre menite să asigure producerea și consumul îmbunătățit, conform și sustenabil de alimente, inclusiv activități de prevenire a risipei de alimente, prin care se contribuie la economia circulară, precum și de prevenire a fraudei în sectorul alimentar, în cadrul punerii în aplicare a normelor în ceea ce privește obiectivul specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (e). [AM 145]

15.  Măsuri întreprinse pentru a proteja sănătatea umană, a animalelor și a plantelor și bunăstarea animalelor, puse în aplicare în cazul animalelor, al produselor de origine animală, al plantelor și al produselor vegetale provenind din țări terțe care sosesc la o frontieră a Uniunii.

ANEXA II

Acțiuni eligibile de punere în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f)

Punerea în aplicare a politicilor Uniunii necesită informații statistice de înaltă calitate, comparabile și fiabile cu privire la situația economică, socială, teritorială și de mediu din Uniune. În plus, statisticile europene permit cetățenilor europeni să înțeleagă și să participe la procesul și la dezbaterea democratică despre prezentul și viitorul Uniunii.

Alături de Regulamentul (CE) nr. 223/2009 privind statisticile europene, programul oferă un cadru general pentru dezvoltarea, elaborarea și difuzarea de statistici europene în perioada 2021-2027. Statisticile europene sunt dezvoltate, elaborate și difuzate în conformitate cu cadrul respectiv și cu principiile Codului de bune practici al statisticilor europene prin intermediul cooperării strânse și coordonate din cadrul Sistemului Statistic European (SSE).

Statisticile europene dezvoltate, elaborate și difuzate în conformitate cu prezentul cadru contribuie la punerea în aplicare a politicilor Uniunii astfel cum se prevede în TFUE și se reflectă în continuare în cadrul priorităților strategice ale Comisiei.

În punerea în aplicare a obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) litera (f) se întreprind următoarele acțiuni:

Uniunea economică și monetară, globalizare și comerț

–  furnizarea de statistici de înaltă calitate care stau la baza procedurii aplicabile deficitelor excesive, Programului de sprijin pentru reforme și ciclului anual al Uniunii de monitorizare și orientare economică;

–  furnizarea și, acolo unde este necesar, consolidarea principalilor indicatori economici europeni (PIEE);

–  furnizarea de statistici și de orientări metodologice cu privire la tratamentul statistic al instrumentelor bugetare și de investiții în sprijinul convergenței economice, al stabilității financiare și al creării de locuri de muncă;

–  furnizarea de statistici în scopul resurselor proprii și al remunerațiilor și pensiilor personalului UE;

–  acțiuni de îmbunătățire a cuantificării schimburilor comerciale în domeniul bunurilor și serviciilor, a investițiilor străine directe, a lanțurilor valorice globale și a impactului globalizării asupra economiilor Uniunii. [AM 146]

Piața unică, inovarea și mediul digital

–  furnizarea de statistici de înaltă calitate și fiabile pentru piața unică, Planul de acțiune european în domeniul apărării și principalele domenii de inovare și cercetare;

–  furnizarea în timp util de statistici cuprinzătoare privind economia colaborativă și impactul digitalizării asupra întreprinderilor europene și asupra cetățenilor.

Dimensiunea socială a Europei

–  furnizarea în timp util de statistici de înaltă calitate și fiabile pentru a sprijini Pilonul european al drepturilor sociale și politica Uniunii în materie de competențe, inclusiv, dar nu numai, de statistici privind piața muncii, ocuparea forței de muncă, educația și formarea, veniturile, condițiile de viață, sărăcia, inegalitatea, protecția socială, munca nedeclarată și conturile satelit privind competențele; [AM 147]

–  furnizarea de statistici referitoare la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

–  îmbogățirea statisticilor privind migrația, în special cu privire la situația și integrarea migranților și necesitățile educaționale și nivelurile de calificare ale solicitanților de azil;

–  elaborarea de programe de recensământ al populației și al locuințelor și de statistici demografice modernizate pentru perioada de după 2021;

–  furnizarea de previziuni demografice și actualizări anuale ale acestora.

Dezvoltare durabilă, resurse naturale și mediu

–  monitorizarea progreselor în ceea ce privește realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD);

–  elaborarea de noi statistici pentru a sprijini strategia energetică, economia circulară și strategia privind materialele plastice;

–  furnizarea de statistici și indicatori de mediu esențiali, inclusiv privind deșeurile, apa, biodiversitatea, pădurile, utilizarea și ocuparea terenurilor, precum și de statistici legate de climă și de conturile economice de mediu;

–  furnizarea de statistici privind transportul de mărfuri și de călători pentru a sprijini politicile Uniunii și

–  elaborarea de noi indicatori pentru a monitoriza intermodalitatea și transferul modal către moduri de transport mai ecologice;

–  furnizarea în timp util de date relevante pentru acoperirea necesităților politicii agricole comune, ale politicii comune în domeniul pescuitului și ale politicilor privind mediul, siguranța alimentară și bunăstarea animalelor.

Coeziune economică, socială și teritorială

–  furnizarea în timp util de indicatori statistici cuprinzători privind regiunile, inclusiv regiunile ultraperiferice, orașele și zonele rurale ale Uniunii, pentru a monitoriza și a evalua eficacitatea politicilor de dezvoltare teritorială, precum și pentru a evalua impactul teritorial al politicilor sectoriale;

–  sprijinirea elaborării unor indicatori privind lupta împotriva spălării banilor și lupta împotriva finanțării terorismului; precum și elaborarea de statistici privind forțele de poliție și securitatea;

–  utilizarea din ce în ce mai mult a datelor geospațiale și integrarea sistematică, în toate domeniile de producție statistică, a gestionării informațiilor geospațiale.

O mai bună comunicare a statisticilor europene și promovarea lor drept sursă fiabilă în ceea ce privește lupta împotriva dezinformării online

–  promovarea sistematică a statisticilor europene drept o sursă fiabilă de probe și facilitarea recursului la acestea al verificatorilor veridicității informațiilor, al cercetătorilor și al autorităților publice în lupta împotriva dezinformării online;

–  facilitarea pentru utilizatori a accesului la statistici și a înțelegerii acestora, inclusiv prin intermediul unor vizualizări atractive și interactive, a unor servicii mai personalizate, precum date statistice la cerere și analize în sistem self-service;

–  dezvoltarea în continuare și monitorizarea cadrului pentru asigurarea calității statisticilor europene, inclusiv prin evaluări inter pares referitoare la respectarea de către statele membre a Codului de bune practici al statisticilor europene;

–  furnizarea accesului la microdate în scopuri de cercetare, respectând în același timp cele mai înalte standarde în ceea ce privește protecția datelor și confidențialitatea statistică.

Valorificarea beneficiilor aduse de revoluția datelor și trecerea la statistici inteligente fiabile

–  intensificarea exploatării de noi surse de date digitale și stabilirea fundamentelor unor statistici inteligente fiabile pentru producerea de noi statistici aproape în timp real cu ajutorul unor algoritmi de încredere;

–  dezvoltarea de noi abordări pentru utilizarea datelor deținute în sisteme private, prin adoptarea de calcule care păstrează confidențialitatea (privacy-preserving computation) și de metode de calcul securizat multipărți (secure multiparty computation);

–  promovarea cercetării și inovării de vârf în domeniul statisticilor oficiale, inclusiv prin utilizarea rețelelor colaborative, precum și furnizarea de programe europene de formare statistică.

Lărgirea parteneriatelor și cooperarea pe probleme statistice

–  consolidarea parteneriatului privind Sistemul Statistic European (SSE) și cooperarea cu Sistemul European al Băncilor Centrale;

–  promovarea parteneriatelor cu deținătorii de date din sectorul public și privat și cu sectorul tehnologic, pentru a facilita accesul la date în scopuri statistice, integrarea datelor provenite din surse multiple și utilizarea celor mai noi tehnologii;

–  consolidarea cooperării cu mediul academic și de cercetare, în special în ceea ce privește utilizarea de noi surse de date, a analizei datelor, precum și promovarea culturii statistice;

–  cooperarea cu organizațiile internaționale și cu țările terțe în beneficiul statisticilor globale oficiale.

ANEXA III

Lista cu boli ale animalelor și zoonoze

(1)  Pesta cabalină africană

(2)  Pesta porcină africană

(3)  Antrax

(4)  Gripa aviară (înalt patogenă)

(5)  Gripa aviară (slab patogenă)

(6)  Campilobacterioza

(7)  Pesta porcină clasică

(8)  Febra aftoasă

(9)  Pleuropneumonia contagioasă a caprelor

(10)  Morva

(11)  Infecție cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24)

(12)  Infecție cu Brucella abortus, B. melitensis și B. suis

(13)  Infecție cu virusul bolii hemoragice epizootice

(14)  Infecție cu virusul dermatozei nodulare virotice

(15)  Infecție cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonie contagioasă bovină)

(16)  Infecție cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae și M. tuberculosis)

(17)  Infecție cu virusul bolii de Newcastle

(18)  Infecție cu virusul pestei micilor rumegătoare

(19)  Infecție cu virusul rabic

(20)  Infecție cu virusul febrei Văii de Rift

(21)  Infecție cu virusul pestei bovine

(22)  Infecție cu serotipurile zoonotice de Salmonella

(23)  Infestare cu Echinococcus spp

(24)  Listerioză

(25)  Variolă ovină și variolă caprină

(26)  Encefalopatii spongiforme transmisibile

(27)  Trichineloză

(28)  Encefalomielita ecvină venezueleană

(29)  E. coli verotoxigenă

Lista cu boli ale animalelor și zoonoze cuprinde:

(a)  lista de boli elaborată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/429, partea 1 capitolul 2;

(b)  salmonella, zoonozele și agenții zoonotici care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 2160/20013 și a Directivei 2003/99/CE(62);

(c)  encefalopatii spongiforme transmisibile. [AM 148]

ANEXA IV

INDICATORI

Obiectiv

Indicator

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (i)

1 - Numărul de noi plângeri și de cazuri de neconformitate în domeniul liberei circulații a bunurilor și serviciilor și al legislației Legislația Uniunii privind achizițiile publice.

2 - Indicele de restrictivitate a schimburilor de servicii.

3 - Numărul de vizite pe portalul „Europa ta”.

4 - Numărul de campanii comune de supraveghere a pieței.

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a) punctul (ii)

1 - Numărul de noi plângeri și de cazuri de neconformitate în domeniul liberei circulații a bunurilor și serviciilor și al vânzărilor online.

2 - Numărul de campanii comune de supraveghere a pieței și de sensibilizare privind siguranța produselor.

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b)

1 - Numărul de IMM-uri care beneficiază de sprijin din partea programului și a rețelei.

2 - Numărul de întreprinderi sprijinite care au încheiat parteneriate de afaceri.

2a - Numărul de antreprenori care beneficiază de programe de mentorat și de mobilitate.

2b - Reducerea timpului și a costurilor de înființare a unui IMM.

2c - Numărul de rețele de întreprinderi create față de baza de referință.

2d - Numărul de state membre care apelează la testul IMM.

2e - Creșterea semnificativă a numărului statelor membre în care există un ghișeu unic pentru înființarea de noi întreprinderi.

2f - Creșterea proporției IMM-urilor care exportă și creșterea proporției IMM-urilor care exportă în afara Uniunii, în comparație cu baza de referință.

2g - Creșterea semnificativă a numărului de state membre care pun în aplicare soluții antreprenoriale având ca țintă antreprenorii potențiali, antreprenorii tineri, antreprenorii noi și antreprenorii din rândul femeilor, precum și alte grupuri-țintă specifice, în comparație cu baza de referință.

2h - Creșterea proporției de cetățeni ai Uniunii care ar dori să desfășoare o activitate independentă, în comparație cu baza de referință.

2i - Performanțele IMM-urilor în materie de sustenabilitate care să fie măsurate printre altele cu ajutorul ponderii IMM-urilor din Uniune care dezvoltă produse sustenabile din economia albastră și verde1a și prin progresele în eficiența resurselor (care se pot referi la consumul de energie, materiale sau apă, reciclare etc.) față de baza de referință.

*toți indicatorii vor fi comparați cu situația actuală din 2018.

__________________

1a Produsele și serviciile „verzi” sunt acelea a căror funcție predominantă este de a reduce riscul de mediu și de a minimiza poluarea și utilizarea resurselor. De asemenea, sunt incluse produsele cu caracteristici de mediu (proiectate în manieră ecologică, care poartă eticheta ecologică, produse în mod ecologic, cu un important conținut de material reciclat). Sursă: Flash Eurobarometru 342, „IMM-urile, eficiența resurselor și piețele ecologice”.

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (c)

(i)  

(ii)  

1 - Ponderea standardelor europene puse în aplicare ca standarde naționale de către statele membre, exprimată ca număr total de standarde europene active.

2 - Procentul de standarde internaționale în materie de raportare financiară și audit aprobate de Uniune.

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (d)

(i)  

(ii)  

1 - Indicele situației consumatorilor.

2 - Numărul documentelor de luare de poziție și al răspunsurilor primite de la beneficiari la consultările publice în domeniul serviciilor financiare.

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (e)

1 - Numărul programelor veterinare și fitosanitare puse în aplicare cu succes la nivel național.

2 - Numărul situațiilor de urgență cauzate de dăunători soluționate cu succes;

3 - Numărul situațiilor de urgență cauzate de boli soluționate cu succes.

Obiective prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (f)

1- Impactul statisticilor publicate pe internet: numărul menționărilor pe web și al avizelor pozitive/negative.

[AM 149]

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 40.
(2) JO C 86, 7.3.2019, p. 259.
(3)JO C 62, 15.2.2019, p. 40.
(4)JO C 86, 7.3.2019, p. 259.
(5) Poziția Parlamentului European din 12 februarie 2019.
(6) Regulamentul (UE) nr. 99/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind programul statistic european pentru perioada 2013-2017 (JO L 39, 9.2.2013, p. 12).
(7) Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).
(8)Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).
(9) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
(10) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).
(11) Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(12) COM(2018)0439 final.
(13) Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 - 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 33).
(14) Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).
(15)Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).
(16)Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).
(17)Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(18)Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
(19) Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).
(20) 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).
(21)Regulamentul (UE) 2017/826 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a unor activități specifice care favorizează creșterea gradului de implicare a consumatorilor și a altor utilizatori finali de servicii financiare în procesul de elaborare a politicilor Uniunii în domeniul serviciilor financiare pentru perioada 2017-2020 (JO L 129, 19.5.2017, p. 17).
(22) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(23)Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind statisticile europene și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1101/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene, a Regulamentului (CE) nr. 322/97 al Consiliului privind statisticile comunitare și a Deciziei 89/382/CEE, Euratom a Consiliului de constituire a Comitetului pentru programele statistice ale Comunităților Europene (JO L 87, 31.3.2009, p. 164).
(24)JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(25)JO L 90, 28.3.2006, p. 2.
(26)COM(2010)0700.
(27)COM(2017)0623.
(28)COM(2018)0442.
(29)COM(2018)0443.
(30)COM(2018)0372.
(31)COM(2018)0439.
(32)COM(2018)0447.
(33)COM(2018)0435.
(34)COM(2018)0434.
(35)COM(2018)0375.
(36)COM(2018)0367.
(37)COM(2018)0322, articolul 10.
(38)COM(2018)0382.
(39)COM(2018)0393.
(40)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(41)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(42)Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) ( JO L 84, 31.3.2016, p. 1).
(43)Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonellei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară (JO L 325, 12.12.2003, p. 1).
(44)Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (JO L 147, 31.5.2001, p. 1).
(45)Decizia 2013/755/UE a Consiliului din 25 noiembrie 2013 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană ( „Decizia de asociere peste mări” ) (JO L 344, 19.12.2013, p. 1).
(46)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului, JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(47)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.95, p. 1).
(48)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292,15.11.96, p. 2).
(49)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(50)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(51)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(52)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(53)Regulamentul (UE) nr. 254/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 privind un program multianual privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1926/2006/CE (JO L 84, 20.3.2014, p. 42).
(54)Regulamentul (UE) nr. 258/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a unui program al Uniunii de sprijinire a activităților specifice din domeniul raportării financiare și al auditului pentru perioada 2014-2020 și de abrogare a Deciziei nr. 716/2009/CE (JO L 105, 8.4.2014, p. 1).
(55)Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE și 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 și (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE și 2009/470/CE ale Consiliului (JO L 189, 27.6.2014, p. 1).
(56)[a se adăuga]
(57)COM(2017)0795.
(58)Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1).
(59)Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 031, 1.2.2002, p. 1).
(60) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(61)Regulamentul (UE) 2016/2031 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2016 privind măsurile de protecție împotriva organismelor dăunătoare plantelor, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 228/2013, (UE) nr. 652/2014 și (UE) nr. 1143/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivelor 69/464/CEE, 74/647/CEE, 93/85/CEE, 98/57/CE, 2000/29/CE, 2006/91/CE și 2007/33/CE ale Consiliului (JO L 317, 23.11.2016, p. 4).
(62) Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (JO L 325, 12.12.2003, p. 31).


TVA: sistemul definitiv pentru impozitarea comerțului dintre statele membre *
PDF 208kWORD 64k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește introducerea măsurilor tehnice detaliate privind funcționarea sistemului definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre (COM(2018)0329 – C8-0317/2018 – 2018/0164(CNS))
P8_TA(2019)0074A8-0028/2019

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0329),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0317/2018),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0028/2019),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Atunci când Consiliul a adoptat, în 1967, sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) prin intermediul Directivelor 62/227/CEE1 și 67/228/CEE2 ale Consiliului, s-a luat un angajament pentru stabilirea unui sistem definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre Statele care să funcționeze similar unui sistem care ar funcționa într-un singur stat membru. Deoarece condițiile politice și tehnice nu erau propice unui astfel de sistem, atunci când frontierele fiscale dintre statele membre au fost eliminate, până la sfârșitul anului 1992, a fost adoptat un regim de TVA tranzitoriu. Directiva 2006/112/CE3 a Consiliului, care este în prezent în vigoare, prevede că aceste norme tranzitorii trebuie înlocuite cu un regim definitiv care se bazează, în principiu, pe impozitarea în statul membru de origine a livrărilor de bunuri sau a prestărilor de servicii.
(1)  Atunci când Consiliul a adoptat, în 1967, sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) prin intermediul Directivelor 67/227/CEE1 și 67/228/CEE2 ale Consiliului, s-a luat un angajament pentru stabilirea unui sistem definitiv de TVA pentru impozitarea comerțului dintre statele membre Statele care să funcționeze similar unui sistem care ar funcționa într-un singur stat membru. Deoarece condițiile politice și tehnice nu erau propice unui astfel de sistem, atunci când frontierele fiscale dintre statele membre au fost eliminate, până la sfârșitul anului 1992, a fost adoptat un regim de TVA tranzitoriu. Directiva 2006/112/CE3 a Consiliului, care este în prezent în vigoare, prevede că aceste norme tranzitorii trebuie înlocuite cu un regim definitiv care se bazează, în principiu, pe impozitarea în statul membru de origine a livrărilor de bunuri sau a prestărilor de servicii. Cu toate acestea, normele tranzitorii respective se află în vigoare de mai multe decenii, fapt care a condus la un sistem de TVA tranzitoriu complex, vulnerabil în fața fraudelor transfrontaliere în materie de TVA în interiorul Uniunii. Aceste norme tranzitorii au numeroase deficiențe, care conduc la un sistem de TVA nici pe deplin eficient, nici compatibil cu cerințele unei adevărate piețe unice. Vulnerabilitățile sistemului tranzitoriu de TVA au devenit evidente deja după câțiva ani de la introducerea acestuia. De atunci, au fost adoptate o serie de măsuri legislative (îmbunătățirea cooperării administrative, reducerea termenelor pentru declarațiile recapitulative, taxarea inversă sectorială) și fără caracter legislativ. Totuși, recentele studii privind deficitul de încasare a TVA demonstrează că sumele de TVA necolectate sunt în continuare enorme. Prezenta propunere legislativă este prima de acest gen de la introducerea în 1992 a actualelor norme în materie de TVA și are ca obiectiv combaterea premiselor înșiși ale fraudei transfrontaliere. În Comunicarea sa din 28 octombrie 2015, intitulată „Ameliorarea pieței unice: mai multe oportunități pentru cetățeni și pentru întreprinderi”, Comisia a identificat complexitatea normelor actuale privind TVA ca fiind unul dintre principalele obstacole în calea finalizării pieței unice. În același timp, a crescut deficitul de încasare a TVA, definit ca diferența dintre valoarea veniturilor din TVA colectate efectiv și valoarea teoretică a veniturilor care se preconizează a fi colectate, acest deficit atingând în 2015 suma de 151,5 miliarde EUR în UE-28. Acest lucru demonstrează că este necesar să se reformeze urgent și din temelii sistemul de TVA în direcția unui regim definitiv de TVA, pentru a facilita și simplifica comerțul transfrontalier din interiorul Uniunii și pentru a face ca sistemul să devină mai puțin susceptibil la fraude.
__________________
__________________
1 Prima Directivă 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (JO 71, 14.4.1967, p. 1301).
1 Prima Directivă 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri (JO 71, 14.4.1967, p. 1301).
2 doua Directivă 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Structura și procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată (JO 71, 14.4.1967, p. 1303).
2 doua Directivă 67/228/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — Structura și procedurile de aplicare a sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată (JO 71, 14.4.1967, p. 1303).
3 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).
3 Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 1 a (nou)
(1a)  De asemenea, în trecut, Comisia a susținut întotdeauna, cu sprijinul Parlamentului European, că un sistem de TVA bazat pe impozitarea la origine constituie metoda optimă pentru reducerea susceptibilității la fraudă a sistemului de TVA din UE, fiind și mai coerent cu o bună funcționare a pieței interne. Inițiativa de față se bazează, însă, pe metoda privilegiată de către statele membre de impozitare la destinație, deoarece permite un anumit grad de flexibilitate în stabilirea de către statele membre a cotelor de TVA.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Consiliul, susținut de Parlamentul European1 și de Comitetul Economic și Social2, a confirmat faptul că un sistem bazat pe impozitarea în statul membru de origine nu este realizabil și a invitat Comisia să demareze lucrări de ordin tehnic aprofundate și un dialog amplu cu statele membre pentru a examina în detaliu diferite moduri posibile de a pune în aplicare principiul impozitării la destinație3.
(2)  Consiliul, susținut de Parlamentul European1 și de Comitetul Economic și Social2, a confirmat faptul că un sistem bazat pe impozitarea în statul membru de origine nu este realizabil și a invitat Comisia să demareze lucrări de ordin tehnic aprofundate și un dialog amplu cu statele membre pentru a examina în detaliu diferite moduri posibile de a pune în aplicare principiul impozitării la destinație3, pentru a se asigura impozitarea bunurilor transportate dintr-un stat membru în altul de parcă acestea ar fi furnizate și cumpărate într-un singur stat membru. Crearea unui spațiu unic pentru TVA în UE este esențială pentru reducerea costurilor de conformitate suportate de întreprinderile care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, în special de IMM-uri, pentru reducerea riscurilor de fraudă transfrontalieră în domeniul TVA și pentru simplificarea procedurilor legate de TVA. Sistemul definitiv de TVA va consolida piața unică și va crea condiții mai bune pentru comerțul transfrontalier. Acesta ar trebui să includă modificările necesare determinate de evoluțiile tehnologice și de digitalizare. În prezenta directivă sunt stabilite măsurile tehnice pentru punerea în practică a așa-numitelor „pietre de temelie” prevăzute de Comisie în propunerea sa din 18 ianuarie 20183a. Statele membre ar trebui, așadar, să adopte decizii cu privire la „pietrele de temelie” menționate, pentru a pune în aplicare fără întârziere prezenta directivă.
__________________
__________________
1 Rezoluția Parlamentului European din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată [P7_TA(2011)0436], http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&language=RO&reference=P7-TA-2011-0436
1 Rezoluția Parlamentului European din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată [P7_TA(2011)0436], http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&language=RO&reference=P7-TA-2011-0436
2 Avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2011 privind „Cartea verde privind viitorul taxei pe valoarea adăugată - Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient”, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52011AE1168
2 Avizul Comitetului Economic și Social European din 14 iulie 2011 privind „Cartea verde privind viitorul taxei pe valoarea adăugată - Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient”, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52011AE1168
3 Concluziile Consiliului privind viitorul taxei pe valoarea adăugată - cea de a 3167-a reuniune a Consiliului Afaceri Economice și Financiare, Bruxelles, 15 mai 2012 (a se vedea în special punctul B.4), http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/130257.pdf
3 Concluziile Consiliului privind viitorul taxei pe valoarea adăugată - cea de a 3167-a reuniune a Consiliului Afaceri Economice și Financiare, Bruxelles, 15 mai 2012 (a se vedea în special punctul B.4), http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/130257.pdf
3a Propunere de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată, COM(2018)0020, 2018/0005(CNS).
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 3
(3)  Comisia, în Planul său de acțiune privind TVA1, stabilește modificările aduse sistemului TVA care ar fi necesare pentru a dezvolta un astfel de sistem bazat pe impozitarea la destinație pentru comerțul în interiorul Uniunii prin impozitarea livrărilor transfrontaliere. Consiliul a reafirmat ulterior concluziile planului de acțiune respectiv și a afirmat printre altele că, în opinia sa, principiul impozitării în statul membru de origine prevăzut pentru sistemul definitiv de TVA ar trebui înlocuit cu principiul impozitării în statul membru de destinație2.
(3)  Comisia, în Planul său de acțiune privind TVA1, stabilește modificările aduse sistemului TVA care ar fi necesare pentru a dezvolta un astfel de sistem bazat pe impozitarea la destinație pentru comerțul în interiorul Uniunii prin impozitarea livrărilor transfrontaliere. Consiliul a reafirmat ulterior concluziile planului de acțiune respectiv și a afirmat printre altele că, în opinia sa, principiul impozitării în statul membru de origine prevăzut pentru sistemul definitiv de TVA ar trebui înlocuit cu principiul impozitării în statul membru de destinație2. Modificarea respectivă ar trebui să contribuie la reducerea fraudelor transfrontaliere în domeniul TVA cu o sumă estimată de 50 de miliarde EUR anual.
__________________
__________________
1 Planul de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei [COM(2016)0148 din 7.4.2016].
1 Planul de acțiune privind TVA – Către un spațiu unic pentru TVA în UE – Momentul deciziei [COM(2016)0148 din 7.4.2016].
2 se vedea: http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/05/25-conclusions-vat-action-plan/
2 A se vedea: http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2016/05/25-conclusions-vat-action-plan/
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 4 a (nou)
(4a)   Pentru a garanta o cooperare eficientă între statele membre, Comisia ar trebui să asigure un sistem transparent, îndeosebi prin publicarea obligatorie o dată pe an a fraudelor comise în fiecare stat membru. Transparența este importantă și pentru a se putea estima amploarea fraudelor, a se sensibiliza publicul larg și a se exercita presiuni asupra statelor membre.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 5 a (nou)
(5a)   Trebuie să se acorde o atenție deosebită pozițiilor adoptate de Parlamentul European în Rezoluția sa legislativă din 3 octombrie 2018 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește armonizarea și simplificarea anumitor norme din sistemul taxei pe valoarea adăugată și introducerea sistemului definitiv de impozitare a comerțului dintre statele membre [COM(2017)0569 – C8-0363/2017 – 2017/0251(CNS)], în propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce privește cotele taxei pe valoarea adăugată [COM(2018)0020 – C8-0023/2018 – 2018/0005(CNS)] și în Rezoluția sa legislativă din 3 iulie 2018 referitoare la propunerea modificată de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 904/2010 privind măsuri de consolidare a cooperării administrative în domeniul taxei pe valoarea adăugată [COM(2017)0706 – C8-0441/2017 – 2017/0248(CNS)].
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 13
(13)  Norma generală privind livrările de bunuri, inclusiv livrările de bunuri în interiorul Uniunii și prestarea de servicii, ar trebui să fie aceea că furnizorul este obligat la plata TVA.
(13)  Norma generală privind livrările de bunuri, inclusiv livrările de bunuri în interiorul Uniunii și prestarea de servicii, ar trebui să fie aceea că furnizorul este obligat la plata TVA. Aceste principii noi le vor permite statelor membre să lupte mai eficient împotriva fraudelor în domeniul TVA, în special a fraudelor intracomunitare cu firme fantomă, estimate la cel puțin 50 de miliarde EUR pe an.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 14 a (nou)
(14a)   Trebuie instituite criterii stricte, care să fie aplicate în mod armonizat de către toate statele membre, pentru a identifica întreprinderile care pot beneficia de statutul de persoană impozabilă atestată și trebuie stabilite norme și dispoziții comune care să conducă la aplicarea de amenzi și sancțiuni persoanelor care nu le respectă.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 14 b (nou)
(14b)   Comisia ar trebui să aibă responsabilitatea de a prezenta orientări suplimentare și de a verifica aplicarea adecvată de către statele membre a unor astfel de criterii armonizate în întreaga Uniune.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Considerentul 15
(15)  Normele privind aplicarea temporară a mecanismului de taxare inversă pentru bunurile mobile ar trebui revizuite pentru a asigura coerența lor cu introducerea noilor norme privind persoana obligată la plata TVA pentru livrările de bunuri în interiorul Uniunii.
(15)  Normele privind aplicarea temporară a mecanismului de taxare inversă pentru bunurile mobile ar trebui revizuite pentru a asigura coerența lor cu introducerea noilor norme privind persoana obligată la plata TVA pentru livrările de bunuri în interiorul Uniunii. Odată cu punerea în aplicare a prezentei directive, mecanismul temporar de taxare inversă ar putea să nu mai fie necesar. Prin urmare, Comisia ar trebui să analizeze în timp util dacă este nevoie să se revoce propunerea privind aplicarea temporară a mecanismului de taxare inversă.
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Considerentul 23
(23)  În vederea asigurării coerenței obligațiilor de raportare în materie de TVA pentru întreprinderile mari, frecvența depunerii declarațiilor TVA în cadrul acestui regim special ar trebui revizuită prin adăugarea dispoziției că persoanele impozabile care fac uz de acest regim prezintă lunar declarații TVA în cadrul regimului, în cazul în care cifra lor de afaceri anuală în Uniune depășește 2 500 000 EUR.
(23)  În vederea asigurării coerenței obligațiilor de raportare în materie de TVA pentru întreprinderile mari, frecvența depunerii declarațiilor TVA în cadrul acestui regim special ar trebui revizuită prin adăugarea dispoziției că persoanele impozabile care fac uz de acest regim prezintă lunar declarații TVA în cadrul regimului, în cazul în care cifra lor de afaceri anuală de TVA în Uniune depășește 2 500 000 EUR.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Considerentul 25 a (nou)
(25a)   Pe lângă pierderile economice aduse persoanelor impozabile care respectă legea, nivelul înalt al nerespectării dispozițiilor respective amenință, de asemenea, coerența și coeziunea sistemului fiscal și creează un sentiment general de inechitate provocată de denaturarea concurenței. Un sistem eficient și ușor de înțeles este esențial pentru generarea de venituri publice și pentru aderarea la acesta atât de către cetățeni, cât și de către întreprinderi.
Amendamentul 13
Propunere de directivă
Considerentul 26 a (nou)
(26a)   Datele statistice arată că infractorii profită de deficiențele sistemului și urmăresc evoluția economiei, precum și creșterea dinamică a cererii pentru anumite bunuri. Prin urmare, trebuie instituit un sistem suficient de dinamic pentru a face față practicilor nocive și pentru a reduce atât nivelul nerespectării premeditate (fraude), cât și nivelul nerespectării neintenționate.
Amendamentul 14
Propunere de directivă
Considerentul 26 b (nou)
(26b)   Pentru a facilita comerțul și a spori securitatea juridică în cadrul pieței unice, Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui să creeze un portal internet cuprinzător și accesibil publicului larg pentru informarea agenților economici cu privire la sistemul de TVA din Uniune, cu un accent deosebit pe nevoile IMM-urilor care desfășoară activități comerciale transfrontaliere în interiorul Uniunii. Acest portal multilingv ar trebui să ofere acces rapid la informații actualizate și exacte referitoare la punerea în aplicare a sistemului de TVA în diferite state membre și, în special, la cotele TVA corecte aplicabile diferitelor bunuri și servicii în diferite state membre, precum și referitoare la condițiile pentru cota zero. Un astfel de portal ar putea contribui, de asemenea, la soluționarea actualului deficit de încasare a TVA.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Considerentul 26 c (nou)
(26c)   Ghișeul unic este nucleul noului sistem bazat pe impozitarea la destinație, fără de care complexitatea sistemului de TVA și sarcina administrativă ar crește semnificativ. Pentru a garanta interoperabilitatea, ușurința utilizării și viitoarea invulnerabilitate la fraude, ghișeele unice pentru întreprinderi ar trebui să utilizeze un sistem informatic transfrontalier armonizat, bazat pe standarde comune, care să permită extragerea și introducerea în mod automat a datelor, de exemplu prin utilizarea unor formulare-tip unitare.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Considerentul 28
(28)  Ca urmare a introducerii livrărilor de bunuri în interiorul Uniunii ca și concept nou, este oportun să se înlocuiască termenul „Comunitate” cu „Uniune”, pentru a asigura o utilizare actualizată și coerentă a termenului.
(28)  Ca urmare a introducerii livrărilor de bunuri în interiorul Uniunii ca un concept nou, este oportun să se înlocuiască termenul „Comunitate” cu „Uniune” în tot cuprinsul directivei, pentru a asigura o utilizare actualizată și coerentă a termenului.
Amendamentul 17
Propunere de directivă
Considerentul 30 a (nou)
(30a)  Măsurile legislative menite să reformeze regimul de TVA, să combată frauda în materie de TVA și să reducă deficitul de încasare a TVA se pot solda cu succes numai dacă administrațiile fiscale ale statelor membre cooperează mai strâns în spiritul încrederii reciproce și fac schimb de informații pertinente care să le permită să-și îndeplinească atribuțiile.
Amendamentul 18
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 8
(4a)  Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 8
„Articolul 8
În cazul în care Comisia consideră că dispozițiile prevăzute la articolele 6 și 7 nu mai sunt justificate, în special în ceea ce privește concurența loială sau resursele proprii, prezintă Consiliului propuneri în consecință.
În cazul în care consideră că dispozițiile prevăzute la articolele 6 și 7 nu mai sunt justificate, în special în ceea ce privește concurența loială sau resursele proprii, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului propuneri în consecință.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 1 – paragraful 3
În cazul în care solicitantul este o persoană impozabilă căreia i-a fost acordat statutul de operator economic autorizat în scopuri vamale, se consideră că criteriile de la alineatul (2) au fost îndeplinite.
În cazul în care solicitantul este o persoană impozabilă căreia i-a fost acordat statutul de operator economic autorizat în scopuri vamale, se consideră că criteriile de la alineatul (2) au fost îndeplinite în sensul prezentei directive.
Amendamentul 20
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 1 – alineatul 2 – litera aa (nouă)
(aa)   absența unui cazier conținând infracțiuni grave legate de activitatea economică a solicitantului, cum ar fi următoarele infracțiuni, însă fără a se limita la acestea:
(i)  spălarea de bani;
(ii)  evaziunea fiscală și frauda fiscală;
(iii)  utilizarea abuzivă a fondurilor și a programelor Uniunii;
(iv)  faliment sau insolvență frauduloasă;
(v)  fraudă în domeniul asigurărilor sau alt tip de fraudă financiară;
(vi)  dare de mită și/sau corupție;
(vii)  infracțiuni informatice;
(viii)  participarea la un grup infracțional organizat;
(ix)  încălcări ale legislației în domeniul concurenței;
(x)  implicarea directă sau indirectă în activități teroriste;
Amendamentul 21
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 2 – litera c
(c)  probarea solvabilității financiare a solicitantului, care se consideră că a fost dovedită fie dacă solicitantul are o situație financiară bună care îi permite să își îndeplinească angajamentele, ținând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză, fie prin prezentarea de garanții furnizate de un asigurător, de alte instituții financiare sau de alte părți terțe fiabile din punct de vedere economic.
(c)  probarea solvabilității financiare a solicitantului pe parcursul ultimilor trei ani, care se consideră că a fost dovedită fie dacă solicitantul are o situație financiară bună care îi permite să își îndeplinească angajamentele, ținând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză, fie prin prezentarea de garanții furnizate de un asigurător, de alte instituții financiare sau de alte părți terțe fiabile din punct de vedere economic. Solicitantul trebuie să dețină un cont bancar la o instituție financiară cu sediul în Uniune.
Amendamentul 22
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 2 a (nou)
2a.   Pentru a asigura o interpretare armonizată în ceea ce privește acordarea statutului de persoană impozabilă atestată, Comisia adoptă, printr-un act de punere în aplicare, orientări suplimentare pentru statele membre cu privire la evaluarea acestor criterii, care sunt valabile în întreaga Uniune. Primul act de punere în aplicare se adoptă în termen de cel mult o lună de la intrarea în vigoare a prezentei directive.
Amendamentul 23
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 3 a (nou)
3a.   Pentru a încuraja depunerea cererilor pentru statutul de persoană impozabilă atestată, Comisia introduce o procedură adaptată pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Amendamentul 24
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 4 – paragraful 1
O persoană impozabilă care solicită statutul de persoană impozabilă atestată furnizează toate informațiile solicitate de autoritățile fiscale pentru a le permite acestora să ia o decizie.
O persoană impozabilă care solicită statutul de persoană impozabilă atestată furnizează toate informațiile pertinente solicitate de autoritățile fiscale pentru a le permite acestora să ia o decizie. Autoritățile fiscale prelucrează cererile fără întârziere, iar în ceea ce privește prezentarea informațiilor, acestea respectă criterii armonizate pentru toate statele membre.
Amendamentul 25
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 4 a (nou)
4a.   În cazul în care se acordă statutul de persoană impozabilă atestată, informațiile respective sunt puse la dispoziție prin intermediul Sistemului de schimb de informații privind TVA. Modificările aduse statutului respectiv sunt actualizate fără întârziere în sistem.
Amendamentul 26
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 5
5.  În cazul în care cererea este refuzată, motivele refuzului sunt comunicate solicitantului de către autoritățile fiscale odată cu decizia. Statele membre se asigură că solicitantul are dreptul de a contesta orice decizie de refuzare a unei cereri.
5.  În cazul în care cererea este refuzată, motivele refuzului sunt comunicate fără întârziere solicitantului de către autoritățile fiscale odată cu decizia, care conține o prezentare clară a motivelor refuzului. Statele membre se asigură că solicitantul are dreptul de a contesta, într-o perioadă de timp rezonabilă, orice decizie de refuzare a unei cereri.
Amendamentul 27
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 5 a (nou)
5a.   În cazul în care solicitarea este refuzată, decizia respectivă, precum și motivele refuzului sunt aduse la cunoștința autorităților fiscale ale celorlalte state membre.
Amendamentul 28
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 6
6.  Persoana impozabilă care a primit statutul de persoană impozabilă atestată informează autoritățile fiscale, fără întârziere, în legătură cu orice factor care apare după ce a fost luată decizia și care ar putea afecta sau influența deținerea în continuare a statutului respectiv. Statutul fiscal este retras de autoritățile fiscale în cazul în care criteriile stabilite la alineatul (2) nu mai sunt îndeplinite.
6.  Persoana impozabilă care a primit statutul de persoană impozabilă atestată informează autoritățile fiscale, în termen de o lună, în legătură cu orice factor care apare după ce a fost luată decizia și care ar putea afecta sau influența deținerea în continuare a statutului respectiv. Statutul fiscal este retras de autoritățile fiscale în cazul în care criteriile stabilite la alineatul (2) nu mai sunt îndeplinite. Autoritățile fiscale ale statelor membre care au acordat statutul de persoană impozabilă atestată revizuiesc această decizie, cel puțin o dată la doi ani, pentru a se asigura că sunt îndeplinite în continuare condițiile. Dacă persoana impozabilă nu a informat autoritățile fiscale cu privire la un eventual factor care îi poate afecta statutul de persoană impozabilă atestată, astfel cum se prevede în actul de punere în aplicare, sau dacă a ascuns aceste informații în mod intenționat, persoanei impozabile în cauză i se aplică sancțiuni proporționale, eficiente și disuasive, inclusiv retragerea statutului de persoană impozabilă atestată.
Amendamentul 29
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 6 a (nou)
6a.   O persoană impozabilă căreia i s-a refuzat acordarea statutului de persoană impozabilă atestată sau care a informat din proprie inițiativă autoritatea fiscală că nu mai îndeplinește criteriile stabilite la alineatul (2) poate să solicite din nou statutul de persoană impozabilă atestată cel devreme după șase luni de la data refuzului sau retragerii respectivului statut, cu condiția să fie îndeplinite toate criteriile aplicabile.
Amendamentul 30
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 6 b (nou)
6b.   Comisia adoptă orientări corespunzătoare prin care să se asigure existența unor standarde uniforme pentru monitorizarea eligibilității continue pentru statutul de persoană impozabilă atestată și pentru retragerea statutului fiscal respectiv în interiorul statelor membre și între acestea.
Amendamentul 31
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 6 c (nou)
6c.   În cazul în care în ultimii trei ani solicitantului i s-a refuzat acordarea statutului de operator economic autorizat în conformitate cu Codul vamal al Uniunii, acestuia nu i se acordă statutul de persoană impozabilă atestată.
Amendamentul 32
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7
Directiva 2006/112/CE
Articolul 13a – alineatul 7
7.  Statutul unei persoane impozabile atestate într-un stat membru este recunoscut de autoritățile fiscale ale tuturor statelor membre.
7.  Statutul unei persoane impozabile atestate într-un stat membru este recunoscut de autoritățile fiscale ale tuturor statelor membre. În cazul litigiilor fiscale interne în materie de TVA dintre un contribuabil și autoritatea fiscală națională se vor aplica în continuare mecanismele naționale;
Amendamentul 33
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 56 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 145 – alineatul 1
(56a)  La articolul 145, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„1. Comisia prezintă Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri pentru delimitarea sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolele 143 și 144 și de stabilire a normele de punere în aplicare a scutirilor respective.
„1. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri pentru delimitarea sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolele 143 și 144 și de stabilire a normele de punere în aplicare a scutirilor respective.
Amendamentul 34
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 59 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 150 – alineatul 1
(59a)  La articolul 150, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„1. Comisia prezintă Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri de delimitare a sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 și de stabilire a normelor de punere în aplicare a scutirilor respective.
„1. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri de delimitare a sferei de aplicare a scutirilor prevăzute la articolul 148 și de stabilire a normelor de punere în aplicare a scutirilor respective.
Amendamentul 35
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 68 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 166
(68a)  Articolul 166 se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 166
Articolul 166
„Comisia prezintă Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri privind regimuri comune de aplicare a TVA în cazul operațiunilor prevăzute la secțiunile 1 și 2.”
„Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, după caz și de îndată ce este posibil, propuneri privind regimuri comune de aplicare a TVA în cazul operațiunilor prevăzute la secțiunile 1 și 2.
Amendamentul 36
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 123 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 293 – alineatul 1 – partea introductivă
(123a)  La articolul 293 paragraful (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:
„Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum și, după caz și luând în seamă necesitatea de a asigura convergența pe termen lung a reglementărilor naționale, propuneri cu privire la următoarele puncte:”
„Din patru în patru ani, de la adoptarea prezentei directive, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului capitol, precum și, după caz și luând în seamă necesitatea de a asigura convergența pe termen lung a reglementărilor naționale, propuneri cu privire la următoarele puncte:”
Amendamentul 37
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 166 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 395 – alineatul 3
(166a)  La articolul 395, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
„3. În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecții din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecțiile sale.”
„3. În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecții din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecțiile sale.”
Amendamentul 38
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 166 b (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 396 – alineatul 3
(166b)  La articolul 396, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
„3. În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecții din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecțiile sale.”
„3. În termen de trei luni de la transmiterea notificării prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului fie o propunere corespunzătoare, fie, în cazul în care cererea privind derogarea ridică obiecții din partea sa, o comunicare în care sunt expuse obiecțiile sale.”
Amendamentul 39
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 169 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 404 a (nou)
(169a)  După articolul 404 se inserează următorul articol nou:
„Articolul 404a
În termen de patru ani de la adoptarea Directivei (UE) .../... a Consiliului* +, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, pe baza informațiilor obținute de la statele membre, un raport privind punerea în aplicare și asigurarea aplicării noilor dispoziții din prezenta directivă, iar dacă este cazul [și având în vedere necesitatea de a asigura convergența pe termen lung a reglementărilor naționale], include și propuneri.”
_______________
* Directiva (UE) .../... a Consiliului din ... de modificare ... (JO ...).
+ JO: a se insera în text numărul directivei cuprinse în documentul PE-CONS ... [2018/0164(CNS)], iar în nota de subsol a se insera numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
Amendamentul 40
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 169 b (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 404 b (nou)
(169b)  După articolul 404a se inserează următorul articol nou:
„Articolul 404b
În termen de doi ani de la adoptarea Directivei (UE) .../... a Consiliului* +, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la eficacitatea schimburilor de informații pertinente între administrațiile fiscale ale statelor membre, având în vedere importanța încrederii reciproce pentru succesul regimului definitiv de TVA.”
________________
* Directiva (UE) .../... a Consiliului din ... de modificare ... (JO ...).
+ JO: a se insera în text numărul directivei cuprinse în documentul PE-CONS ... [2018/0164(CNS)], iar în nota de subsol a se insera numărul, data, titlul și referința JO ale directivei respective.
Amendamentul 41
Propunere de directivă
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 173 a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 411 a (nou)
(173a)   Se introduce un nou articol 411a:
„Articolul 411a
Până la 1 iunie 2020, Comisia, în cooperare cu statele membre, înființează un portal internet de informare cu privire la sistemul de TVA din Uniune, care este cuprinzător, multilingv și accesibil publicului larg, pentru a le oferi agenților economici și consumatorilor un acces rapid și eficace la informații exacte referitoare la cotele TVA – inclusiv la bunurile și serviciile care beneficiază de cote reduse sau de scutiri – și la toate informațiile pertinente privind punerea în practică a sistemului de TVA definitiv în statele membre.
Pe lângă portal, este creat un mecanism de notificări automate. Mecanismul respectiv asigură înștiințarea automată a contribuabililor cu privire la actualizările și modificările aduse cotelor de TVA în statele membre. Aceste notificări automate sunt activate înainte ca modificarea să devină aplicabilă, dar nu mai târziu de cinci zile de la luarea deciziei respective.”
Amendamentul 42
Propunere de directivă
Articolul 1 a (nou)
Regulamentul (UE) nr. 904/2010
Articolul 34 și articolul 49 a (nou)
Articolul 1a
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 904/2010
Regulamentul (UE) nr. 904/2010 se modifică după cum urmează:
(1)  Articolul 34 se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 34
„Articolul 34
1.  Statele membre participă în cadrul domeniilor de lucru ale Eurofisc pe care le aleg și pot decide să își înceteze participarea la acestea.
1.  Comisia îi acordă Eurofisc sprijinul tehnic și logistic necesar. Comisia are acces la informațiile menționate la articolul 1 care pot face obiectul unui schimb de informații prin intermediul Eurofisc, în situațiile prevăzute la articolul 55 alineatul (2).
2.  Statele membre care au ales să participe în cadrul unui domeniu de lucru al Eurofisc participă activ la schimbul multilateral de informații specifice între toate statele membre participante.
2.  Statele membre participă în cadrul domeniilor de lucru ale Eurofisc și participă activ la schimburile multilaterale de informații.
3.  Informațiile schimbate sunt confidențiale, astfel cum se prevede la articolul 55.
3.   Coordonatorii pentru domeniile de lucru ale Eurofisc pot transmite Europol și Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), din proprie inițiativă sau la cerere, informații relevante cu privire la cele mai grave infracțiuni transfrontaliere în materie de TVA.
3a.  Coordonatorii pentru domeniile de lucru ale Eurofisc pot solicita informații relevante de la Europol și de la OLAF. Coordonatorii pentru domeniile de lucru ale Eurofisc pun la dispoziția celorlalți funcționari de legătură participanți din cadrul Eurofisc informațiile primite de la Europol și OLAF. Aceste informații se transmit prin mijloace electronice.”
(2)  Se adaugă următorul articol nou 49a:
„Articolul 49a
Statele membre și Comisia înființează un sistem comun de colectare a datelor statistice privind fraudele intracomunitare în materie de TVA și cazurile de nerespectare neintenționată a normelor și publică în fiecare an estimări privind pierderile de TVA la nivel național din cauza fraudelor respective, precum și estimări la nivelul Uniunii. Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, modalitățile practice în ceea ce privește acest sistem de date statistice. Acele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 58 alineatul (2).”

