Index 
Texte adoptate
Joi, 14 februarie 2019 - StrasbourgEdiţie definitivă
Situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev
 Zimbabwe
 Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită
 Un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier ***I
 Proiect de acord de cooperare între Eurojust și Georgia *
 Evaluarea tehnologiilor medicale ***I
 Cadrul pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană ***I
 Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii ***I
 Recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru ***I
 Comisioanele pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară ***I
 Normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ***I
 Modificarea Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și a Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană ***I
 Dreptul de a protesta pașnic și folosirea proporționată a forței
 Drepturile persoanelor intersexuale
 Viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024)
 Viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și impactul său asupra UE
 NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare
 Protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE
 Consolidarea competitivității pieței interne prin dezvoltarea uniunii vamale a Uniunii Europene și a guvernanței acesteia
 Punerea în aplicare a dispozițiilor legale și a declarației comune pentru asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate

Situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev
PDF 127kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la situația din Cecenia și cazul lui Oyub Titiev (2019/2562(RSP))
P8_TA(2019)0115RC-B8-0107/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Cecenia, în special Rezoluția din 8 februarie 2018 referitoare la Rusia, cazul lui Oyub Titiev și Centrul pentru drepturile omului „Memorial”(1) și Rezoluția din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al Premiului Saharov în 2009) din Rusia(2),

–  având în vedere declarația președintelui Comisiei sale pentru afaceri externe și a președintelui Subcomisiei pentru drepturile omului din 12 ianuarie 2018, prin care aceștia au solicitat eliberarea imediată a apărătorului drepturilor omului Oyub Titiev,

–  având în vedere declarația Uniunii Europene din 19 ianuarie 2018 privind încălcările drepturilor omului în cazul Centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Rusia și declarațiile purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 11 ianuarie 2018 privind privarea de libertate a directorului Centrului pentru drepturile omului „Memorial” din Republica Cecenă și din 27 iunie 2018 privind cazurile apărătorilor drepturilor omului din Rusia Oyub Titiev și Yuri Dmitriev,

–  având în vedere articolul 5 din Declarația universală a drepturilor omului și articolul 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevăd că nimeni nu va fi supus torturii sau tratamentelor ori pedepselor cu cruzime, inumane sau degradante, la care Federația Rusă este parte,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1998,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Constituția Federației Ruse, în special capitolul 2 privind drepturile și libertățile individuale și cetățenești,

–  având în vedere cel de-al șaptelea raport periodic al Federației Ruse, care a fost examinat de către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU în cadrul celei de a 3 136-a și al celei de a 3 137-a reuniuni, care au avut loc la 16 și 17 martie 2015,

–  având în vedere raportul din 21 decembrie 2018 al raportorului OSCE în cadrul Mecanismului de la Moscova privind presupuse încălcări ale drepturilor omului și cazuri de impunitate din Republica Cecenă a Federației Ruse,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Federația Rusă, în calitate de semnatară a Declarației universale a drepturilor omului, a Convenției europene a drepturilor omului și a Convenției ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, s-a angajat să respecte principiile democrației și ale statului de drept și să respecte libertățile fundamentale și drepturile omului;

B.  întrucât angajamentele internaționale ale Federației Ruse includ obligația de a proteja apărătorii drepturilor omului; întrucât legea din 2012 privind „agenții străini” restrânge puternic capacitatea ONG-urilor de a lucra în mod independent și eficient; întrucât, în conformitate cu această lege, Centrul pentru drepturile omului „Memorial” a fost desemnat drept „agent străin” de către Ministerul Justiției al Federației Ruse;

C.  întrucât Cecenia s-a confruntat în ultimii ani cu o deteriorare dramatică a situației drepturilor omului, lucru care îi împiedică în mod efectiv pe jurnaliștii independenți și pe activiștii pentru drepturile omului să își continue activitatea fără a-și pune în pericol viața și fără a periclita viețile membrilor familiilor lor, ale prietenilor și ale colegilor lor; întrucât există numeroase relatări care descriu încălcări sistematice și grave ale drepturilor omului în Cecenia, lucru care demonstrează că autoritățile cecene și ruse nu respectă statul de drept;

D.  întrucât Oyub Titiev, directorul biroului cecen al Centrului Memorial, a fost arestat la 9 ianuarie 2018, pus sub acuzare și arestat preventiv în baza unor acuzații false de achiziționare și deținere ilegală de stupefiante; întrucât aceste acuzații au fost respinse de Oyub Titiev și denunțate de alte ONG-uri și de alți apărători ai drepturilor omului ca fiind falsificate și ca o încercare de a împiedica activitatea sa și a organizației sale în domeniul drepturilor omului;

E.  întrucât instanțele au prelungit luarea în custodie publică a lui Oyub Titiev de mai multe ori înainte de începerea audierilor în instanță la Tribunalul Municipal din Șali, Cecenia, la 19 iulie 2018; întrucât verdictul este iminent și este așteptat pentru jumătatea lunii februarie 2019; întrucât Oyub Titiev riscă să fie considerat vinovat de săvârșirea unei infracțiuni pe care nu a comis-o și să primească până la zece ani de închisoare;

F.  întrucât familia lui Oyub Titiev s-a confruntat cu acte de hărțuire și cu amenințări care au constrâns-o să părăsească Cecenia; întrucât Centrul Memorial a fost vizat și de alte acțiuni în 2018, printre care un atac prin incendiere la sediul său din Ingușeția, la 17 ianuarie 2018, un atac în Daghestan asupra mașinii avocatului dlui Titiev, la 22 ianuarie 2018, și un atac împotriva șefului biroului Memorial din Daghestan, la 28 martie 2018; întrucât, deși Natalia Estemirova, directoare a biroului Memorial din Cecenia înaintea lui Oyub Titiev, a fost asasinată în 2009, autorii infracțiunii nu au fost încă aduși în fața justiției;

G.  întrucât Centrul Memorial este una dintre ultimele organizații care continuă să lucreze în domeniul drepturilor omului în Cecenia, și anume documentând și expunând încălcările drepturilor omului, oferind asistență victimelor unor astfel de încălcări și ajutându-le să caute să se facă dreptate și întrucât probabil că a fost atacat ca răzbunare pentru faptul că a expus cazuri de încălcări ale drepturilor omului și a căutat să obțină dreptate; întrucât Centrului Memorial i s-a decernat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European în 2009, iar în 2018 Oyub Titiev a primit Premiul franco-german pentru drepturile omului și statul de drept (decembrie), Premiul Václav Havel pentru drepturile omului (octombrie) și Premiul Grupului Helsinki pentru drepturile omului din Moscova (mai);

H.  întrucât funcționarii ceceni i-au amenințat în repetate rânduri pe apărători ai drepturilor omului sau le-au denunțat activitatea și nu au condamnat public amenințările cu violența împotriva acestora, creând astfel și perpetuând un climat de impunitate pentru autorii actelor de violență împotriva apărătorilor drepturilor omului; întrucât victimele sunt, în mare parte, foarte reticente să reclame în justiție aceste fapte, deoarece se tem de represalii din partea autorităților locale,

1.  își reiterează apelul pentru eliberarea imediată a lui Oyub Titiev, directorul biroului din Cecenia al Centrului pentru drepturile omului „Memorial”, care a fost luat în custodie publică la 9 ianuarie 2018 și acuzat de achiziționarea și deținerea ilegală de droguri, verdictul fiind așteptat pentru jumătatea lunii februarie 2019; îndeamnă autoritățile din Cecenia să asigure respectarea deplină a drepturilor omului și a drepturilor legale ale lui Oyub Titiev, care includ dreptul său la un proces echitabil, la un acces neîngrădit la avocatul său și la asistență medicală, precum și protecția împotriva hărțuirii judiciare și a criminalizării;

2.  condamnă cu fermitate declarațiile publice repetate ale unor funcționari ceceni care denunță activitatea apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor din domeniu sau care vizează persoane specifice, precum și faptul că aceștia nu au condamnat și anchetat în mod public amenințările și actele de violență împotriva acestor grupuri și persoane;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la multiplicarea îngrijorătoare a arestărilor, atacurilor și intimidărilor la adresa jurnaliștilor independenți, apărătorilor drepturilor omului și susținătorilor acestora, precum și la adresa cetățenilor obișnuiți, care par să facă parte din campanii coordonate; consideră că cazul lui Oyub Titiev este ilustrativ pentru numeroasele alte cazuri de urmărire penală întemeiate pe probe falsificate care definesc sistemul judiciar deficient al Republicii Cecene și al Federației Ruse; reamintește faptul că au fost aduse, de asemenea, acuzații similare de deținere de droguri împotriva jurnalistului Zhalaudi Geriev de la Caucasus Knot și a activistului pentru drepturile omului Ruslan Kutaev și solicită, de asemenea, eliberarea lor;

4.  îndeamnă atât autoritățile din Republica Cecenia, cât și autoritățile din Federația Rusă să nu își mai hărțuiască și persecute cetățenii și să pună capăt climatului de impunitate de care beneficiază autorii actelor de violență îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului, a membrilor familiilor acestora, a colegilor și a susținătorilor lor, precum și a organizațiilor acestora;

5.  invită Federația Rusă să își protejeze toți cetățenii, cu respectarea deplină a drepturilor omului de care beneficiază, să își respecte propria Constituție și legislație, precum și să își onoreze angajamentele internaționale de a respecta statul de drept și libertățile fundamentale și drepturile omului ale tuturor cetățenilor săi, inclusiv ale celor care își dedică timpul, resursele și activitatea pentru apărarea drepturilor concetățenilor lor;

6.  invită autoritățile ruse să abroge legea din 2015 privind „organizațiile indezirabile” și legea din 2012 privind „agenții străini”, precum și toate actele legislative conexe, care au fost utilizate în mod sistematic pentru a hărțui și ataca apărători ai drepturilor omului și organizații ale societății civile; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că unele ONG-uri din Rusia au fost nevoite să își închide porțile pentru a nu fi stigmatizate ca „agenți străini” și pentru a evita să fie persecutate pe cale juridică;

7.  solicită să se pună capăt imediat hărțuirii și arestării apărătorilor drepturilor omului din Cecenia care sunt urmăriți pe baza unor acuzații falsificate și să se înceteze atacurile asupra colegilor lor și a membrilor familiilor lor, ca și intimidarea susținătorilor acestora, acțiuni care par să servească scopului de a împiedica activitățile legitime și utile ale organizațiilor lor și, în cele din urmă, de a le pune capăt;

8.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei, SEAE și statelor membre de a continua să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului din Cecenia, inclusiv procesul lui Oyub Titiev, de a solicita încetarea imediată a încălcărilor drepturilor omului menționate anterior, de a aduce în discuție în cadrul reuniunilor relevante cu reprezentanții Rusiei cazurile tuturor persoanelor urmărite în justiție din motive politice și de a continua să ofere asistență rapidă și eficientă victimelor persecuțiilor și membrilor familiilor acestora, inclusiv atunci când este vorba de cereri de azil;

9.  invită Comisia să colaboreze cu organizațiile internaționale care militează pentru drepturile omului în Federația Rusă și cu organizațiile rusești de apărare a drepturilor omului și cu societatea civilă, în pofida legii rusești privind „agenții străini”, și să continue să ofere sprijin organizației „Memorial” și altor astfel de organizații;

10.  face apel la personalitățile internaționale din lumea sportului și din lumea artistică să se abțină de la participarea la manifestări publice în Cecenia sau la evenimente sponsorizate de conducerea Republicii Cecene; își reiterează sprijinul pentru o „Lege Magnițki”, care ar trebui să sancționeze autorii unor încălcări grave ale drepturilor omului și invită Consiliul să-și continue fără întârziere lucrările în acest sens; subliniază, în acest sens, că persoanelor care comit încălcări ale drepturilor omului în Republica Cecenă din Federația Rusă nu ar trebui să li se acorde vize UE și nici nu ar trebui să li se permită să dețină active în statele membre ale UE;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse și autorităților cecene.

(1) JO C 463, 21.12.2018, p. 31.
(2) JO C 274, 27.7.2016, p. 21.


Zimbabwe
PDF 133kWORD 51k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la Zimbabwe (2019/2563(RSP))
P8_TA(2019)0116RC-B8-0110/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Zimbabwe,

–  având în vedere raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor (EOM) cu privire la alegerile armonizate din Zimbabwe în 2018 și scrisoarea din 10 octombrie a observatorului-șef al misiunii UE de observare a alegerilor adresată președintelui Mnangagwa cu privire la principalele constatări ale raportului final,

–  având în vedere declarația din 17 ianuarie 2019 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind situația din Zimbabwe,

–  având în vedere declarațiile din 24 iulie 2018 și 18 ianuarie 2019 ale purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Zimbabwe,

–  având în vedere comunicatul comun emis în urma reuniunii miniștrilor de afaceri externe ai UE și ai Uniunii Africane din 21 și 22 ianuarie 2019,

–  având în vedere raportul de monitorizare din partea Comisiei pentru drepturile omului din Zimbabwe, în urma acțiunii „Stay Away” între 14-16 ianuarie 2019 și a perturbărilor ulterioare,

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă din Zimbabwe privind violențele postelectorale din 1 august,

–  având în vedere declarația din 2 august 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind alegerile din Zimbabwe,

–  având în vedere declarația comună din 2 august 2018 a misiunilor internaționale de observare a alegerilor privind alegerile armonizate din Zimbabwe, în care se denunța utilizarea excesivă a forței de către poliție și armată pentru a împiedica protestele,

–  având în vedere declarația comună locală din 9 august 2018 a delegației UE, a șefilor misiunilor statelor membre ale UE prezenți în Harare și a șefilor de misiune ai Australiei, Canadei și Statelor Unite, referitoare la vizarea opoziției din Zimbabwe,

–  având în vedere concluziile din 22 ianuarie 2018 ale Consiliului UE în contextul actualei tranziții politice din Zimbabwe,

–  având în vedere Decizia 2017/288/PESC a Consiliului din 17 februarie 2017 de modificare a Deciziei 2011/101/PESC privind măsuri restrictive împotriva Zimbabwe(1),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981, ratificată de Republica Zimbabwe,

–  având în vedere Constituția Republicii Zimbabwe,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât poporul Republicii Zimbabwe a suferit timp de mulți ani sub un regim autoritar condus de Președintele Mugabe, care s-a menținut la putere prin corupție, violență, alegeri compromise de nereguli și un aparat de securitate brutal;

B.  întrucât, la 30 iulie 2018, Zimbabwe a organizat primele sale alegeri prezidențiale și parlamentare în urma demisiei lui Robert Mugabe în noiembrie 2017; întrucât alegerile au oferit țării posibilitatea de a pune capăt alegerilor controversate, marcate de abuzuri ale drepturilor politice și ale drepturilor omului, precum și de violență sponsorizată de stat;

C.  întrucât, la 3 august 2018, Comisia electorală din Zimbabwe (ZEC) l-a declarat pe Emmerson Mnangagwa câștigător al alegerilor prezidențiale, cu 50,8 % din voturi, față de 44,3 %, pentru candidatul din opoziție, Nelson Chamisa; întrucât opoziția a contestat imediat rezultatele alegerilor, susținând că au fost fraudate; întrucât Curtea Constituțională a respins aceste acuzații din lipsă de probe, iar Președintele Mnangagwa a fost reinvestit oficial la 26 august pentru un nou mandat;

D.  întrucât în raportul final al misiunii UE de observare a alegerilor se afirmă că cifrele prezentate de ZEC conțin multe anomalii și inexactități și au ridicat întrebări suficiente pentru a pune la îndoială exactitatea și fiabilitatea cifrelor prezentate;

E.  întrucât în ziua de după alegeri, întârzierea anunțării rezultatelor a condus deja la izbucnirea unor violențe postelectorale în care șase persoane au fost ucise și un număr mare de oameni au fost răniți în protestele incitate de opoziție; întrucât observatorii internaționali, inclusiv UE, au condamnat violența și utilizarea excesivă a forței de către armată și forțele de securitate interne;

F.  întrucât Comisia pentru drepturile omului din Zimbabwe a publicat la 10 august 2018 o declarație „cu privire la alegerile armonizate din 2018 și la mediul postelectoral”, în care a confirmat faptul că protestatarii au fost atacați de forțele militare, exprimându-și profunda îngrijorare cu privire la brutalitatea și comportamentul violent al poliției și afirmând că au fost încălcate drepturile fundamentale ale demonstranților; întrucât Comisia a invitat guvernul să inițieze un dialog național;

G.  întrucât, la depunerea jurământului la Harare la 26 august 2018, președintele Emmerson Mnangagwa a promis un viitor mai bun, comun tuturor cetățenilor din Zimbabwe, depășind liniile de partid, cu un guvern ferm în angajamentul său de constituționalism, înrădăcinarea statului de drept, a principiului separării puterilor, a independenței sistemului judiciar și a politicilor care ar atrage atât capital intern, cât și global;

H.  întrucât președintele Mnangagwa a înființat în septembrie 2018 o comisie de anchetă care, în decembrie 2018, a concluzionat că demonstrațiile care au cauzat daune considerabile asupra proprietății și violențe au fost stimulate și organizate atât de forțele de securitate, cât și de membrii Alianței MDC, și că desfășurarea forțelor militare a fost justificată și în conformitate cu Constituția; întrucât raportul a fost respins de opoziție; întrucât Comisia a solicitat efectuarea unei anchete în cadrul forțelor de securitate și urmărirea penală a celor care au comis infracțiuni și a recomandat despăgubirea victimelor;

I.  întrucât tensiunile politice au crescut substanțial după alegeri, iar rapoartele privind violența continuă să pună serios în pericol traiectoria democratică inițiată în această țară;

J.  întrucât prăbușirea economiei, lipsa accesului la serviciile sociale și creșterea prețului celor mai elementare bunuri au determinat nemulțumirea oamenilor; întrucât, în perioada 14-18 ianuarie 2019, Zimbabwe a înregistrat o creștere bruscă a protestelor și demonstrațiilor în timpul unui așa-numit blocaj național, la inițiativa Congresului Sindicatelor din Zimbabwe (ZCTU), ca urmare a creșterii cu 150 % a prețurilor la carburanți; întrucât protestele au reprezentat, de asemenea, un răspuns la creșterea sărăciei, la starea precară a economiei și la scăderea nivelului de trai;

K.  întrucât, în fața acestei mișcări de protest, la 14 ianuarie 2019 guvernul a denunțat un „plan deliberat de subminare a ordinii constituționale” și a asigurat că „va reacționa în mod corespunzător față de cei care conspiră la sabotarea păcii”;

L.  întrucât poliția de intervenție a răspuns prin violență excesivă și încălcări ale drepturilor omului, inclusiv folosirea muniției de război, arestări arbitrare, răpiri, raiduri ale unităților medicale care tratează victimele represiunii, procese rapide și procese în masă ale celor arestați, torturarea persoanelor arestate, cazuri de viol și distrugerea de proprietăți private și publice;

M.  întrucât Comisia pentru drepturile omului, desemnată de guvern, a publicat un raport care arată că soldații și poliția au folosit tortura sistematică;

N.  întrucât peste 17 persoane au fost ucise, iar sute de persoane au fost rănite; întrucât aproximativ o mie de persoane au fost arestate, inclusiv copii cu vârste cuprinse între 9 și 16 ani, iar unei proporții de aproximativ două treimi din persoanele arestate li s-a refuzat cauțiunea; întrucât multe dintre ele se află încă în detenție în mod ilegal și se pare că au fost bătute și agresate în timpul detenției;

O.  întrucât există dovezi care arată că armata a fost în mare parte responsabilă pentru actele de crimă, viol și jaf armat; întrucât sute de activiști și funcționari din opoziție se ascund;

P.  întrucât reacția guvernului la proteste a fost condamnată la scară largă drept „disproporționată” și „excesivă” de către observatorii pentru drepturile omului și de către actorii locali și internaționali, inclusiv de UE;

Q.  întrucât întreruperea telecomunicațiilor a devenit un instrument utilizat de regim pentru a bloca coordonarea demonstrațiilor organizate pe rețelele sociale; întrucât comunicațiile mobile și terestre, precum și internetul și platformele de comunicare socială au fost blocate în mod repetat pentru a împiedica accesul la informații și la comunicare și pentru a masca încălcările grave ale drepturilor omului pe care statul se pregătea să le comită; întrucât Înalta Curte din Zimbabwe a declarat că utilizarea Legii privind interceptarea comunicațiilor pentru a suspenda comunicațiile online a fost ilegală;

R.  întrucât autoritățile au organizat o căutare masivă a protestatarilor la domiciliu, luând de acasă protestatari pașnici, apărători ai drepturilor omului, activiști politici, lideri importanți ai societății civile și rude ale acestora;

S.  întrucât țările vecine, cum ar fi Africa de Sud, au devenit un punct central pentru cetățenii din Zimbabwe care fug din calea opresiunii politice și a dificultăților economice;

T.  întrucât poliția a abuzat în permanență de legile existente, cum ar fi Legea privind ordinea publică și securitatea (POSA), pentru a justifica reprimarea membrilor opoziției și a activiștilor pentru drepturile omului, precum și pentru a interzice demonstrațiile pașnice și legale;

U.  întrucât situația drepturilor omului și a democrației în Republica Zimbabwe este una dintre cele mai nefavorabile din lume; întrucât poporul zimbabwean și apărătorii drepturilor omului continuă să sufere atacuri, discursuri de incitare la ură, campanii de denigrare, acte de intimidare și hărțuire și au fost raportate în mod regulat acte de tortură;

V.  întrucât președintele a solicitat un dialog național care a început la 6 februarie și a invitat toate partidele politice să participe la acesta, dar Mișcarea pentru Schimbare Democratică (MSD), principalul partid de opoziție, a refuzat să participe;

W.  întrucât Zimbabwe este semnatară a Acordului de la Cotonou, al cărui articol 96 prevede că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element esențial al cooperării ACP-UE,

1.  subliniază dorința sa unanimă ca Zimbabwe să devină o națiune pașnică, democratică și prosperă, în care toți cetățenii să fie tratați în mod corespunzător și în mod egal în conformitate cu legea și în care organele statului acționează în numele cetățenilor și nu împotriva lor;

2.  condamnă cu fermitate violențele comise în timpul recentelor proteste din Zimbabwe; este ferm convins că protestele pașnice fac parte din procesul democratic și că utilizarea excesivă a forței trebuie evitată în toate situațiile;

3.  îl îndeamnă pe Președintele Mnangagwa să rămână fidel promisiunilor sale, să preia rapid controlul asupra situației și să repună Zimbabwe pe calea reconcilierii și a respectării democrației și a statului de drept;

4.  îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să pună capăt imediat abuzurilor forțelor de securitate și să investigheze prompt și imparțial toate acuzațiile de utilizare excesivă a forței de către poliție și funcționarii de stat, pentru a stabili responsabilități individuale, în vederea responsabilizării; reamintește că în constituția țării se prevede un organism independent care să investigheze plângerile privind abaterile poliției și ale armatei, dar că guvernul nu l-a creat încă;

5.  îndeamnă guvernul din Zimbabwe să retragă urgent toți membrii personalului militar și miliția de tineret mobilizate în întreaga țară, care terorizează rezidenții, încălcând în mod clar Constituția Republicii Zimbabwe;

6.  crede că libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente esențiale ale oricărei democrații; subliniază că exprimarea unei opinii într-un mod nonviolent este un drept constituțional al tuturor cetățenilor din Zimbabwe și reamintește autorităților obligația lor de a proteja dreptul tuturor cetățenilor de a protesta împotriva deteriorării condițiilor economice și sociale; solicită guvernului să pună capăt vizării în mod specific a liderilor și a membrilor ZCTU;

7.  subliniază rolul fundamental al opoziției într-o societate democratică;

8.  îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să elibereze imediat și necondiționat toți prizonierii politici;

9.  invită guvernul din Zimbabwe să pună capăt imediat hărțuirii și incriminării actorilor societății civile și să recunoască rolul legitim al apărătorilor drepturilor omului;

10.  solicită guvernului din Zimbabwe să respecte dispozițiile Declarației ONU privind apărătorii drepturilor omului și instrumentele internaționale în domeniul drepturilor omului ratificate de Zimbabwe;

11.  este profund îngrijorat de cazurile raportate de încălcare a garanțiilor procedurale prin intermediul unor procese accelerate și al unor procese în masă; insistă asupra faptului că sistemul judiciar trebuie să susțină statul de drept și să se asigure că independența sa și dreptul la un proces echitabil sunt respectate în toate circumstanțele; denunță toate arestările efectuate fără a preciza care sunt acuzațiile;

12.  invită autoritățile din Zimbabwe să efectueze o anchetă promptă, riguroasă, imparțială și independentă cu privire la acuzațiile de încălcări ale drepturilor omului și de abuzuri, inclusiv violul și violența sexuală comise de forțele de securitate, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției; solicită ca accesul la serviciile medicale să fie universal acordat victimelor unor astfel de acte de violență sexuală, fără a se teme de represalii;

13.  condamnă blocarea internetului, care a permis autorităților să ascundă încălcările drepturilor omului comise de armată și de forțele de securitate interne și să obstrucționeze raportarea și documentarea independentă a abuzurilor în cursul represiunii și imediat după alegeri; subliniază că accesul la informații este un drept care trebuie respectat de către autorități în conformitate cu obligațiile lor constituționale și internaționale;

14.  denunță utilizarea abuzivă și natura restrictivă a POSA și îndeamnă autoritățile din Zimbabwe să alinieze legislația la standardele internaționale de protecție și promovare a drepturilor omului;

15.  își exprimă îngrijorarea în special cu privire la situația economică și socială din Zimbabwe; reamintește că principalele probleme ale țării sunt sărăcia, șomajul și malnutriția cronică și foametea; consideră că aceste probleme pot fi rezolvate doar prin punerea în aplicare a unor politici ambițioase în materie de ocupare a forței de muncă, educație, sănătate și agricultură;

16.  solicită tuturor actorilor politici să dea dovadă de responsabilitate și reținere și, mai ales, să evite incitările la violență;

17.  reamintește guvernului din Zimbabwe că sprijinul acordat de Uniunea Europeană și de statele sale membre în cadrul Acordului de la Cotonou, precum și pentru comerț, dezvoltare și asistență economică, este condiționat de respectarea statului de drept și a convențiilor și tratatelor internaționale la care este parte;

18.  reamintește că sprijinul pe termen lung depinde mai degrabă de reforme cuprinzătoare decât de simple promisiuni; solicită ca angajamentul european în Zimbabwe să fie determinat de valori și ferm în poziția sa față de autoritățile din Zimbabwe;

19.  îndeamnă guvernul să pună imediat în aplicare recomandările privind violențele postelectorale formulate de comisia de anchetă, în special promovarea toleranței politice și a conducerii responsabile, precum și stabilirea unui dialog național purtat într-o manieră credibilă, favorabilă incluziunii, transparentă și responsabilă;

20.  ia act de voința guvernului de a respecta angajamentele în materie de reformă; subliniază, cu toate acestea, că aceste reforme ar trebui să fie atât politice, cât și economice; încurajează guvernul, opoziția, reprezentanții societății civile și liderii religioși să se implice în mod egal într-un dialog național în care drepturile omului să fie respectate și protejate;

21.  invită guvernul să pună în aplicare pe deplin recomandările formulate de misiunea UE de observare a alegerilor, în special în ceea ce privește statul de drept și un mediu politic favorabil incluziunii; subliniază cele zece recomandări prioritare identificate de misiunea de observare a alegerilor și prezentate în scrisoarea din 10 octombrie 2018 din partea observatorului șef către președintele Mnangagwa, și anume, pentru a crea condiții de concurență echitabile pentru toate partidele politice, în vederea asigurării unui cadru juridic mai clar și mai coerent; să consolideze ZEC, pentru ca aceasta să devină cu adevărat independentă și transparentă, restabilind astfel încrederea în procesul electoral; să se asigure că întărirea independenței ZEC face ca aceasta să nu facă obiectul unei supravegheri guvernamentale în procesul de aprobare a reglementărilor sale; și să creeze un proces electoral mai favorabil incluziunii;

22.  invită delegația UE și ambasadele statelor membre ale UE din Zimbabwe să continue monitorizarea atentă a evoluțiilor din țară și să utilizeze toate instrumentele adecvate pentru a sprijini apărătorii drepturilor omului, organizațiile societății civile și sindicatele, să promoveze elementele esențiale ale Acordului de la Cotonou și să sprijine mișcările pro-democratice;

23.  invită UE să își intensifice dialogul politic cu Zimbabwe cu privire la drepturile omului, în temeiul articolul 8 din Acordul de la Cotonou;

24.  invită Consiliul European să își revizuiască măsurile restrictive împotriva persoanelor și entităților din Zimbabwe, inclusiv măsurile suspendate în prezent, având în vedere responsabilitatea pentru actele recente de violență din partea statului;

25.  îndeamnă comunitatea internațională, în special Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) și Uniunea Africană (UA), să acorde o asistență mai activă Republicii Zimbabwe pentru a găsi o soluție democratică durabilă la criza actuală;

26.  îndeamnă țările vecine să respecte dispozițiile dreptului internațional și să îi protejeze pe cei care fug din calea violenței din Zimbabwe prin furnizarea de azil, în special pe termen scurt;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor Comunității de Dezvoltare a Africii Australe și Uniunii Africane, precum și Secretarului General al Commonwealth-ului.

(1) JO L 42, 18.2.2017, p. 11.


Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită
PDF 139kWORD 57k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită (2019/2564(RSP))
P8_TA(2019)0117RC-B8-0111/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Arabia Saudită, în special cea din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, relațiile sale cu UE și rolul său în Orientul Mijlociu și Africa de Nord(1), cea din 12 februarie 2015 referitoare la cazul dlui Raif Badawi, Arabia Saudită(2), cea din 8 octombrie 2015 referitoare la cazul lui Ali Mohammed al-Nimr(3), cea din 31 mai 2018 referitoare la situația apărătorilor drepturilor femeilor din Arabia Saudită(4) și cea din 25 octombrie 2018 referitoare la uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi în consulatul saudit din Istanbul(5),

–  având în vedere declarațiile din 29 mai 2018 ale purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la recentele arestări din Arabia Saudită și din 31 iulie 2018 referitoare la detenția arbitrară a apărătorilor și a activiștilor drepturilor omului din Arabia Saudită, inclusiv a activiștilor pentru drepturile femeilor,

–  având în vedere declarația din 12 octombrie 2018 a mai multor raportori speciali ai ONU care solicită eliberarea imediată a tuturor apărătorilor drepturilor femeilor,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din decembrie 2017,

–  având în vedere apartenența Arabiei Saudite la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și la Comisia ONU pentru statutul femeii (CSW), precum și statutul său de membru al Consiliului executiv al CSW, pe care l-a dobândit în ianuarie 2019,

–  având în vedere discursul susținut de comisarul european Christos Stylianides, în numele Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), în cadrul dezbaterii organizate în Parlamentul European la 4 iulie 2017 privind alegerea Arabiei Saudite ca membru al CSW,

–  având în vedere discursul de deschidere susținut de VP/ÎR cu ocazia celei de a 5-a reuniuni ministeriale UE-Liga Statelor Arabe, în care VP/ÎR a declarat: „și permiteți-mi să spun că niciodată până în prezent cooperarea dintre Europa și lumea arabă nu a fost atât de importantă și, în opinia mea, atât de necesară”,

–  având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere observațiile finale din 9 martie 2018 ale Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei referitoare la cel de al treilea și al patrulea raport periodic combinat privind Arabia Saudită,

–  având în vedere raportul Grupului de revizuire a cazurilor de detenție (Detention Review Panel) referitor la activistele deținute din Arabia Saudită,

–  având în vedere proiectul de lege de combatere a hărțuirii aprobat de Consiliul Saudit Shura la 28 mai 2018,

–  având în vedere evaluarea periodică universală a Arabiei Saudite, realizată în noiembrie 2018,

–  având în vedere clasamentul privind libertatea presei pe 2018 întocmit de organizația Reporteri fără frontiere, conform căruia Arabia Saudită se situează pe locul 169 din 180 de țări,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere decernarea Premiului Saharov pentru libertatea de gândire și de exprimare bloggerului saudit Raif Badawi în 2015,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât activiștii arestați de către autoritățile saudite pentru activismul lor în favoarea drepturilor femeilor rămân deținuți fără a fi puși sub acuzare; întrucât printre activiști se numără Loujain al-Hathloul, Aziza al-Yousef, Eman al-Nafjan, Nouf Abdulaziz, Mayaa al-Zahrani, Samar Badawi, Nassima al-Sada, Shadan al-Anezi, Abir Namankani, Amal al-Harbi și Hatoon al-Fassi, fiecare dintre acești activiști militând pentru drepturile femeilor, precum și bărbați care susțin această mișcare, inclusiv Mohammed al-Rabea; întrucât acești activiști sunt cunoscuți pentru campania lor împotriva interdicției de a conduce autovehicule impuse femeilor și în favoarea eliminării sistemului de tutelă asigurată de bărbați; întrucât acești activiști au fost arestați înaintea ridicării preconizate a interdicției de a conduce autovehicule impuse femeilor, care urma să fie eliminată la 24 iunie 2018; întrucât, potrivit informațiilor disponibile, unii dintre aceștia urmează să fie judecați de către Curtea penală specializată, care a fost înființată inițial pentru a judeca persoanele deținute în contextul investigării infracțiunilor de terorism;

B.  întrucât apărătoarea drepturilor omului Israa al-Ghomgam, din regiunea Qatif, se confruntă în continuare cu o detenție arbitrară; întrucât pedeapsa cu moartea dispusă împotriva acesteia a fost anulată recent, dar există în continuare anumite acuzații nespecificate care îi sunt aduse; întrucât există preocupări cu privire la bunăstarea fizică și mentală a dnei al-Ghomgham;

C.  întrucât, potrivit relatărilor existente, anchetatorii saudiți au torturat, au maltratat și au abuzat sexual cel puțin trei dintre activistele aflate în detenție în mai 2018; întrucât, în cazul membrilor familiilor acestor activiste, spre exemplu al părinților lui Loujain al-Hathloul, au fost impuse interdicții de călătorie;

D.  întrucât Ministerul pentru mass-media din Arabia Saudită a respins acuzațiile referitoare la cazuri de tortură a deținuților pe teritoriul acestei țări, calificându-le drept relatări nefondate;

E.  întrucât activista Loujain al-Hathloul a fost deținută începând din martie 2018 după ce a participat la o sesiune de examinare a situației din Arabia Saudită, desfășurată în cadrul Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor; întrucât, din mai până în septembrie 2018, ea a fost plasată în regim de izolare, perioadă în care, potrivit declarațiilor părinților săi, a fost torturată;

F.  întrucât o delegație a Comisiei pentru drepturile omului din Arabia Saudită a vizitat-o pe Loujain al-Hathloul după publicarea informațiilor privind torturarea acesteia; întrucât membrii delegației nu au putut garanta protecția acesteia; întrucât, ulterior, aceasta a fost vizitată de un procuror pentru a consemna declarațiile sale;

G.  întrucât Loujain al-Hathloul se numără printre candidații nominalizați în vederea decernării Premiului Nobel pentru Pace în 2019;

H.  întrucât Arabia Saudită menține în continuare unele dintre cele mai severe restricții impuse femeilor, în ciuda reformelor guvernamentale recente care vizează promovarea drepturilor femeilor în sectorul ocupării forței de muncă; întrucât sistemul politic și social al Arabiei Saudite rămâne discriminatoriu, plasând efectiv femeile în poziția unor cetățeni de categoria a doua, nu permite libertatea de religie și de convingere, discriminează în mod grav numeroasa forță de muncă străină din țară și reprimă cu severitate orice opinie contrară;

I.  întrucât în Arabia Saudită sunt în vigoare o serie de legi discriminatorii, în special dispozițiile legale privind statutul personal, situația lucrătoarelor migrante, Codul de stare civilă, Codul muncii, Legea privind naționalitatea și sistemul de tutelă exercitată de bărbați, care condiționează exercitarea de către femei a majorității drepturilor lor în temeiul CEDAW de autorizarea de către un tutore bărbat;

J.  întrucât, în cadrul sistemului de tutelă exercitată de bărbați, femeile saudite sunt lipsite de cele mai elementare mijloace de control asupra vieții lor; întrucât legile discriminatorii privind căsătoria și divorțul sunt în continuare în vigoare, iar femeile sunt obligate prin lege să obțină permisiunea unui tutore bărbat pentru a se înscrie în învățământul superior, a căuta un loc de muncă, a călători sau a se căsători; întrucât femeile saudite căsătorite cu bărbați de altă naționalitate nu au dreptul, spre deosebire de partenerii lor, să transmită naționalitatea lor copiilor sau soților;

K.  întrucât rezerva generală a Arabiei Saudite cu privire la CEDAW este, potrivit Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, incompatibilă cu obiectul și scopul convenției și inadmisibilă în temeiul articolului 28;

L.  întrucât, de când Prințul moștenitor Mohammed bin Salman Al Saud a venit la putere în iunie 2017, mulți apărători ai drepturilor omului, activiști și critici care își susțin punctul de vedere au fost deținuți în mod arbitrar sau au fost condamnați pe nedrept la pedepse cu închisoarea de lungă durată pentru simplul fapt de a-și exercita dreptul la libertatea de exprimare;

M.  întrucât agenda de reformă Vision 2030, care urmărește transformarea economică și socială a țării, inclusiv prin emanciparea femeilor, ar fi trebuit să constituie o oportunitate veritabilă pentru femeile saudite de a-și asigura emanciparea juridică, absolut esențială pentru exercitarea deplină a drepturilor lor în cadrul CEDAW; întrucât recentul val de arestări și cazuri de presupuse torturări ale activiștilor pentru drepturile femeilor este însă contrar acestui obiectiv și poate distrage de la agenda de reformă; întrucât decretul Vision 2030 nu dispune de un cadru juridic adecvat;

N.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea presei și a mass-mediei, atât online, cât și offline, sunt condiții prealabile esențiale și catalizatori pentru democratizare și reformă și reprezintă controale esențiale asupra puterii;

O.  întrucât Arabia Saudită are una dintre cele mai ridicate rate de execuții din lume; întrucât, între 2014 și 2017, numărul mediu de execuții pe an a fost de cel puțin 126; întrucât autoritățile impun pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni nonviolente, cum ar fi contrabanda cu droguri, trădarea și adulterul; întrucât infracțiuni precum apostazia, care, în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, nu ar trebui incriminată, au condus, de asemenea, la aplicarea pedepsei cu moartea;

P.  întrucât, în cadrul indicelui dezvoltării umane întocmit de ONU, valoarea pentru Arabia Saudită pentru anul 2018 este de 0,853, ceea ce o situează pe locul 39 din 188 de țări și teritorii; întrucât în cadrul indicelui ONU al inegalității de gen, valoarea pentru Arabia Saudită este de 0,234, ceea ce o situează pe locul 39 din 189 de țări în anul 2017; întrucât țara are un indice ONU de dezvoltare în funcție de gen (GDI) de 0,877 (pe locul 39 din lume),

1.  condamnă cu fermitate reținerea apărătorilor drepturilor femeilor care au militat pentru ridicarea interdicției de condus, precum și a tuturor apărătorilor drepturilor omului pașnici, a jurnaliștilor, a avocaților și a activiștilor și își exprimă șocul cu privire la relatările credibile privind torturarea sistematică a mai multora dintre aceștia, inclusiv a lui Loujain al-Hathloul;

2.  invită autoritățile saudite să-i elibereze imediat și necondiționat pe acești apărători ai drepturilor femeilor și pe toți apărătorii drepturilor omului, avocații, jurnaliștii și ceilalți prizonieri de conștiință deținuți și condamnați doar pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare și pentru activitatea lor pașnică în domeniul drepturilor omului și să permită observatorilor internaționali independenți să se întâlnească cu apărătorii drepturilor femeilor reținuți;

3.  îndeamnă autoritățile saudite să faciliteze accesul medicilor independenți la deținuți; subliniază că tratamentul aplicat tuturor deținuților, inclusiv apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție, trebuie să respecte condițiile stabilite în Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare, adoptat prin Rezoluția 43/173 a Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1988;

4.  insistă asupra faptului că observatorii independenți ar trebui să includă observatori din partea Delegației UE în Arabia Saudită sau din partea instituțiilor UE, precum și din partea deținătorilor de mandate ONU pentru drepturile omului, cum ar fi raportorul special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, sau ONG-uri internaționale;

5.  insistă ca autoritățile saudite să pună capăt tuturor formelor de hărțuire, inclusiv la nivel judiciar, împotriva lui Loujain al-Hathloul, Aziza al-Yousef, Eman al-Nafjan, Nouf Abdulaziz, Mayaa al-Zahrani, Samar Badawi, Nassima al-Sada, Shadan al-Anezi, Abir Namankani, Amal al-Harbi, Hatoon al-Fassi, Israa Al-Ghomgham, Mohammed al-Rabea și a tuturor celorlalți apărători ai drepturilor omului din țară, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea fără impedimente nejustificate sau teamă de represalii împotriva lor și a familiilor lor;

6.  condamnă represaliile și tortura continue la adresa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a apărătorilor drepturilor femeilor, care au loc în Arabia Saudită și care subminează credibilitatea procesului de reformă din țară; denunță discriminarea continuă și sistemică a femeilor și fetelor din Arabia Saudită;

7.  îndeamnă Arabia Saudită să garanteze în mod public siguranța tuturor activiștilor deținuți, să permită accesul femeilor deținute la avocați și la membrii familiei, să prezinte dovezi ale bunăstării lor și să îi elibereze pe cei închiși exclusiv pentru că au promovat în mod pașnic reforma;

8.  îi laudă și îi sprijină pe apărătorii drepturilor femeilor saudite care încearcă să obțină un tratament egal și echitabil în societatea lor și pe cei care au apărat drepturile omului în ciuda dificultăților cu care se confruntă;

9.  este profund îngrijorat cu privire la prevalența violenței bazate pe gen în Arabia Saudită, care este în continuare în mare măsură subraportată și nedocumentată și care a fost justificată prin motive retrograde precum nevoia de a disciplina femeile aflate sub tutela bărbaților; îndeamnă autoritățile saudite să adopte o legislație cuprinzătoare care să definească și să incrimineze în mod specific toate formele de violență bazată pe gen împotriva femeilor, în special mutilarea genitală a femeilor, violul, inclusiv violul în cadrul cuplului, agresiunea sexuală și hărțuirea sexuală, și să înlăture toate obstacolele din calea accesului femeilor la justiție; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările privind o practică predominantă de căsătorie a copiilor;

10.  deploră existența sistemului de tutelă exercitată de bărbați, prin care este încă necesară o autorizație din partea unui tutore bărbat în mai multe domenii, inclusiv călătoriile internaționale, accesul la servicii medicale, alegerea reședinței, căsătoria, depunerea plângerilor în cadrul sistemului de justiție și părăsirea adăposturilor administrate de stat pentru femei care au suferit abuzuri și a centrelor de detenție; subliniază că acest sistem este o reflecție a sistemului patriarhal adânc înrădăcinat care conduce țara; îndeamnă guvernul saudit să abolească imediat sistemul de tutelă exercitată de bărbați și să abroge alte legi care discriminează femeile și fetele;

11.  ia act de adoptarea recentă a unei legi în temeiul căreia femeile saudite pot fi notificate prin mesaj-text dacă soții lor divorțează de ele, pentru a le proteja de încetarea căsătoriei fără cunoștința lor; subliniază că această lege nu face nimic pentru a aborda faptul că femeile saudite nu pot obține divorțuri decât în cazuri extrem de limitate, cum ar fi atunci când soțul lor consimte la divorț sau când acesta le-a făcut să sufere;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la serviciile de internet guvernamentale cu ajutorul cărora tutorii bărbați pot urmări femeile, pot preciza când și cum pot trece frontierele saudite și pot obține notificări SMS aproape în timp real atunci când călătoresc;

13.  salută ridicarea interdicției privind condusul pentru femei în Regatul Arabiei Saudite, ca parte a agendei Vision 2030;

14.  invită autoritățile saudite să revizuiască Legea privind asociațiile și fundațiile din decembrie 2015 pentru a le permite activistelor să se organizeze și să acționeze liber și independent, fără interferențe nejustificate din partea autorităților; solicită, de asemenea, revizuirea Legii pentru combaterea terorismului, a Legii pentru combaterea criminalității informatice și a Legii privind presa și publicațiile, care sunt utilizate în mod repetat pentru a urmări penal apărătorii drepturilor omului, precum și revizuirea tuturor dispozițiilor discriminatorii din sistemul juridic, inclusiv în domenii precum moștenirea;

15.  invită autoritățile saudite să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, să anuleze rezervele față de CEDAW și să ratifice Protocolul opțional la CEDAW, astfel încât femeile saudite să-și poată exercita pe deplin drepturile consacrate de Convenție, precum și să pună capăt practicilor căsătoriilor copiilor și căsătoriilor forțate și codului vestimentar obligatoriu pentru femei; îndeamnă Arabia Saudită să emită o invitație permanentă pentru toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, pentru ca acestea să viziteze țara;

16.  subliniază că exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de asociere și întrunire pașnică este protejat în temeiul legislației internaționale privind drepturile omului; invită autoritățile saudite să permită existența presei libere și a mass-media independente și să asigure libertatea de exprimare atât online, cât și offline, precum și libertatea de asociere și de întrunire pașnică pentru toți locuitorii Arabiei Saudite; îndeamnă autoritățile saudite să elimine restricțiile introduse asupra apărătorilor drepturilor omului, care le interzic acestora să se exprime liber pe platformele de comunicare socială și în mass-media internațională;

17.  invită autoritățile saudite să introducă imediat un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, ca un pas către abolirea acesteia; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a asigura faptul că procesele în cauză au respectat standardele internaționale;

18.  recomandă trimiterea unei delegații ad-hoc în Arabia Saudită din partea Subcomisiei pentru drepturile omului (DROI) și a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (FEMM) înainte de încheierea actualului mandat, pentru a vizita femeile aflate în detenție și a desfășura întâlniri cu autoritățile saudite;

19.  ia act de dialogul UE-Arabia Saudită și încurajează continuarea sa;

20.  regretă declarațiile ineficiente ale Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și ale statelor membre cu privire la cazurile apărătorilor drepturilor femeilor aflați în detenție din mai 2018;

21.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să prezinte în dialogurile cu autoritățile saudite cazurile lui Loujain al-Hathloul, Eman al-Nafjan, Aziza al-Yousef, Samar Badawi, Nassima al-Shabada și ale tuturor celorlalte femei, apărătoare ale drepturilor omului, și să solicite eliberarea acestora; insistă asupra faptului că, până la eliberarea lor, diplomații UE ar trebui să solicite autorităților saudite să le garanteze siguranța și să desfășoare anchete complete cu privire la cazurile de tortură raportate;

22.  solicită Comisiei și Parlamentului să analizeze lipsa intrărilor privind Arabia Saudită în registrul de transparență al UE;

23.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să prezinte în dialogurile cu autoritățile saudite cazurile lui Israa al-Ghomgham, al soțului său, Mousa al-Hashim, și al celor patru avocați, Ahmed al-Matrood, Ali Ouwaisher, Khalid al-Ghanim și Mujtaba al-Muzain, și să solicite eliberarea acestora; solicită, de asemenea, ca și cazul lui Sheikh Salman Al-Awda să fie adus în discuție și să se solicite eliberarea sa;

24.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să stabilească o poziție unitară pentru a se asigura că serviciile diplomatice europene din Arabia Saudită utilizează în mod sistematic mecanismele prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, inclusiv declarațiile publice, demersurile diplomatice, monitorizarea proceselor și vizitele la închisoare, în legătură cu apărătorii drepturilor femeilor din Arabia Saudită, aflați în detenție încă din mai 2018;

25.  solicită Parlamentului European să depună o rezoluție referitoare la situația apărătorilor drepturilor omului din Arabia Saudită, în cadrul următoarei sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU; solicită UE ca, în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului pentru Drepturile Omului și a Comisiei pentru statutul femeii, să ridice problema statutului de membru al unor state cu antecedente discutabile în domeniul drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor și a egalității de gen; solicită UE să propună desemnarea unui Raportor special pentru drepturile omului în Arabia Saudită, în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

26.  solicită, încă o dată, autorităților saudite să pună capăt pedepselor cu flagelarea în cazul lui Raif Badawi și să procedeze la eliberarea sa imediată și necondiționată; insistă ca toți reprezentanții la nivel înalt ai UE, în special VP/ÎR și toți comisarii, să aducă în discuție în mod sistematic cazul lui Raif Badawi în discuțiile cu omologii lor din Arabia Saudită și să solicite permisiunea de a-l întâlni în timpul vizitelor lor în Arabia Saudită; se angajează să își intensifice eforturile în sprijinul eliberării sale; invită Președintele să călătorească la Riad pentru a discuta direct cu autoritățile cazul laureaților Premiului Saharov;

27.  invită VP/ÎR, SEAE și statele membre să asigure punerea pe deplin în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și să își extindă protecția și sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului, în special pentru apărătorii drepturilor femeilor; invită VP/ÎR să raporteze cu privire la stadiul actual al cooperării militare și în domeniul securității dintre statele membre ale UE și regimul saudit;

28.  invită din nou Consiliul să ajungă la o poziție comună pentru a impune Arabiei Saudite un embargo al UE asupra armelor și să respecte Poziția comună 2008/944/PESC(6); solicită un embargo asupra exportului de sisteme de supraveghere și de alte produse cu dublă utilizare care pot fi utilizate în Arabia Saudită pentru reprimarea cetățenilor săi, inclusiv a apărătoarelor drepturilor omului; se declară alarmat de utilizarea acestor arme și a tehnologiilor de supraveghere cibernetică de către autoritățile din Arabia Saudită; reamintește statelor membre că vânzările continue de arme către Arabia Saudită încalcă poziția comună a UE privind exporturile de arme; solicită SEAE să propună și Consiliului să adopte măsuri restrictive împotriva Arabiei Saudite ca răspuns la încălcările drepturilor omului, inclusiv înghețarea de active și interdicțiile de acordare a vizelor;

29.  îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să continue dialogul cu Arabia Saudită privind drepturile omului, libertățile fundamentale și rolul îngrijorător al țării în regiune; își exprimă disponibilitatea de a purta un dialog deschis și constructiv cu autoritățile saudite, inclusiv cu membri ai parlamentului, cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor lor internaționale în domeniul drepturilor omului; solicită realizarea unui schimb de experiență în domeniul juridic și al justiției, pentru a consolida protecția drepturilor individuale în Arabia Saudită;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Comisiei pentru statutul femeii, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Majestății Sale, Regelui Salman bin Abdulaziz Al Saud și Prințului moștenitor Mohammad bin Salman Al Saud, guvernului Regatului Arabiei Saudite și secretarului general al Centrului pentru dialog național al Regatului Arabiei Saudite.