Strategii de integrare a romilor
PDF 132kWORD 55k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la necesitatea de a consolida cadrul strategic al UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor post-2020 și de a intensifica lupta împotriva atitudinilor negative față de romi (2019/2509(RSP))
P8_TA(2019)0075B8-0098/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și rapoartele ulterioare de punere în aplicare și evaluare,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale,

–  având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind recunoașterea romilor ca grup care are nevoie de protecție specială împotriva discriminării,

–  având în vedere Rezoluția 2153 (2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la „Promovarea incluziunii romilor și nomazilor”,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre(2), Concluziile Consiliului din 8 decembrie 2016 referitoare la accelerarea procesului de integrare a romilor și din 13 octombrie 2016 referitoare la Raportul special nr. 14/2016 al Curții de Conturi Europene,

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a romilor – atitudini negative împotriva romilor în Europa și recunoașterea de către UE a zilei comemorative a genocidului împotriva romilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial(5),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) pe 2016 și sondajele acesteia EU-MIDIS I și II, precum și diferite alte sondaje și rapoarte referitoare la romi,

–  având în vedere inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack”, înregistrată la 3 aprilie 2017,

–  având în vedere rapoartele și recomandările relevante ale societății civile rome, ale ONG-urilor și ale instituțiilor de cercetare,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât atitudinile negative împotriva romilor(6) reprezintă o formă specifică de rasism, o ideologie bazată pe superioritate rasială, o formă de dezumanizare și de rasism instituțional, nutrit de discriminare istorică, exprimat, între altele, prin violență, discurs de incitare la ură, exploatare, stigmatizare și prin cea mai flagrantă formă de discriminare(7);

B.  întrucât, în Europa, romii(8) încă sunt privați de drepturile omului;

C.  întrucât în constatările din raportul Comisiei privind evaluarea cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020 (COM(2018)0785) se subliniază că „acest cadru a fost esențial pentru dezvoltarea instrumentelor și a structurilor naționale și la nivelul UE menite să promoveze incluziunea romilor, dar ambiția de „a elimina excluziunea romilor” nu a fost îndeplinită”;

D.  întrucât evaluarea efectuată de Comisie arată că strategiile de incluziune trebuie să abordeze diferitele obiective în același timp și în mod cuprinzător, punând accentul mai puternic pe combaterea atitudinilor negative față de romi; întrucât ar trebui adăugat un obiectiv specific de nediscriminare, pe lângă cele patru obiective privind incluziunea romilor (educație, locuințe, ocuparea forței de muncă și sănătate);

E.  întrucât progresele înregistrate în ceea ce privește integrarea romilor sunt, în general, limitate; întrucât au fost observate îmbunătățiri în ceea ce privește părăsirea timpurie a școlii și educația copiilor preșcolari, dar a existat o deteriorare în ceea ce privește segregarea școlară; întrucât s-a înregistrat o îmbunătățire a stării de sănătate proprii percepute a romilor, dar aceștia continuă să aibă o acoperire medicală limitată; întrucât în majoritatea statelor membre nu s-a observat nicio îmbunătățire în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, iar proporția tinerilor romi care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare chiar a crescut; întrucât există îngrijorări serioase cu privire la locuințe și s-au înregistrat doar puține progrese în ceea ce privește sărăcia; întrucât atitudinile negative împotriva romilor și manifestările lor, cum ar fi infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură, online și offline, continuă să ridice probleme serioase; întrucât s-a considerat că acțiunea UE oferă o valoare adăugată importantă pentru politicile naționale privind romii și pentru punerea lor în aplicare în domeniul politic, financiar și de guvernanță;

F.  întrucât, conform evaluării, planificarea inițială a cadrului este deficitară, iar acesta are o eficacitate limitată la punerea în aplicare;

G.  întrucât evaluarea evidențiază că este necesar să se asigure capacitarea și participarea romilor prin intermediul unor măsuri specifice; întrucât capacitarea și consolidarea capacităților romilor și ale ONG-urilor sunt esențiale;

H.  întrucât, potrivit evaluării, cadrul UE nu a acordat suficientă atenție vizării unor grupuri specifice în rândul romilor, întrucât trebuie să se abordeze discriminarea multiplă și intersecțională și întrucât în strategii este nevoie de o dimensiune de gen puternică și de o abordare centrată pe copii;

I.  întrucât cadrul actual al UE nu conține obiective clare și ținte măsurabile; întrucât nu există suficiente proceduri de monitorizare calitative și cantitative, iar recomandările specifice fiecărei țări nu au caracter obligatoriu; întrucât nu se depun eforturi suficiente pentru a aborda participarea limitată a persoanelor și a comunităților rome la elaborarea, punerea în aplicare și monitorizarea cadrului, precum și la evaluarea măsurilor, programelor și proiectelor privind romii;

J.  întrucât majoritatea programelor generale nu sunt favorabile incluziunii romilor, și întrucât acțiunile specifice acoperite de fondurile structurale nu au reușit să aducă schimbări pozitive sustenabile în viața romilor celor mai defavorizați;

K.  întrucât statele membre au responsabilitatea clară de a lua măsuri corective împotriva practicilor discriminatorii față de romi;

L.  întrucât chestiunea consolidării încrederii între romi și restul populației este vitală pentru îmbunătățirea vieților și a șanselor de reușită ale romilor în viață; întrucât încrederea este esențială pentru societate în ansamblu,

1.  își reiterează poziția, apelurile și recomandările formulate și adoptate în Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la aspectele legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi; regretă faptul că au fost luate măsuri limitate în ceea ce privește recomandările prezentate în această rezoluție;

2.  invită Comisia:

   i. să reacționeze la solicitările Parlamentului, ale Consiliului și ale numeroaselor ONG-uri și experți și să propună un cadru strategic al UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor post-2020 cu un set mai larg de domenii prioritare, obiective clare și obligatorii, termene și indicatori pentru monitorizarea și abordarea provocărilor specifice, care să reflecte diversitatea comunităților de romi și să aloce o finanțare publică substanțială în acest scop;
   ii. să implice într-o măsură suficientă reprezentanții romilor, ONG-urile și Rețeaua europeană a organismelor naționale de promovare a egalității (Equinet) în elaborarea cadrului strategic al UE, inclusiv printr-o procedură de consultare vizibilă și accesibilă, și să permită participarea semnificativă a acestora la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea acestuia, precum și să consolideze asumarea responsabilității de către aceștia;
   iii. să plaseze lupta împotriva atitudinilor negative față de romi în centrul cadrului strategic al UE, inclusiv prin adăugarea unui obiectiv specific de combatere a discriminării, pe lângă alte obiective, precum incluziunea romilor într-o societate digitală sustenabilă din punctul de vedere al mediului și reprezentarea lor echitabilă în toate sferele vieții, și să încurajeze statele membre să elaboreze strategii specifice și acțiuni concrete de combatere a atitudinilor negative față de romi, pe lângă una dintre manifestările acestor atitudini, și anume excluziunea socială și economică;
   iv. să se asigure că în cadrul strategic al UE sunt tratate în mod corespunzător discriminarea multiplă și intersecțională, integrarea dimensiunii de gen și o abordare care ține cont de copii;
   v. să se asigure că alocă resurse umane și financiare adecvate pentru a avea capacitățile necesare de monitorizare, sprijinire și furnizare a unor orientări privind punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor, inclusiv orientări privind punctele naționale de contact pentru romi;
   vi. să consolideze Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA), din perspectiva mandatului, capacității instituționale, resurselor umane și bugetului acesteia, pentru a-i permite să contribuie la conceperea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea strategiilor naționale de integrare a romilor;
   vii. să adopte o strategie de incluziune și diversitate a forței de muncă pentru participarea romilor la forța de muncă a instituțiilor UE;
   viii. să acorde atenție unor grupuri specifice din cadrul populației rome în cadrul strategic al UE, cum ar fi romii din UE care își exercită dreptul la libera circulație, resortisanții țărilor terțe și romii din statele în curs de aderare;
   ix. să includă în cadrul strategic al UE un proces de adevăr, recunoaștere și reconciliere, pentru consolidarea încrederii și evidențierea măsurilor și inițiativelor structurale concrete, sprijinite din fonduri UE;
   x. să continue să verifice caracterul incluziv al politicilor publice generale ale statelor membre, în contextul semestrului european, în cadrul Strategiei Europa 2020, precum și să mențină o legătură puternică între reformele structurale favorabile incluziunii, îndeplinirea obiectivelor de incluziune a romilor și utilizarea fondurilor UE în statele membre;

3.  invită statele membre:

   i. să își pregătească strategiile naționale de integrare a romilor post-2020 cu un set larg de domenii prioritare, obiective clare și obligatorii, termene și indicatori pentru monitorizarea și abordarea provocărilor specifice, care să reflecte diversitatea comunităților lor de romi, și să aloce o finanțare publică substanțială în acest scop;
   ii. să urmeze o abordare de la bază spre vârf și să implice reprezentanții romilor, comunitățile, ONG-urile și organismele de promovare a egalității în conceperea strategiilor lor naționale de integrare a romilor (denumite în continuare „strategii”), și să permită participarea semnificativă a acestora la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea acestor strategii;
   iii. să plaseze combaterea atitudinilor negative față de romi în centrul strategiilor lor, pe lângă una dintre manifestările atitudinilor negative față de romi, și anume excluziunea socială și economică; să elaboreze strategii specifice și acțiuni concrete de combatere a atitudinilor negative față de romi, cum ar fi investigarea atacurilor rasiste actuale și anterioare la adresa romilor, și să încurajeze reprezentarea echitabilă a romilor în toate sferele vieții, inclusiv în mass-media, în instituțiile publice și în organismele politice;
   iv. să se asigure că în strategiile lor sunt tratate în mod corespunzător discriminarea multiplă și intersecțională, integrarea dimensiunii de gen și o abordare care ține cont de copii;
   v. să ia în considerare în mod explicit copiii ca o prioritate în programarea și implementarea strategiilor lor naționale de integrare a romilor; reiterează importanța protejării și promovării accesului egal al copiilor romi la toate drepturile;
   vi. să consolideze punctele naționale de contact pentru romi din perspectiva mandatului, capacității instituționale, resurselor umane și a bugetului acestora, și să asigure o poziționare adecvată a punctelor naționale de contact pentru romi în structura administrațiilor lor publice, pentru a le permite să își desfășoare activitatea printr-o coordonare transsectorială eficace;
   vii. să acorde atenție unor grupuri specifice din cadrul populației rome în strategiile lor, cum ar fi romii din UE care își exercită dreptul la libera circulație și resortisanții țărilor terțe, inclusiv romii din statele în curs de aderare;
   viii. să includă în strategiile lor un proces de adevăr, recunoaștere și reconciliere, pentru consolidarea încrederii și evidențierea măsurilor și inițiativelor structurale concrete, sprijinite din fonduri publice;
   ix. să asigure și să garanteze incluziunea efectivă a politicilor lor publice generale, să utilizeze fondurile structurale ale UE disponibile pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și a șanselor de reușită în viață ale romilor, într-un mod transparent și responsabil; să investigheze deturnarea actuală și anterioară a fondurilor relevante și să ia măsuri juridice împotriva făptașilor; să ia măsurile necesare pentru a asigura absorbția tuturor fondurilor care vizează comunitățile de romi, inclusiv până la sfârșitul actualului CFM;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și statelor candidate, Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Comitetului Regiunilor, pentru a o distribui parlamentelor și consiliilor subnaționale, Consiliului Europei și Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(2) JO C 378, 24.12.2013, p. 1.
(3) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.
(4) JO C 346, 27.9.2018, p. 171.
(5) JO C 328, 6.9.2016, p. 4.
(6) Termenul „Anti-Gypsyism” (atitudini negative împotriva romilor) poate avea grafii diferite și, în diverse state membre, este înlocuit uneori cu un termen ușor diferit, cum ar fi Antiziganismus.
(7) Recomandarea de politică generală nr. 13 a ECRI privind combaterea atitudinilor negative și discriminării împotriva romilor.
(8) Termenul „romˮ este utilizat ca termen generic care include diferite grupuri înrudite din toată Europa, indiferent dacă sunt sedentare sau nu, cum ar fi romii, nomazii, sinti, manouche, kale, romanichel, băieșii, așkalii, „egiptenii”, yéniche, dom și lom, care pot fi diferite din punct de vedere cultural și al stilului de viață.


Punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului referitoare la cetățenia UE
PDF 185kWORD 59k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor Tratatului referitoare la cetățenia UE (2018/2111(INI))
P8_TA(2019)0076A8-0041/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 9, 10, 11, 12, 21, 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 9, 10, 15, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 45, 46, 47, 48, 153, 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 10 și 11 din TUE, precum și declarația de la articolul 10 alineatul (3) potrivit căreia „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii”,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (2) din TUE, în care se consacră dreptul la liberă circulație al persoanelor,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere cadrul financiar multianual pentru perioada 2020-2027,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1),

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni”(3) pentru perioada 2014-2020,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013(5),

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(6),

–  având în vedere Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne(7),

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului de instituire a unui document de călătorie provizoriu al UE și de abrogare a Deciziei 96/409/PESC (COM(2018)0358),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului din 20 aprilie 2015 privind măsurile de coordonare și cooperare pentru facilitarea protecției consulare a cetățenilor nereprezentați ai Uniunii în țările terțe și de abrogare a Deciziei 95/553/CE(8),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Drepturi și valori” (COM(2018)0383),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind orientări pentru o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (COM(2009)0313),

–  având în vedere raportul Comisiei din 24 ianuarie 2017, intitulat „Consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice - Raportul din 2017 privind cetățenia Uniunii” (COM(2017)0030),

–  având în vedere recomandarea Comisiei din 12 septembrie 2018 privind rețelele de cooperare electorală, transparența online, protecția împotriva incidentelor de securitate cibernetică și combaterea campaniilor de dezinformare în contextul alegerilor pentru Parlamentul European (C(2018)5949),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la inițiativa cetățenească europeană(10) și propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind inițiativa cetățenească europeană (COM(2017)0482),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la vânzarea cetățeniei UE(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE) nr. 390/2014 al Consiliului din 14 aprilie 2014 de instituire a programului „Europa pentru cetățeni” pentru perioada 2014-2020(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2017 referitoare la obstacolele pentru exercitarea libertății cetățenilor UE de a circula și a munci pe piața internă(14),

–  având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2013 intitulat „Consolidarea cetățeniei Uniunii: promovarea drepturilor electorale ale cetățenilor UE”,

–  având în vedere studiile publicate în 2016 de Departamentul tematic C al Parlamentului, intitulate „Obstacole în calea dreptului la liberă circulație și ședere al cetățenilor UE și al familiilor acestora”,

–  având în vedere raportul din 2018 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale, intitulat „Concretizarea drepturilor cetățenilor UE: instanțele naționale asigură respectarea libertății de circulație și a drepturilor conexe”,

–  având în vedere rezultatele sondajului Eurobarometru 89/2018,

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2018 privind componența Parlamentului European(15),

–  având în vedere poziția sa, adoptată la 4 iulie 2018, referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 („Actul electoral”)(16),

–  având în vedere decizia sa din 7 februarie 2018 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(17),

—  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 – poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord(19),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Dezvoltarea unei economii europene în domeniul datelor” (COM(2018)0637),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru petiții (A8-0041/2019),

A.  întrucât cetățenia UE și drepturile sale conexe au fost introduse inițial în 1992 de Tratatul de la Maastricht și au fost ulterior consolidate de Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare în decembrie 2009, dar nu au fost puse în aplicare decât parțial;

B.  întrucât drepturile, valorile și principiile pe care se bazează Uniunea, evidențiate la articolele 2 și 6 din TUE, plasează cetățeanul în centrul proiectului european; întrucât dezbaterea privind viitorul Europei implică, de asemenea, o reflecție asupra solidității identității noastre comune;

C.  întrucât principiile transparenței, integrității și responsabilității instituțiilor UE și ale proceselor decizionale, așa cum decurg din articolele 10 și 11 din TUE și 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, sunt elemente substanțiale ale conceptului de cetățenie și sunt esențiale pentru construirea și consolidarea credibilității și a încrederii în Uniune în ansamblu; întrucât recurgerea la acorduri și instrumente ad hoc și interguvernamentale în mai multe domenii de politică ale UE, precum și la organisme decizionale informale, prin eludarea și dezinstituționalizarea procedurii legislative ordinare a UE, riscă să submineze grav aceste principii;

D.  întrucât UE a întâmpinat dificultăți în a face față numeroaselor crize cu consecințe socioeconomice importante, care au condus la apariția ideologiilor populiste și naționaliste bazate pe identitățile exclusive și pe criteriile bazate pe supremație care contravin valorilor europene;

E.  întrucât gestionarea nesatisfăcătoare a diverselor crize a dus la intensificarea sentimentelor de dezamăgire ale cetățenilor față de unele dintre rezultatele proiectului de integrare europeană; întrucât este esențial să se garanteze că cetățenia UE este considerată un privilegiu prețuit în rândul cetățenilor, inclusiv prin restabilirea încrederii cetățenilor în proiectul UE, acordând prioritate promovării drepturilor tuturor cetățenilor, inclusiv, printre altele, a drepturilor civile, politice și sociale, îmbunătățind calitatea democrației în cadrul Uniunii, a posibilităților de exercitare efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale și a oportunităților fiecărui cetățean de a participa la viața democratică a Uniunii, asigurând, în același timp, o implicare mai mare a societății civile în procesele decizionale și de punere în aplicare;

F.  întrucât actuala revizuire a ICE urmărește să îmbunătățească eficacitatea acesteia și să consolideze democrația participativă și cetățenia activă;

G.  întrucât, pentru a avea acces la cetățenia UE, este nevoie să fie dobândită cetățenia unui stat membru, care este reglementată de legile naționale; întrucât, în același timp, drepturile și obligațiile care decurg din cetățenia UE sunt prevăzute de legislația UE și nu depind de statele membre și, prin urmare, nu pot fi limitate în mod nejustificat de către acestea;

H.  întrucât, în contextul accesului la cetățenia națională, statele membre ar trebui să fie guvernate de principiile dreptului UE, cum ar fi principiile proporționalității, statului de drept și nediscriminării, care au fost formulate în mod riguros în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene;

I.  întrucât perspectiva Brexitului a subliniat importanța drepturilor care decurg din cetățenia UE, în special în rândul tinerilor europeni, precum și rolul lor în viața a milioane de cetățeni ai UE și a crescut, de asemenea, gradul de conștientizare în UE cu privire la pierderea potențială a acestor drepturi de ambele părți;

J.  întrucât rata medie de participare la alegerile pentru Parlamentul European în 2014 a fost de 42,6 %; întrucât, potrivit celui mai recent sondaj Eurobarometru, publicat în mai 2018, doar 19 % dintre europenii intervievați cunoșteau data următoarelor alegeri europene;

K.  întrucât gradul de informare cu privire la birourile Europe Direct în rândul cetățenilor UE este aproape inexistent, în pofida faptului că principalul rol al acestor birouri este de a furniza informații;

L.  întrucât există peste 400 de centre de informare Europe Direct la nivelul UE, care au o contribuție la activitățile de comunicare ale Comisiei cu privire la politicile Uniunii Europene care prezintă un interes direct pentru cetățeni, obiectivul urmărit fiind acela de a coopera cu cetățenii la nivel local și regional;

M.  întrucât conceptul de cetățenie definește relația dintre cetățeni și comunitatea politică, inclusiv drepturile, îndatoririle și responsabilitățile acestora; întrucât articolul 20 din TFUE oferă cetățenilor UE dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European, precum și la alegerile locale în statul membru unde își au reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acestui stat;

N.  întrucât cetățenii europeni sunt direct reprezentați în Parlamentul European și toți cetățenii trebuie să beneficieze de o atenție egală din partea instituțiilor UE; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

O.  întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit în mai multe cazuri că drepturile care decurg din cetățenia UE pot fi, de asemenea, invocate de resortisanții unui stat membru față de același stat(20);

P.  întrucât mai multe state membre oferă așa-numitele „programe de vize de aur” și programe pentru investitori ca mijloace de obținere a cetățeniei;

Q.  întrucât libera circulație oferă cetățenilor UE posibilitatea de a călători, studia, lucra și locui în alte țări ale UE; întrucât peste 16 milioane de europeni se bucură de dreptul lor de a locui în altă țară din UE;

R.  întrucât dreptul la liberă circulație este esențial pentru cetățenia UE și completează celelalte libertăți aferente pieței interne a UE; întrucât tinerii europeni sunt în special atașați de libertatea de circulație, care este considerată drept cea mai pozitivă realizare a UE după asigurarea păcii în Europa;

S.  întrucât punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE s-a confruntat cu dificultăți practice, iar europenii se pot confrunta în continuare cu dificultăți în a se deplasa sau locui într-un alt stat membru din cauza discriminării care decurge din cerințele privind cetățenia, intrarea și șederea; întrucât există o jurisprudență considerabilă a Curții de Justiție menită să clarifice conceptele-cheie pentru cetățenii mobili ai UE;

T.  întrucât dreptul la protecție consulară este garantat în temeiul articolelor 20 și 23 din TFUE, iar cetățenii UE sunt, prin urmare, îndreptățiți să beneficieze de protecție din partea oricărui alt stat membru, în aceleași condiții ca și resortisanții statului respectiv, atunci când se află pe teritoriul unei țări terțe în care statul lor membru de cetățenie nu este reprezentat; întrucât situațiile de urgență, de dezastre naturale sau evenimente cum ar fi atacurile teroriste pot afecta cetățenii europeni care provin dintr-un stat membru fără reprezentare în țara terță în cauză;

U.  întrucât Comisia Europeană a făcut cunoscut, în cadrul Raportului privind cetățenia UE din 2017, angajamentul său de a organiza o campanie de informare și sensibilizare la nivelul UE privind cetățenia UE, pentru a-i ajuta pe cetățeni să își înțeleagă mai bine drepturile; întrucât această responsabilitate de a informa mai bine cetățenii UE cu privire la drepturile și obligațiile lor trebuie împărtășită de statele membre și de societatea civilă;

V.  întrucât, potrivit Raportului Comisiei din 2017 privind cetățenia Uniunii, începând din 2012, un număr tot mai mare de persoane au declarat că s-au confruntat cu o anumită formă de discriminare;

W.  întrucât crearea spațiului Schengen și integrarea acquis-ului Schengen în cadrul UE au amplificat în mod semnificativ libera circulație în UE și constituie una dintre cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

X.  întrucât introducerea cetățeniei europene reprezintă o realizare a proiectului european, care încă nu își valorifică încă întregul potențial; subliniază că aceasta este o construcție unică în lume,

1.  consideră că nu toate dispozițiile privind cetățenia UE au fost puse în aplicare pentru a-și atinge potențialul maxim, chiar dacă acest lucru ar permite consolidarea unei identități europene; subliniază că, prin crearea cetățeniei Uniunii, s-a demonstrat că poate exista o cetățenie care nu este determinată de naționalitate și care constituie fundamentul unui domeniu politic din care decurg drepturi și îndatoriri, care sunt stabilite de dreptul Uniunii Europene și nu al statelor; invită instituțiile Uniunii să ia măsurile necesare pentru a îmbunătăți punerea în aplicare, domeniul de aplicare și eficacitatea dispozițiilor tratatului referitoare la cetățenie, precum și ale dispozițiilor corespunzătoare consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; subliniază că cetățenii europeni nu sunt pe deplin conștienți de drepturile lor care decurg din cetățenia Uniunii;

2.  reamintește că cetățenia UE se adaugă cetățeniei unui stat membru; subliniază faptul că cetățenia UE permite complementaritatea unor identități multiple pentru cetățeni și că naționalismul exclusivist și ideologiile populiste subminează această calitate; este de părere că exercitarea unei cetățenii active și încurajarea participării civice sunt esențiale pentru consolidarea sentimentului de apartenență la un proiect politic, pentru a sprijini dezvoltarea unui sentiment comun al identității europene și a favoriza înțelegerea reciprocă, dialogul intercultural și cooperarea transnațională, precum și pentru construirea unor societăți deschise, favorabile incluziunii, bazate pe coeziune și reziliente;

3.  consideră că punerea în aplicare pe deplin, de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE, a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și promovarea activă a drepturilor și a principiilor consacrate în aceasta reprezintă o pârghie esențială pentru a garanta implicarea efectivă a cetățenilor în procesul democratic al UE și pentru a concretiza dispozițiile consacrate la articolul 20 din TFUE;

4.  subliniază că drepturile și obligațiile care decurg din cetățenia Uniunii nu pot fi limitate în mod nejustificat; în acest sens, îndeamnă statele membre să facă uz de prerogativa lor de a acorda cetățenia într-un spirit de cooperare echitabilă, inclusiv în cazul copiilor cetățenilor UE care se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea criteriilor de cetățenie în temeiul normelor naționale; subliniază că exercitarea cu succes a drepturilor cetățenești presupune că toate drepturile și libertățile consacrate în Carta drepturilor fundamentale sunt protejate și promovate, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, care ar trebui să își poată exercita drepturile fundamentale în același mod ca orice alt cetățean, și că abordarea integratoare a perspectivei de gen este pusă în aplicare pentru a asigura exercitarea deplină de către femei a drepturilor asociate cu cetățenia UE;

5.  reamintește că cetățenia Uniunii are, de asemenea, implicații extinse și conferă drepturi în domeniul participării democratice, astfel cum rezultă din articolele 10 și 11 din TUE; subliniază faptul că, pentru exercitarea dreptului de a participa la viața democratică a Uniunii, deciziile ar trebui luate într-un mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean și că, prin urmare, este esențial să existe garanții relevante în ceea ce privește transparența procesului decizional și lupta împotriva corupției;

6.  regretă clauzele de neparticipare la unele părți din tratatele UE adoptate de către anumite state membre, ceea ce generează diferențe de facto în ceea ce privește drepturile cetățenilor și subminează aceste drepturi, care ar trebui să fie egale în temeiul tratatelor UE;

7.  ia act de faptul că programul Erasmus +, programul „Drepturi, egalitate și cetățenie” și programul „Europa pentru cetățeni” aduc beneficii importante cetățenilor UE și, în special, tinerilor, prin sensibilizarea cu privire la statutul lor de cetățeni ai UE și prin îmbunătățirea cunoștințelor acestora cu privire la drepturile care decurg din acest statut și valorile sale de bază; consideră că programele europene voluntare, cum ar fi Serviciul european de voluntariat și Corpul european de solidaritate, contribuie, de asemenea, la consolidarea cetățeniei europene; subliniază importanța capitală a unor astfel de programe, în special în rândul tinerilor, și solicită consolidarea acestora din punct de vedere financiar;

Drepturile politice

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința de scădere a prezenței la vot atât în alegerile naționale, cât și în cele pentru Parlamentul European, în special în rândul tinerilor; este convins că consolidarea sferei publice a UE și deplina punere în aplicare a cetățeniei europene au potențialul de a inversa această tendință prin creșterea sentimentului cetățenilor de apartenență la o comunitate europeană și prin consolidarea democrației reprezentative;

9.  recunoaște eforturile Comisiei de a promova programe care să promoveze cetățenia europeană și conștientizarea de către cetățeni a drepturilor lor politice; observă, cu toate acestea, slabele progrese înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 165 din TFUE ca temei juridic pentru promovarea dimensiunii europene în educația cetățenilor; consideră că este esențial să se promoveze participarea cetățenilor la viața democratică a UE și că dezvoltarea programelor de învățământ axate pe teme legate de UE în sistemele de educație ar trebui să reprezinte o prioritate pentru continuarea valorificării potențialului cetățeniei UE;

10.  regretă încă o dată faptul că unii cetățeni ai UE sunt privați de dreptul de vot în statul membru de cetățenie și nu pot participa la alegerile parlamentare naționale în statul lor membru de reședință; subliniază că pierderea drepturilor electorale care decurg din șederea într-un alt stat membru ar putea descuraja cetățenii să se mute în alt stat membru și, prin urmare, ar putea constitui o posibilă încălcare a articolului 18 din TFUE;

11.   consideră că, într-un sistem democratic reprezentativ, este esențial să se asigure funcționarea adecvată a instituțiilor UE pentru a proteja toate drepturile politice ale cetățenilor UE; subliniază importanța accesibilității informațiilor privind cetățenia UE și a drepturilor care decurg din deținerea acesteia, în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene, pentru a consolida noțiunea de cetățenie a UE; regretă faptul că, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, articolul 15 alineatul (3) din TFUE, care a devenit temeiul juridic pentru accesul public la documente și care extinde aplicabilitatea normelor pricind accesul la toate instituțiile, organele, agențiile și oficiile Uniunii, nu a fost încă pus în aplicare pe deplin; consideră că progresele înregistrate în adoptarea noului regulament au fost în mod constant blocate de statele membre;

Libera circulație

12.  salută beneficiile pe care libera circulație le aduce cetățenilor UE și economiilor statelor membre; subliniază că drepturile care derivă din Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu sunt întotdeauna cunoscute și respectate, ceea ce creează obstacole în calea liberei circulații și a șederii cetățenilor UE și a familiilor acestora și duce la discriminarea lor; reamintește obligația statelor membre de a proteja drepturile de liberă circulație, inclusiv dreptul la reîntregirea familiei, pentru soții/soțiile de același sex;

13.  este îngrijorat de faptul că interpretarea anumitor dispoziții și clauze ale Directivei 2004/38/CE de către instanțele naționale diferă nu numai de la un stat membru la altul, ci și, uneori, în cadrul aceleiași jurisdicții; constată cu îngrijorare că autoritățile naționale nu sunt întotdeauna pe deplin conștiente de drepturile și obligațiile prevăzute în Directiva 2004/38/CE;

14.  evidențiază problema absenței informațiilor sau a furnizării de informații incorecte sau neclare cu privire la obligația de a deține viză pentru membrii familiei sau la drepturile de ședere; insistă asupra faptului că statele membre ar trebui să asigure eliminarea barierelor inutile în calea dreptului de intrare/ședere, în special pentru resortisanții țărilor terțe care sunt membri de familie ai cetățenilor UE;

15.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile întâmpinate de către cetățeni în recunoașterea calificărilor lor profesionale în Europa; consideră că Directiva privind calificările profesionale și Cadrul european al calificărilor au contribuit la facilitarea recunoașterii între statele membre; consideră, de asemenea, că recunoașterea profesională este esențială pentru a asigura un grad mai ridicat de mobilitate atât pentru studenți, cât și pentru profesioniști; invită Comisia Europeană să continue tendința de a facilita, în măsura posibilului, recunoașterea calificărilor profesionale;

16.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la rezultatele cercetării efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, care a identificat cazuri de discriminare în găsirea unui loc de muncă, în ceea ce privește accesul la diferite servicii, cum ar fi închirierea unei mașini sau a unui apartament ori la anumite servicii bancare, precum și în domeniul educației și al fiscalității; subliniază că discriminarea pe motiv de cetățenie sau naționalitate poate crea obstacole în calea liberei circulații a cetățenilor Uniunii; invită UE și statele membre să acorde o atenție deosebită monitorizării acestor cazuri de discriminare și să adopte măsuri hotărâte pentru prevenirea acestora;

17.  subliniază rolul mobilității în dezvoltarea personală a tinerilor, prin stimularea învățării și a schimburilor culturale, precum și prin îmbunătățirea înțelegerii și practicii cetățeniei active; încurajează statele membre să susțină programele UE de promovare a mobilității;

18.  evidențiază importanța culturii, a artei și a științei ca aspecte integrale ale cetățeniei europene active; subliniază rolul acestora în creșterea, în rândul cetățenilor, a unui sentiment comun de apartenență la Uniune și a înțelegerii reciproce, precum și în stimularea dialogului intercultural;

Protecția consulară

19.  ia act de faptul că aproape șapte milioane de cetățeni ai UE trăiesc în prezent în țări din afara UE și că se preconizează că acest număr va crește până la cel puțin 10 milioane până în 2020;

20.  consideră că dreptul la protecție consulară aduce beneficii tuturor cetățenilor UE și reamintește că Directiva (UE) 2015/637 a Consiliului interpretează protecția consulară în sensul cel mai larg posibil, și anume ca orice tip de asistență consulară; subliniază că sensibilizarea cu privire la aceste drepturi rămâne limitată;

21.  invită Comisia să publice o evaluare a punerii în aplicare a Directivei (UE) 2015/637 a Consiliului și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, după caz; invită statele membre să dezvolte protocoale de urgență, luând în considerare cetățenii nereprezentați, pentru a îmbunătăți comunicarea în situații de urgență în coordonare cu reprezentanțele altor state membre și cu delegațiile UE; reamintește apelul său îndelungat privind consolidarea rolului delegațiilor UE în țările terțe și subliniază valoarea adăugată a rețelei diplomatice a UE prezentă pe teren;

Dreptul de a adresa petiții Parlamentului European și plângeri Ombudsmanului European

22.  subliniază importanța dreptului de adresa petiții, astfel cum este prevăzut la articolul 227 din TFUE și la articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale, precum și a dreptului de a se adresa Ombudsmanului, consacrat la articolul 228 din TFUE și la articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale; salută activitatea Ombudsmanului European în combaterea administrării defectuoase în instituțiile, organele și agențiile Uniunii, și în special în domeniul transparenței; subliniază importanța transparenței pentru o funcționare și o participare democratică adecvată în cadrul Uniunii, care generează încredere în rândul cetățenilor acesteia; sprijină în această privință recomandările formulate de Ombudsman în recentul său raport special privind transparența procedurii legislative a Consiliului;

Recomandări

23.  recomandă Comisiei să își exercite prerogativele în temeiul articolului 258 din TFUE pentru a solicita CJUE să decidă dacă privarea de dreptul de vot ca urmare a șederii într-un alt stat membru al UE ar trebui considerată o încălcare a libertății de circulație și de ședere; invită din nou statele membre să pună în aplicare Codul de bune practici electorale al Comisiei de la Veneția, inclusiv eliminarea privării de dreptul de vot a expatriaților la alegerile pentru parlamentele naționale;

24.  sugerează Comisiei ca, prin intermediul procedurii stabilite la articolul 25 din TFUE, să extindă drepturile enumerate la articolul 20 alineatul (2) din TFUE pentru a permite cetățenilor UE să aleagă să voteze în statul membru de cetățenie sau de reședință și acest lucru să includă toate alegerile, în conformitate cu posibilitățile constituționale ale fiecărui stat membru;

25.  invită statele membre să introducă instrumente de e-democrație la nivel local și național și să le integreze în mod corespunzător în procesul politic, facilitând participarea democratică atât a cetățenilor, cât și a rezidenților;

26.  consideră că revizuirea cadrului juridic care reglementează Inițiativa cetățenească europeană (ICE) oferă o ocazie de a spori participarea cetățenilor la procesul de elaborare a politicilor UE, prin adoptarea măsurilor necesare pentru ca instrumentul să devină mai puțin birocratic și mai accesibil;

27.  invită Comisia să elaboreze practici mai solide în ceea ce privește monitorizarea politică și juridică acordată ICE care au fost încununate de succes;

28.  insistă să se investească mai multe resurse pentru crearea unor programe și inițiative suplimentare, care să urmărească să promoveze un spațiu public european în care a se bucura de drepturile și libertățile fundamentale, bunăstarea socială și respectarea valorilor europene să devină modelul de identitate al cetățenilor; salută programul Drepturi și valori ca un exemplu valoros de sprijin activ al Uniunii pentru valorile și drepturile sale care decurg din cetățenia UE și consacrate în tratate, inclusiv prin sprijinirea organizațiilor societății civile care promovează și protejează aceste drepturi și valori; subliniază importanța menținerii actualului buget pentru programul Drepturi și valori; se opune în mod ferm reducerii sale în noul cadru financiar multianual pentru perioada 2021-2027, astfel cum a propus Comisia;

29.  încurajează ferm partidele politice europene și membrii acestora să asigure o reprezentare echilibrată din perspectiva genului a candidaților, prin intermediul unor „liste-fermoar” sau prin alte metode echivalente;

30.  propune creșterea semnificativă a vizibilității birourilor Europe Direct; subliniază că aceste birouri ar trebui să funcționeze ca o structură de intermediere care să poată coopera cu administrațiile publice din statele membre și societatea civilă (inclusiv sindicate, asociații de întreprinderi și organisme publice și private) pentru a informa în mod activ cetățenii europeni cu privire la drepturile și obligațiile lor și pentru a încuraja participarea cetățenilor la nivel local la viața democratică a Uniunii Europene; încurajează statele membre și entitățile de la nivel regional și local să coopereze activ cu aceste birouri; subliniază că aceste birouri ar trebui să contribuie la crearea de sinergii cu programe precum „Europa pentru cetățeni”; solicită Comisiei Europene să se asigure că aceste birouri centralizează informațiile pertinente care le permit cetățenilor UE să își exercite drepturile și facilitează exercitarea drepturilor asociate cetățeniei UE; consideră că funcționarea serviciului SOLVIT ar trebui să fie raționalizată în continuare pentru ca acesta să acționeze mai eficient în vederea protejării drepturilor cetățenilor UE, înainte ca aceștia să exercite căi de atac judiciare sau administrative;

31.  în acest sens, invită Comisia să prezinte o propunere care să consolideze atât rolul birourilor Europe Direct, cât și mijloacele de exercitare a cetățeniei UE, pe baza drepturilor conferite lucrătorilor în aplicarea Directivei 2014/54/UE, inclusiv a drepturilor cetățenilor UE de a fi protejați împotriva discriminării, și care să consolideze, totodată, mijloacele de exercitare a drepturilor de vot în temeiul articolul 22 din TFUE și a drepturilor de liberă circulație în temeiul articolul 21 din TFUE și al Directivei 2004/38/CE, precum și a dreptului la libera circulație de care se bucură membrii familiilor cetățenilor;

32.  invită Comisia să acționeze în mod sistematic cu privire la încălcările Directivei 2004/38/CE de către statele membre și solicită o orientare UE revizuită pentru aplicarea și interpretarea legislației care îi afectează pe cetățenii UE pentru a include recentele evoluții din cadrul CJUE, asigurându-se astfel că legislația UE este pe deplin eficientă;

33.  solicită o punere în aplicare coerentă a integrării perspectivei de gen în toate activitățile UE, în special în adoptarea legislației sau în punerea în aplicare a politicilor legate de cetățenia UE;

34.  reamintește că Parlamentul, din 2014 și în mai multe rânduri, și-a exprimat îngrijorarea că orice sistem național care implică vânzarea directă sau indirectă a cetățeniei UE subminează însuși conceptul de cetățenie europeană; solicită Comisiei să monitorizeze astfel de sisteme și să elaboreze un raport privind sistemele naționale de acordare a cetățeniei UE investitorilor, astfel cum se prevede în raportul din 2017 privind cetățenia;

35.  regretă că Raportul Comisiei privind cetățenia UE din 2017 nu face nicio referire la Carta drepturilor fundamentale a UE, la dreptul de a adresa o petiție, la dreptul de a adresa o plângere Ombudsmanului European, la dreptul de a avea acces la documente sau la dreptul de a sprijini o ICE; invită Comisia să acorde o atenție deplină dispozițiilor Cartei și să abordeze aceste deficiențe cu ocazia următoarei evaluări;

36.  subliniază că un număr tot mai mare de cetățeni europeni au fost victime ale atacurilor teroriste într-o țară care nu este propria țară și, prin urmare, solicită să se instituie de urgență protocoale în statele membre pentru a-i ajuta pe cetățenii europeni aflați pe teritoriul unei alte țări europene în cazul unui atac terorist, în conformitate cu Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului;

37.  le propune statelor membre să instituie o sărbătoare europeană la 9 mai, pentru a consolida un sentiment european de apartenență și a crea spațiu pentru mișcările și activitățile civice;

38.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere pentru punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului referitoare la un mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale;

39.  are convingerea că principiul nediscriminării reprezintă o piatră de temelie a cetățeniei europene, precum și un principiu general și o valoare fundamentală a dreptului Uniunii, conform articolului 2 din TUE; îndeamnă Consiliul să finalizeze adoptarea directivei orizontale a UE privind combaterea discriminării, cu scopul de a garanta în continuare în mod concret protejarea drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii, prin adoptarea unei legislații concrete a UE, care să pună pe deplin în aplicare articolele 18 și 19 din TFUE într-o abordare orizontală; regretă faptul că directiva privind combaterea discriminării continuă să fie blocată de Consiliu, la un deceniu de la publicarea propunerii Comisiei;

40.  reamintește obligația, prevăzută în tratate, de a adera la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO); invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a finaliza aderarea Uniunii la CEDO și pentru aderarea la Carta socială europeană;

41.  subliniază faptul că educația civică de calitate pentru toate vârstele (formală și informală) este esențială pentru exercitarea cu încredere a drepturilor democratice ale cetățenilor și pentru funcționarea corespunzătoare a unei societăți democratice; ia act de faptul că numai efortul continuu în sfera educației poate asigura o participare sporită la alegerile europene și îmbunătățirea înțelegerii interculturale și a solidarității în Europa, precum și eliminarea discriminării, a prejudecăților și a inegalității de gen; recomandă utilizarea articolelor 165, 166 și 167 din TFUE ca temei juridic pentru studierea potențialului educației, formării profesionale și politicilor axate pe tineret;

42.  reamintește contribuția partidelor politice la nivel european la „formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii” [articolul 10 alineatul (4) din TUE]; prin urmare, solicită ca cetățenii individuali ai UE să aibă posibilitatea de a solicita în mod direct înscrierea în partide politice la nivel european;

43.  reamintește necesitatea de a promova dimensiunea europeană a alegerilor parlamentare europene cu scopul de a contribui la potențialele activități viitoare ale Parlamentului prin exercitarea dreptului său de inițiativă legislativă în conformitate cu articolul 225 din TFUE; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de promovare a drepturilor cetățenilor în rândul cetățenilor europeni, inclusiv a celor legate de drepturile de vot; subliniază faptul că o informare mai bună și mai bine orientată privind politica europeană și impactul legislației UE asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor ar îmbunătăți prezența la vot la aceste alegeri europene; reamintește necesitatea de a promova participarea la alegerile europene prin creșterea vizibilității partidelor politice europene; reiterează faptul că promovarea participării la alegerile europene este o responsabilitate comună a cetățenilor, a statelor membre și a UE; subliniază necesitatea de a informa cetățenii cu privire la recenta reformă a legii electorale, inclusiv cu privire la procedura candidatului principal („Spitzenkandidat”); subliniază importanța politică și simbolismul acestei personalități în ceea ce privește consolidarea cetățeniei UE;

44.  reamintește că Parlamentul European este parlamentul întregii Uniuni și că acesta joacă un rol esențial în asigurarea legitimității instituțiilor politice ale UE pentru ca acestea să fie responsabile, prin asigurarea unui control parlamentar adecvat; insistă, prin urmare, asupra faptului că drepturile de supraveghere și competențele legislative ale Parlamentului trebuie garantate, consolidate și întărite.

45.  reamintește orientările Comisiei privind aplicarea legislației Uniunii în materie de protecție a datelor în contextul electoral și comunicarea sa din 12 septembrie 2018 privind asigurarea unor alegeri libere și corecte în Europa (COM(2018)0637); solicită să se depună toate eforturile pentru a garanta faptul că alegerile sunt libere de orice fel de imixtiuni abuzive; subliniază necesitatea de a defini o politică UE de combatere a propagandei antieuropene și a dezinformării țintite;

46.  încurajează Comisia să amplifice promovarea participării democratice prin intensificarea dialogului cu cetățenii, prin îmbunătățirea înțelegerii lor asupra rolului legislației UE în viața lor de zi cu zi și prin sublinierea dreptului lor de a vota și de a candida la alegerile locale, naționale și europene;

47.  invită Comisia să utilizeze, în această privință, rețelele sociale și instrumentele digitale, cu un accent special pe creșterea participării tinerilor și a persoanelor cu handicap; solicită crearea și punerea în practică a unor instrumente de e-democrație, cum ar fi platformele online, pentru a implica cetățenii într-un mod mai direct în viața democratică a UE, stimulându-le astfel angajamentul;

48.  susține realizarea și difuzarea de producții de presă și multimedia în toate limbile oficiale ale UE, care să pună accentul pe creșterea conștientizării, de către cetățenii UE, a drepturilor lor și să întărească capacitatea lor de a-și face efectiv respectate aceste drepturi în fiecare stat membru;

49.  consideră că, având în vedere impactul tot mai mare al rețelelor de socializare asupra vieții cetățenilor, instituțiile europene ar trebui să dezvolte în continuare noi mecanisme și politici publice menite să protejeze drepturile fundamentale ale persoanelor în mediul digital; subliniază necesitatea unei partajări sigure, echitabile și transparente a datelor cetățenilor; subliniază că libertatea mass-mediei și accesul la o pluralitate de opinii reprezintă o parte indispensabilă a unei democrații sănătoase și că competențele în domeniul mass-mediei sunt esențiale și ar trebui dezvoltate la o vârstă timpurie;

50.  încurajează utilizarea articolului 25 din TFUE pentru a lua măsuri care ar putea facilita exercitarea cetățeniei europene în fiecare zi;

51.  solicită Comisiei, în temeiul articolul 25 din TFUE, să analizeze, în cadrul următorului raport privind cetățenia, evoluția drepturilor asociate cetățeniei UE în cadrul legislației secundare și al jurisprudenței, precum și să propună o foaie de parcurs care cumuleze toate aceste progrese, pentru a realiza un bilanț oficial al dezvoltării Uniunii în acest domeniu;

52.  subliniază că obiectivul final al acestui exercițiu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 din TFUE, ar fi acela de a lua inițiative concrete în vederea consolidării drepturilor și libertăților cetățenești specifice, în temeiul unui statut al cetățeniei UE, similar Pilonului european al drepturilor sociale, care să includă drepturile și libertățile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale, precum și drepturile sociale stabilite în Pilonul european al drepturilor sociale și valorile stabilite la articolul 2 din TUE ca elemente definitorii ale „spațiului public” european, inclusiv, printre altele, modelul de guvernare relevant pentru spațiul public respectiv și valori precum demnitatea, libertatea, statul de drept, democrația, pluralismul, toleranța, dreptatea și solidaritatea, egalitatea și nediscriminarea, acest statut urmând a fi luat în considerare într-o viitoare sau eventuală reformă a tratatelor;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(2) JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
(3) JO L 115, 17.4.2014, p. 3.
(4) JO L 141, 27.5.2011, p. 1.
(5) JO L 107, 22.4.2016, p. 1.
(6) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(7) JO L 354, 28.12.2013, p. 132.
(8) JO L 106, 24.4.2015, p. 1.
(9) JO C 252, 18.7.2018, p. 215.
(10) JO C 355, 20.10.2017, p. 17.
(11) JO C 482, 23.12.2016, p. 117.
(12) JO C 58, 15.2.2018, p. 57.
(13) JO C 263, 25.7.2018, p. 28.
(14) JO C 263, 25.7.2018, p. 98.
(15) JO C 463, 21.12.2018, p. 83.
(16) Texte adoptate, P8_TA(2018)0282.
(17) JO C 463, 21.12.2018, p. 89.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2018)0226.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2018)0449.
(20) De exemplu, hotărârea Curții de Justiție din 8 martie 2011, Gerardo Ruiz Zambrano / Office national de l’emploi (ONEM) , C-34/09, ECLI:EU:C:2011:124, Hotărârea Curții de Justiție din 2 martie 2010, Janko Rottman / Freistaat Bayern, C-135/08, ECLI:EU:C:2010:104, Hotărârea Curții de Justiție din 5 mai 2011, Shirley McCarthy / Secretary of State for the Home Department, C-434/09, ECLI:EU:C:2011:277 și hotărârea Curții de Justiție din 15 noiembrie 2011, Murat Dereci și alții / Bundesministerium für Inneres, C-256/11, ECLI:EU:C:2011:734.


Punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului privind cooperarea consolidată
PDF 154kWORD 55k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor tratatului privind cooperarea consolidată (2018/2112(INI))
P8_TA(2019)0077A8-0038/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la cooperarea consolidată, în special articolul 20, articolul 42 alineatul (6), articolele 44, 45 și 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 82, 83, 86, 87, 187, 188, 326, 327, 328, 329, 330, 331, 332, 333 și 334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la alte forme existente de integrare diferențiată, în special articolele 136, 137 și 138 din TFUE privind dispozițiile specifice statelor membre a căror monedă este euro,

–  având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG),

–  având în vedere Protocolul nr. 10 privind cooperarea structurată permanentă, instituit în temeiul articolului 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Protocolul nr. 14 privind Eurogrupul și Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la capacitatea bugetară pentru zona euro(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la implicațiile constituționale, juridice și instituționale ale politicii de securitate și apărare comune: posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la integrarea diferențiată(5),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 1 martie 2017 (COM(2017)2025) și cele cinci documente de reflecție ulterioare (COM(2017)0206), COM(2017)0240, COM(2017)0291, COM(2017)0315, COM(2017)0358),

–  având în vedere Declarația de la Roma din 25 martie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0038/2019),

A.  întrucât Uniunea are un interes special să pună în aplicare cooperarea consolidată în anumite domenii în care UE nu deține competențe exclusive, cu scopul de a avansa proiectul european și de a facilita viața cetățenilor;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din TUE, cooperarea consolidată trebuie să fie o măsură de ultimă instanță atunci când obiectivele unei astfel de cooperări nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de către Uniune în ansamblul său;

C.  întrucât cooperarea consolidată nu ar trebui considerată un instrument de excludere sau de divizare a statelor membre, ci o soluție pragmatică pentru promovarea integrării europene;

D.  întrucât caracterul sensibil al anumitor domenii de politică face dificil de urmat procedura legislativă ordinară, nu doar din cauza cerinței privind unanimitatea, ci și din cauza practicii consacrate în Consiliu de a se încerca să se obțină întotdeauna un consens între statele membre, chiar și atunci când o majoritate calificată ar fi suficientă pentru a lua o decizie;

E.  întrucât, cu excepția taxei pe tranzacțiile financiare, toate inițiativele de cooperare consolidată ar fi putut fi adoptate de Consiliu printr-un vot cu majoritate calificată, dacă s-ar fi decis să se aplice această regulă în locul unanimității;

F.  întrucât există o serie de cazuri în care subgrupuri de state membre desfășoară o cooperare bilaterală sau multilaterală între ele, în afara cadrului tratatelor, de exemplu, în domenii precum apărarea; întrucât presiunea exercitată de criza economică și monetară în direcția luării unor decizii rapide și a depășirii cerinței privind unanimitatea în anumite domenii a condus la adoptarea unor instrumente interguvernamentale aflate în afara cadrului juridic al UE, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate (MES) și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG sau „pactul bugetar”);

G.  întrucât cooperarea consolidată este o procedură prin care un număr de cel puțin nouă state membre sunt abilitate să stabilească o cooperare avansată într-un domeniu ce ține de structurile Uniunii, dar fără participarea celorlalte state membre; întrucât cooperarea consolidată le permite statelor membre participante să realizeze un obiectiv comun sau o inițiativă comună și să depășească stagnarea negocierilor sau blocarea lor de către un alt stat membru sau de alte state membre atunci când este nevoie de unanimitate; întrucât, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din TUE, actele adoptate în cadrul cooperării consolidate ar trebui să fie obligatorii doar pentru statele membre participante; întrucât cooperarea consolidată se limitează la domeniile în care UE nu deține competențe exclusive;

H.  întrucât, în temeiul articolului 328 alineatul (1) din TFUE, Comisia și statele membre care participă la cooperarea consolidată se asigură că încurajează cât mai multe state membre să participe la aceasta;

I.  întrucât experiența arată că o cooperare consolidată a dat rezultate satisfăcătoare în ceea ce privește legislația în materie de divorț(6) și oferă perspective interesante în ceea ce privește normele privind regimul patrimonial(7) brevetul unitar european și Parchetul European;

J.  întrucât primele experiențe în domeniul cooperării consolidate au evidențiat dificultățile asociate aplicării acestui concept, având în vedere dispozițiile limitate din tratate referitoare la punerea în aplicare practică a acestuia și lipsa unei monitorizări suficiente de către instituțiile Uniunii;

K.  întrucât analiza diferitelor modele federale utilizate în statele membre ale UE și federațiile din afara Uniunii a arătat că entitățile subfederale utilizează adesea mecanisme flexibile de cooperare în domenii de interes comun;

L.  întrucât, fără utilizarea clauzelor pasarelă pentru a trece de la votul cu unanimitate la votul cu majoritate calificată în Consiliu și în absența unei reforme profunde a tratatelor, pare posibil ca, în viitor, statele membre să trebuiască să facă uz de dispozițiile privind cooperarea consolidată pentru a rezolva probleme comune și a atinge obiective comune;

M.  întrucât este important pentru buna aplicare a cooperării consolidate să se întocmească o listă de întrebări care trebuie tratate și să se furnizeze o foaie de parcurs pentru o funcționare eficace a cooperării consolidate în conformitate cu litera și spiritul tratatelor,

Observații principale

1.  este preocupat de faptul că, deși cooperarea consolidată oferă o soluție la o problemă comună, profitând de structura instituțională a Uniunii și reducând astfel costurile administrative pentru statele membre participante, aceasta nu a eliminat complet necesitatea de a recurge la forme de soluții de subgrupare interguvernamentală în afara tratatelor, fapt ce are consecințe negative asupra gradului de coerență în aplicarea cadrului juridic al UE și, prin urmare, este cauza neexercitării unui control democratic adecvat;

2.  consideră că ar trebui să fie păstrat cadrul instituțional unic al UE pentru a realiza obiectivele comune ale UE și pentru a garanta principiul egalității tuturor cetățenilor; insistă asupra necesității de a menține metoda comunitară sau a Uniunii;

3.  subliniază că, spre deosebire de tratatele interguvernamentale, cooperarea consolidată oferă un instrument de soluționare a problemelor care nu este doar legal, ci și util, deoarece se bazează pe dispozițiile tratatului și funcționează în cadrul structurii instituționale a Uniunii;

4.  subliniază că, deși cooperarea consolidată nu a fost utilizată pe scară largă de la crearea sa în Tratatul de la Amsterdam, din cauza caracterului său de măsură de ultimă instanță, pare să dobândească importanță și să producă rezultate concrete;

5.  constată că, pe baza experienței existente, cooperarea consolidată apare cel mai des în domeniile reglementate de o procedură legislativă specială care impune unanimitate și a fost utilizată în principal în domeniul justiției și afacerilor interne;

6.  subliniază că, până în prezent, procedura de angajare și de punere în aplicare a cooperării consolidate a fost destul de îndelungată, în special din cauza definirii neclare a unei perioade rezonabile de timp pentru a se asigura că nu se atinge pragul de vot necesar și a lipsei unei voințe politice puternice de a avansa mai rapid;

7.  remarcă faptul că este posibil ca lipsa unor orientări operaționale clare pentru crearea și administrarea unei cooperări consolidate, de exemplu, legislația aplicabilă instituțiilor comune sau procedurile de retragere dintr-o cooperare existentă, să fi făcut mai puțin probabilă încheierea unei cooperări consolidate;

8.  reamintește că, deși cooperarea consolidată beneficiază de ordinea juridică și instituțională a Uniunii, nu este prevăzută integrarea sa automată în acquis;

9.  consideră că, deși cooperarea consolidată este considerată a fi o „a doua cea mai bună opțiune”, aceasta este în continuare un instrument viabil pentru soluționarea problemelor la nivelul Uniunii și un instrument care permite depășirea unor blocaje instituționale;

10.  este de părere că, indiferent de domeniul de politică pe care îl vizează sau de forma pe care o ia, pentru a pune în aplicare în mod eficace și pentru a organiza cooperarea consolidată trebuie să se răspundă la aceleași întrebări;

Recomandări

11.  propune, prin urmare, ca o serie de întrebări să fie soluționate și ca foaia de parcurs să fie urmată astfel cum se prevede mai jos, pentru a se asigura punerea în aplicare fără probleme și efectivă a cooperării consolidate;

Procesul de luare a deciziilor

12.  subliniază că impulsul politic pentru cooperarea consolidată ar trebui să vină din partea statelor membre, dar că discuțiile privind conținutul acesteia ar trebui să se bazeze pe o propunere a Comisiei;

13.  reamintește că articolul 225 din TFUE conferă Parlamentului dreptul de inițiativă cvasilegislativă, care ar trebui să fie interpretat ca posibilitatea ca Parlamentul să inițieze o cooperare consolidată pe baza unei propuneri a Comisiei asupra căreia nu s-a reușit să se ajungă la un acord prin intermediul procedurii decizionale ordinare, în cadrul mandatului a două președinții consecutive ale Consiliului;

14.  consideră că obiectivele unui caz de cooperare ar trebui considerate ca nefiind realizabile de către Uniune în ansamblul său, în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 20 din TUE, în cazul în care, într-o perioadă care acoperă două președinții consecutive ale Consiliului, nu s-au înregistrat progrese substanțiale în cadrul Consiliului;

15.  recomandă ca solicitările statelor membre de a stabili între ele o formă de cooperare consolidată să se bazeze, în principiu, pe obiective care sunt cel puțin la fel de ambițioase precum cele prezentate de Comisie înainte de a se stabili că obiectivele nu pot fi realizate de Uniune în ansamblul său într-un interval de timp rezonabil;

16.  recomandă cu fermitate ca clauza pasarelă specială consacrată la articolul 333 din TFUE să fie activată pentru a trece de la unanimitate la votul cu majoritate calificată și de la o procedură legislativă specială la procedura legislativă ordinară, imediat după aprobarea de către Consiliu a unui acord privind începerea cooperării consolidate, pentru a evita apariția unor noi blocaje în cazul în care numărul statelor membre participante este semnificativ;

17.  consideră că este necesar ca decizia de autorizare a cooperării consolidate să precizeze cadrul pentru relațiile cu statele membre neparticipante; consideră că statele membre care nu participă la o astfel de cooperare consolidată ar trebui, cu toate acestea, să fie implicate în deliberări pe tema abordată de cooperarea consolidată;

18.  reamintește faptul că atât Secretariatul Comisiei și, cât și Secretariatul Consiliului joacă un rol important în garantarea faptului că statele membre care nu participă la cooperarea consolidată nu sunt lăsate în urmă într-un mod care să le facă participarea ulterioară dificilă sau imposibilă;

Administrația

19.  recomandă Comisiei să joace un rol activ în toate etapele cooperării consolidate, plecând de la propunere, trecând prin deliberări, până la punerea în aplicare a cooperării consolidate;

20.  afirmă că unitatea instituțiilor UE ar trebui menținută și că cooperarea consolidată nu ar trebui să conducă la crearea unor acorduri instituționale paralele, ci ar putea permite înființarea unor organisme specifice în cadrul juridic al UE, după caz, fără a aduce atingere competențelor și rolului instituțiilor și organelor Uniunii;

Controlul parlamentar

21.  reamintește că Parlamentul este responsabil de controlul parlamentar al cooperării consolidate; solicită o implicare mai puternică a parlamentelor naționale și, în statele membre în care acest lucru este relevant, a parlamentelor regionale, alături de Parlamentul European, în controlul democratic al cooperării consolidate, dacă aceasta vizează domenii de politică în care competența este partajată; scoate în evidență posibilitatea de a crea un forum interparlamentar similar, de exemplu, conferinței interparlamentare în temeiul articolul 13 din TSCG și Conferinței interparlamentare pentru politica externă și de securitate comună (PESC) și politica de securitate și apărare comună (PSAC), acolo unde este necesar și fără a aduce atingere competențelor Parlamentului;

22.  subliniază că este necesar ca statele membre care participă la cooperarea consolidată să includă acele regiuni care au competențe legislative în domenii care le privesc, pentru a respecta repartizarea internă a competențelor și a consolida legitimitatea socială a unei astfel de cooperări consolidate;

23.  recomandă ca Parlamentul să joace un rol mai important în cooperarea consolidată, propunând Comisiei noi forme de cooperare în temeiul articolului 225 din TFUE și monitorizând propunerile sau cooperarea existentă; își exprimă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie implicat în fiecare etapă a procedurii, și nu doar să se aștepte să își dea aprobarea și că acesta ar trebui să primească rapoarte periodice privind punerea în aplicare a cooperării consolidate și să poată face observații cu privire la aceasta;

24.  invită Consiliul să colaboreze cu Parlamentul la o potențială viitoare procedură de cooperare consolidată, înainte de a cere aprobarea de către Parlament a textului final, pentru a asigura o cooperare maximă între colegiuitorii Uniunii;

25.  regretă totuși că, în ciuda abordării constructive și moderate a Parlamentului față de procedura cooperării consolidate, Consiliul a manifestat un interes redus față de colaborarea oficială cu Parlamentul înainte de a cere aprobarea de către Parlament a textului negociat final;

26.  consideră că este necesar ca Parlamentul să își îmbunătățească organizarea internă în ceea ce privește cooperarea consolidată; Consideră, în acest sens, că fiecare caz de cooperare consolidată ar trebui să fie urmărit de comisia permanentă relevantă și recomandă ca Regulamentul de procedură al Parlamentului să autorizeze, prin urmare, înființarea unor subcomisii ad-hoc în care statutul de membru cu drepturi depline să fie acordat în principal deputaților europeni aleși în statele membre care participă la o astfel de cooperare consolidată;

Bugetul

27.  este de părere că cheltuielile operaționale legate de cooperarea consolidată ar trebui să fie suportate de statele membre participante și, în cazul în care aceste costuri sunt suportate de către bugetul UE, statele membre neparticipante ar trebui să fie rambursate, cu excepția cazului în care Consiliul, după ce a consultat Parlamentul, decide, în conformitate cu articolul 332 din TFUE, că această cooperare trebuie finanțată din bugetul UE, înscriind astfel aceste cheltuieli în bugetul UE și, prin urmare, incluzându-le în procedura bugetară anuală;

28.  consideră că, în cazul în care activitatea reglementată de o cooperare consolidată generează venituri, aceste venituri ar trebui alocate pentru a acoperi cheltuielile de funcționare legate de cooperarea consolidată;

Jurisdicția

29.  consideră că cooperarea consolidată ar trebui să se afle sub jurisdicția directă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), fără a aduce atingere posibilității de a institui o procedură de arbitraj sau un tribunal de primă instanță pentru soluționarea litigiilor, care ar putea fi necesare pentru funcționarea unui anumit caz de cooperare consolidată, cu excepția cazului în care tratatul prevede altfel, caz în care acest lucru ar trebui precizat în actul juridic de instituire a cooperării consolidate;

30.  subliniază că, în cazul în care un caz de cooperare consolidată impune instituirea unui mecanism de special de arbitraj sau a unei instanțe de arbitraj, organismul de arbitraj final ar trebui să fie întotdeauna CJUE;

Ajustări ale structurii instituționale a Uniunii

31.  propune crearea unei unități speciale de cooperare consolidată în cadrul Comisiei, sub conducerea comisarului responsabil cu relațiile interinstituționale, pentru a coordona și a raționaliza elaborarea instituțională a inițiativelor de cooperare consolidată;

32.  consideră că este necesar să se acorde un rol mai proactiv secretariatelor Comisiei și Consiliului în contextul cooperării consolidate și, prin urmare, propune ca acestea să caute în mod activ, împreună cu Comitetul Regiunilor, în special cu Platforma grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT) a acestuia, domenii în care cooperarea consolidată ar putea fi utilă pentru dezvoltarea proiectului european sau domenii adiacente formelor existente de cooperare consolidată, pentru a evita suprapunerile sau contradicțiile;

Retragerea sau expulzarea statelor membre

33.  subliniază faptul că în tratate nu există dispoziții cu privire la posibilitatea statelor membre de a se retrage sau de a fi expulzate din cooperările consolidate actuale, cu excepția cooperării structurate permanente (PESCO);

34.  consideră că ar trebui stabilite norme clare în toate cazurile de cooperare consolidată privind retragerea unui stat membru care nu mai dorește să participe și cu privire la expulzarea unui stat membru care nu mai îndeplinește condițiile cooperării consolidate; consideră că termenii și condițiile posibilei retrageri sau expulzări a unui stat membru ar trebui specificate în actul de instituire a cooperării consolidate;

Recomandări pentru evoluția viitoare a cooperării consolidate

35.  consideră că este necesară elaborarea unei proceduri de autorizare accelerată a cooperării consolidate în domenii de interes politic înalt, pentru ca cooperarea să poată fi stabilită într-un interval de timp mai scurt decât durata a două președinții consecutive ale Consiliului;

36.  îndeamnă statele membre care participă la cooperarea consolidată să depună eforturi pentru a integra cooperarea consolidată în acquis-ul UE;

37.  solicită Comisiei Europene să propună un regulament întemeiat pe articolul 175 al treilea paragraf sau pe articolul 352 din tratat, pentru a simplifica și unifica cadrul juridic aplicabil cooperării consolidate (de exemplu, principiile directoare privind legislația aplicabilă instituțiilor comune sau retragerii unui membru), facilitând astfel încheierea cooperării respective;

38.  sugerează să se analizeze, cu ocazia următoarei revizuiri a tratatelor, posibilitatea ca regiunile sau entitățile subnaționale să joace un rol în cooperarea consolidată în cazul în care aceasta din urmă vizează un domeniu ce ține de competența exclusivă a nivelului respectiv și în conformitate cu constituțiile naționale;

o
o   o

39.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO C 252, 18.7.2018, p. 215.
(2) JO C 252, 18.7.2018, p. 201.
(3) JO C 252, 18.7.2018, p. 235.
(4) JO C 263, 25.7.2018, p. 125.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2019)0044.
(6) Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp, JO L 343, 29.12.2010, p. 10.
(7) Regulamentul (UE) 2016/1103 al Consiliului din 24 iunie 2016 de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, JO L 183, 8.7.2016, p. 1.


Punerea în aplicare a dispozițiilor din tratat privind competența Parlamentului de a exercita un control politic asupra Comisiei
PDF 152kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor din tratat privind competența Parlamentului de a exercita un control politic asupra Comisiei (2018/2113(INI))
P8_TA(2019)0078A8-0033/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la supravegherea politică exercitată de Parlamentul European asupra Comisiei Europene, în special articolele 14, 17 și 25 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 121, 159, 161, 175, 190, 225, 226, 230, 233, 234, 249, 290, 291, 319 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 17 din TUE care îi conferă Comisiei Europene competența de a defini interesul general al Uniunii și monopolul de a lua inițiative „în acest scop”;

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

–  având în vedere Acordul interinstituțional (AII) din 2016 privind o mai bună legiferare și acordul interinstituțional din 2013 privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

–  având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Decizia sa din 7 februarie 2018 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, în special alineatele (2) și (8) ale acestuia, care reafirmă în continuare că procedura privind candidații cap de listă este o practică politică și constituțională de succes, care reflectă echilibrul interinstituțional prevăzut în tratate(3),

–  având în vedere Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2014 referitoare la o propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(4) și negocierile interinstituționale în curs;

–  având în vedere raportul Ombudsmanului European în cauzele conexate 488/2018/KR și 514/2018/KR privind numirea de către Comisie a unui nou secretar general și recomandarea acestuia în aceste două cauze,

–  având în vedere Regulamentul său de procedură, inclusiv articolul 52, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă, precum și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0033/2019),

A.  întrucât cadrul instituțional al Uniunii, astfel cum este consacrat în tratate, conferă Parlamentului, ca organ legislativ al Uniunii, responsabilitatea supravegherii politice a Comisiei;

B.  întrucât Parlamentul are la dispoziție un set de instrumente pentru a trage Comisia la răspundere, cum ar fi moțiunea de cenzură (articolul 17 din TUE și articolul 234 din TFUE), posibilitatea de a-i cere Președintelui Comisiei să își retragă încrederea într-unul dintre membrii Comisiei [articolul 118 alineatul (10) din Regulamentul de procedură al Parlamentului], dreptul de anchetă (articolul 226 din TFUE), competența de control asupra actelor delegate și de punere în aplicare (articolele 290 și 291 din TFUE), dreptul de a pune întrebări cu solicitare de răspuns oral sau scris [articolul 230 alineatul (2) din TFUE] și dreptul de a introduce acțiuni în justiție împotriva Comisiei din motive de legalitate (articolul 263 din TFUE) sau în caz de pasivitate (inacțiune) din partea Comisiei;

C.  întrucât, pe lângă aceste instrumente, Parlamentul dispune de o serie de instrumente pentru supravegherea direcției, datorită cărora poate modela în mod proactiv agenda politică europeană;

D.  întrucât bugetul este cel mai important instrument pe care îl deține Uniunea Europeană pentru îndeplinirea obiectivelor și strategiilor sale și, prin urmare, controlul bugetar este extrem de important;

E.  întrucât procedura candidaților cap de listă reflectă echilibrul interinstituțional dintre Parlament și Comisie, având, prin urmare, un aport substanțial la consolidarea și întărirea legăturii dintre cele două instituții, ducând, astfel, la o mai mare politizare a Comisiei, lucru care ar trebui să aibă ca rezultat o examinare parlamentară aprofundată mai intensă a funcțiilor sale executive;

F.  întrucât articolul 17 din TUE prevede că Președintele Comisiei este ales de Parlament la propunerea șefilor de stat și de guvern ai UE și luând în considerare rezultatele alegerilor europene și consultările cu Parlamentul European; întrucât articolul 17 din TUE prevede, de asemenea, că ar trebui urmată aceeași procedură, inclusiv consultarea Parlamentului, în cazul în care Parlamentul respinge candidatul propus;

G.  întrucât toți comisarii desemnați fac obiectul unei audieri înainte de învestitura colegiului comisarilor și întrucât, în timpul mandatului său, Parlamentul poate reexamina angajamentele și prioritățile proclamate de comisarii desemnați în timpul audierilor lor de numire, evaluând inclusiv dacă profilul lor personal îi califică pentru a îndeplini cerințele funcției;

H.  întrucât tratatele conferă Parlamentului dreptul de a supune la vot o moțiune de cenzură împotriva Comisiei în ansamblul său, dar nu și de a-și retrage încrederea într-un comisar anume;

I.  întrucât, în pofida responsabilității colective a colegiului comisarilor, Parlamentul ar trebui să asigure o supraveghere politică efectivă a activității individuale a fiecărui comisar;

J.  întrucât recenta numire a noului Secretar General al Comisiei a ridicat serioase semne de întrebare cu privire la rolul și influența politică exercitate de înalții funcționari ai Comisiei;

K.  întrucât ar trebui introdusă o procedură nouă, conformă cu normele, pentru ocuparea acestui post odată cu numirea noului Președinte al Comisiei și a noilor comisari în 2019;

L.  întrucât Comisia este obligată prin tratat să raporteze periodic Parlamentului: anual, cu privire la activitățile generale ale Uniunii (articolul 249 din TFUE); din trei în trei ani, cu privire la aplicarea dispozițiilor privind nediscriminarea și cetățenia Uniunii (articolul 25 din TFUE); cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale în cadrul politicii economice [articolul 121 alineatul (5) din TFUE]; din trei în trei ani cu privire la progresele înregistrate în domeniul politicii sociale (articolele 159 și 161 din TFUE); din trei în trei ani cu privire la progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale (articolul 175 din TFUE); anual, cu privire la activitățile de cercetare în Uniune (articolul 190 din TFUE); anual, despre combaterea fraudei (articolul 325 din TFUE); și atunci când se desfășoară negocieri cu țări terțe sau cu organizații internaționale (articolul 207 din TFUE);

M.  întrucât, în plus, în ce privește legislația secundară, Comisiei i-a fost încredințată sarcina să reexamineze și să evalueze mai multe directive și regulamente și să prezinte rapoarte cu privire la concluziile trase;

N.  întrucât, odată cu adoptarea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Parlamentul a dobândit mai multă influență în definirea agendei legislative propusă de Comisie în fiecare an în programul de lucru al Comisiei (PLC);

O.  întrucât, de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit un veritabil colegislator în domeniul bugetar și are responsabilitatea de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Uniunii;

P.  întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul și-a extins influența asupra controlului politicilor externe ale UE, prin obținerea competenței de aprobare a încheierii de acorduri internaționale și, prin urmare, a dreptului de a fi imediat și pe deplin informat de către Comisie în toate etapele negocierii unor astfel de acorduri (articolul 218 din TFUE, articolul 50 din TUE);

Q.  întrucât negocierile cu Regatul Unit privind retragerea sa din Uniunea Europeană s-au desfășurat în condiții exemplare de transparență și de implicare a Parlamentului;

R.  întrucât amploarea drepturilor de control ale Parlamentului variază foarte mult între actele delegate și actele de punere în aplicare; întrucât Parlamentul are drept de veto în ceea ce privește actul delegat și/sau de revocare a delegării, dar, în cazul actelor de punere în aplicare, implicarea sa este mult mai redusă;

S.  întrucât actuala structură instituțională a Uniunii și lipsa unei definiții precise a executivului în tratate fac ca conceptul de executiv al UE să fie complex și dispersat la nivelurile european, național și regional;

T.  întrucât o cooperare mai strânsă între Parlamentul European și parlamentele naționale și regionale, în conformitate cu competențele lor constituționale respective și în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din TUE, este esențială pentru a aborda chestiunea controlului parlamentar al funcțiilor executive în punerea în aplicare a legislației europene;

U.  întrucât transparența și implicarea intensă a Parlamentului în negocierile cu Regatul Unit au avut un impact pozitiv asupra rezultatului acestora, creând un climat de încredere și de unitate, motiv pentru care ar trebui să fi luate drept sursă de inspirație pentru modul de derulare a negocierilor internaționale viitoare;

Concluziile principale

1.  reamintește că controlul asupra organismelor UE reprezintă unul din rolurile Parlamentului European și că răspunderea Comisiei în fața Parlamentului este un principiu de bază al funcționării UE și al controlului democratic intern;

2.  consideră că Parlamentul nu face uz pe deplin de toate instrumentele sale de control politic asupra executivului, din diverse motive, unele fiind inerente structurii instituționale a Uniunii, iar altele fiind, de exemplu, rezultatele dinamicii interinstituționale în schimbare, care a făcut ca unele dintre instrumente să fie dificil de aplicat sau insuficient de eficace;

3.  recunoaște potențialul procedurii „candidaților cap de listă”, care a fost introdusă cu succes, grație căreia toți cetățenii europeni au un cuvânt direct de spus în alegerea președintelui Comisiei prin votul pe care îl dau listei în fruntea căreia se află candidatul lor preferat; prin urmare, sprijină din toată inima continuarea acestei practici pentru viitoarele alegeri europene și încurajează toate forțele politice să participe la acest proces;

4.  reamintește că legătura politică mai puternică creată între Parlament și Comisie ca urmare a procedurii privind candidații cap de listă nu ar trebui să aibă ca rezultat o supraveghere parlamentară mai puțin strictă a Comisiei;

5.  reamintește că pragul prevăzut de tratate pentru o moțiune de cenzură a fost fixat atât de sus tocmai pentru ca acest instrument să nu fie folosit decât în cazurile grave; recunoaște că, la fel ca în majoritatea democrațiilor parlamentare, posibilitatea de a introduce o moțiune de cenzură funcționează în principal descurajant; propune totuși în contextul unei modificări viitoare a tratatului, să se studieze posibilitățile de a coborî pragul cu moderație, păstrând totodată echilibrul instituțional urmărit de tratate;

6.  reamintește că politizarea Comisiei este un efect direct al modificărilor introduse în Tratatul de la Lisabona; observă că printre aceste modificări nu s-au inclus dispoziții care ar permite tragerea la răspundere a fiecărui comisar în parte;

7.  regretă profund faptul că, în cuvintele Ombudsmanului, la numirea secretarului general „Comisia nu a respectat nici litera, nici spiritul normelor aplicabile”;

8.  subliniază că tratatele nu oferă o definiție clară a executivului UE și că instituțiile responsabile diferă de la un domeniu de politică la altul, în funcție de tipul de competență de care țin: competență partajată sau competența exclusivă a Uniunii;

9.  consideră că este necesar să se instituie un sistem legislativ cu adevărat bicameral, care să implice Consiliul și Parlamentul, Comisia acționând în calitate de organ executiv;

10.  subliniază faptul că rolul Parlamentului de supraveghere a executivului este completat de competențele similare ale parlamentelor naționale asupra propriilor executive în ceea ce privește afacerile europene; consideră că această responsabilitate este un element fundamental al rolului camerelor parlamentare naționale în Uniunea Europeană;

11.  consideră că exercitarea controlului de către Parlament asupra executivului în temeiul articolul 14 din TUE a devenit dificilă, dacă nu chiar imposibilă, din cauza lipsei unui catalog clar al competențelor și politicilor Uniunii și din cauza atribuirii multistratificate a competențelor între executivele european, naționale și regionale;

12.  reamintește că tratatele nu conferă Consiliului European nicio funcție sau drept de inițiativă legislativă; este preocupat de faptul că, în ultimii ani, Consiliul European, împotriva literei și spiritului tratatelor, a luat o serie de decizii politice importante în afara cadrului tratatului, excluzând, astfel, de facto supravegherea Parlamentului asupra deciziilor respective și subminând responsabilitatea democratică, esențială pentru astfel de politici europene;

13.  reamintește că tratatul pune la dispoziția Parlamentului competențe semnificative de control politic prin intermediul procedurilor bugetare anuale și de descărcare de gestiune;

14.  reamintește că descărcarea de gestiune este o procedură politică anuală care asigură controlul democratic ex-post al execuției bugetului Uniunii Europene de către Comisie, pe propria răspundere și în cooperare cu statele membre;

15.  subliniază că procedura de descărcare de gestiune s-a dovedit a fi un instrument puternic care a avut un impact asupra evoluției pozitive a sistemului bugetar al Uniunii, a gestiunii sale financiare, a elaborării agendei sale și a modului în care sunt definite și puse în aplicare politicile sale, contribuind totodată la creșterea influenței politice a Parlamentului;

16.  subliniază că articolul 318 din TFUE adaugă un instrument nou la setul de instrumente de descărcare bugetară: evaluarea finanțelor Uniunii pe baza rezultatelor obținute;

17.  constată cu îngrijorare că nu există nicio sancțiune juridică reală în cazul în care Parlamentul decide să nu acorde Comisiei descărcarea de gestiune; consideră totuși că neacordarea descărcării de gestiune trimite un semnal politic puternic, deoarece presupune că Parlamentul nu are suficientă încredere în capacitatea Comisiei de a acționa responsabil și, astfel, nu ar trebui să rămână fără răspuns din partea Comisiei, ci ar trebui să ducă la acțiuni de răspuns clare vizând îmbunătățirea situației;

18.  regretă că, fără o cooperare sinceră din partea Consiliului, Parlamentul nu poate să controleze bugetul Consiliului prin practica instituțională a descărcării de gestiune și că această situație constituie o nesocotire gravă a obligațiilor stabilite în tratat, care prevede că Parlamentul controlează bugetul Uniunii în ansamblul său;

19.  propune, pentru a extinde prerogativa de control bugetar a Parlamentului la întregul buget al Uniunii, să se înceapă negocieri între Consiliu, Comisie și Parlament, astfel încât să se asigure că Parlamentului are dreptul de acces la informații cu privire la execuția bugetului Consiliului, direct sau prin intermediul Comisiei, și astfel încât Consiliul să răspundă la întrebările cu solicitare de răspuns scris ale Parlamentului și să participe la audierile și la dezbaterile cu privire la execuția bugetului său; consideră că, în cazul unui eșec al acestor negocieri, Parlamentul ar trebui să acorde descărcarea de gestiune numai Comisiei și să includă în această descărcare globală rezoluții separate care să vizeze diferitele instituții, organisme și agenții ale Uniunii și care să asigure, de facto, că nicio secțiune din bugetul european nu se execută fără control corespunzător;

20.  reamintește că instituțiile încă nu și-au îndeplinit angajamentul de a stabili criterii pentru a delimita utilizarea actelor delegate de cea a actelor de punere în aplicare, chiar dacă AII privind o mai bună legiferare a mărit transparența procedurii actelor delegate;

21.  reamintește că, în conformitate cu articolul 247 din Regulamentul financiar, Comisia trebuie să transmită Parlamentului până la data de 31 iulie a exercițiului financiar următor un pachet integrat de rapoarte financiare și privind răspunderea care să includă în special conturile consolidate finale, raportul anual privind gestionarea și performanța și evaluarea finanțelor Uniunii bazată pe rezultatele obținute, astfel cum se prevede la articolul 318 din TFUE; insistă ca raportul anual privind gestionarea și performanța să includă o evaluare a tuturor măsurilor preventive și corective luate în situațiile în care finanțarea cade pradă corupției sau conflictelor de interese;

Recomandări

22.  sugerează ca instrumentele pentru a trage Comisia la răspundere și cele pentru supravegherea direcției să fie combinate pentru a maximiza eficacitatea ambelor instrumente;

23.  insistă asupra garantării, consolidării și întăririi puterilor legislative și a drepturilor de control ale Parlamentului, inclusiv prin acorduri interinstituționale și prin utilizarea temeiului juridic corespunzător de către Comisie;

24.  consideră că este necesar ca Parlamentul să își reformeze metodele de lucru pentru a-și exercita funcțiile de control politic asupra Comisiei cu mai multă vigoare;

25.  roagă Comisia să acorde o atenție mai mare inițiativelor legislative lansate de Parlament în temeiul articolul 225 din TFUE. invită următorul Președinte al Comisiei să își asume acest obiectiv și apreciază declarațiile candidaților cap de listă în acest sens; dorește ca mai multe inițiative să ducă la propuneri legislative; reamintește că, în conformitate cu articolul 10 din AII privind o mai bună legiferare, Comisia are obligația să trateze cu promptitudine și în detaliu cererile de propuneri de acte legislative ale Uniunii;

26.  felicită Comisia pentru că a dat curs recomandărilor Parlamentului formulate în rezoluția sa din 16 februarie 2017 intitulată „Îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona”;

27.   consideră că, deși Parlamentul nu are un drept oficial de inițiativă legislativă în temeiul tratatelor actuale, ar trebui cântărită cu atenție deosebită posibilitatea de a i se da dreptul de inițiativă legislativă în contextul unei viitoare modificări a tratatului;

28.  încurajează schimbul de bune practici în materie de control parlamentar între parlamentele naționale, cum ar fi organizarea de dezbateri periodice între miniștrii respectivi și comisiile specializate din parlamentele naționale, înainte și după reuniunile Consiliului, precum și cu membrii Comisiei Europene, într-un cadru și un interval de timp adecvate, precum și întâlniri între Parlamentul European și parlamentele naționale; încurajează instituirea unor schimburi periodice de funcționari ai instituțiilor și de personal al grupurilor politice între administrațiile Parlamentului European și ale parlamentelor naționale, Comitetul european al Regiunilor și regiunile din statele membre care au competențe legislative;

29.  consideră că instituirea unei săptămâni europene anuale le-ar permite deputaților în PE și comisarilor, în special vicepreședinților responsabili cu clusterele, să se prezinte în fața tuturor adunărilor parlamentare naționale pentru a discuta și a explica agenda europeană alături de membri ai parlamentelor naționale și de reprezentanți ai societății civile; sugerează că această inițiativă ar putea întări responsabilitatea democratică a Comisiei în temeiul Tratatului de la Lisabona;

30.  invită Parlamentul să își întărească capacitatea dedicată supravegherii elaborării și punerii în aplicare a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare;

31.  salută eforturile depuse în prezent de cele trei instituții de a stabili criterii clare pentru a delimita modul în care ar trebui utilizate actele delegate și actele de punere în aplicare; cere ca aceste criterii să se aplice cât mai curând posibil;

32.  încurajează parlamentele naționale, precum și parlamentele regionale, după caz, să suplimenteze capacitatea de control asupra propriilor executive când iau decizii sau propun reglementări pentru a pune în aplicare sau a delega legislația europeană;

33.  consideră că este necesară o nouă modificare a tratatului pentru a îmbunătăți instrumentele de tragere la răspundere a fiecărui comisar în parte, în fața Parlamentului, pe toată durata mandatului lor, pornind de la dispozițiile oarecum limitate care există deja în Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană;

34.  solicită Comisiei și Consiliului ca, în conformitate cu principiul cooperării loiale, să instituie un dialog politic cu privire la propunerea Parlamentului de regulament privind dreptul de anchetă, pentru a conferi Parlamentului competențe efective care să îi permită să facă uz de acest instrument parlamentar fundamental pentru controlul executivului și absolut necesar în sistemele parlamentare din întreaga lume;

35.  este convins de utilitatea întrebărilor parlamentare ca instrument de supraveghere; prin urmare, consideră că trebuie să se facă o evaluare aprofundată a calității răspunsurilor oferite de Comisie la întrebările adresate de deputați, precum și a cantității și a calității întrebărilor adresate;

36.  consideră că timpul afectat întrebărilor este un element important al controlului parlamentar asupra executivului; solicită Conferinței președinților să pună din nou un timp afectat întrebărilor pe ordinea de zi a ședinței plenare, în concordanță cu articolul 129 din Regulamentul de procedură;

37.  invită încă o dată Comisia să își reexamineze procedurile administrative pentru a-și numi secretarul general, directorii generali și directorii, cu scopul de a asigura pe deplin că sunt selectați cei mai buni candidați într-un cadru de maximă transparență și de egalitate de șanse;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale ale statelor membre și Comitetului European al Regiunilor.