(1) JO C 378, 9.11.2017, p. 64.
(2) JO C 310, 25.8.2016, p. 29.
(3) JO C 349, 17.10.2017, p. 34.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0232.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0434.
(6) Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (JO L 335, 13.12.2008, p. 99).


Un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier ***I
PDF 269kWORD 84k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier (COM(2018)0373 – C8-0228/2018 – 2018/0198(COD))
P8_TA(2019)0118A8-0414/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0373),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 175 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0228/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0414/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de soluționare a obstacolelor juridice și administrative în context transfrontalier

P8_TC1-COD(2018)0198


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 175 al treilea paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Articolul 175 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că pot fi adoptate acțiuni specifice în afara fondurilor prevăzute la primul paragraf al articolului menționat anterior pentru a realiza obiectivul de coeziune economică și socială prevăzut de TFUE. Dezvoltarea armonioasă a Uniunii în ansamblu și consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale implică întărirea cooperării teritoriale. În acest sens, trebuie adoptate măsurile necesare pentru îmbunătățirea condițiilor în care sunt puse în aplicare acțiunile de cooperare teritorială.

(2)  Articolul 174 din TFUE recunoaște provocările cu care se confruntă regiunile de frontieră și stipulează că Uniunea ar trebui să acorde o atenție deosebită acestor regiuni atunci când elaborează și desfășoară acțiuni care conduc la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale a Uniunii. Ca urmare a creșterii numărului de frontiere terestre și maritime, Uniunea și vecinii săi imediați din Asociația Europeană a Liberului Schimb („AELS”) au 40 de frontierele terestre interne.

(2a)  Pentru a îmbunătăți viața cetățenilor din regiunile transfrontaliere de-a lungul frontierelor maritime sau din regiunile transfrontaliere dintre statele membre și țările terțe, aplicarea prezentului regulament și utilizarea unui mecanism pentru combaterea obstacolelor juridice și administrative ar trebui să fie extinse la toate regiunile frontaliere ale Uniunii, respectând în același timp dreptul Uniunii. [AM 1]

(3)  În comunicarea sa intitulată „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE”(6) (denumită în continuare „comunicarea privind regiunile frontaliere”), Comisia a evidențiat faptul că, în ultimele decenii, datorită procesului de integrare europeană, regiunile frontaliere interne s-au transformat din zone mai curând periferice în zone cu creștere economică și oportunități. Finalizarea pieței unice în 1992 a impulsionat productivitatea Uniunii și a redus costurile prin eliminarea formalităților vamale, armonizarea sau recunoașterea reciprocă a normelor tehnice și prețuri mai mici ca rezultat al concurenței; comerțul în interiorul UE a crescut cu 15 % în decurs de 10 ani; s-a generat o creștere suplimentară și au fost create aproximativ 2,5 milioane de locuri de muncă.

(4)  Comunicarea privind regiunile frontaliere a prezentat, de asemenea, informații referitoare la existența unui număr mare de obstacole juridice în aceste regiuni, în special legate de serviciile medicale, reglementarea pieței muncii, impozite, dezvoltarea întreprinderilor, precum și obstacole legate de diferențele dintre culturile administrative și cadrele juridice naționale. Fondurile pentru cooperarea teritorială europeană și finanțarea instituțională pentru cooperare a grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT) nu sunt suficiente în mod individual pentru soluționarea acestor bariere care constituie obstacole reale în calea unei cooperări eficace.

(5)  Începând din 1990, programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, cunoscut mai bine sub numele de „Interreg”(7), au sprijinit programele de cooperare transfrontalieră de-a lungul frontierelor Uniunii, inclusiv cele cu țările AELS. Aceste programe au finanțat mii de proiecte și inițiative care au contribuit la îmbunătățirea integrării europene. Printre principalele realizări ale programelor Interreg se numără: o mai mare încredere, conectivitate sporită, îmbunătățirea mediului, sănătate mai bună și creștere economică. De la proiecte de tip interpersonal la investiții în infrastructură și sprijin pentru inițiative de cooperare instituțională, Interreg a adus schimbări reale în regiunile de frontieră și a contribuit la transformarea lor. Interreg a sprijinit, de asemenea, cooperarea cu privire la anumite frontiere maritime. Obstacolele juridice reprezintă însă o problemă de proporții mult mai mici pentru regiunile frontaliere maritime din cauza imposibilității fizice de a traversa frontiera zilnic sau de mai multe ori pe săptămână pentru deplasări la lucru, la studii, la activități de formare profesională sau la cumpărături, pentru a utiliza instalațiile și serviciile de interes economic general, pentru intervenții de urgență sau în mai multe dintre aceste scopuri deodată.

(6)  Sprijinul financiar din partea Interreg pentru cooperare transfrontalieră a fost completat de GECT, înființate începând cu 2006 în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(8). Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, GECT nu dețin competențe de reglementare pentru a soluționa obstacolele juridice și administrative în context transfrontalier.

(7)  În comunicarea sa privind regiunile frontaliere, Comisia a făcut referire, printre alte măsuri, la o inițiativă lansată în timpul președinției luxemburgheze, în 2015: mai multe state membre analizează meritele unui nou instrument de simplificare a proiectelor transfrontaliere, făcând posibilă, pe bază voluntară și cu aprobarea autorităților competente responsabile, aplicarea normelor unui stat membru în statele membre învecinate. Acest mecanism s-ar aplica unor proiecte sau acțiuni individuale limitate în timp, desfășurate într-o regiune de frontieră și inițiate de autoritățile publice locale sau regionale.

(8)  Deși în anumite regiuni ale Uniunii există deja la nivel interguvernamental, local și regional o serie de mecanisme eficace de cooperare transfrontalieră, acestea nu acoperă toate regiunile frontaliere ale Uniunii. Pentru a completa sistemele existente, este, așadar, necesar să se înființeze un mecanism voluntar pentru soluționarea obstacolelor juridice și administrative în toate zonele de frontieră (denumit în continuare „mecanismul”), dar acest lucru nu împiedică crearea de mecanisme comparabile alternative în funcție de nevoile specifice la nivel național, regional sau local. [AM 2]

(9)  Cu respectarea deplină a structurii constituționale și instituționale a statelor membre, utilizarea mecanismului ar urma să fie este voluntară în ceea ce privește regiunile frontaliere ale unui anumit stat membru unde există un alt mecanism care funcționează sau unde ar putea fi creat un astfel de mecanism împreună cu statele membre învecinate. Acesta ar trebui să fie constituit din două măsuri: semnarea și încheierea unui angajament transfrontalier european („angajamentul”) sau semnarea unui declarații transfrontaliere europene („declarația”). Ar trebui să fie posibil ca statele membre să aleagă să utilizeze un instrument pe care îl consideră mai avantajos. [AM 3]

(9a)   Autoritățile competente ale statelor membre, ale țărilor, entităților sau regiunilor implicate ar trebui să adopte, în conformitate cu competențele lor specifice constituționale și definite juridic, soluția juridică ad hoc propusă înainte de a încheia și semna angajamentul sau de a semna declarația în temeiul prezentului regulament. [AM 4]

(10)  Angajamentul ar trebui să fie direct aplicabil, ceea ce înseamnă că, în urma încheierii angajamentului, anumite dispoziții juridice ale unui stat membru urmează să fie aplicate pe teritoriul statelor membre învecinate. Ar trebui, de asemenea, să fie acceptabil ca statele membre să adopte un act legislativ care să permită încheierea unui angajament, pentru a se evita ca legislația națională adoptată în mod oficial de către un organism legislativ să facă obiectul unor derogări aplicate de o altă autoritate decât organismul legislativ respectiv, încălcându-se claritatea și transparența juridică sau ambele.

(11)  Declarația ar necesita în continuare o procedură legislativă în statul membru. Autoritatea care încheie declarația ar trebui să facă o declarație oficială conform căreia va declanșa, până la un anumit termen, procedura legislativă necesară pentru a modifica legislația națională aplicabilă în mod normal și a aplica, prin intermediul unei derogări explicite, legislația unui stat membru vecin pentru a înlătura obstacolele apărute în implementarea proiectelor transfrontaliere comune. [AM 5]

(12)  Obstacolele de natură juridică sunt predominant resimțite de către persoane care interacționează în zona frontierelor terestre, traversând frontiera zilnic sau săptămânal, precum lucrătorii transfrontalieri. Pentru a concentra efectele prezentului regulament în regiunile cele mai apropiate de frontieră și cu cel mai înalt grad de integrare și interacțiune între statele membre învecinate, prezentul regulament ar trebui să se aplice în regiunile transfrontaliere luându-se în considerare teritoriului acoperit de regiunile frontaliere terestre sau maritime învecinate din două sau mai multe state membre din cadrul regiunilor de nivel NUTS 3(9). Statele membre ar urma să aibă posibilitatea de a aplica mecanismul și în cazul frontierelor maritime și externe, altele decât cele cu țările AELS, pe bază voluntară pentru toate părțile implicate. [AM 6]

(13)  Pentru a coordona sarcinile diferitelor autorități, care, în unele state membre, includ organisme legislative naționale și regionale, atât în cadrul unui anumit stat membru, cât și între autoritățile din două sau mai multe state membre vecine, fiecare stat membru care optează pentru mecanism ar trebui să aibă obligația de a institui puncte de coordonare transfrontalieră la nivel național și, acolo unde este cazul, la nivel regional, și să definească sarcinile și competențele acestora pe parcursul diferitelor etape ale mecanismului, incluzând inițierea, încheierea, implementarea și monitorizarea angajamentelor și declarațiilor. [AM 7]

(14)  Comisia ar trebui să înființeze un punct de coordonare la nivelul Uniunii, după cum anunța în comunicarea privind regiunile frontaliere. Acest punct de coordonare ar trebui să colaboreze cu punctele de coordonare transfrontalieră naționale și, acolo unde este cazul, regionale. Comisia ar trebui să instituie și să întrețină o bază de date cu privire la angajamente și declarații, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(10).

(15)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească procedura pentru încheierea unui angajament sau a unei declarații și să descrie în detaliu diferitele etape; întocmirea și depunerea unui document de inițiativă, o analiză preliminară efectuată de statul membru care urmează să aplice dispozițiile juridice din statul membru vecin, întocmirea angajamentului sau a declarației care urmează să fie încheiat(ă) și în cele din urmă finalizarea procedurii, atât pentru angajament, cât și pentru declarație. De asemenea, ar trebui prezentate în detaliu elementele care urmează să fie incluse în documentul de inițiativă, proiectul de angajament și de declarație și forma finală a acestora, precum și termenele aplicabile.

(16)  Mai exact, prezentul regulament ar trebui să definească cine poate iniția un proiect comun. Întrucât mecanismul ar trebui să îmbunătățească implementarea proiectelor transfrontaliere comune, primul grup ar trebui să fie format din organisme care inițiază sau care inițiază și implementează deopotrivă un astfel de proiect comun. Noțiunea de proiect ar trebui să fie înțeleasă în sens larg, ca referindu-se la un anumit element de infrastructură, la o serie de activități legate de un anumit teritoriu sau la ambele. În al doilea rând, o autoritate locală sau regională dintr-o anumită zonă transfrontalieră sau care exercită prerogative publice în regiunea transfrontalieră respectivă ar trebui să fie împuternicită să ia inițiativa de a aplica norme naționale care constituie un obstacol, dar fără a avea competențe instituționale în ceea ce privește modificarea lor sau derogările de la acestea. În al treilea rând, inițiatorii ar trebui să fie organismele înființate în vederea cooperării transfrontaliere, situate în țări terțe sau care acoperă cel puțin parțial o anumită zonă transfrontalieră, inclusiv GECT, sau organisme similare a căror misiune este dezvoltarea transfrontalieră în mod structurat. În cele din urmă, organismele specializate în cooperarea transfrontalieră, care pot fi, de asemenea, la curent cu soluțiile eficace identificate în alte zone din Uniune pentru probleme comparabile, ar trebui, de asemenea, să fie autorizate să lanseze o inițiativă. Pentru a crea sinergii între organismele direct afectate de obstacole și cele care sunt experte în cooperarea transfrontalieră în general, toate grupurile pot lansa mecanismul, în comun.

(17)  Principalii actori din statele membre cărora le revine misiunea de a încheia un angajament sau o declarație ar trebui să fie punctul de coordonare transfrontalieră național sau regional însărcinat să stabilească legături cu toate autoritățile competente din statele membre respective și cu omologii lor din statele membre învecinate. Totodată, ar trebui să se stabilească în mod clar că punctul de coordonare transfrontalieră poate decide dacă trebuie lansată o procedură care conduce la încheierea unui angajament sau a unei declarații sau dacă a fost identificată o soluție care poate fi aplicată pentru eliminarea unuia sau mai multora dintre obstacolele juridice. Pe de altă parte, ar trebui, de asemenea, să se stabilească faptul că statul membru ale cărui dispoziții juridice urmează să fie aplicate într-un alt stat membru poate refuza această aplicare în afara teritoriului său. Orice decizie ar trebui să fie justificată corespunzător și comunicată în timp util tuturor partenerilor. [AM 8]

(18)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme detaliate privind punerea în aplicare, aplicarea și monitorizarea angajamentelor și declarațiilor care urmează să fie încheiate și semnate.

(19)  Punerea în aplicare a unui angajament direct aplicabil ar trebui să constea în aplicarea dispozițiilor naționale ale unui alt stat membru atunci când se implementează proiecte comune. Acest lucru ar trebui să implice fie modificarea actelor administrative cu caracter juridic obligatoriu deja adoptate în conformitate cu dreptul național aplicabil în mod normal, fie, dacă acesta acest lucru nu s-a întâmplat, adoptarea de noi acte administrative pe baza legislației unui alt stat membru într-un termen agreat de toți partenerii pentru a putea lansa proiectele comune în timp util. În cazul în care mai multe autorități sunt competente, fiecare, pentru diferite aspecte ale unui obstacol juridic complex, angajamentul ar trebui însoțit de un calendar pentru fiecare dintre aceste aspecte. Respectând principiul subsidiarității, adoptarea și transmiterea acestor acte administrative modificate sau noi ar trebui să respecte legislația națională privind procedurile administrative. [AM 9]

(20)  Punerea în aplicare a declarațiilor ar trebui să constea, în principal, în elaborarea și transmiterea unei propuneri legislative de modificare a legislației naționale în vigoare sau de derogare de la aceasta. După adoptare, aceste modificări sau derogări ar trebui să fie făcute publice și ulterior puse în aplicare ca în cazul angajamentelor, prin modificarea și adoptarea de acte administrative cu caracter juridic obligatoriu.

(21)  Pe baza actelor cu caracter juridic obligatoriu, ar trebui monitorizată respectarea obligațiilor și drepturilor destinatarilor acestora. Statelor membre ar trebui să li se permită să decidă dacă această monitorizare este încredințată autorităților statului membru care a transferat dispozițiile sale juridice, deoarece aceste autorități sunt mai familiarizate cu normele respective, sau dacă monitorizarea este încredințată autorităților statului membru în care aceste dispoziții sunt aplicate, deoarece aceste autorități sunt mai familiarizate cu restul sistemului juridic al statului membru de aplicare și cu legislația aplicabilă destinatarilor.

(22)  Ar trebui clarificată protecția persoanelor cu reședința în regiunile de frontieră afectate direct sau indirect de aplicarea și monitorizarea unui angajament și de legislația modificată în conformitate cu o declarație și care se consideră lezate de acte sau omisiuni care decurg din aplicarea acestei legislații. Atât în cazul declarației, cât și al angajamentului, legislația statului membru vecin s-ar aplica în statul membru de aplicare ca și cum ar fi încorporată în legislația proprie a acestuia; protecția juridică ar trebui, prin urmare, să intre în sfera de competență a instanțelor din statul membru de aplicare, chiar și în cazul în care persoanele își au reședința legală în statul membru de transfer. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul căilor de atac împotriva statului membru al cărui act administrativ este contestat. Cu toate acestea, ar trebui să se aplice o abordare diferită în privința căilor de atac împotriva monitorizării aplicării angajamentului sau a declarației. În cazul în care o autoritate din statul membru de transfer a acceptat să monitorizeze aplicarea dispozițiilor juridice modificate ale statului membru de aplicare și poate acționa în ceea ce privește persoanele rezidente în zona transfrontalieră în contul autorităților din statul membru de aplicare, dar în nume propriu, instanțele competente ar trebui să fie cele ale statului membru în care persoanele respective își au reședința legală. Pe de altă parte, dacă autoritatea competentă de transfer nu acționează în nume propriu, ci în numele autorității competente de aplicare, instanțele competente ar trebui să fie cele din statul membru de aplicare, indiferent de locul legal de rezidență al persoanei în cauză.

(23)  Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme cu privire la punerea sa în aplicare, la monitorizarea aplicării și la obligațiile statelor membre în ceea ce privește normele lor naționale de punere în aplicare.

(24)  Pentru a stabili o bază de date, în conformitate cu articolul 8 7, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare pentru a stabili norme cu privire la funcționarea acesteia, la protecția datelor și la modelul care trebuie utilizat pentru transmiterea de către punctele de coordonare transfrontalieră a informațiilor privind implementarea și utilizarea mecanismului. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu procedura de consultare prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(11). Pentru scopuri practice și de coordonare, Comitetul de coordonare pentru fondurile structurale și de investiții europene ar trebui să fie comitetul competent în ceea ce privește procedura de adoptare a actelor de punere în aplicare. [AM 10]

(25)  Normele naționale de punere în aplicare trebuie să precizeze care sunt regiunile de frontieră ale unui stat membru ce fac obiectul angajamentului sau al declarației. În consecință, Comisia va fi în măsură să evalueze dacă în cazul frontierei nemenționate statul membru a optat pentru un mecanism diferit. [AM 11]

(26)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), dreptul la educație (articolul 14), libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă (articolul 15), în special libertatea de a căuta un loc de muncă, de a lucra, de a se stabili sau de a presta servicii în orice stat membru, libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16), accesul la securitate socială și la asistență socială (articolul 34), accesul la îngrijiri medicale (articolul 35), și accesul la serviciile de interes economic general (articolul 36) și un nivel ridicat de protecție a mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile (articolul 37). [AM 12]

(27)  Este recomandabil să se creeze condițiile de cooperare teritorială în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat prin articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Statele membre au prezentat inițiative individuale, bilaterale sau chiar multilaterale în încercarea de a soluționa obstacolele frontaliere juridice. Mecanismele respective nu există însă în toate statele membre sau pentru toate frontierele unui anumit stat membru. Instrumentele de finanțare (în special Interreg) și instrumentele juridice (în special GECT) disponibile la nivelul UE până în prezent nu au fost suficiente pentru soluționarea obstacolelor frontaliere juridice în ansamblul UE. În consecință, obiectivele acțiunii propuse nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, ci pot fi realizate mai eficient la nivelul Uniunii, date fiind amploarea sau efectele acțiunii preconizate. Prin urmare, se impune luarea unor măsuri suplimentare de către legiuitorul Uniunii.

(28)  În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din TUE, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Recurgerea la mecanismul specific instituit în temeiul prezentului regulament pentru soluționarea obstacolelor juridice în regiunile transfrontaliere este voluntară și nu exclude în niciun fel recurgerea la instrumente comparabile alternative. Dacă un stat membru decide ca, pentru un anumit proiect comun, la o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre învecinate, să procedeze în continuare la soluționarea obstacolelor juridice într-o anumită regiune transfrontalieră în baza mecanismelor existente în funcțiune pe care le-a instituit la nivel național sau pe care le-a înființat oficial sau neoficial, împreună cu unul sau mai multe state membre vecine, nu este obligatoriu să fie selectat mecanismul instituit prin prezentul regulament. De asemenea, nici în cazul în care un stat membru decide ca, pentru un anumit proiect comun, la o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre învecinate, să se alăture unui mecanism existent în funcțiune înființat în mod oficial sau neoficial de către unul sau mai multe state membre învecinate, cu condiția ca acest mecanism să permită aderarea, nu este obligatoriu să fie selectat mecanismul instituit prin prezentul regulament. În cele din urmă, în cazul în care un stat membru decide, împreună cu unul sau mai multe state membre învecinate, să instituie în mod oficial sau neoficial un nou mecanism eficient de soluționare a obstacolelor juridice care împiedică punerea în aplicare a unui proiect comun în regiunile transfrontaliere, nu este obligatoriu să fie selectat mecanismul instituit prin prezentul regulament. Prin urmare, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale legate de regiunile transfrontaliere pentru care statele membre nu au în vigoare mecanisme eficiente de soluționare a obstacolelor, [AM 13]

(28a)   Prezentul regulament ar trebui să respecte principiul subsidiarității. Acesta nu afectează în niciun fel suveranitatea statelor membre și nu intră în contradicție cu constituțiile lor. [AM 14]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

1.  Prezentul regulament instituie un mecanism voluntar care să permită aplicarea într-un stat membru, în ceea ce privește un singur proiect comun dintr-o zonă transfrontalieră, a dispozițiilor juridice din alt stat membru, în cazul în care aplicarea dispozițiilor juridice ale primului stat ar constitui un obstacol juridic unul sau mai multe obstacole juridice care împiedică implementarea unui proiect comun (denumit în continuare „mecanismul”). [AM 15]

2.  Mecanismul constă în una dintre următoarele măsuri:

(a)  încheierea unui angajament transfrontalier european, care este direct aplicabil,

(b)  încheierea unei declarații transfrontaliere europene, care ar necesita o procedură legislativă în statul membru.

3.  De asemenea, regulamentul stabilește

(a)  organizarea și atribuțiile punctelor de coordonare transfrontalieră din statele membre,

(b)  rolul de coordonare al Comisiei în ceea ce privește mecanismul,

(c)  protecția juridică a persoanelor rezidente sau care locuiesc pe perioadă limitată într-o regiune transfrontalieră în ceea ce privește mecanismul. [AM 16]

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1.  Prezentul regulament se aplică regiunilor transfrontaliere definite la articolul 3 alineatul (1).

2.  În cazul în care un stat membru cuprinde mai multe entități teritoriale care au competențe legislative, prezentul regulament se aplică și acelor entități teritoriale, inclusiv autorităților sau dispozițiilor juridice respective.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „regiune transfrontalieră” înseamnă teritoriul corespunzător unor regiuni de nivel NUTS 3 care împart o frontieră terestră sau maritimă în două sau mai multe state membre; [AM 17]

2.  „proiect comun” înseamnă orice element de infrastructură cu impact într-o anumită regiune transfrontalieră sau orice serviciu de interes economic general furnizat într-o anumită regiune transfrontalieră, indiferent dacă acest impact apare pe ambele părți ale frontierei sau doar pe una din părți; [AM 18]

3.  „dispoziție juridică” înseamnă orice dispoziție legislativă sau administrativă, normă sau practică administrativă aplicabilă unui proiect comun, indiferent dacă este adoptată sau pusă în aplicare de un organism legislativ sau executiv;

4.  „obstacol juridic” înseamnă orice dispoziție juridică referitoare la planificarea, dezvoltarea, dotarea cu personal, finanțarea sau funcționarea unui proiect comun, care obstrucționează potențialul inerent al unei regiuni frontaliere în interacțiunile sale transfrontaliere;

5.  „inițiator” înseamnă actorul care identifică obstacolul juridic unul sau mai multe obstacole juridice și declanșează mecanismul prin prezentarea unui document de inițiativă; [AM 19]

6.  „document de inițiativă” înseamnă documentul redactat de unul sau de mai mulți inițiatori în vederea declanșării mecanismului;

7.  „stat membru de aplicare” înseamnă statul membru pe teritoriul căruia se va aplica sau se vor aplica una sau mai multe dispoziții juridice din statul membru de transfer, în baza unui angajament transfrontalier european („angajamentul”) sau a unei declarații transfrontaliere europene („declarația”) sau în care, în absența unei dispoziții juridice adecvate, se adoptă o soluție juridică ad hoc;

8.  „stat membru de transfer” înseamnă statul membru ale cărui dispoziții juridice se vor aplica în statul membru de aplicare în baza unui angajament sau a unei declarații;

9.  „autoritate de aplicare competentă” înseamnă autoritatea din statul membru de aplicare competentă pentru a accepta aplicarea pe teritoriul său a dispozițiilor juridice ale statului membru de transfer sau, în cazul unei declarații, pentru a se angaja să inițieze procedura legislativă necesară pentru o derogare de la dispozițiile sale juridice interne;

10.  „autoritate de transfer competentă” înseamnă autoritatea din statul membru de transfer competentă pentru adoptarea dispozițiilor juridice care se vor aplica în statul membru de aplicare și pentru aplicarea acestora pe propriul teritoriu sau pentru ambele;

11.  „zonă de aplicare” înseamnă zona din statul membru de aplicare unde se aplică dispoziția juridică din statul membru de transfer sau o soluție juridică ad hoc.

Articolul 4

Opțiunile statelor membre în ceea ce privește soluționarea obstacolelor juridice

1.  Statele membre au posibilitatea fie de a opta pot să opteze pentru mecanism sau să opteze, fie de a opta pentru modalități existente alte modalități de soluționare a obstacolelor juridice care împiedică implementarea unui proiect comun în regiunile transfrontaliere pe o anumită frontieră cu unul sau mai multe state membre. [AM 20]

2.  De asemenea, un Un stat membru poate decide ca, în ceea ce privește o anumită frontieră un proiect comun din regiuni transfrontaliere cu unul sau mai multe state membre învecinate, să adere la un mecanism existent în funcțiune înființat în mod oficial sau neoficial de către unul sau mai multe state membre vecine sau să aplice mecanismul în ceea ce privește declarația. [AM 21]

3.  Statele membre pot utiliza aplica, de asemenea, mecanismul în regiunile transfrontaliere de la frontierele maritime sau în regiunile transfrontaliere cazul unui proiect comun dintr-o regiune transfrontalieră dintre unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe sau una sau mai multe țări și teritorii de peste mări, pe bază voluntară pentru toate părțile implicate. [AM 22]

4.  Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizie luată în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 5

Punctele de coordonare transfrontalieră

1.  În cazul în care un Fiecare stat membru optează pentru mecanism, aceasta instituie instituie sau desemnează unul sau mai multe puncte de coordonare transfrontalieră într-unul din următoarele moduri: [AM 23]

(a)  desemnează, la nivel național sau regional sau la ambele niveluri, un punct de coordonare transfrontalieră ca organism separat;

(b)  creează un punct de coordonare transfrontalieră în cadrul unei autorități existente sau al unui organism existent, la nivel național sau regional;

(c)  încredințează unei autorități competente sau unui organism competent sarcini suplimentare specifice unui punct de coordonare transfrontalieră național sau regional.

2.  Totodată, statele membre de aplicare și statele membre de transfer stabilesc:

(a)  dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau o autoritate de aplicare/de transfer competentă este entitatea care poate să încheie și să semneze un angajament și să decidă că se vor face derogări de la legislația națională aplicabilă după data intrării în vigoare a angajamentului; sau

(b)  dacă punctul de coordonare transfrontalieră sau o autoritate de aplicare/de transfer competentă este entitatea care poate să semneze o declarație prin care să indice oficial că autoritatea de aplicare competentă va face tot ce este necesar pentru ca organismele legislative competente ale statului membru respectiv să adopte actele legislative sau alte acte până la un anumit termen.

3.  Statele membre informează Comisia cu privire la punctele de coordonare transfrontalieră desemnate până la data începerii punerii în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 6

Sarcinile punctelor de coordonare transfrontalieră

1.  Fiecare punct de coordonare transfrontalieră îndeplinește cel puțin următoarele sarcini:

(a)  aplică procedura prevăzută la articolele 10 și 11;

(b)  coordonează elaborarea, semnarea, implementarea și monitorizarea tuturor angajamentelor și declarațiilor referitoare la teritoriul respectivului stat membru;

(c)  instituie și menține o bază de date care cuprinde toate punctele de coordonare transfrontalieră referitoare la teritoriul statului membru respectiv;

(d)  ține legătura cu punctele de coordonare transfrontalieră existente în din statele membre învecinate sau cu punctele de coordonare transfrontalieră din alte entități teritoriale cu competențe legislative în propriul stat membru sau într-un alt stat membru; [AM 24]

(e)  ține legătura cu Comisia;

(f)  sprijină Comisia în ceea ce privește baza sa de date privind declarațiile și angajamentele.

2.  Fiecare stat membru sau fiecare entitate teritorială cu competențe legislative în statul membru respectiv poate decide să încredințeze punctelor sale de coordonare transfrontalieră și următoarele sarcini:

(a)  să încheie, după caz, angajamente sau declarații în temeiul articolului 16 alineatul (2) și al articolului 17 alineatul (2);

(b)  la cererea unui anumit inițiator, să-i acorde acestuia sprijin, printre altele, pentru a identifica autoritatea de aplicare competentă din statul său membru sau autoritatea de transfer competentă dintr-un alt stat membru;

(c)  la cererea unei autorități de aplicare competente situată într-un alt stat membru care nu are propriul punct de coordonare transfrontalieră, să efectueze analiza preliminară a unui document de inițiativă; [AM 25]

(d)  să monitorizeze implementarea tuturor angajamentelor și declarațiilor referitoare la teritoriul respectivului stat membru;

(e)  să reamintească autorității de aplicare competente să respecte termenele stabilite de un anumit angajament sau de o anumită declarație și să solicite un răspuns într-un termen dat;

(f)  să informeze autoritatea care supraveghează autoritatea de aplicare competentă cu privire la orice termene nerespectate din cadrul unui angajament sau al unei declarații.

3.  În cazul în care cel puțin unul dintre obstacolele juridice se referă la un aspect care ține de competența legislativă la nivel național, punctul național de coordonare transfrontalieră își asumă sarcinile prevăzute la articolele 9-17 și acționează în coordonare cu punctul de coordonare transfrontalieră regional sau punctele de coordonare transfrontalieră regionale relevante din același stat membru, cu excepția cazului în care statul membru a decis să încredințeze sarcinile prevăzute la articolele 14-17 unei autorități de aplicare competente la nivel național.

4.  În cazul în care niciunul dintre obstacolele juridice nu se referă la un aspect care ține de competența legislativă la nivel național, punctul regional de coordonare transfrontalieră competent își asumă sarcinile prevăzute la articolele 9-17 și acționează în coordonare cu celălalt punct sau celelalte puncte de coordonare transfrontalieră regionale din același stat membru dacă proiectul comun vizează mai multe entități teritoriale, cu excepția cazului în care statul membru a decis să încredințeze sarcinile prevăzute la articolele 14-17 unui punct de coordonare transfrontalieră național. Punctul de coordonare transfrontalieră regional competent informează punctul național de coordonare transfrontalieră cu privire la orice angajament sau declarație.

Articolul 7

Sarcinile de coordonare ale Comisiei

1.  Comisia îndeplinește următoarele sarcini de coordonare:

(a)  ține legătura cu punctele de coordonare transfrontalieră;

(b)  publică creează, publică și actualizează o listă bază de date a tuturor punctelor naționale și regionale de coordonare transfrontalieră; [AM 26]

(c)  instituie și menține o bază de date a tuturor angajamentelor și declarațiilor.

1a.  Comisia elaborează o strategie de comunicare de sprijin cu scopul de:

(a)  a promova schimbul de bune practici;

(b)  a furniza informații practice și o interpretare în ceea ce privește domeniul de aplicare și concentrarea tematică a prezentului regulament; și

(c)  a clarifica procedura exactă de încheiere a unui angajament sau a unei declarații. [AM 27]

2.  Comisia adoptă un act de punere în aplicare în ceea ce privește funcționarea bazei de date menționate la alineatul (1) litera (c) și formularele care trebuie utilizate de punctele de coordonare transfrontalieră pentru transmiterea informațiilor cu privire la implementarea și utilizarea mecanismului. Actul de punere în aplicare respectiv este adoptat în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 23 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Procedura pentru încheierea și semnarea unui angajament sau pentru semnarea unei declarații

Articolul 8

Elaborarea și depunerea unui document de inițiativă

1.  Inițiatorul identifică obstacolul juridic sau obstacolele juridice în ceea ce privește planificarea, dezvoltarea, dotarea cu personal, finanțarea sau funcționarea unui proiect comun. [AM 28]

2.  Inițiatorul este una dintre următoarele entități:

(a)  organismul public sau privat responsabil pentru inițierea sau atât pentru inițierea, cât și pentru implementarea unui proiect comun;

(b)  una sau mai multe autorități locale sau regionale situate într-o anumită regiune transfrontalieră sau care exercită prerogative publice în respectiva regiune transfrontalieră;

(c)  un organism cu sau fără personalitate juridică înființat în vederea cooperării transfrontaliere situat într-o anumită regiune transfrontalieră sau acoperind cel puțin parțial această regiune, inclusiv grupările europene de cooperare teritorială prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1082/2006, euroregiunile, Euregio și organisme similare;

(d)  o organizație înființată pentru a reprezenta regiunile transfrontaliere cu scopul de a promova interesele teritoriilor transfrontaliere și de a facilita crearea de rețele între actori și schimbul de experiență, cum ar fi Asociația regiunilor frontaliere europene, Mission Opérationnelle Transfrontalière sau Serviciul central european pentru inițiative transfrontaliere; sau

(e)  mai multe dintre entitățile menționate la literele (a)-(d) împreună.

3.  Inițiatorul elaborează un document de inițiativă redactat în conformitate cu articolul 9.

4.  Inițiatorul transmite documentul de inițiativă punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare și un exemplar punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer.

Articolul 9

Conținutul documentului de inițiativă

1.  Documentul de inițiativă cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)  o descriere a proiectului comun și a contextului său, a obstacolului juridic corespunzător sau obstacolelor juridice corespunzătoare din statul membru de aplicare, precum și a motivelor care impun soluționarea obstacolului juridic sau obstacolelor juridice; [AM 29]

(b)  o listă cu dispozițiile juridice specifice din statul membru de transfer care permit soluționarea obstacolului juridic unuia sau mai multor obstacole juridice sau, dacă nu există dispoziții juridice adecvate, o propunere de soluție juridică ad hoc; [AM 30]

(c)  o justificare a zonei de aplicare;

(d)  durata prevăzută sau, în cazuri justificate corespunzător, o durată nelimitată;

(e)  o listă a autorităților de aplicare competente;

(f)  o listă a autorităților de transfer competente.

2.  Zona de aplicare se limitează la minimul necesar pentru buna implementare a proiectului comun.

Articolul 10

Analiza preliminară a documentului de inițiativă efectuată de statul membru sau statele membre de aplicare sau de transfer [AM 31]

1.  Punctul de coordonare transfrontalieră competent al statului membru de aplicare analizează documentul de inițiativă. Aceasta ține legătura cu toate autoritățile de aplicare competente și cu punctele de coordonare transfrontalieră naționale sau, după caz, cu alte puncte de coordonare transfrontalieră regionale din statului membru de aplicare, precum și cu punctul de coordonare transfrontalieră național din statul membru de transfer. [AM 32]

1a.   În termen de trei luni de la primirea unui document de inițiativă, punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer comunică reacția sa preliminară punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare. [AM 33]

2.  În termen de trei șase luni de la primirea documentului de inițiativă, punctul de coordonare transfrontalieră competent al statului membru de aplicare transmite inițiatorului un răspuns scris în care întreprinde una sau mai multe dintre acțiunile următoare: [AM 34]

(a)  informează inițiatorul cu privire la faptul că documentul de inițiativă a fost elaborat în conformitate cu articolul 9 și este, prin urmare, admisibil;

(b)  solicită, dacă este necesar, depunerea unui document de inițiativă revizuit sau transmiterea de informații suplimentare specifice, precizând din ce motive și cu privire la ce aspecte documentul de inițiativă nu este considerat suficient;

(c)  informează inițiatorul cu privire la evaluarea sa conform căreia nu există niciun obstacol juridic, enumerând motivele avute în vedere și făcând referire totodată la căile de atac împotriva acestei decizii, în conformitate cu legislația statului membru de aplicare;

(d)  informează inițiatorul cu privire la evaluarea sa conform căreia obstacolul juridic corespunde unuia unul sau mai multe obstacole juridice constituie unul dintre cazurile menționate la articolul 12 alineatul (4) și descrie angajamentul autorității de aplicare competente în vederea modificării sau adaptării respectivului obstacol juridic; [AM 35]

(e)  informează inițiatorul cu privire la evaluarea sa conform căreia obstacolul juridic corespunde uneia unul sau mai multe obstacole juridice constituie una dintre situațiile menționate la articolul 12 alineatul (4) și prezintă motivele refuzului de a modifica sau adapta acest obstacol juridic, făcând referire totodată la căile de atac împotriva acestei decizii, în conformitate cu legislația statului membru de aplicare; [AM 36]

(f)  se angajează față de inițiator să găsească o soluție pentru obstacolul juridic sau obstacolele juridice în termen de șase luni, fie prin semnarea unui angajament cu punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de transfer sau cu autoritatea de transfer competentă desemnată de statul membru de transfer, fie propunând o soluție juridică ad hoc în baza cadrului juridic al statului membru de aplicare.

(fa)   redirecționează inițiatorul să opteze pentru un mecanism existent, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2), pentru a soluționa unul sau mai multe obstacole juridice care împiedică punerea în aplicare a proiectului comun, sau transmite direct documentul de inițiativă organismului competent din cadrul mecanismului corespunzător; [AM 37]

(fb)   informează inițiatorul cu privire la faptul că unul sau mai multe dintre statele membre în cauză au decis să nu soluționeze unul sau mai multe dintre obstacolele juridice identificate de către inițiator, prezentând în scris motivele care stau la baza acestei decizii; [AM 38]

3.  În cazuri justificate corespunzător, autoritatea de aplicare competentă poate prelungi o dată cu maximum șase luni termenul menționat la alineatul (2) litera (f) și informează în consecință inițiatorul și statul membru de transfer, prezentându-și motivele în scris.

Articolul 11

Analiza preliminară a documentului de inițiativă efectuată de statul membru de transfer

La primirea unui document de inițiativă, punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer îndeplinește sarcinile enumerate la articolul 10 alineatul (2) și poate comunica reacția sa preliminară punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare. [AM 39]

Articolul 12

Acțiuni subsecvente analizei preliminare a documentului de inițiativă

1.  În cazul în care punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare solicită un document de inițiativă revizuit sau informații suplimentare specifice, acesta analizează documentul de inițiativă revizuit sau informațiile suplimentare specifice sau ambele și, în termen de trei șase luni de la primirea acestora, întreprinde acțiunile ca și când documentul de inițiativă ar fi fost transmis pentru prima dată. [AM 40]

2.  În cazul în care punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare consideră că documentul de inițiativă revizuit continuă să nu fie elaborat în conformitate cu articolul 10 sau că informațiile suplimentare specifice sunt în continuare insuficiente, aceasta informează în scris inițiatorul, în termen de trei șase luni de la primirea documentului de inițiativă revizuit, în legătură cu decizia sa de a închide procedura. Această decizie trebuie să fie justificată în mod corespunzător. [AM 41]

3.  În cazul în care punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare sau autoritatea de aplicare competentă concluzionează în analiza sa că obstacolul juridic descris unul sau mai multe obstacole juridice descrise în documentul de inițiativă se bazează pe o neînțelegere sau pe o interpretare greșită a legislației relevante sau pe lipsa unor informații suficiente cu privire la legislația relevantă, procedura este închisă prin informarea inițiatorului cu privire la concluzia că nu există niciun obstacol juridic. [AM 42]

4.  În cazul în care obstacolul juridic constă unul sau mai multe obstacole juridice constau doar într-o dispoziție administrativă, normă sau practică administrativă a statului membru de aplicare sau într-o dispoziție administrativă, normă sau practică administrativă complet diferită de o dispoziție adoptată în conformitate cu o procedură legislativă și care poate fi așadar modificată sau adaptată fără a fi nevoie de o procedură legislativă, autoritatea de aplicare competentă informează inițiatorul în scris cu privire la refuzul sau disponibilitatea de a modifica sau adapta dispoziția administrativă, norma sau practica administrativă respectivă în termen de opt luni. [AM 43]

5.  În cazuri justificate corespunzător, autoritatea de aplicare competentă poate prelungi o dată cu maximum opt luni termenul menționat la alineatul (4) și informează în consecință inițiatorul și statul membru de transfer, prezentându-și motivele în scris.

Articolul 13

Elaborarea proiectului de angajament sau de declarație

Punctul de coordonare transfrontalieră sau autoritatea de aplicare competentă a statului membru de aplicare elaborează un proiect de angajament sau un proiect de declarație în conformitate cu articolul 14, pe baza documentului de inițiativă.

Articolul 14

Conținutul proiectului de angajament sau de declarație

1.  Proiectul de angajament cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)  descrierea proiectului comun și a contextului său, a obstacolului juridic corespunzător unuia sau mai multor obstacole juridice corespunzătoare, precum și a motivelor care impun soluționarea obstacolului juridic unuia sau mai multor obstacole juridice; [AM 44]

(b)  lista dispozițiilor juridice specifice sau a dispozițiilor care constituie obstacolul juridic unul sau mai multe obstacole juridice și care, prin urmare, nu se aplică proiectului comun; [AM 45]

(c)  zona de aplicare;

(d)  durata aplicării și o justificare a acestei durate;

(e)  autoritatea sau autoritățile de aplicare competente;

(f)  dispoziția juridică specifică a statului membru de transfer care se aplică proiectului comun;

(g)  propunerea de soluție juridică ad hoc în cazul în care nu există o dispoziție juridică adecvată în cadrul juridic al statului membru de transfer;

(h)  autoritatea sau autoritățile de transfer competente;

(i)  autoritatea sau autoritățile din statul membru de aplicare competente pentru implementare și monitorizare;

(j)  autoritatea sau autoritățile din statul membru de transfer propuse spre a fi desemnate împreună pentru implementare și monitorizare;

(k)  data intrării sale în vigoare.

Data intrării în vigoare menționată la litera (k) este fie data ultimei semnături a unuia dintre cele două puncte de coordonare transfrontalieră sau autorități competente sau data notificării inițiatorului.

2.  În plus față de elementele enumerate la alineatul (1), proiectul de angajament include, de asemenea, o dată de aplicare care poate fi

(a)  aceeași ca data intrării sale în vigoare;

(b)  cu efect retroactiv;

(c)  amânată pentru o dată ulterioară.

3.  În plus față de elementele enumerate la alineatul (1), proiectul de declarație include, de asemenea, o declarație oficială cu privire la data sau datele până la care fiecare autoritate de aplicare competentă transmite o propunere oficială organismului legislativ respectiv cu scopul de a modifica în consecință dispozițiile juridice naționale.

Data menționată la primul paragraf nu poate fi posterioară cu mai mult de douăsprezece luni datei la care a fost încheiată declarația.

Articolul 15

Transmiterea proiectului de angajament sau de declarație

1.  În momentul în care autoritatea de aplicare competentă a elaborat proiectul de angajament sau de declarație, aceasta transmite proiectul respectiv punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare:

(a)  în termen de cel mult trei șase luni de la transmiterea informațiilor în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) sau cu articolul 12 alineatele (1) și (2); [AM 46]

(b)  în termen de maximum opt luni în conformitate cu articolul 12 alineatele (4) și (5).

2.  În momentul în care punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare a elaborat proiectul de angajament sau de declarație sau l-a primit din partea autorității de aplicare competente, acesta transmite proiectul punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer respectând termenele prevăzute la alineatul (1) litera (a) sau (b).

3.  În ambele cazuri, se transmite un exemplar inițiatorului, spre informare.

Articolul 16

Sarcinile statului membru de transfer în încheierea și semnarea angajamentului sau în semnarea declarației

1.  Punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer examinează proiectul de angajament sau de declarație primit în temeiul articolului 15 și, în termen de cel mult trei șase luni de la primirea proiectului și după consultarea autorităților de transfer competente, întreprinde una sau mai multe dintre următoarele acțiuni: [AM 47]

(a)  acceptă proiectul de angajament sau de declarație, semnează două exemplare originale și trimite unul înapoi punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare;

(b)  acceptă proiectul de angajament sau de declarație, după corectarea sau completarea informațiilor menționate la articolul 14 alineatul (1)literele (f) și (h), semnează două exemplare originale ale proiectului revizuit de angajament sau de declarație și trimite unul înapoi punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare;

(c)  refuză să semneze proiectul de angajament sau de declarație și transmite o justificare detaliată punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare;

(d)  refuză să semneze proiectul de angajament sau de declarație și trimite înapoi punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare un proiect modificat în ceea ce privește informațiile menționate la articolul 14 alineatul (1) literele (c), (d) și, dacă este cazul, (g), precum și, pentru proiectul de angajament, informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (2), împreună cu o justificare a modificărilor.

2.  În statele membre în care autoritatea de transfer competentă este cea care semnează un angajament sau o declarație, punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer trimite, în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b), unul dintre cele două exemplare originale semnate de autoritatea de transfer competentă în conformitate cu alineatul (1) literele (a) și (b) punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare. [AM 48]

3.  În cazul în care statul membru de transfer acceptă, în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau (b), să semneze un angajament sau o declarație, acesta confirmă sau refuză totodată în mod explicit faptul că autoritatea sau autoritățile competente care sunt propuse pentru a fi desemnate împreună pentru implementarea și monitorizarea angajamentului sau declarației în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (j) își asumă aceste sarcini care trebuie îndeplinite în zona de aplicare.

Articolul 17

Sarcinile statului membru de aplicare în încheierea și semnarea angajamentului sau în semnarea declarației

1.  Punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare examinează răspunsul transmis de punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer și întreprinde, în termen de cel mult o lună trei luni de la data primirii acestuia, una sau mai multe dintre următoarele acțiuni, care sunt comunicate în scris autorității de transfer competente: [AM 49]

(a)  în cazul prevăzut la articolul 16 alineatul (21) litera (a), finalizează angajamentul sau declarația, semnează două trei exemplare originale și trimite unul înapoi punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer pentru a fi semnat; [AM 50]

(b)   în cazul prevăzut la articolul 16 alineatul (21) litera (b), modifică în consecință angajamentul sau declarația în ceea ce privește informațiile din proiectul de angajament sau de declarație menționate la articolul 14 alineatul (1) literele (f) și (h), finalizează angajamentul sau declarația, semnează două trei exemplare originale și trimite unul înapoi punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer pentru a fi semnat; [AM 51]

(c)  în cazul prevăzut la articolul 16 alineatul (21) litera (c), informează inițiatorul și Comisia, adăugând în același timp justificarea adusă de autoritatea de transfer competentă; [AM 52]

(d)  în cazul prevăzut la articolul 16 alineatul (21) litera (d), examinează modificările și procedează fie în conformitate cu litera (b) de la prezentul alineat sau relansează o a doua procedură, în temeiul articolului 9, fie în conformitate cu litera (c) de la prezentul alineat, indicând motivul pentru care autoritatea de aplicare competentă nu a putut să accepte modificările sau o parte dintre ele. [AM 53]

2.  După primirea angajamentului sau a declarației care poartă și semnătura punctului de coordonare transfrontalieră competent sau a autorității de transfer competente în cazurile prevăzute la alineatul (1) litera (a) sau (b) sau, în cazul în care punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer a reacționat pozitiv în urma celei de a doua proceduri prevăzute la alineatul (1) litera (d), punctul de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de aplicare: [AM 54]

(a)  transmite inițiatorului versiunea finală a angajamentului sau a declarației;

(b)  transmite al doilea exemplar original punctului de coordonare transfrontalieră competent din statul membru de transfer;

(c)  trimite un exemplar tuturor autorităților de aplicare competente;

(d)  trimite un exemplar punctului de coordonare la nivelul Uniunii; și

(e)  solicită serviciului competent din statul membru de aplicare responsabil cu publicațiile oficiale să publice angajamentul sau declarația.

CAPITOLUL III

Implementarea și monitorizarea angajamentelor și declarațiilor

Articolul 18

Implementarea angajamentului

1.  Informațiile menționate la articolul 17 alineatul (2) litera (c) și transmise tuturor autorităților de aplicare competente vizate sunt însoțite de un calendar ce precizează termenul până la care fiecare dintre aceste autorități modifică, după caz, eventualele acte administrative adoptate în temeiul legislației aplicabile cu privire la proiectul comun și adoptă actele administrativ necesare implementării angajamentului astfel încât să se aplice proiectului comun dispoziția juridică a statului membru de transfer sau o soluție juridică ad hoc.

2.  Un exemplar al calendarului este trimis punctului de coordonare transfrontalieră național și, dacă este cazul, regional din statul membru de aplicare.

3.  Orice act administrativ menționat la alineatul (1) este adoptat și notificat inițiatorului, în special când este vorba despre organismul public sau privat responsabil pentru inițierea sau atât pentru inițierea, cât și pentru implementarea unui proiect comun, în conformitate cu dispozițiile legislației naționale aplicabile unor astfel de acte administrative.

4.  În momentul în care sunt adoptate toate actele administrative cu privire la un anumit proiect comun, punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de aplicare informează punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de transfer și punctul de coordonare la nivelul Uniunii.

5.  Punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de transfer informează, dacă este cazul, autoritățile de transfer competente.

Articolul 19

Implementarea declarației

1.  Fiecare dintre autoritățile de aplicare competente enumerate în declarație în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) prezintă organismului legislativ relevant, până la data respectivă stabilită în declarația semnată, o propunere oficială de modificare în consecință a dispozițiilor juridice naționale.

2.  În cazul în care data respectivă stabilită în declarația semnată nu poate fi respectată, în special în contextul alegerilor pentru organismul legislativ competent, autoritatea de aplicare competentă informează în scris inițiatorul, precum și punctul de coordonare transfrontalieră competent atât din statul membru de aplicare, cât și din statul membru de transfer.

3.  În momentul în care organismului legislativ respectiv i-a fost transmisă o propunere oficială, autoritatea de aplicare competentă respectivă transmite inițiatorului și punctului de coordonare transfrontalieră competent atât din statul membru de aplicare, cât și din statul membru de transfer o actualizare scrisă cu privire la monitorizare în cadrul respectivului organism legislativ, repetând această acțiune o dată la șase luni după data depunerii oficiale.

4.  La data intrării în vigoare a actului legislativ de modificare sau a publicării sale în Monitorul Oficial sau ambele, fiecare autoritate de aplicare competentă modifică orice act administrativ adoptat în temeiul legislației naționale aplicabile cu privire la proiectul comun și adoptă orice act administrativ necesar pentru aplicarea dispoziției juridice modificate la proiectul comun.

5.  Orice act administrativ menționat la alineatul (4) este adoptat și notificat inițiatorului, în special când este vorba despre un organism public sau privat responsabil pentru inițierea sau atât pentru inițierea, cât și pentru implementarea unui proiect comun, în conformitate cu dispozițiile legislației naționale aplicabile unor astfel de acte administrative.

6.  În momentul în care sunt adoptate toate actele administrative cu privire la un anumit proiect comun, punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de aplicare informează punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de transfer și punctul de coordonare la nivelul Uniunii.

7.  Punctul de coordonare transfrontalieră din statul membru de transfer informează, dacă este cazul, autoritățile de transfer competente.

Articolul 20

Monitorizarea angajamentelor și a declarațiilor

1.  Pe baza actelor administrative menționate la articolul 18 alineatul (1) și la articolul 19 alineatul (4), statele membre de aplicare și de transfer decid dacă monitorizarea aplicării unui angajament sau a legislației naționale modificate în temeiul unei declarații este încredințată autorităților din statul membru de transfer, în special datorită cunoașterii dispozițiilor juridice transferate, sau autorităților din statul membru de aplicare.

2.  În cazul în care monitorizarea aplicării dispozițiilor juridice transferate este încredințată autorităților statului membru de transfer, statul membru de aplicare decide, de comun acord cu statele membre de transfer, dacă autoritățile din statul membru de transfer acționează în ceea ce privește persoanele vizate de sarcinile de monitorizare în contul și în numele autorităților din statul membru de aplicare sau în contul acestora, dar în nume propriu.

CAPITOLUL IV

Protecție juridică împotriva aplicării și monitorizării angajamentelor și declarațiilor

Articolul 21

Protecție juridică împotriva aplicării angajamentelor și declarațiilor

1.  Orice persoană rezidentă pe teritoriul vizat de un angajament sau de o declarație sau, chiar dacă nu este rezidentă pe acest teritoriu, în calitate de utilizator al unui serviciu de interes economic general furnizat pe acest teritoriu („persoane rezidente în regiuni transfrontaliere”), care se consideră lezată de acțiunile sau omisiunile rezultate din aplicarea, în conformitate cu un angajament sau cu o declarație, a unei dispoziții juridice a unui stat membru de transfer, are dreptul de a apela la căi de atac în fața instanțelor din statul membru de aplicare.

2.  Cu toate acestea, instanțele competente pentru căile de atac împotriva actelor administrative adoptate în temeiul articolului 18 alineatul (3) și al articolului 19 alineatul (5) sunt exclusiv instanțele din statul membru ale cărui autorități au emis actul administrativ.

3.  Nicio dispoziție din prezentul regulament nu privează persoanele de posibilitatea de-și exercita drepturile constituționale naționale de a recurge la căi de atac împotriva autorităților publice care sunt părți în cadrul unui angajament în ceea ce privește:

(a)  deciziile administrative cu privire la activitățile desfășurate în baza unui angajament;

(b)  accesul la servicii în limba proprie; și

(c)  accesul la informare.

În aceste cazuri, instanțele judecătorești competente sunt cele din statul membru a cărui constituție prevede căile de atac menționate.

Articolul 22

Protecție juridică împotriva monitorizării angajamentelor și declarațiilor

1.  În cazul în care autoritatea de transfer competentă a acceptat să monitorizeze aplicarea dispozițiilor juridice ale statului membru de transfer în zona relevantă și poate acționa în nume propriu în ceea ce privește persoanele rezidente în regiunea transfrontalieră a statului membru de aplicare, instanțele competente pentru căile de atac împotriva oricărei acțiuni sau omisiuni din partea autorității respective sunt instanțele din statul membru unde aceste persoane își au reședința legală.

2.  În cazul în care autoritatea de transfer competentă a acceptat să monitorizeze aplicarea dispozițiilor juridice ale statului membru de aplicare pe teritoriul statului membru de aplicare, dar nu poate acționa în nume propriu în ceea ce privește persoanele rezidente din regiunea transfrontalieră, instanțele competente pentru căile de atac împotriva oricărei acțiuni sau omisiuni din partea autorității respective sunt instanțele din statul membru de aplicare, inclusiv pentru persoanele care își au reședința legală în statul membru de transfer.

CAPITOLUL V

Dispoziții finale

Articolul 23

Procedura comitetului

1.  Comisia este asistată de Comitetul de coordonare pentru fondurile structurale și de investiții europene instituit prin articolul 108 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. .../... [noul RDC]. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 24

Dispoziții de punere în aplicare în statele membre

1.  Statele membre adoptă dispozițiile corespunzătoare pentru a garanta aplicarea efectivă a prezentului regulament.

2.  Până la ... [data aplicării prezentului regulament], statele membre informează Comisia cu privire la orice dispoziții adoptate în conformitate cu alineatul (1).

3.  Comisia face publice informațiile primite de la statele membre.

Articolul 25

Raportare

1.   Până la zz.ll.aaaa [prima zi a lunii de după data intrării în vigoare a prezentului regulament + cinci trei ani], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Regiunilor un raport de evaluare a aplicării prezentului regulament pe baza unor indicatori privind eficacitatea, eficiența, relevanța, valoarea adăugată europeană și posibilitățile de simplificare.

2.   În raportul menționat la alineatul (1), Comisia face referire în special la domeniul de aplicare geografic și la cel tematic al prezentului regulament, așa cum sunt definite la articolul 3 punctele 1 și, respectiv, 2.

3.   Înainte de întocmirea raportului, Comisia organizează o consultare publică cu diferiții actori implicați, inclusiv cu autoritățile locale și regionale și cu organizațiile societății civile. [AM 55]

Articolul 26

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la ...[prima zi a lunii de după data intrării în vigoare a prezentului regulament + un an].

Cu toate acestea, articolul 24 se aplică de la ... [prima zi a lunii de după data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 124.
(2) JO C ....
(3)JO C 440, 6.12.2018, p. 124.
(4)JO C ....
(5) Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(6)Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, „Stimularea creșterii economice și a coeziunii în regiunile frontaliere ale UE” - COM(2017) 0534, 20.9.2017.
(7)Până în prezent s-au succedat cinci perioade de programare în cadrul Interreg: INTERREG I (1990-1993), INTERREG II (1994-1999), INTERREG III (2000-2006), INTERREG IV (2007-2013) și INTERREG V (2014-2020).
(8)Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT); (JO L 210, 31.7.2006, p. 19).
(9)Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).
(10)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).


Proiect de acord de cooperare între Eurojust și Georgia *
PDF 111kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de aprobare a încheierii de către Eurojust a Acordului de cooperare dintre Eurojust și Georgia (13483/2018 – C8-0484/2018 – 2018/0813(CNS))
P8_TA(2019)0119A8-0065/2019

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (13483/2018),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0484/2018),

–  având în vedere Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate(1), în special articolul 26a alineatul (2),

–  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0065/2019),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO L 63, 6.3.2002, p. 1.


Evaluarea tehnologiilor medicale ***I
PDF 388kWORD 101k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind evaluarea tehnologiilor medicale și de modificare a Directivei 2011/24/UE (COM(2018)0051 – C8-0024/2018 – 2018/0018(COD))
P8_TA(2019)0120A8-0289/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0051),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0024/2018),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Deputaților din Cehia, Bundestagul german, Senatului Franței și Seimul Poloniei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2018(1),

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0289/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind evaluarea tehnologiilor medicale și de modificare a Directivei 2011/24/UE

P8_TC1-COD(2018)0018


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și articolul 168 alineatul (4), [AM 1]

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Dezvoltarea de tehnologii medicale reprezintă un vector esențial al creșterii economice și al inovării în Uniune. Ea este esențială pentru a atinge nivelul ridicat de protecție a sănătății pe care trebuie să îl garanteze politicile în domeniul sănătății, în beneficiul tuturor cetățenilor. În același timp, tehnologiile medicale constituie un sector economic inovator ce face parte dintr-o piață globală a cheltuielilor cu asistența medicală, care reprezintă 10 % din produsul intern brut al UE. Tehnologiile medicale cuprind medicamente, dispozitive medicale și proceduri medicale, precum și măsuri pentru prevenirea, diagnosticarea sau tratamentul bolilor. [AM 2]

(1a)  În ceea ce privește cheltuielile pentru medicamente, acestea se ridicau, în 2014, la 1,41 % din PIB și la 17,1 % din cheltuielile totale de sănătate, fiind o componentă importantă a cheltuielilor de sănătate. Cheltuielile de sănătate în cadrul Uniunii se ridică la 10 % din PIB, adică 1 300 000 milioane EUR pe an, din care 220 000 milioane EUR corespund cheltuielilor farmaceutice și 110 000 milioane EUR cheltuielilor pentru dispozitive medicale. [AM 3]

(1b)  În concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 și în Rezoluția Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente(6) s-a subliniat faptul că există numeroase bariere în calea accesului la medicamente și tehnologii inovatoare în Uniune, principalul obstacol fiind absența unor noi tratamente pentru anumite boli și prețul ridicat al medicamentelor, care, în multe cazuri, nu au valoare terapeutică adăugată. [AM 4]

(1c)  Autorizația de introducere pe piață a medicamentelor este acordată de către Agenția Europeană pentru Medicamente pe baza principiilor siguranței și eficacității. În mod normal, agențiile naționale de evaluare a tehnologiei medicale realizează evaluarea comparativă a eficacității, deoarece autorizațiile de introducere pe piață nu sunt însoțite de studii de evaluare comparativă a eficacității. [AM 5]

(2)  Evaluarea tehnologiilor medicale (ETM) este un proces științific bazat pe dovezi care permite autorităților competente să determine eficacitatea relativă a tehnologiilor noi sau a celor existente. ETM se concentrează în mod specific pe valoarea terapeutică adăugată a unei tehnologii medicale în comparație cu alte tehnologii medicale noi sau existente. [AM 6]

(2a)  Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a indicat, cu ocazia celei de-a 67-a Adunări Mondiale a Sănătății din mai 2014, că ETM trebuie să constituie un instrument de sprijin pentru asigurarea de sănătate universală. [AM 7]

(2b)  ETM ar trebui să contribuie la promovarea inovării care oferă cele mai bune rezultate pentru pacienți și pentru societate în ansamblu și reprezintă un instrument necesar pentru a asigura introducerea și utilizarea corespunzătoare a tehnologiilor medicale. [AM 8]

(3)  ETM cuprinde atât aspectele clinice, cât și cele neclinice, ale unei tehnologii medicale. Acțiunile comune în domeniul ETM (acțiunile comune EUnetHTA) cofinanțate de UE au identificat nouă domenii în funcție de tehnologiile medicale care sunt evaluate. Din aceste nouă domenii (care alcătuiesc „modelul ETM de bază”), patru sunt clinice și cinci sunt neclinice. Cele patru domenii clinice de evaluare privesc identificarea unei probleme de sănătate și a tehnologiei actuale, examinarea caracteristicilor tehnice ale tehnologiei evaluate, siguranța sa relativă, precum și eficacitatea sa clinică relativă. Cele cinci domenii de evaluare neclinice vizează evaluarea economică și a costurilor unei tehnologii, aspectele sale etice, organizaționale, sociale și juridice. Domeniile clinice sunt, prin urmare, mai adecvate pentru evaluarea comună la nivelul UE pe baza cunoștințelor științifice, în timp ce evaluarea domeniilor neclinice tinde să fie mai strâns legată de contextele și abordările naționale și regionale. [AM 9]

(3a)  Personalul medical, pacienții și instituțiile de sănătate trebuie să știe dacă o nouă tehnologie medicală reprezintă sau nu o îmbunătățire față de tehnologiile medicale existente, din perspectiva beneficiilor și a riscurilor. Prin urmare, evaluările clinice comune vizează identificarea valorii terapeutice adăugate a tehnologiilor medicale noi sau existente în comparație cu alte tehnologii medicale noi sau existente, prin realizarea unei evaluări comparative bazate pe studii clinice comparative realizate în raport cu cea mai bună intervenție demonstrată în prezent („tratament standard”) sau cu cel mai comun tratament administrat în prezent, atunci când nu există un tratament standard. [AM 10]

(4)  ETM este un instrument important pentru promovarea unei inovări de înaltă calitate, orientând cercetarea către nevoile neacoperite de diagnosticare, terapeutice sau procedurale ale sistemelor de sănătate, precum și către priorități clinice și sociale. ETM poate, de asemenea, să îmbunătățească dovezile științifice care stau la baza deciziilor clinice, eficiența în ceea ce privește utilizarea resurselor, sustenabilitatea sistemelor de sănătate, accesul pacienților la tehnologiile medicale în sine și competitivitatea sectorului, printr-o mai bună previzibilitate și o cercetare mai eficientă. Statele membre utilizează rezultatul ETM este utilizat pentru a dispune de mai multe dovezi științifice care stau la baza deciziilor atunci când introduc tehnologii medicale în sistemele lor sau, mai precis, pentru a se lua decizii în cunoștință de cauză privind modul de alocare a alocarea resurselor bugetare în domeniul sănătății, de exemplu, în ceea ce privește stabilirea prețurilor sau a nivelurilor de rambursare pentru tehnologiile medicale. Prin urmare, ETM poate sprijini statele membre în crearea și menținerea unor sisteme de sănătate sustenabile și stimularea inovării care oferă rezultate mai bune pentru pacienți. [AM 11]

(4a)  Cooperarea în domeniul ETM poate juca, de asemenea, un rol în întregul ciclu al tehnologiei medicale: în primele faze de dezvoltare prin analiza orizontală („horizontal scanning”) pentru identificarea tehnologiilor despre care se preconizează că vor avea un impact major; în etapele de dialog timpuriu și de consiliere științifică; într-o mai bună concepere a studiilor pentru a asigura o mai mare eficiență a cercetării; și în etapele principale de evaluare completă, odată ce tehnologia este deja stabilită. În cele din urmă, ETM poate contribui la luarea de decizii cu privire la procesul de dezinvestire atunci când o tehnologie devine caducă și inadecvată în raport cu alte opțiuni alternative disponibile care sunt mai performante. În acest sens, o colaborare mai strânsă între statele membre în domeniul ETM ar trebui să contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea și armonizarea standardelor de îngrijire, precum și a practicilor de diagnosticare și de examinare a nou-născuților la nivelul Uniunii. [AM 12]

(4b)  Cooperarea în cadrul ETM poate merge dincolo de produsele farmaceutice și dispozitivele medicale. De asemenea, aceasta poate include intervenții cum ar fi diagnosticarea suplimentară în raport cu tratamentul, procedurile chirurgicale, prevenirea și programele de screening și de promovare a sănătății, instrumente ale tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și metode de organizare a sistemelor de sănătate sau procese de asistență medicală integrată. Cerințele pentru evaluarea diferitelor tehnologii variază în funcție de caracteristicile lor specifice, prin urmare ar trebui să existe o abordare coerentă și adecvată în domeniul ETM pentru aceste tehnologii diferite. În plus, în anumite domenii, cum ar fi tratamentele pentru bolile rare, medicamentele de uz pediatric, medicina de precizie sau terapiile avansate, valoarea adăugată a cooperării la nivelul Uniunii ar putea fi și mai mare. [AM 13]

(5)  Efectuarea de evaluări paralele de către mai multe state membre și divergențele dintre actele cu putere de lege și actele administrative naționale cu privire la procesele și metodologiile de evaluare pot conduce la situația în care dezvoltatorii de tehnologii medicale se confruntă cu cerințe multiple și divergente duplicarea cerințelor în materie de date care ar putea crește. De asemenea, ele pot conduce la redundanțe și variații ale rezultatelor care sporesc sarcinile administrative și financiare, care acționează acționând ca o barieră în calea liberei circulații a tehnologiilor medicale în cauză și a bunei funcționări a pieței interne. În unele cazuri justificate în care trebuie luate în considerare particularitățile și prioritățile sistemelor de sănătate naționale și regionale, ar putea fi necesară o evaluare complementară a anumitor aspecte. Cu toate acestea, efectuarea de evaluări care nu sunt relevante pentru deciziile din anumite state membre ar putea întârzia punerea în aplicare a tehnologiilor inovatoare și, astfel, accesul pacienților la tratamente inovatoare benefice. [AM 14]

(6)  În timp ce Statele membre au efectuat o serie de evaluări comune în cadrul acțiunilor comune cofinanțate de UE. Respectivele evaluări au fost realizate în trei etape, în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2011/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7), și prin trei acțiuni , producția de realizări a fost ineficientă, bazându-se pe cooperarea în funcție de proiect în absența unui model sustenabil de cooperare. Utilizarea rezultatelor acțiunilor comune, fiecare dintre ele având obiective specifice și un buget specific: EUnetHTA 1, între 2010 și 2012 (6 milioane EUR); EUnetHTA 2, între 2012 și 2015 (9,5 milioane EUR); și EUnetHTA 3, lansată în iunie 2016, cu durata până în 2020 (20 de milioane EUR). Având în vedere durata acestor acțiuni și interesul de a asigura o continuitate, prezentul regulament prevede o modalitate mai durabilă de a garanta continuitatea evaluărilor comune. Până în prezent, principalele rezultate ale cooperării includ modelul de evaluare „ETM de bază”, care constituie un cadru pentru rapoartele în domeniul ETM; o bază de date pentru schimbul de proiecte planificate, în curs de desfășurare sau publicate recent de diferite agenții (baza de date POP); o bază de date și dovezi pentru a stoca informațiile și stadiul la care s-a ajuns în evaluarea tehnologiilor promițătoare sau privind solicitarea de studii suplimentare care decurg din ETM; și un set de ghiduri metodologice și instrumente de sprijin pentru agențiile din domeniul, inclusiv ale evaluărilor clinice comune la nivelul statelor membre, a rămas slabă, ceea ce înseamnă că redundanța evaluărilor aceleași tehnologii medicale de către autoritățile și organismele responsabile de ETM, inclusiv ghiduri pentru adaptarea rapoartelor în funcție de contextul fiecărei țări în diferite state membre în perioade identice sau similare nu a fost suficient abordată. [AM 15]

(6a)  Totuși, în cadrul acțiunilor comune, eforturile depuse pentru a obține realizările vizate s-au dovedit ineficiente și, în absența unui model sustenabil de cooperare, s-au bazat pe cooperarea în funcție de proiect. Utilizarea rezultatelor acțiunilor comune, inclusiv a evaluărilor clinice comune asociate acestora la nivelul statelor membre a rămas slabă, ceea ce înseamnă că redundanța evaluărilor acelorași tehnologii medicale de către autoritățile și organismele responsabile de ETM în diferite state membre în perioade identice sau similare nu a fost suficient abordată. [AM 16]

(7)  Consiliul, În concluziile sale din decembrie 2014 privind inovarea în beneficiul pacienților(8), Consiliul a recunoscut rolul esențial al evaluării tehnologiilor medicale ca instrument al politicii de sănătate pentru a sprijini opțiunile durabile, echitabile și bazate pe dovezi în domeniul serviciilor de sănătate și solicită bazate pe dovezi în domeniul serviciilor de sănătate și al tehnologiilor medicale în beneficiul pacienților. Consiliul a solicitat, de asemenea Comisiei să sprijine în continuare cooperarea într-o manieră sustenabilă și a invitat statele membre să colaboreze mai mult între ele în domeniul ETM, subliniind necesitatea de a explora posibilități de cooperare privind schimbul de informații între autoritățile competente. În plus, în concluziile sale din decembrie 2015 privind medicina personalizată pentru pacienți, Consiliul a invitat statele membre și Comisia să consolideze metodologiile ETM aplicabile medicinei personalizate, iar în concluziile Consiliului din iunie 2016 privind consolidarea echilibrului în sistemele farmaceutice din Uniunea Europeană și statele sale membre, s-a confirmat încă o dată că statele membre consideră cooperarea în domeniul ETM în Uniune drept o valoare adăugată clară. Raportul comun din octombrie 2016 al DG Afaceri Economice și Financiare și al Comitetului pentru politică economică din cadrul Comisiei solicită consolidarea cooperării în domeniul ETM în Europa. [AM 17]

(8)  Parlamentul European, în rezoluția sa din 2 martie 2017 referitoare la opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente(9), a solicitat Comisiei să prezinte propuneri legislative cu privire la un sistem european de evaluare a tehnologiilor medicale cât mai curând posibil și pentru a armoniza criterii transparente de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea evaluării valorii terapeutice adăugate și a medicamentelor eficacității relative a tehnologiilor medicale în comparație cu cele mai bune alternative disponibile, ținând seama de nivelul de inovare și de valoarea pentru pacienți. [AM 18]

(9)  În comunicarea sa din 2015 privind ameliorarea pieței unice(10), Comisia și-a declarat intenția de a introduce o inițiativă privind ETM care să sporească coordonarea în vederea evitării evaluărilor multiple ale unui produs în diferite state membre și a îmbunătățirii funcționării pieței unice a tehnologiilor medicale.

(10)  Pentru a asigura o mai bună funcționare a pieței interne și pentru a contribui la un nivel înalt de protecție a sănătății umane este adecvat să se armonizeze normele privind efectuarea evaluărilor clinice la nivel național și a evaluărilor clinice ale anumitor tehnologii medicale la nivelul Uniunii, armonizare care sprijină, de asemenea, continuarea cooperării voluntare între statele membre privind anumite aspecte ale ETM. Această armonizare ar trebui să garanteze cele mai înalte standarde de calitate și să fie aliniată la cele mai bune practici disponibile. Ea nu ar trebui să stimuleze o convergență către cel mai mic numitor comun și să oblige organismele responsabile de ETM cu o expertiză mai solidă și cu standarde mai ridicate să accepte cerințe inferioare. Ea ar trebui, mai degrabă, să conducă la o îmbunătățire a capacității și calității ETM la nivel național și regional. [AM 19]

(11)  În conformitate cu articolul 168 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre rămân responsabile de organizarea și prestarea serviciilor medicale. Ca atare, este adecvat să se limiteze domeniul de aplicare al normelor Uniunii în materie de ETM la acele aspecte care se referă la evaluarea clinică a unei tehnologii medicale. Evaluarea clinică comună prevăzută de prezentul regulament constituie o analiză științifică a efectelor relative ale tehnologiei medicale din perspectiva criteriilor eficacității, siguranței și eficienței rezultatelor, denumite, în mod obișnuit rezultate clinice, care sunt evaluate în raport cu indicatorii comparativi selectați, care sunt considerați eligibili la momentul respectiv, și pentru grupuri sau subgrupuri selecționate de pacienți, luând în considerare criteriile din modelul ETM de bază. Aceasta cuprinde analizarea gradului de certitudine privind efectele relative pe baza dovezilor disponibile. special, să se asigure faptul că concluziile evaluării se limitează la constatările referitoare la eficacitatea comparativă a unei tehnologii medicale. Rezultatul unor astfel de evaluări clinice comune nu ar trebui, așadar, să afecteze libertatea de acțiune a statelor membre în ceea ce privește deciziile subsecvente privind stabilirea prețurilor și rambursarea tehnologiilor medicale, inclusiv elaborarea de criterii pentru stabilirea prețurilor și rambursare, care pot depinde de considerații clinice și neclinice și care rămân exclusiv o chestiune de competență națională. Evaluarea pe care fiecare stat membru o realizează în cadrul evaluării naționale este, prin urmare, în afara domeniului de aplicare a prezentului regulament. [AM 20]

(12)  Pentru a asigura aplicarea pe scară largă a unor norme armonizate referitoare și a stimula colaborarea între statele membre cu privire la aspectele clinice ale ETM și pentru a permite comasarea expertizei și a resurselor organismelor responsabile de ETM, reducând astfel deșeurile și ineficiența la nivelul asistenței medicale, este adecvat să se solicite evaluări clinice comune care trebuie efectuate pentru toate medicamentele supuse procedurii de autorizare centralizată de introducere pe piață prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(11) care conțin o substanță activă nouă, și în cazul în care medicamentele respective sunt ulterior autorizate pentru o nouă indicație terapeutică. Evaluările clinice comune ar trebui, de asemenea, să fie efectuate în cazul anumitor dispozitive medicale în sensul definiției din Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului(12) care se încadrează în cele mai înalte clase de risc și pentru care grupuri de experți relevanți și-au exprimat opinii sau puncte de vedere. Selectarea dispozitivelor medicale în scopul supunerii lor la o evaluare clinică comună ar trebui să fie efectuată pe baza unor criterii specifice, având în vedere necesitatea de a dispune de mai multe dovezi clinice pentru toate aceste noi tehnologii din domeniul sănătății. [AM 21]

(13)  În vederea asigurării faptului Pentru a garanta că evaluările clinice comune efectuate asupra tehnologiilor medicale rămân precise, relevante, de calitate și relevante bazate în permanență pe cele mai bune dovezi științifice disponibile în momentul respectiv, este adecvat să se stabilească condiții o procedură flexibilă și reglementată pentru actualizarea evaluărilor, în special atunci când sunt disponibile apar noi dovezi sau date suplimentare ulterioare evaluării inițiale, iar aceste noi dovezi sau date suplimentare care au potențialul de a spori precizia îmbunătăți dovezile științifice, crescând, astfel, calitatea evaluării. [AM 22]

(14)  Ar trebui înființat un grup de coordonare alcătuit din reprezentanți ai autorităților și organismelor statelor membre responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale care să dețină cunoștințe de specialitate dovedite în domeniu și să aibă responsabilitatea de a supraveghea efectuarea evaluărilor clinice comune și a altor activități comune aflate în domeniul de aplicare a prezentului regulament. [AM 23]

(15)  Pentru a asigura o abordare a evaluărilor clinice și a consultărilor științifice comune în care statele membre să aibă rolul principal, acestea ar trebui să desemneze autorități și organisme naționale sau regionale în materie de ETM care să ia decizii în cunoștință informeze factorii de decizie să realizeze astfel de cauză evaluări, în calitate de membri ai grupului de coordonare. Autoritățile și organismele desemnate ar trebui să asigure un nivel suficient de înalt de reprezentare în grupul de coordonare și de expertiză tehnică în cadrul subgrupurilor sale, ținând seama de necesitatea posibilitatea de a oferi expertiză în domeniul ETM care să vizeze medicamente și dispozitive medicale. Structura organizațională ar trebui să respecte mandatele specifice ale subgrupurilor care efectuează evaluările clinice comune și consultările științifice comune. Ar trebui să se evite orice conflict de interese. [AM 24]

(15a)  Transparența procesului și sensibilizarea cetățenilor cu privire la acesta sunt esențiale. Prin urmare, toate datele clinice care sunt evaluate ar trebui să dețină cel mai înalt nivel posibil de transparență și să fie comunicate publicului în cea mai mare măsură posibilă pentru a favoriza încrederea opiniei publice în sistem. În cazul în care există date confidențiale din motive comerciale, confidențialitatea trebuie să fie definită în mod clar și justificată, iar datele confidențiale trebuie să fie bine delimitate și protejate [AM 25]

(16)  Pentru ca procedurile armonizate să-și îndeplinească obiectivul vizând piața internă, precum și cel de potențare a inovării și de îmbunătățire a calității dovezilor clinice, statele membre ar trebui să fie obligate să ia în considerare pe deplin rezultatele evaluărilor clinice comune și nu le repete acele evaluări. În funcție de nevoile naționale, statele membre ar trebui să aibă dreptul să completeze evaluările clinice comune cu analize și dovezi clinice suplimentare pentru a ține seama de diferențele dintre elementele de comparație sau de contextul național specific în materie de tratament. Aceste evaluări clinice complementare ar trebui să fie proporționale și justificate în mod corespunzător și ar trebui să fie notificate Comisiei și grupului de coordonare. De asemenea, respectarea acestei obligații nu împiedică statele membre să efectueze evaluări neclinice ale aceleași tehnologii medicale sau formuleze concluzii cu privire la valoarea clinică adăugată a tehnologiilor în cauză ca parte din procesele de evaluare națională care poate pot lua în considerare date și criterii clinice și neclinice specifice statului membru în cauză, la nivel național și/sau regional. Ea nu împiedică statele membre nici să își formeze propriile recomandări sau decizii cu privire la stabilirea prețurilor sau la rambursare. [AM 26]

(16a)  Pentru ca evaluarea clinică să fie utilizată în scopurile deciziei naționale de rambursare, ea ar trebui să privească, de preferință, populația pentru care medicamentul ar fi rambursat într-un anumit stat membru. [AM 27]

(17)  Calendarul evaluărilor clinice comune ale medicamentelor ar trebui, în măsura în care este posibil, să fie stabilit în raport cu calendarul aplicabil finalizării procedurii de autorizare centralizată de introducere pe piață prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 726/2004. Această coordonare ar trebui să asigure faptul că evaluările clinice pot facilita în mod efectiv accesul pe piață și pot contribui la disponibilitatea la timp a tehnologiilor inovatoare pentru pacienți. Ca regulă, procesul ar trebui să fie finalizat până la momentul publicării deciziei Comisiei de acordare a autorizației de introducere pe piață. [AM 28]

(17a)  Atunci când abordează medicamentele orfane, consultarea științifică comună trebuie să garanteze că orice abordare nouă nu conduce la întârzieri inutile în evaluarea medicamentelor orfane comparativ cu situația actuală și ia în calcul abordarea pragmatică adoptată prin EUnetHTA. [AM 29]

(18)  Stabilirea unui calendar pentru evaluările clinice comune în cazul dispozitivelor ale tehnologiilor medicale ar trebui să ia în considerare calea foarte descentralizată a accesului pe piață al dispozitivelor medicale termenele aplicabile pentru finalizarea procedurii centralizate de autorizare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 726/2004 în cazul produselor medicamentoase, precum și marcajul de conformitate CE disponibilitatea unor date care să reprezinte dovezi adecvate necesare pentru dispozitivele medicale prevăzut în Regulamentul (UE) 2017/745 și marcajul de conformitate CE a efectua o evaluare clinică comună. Deoarece dovezile necesare ar putea deveni disponibile abia după CE un dispozitiv medical a fost introdus pe piață și pentru a permite selectarea dispozitivelor medicale pentru evaluare clinică comună la momentul oportun, pentru dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului(13). În orice caz, evaluările respective ar trebui să fie posibil ca țină seama de disponibilitatea unor dovezi științifice și date justificative în cantitatea necesară pentru a efectua o evaluare clinică comună și acele evaluări acestor dispozitive ar trebui să aibă loc la o dată cât mai apropiată de autorizarea introducerii după lansarea pe piață a dispozitivelor medicale în cazul medicamentelor, și, în orice caz, fără întârzieri nejustificate și inutile. [AM 30]

(19)  În toate orice caz, activitățile comune desfășurate în temeiul prezentului regulament, în special evaluările clinice comune, ar trebui să producă rezultate în timp util și de înaltă calitate, și fără nu întârzie sau să interfereze cu marcajul CE al dispozitivelor medicale sau cu accesul pe piață al tehnologiilor medicale. Această activitate ar trebui să fie separatădistinctă de evaluările în scop de reglementare în ceea ce privește siguranța, calitatea, eficacitatea sau performanțele tehnologiilor medicale efectuate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii și nu au nicio influență asupra deciziilor adoptate în conformitate cu acesta alte acte legislative ale Uniunii. [AM 31]

(19a)  Activitatea ETM care face obiectul prezentului regulament ar trebui să fie independentă și distinctă de evaluările reglementare ale siguranței și eficacității tehnologiilor medicale efectuate în temeiul altor acte legislative ale Uniunii și să nu aducă atingere altor aspecte care nu fac parte din domeniul de aplicare a prezentului regulament și sunt adoptate în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii. [AM 32]

(19b)  În cazul medicamentelor orfane, raportul comun nu ar trebui să reevalueze criteriile pentru desemnarea medicamentelor orfane. Cu toate acestea, evaluatorii și coevaluatorii ar trebui să dispună de un acces complet la datele utilizate de autoritățile responsabile pentru acordarea autorizației de introducere pe piață a unui medicament, precum și de posibilitatea de a utiliza sau de a genera date suplimentare relevante în scopul evaluării unui medicament în contextul unei evaluări clinice comune. [AM 33]

(19c)  Regulamentul (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale și Regulamentul (UE) 2017/746 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro prevăd ca autorizarea acestor produse să se bazeze pe principiile transparenței și securității, și nu pe eficiența acestora. Pe de altă parte, creșterea progresivă a ofertei de dispozitive medicale care vizează rezolvarea unor probleme clinice a introdus o schimbare de paradigmă, caracterizată printr-o piață foarte fragmentată, o inovare îndeosebi graduală și dovezi clinice insuficiente, ceea ce înseamnă este nevoie de o cooperare mai strânsă și de schimburi de informații mai frecvente între organismele de evaluare. Prin urmare, este necesar să se treacă la un sistem de autorizare centralizată, care să evalueze dispozitivele pe baza siguranței, a eficacității și a calității. Acesta este unul dintre domeniile în care statele membre solicită o colaborare mai strânsă printr-o viitoare ETM europeană. În prezent, 20 de state membre și Norvegia dețin sisteme ETM pentru dispozitive medicale, iar 12 state membre și Norvegia au elaborat orientări și întrețin dialoguri timpurii. EUnetHTA realizează evaluări de înaltă calitate privind eficacitatea relativă a dispozitivelor medicale pe baza unei metodologii care poate fi utilizată drept referință pentru prezentul regulament. [AM 34]

(20)  Pentru a facilita participarea efectivă a dezvoltatorilor Dezvoltatorii de tehnologii medicale la evaluările clinice comune, acești dezvoltatori nu ar trebui, în cazuri adecvate, să aibă ocazia de a se angaja în consultări științifice comune cu grupul de coordonare pot realiza consultări științifice comune cu grupul de coordonare sau cu grupurile de lucru desemnate în acest scop, alcătuite din profesioniștii din cadrul organismelor de evaluare naționale sau regionale, pentru a obține orientări cu privire la dovezi și la date care ar putea fi necesare în scopul unei evaluări clinice necesitățile clinice în materie de cercetare, precum și la modul cel mai adecvat de concepere a studiilor pentru a obține cele mai bune dovezi cu putință și pentru a maximiza eficiența cercetărilor. Având în vedere caracterul preliminar al consultării, nicio orientare oferită nu ar trebui să afecteze juridic nici dezvoltatorii de tehnologii medicale, nici autoritățile și organismele responsabile de ETM. [AM 35]

(20a)  Consultările științifice comune ar trebui să se refere la conceperea studiului clinic, la determinarea celor mai bune elemente de comparație pe baza bunelor practici medicale, în interesul pacienților. Procesul de consultare ar trebui să fie transparent. [AM 36]

(21)  Evaluările clinice comune și consultările științifice comune necesită Consultările științifice comune ar putea necesita un schimb de informații confidențiale din punct de vedere comercial între dezvoltatorii de tehnologii medicale și autoritățile și organismele responsabile de ETM. Pentru a asigura protecția unor astfel de informații, informațiile furnizate în cadrul grupului de coordonare în cadrul evaluărilor și consultărilor ar trebui să fie divulgate unui terț numai în urma încheierii unui acord de confidențialitate. În plus, este necesar ca orice informații făcute publice cu privire la rezultatele consultărilor științifice comune să fie prezentate într-un format anonimizat în cadrul redactării oricăror informații sensibile din punct de vedere comercial. [AM 37]

(21a)  Evaluările clinice comune necesită toate datele clinice și dovezile științifice accesibile publicului furnizate de dezvoltatorii de tehnologii medicale. Datele clinice utilizate, studiile, metodologia și rezultatele clinice utilizate ar trebui să fie publice. Accesul publicului într-o măsură cât se poate de mare la datele și evaluările științifice va permite realizarea de progrese în cercetarea biomedicală și va asigura cel mai mare nivel posibil de încredere în sistem. În cazul în care sunt comunicate date sensibile din punct de vedere comercial, confidențialitatea acestor date ar trebui protejată prin prezentarea lor într-un format anonimizat, iar rapoartele ar trebui revizuite în acest sens înainte de publicare, prezervând interesul public. [AM 38]

(21b)  Potrivit Ombudsmanului European, atunci când informațiile dintr-un document au implicații pentru sănătatea persoanelor (precum informațiile privind eficacitatea unui medicament), interesul public în materie de divulgare a acestor informații va prevala, în general, în fața oricărei invocări a caracterului sensibil din punct de vedere comercial. Sănătatea publică ar trebui să prevaleze întotdeauna în fața intereselor comerciale. [AM 39]

(22)  Pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor disponibile, este adecvat să se prevadă „scrutarea perspectivelor”, pentru a permite identificarea timpurie a tehnologiilor medicale emergente care ar putea avea cel mai mare impact asupra pacienților, sănătății publice și sistemelor de asistență medicală, precum și pentru a direcționa cercetarea în mod strategic. O astfel de scrutare ar trebui să faciliteze ierarhizarea în funcție de priorități a tehnologiilor care urmează să fie selectate de către grupul de coordonare pentru o evaluare clinică comună. [AM 40]

(23)  Uniunea ar trebui să continue sprijinirea cooperării voluntare în materie de ETM între statele membre în alte domenii cum ar fi elaborarea și punerea în aplicare a programelor de vaccinare, precum și consolidarea capacităților sistemele naționale de ETM. O astfel de cooperare voluntară ar trebui, de asemenea, să faciliteze sinergiile cu inițiativele întreprinse în cadrul strategiei pieței unice digitale în domenii relevante ale asistenței medicale în care aspectele digitale și datele au un rol predominant, în vederea furnizării de dovezi suplimentare din practica medicală reală care să fie relevante pentru ETM. [AM 41]

(24)  Pentru a asigura inclusivitatea și transparența activităților comune, grupul de coordonare ar trebui să colaboreze și să se consulte pe larg cu părțile interesate. Totuși, pentru a menține integritatea Pentru a menține obiectivitatea, transparența și calitatea activităților comune, ar trebui să se elaboreze norme care să asigure independența, accesul publicului și imparțialitatea activităților comune și care să asigure faptul că o astfel de consultare nu generează conflicte de interese. [AM 42]

(24a)  Ar trebui asigurat dialogul între grupul de coordonare și organizațiile pacienților, organizațiile consumatorilor, organizațiile neguvernamentale din domeniul sănătății, experții și specialiștii din domeniul sănătății, în special prin intermediul unei rețele a părților interesate, cu garantarea independenței, a transparenței și a imparțialității deciziilor luate. [AM 43]

(24b)  Pentru a asigura un proces decizional eficient și a facilita accesul la medicamente, este important să existe o cooperare între factorii de decizie în fazele-cheie ale ciclului de viață al medicamentelor. [AM 44]

(25)  Pentru a asigura o abordare uniformă în ceea ce privește activitățile comune prevăzute în prezentul regulament, Comisiei ar trebui să-i fie conferite competențe de executare cu scopul de a stabili grupul de coordonare, alcătuit din autoritățile și organismele naționale și/sau regionale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale, care se caracterizează prin capacități, independență și imparțialitate recunoscute, ar trebui să elaboreze metodologia pentru asigurarea unei calități înalte a activităților comune. Comisia ar trebui să aprobe, prin intermediul actelor de punere în aplicare, această metodologie și un cadru comun procedural și metodologic pentru evaluările clinice, procedurile pentru evaluările clinice comune și procedurile pentru consultările științifice comune. Dacă este cazul, în situații bine justificate, ar trebui elaborate norme distincte pentru medicamente și dispozitive medicale. În procesul de elaborare a unor astfel de norme, Comisia ar trebui să se țină seama de rezultatele activităților deja efectuate în cadrul acțiunilor comune EUnetHTA. Ea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare , în special de orientările metodologice și de modelele pentru transmiterea dovezilor, de inițiativele în domeniul ETM finanțate prin programul de cercetare Orizont 2020, precum și de inițiativele regionale în domeniul ETM, cum ar fi inițiativele Beneluxa și Declarația de la Valletta. Respectivele Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(14). [AM 45]

(25a)  Cadrul metodologic ar trebui să garanteze, în conformitate cu Declarația de la Helsinki, o calitate înaltă, în special a dovezilor clinice, alegând elementele de comparație cele mai adecvate; acesta ar trebui să se bazeze pe cele mai înalte standarde de calitate și cele bune dovezi științifice disponibile, care să provină, în principal, din studii clinice comparative randomizate dublu-orb, metaanalize și evaluări sistematice; cadrul metodologic ar trebui să ia în considerare criterii clinice utile, relevante, tangibile, concrete și adaptate la starea clinică în cauză, cu o preferință pentru parametrii clinici („end-points”). Documentele care trebuie furnizate de către solicitant ar trebui să corespundă celor mai recente date publice. [AM 46]

(25b)  Orice particularități ale metodologiei, de exemplu în cazul vaccinurilor, ar trebui să fie justificate și adaptate la circumstanțe extrem de specifice, să fie caracterizate de aceeași rigoare științifică și de aceleași standarde științifice și nu ar trebui să pericliteze în niciun caz calitatea tehnologiilor medicale sau a dovezilor clinice. [AM 47]

(25c)  Comisia ar trebui să ofere sprijin administrativ pentru activitățile comune ale grupului de coordonare, care, după consultarea părților interesate, ar trebui să prezinte raportul final privind activitățile respective. [AM 48]

(26)  Pentru a se asigura faptul că prezentul regulament este pe deplin operațional și pentru a-l adapta la progresul științific și tehnic, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește conținutul documentelor care trebuie transmise, al rapoartelor și al rapoartelor de sinteză privind evaluările clinice, conținutul documentelor pentru cereri și al rapoartelor consultărilor științifice comune, precum și normele de selectare a părților interesate. Este deosebit de important ca desfășurarea de către Comisie a consultărilor pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, să fie adecvate, și ca respectivele consultări să fie desfășurate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(15). În mod concret, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții lor să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care se ocupă de pregătirea actelor delegate. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare privind normele procedurale pentru evaluările clinice comune, pentru consultările științifice comune, precum și pentru selectarea părților interesate. [AM 49]

(27)  Pentru a asigura că există la dispoziție resurse suficiente pentru activitățile comune și sprijinul administrativ stabil prevăzute în temeiul prezentului regulament, Uniunea ar trebui să aloce fonduri garanteze o finanțare publică stabilă și permanentă în temeiul cadrului financiar multianual pentru activitățile comune și pentru cooperare voluntară, precum și pentru cadrul de sprijin cu scopul de a susține aceste activități. Fondurile ar trebui să acopere costurile întocmirii rapoartelor privind evaluările clinice comune și consultările științifice comune. De asemenea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a detașa experți naționali la Comisie pentru a sprijini secretariatul grupului de coordonare. Comisia ar trebui să instituie un sistem de taxe pentru dezvoltatorii de tehnologii medicale care solicită atât consultări științifice comune, cât și evaluări clinice comune destinate activităților de cercetare cu privire la nevoile medicale nesatisfăcute. Aceste taxe nu pot finanța în niciun caz activitățile comune prevăzute de prezentul regulament. [AM 50]

(28)  Pentru a facilita activitățile comune și schimbul de informații între statele membre în materie de ETM, ar trebui să se prevadă înființarea unei platforme informatice care să conțină baze de date adecvate și canale securizate de comunicare, precum și toate informațiile referitoare la procedură, metodologie, formarea și interesele evaluatorilor și ale participanților la rețeaua părților interesate, rapoartele și rezultatele activității comune, care ar trebui să fie publice. Comisia ar trebui, de asemenea, să asigure o legătură între platforma informatică și alte infrastructuri de date care să fie relevante pentru scopurile evaluărilor tehnologiilor medicale, cum ar fi registre de date din practica medicală reală. [AM 51]

(28a)  Cooperarea ar trebui să se bazeze pe principiul bunei guvernanțe, care include transparența, obiectivitatea, independența expertizei și caracterul echitabil al procedurilor. Încrederea este o condiție prealabilă pentru o cooperare reușită și poate fi obținută numai printr-o implicare reală a tuturor actorilor și prin accesul la o expertiză de înaltă calitate, consolidarea capacităților și o producție de cea mai înaltă calitate. [AM 52]

(28b)  Deoarece, în prezent, nu există o definiție consensuală privind ce anume poate fi considerat drept inovare de înaltă calitate sau cu valoare terapeutică adăugată, Uniunea ar trebui să adopte definiții ale acestor termeni, cu acordul sau consensul tuturor părților. [AM 53]

(29)  Pentru a asigura instituirea și funcționarea lină a evaluărilor comune efectuate la nivelul Uniunii, precum și pentru a le asigura calitatea, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție care să permită extinderea progresivă a numărului evaluărilor comune efectuate în fiecare an. Numărul de evaluări care trebuie efectuate ar trebui să fie stabilit ținând seama în mod corespunzător de resursele disponibile și de numărul statelor membre participante, în vederea atingerii capacității maxime până la sfârșitul perioadei de tranziție. Stabilirea unei astfel de perioade de tranziție ar trebui, de asemenea, să ofere statelor membre oportunitatea de a alinia pe deplin sistemele lor naționale cu cadrul destinat activităților comune în ceea ce privește alocarea resurselor, calendarul și ierarhizarea priorităților de efectuare a evaluărilor.