(1) JO C 252, 18.7.2018, p. 215.
(2) JO C 252, 18.7.2018, p. 201.
(3) JO C 463, 21.12.2018, p. 89.
(4) JO C 443, 22.12.2017, p. 39.


Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE
PDF 173kWORD 58k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE (2017/2089(INI))
P8_TA(2019)0079A8-0051/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 7, 9, 10, 11, 21, 23 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, articolul 67 alineatul (1), articolele 258, 263, 267 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(CrEDO),

–  având în vedere Memorandul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană,

–  având în vedere avizele și lista de verificare a criteriilor statului de drept ale Comisiei de la Veneția,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: metodologie pentru un control sistematic și riguros(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anuale referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2005 intitulată „Respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei - Metodologie pentru un control sistematic și riguros” (COM(2005)0172),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 29 aprilie 2009 privind funcționarea practică a metodologiei pentru un control sistematic și riguros al respectării Cartei drepturilor fundamentale (COM(2009)0205),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 6 mai 2011, intitulat „Orientări operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei” (SEC(2011)0567),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 12 decembrie 2011 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – Către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere „Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația” din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Orientările Consiliului din 20 ianuarie 2015 privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire,

–  având în vedere Orientările pentru grupurile de pregătire ale Consiliului intitulate „Compatibilitatea cu drepturile fundamentale”,

–  având în vedere Raportul seminarului președinției Consiliului din 13 mai 2016 intitulat „Politicile naționale de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”,

–  având în vedere Orientările Comisiei din 19 mai 2015 privind analiza efectelor în ceea ce privește drepturile omului în evaluările de impact pentru inițiativele legate de politica comercială,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere colocviile anuale ale Comisiei privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 20 septembrie 2016 în cauzele conexate C-8/15 P- C-10/15 P, Ledra Advertising Ltd / Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE)(8),

–  având în vedere hotărârea CJUE din 6 noiembrie 2018 în cauzele conexate C-569/16 și C-570/16, Stadt Wuppertal v.Maria Elisabeth Bauer și Volker Willmeroth v Martina Broßonn(9),

–  având în vedere Avizul 2/13 al CJUE din 18 decembrie 2014 privind aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale(10),

–  având în vedere Avizul nr. 4/2018 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 24 septembrie 2018, intitulat „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”,

–  având în vedere rapoartele anuale privind drepturile fundamentale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Manualul FRA din octombrie 2018 intitulat „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național – Orientări”,

–  având în vedere setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, în special instrumentul # 28 „Drepturi fundamentale și drepturile omului”,

–  având în vedere articolul 38 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Secretarului General al Consiliului Europei din 2 decembrie 2016 privind inițiativa Uniunii Europene de instituire a unui Pilon european al drepturilor sociale,

–  având în vedere documentul din noiembrie 2017 al delegației olandeze la COSAC, intitulat „Deschiderea ușilor închise: cum facem ca UE să devină mai transparentă pentru cetățenii săi” și scrisoarea delegațiilor COSAC către instituțiile UE din 20 decembrie 2017 privind transparența procesului decizional politic în cadrul UE;

–  având în vedere studiile intitulate „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE” „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale” și „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”, publicată de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii la 22 noiembrie 2016, la 15 februarie 2016 și, respectiv, la 12 ianuarie 2016(11),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0051/2019),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a conferit statutul de legislație primară Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) în cadrul juridic al UE, având aceeași valoare juridică ca cea a tratatelor;

B.  întrucât prezentul raport nu evaluează fiecare drept individual menționat în cartă, ci mai degrabă analizează punerea în aplicare a acesteia ca instrument de drept primar;

C.  întrucât dispozițiile sociale constituie o parte esențială a Cartei și a structurii juridice a Uniunii; întrucât este important să se asigure respectarea drepturilor fundamentale și să se sublinieze importanța acestora în întreaga Uniune;

D.  întrucât, potrivit CJUE, drepturile fundamentale recunoscute de Cartă se află în centrul structurii juridice a UE, iar respectarea lor este o precondiție necesară pentru legalitatea tuturor actelor UE;

E.  întrucât Carta cuprinde, în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional al drepturilor omului și ale articolul 51 din Cartă, atât „obligații negative” (neîncălcarea), cât și „obligații pozitive” (promovarea activă), care ar trebui să fie respectate în mod egal pentru ca prevederile Cartei să aibă un caracter operațional deplin;

F.  întrucât articolul 51 din Cartă definește domeniul de aplicare al acesteia în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității, ținând seama de competențele statelor membre și ale Uniunii și respectând limitele competențelor conferite Uniunii prin tratate;

G.  întrucât articolul 51 alineatul (2) din Cartă stabilește în mod clar că aceasta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nicio competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.

H.  întrucât instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii au obligația de a respecta în permanență Carta, chiar și atunci când acestea acționează în afara cadrului juridic al UE;

I.  întrucât, în temeiul articolului 51, dispozițiile Cartei se aplică statelor membre numai la punerea în aplicare de către acestea a dreptului Uniunii; întrucât, cu toate acestea, pentru că limitele acestei cerințe sunt incerte, este dificil de stabilit când și cum se aplică în mod concret Carta;

J.  întrucât potențialul drepturilor sociale și economice prevăzute în Cartă nu a fost exploatat în mod adecvat până în prezent; întrucât, reamintind avizul Secretarului General al Consiliului Europei, respectarea drepturilor sociale nu este doar un imperativ etic și o obligație legală, ci și o necesitate economică;

K.  întrucât articolul 6 din TUE subliniază, de asemenea, că drepturile fundamentale, garantate de CEDO, trebuie să constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

L.  întrucât articolul 151 din TFUE se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute în Carta socială europeană;

M.  întrucât studiul său din 22 noiembrie 2016 privind „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”(12) analizează, printre altele, relevanța Cartei pentru activitățile Comisiei în temeiul Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate (Tratatul MES) și în contextul Semestrului european; întrucât drepturilor sociale prevăzute de Cartă nu li se acordă suficientă atenție în cadrul guvernanței economice a Uniunii; întrucât aceste drepturi trebuie considerate ca veritabile drepturi fundamentale;

N.  întrucât angajamentul din cadrul pilonului european al drepturilor sociale, de a oferi cetățenilor drepturi noi și mai eficiente în ceea ce privește egalitatea de șanse și accesul la piața muncii, condițiile de muncă echitabile și protecția și incluziunea socială, consolidează drepturile prevăzute de Cartă;

O.  întrucât principiul egalității de gen este o valoare fundamentală a UE și este prevăzut de tratatele UE și de Cartă; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

P.  întrucât transparența proceselor legislative și decizionale ale UE este un corolar al dreptului la bună administrare, consacrat la articolul 41, și o precondiție esențială pentru ca cetățenii să fie în măsură să evalueze și să supravegheze în mod corespunzător aplicarea Cartei de către instituțiile UE;

Q.  întrucât promovarea de către instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii a unei game largi de drepturi prevăzute în Cartă ‑ de la drepturile civile și politice la drepturile sociale, economice și drepturile de a treia generație - ar constitui un stimulent esențial pentru dezvoltarea unei sfere publice europene și pentru exprimarea concretă a conceptului de cetățenie europeană și a dimensiunii participative în cadrul UE consacrate în tratate,

R.  întrucât FRA a formulat o serie de recomandări pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei în avizele sale intitulate „Îmbunătățirea accesului la căi de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE”(13) și „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”(14);

S.  întrucât articolul 24 din Cartă stipulează drepturile copilului, impunând autorităților publice și instituțiilor private obligația de a lua în considerare în primul rând interesul superior al copiilor;

T.  întrucât articolul 14 din Cartă subliniază dreptul tuturor copiilor la o educație echitabilă;

Consolidarea integrării Cartei în procesele legislative și decizionale

1.  își exprimă convingerea fermă că Strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) a reprezentat un efort inițial după intrarea în vigoare a Cartei, însă necesită o actualizare urgentă; salută rapoartele anuale privind aplicarea Cartei de către Comisie și solicită o revizuire a acestei strategii, elaborate în 2010, în scopul de a o actualiza pentru a ține seama de noile provocări și de realitatea instituțională, în special după Brexit;

2.  recunoaște numeroasele măsuri importante luate de instituțiile UE pentru a integra Carta în procesele legislative și decizionale ale UE; ia act de faptul că principalul rol al Cartei este de a garanta că legislația UE respectă pe deplin drepturile și principiile pe care le consacră, și recunoaște dificultățile pe care le implică promovarea activă a acestora și asigurarea îndeplinirii lor;

3.  subliniază că este important ca toate propunerile de acte legislative ale Uniunii să respecte drepturile fundamentale consacrate în Cartă;

4.  reamintește că procedurile stabilite de instituțiile UE pentru a evalua compatibilitatea propunerilor legislative cu Carta sunt, în principal, de natură internă; solicită posibilitatea de a prevedea forme îmbunătățite de consultare, evaluări ale impactului, inclusiv evaluări specifice ale impactului asupra genului, precum și control juridic, cu implicarea unor experți independenți în drepturile fundamentale; invită Comisia să promoveze o cooperare structurată și reglementată cu organisme din domeniul drepturilor omului, cum ar fi FRA, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și organismele relevante ale Consiliului Europei și ale Organizației Națiunilor Unite, precum și organizațiile societății civile care își desfășoară activitatea în acest domeniu, ori de câte ori un dosar legislativ ar putea promova sau afecta în mod negativ drepturile fundamentale;

5.  solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului pentru a permite FRA să emită, din proprie inițiativă, avize fără caracter obligatoriu privind proiectele de acte legislative ale UE și să promoveze consultări sistematice cu agenția;

6.  invită Comisia, celelalte instituții ale UE și guvernele naționale și regionale ale statelor membre să consulte FRA atunci când sunt în joc drepturi fundamentale;

7.  recunoaște rolul vital al Agenției pentru Drepturi Fundamentale în evaluarea respectării Cartei și salută activitatea desfășurată de agenție; încurajează FRA să continue să ofere consiliere și sprijin instituțiilor UE și statelor membre pentru îmbunătățirea culturii drepturilor fundamentale pe tot teritoriul Uniunii; salută strategia FRA pentru perioada 2018-2022, adoptată recent;

8.  ia act de instrumentul online interactiv CLARITY, dezvoltat de FRA pentru o identificare mai ușoară a celui mai potrivit organism nejudiciar care deține competențe în domeniul drepturilor omului într-o chestiune specifică referitoare la drepturile fundamentale;

9.  invită Comisia să asigure evaluări cuprinzătoare ale impactului printr-o analiză echilibrată a consecințelor economice, sociale și de mediu, și să își revizuiască decizia de a-și clasifica considerațiile privind drepturile fundamentale în cele trei categorii actuale (efecte economice, social și de mediu), creând două categorii specifice intitulate „Efecte asupra drepturilor fundamentale” și „Evaluarea impactului asupra genului”, pentru a garanta că sunt evaluate toate aspectele legate de drepturile fundamentale;

10.  invită Comisia să ia măsuri sistematice la nivelul Uniunii pentru a susține și a respecta dispozițiile Cartei și să garanteze că dreptul Uniunii este adaptat pentru a ține seama de evoluțiile juridice și jurisprudențiale ale dreptului internațional al drepturilor omului; în acest sens, își reiterează, de asemenea, apelul la adresa Comisiei de a înainta o propunere care să pună în aplicare rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(15), care ar permite monitorizarea sistematică a evoluțiilor din instituțiile și organismele UE și din statele membre care ar necesita luarea unor măsuri de protecție și respectare a drepturilor, libertăților și principiilor stabilite în Cartă; sugerează că, în special, condițiile prevăzute în criteriile de la Copenhaga referitoare la drepturile fundamentale nu ar trebui să fie utilizate doar o singură dată, ca precondiții pentru aderare, ci să se evalueze periodic în ce măsură sunt respectate de către statele membre;

11.  ia act de faptul că Ombudsmanul joacă, de asemenea, un rol relevant în garantarea respectării drepturilor fundamentale în contextul Cartei, nu doar în legătură cu articolul 41 privind dreptul la bună administrare în sine, ci și luând în considerare faptul că o asemenea bună administrare este un element central în ceea ce privește protejarea altor drepturi fundamentale; reamintește contribuția exemplară a Ombudsmanului în domeniul transparenței și libertății de informare, printre altele, precum și Raportul special privind Frontex(16) din perioada acestei legislaturi parlamentare, în special în ceea ce privește dreptul solicitanților de azil și migranților de a prezenta plângeri;

12.  constată că jurisprudența va avea un impact asupra domeniului de aplicare al Cartei, fapt ce trebuie luat în considerare;

13.  solicită legislatorilor UE să recunoască rezultatele hotărârii Tribunalului din 22 martie 2018 (cauza T-540/15) privind accesul la documentele trilogurilor(17) și să acționeze în consecință; insistă asupra necesității de a crește transparența și a facilita accesul la documente între instituțiile UE, în vederea unei cooperări interinstituționale mai eficiente, inclusiv responsabilizarea în aspectele legate de drepturile fundamentale; îndeamnă Consiliul să abordeze rapid preocupările ridicate în ceea ce privește transparența procesului său decizional și accesul la documente, în conformitate cu recomandările relevante ale Ombudsmanului European;

Integrarea Cartei în politicile UE

14.  reamintește că procesul decizional al UE se bazează pe principiile și obiectivele stabilite la articolele 2, 3, 4, 5 și 6 din TUE, sprijinind și punând în aplicare pe deplin, totodată, cerințele prevăzute în dispozițiile cu aplicabilitate generală de la titlul II partea I din TFUE;

15.  solicită instituțiilor UE să aplice mai bine integrarea perspectivei de gen în toate activitățile UE, pentru a combate discriminarea de gen și a promova egalitatea de gen;

16.  reafirmă faptul că toate actele juridice adoptate de Uniune trebuie să respecte pe deplin dispozițiile Cartei, inclusiv dispozițiile sociale ale acesteia; subliniază importanța includerii în Cartă a unor trimiteri explicite la drepturile fundamentale în cadrul juridic care reglementează politica economică și monetară a UE; subliniază că recurgerea la acorduri interguvernamentale nu scutește instituțiile UE de obligațiile lor de a evalua compatibilitatea unor astfel de instrumente cu legislația UE, inclusiv Carta;

17.  consideră că este esențial ca Uniunea să ia măsuri ferme pentru a-și consolida angajamentele în ceea ce privește garantarea tuturor drepturilor prevăzute în Cartă, inclusiv a drepturilor sociale;

18.  invită Comisia să se asigure că procesul Semestrului european, inclusiv recomandările specifice de țară și recomandările anuale ale analizei creșterii, respectă componentele normative ale drepturilor sociale prevăzute de Cartă;

19.  sprijină introducerea unor clauze solide și coerente privind drepturile fundamentale în textele operaționale ale proiectelor de regulamente de instituire a fondurilor UE;

20.  invită Comisia și Consiliul să ia decizii macroeconomice ținând seama în mod adecvat de evaluări ale drepturilor fundamentale, bazate pe întreaga serie de drepturi civile, politice și sociale garantate de instrumentele dreptului european și internațional al drepturilor omului;

21.  invită Comisia să analizeze ce măsuri sunt necesare pentru aderarea Uniunii Europene la Carta socială europeană și să propună un calendar pentru atingerea acestui obiectiv;

22.  reamintește că, pe baza competențelor prevăzute în tratate, este în principal responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare politica socială, și deci și să confere eficacitate și o expresie concretă dispozițiilor sociale consacrate în Cartă; cu toate acestea, își reiterează propunerea de includere în tratate, în contextul revizuirii acestora, a unui protocol social, pentru a consolida drepturile sociale fundamentale în raport cu libertățile economice;

23.  ia la cunoștință rolul esențial, dar informal, al Eurogrupului în guvernanța economică a zonei euro, și impactul pe care deciziile acestuia l-ar putea avea în influențarea procesului de elaborare a politicilor, fără a fi contrabalansat de mecanisme adecvate de responsabilitate democratică și control judiciar; reamintește membrilor acestuia obligațiile lor orizontale care decurg din articolele 2 și 6 din TUE și din Cartă;

24.  invită Comisia și Banca Centrală Europeană să respecte pe deplin Carta atunci când își desfășoară activitatea în cadrul Mecanismului european de stabilitate, inclusiv în cadrul practicilor de acordare a împrumuturilor, luând în considerare jurisprudența CJUE;

25.  reamintește că acțiunea Uniunii pe scena internațională trebuie să fie ghidată de principiile consacrate la articolul 21 alineatul (1) din TUE; este convins că respectarea deplină și promovarea dispozițiilor Cartei în interiorul Uniunii reprezintă un criteriu de referință pentru evaluarea legitimității și a credibilității acțiunii Uniunii în relațiile sale internaționale, inclusiv în cadrul procesului de extindere, în temeiul articolului 49 din TUE;

26.  remarcă jurisdicția limitată a CJUE în domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC) și avertizează cu privire la orice posibilă limitare a drepturilor la o cale de atac eficientă, astfel cum sunt consacrate în Cartă;

27.  reamintește instituțiilor UE obligațiile lor în materie de drepturi ale omului care intră în domeniul de aplicare al Cartei, inclusiv în domeniul politicii comerciale; încurajează Comisia să realizeze evaluări specifice ale impactului asupra drepturilor omului înainte de încheierea tuturor negocierilor comerciale, făcând trimitere la principiile directoare ale ONU privind evaluarea impactului acordurilor comerciale și de investiții asupra drepturilor omului;

28.  reamintește că atât tratatele, cât și Carta fac trimitere la protecția minorităților naționale și la discriminarea pe motive de limbă; solicită acțiuni administrative concrete în cadrul instituțiilor UE, pentru a încuraja guvernele naționale să găsească soluții viabile și să promoveze cultura diversității lingvistice în țările lor, alături de limbile oficiale ale UE;

29.  reamintește obligația, prevăzută la articolul 6 din TUE, de a adera la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO); solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a elimina barierele juridice care împiedică încheierea procesului de aderare, și să prezinte un nou proiect de acord pentru aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), oferind soluții pozitive la obiecțiile ridicate de CJUE în Avizul 2/13 din 18 decembrie 2014; consideră că finalizarea acestuia ar introduce garanții suplimentare de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și rezidenților UE și ar oferi un mecanism suplimentar pentru exercitarea drepturilor omului, și anume posibilitatea de a depune o plângere la CEDO pentru o încălcare a drepturilor omului derivată dintr-o acțiune a unei instituții UE sau a unui stat membru atunci când aplică dreptul UE și care se înscrie în sfera de competență a CEDO; este, de asemenea, de opinie că jurisprudența CEDO va oferi, astfel, o contribuție suplimentară pentru activitatea prezentă și viitoare a UE în privința respectării și promovării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniul libertăților civile, justiției și afacerilor interne, pe lângă jurisprudența CJUE în acest domeniu;

30.  solicită finalizarea fără întârziere a adoptării Directivei orizontale privind combaterea discriminării(18), pentru a garanta mai bine drepturile fundamentale în Uniune, prin adoptarea unei legislații a UE concrete;

Carta și agențiile UE

31.  subliniază potențialul anumitor agenții ale UE de a oferi sprijin statelor membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul Cartei, acționând frecvent ca o legătură operațională între UE și autoritățile naționale; subliniază că această sarcină poate fi realizată în mod eficient doar prin dezvoltarea unei veritabile practici în domeniul drepturilor fundamentale în cadrul agențiilor care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și afacerilor interne sau care au sarcina specifică de a promova și a proteja drepturile și principiile care derivă din Cartă, luând în considerare atât dimensiunea internă, cât și cea externă a protecției și promovării drepturilor fundamentale;

32.  solicită agențiilor UE relevante să își intensifice eforturile de implementare a principiilor de egalitate de gen consacrate în Cartă, inclusiv asigurându-se că toate instituțiile și agențiile UE urmăresc o politică de toleranță zero față de toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică; invită toate instituțiile și agențiile UE să pună pe deplin în aplicare rezoluția sa din 26 octombrie 2017 privind combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE(19);

33.  ia act de gama diferențiată de politici și instrumente elaborate de diferitele agenții pentru a pune în aplicare obligațiile lor în materie de drepturi fundamentale ale omului, care au drept rezultat diferite niveluri de punere în aplicare; subliniază necesitatea de a promova cooperarea între agențiile UE, precum și dialogurile structurate cu experții independenți din domeniul drepturilor omului și de a valorifica cele mai bune practici existente pentru a promova un cadru comun și consolidat în materie de drepturi ale omului;

34.  solicită agențiilor UE care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și al afacerilor interne și/sau celor ale căror activități ar putea avea un impact asupra drepturilor și principiilor care derivă din Cartă să adopte strategii interne privind drepturile fundamentale și să organizeze sesiuni periodice de formare pentru personalul lor cu privire la drepturile fundamentale și la Cartă, la toate nivelurile;

35.  regretă absența, în multe regulamente de înființare a agențiilor UE, a unei trimiteri explicite la Cartă; invită colegiuitorii să remedieze această lacună, dacă este necesar, ori de câte ori sunt elaborate sau revizuite regulamente sau decizii de instituire a unor agenții, și să prevadă mecanisme operaționale suplimentare care să asigure respectarea Cartei, luând în considerare mandatul și caracteristicile specifice ale fiecărei agenții în parte;

Sprijinirea statelor membre pentru punerea în aplicare a Cartei la nivel național

36.  reamintește că dimensiunile UE și naționale ale Cartei sunt indisolubil legate și se completează reciproc pentru a se garanta că dispozițiile Cartei sunt aplicate în mod consecvent în tot cadrul juridic al UE;

37.  atrage atenția asupra lipsei persistente de conștientizare cu privire la Cartă, la domeniul și gradul său de aplicare, atât în rândul titularilor de drepturi care beneficiază de protecția acesteia, cât și al juriștilor și experților în domeniul drepturilor omului și regretă insuficiența acțiunilor naționale pentru remedierea acestor deficiențe;

38.  invită Comisia să își consolideze activitățile de sensibilizare cu privire la Cartă, cu implicarea deplină a organizațiilor societății civile, și să promoveze și să finanțeze module de formare specifice privind Carta pentru judecătorii naționali, practicienii din domeniul dreptului și funcționarii publici, cu scopul de a îmbunătăți, de asemenea, cunoașterea politicilor și a dreptului Uniunii, inclusiv dreptul material și procedural, utilizarea instrumentelor de cooperare judiciară ale UE, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, limbajul juridic și dreptul comparat; invită, de asemenea, Comisia să ofere statelor membre orientări practice, care să le ajute la aplicarea Cartei la nivel național; solicită Comisiei, în acest context, să acorde o vizibilitate maximă Manualului FRA, recent publicat, privind „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național”;

39.  încurajează statele membre să facă schimb sistematic de informații și de experiență cu privire la utilizarea, aplicarea și monitorizarea Cartei și să integreze exemplele de bune practici deja dezvoltate la nivel național; încurajează statele membre să își revizuiască normele procedurale privind controlul juridic și evaluările de impact ale actelor din perspectiva Cartei; constată că aceste proceduri ar trebui să se refere explicit la Cartă, așa cum se referă la instrumentele naționale pentru drepturile omului, pentru a reduce la minimum riscul de a o ignora;

40.  subliniază că lacunele în transpunerea și aplicarea dreptului UE în statele membre pot avea un impact autentic asupra exercitării drepturilor fundamentale ale UE; reamintește, în acest context, rolul Comisiei de gardian al tratatelor, care îi conferă responsabilitatea în ultimă instanță - dacă nu chiar responsabilitatea principală - de a apăra drepturile fundamentale, inclusiv prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, atunci când este necesar; solicită, în acest sens, o conducere mai hotărâtă pentru a asigura aplicarea adecvată a legislației UE;

Spre o interpretare mai consecventă a Cartei

41.  își exprimă convingerea că interpretările diferite cu privire la aplicarea dispozițiilor Cartei de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE și ale statelor membre sunt în detrimentul valorii adăugate aduse de Cartă, și anume aceea de a reprezenta un set de standarde minime comune de protecție care trebuie aplicate orizontal tuturor actorilor instituționali, precum și politicilor și activităților legate de sfera UE;

42.  subliniază faptul că integrarea Cartei în legislația primară a UE, deși nu extinde competențele Uniunii și respectă principiul subsidiarității, conform articolului 51, creează noi responsabilități pentru instituțiile decizionale și executive, precum și pentru statele membre atunci când aplică legislația UE la nivel național, precum și că dispozițiile Cartei au devenit astfel direct aplicabile de către instanțele judiciare europene și naționale;

43.  încurajează instituțiile UE și statele membre să permită o aplicare mai directă a Cartei în ansamblul său;

44.  regretă că, până în prezent, Republica Polonă și Regatul Unit nu au decis să se retragă din Protocolul nr. 30 la tratate;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 337, 20.9.2018, p. 167.
(2) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 229.
(3) JO C 215, 19.6.2018, p. 162.
(4) JO C 242, 10.7.2018, p. 24.
(5) JO C 337, 20.9.2018, p. 120.
(6) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(7) JO L 53, 22.2.2007, p. 1.
(8) ECLI:EU:C:2016:701.
(9) ECLI:EU:C:2018:871.
(10) ECLI:EU:C:2014:2454.
(11) Studiu intitulat „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic C, 22 noiembrie 2016; studiu intitulat „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale”, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic C, 15 februarie 2016, și studiul intitulat „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE” din 12 ianuarie 2016.
(12) „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic C - Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, 22 noiembrie 2016.
(13) Avizul FRA 1/2017, 10 aprilie 2017.
(14) Avizul FRA 4/2018, 24 septembrie 2018.
(15) JO C 215, 19.6.2018, p. 162.
(16) Rezoluția Parlamentului European din 2 decembrie 2015 referitoare la Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex, JO C 399, 24.11.2017, p. 2.
(17) Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018, Emilio de Capitani / Parlamentul European, T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167.
(18) Propunerea Comisiei din 2 iulie 2008 de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426).
(19) JO C 346, 27.9.2018, p. 192.


Statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European)
PDF 159kWORD 64k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (2018/2080(INL)2019/0900(APP))
P8_TA(2019)0080A8-0050/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 228 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 45 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0050/2019),

1.  adoptă proiectul de regulament anexat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite proiectul de regulament anexat Consiliului și Comisiei în cadrul procedurii prevăzute la articolul 228 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a asigura publicarea regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene după obținerea avizului Comisiei și a aprobării Consiliului cu privire la proiectul de regulament anexat.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

Proiect de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom

PARLAMENTUL EUROPEAN,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 228 alineatul (4),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere aprobarea Consiliului,

având în vedere avizul Comisiei,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)  Statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului ar trebui stabilite în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228, ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(2)  În special, articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul la bună administrare ca drept fundamental al cetățenilor europeni. La rândul său, articolul 43 din Cartă recunoaște dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Pentru ca aceste drepturi să fie eficace și pentru a întări capacitatea Ombudsmanului de a efectua anchete aprofundate și imparțiale, ar trebui să se pună la dispoziția sa toate instrumentele prevăzute în tratate și în prezentul regulament, necesare pentru îndeplinirea cu succes a sarcinilor pe durata exercitării funcțiilor.

(3)  Decizia 94/262/ECSC, CE, Euratom a Parlamentului European(1) a fost modificată ultima dată în 2008. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, s-a instituit un cadru juridic complet nou pentru Uniunea Europeană. În special, articolul 228 alineatul (4) din TFUE permite Parlamentului European, după avizul Comisiei și cu acordul Consiliului, să adopte regulamente de stabilire a statutului și a condițiilor generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului. Prin urmare, este de dorit să se abroge Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom și să fie înlocuită cu un regulament în conformitate cu temeiul juridic aplicabil în prezent.

(4)  Stabilirea condițiilor în care poate fi înaintată o plângere către Ombudsman ar trebui să respecte principiul unui acces deplin, liber și ușor, fără a aduce atingere restricțiilor specifice luate în considerare în cadrul procedurilor judiciare și administrative noi sau în curs.

(5)  Ombudsmanul are dreptul să facă recomandări dacă Ombudsmanul consideră că o instituție, organ, oficiu sau agenție a Uniunii nu aplică în mod corespunzător o hotărâre judiciară.

(6)  Este necesar să se stabilească procedurile care trebuie urmate în cazul în care anchetele Ombudsmanului dezvăluie cazuri de administrare defectuoasă. De asemenea, ar trebui să se prevadă prezentarea de către Ombudsman a unui raport cuprinzător Parlamentului European la sfârșitul fiecărei sesiuni anuale.

(7)  Pentru a consolida rolul Ombudsmanului, este de dorit să i se permită să desfășoare anchete din proprie inițiativă, fără a aduce atingere obligației sale principale, aceea de a trata plângerile, în vederea identificării cazurilor repetate sau deosebit de grave de administrare defectuoasă și a promovării celor mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(8)  De asemenea, pentru a spori eficacitatea acțiunilor acestei instituții, Ombudsmanul ar trebui să aibă dreptul, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri, de a efectua anchete de monitorizare a anchetelor anterioare pentru a stabili dacă și în ce măsură instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză a respectat recomandările prezentate. De asemenea, Ombudsmanul ar trebui să aibă dreptul de a include în raportul său anual către Parlamentul European o evaluare a ratei de respectare a recomandărilor făcute și o evaluare a gradului de adecvare a resurselor ce-i sunt puse la dispoziție pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în tratate și în prezentul regulament.

(9)  Ombudsmanul ar trebui să aibă acces la toate elementele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale. În acest scop, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt obligate să îi furnizeze Ombudsmanului, la cererea acestuia, toate informațiile solicitate, fără a aduce atingere obligațiilor Ombudsmanului stipulate în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 ale Parlamentului European și al Consiliului(2). Accesul la informații sau documente clasificate ar trebui să fie condiționat de respectarea normelor privind prelucrarea informațiilor confidențiale de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză. Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile care furnizează informații sau documente clasificate ar trebui să informeze Ombudsmanul cu privire la o astfel de clasificare. Pentru aplicarea normelor referitoare la prelucrarea informațiilor confidențiale de către instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză, Ombudsmanul ar trebui ca, în prealabil, să ajungă la un acord cu instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză asupra condițiilor de tratare a informațiilor sau documentelor clasificate și a oricăror altor informații vizate de obligația de a păstra secretul profesional. Dacă nu i se acordă asistența dorită, Ombudsmanul ar trebui să informeze Parlamentul European cu privire la aceasta, căruia îi revine sarcina de a întreprinde demersurile adecvate.

(10)  Ombudsmanul și personalul său sunt obligați să trateze în mod confidențial toate informațiile pe care le-au obținut în cursul exercitării atribuțiilor lor. Cu toate acestea, Ombudsmanul ar trebui să informeze autoritățile competente cu privire la faptele pe care Ombudsmanul le consideră că ar putea avea implicații penale și care i-au fost aduse la cunoștință în cursul unei anchete. Ombudsmanul ar trebui să fie în măsură, de asemenea, să informeze instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la faptele care pun în discuție conduita unui membru al personalului său.

(11)  Ar trebui să se țină seama de recentele schimbări privind protecția intereselor financiare ale Uniunii împotriva infracțiunilor, în special de instituirea Parchetului prin Regulamentul Consiliului European (UE) 2017/1939(3), pentru a permite Ombudsmanului să îi comunice orice informații care țin de competența acestuia din urmă. De asemenea, pentru a respecta pe deplin prezumția de nevinovăție și drepturile la apărare prevăzute la articolul 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, este de dorit ca, atunci când Ombudsmanul informează Parchetul European cu privire la informațiile care țin de competența acestuia, el informează despre această notificare persoana interesată și reclamantul.

(12)  Este necesar să se prevadă și posibilitatea unei cooperări între Ombudsman și autoritățile similare din statele membre, cu respectarea legislațiilor naționale aplicabile. Este totodată de dorit să se ia măsuri pentru a permite cooperarea Ombudsmanului cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, deoarece o astfel de cooperare poate spori eficacitatea activității Ombudsmanului.

(13)  Este de datoria Parlamentului European să numească Ombudsmanul la începutul legislaturii și pe durata acesteia dintre personalitățile care sunt cetățeni ai Uniunii și prezintă toate garanțiile necesare de independență și competență. De asemenea, ar trebui stabilite condiții pentru încetarea funcțiilor Ombudsmanului, precum și pentru înlocuirea sa.

(14)  Sarcinile Ombudsmanului ar trebui îndeplinite în condiții de maximă independență. Ombudsmanul ar trebui să pronunțe un angajament solemn în fața Curții de Justiție în momentul învestiturii. Ar trebui stabilite incompatibilitățile, remunerarea, privilegiile și imunitățile Ombudsmanului.

(15)  Ar trebui adoptate dispoziții referitoare la sediul Ombudsmanului, și anume sediul Parlamentului European. Ar trebui să se prevadă dispoziții privind nu numai funcționarii și alți agenți ai secretariatului care asistă Ombudsmanul, dar și bugetul acestuia.

(16)  Ombudsmanului îi revine sarcina să adopte dispoziții de punere în aplicare a prezentului regulament. Pentru a garanta securitatea juridică și cele mai înalte standarde de eficiență în îndeplinirea sarcinilor Ombudsmanului, conținutul minim al dispozițiilor de punere în aplicare ar trebui stabilit în prezentul regulament.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)  Prezentul regulamentul stabilește statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului („Statutul Ombudsmanului European”).

(2)  Ombudsmanul acționează în mod independent de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin tratate și cu respectarea articolului 20 alineatul (2) litera (d) și a articolului 228 din TFUE și a articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la bună administrare.

(3)  În exercitarea funcțiilor sale prevăzute în tratate și în prezentul regulament, Ombudsmanul nu poate interveni într-o procedură pe rolul unei instanțe naționale și nici nu poate pune la îndoială temeinicia unei hotărâri judiciare sau competența unei instanțe de a pronunța o hotărâre.

Articolul 2

(1)  Ombudsmanul contribuie la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale judiciare, și, dacă este cazul, face recomandări pentru a pune capăt acestor situații. Nicio acțiune a oricărei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.

(2)  Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică având reședința sau sediul social într-un stat membru poate sesiza Ombudsmanul, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, printr-o plângere referitoare la un caz de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea competențelor sale jurisdicționale. Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză de îndată ce Ombudsmanul a fost sesizat printr-o plângere, cu respectarea standardelor Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

(3)  Plângerea face referire în mod clar la obiectul său și la identitatea reclamantului. Reclamantul poate solicita ca plângerea, sau părți ale acesteia, să rămână confidențiale.

(4)  Plângerea trebuie să fie depusă în termen de trei ani de la data la care faptele care o justifică sunt aduse la cunoștința reclamantului și este precedată de demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituțiile, organele, oficiile și agențiile în cauză.

(5)  Ombudsmanul stabilește dacă o plângere se încadrează în mandatul său și, în caz afirmativ, dacă aceasta este admisibilă. În cazul în care o plângere este în afara mandatului sau este inadmisibilă, Ombudsmanul poate, înainte de închiderea dosarului, recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități.

(6)  Plângerile prezentate Ombudsmanului nu întrerup termenele căilor de atac în procedurile administrative sau jurisdicționale.

(7)  În cazul în care Ombudsmanul, în conformitate cu o procedură jurisdicțională în curs sau încheiată cu privire la faptele reclamate, trebuie să declare inadmisibilă o plângere sau să pună capăt examinării acesteia, rezultatele eventualelor anchete pe care le-a efectuat Ombudsmanul până la punctul respectiv se clasează în mod definitiv.

(8)  Cu excepția cazurilor de hărțuire sexuală, Ombudsmanul nu poate fi sesizat printr-o plângere cu privire la raporturile de muncă între instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și funcționarii acestora sau alți agenți, cu excepția cazurilor în care toate posibilitățile privind depunerea de cereri sau plângeri administrative interne, în special procedurile prevăzute la articolul 90 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului(4) („Statutul funcționarilor”), au fost epuizate de persoana interesată, iar termenele de răspuns din partea instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză au expirat.

(9)  Ombudsmanul informează în cel mai scurt timp reclamantul cu privire la acțiunea întreprinsă cu privire la plângerea înaintată.

Articolul 3

(1)  Ombudsmanul procedează, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri, la efectuarea tuturor anchetelor, inclusiv a celor aflate în continuarea celor anterioare, pe care le consideră justificate, pentru a clarifica orice caz de presupusă administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Ombudsmanul acționează fără a necesita o autorizare prealabilă și informează în timp util instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză. Instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză pot prezenta observații utile sau dovezi Ombudsmanului. Ombudsmanul poate solicita instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză să prezinte astfel de observații sau de dovezi.

(2)  Fără a aduce atingere sarcinii de bază a Ombudsmanului, aceea de a gestiona plângerile, Ombudsmanul poate desfășura anchete din proprie inițiativă de natură mai strategică pentru a identifica cazurile de administrare defectuoasă repetate sau deosebit de grave, pentru a promova cele mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și pentru a aborda în mod proactiv chestiunile structurale de interes public care intră în sfera sa de competență.

(3)  Ombudsmanul poate să poarte un dialog structurat și periodic cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și să organizeze consultări publice înainte de a face recomandări sau în orice etapă ulterioară. Ombudsmanul poate totodată să analizeze și să evalueze sistematic progresele instituției, organului, oficiului și agenției Uniunii în cauză și să publice recomandări suplimentare.

(4)  Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii furnizează Ombudsmanului orice informații pe care acesta le solicită și îi permit accesul la dosarele în cauză. Accesul la informații sau documente clasificate este condiționat de respectarea normelor privind prelucrarea informațiilor confidențiale de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză.

Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile care furnizează informații sau documente clasificate, în concordanță cu primul paragraf, informează Ombudsmanul în prealabil cu privire la o astfel de clasificare.

Pentru aplicarea normelor prevăzute la primul paragraf, Ombudsmanul ajunge în prealabil la un acord cu instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză asupra condițiilor de tratare a informațiilor sau documentelor clasificate.

Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile în cauză acordă accesul la documentele care emană de la un stat membru, clasificate ca secrete în temeiul unui act cu putere de lege, numai după ce serviciile Ombudsmanului au instituit măsuri și garanții adecvate pentru tratarea documentelor care asigură un nivel echivalent de confidențialitate, în concordanță cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 și în conformitate cu normele privind securitatea instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză.

La cererea Ombudsmanului, funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii depun mărturie cu privire la faptele care se referă la o anchetă aflată în curs de desfășurare de către Ombudsman. Aceștia trebuie să se exprime în numele instituției, organului, oficiului sau agenției pentru care lucrează. Aceștia respectă, în continuare, obligațiile care decurg din statutul lor. Atunci când au obligația de a păstra secretul de serviciu, aceasta nu se interpretează ca aplicându-se informațiilor relevante pentru plângeri sau anchete privind hărțuirea sau proasta administrare.

(5)  Ombudsmanul examinează periodic procedurile legate de acțiunile administrative ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și verifică dacă acestea sunt în măsură să prevină în mod eficient conflictele de interese, să garanteze imparțialitatea și să asigure respectarea deplină a dreptului la bună administrare. Ombudsmanul poate identifica și evalua posibilele situații de conflict de interese la toate nivelurile care ar putea constitui o sursă de administrare defectuoasă, caz în care Ombudsmanul elaborează concluzii specifice și informează Parlamentul European cu privire la constatările pe această temă.

(6)  În măsura în care dreptul lor intern permite acest lucru, la cererea Ombudsmanului sau din proprie inițiativă, autoritățile competente ale statelor membre transmit Ombudsmanului orice informație sau document care ar putea contribui la clarificarea cazurilor de administrare defectuoasă din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii. În cazul în care aceste informații sau documente sunt reglementate de dreptul intern privind prelucrarea informațiilor confidențiale sau de dispoziții care împiedică comunicarea acestora, statul membru în cauză poate permite Ombudsmanului să aibă acces la aceste informații sau documente, cu condiția ca Ombudsmanul să se angajeze să le trateze în acord autoritatea competentă de proveniență. În orice caz, se furnizează o descriere a documentului.

(7)  În cazul în care Ombudsmanului nu i se acordă asistența solicitată, acesta informează Parlamentul European, care întreprinde demersurile adecvate.

(8)  În cazul în care s-au descoperit prin anchetă cazuri de proastă administrare, Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză și, dacă este necesar, face anumite recomandări. Instituția, organul, oficiul sau agenția astfel informată îi transmite Ombudsmanului un aviz detaliat în termen de trei luni. La cererea motivată a instituției, organului, oficiului sau a agenției în cauză, Ombudsmanul poate să acorde o prelungire a termenului respectiv de cel mult două luni. În cazul în care instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză nu a emis niciun aviz în termen de trei luni sau în termenul prelungit, Ombudsmanul poate închide ancheta fără aviz.

(9)  Ombudsmanul trimite apoi un raport instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză și, în special, în cazul în care natura sau amploarea cazurilor de administrare defectuoasă descoperite impun acest lucru, Parlamentului European. Ombudsmanul poate include în respectivul raport o serie de recomandări. Reclamantul este informat de către Ombudsman cu privire la rezultatul anchetei, la avizul emis de instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză, și la eventualele recomandări prezentate în raport de Ombudsman.

(10)  Dacă este cazul, în legătură cu o anchetă privind activitățile unei instituții, organ, oficiu sau agenție a Uniunii, Ombudsmanul poate să se prezinte în fața Parlamentului European, din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European, la nivelul cel mai adecvat.

(11)  În măsura posibilului, Ombudsmanul încearcă să găsească, împreună cu instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză, o soluție care să elimine cazul de administrare defectuoasă și să soluționeze în mod satisfăcător plângerea. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la soluția propusă, împreună cu eventualele observații ale instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză. În cazul în care dorește acest lucru, reclamantul are dreptul să îi transmită Ombudsmanului, în orice etapă, observații sau informații suplimentare care nu erau cunoscute la momentul depunerii cererii.

(12)  La încheierea fiecărei sesiuni anuale, Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport privind rezultatele anchetelor pe care le-a desfășurat. Raportul include o evaluare a respectării recomandărilor Ombudsmanului și o evaluare a caracterului adecvat al resurselor disponibile pentru îndeplinirea sarcinilor acestuia. Aceste evaluări pot face, de asemenea, obiectul unor rapoarte separate.

Articolul 4

Ombudsmanul și personalul său se ocupă de cererile de acces public la documente, altele decât cele menționate la articolul 6 alineatul (1), în conformitate cu condițiile și limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

În ceea ce privește plângerile referitoare la dreptul de acces public la documentele elaborate sau primite de o instituție, organ, oficiu sau agenție a Uniunii, Ombudsmanul, în urma unei analize corespunzătoare și a tuturor considerațiilor necesare, emite o recomandare cu privire la accesul la documentele respective. Instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză răspunde în termenele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. În cazul în care instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză nu respectă o recomandare a Ombudsmanului de a oferi acces la documentele respective, aceasta/acesta își motivează în mod corespunzător refuzul. organ Într-un astfel de caz, Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la căile de atac pe care le are la dispoziție, inclusiv cu privire la procedurile disponibile pentru a trimite cauza la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 5

Ombudsmanul efectuează periodic evaluări ale politicilor și analize ale procedurilor în vigoare în cadrul instituțiilor, organelor și agențiilor relevante ale Uniunii, în conformitate cu articolul 22a din Statutul funcționarilor și, dacă este cazul, formulează recomandări concrete de îmbunătățire, în vederea asigurării unei protecții depline a funcționarilor și a altor agenți care raportează fapte în conformitate cu articolul 22a din Statutul funcționarilor. Ombudsmanul poate, la cerere, să ofere în mod confidențial informații, consiliere imparțială și orientări de specialitate imparțiale funcționarilor și altor agenți cu privire la conduita pe care să o adopte în prezența faptelor menționate la articolul 22a din Statutul funcționarilor, inclusiv cu privire la domeniul de aplicare al dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii.

Ombudsmanul poate, de asemenea, să inițieze anchete bazate pe informațiile primite de la funcționari sau alți agenți care raportează fapte în conformitate cu articolul 22a din Statutul funcționarilor, care pot raporta sub protecția confidențialității și a anonimității, în cazul în care faptele descrise ar putea constitui administrare defectuoasă într-o instituție, organ, oficiu sau agenție a Uniunii. Pentru a permite acest scop, se poate face derogare de la reglementările aplicabile personalului cu privire la confidențialitate.

Articolul 6

(1)  Ombudsmanul și personalul acestuia, căruia i se aplică dispozițiile articolului 339 din TFUE și ale articolului 194 din Tratatul Euratom, sunt obligați să nu divulge informațiile clasificate și documentele clasificate care le-au fost aduse la cunoștință în timpul anchetelor efectuate. Fără a aduce atingere alineatului (2), ei au în special, obligația de a nu divulga nicio informație sau document clasificat furnizat Ombudsmanului sau documente care intră în domeniul de aplicare a dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, precum și orice informații care ar putea aduce prejudicii reclamantului sau oricărei alte persoane implicate.

(2)  În cazul în care Ombudsmanul consideră că anumite fapte de care a luat cunoștință în cursul unei anchete ar putea avea implicații penale, acesta informează autoritățile naționale competente și, în măsura în care cazul intră în sfera lor de competență, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Parchetul European. Dacă este necesar, Ombudsmanul informează, de asemenea, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii cu autoritate asupra funcționarului sau agentului în cauză, acestea putând pune în aplicare articolul 17 al doilea paragraf din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

Ombudsmanul poate, de asemenea, să notifice instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la faptele care pun în discuție conduita unui membru al personalului său, precum și cu privire la orice activitate care persistă și obstrucționează ancheta în curs.

Ombudsmanul raportează astfel de notificări reclamantului și altor persoane vizate a căror identitate este cunoscută.

Articolul 7

(1)  Ombudsmanul poate coopera cu autorități de același tip din statele membre, cu condiția ca Ombudsmanul să respecte dreptul intern aplicabil.

(2)  În cadrul atribuțiilor sale, Ombudsmanul cooperează cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și cu alte instituții și organe, evitând totodată orice suprapunere cu activitățile acestora.

Articolul 8

(1)  Ombudsmanul este ales și eligibil pentru reînnoirea mandatului în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE.

(2)  Ombudsmanul este ales dintre persoanele care sunt cetățeni ai Uniunii, se bucură de toate drepturile civile și politice, prezintă toate garanțiile de independență, nu au fost membri ai guvernelor naționale sau ai instituțiilor Uniunii în ultimii trei ani, îndeplinesc condiții de imparțialitate echivalente cu cele necesare în țara de origine pentru exercitarea unor posturi de magistrați și posedă o experiență și o competență recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de Ombudsman.

Articolul 9

(1)  Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului stipulate în tratate și în prezentul regulament încetează fie la încheierea mandatului, fie în urma demisiei sau a destituirii.

(2)  Cu excepția cazului destituirii, Ombudsmanul rămâne în funcție până la alegerea unui nou Ombudsman.

(3)  În cazul încetării anticipate a funcțiilor, un nou Ombudsman este numit în termen de trei luni de la data la care locul devine vacant pentru perioada rămasă din mandatul Parlamentului European. Până la alegerea unui nou Ombudsman, funcționarul principal menționat la articolul 13 alineatul (2) este responsabil de chestiunile urgente care țin de competența Ombudsmanului.

Articolul 10

În cazul în care Parlamentul European intenționează să solicite destituirea Ombudsmanului în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, acesta audiază Ombudsmanul înainte de a prezenta o astfel de cerere.

Articolul 11

(1)  În exercitarea atribuțiilor prevăzute în tratate și în prezentul regulament, Ombudsmanul acționează în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) din TFUE. Ombudsmanul se abține de la orice acte incompatibile cu natura îndatoririlor pe durata exercitării funcției.

(2)  La momentul învestiturii, Ombudsmanul pronunță un angajament solemn în fața Curții de Justiție în sesiune plenară, potrivit căruia atribuțiile prevăzute în tratate și în prezentul regulament vor fi exercitate în deplină independență și imparțialitate, iar obligațiile care decurg din exercitarea mandatului și după încheierea acestuia vor fi pe deplin respectate. Acest angajament solemn include, în special, obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii după încheierea mandatului.

Articolul 12

(1)  Pe durata exercitării funcțiilor, Ombudsmanul nu poate exercita nicio altă funcție politică sau administrativă sau o altă activitate profesională, indiferent dacă este remunerată sau nu.

(2)  Ombudsmanul are același rang în ceea ce privește remunerația, indemnizațiile și pensia ca un judecător la Curtea de Justiție.

(3)  Articolele 11-14 și articolul 17 din Protocolul nr. 7 se aplică Ombudsmanului și funcționarilor și celorlalți agenți ai secretariatului Ombudsmanului.

Articolul 13

(1)  Ombudsmanul beneficiază de un buget adecvat, suficient pentru a-i asigura independența și îndeplinirea sarcinilor prevăzute în tratate și în prezentul regulament.

(2)  Ombudsmanul este asistat de un secretariat, al cărui funcționar principal este numit de Ombudsman.

(3)  Ombudsmanul ar trebui să urmărească atingerea parității de gen în cadrul componenței secretariatului Ombudsmanului.

(4)  Funcționarii și alți agenți din secretariatul Ombudsmanului se supun regulamentelor și normelor care se aplică în cazul funcționarilor și al celorlalți agenți ai Uniunii. Numărul acestora se stabilește anual în cadrul procedurii bugetare și este adecvat pentru îndeplinirea corespunzătoare a funcțiilor și a volumului de muncă al Ombudsmanului.

(5)  Funcționarii și alți agenți ai Uniunii și ai statelor membre care sunt numiți agenți în cadrul secretariatului Ombudsmanului sunt detașați în interes de serviciu, cu garanția reintegrării cu drepturi depline în instituția, organul, oficiul sau agenția de origine.

(6)  În ceea ce privește personalul său, Ombudsmanul beneficiază de același statut ca și instituțiile în sensul articolului 1a din Statutul funcționarilor.

Articolul 14

Ombudsmanul examinează procedurile prevăzute pentru a preveni hărțuirea de orice fel și natură în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și mecanismele pentru sancționarea celor responsabili de hărțuire. Ombudsmanul elaborează concluzii corespunzătoare în care stabilește dacă aceste proceduri sunt conforme cu principiile proporționalității, caracterului adecvat și acțiunii energice și dacă oferă protecție și sprijin eficace victimelor.

Ombudsmanul examinează în timp util dacă instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii tratează în mod corespunzător cazurile de hărțuire de orice fel și natură prin aplicarea corectă a procedurilor prevăzute în legătură cu plângerile din domeniul respectiv. Ombudsmanul formulează concluzii corespunzătoare cu privire la acest subiect.

Ombudsmanul numește o persoană sau instituie o structură, în cadrul secretariatului său, specializată în domeniul hărțuirii, care este în măsură să evalueze în timp util, dacă cazurile de hărțuire de orice tip și natură, inclusiv de hărțuire sexuală, sunt tratate în mod adecvat în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și, după caz, pentru a oferi consiliere funcționarilor și altor agenți ai acestora.

Articolul 15

Sediul Ombudsmanului este sediul Parlamentului European.

Articolul 16

Comunicarea cu autoritățile naționale ale statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament se realizează prin intermediul reprezentanțelor permanente ale acestora pe lângă Uniune.

Articolul 17

Ombudsmanul adoptă dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament. Acestea trebuie să fie conforme cu prezentul regulament și includ cel puțin dispoziții privind:

(a)  drepturile procedurale ale reclamantului și ale instituției, organului, oficiului sau agenției în cauză;

(b)  asigurarea protecției funcționarilor sau altor agenți care raportează cazurile de hărțuire sexuală sau de încălcare a dreptului Uniunii din cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, în conformitate cu articolul 22a din Statutul funcționarilor („avertizare de integritate”);

(c)  primirea, prelucrarea și închiderea unei plângeri;

(d)  anchetele din proprie inițiativă;

(e)  anchetele de monitorizare; și

(f)  acțiunile de colectare de informații.

Articolul 18

Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se abrogă.

Articolul 19

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...

Pentru Parlamentul European

Președintele

(1) Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (JO L 113, 4.5.1994, p. 15).
(2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(3) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(4) JO L 56, 4.3.1968, p. 1.


O politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii
PDF 242kWORD 83k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii (2018/2088(INI))
P8_TA(2019)0081A8-0019/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la sistemele de arme autonome(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la egalitatea limbilor în epoca digitală(4),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 6 iunie 2018 de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1488 al Consiliului din 28 septembrie 2018 privind instituirea întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0019/2019),

A.  întrucât inteligența artificială (IA) și robotica transparente și cu principii de etică integrate au potențialul de a ne îmbogăți viețile și de a ne extinde capacitățile, atât în calitate de indivizi, cât și pentru binele comun;

B.  întrucât dezvoltarea IA se desfășoară într-un ritm rapid și întrucât IA a jucat deja, timp de mai mulți ani, un rol în viața noastră de zi cu zi; întrucât IA și robotica stimulează inovarea, conducând la noi modele de afaceri și jucând un rol-cheie în transformarea societăților noastre și digitalizarea economiilor noastre în multe sectoare, cum ar fi industria, asistența medicală, construcțiile și transportul;

C.  întrucât integrarea tot mai mare a roboticii în sistemele umane trebuie să fie ghidată de o politică solidă cu privire la maximizarea beneficiilor și reducerea la minimum a riscurilor pentru societate și cu privire la asigurarea unei dezvoltări în condiții de siguranță și în mod echitabil a inteligenței artificiale;

D.  întrucât inteligența artificială reprezintă una dintre tehnologiile strategice ale secolului XXI, atât pe plan mondial, cât și în Europa, ducând la evoluția pozitivă a economiei europene și favorizând inovarea, productivitatea, competitivitatea și bunăstarea;

E.  întrucât aproximativ un sfert dintre toți roboții industriali și jumătate dintre toți roboții destinați unor servicii profesionale din lume sunt produși de societăți europene și întrucât UE deține deja, prin urmare, active importante pe care ar trebui să își întemeieze politica industrială europeană;

F.  întrucât IA și robotica au potențialul de a remodela mai multe industrii și de a duce la o eficiență sporită a producției și, mai mult, de a mări competitivitatea industriei și a IMM-urilor europene pe plan global; întrucât pentru dezvoltarea inteligenței artificiale este crucial să fie disponibile seturi de date de mari dimensiuni și facilități de testare și experimentare;

G.  întrucât o abordare comună va facilita dezvoltarea tehnologiilor IA în beneficiul societății, răspunzând, în același timp, provocărilor prezentate de aceste tehnologii pentru a stimula inovarea, a îmbunătăți calitatea produselor și serviciilor bazate pe IA, pentru a îmbunătăți experiența consumatorilor și încrederea în tehnologiile IA și robotică și pentru a evita fragmentarea pieței interne;

H.  întrucât performanța în materie de calcul trebuie menținută la un nivel maxim în Uniune, care ar trebui să ofere oportunități industriei sale de aprovizionare și să îi crească eficacitatea în ceea ce privește transformarea evoluțiilor tehnologice în produse și servicii orientate spre cerere și axate pe aplicații, care să conducă la preluarea lor în aplicații de mare amploare și emergente, susținute de inteligența artificială;

I.  întrucât este nevoie urgent de o abordare coordonată la nivel european pentru ca UE să poată concura cu investițiile masive realizate de țări terțe, în special de SUA și China;

J.  întrucât, la 25 aprilie 2018(6), Comisia s-a angajat să propună o abordare europeană în ceea ce privește inteligența artificială, elaborând un proiect de orientări privind IA în colaborare cu părțile interesate în cadrul Alianței pentru IA, un grup de experți în domeniul inteligenței artificiale, pentru a stimula aplicațiile și întreprinderile bazate pe IA în Europa;

K.  întrucât normele și procesele existente ar trebui să fie revizuite și, dacă este necesar, modificate pentru a ține seama de inteligența artificială și robotică;

L.  întrucât cadrul european pentru IA trebuie dezvoltat respectând pe deplin drepturile consacrate în Carta drepturilor fundamentale, și, în special, principiile protecției, confidențialității și securității datelor;

M.  întrucât evoluțiile din domeniul inteligenței artificiale pot și ar trebui să fie concepute astfel încât să protejeze demnitatea, autonomia și autodeterminarea persoanei;

N.  întrucât în Rezoluția sa din 16 februarie 2017, conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la normele de drept civil privind robotica, Parlamentul a invitat Comisia să propună un cadru juridic coerent în ceea ce privește dezvoltarea roboticii, inclusiv a sistemelor autonome și a roboților inteligenți autonomi;

O.  întrucât dezvoltarea IA și a roboticii trebuie să includă întreaga societate; întrucât, cu toate acestea, în 2017, zonele rurale au fost în mare parte excluse din beneficiile IA, deoarece 8 % dintre locuințe nu erau acoperite de o rețea fixă, iar 53 % nu dispuneau de tehnologii de „acces de generație următoare” (VDSL, Cable Docsis 3.0 sau FTTP);

P.  întrucât dezvoltarea serviciilor și a produselor bazate pe IA necesită conectivitate, fluxul liber al datelor și accesibilitatea datelor pe teritoriul UE; întrucât utilizarea unor tehnici avansate de minerit al datelor în produse și servicii poate contribui la creșterea calității procesului decizional și, prin urmare, a posibilităților consumatorilor de a alege, și poate îmbunătăți performanța întreprinderilor;

Q.  întrucât evoluțiile tehnologice în materie de produse și servicii inteligente pot aduce beneficii economiei bazate pe cunoaștere, care se întemeiază pe cantitatea, calitatea și accesibilitatea informațiilor disponibile și poate astfel conduce la o mai bună adaptare la nevoile consumatorilor;

R.  întrucât securitatea cibernetică este esențială pentru a asigura că datele nu sunt corupte sau utilizate răuvoitor pentru a face IA să funcționeze într-un mod care este în detrimentul cetățenilor sau al întreprinderilor, ceea ce ar submina industria și încrederea consumatorilor în IA; întrucât evoluțiile din domeniul IA sporesc dependența de aceste sisteme pentru acțiuni și decizii, lucru care, la rândul său, impune standarde înalte de reziliență cibernetică în UE pentru a asigura protecția împotriva încălcărilor și disfuncționalităților securității cibernetice;

S.  întrucât tendința spre automatizare impune ca cei implicați în dezvoltarea și comercializarea aplicațiilor de inteligență artificială să includă securitatea și etica încă din etapele inițiale, recunoscând astfel că trebuie să fie pregătiți să accepte răspunderea juridică pentru calitatea tehnologiei pe care o produc;

T.  întrucât construirea unui ecosistem fiabil pentru dezvoltarea tehnologiei IA ar trebui să se bazeze pe arhitectura politicii de date; întrucât aceasta implică crearea unor programe raționalizate și simplificate de colectare și gestionare a datelor în scopuri de cercetare, pentru a permite dezvoltarea IA în mai multe domenii: sectorul medical, financiar, biologic, energetic, industrial, chimic sau public; întrucât ecosistemul IA bazat pe date ar putea cuprinde inițiative paneuropene lansate în domeniul standardelor deschise și întemeiate pe recunoașterea reciprocă a certificatelor și norme transparente de interoperabilitate;

U.  întrucât utilizarea IA în sine nu asigură adevăr sau echitate, deoarece modul în care se colectează datele și se scriu algoritmii poate fi influențat de factori subiectivi și de subiectivitatea prezentă în societate; întrucât calitatea datelor, împreună cu proiectarea algoritmică și procesele de reevaluare constantă, ar trebui să prevină subiectivitatea;

V.  întrucât IA și robotica ar trebui dezvoltate și implementate într-un mod axat pe oameni, cu scopul de a sprijini persoanele acasă și la locul de muncă; întrucât IA poate fi folosită și pentru a evita ca oamenii să fie nevoiți să ocupe locuri de muncă periculoase;

W.  întrucât dezvoltarea continuă și extinderea utilizării proceselor decizionale automatizate și algoritmice va avea fără îndoială un impact asupra alegerilor pe care persoanele individuale (de exemplu oameni de afaceri sau utilizatori ai internetului) și autoritățile publice administrative, judiciare sau de altă natură le vor face în luarea unei decizii finale legate de consum, de afaceri sau de exercitarea autorității; întrucât este necesară integrarea unor garanții și a unor posibilități de control și verificare umane în procesele decizionale automatizate și algoritmice;

X.  întrucât învățarea automatizată ridică, de asemenea, probleme în ceea ce privește asigurarea nediscriminării, a garanțiilor procedurale, a transparenței și a înțelegerii proceselor decizionale;

Y.  întrucât IA constituie un instrument important de abordare a provocărilor societale globale și întrucât statele membre, prin intermediul politicii lor publice, ar trebui să promoveze investițiile, să asigure fonduri pentru C&D și să elimine barierele din calea dezvoltării și adoptării IA;

Z.  întrucât platformele comerciale de inteligență artificială au trecut de la testare la aplicații reale în domenii precum sănătatea, mediul, energia și transporturile; întrucât tehnicile de învățare automată se află la baza tuturor principalelor platforme web și a aplicațiilor cu volume mari de date;

AA.  întrucât cercetătorii și întreprinderile din Europa sunt implicați într-o mare varietate de subiecte legate de tehnologia blockchain, de la lanțuri de aprovizionare la servicii publice, finanțe, internetul obiectelor, asistență medicală, mass-media, orașe inteligente, energie și transporturi; întrucât Europa este un actor puternic în domenii importante legate de tehnologia blockchain, precum IA; întrucât tehnologia blockchain poate juca un rol important în consolidarea inovării europene;

AB.  întrucât tehnologiile în materie de securitate cibernetică, cum ar fi identitățile digitale, criptografia sau tehnologiile de detectare a intruziunii și aplicarea lor în domenii precum finanțele, industria 4.0, energia, transporturile, asistența medicală sau e-guvernarea sunt esențiale pentru a garanta securitatea și încrederea în activitatea și tranzacțiile online, atât în rândul cetățenilor, cât și al administrațiilor publice și al întreprinderilor;

AC.  întrucât mineritul textului și al datelor servește drept bază pentru aplicațiile de IA și de învățare automată, fiind vital pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate, deoarece le permite să aibă acces la cantități mari de date pentru a antrena algoritmi IA;

AD.  întrucât IA s-ar putea dovedi a avea un consum foarte ridicat de energie; întrucât, în lumina acestor informații, este important ca utilizarea IA să fie promovată, ținând seama totodată de obiectivele existente ale UE în materie de eficiență energetică și economia circulară;

AE.  întrucât IA ar trebui să sprijine pe deplin toate limbile europene pentru a oferi tuturor europenilor șanse egale de a beneficia de evoluțiile moderne în materie de IA în cadrul societății informaționale europene multilingve;

AF.  întrucât, în industriile și serviciile asociate cu tehnologia de vârf, IA este esențială pentru transformarea Europei într-un „continent incubator de afaceri” prin exploatarea celor mai recente tehnologii pentru a genera creștere economică în Europa, în special în domenii cum ar fi tehnologia medicală, serviciile și programele de sănătate, descoperirea de noi medicamente, chirurgia robotizată și asistată de roboți, tratarea bolilor cronice și imagistica medicală și registrele medicale, precum și prin asigurarea unui mediu sustenabil și a unei producții alimentare sigure; întrucât, în prezent, Europa cunoaște o anumită întârziere în raport cu America de Nord și cu Asia în ceea ce privește cercetarea și brevetarea în domeniul inteligenței artificiale;

AG.  întrucât dezvoltarea tehnologiilor bazate pe IA poate contribui la îmbunătățirea vieții persoanelor cu boli cronice și dizabilități și poate oferi soluții la provocări sociale, cum ar fi fenomenul actual de îmbătrânire a populației, prin îmbunătățirea preciziei și a eficacității tehnologiei medicale în contextul asistenței medicale;

AH.  întrucât există un catalog vast de posibile aplicații ale IA și ale roboticii în asistența medicală, cum ar fi gestionarea registrelor și a datelor medicale, efectuarea de activități repetitive (analizarea testelor, radiografiile și scanările prin tomografie computerizată, introducerea de date), stabilirea tratamentelor, efectuarea de examinări medicale digitale (cum ar fi examinarea medicală bazată pe istoricul medical personal și pe cunoștințe medicale generale), asistenți medicali virtuali, managementul medicației, crearea de medicamente, medicina de precizie (având în vedere că în genetică și genomică se caută mutații și legături cu boala pe baza informațiilor din ADN), monitorizarea sănătății și analiza sistemelor de asistență medicală, printre alte aplicații;

AI.  întrucât accesibilitatea nu înseamnă aceleași servicii și aceeași aparatură pentru toți; întrucât accesibilitatea IA și a roboticii se bazează pe planificare și proiectare favorabile incluziunii; întrucât proiectarea trebuie să pornească de la nevoile, dorințele și experiențele utilizatorilor;

AJ.  întrucât există preocupări grave de ordin etic, psihologic și juridic cu privire la autonomia roboților, la lipsa lor evidentă de empatie umană și la impactul lor asupra relației dintre doctor și pacient, care nu au fost încă abordate în mod adecvat la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal ale pacienților, răspunderea în ceea ce privește acțiunile lor și noile relații economice și de muncă rezultate; întrucât „autonomia” ca atare poate fi atribuită în totalitate exclusiv ființelor umane; întrucât este necesar un cadru juridic și etic solid pentru inteligența artificială;

AK.  întrucât la baza utilizării inteligenței artificiale, mai ales în domeniul sănătății, trebuie să stea mereu principiul responsabilității „Omul utilizează tehnologia”,

1.O societate sprijinită de inteligența artificială și robotică

1.1.Forța de muncă în era inteligenței artificiale și roboticii

1.  subliniază că automatizarea combinată cu inteligența artificială va crește productivitatea și, astfel, va crește producția; remarcă faptul că, la fel ca și în cazul revoluțiilor tehnologice anterioare, unele locuri de muncă vor fi înlocuite, însă totodată vor fi create noi locuri de muncă, transformând vieți și practici de lucru; subliniază că utilizarea în măsură mai mare a roboticii și a IA ar trebui totodată să reducă expunerea oamenilor la condiții dăunătoare și periculoase și ar trebui, de asemenea, să contribuie la crearea de locuri de muncă mai calitative și mai decente și să sporească productivitatea;

2.  îndeamnă statele membre să se concentreze pe recalificarea lucrătorilor în industriile cele mai afectate de automatizarea sarcinilor; subliniază că noile programe de educație ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea competențelor lucrătorilor, astfel încât aceștia să poată profita de noile oportunități de încadrare în muncă generate de IA; încurajează dezvoltarea programelor de alfabetizare digitală în școli, dezvoltarea uceniciilor și a priorităților în materie de formare profesională, pentru a-i ajuta pe lucrători să se adapteze la schimbările tehnologice;

3.  recomandă ca statele membre, alături de actorii din sectorul privat, să identifice riscurile și să elaboreze strategii pentru a asigura dezvoltarea programelor relevante de reinstruire și de recalificare; subliniază că întreprinderile însele trebuie să investească în formarea și recalificarea forței de muncă existente pentru a răspunde nevoilor acestora;

4.  subliniază că dezvoltarea roboticii în UE va avea un impact puternic asupra relațiilor industriale; consideră că acest impact ar trebui abordat într-o manieră echilibrată, astfel încât să se promoveze reindustrializarea și să li se permită și lucrătorilor să se bucure de creșterea productivității;

5.  ia act de faptul că, în peisajul industrial actual, există un echilibru delicat între proprietari și lucrători; consideră că progresele înregistrate în ceea ce privește implementarea inteligenței artificiale în industrie ar trebui să se fie însoțite de o amplă consultare a partenerilor sociali, întrucât potențiala schimbare a numărului de persoane care lucrează în industrie necesită politici proactive care să ajute lucrătorii să se adapteze la noile cerințe și să asigure că câștigurile sunt, în linii mari, împărtășite; remarcă faptul că acest lucru necesită regândirea și redefinirea politicilor privind piața forței de muncă, a sistemelor de securitate socială și a fiscalității;

6.  îndeamnă statele membre să elimine barierele din calea intrării pe piața muncii, cum ar fi calificările excesive;

7.  consideră că alfabetizarea digitală este unul dintre cei mai importanți factori pentru dezvoltarea IA pe viitor și îndeamnă Comisia și statele membre să conceapă și să pună în aplicare strategii de formare și de recalificare în domeniul competențelor digitale; constată că alfabetizarea digitală poate sprijini o participare extinsă și incluzivă la soluțiile economiei bazate pe date și poate facilita comunicarea și cooperarea cu toate părțile interesate;

8.  remarcă faptul că, întrucât vor fi afectați cetățenii de toate vârstele, programele de învățământ trebuie adaptate, inclusiv prin stabilirea unor noi parcursuri de învățare și prin utilizarea unor noi tehnologii de asigurare a formării; subliniază că aspectele legate de educație ar trebui abordate în mod corespunzător; consideră în special că nevoia de competențe digitale, inclusiv în materie de programare, trebuie inclusă în formele de învățământ și formare, de la primii ani de școală până la învățarea pe tot parcursul vieții;

1.2.Utilizarea răuvoitoare a inteligenței artificiale și drepturile fundamentale

9.  atrage atenția că utilizarea răuvoitoare sau neglijentă a IA ar putea pune în pericol securitatea digitală și siguranța fizică și publică, deoarece ar putea fi utilizată pentru a realiza atacuri la scară largă, precise și foarte eficiente asupra serviciilor societății informaționale și a echipamentelor conectate, precum și campanii de dezinformare și, în general, ar putea reduce dreptul persoanelor la autodeterminare; subliniază că utilizarea răuvoitoare sau neglijentă a IA ar putea prezenta, de asemenea, un risc la adresa democrației și a drepturilor fundamentale;

10.  invită Comisia să propună un cadru care să penalizeze practicile de manipulare a percepției atunci când conținutul personalizat sau fluxul de știri conduc la sentimente negative și denaturări ale percepției realității care ar putea avea consecințe negative (de exemplu, rezultate ale alegerilor sau percepții distorsionate asupra unor probleme sociale precum migrația);

11.  subliniază importanța recunoașterii, identificării și monitorizării evoluțiilor perturbatoare legate direct și indirect de dezvoltarea IA; îndeamnă ca cercetarea în domeniul IA să se concentreze, de asemenea, pe detectarea sistemelor IA și de robotică corupte accidental sau răuvoitor;

12.  îndeamnă Comisia să ia act de provocările sociale apărute ca urmare a practicilor rezultate din clasificarea cetățenilor; subliniază că cetățenii nu ar trebui să fie supuși discriminării pe baza clasificării lor și ar trebui să aibă dreptul la o „nouă șansă”;

13.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la folosirea aplicațiilor de IA, inclusiv recunoașterea facială și vocală, în programe de „supraveghere emoțională”, adică monitorizarea stării mentale a lucrătorilor și cetățenilor cu scopul de a crește productivitatea și de a menține stabilitatea socială, combinate uneori cu sisteme de „credit social”, de exemplu cele introduse deja în China; subliniază că astfel de programe sunt prin natura lor contrare valorilor și normelor europene care protejează drepturile și libertățile persoanelor;

2.Traiectoria tehnologică spre inteligența artificială și robotică

2.1.Cercetare și dezvoltare

14.  reamintește faptul că Europa are o comunitate de cercetare în domeniul IA care ocupă o poziție de prim rang la nivel mondial și reprezintă 32 % din instituțiile de cercetare în domeniul IA din întreaga lume;

15.  salută propunerea Comisiei privind programul „Europa digitală” și bugetul de 2,5 miliarde de euro promis pentru inteligența artificială, precum și creșterea finanțării în cadrul programului Orizont 2020; înțelege cât este de important ca finanțarea UE să completeze bugetele de cercetare ale statelor membre și ale industriei în domeniul IA și necesitatea colaborării dintre programele de cercetare publice, cele private și cele ale UE;

16.  sprijină obiectivele operaționale ale programului Europa digitală de a consolida și întări capacitățile de bază în materie de inteligență artificială în Uniune, de a le face accesibile tuturor întreprinderilor și administrațiilor publice și de a consolida și a pune în rețea instalațiile existente de testare și experimentare a inteligenței artificiale din statele membre;

17.  încurajează statele membre să dezvolte parteneriate între mai multe părți interesate din industrie și institutele de cercetare, precum și centre de excelență comune în domeniul IA;

18.  subliniază că cercetarea în domeniul IA ar trebui să realizeze investiții nu doar în dezvoltarea tehnologiei și inovării în domeniul IA, ci și în domeniul social, cel etic și cel al răspunderii juridice; consideră că orice model de IA dat în folosință ar trebui să încorporeze etica încă din proiectare;

19.  subliniază că, deși încurajează progresul în beneficiul societății și al mediului, cercetarea în domeniul IA și alte activități conexe ar trebui să se desfășoare în conformitate cu principiul precauției și cu drepturile fundamentale; subliniază că toate persoanele implicate în dezvoltarea, implementarea, diseminarea și utilizarea IA ar trebui să aibă în vedere și să respecte demnitatea umană, autodeterminarea și starea de bine – fizică și psihologică – a individului și a societății în ansamblu, să anticipeze efectele potențiale asupra siguranței și să ia măsurile de precauție necesare, proporționale cu nivelul protecției, inclusiv comunicarea rapidă a factorilor care ar putea pune în pericol publicul sau mediul;

20.  subliniază că și un mediu de cercetare competitiv este esențial pentru dezvoltarea inteligenței artificiale; reliefează importanța sprijinirii excelenței în cercetare, inclusiv a proiectelor științifice fundamentale și a proiectelor cu grad ridicat de risc și potențial ridicat, precum și a promovării unui spațiu european al cercetării cu condiții atractive de finanțare, mobilitate și acces la infrastructură și tehnologie în întreaga Uniune, bazat pe principiul deschiderii către țări terțe și pe expertiză din afara Uniunii, cu condiția să nu submineze securitatea cibernetică a UE;

21.  subliniază că cercetătorii din UE continuă să câștige mult mai puțin decât omologii lor din SUA și din China, fiind cunoscut că acesta constituie motivul principal al plecării lor din Europa; invită Comisia și statele membre să se concentreze pe atragerea talentelor de vârf către întreprinderile europene și invită statele membre să creeze condiții atractive;

22.  subliniază că Europa trebuie să dedice inteligenței artificiale noua inițiativă emblematică în domeniul FET(7), punând un accent deosebit pe abordarea centrată pe om și pe tehnologiile limbajului;

23.  consideră că inteligența artificială, învățarea automată și progresele exponențiale în materie de disponibilitate a datelor și de calcul (tehnologia „cloud”) stimulează inițiativele de cercetare care urmăresc să înțeleagă procesele biologice la nivel molecular și celular, să orienteze dezvoltarea tratamentelor medicale și să analizeze fluxurile de date pentru detectarea amenințărilor la adresa sănătății, să prevadă epidemiile și să ofere consiliere pacienților; constată că tehnicile de minerit al datelor și de navigare prin date pot fi utilizate pentru a identifica lacune, riscuri, tendințe și tipare în materie de îngrijire;

24.  atrage atenția că, acolo unde apar riscuri ca element inevitabil și integral al cercetării în domeniul IA, ar trebui să se elaboreze și să se respecte protocoale solide de evaluare și de gestionare a riscurilor, urmărindu-se ca riscul de prejudicii să nu fie mai mare decât cel întâlnit în viața obișnuită (adică lumea nu trebuie expusă unor riscuri mai mari sau în plus față de cele la care este expusă în mod normal);

2.2.Investiții

25.  remarcă importanța unor investiții mai mari în acest domeniu, pentru a rămâne competitivi; recunoaște că, deși majoritatea investițiilor și a inovării în domeniu provin de la întreprinderi din sectorul privat, statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, încurajate să investească în continuare în cercetare în acest sector și să își prezinte prioritățile de dezvoltare; salută propunerea InvestEU și alte parteneriate public-privat care vor stimula finanțarea privată; consideră că ar trebui încurajată coordonarea investițiilor din sectorul public și cel privat, în vederea asigurării unei dezvoltări focalizate;

26.  subliniază că investițiile în IA, care pot prezenta niveluri semnificative de incertitudine, ar trebui completate cu fonduri UE, de exemplu, din partea Băncii Europene de Investiții (BEI) sau a Fondului european de investiții (FEI), sau prin InvestEU și prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), scheme care pot contribui la partajarea riscurilor;

27.  îndeamnă Comisia să nu permită finanțarea de către UE a IA în domeniul armelor; îndeamnă Comisia să excludă întreprinderile care cercetează și dezvoltă conștiința artificială din obiectivele de finanțare din partea UE;

28.  recomandă Comisiei să se asigure că proprietatea intelectuală a cercetării care beneficiază de finanțare din partea UE va rămâne în UE și în universitățile europene;

2.3.Inovarea, acceptarea de către societate și responsabilitatea

29.  constată că toate progresele tehnologice majore necesită o perioadă de tranziție, una în care majoritatea societății trebuie să dobândească o înțelegere mai profundă a tehnologiei și să o integreze în viața de zi cu zi;

30.  observă că viitorul acestei tehnologii depinde de acceptarea de către societate și că trebuie să se pună mai mult accent pe comunicarea adecvată a beneficiilor sale, cu scopul de a asigura o mai bună înțelegere a tehnologiei și a aplicațiilor ei; de asemenea, observă că, în cazul în care societatea nu este informată despre tehnologiile IA, va scădea gradul de motivație pentru a inova în acest sector;

31.  consideră că acceptarea de către public depinde de modul în care acesta este informat cu privire la oportunitățile, provocările și evoluțiile inteligenței artificiale; recomandă statelor membre și Comisiei să ușureze accesul la informații credibile care tratează principalele preocupări legate de IA și robotică, de exemplu viața privată, siguranța și transparența deciziilor;

32.  salută utilizarea spațiilor de testare în materie de reglementare pentru a introduce, în cooperare cu autoritățile de reglementare, noi idei inovatoare, care să permită integrarea în tehnologii a unor mecanisme de protecție încă de la început, facilitând și încurajând astfel pătrunderea pe piață; evidențiază necesitatea introducerii unor spații de testare în materie de reglementare specifice pentru IA, pentru a testa utilizarea sigură și eficace a tehnologiilor IA într-un mediu real;

33.  observă că, pentru o mai bună acceptare la nivelul societății a inteligenței artificiale, trebuie să existe asigurări că sistemele utilizate sunt sigure și securizate;

34.  constată că inteligența artificială și tehnologia lingvistică pot oferi aplicații importante pentru a promova unitatea Europei în diversitatea sa: traducere automată, agenți de conversație și asistenți personali, interfețe vocale pentru roboți și internetul obiectelor, analize inteligente, identificarea automată a propagandei online, a știrilor false sau a discursurilor de incitare la ură;

2.4.Condiții favorabile: conectivitate, accesibilitatea datelor și calculul de înaltă performanță, precum și infrastructura de tip cloud

35.  subliniază că integrarea roboticii și a tehnologiei IA în cadrul economiei și al societății necesită o infrastructură digitală care să ofere o conectivitate omniprezentă;

36.  subliniază faptul că conectivitatea este o condiție prealabilă pentru ca Europa să devină parte a societății gigabiților, iar IA este un exemplu clar de creștere exponențială a unei cereri de conectivitate de înaltă calitate, rapidă, sigură și omniprezentă; consideră că Uniunea și statele membre ar trebui să continue să promoveze măsuri de stimulare a investițiilor în rețelele de foarte mare capacitate din UE și de promovare a adoptării acestora;

37.  subliniază că dezvoltarea rapidă, sigură și securizată a tehnologiei 5G este esențială pentru a garanta că Uniunea poate profita pe deplin de IA și pentru a asigura protecția împotriva amenințărilor la adresa securității cibernetice, făcând posibilă reînnoirea și dezvoltarea industriilor și a serviciilor, care reprezintă coloana vertebrală a economiei europene, precum și pentru a sprijini apariția de noi servicii, capacități de producție și piețe, indispensabilă pentru crearea de noi locuri de muncă și un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă;

38.  reamintește că disponibilitatea datelor de înaltă calitate și semnificative este esențială pentru o reală competitivitate în industria IA și solicită autorităților publice să garanteze modalități pentru a produce, partaja și reglementa datele prin transformarea datelor publice într-un bun comun, protejând, în același timp, viața privată și datele sensibile;

39.  subliniază importanța calității datelor utilizate pentru învățarea profundă; constată că utilizarea unor date de proastă calitate, depășite, incomplete sau incorecte poate conduce la previziuni de calitate inferioară și ulterior la discriminare și părtinire;

40.  consideră că noul ansamblu de norme care reglementează fluxul liber al datelor fără caracter personal în Uniune permite ca din ce în ce mai multe date să devină disponibile pentru inovarea bazată pe date, ceea ce va permite IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate să dezvolte servicii inovatoare bazate pe IA și să intre pe piețe noi, permițând în același timp cetățenilor și întreprinderilor să beneficieze de produse și servicii mai bune;

41.  ia act de faptul că IA are potențialul de a crește eficiența, confortul și bunăstarea în multe sectoare, dacă părțile interesate din industrie cooperează cu dezvoltatorii de IA; observă, în plus, că un volum mare de date, care nu au caracter personal, se află în prezent în posesia părților interesate și ar putea fi utilizate, prin intermediul unor parteneriate, pentru a le spori eficiența; consideră că, pentru ca acest lucru să devină realitate, cooperarea dintre utilizatorii și dezvoltatorii de IA este o condiție prealabilă;

42.  subliniază importanța interoperabilității și exactității datelor pentru a asigura un nivel și un standard ridicat de fiabilitate și de siguranță al noilor tehnologii;