(30)  Pe parcursul perioadei de tranziție, participarea la evaluările clinice comune și la consultările științifice comune nu ar trebui să fie obligatorie pentru statele membre. Acest aspect nu ar trebui să afecteze obligația statelor membre de a aplica norme armonizate evaluărilor clinice efectuate la nivel național. De asemenea, în timpul perioadei de tranziție, statele membre care nu participă la activitățile comune pot decide în orice moment să participe. Pentru a asigura o organizare stabilă și bună a activității comune și funcționarea pieței interne, statele membre care sunt deja implicate nu ar trebui să se poată retrage din cadrul destinat activităților comune. Evaluările clinice care au început în statele membre înaintea punerii în aplicare a prezentului regulament ar trebui să continue, cu excepția cazului în care statele membre decid să le suspende. [AM 54]

(31)  Pentru a se asigura un nivel maxim posibil al eficienței și rentabilității cadrului de sprijin, La încheierea perioadei de tranziție, înainte ca sistemul armonizat de evaluare a tehnologiilor medicale instituit prin prezentul regulament să devină obligatoriu, Comisia ar trebui să prezinte un raport cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la sfera de cuprindere a evaluărilor clinice comune și la funcționarea cadrului de sprijin în termen de cel mult doi ani de la încheierea perioadei de tranziție. Raportul poate, în particular, să analizeze dacă există o nevoie pentru ca acest cadru de sprijin să fie mutat la o agenție a Uniunii și de a se introduce un mecanism bazat pe onorarii prin intermediul căruia dezvoltatorii de tehnologii medicale să poată și ei contribui la finanțarea activităților comune de evaluare a impactului privind întreaga procedură instituită. Raportul de evaluare a impactului ar trebui să analizeze, printre alte criterii, progresele realizate în ceea ce privește accesul pacienților la tehnologii medicale și funcționarea pieței interne, impactul asupra calității inovării și asupra sustenabilității sistemelor de sănătate, precum și caracterul adecvat al sferei de cuprindere a evaluărilor clinice comune și funcționarea cadrului de sprijin. [AM 55]

(32)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, evaluarea respectivă ar trebui să se bazeze pe cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată la nivelul UE și ar trebui să fie sprijinită de un program de monitorizare. Rezultatele acestei evaluări ar trebui comunicate și Parlamentului European și Consiliului. [AM 56]

(33)  Directiva 2011/24/UE prevede faptul că Uniunea sprijină și facilitează cooperarea și schimbul de informații științifice între statele membre în cadrul unei rețele bazată pe voluntariat care conectează autoritățile sau organismele naționale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale desemnate de statele membre. Întrucât respectivele aspecte sunt reglementate prin prezentul regulament, Directiva 2011/24/UE ar trebui să fie modificată în consecință.

(34)  Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume apropierea normele normelor statelor membre privind realizarea de evaluări clinice la nivel național și stabilirea unui cadru pentru evaluări clinice comune obligatorii ale anumitor tehnologii medicale la nivelul Uniunii ale tehnologiilor medicale care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv, [AM 57]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

1.  Prezentul Având în vedere rezultatele activităților deja efectuate în cadrul acțiunilor comune EUnetHTA, prezentul regulament stabilește: [AM 58]

(a)  un cadru de sprijin și procedurile de cooperare privind evaluarea clinică a tehnologiilor medicale la nivelul Uniunii; [AM 59]

(b)  norme metodologii comune pentru evaluarea clinică a tehnologiilor medicale. [AM 60]

2.  Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor membre în ceea ce privește organizarea și prestarea serviciilor sanitare și de asistență medicală, precum și repartizarea resurselor care sunt alocate acestora. În plus, prezentul regulament nu aduce atingere competenței naționale exclusive a statelor membre în ceea ce privește deciziile de stabilire a prețurilor și de rambursare la nivel național. [AM 61]

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)  „medicament” înseamnă un medicament de uz uman astfel cum este definit de Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului(16);

(b)  „dispozitiv medical” înseamnă un dispozitiv medical astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2017/745;

(ba)  „dispozitiv medical pentru diagnostic in vitro” înseamnă un dispozitiv medical pentru diagnostic in vitro astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2017/746; [AM 62]

(bb)  „evaluarea unui dispozitiv medical” înseamnă evaluarea unei metode compuse din mai multe dispozitive medicale sau a unei metode compuse dintr-un dispozitiv medical și un lanț de îngrijire definit, format din alte tratamente; [AM 63]

(c)  „tehnologie medicală” înseamnă o tehnologie medicală astfel cum este definită în Directiva 2011/24/UE;

(d)  „evaluare a tehnologiei medicale” înseamnă un proces multidisciplinar de evaluare comparativă, bazată pe domenii de evaluare clinice și neclinice, care compilează și evaluează dovezile disponibile cu privire la aspectele clinice și neclinice legate de utilizarea unei tehnologii medicale;

(e)  „evaluare clinică comună” înseamnă o compilare și evaluare a dovezilor științifice disponibile referitoare la o tehnologie medicală în comparație cu una sau colectarea sistematică de informații științifice și evaluarea lor comparativă și o sinteză a acestor proceduri, compararea tehnologiei medicale în cauză cu una sau cu mai multe alte tehnologii medicale pe baza următoarelor domenii clinice ale evaluării tehnologiei medicale sau proceduri existente, care reprezintă o referință pentru o anumită indicație clinică, pe baza celor mai bune dovezi clinice științifice disponibile și a unor criterii clinice relevante pentru pacienți, ținând seama de următoarele domenii clinice: descrierea problemei de sănătate abordate de tehnologia medicală și utilizarea actuală a altor tehnologii medicale sau proceduri care abordează problema de sănătate respectivă, descrierea și caracterizarea tehnică a tehnologiei medicale, eficacitatea clinică relativă și siguranță relativă a tehnologiei medicale; [AM 64]

(f)  „evaluare neclinică” înseamnă partea unei evaluări a unei tehnologii medicale pe baza următoarelor domenii neclinice ale evaluării tehnologiei medicale: costul și evaluarea economică a unei tehnologii medicale, precum și aspectele etice, organizaționale, sociale și juridice legate de utilizarea sa;

(g)  „evaluare colaborativă” înseamnă o evaluare clinică a unui dispozitiv medical desfășurată la nivelul Uniunii de o serie de autorități și organisme de evaluare a tehnologiilor medicale interesate care participă în mod voluntar;

(ga)  „evaluare” înseamnă formularea de concluzii cu privire la valoarea adăugată a tehnologiilor în cauză în cadrul proceselor de evaluare națională, care poate lua în considerare date și criterii clinice și neclinice în contextul medical național; [AM 65]

(gb)  „rezultatele din domeniul sănătății relevante pentru pacienți” înseamnă date care reflectă sau estimează mortalitatea, morbiditatea, calitatea vieții legată de sănătate și evenimentele adverse; [AM 202]

Articolul 3

Grupul de coordonare al statelor membre privind evaluarea tehnologiilor medicale

1.  Se înființează grupul de coordonare al statelor membre privind evaluarea tehnologiilor medicale („grupul de coordonare”).

2.  Statele membre își desemnează autoritățile și organismele naționale sau regionale responsabile cu evaluarea tehnologiilor medicale nivel național în calitate de membri ai grupului de coordonare și ai subgrupurilor acestuia și informează Comisia în acest sens, precum și cu privire la orice modificări ulterioare. Statele membre pot desemna mai mult de o autoritate sau un organism responsabil cu evaluarea tehnologiilor medicale în calitate de membri ai grupului de coordonare și ai unuia sau mai multora dintre subgrupurile acestuia. [AM 66]

3.  Grupul de coordonare hotărăște prin consens sau, dacă este necesar, prin vot cu majoritate simplă calificată. Fiecare stat membru are dreptul la un singur vot.

Procedurile derulate de grupul de coordonare sunt transparente, iar procesele-verbale ale reuniunilor și voturile sunt documentate și făcute publice, inclusiv orice disensiuni. [AM 203]

4.  Reuniunile grupului de coordonare sunt coprezidate de către Comisie, care nu are drept de vot, și de un copreședinte ales din rândul membrilor grupului pentru un mandat fix care urmează să fie stabilit în regulamentul său de procedură în fiecare an, prin rotație, din rândul membrilor grupului. Copreședinții dețin funcții pur administrative. [AM 68]

5.  Membrii grupului de coordonare, care sunt autorități sau organisme naționale sau regionale de evaluare, își numesc reprezentanții în cadrul grupului de coordonare și al subgrupurilor în care sunt membri, ad-hoc sau permanenți și informează . Statele membre pot revoca aceste numiri atunci când acest lucru se justifică pe baza cerințelor privind numirea. Totuși, din motive legate de volumul de lucru, componența subgrupurilor sau cerințele privind anumite cunoștințe specifice, experții acestor autorități sau organisme de evaluare pot fi mai mult de unul din fiecare stat membru, acest lucru neaducând însă atingere faptului că, la luarea deciziilor, fiecare stat membru nu dispune decât de un singur vot. Numirile țin cont de expertiza necesară pentru obiectivele subgrupului. Parlamentul European, Consiliul și Comisia sunt informați cu privire la desemnarea lor și la orice modificări ulterioare toate numirile și eventualele revocări ale numirilor. [AM 69]

6.  Membrii Pentru a asigura o înaltă calitate a lucrărilor, membrii grupului de coordonare și reprezentanții lor desemnați respectă principiile de independență, imparțialitate și confidențialitate provin din agenții naționale sau regionale de evaluare a tehnologiilor medicale sau din organisme responsabile pentru acest sector.

Membrii grupului de coordonare și, în general, experții și evaluatorii nu trebuie să aibă interese financiare în niciun tip de industrie de dezvoltare a tehnologiilor medicale sau societate de asigurare care ar putea să le afecteze imparțialitatea. Aceștia se angajează să acționeze în interes public și în mod independent și, în fiecare an, prezintă o declarație de interese. Aceste declarații se înregistrează pe platforma informatică menționată la articolul 27 și sunt accesibile publicului.

Membrii grupului de coordonare trebuie să declare, la fiecare reuniune, orice interes specific care ar putea fi considerat ca fiind de natură să afecteze independența lor în ceea ce privește punctele de pe ordinea de zi. În cazul în care apare un conflict de interese, membrul grupului de coordonare în cauză părăsește reuniunea pe durata discutării punctelor relevante de pe ordinea de zi. Procedurile aplicabile în cazurile de conflicte de interese se stabilesc în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) litera (a) punctul (iiia).

Pentru a se asigura transparența procesului și cunoașterea sa de către public, precum și pentru a se promova încrederea în sistem, toate datele clinice care sunt evaluate fac obiectul celui mai înalt nivel de transparență și de comunicare publică. În cazul datelor confidențiale din motive comerciale, confidențialitatea acestora trebuie să fie definită și justificată în mod clar, iar datele confidențiale trebuie să fie bine delimitate și protejate. [AM 70]

7.  Comisia publică o listă actualizată a membrilor desemnați ai grupului de coordonare și ai subgrupurilor acestuia și a altor experți, împreună cu cu domeniile lor de specializare, precum și declarația lor anuală de interese, pe platforma informatică menționată la articolul 27.

Comisia actualizează informațiile menționate în primul paragraf în fiecare an și ori de câte ori este necesar în lumina unor eventuale noi situații. Aceste actualizări sunt accesibile în mod public. [AM 71]

8.  Grupul de coordonare:

(a)  adoptă regulamentul de procedură pentru desfășurarea reuniunilor sale și îl actualizează dacă este necesar;

(b)  coordonează și aprobă activitățile subgrupurilor sale;

(c)  asigură cooperarea cu organismele relevante de la nivelul Uniunii pentru a facilita generarea dovezilor suplimentare necesare pentru activitatea sa; [AM 72 nu privește versiunea în limba română]

(d)  asigură implicarea consultarea corespunzătoare a părților interesate în pertinente și a experților relevanți atunci când își desfășoară activitatea sa. Astfel de consultări sunt documentate, incluzând declarații de interese accesibile publicului din partea părților interesate consultate, și sunt incluse în raportul final de evaluare comună; [AM 73]

(e)  înființează subgrupuri pentru următoarele activități:

(i)  evaluări clinice comune;

(ii)  consultări științifice comune;

(iii)  identificarea tehnologiilor medicale emergente;

(iv)  cooperarea voluntară.

(v)  elaborarea programelor de lucru anuale și a rapoartelor anuale, precum și actualizarea normelor comune și a documentelor de lucru.

9.  Grupul de coordonare se poate reuni în diferite configurații pentru următoarele categorii de tehnologii medicale: medicamente, dispozitive medicale și alte tehnologii medicale.

10.  Grupul de coordonare poate înființa subgrupuri separate pentru următoarele categorii de tehnologii medicale: medicamente, dispozitive medicale și alte tehnologii medicale.

10a.  În orice caz, sunt puse la dispoziția publicului regulamentul de procedură al grupului de coordonare și al subgrupurilor sale, ordinile de zi ale reuniunilor, deciziile adoptate, precum și detaliile și explicațiile voturilor, inclusiv opiniile minoritare. [AM 74]

Articolul 4

Programul de lucru anual și raportul anual

1.  Subgrupul desemnat în conformitate cu articolul 3 alineatul (8) litera (e) elaborează un program de lucru anual care urmează să fie aprobat de către grupul de coordonare până în ziua de 31 decembrie a fiecărui an.

2.  Programul de lucru anual stabilește activitățile comune care urmează să fie desfășurate în anul calendaristic care urmează aprobării acestuia, cuprinzând:

(a)  numărul planificat de evaluări clinice comune și tipurile de tehnologii medicale care urmează să fie evaluate;

(b)  numărul planificat de consultări științifice comune;

(c)  cooperarea voluntară.

Dispozițiile de la primul paragraf literele (a), (b) și (c) se stabilesc în funcție de importanța impactului lor asupra pacienților, a sănătății publice sau a sistemelor de sănătate. [AM 75]

3.  În elaborarea programului de lucru anual, subgrupul desemnat:

(a)  are în vedere studiul anual privind tehnologiile medicale emergente menționat la articolul 18;

(b)  ia în considerare resursele aflate la dispoziția grupului de coordonare pentru activitățile comune;

(c)  consultă Comisia și rețeaua părților interesate, în cadrul reuniunilor anuale prevăzute la articolul 26, cu privire la proiectul de program de lucru anual și ține cont de avizul acesteia observațiile lor. [AM 76]

4.  Subgrupul desemnat pregătește un raport anual pentru aprobare de către grupul de coordonare până în ziua de 28 februarie a fiecărui an.

5.  Raportul anual conține informații despre activitățile comune desfășurate în anul calendaristic care precedă aprobarea sa.

5a.  Atât raportul anual, cât și programul de lucru anual se publică pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 77]

Capitolul II

Activitățile comune privind evaluarea tehnologiilor medicale la nivelul Uniunii

Secțiunea 1

Evaluările clinice comune

Articolul 5

Sfera de cuprindere a evaluărilor clinice comune

1.  Grupul de coordonare efectuează evaluări clinice comune cu privire la:

(a)  medicamentele care intră sub incidența procedurii de autorizare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 726/2004, inclusiv în cazul în care s-a efectuat o modificare a deciziei Comisiei de a acorda o autorizație de introducere pe piață pe baza unei modificări a indicației sau indicațiilor terapeutice pentru care a fost acordată autorizația originală, cu excepția medicamentelor autorizate în conformitate cu articolele 10 și 10a din Directiva 2001/83/CE;

(aa)  alte medicamentele care nu fac obiectul procedurii de autorizare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 726/2004, atunci când dezvoltatorul tehnologiei medicale a optat pentru procedura de autorizare centralizată, cu condiția să fie vorba de medicamente care implică o inovare tehnică, științifică sau terapeutică semnificativă, sau a căror autorizare este în interesul sănătății publice; [AM 78]

(b)  dispozitivele medicale clasificate în clasele IIb și III în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) 2017/745, pentru care grupurile relevante de experți au furnizat un aviz științific în cadrul procedurii de consultare privind evaluarea clinică în conformitate cu articolul 54 din regulamentul respectiv și care sunt considerate a fi inovații semnificative cu un impact potențial semnificativ asupra sănătății publice sau a sistemelor de sănătate; [AM 79]

(c)  dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro clasificate în clasa D în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (UE) 2017/746, pentru care grupurile relevante de experți au furnizat punctele lor de vedere în cadrul procedurii desfășurate în conformitate cu articolul 48 alineatul (6) din regulamentul respectiv și care sunt considerate a fi inovații majore cu un impact potențial semnificativ asupra sănătății publice sau a sistemelor naționale de sănătate. [AM 80]

2.  Grupul de coordonare selectează dispozitivele medicale menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) pentru evaluarea clinică comună pe baza următoarelor criterii:

(a)  existența unor probleme medicale nesoluționate;

(b)  impactul potențial asupra pacienților, sănătății publice sau sistemelor de sănătate;

(c)  existența unei dimensiuni transfrontaliere semnificative;

(d)  existența unei valori adăugate majore la nivelul întregii Uniuni;

(e)  resursele disponibile;

(ea)  necesitatea de a consolida dovezile clinice; [AM 81]

(eb)  la solicitarea dezvoltatorilor de tehnologii medicale. [AM 82]

Articolul 6

Pregătirea rapoartelor privind evaluările clinice comune

1.  Grupul de coordonare inițiază evaluări clinice comune ale tehnologiilor medicale pe baza programului său de lucru anual prin desemnarea unui subgrup care să supravegheze elaborarea raportului privind evaluarea clinică comună în numele grupului de coordonare.

Raportul privind evaluarea clinică comună este însoțit de un raport de sinteză, iar acestea sunt elaborate în conformitate cu cerințele din prezentul articol și cu cerințele stabilite în temeiul articolelor 11, 22 și 23 care conține, cel puțin, datele clinice comparate, parametrii clinici („end-points”), elementele de comparație, metodologia, dovezile clinice utilizate și concluziile privind eficacitatea, siguranța și eficacitatea relativă și limitările evaluării, pozițiile contrarii, un rezumat al consultărilor realizate și observațiile furnizate. Acestea sunt elaborate în conformitate cu cerințele stabilite de grupul de coordonare și sunt publicate indiferent de rezultatele raportului.

Pentru medicamentele menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (a), raportul evaluării clinice comune este adoptat de grupul de coordonare în termen de 80-100 de zile, pentru a asigura conformitatea cu termenele de stabilire a prețurilor și de rambursare prevăzute în Directiva 89/105/CEE a Consiliului(17). [AM 83]

2.  Subgrupul desemnat solicită dezvoltatorilor relevanți dezvoltatorului de tehnologii medicale să transmită toată documentația disponibilă și actualizată care conține informațiile, datele și dovezile studiile, inclusiv cele cu rezultate negative și pozitive, necesare pentru evaluarea clinică comună. Documentația respectivă include datele disponibile obținute în urma testelor efectuate, precum și în urma tuturor studiilor în cadrul cărora tehnologia a fost folosită, toate acestea fiind extrem de importante pentru a garanta o înaltă calitate a evaluărilor.

Pentru medicamentele menționate la litera (a) de la articolul 5 alineatul (1), documentația include cel puțin:

(a)  dosarul de candidatură;

(b)  o indicație a stadiului autorizării pentru introducerea pe piață;

(c)  dacă este disponibil, Raportul public european de evaluare (EPAR), inclusiv rezumatul caracteristicilor produsului (RCP); Agenția Europeană pentru Medicamente furnizează grupului de coordonare rapoartele de evaluare științifică pertinente adoptate;

(d)  acolo unde este cazul, rezultatele studiilor suplimentare solicitate de grupul de coordonare și aflate la dispoziția dezvoltatorului de tehnologii medicale;

(e)  acolo unde este cazul și dacă se află la dispoziția dezvoltatorului de tehnologii medicale, rapoartele ETM deja disponibile privind tehnologia medicală în cauză;

(f)  informații privind studiile și registrele studiilor aflate la dispoziția dezvoltatorului de tehnologii medicale.

Dezvoltatorii de tehnologii medicale au obligația de a transmite toate datele solicitate.

Evaluatorii pot, de asemenea, să acceseze baze de date și surse publice de informații clinice, cum ar fi registrele referitoare la pacienți, bazele de date sau rețelele europene de referință, unde se consideră că este necesar un asemenea acces pentru a completa informațiile furnizate de dezvoltatori și cu scopul de a realiza o evaluare clinică mai precisă a tehnologiei medicale în cauză. Reproductibilitatea evaluării implică faptul că aceste informații sunt publice.

Relația dintre evaluatori și dezvoltatorii de tehnologii medicale este independentă și imparțială. Dezvoltatorii de tehnologii medicale pot fi consultați, dar nu participă în mod activ la procesul de evaluare. [AM 84]

2a.  Grupul de coordonare poate lua în considerare, în mod justificat, în cazul medicamentelor orfane, că nu există niciun motiv material sau dovezi suplimentare care să susțină o analiză clinică suplimentară ce depășește evaluarea beneficiilor semnificative deja efectuată de Agenția Europeană pentru Medicamente. [AM 85]

3.  Subgrupul desemnat numește, din rândul membrilor săi, un evaluator și un coevaluator care să realizeze evaluarea clinică comună. Evaluatorul și coevaluatorul sunt diferiți de cei numiți anterior în conformitate cu articolul 13 alineatul (3), cu excepția situațiilor excepționale și justificate în care cunoștințele specializate specifice necesare nu sunt disponibile și sub rezerva aprobării grupului de coordonare. Numirile țin cont de expertiza științifică necesară pentru evaluare. [AM 86]

4.  Evaluatorul, cu sprijinul coevaluatorului, elaborează proiectul de raport privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză.

5.  Concluziile raportului privind evaluarea clinică comună se limitează la următoarele includ: [AM 87]

(a)  o analiză a efectelor eficacității și siguranței relative ale a tehnologiei medicale evaluate asupra rezultatele în materie de sănătate relevante pentru în privința parametrilor clinici relevanți pentru entitatea clinică și grupul de pacienți alese pentru evaluare, inclusiv mortalitatea, morbiditatea și calitatea vieții, și comparativ cu unul sau mai multe tratamente de referință ce urmează a fi stabilite de grupul de coordonare; [AM 88]

(b)  gradul de certitudine privind efectele relative pe baza dovezilor celor mai bune dovezi clinice disponibile și comparativ cu cele mai bune terapii standard. Evaluarea se bazează pe parametrii clinici stabiliți în conformitate cu standardele medicale internaționale susținute de dovezi, în special în ceea ce privește îmbunătățirea stării de sănătate, scurtarea duratei bolii, prelungirea duratei de supraviețuire, diminuarea efectelor secundare sau îmbunătățirea calității vieții. Trebuie, de asemenea, să se facă referire la diferențele specifice subgrupurilor. [AM 89]

Concluziile nu includ o evaluare.

Evaluatorul și coevaluatorul se asigură că alegerea grupurilor pertinente de pacienți este reprezentativă pentru statele membre participante, pentru a le permite acestora să ia decizii corespunzătoare cu privire la finanțarea acestor tehnologii din bugetele naționale de sănătate. [AM 90]

6.  În cazul în care, în orice etapă a elaborării proiectului de raport privind evaluare clinică comună, evaluatorul consideră că sunt necesare dovezi suplimentare din partea dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant pentru a finaliza raportul, el poate să solicite subgrupului desemnat să suspende perioada stabilită pentru elaborarea raportului și să solicite dovezi suplimentare de la dezvoltatorul tehnologiei medicale. După consultarea dezvoltatorului tehnologiei medicale cu privire la timpul necesar pentru a pregăti dovezile suplimentare necesare, cererea formulată de evaluator stabilește numărul de zile lucrătoare pentru care elaborarea se suspendă. Atunci când devin disponibile noi dovezi clinice în cursul procesului, dezvoltatorul tehnologiei medicale în cauză comunică, de asemenea, evaluatorului aceste informații noi, în mod proactiv. [AM 205]

7.  Membrii subgrupului desemnat sau ai grupului de coordonare își prezintă observațiile, pe parcursul unei perioade minime de 30 de zile lucrătoare, în cursul elaborării proiectului de raport privind evaluarea clinică comună și a raportului de sinteză. Comisia poate, de asemenea, să prezinte observații. [AM 92]

8.  Evaluatorul transmite proiectul de raport privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant și stabilește o perioadă în care dezvoltatorul poate transmite în vederea transmiterii de observații. [AM 93]

9.  Subgrupul desemnat se asigură că părților interesate, inclusiv pacienților și experților clinici, li se oferă oportunitatea de a prezenta observații în cursul elaborării proiectului de raport privind evaluarea clinică comună și a raportului de sinteză și stabilește o perioadă în care se pot prezenta observații. Pacienții, organizațiile consumatorilor, profesioniștii din domeniul sănătății, ONG-urile, alte asociații de dezvoltatori de tehnologii medicale și experții clinici pot prezenta observații în cursul evaluării clinice comune într-un interval de timp stabilit de subgrupul desemnat.

Comisia publică declarațiile de interese ale tuturor părților interesate consultate pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 94]

10.  După primirea și examinarea oricăror observații transmise în conformitate cu alineatele (7), (8) și (9), evaluatorul, cu sprijinul coevaluatorului, finalizează proiectul de raport privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză și transmite aceste rapoarte subgrupului desemnat și Comisiei grupului de coordonare în vederea formulării de observații. Comisia publică toate observațiile, cărora li se răspunde în mod corespunzător, pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 95]

11.  Evaluatorul, cu sprijinul coevaluatorului, ia în considerare observațiile subgrupului desemnat și ale Comisiei grupului de coordonare și transmite un proiect final de raport privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză grupului de coordonare în vederea aprobării unei aprobări finale. [AM 96]

12.  Grupul de coordonare aprobă raportul final privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză, ori de câte ori este posibil prin consens sau, dacă este necesar, printr-o majoritate simplă calificată a statelor membre.

Pozițiile divergente și motivele care stau la baza acestora sunt consemnate în raportul final.

Raportul final include o analiză a sensibilității în cazul în care există unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a)  opinii diferite cu privire la studiile care trebuie excluse din cauza subiectivității excesive;

(b)  poziții divergente, dacă se exclud studiile, întrucât acestea nu reflectă evoluțiile tehnologice la zi; sau

(c)  controverse referitoare la definirea pragurilor de irelevanță privind parametrii clinici relevanți pentru pacienți.

Alegerea unuia sau a mai multor elemente de comparație și a unor parametri clinici relevanți pentru pacienți este justificată și documentată din punct de vedere medical în raportul final.

Raportul final include și rezultatele consultării științifice comune efectuate în conformitate cu articolul 13. Rapoartele aferente consultării științifice sunt făcute publice după încheierea evaluărilor clinice comune. [AM 206]

13.  Evaluatorul se asigură eliminarea oricăror informații sensibile din punct de vedere comercial din raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și din raportul de sinteză conțin informațiile clinice care fac obiectul evaluării, precum și metodologia și studiile utilizate. Evaluatorul consultă dezvoltatorul cu privire la raport înainte de publicarea acestuia. Dezvoltatorul dispune de 10 de zile lucrătoare pentru a înștiința evaluatorul cu privire la orice informații pe care le consideră a fi confidențiale și a justifica caracterul sensibil din punct de vedere comercial al informațiilor respective. În ultimă instanță, evaluatorul și coevaluatorul decid dacă cererea de confidențialitate a dezvoltatorului este justificată. [AM 98]

14.  Grupul de coordonare transmite raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și raportul de sinteză aprobat dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant și Comisiei, care include ambele rapoarte pe platforma informatică. [AM 99]

14a.  După primirea raportului comun de evaluare clinică aprobat și a raportul de sinteză, dezvoltatorul tehnologiei medicale poate transmite obiecțiile sale în scris grupului de coordonare și Comisiei în termen de șapte zile lucrătoare. Într-un asemenea caz, dezvoltatorul prezintă motive detaliate pentru obiecțiile sale. Grupul de coordonare evaluează obiecțiile în termen de șapte zile lucrătoare și revizuiește raportul, dacă consideră necesar.

Grupul de coordonare aprobă și transmite raportul final de evaluare clinică comună, raportul de sinteză și un document explicativ care prezintă modul în care au fost tratate obiecțiile dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant și ale Comisiei. [AM 100]

14b.  Raportul privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză sunt gata în termen de minimum 80 de zile și maximum 100 zile, cu excepția cazurilor justificate în care, din cauza importanței necesității clinice, procedura trebuie accelerată sau întârziată. [AM 101]

14c.  În cazul în care dezvoltatorul de tehnologii solicitant retrage, în mod motivat, cererea de evaluare a introducerii pe piață sau în cazul în care Agenția Europeană pentru Medicamente întrerupe o astfel de evaluare, acest lucru se aduce la cunoștința grupului de coordonare pentru a stopa procesul comun de evaluare clinică. Comisia publică motivele de retragere a solicitării sau de încheiere a evaluării pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 102]

Articolul 7

Lista tehnologiilor medicale evaluate

1.  În cazul în care Comisia consideră că raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și raportul de sinteză aprobat respectă cerințele de fond și de procedură prevăzute în prezentul regulament, ea include denumirea tehnologiei medicale care a făcut obiectul raportului aprobat și raportului de sinteză aprobat, indiferent dacă aceasta a fost sau nu adoptată, într-o listă de tehnologii care au fost supuse evaluării clinice comune („Lista tehnologiilor medicale evaluate” sau „lista”) în termen de cel mult 30 de zile de la primirea raportului aprobat și a raportului de sinteză aprobat de la grupul de coordonare. [AM 103]

2.  În cazul în care, în termen de 30 de zile de la primirea raportului privind evaluarea clinică comună aprobat și a raportului de sinteză aprobat, Comisia concluzionează că raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și raportul de sinteză aprobat nu respectă cerințele de fond și legale de procedură stabilite în prezentul regulament, ea informează grupul de coordonare despre motivele concluziilor sale și îi solicită să examineze raportul și raportul de sinteză o revizuire a evaluării, furnizând justificări. [AM 104]

3.  Subgrupul desemnat ia în considerare concluziile menționate la alineatul (2) și invită dezvoltatorul tehnologiei medicale să transmită observații într-un termen specificat. Subgrupul desemnat revizuiește raportul privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză ținând seama de observațiile furnizate de dezvoltatorul tehnologiei medicale. Evaluatorul, cu asistența coevaluatorului, modifică raportul privind evaluarea clinică comună și raportul de sinteză în consecință și le transmite grupului de coordonare. Se aplică articolul 6 alineatele (12) – (14) Comisie, din punct de vedere procedural, înainte de a adopta un aviz definitiv. [AM 105]

4.  După transmiterea raportului privind evaluarea clinică comună aprobat și modificat și a raportului de sinteză aprobat și modificat și în cazul în care Comisia consideră că raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și modificat și raportul de sinteză aprobat și modificat respectă cerințele de fond și de procedură prevăzute în prezentul regulament, ea include denumirea tehnologiei medicale care a făcut obiectul raportului și al raportul de sinteză în lista tehnologiilor medicale evaluate. [AM 106]

5.  În cazul în care Comisia concluzionează că raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și modificat și raportul de sinteză aprobat și modificat nu respectă cerințele de fond și de procedură prevăzute în prezentul regulament, ea refuză să includă denumirea tehnologiei medicale tehnologia medicală care face obiectul evaluării este inclusă în listă, împreună cu raportul de sinteză al evaluării și observațiile formulate de Comisie, și toate acestea se publică pe platforma informatică menționată la articolul 27. Comisia informează grupul de coordonare în acest sens, menționând motivele neincluderii raportului negativ. Obligațiile prevăzute la articolul 8 nu se aplică tehnologiei medicale în cauză. Grupul de coordonare informează dezvoltatorul tehnologiei medicale solicitant în consecință și include în raportul său anual o informare succintă referitoare la rapoartele în cauză. [AM 107]

6.  Pentru tehnologiile medicale incluse în lista tehnologiilor medicale evaluate, Comisia publică, pe platforma informatică menționată la articolul 27, raportul privind evaluarea clinică comună aprobat și raportul de sinteză aprobat pe platforma informatică menționată la articolul 27 , precum și toate observațiile părților interesate și rapoartele intermediare, și le pune la dispoziția dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant cel târziu în termen de 10 de zile lucrătoare de la includerea lor în listă. [AM 108]

Articolul 8

Utilizarea rapoartelor privind evaluările clinice comune la nivel de stat membru

1.  Statele Pentru tehnologiile medicale care figurează pe Lista tehnologiilor medicale evaluate sau în legătură cu care este în curs de desfășurare o evaluare clinică comună, statele membre: [AM 109]

(a)  nu efectuează o evaluare clinică sau un proces echivalent de evaluare a unei tehnologii medicale incluse în lista tehnologiilor medicale evaluate sau pentru care o evaluare clinică comună a fost inițiată utilizează rapoartele privind evaluarea clinică comună în evaluările lor privind tehnologia medicală la nivel național; [AM 110]

(b)  aplică rapoartele privind nu repetă evaluarea clinică comună, în evaluările lor ale tehnologiilor medicale la nivelul statelor membre. [AM 111]

1a.  Cerința stabilită la alineatul (1) litera (b) nu împiedică statele membre sau regiunile să efectueze evaluări privind valoarea clinică adăugată a tehnologiilor în cauză în cadrul proceselor de evaluare naționale sau regionale, care pot lua în considerare date și dovezi clinice și neclinice specifice statului membru în cauză, ce nu au făcut parte din evaluarea clinică comună și sunt necesare pentru a completa evaluarea tehnologiei medicale sau procesul general de stabilire a prețurilor și de rambursare.

Astfel de evaluări complementare pot compara tehnologia în cauză cu un comparator care reprezintă cel mai bun standard de îngrijire disponibil și bazat pe dovezi în statul membru în cauză și care, în pofida solicitării statului membru respectiv în cursul etapei de stabilire a domeniului de aplicare, nu a fost inclus în evaluarea clinică comună. De asemenea, ei pot evalua tehnologia într-un context de îngrijire specific statului membru în cauză, pe baza practicilor sale clinice sau a condițiilor de rambursare.

Măsurile de acest tip sunt justificate, necesare și proporționale cu atingerea acestui scop, nu repetă activitatea efectuată la nivelul Uniunii și nu întârzie în mod nejustificat accesul pacienților la tehnologiile respective.

Statele membre notifică Comisiei și grupului de coordonare intenția lor de a completa evaluarea clinică comună și furnizează o justificare în acest sens. [AM 112]

2.  Statele membre notifică Comisiei rezultatul evaluării unei tehnologii medicale care a făcut obiectul unei evaluări clinice comune în termen de 30 de zile de la finalizarea sa. Notificarea respectivă este însoțită de informații privind modul în care concluziile din raportul privind evaluarea clinică comună au fost aplicate în evaluarea generală a tehnologiei medicale. Comisia facilitează schimbul de aceste informații între statele membre prezintă, prin platforma informatică menționată la articolul 27, informații privind modul în care s-a luat în considerare raportul privind evaluarea clinică comună în evaluarea tehnologiei medicale la nivelul statelor membre, precum și alte date clinice și dovezi suplimentare de care s-a ținut cont, astfel încât Comisia să poată facilita schimbul de astfel de informații între statele membre. [AM 113]

Articolul 9

Actualizări ale evaluărilor clinice comune

1.  Grupul de coordonare efectuează actualizări ale evaluărilor clinice comune în cazurile în care:

(a)  decizia Comisiei de acordare a autorizației de introducere pe piață a unui medicament menționat la articolul 5 alineatul (1) litera (a) a fost condiționată de îndeplinirea unor cerințe suplimentare aplicabile după autorizare;

(b)  raportul inițial privind evaluarea clinică comună a specificat nevoia unei actualizări odată ce sunt disponibile dovezi suplimentare pentru o nouă evaluare, în termenul stabilit în raport; [AM 114]

(ba)  la cererea unui stat membru sau a unui dezvoltator de tehnologii medicale care consideră că există noi dovezi clinice; [AM 115]

(bb)  la cinci ani de la evaluare, dacă există noi dovezi clinice semnificative, sau înainte de acest termen, dacă apar noi date sau dovezi clinice. [AM 116]

1a.  În cazurile menționate la primul paragraf literele (a),(b), (ba) și (bb), dezvoltatorul tehnologiei prezintă informațiile suplimentare. Dacă ele nu sunt prezentate, evaluarea comună anterioară iese din domeniul de aplicare al articolului 8.

Se menține baza de date „EVIDENT” pentru a colecta dovezile clinice care rezultă din utilizarea tehnologiei medicale în situații reale, precum și pentru a monitoriza rezultatele în materie de sănătate. [AM 117]

2.  Grupul de coordonare poate efectua actualizări ale evaluărilor clinice comune la solicitarea unuia sau a mai multor membri ai săi.

Actualizările evaluărilor clinice comune sunt solicitate atunci când au fost publicate sau puse la dispoziție noi informații care nu erau disponibile la data publicării raportului comun inițial. Atunci când se solicită o actualizare a raportului de evaluare clinică comună, statul membru care propus-o poate actualiza raportul de evaluare clinică comună și îl poate propune spre adoptare de către alte state membre prin recunoaștere reciprocă. Pentru actualizarea raportului de evaluare clinică comună, statul membru aplică metodele și standardele stabilite de grupul de coordonare.

Dacă statele membre nu pot ajunge la un acord cu privire la o actualizare, cazul este trimis grupului de coordonare. Grupul de coordonare decide dacă efectuează sau nu o actualizare pe baza noilor informații.

Atunci când o actualizare este aprobată prin recunoaștere reciprocă sau în urma deciziei grupului de coordonare, raportul de evaluare clinică comună se consideră actualizat. [AM 118]

3.  Actualizările se efectuează în conformitate cu normele de procedură stabilite în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) litera (d).

Articolul 10

Măsuri tranzitorii vizând evaluările clinice comune

Pe parcursul perioadei de tranziție menționate la articolul 33 alineatul (1):

(a)  grupul de coordonare:

(i)  își stabilește numărul anual de evaluări clinice comune planificate în funcție de numărul de state membre participante și de resursele aflate la dispoziția sa;

(ii)  selectează medicamentele menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (a) pentru evaluare clinică comună pe baza criteriilor de selecție prevăzute la articolul 5 alineatul (2).

(b)  membrii grupului de coordonare din partea statelor membre care nu participă la evaluările clinice comune:

(i)  nu sunt desemnați ca evaluatori sau coevaluatori;

(ii)  nu prezintă observații cu privire la proiectele de rapoarte privind evaluările clinice comune și la rapoartele de sinteză;

(iii)  nu participă la procesul de aprobare a rapoartelor finale privind evaluările clinice comune și a rapoartelor de sinteză;

(iv)  nu participă la procesul de elaborare și de aprobare a părților programelor anuale de lucru privind evaluările clinice comune;

(v)  nu sunt supuși obligațiilor prevăzute la articolul 8 în ceea ce privește tehnologiile medicale care au făcut obiectul unei evaluări clinice comune.

Articolul 11

Adoptarea unor norme procedurale detaliate pentru evaluările clinice comune

1.  Comisia elaborează, ținând seama de dispozițiile prezentului regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme procedurale pentru: [AM 119]

(a)  transmiterea de informații, date și dovezi de către dezvoltatorii de tehnologii medicale; [AM 120]

(b)  numirea unor evaluatori și a unor coevaluatori;

(c)  stabilirea etapelor procedurale detaliate și a calendarului lor, și a duratei totale a evaluărilor clinice comune acestora; [AM 121]

(d)  actualizări ale evaluărilor clinice comune;

(e)  cooperarea cu Agenția Europeană pentru Medicamente cu privire la elaborarea și actualizarea evaluărilor clinice comune ale medicamentelor;

(f)  cooperarea cu organismele notificate și cu grupurile de experți cu privire la elaborarea și actualizarea evaluărilor clinice comune ale dispozitivelor medicale. [AM 122]

2.  Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

Secțiunea 2

Consultările științifice comune

Articolul 12

Cereri de desfășurare a unor consultări științifice comune

1.  Dezvoltatorii de tehnologii medicale pot solicita o consultare științifică comună cu grupul de coordonare cu scopul de a obține dovezi științifice privind datele și dovezile care ar putea fi necesare ca parte a unei evaluări clinice comune aspectele clinice în vederea unei elaborări mai bune a studiilor științifice și a cercetării pentru a obține cele mai bune dovezi științifice, a îmbunătăți predictibilitatea, a alinia prioritățile de cercetare și a crește calitatea și eficiența acesteia, în scopul de a obține cele mai bune dovezi științifice. [AM 123]

În cazul medicamentelor, dezvoltatorii de tehnologii medicale pot solicita ca această consultare științifică comună să fie desfășurată în paralel cu procesul de consiliere științifică primită de la Agenția Europeană pentru Medicamente în conformitate cu articolul 57 alineatul (1) litera (n) din Regulamentul (CE) nr. 726/2004. În acest caz, ei fac cererea în momentul transmiterii unei cereri de consiliere științifică din partea Agenției Europene pentru Medicamente.

2.  În cursul examinării cererii de consultare științifică comună, grupul de coordonare ia în considerare următoarele criterii:

(a)  probabilitatea ca tehnologia medicală aflată în curs de dezvoltare să facă obiectul unei evaluări clinice comune în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

(b)  existența unor probleme medicale nesoluționate;

(c)  impactul potențial asupra pacienților, sănătății publice sau sistemelor de sănătate;

(d)  existența unei dimensiuni transfrontaliere semnificative;

(e)  existența unei valori adăugate majore la nivelul întregii Uniuni;

(f)  resursele disponibile;

(fa)  prioritățile clinice de cercetare la nivelul Uniunii; [AM 124]

3.  În termen de 15 de zile lucrătoare de la primirea cererii, grupul de coordonare informează dezvoltatorul tehnologiei medicale solicitant dacă se va angaja sau nu în consultarea științifică comună. În cazul în care grupul de coordonare respinge cererea, acesta informează dezvoltatorul tehnologiei medicale în acest sens și explică motivele, având în vedere criteriile stabilite la alineatul (2).

Consultările științifice comune nu condiționează obiectivitatea și independența evaluării tehnologice comune, nici rezultatele sau concluziile acesteia. Evaluatorul și coevaluatorul numiți pentru a le realiza în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) nu pot coincide cu evaluatorul și coevaluatorul numiți în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) pentru evaluarea tehnologică comună.

Obiectul consultărilor și un rezumat al acestora se publică pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 125]

Articolul 13

Elaborarea rapoartelor privind Procedura pentru consultările științifice comune [AM 126]

1.  În urma acceptării unei cereri de consultare științifică comună în conformitate cu articolul 12 și pe baza programului său de lucru anual, grupul de coordonare desemnează un subgrup să supravegheze elaborarea raportului privind consultarea științifică comună în numele grupului de coordonare.

Raportul privind consultarea științifică comună este elaborat în conformitate cu cerințele de la prezentul articol și în conformitate cu normele procedurale procedura și cu documentația stabilită stabilite în temeiul articolelor 16 și 17. [AM 127]

2.  Subgrupurile desemnate solicită dezvoltatorului tehnologiei medicale să transmită documentația disponibilă și actualizată care conține informațiile, datele și dovezile toate etapele prelucrării informațiilor, datelor și studiilor necesare pentru consultarea științifică comună, cum ar fi datele disponibile provenite din toate testele efectuate și din toate studiile în care a fost utilizată tehnologia. Se poate elabora un parcurs de evaluare clinică adaptată pentru medicamentele orfane, având în vedere numărul limitat de pacienți care participă la trialuri clinice și/sau a absenței unui comparator. Toate informațiile respective sunt puse la dispoziția publicului, după finalizarea evaluărilor clinice comune.

Subgrupul desemnat și dezvoltatorul tehnologiei medicale organizează o reuniune comună pe baza documentației descrise la primul paragraf. [AM 128]

3.  Subgrupul desemnat numește, din rândul membrilor săi, un evaluator și un coevaluator, care să aibă responsabilitatea de a desfășura consultarea științifică comună, alții decât evaluatorul și coevaluatorul desemnați ulterior, în temeiul articolului 6 alineatul (3). Numirile țin cont de expertiza științifică necesară pentru evaluare cunoștințele științifice. [AM 129]

4.  Evaluatorul, cu sprijinul coevaluatorului, elaborează proiectul de raport privind consultarea științifică comună.

5.  În cazul în care, în orice etapă a elaborării proiectului de raport privind consultarea științifică comună, evaluatorul consideră că sunt necesare dovezi suplimentare din partea unui dezvoltator de tehnologii medicale pentru a finaliza raportul, el poate să solicite subgrupului desemnat să suspende perioada stabilită pentru elaborarea raportului și să solicite dovezi suplimentare de la dezvoltatorul tehnologiei medicale. După consultarea dezvoltatorului tehnologiei medicale cu privire la timpul necesar pentru a pregăti dovezile suplimentare necesare, cererea formulată de evaluator stabilește numărul de zile lucrătoare pentru care elaborarea se suspendă.

6.  Membrii subgrupului desemnat își prezintă observațiile în cursul elaborării proiectului de raport privind consultarea științifică comună.

7.  Evaluatorul transmite proiectul de raport privind consultarea științifică comună dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant și stabilește o perioadă în care dezvoltatorul poate transmite observații în vederea transmiterii de observații, stabilind o perioadă pentru transmiterea observațiilor respective. [AM 130]

8.  Subgrupul desemnat se asigură că părților interesate, inclusiv pacienților și experților clinici, li se oferă oportunitatea de a Dezvoltatorul tehnologiei medicale, pacienții, profesioniștii din domeniul sănătății și experții clinici pot prezenta observații în cursul elaborării proiectului de raport privind consultarea științifică comună și stabilește o perioadă în care se pot prezenta observații consultării științifice comune. [AM 131]

9.  După primirea și examinarea oricăror observații informațiilor și observațiilor transmise în conformitate cu alineatele (2), (6), (7) și (8), evaluatorul, cu sprijinul coevaluatorului, finalizează proiectul de raport privind consultarea științifică comună și transmite proiectul de raport subgrupului desemnat în vederea formulării de observații. Toate observațiile, care sunt publice și cărora li se răspunde dacă este necesar, se publică pe platforma informatică menționată la articolul 27, după finalizarea evaluării clinice comune. Observațiile publicate includ observațiile părților interesate și diferențele de opinie exprimate de către membrii subgrupului în cursul procedurii. [AM 132]

10.  În cazul în care consultarea științifică comună se desfășoară în paralel cu avizul științific furnizat de Agenția Europeană pentru Medicamente, evaluatorul se coordonează cu agenția în ceea ce privește coerența concluziilor raportului privind consultarea științifică comună cu cele din avizul științific încearcă să coordoneze calendarul. [AM 133]

11.  Evaluatorul, cu sprijinul coevaluatorului, ia în considerare observațiile membrilor subgrupului desemnat și transmite proiectul final de raport privind consultarea științifică comună grupului de coordonare.

12.  Grupul de coordonare aprobă raportul final privind consultarea științifică comună, ori de câte ori este posibil prin consens sau, dacă este necesar, printr-o majoritate simplă calificată a statelor membre, cel târziu în termen de 100 de zile de la începerea elaborării raportului menționat la alineatul (4). [AM 207]

Articolul 14

Rapoartele privind consultările științifice comune

1.  Grupul de coordonare transmite raportul privind consultarea științifică comună aprobat dezvoltatorului tehnologiei medicale solicitant în termen de cel mult 10 de zile lucrătoare de la aprobarea lui.

2.  Grupul de coordonare include informații sintetizate anonimizate privind consultările științifice comune în rapoartele sale anuale și în platforma informatică menționată la articolul 27. Informațiile respective includ subiectul consultărilor și observațiile.