43.  este de opinie că succesul aplicațiilor IA, adaptate la nevoile utilizatorilor din UE, necesită deseori cunoașterea temeinică a piețelor locale, precum și accesul la date locale adecvate și utilizarea acestora pentru antrenarea seturilor de date, testarea și validarea sistemelor, în special în sectoare legate de procesarea limbajului natural; solicită statelor membre să încurajeze disponibilitatea unor date de înaltă calitate, interoperabile și deschise în sectorul public sau deținute privat;

44.  evidențiază necesitatea de a asigura o coerență maximă cu politica Uniunii Europene în domeniul volumelor mari de date;

45.  salută măsurile menite să faciliteze și să sprijine schimbul și partajarea de date dincolo de frontiere;

46.  observă că, în prezent, partajarea datelor se situează mult sub potențial și cantități mari de date sunt insuficient utilizate;

47.  recunoaște că există o reticență de a partaja date și atrage atenția că sunt necesare acțiuni de încurajare; remarcă faptul că lipsa unor standarde comune joacă, de asemenea, un rol major în posibilitatea de partajare a datelor;

48.  salută reglementările precum Regulamentul privind fluxul liber al datelor și importanța acestuia în domenii precum IA, pentru a permite procese mai eficace și mai eficiente;

49.  recunoaște că trebuie introduse stimulente mai puternice bazate pe piață pentru a încuraja accesul la date și partajarea acestora; observă, în special, că datele deschise prezintă riscuri pentru investițiile în date;

50.  solicită mai multă claritate în legătură cu normele privind proprietatea asupra datelor și cu cadrele juridice în vigoare; constată că incertitudinea în materie de reglementare a dus la reacții de extremă prudență din partea industriei;

51.  subliniază importanța inițiativelor europene în domeniul tehnologiei de cloud computing și al calculului de înaltă performanță, care vor consolida în continuare dezvoltarea unor algoritmi de învățare profundă și prelucrarea volumelor mari de date; este ferm convins că, pentru ca aceste inițiative să aibă succes și să fie relevante pentru dezvoltarea IA, infrastructura trebuie să fie deschisă atât entităților publice, cât și entităților private cu sediul în Uniune și în alte părți și să fie guvernată de criterii de acces cât mai puțin restrictive;

52.  salută instituirea întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță; subliniază că supercalculul și infrastructurile de date sunt esențiale pentru a asigura un ecosistem de inovare competitiv pentru dezvoltarea tehnologiilor și aplicațiilor de IA;

53.  accentuează că tehnologia de tip cloud computing joacă un rol esențial în stimularea adoptării IA; atrage atenția că accesul la serviciile de tip cloud permite întreprinderilor private, instituțiilor publice, instituțiilor academice și de cercetare, precum și utilizatorilor să dezvolte și să utilizeze IA într-un mod eficient și viabil din punct de vedere economic;

3.Politica industrială

54.  reamintește că, deși IA și robotica au deja de mult timp aplicații industriale, progresele în domeniu se extind și oferă aplicații ample și diverse în toate activitățile umane; este de opinie că orice cadru de reglementare trebuie să prevadă flexibilitate care să permită inovarea și dezvoltarea liberă a noilor tehnologii și utilizări ale IA;

55.  subliniază că identificarea unui domeniu de aplicare și a unor aplicații pentru IA ar trebui să fie rezultatul unui proces de proiectare condus de nevoi și ghidat de principii care să țină seama de rezultatele preconizate și de cea mai bună cale pentru realizarea acestora din punct de vedere economic și social; consideră că existența unor politici clare în toate etapele dezvoltării va conduce la o punere în aplicare adecvată scopului și va aborda riscurile și dezavantajele;

56.  recomandă utilizarea și promovarea parteneriatelor public-privat pentru a explora soluții la principalele provocări, cum ar fi construirea unui ecosistem de date și promovarea accesului la date, a schimbului de date și a circulației acestora, protejând, în același timp, dreptul persoanelor la viață privată;

57.  subliniază că calitatea inconsecventă a tehnologiei de producție de software reprezintă o provocare semnificativă pentru viitorul sistemelor IA și constată, prin urmare, că există o mare nevoie de standardizare a construcției și utilizării sistemelor de IA;

58.  ia act de lucrările desfășurate pe plan mondial și recunoaște că este necesar să se colaboreze proactiv cu parteneri, în special în cadrul OCDE și G20, pentru stabilirea direcției în care se îndreaptă această industrie, în vederea asigurării faptului că UE rămâne competitivă și garantează accesul egal în rândul națiunilor, precum și pentru partajarea beneficiilor dezvoltării IA la scară cât mai largă;

59.  constată cu îngrijorare că o serie de societăți neeuropene și entități din țări terțe folosesc din ce în ce mai mult modele predictive bazate pe IA cu scopul de a furniza servicii și a extrage valoarea adăugată de pe piețele UE, în special la nivel local, dar și pentru a monitoriza și eventual a influența sentimentul politic, reprezentând astfel potențiale amenințări pentru suveranitatea tehnologică a cetățenilor Uniunii;

60.  subliniază că sprijinul public pentru IA ar trebui să se concentreze pe acele sectoare strategice în care industria UE are cele mai multe oportunități de a juca un rol central la nivel global și care au o valoare adăugată de interes public general;

3.1.Sectoarele prioritare

3.1.1.Sectorul public

61.  scoate în evidență faptul că se pot obține mai multe beneficii de pe urma IA și a roboticii în sectorul public și salută sporirea investițiilor în cercetare și dezvoltare pentru a asigura succesul acestora;

62.  subliniază că statele membre ar trebui să investească, de asemenea, în programe de educație și de formare în domeniul IA, pentru a ajuta angajații din sectorul public să adopte utilizarea IA și a roboticii; remarcă totodată că ar trebui să existe campanii de informare a cetățenilor care vor utiliza serviciile sectorului public furnizate prin sisteme de IA și robotică, pentru a le diminua temerile legate de pierderea controlului asupra datelor cu caracter personal și pentru a le insufla încredere;

63.  subliniază că informațiile din sectorul public constituie o sursă extraordinară de date care pot contribui la progrese rapide și la crearea unei noi strategii care să integreze noile tehnologii digitale, în special inteligența artificială;

64.  consideră că adoptarea de către sectorul public a inteligenței artificiale demne de încredere poate sprijini puternic reforma administrației publice în procesul decizional și poate îmbunătăți serviciile publice, precum și stimula adoptarea pe scară mai largă a IA în alte domenii;

65.  recunoaște utilizarea automatizării procesului robotic și impactul acestuia asupra îmbunătățirii proceselor sectorului public; remarcă interoperabilitatea sa cu sistemele tradiționale;

66.  solicită statelor membre să se plaseze în fruntea acestei transformări digitale punându-se în poziția de utilizatori și cumpărători responsabili primari de tehnologie IA; subliniază, în acest context, că statele membre trebuie să își adapteze politicile în materie de date, în legătură cu colectarea, utilizarea, stocarea sau adnotarea de date publice, pentru a permite implementarea IA în toate sectoarele publice;

67.  evidențiază necesitatea de a include publicul în procesul de dezvoltare a IA; invită, prin urmare, Comisia să publice toți algoritmii, instrumentele și tehnologiile finanțate sau cofinanțate de public ca sursă deschisă;

68.  consideră că IA va constitui un atu important în ceea ce privește implementarea principiului „doar o singură dată”, permițând combinarea bazelor de date și a informațiilor din diferite surse și facilitând astfel interacțiunea cetățenilor cu administrațiile publice;

69.  invită Comisia să garanteze protecția cetățenilor în fața unor sisteme decizionale bazate pe clasificări realizate de IA în administrațiile publice, similare celor planificate a fi introduse în China;

3.1.2.Sănătate

70.  subliniază că contactul uman este un aspect esențial al îngrijirii umane;

71.  ia act de faptul că IA și robotica au potențiale beneficii în sectorul îngrijirii pe măsură ce speranța de viață crește, de exemplu ajutând medicii și asistenții medicali să dispună de mai mult timp pentru activități cu valoare ridicată (cum ar fi pentru interacțiunea cu pacienții);

72.  ia act de impactul pe care IA îl are deja asupra stării de bine, a prevenirii, a diagnosticării și a cercetării, dar și de potențialul său ridicat de a asigura îngrijire personalizată; consideră că, în cele din urmă, va rezulta un ecosistem de asistență medicală mai sustenabil, eficient și bazat pe rezultate;

73.  observă că, atunci când IA este combinată cu diagnosticul uman, rata de eroare tinde să fie semnificativ mai scăzută decât în cazul diagnosticului efectuat exclusiv de medici umani(8);

74.  subliniază că utilizarea datelor în sectorul sănătății trebuie să fie monitorizată cu atenție și în mod etic și nu trebuie în niciun caz să împiedice accesul la protecție socială sau la asigurări;

75.  consideră că atunci când se folosește IA în dispozitivele medicale implantate, purtătorul ar trebui să aibă dreptul de a inspecta și a modifica codul sursă utilizat în dispozitiv;

76.  ar trebui acordată o atenție specială utilizării volumelor mari de date în domeniul sănătății cu scopul de a maximiza oportunitățile pe care aceasta le poate aduce, cum ar fi îmbunătățirea sănătății pacienților individuali, precum și a performanței sistemelor de sănătate publică ale statelor membre, fără a coborî standardele etice și fără a periclita dreptul la confidențialitate al cetățenilor sau siguranța acestora;

77.  subliniază, cu toate acestea, că este posibil ca actualul sistem de autorizare a dispozitivelor medicale să nu fie adecvat pentru tehnologiile IA; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape progresul acestor tehnologii și să propună modificări ale cadrului de reglementare, dacă este necesar, cu scopul de a stabili cadrul pentru a determina răspunderea respectivă a utilizatorului (medic/profesionist), a producătorului soluției tehnologice și a unității medicale care oferă tratamentul; subliniază importanța deosebită a aspectului legat de răspunderea juridică în caz de prejudicii în domeniul sănătății în ceea ce privește utilizarea IA; subliniază, prin urmare, că este necesar să se asigure că utilizatorul nu va fi nevoit să țină întotdeauna cont de soluția de diagnostic sau de tratamentul sugerat de instrumentul tehnologic, de teama răspunderii civile în cazul în care aprecierea sa profesională și în cunoștință de cauză l-ar determina să formuleze concluzii chiar și parțial diferite;

78.  invită statele membre și Comisia să crească finanțarea dedicată tehnologiilor IA din domeniul sănătății în sfera publică și în cea privată; salută, în acest context, declarația de cooperare semnată de 24 de state membre ale UE și de Norvegia în vederea creșterii impactului investițiilor în IA la nivel european; invită statele membre și Comisia să analizeze dacă programele de formare a personalului în domeniul sănătății trebuie să fie actualizate și standardizate la nivel european pentru a asigura un grad înalt de expertiză și condiții de concurență echitabile în diferite state membre în ceea ce privește cunoștințele și utilizarea celor mai avansate instrumente tehnologice în chirurgia robotică, biomedicină și imagistica biomedicală bazată pe IA;

79.  invită Comisia să elaboreze strategii și politici care pot transforma UE în lider mondial în domeniul în extindere al tehnologiilor de îngrijire medicală, asigurând totodată că pacienții au acces la îngrijire medicală eficace și fără sincope;

80.  recunoaște că un diagnostic mai bun ar putea salva milioane de vieți, deoarece, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 89 % din decesele premature din Europa sunt cauzate de boli netransmisibile;

81.  reliefează contribuția IA și a roboticii la practicile și tehnicile inovatoare de prevenire, de tratament clinic și de reabilitare în sectorul sănătății, subliniind în special avantajele pentru pacienții cu dizabilități;

82.  recunoaște că utilizarea tot mai răspândită a senzorilor în domeniul roboticii a extins aplicabilitatea serviciilor de îngrijire și le permite pacienților să beneficieze de un tratament și de servicii mai personalizate, precum și să primească îngrijiri de la distanță în propria casă, generând în același timp date mai de încredere;

83.  recunoaște că, potrivit sondajului Eurobarometru din mai 2017(9), în prezent, cetățenii UE nu agreează încă ideea utilizării roboților în asistența medicală de zi cu zi; invită Comisia și statele membre să dezvolte strategii și campanii de comunicare pentru a informa populația cu privire la punctele pozitive ale utilizării roboților în viața de zi cu zi; ia act, în special, de nivelul de ambiție al strategiei Japoniei privind roboții;

3.1.3.Energie

84.  observă că IA le permite furnizorilor de energie să treacă de la întreținerea preventivă la întreținerea predictivă a activelor și să obțină o producție de energie mai eficientă prin îmbunătățirea fiabilității în special a surselor regenerabile și prin identificarea celor mai eficiente amplasamente pentru noile instalații, asigurând astfel o mai bună gestionare a consumului comandabil;

85.  recunoaște că datele mai exacte produse de IA privind potențialul producției de energie regenerabilă va crea o mai mare certitudine a investițiilor pentru întreprinderi și persoane individuale, accelerând astfel tranziția energetică spre sursele regenerabile de energie și contribuind la strategia pe termen lung a Uniunii pentru o economie neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei;

86.  observă că se folosesc deja soluții care implică senzori pentru a gestiona utilizarea energiei în locuințe și că acest lucru a dus la economii de energie și monetare substanțiale;

87.  salută potențialul IA în domeniul modelării, identificării și atenuării impactului activității umane asupra climei; constată că, deși extinderea digitalizării este însoțită și de noi necesități energetice, ea poate, de asemenea, să crească eficiența în sectoare mari consumatoare de energie și să asigure o mai bună înțelegere a proceselor, ceea ce va conduce la îmbunătățirea lor;

88.  subliniază că într-un sector energetic mai digitalizat, rețelele energetice devin mai ample și mai expuse amenințărilor cibernetice; invită statele membre și Comisia să însoțească transformarea digitală a sectoarelor energetice cu măsuri, precum inteligența artificială, care îmbunătățesc securitatea cibernetică;

3.1.4.Transport

89.  salută capacitatea pe care o au IA și robotica de a îmbunătăți semnificativ în mod sistemele noastre de transport prin introducerea trenurilor autonome și a vehiculelor fără conducător auto; solicită intensificarea activităților de cercetare și investiții mai mari în acest domeniu în vederea asigurării dezvoltării sigure și eficace a acestuia; scoate în evidență oportunitățile imense atât pentru întreprinderile mai mari din domeniul tehnologiei, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii;

90.  remarcă faptul că, prin reducerea ratei de eroare umană în sectorul transporturilor, sistemul poate în mod potențial deveni mai eficient, înregistrând mai puține accidente, mulțumită unor evaluări mai clare și caracterului predictiv al tehnologiei, mai puține întârzieri, având posibilitatea cartografierii modelelor de trafic și a gestionării serviciilor astfel încât să se respecte orarele, realizând economii mai mari, mai puține greșeli legate de conducător, precum și procese interne raționalizate;

91.  ia act de faptul că prevalența vehiculelor autonome în viitor prezintă riscuri pentru confidențialitatea datelor și defecțiunile tehnice și va transfera răspunderea de la conducător la producător, astfel că societățile de asigurări vor fi nevoite să își schimbe modul în care încorporează riscurile în subscriere;

92.  remarcă faptul că comunicarea prin voce este utilizată tot mai mult în interacțiunea cu vehiculele și sistemele de transport, însă aceste funcții sunt disponibile doar în câteva limbi europene, astfel că ar trebui să se asigure că toți europenii pot face uz de aceste posibilități în limba lor maternă;

3.1.5.Agricultura și lanțul alimentar

93.  ia act de faptul că IA are potențialul de a cataliza o transformare disruptivă a sistemului alimentar actual în vederea unui model mai divers, mai rezilient, mai adaptat la nivel regional și mai sănătos pentru viitor;

94.  ia act de rolul pe care IA îl poate juca în eforturile de combatere a problemelor de securitate alimentară, de anticipare a foametei și a apariției focarelor de boli cu transmitere prin alimente, de a reduce pierderile și risipa de alimente și de a îmbunătăți gestionarea sustenabilă a terenurilor, a apei și a altor resurse de mediu esențiale pentru sănătatea ecosistemului;

95.  evidențiază faptul că IA poate interveni în punctele critice de-a lungul lanțului valoric al sistemului alimentar, de la producție la consum, și poate îmbunătăți capacitatea noastră de a modifica în mod fundamental modul în care producem, prelucrăm și cumpărăm alimente, prin intermediul unor informații mai bune referitoare la practicile de planificare a utilizării terenurilor;

96.  ia act de faptul că IA poate îmbunătăți gestionarea resurselor și eficiența factorilor de producție, poate contribui la reducerea deșeurilor rezultate după recoltare și poate influența alegerile în materie de consum;

97.  ia act de faptul că IA sub forma agriculturii de precizie are potențialul de a transforma și a perturba producția agricolă, precum și gestionarea mai amplă a terenurilor, îmbunătățind planificarea utilizării terenurilor, prevăzând schimbarea destinației terenurilor și monitorizând sănătatea culturilor, având, de asemenea, potențialul de a transforma previziunile privind fenomenele meteorologice extreme;

98.  ia act de faptul că IA poate modifica în mod radical furnizarea de factori de producție, controlul organismelor dăunătoare și gestionarea fermelor, poate influența practicile agricole, poate modifica modul în care sunt oferite produsele de asigurare și poate ajuta la anticiparea și evitarea în viitor a foametei și a focarelor de malnutriție acută gravă;

99.  ia act de faptul că IA poate permite luarea unor decizii mai bune cu privire la modul de gestionare a sistemelor agricole și poate stimula dezvoltarea sistemelor de sprijinire a deciziilor și de recomandare, prin îmbunătățirea eficienței și sănătății fermelor agricole;

3.1.6.Securitatea cibernetică.

100.  ia act de faptul că securitatea cibernetică este un aspect important al IA, în special având în vedere provocările în materie de transparență cu care se confruntă IA de nivel înalt; consideră că perspectiva tehnologică, inclusiv auditarea codului-sursă și cerințele privind transparența și responsabilitatea, ar trebui să fie completată de o abordare instituțională, care să trateze provocările care însoțesc introducerea de IA dezvoltate în alte țări pe piața unică a UE;

101.  solicită punerea în aplicare cu rapiditate a Legii privind securitatea cibernetică; ia act de faptul că dezvoltarea schemelor de certificare ale UE ar trebui să asigure o dezvoltare și o implementare mai reziliente ale unor sisteme sigure de IA și de robotică;

102.  consideră că IA poate constitui, în același timp, o amenințare la adresa securității cibernetice și instrumentul de luptă împotriva atacurilor cibernetice; opinează că Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA) ar trebui să pregătească un plan de acțiune privind securitatea cibernetică în domeniul IA, care să evalueze și să abordeze amenințările și punctele slabe specifice IA;

103.  subliniază importanța consolidării bazei industriale ca o componentă strategică a dezvoltării IA în condiții de securitate; subliniază că pentru a asigura un nivel ambițios de securitate cibernetică, de protecție a datelor și servicii TIC de încredere, Europa trebuie să investească în independența sa tehnologică; subliniază nevoia urgentă ca UE să își dezvolte propriile infrastructuri, centre de date, sisteme de tip cloud și componente, ca de exemplu procesoare grafice și chipuri;

104.  remarcă faptul că, întrucât IA evoluează și hackerii devin tot mai sofisticați, soluțiile robuste de securitate cibernetică vor deveni indispensabile;

105.  recunoaște că implementarea soluțiilor de IA în securitatea cibernetică va permite previziunea, prevenirea și atenuarea amenințărilor;

106.  scoate în evidență că, deși IA va oferi o mai mare capacitate pentru depistarea amenințărilor, este indispensabil să existe o interpretare umană a acestor amenințări, cu scopul de a stabili dacă ele sunt reale sau nu;

107.  invită Comisia să exploreze utilizarea aplicațiilor de securitate cibernetică bazate pe tehnologia blockchain care să îmbunătățească reziliența, încrederea și robustețea infrastructurilor de IA prin modele de criptare a datelor fără intermediere; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a recompensa cetățenii pentru datele lor oferindu-le token-uri;

108.  invită Comisia să întărească capacitatea de securitate cibernetică a UE combinând și coordonând în continuare eforturile întreprinse în întreaga Europă;

3.1.7.IMM-urile

109.  recunoaște importanța IMM-urilor pentru succesul IA; salută inițiativa Comisiei de a crea o platformă la cerere pentru IA care va stimula transferul de tehnologie și va accelera creșterea întreprinderilor nou-înființate și a IMM-urilor; invită Comisia să promoveze centrele de inovare digitală pentru IA care nu duc la crearea unor niveluri de administrație suplimentare, ci se concentrează pe accelerarea investițiilor în proiecte care și-au dovedit eficiența;

110.  ia act de faptul că costurile investițiilor în IA duc la bariere majore pentru pătrunderea IMM-urilor; recunoaște că adoptarea la scară largă a IA de către consumatori ar elimina riscurile asociate acestei investiții pentru IMM-uri;

111.  subliniază necesitatea de a promova atât adoptarea IA de către IMM-uri, cât și utilizarea acesteia de către consumatori;

112.  subliniază importanța unor măsuri punctuale care să asigure că IMM-urile și întreprinderile nou-înființate pot adopta și beneficia de tehnologiile IA; consideră că evaluările de impact privind efectele noii legislații UE asupra dezvoltării tehnologice a IA ar trebui să fie obligatorii și că astfel de evaluări de impact ar trebui avute în vedere inclusiv la nivel național;

113.  subliniază că IA poate fi un catalizator pentru IMM-uri, dar, că aceasta va spori, de asemenea, influența marilor precursori și a primilor dezvoltatori; subliniază, prin urmare, necesitatea, din punctul de vedere al concurenței, de a se asigura că noile denaturări sunt evaluate și abordate în mod corespunzător;

4.Cadrul juridic pentru inteligența artificială și robotică

114.  invită Comisia ca, în vederea promovării unui mediu de reglementare propice dezvoltării IA și în conformitate cu principiul unei mai bune legiferări, să reevalueze periodic legislația în vigoare pentru a asigura adecvarea acesteia în ceea ce privește IA, respectându-se totodată valorile fundamentale ale UE, și să urmărească să modifice sau să înlocuiască noile propuneri atunci când reiese contrariul;

115.  salută crearea unor platforme participative bazate pe IA care permit cetățenilor să fie ascultați cu succes și să interacționeze cu guvernele prin prezentarea de propuneri, inclusiv prin intermediul unor bugete participative și a altor instrumente ale democrației directe; subliniază că proiectele ascendente pot stimula participarea cetățenilor și pot ajuta oamenii să ia decizii în cunoștință de cauză într-un mod mai eficient și mai democratic;

116.  observă că IA este o noțiune care cuprinde o gamă largă de produse și aplicații, de la automatizare, algoritmi, inteligență artificială îngustă și până la inteligența artificială generală; consideră că un act legislativ sau un regulament cuprinzător privind inteligența artificială trebuie abordat cu prudență, întrucât reglementările sectoriale pot cuprinde politici suficient de generale, dar, de asemenea, îmbunătățite până la un nivel la care devin semnificative pentru sectorul industrial;

117.  subliniază că acest cadru de politică trebuie să fie conceput pentru a încuraja dezvoltarea tuturor tipurilor de IA, nu numai a sistemelor de învățare profundă, care necesită un volum imens de date;

4.1.O piață internă pentru inteligența artificială

118.  subliniază importanța principiului recunoașterii reciproce în ceea ce privește utilizarea transfrontalieră a mărfurilor inteligente, inclusiv a roboților și a sistemelor robotice; reamintește că, atunci când este necesar, testarea, certificarea și siguranța produselor ar trebui să garanteze că anumite mărfuri sunt sigure prin proiectare și în mod implicit; observă, în acest context, cât este de important să se lucreze și la aspectele etice ale IA;

119.  subliniază că legislația UE referitoare la punerea în aplicare a strategiei privind piața unică digitală ar trebui să elimine barierele din calea implementării IA; invită Comisia să evalueze necesitatea actualizării cadrelor de politică și de reglementare pentru a construi o piață unică europeană pentru IA;

120.  este conștient de faptul că tehnologiile din domeniul IA și al roboticii sunt tot mai mult folosite în vehiculele autonome, precum automobilele autonome și dronele civile; observă că unele state membre aplică deja sau au în vedere acte legislative în acest domeniu specific, fapt care ar putea conduce la un mozaic de legislații naționale care ar crea obstacole în calea dezvoltării vehiculelor autonome; solicită, prin urmare, un set unic de norme ale Uniunii care să asigure un echilibru adecvat între interesele și riscurile potențiale pentru utilizatori, întreprinderi și alte părți interesate, evitând în același timp reglementarea excesivă a sistemelor din domeniul roboticii și al IA;

121.  îndeamnă statele membre să își modernizeze sistemele de educație și de formare profesională pentru a ține seama de progresele științifice și de evoluțiile din domeniul IA, în conformitate cu Directiva privind testarea proporționalității(10) și cu Directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale(11), și să facă serviciile profesionale ale UE competitive la nivel mondial în următoarele decenii;

122.  subliniază că IA se aplică unei varietăți de sectoare în care standardizarea este de mare relevanță, cum ar fi fabricarea inteligentă, robotica, vehiculele autonome, realitatea virtuală, asistența medicală și analiza datelor, și consideră că standardizarea la nivelul UE a IA va stimula inovarea și va garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor; recunoaște că deși există un număr semnificativ de standarde privind aspecte precum siguranța, fiabilitatea, interoperabilitatea și securitatea, este necesară promovarea și dezvoltarea în continuare a unor standarde comune pentru robotică și IA și acestea ar trebui să facă parte din prioritățile Uniunii; invită Comisia ca, în cooperare cu organismele de standardizare ale UE, să continue să colaboreze proactiv cu organismele de standardizare internaționale pentru îmbunătățirea standardelor în acest domeniu;

123.  reamintește că multe aspecte de politică pertinente pentru serviciile bazate pe IA, inclusiv normele privind protecția consumatorilor și politica în materie de etică și răspundere, sunt prevăzute în cadrul de reglementare existent privind serviciile, și anume Directiva privind serviciile(12), Directiva privind calificările profesionale și Directiva privind comerțul electronic(13); subliniază că, în acest context, oamenii trebuie să fie întotdeauna responsabili în ultimă instanță pentru procesul decizional, în special pentru serviciile profesionale, cum ar fi profesiile medicale, juridice și contabile; consideră că este necesar să se analizeze dacă este necesară supravegherea de către un profesionist calificat, cu scopul de a proteja obiectivele legitime de interes public și de a oferi servicii de înaltă calitate;

124.  recunoaște importanța serviciilor digitale îmbunătățite, precum asistenți virtuali, chatboți și agenți virtuali, care au o eficiență operațională fără precedent, recunoscând în același timp necesitatea de a dezvolta o IA orientată spre om și orientată spre piață pentru ca să rezulte decizii mai bune și mai fiabile, având în vedere limitele autonomiei IA și roboticii;

4.2.Datele personale și confidențialitatea

125.  subliniază că trebuie să se asigure un nivel ridicat de siguranță, securitate și confidențialitate în ceea ce privește datele utilizate pentru comunicarea între oameni, roboți și inteligența artificială; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să integreze principiile securității și protecției vieții private încă din stadiul concepției în politicile lor legate de robotică și de inteligența artificială;

126.  reamintește că dreptul la protecția vieții private și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum sunt consacrate la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale și la articolul 16 din TFUE, se aplică în toate sferele roboticii și inteligenței artificiale, și că trebuie respectat pe deplin cadrul juridic al Uniunii privind protecția datelor; subliniază responsabilitatea proiectanților sistemelor de roboți și inteligenței artificiale de a dezvolta produse astfel încât acestea să fie sigure, securizate și adecvate scopului și să urmeze proceduri pentru prelucrarea datelor care să respecte legislația actuală, confidențialitatea, anonimatul, tratamentul echitabil și garanțiile procedurale;

127.  invită Comisia să se asigure că orice act legislativ al Uniunii privind inteligența artificială include măsuri și norme care țin seama de evoluția tehnologică rapidă în acest domeniu, pentru a asigura că legislația Uniunii nu rămâne în urmă față de curba dezvoltării și implementării tehnologice; subliniază necesitatea ca respectiva legislație să fie în concordanță cu normele privind confidențialitatea și protecția datelor; solicită reexaminarea normelor, principiilor și criteriilor privind utilizarea camerelor de luat vederi și a senzorilor în roboți și în ce privește inteligența artificială, în conformitate cu cadrul juridic al Uniunii privind protecția datelor;

128.  invită Comisia să se asigure că orice viitor cadru de reglementare al UE privind IA garantează respectarea vieții private și confidențialitatea comunicațiilor, protecția datelor personale, inclusiv principiile legalității, corectitudinii și transparenței, protecția datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit, limitarea scopului, limitarea stocării, exactitatea și reducerea la minimum a datelor, în deplină conformitate cu legislația Uniunii privind protecția datelor, precum și securitatea, siguranța personală și alte drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și de informare;

129.  subliniază faptul că dreptul la confidențialitate trebuie întotdeauna respectat, iar persoanele nu trebuie să poată fi identificate personal; subliniază că un dezvoltator de IA ar trebui să aibă în permanență un consimțământ clar, lipsit de ambiguități și în cunoștință de cauză și că proiectanții de IA au responsabilitatea de a elabora și a urma proceduri privind un consimțământ valabil, confidențialitate, anonimat, tratament echitabil și respectarea garanțiilor procedurale; subliniază că proiectanții trebuie să respecte toate solicitările ca orice date conexe să fie distruse și eliminate din toate seturile de date;

130.  reamintește că Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană(14) prevede că, „în cazul în care evoluțiile tehnologice ar permite transformarea datelor anonime în date cu caracter personal, aceste date vor fi tratate ca date cu caracter personal, iar Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD)(15) trebuie să se aplice în consecință”;

4.3.Răspunderea

131.  salută inițiativa Comisiei de a crea grupul de experți privind răspunderea și noile tehnologii pentru a furniza UE cunoștințe specializate privind aplicabilitatea Directivei privind răspunderea pentru produsele cu defect(16) la produsele tradiționale, noile tehnologii și noile provocări societale (subgrupul privind Directiva privind răspunderea pentru produsele cu defect) și a sprijini UE în elaborarea principiilor care pot servi drept orientări pentru posibile adaptări ale legislației aplicabile la nivelul UE și la nivel național cu privire la noile tehnologii (subgrupul privind noile tehnologii);

132.  regretă, totuși, că nicio propunere legislativă nu a fost prezentată în cursul acestei legislaturi, întârziind, astfel, actualizarea normelor privind răspunderea la nivelul UE și punând în pericol securitatea juridică în acest domeniu în întreaga UE, atât pentru comercianți, cât și pentru consumatori;

133.  remarcă faptul că inginerii din domeniul inteligenței artificiale sau societățile unde sunt angajați aceștia ar trebui să rămână răspunzători de impactul social, de mediu și asupra sănătății oamenilor pe care sistemele de inteligență artificială sau robotica l-ar putea avea asupra generațiilor actuale și viitoare;

4.4.Protecția și capacitarea consumatorilor

134.  subliniază faptul că încrederea consumatorilor este esențială pentru dezvoltarea IA și că sistemele bazate pe IA se ocupă de date din ce în ce mai numeroase ale consumatorilor, ceea ce le transformă în ținte primare pentru atacurile cibernetice; subliniază, de asemenea, că IA trebuie să funcționeze într-un mod care să nu fie în detrimentul cetățenilor și al consumatorilor și consideră că integritatea datelor și a algoritmilor pe care se bazează trebuie, prin urmare, asigurată;

135.  consideră că tehnologiile de IA dezvoltate atât pentru producție, cât și pentru uz individual ar trebui să facă obiectul unor verificări a siguranței produselor de către autoritățile de supraveghere a pieței și al normelor de protecție a consumatorilor, asigurând, după caz, standarde minime de siguranță și abordând riscul de accidente care rezultă în urma interacțiunii cu oamenii sau a lucrului în apropierea oamenilor; consideră că orice politică privind IA ar trebui să țină seama de aspectele legate de etică, protecția datelor, inclusiv datele terților și datele cu caracter personal, răspundere civilă și securitatea cibernetică;

4.5.Drepturile de proprietate intelectuală

136.  reamintește rezoluția sa din 16 februarie 2017, menționată mai sus, în care a remarcat că nu există dispoziții legale care se aplică în mod specific roboticii, dar că regimurile juridice și doctrinele existente pot fi ușor de aplicat în domeniul roboticii, deși unele aspecte par să necesite o examinare specifică; reiterează apelul său din rezoluția respectivă adresat Comisiei de a susține o abordare orizontală tehnologic neutră a proprietății intelectuale, aplicabilă diferitelor sectoare în care poate fi utilizată robotica;

137.  salută, în acest sens, comunicarea Comisiei către instituții privind orientările referitoare la anumite aspecte ale Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală(17) (COM(2017)0708), dar subliniază necesitatea de a monitoriza pertinența și eficiența normelor privind drepturile de proprietate intelectuală care să reglementeze dezvoltarea IA; subliniază, în acest context, importanța verificărilor adecvării;

5.Aspecte de ordin etic

138.  consideră că acțiunile și aplicațiile din domeniul inteligenței artificiale ar trebui să respecte principii etice și dreptul relevant la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional;

139.  solicită crearea unei carte etice a celor mai bune practici pentru IA și robotică pe care să o urmeze întreprinderile și experții;

140.  invită Comisia și statele membre să promoveze o cooperare puternică și transparentă între sectorul public, sectorul privat și mediul universitar, care să consolideze schimbul de cunoștințe și să promoveze educația și formarea profesională pentru proiectanți în ceea ce privește implicațiile etice, siguranța și respectarea drepturilor fundamentale, precum și pentru consumatori în ceea ce privește utilizarea roboticii și a inteligenței artificiale, punând un accent special pe siguranța și confidențialitatea datelor;

141.  invită Comisia să se asigure că aplicațiile bazate pe IA nu folosesc date colectate din diferite surse fără consimțământul prealabil al persoanei vizate; invită Comisia să creeze un cadru care să asigure că consimțământul acordat de persoana vizată va genera date numai pentru scopurile avute în vedere;

142.  invită Comisia să respecte dreptul cetățenilor la o viață offline și să se asigure că nu sunt discriminați cetățenii cu privire la care nu există date înregistrate;

5.1.Tehnologia centrată pe om

143.  subliniază că trebuie să existe norme etice pentru a se asigura dezvoltarea unei IA centrate pe om, răspunderea și transparența sistemelor decizionale algoritmice, norme clare în materie de răspundere și echitatea;

144.  salută inițiativa Comisiei de a înființa Grupul de experți la nivel înalt privind inteligența artificială, precum și rețeaua UE a alianței pentru IA, cu scopul de a elabora orientări etice pentru IA; solicită Comisiei să asigure adoptarea în cea mai mare măsură posibilă a acestor orientări etice de către industrie, mediul academic și autoritățile publice; recomandă ca statele membre să incorporeze orientările în strategiile lor naționale privind IA și să dezvolte structuri veritabile de răspundere pentru industrii și guverne atunci când proiectează și implementează IA;

145.  consideră că este esențială monitorizarea continuă a implementării orientărilor etice privind IA și a impactului acesteia asupra dezvoltării IA centrate pe om; solicită Comisiei să analizeze dacă orientările etice voluntare sunt suficiente pentru a asigura adoptarea integrată etic și incluzivă a IA de o manieră care să nu genereze disparități economice și sociale în societățile UE și să propună, dacă este nevoie, măsuri politice și de reglementare;

146.  ia act de evoluțiile recente în ceea ce privește monitorizarea și adaptarea la analizele comportamentale; invită Comisia să dezvolte un cadru etic care să limiteze utilizarea sa; îndeamnă Comisia să sensibilizeze publicul larg și să lanseze o campanie de informare cu privire la IA și la utilizarea acesteia în analizele comportamentale;

5.2.Valorile integrate în tehnologie („etică integrată de la proiectare”).

147.  relevă faptul că acest cadru etic orientativ ar trebui să fie bazat pe principiile acțiunii strict în interesul beneficiarului (beneficiența), alegerii de a nu face rău (non-maleficiența), autonomiei și justiției, pe principiile și valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale, precum demnitatea umană, egalitatea, justiția și echitatea, nediscriminarea, consimțământul în cunoștință de cauză, respectarea vieții private și de familie și protecția datelor, precum și pe alte principii și valori subiacente din dreptul Uniunii, cum ar fi nestigmatizarea, transparența, autonomia, responsabilitatea individuală și răspunderea socială, precum și pe practicile și codurile etice existente;

148.  consideră că Europa ar trebui să preia poziția de lider la nivel mondial implementând exclusiv IA integrată etic; subliniază că, pentru a realiza acest lucru, guvernanța eticii în domeniul IA trebuie să fie asigurată la diferite niveluri; recomandă statelor membre să instituie organisme de monitorizare și supraveghere a eticii în domeniul IA și să încurajeze întreprinderile care dezvoltă IA să înființeze consilii etice și să elaboreze orientări etice pentru dezvoltatorii lor de IA;

149.  accentuează faptul că standardele europene în materie de IA trebuie să se bazeze pe principiile eticii digitale, demnității umane, respectării drepturilor fundamentale, protecției și securității datelor, contribuind astfel la consolidarea încrederii utilizatorilor; subliniază că este important să se capitalizeze potențialul UE de a crea o infrastructură puternică pentru sisteme de IA bazate pe standarde înalte în materie de date și pe respectarea ființelor umane; constată că dezvoltarea IA trebuie să integreze transparența și explicabilitatea în toate etapele sale;

150.  ia act de faptul că sistemele de arme automate ar trebui să continue să abordeze inteligența artificială dintr-o perspectivă bazată pe controlul uman (human-in-command);

5.3.Luarea deciziilor – limitele autonomiei inteligenței artificiale și roboticii

151.  subliniază dificultatea și complexitatea prezicerii viitoarelor comportamente ale multor sisteme de IA complexe și a comportamentelor emergente ale sistemelor de IA aflate în interacțiune; solicită Comisiei să evalueze dacă este nevoie de reglementări specifice legate de procesele decizionale bazate pe IA;

152.  ia act de faptul că IA va continua să fie un instrument util de colaborare cu acțiunea umană, pentru a o ameliora și a-i diminua erorile;

153.  solicită ca oamenii să aibă dreptul de a cunoaște, dreptul de a recurge la o cale de atac și dreptul la reparații atunci când IA este folosită pentru decizii care afectează persoane individuale într-o manieră care prezintă un risc semnificativ pentru drepturile sau libertățile persoanelor individuale sau care le poate cauza daune;

154.  subliniază că algoritmii sistemelor decizionale nu ar trebui implementați fără o evaluare prealabilă a impactului algoritmului, cu excepția cazului în care este clar că nu au un impact semnificativ asupra vieții persoanelor individuale;

155.  este de opinie că inteligența artificială, în special sistemele cu autonomie integrată din construcție, care include capacitatea de a extrage, colecta și partaja independent informații sensibile cu diverse părți interesate, precum și posibilitatea de autoînvățare sau chiar de a evolua spre automodificare, ar trebui supusă unor principii robuste; subliniază că sistemele de IA nu trebuie să păstreze sau să divulge informații confidențiale personale fără aprobarea explicită a sursei respectivei informații;

5.4.Transparența, subiectivitatea și explicabilitatea algoritmilor

156.  subliniază că, deși IA prezintă beneficii substanțiale pentru automatizare și luarea deciziilor, aceasta comportă totodată un risc inerent dacă algoritmii au un caracter static și opac; subliniază, în acest context, că este necesar să existe o transparență sporită în privința algoritmilor;

157.  invită Comisia, statele membre și autoritățile pentru protecția datelor să identifice și să ia toate măsurile posibile pentru a preveni sau minimiza discriminarea și părtinirea algoritmică și să dezvolte un cadru etic comun solid pentru prelucrarea transparentă a datelor cu caracter personal și procesele decizionale automatizate, care să orienteze utilizarea datelor și asigurarea respectării dreptului Uniunii;

158.  accentuează faptul că orice sistem de IA trebuie să fie dezvoltat respectându-se principiile transparenței și responsabilității algoritmice, astfel încât oamenii să înțeleagă acțiunile IA; constată că, pentru a consolida încrederea în IA și a permite progresul acesteia, utilizatorii trebuie să fie conștienți de modul cum le sunt folosite datele, precum și datele deduse din datele lor, atunci când comunică sau interacționează cu un sistem de IA sau cu persoane asistate de un sistem de IA; consideră că astfel se va contribui la o mai bună înțelegere și o mai mare încredere a utilizatorilor; subliniază că, în conformitate cu articolele 13, 14 și 15 din RGPD, inteligibilitatea deciziilor trebuie să fie un standard al UE; reamintește că RGPD prevede deja dreptul de a fi informat în privința logicii implicate în prelucrarea datelor; evidențiază că, în conformitate cu articolul 22 din RGPD, persoanele vizate au dreptul de a beneficia de intervenție umană atunci când o decizie bazată pe prelucrarea automată le afectează semnificativ;

159.  reliefează rolul fundamental pe care Comisia, Comitetul european pentru protecția datelor, autoritățile naționale de protecție a datelor și alte autorități de supraveghere independente ar trebui să îl joace de acum înainte pentru a promova transparența și garanțiile procedurale, securitatea juridică în general și, mai specific, standarde concrete care protejează drepturile fundamentale și garanțiile asociate cu utilizarea prelucrării și analizei datelor; solicită o colaborare mai strânsă între autoritățile responsabile cu supravegherea sau reglementarea comportamentului în mediul digital; solicită o finanțare adecvată și asigurarea personalului pentru respectivele autorități;

160.  recunoaște că algoritmii de învățare automată sunt antrenați să învețe independent, aducând beneficii automatizării și procesului decizional; solicită ca orientările etice privind IA să abordeze chestiuni legate de transparența, explicabilitatea, răspunderea și echitatea algoritmică;

161.  scoate în evidență importanța explicabilității rezultatelor, proceselor și valorilor IA, pentru ca ele să poată fi înțelese de un public nespecialist și pentru ca publicul respectiv să beneficieze de informații relevante, lucru necesar pentru a evalua echitatea și a câștiga încredere;

162.  subliniază că lipsa de transparență cu privire la aceste tehnologii și aplicarea lor ridică o serie de semne de întrebare de ordin etic;

163.  remarcă faptul că sistemele de IA ar trebui să fie explicabile oamenilor și ar trebui să furnizeze informații adecvate pentru ca să se poată furniza feedback; recunoaște că robustețea modelelor de IA depinde de feedback și de reevaluare și încurajează aceste proces;

164.  ia act de faptul că cetățenii sunt preocupați de faptul că nu vor ști când se utilizează IA și ce informații vor fi prelucrate; recomandă ca cetățenii să fie informați în mod clar de fiecare dată când se folosește IA; subliniază că, pentru a menține încrederea consumatorilor, este important ca datele transmise să rămână sigure;

165.  consideră că răspunderea algoritmică ar trebui să fie reglementată de factorii de decizie politică prin intermediul unor evaluări de impact bazate pe parametri prestabiliți;

166.  ia act de faptul că divulgarea codului informatic în sine nu va soluționa problema transparenței IA, deoarece nu ar dezvălui factorii subiectivi inerenți și nu ar explica procesul de învățare automatizat; subliniază că transparență înseamnă nu doar transparența codului, ci și a datelor și a proceselor decizionale automatizate;

167.  recunoaște că divulgarea codului-sursă ar putea duce la abuzuri și la manipularea aleatorie a algoritmilor;