Rapoartele aferente consultării științifice sunt făcute publice după încheierea evaluărilor clinice comune. [AM 135]

3.  Statele membre nu efectuează o consultare științifică sau o consultare echivalentă în cazul unei tehnologii medicale menționate la articolul 5 pentru care a fost inițiată o consultare științifică comună și în cazul în care conținutul cererii este același cu cel care face obiectul consultării științifice comune, cu excepția cazului în care nu au fost luate în considerare date și dovezi clinice suplimentare și aceste date și dovezi sunt considerate necesare. Aceste consultări științifice naționale sunt transmise Comisiei spre publicare pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 136]

Articolul 15

Măsuri tranzitorii privind consultările științifice comune

Pe parcursul perioadei de tranziție menționate la articolul 33 alineatul (1):

(a)  grupul de coordonare își stabilește numărul anual de consultări științifice comune planificate în funcție de numărul de state membre participante și de resursele aflate la dispoziția sa;

(b)  membrii grupului de coordonare din partea statelor membre care nu participă la consultările științifice comune:

(i)  nu sunt desemnați ca evaluatori sau coevaluatori;

(ii)  nu prezintă observații privind proiectele de rapoarte privind consultările științifice comune;

(iii)  nu participă la procesul de aprobare a rapoartelor finale privind consultările științifice comune;

(iv)  nu participă la procesul de elaborare și de aprobare a părților programelor anuale de lucru privind consultările științifice comune.

Articolul 16

Adoptarea unor norme procedurale detaliate pentru consultările științifice comune

1.  Comisia elaborează, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme procedurale pentru:

(a)  transmiterea de cereri din partea dezvoltatorilor de tehnologii medicale și implicarea lor în elaborarea rapoartelor privind consultările științifice comune; [AM 137]

(b)  numirea unor evaluatori și a unor coevaluatori;

(c)  stabilirea etapelor procedurale detaliate și a calendarului acestora;

(d)  consultarea transmiterea de observații din partea pacienților, a profesioniștilor din domeniul sănătății, a asociațiilor de pacienți, a partenerilor sociali, a organizațiilor neguvernamentale, a experților clinici și a altor părți interesate relevante; [AM 138]

(e)  cooperarea cu Agenția Europeană pentru Medicamente cu privire la consultările științifice comune privind medicamentele în cazurile în care un dezvoltator de tehnologii medicale solicită efectuarea consultării în paralel cu un proces de consiliere științifică din partea agenției;

(f)  cooperarea cu grupurile de experți menționate la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/745 privind consultările științifice comune vizând dispozitivele medicale.

2.  Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

Articolul 17

Documentația și normele de selectare a părților interesate pentru consultări științifice comune

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 31 articolele 30 și 32, acte delegate de punere în aplicare privind: [AM 139]

(a)  conținutul procedura privind: [AM 140]

(i)  cererilor formulate de dezvoltatorii de tehnologii medicale pentru efectuarea unor consultări științifice comune;

(ii)  dosarelor cu informații, date și dovezi care trebuie să fie transmise de către dezvoltatorii de tehnologii medicale pentru efectuarea unor consultări științifice comune;

(iii)  rapoartelor privind consultările științifice comune;

(iiia)  implicarea părților interesate în sensul prezentei secțiuni, inclusiv norme privind conflictele de interese. Declarațiile de interese sunt accesibile în mod public tuturor părților interesate și experților consultați. Părțile interesate și experții care prezintă conflicte de interese nu participă la proces. [AM 141]

(b)  normele pentru stabilirea părților interesate care să fie consultate în sensul prezentei secțiuni. [AM 142]

Secțiunea 3

Tehnologii medicale emergente

Articolul 18

Identificarea tehnologiilor medicale emergente

1.  Grupul de coordonare elaborează anual un studiu privind tehnologiile medicale emergente despre care se presupune că vor avea un impact major asupra pacienților, sănătății publice sau sistemelor de asistență medicală.

2.  În cursul elaborării studiului, grupul de coordonare se consultă cu:

(a)  dezvoltatorii de tehnologii medicale;

(b)  organizațiile pacienților, organizațiile de consumatori și profesioniștii din domeniul sănătății, în cadrul reuniunii sale anuale; [AM 143]

(c)  experții clinici;

(d)  Agenția Europeană pentru Medicamente, inclusiv în ceea ce privește notificarea prealabilă a medicamentelor înainte de transmiterea cererilor de autorizare a introducerii pe piață;

(e)  Grupul de coordonare privind dispozitivele medicale instituit în temeiul articolul 103 din Regulamentul (UE) 2017/745.

2a.  În momentul elaborării studiului, grupul de coordonare se asigură că informațiile confidențiale din punct de vedere comercial furnizate de dezvoltatorul tehnologiilor medicale sunt protejate în mod corespunzător. În acest scop, grupul de coordonare oferă dezvoltatorului tehnologiilor medicale posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la conținutul studiului și acordă o atenție deosebită acestor observații. [AM 144]

3.  Concluziile studiului sunt rezumate în raportul anual al grupului de coordonare și se iau în considerare în elaborarea programelor sale de lucru anuale.

Secțiunea 4

Cooperarea voluntară în domeniul evaluării tehnologiilor medicale

Articolul 19

Cooperarea voluntară

1.  Comisia sprijină cooperarea și schimbul continuarea cooperării și a schimbului de informații științifice între statele membre privind următoarele chestiuni: [AM 145]

(a)  evaluările neclinice ale tehnologiilor medicale;

(b)  evaluările colaborative ale dispozitivelor medicale;

(c)  evaluările altor tehnologii medicale decât medicamentele sau dispozitivele medicale;

(d)  furnizarea de dovezi suplimentare necesare pentru a sprijini evaluările tehnologiilor medicale;

(da)  evaluările clinice ale medicamentelor și ale dispozitivelor medicale efectuate de statele membre; [AM 146]

(db)  măsurile de uz compasional în practica clinică, în vederea îmbunătățirii bazei de dovezi și a creării unui registru în acest scop; [AM 147]

(dc)  elaborarea unor ghiduri de bune practici medicale bazate pe dovezi științifice; [AM 148]

(dd)  scăderea investițiilor în tehnologii învechite; [AM 149]

(de)  înăsprirea normelor privind producerea de dovezi clinice și monitorizarea acesteia. [AM 150]

2.  Grupul de coordonare este utilizat pentru a facilita cooperarea menționată la alineatul (1).

3.  Cooperarea menționată la alineatul (1) literele (b) și , (c), (db) și (de) poate fi efectuată pe baza normelor procedurale stabilite în conformitate cu articolul 11 și a normelor comune stabilite în conformitate cu articolele 22 și 23. [AM 151]

4.  Cooperarea menționată la alineatul (1) se include în programele anuale de lucru ale grupului de coordonare, iar rezultatele cooperării se includ în rapoartele sale anuale și în platforma informatică menționată la articolul 27.

Capitolul III

Norme privind evaluările clinice

Articolul 20

Normele armonizate privind evaluările clinice

1.  Normele procedurale comune și metodologia comună stabilită în conformitate cu articolul 22 și cu cerințele stabilite în conformitate cu articolul 23 se aplică:

(a)  evaluărilor clinice comune efectuate în conformitate cu capitolul II.

(b)  evaluărilor clinice ale medicamentelor și ale dispozitivelor medicale efectuate de statele membre. [AM 152]

1a.  Atunci când este relevant și indicat, statele membre sunt încurajate să aplice normele de procedură și metodologia comune menționate în prezentul regulament în cazul evaluării clinice a medicamentelor și a dispozitivelor medicale care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, efectuate de statele membre la nivel național. [AM 153]

Articolul 21

Rapoartele privind evaluările clinice

1.  În cazul în care o evaluare clinică este efectuată de către un stat membru, acesta furnizează Comisiei raportul privind evaluarea clinică și raportul de sinteză în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la finalizarea evaluării tehnologiei medicale.

2.  Comisia publică rapoartele de sinteză menționate la alineatul (1) în platforma informatică menționată la articolul 27 și pune rapoartele privind evaluările clinice la dispoziția celorlalte state membre prin intermediul platformei informatice.

Articolul 22

Normele procedurale comune și metodologia comună

1.  Având în vedere rezultatele activităților deja efectuate în cadrul acțiunilor comune EUnetHTA și după consultarea tuturor părților interesate relevante, Comisia adoptă acte de punere în aplicare referitoare la: [AM 154]

(a)  norme procedurale vizând:

(i)  asigurarea faptului că autoritățile și organismele responsabile de tehnologii medicale membrii grupului de coordonare efectuează evaluările clinice într-un mod independent și transparent, lipsit de conflicte de interese, în conformitate cu articolul 3 alineatele (6) și (7); [AM 155]

(ii)  mecanismele de interacțiune dintre organismele responsabile de tehnologii medicale și dezvoltatorii de tehnologii medicale în cursul evaluărilor clinice, sub rezerva dispozițiilor articolelor anterioare; [AM 156]

(iii)  consultarea observațiile pacienților, profesioniștilor din domeniul sănătății, organizațiilor de consumatori, experților clinici și ale altor părți interesate în cursul evaluărilor clinice și răspunsurile justificate în mod corespunzător, sub rezerva dispozițiilor articolelor anterioare; [AM 157]

(iiia)  soluționarea eventualelor conflicte de interese; [AM 158]

(iiib)  asigurarea faptului că evaluarea dispozitivelor medicale se poate efectua într-un moment adecvat după lansarea pe piață, permițând utilizarea datelor privind eficacitatea clinică, inclusiv a datelor obținute din practica medicală reală. Momentul adecvat este identificat în cooperare cu părțile interesate relevante. [AM 159]

(b)  metodologiile utilizate pentru a formula conținutul și concepția evaluărilor clinice pentru a se garanta calitatea procesului, un mecanism de sancțiuni în cazul nerespectării de către dezvoltatorul tehnologiei a cerințelor privind informațiile disponibile care trebuie furnizate. [AM 160]

1a.  În termen de [șase luni] de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, grupul de coordonare elaborează un proiect de regulament de punere în aplicare privind metodologiile care urmează să fie folosite în mod consecvent pentru efectuarea evaluărilor și consultărilor clinice comune și stabilește conținutul acestor evaluări și consultări. Metodologiile sunt elaborate pe baza orientărilor metodologice și a formularelor de transmitere a dovezilor existente în cadrul EUnetHTA. În orice caz, metodologiile respectă următoarele criterii:

(a)  metodologiile se întemeiază pe standarde ridicate de calitate, pe cele mai bune dovezi științifice disponibile, care provin, atunci când este fezabil și justificabil din punct de vedere etic, în principal, din trialuri clinice randomizate dublu-orb, metaanalize și evaluări sistematice;

(b)  evaluările eficacității relative se bazează pe criterii finale de evaluare, relevante pentru pacient, cu criterii utile, pertinente, concrete și specifice, adaptate la starea clinică în cauză;

(c)  metodologiile țin seama de particularitățile noilor proceduri și ale anumitor tipuri de medicamente pentru care existau mai puține dovezi clinice disponibile în momentul emiterii autorizației de introducere pe piață (cum ar fi medicamentele orfane sau autorizațiile de introducere pe piață condiționate); cu toate acestea, orice astfel de lipsă de dovezi nu împiedică producerea de dovezi suplimentare care ar trebui să fie monitorizate ulterior și care ar putea necesita o evaluare ex-post și nu afectează securitatea pacienților sau calitatea științifică;

(d)  elementele de comparație sunt cele utilizate ca referință pentru entitatea clinică în cauză și sunt cel mai bun și/sau cel mai folosit element de comparație tehnologic sau bazat pe procese;

(e)  în cazul medicamentelor, dezvoltatorii de tehnologie prezintă grupului de coordonare, pentru evaluarea sa clinică, dosarul în format eDTC transmis Agenției Europene pentru Medicamente în vederea autorizării centralizate; acest dosar include raportul privind studiul clinic;

(f)  informațiile care trebuie furnizate de dezvoltatorul tehnologiei medicale corespund celor mai recente date publice; nerespectarea acestei cerințe poate conduce la declanșarea unui mecanism de sancțiuni;

(g)  trialurile clinice sunt studiile prin excelență în domeniul biomedical și, prin urmare, utilizarea altui tip de studiu, de exemplu, a studiilor epidemiologice, poate avea loc în cazuri excepționale și este pe deplin justificată;

(h)  metodele comune, precum și cerințele privind datele și măsurile orientate spre rezultate țin seama de particularitățile dispozitivelor medicale și ale dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro;

(i)  în ceea ce privește vaccinurile, metodologia ține seama de efectul unui vaccin pe tot parcursul vieții, prin prevederea unui orizont de timp corespunzător al analizelor, de efectele indirecte, cum ar fi imunitatea de grup și de elementele care nu depind de vaccin ca atare, de exemplu, ratele de acoperire legate de programe;

(j)  atunci când este fezabil și justificabil din punct de vedere etic, dezvoltatorul de tehnologii medicale efectuează cel puțin un trial clinic randomizat controlat prin care își compară tehnologia medicală în ceea ce privește rezultatele relevante din punct de vedere clinic cu un element de comparație activ selectat dintre cele mai bune intervenții existente dovedite la momentul în care a fost conceput trialul (tratamentul standard) sau cu cea mai comună intervenție atunci când nu există niciun tratament standard. Dezvoltatorul tehnologiei furnizează datele și rezultatele trialurilor comparative efectuate în dosarul de documentație transmis pentru evaluarea clinică comună.

În cazul unui dispozitiv medical, metodologia este adaptată la caracteristicile și particularitățile sale, pornindu-se de la metodologia deja dezvoltată de EUnetHTA.

Grupul de coordonare înaintează Comisiei spre aprobare proiectul de regulament de punere în aplicare.

În termen de [trei luni] de la primirea proiectului de măsură, Comisia decide dacă îl aprobă prin intermediul unui act de punere în aplicare adoptat în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de măsură sau să îl aprobe parțial sau în cazul în care propune modificări, Comisia transmite proiectul înapoi grupului de coordonare, precizând motivele. În termen de [șase săptămâni], grupul de coordonare poate modifica proiectul de măsură pe baza indicațiilor și a propunerilor de modificare ale Comisiei și îl poate înainta din nou Comisiei.

Dacă, la expirarea [termenului de șase săptămâni], grupul de coordonare nu a prezentat un proiect de măsură modificat sau a prezentat un proiect de măsură care nu este modificat în conformitate cu modificările propuse de Comisie, Comisia poate adopta regulamentul de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

În cazul în care grupul de coordonare nu prezintă Comisiei un proiect de măsură în termenul prevăzut la [alineatul (1)], Comisia poate adopta regulamentul de punere în aplicare fără a fi primit un proiect din partea grupului de coordonare. [AM 208/rev]

2.  Actele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 30 alineatul (2).

Articolul 23

Conținutul documentelor transmise și al rapoartelor și normele pentru selectarea părților interesate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 31, acte delegate privind Grupul de coordonare, urmând aceeași procedură prevăzută la articolul 2 alineatul 1 litera (a), stabilește: [AM 162]

(a)  conținutul formatul și modelele: [AM 163]

(i)  dosarelor cu informații, date și dovezi care trebuie să fie transmise de către dezvoltatorii de tehnologii medicale pentru efectuarea unor evaluări clinice;

(ii)  rapoartelor privind evaluările clinice;

(iii)  rapoartelor de sinteză privind evaluările clinice;

(b)  normele pentru stabilirea părților interesate care trebuie să fie consultate în sensul secțiunii 1 din capitolul II și al prezentului capitol, în pofida articolului 26. [AM 164]

Capitolul IV

Cadrul de sprijin

Articolul 24

Alocarea de fonduri de către Uniune [AM 165]

1.  Finanțarea lucrărilor grupului de coordonare și ale subgrupurilor sale, precum și a activităților desfășurate în sprijinul respectivelor lucrări care implică cooperarea sa cu Comisia, cu Agenția Europeană pentru Medicamente și cu rețeaua de părți interesate menționată la articolul 26 este asigurată de către Uniune. Asistența financiară oferită de Uniune pentru activitățile desfășurate în temeiul prezentului regulament se pune la dispoziție în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(18).

2.  Finanțarea menționată la alineatul (1) include finanțare pentru participarea autorităților și organismelor desemnate ale statelor membre care sunt responsabile de tehnologii medicale la sprijinirea activităților aferente evaluărilor clinice comune și consultărilor științifice comune. Evaluatorii și coevaluatorii au dreptul la o indemnizație specială, compensându-i pentru activitatea lor privind evaluările clinice comune și consultările științifice comune în conformitate cu dispozițiile interne ale Comisiei.

2a.  Uniunea asigură o finanțare publică stabilă și permanentă a activității comune privind ETM care se desfășoară fără finanțare directă sau indirectă din partea dezvoltatorilor tehnologiilor medicale. [AM 166]

2b.  Comisia poate institui un sistem de taxe pentru dezvoltatorii de tehnologii medicale care solicită atât consultări științifice comune, cât și evaluări clinice comune, taxele urmând să fie folosite pentru finanțarea activităților de cercetare cu privire la prioritățile clinice sau la nevoile medicale neacoperite. Un astfel de sistem de taxe nu este utilizat în niciun caz pentru finanțarea activităților în temeiul prezentului regulament. [AM 167]

Articolul 25

Sprijinul Comisiei acordat grupului de coordonare

Comisia sprijină activitatea grupului de coordonare. În particular, Comisia:

(a)  găzduiește la sediul ei și coprezidează reuniunile grupului de coordonare, având dreptul de a lua cuvântul, dar nu și drept de vot; [AM 168]

(b)  asigură secretariatul grupului de coordonare și acordă sprijin administrativ, științific și informatic; [AM 169]

(c)  publică pe platforma informatică menționată la articolul 27 programele de lucru anuale ale grupului de coordonare, rapoartele anuale, rezumatele proceselor-verbale ale reuniunilor sale, rapoartele și rapoartele de sinteză privind evaluările clinice comune;

(d)  verifică dacă activitățile grupului de coordonare sunt efectuate într-un mod independent și transparent, în conformitate cu regulamentul de procedură stabilit; [AM 170]

(e)  facilitează cooperarea cu Agenția Europeană pentru Medicamente cu privire la activitatea comună vizând medicamentele, inclusiv schimbul de informații confidențiale;

(f)  facilitează cooperarea cu organismele relevante de la nivelul Uniunii cu privire la activitățile comune vizând dispozitivele medicale, inclusiv schimbul de informații confidențiale. [AM 171]

Articolul 26

Rețeaua părților interesate

1.  Comisia înființează o rețea de părți interesate prin intermediul unui apel public la trimiterea de cereri și al unei selectări a organizațiilor adecvate ale părților interesate, pe baza criteriilor de selecție stabilite în apelul public la trimiterea de cereri, printre care legitimitatea, reprezentativitatea, transparența și asumarea răspunderii.

Organizațiile cărora le este adresat apelul public la trimiterea de cereri sunt asociații ale pacienților, organizații de consumatori, organizații neguvernamentale din domeniul sănătății, dezvoltatori de tehnologii medicale și profesioniști din domeniul sănătății.

În cursul selectării membrilor rețelei de părți interesate, se aplică bunele practici destinate prevenirii conflictelor de interese.

Parlamentul European are doi reprezentanți în rețeaua de părți interesate. [AM 172]

2.  Comisia publică lista organizațiilor părților interesate incluse în rețeaua părților interesate. Părțile interesate nu se află în situație de conflict de interese, iar declarațiile lor de interese se publică pe platforma informatică. [AM 173]

3.  Comisia organizează reuniuni ad-hoc ale , cel puțin o dată pe an, o reuniune a rețelei de părți interesate și grupului cu grupul de coordonare, în vederea promovării unui dialog constructiv. Funcțiile rețelei de părți interesate includ: [AM 174]

(a)  informării la zi a părților interesate schimbul de informații cu privire la activitatea grupului de coordonare și la procesul de evaluare; [AM 175]

(b)  realizării unui schimb de informații cu privire la activitățile grupului de coordonare participarea la seminare, ateliere sau acțiuni specifice cu privire la aspecte concrete; [AM 176]

(ba)  sprijinirea accesului la experiențe din viața reală legate de boli și gestionarea acestora și de utilizarea efectivă a tehnologiilor medicale, pentru o mai bună înțelegere a valorii pe care părțile interesate o acordă dovezilor științifice furnizate în cursul procesului de evaluare; [AM 177]

(bb)  contribuția la o comunicare mai bine orientată și mai eficientă cu părțile interesate și între acestea, pentru a susține rolul lor în utilizarea rațională și în condiții de siguranță a tehnologiilor medicale; [AM 178]

(bc)  întocmirea unei liste de priorități pentru activitățile de cercetare medicală; [AM 179]

(bd)  solicitarea de contribuții la programul anual de lucru și la studiul anual elaborat de grupul de coordonare; [AM 180]

Interesele și documentele de înființare ale părților interesate, precum și un rezumat al reuniunilor anuale și al eventualelor activități sunt publicate pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 181]

4.  La cererea grupului de coordonare, Comisia invită pacienți, profesioniști din domeniul sănătății și experți clinici desemnați de rețeaua părților interesate să participe la reuniunile grupului de coordonare în calitate de observatori. [AM 182]

5.  La cererea grupului de coordonare, rețeaua părților interesate sprijină grupul de coordonare în identificarea pacienților și a experților clinici necesari pentru activitatea subgrupurilor sale.

Articolul 27

Platforma informatică

1.  Pe baza activităților deja efectuate în cadrul acțiunilor comune EUnetHTA, Comisia înființează și întreține o platformă informatică care conține informații privind: [AM 183]

(a)  evaluările clinice comune planificate, în curs de desfășurare și finalizate și evaluările tehnologiilor medicale efectuate de statele membre;

(b)  consultările științifice comune;

(c)  studiile vizând identificarea tehnologiilor medicale emergente;

(d)  rezultatele cooperării voluntare între statele membre;

(da)  o listă a membrilor grupului de coordonare, a subgrupurilor sale și a altor experți, împreună cu declarația lor de interese financiare; [AM 184]

(db)  toate informațiile care trebuie publicate în temeiul prezentului regulament; [AM 185]

(dc)  rapoartele finale privind evaluările clinice comune și rapoartele de sinteză într-un format ușor de utilizat în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene; [AM 186]

(dd)  o listă a organizațiilor incluse în rețeaua părților interesate. [AM 187]

2.  Comisia asigură existența unor niveluri adecvate de acces accesul public la informațiile conținute în platforma informatică pentru organismele statelor membre, membrii rețelei părților interesate și publicul larg. [AM 188]

Articolul 28

Raportul privind punerea în aplicare de evaluare a perioadei de tranziție [AM 189]

În termen de cel mult doi ani de La încheierea perioadei de tranziție menționate la articolul 33 alineatul (1) și înainte ca sistemul armonizat de evaluare a tehnologiilor medicale instituit de prezentul regulament să devină obligatoriu, Comisia prezintă un raport punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la sfera de cuprindere a de evaluare a impactului privind întreaga procedură instituită, care evaluează, printre alte criterii, progresele realizate în ceea ce privește accesul pacienților la tehnologii medicale noi și funcționarea pieței interne, impactul asupra calității inovării, precum dezvoltarea de medicamente inovatoare în domenii în care există nevoi cărora nu li s-a răspuns, asupra sustenabilității sistemelor de sănătate, calitatea ETM și capacitățile de la nivel național și regional, precum și caracterul adecvat al domeniului de aplicare al evaluărilor clinice comune și funcționarea cadrului de sprijin menționat în prezentul capitol. [AM 190]

Capitolul V

Dispoziții finale

Articolul 29

Evaluare și monitorizare

1.  În termen de cel mult cinci ani de la publicarea raportului menționat la articolul 28, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament și prezintă un raport privind concluziile sale.

2.  Până la ... [un an de la data aplicării] cel târziu, Comisia stabilește un program pentru monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament. Programul de monitorizare stabilește mijloacele care vor fi utilizate și intervalele care vor fi aplicate pentru colectarea de date și alte dovezi necesare. Programul de monitorizare precizează măsurile care trebuie luate de Comisie și de statele membre pentru colectarea și analizarea datelor și a altor dovezi.

3.  Rapoartele anuale ale grupului de coordonare sunt utilizate ca parte a programului de monitorizare.

Articolul 30

Procedura comitetului

1.  Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 31

Exercitarea delegării de competențe

1.  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 17 și 23 este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la … [a se insera data intrării în vigoare a prezentului regulament].

3.  Delegarea competențelor menționată la articolele 17 și 23 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte în ziua care urmează datei publicării ei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 17 și 23 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se amână cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 191]

Articolul 32

Pregătirea actelor de punere în aplicare și a actelor delegate [AM 192]

1.  Comisia adoptă actele de punere în aplicare și actele delegate menționate la articolele 11, 16, 17, și 22 și 23, cel târziu până la data aplicării prezentului regulament. [AM 193]

2.  În pregătirea acestor acte delegate și de punere în aplicare, Comisia ține seama de caracteristicile distinctive ale sectoarelor medicamentelor și dispozitivelor medicale și ia în considerare activitatea deja desfășurată în cadrul acțiunilor comune EUnetHTA. [AM 194]

Articolul 33

Dispoziții tranzitorii

1.  Statele membre pot întârzia participarea lor la sistemul de evaluări clinice comune și de consultări științifice comune menționate în secțiunile 1 și 2 din capitolul II până la ... [3 4 ani de la data aplicării], în cazul medicamentelor menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (aa) și până la [7 ani de la data aplicării], în cazul dispozitivelor medicale menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (b) și al dispozitivelor medicale pentru diagnosticarea in vitro menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (c). [AM 195]

2.  Statele membre notifică Comisiei atunci când intenționează să utilizeze perioada de tranziție stabilită la alineatul (1) cu cel puțin un an înainte de data aplicării prezentului regulament.

3.  Statele membre care au întârziat participarea lor în conformitate cu alineatul (1) pot începe participarea începând cu exercițiul financiar următor după ce au notificat Comisia cu cel puțin trei luni înainte de începutul exercițiului financiar respectiv.

Articolul 34

Clauza de salvgardare

1.  Statele membre pot să efectueze o evaluare clinică utilizând alte mijloace decât normele prevăzute în capitolul III din prezentul regulament, din motivele stabilite la articolul 8 alineatul (1a), precum și din motive legate de necesitatea de a proteja sănătatea publică în statul membru în cauză și cu condiția ca măsura să fie justificată, necesară și proporțională în ceea ce privește realizarea respectivului obiectiv. [AM 196]

2.  Statele membre notifică Comisie Comisiei și grupului de coordonare intenția lor de a efectua o evaluare clinică prin alte mijloace, furnizând și justificările aferente. [AM 197]

2a.  Grupul de coordonare poate să evalueze dacă cererea se bazează pe motivele menționate la alineatul (1) și poate transmite concluziile sale Comisiei. [AM 198]

3.  În termen de trei luni de la data primirii notificării menționate la alineatul (2), Comisia aprobă sau respinge evaluarea planificată, după ce a verificat dacă aceasta este sau nu este conformă cu cerințele prevăzute la alineatul (1) și dacă ea este sau nu un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție disimulată a comerțului dintre statele membre. În absența unei decizii a Comisiei care să fie luată până la sfârșitul perioadei de trei luni, evaluarea clinică planificată se consideră a fi aprobată Decizia Comisiei este publicată pe platforma informatică menționată la articolul 27. [AM 199]

Articolul 35

Modificarea Directivei 2011/24/UE

1.  Articolul 15 din Directiva 2011/24/UE se elimină.

2.  Trimiterile la articolul eliminat se interpretează ca trimiteri făcute la prezentul regulament.

Articolul 36

Intrarea în vigoare și data aplicării

1.  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2.  Se aplică de la [3 ani de la data intrării în vigoare].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 283, 10.8.2018, p. 28.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 3 octombrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA-PROV(2018)0369).
(3)JO C 283, 10.8.2018, p. 28..
(4)JO C , , p. .
(5) Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(6) JO C 263, 25.7.2018, p. 4.
(7) Directiva 2011/24/CE din 9 martie 2011 a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, p. 45).
(8)JO C 438, 6.12.2014, p. 12.
(9)Rezoluția Parlamentului European din 2 martie 2017 privind opțiunile UE pentru îmbunătățirea accesului la medicamente – 2016/2057(INI).
(10)COM(2015) 550 final, p. 19.
(11)Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (JO L 136, 30.4.2004, p. 1).
(12)Regulamentul (UE) 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (JO L 117, 5.5.2017, p. 1).
(13) Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176).
(14)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(15)Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).
(16)Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).
(17) Directiva 89/105/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor produselor farmaceutice de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare al sistemelor naționale de asigurări de sănătate (JO L 40, 11.2.1989, p. 8).
(18)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).


Cadrul pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană ***I
PDF 127kWORD 58k
Rezoluţie
Text
Anexă
Anexă
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniunea Europeană (COM(2017)0487 – C8-0309/2017 – 2017/0224(COD))
P8_TA(2019)0121A8-0198/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0487),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0309/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 19 aprilie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 23 martie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0198/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune

P8_TC1-COD(2017)0224


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/452.)

ANEXĂ

Lista proiectelor sau programelor de interes pentru Uniune menționate la articolul 8 alineatul (3)

1.   Programele europene GNSS (Galileo și EGNOS):

Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1)

2.   Copernicus:

Regulamentul (UE) nr. 377/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a programului Copernicus și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 911/2010 (JO L 122, 24.4.2014, p. 44)

3.   Orizont 2020:

Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104), inclusiv acțiunile pe care acesta le prevede cu privire la tehnologii generice esențiale precum inteligența artificială, robotica, semiconductorii și securitatea cibernetică

4.   Rețelele transeuropene de transport (TEN-T):

Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE (JO L 348, 20.12.2013, p. 1)

5.   Rețelele transeuropene de energie (TEN-E):

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39)

6.   Rețelele transeuropene de telecomunicații:

Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind o serie de orientări pentru rețelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicații și de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 14)

7.   Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării:

Regulamentul (UE) 2018/1092 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 de instituire a Programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării pentru sprijinirea competitivității și a capacității de inovare a industriei de apărare a Uniunii (JO L 200, 7.8.2018, p. 30)

8.   Cooperarea structurată permanentă (PESCO):

Decizia (PESC) 2018/340 a Consiliului din 6 martie 2018 de stabilire a listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO (JO L 65, 8.3.2018, p. 24).

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

În urma solicitării formulate de Parlamentul European, Comisia Europeană se angajează:

–  să transmită Parlamentului European formularele standardizate pe care Comisia Europeană le va pregăti pentru a facilita respectarea de către statele membre a obligațiilor anuale de raportare în temeiul articolului 5 din regulament, de îndată ce acestea sunt finalizate, și

–  să transmită Parlamentului European aceste formulare standardizate în fiecare an, în paralel cu prezentarea raportului anual în fața Parlamentului European și a Consiliului, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din regulament.

(1) JO C 262, 25.7.2018, p. 94.
(2) JO C 247, 13.7.2018, p. 28.


Interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii ***I
PDF 124kWORD 52k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (reformare) (COM(2017)0280 – C8-0173/2017 – 2017/0128(COD))
P8_TA(2019)0122A8-0199/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0280),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0173/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2017(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea din 24 iulie 2017 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 noiembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0199/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică și facilitarea schimbului transfrontalier de informații cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii (reformare)

P8_TC1-COD(2017)0128


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/520.)

(1) JO C 81, 2.3.2018, p. 181.
(2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru ***I
PDF 121kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru (COM(2017)0796 – C8-0005/2018 – 2017/0354(COD))
P8_TA(2019)0123A8-0274/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0796),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0005/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 28 noiembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0274/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008

P8_TC1-COD(2017)0354


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/515.)

(1) JO C 283, 10.8.2018, p. 19.


Comisioanele pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară ***I
PDF 122kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 în ceea ce privește anumite comisioane pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară (COM(2018)0163 – C8-0129/2018 – 2018/0076(COD))
P8_TA(2019)0124A8-0360/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0163),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0129/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 31 august 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0360/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 în ceea ce privește anumite comisioane pentru plățile transfrontaliere efectuate în interiorul Uniunii și comisioanele de conversie monetară

P8_TC1-COD(2018)0076


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/518.)

(1)JO C 382, 23.10.2018, p. 7.
(2) JO C 367, 10.10.2018, p. 28.


Normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul ***I
PDF 233kWORD 74k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul (COM(2017)0647 – C8-0396/2017 – 2017/0288(COD))
P8_TA(2019)0125A8-0032/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0647),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0396/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de Parlamentul Național al Irlandei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 aprilie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0032/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul

P8_TC1-COD(2017)0288


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(6) a demonstrat că operatorii unii operatori de pe piețele naționale se confruntă cu obstacole nejustificate în calea dezvoltării serviciilor interurbane de transport cu autocarul în beneficiul pasagerilor. Mai mult, serviciile de transport rutier de persoane nu au ținut pasul cu evoluția necesităților în ceea ce privește disponibilitatea și calitatea, iar modurile de transport durabile continuă să aibă o pondere modală scăzută. În consecință, anumite grupuri de cetățeni sunt dezavantajate în ceea ce privește disponibilitatea serviciilor de transport de persoane; de asemenea, a crescut numărul de accidente rutiere, cantitatea de emisii și , congestionarea traficului și creșterea costurilor de infrastructură ca urmare a utilizării mai frecvente a autovehiculelor. [AM 1]

(2)  Pentru a asigura un cadru coerent pentru serviciile de transport interurban regulat de persoane cu autocarul și autobuzul în întreaga Uniune, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 ar trebui să se aplice tuturor serviciilor regulate de transport interurban. Domeniul de aplicare al respectivului regulament regulamentului respectiv ar trebui, prin urmare, extins, dar nu ar trebui să se aplice centrelor urbane sau suburbane sau aglomerărilor urbane și nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului(7). [AM 2]

(3)  Ar Fiecare stat membru ar trebui să se desemneze , în fiecare stat membru, un organism de reglementare independent și imparțial, însărcinat cu emiterea de avize cu caracter obligatoriu, pentru a asigura buna funcționare a pieței de transport rutier de persoane. Organismul respectiv poate fi, de asemenea, responsabil pentru alte sectoare reglementate, cum ar fi sectorul feroviar, energetic sau de telecomunicații. [AM 3]

(4)  Operațiunile comerciale aferente serviciilor regulate nu ar trebui să compromită echilibrul economic al contractelor de servicii publice existente sau acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007. Din acest motiv, organismul de reglementare ar trebui să fie în măsură să efectueze o analiză economică obiectivă și ar trebui să aibă autoritatea, după caz, de a propune măsurile necesare pentru a garanta acest lucru. Operațiunile comerciale regulate nu ar trebui să concureze cu furnizorii de servicii de transport cărora li s-au acordat drepturi exclusive pentru prestarea anumitor servicii publice de transport de călători în schimbul îndeplinirii unor obligații de serviciu public în cadrul unui contract de servicii publice. [AM 4]

(5)  Serviciile Operarea serviciilor regulate sub forma operațiunilor de cabotaj ar trebui să fie condiționate de deținerea unei licențe comunitare și de utilizarea unui tahograf inteligent, în conformitate cu capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(8). În vederea facilitării controalelor eficiente ale acestor servicii de către autoritățile de executare, normele privind emiterea de licențe comunitare ar trebui să fie clarificate, iar modulul sistemului de informare al pieței interne (IMI) dezvoltat pentru trimiterea declarațiilor de detașare și a aplicațiilor electronice, permițând inspectorilor care efectuează controalele în trafic să aibă acces direct în timp real la datele și informațiile conținute în Registrul european al întreprinderilor de transport rutier (ERRU) și în IMI, astfel încât să se asigure plata efectivă a contribuțiilor sociale pentru șoferii de autobuz detașați. [AM 5]

(6)  Pentru a asigura o concurență loială pe piață, operatorilor de servicii regulate ar trebui să li se acorde drepturi de acces la terminale în Uniune, conform unor criterii corecte, echitabile, nediscriminatorii și transparente. Funcționarea unui terminal ar trebui aprobată de o autoritate națională, care trebuie să verifice care sunt cerințele necesare și care trebuie îndeplinite. Contestațiile împotriva deciziilor de respingere sau de restricționare a accesului ar trebui să fie depuse pe lângă organismul de reglementare. Statele membre pot exclude terminalele care sunt deținute și utilizate exclusiv de către operatorul terminalului pentru propriile servicii de transport rutier de persoane. [AM 6]

(7)  Cu toate că se prevede menținerea autorizării serviciilor regulate, anumite norme privind procedura de autorizare ar trebui adaptate.

(8)  Autorizarea de servicii regulate naționale și internaționale ar trebui să facă obiectul unei proceduri de autorizare. Autorizarea ar trebui acordată, cu excepția cazului în care există motive specifice de refuz care pot fi atribuite solicitantului sau dacă serviciul ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice. Ar trebui să se introducă o valoare-limită în kilometri stabilită de statele membre, care nu ar trebui în niciun caz să depășească 100 de kilometri distanță parcursă, pentru a se asigura că operațiunile comerciale aferente serviciilor regulate nu compromit echilibrul economic al contractelor de servicii publice existente. În cazul rutelor deservite deja de mai mult de un contract de servicii publice, ar trebui să existe posibilitatea de a mări această valoare-limită. [AM 7]

(9)  Transportatorii nerezidenți ar trebui să poată presta servicii regulate naționale în aceleași condiții ca și transportatorii rezidenți, atât timp cât respectă dispozițiile referitoare la transportul rutier și alte dispoziții relevante din dreptul național, din dreptul Uniunii și din dreptul internațional. [AM 8]

(10)  Formalitățile administrative ar trebui să fie reduse pe cât dacă este posibil, fără a se renunța la controalele și sancțiunile care garantează aplicarea corectă și eficace a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009. Foaia de parcurs constituie o sarcină administrativă inutilă și, prin urmare, ea ar trebui eliminată. [AM 9]

(11)  Excursiile locale reprezintă o operațiune de cabotaj autorizată și sunt reglementate de normele generale privind cabotajul. Articolul referitor la excursiile locale ar trebui, prin urmare, eliminat. [AM 10]

(12)  Având în vedere importanța garantării aplicării eficace a Regulamentului (CE) nr. 1073/2009, normele privind inspecțiile în trafic și în întreprinderi ar trebui modificate pentru a include operațiunile de cabotaj.

(13)  În măsura în care prezentul regulament armonizează normele pe piețele naționale pentru serviciile regulate de transport cu autocarul și autobuzul și accesul la terminale, obiectivele acestuia, și anume promovarea mobilității interurbane și creșterea ponderii modale a modurilor durabile de transport de persoane, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre. În consecință, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite.

(14)  Pentru a ține seama de evoluțiile pieței și de progresul tehnic, ar trebui să îi fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a modifica anexele I și II la Regulamentul (CE) nr. 1073/2009, precum și pentru a completa respectivul regulament cu norme privind formatul certificatelor pentru operațiunile de transport pe cont propriu, formatul de prezentare a cererilor de autorizare și al autorizațiilor înseși, procedura și criteriile care trebuie urmate pentru a stabili dacă un serviciu propus ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice, precum și obligațiile de raportare ale statelor membre. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(9). În mod concret, pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții Parlamentului European și ai Consiliului ar trebui să aibă în mod sistematic acces la reuniunile grupului de experți ale Comisiei, însărcinat cu pregătirea actelor delegate. [AM 11]

(15)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 se modifică după cum urmează:

1.  la articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Prezentul regulament se aplică serviciilor naționale de transport rutier de persoane interurbane, contra cost în numele unui terț, prestate de un operator de transport nerezident, în conformitate cu dispozițiile capitolului V și nu aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1370/2007;”; [AM 12]

"

2.  articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:"

„2. «servicii regulate» înseamnă serviciile care asigură transportul de persoane la intervale stabilite pe trasee stabilite, fie fără puncte de oprire intermediare, fie cu îmbarcarea sau debarcarea persoanelor la puncte de oprire prestabilite;”;

"

(b)  punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:"

„7. «operațiuni de cabotaj» înseamnă un serviciu național de transport rutier de persoane prestat contra cost în numele unui terț într-un stat membru gazdă;”; [AM 83]

"

(c)  se adaugă următoarele puncte 9-11b:"

„(9) «terminal» înseamnă orice o instalație cu o suprafață minimă de 600 m², autorizată care oferă un loc de parcare utilizat de autocare și autobuze pentru debarcarea sau îmbarcarea persoanelor; [AM 13]

(10)  «operator de terminal» înseamnă orice entitate într-un stat membru responsabilă cu acordarea accesului la un terminal gestionarea unui terminal, care îndeplinește cerințele de competență profesională și capacitate financiară; [AM 14]

(11)  «alternativă viabilă» înseamnă un alt terminal care este acceptabil din punct de vedere economic pentru transportator și oferă o infrastructură și conectivitate comparabile cu cele ale terminalului solicitat inițial, permite pasagerilor să aibă acces la alte forme de transport public și care îi permite transportatorului să presteze serviciul de transport de persoane în cauză într-un mod similar cu cel al terminalului solicitat inițial; [AM 15]

(11a)  prin «contract de servicii publice» se înțelege unul sau mai multe acte obligatorii din punct de vedere juridic și care confirmă acordul încheiat între o autoritate competentă și un operator de serviciu public cu scopul de a încredința respectivului operator de serviciu public gestionarea și exploatarea serviciilor publice de transport de călători sub rezerva unor obligații de serviciu public; în funcție de dreptul statelor membre, contractul poate consta de asemenea într-o decizie adoptată de autoritatea competentă sub forma unui act legislativ sau de reglementare individual, sau - care cuprinde condițiile în care autoritatea competentă însăși prestează serviciile sau încredințează prestarea unor astfel de servicii unui operator intern; [AM 16]

(11b)  «rută alternativă» înseamnă o rută de la același punct de plecare la aceeași destinație folosită de un serviciu regulat existent, care poate fi utilizat ca alternativă.”; [AM 17]

"

3.  se introduce următorul articol înainte de capitolul II:"

„Articolul 3a

Organismul de reglementare

(1)  Autoritățile competente din fiecare stat membru desemnează un organism național unic public de reglementare în sectorul transportului rutier de persoane. Organismul respectiv este o autoritate imparțială care, în termeni organizaționali, funcționali, ierarhici și decizionali, este distinctă din punct de vedere juridic, transparentă și independentă de orice altă entitate publică sau privată. El este independent de orice autoritate competentă implicată în acordarea unui contract de servicii publice. [AM 18]

Organismul de reglementare poate fi, de asemenea, un organism existent care este responsabil pentru alte sectoare servicii reglementate. [AM 19]

(2)  Organismul de reglementare pentru sectorul transportului rutier de persoane dispune de suficientă capacitate organizațională în ceea ce privește resursele umane, financiare și de altă natură pentru a-și îndeplini sarcinile, iar capacitatea sa trebuie să fie proporțională cu importanța sectorului respectiv în statul membru în cauză. [AM 20]

(2a)  Fără a aduce atingere competențelor autorităților naționale din domeniul concurenței, organismul de reglementare are competența de a monitoriza situația concurenței de pe piața internă pentru serviciile regulate de transport rutier de călători, cu scopul de a preveni discriminarea sau un abuz de poziție dominantă pe piață, inclusiv prin subcontractare. Avizele sale sunt obligatorii. [AM 21]

(3)  Organismul de reglementare îndeplinește următoarele sarcini:

   (a) realizează analize economice care să identifice dacă un nou serviciu propus ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice;
   (b) colectează și pune la dispoziție informații privind accesul la terminale în scopul de a se asigura că accesul operatorilor de servicii la terminale se acordă în condiții corecte, echitabile, nediscriminatorii și transparente; și [AM 22]
   (c) decide cu privire la contestațiile împotriva deciziilor luate de operatorii de terminale; precum și [AM 23]
   (ca) creează un registru electronic accesibil publicului, care include toate serviciile regulate naționale și internaționale autorizate. [AM 24]

(4)  Organismul de reglementare poate, în exercitarea atribuțiilor sale, să solicite informații relevante de la alte autoritățile competente, de la operatorii de terminale, de la solicitanții de autorizații și de la orice parte terță implicată pe teritoriul statului membru în cauză. [AM 25]

Informațiile solicitate sunt furnizate într-un termen rezonabil care se stabilește de către organismul de reglementare și care nu depășește o lună. În cazuri justificate corespunzător, organismul de reglementare poate prelungi cu maximum două săptămâni termenul-limită pentru prezentarea informațiilor. Organismul de reglementare este abilitat să impună executarea solicitărilor de informații prin intermediul unor sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare. [AM 26]

(5)  Statele membre se asigură că hotărârile luate de organismul de reglementare fac obiectul controlului unui control jurisdicțional prompt. Controlul jurisdicțional poate avea efect suspensiv numai atunci când efectul imediat al deciziei organismului de reglementare poate provoca daune ireparabile sau vădit excesive apelantului. Prezenta dispoziție nu aduce atingere competențelor instanței de recurs conferite de dreptul constituțional al statului membru în cauză. [AM 27]

(6)  Deciziile luate de organismul de reglementare sunt făcute publice în termen de două săptămâni de la adoptarea lor.”; [AM 28]

"

4.  articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Transportul internațional de persoane și operațiunile de cabotaj cu autocarul și autobuzul se efectuează pe baza deținerii unei licențe comunitare eliberate de autoritățile competente ale statului membru de stabilire.”;

"

(b)  la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de modificare a anexelor I și II, în vederea adaptării acestora la progresele tehnice.”;

"

5.  articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3), se elimină al cincilea paragraf;

(b)  la alineatul (5), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de stabilire a formatului certificatelor.”;

"

6.  se introduce următorul articol:"

„Articolul 5a

Accesul la terminale

(1)  Operatorii de terminal acordă transportatorilor dreptul de acces la terminale, cu scopul de a opera servicii regulate, inclusiv orice instalații sau servicii desfășurate în terminalul respectiv, în condiții corecte, echitabile, nediscriminatorii și transparente.

(1a)  Dacă operatorii de terminale acordă accesul, operatorii de transport cu autobuzul și autocarul respectă termenele și condițiile existente ale terminalului. [AM 29]

(2)  Operatorii de terminale depun eforturi pentru a satisface toate cererile de acces, cu scopul de a asigura utilizarea optimă a terminalelor.

Cererile de acces la terminale pot fi refuzate doar din motive justificate în mod corespunzător, legate de lipsă lipsa de capacitate, de neplata repetată a taxelor, de încălcările grave și repetate atestate în mod corespunzător de către operatorul de transport rutier sau de alte dispoziții naționale, cu condiția ca acestea să fie aplicate în mod consecvent și să nu discrimineze anumiți transportatori care doresc să aibă acces la un terminal sau modelele de afaceri asociate acestora. În cazul în care o cerere este respinsă, operatorul de terminal comunică decizia sa și autorității de reglementare. [AM 30]

În cazul în care un operator de terminal refuză o cerere de acces, acesta indică eventualele este încurajat să indice cele mai bune alternative viabile despre care are cunoștință. [AM 31]

(3)  Operatorii de terminal publică cel puțin următoarele informații în două sau mai multe limbi oficiale ale limba lor națională, precum și într-o altă limbă oficială a Uniunii: [AM 32]

   (a) o listă a tuturor serviciilor prestate, precum și prețurile pentru aceste servicii;
   (aa) o listă a tuturor infrastructurilor existente și a specificațiilor tehnice ale terminalului; [AM 33]
   (b) normele privind programarea alocării de capacitate;
   (c) actualul calendar și alocarea de capacitate.

Aceste informații sunt puse la dispoziție gratuit de operatorul de terminal și de organismul de reglementare, la cerere și în format electronic, precum și, în cazul în care acestea dispun de site-uri internet, pe site-urile internet respective.

Informațiile se actualizează periodic și se modifică, dacă este cazul.

(3a)  Statele membre pot exclude de la aplicarea prezentului articol terminalele care sunt deținute și utilizate exclusiv de către operatorul terminalului pentru propriile servicii de transport rutier de persoane. Atunci când analizează o cerere de excludere, organismele de reglementare iau în considerare disponibilitatea alternativelor viabile.”; [AM 34]

"

7.  se introduce următorul articol:"

„Articolul 5b

Procedura de acordare a accesului la terminale

(1)  Un transportator care solicită accesul la un terminal depune o cerere la operatorul de terminal.

(2)  În cazul în care nu se poate acorda accesul, astfel cum s-a solicitat în cerere, operatorul de terminal inițiază consultări cu toți transportatorii interesați pentru a răspunde cererii. [AM 35]

(3)  Operatorul de terminal ia o decizie cu privire la cererea de acces la terminal în termen de două luni fără întârziere și în cel mult o lună de la data transmiterii cererii de către transportator. Deciziile privind În cazul în care accesul menționează motivele pe care se întemeiază este refuzat, operatorul de terminal își justifică decizia. [AM 36]

(4)  Solicitanții pot depune contestații împotriva deciziilor luate de operatorii de terminale. Contestațiile se depun la organismul de reglementare.

(5)  În cazul în care organismul de reglementare este sesizat în legătură cu o contestație împotriva unei decizii luate de un operator de terminal, acesta adoptă o decizie motivată într-un termen prestabilit și, în orice caz, în termen de trei săptămâni de la primirea tuturor informațiilor relevante.

Decizia organismului de reglementare cu privire la contestație are caracter obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de dreptul național privind controlul jurisdicțional. Organismul de reglementare este abilitat să impună executarea deciziei prin intermediul unor sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare. [AM 37]

Decizia face obiectul doar al controlului jurisdicțional.”;

"

8.  articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) primul paragraf, prima teză se înlocuiește cu următoarea teză:"

„Autorizațiile se eliberează pe numele transportatorului, pe suport de hârtie sau în format electronic, și nu sunt transmisibile.”;

"

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:"

„(4) Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de stabilire a formatului autorizațiilor.”;

"

9.  articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(1) Cererile pentru autorizarea serviciilor regulate se prezintă autorității de autorizare, pe suport de hârtie sau în format electronic.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de stabilire a formatului cererilor.”;

"

10.  articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 8

Procedura Procedurile de autorizare, suspendare și retragere a autorizației pentru transportul internațional de persoane pe o distanță mai mică de până la 100 de kilometri, în linie dreaptă distanță parcursă [AM 38]

(1)  Autorizațiile se eliberează de comun acord cu autoritățile competente ale tuturor statelor membre pe al căror teritoriu sunt îmbarcate sau debarcate persoane și sunt transportate pe distanțe stabilite de fiecare stat membru, mai mici de până la 100 de kilometri în linie dreaptă distanță parcursă. Autoritatea de autorizare transmite o copie a cererii, împreună cu copii ale oricărei alte documentații relevante, în termen de două săptămâni de la primirea cererii, către autoritățile competente respective, împreună cu o solicitare de obținere a acordului acestora. În același timp, autoritatea de autorizare transmite aceste documente autorităților competente ale celorlalte state membre ale căror teritorii sunt traversate, pentru informare. [AM 39]

(2)  Autoritățile competente ale statelor membre cărora le-a fost solicitat acordul comunică autorității de autorizare, în termen de trei două luni, decizia lor cu privire la cerere. Acest termen se calculează începând cu data primirii solicitării de obținere a acordului care figurează în confirmarea de primire. Dacă autoritățile competente ale statelor membre cărora le-a fost solicitat acordul nu ajung la un acord, acestea menționează motivele. [AM 40]

Dacă autoritățile competente ale statelor membre cărora le-a fost solicitat acordul nu răspund în termenul prevăzut la primul paragraf, se consideră că acestea și-au dat acordul.

(3)  Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere în termen de patru trei luni de la data transmiterii ei de către transportator. [AM 41]

(4)  Autorizația se acordă numai în cazul în care refuzul este justificat printr-unul sau mai multe dintre motivele obiective legate de interesul public enumerate la literele (a) - (d) de la articolul 8c alineatul (2). [AM 42]

(4a)  În cazul în care un serviciu internațional regulat de transport cu autobuzul și autocarul a compromis echilibrul economic al unui contract de servicii publice din cauza unor motive excepționale care nu ar fi putut fi prevăzute la momentul acordării autorizației și pentru care titularul contractului de servicii publice nu este răspunzător, statul membru în cauză poate, cu acordul Comisiei, să suspende sau să retragă autorizația de prestare a serviciului, cu un preaviz de șase luni comunicat operatorului de transport. Operatorul de transport are posibilitatea de a contesta o astfel de decizie. [AM 43]

(5)  În cazul în care una dintre autoritățile competente nu este de acord cu autorizarea, chestiunea poate fi înaintată Comisiei în termen de două luni de la primirea răspunsului său.

(6)  După consultarea statelor membre din care provin autoritățile competente care nu și-au dat acordul, Comisia trebuie, adoptă o decizie în termen de patru cel mult două luni de la primirea comunicării din partea autorității de autorizare, să adopte o decizie. Decizia intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data notificării statelor autorităților competente din statele membre în cauză. [AM 44]

(7)  Decizia Comisiei se aplică până în momentul în care statele membre ajung la un acord și autoritatea de autorizare adoptă o decizie cu privire la cerere.”

"

11.  se introduce următoarele articole:"

„Articolul 8a

Procedura Procedurile de autorizare, suspendare și retragere a autorizației pentru transportul internațional de persoane pe o distanță de peste 100 de kilometri sau mai mare, în linie dreaptă distanță parcursă [AM 45]

(1)  Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere fără întârziere și în termen de cel mult două luni de la data transmiterii ei de către transportator. [AM 46]

(2)  Autorizația se acordă numai în cazul în care refuzul este justificat printr-unul sau mai multe dintre motivele enumerate la literele (a) - (c) (ca) de la articolul 8c alineatul (2). [AM 47]

(3)  Autoritatea de autorizare transmite autorităților competente ale tuturor statelor membre pe al căror teritoriu sunt îmbarcate sau debarcate persoane, precum și autorităților competente ale statelor membre ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane, o copie a cererii, împreună cu copii ale oricărei alte documentații relevante și evaluarea acesteia, o copie a cererii, împreună cu copii ale oricărei alte documentații relevante și evaluarea acesteia, în termen de două săptămâni de la primirea cererii prin care li se solicită acordul. Autoritatea de autorizare transmite, de asemenea, spre informare autorităților competente din statele membre ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane. [AM 48]

(3a)  În cazul în care una dintre autoritățile competente din statele membre ale căror teritorii sunt traversate fără să fie îmbarcate sau debarcate persoane nu este de acord cu autorizarea din oricare dintre motivele enumerate la alineatul (2), aceasta nu poate fi acordată, însă chestiunea poate fi înaintată Comisiei în termen de o lună de la primirea răspunsului din partea acesteia. [AM 49]

(3b)  După consultarea statelor membre din care provin autoritățile competente care nu și-au dat acordul, Comisia, în termen de patru luni de la primirea comunicării din partea autorității de autorizare, adoptă o decizie. Decizia intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data notificării statelor membre în cauză. [AM 50]

(3c)  Decizia Comisiei se aplică până în momentul în care statele membre ajung la un acord și autoritatea de autorizare adoptă o decizie cu privire la cerere. [AM 51]

Articolul 8b

Procedura de autorizare pentru serviciile regulate naționale

(1)  Autoritatea de autorizare ia o decizie cu privire la cerere în termen de cel mult două luni de la data transmiterii ei de către transportator. Termenul poate fi extins la patru trei luni în cazul în care se solicită o analiză în conformitate cu articolul 8c alineatul (2) litera (d). [AM 52]

(2)  Se acordă autorizații pentru servicii regulate naționale cu excepția cazului în care refuzul poate fi justificat printr-unul sau mai multe dintre motivele enumerate la literele (a) - (c) (ca) de la articolul 8c alineatul (2) și, în cazul în care acest serviciu constă în transportul persoanelor pe o distanță mai mică de maximum 100 de kilometri distanță parcursă, în linie dreaptă, articolul 8c alineatul (2) litera (d). [AM 53]

(3)  Distanța la care se face referire la alineatul (2) poate să fie mărită la 120 de kilometri dacă serviciul regulat respectiv care urmează să fie introdus va constitui un punct de plecare și o destinație care sunt deja deservite de mai mult de un contract de servicii publice. [AM 54]

Articolul 8c

Deciziile autorităților de autorizare

(1)  În conformitate cu procedura stabilită la articolele 8, 8a sau 8b, autoritatea de autorizare acordă autorizația, acordă autorizația cu limitări sau respinge cererea de autorizare. Autoritatea de autorizare informează toate autoritățile competente menționate la articolul 8 alineatul (1) în legătură cu decizia sa.

(2)  Deciziile de respingere a unei cereri sau , de acordare a unei autorizații cu limitări sau de suspendare sau retragere a autorizației indică motivele pe care acestea se bazează care stau la baza lor și, când este cazul, iau în considerare analizele organismului de reglementare. Solicitantul sau operatorul de transport care exploatează serviciul în cauză are posibilitatea de a contesta deciziile autorității de autorizare. [AM 55]

Autorizația se acordă numai în cazul în care refuzul este justificat printr-unul sau mai multe Cererea de autorizare se poate respinge numai pe baza unuia sau a mai multora dintre următoarele motive: [AM 56]

   (a) solicitantul nu este în măsură să furnizeze serviciul care face obiectul cererii cu echipamentul pe care îl are în mod direct la dispoziție;
   (b) solicitantul nu se conformează legislației interne sau internaționale în domeniul transportului rutier și, în special, condițiilor și specificațiilor privind autorizațiile pentru serviciile de transporturi internaționale rutiere de persoane sau a săvârșit încălcări grave ale legislației Uniunii, ale legislației naționale sau, după caz, ale legislației regionale în materie de transport rutier, în special în ceea ce privește normele care se aplică cerințelor tehnice ale vehiculelor și standardelor privind emisiile, precum și perioadelor de conducere și perioadelor de repaus ale conducătorilor auto; [AM 57]
   (c) în cazul unei cereri de reînnoire a autorizației, condițiile de autorizare nu au fost respectate;
   (ca) solicitantul a cerut o autorizație pentru prestarea unui serviciu regulat pe un traseu din cadrul aceleiași rute sau din cadrul unei rute alternative atunci când o autoritate competentă a acordat unui operator de servicii publice un drept exclusiv de a furniza anumite servicii publice de transport de persoane în schimbul executării obligațiilor de serviciu public în cadrul unui contract de servicii publice, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007. Acest motiv de respingere nu aduce atingere articolului 8d alineatul (1a) din prezentul regulament; [AM 58]
   (d) un organism de reglementare stabilește, pe baza unei analize economice obiective, că serviciul ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice. Analiza respectivă evaluează caracteristicile structurale și geografice relevante ale pieței și rețeaua în cauză (dimensiunea, caracteristicile cererii, complexitatea rețelei, izolarea tehnică și geografică și serviciile acoperite de contract) și se va ține seama și dacă noul serviciu are ca rezultat o îmbunătățire a calității serviciilor sau a raportului cost-eficiență. [AM 59]

Autoritățile de autorizare nu resping o cerere numai pe motiv că transportatorul care solicită autorizarea oferă prețuri mai mici decât cele oferite de alți transportatori rutieri, cu excepția cazului în care autoritatea de reglementare sau alte organisme naționale relevante stabilesc că solicitantul care încearcă să intre pe piață intenționează să ofere servicii sub valoarea lor normală pentru faptul o perioadă lungă de timp și că acest lucru este de natură să submineze concurența loială. Autoritățile de autorizare nu resping o cerere numai în baza faptului că legătura în chestiune este deja operată de alți transportatori rutieri. [AM 60]

(3)  Statele membre se asigură că deciziile luate de organismul de reglementare fac obiectul controlului jurisdicțional. Controlul respectiv poate avea efect suspensiv numai atunci când efectul imediat al deciziei autorității de autorizare poate provoca daune ireparabile sau vădit excesive apelantului. Prezenta dispoziție nu aduce atingere competențelor instanței de recurs conferite de dreptul constituțional al statului membru în cauză.

Articolul 8d

Limitarea dreptului de acces

(1)  Statele membre pot limita dreptul de acces la piața internațională și națională pentru serviciile a serviciilor regulate de transport cu autobuzul și autocarul, în cazul în care serviciul regulat propus transportă persoane pe distanțe mai mici de o distanță de până la 100 de kilometri, în linie dreaptă, distanță parcursă și în cazul în care serviciul respectiv ar compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice sau pe orice distanță, dacă acesta are loc într-un centru urban sau suburban sau în conurbație sau dacă acesta corespunde nevoilor de transport dintre acesta și zonele înconjurătoare, sau dacă solicitantul nu a respectat transportul rutier sau alte dispoziții relevante din dreptul național, din cel al Uniunii sau din dreptul internațional. [AM 61]

(1a)  În cazul în care o autoritate competentă a acordat drepturi exclusive unei întreprinderi care execută un contract de servicii publice în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, protecția drepturilor exclusive se referă numai la operarea de servicii publice de transport de persoane care prestează servicii pe aceleași rute sau pe rute alternative. Acordarea drepturilor exclusive nu împiedică autorizarea unor noi servicii regulate în cazul în care aceste servicii nu sunt în concurență cu serviciul furnizat în cadrul contractului de servicii publice sau în cazul în care acestea operează pe alte rute. [AM 62]

(2)  Autoritățile competente care au atribuit un contract de servicii publice sau operatorii de servicii publice care execută contractul de servicii publice pot cere organismului de reglementare să efectueze o analiză pentru a se stabili dacă echilibrul economic al contractului de servicii publice ar fi compromis.

Atunci când se primește o astfel de cerere, organismul de reglementare examinează cererea și poate decide dacă să efectueze analiza economică. Acesta , în conformitate cu articolul 8c alineatul (2) litera (d), cu excepția cazului în care există motive practice excepționale sau alte motive care să justifice o decizie contrară. Acesta informează părțile interesate în legătură cu decizia sa. [AM 63]

(3)  În cazul în care organismul de reglementare efectuează o analiză economică, acesta informează toate părțile interesate cu privire la rezultatele analizei în cauză, precum și cu privire la concluziile sale, în termen de șase săptămâni cel mai scurt timp și în cel mult trei luni de la primirea tuturor informațiilor relevante. Organismul de reglementare poate concluziona că autorizația se acordă, că se acordă sub rezerva anumitor condiții sau că se respinge. [AM 64]

Concluziile organismului de reglementare au caracter obligatoriu pentru autoritățile de autorizare.

(4)  Autoritățile competente și operatorii de servicii publice furnizează organismului de reglementare informațiile necesare, în sensul alineatelor (2) și (3).

(5)  Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 26, acte delegate de stabilire a procedurii și a criteriilor care trebuie respectate pentru aplicarea prezentului articol, în special în ceea ce privește efectuarea analizei economice. [AM 65]

(5a)  Statele membre pot continua să liberalizeze sistemul de autorizare pentru serviciile regulate naționale în ceea ce privește procedurile de autorizare sau pragurile prevăzute pentru numărul de kilometri.”; [AM 66]

"

12.  la articolul 9, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolele 8, 8a, 8b și 8c se aplică, mutatis mutandis, cererilor de reînnoire a autorizațiilor sau de modificare a condițiilor în care trebuie efectuate serviciile care fac obiectul autorizației.”;

"

13.  titlul capitolului IV se înlocuiește cu următorul text:"

„SERVICII REGULATE SPECIALE EXCEPTATE DE LA AUTORIZARE”;

"

13a.  la articolul 11, se adaugă următorul alineat:"

„(3a) Un stat membru poate decide să-i impună unui operator de transport nerezident să respecte condițiile referitoare la cerința privind sediul, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului*, în statul membru gazdă, după ce operatorului de transport respectiv i-a fost acordată o autorizație pentru prestarea unui serviciu regulat național și înainte ca acesta să înceapă să presteze serviciul relevant. Astfel de decizii sunt motivate. Decizia ține seama de amploarea și durata activității desfășurate de operatorul de transport nerezident în statul membru gazdă. În cazul în care statul membru gazdă stabilește că operatorul de transport nerezident nu îndeplinește cerința privind sediul, el poate retrage autorizațiile relevante acordate acestuia pentru servicii naționale regulate sau le poate suspenda până la îndeplinirea cerinței.

__________________

* Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51);” [AM 67]

"

14.  la articolul 12, alineatele (1) - (5) se elimină;

15.  articolul 13 se elimină; [AM 68]

16.  articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 15

Operațiunile de cabotaj autorizate

Operațiunile de cabotaj se autorizează pentru următoarele servicii:

   (a) servicii regulate speciale, efectuate cu titlu temporar, cu condiția ca acestea să facă obiectul unui contract încheiat între organizator și transportator;
   (b) servicii ocazionale efectuate pe o bază temporară; [AM 69]
   (c) servicii regulate efectuate în conformitate cu prezentul regulament de către un operator de transport nerezident în statul membru gazdă, în cadrul unui serviciu regulat internațional în conformitate cu prezentul regulament, cu excepția serviciilor de transport care răspund necesităților unei zone urbane ori ale unei conurbații sau necesităților de transport între zonă respectivă și zonele limitrofe. Operațiunile de cabotaj nu se efectuează independent de acel serviciu internațional.”; [AM 70]

"

16a.  la articolul 16 alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Dacă legislația comunitară nu prevede altfel, desfășurarea operațiunilor de cabotaj intră sub incidența Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului* și a actelor cu putere de lege și a actelor administrative în vigoare în statul membru gazdă, în ceea ce privește:

__________________

* Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).” [AM 72]

"

17.  articolul 17 se elimină; [AM 73]

17a.  articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 17

Documentele de control pentru operațiunile de cabotaj

(1)  Operațiunile de cabotaj sub formă de servicii ocazionale se execută în baza unei foi de parcurs, menționată la articolul 12, care se păstrează la bordul vehiculului și fie pe suport de hârtie, fie pe suport digital, iar aceasta se prezintă, la cerere, la solicitarea oricărui agent inspector autorizat de control.

(2)  Următoarele informații trebuie introduse pe foaia de parcurs:

   (a) punctele de plecare și de destinație ale serviciului;
   (b) data plecării și data încetării serviciului.

(3)  Foile de parcurs sunt furnizate sub formă de carnete, menționate la articolul 12, atestate de autoritatea competentă sau organul competent din statul membru de stabilire.

(4)  În cazul serviciilor regulate speciale, contractul încheiat între operatorul de transport și organizatorul transportului sau o copie conformă a acestuia servește drept document de control. Totuși, o foaie de parcurs se completează ca o evidență lunară.

Totuși, o foaie de parcurs se completează ca o evidență lunară.

(5)  Foile de parcurs completate se restituie autorității competente sau organului competent din statul membru de stabilire, conform procedurilor stabilite de autoritatea sau organul în cauză. În timpul unui control, conducătorului auto trebuie să i se permită să contacteze sediul, managerul de transport sau orice altă persoană ori entitate care poate oferi documentele solicitate. [AM 74]

"

18.  la articolul 19 alineatul (2), prima teză se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Transportatorii care desfășoară operațiuni de cabotaj sau servicii de transport internațional de persoane cu autocarul și autobuzul permit toate inspecțiile menite să asigure desfășurarea în mod corect a operațiunilor, în special în ceea ce privește perioadele de condus și de odihnă.”;

"

19.  articolul 20 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 20

Asistență reciprocă

(1)  Statele membre își acordă asistență reciprocă în ceea ce privește asigurarea aplicării și monitorizării prezentului regulament. Ele fac schimb de informații prin intermediul punctelor de contact stabilite în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.

(2)  Organismele de reglementare cooperează atunci când efectuează analize economice, pentru a identifica dacă serviciile periodice propuse ar compromite un contract de servicii publice pentru operarea la nivel internațional de servicii de transport public. Autoritatea de autorizare consultă organismele de reglementare ale tuturor celorlalte state membre prin care trece serviciul regulat internațional în cauză și, dacă este cazul, solicită toate informațiile necesare din partea acestora înainte de a adopta o decizie.”;

"

20.  articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 26

Exercitarea delegării

(1)  Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2), articolul 8d alineatul (5) și articolul 28 alineatul (3) i se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (2), articolul 5 alineatul (5), articolul 6 alineatul (4), articolul 7 alineatul (2), articolul 8d alineatul (5) și articolul 28 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în cuprinsul său. Decizia nu afectează valabilitatea niciunui act delegat care se află deja în vigoare.

(4)  Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (2), articolului 5 alineatul (5), articolului 6 alineatul (4), articolului 7 alineatul (2), articolului 8d alineatul (5) și articolului 28 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”;

"

21.  articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:"

„Articolul 28

Raportare

(1)  În fiecare an, până la 31 ianuarie cel târziu, și pentru prima dată până la data de 31 ianuarie [... prima lună ianuarie care urmează intrării în vigoare a prezentului regulament], autoritățile competente din statele membre trebuie să comunice Comisiei numărul de autorizații eliberate pentru servicii regulate în anul precedent și numărul total de autorizații pentru servicii regulate valabile la data de 31 decembrie din anul respectiv. Aceste informații se prezintă separat pentru fiecare stat membru de destinație a serviciului regulat. De asemenea, statele membre transmit Comisiei datele cu privire la operațiunile de cabotaj, sub formă de servicii speciale regulate și de servicii ocazionale, efectuate în cursul anului precedent de către transportatorii rezidenți. [AM 75]

(2)  În fiecare an, până la 31 ianuarie cel târziu, și prima dată până la data de 31 ianuarie [... prima lună ianuarie care urmează intrării în vigoare a prezentului regulament], autoritățile competente din statul membru gazdă transmit Comisiei statistici cu privire la numărul de autorizații emise pentru operațiunile de cabotaj sub forma serviciilor regulate menționate la articolul 15 litera (c) în cursul anului precedent.

(3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26, cu scopul de a stabili formatul tabelului care trebuie utilizat pentru comunicarea statisticilor menționate la alineatele (1) și (2), precum și datele care trebuie furnizate.

(4)  În fiecare an, până la 31 ianuarie cel târziu, și prima dată până la data de 31 ianuarie [... prima lună ianuarie care urmează intrării în vigoare a prezentului regulament], statele membre informează Comisia în legătură cu numărul transportatorilor care dețin o licență comunitară începând cu 31 decembrie a anului precedent și în legătură cu numărul de copii certificate corespunzător numărului de vehicule aflate în circulație la acea dată.

(5)  Până la [a se introduce data calculată după 5 La ... [cinci ani de la data aplicării prezentului regulament], Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament un raport privind punerea în aplicare a acestuia. Raportul include informații cu privire la măsura în care prezentul regulament a contribuit la o mai bună funcționare a pieței transporturilor rutiere sistemului de transport rutier de persoane, în special în ceea ce privește persoanele, personalul implicat în activitățile de transport cu autobuzul și autocarul și mediul.” [AM 76]

"

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la [XX]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 262, 25.7.2018, p. 47.
(2) JO C 387, 25.10.2018, p. 70.
(3)JO C 262, 25.7.2018, p. 47.
(4)JO C 387, 25.10.2018, p. 70.
(5) Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2019.
(6)Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 (JO L 300, 14.11.2009, p. 88).
(7) Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).
(8) Regulamentul (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 februarie 2014 privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în transportul rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere (JO L 60, 28.2.2014, p. 1).
(9)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.


Modificarea Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și a Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană ***I
PDF 122kWORD 49k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de adaptare a Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind eficiența energetică [astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/XXX/UE] și a Regulamentului (UE) 2018/XXX al Parlamentului European și al Consiliului [guvernanța uniunii energetice], având în vedere retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană (COM(2018)0744 – C8-0482/2018 – 2018/0385(COD))
P8_TA(2019)0126A8-0014/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0744),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 192 alineatul (1) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0482/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 30 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0014/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 februarie 2019 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică și a Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune

P8_TC1-COD(2018)0385


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2019/504.)


Dreptul de a protesta pașnic și folosirea proporționată a forței
PDF 120kWORD 48k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la dreptul de a protesta pașnic și la folosirea proporțională a forței (2019/2569(RSP))
P8_TA(2019)0127B8-0103/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere tratatele UE, în special articolele 2, 3, 4, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017(1),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE se întemeiază pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept, precum și pentru drepturile omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților; întrucât aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată de pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați;

B.  întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației, reprezintă unul dintre principiile fondatoare ale UE și funcționează pe baza prezumției de încredere reciprocă în faptul că statele membre respectă democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, după cum se prevede în Cartă și în CEDO;

C.  întrucât UE s-a angajat să respecte libertatea de exprimare și de informare, precum și libertatea de întrunire și de asociere;

D.  întrucât la articolul 11 din CEDO și la articolul 12 din Cartă se prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere cu alte persoane, inclusiv dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia la acestea pentru protecția intereselor sale;

E.  întrucât la articolul 11 din CEDO se prevede că „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei sau pentru protecția reputației sau a drepturilor altora”;

F.  întrucât la articolul 11 din CEDO se prevede, de asemenea, că libertatea de întrunire „nu interzice impunerea de restricții legale exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației de stat”;

G.  întrucât la articolul 12 din Cartă se prevede, de asemenea, că „partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii”;

H.  întrucât libertatea de asociere ar trebui protejată; întrucât o societate civilă dinamică și o mass-media pluralistă joacă un rol vital în promovarea unei societăți deschise și pluraliste și a participării cetățenilor la procesul democratic, precum și în consolidarea răspunderii guvernelor;

I.  întrucât libertatea de întrunire este strâns legată de libertatea de exprimare consacrată la articolul 11 din Cartă și la articolul 10 din CEDO, în care se prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, care include libertatea de opinie și libertatea de a primi și de a transmite informații și idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere;

J.  întrucât exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 10 din CEDO;

K.  întrucât la articolul 52 din Cartă se prevede că „orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți”;

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din TUE, UE „respectă funcțiile de stat esențiale ale tuturor statelor sale membre, inclusiv pe cele care au ca obiect asigurarea integrității teritoriale a statului, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale”; întrucât, „în special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru”;

M.  întrucât, în conformitate cu jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, toate restricțiile privitoare la drepturile fundamentale și libertățile civile trebuie să respecte principiile legalității, necesității și proporționalității;

N.  întrucât autoritățile de aplicare a legii din mai multe state membre au fost ținta unor critici pentru că au subminat dreptul de a protesta și au aplicat forța într-o măsură excesivă;

1.  invită statele membre să respecte dreptul la libertatea de întrunire pașnică, la libertatea de asociere și la libertatea de exprimare;

2.  subliniază că existența unor dezbateri publice este vitală pentru funcționarea societăților democratice;

3.  condamnă adoptarea de către o serie de state membre, în ultimii ani, a unor legi care limitează libertatea de întrunire;

4.  condamnă recurgerea la intervenții violente și disproporționate de către autoritățile statului în timpul protestelor și demonstrațiilor pașnice; încurajează autoritățile competente să asigure desfășurarea unor anchete transparente, imparțiale, independente și efective în cazurile în care se suspectează sau se acuză utilizarea într-o măsură disproporționată a forței; reamintește că forțele de aplicare a legii trebuie să răspundă în toate cazurile pentru îndeplinirea atribuțiilor lor și pentru modul în care respectă cadrele juridice și operaționale aplicabile;

5.  invită statele membre să garanteze că forțele de aplicare a legii utilizează forța respectând întotdeauna legea, în mod proporțional, doar dacă este necesar și în ultimă instanță și că protejează viața umană și integritatea fizică; observă că utilizarea fără discernământ a forței împotriva mulțimilor contravine principiului proporționalității;

6.  ia act de rolul important care le revine jurnaliștilor și fotojurnaliștilor atunci când relatează cazuri de violență disproporționată și condamnă cazurile în care aceștia au fost vizați în mod intenționat;

7.  consideră că aplicarea violenței împotriva persoanelor care demonstrează pașnic nu poate în niciun caz reprezenta o soluție într-o dezbatere sau în politică;

8.  recunoaște faptul că forțele de poliție, în rândul cărora au fost înregistrate, de asemenea, numeroase victime, își desfășoară activitatea în condiții dificile, în special ca urmare a ostilității anumitor protestatari, dar și din cauza volumului de muncă excesiv; condamnă toate formele de violență îndreptate împotriva persoanelor sau a bunurilor, de care se fac vinovați protestatarii militanți violenți, care participă la demonstrații doar cu scopul de a comite acte de violență și aduc atingere, astfel, legitimității protestelor pașnice;

9.  încurajează reprezentanții autorităților de aplicare a legii ai statelor membre să participe activ la cursurile de formare oferite de Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) pe tema „Ordinea publică – supravegherea de către forțele de poliție a evenimentelor majore”; încurajează statele membre să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

10.  subliniază că este important să se garanteze siguranța agenților responsabili cu asigurarea respectării legii, a ofițerilor de poliție și a soldaților implicați în operațiuni de menținere a securității în timpul demonstrațiilor publice de protest;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Organizației Națiunilor Unite.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0032.


Drepturile persoanelor intersexuale
PDF 142kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la drepturile persoanelor intersexuale (2018/2878(RSP))
P8_TA(2019)0128B8-0101/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21,

–  având în vedere Carta socială europeană, în special articolul 11,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității(1),

–  având în vedere raportul publicat de Comisie în 2011 și intitulat „Persoanele transsexuale și intersexuale”,

–  având în vedere rapoartele finale ale proiectului-pilot finanțat de Comisie și intitulat „Health4LGBTI” privind inegalitățile în materie de sănătate cu care se confruntă persoanele LGBTI,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015(3),

–  având în vedere raportul din 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale”(4),

–  având în vedere publicația online a FRA din noiembrie 2017 intitulată „Identificarea cerințelor privind vârsta minimă în ceea ce privește drepturile copilului în UE”(5),

–  având în vedere Raportul FRA din 2018 privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante,

–  având în vedere Rezoluția 2191 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, adoptată în 2017, privind promovarea drepturilor omului și eliminarea discriminării persoanelor intersexuale,

–  având în vedere raportul din 2015 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind drepturile omului și persoanele intersexuale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere raportul din 2013 al Raportorului special al ONU privind tortura și alte pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere principiile de la Yogyakarta („Principiile și obligațiile statelor privind aplicarea dreptului internațional în domeniul drepturilor omului în legătură cu orientările sexuale, identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale”), adoptate în noiembrie 2006, precum și cele 10 principii complementare („plus 10”), adoptate la 10 noiembrie 2017,

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind drepturile persoanelor intersexuale (O-000132/2018 – B8-0007/2019 și O-000133/2018 – B8-0008/2019),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât persoanele intersexuale se nasc cu caracteristici sexuale fizice care nu corespund normelor medicale sau sociale asociate corpului feminin sau masculin, iar aceste variații ale caracteristicilor sexuale pot să se manifeste prin caracteristici primare (de exemplu, organe genitale interne și externe, structură cromozomială și hormonală) și/sau caracteristici secundare (de exemplu, masă musculară, pilozitate și statură);

B.  întrucât persoanele intersexuale sunt expuse multor forme de violență și discriminare în Uniunea Europeană, iar aceste încălcări ale drepturilor omului rămân în mare parte necunoscute publicului larg și factorilor de decizie politică;

C.  întrucât au loc multe intervenții chirurgicale și tratamente medicale pentru copiii intersexuali, deși, în majoritatea cazurilor, aceste tratamente nu sunt necesare din punct de vedere medical; întrucât operațiile estetice și intervențiile chirurgicale de urgență pot fi propuse sub formă de pachet, împiedicând părinții și persoanele intersexuale să dispună de informații complete cu privire la impactul fiecărei intervenții în parte;

D.  întrucât intervențiile chirurgicale și tratamentele medicale sunt efectuate asupra copiilor intersexuali fără consimțământul lor prealabil, personal, deplin și în cunoștință de cauză; întrucât mutilarea genitală a persoanelor intersexuale poate avea consecințe pe toată durata vieții, cum ar fi traume psihologice și deficiențe fizice;

E.  întrucât persoanele intersexuale și copiii intersexuali care aparțin și altor grupuri minoritare și marginalizate sunt și mai marginalizați și excluși social și sunt expuși într-o măsură și mai mare riscului de violență și de discriminare din cauza faptului că se află la intersecția unor identități;

F.  întrucât în majoritatea statelor membre se pot efectua intervenții chirurgicale asupra unui copil intersexual și a unei persoane intersexuale cu handicap, cu acordul tutorelui lor legal, indiferent de capacitatea persoanei intersexuale de a decide singură;

G.  întrucât, în multe cazuri, asupra părinților și/sau tutorilor legali se fac presiuni puternice să ia decizii fără a fi pe deplin informați cu privire la consecințele acestora asupra întregii vieți a copilului lor;

H.  întrucât multe persoane intersexuale nu au acces deplin la dosarele lor medicale și, prin urmare, nu știu că sunt persoane intersexuale sau nu au cunoștință de tratamentele medicale la care au fost supuse;

I.  întrucât variațiile intersexuale continuă să fie clasificate drept boli, de exemplu în Clasificarea internațională a bolilor (ICD) a Organizației Mondiale a Sănătății, în absența unor dovezi care să sprijine succesul pe termen lung al tratamentelor;

J.  întrucât unele persoane intersexuale nu se vor identifica cu genul care li se atribuie la naștere; întrucât recunoașterea legală a genului pe baza autodeterminării este posibilă numai în șase țări membre; întrucât în multe state membre ale UE se cere încă sterilizarea pentru recunoașterea juridică a genului;

K.  întrucât legislația privind combaterea discriminării la nivelul UE și în majoritatea statelor membre nu include discriminarea bazată pe caracteristicile sexuale, nici ca o categorie independentă, nici ca o formă de discriminare pe motive de sex;

L.  întrucât mulți dintre copiii intersexuali se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului și cu mutilări genitale în UE atunci când sunt supuși unor tratamente de normalizare sexuală,

1.  ia act de necesitatea urgentă de a aborda încălcările drepturilor omului în cazul persoanelor intersexuale și invită Comisia și statele membre să propună acte legislative care să abordeze aceste probleme;

Medicalizare și patologizare

2.  condamnă cu tărie tratamentele și intervențiile chirurgicale de normalizare sexuală; salută legile care interzic astfel de intervenții chirurgicale, cum este cazul în Malta și Portugalia și încurajează alte state membre să adopte o legislație similară cât mai curând posibil;

3.  subliniază necesitatea de a se oferi consiliere și sprijin adecvate copiilor intersexuali și persoanelor intersexuale cu dizabilități, precum și părinților sau tutorilor acestora și de a-i informa cu privire la consecințele tratamentelor de normalizare sexuală;

4.  invită Comisia și statele membre să sprijine organizațiile care acționează pentru eliminarea stigmatizării persoanelor intersexuale;

5.  îndeamnă Comisia și statele membre să majoreze finanțarea acordată organizațiilor societății civile care se ocupă de persoanele intersexuale;

6.  invită statele membre să îmbunătățească accesul persoanelor intersexuale la dosarele lor medicale și să se asigure că nimeni nu este supus unui tratament medical sau chirurgical care nu este necesar în copilărie, garantând integritatea corporală, autonomia și autodeterminarea copiilor în cauză;

7.  este de părere că patologizarea variațiilor intersexuale periclitează exercitarea deplină a dreptului persoanelor intersexuale la cel mai înalt standard de sănătate posibil, astfel cum este consacrat în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; invită statele membre să asigure depatologizarea persoanelor intersexuale;

8.  salută depatologizarea, chiar și doar parțială, a identităților transsexuale în cadrul celei de-a 11-a revizuiri a ICD (ICD-11); constată, cu toate acestea, că categoria de „incongruență de gen în copilărie” patologizează comportamentele din copilărie care nu intră în normele de gen; solicită, prin urmare, statelor membre să continue eliminarea acestei categorii din cadrul ICD-11 și să asigure alinierea viitoarei revizuiri a ICD la sistemele lor naționale de sănătate;

Documentele de identitate

9.  subliniază importanța unor proceduri flexibile de înregistrare a nașterilor; salută legile adoptate în unele state membre care permit recunoașterea legală a genului pe baza autodeterminării; încurajează alte state membre să adopte acte legislative similare, inclusiv proceduri flexibile de schimbare a indicatorilor de gen, atât timp cât aceștia continuă să fie înregistrați, și a numelor de pe certificatele de naștere și documentele de identitate (inclusiv posibilitatea unor nume neutre din punctul de vedere al genului);

Discriminarea

10.  regretă lipsa de recunoaștere a caracteristicilor sexuale ca motiv de discriminare în întreaga UE și, prin urmare, subliniază importanța acestui criteriu pentru a se asigura accesul persoanelor intersexuale la justiție;

11.  invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici în această privință; invită statele membre să adopte legislația necesară care să asigure protecția adecvată, să respecte și să promoveze drepturile fundamentale ale persoanelor intersexuale, inclusiv ale copiilor intersexuali, inclusiv protecție deplină împotriva discriminării;

Sensibilizarea publicului

12.  invită toate părțile interesate relevante să desfășoare cercetări privind persoanele intersexuale dintr-o perspectivă sociologică și a drepturilor omului, mai degrabă decât din perspectivă medicală;

13.  invită Comisia să se asigure că fondurile UE nu sprijină proiectele de cercetare sau medicale care contribuie la încălcarea și mai gravă a drepturilor persoanelor intersexuale, în contextul rețelelor europene de referință (RER); invită Comisia și statele membre să sprijine și să finanțeze cercetarea privind situația drepturilor omului în cazul persoanelor intersexuale;

14.  invită Comisia să adopte o abordare holistică și bazată pe drepturi în ceea ce privește drepturile persoanelor intersexuale și să coordoneze mai bine activitatea Direcțiilor sale Generale pentru Justiție și Consumatori, pentru Educație, Tineret, Sport și Cultură și pentru Sănătate și Siguranță Alimentară, pentru a asigura coerența politicilor și a programelor care sprijină persoanele intersexuale, inclusiv formarea funcționarilor publici și a profesiilor medicale;

15.  invită Comisia să consolideze dimensiunea intersexuală în lista acțiunilor sale multianuale pentru LGBTI în perioada actuală și să înceapă pregătirea reînnoirii acestei strategii pentru următoarea perioadă multianuală (2019-2024);

16.  îndeamnă Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre cu privire la protejarea drepturilor omului și a integrității fizice a persoanelor intersexuale;

o
o   o

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(2) JO C 93, 24.3.2017, p. 21.
(3) JO C 238, 6.7.2018, p. 2.
(4) https://fra.europa.eu/en/publication/2015/fundamental-rights-situation-intersex-people
(5) https://fra.europa.eu/en/publication/2017/mapping–minimum–age–requirements–concerning–rights–child–eu


Viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024)
PDF 121kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024) (2019/2573(RSP))
P8_TA(2019)0129B8-0127/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8 și 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec (2010)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, adoptată la 31 martie 2010,

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), precum și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009 referitoare la această propunere,

–  având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Uniunii Europene în cadrul reuniunii sale din 24 iunie 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind egalitatea pentru persoanele LGBTI din 16 iunie 2016,

–  având în vedere rezultatele anchetei privind persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen realizate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și publicate la 17 mai 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017(2),

–  având în vedere Rezoluția 2191(2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 12 octombrie 2017 cu privire la promovarea drepturilor omului și eliminarea discriminării intersexualilor,

–  având în vedere documentul Comisiei intitulat „Listă de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI” din decembrie 2015,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei din 2016 și 2017 referitoare la punerea în aplicare a Listei de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGTBI,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 5 iunie 2018 (Relu Adrian Coman și alții/Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne)(3), precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a CEDO,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din mai 2015 intitulat „Situația drepturilor fundamentale pentru persoanele intersexuale”,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din martie 2017 intitulat „Situația actuală a migrației în UE: solicitanții de azil ce aparțin comunității LGTBI”,

–  având în vedere raportul din 2015 al comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind drepturile omului și persoanele intersexuale,

–  având în vedere Rezoluția 2048(2015) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 22 aprilie 2015 cu privire la discriminarea persoanelor intersexuale în Europa,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024) (O-000006/2019 – B8-0014/2019),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât persoanele LGBTI suferă în continuare de pe urma discriminării și a violențelor la care sunt supuse în Uniunea Europeană; întrucât nu toate statele membre ale UE le oferă persoanelor LGTBI protecție juridică împotriva discriminării;

B.  întrucât, în Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, Parlamentul a invitat Comisia să adopte o strategie privind egalitatea pentru persoanele LGTBI;

C.  întrucât, în concluziile sale din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI, Consiliul European a invitat statele membre să colaboreze cu Comisia în ceea ce privește Lista de acțiuni LGBTI;

D.  întrucât Comisia a adoptat cadre strategice cuprinzătoare cu privire la alte subiecte legate de drepturile fundamentale, cum ar fi dizabilitățile și incluziunea romilor, dar nu a luat încă măsuri similare privind drepturile persoanelor LGBTI;

E.  întrucât Lista de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGTBI, publicată de Comisie în 2015, constituie o strategie neobligatorie și necuprinzătoare;

F.  întrucât în rapoartele Comisiei privind punerea în aplicare a Listei de acțiuni pentru promovarea egalității persoanelor LGBTI se precizează că s-au luat măsuri importante, dar rămân încă multe de făcut pentru a asigura egalitatea pentru toți cetățenii UE, inclusiv cetățenii LGBTI;

G.  întrucât, deși orientările adoptate de Consiliul European pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) sunt obligatorii pentru UE și statele sale membre în cadrul acțiunii lor externe începând din 2013, faptul că UE nu și-a asumat un angajament complementar pe plan intern reprezintă o amenințare la adresa coeziunii interne și externe;

H.  întrucât Directiva privind combaterea discriminării continuă să fie blocată în Consiliu,

1.  își reiterează recomandările formulate în Rezoluția sa privind foaia de parcurs a UE;

2.  constată că în ultimii ani în UE s-a observat o reacție ostilă egalității de gen, ce a afectat direct persoanele LGBTI; invită Comisia să se angajeze să abordeze această reacție ostilă, să considere egalitatea și nediscriminarea drept domeniu prioritar și să se asigure că viitoarea Comisie, care își va prelua mandatul mai târziu în cursul anului 2019, își asumă acest angajament în activitatea sa;

3.  invită Comisia să se asigure că drepturile persoanelor LGBTI sunt considerate prioritate în programul său de lucru pentru 2019-2024 și să consolideze cooperarea între diferitele direcții generale ce se ocupă domeniile în care ar trebui integrate drepturile LGBTI, cum ar fi, de exemplu, domeniile educației și sănătății, în conformitate cu Lista de acțiuni LGBTI;

4.  invită Comisia să adopte un alt document strategic pentru a promova egalitatea pentru persoanele LGBTI;

5.  invită Comisia să monitorizeze și să asigure punerea în aplicare a legislației de combatere a discriminării și a măsurilor de asigurare a drepturilor persoanelor LGTBI în toate domeniile;

6.  invită Comisia să își continue activitatea pe subiectele deja incluse pe Lista de acțiuni LGBTI;

7.  invită Comisia să implice Parlamentul și organizațiile societății civile în elaborarea viitoarei sale Liste de acțiuni LGBTI;

8.  invită Comisia să continue acțiunile de sensibilizare și campaniile de comunicare publică privind persoanele LGBTI și familiile acestora; subliniază faptul că aceste măsuri sunt importante la toate nivelurile, la fel ca axarea pe beneficiile aduse societății de diversitate, și nu doar pe simpla intrare în normalitate a persoanelor LGBTI;

9.  invită Comisia să faciliteze și să sprijine statele membre în punerea în aplicare a unor programe de educație privind sexualitatea și relațiile, de înaltă calitate și cuprinzătoare, care să ofere informații și educație privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente într-un mod lipsit de prejudicii, cu referințe pozitive și inclusive față de persoanele LGBTI;

10.  invită Comisia să ia măsuri concrete pentru a asigura libera circulație a tuturor familiilor, inclusiv a familiilor LGTBI, în conformitate cu hotărârea recentă a CJUE în cauza Coman;

11.  constată că, pentru recunoașterea legală a genului, opt state membre impun sterilizarea, iar 18 state membre impun controlul medical în vederea evaluării sănătății mintale; invită Comisia să verifice dacă aceste cerințe sunt în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

12.  invită Comisia să includă punctul de vedere al intersecționalității în activitatea sa viitoare privind drepturile persoanelor LGBTI, să ia în considerare experiențele discriminării intersecționale cu care se confruntă persoanele LGBTI și să conceapă măsuri pentru a răspunde nevoilor lor specifice, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor fonduri pentru rețele de sprijinire specifică a grupurilor LGBTI marginalizate;

13.  invită Comisia să colaboreze în continuare cu statele membre în vederea punerii în aplicare a viitoarelor sale acțiuni privind drepturile persoanelor LGBTI;

14.  invită Comisia să intensifice schimbul de bune practici în această privință; invită statele membre să adopte legislația necesară pentru a asigura respectarea, promovarea și protejarea adecvată a drepturilor fundamentale ale copiilor LGBTI, inclusiv protejarea deplină împotriva discriminării;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 93, 24.3.2017, p. 21.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0032.
(3) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 5 iunie 2018, ECLI:EU:C:2018:385.


Viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și impactul său asupra UE
PDF 135kWORD 55k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și la impactul asupra Uniunii Europene (2019/2574(RSP))
P8_TA(2019)0130RC-B8-0128/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind eliminarea rachetelor cu rază intermediară și scurtă de acțiune (denumit în continuare „Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune”) semnat la Washington la 8 decembrie 1987 de Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, care erau în momentul respectiv, președintele SUA, respectiv liderul Uniunii Sovietice(1),

–  având în vedere raportul elaborat de Departamentul de Stat al SUA în 2018 privind acceptarea și respectarea acordurilor și angajamentelor privind controlul armelor, neproliferarea și dezarmarea,

–  având în vedere declarația din 21 octombrie 2018 a președintelui american, Donald Trump, care avertizează în legătură cu retragerea SUA din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune,

–  având în vedere declarația Secretarului de Stat al SUA din 2 februarie 2019 privind intenția SUA de a se retrage din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune(2),

–  având în vedere declarația din 2 februarie 2019 a președintelui rus Vladimir Putin, care afirmă că și Rusia intenționează să își suspende participarea la tratat,

–  având în vedere declarația miniștrilor de externe ai NATO din 4 decembrie 2018(3) referitoare la Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune,

–  având în vedere „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene - Viziune comună, acțiuni comune: O Europă mai puternică”,

–   având în vedere preocupările exprimate cel mai recent de SUA și NATO în declarația din 1 februarie 2019 a Consiliului Nord-Atlantic(4) cu privire la nerespectarea de către Rusia a Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, în special în ceea ce privește noul său sistem de rachete 9M729,

–  având în vedere remarcile Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, de la cea de-a 7-a Conferință a UE privind neproliferarea și dezarmarea, care a avut loc la Bruxelles, în perioada 18-19 decembrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară(5),

–  având în vedere declarația comună privind cooperarea UE-NATO, semnată la Bruxelles, la 10 iulie 2018,

–  având în vedere Agenda ONU pentru dezarmare(6),

–  având în vedere obiectivul 16 de dezvoltare durabilă al ONU, care vizează promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii în vederea dezvoltării durabile(7),

–  având în vedere raportul anual din 2017 privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a Strategiei Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, publicat la18 mai 2018,

–  având în vedere Tratatul de neproliferare nucleară (TNP) din 1968, care impune tuturor statelor obligația de a realiza dezarmarea nucleară cu bună credință și de a înceta cursa înarmării nucleare,

–  având în vedere Tratatul privind interzicerea armelor nucleare (TPNW), adoptat la 7 iulie 2017 de Adunarea Generală a ONU,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare(8),

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

–  având în vedere Premiul Nobel pentru Pace din 2017 acordat Campaniei internaționale pentru abolirea armelor nucleare (ICAN) și declarația sa din 1 februarie 2019 intitulată „Retragerea SUA din Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune reprezintă un pericol pentru Europa (și întreaga lume)”,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, semnat în 1987 de Statele Unite și Uniunea Sovietică, este un acord care, fiind semnat în perioada războiului rece, are un caracter excepțional, impunând ambelor părți să-și distrugă, nu numai să limiteze, stocurile de rachete balistice nucleare și convenționale și de rachete de croazieră cu lansare de la sol cu raza de acțiune între 500 și 5 500 km, interzicându-le părților să dețină, să producă și să testeze în zbor aceste rachete;

B.  întrucât, până în mai 1991, au fost eliminate 2 692 de rachete, în conformitate cu dispozițiile tratatului; întrucât au urmat 10 ani de inspecții la fața locului; întrucât, în cele din urmă, peste 3 000 de rachete cu focoase nucleare au fost înlăturate datorită Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

C.  întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune a contribuit la limitarea concurenței strategice dintre SUA și Uniunea Sovietică și, în același timp, la construirea și la consolidarea stabilității în perioada războiului rece; întrucât Europa a fost principalul beneficiar al Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, care a avut un rol fundamental în menținerea securității sale de mai mult de trei decenii; întrucât tratatul reprezintă în continuare un pilon al păcii și stabilității internaționale, în special ca parte a arhitecturii securității europene;

D.  întrucât, în 2014, administrația Obama a declarat că Rusia „și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune de a nu deține, produce sau testa în zbor rachete de croazieră cu lansare de la sol (GLCM) cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 km și 5 500 km, și de a nu deține sau produce lansatoare de astfel de rachete”; întrucât rapoartele ulterioare publicate de Departamentul de Stat al SUA în 2015, 2016, 2017 și 2018 au reiterat afirmațiile SUA cu privire la încălcarea continuă de către Rusia a tratatului;

E.  întrucât Statele Unite și NATO au adresat Rusiei în mod repetat întrebări cu privire la activitățile acesteia de dezvoltare a rachetelor, în special în ceea ce privește sistemul de rachete 9M729, considerat de aceștia ca încălcând Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

F.  întrucât, în decembrie 2017, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a tratatului, administrația președintelui Trump a anunțat o „strategie integrată” care cuprindea măsuri diplomatice, militare și economice menite să determine Rusia să se conformeze din nou tratatului; întrucât aceste măsuri au inclus eforturi diplomatice prin intermediul Comisiei speciale de verificare, lansarea unui program de cercetare și dezvoltare militară și măsuri economice împotriva entităților ruse implicate în dezvoltarea și producerea rachetelor neconforme;

G.  întrucât SUA și Rusia nu au reușit să abordeze preocupările lor reciproce prin intermediul dialogului diplomatic; întrucât nu a fost convocată Comisia de verificare specială, instituită în temeiul tratatului pentru a aborda, printre altele, preocupările legate de conformitate;

H.  întrucât, la 20 octombrie 2018, președintele Trump a anunțat că SUA se va retrage din tratat, invocând nerespectarea acestuia de către Rusia și neparticiparea Chinei; întrucât, la 4 decembrie 2018, după reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a anunțat că SUA a constatat o încălcare gravă a tratatului de către Rusia și că își va suspenda, ca măsură corectivă, obligațiile în termen de 60 de zile în cazul în care Rusia nu revine la respectarea deplină a tratatului și nu demonstrează acest lucru;

I.  întrucât, la 1 februarie 2019, SUA a anunțat că, la expirarea termenului de 60 de zile acordat Rusiei pentru a reveni la o conformitate deplină, își va suspenda obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și va începe procesul de retragere din acesta în cazul în care Rusia, care, conform SUA, încalcă grav tratatul, nu respectă din nou dispozițiile acestuia în termen de șase luni; întrucât Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a solicitat Rusiei să profite de perioada de șase luni oferită de SUA pentru a reveni la o conformitate deplină;

J.  întrucât, la 4 decembrie 2018, miniștrii de externe ai NATO au dat publicității o declarație prin care au recunoscut încălcarea Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune de către Rusia și au solicitat Rusiei să revină de urgență la respectarea deplină a tratatului și să demonstreze acest lucru;

K.  întrucât, la 2 februarie 2019, Rusia a anunțat că va suspenda Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și va dezvolta noi tipuri de rachete; întrucât autoritățile ruse și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la instalațiile de apărare antirachetă ale NATO;

L.  întrucât China, împreună cu alte țări nesemnatare ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, a demarat o acțiune de proliferare masivă a arsenalului său de rachete, demonstrând necesitatea unui nou tratat care să implice SUA, Rusia și China;

M.  întrucât eventuala încetare a tratatului ar putea conduce la o escaladare a tensiunilor dintre puterile nucleare, la neînțelegeri și la o nouă cursă a înarmării;

N.  întrucât Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune este o piatră de temelie pentru menținerea stabilității strategice globale, a păcii mondiale și a securității regionale; întrucât menținerea tratatului s-ar alătura eforturilor de a păstra alte acorduri existente în materie de control al armelor și de dezarmare și ar crea condiții mai favorabile negocierilor privind limitările, dezarmarea și neproliferarea armelor; întrucât anunțurile de retragere din tratat pun sub semnul întrebării probabilitatea neextinderii altor tratate majore de control al armelor, cum ar fi Tratatul dintre Statele Unite ale Americii și Federația Rusă privind noile reduceri și limitări ale armamentului strategic ofensiv (denumit în continuare „Noul tratat START”), ceea ce ar afecta grav regimul internațional de control al armelor care a oferit decenii de stabilitate în ceea ce privește armele nucleare, lăsând lumea fără nicio limitare obligatorie din punct de vedere juridic a arsenalelor nucleare;

O.  întrucât, la 20 septembrie 2017, Secretarul General al ONU a deschis spre semnare Tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare, care, până în prezent, a fost semnat de 70 de state, dintre care 21 au devenit state-părți prin ratificarea aderării, unul dintre acestea fiind un stat membru al UE, Austria, iar Irlanda urmând să își prezinte probabil instrumentele de ratificare Secretarului General al ONU în următoarele câteva luni;

P.  întrucât campania ICAN, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, a solicitat tuturor statelor să ratifice Tratatul privind interzicerea armelor nucleare;

1.  sprijină respectarea, precum și menținerea și consolidarea Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune; reamintește contribuția sa vitală la pacea și securitatea Europei și a restului lumii și la dezarmare și neproliferarea armelor la nivel mondial;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările tratatului și la declarațiile ulterioare ale SUA și apoi ale Rusiei cu privire la suspendarea obligațiilor care le revin în temeiul acestuia și la retragerea lor din tratat în termen de șase luni; subliniază că aceste evenimente reprezintă o amenințare la adresa unuia dintre cele mai importante interese de securitate ale Europei, precum și la adresa securității și păcii europene și mondiale; își exprimă temerea că aceste acțiuni ar putea duce la erori de apreciere și la percepții greșite care conduc la o deteriorare a relațiilor dintre SUA și Rusia, la escaladarea tensiunilor, la intensificarea amenințărilor și riscurilor nucleare și militare, precum și la o posibilă revenire la cursele destabilizatoare ale înarmării, ceea ce ar fi în detrimentul securității și stabilității strategice a Europei;

3.  condamnă Rusia pentru încălcarea repetată a dispozițiilor tratatului;

4.  invită Federația Rusă să respecte din nou pe deplin tratatul și să demonstreze acest lucru pentru a răspunde preocupărilor exprimate de SUA și NATO, drept răspuns la încălcarea continuă a dispozițiilor tratatului, și îndeamnă Rusia să se implice în viitorul pe termen lung al acordului;

5.  recunoaște importanța unei transparențe depline și a dialogului în vederea consolidării încrederii în punerea în aplicare a Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și a oricăror alte acorduri care sprijină stabilitatea și securitatea strategice; având în vedere cele de mai sus, invită atât Rusia, cât și SUA să clarifice acuzațiile respective de nerespectare a tratatului, să se angajeze într-un dialog constructiv, sub auspiciile Consiliului de Securitate al ONU, ale Comisiei de verificare speciale sau ale altor foruri adecvate, în scopul de a reduce tensiunile, de a lua în considerare interesele și preocupările ambelor părți, de a continua negocierile cu bună credință pentru a proteja Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune înainte de retragerea lor efectivă în august 2019, de a consolida transparența și monitorizarea reciprocă și de a stabili norme și garanții mai ferme în ceea ce privește arsenalurile lor de rachete și capacitățile lor nucleare;

6.  îndeamnă VP/ÎR să profite de acest interval de șase luni apelând la toate mijloacele politice și diplomatice de care dispune pentru a se angaja într-un dialog cu statele-părți la tratat în vederea restabilirii încrederii la nivel transfrontalier, oferind, în același timp, expertiza și experiența UE în materie de mediere pentru a preveni retragerea atât a SUA, cât și a Rusiei din tratat; îndeamnă VP/ÎR să insiste pentru a menține și dezvolta Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și pentru a iniția negocieri în vederea unui tratat multilateral privind această categorie de rachete; solicită VP/ÎR să se asigure că UE acționează ca un garant proactiv și credibil al securității, inclusiv în ceea ce privește teritoriul învecinat, și că își asumă un rol puternic și constructiv în dezvoltarea și consolidarea unor eforturi globale de neproliferare și control al armelor bazate pe norme, precum și a arhitecturii dezarmării;

7.  subliniază faptul că viitorul nesigur al Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune nu trebuie să pună în pericol alte acorduri de control al armelor; în special, îndeamnă SUA și Rusia să extindă noul acord START, care limitează la 1.550 numărul de focoase strategice mobilizate pe fiecare parte, înainte de expirarea acestuia în 2021;

8.  își reiterează angajamentul deplin față de menținerea unor regimuri internaționale eficace de control, de dezarmare și de neproliferare a armelor, ca bază a securității globale și europene; consideră că Europa trebuie să conducă prin puterea exemplului pentru a fi credibilă și pentru a se îndrepta spre un viitor fără arme nucleare; invită statele membre ale UE să acorde prioritate dezarmării nucleare multilaterale în cadrul politicii externe și de securitate a UE; își reafirmă angajamentul de a urma politici care să conducă la reducerea și eliminarea tuturor arsenalelor nucleare;

9.  consideră că securitatea europeană ar trebui să rămână indivizibilă; invită toate statele membre ale UE care sunt, de asemenea, membre ale NATO să acționeze în consecință; invită VP/ÎR să efectueze o evaluare comună a amenințărilor, analizând implicațiile pentru securitatea UE în cazul în care nu se mai acordă Uniunii și cetățenilor săi protecția prevăzută de Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, și să o prezinte Parlamentului în timp util, în conformitate cu articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și să elaboreze apoi o strategie credibilă și ambițioasă de dezarmare nucleară bazată pe un multilateralism eficace;

10.  invită VP/ÎR să prezinte propuneri de mobilizare a fondurilor UE și de ameliorare a bazei de cunoștințe și de competențe a Uniunii în ceea ce privește neproliferarea, controlul armamentului și capacitățile umane de analizare a amenințărilor aferente armelor nucleare; invită VP/ÎR să prezinte planuri prudente pentru prevenirea utilizării neintenționate sau accidentale a armelor nucleare;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, NATO, Organizației Națiunilor Unite, președintelui și membrilor Congresului Statelor Unite ale Americii, președintelui Federației Ruse, precum și membrilor Dumei de Stat a Rusiei și ai Consiliului Federativ al Federației Ruse.

(1) https://treaties.un.org/doc/Publication/UNTS/Volume%201657/v1657.pdf
(2) https://www.state.gov/secretary/remarks/2019/02/288722.htm
(3) https://www.nato.int/cps/en/natohq/official_texts_161122.htm
(4) https://www.nato.int/cps/en/natohq/news_162996.htm
(5) JO C 215, 19.6.2018, p. 202.
(6) https://front.un-arm.org/documents/SG+disarmament+agenda_1.pdf
(7) https://sustainabledevelopment.un.org/sdg16
(8) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 77.


NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare
PDF 125kWORD 53k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare (2018/2882(RSP))
P8_TA(2019)0131B8-0079/2018

Parlamentul European,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei privind NAIADES II – Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare (O-000016/2014 – B7-0104/2014),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2006 referitoare la transportul pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare (COM(2006)0006),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la promovarea transportului pe căi navigabile interioare: NAIADES, un program european integrat de acțiune pentru transportul pe căi navigabile interioare(1),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2013 intitulată „Spre transporturi de calitate pe căile navigabile interioare – NAIADES II” (COM(2013)0623),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 6 februarie 2014 referitoare la NAIADES II - Un program de acțiune pentru sprijinirea transportului pe căi navigabile interioare(2),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 septembrie 2018 intitulat „Raportul la jumătatea perioadei referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului de acțiune NAIADES II pentru promovarea transportului pe căi navigabile interioare (pentru perioada 2014-2017)” (SWD(2018)0428),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „O strategie a UE pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0501),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor(3)

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât căile navigabile interioare leagă porturile, orașele, centrele industriale și principalele zone agricole ale UE, contribuind astfel în mod considerabil la obiectivele UE în materie de decarbonizare, creștere economică sustenabilă și coeziune teritorială;

B.  întrucât este necesar un transfer modal de la transportul rutier către transportul pe căi navigabile interioare pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris din 2015 (COP21) și întrucât transportul pe căile navigabile interioare are o capacitate suficientă de a absorbi volume mult mai mari de mărfuri și de pasageri pentru a reduce sistemul european de transport rutier congestionat;

C.  întrucât transportul pe căile navigabile interioare este esențial pentru a diminua și mai mult efectele negative ale transportului printr-o utilizare mai eficientă a terenurilor și a energiei și printr-o reducere a zgomotului și a numărului de accidente;

D.  întrucât flota de navigație pe căi navigabile interioare ar trebui să fie modernizată și adaptată pentru a reflecta progresul tehnic, dacă se dorește îmbunătățirea performanței de mediu, asigurând astfel avantajul competitiv al transportului pe căi navigabile interioare în transportul multimodal;

E.  întrucât până în prezent au fost alocate resurse financiare limitate pentru sectorul căilor navigabile interioare și întrucât accesul la finanțare este în continuare dificil pentru un sector care constă în principal în mici întreprinderi;

1.  sprijină acțiunile specifice întreprinse până în prezent și salută acțiunile ulterioare prevăzute în programul de acțiune NAIADES II pentru perioada 2014-2020;

2.  îndeamnă Comisia să actualizeze și să reînnoiască programul NAIADES, până în 2020, pentru a se asigura că potențialul transportului pe căi navigabile interioare ca mijloc de transport sigur, sustenabil și eficient în cadrul sistemului de transport multimodal poate fi valorificat pe deplin printr-o strategie a UE pe termen lung având ca scop de a realiza un transfer modal reușit;

3.  subliniază că, atunci când se elaborează inițiative în domeniul transporturilor, transportul pe căi navigabile interioare trebuie să fie luat în considerare în cadrul unei abordări holistice și pe termen lung în cadrul politicii UE în domeniul transportului intermodal și sustenabil;

4.  subliniază faptul că turismul pe cale navigabilă este un sector prosper și că competitivitatea industriilor importante ale UE depinde de transportul fiabil și eficient din punctul de vedere al costurilor pe căile navigabile interioare pentru livrarea de bunuri; solicită, prin urmare, politici proactive menite să sprijine un sector sustenabil al căilor navigabile interioare, în special având în vedere provocările digitale, tehnologice și de mediu din domeniul logisticii și al mobilității;

5.  ia act de faptul că, până în 2050, 80 % din populația UE va locui în zone urbane, sporind cererea pentru transportul public și îmbunătățirea logisticii urbane și că este adesea dificil și costisitor să se extindă infrastructura funciară existentă; invită Comisia și statele membre să integreze navigația interioară în politicile urbane și portuare și să valorifice pe deplin potențialul acesteia în ceea ce privește transportul de mărfuri și de pasageri, având în vedere faptul că multe orașe din UE sunt situate de-a lungul căilor navigabile, în vederea îmbunătățirii calității vieții și a reducerii congestionării;

6.  subliniază că programele de acțiune anterioare nu și-au atins obiectivele ca urmare a lipsei de resurse consacrate acestora; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că programul de acțiune NAIADES III primește finanțare adecvată și specifică pentru a-și atinge obiectivele, sprijinit de o strategie politică bine structurată, cu obiective realizabile pe termen scurt și mediu, precum și de o foaie de parcurs concretă care să prevadă, printre altele, resursele pentru punerea în aplicare;

7.  invită Comisia să efectueze în mod regulat cercetări de piață și să genereze prognoze pentru a analiza mai bine modelele în schimbare de transport de mărfuri și pasageri pe căi navigabile interioare, pentru a permite elaborarea unor politici bazate pe date concrete și a răspunde mai bine tendințelor emergente și noilor piețe;

8.  subliniază importanța eliminării blocajelor în vederea realizării unor căi navigabile de înaltă calitate, ca o condiție pentru dezvoltarea și integrarea transportului navigabil interior și a porturilor interioare în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T); invită Comisia să acorde prioritate finanțării în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei pentru reabilitarea, adaptarea, modernizarea și automatizarea infrastructurilor de căi navigabile, ecluze, poduri și a infrastructurilor la țărm și portuare, precum și pentru îmbunătățirea tronsoanelor transfrontaliere ale rețelei centrale;

9.  subliniază, pe lângă obligațiile statelor membre de a finaliza rețeaua centrală până în 2030, responsabilitatea lor de a crește performanța, fiabilitatea, disponibilitatea și rezistența la schimbările climatice a infrastructurii existente prin reabilitare, pentru a asigura rolul transportului pe căile navigabile interioare ca mijloc de transport fiabil și pentru a promova o utilizare inteligentă a resurselor financiare limitate;

10.  salută lucrările planificate și în curs de desfășurare în coridoarele: Oceanul Atlantic, Marea Baltică - Marea Adriatică, Marea Mediterană, Marea Nordului - Marea Mediterană, Orient-Estul Mării Mediterane, coridorul Rin - Alpi și Rin - Dunăre, precum și faptul că, în general, mai multe state membre investesc în dezvoltarea căilor navigabile interioare și a porturilor; invită, prin urmare, Comisia să sprijine punerea în aplicare a proiectelor din cadrul rețelei transeuropene de transport (TEN-T);

11.  subliniază faptul că o capacitate de ecluze suficientă este esențială pentru transportul eficient și sustenabil în hinterland și că ecluzele joacă un rol important în gestionarea în condiții de siguranță a reglementării apei și în producerea de energie curată; invită, prin urmare, Comisia să rezerve suficiente subvenții pentru reabilitarea, actualizarea și reînnoirea lor;

12.  îndeamnă Comisia să acorde prioritate subvențiilor pentru proiectele privind căile navigabile interioare în general, având în vedere că experiențele anterioare cu proiectele de finanțare mixtă au arătat că partenerii privați au fost implicați numai în executarea de lucrări, autoritățile publice rămânând responsabile pentru finanțare, având în vedere caracterul public și multifuncțional al căilor navigabile;

13.  observă că digitalizarea transportului pe căi navigabile interioare joacă un rol important în îmbunătățirea eficienței, a siguranței și a performanței de mediu a navigației interioare; invită, prin urmare, Comisia să pregătească o strategie de punere în aplicare pentru zona digitală de navigație interioară (DINA) și un cadru de reglementare adecvat pentru transportul conectat și automatizat pe apă, incluzând reexaminarea Directivei 2005/44/CE privind serviciile armonizate de informații fluviale (RIS) armonizate pe căile navigabile interioare de pe teritoriul Comunității(4), luând în considerare inițiativele existente precum Sistemul de informații Rheinports (RPIS) și creând un temei juridic solid la nivelul UE pentru schimbul transfrontalier de informații privind căile navigabile, călătoriile, mărfurile și traficul cu un singur punct de acces;

14.  subliniază importanța integrării serviciilor digitale de navigație pe căi navigabile interioare în fluxul de date al altor moduri de transport, cu scopul de a facilita serviciile multimodale „de la ușă la ușă” (door-to-door) fără întreruperi, dat fiind că combinația dintre internetul fizic și sincromodalitate crește gruparea volumelor pe coridoarele dintre porturile maritime și hinterland, ceea ce duce la o utilizare mai echilibrată a capacităților infrastructurii terestre și la o reducere a nivelurilor de congestionare și a altor efecte negative externe;

15.  subliniază că, pentru a respecta obiectivele Acordului de la Paris din 2015 (COP21), reziliența și decarbonizarea sistemului de transport ar trebui să se realizeze prin trecerea accelerată la transportul cu emisii scăzute de dioxid de carbon, la utilizarea eficientă a resurselor și la propulsia curată; subliniază faptul că această tranziție necesită standarde și finanțare corespunzătoare pentru a stimula gestionarea inovatoare a căilor navigabile, utilizarea pe scară mai largă a navelor curate și modernizarea, dacă este posibil, precum și instalarea infrastructurii necesare de realimentare;

16.  recomandă valorificarea sinergiilor dintre rețelele de energie curată și rețelele de căi navigabile, pentru a utiliza în mod optim energia hidroelectrică generată pe căile navigabile, energia eoliană în porturi și alte surse de energie curată în centrele de mobilitate riverane pentru aprovizionarea transporturilor, a gospodăriilor și a industriilor, reducând în același timp la minimum costurile de distribuție;

17.  subliniază importanța acordării unei finanțări adecvate pentru noile tehnologii, inovare și infrastructură și servicii de transport sustenabile în cadrul programelor actuale și viitoare ale UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei, Orizont 2020, Orizont Europa, piața unică, Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune, pentru a stimula dezvoltarea inovării și creșterea performanței de mediu și digitale a transportului pe căi navigabile interioare; invită Comisia să creeze fluxuri de finanțare specifice pentru a realiza acest obiectiv;

18.  ia act de faptul că cercetarea tehnologică specifică ar trebui să fie completată cu cercetarea socioeconomică și prenormativă pentru a încuraja inovarea în materie de reglementare și de finanțare și să stimuleze implicarea actorilor de pe piață pentru a asigura acceptarea pe scară largă de către piață;

19.  invită statele membre să dezvolte în continuare strategii naționale pentru a stimula și a sprijini transportul pe căi navigabile interioare, ținând seama de actualele programe de acțiune NAIADES și de viitorul program european de acțiune pentru transportul pe căile navigabile interioare, și să încurajeze autoritățile regionale, locale și portuare să facă același lucru;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 443.
(2) JO C 93, 24.3.2017, p. 145.
(3) JO C 168 E, 14.6.2013, p.72.
(4) JO L 255, 30.9.2005, p. 152.


Protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE
PDF 203kWORD 68k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE (2018/2110(INI))
P8_TA(2019)0132A8-0057/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe(1),

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „la elaborarea și punerea în aplicare a politicii Uniunii [...], Uniunea și statele membre țin seama de toate cerințele bunăstării animalelor ca ființe sensibile”,

–  având în vedere Evaluarea implementării la nivel european a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 protecția animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE și anexele sale pertinente, publicate de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (DG EPRS)(2) în octombrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2012 referitoare la protecția animalelor în timpul transportului(3),

–  având în vedere Avizul științific din 12 ianuarie 2011 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind bunăstarea animalelor în timpul transportului(4),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu din 10 noiembrie 2011 privind impactul Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului (COM(2011)0700),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European din 15 februarie 2012 privind strategia Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015 (COM(2012)0006),

–  având în vedere Declarația sa nr. 49/2011 din 15 martie 2012 referitoare la stabilirea unei limite maxime de 8 ore pentru călătoria animalelor transportate în Uniunea Europeană în vederea sacrificării(5),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 23 aprilie 2015(6),

–  având în vedere Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Bunăstarea animalelor în UE”(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru petiții (A8-0057/2019),

A.  întrucât, astfel cum se afirmă la articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, UE consideră animalele nu sunt simple bunuri, produse sau posesiuni, ci ființe sensibile, acest lucru însemnând că sunt capabile să simtă plăcere și durere; întrucât legislația UE a transpus această noțiune în măsuri care ar trebui să garanteze că animalele sunt ținute și transportate în condiții care să nu le supună maltratării, abuzului, durerii sau suferinței; întrucât nivelul cel mai ridicat de respectare și protejare a bunăstării animalelor este asigurat în Uniunea Europeană, care constituie un exemplu pentru restul lumii în acest domeniu;

B.  întrucât milioane de animale sunt transportate an de an între statele membre, în interiorul statelor membre și în țări terțe pe distanțe lungi pentru reproducere, pentru a fi crescute, pentru a fi îngrășate în continuare sau pentru a fi sacrificate; întrucât animalele sunt, de asemenea, transportate în scop recreativ, pentru expoziții și ca animale de companie; întrucât cetățenii UE sunt din ce în ce mai preocupați cu privire la respectarea standardelor de bunăstare a animalelor, în special în ceea ce privește transportul animalelor vii;

C.  întrucât, în Rezoluția sa din 12 decembrie 2012, Parlamentul a solicitat ca durata călătoriei animalelor destinate sacrificării să fie redusă la maximum opt ore;

D.  întrucât, conform definiției din 2008 a Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), bunăstarea animalelor înseamnă că un animal este sănătos, dispune de spațiu suficient, este bine hrănit, se consideră în siguranță, este liber să își exprime tendințele normale de comportament și nu are sentimente de teamă, durere și suferință; întrucât acest lucru nu este valabil în marea majoritate a transporturilor de animale vii, în special pe distanțe lungi;

E.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1/2005 privind protecția animalelor în timpul operațiunilor de transport se aplică transportului tuturor animalelor vertebrate vii efectuat în cadrul Uniunii;

F.  întrucât statele membre au responsabilitatea de a asigura punerea în aplicare corectă și asigurarea respectării Regulamentului (CE) nr. 1/2005 la nivel național, inclusiv inspecțiile oficiale, în timp ce Comisia are responsabilitatea de a se asigura că statele membre pun în aplicare în mod corespunzător legislația UE;

G.  întrucât statele membre nu aplică Regulamentul nr. 1/2005 suficient de rapid și de strict în cadrul UE și nu încearcă deloc să asigure respectarea acestuia în afara UE;

H.  întrucât numărul mare de încălcări identificate de DG SANTE a Comisiei în 2017 în mai multe state membre ar necesita inițierea procedurilor relevante de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de tratat;

I.  întrucât transportul este stresant pentru animale, dat fiind că le expune ore în șir la o serie de dificultăți care le afectează bunăstarea; întrucât, în ceea ce privește comerțul cu anumite țări terțe, animalele suferă într-o măsură și mai mare, deoarece deplasările sunt foarte lungi și includ mari întârzieri la frontieră pentru verificarea documentelor, a vehiculelor și a adecvării animalelor pentru transport;

J.  întrucât calitatea și frecvența inspecțiilor statelor membre au un impact direct asupra nivelului de respectare a cerințelor; întrucât o analiză a rapoartelor de inspecție ale statelor membre evidențiază diferențe enorme între statele membre în ceea ce privește numărul de inspecții, care variază de la zero la mai multe milioane pe an, și frecvența încălcărilor, care variază de la zero la 16,6 %, ceea ce sugerează că statele membre adoptă abordări diferite în ceea ce privește inspecțiile, de exemplu, strategii aleatorii față de strategii bazate pe risc; întrucât astfel de diferențe de abordare fac imposibilă compararea datelor între statele membre;

K.  întrucât formarea și educarea conducătorilor auto pentru a se promova modalitățile prudente de conducere, care să țină seama de categoriile de animale transportate, ar asigura o mai mare bunăstare a animalelor pe durata transportului(8);

L.  întrucât manipularea corectă a animalelor poate avea ca rezultat reducerea timpului necesar pentru încărcarea și descărcarea animalelor, reducerea pierderilor în greutate, reducerea numărului de răniri și leziuni și o mai bună calitate a cărnii;

M.  întrucât există studii ample care demonstrează că bunăstarea animalelor are efecte asupra calității cărnii;

N.  întrucât, pentru a asigura bunăstarea animalelor pe durata transportului, eforturile ar trebui să se concentreze cu prioritate asupra calității practicilor de creștere și îngrijire a animalelor aplicate în etapele de încărcare și descărcare, precum și asupra îngrijirii pe durata deplasărilor;

O.  întrucât adecvarea animalelor pentru transport este un factor major pentru a putea asigura bunăstarea animalelor în timpul transportului, deoarece riscurile în această privință sunt mai mari pentru animalele rănite, slăbite, gestante, neînțărcate sau bolnave; întrucât pot exista incertitudini legate de adecvarea animalelor pentru transport sau de stadiul de gestație;

P.  întrucât cel mai mare procent de încălcări s-a înregistrat în legătură cu adecvarea animalelor pentru transport, pe locul doi aflându-se chestiunile legate de documentație;

Q.  întrucât există adesea confuzii în rândul persoanelor responsabile cu privire la ceea ce trebuie făcut în cazul în care animalele sunt declarate inapte pentru transport;

R.  întrucât adesea cei responsabili nu știu exact cât de avansată este gestația unui animal;

S.  întrucât transportul este problematic în special pentru vițeii și mieii neînțărcați;

T.  întrucât agricultorii reprezintă partea cea mai interesată să își mențină animalele apte pentru transport și partea care are cel mai mult de pierdut dacă transportul nu respectă normele existente;

U.  întrucât există adesea deficiențe în ceea ce privește asigurarea unui volum suficient de hrană și apă pentru animale, precum și respectarea perioadei de repaus de 24 de ore atunci când se oprește la un post de control verificat;

V.  întrucât vehiculele de transport sunt adesea supraaglomerate; întrucât temperaturile ridicate și ventilația necorespunzătoare din interiorul vehiculului reprezintă o problemă majoră;

W.  întrucât recent au izbucnit în diferite state membre epidemii de boli infecțioase la animale, cum ar fi pesta porcină africană, gripa aviară și boli ale rumegătoarelor mici și ale bovinelor; întrucât transportul animalelor vii poate crește riscul de răspândire a bolilor respective;

X.  întrucât transportul cărnii și al altor produse de origine animală, precum și al materialului seminal și al embrionilor se realizează mai ușor din punct de vedere tehnic și administrativ și, uneori, este mai avantajos din punct de vedere financiar pentru crescători decât transportul animalelor vii în scopul sacrificării sau al reproducerii întrucât Federația Veterinarilor din Europa și OIE subliniază că animalele ar trebui să fie crescute cât mai aproape posibil de locul în care se nasc și să fie sacrificate cât mai aproape posibil de punctul de producție; întrucât existența unor instalații de sacrificare, inclusiv a unor instalații mobile, în apropierea locurilor de creștere sau în cadrul acestora poate contribui la asigurarea mijloacelor de subzistență în zonele rurale;

Y.  întrucât cea mai bună modalitate de a asigura bunăstarea animalelor ar fi sacrificarea lor cât mai aproape posibil de locul unde au fost crescute;

Z.  întrucât abatoarele sunt distribuite disproporționat la nivelul statelor membre

AA.  întrucât, pentru unele state membre și lanțuri de aprovizionare din Uniune, transportul animalelor vii în vederea producției ulterioare sau a sacrificării este important pentru a asigura concurența pe piață,

Recomandări

Punerea în aplicare și asigurarea respectării

1.  constată că, în fiecare an, milioane de animale vii sunt transportate în scopuri de sacrificare sau reproducție în interiorul UE și dinspre UE spre țări terțe; consideră că, atunci când este corect pus în aplicare și respectat, Regulamentul (CE) nr. 1/2005 are un impact pozitiv asupra bunăstării animalelor în timpul transportului; salută orientările Comisiei cu privire la acest subiect, dar regretă că, potrivit Raportului special nr. 31/2008 al Curții de Conturi Europene, orientările respective și unele dintre acțiunile planificate de Comisie au fost amânate cu până la cinci ani; observă că există încă anumite probleme grave legate de transport și că asigurarea respectării regulamentului ar părea să fie principala preocupare a persoanelor implicate în punerea sa în aplicare;

2.  subliniază faptul că Comisia pentru petiții primește foarte multe petiții privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, care denunță frecvent încălcări sistematice, continue și grave ale Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului atât de statele membre, cât și de transportatori;

3.  subliniază că suferința animalelor în timpul transportului reprezintă un motiv de preocupare considerabilă în rândul societății; ia act de faptul că, la 21 septembrie 2017, Comisia Europeană a primit peste 1 milion de semnături în sprijinul campaniei #StopTheTrucks, în cadrul căreia cetățenii Uniunii solicită să se pună capăt transportului pe distanțe lungi;

4.  regretă că progresele realizate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 sunt insuficiente pentru a îndeplini obiectivul principal al regulamentului, și anume o mai mare bunăstare a animalelor în timpul transportului, în special în ceea ce privește verificarea jurnalelor de călătorie și aplicarea sancțiunilor; invită statele membre să îmbunătățească în mod substanțial respectarea regulamentului; invită Comisia să asigure respectarea eficientă și uniformă a legislației în vigoare a UE cu privire la transportul animalelor în toate statele membre; îndeamnă Comisia să introducă acțiuni în justiție și să impună sancțiuni împotriva acelor state membre care nu aplică regulamentul în mod corect;

5.  subliniază că nu ajunge o punere în aplicare parțială pentru a atinge obiectivul general al regulamentului, și anume de a evita rănirea sau suferința nejustificată a animalelor ori decesul acestora în timpul transportului și că, prin urmare, ar trebui depuse eforturi mai mari pentru a preveni incidentele grave care au un impact semnificativ asupra bunăstării animalelor și pentru a-i urmări în justiție pe cei responsabili ;

6.  regretă faptul că o serie de aspecte care țin de respectarea Regulamentului (CE) nr. 1/2005 trebuie în continuare să fie soluționate, iar printre acestea se numără supraaglomerarea, spațiul pe verticală insuficient, incapacitatea de a asigura opririle necesare pentru odihnă, hrană și apă, sistemele de ventilație și de adăpare inadecvate, transportul în condiții de căldură extremă, transportul de animale care nu sunt apte, transportul de viței neînțărcați, necesitatea de a verifica dacă animalele vii sunt sau nu gestante, gradul de verificare a jurnalelor de călătorie, relația dintre încălcarea legii/asigurarea respectării legii/sancțiuni, impactul „mixt” al formării, educației și certificării, precum și insuficiența materialului de așternut, astfel cum au fost identificate, de asemenea, de Curtea de Conturi Europeană în Raportul său special nr. 31/2018, precum și de organizațiile neguvernamentale în plângerile depuse la Comisie; solicită să se realizeze îmbunătățiri privind aspectele menționate mai sus;

7.  solicită tuturor statelor membre să se asigure că deplasările sunt planificate și executate, de la punctul de plecare până la cel de destinație, în conformitate cu cerințele UE privind bunăstarea animalelor, luând în considerare diferitele mijloace de transport și diversele condiții geografice din UE și din țările terțe;

8.  subliniază că încălcarea sistematică a regulamentului în anumite domenii și în anumite state membre dă naștere unei concurențe neloiale, care are drept rezultat crearea unor condiții de concurență inechitabile între operatorii din diversele state membre, care poate duce, la rândul său, la o uniformizare la nivel inferior a standardelor de bunăstare a animalelor în timpul transportului; dat fiind că nivelurile sancțiunilor pot fi de zece ori mai ridicate în unele state membre decât în altele, invită Comisia să dezvolte un sistem armonizat de sancțiuni la nivelul UE, pentru a se asigura că sancțiunile sunt eficace, proporționale și disuasive, ținând seama de încălcările repetate; îndeamnă Comisia să elaboreze o foaie de parcurs pentru a alinia sancțiunile în toate statele membre;

9.  regretă faptul că Comisia a ignorat Rezoluția Parlamentului din 12 decembrie 2012 și subliniază că o punere în aplicare strictă și armonizată, cu sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, în conformitate cu articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2005, este esențială pentru a îmbunătăți bunăstarea animalelor în timpul transportului și că statele membre nu pot să se rezume doar la formularea de recomandări și instrucțiuni; face apel la Comisie să dea curs solicitării formulate în rezoluția respectivă de a verifica dacă regulamentul prezintă incompatibilități cu cerințele legale din fiecare stat membru;

10.  consideră că încălcările repetate, atunci când se petrec în circumstanțe asupra cărora transportatorul deține controlul, ar trebui să atragă după sine urmărirea penală; invită statele membre să declanșeze urmărirea penală în cazurile de încălcare a regulamentului, în special în cazul încălcărilor repetate; consideră că sancțiunile eficace, proporționale și disuasive ar trebui să includă confiscarea vehiculelor, precum și recalificarea obligatorie a celor responsabili pentru bunăstarea și transportul animalelor și este de opinie că acestea ar trebui să fie armonizate la nivelul Uniunii Europene; consideră că sancțiunile ar trebui să reflecte daunele, amploarea, durata și recurența încălcării;

11.  invită statele membre să utilizeze mai eficient competențele solide în materie de asigurare a respectării legislației care le sunt conferite în temeiul regulamentului, inclusiv obligația de a impune transportatorilor să introducă sisteme pentru a preveni repetarea încălcărilor și de a suspenda sau retrage autorizația transportatorului; invită statele membre să întreprindă acțiuni corective suficiente și să impună sancțiuni pentru a evita suferința animalelor și pentru a descuraja operatorii să continue să nu se conformeze legislației; invită statele membre și Comisia să urmărească un nivel zero de neconformitate în procesul de punere în aplicare și asigurare a respectării regulamentului;

12.  invită Comisia să întocmească, după consultarea punctelor de contact naționale, pe baza rapoartelor de inspecție și de punere în aplicare, o listă cu operatorii care au comis încălcări grave și repetate ale regulamentului; invită Comisia să publice și să actualizeze în mod frecvent lista și, de asemenea, să promoveze exemple de bune practici, atât în domeniul transporturilor, cât și în cel al guvernanței;

13.  subliniază faptul că nerespectarea dispozițiilor regulamentului de către statele membre pune în pericol îndeplinirea obiectivului regulamentului de a preveni apariția și răspândirea bolilor infecțioase ale animalelor, deoarece transportul este una cauzele răspândirii rapide a acestor boli, inclusiv a bolilor transmisibile, la oameni; constată că, adesea, vehiculele nu respectă cerințele de la articolul 12 din Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine(9) modificată; consideră, în special, că depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor creează riscul extinderii rezistenței la antimicrobiene și de răspândire a bolilor; invită Comisia să elaboreze proceduri armonizate pentru aprobarea navelor și a camioanelor și să întreprindă acțiuni pentru a preveni răspândirea de boli infecțioase în rândul animalelor în timpul transportului atât în interiorul UE, cât și din țările terțe, promovând măsuri de biosecuritate și de creștere a bunăstării animalelor;

14.  solicită să se intensifice cooperarea dintre autoritățile competente în vederea consolidării asigurării respectării legislației cu ajutorul tehnologiei, pentru a crea o buclă de feedback în timp real între statul membru de plecare, statul membru de destinație și toate țările de tranzit; solicită Comisiei să dezvolte sisteme de geolocalizare pentru a permite localizarea animalelor și urmărirea duratei deplasărilor făcute cu vehicule de transport, precum și detectarea oricărei neconformități cu programele de transport; consideră că, în cazul în care animalele ce pornesc sănătoase ajung într-o stare de sănătate precară, acest lucru ar trebui să declanșeze o anchetă amănunțită și, dacă se repetă, părțile răspunzătoare din lanțul de transport trebuie să fie sancționate imediat conform legislației, iar proprietarul-agricultor trebuie să aibă dreptul la despăgubiri potrivit legislației naționale pentru orice pierdere a veniturilor determinată de această situație; consideră, de asemenea, că autoritățile competente ar trebui să sancționeze aspru organizatorul și ofițerul responsabil pentru certificarea unui jurnal de călătorie creat în statul membru de plecare în cazul în care jurnalul a fost completat cu informații false sau înșelătoare;

15.  consideră că asigurarea respectării legislației este deosebit de dificilă atunci când o călătorie trece prin mai multe state membre și când diferitele sarcini de asigurare a respectării legislației (aprobarea jurnalelor de călătorie, autorizarea transportatorilor, certificarea competenței și aprobarea vehiculelor etc.) sunt efectuate de mai multe state membre diferite; invită statele membre care descoperă încălcări să informeze toate celelalte state membre implicate cu privire la aceasta, astfel cum se prevede la articolul 26 din regulament, astfel încât să poată fi prevenite încălcările repetate și să poată fi realizată o evaluare optimizată a riscurilor;

16.  solicită Comisiei să înainteze rapoarte periodice Parlamentului European cu privire la punerea în aplicare și asigurarea respectării regulamentului, care să includă o defalcare a cazurilor de încălcare pe state membre, specie și tip de încălcare, în raport cu volumul transporturilor de animalelor vii în fiecare stat membru;

17.  salută cazurile în care guvernele, oamenii de știință, întreprinderile, reprezentanții industriei și autoritățile naționale competente au colaborat în definirea de bune practici în vederea asigurării conformității cu cerințele legislației, precum printre altele, este cazul cu site-ul web al Ghidurilor pentru transportul animalelor; invită Comisia să disemineze și să promoveze cele mai bune practici pentru statele membre în privința transportului animalelor și să sprijine platforma UE pentru bunăstarea animalelor, promovând un dialog extins și schimbul de bune practici între toți actorii; invită Comisia să elaboreze o nouă strategie privind bunăstarea animalelor pentru perioada 2020-2024 și să sprijine inovarea în domeniul transportului animalelor;

18.  invită Comisia să coopereze în continuare cu OIE, EFSA și cu statele membre pentru a sprijini punerea în aplicare și în execuție adecvată a Regulamentului nr. 1/2005, cu scopul de a promova intensificarea dialogului pe marginea problemelor de bunăstare a animalelor în timpul transportului, cu un accent deosebit pe:

   o mai bună aplicare a normelor UE privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, prin schimburi de informații și de bune practici și prin implicarea directă a părților interesate;
   sprijinirea activităților de formare destinate conducătorilor auto și societăților de transport;
   o mai bună difuzare a ghidurilor și a fișelor informative referitoare la transportarea animalelor, traduse în toate limbile UE;
   elaborarea unor angajamente voluntare de către întreprinderi și acțiuni în sensul acestora în vederea îmbunătățirii pe mai departe a bunăstării animalelor în timpul transportului;
   intensificarea schimburilor de informații între autoritățile naționale și utilizarea pe scară mai largă a bunelor practici, în vederea reducerii numărului de încălcări cauzate de companiile de transport și de conducătorii auto;

19.  invită Comisia să evalueze compatibilitatea regulamentului cu Regulamentul (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere(10) în ceea ce privește perioadele de conducere și perioadele de repaus ale conducătorilor auto;

20.  subliniază că este important să se facă distincția între responsabilitatea întreprinderilor de transport de animale și cea a fermierilor, deoarece întreprinderile respective ar trebui să fie trase la răspundere pentru problemele care decurg din transportul animalelor, și nu fermierii; reamintește că agricultorii sunt cei mai interesați de bunăstarea animalelor, din motive emoționale, afective, dar și economice;

21.  reamintește că Comisia, în calitatea sa de protector al tratatelor, are responsabilitatea de a monitoriza aplicarea corectă a legislației UE; invită Ombudsmanul European să investigheze dacă Comisia a eșuat sistematic în a veghea asupra respectării prezentului regulament și dacă ar putea fi trasă la răspundere pentru administrare defectuoasă;

22.  regretă decizia luată de Conferința președinților, de a nu propune instituirea unei comisii parlamentare de anchetă privind bunăstarea animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE, în ciuda sprijinului unui număr mare de deputați în Parlamentul European din diferite grupuri politice; recomandă, prin urmare, ca Parlamentul să înființeze o comisie de anchetă privind bunăstarea animalelor în timpul transportului în interiorul și în afara UE de la începutul următoarei legislaturi parlamentare, pentru a cerceta și monitoriza în mod adecvat presupusele încălcări și aplicarea defectuoasă a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului privind protecția animalelor în timpul transportului;

Colectarea datelor, inspecțiile și monitorizarea

23.  regretă dificultatea efectuării unei analize coerente a punerii în aplicare a regulamentului existent din cauza abordărilor diferite ale statelor membre în materie de colectare a datelor; invită Comisia să stabilească standarde minime comune pentru sistemele de urmărire a tuturor deplasărilor, pentru a permite o colectare a datelor mai armonizată și evaluarea parametrilor monitorizați; invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a pune la dispoziția Comisiei date armonizate, cuprinzătoare și complete privind inspecțiile în domeniul transporturilor și gradul de încălcare a legislației Uniunii; solicită statelor membre să efectueze mai multe controale inopinate și să dezvolte și să aplice o strategie în funcție de riscuri în vederea axării activităților de inspecție pe formele de transport cu risc ridicat, astfel încât să crească la maximum eficiența resurselor limitate de inspecție;

24.  ia act de faptul că, potrivit raportului special al Curții de Conturi din 2018 privind bunăstarea animalelor în UE, Comisia a recunoscut că datele raportate de statele membre sunt incomplete și insuficient de coerente, fiabile și detaliate pentru a permite formularea unor concluzii privind conformitatea la nivelul UE;

25.  subliniază faptul că inspecțiile trebuie realizate în mod uniform pe întreg teritoriul Uniunii și pe eșantioane reprezentative de animale transportate anual în fiecare stat membru pentru a asigura și menține buna funcționare a pieței interne și pentru a evita denaturarea concurenței în cadrul UE; în plus, invită Comisia să crească numărul de inspecții inopinate efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV), având drept obiect controlul tratamentului corespunzător al animalelor în timpul transportului; consideră că metodele diferite de colectare a datelor și mecanismele de control diferite fac dificilă o evaluare clară a respectării normelor în state membre în mod individual; invită, așadar, Comisia să adopte o structură de raportare mai armonizată și să analizeze în continuare datele generate de rapoartele elaborate în urma inspecțiilor OAV și evaluările statelor membre în ceea ce privește planurilor naționale multianuale de control (PNMC); recunoaște că auditurile DG SANTE reprezintă o sursă importantă de informații pentru Comisie în ceea ce privește evaluarea punerii în aplicare a prezentului regulament; invită Comisia să efectueze cel puțin șapte vizite neanunțate în fiecare an, în conformitate cu recomandarea Curții de Conturi;

26.  invită Comisia să ofere statelor membre orientări cu privire la modul în care sistemul de control al comerțului și de expertiză (TRACES) poate fi utilizat pentru a sprijini pregătirea analizelor de risc pentru inspecțiile privind transportul animalelor vii, așa cum a recomandat Curtea de Conturi în raportul său special din 2018, care constată că autoritățile responsabile cu inspecțiile în domeniul transporturilor din statele membre utilizau rar informații din sistemul TRACES pentru a direcționa inspecțiile; solicită un sistem de monitorizare mai eficient și mai transparent, care să prevadă accesul public la informațiile colectate prin TRACES; solicită, de asemenea, creșterea numărului de inspecții anuale efectuate de OAV;

27.  invită statele membre să intensifice controalele de-a lungul întregului lanț de producție și, în special, să desfășoare inspecții eficiente și sistematice a loturilor de animale înainte de încărcare pentru a pune capăt practicilor care încalcă regulamentul și înrăutățesc condițiile de transport al animalelor pe uscat sau pe mare, cum ar fi autorizarea continuării transportului pe distanțe lungi în cazul mijloacelor de transport supraaglomerate și a animalelor inapte sau acceptarea în continuare a funcționării unor puncte de control care au dotări inadecvate pentru odihna, hrănirea și adăparea animalelor transportate;

28.  este îngrijorat de numărul mic al inspecțiilor din unele state membre și de faptul că nivelul încălcărilor raportate în respectivele state membre este scăzut sau egal cu zero; pune sub semnul întrebării acuratețea sistemelor de inspecție și raportarea; invită statele membre care fac inspecții rar sau deloc să le efectueze în număr suficient și să înainteze Comisiei rapoarte de inspecție cuprinzătoare;

29.  invită statele membre să inspecteze și transporturile intraeuropene atunci când animalele sunt încărcate în vehicule pentru a verifica respectarea cerințelor Regulamentului (CE) nr. 1/2005;

30.  este de acord cu Comisia că inspectarea în etapa de încărcare de către autoritățile competente a tuturor loturilor destinate țărilor din afara UE constituie o bună practică(11); consideră că un procentaj din transporturile în interiorul UE ar trebui, de asemenea, să fie inspectat în faza de încărcare, proporțional cu numărul de încălcări raportate de ONG-uri și de inspecțiile OAV; consideră că, la încărcare, autoritățile competente ar trebui să verifice dacă cerințele din regulament referitoare la suprafață și la spațiul pe înălțime sunt respectate, dacă ventilația și sistemele de alimentare cu apă funcționează bine, dacă dispozitivele de adăpare funcționează în mod adecvat și sunt adecvate pentru speciile transportate, dacă nu sunt încărcate animale inapte și dacă se transportă o cantitate suficientă de furaje și așternut;

31.  invită statele membre să se asigure că există un număr suficient de instalații de adăpare accesibile, curate și funcționale, în conformitate cu nevoile fiecărei specii, că rezervorul de apă este plin și că există o cantitate suficientă de așternut curat;

32.  invită statele membre să se asigure că autoritățile competente verifică dacă jurnalele de călătorie conțin informații realiste și dacă respectă articolul 14 alineatul (1) din regulament;

33.  invită statele membre să se asigure că vehiculele de transport respectă cerințele minime din punct de vedere al spațiului stabilite în capitolul VII din anexa I la regulament și că, în cazul în care se înregistrează temperaturi ridicate, animalelor li se asigură spațiu suplimentar în mod proporțional;

34.  invită statele membre să se asigure că înălțimea internă a vehiculelor de transport respectă standardele minime și că nu există spații între podea sau peretele vehiculului și pereții despărțitori;