168.  subliniază că este important să se abordeze atitudinile părtinitoare ale dezvoltatorilor și, astfel, necesitatea unei forțe de muncă diverse în toate ramurile sectorului IT, precum și a mecanismelor de salvgardare pentru a evita integrarea prejudecăților legate de gen și vârstă în sistemele de IA;

169.  admite că divulgarea codului sau a secretelor comerciale ar descuraja, de asemenea, întreprinderile să cerceteze și să dezvolte noi secvențe de cod, deoarece proprietatea lor intelectuală ar fi expusă riscului; remarcă faptul că dezvoltarea IA ar trebui să încurajeze în schimb interpretabilitatea modelelor și interacțiunile acestora cu datele de intrare și datele de antrenament;

170.  recunoaște că, deși transparența și explicabilitatea ar putea expune deficiențe, acestea nu garantează fiabilitatea, securitatea și echitatea; consideră, prin urmare, că responsabilitatea este esențială pentru obținerea unei inteligențe artificiale fiabile, lucru care poate fi realizat prin diverse mijloace, cum ar fi evaluarea impactului algoritmilor, audit și certificare;

171.  subliniază necesitatea de a dezvolta protocoale pentru monitorizarea și depistarea continuă a subiectivității algoritmilor;

172.  subliniază că cei care concep algoritmi ar trebui să se asigure că sunt respectate cerințele esențiale precum echitatea și explicabilitatea încă de la începutul fazei de proiectare și pe parcursul întregului ciclu de dezvoltare;

173.  remarcă necesitatea de a se elabora orientări care să descrie bunele practici de dezvoltare;

174.  subliniază importanța expunerii descendenței pentru a putea trasa istoricul unui model de IA; consideră că acest lucru va îmbunătăți înțelegerea modelelor și va contribui la instaurarea unui climat de încredere bazat pe istoricul lor;

175.  subliniază că utilizarea sistemelor IA trebuie să fie clar identificată în interacțiunile cu utilizatorii;

176.  subliniază că răspândirea inteligenței artificiale și a roboticii va trebui să se desfășoare cu respectarea deplină a drepturilor omului, iar stereotipurile împotriva femeilor și nicio altă formă de discriminare nu vor trebui în niciun caz reproduse la mașini și la roboți;

177.  atrage atenția asupra faptului că până și datele de înaltă calitate folosite la antrenare pot conduce la perpetuarea discriminării și nedreptății existente atunci când nu sunt utilizate cu grijă și în mod conștient; observă că utilizarea unor date de proastă calitate, depășite, incomplete sau incorecte în diferite etape ale prelucrării datelor poate conduce la previziuni și evaluări neadecvate și, ulterior, la părtinire, care poate duce, în cele din urmă, la încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor sau la concluzii incorecte în totalitate sau la rezultate false; consideră, prin urmare, că este important ca, în era volumelor mari de date, să se asigure antrenarea algoritmilor pe eșantioane reprezentative de date de înaltă calitate pentru a obține paritatea statistică; subliniază că, chiar dacă se utilizează date precise și de înaltă calitate, analiza predictivă bazată pe IA poate oferi doar o probabilitate statistică; reamintește că, în temeiul RGPD, prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, inclusiv pentru antrenarea IA, poate avea drept rezultat doar date agregate, care nu pot fi aplicate din nou persoanelor;

178.  invită Comisia să se asigure că toți cei care produc materiale sau materiale video sintetice deepkafe sau alte materiale video sintetice făcute să pară reale indică în mod explicit faptul că aceste materiale nu sunt originale;

179.  remarcă faptul că IA se bazează implicit pe colectarea unui volum mare de date și, deseori, pe crearea de noi baze de date folosite pentru a face presupuneri despre oameni; consideră că ar trebui să se pună accentul pe identificarea și construirea unor mecanisme de răspuns la potențiale amenințări, cu scopul de a asigura atenuarea efectelor negative;

180.  reiterează că sistemele de IA nu ar trebui să genereze subiectivitate sau să o consolideze; subliniază că la dezvoltarea și utilizarea algoritmilor ar trebui incluse considerente legate de subiectivitate și echitate în toate etapele, de la proiectare la implementare; subliniază că setul de date și algoritmul trebuie evaluate și testate periodic pentru a se asigura un proces decizional corect;

6.Guvernanța

6.1.Coordonarea la nivelul Uniunii

181.  invită Comisia să depună eforturi pentru ca UE să devină un factor puternic de coordonare, astfel încât să se prevină dublarea și fragmentarea eforturilor și să se asigure politici coerente la nivel național și schimbul de bune practici pentru o mai amplă utilizare a IA;

182.  salută diferitele strategii naționale dezvoltate de statele membre; salută Planul coordonat al Comisiei privind inteligența artificială, publicat la 7 decembrie 2018; solicită o mai bună cooperare între statele membre și Comisie în această privință;

183.  ia act de faptul că o serie de state membre dispun deja de propriile strategii naționale în materie de IA și salută faptul că, în aprilie 2018, toate statele membre au semnat o Declarație privind cooperarea în domeniul inteligenței artificiale; salută, de asemenea, viitorul plan coordonat privind IA între Comisie și statele membre, dar invită toate părțile implicate să depună eforturi pentru a asigura ce mai înalt nivel de cooperare posibil;

184.  consideră că este necesară o cooperare consolidată între statele membre și Comisie pentru a garanta coerența normelor transfrontaliere în Uniune, care ar încuraja colaborarea dintre industriile europene și ar permite introducerea în întreaga Uniune a unor IA care respectă nivelurile impuse de siguranță și securitate, precum și principiile etice consacrate în dreptul Uniunii;

185.  subliniază că un cadru al politicii UE în materie de date armonizat, bazat pe riscuri și progresiv ar spori încrederea și ar sprijini traiectoria IA în Europa, asigurând astfel realizarea pieței unice digitale și îmbunătățind productivitatea întreprinderilor cu sediul în Europa;

186.  recomandă o strânsă coordonare a inițiativelor și proiectelor-pilot actuale și viitoare legate de IA derulate de către Comisie, eventual sub îndrumarea mecanismului de supraveghere propus, pentru a obține un efect de sinergie și a asigura crearea de valoare adăugată reală, evitând, în același timp, structurile duble costisitoare;

187.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare posibilitatea creării unei agenții de reglementare europene pentru IA și procesele decizionale algoritmice, care să aibă următoarele sarcini:

   stabilirea unei matrice de evaluare a riscurilor pentru clasificarea tipurilor de algoritmi și a domeniilor de aplicare în funcție de potențialul unor impacturi negative semnificative asupra cetățenilor;
   investigarea utilizării sistemelor algoritmice atunci când există suspiciunea unei încălcări a drepturilor omului (de exemplu atunci când există dovezi furnizate de un avertizor de integritate);
   consilierea altor agenții de reglementare cu privire la sistemele algoritmice care intră în sfera lor de competență;
   îmbunătățirea eficacității mecanismului de răspundere delictuală ca mijloc de reglementare a răspunderii sistemelor algoritmice prin specificarea unui punct de contact pentru cetățenii care nu cunosc procedurile legale;
   auditarea evaluărilor impactului algoritmilor în cazul sistemelor cu impact de nivel înalt pentru a aproba sau respinge utilizările propuse ale proceselor decizionale algoritmice în domenii de aplicare foarte sensibile și/sau critice pentru siguranță (de exemplu asistența medicală privată); evaluarea impactului algoritmilor în cazul aplicațiilor din sectorul privat ar putea urma un proces foarte asemănător celui propus pentru sectorul public, cu eventuala diferență că diferitele etape de divulgare publică ar putea fi tratate sub formă de comunicări confidențiale către agenția de reglementare (în cadrul unui acord de nedivulgare), cu scopul de a proteja secrete comerciale vitale;
   investigarea cazurilor în care există suspiciunea unei încălcări a drepturilor de către sistemele decizionale algoritmice, atât în cazul unor decizii individuale (de ex. pentru rezultate individuale aberante), cât și al tiparelor de decizie statistică (de ex. pentru subiectivitate discriminatorie); investigațiile ar putea fi declanșate în urma depunerii unor plângeri sau pe baza unor dovezi furnizate de avertizori de integritate, jurnaliști de investigație sau cercetători independenți (inclusiv ONG-uri și mediul academic);

188.  ia act de lucrările în curs referitoare la IA ale Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) și îndeamnă statele membre să își coordoneze membrii ISO cu scopul de garanta că interesele europene sunt bine reprezentate la elaborarea standardelor din domeniu;

6.2.Guvernanța internațională

189.  salută crearea de către OCDE a Observatorului pentru politica privind IA și pledează pentru un grad mai ridicat de ambiție pentru dezvoltarea unei foi de parcurs vizând o cooperare consolidată;

190.  scoate în evidență diferitele modele în curs de dezvoltare în țări terțe, în special în SUA, China, Rusia și Israel, și evidențiază abordarea bazată pe valori utilizată în Europa și nevoia de a colabora cu parteneri internaționali, în context bilateral și multilateral, pentru un progres și a adoptare a IA guvernate de etică; recunoaște că această tehnologie nu are frontiere și necesită o cooperare care nu se limitează doar la statele membre ale UE;

191.  invită Comisia să fie activă pe plan internațional pentru a asigura cea mai mare coerență între actorii internaționali și pentru a susține principiile etice ale UE la nivel mondial;

192.  subliniază că IA este o tehnologie cu impact global, care oferă beneficii comune și dă naștere unor provocări similare; subliniază necesitatea unei abordări globale, așa cum se întâmplă în cazul sistemului economic, în special cu privire la o tehnologie care are un impact semnificativ asupra piețelor; subliniază necesitatea ca IA să fie înscrisă pe agenda instituțiilor și organizațiilor existente și solicită să se evalueze necesitatea unor forumuri suplimentare, care ar trebui create, dacă este nevoie;

o
o   o

193.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 252, 18.7.2018, p. 239.
(2) JO C 307, 30.8.2018, p. 163.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2018)0341.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0332.
(5) JO L 252, 8.10.2018, p. 1.
(6) COM(2018)0237.
(7) Tehnologii viitoare și emergente.
(8) OECD Digital Economy Outlook 2017.
(9) Eurobarometru special 460.
(10) Directiva (UE) 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor noi reglementări referitoare la profesii, JO L 173, 9.7.2018, p. 25.
(11) Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”), JO L 354, 28.12.2013, p. 132.
(12) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne, JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(13) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
(14) JO L 303, 28.11.2018, p. 59.
(15) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(16) Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect, JO L 210, 7.8.1985, p. 29.
(17) JO L 195, 2.6.2004, p. 16.


Utilizarea durabilă a pesticidelor
PDF 186kWORD 65k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (2017/2284(INI))
P8_TA(2019)0082A8-0045/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți (POP) și de modificare a Directivei 79/117/CEE(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (Regulamentul privind nivelul maxim de reziduuri)(3),

–  având în vedere articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(5);

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european a regulamentului și a anexelor sale relevante, astfel cum a fost publicată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) în aprilie 2018,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului(6),

–  având în vedere Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă(7) și Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă(8),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva privind habitatele)(9) și Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva privind păsările sălbatice)(10),

–  având în vedere Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman(11),

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(12),

–  având în vedere Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a specificațiilor tehnice pentru analiza chimică și monitorizarea stării apelor(13),

–  având în vedere Directiva 2009/127/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2006/42/CE în ceea ce privește echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor(14),

–  având în vedere Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei(15),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului (COM(2018) 0392),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Agricultura și gestionarea durabilă a apei în UE” (SWD(2017)0153),

–  având în vedere Comunicarea din 12 iulie 2006 a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor” (COM(2006)0373 - SEC(2006)0894 - SEC(2006)0895 - SEC(2006)0914),(16)

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la promovarea inovării și a dezvoltării economice în cadrul viitoarei gestionări agricole europene(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la soluții tehnologice pentru o agricultură durabilă în UE(18),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de reînnoire a aprobării substanței active glifosat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele de protecție a plantelor(22),

–  având în vedere actuala evaluare europeană a punerii în aplicare a Directivei 2009/128/CE de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și a raportului publicat de Serviciul European de Cercetare (EPRS) la 15 octombrie 2018,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1185/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind statisticile referitoare la pesticide(23),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind statisticile referitoare la pesticide (COM(2017)0109),

–  având în vedere Raportul special nr. 4/2014 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Integrarea în PAC a obiectivelor politicii UE în domeniul apei: un succes parțial”,

–  având în vedere raportul Comisiei din 10 octombrie 2017 privind planurile naționale de acțiune ale statelor membre și progresele înregistrate în punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (COM(2017)0587),

–  având în vedere raportul general din octombrie 2017 elaborat de Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE) a Comisiei cu privire la punerea în aplicare a măsurilor luate de statele membre pentru a realiza utilizarea durabilă a pesticidelor în temeiul Directivei 2009/128/CE(24),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil: Acțiunea europeană pentru durabilitate” (COM(2016)0739),

–  având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu(25),

–  având în vedere raportul ONU din 2017 al raportorului special privind dreptul la alimente elaborat în conformitate cu rezoluțiile 6/2, 31/10 și 32/8 ale Consiliului pentru drepturile omului(26),

–  având în vedere „Planul de punere în aplicare privind creșterea disponibilității produselor fitosanitare cu risc redus și accelerarea punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor în statele membre”, elaborat de Grupul de experți privind protecția durabilă a plantelor și aprobat de Consiliu la 28 iunie 2016(27),

–  având în vedere Rezoluția Senatului francez din 19 mai 2017 care limitează utilizarea pesticidelor în Uniunea Europeană(28),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune(29),

–  având în vedere studiul științific privind biomasa insectelor zburătoare, publicat la 18 octombrie 2017(30),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0045/2019),

A.  întrucât Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind utilizarea durabilă a pesticidelor (denumită în continuare „directiva”) prevede o serie de acțiuni care vizează utilizarea durabilă a pesticidelor în UE, prin reducerea riscurilor și a efectelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului și prin promovarea utilizării gestionării integrate a dăunătorilor (IPM) și a unor tehnici sau abordări alternative de protecție a plantelor, cum ar fi alternativele nechimice și produsele de protecție a plantelor (PPP) cu risc redus, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, cu scopul de a reduce dependența de pesticide și de a proteja sănătatea umană și animală și mediul;

B.  întrucât directiva este un instrument valoros pentru a garanta că mediul, ecosistemele și sănătatea umană și animală sunt bine protejate împotriva substanțelor periculoase din pesticide , oferind, în același timp, soluții durabile și ecologice pentru un set de instrumente mai amplu și mai variat cu scopul de a elimina și a preveni pierderile de producție cauzate de dăunători, boli, buruieni și specii alogene invazive și pentru a combate acumularea de rezistență la agenți patogeni; întrucât o punere în aplicare completă și cuprinzătoare a directivei este o condiție prealabilă pentru atingerea unui grad înalt de protecție și pentru realizarea unei tranziții către o agricultură durabilă, pentru producerea de alimente sigure și sănătoase și pentru un mediu netoxic, care să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale;

C.  întrucât, deși IPM poate contribui la evitarea pierderilor de randament cauzate de dăunători, scopul său principal este să le permită utilizatorilor de pesticide să treacă la practici și la produse care prezintă cel mai scăzut risc pentru sănătatea umană și pentru mediu, astfel cum se arată la articolul 14 din directivă; observă că, în orice caz, multe studii au arătat că se poate reduce în mod semnificativ utilizarea de pesticide fără un impact negativ asupra randamentului;

D.  întrucât directiva trebuie citită împreună cu celelalte două acte legislative care acoperă întregul ciclu de viață al unui pesticid, de la introducerea sa pe piață [Regulamentul (CE) nr. 1107/2009] până la stabilirea conținuturilor maxime aplicabile reziduurilor de pesticide [Regulamentul (CE) nr. 396/2005]; întrucât, prin urmare, îndeplinirea obiectivului directivei de protejare a sănătății umane și a mediului împotriva riscurilor asociate cu utilizarea pesticidelor este imposibilă fără punerea în aplicare deplină și asigurarea respectării întregului „pachet legislativ privind pesticidele”;

E.  întrucât, pentru a reduce riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și impactul utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și a mediului, Comisia și statele membre ar trebui să trateze problema pesticidelor contrafăcute și ilegale, precum și problema acută pe care o prezintă produsele agricole importate tratate cu substanțe chimice care sunt fie interzise, fie strict reglementate în UE;

F.  întrucât practicile actuale ale Comisiei și ale statelor membre în ceea ce privește aprobarea substanțelor active și autorizarea produselor de protecție a plantelor nu sunt compatibile cu obiectivele și cu scopul directivei; întrucât aceste practici actuale împiedică atingerea celui mai înalt nivel posibil de protecție și realizarea tranziției către un sector agricol durabil și un mediu netoxic;

G.  întrucât dovezile disponibile arată în mod clar că punerea în aplicare a directivei nu este aliniată suficient la politicile conexe ale UE în domeniul pesticidelor, al agriculturii și al dezvoltării durabile, în special, dar nu exclusiv la politica agricolă comună (PAC) și la Regulamentul privind produsele de protecție a plantelor; întrucât directiva și acțiunile conexe de la nivelul UE au un potențial semnificativ de a consolida în continuare eforturile și acțiunile naționale în sectorul agricol și în domeniul protecției mediului și a sănătății umane, precum și de a le aduce o valoare adăugată;

H.  întrucât cadrul de reglementare actual, inclusiv cerințele privind datele, a fost conceput pentru evaluarea și gestionarea produselor de protecție a plantelor de origine chimică și, prin urmare, nu este adaptat substanțelor active și produselor de origine biologică cu risc redus; întrucât acest cadru neadecvat încetinește în mod semnificativ intrarea pe piață a produselor de protecție a plantelor de origine biologică cu risc redus, descurajând adesea solicitanții; întrucât această situație împiedică inovarea și frânează competitivitatea în sectorul agricol al UE; întrucât această situație face, de asemenea, ca peste 60 de substanțe active care, potrivit Comisiei Europene ar trebui înlocuite, să nu fie înlocuite din lipsă de alternative mai sigure, inclusiv substanțe active de origine biologică cu risc redus;

I.  întrucât există o lipsă de PPP cu risc redus disponibile pe piață, inclusiv de produse biologice; întrucât doar 13 substanțe sunt aprobate ca substanțe active cu risc redus, dintr-un total de aproape 500 de substanțe disponibile pe piața UE, 12 dintre acestea fiind biologice; întrucât punerea în aplicare insuficientă a directivei a creat, în fapt, condiții competitive inegale în Europa, practicile naționale divergente împiedicând asimilarea optimă pe piață a alternativelor durabile; întrucât această situație a făcut mai dificilă pătrunderea în măsură suficientă a produselor alternative cu risc redus și nechimice pe piața UE, ceea ce reduce atractivitatea acestora pentru fermieri, care ar putea opta în schimb pentru alternative mai rentabile pe termen scurt; întrucât lipsa PPP cu risc redus disponibile, inclusiv a celor biologice, îngreunează elaborarea și punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor (IPM);

J.  întrucât agricultura ecologică joacă un rol important ca sistem cu un consum redus de pesticide și ar trebui să fie încurajată mai mult;

K.  întrucât există din ce în ce mai multe dovezi ale unui declin masiv continuu al populației de insecte din Europa, care este legat de nivelurile actuale de utilizare a pesticidelor; întrucât scăderea semnificativă observată a numărului de insecte are un impact negativ asupra întregului ecosistem și a biodiversității, dar și asupra sectorului agricol, a prosperității sale economice și a producției agricole;

L.  întrucât Europa se află în prezent la o răscruce care va determina viitorul sectorului agricol și posibilitățile Uniunii de a realiza o utilizare durabilă a pesticidelor, mai ales prin reforma politicii agricole comune (PAC); întrucât reforma PAC aduce cu sine posibilitatea semnificativă de a consolida optimizarea și armonizarea politicilor, precum și punerea în aplicare a directivei și facilitarea tranziției către practici agricole mai durabile din perspectiva mediului;

M.  întrucât folosirea produselor convenționale de protecție a plantelor face din ce în ce mai mult obiectul dezbaterilor publice, din cauza riscurilor potențiale pe care acestea le prezintă pentru sănătatea oamenilor și a animalelor și pentru mediu;

N.  întrucât este important să se promoveze elaborarea de proceduri sau tehnici alternative pentru a reduce dependența de practicile convenționale și pentru a aborda rezistența tot mai mare la produsele convenționale de protecție a plantelor;

O.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 obligă Consiliul să se asigure că cerințele de reglementare în materie de gestionare prevăzute în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori(31) includ principiile gestionării integrate a dăunătorilor, inclusiv bune practici de protecție a plantelor și metode nechimice de protecție a plantelor și de gestionare a culturilor și a dăunătorilor;

P.  întrucât punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor este obligatorie în UE, în conformitate cu directiva; întrucât statele membre și autoritățile locale ar trebui să pună mai mult accent pe utilizarea durabilă a pesticidelor, inclusiv a alternativelor de protecție a plantelor cu risc redus;

Q.  întrucât „utilizarea durabilă” a pesticidelor nu poate fi realizată fără a lua în considerare expunerea oamenilor la combinațiile de substanțe active și coformulanți, precum și efectele cumulate și posibil agregate și sinergice ale acestora asupra sănătății umane;

Principalele concluzii

1.  reamintește obiectivele specifice ale Strategiei tematice privind utilizarea durabilă a pesticidelor, cum ar fi, printre altele, reducerea la minimum a pericolelor și a riscurilor pe care le prezintă utilizarea pesticidelor pentru sănătate și mediu; un control mai bun al utilizării și al distribuției pesticidelor; reducerea nivelurilor de substanțe active dăunătoare, inclusiv prin înlocuirea celor mai periculoase cu alternative mai sigure, inclusiv cu alternative nechimice; încurajarea practicilor agricole cu consum redus de pesticide redus sau fără pesticide; și instituirea unui sistem transparent de raportare și monitorizare a progreselor în îndeplinirea obiectivelor strategiei, inclusiv prin elaborarea de indicatori adecvați;

2.  consideră că este esențial să se evalueze punerea în aplicare a acestei directive în coroborare cu politica generală a UE cu privire la pesticide, inclusiv cu normele stabilite de Regulamentul privind produsele fitosanitare, Regulamentul (UE) nr. 528/2012 (Regulamentul privind produsele biocide)(32), Regulamentul privind nivelul maxim de reziduuri și Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (Legislația alimentară generală)(33);

3.  regretă că, în ciuda eforturilor, gradul general al progreselor în punerea în aplicare de către statele membre nu este suficient pentru a îndeplini obiectivele principale ale directivei și pentru a elibera întregul său potențial de reducere a riscurilor globale care decurg din utilizarea pesticidelor, inclusiv pentru a reduce dependența de pesticide, a promova tranziția către tehnici sigure de protecție a plantelor și sustenabile din punct de vedere ecologic și pentru a aduce urgent îmbunătățirile necesare în materie de mediu și de sănătate pentru care directiva a fost special concepută; regretă întârzierea cu trei ani a prezentării de către Comisie a raportului de punere în aplicare;

4.  subliniază că punerea în aplicare a directivei trebuie să fie cuprinzătoare și să acopere toate aspectele necesare și că punerea în aplicare parțială a anumitor elemente, dar nu și a altora, nu este suficientă pentru a realiza obiectivul general al directivei care constă în utilizarea durabilă a pesticidelor; subliniază faptul că punerea în aplicare a practicilor IPM, cum ar fi alternativele nechimice și produsele de protecție a plantelor (PPP) cu risc scăzut, joacă un rol deosebit de important în eforturile de realizare a acestui obiectiv;

5.  remarcă faptul că raportul din 2017 al Comisiei privind progresele înregistrate identifică lacune semnificative în planurile naționale de acțiune (PNA) ale statelor membre, indicând un angajament mai redus față de protejarea mediului și a sănătății în unele țări, care poate duce la o concurență neloială pe piață și la subminarea pieței unice; își rezervă dreptul de a sesiza comisarul pentru concurență în legătură cu statele membre care nu își respectă obligațiile;

6.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că aproximativ 80 % dintre planurile naționale de acțiune ale statelor membre nu conțin nicio informație specifică cu privire la modul de cuantificare a realizării multor obiective și ținte, în special în ceea ce privește obiectivele pentru măsurile de gestionare integrată a dăunătorilor și a mediului acvatic; subliniază că acest lucru complică în mare măsură procesul de evaluare a progreselor înregistrate de statele membre în realizarea obiectivelor principale și a scopului directivei;

7.  este preocupat de faptul că planurile naționale de acțiune (PNA) sunt incoerente în ceea ce privește stabilirea unor obiective cantitative, ținte, măsurători și calendare pentru diversele domenii de acțiune, ceea ce face imposibilă evaluarea progreselor realizate; regretă faptul că doar cinci PNA stabilesc obiective măsurabile la nivel înalt, dintre care patru se referă la reducerea riscurilor și doar unul la reducerea utilizării; regretă faptul că doar 11 state membre au elaborat un PNA revizuit până în prezent, deși termenul pentru revizuire a fost sfârșitul anului 2017;

8.  regretă faptul că în multe state membre nu există un angajament suficient față de practicile IPM, pe baza celor opt principii ale sale și abordând cu prioritate alternativele nechimice la pesticide; regretă că una dintre principalele provocări cu care se confruntă punerea în aplicare a IPM, care reprezintă piatra de temelie a directivei, pare să fie lipsa actuală a instrumentelor și a metodelor de control adecvate pentru evaluarea conformității în statele membre, precum și a unor norme și orientări clare; subliniază faptul că implementarea cuprinzătoare a IPM este una dintre măsurile-cheie pentru reducerea dependenței de utilizarea pesticidelor în agricultura durabilă, care respectă mediul, este viabilă din punct de vedere economic și contribuie la securitatea alimentară a Europei, consolidând, în același timp, biodiversitatea și sănătatea umană și animală, stimulând economia rurală și reducând costurile pentru fermieri prin facilitarea introducerii pe piață a PPP cu risc redus și nechimice în diferitele zone europene; subliniază că sunt necesare stimulente financiare și măsuri educaționale suplimentare pentru a consolida utilizarea practicilor de IPM de către exploatațiile agricole individuale;

9.  consideră că IPM reprezintă un instrument valoros pentru fermieri pentru a combate dăunătorii și bolile și pentru a asigura producția; remarcă faptul că o adoptare mai largă a IPM servește unui dublu scop: de a consolida protecția mediului și a biodiversității și de a reduce costurile suportate de fermieri pentru a trece la alternative mai durabile și pentru a reduce utilizarea pesticidelor convenționale; consideră că este nevoie de un efort mai intens pentru a încuraja adoptarea IPM prin intermediul cercetării și al organismelor consultative ale statelor membre; reamintește că IPM poate juca un rol important în reducerea cantităților și a soiurilor de pesticide utilizate;

10.  observă că, în setul de instrumente pentru gestionarea integrată a dăunătorilor, controlul biologic implică stimularea sau introducerea unor specii benefice care se hrănesc și reglează astfel populațiile de dăunători, păstrându-le sub control; subliniază, prin urmare, importanța de a prefera metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile în locul pesticidelor chimice în cazul în care acestea asigură un control adecvat al dăunătorilor; subliniază, de asemenea, importanța aplicării pesticidelor chimice în mod selectiv și direcționat, deoarece, în caz contrar, acești agenți benefici de combatere a dăunătorilor riscă să fie eliminați, lăsând culturile mai vulnerabile la viitoare atacuri;

11.  este preocupat de faptul că s-au realizat foarte puține progrese în ceea ce privește promovarea și stimularea inovării, dezvoltării și adoptării alternativelor cu risc redus și nechimice la pesticidele convenționale; ia act de faptul că un număr restrâns de PNA conțin stimulente pentru înregistrarea unor astfel de produse și metode alternative; avertizează că utilizările limitate sunt deosebit de vulnerabile din cauza deficitului de substanțe active relevante;

12.  subliniază că utilizarea durabilă și responsabilă a pesticidelor reprezintă o condiție prealabilă pentru autorizarea PPP;

13.  regretă lipsa disponibilității substanțelor active cu risc redus și a PPP, cauzată în principal de lungimea duratei procesului de evaluare, autorizare și înregistrare, datorată parțial faptului că intervalul de timp mai scurt de 120 de zile pentru autorizarea unor astfel de cazuri este rareori îndeplinit la nivelul statelor membre; subliniază faptul că situația actuală nu este în conformitate cu principiile de promovare și punere în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor și subliniază importanța disponibilității pesticidelor cu risc redus, a cercetării adecvate și a schimbului de bune practici în cadrul statelor membre și între acestea, pentru a utiliza pe deplin potențialul IPM; consideră că un proces de aprobare mai rapid ar stimula cercetarea industrială în ceea ce privește dezvoltarea unor ingrediente active noi cu risc redus, inclusiv a unor substanțe inovatoare, cu risc redus, asigurându-se astfel faptul că fermierii dispun de suficiente instrumente de protecție a plantelor și permițându-le acestora să treacă mai repede la PPP durabile și să sporească eficacitatea gestionării integrate a dăunătorilor;

14.  reamintește că creșterea rezistenței la pesticide conduce la mărirea gradului de utilizare și dependență; observă că utilizarea la scară tot mai mare a pesticidelor și dependența sporită de acestea are un cost ridicat pentru fermieri, atât în ceea ce privește costurile de producție ridicate, cât și în ceea ce privește pierderile de producție din cauza epuizării solului și a reducerii calității acestuia;

15.  constată că disponibilitatea tot mai mare pe piață a PPP cu risc redus ar reduce riscul rezistenței la ingrediente active și efectele asupra speciilor nețintă legate de PPP utilizate în mod curent;

16.  observă, în acest sens, că rezistența la substanțele active din pesticide reprezintă un fapt biologic inevitabil în ceea ce privește dăunătorii cu reproducere rapidă și bolile și constituie o problemă tot mai mare; subliniază, prin urmare, că trebuie preferate metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile în locul pesticidelor chimice în cazul în care acestea asigură un control adecvat al dăunătorilor; reamintește că pesticidele chimice ar trebui utilizate selectiv și în mod direcționat; subliniază că, în caz contrar, agenții benefici de combatere a dăunătorilor riscă să fie exterminați, lăsând culturile mai vulnerabile la viitoare atacuri;

17.  constată, de asemenea, că cele mai semnificative reduceri ale volumului de pesticide pot apărea în urma schimbărilor sistemice care reduc vulnerabilitatea la atacul dăunătorilor, favorizează diversitatea structurală și biologică asupra monoculturilor și a culturilor continue și reduc rezistența dăunătorilor la ingredientele active; subliniază, prin urmare, necesitatea de a se pune accentul pe metodele agro‑ecologice care asigură o reziliență sporită a întregului sistem agricol la dăunători, de a finanța și de a integra aceste metode;

18.  subliniază că PAC, în forma sa actuală, nu încurajează și nu stimulează suficient reducerea dependenței de pesticide a fermelor și adoptarea de tehnici de producție ecologică; consideră că sunt necesare instrumente de politică specifice în cadrul PAC post-2020 pentru a contribui la schimbarea comportamentului agricultorilor în ceea ce privește utilizarea pesticidelor;

19.  regretă faptul că propunerea Comisiei referitoare la noua PAC post-2020 nu include principiul IPM printre cerințele de reglementare în materie de gestionare la care se face referire în anexa III a respectivei propuneri; subliniază faptul că lipsa legătură între directivă și noul model al PAC va împiedica efectiv reducerea dependenței de pesticide;

20.  ia act de faptul că majoritatea statelor membre utilizează indicatori de risc naționali pentru a evalua, fie în întregime, fie parțial, impactul negativ al utilizării pesticidelor; regretă că, în ciuda obligației explicite prevăzute la articolul 15 din directivă, indicatorii de risc armonizați la nivelul UE nu au fost încă conveniți de statele membre, ceea ce, în ansamblu, face imposibilă compararea progreselor înregistrate în diferite state membre și la nivelul întregii Uniuni; salută adoptarea, la 25 ianuarie 2019, a indicatorilor de risc armonizați de către Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (Comitetul PAFF);

21.  subliniază importanța fundamentală a biodiversității și a ecosistemelor solide, în special în cazul albinelor și a altor insecte polenizatoare, care sunt esențiale pentru a garanta un sector agricol sănătos și durabil; subliniază, de asemenea, că protejarea biodiversității nu este o chestiune care ține exclusiv de protecția mediului, ci și o modalitate de asigurare a securității alimentare durabile a Europei în viitor;

22.  este profund îngrijorat de reducerea continuă și probabil ireversibilă a biodiversității în Europa și de declinul alarmant al insectelor cu aripi, inclusiv al celor polenizatoare, după cum reiese din constatările unui studiu științific recent din octombrie 2017 privind biomasa insectelor zburătoare(34), conform căruia populația de insecte zburătoare din Germania a scăzut cu peste 75 % în 27 ani în 63 de arii naturale protejate; subliniază, de asemenea, declinul important al speciilor de păsări comune în întreaga Europă, posibil ca urmare a reducerii populației de insecte; remarcă, de asemenea, efectele neintenționate ale pesticidelor asupra solului și a organismelor din sol(35), precum și a altor specii nevizate; consideră că pesticidele reprezintă unul dintre factorii principali responsabili pentru reducerea numărului de insecte, a speciilor de păsări de pe terenurile agricole și a altor organisme nevizate și subliniază, de asemenea, necesitatea ca Europa să treacă la o utilizare mai durabilă a pesticidelor și să crească numărul de alternative nechimice și de PPP cu risc scăzut pentru fermieri;

23.  susține că pesticidele pe bază de neonicotinoide joacă un rol specific în declinul îngrijorător al populațiilor de albine din întreaga Europă, astfel cum reiese din numeroasele studii internaționale, care au servit drept bază pentru petițiile cetățenilor, care au adunat sute de mii de semnături din toată Europa;

24.  recunoaște importanța PNA și a gestionării integrate a dăunătorilor în reducerea semnificativă a utilizării pesticidelor pentru a evita pierderea ireversibilă a biodiversității, acordând, în același timp, prioritate măsurilor agro-ecologice și agriculturii ecologice, ori de câte ori este posibil;

25.  subliniază, de asemenea, că dezvoltarea unor alternative agricole durabile este necesară pentru a reduce impactul schimbărilor climatice asupra securității alimentare;

26.  își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea în continuare a pesticidelor cu substanțe active care sunt mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere sau care au caracteristicile care afectează sistemul endocrin și care sunt dăunătoare oamenilor sau animalelor; subliniază că utilizarea unor astfel de pesticide este incompatibilă cu obiectivele și scopul directivei;

27.  subliniază că îndeosebi mediul acvatic este sensibil la pesticide; salută faptul că anumite state membre au luat o serie de măsuri pentru a-l proteja împotriva pesticidelor; regretă, totuși, faptul că majoritatea statelor membre nu au stabilit obiective cantitative și calendare pentru măsurile de protejare a mediului acvatic împotriva pesticidelor, iar cele care au stabilit obiective nu au precizat modul în care ar fi măsurată realizarea țintelor sau a obiectivelor; consideră că monitorizarea pesticidelor utilizate în prezent în mediul acvatic ar trebui îmbunătățită;

28.  observă că agricultura este una din sursele care face ca corpurile de apă să nu ajungă la o stare chimică bună, întrucât duce la poluarea cu pesticide; subliniază că prevenirea pătrunderii pesticidelor în sistemele de apă dulce este mai rentabilă decât tehnologiile de eliminare și că statele membre trebuie să ofere stimulente adecvate în acest sens fermierilor; în acest sens, recunoaște, de asemenea, importanța punerii în aplicare a Directivei-cadru privind apa pentru îmbunătățirea calității apei; salută progresele realizate de statele membre în abordarea substanțelor prioritare, ceea ce a făcut ca un număr mai mic de corpuri de apă să nu respecte standardele referitoare la substanțe, cum ar fi cadmiul, plumbul și nichelul, precum și pesticidele;

29.  regretă faptul că degradarea resurselor de apă a condus la o tratare suplimentară tot mai frecventă a apei potabile de către operatori, pentru a se asigura că apa destinată consumului uman respectă limitele referitoare la pesticide, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 98/83/CE a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman, costurile respective fiind suportate de consumatori, nu de poluatori;

30.  subliniază că unele pesticide sunt recunoscute la nivel internațional ca fiind poluanți organici persistenți (POP) din cauza potențialului lor de transport pe distanțe lungi, a persistenței lor în mediu și a abilității lor de bioamplificare în întregul lanț alimentar și de bioacumulare în ecosisteme, precum și a efectelor lor negative semnificative asupra sănătății umane;

31.  salută faptul că toate statele membre au instituit sisteme de formare și certificare în ceea ce privește utilizarea PPP, dar regretă faptul că, în unele state membre, obligațiile de formare nu sunt îndeplinite pentru toate subiectele enumerate în anexa I; subliniază importanța formării utilizatorilor pentru a asigura utilizarea sigură și durabilă a PPP; consideră că este necesar să se facă distincția între utilizatorii profesioniști și cei amatori, dat fiind faptul că aceștia nu au aceleași obligații; subliniază faptul că atât utilizatorii profesioniști, cât și cei neprofesioniști de PPP ar trebui să beneficieze de o formare adecvată;

32.  observă potențialul folosirii tehnologiilor inteligente și a agriculturii de precizie ca mijloace pentru o mai bună gestionare a PPP și pentru evitarea dispersiei lor în zonele în care nu sunt necesare, de exemplu cu ajutorul dronelor sau a tehnologiei de precizie GPS; subliniază, în plus, că adoptarea unor astfel de soluții ar putea fi îmbunătățită în statele membre dacă ar fi integrată mai bine în cursurile de formare și în schemele de certificare destinate utilizatorilor de pesticide din PNA;

33.  subliniază că PPP sunt utilizate nu numai în agricultură, ci și pentru combaterea buruienilor și a dăunătorilor în zonele utilizate de publicul larg sau de grupurile vulnerabile, astfel cum sunt definite la articolul 12a din directivă, inclusiv parcurile publice și căile ferate; întrucât utilizarea PPP în aceste zone nu este adecvată; salută faptul că mai multe state membre și numeroase autorități regionale și locale au luat măsuri pentru a limita sau interzice utilizarea pesticidelor în zonele folosite de publicul larg sau de grupurile vulnerabile; constată, totuși, absența unor obiective măsurabile în majoritatea statelor membre;

34.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că multe state membre nu au interpretat în mod corect cerința prevăzută la articolul 12 litera (a), considerând că aceasta se referă numai la utilizarea neagricolă, când, de fapt, grupurile vulnerabile precum cele definite în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 includ rezidenții care sunt supuși unei expuneri ridicate la pesticide pe termen lung; observă, în plus, că Comisia a confirmat faptul că nu există niciun temei juridic pentru excluderea utilizărilor agricole de la dispozițiile articolului 12;

35.  observă sprijinul continuu al statelor membre pentru agricultura ecologică, ca sistem cu un consum redus de pesticide; salută faptul că numărul de ferme ecologice a continuat să crească în Uniune, dar observă că progresele încă variază considerabil de la un stat membru la altul;

36.  constată că fermierii ecologici suferă pierderi economice atunci când solul lor și produsele lor ecologice sunt contaminate din cauza utilizării pesticidelor în fermele vecine, de exemplu prin devierea pesticidelor vaporizate și deplasarea substanțelor active persistente în mediu; subliniază că, în consecință, din cauza unor acțiuni care nu se află sub controlul lor, este posibil ca fermierii ecologici să fie forțați să își vândă produsele ca produse convenționale, pierzând din majorarea prețurilor sau riscând chiar să li se retragă certificarea;

37.  constată că, deși statele membre au, în general, sisteme de colectare a informațiilor privind cazurile de intoxicații acute cu pesticide, precizia acestor date și utilizarea lor sunt puse la îndoială; subliniază faptul că sistemele de colectare a acestor informații privind cazurile de intoxicații cronice nu au fost puse în aplicare pe scară largă;

38.  subliniază că cel mai recent raport al EFSA privind reziduurile de pesticide din produsele alimentare a arătat că 97,2 % din eșantioanele de pe teritoriul Europei erau în limitele legale ale legislației UE, acest lucru demonstrând că sistemul de producere a alimentelor este foarte riguros și sigur;

Recomandări

39.  solicită statelor membre să finalizeze fără întârziere punerea în aplicare a directivei;

40.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure faptul că toate părțile interesate relevante, inclusiv publicul, sunt incluse în orice activitate care le vizează cu privire la produsele de protecție a plantelor, astfel cum se prevede în Directiva 2003/35/CE și în Convenția de la Aarhus;

41.  invită statele membre să își asume un rol proactiv în transpunerea în practică a directivei, pentru a identifica lacunele și domeniile specifice care necesită o atenție deosebită cu privire la protecția sănătății umane și a mediului și pentru a nu se limita la mecanismele naționale obișnuite de transpunere și control;

42.  solicită statelor membre să recunoască faptul că UE trebuie să acționeze fără întârziere pentru a realiza tranziția către o utilizare mai durabilă a pesticidelor și că responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare a unor astfel de practici le revine statelor membre; subliniază că este imperativ să se acționeze rapid;

43.  invită statele membre să adere la termenele stabilite pentru realizarea planurilor naționale de acțiune revizuite; îndeamnă statele membre care nu au prezentat încă planuri naționale de acțiune revizuite să facă acest lucru fără întârziere, de data aceasta cu obiective cantitative clare de reducere imediată, efectivă și pe termen lung a riscurilor și impactului utilizării pesticidelor, incluzând obiective de reducere anuale clar definite și acordând o atenție deosebită efectelor posibile asupra polenizatorilor și stimulării și adoptării de alternative nechimice și de PPP cu risc redus, conform cu principiile IPM;

44.  invită Comisia să propună un obiectiv ambițios și obligatoriu la nivelul UE pentru reducerea utilizării pesticidelor;

45.  invită Comisia să elaboreze noi orientări cu privire la toate principiile IPM și la punerea lor în aplicare; solicită, în acest sens, Comisiei să stabilească orientări cu privire la stabilirea criteriilor pentru măsurarea și evaluarea punerii în aplicare a IPM în statele membre;

46.  solicită Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru promovarea pesticidelor cu risc scăzut și să acorde prioritate opțiunilor și metodelor nechimice, care prezintă riscul cel mai mic de a dăuna sănătății și mediului natural, asigurând totodată protecția eficace și eficientă a culturilor; subliniază că, pentru a asigura succesul, stimulentele economice pentru fermierii care optează pentru astfel de alternative trebuie consolidate;

47.  solicită Comisiei și statelor membre să pună un accent mai mare pe promovarea dezvoltării, cercetării, înregistrării și comercializării alternativelor biologice și cu risc redus, inclusiv suplimentarea oportunităților de finanțare în cadrul programului Orizont Europa și în contextul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027; reamintește importanța de a prefera metodele biologice, fizice și alte metode nechimice sustenabile în locul pesticidelor chimice în cazul în care acestea asigură un control adecvat al dăunătorilor; reamintește importanța valorii adăugate a tehnicilor de protecție fitosanitară sigure și durabile din punct de vedere ecologic;

48.  solicită Comisiei să își îndeplinească, fără nicio altă întârziere, angajamentul pe care și l-a asumat în cadrul celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu de a propune o strategie a Uniunii pentru un mediu netoxic, care să fie favorabilă inovării și dezvoltării de înlocuitori durabili, inclusiv de soluții nechimice, ; se așteaptă ca, în cadrul acestei strategii, Comisia să țină seama în mod special de impactul pesticidelor asupra mediului și a sănătății umane;

49.  încurajează acordarea unei atenții sporite reducerii riscurilor, întrucât utilizarea extinsă a substanțelor cu risc redus ar putea fi mai dăunătoare decât utilizarea limitată a substanțelor cu risc ridicat;

50.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure o mai bună coerență a directivei și a punerii sale în aplicare cu legislația și politicile UE aferente, mai ales dispozițiile din cadrul PAC și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, și în special să includă principiile IPM ca cerințe legale în cadrul PAC, în conformitate cu articolul 14 din directivă;

51.  invită Comisia și statele membre să limiteze cu strictețe numărul de derogări pentru utilizări esențiale în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și să actualizeze documentele de orientare relevante, astfel încât să se asigure că evaluarea riscurilor pesticidelor reflectă expunerea reală și condițiile reale și ia în considerare toate efectele posibile asupra sănătății și mediului;

52.  recomandă să se acorde statelor membre flexibilitatea necesară pentru a aplica IPM ca parte a măsurilor de înverzire din cadrul PAC;

53.  salută recenta adoptare a indicatorilor de risc armonizați de către Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale (Comitetul PAFF) și solicită statelor membre să avanseze în ceea ce privește adoptarea și implementarea unor indicatori de risc armonizați, conform unei propuneri recente a Comisiei, pentru a monitoriza în mod adecvat impactul de reducere a pesticidelor;

54.  invită Comisia să instituie un sistem complet operațional și transparent pentru colectarea periodică de date statistice privind utilizarea pesticidelor, efectele expunerii profesionale și neprofesionale la pesticide asupra sănătății umane și animale și prezența reziduurilor de pesticide în mediu, în special în sol și în apă;

55.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze programe de cercetare menite să stabilească impactul utilizării pesticidelor asupra sănătății umane, luând în considerare toate efectele toxicologice și pe termen lung, inclusiv imunotoxicitatea, perturbarea sistemului endocrin și toxicitatea pentru dezvoltarea neurologică, și concentrându-se pe efectele pe care le are expunerea prenatală la pesticide asupra sănătății copiilor;

56.  îndeamnă Comisia să adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește gestionarea și utilizarea de PPP folosite frecvent, abordare justificată de dovezi științifice independente și evaluate inter pares;

57.  solicită Comisiei să prezinte, înainte de expirarea mandatului său actual, o propunere de act legislativ de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, în afara revizuirii generale legate de inițiativa REFIT, în vederea adăugării unei definiții și a unei categorii separate pentru „substanțele prezente în natură” și „substanțele identice celor din natură”, al căror criteriu ar fi prezența și expunerea actuală a substanței în natură, cu scopul de a stabili o procedură accelerată riguroasă de evaluare, autorizare și înregistrare a pesticidelor biologice cu risc redus, în conformitate cu Rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la pesticidele cu risc redus de origine biologică și cu Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare;

58.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure punerea eficace în aplicare a obligațiilor Uniunii în cadrul Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi și în cadrul Convenției de la Stockholm din 2004 privind poluanții organici persistenți și prin urmare să își intensifice eforturile de a elimina producția, introducerea pe piață și utilizarea pesticidelor care sunt poluanți organici persistenți, împreună cu stabilirea de dispoziții privind eliminarea reziduurilor care conțin sau care sunt contaminate cu oricare dintre aceste substanțe;

59.  invită statele membre să se asigure că sunt disponibile servicii consultative calificate și independente care să furnizeze consultanță și formare utilizatorilor finali în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a pesticidelor și în special a IPM;

60.  invită Comisia și statele membre să pună un accent mai mare pe continuarea investițiilor și a cercetării în dezvoltarea și asimilarea tehnologiilor agricole de precizie și digitale pentru a spori eficiența PPP și, astfel, pentru a reduce în mod semnificativ dependența de pesticide, în conformitate cu obiectivele directivei, reducând astfel expunerea utilizatorilor profesioniști și a populației; consideră că utilizarea digitalizării sau a agriculturii de precizie nu ar trebui să conducă la dependența de factorii de producție sau la îndatorarea financiară a fermierilor;

61.  invită Comisia și statele membre să nu mai permită utilizarea PPP în zonele utilizate de populație sau de grupurile vulnerabile, conform definiției de la articolul 3 punctul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

62.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită protecției grupurilor vulnerabile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, luând în considerare în special lipsa actuală a unei protecții pentru locuitorii din zonele rurale care trăiesc în apropierea culturilor agricole; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să impună imediat măsuri care să interzică utilizarea pesticidelor pe o rază semnificativă de la locuințe, școli, locuri de joacă, grădinițe și spitale;

63.  invită Comisia și statele membre să investească în cercetarea mai extinsă a impactului pe care îl au pesticidele asupra speciilor nevizate și să ia măsuri imediate care să reducă la minimum acest impact;

64.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze un model de agricultură care se bazează pe strategii preventive și indirecte de protecție a plantelor, menite să reducă utilizarea factorilor de producție externi, precum și pe substanțe multifuncționale prezente în natură; recunoaște că sunt necesare mai multe cercetări privind strategiile agroecologice preventive și indirecte de îngrijire a plantelor, precum și mai multe eforturi de dezvoltare a acestora;

65.  invită statele membre să își sporească investițiile în practicile de adaptare care împiedică substanțele agrochimice să ajungă la suprafață și în ape adânci, precum și în măsuri care vizează izolarea eventualelor deversări ale acestor substanțe în cursurile de apă, râuri și mări; recomandă ca utilizarea lor să fie interzisă în solurile de unde pot ajunge în pânze freatice subterane;

66.  subliniază necesitatea fundamentală a unei evaluări regulate a proporționalității dintre cantitatea de pesticide vândute și regiunea agricolă de aplicare a acestora, cu ajutorul bazelor de date ale utilizatorilor și al registrelor de vânzări;

67.  invită Comisia și statele membre să garanteze aplicarea deplină și uniformă a criteriilor de excludere bazate pe riscuri pentru substanțele active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere sau care au proprietăți care afectează sistemul endocrin;

68.  solicită statelor membre să respecte cu strictețe interdicția de a importa pesticide interzise în UE din țări terțe și să intensifice măsurile de control al produselor alimentare importate.