35.  recunoaște că s-au înregistrat progrese în privința transportului animalelor în interiorul UE, dar este îngrijorată de numărul de semnalări ale utilizării unor vehicule necorespunzătoare pentru transportul de animale pe uscat și pe apă și solicită intensificarea monitorizării și a sancționării acestor practici; recunoaște că cerințele prevăzute la articolele 20 și 21 din regulament privind transportul cu nave pentru transportul animalelor sunt adesea neglijate; cere statelor membre să nu autorizeze utilizarea vehiculelor și a navelor pentru transportul animalelor care nu respectă dispozițiile regulamentului și să retragă autorizațiile deja emise în caz de nerespectare; solicită statelor membre să adopte proceduri mai riguroase atât în certificarea și aprobarea vehiculelor, cât și în acordarea de certificate de competență conducătorilor auto;

36.  solicită, de aceea, adoptarea de standarde armonizate și obligatorii pentru autorizarea vehiculelor și a navelor ca mijloace de transport pentru animale, care ar trebui elaborate de o autoritate centrală a UE; întrucât această autoritate ar trebui să fie responsabilă cu stabilirea caracterului adecvat al mijlocului de transport pentru transportul animalelor din punct de vedere al stării vehiculelor și al naturii echipamentului acestora (de exemplu, prezența la bord a unui sistem adecvat de navigație prin satelit);

37.  invită operatorii să asigure formarea temeinică a conducătorilor auto și a însoțitorilor în conformitate cu anexa IV din regulament, pentru a asigura tratamentul corect al animalelor;

38.  recunoaște că unele state membre au nave și porturi care respectă standardele impuse, dar subliniază că, cu toate acestea, în timpul transportului maritim predomină condițiile precare, în special la încărcare și descărcare; solicită statelor membre să adopte proceduri mai riguroase de certificare și aprobare a navelor, să îmbunătățească verificarea navelor pentru transportul animalelor înainte de încărcare și pe cea a stării animalelor și să inspecteze în mod adecvat operațiunile de încărcare, în concordanță cu regulamentul; invită statele membre să prezinte Comisiei planuri detaliate cu privire la instalațiile de inspecție; invită Comisia să întocmească, să actualizeze și să difuzeze o listă a porturilor care dispun de instalații adecvate de inspecție a animalelor; solicită autorităților competente să nu aprobe jurnalele de călătorie care indică intenția de a utiliza porturi care nu sunt echipate cu astfel de instalații; solicită statelor membre să își adapteze porturile și să își întrețină navele pentru a îmbunătăți condițiile de asigurare a bunei calități a vieții animalelor în transportul maritim;

39.  solicită Comisiei să aprobe alternative inovatoare pentru controalele exporturilor în conformitate cu articolul 133 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/429(12), precum inspecțiile pe platformă, care duc la îmbunătățirea bunăstării animalelor prin reducerea gradului de încărcare și prin eliminarea condiției de descărcare a animalelor, ceea ce reduce duratele de așteptare;

40.  ia act de faptul că cerința privind certificatele de sănătate animală pentru transport în toate statele membre încurajează în mod greșit alegerea destinațiilor naționale în locul celei mai apropiate destinații posibile; solicită Comisiei să se folosească de competențele care îi revin în temeiul articolului 144 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/429 pentru a adopta un act delegat care să ofere o derogare pentru deplasările care prezintă un risc scăzut de răspândire a bolilor;

Durata deplasărilor

41.  insistă ca durata deplasării pentru toate animalele transportate să fie cât mai scurtă posibil, ținând seama de diferențele geografice între statele membre și în concordanță cu considerentul 5 din regulament, care prevede că „din considerente de bunăstare a animalelor, transportul animalelor în călătorii de lungă durată ... ar trebui limitat în cea mai mare măsură posibilă” și în conformitate cu considerentul 18, care prevede că „deplasările de lungă durată pot fi mai dăunătoare pentru bunăstarea animalelor decât cele de scurtă durată”;

42.  insistă asupra necesității ca durata de transportare a animalelor, inclusiv cea de încărcare și descărcare, să țină seama de recomandările medicilor veterinari pentru fiecare specie în parte, indiferent dacă transportul se face pe uscat, pe mare sau pe calea aerului;

43.  regretă încălcările regulamentului care constau în absența aplicării sau aplicarea neadecvată a normelor specifice privind animalele neînțărcate cum ar fi vițeii, mieii, iezii, mânjii și purceii care sunt încă hrăniți cu lapte și solicită adoptarea unor măsuri mai detaliate pentru a garanta pe deplin tratamentul adecvat al acestor animale în timpul transportului;

44.  invită statele membre să se asigure că animalele neînțărcate sunt descărcate timp de cel puțin o oră, astfel încât să li se poată da electroliți sau înlocuitori de lapte, și nu sunt transportate timp mai mult de opt ore în total;

45.  solicită Comisiei să formuleze o definiție a termenului de „animal neînțărcat” pentru fiecare specie și să limiteze deplasarea animalelor neînțărcate la o distanță maximă de 50 km și la o durată maximă de 1,5 ore, având în vedere dificultatea de a asigura bunăstarea acestora în timpul transportului;

46.  subliniază că documentele de planificare a transportului specifică adesea doar locul și nu oferă adrese precise ale punctelor de control, de aprovizionare și de adunare, ceea ce face mult mai dificilă efectuarea de controale;

47.  solicită ca, ținând seama de Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2012, timpul de deplasare a animalelor să fie cât mai scurt posibil și să se evite în special deplasările lungi și foarte lungi, precum și călătoriile în afara UE prin utilizarea unor strategii alternative, cum ar fi asigurarea unor unități locale sau mobile de sacrificare viabile din punct de vedere economic și echilibrat distribuite în apropierea fermelor de creștere a animalelor, promovarea circuitelor scurte de distribuție și a vânzărilor directe, înlocuirea, atunci când este posibil, a transportului animalelor de reproducție cu transportul materialului seminal sau al embrionilor și transportul carcaselor și al produselor din carne, precum și prin intermediul unor inițiative de reglementare sau de altă natură în statele membre pentru a facilita sacrificarea la fermă; invită Comisia să definească în mod clar o durată mai mică a deplasării ca fiind adecvată în cazul transportului tuturor speciilor de animale și în cazul transportului animalelor neînțărcate;

48.  constată că diverse cerințe, precum și condițiile schimbătoare de pe piață și deciziile politice au făcut ca abatoarele mici să devină neviabile din punct de vedere economic, ceea ce a dus la o scădere generală a numărului lor; îndeamnă Comisia și autoritățile locale din statele membre să sprijine și să promoveze, acolo unde este necesar, posibilitatea asigurării de unități de sacrificare la fermă, de sacrificare locală sau mobilă viabile economic și de unități de prelucrare a cărnii în statele membre, astfel încât animalele să fie sacrificate cât mai aproape posibil de locul lor de creștere, ceea ce este și în interesul păstrării locurilor de muncă în zonele rurale; invită Consiliul și Comisia să elaboreze o strategie pentru a trece la un model de producție animală mai regional în care, ori de câte ori este posibil, ținând cont de diferențele geografice, animalele să se nască, să fie îngrășate și sacrificate în aceeași regiune, în loc să fie transportate pe distanțe extrem de lungi;

49.  îndeamnă Comisia să analizeze modurile în care pot fi oferite stimulente pentru agricultori, abatoare și industria cărnii pentru a-i determina să sacrifice animalele în cadrul celor mai apropiate unități de sacrificare, cu scopul de a preveni perioadele îndelungate de transport al animalelor și a reduce emisiile; invită Comisia să faciliteze soluțiile inovatoare în acest sens, cum ar fi unitățile mobile de sacrificare, garantând în același timp standarde ridicate de bunăstare a animalelor;

50.  consideră că, în anumite cazuri, o reducere a duratei permise a călătoriei, astfel cum este stabilită în prezent în capitolul V din anexa 1 la regulament, nu ar fi viabilă și că, prin urmare, ar trebui găsite soluții pentru cazurile în care circumstanțele geografice și izolarea rurală impun transportul animalelor pe uscat și/sau pe mare pentru continuarea producției sau în vederea sacrificării;

51.  invită statele membre să permită sacrificarea de urgență direct în fermele de creștere și de îngrășare a animalelor, după caz, dacă se constată că un animal nu este apt pentru a fi transportat și dacă primele măsuri de ajutor se dovedesc a fi ineficiente, pentru a evita suferința inutilă a animalelor;

52.  observă că valoarea societală și economică a unui animal poate avea un impact asupra standardului de transport al acestuia; subliniază că standardele de transport pentru animalele de reproducție în domeniul creșterii cailor sunt de înaltă calitate;

53.  invită Comisia să elaboreze o strategie care să asigure trecerea de la transportul de animale vii la desfășurarea cu preponderență a unui comerț cu carne și carcase și cu material germinativ, dat fiind efectul pe care transportul animalelor vii îl are asupra mediului, asupra calității vieții animalelor și asupra sănătății; consideră că toate aceste strategii trebuie să vizeze factorii economici care influențează decizia de a transporta animale vii; solicită Comisiei să includă în această strategie transportul către țări terțe;

54.  solicită statelor membre să asigure în abatoare programe de sacrificare a animalelor cu respectarea preceptelor religioase, având în vedere că o mare parte a exportului de animale este destinată piețelor din Orientul Mijlociu.

55.  recunoaște actuala denaturare a pieței cauzată de tarifele diferite aplicate animalelor vii și cărnii, care stimulează puternic comerțul cu animale vii; îndeamnă Comisia ca, alături de partenerii săi comerciali, să examineze această denaturare în vederea reducerii comerțului cu animale vii și, acolo unde este cazul, să înlocuiască aceste vânzări de animale cu vânzări de carne;

56.  reamintește că, în temeiul regulamentului existent, o pauză de odihnă la un post de control autorizat este obligatorie după o perioadă maximă de transport în cazul ecvideelor domestice și al animalelor domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină, dacă transportul depășește opt ore;

Bunăstarea animalelor

57.  invită autoritățile competente din statele membre să asigure prezența medicilor veterinari oficiali la punctele de ieșire din UE, care să aibă sarcina de a verifica dacă animalele sunt apte să își continue călătoria și dacă vehiculele și/sau navele îndeplinesc cerințele regulamentului; observă, în special, că articolul 21 din regulament prevede ca medicii veterinari să verifice vehiculele înainte ca acestea să părăsească teritoriul UE, pentru a se asigura că acestea nu sunt încărcate excesiv, oferă suficient spațiu deasupra animalelor, au așternuturi, precum și hrană și apă pentru animale în cantități suficiente și că sistemele de ventilație și adăpare funcționează corect;

58.  încurajează utilizarea unor planuri de urgență pentru toate călătoriile, inclusiv, de exemplu, a unor camioane de înlocuire și a unor centre de urgență, pentru a permite transportatorului să reacționeze în mod eficient în situații de urgență și pentru a reduce impactul unei întârzieri sau al unui accident asupra animalelor transportate în scopul reproducerii sau al sacrificării, așa cum li se cere deja transportatorilor pe distanțe lungi în temeiul regulamentului;

59.  insistă asupra faptului că legislația din domeniul calității vieții animalelor ar trebui să se bazeze pe cunoștințe științifice și pe ultimele tehnologii; regretă faptul că, în pofida unor recomandări clare din partea EFSA și a solicitării exprimate de Parlament în rezoluția sa din 2012, Comisia nu a actualizat normele privind transportul animalelor ținând seama de cele mai recente cunoștințe științifice; invită, prin urmare, Comisia să actualizeze normele ce vizează anumite nevoi, pe baza celor mai recente cunoștințe științifice și tehnologii, în special în ceea ce privește factorii precum existența unor instalații adecvate de ventilare și de control al temperaturii și umidității în toate vehiculele, existența unor sisteme de adăpare și de furaje lichide adecvate, în special pentru animalele neînțărcate, densități reduse ale efectivelor de animale și existența unui anumit spațiu minim deasupra animalelor, precum și adaptarea vehiculelor la nevoile fiecărei specii de animale; subliniază faptul că în avizul emis de EFSA, pe lângă durata călătoriei, se indică și alte aspecte privind bunăstarea animalelor, cum ar fi încărcarea și descărcarea în condiții adecvate, precum și modul în care sunt concepute vehiculele;

60.  își exprimă îngrijorarea cu privire la călătoriile în care animalele sunt adăpate cu apă contaminată, improprie pentru consum, și nu au acces la apă din cauza funcționării defectuoase sau a amplasării necorespunzătoare a dispozitivelor de adăpare; subliniază că vehiculele utilizate pentru transportul animalelor vii trebuie să asigure o cantitate suficientă de apă în timpul călătoriilor și, în orice caz, cantitatea furnizată ar trebui să fie adaptată nevoilor specifice ale speciilor de animale transportate și numărului acestora;

61.  salută angajamentul asumat de Comisie de a elabora indicatori ai bunăstării animalelor, care ar trebui să promoveze rezultate mai bune ale bunăstării animalelor în timpul transportului; consideră că serviciile Comisiei ar trebui să elaboreze fără întârziere acești indicatori, care să completeze cerințele legislative în vigoare;

62.  solicită Comisiei să garanteze că orice viitoare revizuire a legislației privind tratamentul corespunzător al animalelor în timpul transportului se bazează pe indicatori obiectivi și fiabili din punct de vedere științific, pentru a evita deciziile arbitrare cu un impact economic nejustificat asupra sectoarelor creșterii animalelor;

63.  insistă asupra faptului că, în temeiul legislației UE, fermierilor le revine responsabilitatea legală de a garanta că animalele lor nu vor suferi vătămări, prejudicii sau orice suferință evitabilă în timpul transportului;

64.  subliniază că încălcările sunt adesea cauzate de caracterul inadecvat al sistemelor de ventilație ale vehiculelor utilizate pentru transportul animalelor vii pe distanțe lungi și că, în aceste situații, animalele sunt închise în spații mici cu temperaturi extreme, cu mult peste limitele de temperatură și de toleranță stabilite în regulament;

65.  invită Comisia să asigure în toate statele membre practicarea asomării, în toate cazurile fără excepție, înainte de sacrificarea animalelor conform ritualurilor religioase;

66.  regretă că compartimentele destinate animalelor nu oferă întotdeauna suficient spațiu pentru a permite o ventilație adecvată în interiorul vehiculelor și că sunt împiedicate mișcările naturale ale animalelor, acestea fiind deseori obligate să stea în poziții nefirești pentru perioade îndelungate, încălcând în mod clar specificațiile tehnice stabilite la articolul 6 și în capitolul II punctul 1.2 din anexa I la regulament;

67.  consideră că este necesar să se impună prezența obligatorie a medicilor veterinari la bordul navelor utilizate pentru transportul animalelor vii, să se raporteze și să se consemneze numărul de animale care mor în timpul călătoriei și să se elaboreze planuri de urgență pentru a face față situațiilor pe mare care ar putea avea un impact negativ asupra bunăstării animalele în timpul transportului;

68.  ia act de faptul că fermierii, transportatorii și autoritățile competente din statele membre interpretează și pun în aplicare în mod diferit Regulamentului (CE) nr. 1/2005, în special în ceea ce privește măsura în care animalele sunt apte pentru transport; invită Comisia să revizuiască regulamentul pentru a preciza mai exact cerințele în materie de transport, dacă este cazul; îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze, în contextul existenței unor condiții echitabile pentru toți, că în viitor regulamentul este pus în aplicare și implementat într-un mod armonizat și uniform în întreaga Uniune, în special în ceea ce privește măsura în care animalele sunt apte pentru transport;

69.  invită Comisia să elaboreze o definiție de lucru completă a ceea ce constituie „apt pentru transport” în raport cu animalele și să elaboreze orientări practice pentru evaluarea acestui aspect; invită statele membre să asigure activități de sensibilizare și de informare, inclusiv cursuri de formare solide, periodice și obligatorii, precum și instruirea și certificarea conducătorilor auto, transportatorilor, comercianților, centrelor de colectare, abatoarelor, medicilor veterinari, agenților de frontieră și tuturor operatorilor care participă la transportul animalelor, pentru a reduce nivelurile ridicate de încălcare a normelor în materie de adecvare; invită operatorii să asigure formarea temeinică a conducătorilor auto și a însoțitorilor în conformitate cu anexa IV la regulament;

70.  solicită o vigilență strictă pentru a se asigura că nu sunt transportate animale bolnave, slabe, animale de greutate mică, animale în lactație, femele gestante și femele care nu au atins perioada de înțărcare necesară;

71.  subliniază că, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, există deja obligația ca animalele transportate pe distanțe lungi să fie adăpate, hrănite și să aibă posibilitatea să se odihnească la intervale corespunzătoare, adaptate la nevoile animalelor în funcție de specia și vârsta acestora; îndeamnă Comisia să monitorizeze mai eficient respectarea deplină și armonizată a acestor cerințe legale de către toate statele membre;

72.  subliniază că statele membre trebuie să se asigure că transportul de animale este bine organizat și că se ține cont de condițiile meteorologice, precum și de tipul de transport;

73.  subliniază că, atunci când animalele trebuie descărcate în țări terțe pentru o perioadă de repaos de 24 de ore, organizatorul trebuie să identifice un loc de odihnă cu instalații echivalente cu cele ale unui punct de control din UE; invită autoritățile competente să inspecteze în mod regulat aceste instalații și să nu aprobe jurnalele de călătorie dacă nu s-a confirmat că locul propus pentru odihnă dispune de instalații echivalente cu cele din UE;

74.  invită statele membre să se asigure că planificarea transporturilor include dovada unei rezervări efectuate la un punct de control, inclusiv a hranei pentru animale, a apei și a așternutului proaspăt; invită Comisia să definească cerințele privind amplasarea locurilor de odihnă și instalațiile cu care sunt dotate acestea;

75.  ia act de faptul că reducerea densității animalelor în transport și întreruperea deplasărilor pentru a le permite animalelor să se odihnească au un efect economic negativ asupra transportatorilor, fapt ce poate afecta manipularea corespunzătoare a animalelor transportate; invită Comisia să încurajeze inițiative privind manipularea corespunzătoare a animalelor transportate;

76.  invită statele membre să asigure o îmbunătățire a evidențelor privind perioadele de gestație ținute în ferme;

77.  invită Comisia să formuleze orientări, pe baza cunoștințelor științifice, privind asigurarea cu apă a animalelor transportate în cuști și condițiile de transportare a puilor care promovează un nivel de bunăstare ridicat;

78.  reamintește că statele membre trebuie să găsească soluții pentru a asigura bunăstarea animalelor la sfârșitul ciclului lor de viață și de producție;

Ajutorul economic

79.  solicită utilizarea pe scară mai largă a măsurii de dezvoltare rurală „plăți pentru bunăstarea animalelor”, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013(13), care oferă sprijin pentru standarde ridicate de bunăstare a animalelor ce depășesc standardele obligatorii aplicabile;

80.  solicită ca viitoarea reformă a PAC să mențină și să consolideze legătura dintre plățile din cadrul PAC și existența unor condiții îmbunătățite legate de bunăstarea animalelor, care să respecte sau să depășească standardele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1/2005;

81.  insistă asupra instituirii unui sprijin pentru măsurile ce asigură o distribuție echilibrată a abatoarelor în statele membre, ținând cont de efectivele de animale din diferite regiuni;

Țările terțe

82.  își exprimă îngrijorarea cu privire la consemnarea constantă a unor probleme legate de transportul și bunăstarea animalelor în anumite țări terțe; observă că sacrificarea în anumite țări terțe către care sunt trimise animale din UE le provoacă acestora suferințe extreme și îndelungate și încalcă sistematic standardele internaționale ale OIE privind bunăstarea în momentul sacrificării; deși este conștient de faptul că cererea din țările terțe este deseori pentru animale vii, invită Comisia și statele membre să promoveze înlocuirea, atunci când este posibil, a transportului de animale vii către țările terțe cu transportul de carne sau de carcase, precum și transportul de material seminal sau de embrioni în locul animalelor de reproducere;

83.  critică ferm statisticile întocmite de Comisie cu privire la respectarea regulamentului în ceea ce privește călătoriile realizate pentru transportul animalelor vii în țări din afara UE și subliniază că aceste statistici au fost întocmite fără a efectua controale sistematice asupra autovehiculelor destinate acestui tip de transport;

84.  invită Comisia să solicite în cadrul negocierilor sale comerciale bilaterale cu țările terțe aplicarea prevederilor UE privind protecția animalelor și să pledeze în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului în favoarea aplicării la nivel internațional a dispozițiilor UE în domeniu;

85.  regretă faptul că standardele practicate de anumite țări terțe nu sunt la fel de ridicate ca cele din Uniune; invită Comisia să consolideze cerințele existente față de partenerii comerciali ai Uniunii, în special în ceea ce privește comerțul cu animale și transportul acestora, în așa fel încât acestea să fie cel puțin la fel de stricte precum cele din UE. invită statele membre care exportă în țări terțe să colaboreze cu autoritățile locale pentru a îmbunătăți standardele în materie de bunăstare a animalelor;

86.  solicită respectarea consecventă și integrală a Hotărârii din 2015 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-424/13, în care Curtea a hotărât că, în cazul transporturilor de animale care presupun o deplasare îndelungată ce începe pe teritoriul UE și continuă în afara acestuia, transportatorul, pentru a obține autorizația de pornire, este obligat să prezinte un jurnal de călătorie care să fie realist în ceea ce privește respectarea normelor, acordând o atenție deosebită temperaturilor prognozate; invită autoritățile competente ca, în cazurile în care animalele trebuie să fie descărcate, conform hotărârii Curții, pentru o perioadă de odihnă de 24 de ore într-o țară terță, să aprobe jurnalele de călătorie numai dacă organizatorul a identificat un loc de odihnă care oferă condiții echivalente cu cele ale unui punct de control; reamintește, în acest sens, și faptul că singura listă de adăposturi pentru animale pe rutele din țări terțe datează din 2009, adesea fără detalii privind adresa exactă, ceea ce face mult mai dificilă efectuarea inspecțiilor necesare prevăzute în legislația UE; solicită medicilor veterinari oficiali de la punctele de ieșire să verifice, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2005, că sunt respectate dispozițiile acestui regulament înainte ca vehiculele să părăsească teritoriul UE;

87.  reamintește, de asemenea, în acest context, propunerea Comisiei de directivă privind protecția persoanelor care denunță cazurile de încălcare a legislației UE (avertizorii) [COM(2018)0218], în special în contextul controalelor veterinare;

88.  regretă întârzierile la frontiere și în porturi, care sunt adesea îndelungate, și atrage atenția asupra accentuării durerii și a suferinței animalelor din această cauză; invită statele membre învecinate cu țări terțe să asigure zone de repaos unde animalele să poată fi descărcate și hrănite, adăpate, lăsate să se odihnească și să beneficieze de îngrijiri veterinare, astfel încât jurnalele de călătorie să poată fi completate în mod corespunzător, și să deschidă în cadrul vămilor benzi-expres speciale de circulație pentru animalele transportate, care să aibă personal suficient, astfel încât să se reducă perioadele de așteptare, fără însă a compromite calitatea controalelor sanitare și vamale la frontieră; invită, de asemenea, statele membre să coopereze mai eficient în planificarea transporturilor de animale, pentru a evita situația în care la controalele la frontieră ajung prea multe animale în același timp;

89.  invită Comisia să intensifice cooperarea și comunicarea, inclusiv asistența reciprocă și schimbul accelerat de informații, între autoritățile competente din toate statele membre și din țările terțe pentru a reduce problemele legate de bunăstarea animalelor și de îmbolnăvirea animalelor cauzate de administrarea defectuoasă, garantând că exportatorii respectă integral cerințele administrative; invită Comisia să promoveze la nivel internațional bunăstarea animalelor și să desfășoare inițiative pentru a sensibiliza în mai mare măsură țările terțe ;

90.  solicită Comisiei să exercite presiuni asupra țărilor de tranzit care ridică obstacole birocratice și de siguranță ce întârzie inutil transportul animalelor vii;

91.  invită statele membre și Comisia să acorde o atenție deosebită încălcărilor legislației privind bunăstarea animalelor comise pe durata transportului de animale către țări terțe pe fluvii și pe mare și să evalueze eventualele încălcări ale legislației, cum ar fi aruncarea – interzisă prin lege – a animalelor moarte de pe nave în Marea Mediterană (cu crotaliile adesea tăiate), deoarece, de multe ori, acestea nu pot fi eliminate în porturile de destinație;

92.  atrage atenția asupra Deciziei 2004/544/CE a Consiliului privind semnarea Convenției Europene privind protecția animalelor în timpul transportului internațional(14), conform căreia transportul se poate face: între două state membre, tranzitând teritoriul unui stat nemembru; între un stat membru și un stat nemembru; sau direct între două state membre;

93.  subliniază că, atât timp cât standardele țărilor terțe privind transportul animalelor nu sunt aliniate cu cele ale UE, iar punerea lor în aplicare nu este suficient de riguroasă pentru a asigura respectarea integrală a regulamentului, transportul de animale vii către țările terțe ar trebui să facă obiectul unor acorduri bilaterale prin care să se reducă aceste diferențe, iar dacă acest lucru nu este posibil, transportul de animale vii către țările terțe ar trebui interzis;

94.  reamintește statelor membre că, în temeiul jurisprudenței constante(15), acestea pot introduce norme naționale mai stricte pentru protecția animalelor în timpul transportului, atât timp cât aceste norme sunt coerente cu obiectivul principal al Regulamentului (CE) nr. 1/2005;

95.  invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici și de măsuri de echivalență reglementară cu țările terțe în ceea ce privește transportul animalelor vii;

o
o   o

96.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi Europene, Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 3, 5.1.2005, p. 1.
(2) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/621853/EPRS_STU(2018)621853_EN.pdf
(3) JO C 434, 23.12.2015, p. 59.
(4) Jurnalul Oficial EFSA, 2011:9(1):1966.
(5) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 116.
(6) Hotărârea Curții de Justiție (Camera a cincea) din 23 aprilie 2015, Zuchtvieh-Export GmbH/Stadt Kempten, C-424/13, ECLI:EU:C:2015:259.
(7) Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene din 14 noiembrie 2018, intitulat: „Bunăstarea animalelor în UE: reducerea decalajului dintre obiective ambițioase și punerea în practică”.
(8) https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/1966
(9) OJ 121, 29.7.1964, p. 1977.
(10) JO L 102, 11.4.2006, p. 1.
(11) „Raportul final al unui audit efectuat în Țările de Jos între 20 februarie 2017 și 24 februarie 2017 pentru a evalua calitatea vieții animalelor în timpul transportului către țări din afara UE”, Comisia Europeană, Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară, 2017.
(12) Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) (JO L 84, 31.3.2016, p. 1).
(13) JO L 347, 20.12.2013, p. 347.
(14) JO L 241, 13.7.2004, p. 21.
(15) Hotărârea Curții (Camera întâi) din 14.10.2004 – cauza C-113/02, Comisia Comunităților Europene/Regatul Țărilor de Jos, și Hotărârea Curții de Justiție (Camera a treia) din 8.5.2008 – cauza C-491/06, Danske Svineproducenter.


Consolidarea competitivității pieței interne prin dezvoltarea uniunii vamale a Uniunii Europene și a guvernanței acesteia
PDF 155kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la consolidarea competitivității pieței interne prin dezvoltarea uniunii vamale a Uniunii Europene și a guvernanței acesteia (2018/2109(INI))
P8_TA(2019)0133A8-0059/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (CVU)(1), precum și actul delegat [Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015](2), actul de punere în aplicare [Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 2 noiembrie 2015](3), actul delegat provizoriu [Regulamentul delegat (UE) 2016/341 al Comisiei din 17 decembrie 2015](4) și programul de activitate [Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei din 11 aprilie 2016)(5) aferente,

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în vederea prelungirii utilizării tranzitorii a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute în Codul vamal al Uniunii (COM(2018)0085),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind dezvoltarea uniunii vamale a UE și guvernanța acesteia (COM(2016)0813),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Primul raport bienal privind progresele înregistrate în dezvoltarea uniunii vamale a UE și guvernanța acesteia” (COM(2018)0524),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Al doilea raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune ale UE pentru gestionarea riscurilor vamale” (COM(2018)0549),

–  având în vedere raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind strategia informatică în domeniul vamal (COM(2018)0178),

–  având în vedere poziția în primă lectură a Parlamentului European referitoare la propunerea Comisiei Europene privind cadrul juridic al Uniunii referitor la încălcările dispozițiilor vamale și la sancțiunile aferente (COM(2013)0884),

–  având în vedere Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț(6),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 17 ianuarie 2017 referitoare la abordarea provocărilor legate de punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii(7),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii și exercitarea competenței de a adopta acte delegate în temeiul articolului 284 din acesta (COM(2018)0039),

–  având în vedere Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Procedurile de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

–  având în vedere Raportul special nr. 26/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?”,

–  având în vedere Raportul Consiliului 11760/2017 privind progresele înregistrate în combaterea fraudei în domeniul accizelor,

–  având în vedere raportul elaborat de Europol și Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală în materie de contrafacere și piraterie în Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A8-0059/2019),

A.  întrucât uniunea vamală, care își sărbătorește anul acesta cel de-al 50-lea an de existență, reprezintă unul dintre fundamentele Uniunii Europene și unul dintre cele mai mari ansambluri comerciale din lume și întrucât o uniune vamală pe deplin funcțională este esențială pentru buna funcționare a pieței unice și un comerț liber în UE, ca parte esențială a politicii comerciale comune față de țările terțe, atât în interesul întreprinderilor și cetățenilor Uniunii, cât și al credibilității Uniunii Europene, asigurându-i o poziție puternică în negocierea acordurilor comerciale cu țările terțe;

B.  întrucât autoritățile vamale trebuie să găsească echilibrul necesar între facilitarea comerțului legitim, controalele vamale menite să protejeze securitatea Uniunii și a cetățenilor săi, încrederea consumatorilor în bunurile care intră pe piața unică, și interesele financiare și comerciale ale Uniunii și sunt responsabile de punerea în aplicare a peste 60 de acte juridice, pe lângă cadrul juridic vamal, pentru combaterea comerțului ilegal și a contrabandei și pentru acordarea statutului de operator economic autorizat;

C.  întrucât standardizarea informațiilor și proceselor vamale joacă un rol esențial în omogenizarea controalelor, în special în ceea ce privește fenomene precum clasificarea incorectă și subevaluarea importurilor și raportarea voit greșită a originii mărfurilor, care sunt în detrimentul tuturor operatorilor economici, dar mai ales al întreprinderilor mici și mijlocii;

D.  întrucât importurile și exporturile UE s-au ridicat la 3 700 de miliarde EUR în 2017, iar taxele vamale colectate reprezintă 15 % din bugetul Uniunii;

E.  întrucât, prin urmare, punerea în aplicare a Codului vamal al Uniunii este esențială pentru a menține resursele proprii ale Uniunii, anume taxele vamale, și pentru a proteja interesele fiscale naționale, dar și pentru a asigura siguranța consumatorilor europeni și o competiție corectă și loială pe piața internă;

F.  întrucât Codul vamal al Uniunii prevede că sistemele electronice necesare pentru aplicarea sa trebuie să fie operaționale până la 31 decembrie 2020; întrucât digitalizarea procedurilor vamale a fost lansată în 2003 și introdusă în 2008, odată cu adoptarea Regulamentul (CE) nr. 450/2008 din 23 aprilie 2008 de instituire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)(8) și cu adoptarea Deciziei nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (Decizia privind vama electronică);

G.  întrucât digitalizarea vămilor se bucură de progres, peste 98 % din declarațiile vamale fiind în prezent electronice, iar următoarele domenii vamale fiind în prezent tratate prin sisteme electronice: tranzitul (NCTS), controlul exporturilor (ECS), datele de securitate (SCI), managementul riscurilor (CRMS), numărul de înregistrare și identificare a operatorilor economici (numărul „EORI”), autorizațiile (CDS), operatorii economici autorizați (AEO), informațiile tarifare obligatorii (EBTI), contingente și tarife (QUOTA), suspendările tarifare autonome, nomenclatura combinată (TARIC), sistemul de supraveghere a importurilor și exporturilor (SURV2) și sistemul exportatorilor înregistrați (REX);

H.  întrucât obiectivul programului Vamă propus în cadrul financiar multianual al UE 2021-2027 este de a sprijini activitățile autorităților vamale ale statelor membre și cooperarea dintre acestea;

I.  întrucât retragerea Regatului Unit din UE reprezintă o provocare pentru buna funcționare a uniunii vamale;

J.  întrucât punerea în aplicare a unor sisteme electronice esențiale pentru deplina aplicare a Codului vamal al Uniunii va fi întârziată și amânată după 31 decembrie 2020;

K.  întrucât instrumentul de performanță al uniunii vamale funcționează pe baza indicatorilor-cheie de performanță într-o serie de domenii precum protecția intereselor financiare, asigurarea siguranței și a securității cetățenilor UE și evaluarea importanței rolului jucat de autoritățile vamale la creșterea și competitivitatea UE;

L.  întrucât guvernanța programului Vamă 2020 și, prin urmare, a activităților informatice vamale este partajată între Comisie, statele membre și reprezentanții intereselor comerciale într-o multitudine de structuri decizionale a căror proliferare are un impact negativ și de durată asupra eficienței programului și a gestiunii proiectelor informatice;

M.  întrucât va fi necesar, după încheierea programului Vamă 2020 în curs și după realizarea unei evaluări de rentabilitate a diferitelor opțiuni posibile, să se revizuiască guvernanța programelor vamale;

1.  subliniază activitatea zilnică a autorităților vamale ale statelor membre și a serviciilor Comisiei, care depun eforturi pentru a ușura schimburile comerciale, pentru a oferi protecție împotriva concurenței neloiale prin intrarea în piața internă a unor produse cu preț de dumping sau contrafăcute, pentru a reduce birocrația, pentru a colecta venituri la bugetele naționale și la bugetul Uniunii și pentru a proteja populația împotriva amenințărilor teroriste, a celor la adresa sănătății, a mediului ș.a.;

2.  subliniază faptul că uniunea vamală este una dintre cele mai vechi realizări ale UE și poate fi considerată una dintre principalele sale povești de succes, deoarece a permis întreprinderilor stabilite în Uniune să își vândă mărfurile și să facă investiții în întreaga UE, și a permis UE să elimine frontierele interne și să concureze cu restul lumii; subliniază că piața unică a UE nu ar fi posibilă fără uniunea vamală, care oferă un mediu economic lipsit de taxe vamale și fără rolul jucat de aceasta în reglementarea importurilor și a exporturilor;

3.  subliniază că o uniune vamală pe deplin funcțională este esențială pentru a garanta credibilitatea și forța UE, precum și poziția sa în negocierea de noi acorduri comerciale; subliniază că o uniune vamală eficientă a UE contribuie la facilitarea comerțului legal și la reducerea sarcinilor administrative pentru comercianții legitimi, aspect important pentru dezvoltarea întreprinderilor competitive; subliniază importanța asigurării unor controale eficace - printre altele, prin promovarea cooperării cu autoritățile vamale ale țărilor terțe - și a evitării oricărui obstacol nejustificat în calea comerțului legal;

4.  subliniază cât este de important ca procedurile vamale să devină infailibile în întreaga Uniune prin reforma infrastructurii informatice; consideră că digitalizarea trebuie să aibă potențialul de a face schimbul de informații și plata taxelor mai transparente și mai accesibile, în special pentru IMM-uri și pentru agenții economici din țările terțe, oferind oportunități de simplificare a procedurilor și reglementărilor vamale;

5.  constată că actualele divergențe în materie de controale și calitatea acestora, proceduri vamale și politici de sancțiuni la punctele de intrare UE în uniunea vamală duc adesea la denaturarea fluxurilor comerciale, alimentând problema „jurisdicției celei mai favorabile” și punând în pericol integritatea pieței unice; în acest context, solicită insistent Comisiei și statelor membre să soluționeze această problemă;

6.  încurajează Comisia să își intensifice eforturile de creare a unui ghișeu vamal integrat la nivelul UE, care să permită întreprinderilor să prezinte într-un singur loc toate informațiile și documentele necesare, astfel încât acestea să poată îndeplini toate cerințele de reglementare privind importul, exportul și tranzitul mărfurilor;

7.  reamintește că Regatul Unit va deveni o țară terță după retragerea din UE, modificând astfel frontierele externe ale UE și subliniază că procesul Brexit nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra dezvoltării structurilor vamale europene și a guvernanței acestora;

Digitalizarea procedurilor vamale

8.  invită Comisia și statele membre să dezvolte o abordare mai eficientă, mai rentabilă și mai raționalizată a gestionării sistemelor informatice destinate autorităților vamale; solicită, în special, o estimare mai precisă și realistă a timpului și resurselor necesare, precum și a naturii proiectelor informatice individuale care vor contribui la digitalizarea procedurilor vamale;

9.  regretă faptul că punerea în aplicare a noilor sisteme informatice pentru uniunea vamală a suferit o serie de întârzieri, ceea ce a dus la solicitarea Comisiei adresată Parlamentului și Consiliului de prelungire a perioadei de tranziție după anul 2020, termenul prevăzut în CVU; regretă totodată că informațiile furnizate de Comisie pentru a justifica această nouă prelungire au fost incomplete, în special în ceea ce privește aspectele care sunt de responsabilitatea sa, respectiv a statelor membre, nepermițând astfel Parlamentului European să își exercite controlul bugetar și politic în mod corespunzător;

10.  subliniază că, deși 75 % din componentele europene ale sistemelor informatice necesare pentru punerea în aplicare a CVU ar trebui să fie gata în decembrie 2020, acest lucru nu înseamnă că 75 % din sistemele informatice chiar vor fi pregătite până la acea dată, întrucât 25 % din sistemele informatice țin de componentele naționale pentru care sunt responsabile statele membre și unde se constată întârzieri;

11.  consideră că Comisia și Consiliul trebuie, ca o chestiune de maximă prioritate, să se asigure că codul vamal este pus în aplicare și că procedurile vamale sunt informatizate până la noul termen limită; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să facă tot posibilul pentru a evita noi amânări; ca atare, consideră că crearea arhitecturii informatice necesită dezvoltarea și utilizarea a 17 instrumente informatice cu implicații serioase pentru resursele financiare și umane; consideră, prin urmare, că este imperios necesar să se evite duplicarea resurselor în gestionarea proiectelor informatice ale statele membre și cele ale Comisiei;

12.  invită Comisia să actualizeze calendarul pentru programul său de lucru cu privire la CVU, pe baza prelungirii perioadei de tranziție propuse de Comisie(9) spre adoptarea de către Parlamentul European și Consiliu; invită Parlamentul și Consiliul să depună eforturi pentru adoptarea rapidă a acestei prelungiri, asigurând condițiile necesare pentru implementarea cu succes a arhitecturii informatice vamale fără a afecta testele de securitate cuprinzătoare, astfel încât eventualele probleme să nu pună în pericol controalele efectuate de autoritățile vamale ale statelor membre; subliniază, la fel ca și Curtea de Conturi Europeană, că aceleași cauze produc aceleași efecte, și că actualizarea planului strategic multianual din 2017 prin concentrarea introducerii a șase instrumente informatice în același an prezintă o provocare majoră, cu riscul important ca noul termen să nu poată fi respectat, și deci va trebui amânat din nou, după 2025;

13.  invită Comisia să își actualizeze planul strategic multianual prin planificarea secvențială de proiecte pe durata perioadei de tranziție pentru a evita, pe cât posibil, concentrarea introducerii programelor la sfârșitul perioadei și prin stabilirea unor obiective de etapă obligatorii, inclusiv pentru statele membre;

14.  solicită Comisiei să nu modifice specificațiile tehnice și juridice adoptate pentru cele 17 de instrumente informatice, deoarece amploarea proiectelor și timpul necesar desfășurării acestora nu sunt compatibile nici cu evoluția constantă a tehnologiilor, nici cu modificările inevitabile ale dispozițiilor legale și ale reglementărilor care vor avea loc în această perioadă;

15.  reamintește că, potrivit Curții de Conturi, Comisia era conștientă de întârzieri, dar a ales să nu includă aceste informații în rapoartele sale oficiale, ceea ce a împiedicat părțile interesate (cum ar fi Parlamentul European, alte instituții ale UE care nu sunt reprezentate în structura de guvernanță a programului Vamă 2020, precum și întreprinderile și cetățenii interesați) să fie pe deplin informați cu privire la riscul unor întârzieri în timp real; invită așadar Comisia să raporteze în mod regulat și transparent cu privire la desfășurarea planului strategic multianual de lucru și la introducerea sistemelor vamale informatizate, astfel încât să nu repete greșelile din perioada anterioară de programare și să informeze cu privire la orice viitoare posibile întârzieri, evitând să solicite o nouă prelungire in extremis sau fără luarea de măsuri corective;

16.  invită Comisia să evalueze în mod continuu programul Vamă 2020 și să rezolve deficiențele identificate, în special prin utilizarea suboptimă a echipelor de experți instituite în cadrul acestui program și prin facilitarea cooperării dintre serviciile vamale;

17.  subliniază faptul că monitorizarea continuă a politicilor, analiza și evaluarea permanente ale posibilului impact sunt elemente esențiale ale guvernanței uniunii vamale; constată și salută activitatea Comisiei de elaborare a unui instrument privind performanța uniunii vamale, care va permite, în cele din urmă, evaluarea sistematică a acesteia în raport cu obiectivele sale strategice în ceea ce privește eficiența, eficacitatea și uniformitatea; invită statele membre să sprijine eforturile de dezvoltare a acestui instrument;

18.  sugerează Comisiei că acest instrument ar trebui să evalueze, de asemenea, performanța controalelor vamale în ceea ce privește potențialul de digitalizare și fluxul de date, pentru a crea controale în funcție de risc și mai eficiente, optimizând în același timp sarcina autorităților vamale;

Guvernanța, raportarea și finanțarea programului Vamă

19.  ia act de acțiunile întreprinse de Comisie și de statele membre pentru a asigura punerea în aplicare uniformă și coerentă a Codului vamal, în special în ceea ce privește formarea cadrelor și adoptarea de orientări; solicită însă Comisiei și statelor membre să își intensifice eforturile și să aloce mai multe resurse pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Codului vamal adoptat în 2013 și a unor proceduri vamale uniforme la nivelul Uniunii Europene; invită, în acest sens, Comisia să prezinte un plan de acțiune care ar putea să se bazeze, în mod util, pe o revizuire inter pares a practicilor vamale, pe schimbul de bune practici și pe o mai bună cooperare între serviciile vamale și pe un program de formare dotat cu resurse suficiente;

20.  reamintește că Comisia lucrează în prezent la introducerea unui ghișeu unic al UE în domeniul vamal, care să permită oricărui operator economic să prezinte datele necesare pentru diferite proceduri (veterinare, sanitare, de mediu etc.) într-un format standardizat pentru destinatari multipli și prin puncte de acces armonizate; invită Comisia și statele membre să continue această muncă importantă;

21.  ia act de efortul financiar asumat de bugetul european, care a majorat alocările pentru următorul program Vamă 2021-2027 la 842 844 000 EUR calculat la prețurile din 2018; solicită statelor membre să asigure resursele necesare, umane și financiare pentru implementarea componentelor naționale, elemente esențiale pentru punerea în funcțiune a sistemului electronic vamal european și solicită Comisiei să-i prezinte în timp util un raport privind implementarea componentelor Uniunii și a componentelor externe ale Uniunii, elaborate de statele membre;

22.  subliniază că, în prezent, vămile se confruntă cu o creștere fenomenală a volumului de mărfuri cumpărate online în afara UE în ceea ce privește controalele și colectarea taxelor vamale aplicabile, în special având în vedere că volumul mărfurilor cu valoare scăzută importate în UE crește în fiecare an cu 10-15 %; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a face față acestor aspecte;

23.  invită Comisia să propună, la sfârșitul (și doar atunci) punerii în aplicare a celor 17 sisteme informatice CVU asociate programului Vamă 2020, o structură de guvernanță mai eficientă pentru desfășurarea de proiecte informatice vamale și actualizarea acestora; subliniază cât este de important, având în vedere provocările economice, fiscale și de securitate reprezentate de sistemul informatic vamal, ca soluția adoptată să păstreze pe deplin suveranitatea europeană;

24.  subliniază că programul „Vamă 2021-2027”, prin sprijinul acordat autorităților vamale ale statelor membre, va contribui nu numai la creșterea veniturilor la bugetul UE, ci și la garantarea siguranței produselor, a protecției consumatorilor europeni și a unor condiții de concurență loială pentru întreprinderile din UE;

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană

25.  subliniază că incertitudinea care planează asupra ieșirii Regatului Unit din UE reprezintă o provocare majoră pentru întreprinderile europene; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să ofere părților interesate informații cuprinzătoare cu privire la repercusiunile Brexit în domeniul vamal și în cazul anumitor tipuri de taxe indirecte - TVA și accize;

26.  subliniază că, după retragerea Regatului Unit, nu trebuie să existe lacune în sistemul vamal, inclusiv la frontierele externe ale UE, care să deschidă calea către forme de comerț ilicit sau de evitare a plății datoriilor la bugetul de stat prevăzute de legislația UE;

o
o   o

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezentul raport Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 269, 10.10.2013, p. 1.
(2) JO L 343, 29.12.2015, p. 1.
(3) JO L 343, 29.12.2015, p. 558.
(4) JO L 69, 15.3.2016, p. 1.
(5) JO L 99, 15.4.2016, p. 6.
(6) JO L 23, 26.1.2008, p. 21.
(7) JO C 242, 10.7.2018, p. 41.
(8) JO L 145, 4.6.2008, p. 1.
(9) Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în vederea prelungirii utilizării tranzitorii a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute în Codul vamal al Uniunii (COM(2018)0085).


Punerea în aplicare a dispozițiilor legale și a declarației comune pentru asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate
PDF 146kWORD 56k
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor legale și a declarației comune pentru asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate (2018/2114(INI))
P8_TA(2019)0134A8-0055/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la agenții, în special articolele 5 și 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 15, 16, 71, 123, 124, 127, 130, 228, 263, 265, 267, 277, 282, 287, 290, 291, 298 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 41, 42, 43, 51 și 52,

–  având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului UE și a Comisiei Europene din 19 iulie 2012 privind agențiile descentralizate și abordarea comună anexată la aceasta,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0055/2019),

A.  întrucât agențiile joacă un rol esențial în punerea în aplicare a politicilor UE la nivel european și național, îndeplinind o gamă largă de sarcini pentru a contribui la punerea în aplicare a politicilor UE, cum ar fi crearea de rețele sau susținerea cooperării între UE și autoritățile naționale; întrucât o bună cooperare între agențiile UE și statele membre contribuie la creșterea eficienței și eficacității activității agențiilor; întrucât agențiile au stabilit forme de cooperare între ele prin intermediul rețelei de agenții ale Uniunii Europene;

B.  întrucât coordonarea și colaborarea dintre diferitele agenții și comisii parlamentare au fost, în general, bune; ia act de faptul că Europol este singura agenție controlată de Parlamentul European și al parlamentelor naționale prin intermediul grupului mixt de control parlamentar;

C.  întrucât agențiile au fost înființate și s-au dezvoltat de-a lungul timpului, de la caz la caz; întrucât Tratatul de la Lisabona a recunoscut în mod oficial „agentificarea” executivului UE prin introducerea agențiilor UE în mod oficial în tratate;

D.  întrucât agențiile sunt în primul rând responsabile în fața Parlamentului și a Consiliului, care trebuie să se asigure că actele legislative care reglementează agențiile respective prevăd mecanisme de control adecvate și că aceste mecanisme sunt ulterior puse în aplicare în mod corespunzător; întrucât transferul puterii executive a Uniunii către agenții nu trebuie să ducă la o slăbire a controlului exercitat de Parlament asupra executivului european, astfel cum se prevede la articolul 14 din TUE;

E.  întrucât tratatele nu conțin nici o definiție a agențiilor descentralizate, nici o descriere generală a competențelor care le pot fi conferite acestora;

F.  întrucât unele agenții au drept temei juridic articolul 352 din TFUE, iar altele sunt create pe o bază juridică sectorială specifică;

G.  întrucât declarația comună din 2012 și abordarea comună sunt rezultatul activității grupului de lucru interinstituțional privind agențiile de reglementare, care a fost înființat de Comisie, de Parlamentul European și de Consiliu pentru a evalua coerența, eficacitatea, responsabilitatea și transparența agențiilor după ce o propunere a Comisiei din 2005 referitoare la un acord interinstituțional privind agențiile de reglementare nu a primit sprijinul necesar din partea Consiliului și a Parlamentului;

H.  întrucât abordarea comună conține dispoziții privind structura și guvernanța agențiilor, precum și privind