69.  solicită Comisiei să analizeze cu atenție toate măsurile disponibile pentru a asigura conformitatea, inclusiv să inițieze acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu respectă obligația de a aplica integral directiva;

70.  solicită Comisiei să ia măsuri ferme împotriva statelor membre care abuzează în mod sistematic de derogările privind interzicerea pesticidelor care conțin neonicotinoide;

71.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că principiul „poluatorul plătește” este pus în aplicare pe deplin și respectat efectiv în ceea ce privește protecția resurselor de apă;

72.  solicită ca Orizont Europa să asigure o finanțare suficientă pentru a promova elaborarea unor strategii de îngrijire a sănătății plantelor, care să se bazeze pe o abordare sistemică ce combină tehnici agroecologice inovatoare și măsuri preventive pentru a reduce la minimum utilizarea factorilor de producție externi;

73.  solicită Comisiei să instituie o platformă paneuropeană referitoare la utilizarea durabilă a pesticidelor, care să reunească părțile interesate din sector și reprezentanți de la nivel local și regional, cu scopul de a facilita schimbul de informații și de bune practici cu privire la reducerea utilizării pesticidelor;

o
o   o

74.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 309, 24.11.2009, p. 71.
(2) JO L 158, 30.4.2004, p. 7.
(3) JO L 70, 16.3.2005, p. 1.
(4) JO L 136, 29.5.2007, p. 3.
(5) JO L 309, 24.11.2009, p. 1.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 608.
(7) JO L 131, 5.5.1998, p. 11.
(8) JO L 229, 29.6.2004, p. 23.
(9) JO L 206, 22.7.1992, p. 7.
(10) JO L 20, 26.1.2010, p. 7.
(11) JO L 330, 5.12.1998, p. 32.
(12) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
(13) JO L 201, 1.8.2009, p. 36.
(14) JO L 310, 25.11.2009, p. 29.
(15) JO L 226, 24.8.2013, p. 1.
(16) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex:52006DC0372
(17) JO C 86, 6.3.2018, p. 62.
(18) JO C 86, 6.3.2018, p. 51.
(19) JO C 252, 18.7.2018, p. 184.
(20) JO C 346, 27.9.2018, p. 117.
(21) Texte adoptate, P8_TA(2018)0057.
(22) Texte adoptate, P8_TA(2018)0356.
(23) JO L 324, 10.12.2009, p. 1
(24) http://ec.europa.eu/food/audits-analysis/overview_reports/details.cfm?rep_id=114
(25) JO L 354, 28.12.2013, p. 171.
(26) http://www.pan-uk.org/site/wp-content/uploads/United-Nations-Report-of-the-Special-Rapporteur-on-the-right-to-food.pdf
(27) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10041-2016-ADD-1/en/pdf
(28) http://www.senat.fr/leg/ppr16-477.html
(29) Texte adoptate, P8_TA(2019)0023.
(30) Caspar A. Hallmann et al., „O scădere de peste 75 % în ultimii 27 de ani a biomasei totale a insectelor zburătoare în zonele protejate”, PLOS, 18 octombrie 2017 - https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0185809
(31) JO L 270, 21.10.2003, p. 1.
(32) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, JO L 167, 27.6.2012, p. 1.
(33) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).
(34) https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0185809
(35) https://esdac.jrc.ec.europa.eu/public_path/shared_folder/doc_pub/EUR27607.pdf


Punerea în aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră
PDF 177kWORD 62k
Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră (2018/2108(INI))
P8_TA(2019)0083A8-0046/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere(1),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 114 și 168,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(2),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 6 iunie 2011 privind trecerea la sisteme de sănătate moderne, reactive și sustenabile(4),

–  având în vedere programele de sănătate multianuale pentru perioadele 2003-2008(5), 2008-2013(6) și, respectiv, 2014-2020(7)

–  având în vedere rapoartele Comisiei din 4 septembrie 2015 și 21 septembrie 2018 privind funcționarea Directivei privind asistența medicală transfrontalieră (COM(2015)0421COM(2018)0651),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 aprilie 2018 privind modalitățile de a face posibilă transformarea digitală a serviciilor de sănătate și de asistență în cadrul pieței unice digitale, autonomizarea cetățenilor și construirea unei societăți mai sănătoase (COM(2018)0233),

–  având în vedere raportul Comisiei din 18 iulie 2018 privind datele din statele membre referitoare la asistența medicală transfrontalieră a pacienților în anul 2016(8),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2011/890/UE din 22 decembrie 2011 de stabilire a normelor pentru înființarea, gestionarea și funcționarea rețelei de autorități naționale responsabile cu e-sănătatea(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Planul de acțiune privind e-sănătatea 2012-2020, în special dimensiunea transfrontalieră explicită (COM(2012)0736),

–  având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei realizată de către Comisie a Planului de acțiune privind e-sănătatea 2012-2020 (COM(2017)0586),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2008 privind bolile rare (COM(2008)0679) și Recomandarea Consiliului din 8 iunie 2009 privind o acțiune în domeniul bolilor rare(10),

–  având în vedere raportul Comisiei din 5 septembrie 2014 privind punerea în aplicare a Comunicării privind bolile rare (COM(2014)0548),

–  având în vedere Recomandările Comitetului de experți al Uniunii Europene privind bolile rare (EUCERD) cu privire la rețele europene de referință privind bolile rare, din 31 ianuarie 2013, și actul adițional la acestea din 10 iunie 2015,

–  având în vedere documentul de referință din mai 2018 al Curții de Conturi privind asistența medicală transfrontalieră în UE(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2017 intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” (COM(2017)0534),

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale(12),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0046/2019),

A.  întrucât existența unor sistemele de sănătate la prețuri accesibile pentru toți în UE și în statele membre este esențială pentru asigurarea unui nivel ridicat de sănătate publică, de protecție socială, de coeziune socială și de justiție socială, prin menținerea și garantarea accesului universal și întrucât calitatea vieții pacienților este recunoscută drept o componentă importantă a evaluării raportului dintre costuri și eficiență;

B.  întrucât Directiva 2011/24/UE (denumită în continuare „directiva”), în conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din TFUE, respectă libertatea fiecărui stat membru de a lua deciziile adecvate în materie de asistență medicală și nu interferează și nu subminează opțiunile etice fundamentale ale autorităților competente din statele membre; întrucât există diferențe între serviciile respective furnizate în statele membre, precum și în modul în care acestea sunt finanțate; întrucât directiva oferă cetățenilor europeni alte opțiuni de asistență medicală, în plus față de cele disponibile în țările lor;

C.  întrucât sănătatea poate fi considerată un drept fundamental în conformitate cu articolul 2 (dreptul la viață) și cu articolul 35 (protecția sănătății) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

D.  întrucât sistemele de sănătate din UE se confruntă cu provocări din cauza îmbătrânirii populației, a constrângerilor bugetare, a incidenței bolilor cronice și rare, a dificultăților care rezultă din asigurarea asistenței medicale de bază în zonele rurale și din cauza prețurilor ridicate la medicamente; întrucât, pentru a asigura disponibilitatea medicamentelor esențiale, statele membre au responsabilitatea de a întocmi, de a ține și de a actualiza catalogul cu medicamente pentru care se înregistrează penurie;

E.  întrucât asistența medicală de care cetățenii au nevoie uneori poate fi furnizată cel mai bine într-un alt stat membru, din motive de proximitate, acces facil, caracter specializat al îngrijirilor medicale sau din cauza lipsei de capacitate, cum ar fi penuria de medicamente esențiale în statul lor membru;

F.  întrucât rezultatele raportului privind funcționarea directivei arată că, în 2015, nu toate statele membre puseseră în aplicare directiva în totalitate sau în mod corect;

G.  întrucât sectorul sănătății este o parte vitală a economiei UE, reprezentând 10 % din PIB-ul său, cifră care ar putea crește la 12,6 % până în 2060 datorită factorilor socioeconomici;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 20 din directivă, Comisia are obligația ca, o dată la trei ani, să prezinte un raport privind aplicarea directivei; întrucât Comisia ar trebui să evalueze în mod constant și să prezinte informații periodice cu privire la fluxurile de pacienți, la dimensiunile administrative, sociale și financiare ale mobilității pacienților și la funcționarea rețelelor europene de referință (RER) și a punctelor naționale de contact;

I.  întrucât, potrivit Raportului Comisiei din 21 septembrie 2018 privind punerea în aplicare a directivei, pacienții au în continuare dificultăți în a afla modul în care își pot exercita drepturile de a beneficia de asistență medicală transfrontalieră; întrucât este necesar să existe mai multă claritate și transparență în ceea ce privește condițiile în care furnizorii de servicii medicale își desfășoară activitatea, pentru a asigura mobilitatea pacienților în condiții de siguranță;

J.  întrucât în Comunicarea Comisiei privind e-sănătatea din 25 aprilie 2018 se constată că sistemele de sănătate și de asistență medicală necesită reforme și soluții inovatoare pentru a deveni mai reziliente, mai accesibile și mai eficace; întrucât, prin urmare, utilizarea de noi tehnologii și instrumente digitale ar trebui să fie consolidată pentru a crește calitatea și sustenabilitatea serviciilor de îngrijiri medicale;

K.  întrucât directiva prevede un temei juridic clar pentru cooperarea și colaborarea europeană în ceea ce privește evaluarea tehnologiilor medicale (HTA), e-sănătatea, bolile rare și standardele de siguranță și de calitate ale serviciilor și produselor de asistență medicală;

L.  întrucât cetățenii UE au dreptul de a avea acces la îngrijiri specializate în statul lor membru; întrucât, totuși, numărul pacienților care își folosesc dreptul la asistență medicală transfrontalieră, astfel cum este prevăzut în directivă, inclusiv la teste medicale preventive, investigații scanner și controale de sănătate, este în creștere foarte lentă;

M.  întrucât programele de vaccinare nu sunt acoperite de directivă, deși reprezintă una dintre politicile cele mai eficiente ale UE și date fiind dificultățile cu care se confruntă cetățenii din unele state membre în a avea acces la vaccinuri;

N.  întrucât nu toate statele membre au fost în măsură să furnizeze date sau informații cu privire la pacienții care călătoresc în străinătate și întrucât colectarea datelor nu este întotdeauna comparabilă de la un stat membru la altul;

O.  întrucât 83 % dintre persoanele intervievate în cadrul unei consultări recente a Comisiei au aprobat divulgarea datelor medicale în scopul efectuării de cercetări și al îmbunătățirii condițiilor medicale ale pacienților(13); întrucât orice viitoare integrare a sistemelor de sănătate trebuie ca, din punct de vedere digital, să garanteze că sistemele de sănătate și pacienții sunt custozii și administratorii finali ai acestor informații, pentru a asigura echitatea, durabilitatea și siguranța pacienților;

P.  întrucât mobilitatea pacienților în UE care intră în domeniul de aplicare al directivei rămâne relativ scăzută și nu a avut un impact bugetar semnificativ asupra sustenabilității sistemelor naționale de sănătate;

Q.  întrucât statele membre sunt responsabile pentru furnizarea accesului la asistența medicală de care au nevoie oamenii și pentru asigurarea rambursării costurilor relevante; întrucât serviciile naționale de sănătate ale statelor membre sunt responsabile cu stabilirea criteriilor care permit cetățenilor să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru; întrucât, într-un număr considerabil de state membre, obstacolele cu care se confruntă pacienții atunci când intră în contact cu sistemele de sănătate rămân semnificative; întrucât sarcinile administrative ar putea genera întârzieri la rambursări; întrucât acest lucru nu face decât să aprofundeze fragmentarea accesului la servicii și, prin urmare, ar trebui să fie îmbunătățit prin coordonare între statele membre;

R.  întrucât cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS) este reglementat de Regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială, iar punerea sa în practică variază foarte mult de la un stat membru la altul; întrucât o punere în practică uniformă a CEASS și o mai bună coordonare între statele membre sunt esențiale pentru reducerea sarcinilor administrative existente și pentru garantarea rambursării rapide și fără discriminare a pacienților, garantând totodată libera circulație a cetățenilor UE;

S.  întrucât pacienții încă se confruntă cu dificultăți practice și juridice atunci când utilizează rețete medicale în alte state membre;

T.  întrucât rolul punctelor naționale de contact (PNC) este de a se asigura că pacienții primesc informațiile corecte pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză;

U.  întrucât PNC nu sunt încă suficient de cunoscute public, iar ceea ce are impact asupra eficacității lor; întrucât eficiența și raza de acțiune a PNC depind de sprijinul pe care îl primesc atât de la UE, cât și de la statele membre, de canalele de comunicare, de schimbul de bune practici și de informații, inclusiv de informații de contact, și de orientările stabilite privind trimiterea pacienților;

V.  întrucât există diferențe mari între diferitele PNC în ceea ce privește funcționarea, accesibilitatea, vizibilitatea și alocarea resurselor, în ceea ce privește atât calitatea, cât și cantitatea;

W.  întrucât, potrivit unui sondaj Eurobarometru din mai 2015(14), pacienții nu sunt suficient informați cu privire la drepturile lor de asistență medicală transfrontalieră, iar mai puțin de 20 % dintre cetățeni se simt bine informați;

X.  întrucât asistența medicală transfrontalieră va fi eficientă numai dacă pacienții, îngrijitorii, cadrele medicale și alte părți interesate vor fi bine informate cu privire la aceasta și dacă normele aplicabile sunt ușor disponibile și accesibile pentru toți;

Y.  întrucât pacienții, îngrijitorii și cadrele medicale se confruntă în continuare cu un deficit important de informații în ceea ce privește drepturile pacienților, în general, și în ceea ce privește drepturile prevăzute în temeiul directivei, în special;

Z.  întrucât cadrele medicale se ocupă de aspecte foarte sensibile legate de pacienți, care necesită o comunicare clară și ușor de înțeles; întrucât barierele lingvistice ar putea împiedica transferul de informații între cadrele medicale și pacienții acestora;

AA.  întrucât există o marjă considerabilă pentru îmbunătățirea și simplificarea procedurilor de rambursare în mai multe state membre, în special în ceea ce privește rețetele medicale, medicamentele orfane, medicamentele cu compuși farmaceutici și terapiile și procedurile de monitorizare;

AB.  întrucât în șase state membre și în Norvegia nu există în prezent niciun fel de sisteme de autorizare prealabilă, oferindu-li-se pacienților libertatea de a alege și reducându-se sarcinile administrative;

AC.  întrucât există o serie de acorduri bilaterale între state și regiuni învecinate care ar putea servi ca bază pentru cele mai bune practici de a dezvolta în continuare asistența medicală transfrontalieră peste tot în UE,

Punerea în aplicare

1.  salută acțiunile întreprinse de Comisie pentru a evalua dacă statele membre au transpus directiva în mod corect;

2.  ia act de beneficiile aduse de directivă în ceea ce privește clarificarea normelor privind asistența medicală transfrontalieră și asigurarea accesului la asistență medicală transfrontalieră sigură și de înaltă calitate în Uniune, precum și în facilitarea mobilității pacienților, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție; își exprimă dezamăgirea față de faptul că un număr semnificativ de state membre nu au pus în mod eficient în aplicare cerințele de garantare a drepturilor pacienților; îndeamnă, prin urmare, statele membre să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a directivei, garantând un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, care să contribuie la îmbunătățirea sănătății cetățenilor, respectând totodată principiul liberei circulații a persoanelor în cadrul pieței interne;

3.  invită Comisia să realizeze rapoartele sale trienale de evaluare referitoare la modul de funcționare a directivei și să le prezinte ulterior Parlamentului și Consiliului; subliniază importanța colectării de informații, în scopuri statistice, cu privire la pacienții care călătoresc în străinătate pentru tratament și a analizării motivelor pentru care pacienții se deplasează în alte țări; solicită, de asemenea, Comisiei ca, atunci când este posibil, să publice anual defalcarea prestațiilor furnizate și a sumelor totale rambursate de fiecare stat membru pentru prestații transfrontaliere de sănătate;

4.  invită Comisia să introducă în evaluarea sa privind raportul costuri-eficacitate al punerii în aplicare a directivei factori precum calitatea vieții pacienților și rezultatele serviciilor de îngrijire medicală;

5.  reamintește statelor membre angajamentul lor de a furniza Comisiei asistență și toate informațiile necesare de care dispun, în scopul efectuării evaluării și pregătirii rapoartelor menționate anterior;

6.  invită Comisia să stabilească orientări pentru punerea în aplicare, în special în domeniile în care directiva și regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială interacționează, și să asigure o mai bună coordonare, în acest sens, între toate părțile interesate relevante din cadrul instituțiilor;

7.  subliniază că statele membre ar trebui să transpună directiva în mod corect pentru a asigura asistență medicală transfrontalieră de înaltă calitate și accesibilă pentru pacienți, în deplină conformitate cu termenele de punere în aplicare prevăzute în legislație; recunoaște că se pot aduce îmbunătățiri specifice în ceea ce privește accesul la medicamentele prescrise și continuitatea tratamentului; solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de extinde scopul directivei pentru a include programe de vaccinare;

8.  ia act cu satisfacție de impactul pozitiv al unor inițiative precum cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS), care este emis gratuit și care permite oricărei persoane care este asigurată sau acoperită de un sistem statutar de securitate socială să beneficieze de tratament medical într-un alt stat membru, gratuit sau la costuri reduse; subliniază importanța unei cooperări de succes între instituții pentru a evita utilizarea abuzivă a CEASS;

9.  subliniază că este necesar să se asigure claritate și transparență în ceea ce privește condițiile în care furnizorii de servicii medicale își desfășoară activitatea; subliniază că este importat ca furnizorii de servicii de sănătate și cadrele medicale să aibă asigurare de răspundere civilă profesională, astfel cum se prevede în directivă, precum și în Directiva 2005/36/CE, pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de sănătate și a crește gradul de protecție a pacienților;

Finanțare

10.  subliniază că finanțarea asistenței medicale transfrontaliere este o chestiune ce revine statelor membre, care rambursează costurile în conformitate cu normele stabilite; reamintește, în plus, că prin programele de sănătate Comisia susține cooperarea menționată în capitolul IV din directivă;

11.  își exprimă, în acest sens, profunda îngrijorare cu privire la reducerea propusă a finanțării pentru programul din domeniul sănătății; își reiterează apelul pentru ca programul din domeniul sănătății să fie reinstituit ca program autonom solid și cu o finanțare sporită în următorul cadru financiar multianual (CFM) 2021-2027, pentru a se implementa obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU în materie de sănătate publică, sisteme de sănătate și probleme de mediu, pentru a asigura o politică de sănătate ambițioasă, cu accent pe problemele de la nivel transfrontalier, marcată în special de o intensificare considerabilă a eforturilor comune ale UE în lupta împotriva cancerului, în prevenirea, depistarea timpurie și gestionarea bolilor cronice și a bolilor rare, inclusiv a bolilor genetice și pandemice și a tipurilor rare de cancer, în combaterea rezistenței antimicrobiene și în facilitarea accesului la asistența medicală transfrontalieră;

12.  subliniază importanța Fondului social european, a fondului structural și de investiții europene pentru sănătate și a Fondului european de dezvoltare regională, inclusiv a programului Interreg, pentru îmbunătățirea serviciilor de sănătate și pentru reducerea inegalităților dintre regiuni și dintre grupurile sociale din statele membre în ceea ce privește sănătatea; solicită ca, în următorul CFM, fondurile structurale și de coeziune să fie utilizate, de asemenea, pentru a îmbunătăți și a facilita asistența medicală transfrontalieră;

Mobilitatea pacienților

13.  constată că există patru motive pentru mobilitatea redusă a pacienților: (i) unele state membre au pus în aplicare directiva destul de târziu; (ii) informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor generale de rambursare este la un nivel extrem de scăzut; (iii) unele state membre au ridicat anumite bariere care limitează asistența medicală transfrontalieră, cum ar fi sarcinile administrative, și (iv) informațiile privind pacienții care doresc să beneficieze de asistență medicală într-un alt stat membru pe baza directivei lipsesc sau sunt incomplete;

14.  constată că unele sisteme de autorizare prealabilă par a fi nejustificat de complicate și/sau restrictive, dat fiind numărul de cereri din fiecare an; solicită Comisiei să continue dialogurile structurate cu statele membre, oferind o mai mare claritate în ceea ce privește cazurile în care este necesară autorizarea prealabilă și condițiile asociate de rambursare;

15.  solicită Comisiei să elaboreze orientări destinate statelor membre pentru ca, în cazul în care este necesară o autorizație prealabilă, să li se permită pacienților să compare tratamentul în străinătate cu cel disponibil în statul lor membru, principiul director fiind eficacitatea costurilor pentru pacienți;

16.  reamintește statelor membre că orice limitare privind aplicarea directivei, cum ar fi cerințele de autorizare prealabilă sau limitările privind rambursarea, ar trebui să fie necesară și proporțională și să nu dea naștere unei discriminări arbitrare sau sociale, nu trebuie să creeze obstacole nejustificate în calea liberei circulații a pacienților și a serviciilor și nici o sarcină excesivă pentru sistemele naționale de sănătate publică; invită statele membre să ia în considerare dificultățile cu care se confruntă pacienții cu venituri mici puși în situația de a plăti în avans pentru tratament medical transfrontalier; ia act de faptul că sistemele de autorizare prealabilă au rolul de a le permite statelor membre să planifice și să protejeze pacienții împotriva tratamentelor care dau naștere unor preocupări serioase și specifice legate de calitatea sau siguranța îngrijirii;

17.  constată cu îngrijorare că, în anumite state membre, societățile de asigurări au aplicat discriminări arbitrare sau obstacole nejustificate în calea liberei circulații a pacienților și a serviciilor, cu consecințe financiare negative pentru pacienți;

18.  îndeamnă statele membre să notifice Comisia cu privire la orice decizie de a introduce restricții în ceea ce privește rambursarea costurilor în temeiul articolul 7 alineatul (9) din directivă, prezentându-și motivele în acest sens;

19.  regretă faptul că unele state membre acordă ocazional niveluri mai scăzute de rambursare pentru asistența medicală transfrontalieră furnizată de furnizori de servicii medicale privați sau necontractați de pe teritoriul lor decât pentru asistenta medicală transfrontalieră acordată de furnizorii de servicii medicale publici sau contractați; consideră că ar trebui garantată rambursarea pentru asistența medicală privată la același nivel cu cea pentru asistența medicală publică, cu condiția să fie asigurate calitatea și siguranța îngrijirii;

20.  invită Comisia și statele membre să colaboreze pentru a evalua, a realinia și a simplifica în mod semnificativ procedurile de rambursare pentru pacienții care primesc asistență medicală transfrontalieră, inclusiv prin clarificarea rambursării îngrijirilor medicale și a procedurilor de monitorizare, precum și să înființeze birouri de coordonare de tip „ghișeu unic” la asigurătorii de sănătate relevanți;

21.  regretă faptul că aplicarea directivei în ceea ce privește telemedicina - serviciile de sănătate furnizate la distanță - a condus la o anumită lipsă de claritate în ceea ce privește sistemele de rambursare, deoarece unele state membre rambursează sau oferă consultații cu medici generaliști sau specializați la distanță, în timp ce altele nu; invită Comisia să sprijine adoptarea normelor privind rambursarea, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și cu articolul 4 alineatul (1), astfel încât acestea să se aplice și în cazul telemedicinii, după caz; încurajează statele membre să își alinieze abordările în materie de rambursare a telemedicinii;

Regiunile de frontieră

22.  încurajează statele membre și regiunile de frontieră să aprofundeze cooperarea în domeniul asistenței medicale transfrontaliere, într-un mod eficient și sustenabil din punct de vedere financiar, inclusiv prin furnizarea de informații accesibile, suficiente și ușor de înțeles, pentru a asigura cea mai bună asistență posibilă pentru pacienți; solicită Comisiei să sprijine și să stimuleze schimbul structural de bune practici între regiunile de frontieră; încurajează statele membre să utilizeze aceste bune practici pentru a îmbunătăți asistența medicală și în alte regiuni;

23.  salută propunerea Comisiei de a consolida coeziunea dintre regiunile de frontieră prin abordarea unora dintre obstacolele juridice și administrative cu care se confruntă și prin crearea unui mecanism transfrontalier al UE;

Informațiile pentru pacienți

24.  reamintește rolul esențial al PNC în furnizarea de informații către pacienți și în a-i ajuta să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la solicitarea de asistență medicală în străinătate în UE; invită Comisia și statele membre să investească în continuare în dezvoltarea și promovarea unor PNC accesibile și foarte vizibile și a unor platforme de e-sănătate destinate pacienților, care să le ofere pacienților și cadrelor medicale informații ușor de utilizat, accesibile electronic, fără bariere și în mai multe limbi;

25.  recomandă Comisiei ca, împreună cu organizațiile de pacienți, să elaboreze orientări privind funcționarea PNC, pentru a facilita și mai mult și a îmbunătăți în mod semnificativ modul în care acestea fac schimb de informații și practici în mod sistematic, cu scopul de a elabora proceduri, formulare sau manuale armonizate, simplificate și ușor de utilizat de către pacienți și de a stabili o legătură între PNC și sursele de informații și expertiză disponibile în statele membre;

26.  invită statele membre să asigure fonduri suficiente pentru punctele lor naționale de contact, pentru a fi în măsură să elaboreze informații cuprinzătoare și solicită Comisiei să intensifice cooperarea dintre PNC din întreaga Uniune;

27.  subliniază potențialul serviciilor de e-sănătate de a îmbunătăți accesul pacienților la informațiile cu privire la posibilitățile de asistență medicală transfrontalieră și la drepturile pacienților în temeiul directivei;

28.  solicită statelor membre să îndemne furnizorii de servicii medicale și spitalele să pună în prealabil la dispoziția pacienților o estimare corectă și la zi a costului tratamentului în străinătate, inclusiv al medicamentelor, al onorariilor, al cazării peste noapte și al taxelor suplimentare;

29.  solicită Comisiei să clarifice, în interesul experților naționali și prin intermediul campaniilor de informare, complexitatea situației juridice actuale care rezultă din interacțiunea dintre directivă și regulamentul privind coordonarea securității sociale;

30.  solicită Comisiei să organizeze, în colaborare cu autoritățile naționale competente, PNC, RER, organizațiile de pacienți și rețelele cadrelor medicale, campanii publice de informare ample, inclusiv prin exploatarea de noi oportunități digitale, care ar trebui să fie concepute pentru a promova informarea structurală cu privire la drepturile și obligațiile pacienților în temeiul directivei;

31.  invită Comisia să încurajeze statele membre să facă mai accesibile informațiile privind procedurile prin care pacienții pot depune plângeri în cazurile în care drepturile lor în temeiul directivei nu au fost respectate sau chiar au fost încălcate;

32.  recomandă Comisiei să elaboreze orientări cu privire la tipul de informații pe care ar trebui să le ofere PNC, în special lista tratamentelor care fac obiectul autorizării prealabile și a celor care nu fac obiectul unei astfel de autorizări, criteriile aplicate și procedurile în vigoare;

33.  invită Comisia și statele membre să evalueze necesitatea de a identifica motivele pentru care trebuie să se acorde acces la asistența medicală transfrontalieră, astfel încât să se garanteze libera circulație, dar ca asistența medicală să nu devină un scop în sine atât timp cât organizarea sistemelor de sănătate intră în sfera de competență națională;

34.  încurajează Comisia să promoveze o cooperare sporită între autoritățile statelor membre în general, nu numai prin punctele naționale de contact și să evalueze în continuare beneficiile inițiativelor existente de cooperare, în special în regiunile transfrontaliere, garantând accesul la asistență medicală sigură, de înaltă calitate și eficientă pentru cetățeni;

Bolile rare, tipurile rare de cancer și rețelele europene de referință (RER)

35.  subliniază importanța cooperării la nivelul UE pentru a asigura punerea în comun eficientă a cunoștințelor, a informațiilor și a resurselor în vederea abordării eficiente a domeniului reprezentat de bolile rare și bolile cronice, inclusiv de tipurile rare de cancer, în mod eficient în întreaga UE; încurajează Comisia ca, în acest sens, să sprijine înființarea de centre specializate pentru bolile rare în UE, care să fie pe deplin integrate în RER;

36.  recomandă ca, pe baza acțiunilor deja întreprinse, să se crească gradul de informare publică și de înțelegere a bolilor rare și a tipurilor rare de cancer, precum și să se majoreze finanțarea pentru C&D; solicită Comisiei să garanteze în continuare accesul la informații, medicamente și tratament medical pentru pacienții care suferă de boli rare de peste tot din UE și să depună eforturi pentru un acces mai bun la un diagnostic rapid și exact; îndeamnă Comisia să abordeze problema ratei scăzute de înregistrare a bolilor rare și să dezvolte și să promoveze în continuare standarde comune pentru partajarea de informații și schimbul de date în registrele bolilor rare;

37.  subliniază că este extrem de important să se îmbunătățească modelele de respectare a tratamentului prescris de către pacienți, pe baza celor mai eficace constatări ale meta-analizelor și ale studiilor empirice realizate la scară largă, prin reflectarea realității practicii medicale și prin furnizarea de recomandări pentru îmbunătățirea respectării tratamentului prescris de către pacient, în special în ceea ce privește gestionarea bolilor cronice, acesta constituind un barometru-cheie pentru măsurarea eficienței și a eficacității sistemelor de asistență medicală;

38.  subliniază importanța și valoarea adăugată a mobilității în UE a cadrelor medicale, atât în timpul formării lor educaționale, cât și al carierei profesionale, precum și importanța rolului lor special în îmbunătățirea cunoștințelor și a expertizei în ceea ce privește bolile rare;

39.  propune Comisiei să lanseze un nou apel pentru dezvoltarea de noi rețele europene de referință și să sprijine în continuare dezvoltarea și extinderea modelului RER, astfel încât să se elimine disparitățile geografice și lacunele din cadrul expertizelor; subliniază, totuși, că extinderea RER nu ar trebui să pericliteze funcționarea celor existente, în etapa inițială;

40.  regretă incertitudinea cu privire la principiile de funcționare ale RER și la interacțiunea acestora cu sistemele naționale de sănătate și cu alte programe ale UE; solicită, prin urmare, Comisiei să sprijine statele membre și RER în stabilirea de norme clare și transparente pentru trimiterea pacienților și să ajungă la un acord cu privire la forma sprijinului pe care statele membre trebuie să îl acorde RER;

41.  îndeamnă Comisia să pună în aplicare un plan de acțiune, prin intermediul programului comun european privind bolile rare, pentru continuarea dezvoltării durabile și a finanțării rețelelor europene de referință și a rețelelor de pacienți care le susțin; încurajează statele membre să sprijine furnizorii de servicii medicale din cadrul RER și să integreze RER în sistemele lor de sănătate, adaptând cadrele lor juridice și de reglementare și făcând referire la RER în planurile lor naționale privind bolile rare și cancerul;

Recunoașterea reciprocă a rețetelor medicale (electronice)

42.  regretă dificultățile cu care se confruntă pacienții, în special cei din zonele de frontieră, în asigurarea accesului la medicamente în alte state membre și în obținerea rambursării acestora, din cauza disponibilității diferite și unor norme administrative diferite în UE; îndeamnă statele membre și autoritățile lor din domeniul sănătății să abordeze aspectele juridice și practice care împiedică recunoașterea reciprocă a rețetelor medicale în întreaga Uniune și îndeamnă Comisia să ia măsuri de sprijin în acest sens ;

43.  regretă dificultățile cu care se confruntă pacienții în asigurarea accesului la medicamente în alte state membre și în obținerea rambursării acestora, din cauza disponibilității diferite și unor norme administrative diferite în UE;

44.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să abordeze sistematic prețurile excesiv de mari ale medicamentelor și diferențele mari dintre prețurile medicamentelor în diferite state membre;

45.  solicită Comisiei să întreprindă acțiuni pentru a garanta faptul că rețetele medicale emise de centrele de expertiză legate de RER sunt acceptate spre rambursare în toate statele membre;

46.  salută sprijinul din partea Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), ca parte a eforturilor de asigurare a faptului că actualele proiecte-pilot privind schimbul de rețete electronice și de dosare ale pacienților sunt dezvoltate cu succes și pregătesc terenul pentru exemplul pe care alte state membre să îl urmeze până în 2020; insistă ca acest sprijin să continue în următorul CFM;

e-Sănătatea

47.  remarcă faptul că e-sănătatea poate contribui la asigurarea faptului că sistemele de sănătate sunt sustenabile, prin reducerea anumitor costuri, și că poate reprezenta o parte importantă a reacției UE la provocările actuale în materie de sănătate; subliniază că interoperabilitatea e-sănătății ar trebui să devină o prioritate, pentru a îmbunătăți evidența globală a pacienților și a asigura continuitatea asistenței medicale, garantând totodată dreptul la viață privată al pacienților; consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită facilitării accesului la îngrijiri medicale al tuturor pacienților, nu în ultimul rând al persoanelor în vârstă și al persoanelor cu handicap; sugerează, în acest sens, ca statele membre să ia măsuri pentru a investi în alfabetizarea digitală a cetățenilor și a dezvolta noi soluții pentru populația în curs de îmbătrânire, utilizând toate mijloacele de care dispun pentru a asigura că excluderea prin digitalizare este prevenită;

48.  salută crearea infrastructurii de servicii digitale de e-sănătate la nivelul UE (eHDSI), care va promova schimbul transfrontalier de date medicale, în special de rețete electronice și fișe ale pacienților;

49.  invită statele membre să ia rapid măsuri pentru a conecta sistemele lor de sănătate la eHDSI printr-un PNC dedicat pentru e-sănătate, pe baza evaluărilor proprii ale riscurilor, și solicită Comisiei să faciliteze acest proces;

50.  invită Comisia să acorde prioritate abordării nevoilor digitale în materie de sănătate din statele membre; salută sprijinul acordat de Comisie pentru a aloca resurse financiare susținute pentru a asigura strategii digitale solide la nivel național în domeniul sănătății și pentru a crea un cadru adecvat pentru acțiuni comune la nivelul UE, pentru a evita dublarea eforturilor și pentru a asigura schimbul de bune practici pentru o utilizare pe scară mai largă a tehnologiei digitale în statele membre;

51.  solicită statelor membre să continue să intensifice în Europa cooperarea dintre autoritățile lor publice din domeniul sănătății, pentru a conecta datele de e-sănătate și fișele personale cu instrumente de prescriere electronică a rețetelor, pentru a le permite cadrelor medicale să furnizeze o îngrijire personalizată și să le furnizeze informații adecvate pacienților lor și pentru a consolida cooperarea dintre medici, respectând totodată pe deplin legislația UE privind protecția datelor din acest domeniu; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a facilita astfel de acțiuni;

52.  invită statele membre să pună rapid în aplicare Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) pentru a proteja datele pacienților utilizate în aplicațiile de e-sănătate și subliniază, în special în domeniul sănătății, importanța monitorizării punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă(15); subliniază necesitatea de a le permite cetățenilor să aibă acces la propriile date medicale și să le utilizeze, în conformitate cu principiile prevăzute în RGPD;

Brexitul

53.  solicită Comisiei să negocieze un acord solid cu Regatul Unit după Brexit cu privire la sănătate, acordând o atenție deosebită drepturilor transfrontaliere ale pacienților și funcționării rețelelor europene de referință;

54.  salută intenția Curții de Conturi Europene de a efectua un audit privind eficacitatea punerii în aplicare a directivei și de a examina, în special, monitorizarea și supravegherea de către Comisie a acestei puneri în aplicare, rezultatele obținute până în prezent în ceea ce privește accesul transfrontalier la asistență medicală, precum și eficacitatea cadrului de finanțare al UE în ceea ce privește acțiunile finanțate;

55.  invită statele membre să pună în aplicare, în mod corespunzător și în deplină cooperare cu Comisia, toate dispozițiile din directivă;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 88, 4.4.2011, p. 45.
(2) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.
(3) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.
(4) JO C 202, 8.7.2011, p. 10.
(5) Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de adoptare a unui program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2003-2008) (JO L 271, 9.10.2002, p. 1).
(6) Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013) (JO L 301, 20.11.2007, p. 3).
(7) Regulamentul (UE) nr. 282/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind instituirea celui de al treilea program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății (2014-2020) și de abrogare a Deciziei nr. 1350/2007/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 1).
(8) https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/cross_border_care/docs/2016_msdata_en.pdf
(9) JO L 344, 28.12.2011, p. 48.
(10) JO C 151, 3.7.2009, p. 7.
(11) https://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/BP_CBH/BP_Cross-border_healthcare_EN.pdf
(12) JO C 428, 13.12.2017, p. 10.
(13) Raportul de sinteză al Comisiei privind consultarea sa intitulată „Transformarea sănătății și a îngrijirii medicale în cadrul pieței unice digitale”, 2018, https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/ehealth/docs/2018_consultation_dsm_en.pdf
(14) Eurobarometrul special 425: „Drepturile pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră în Uniunea Europeană”
(15) JO L 257, 28.8.2014, p. 73.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate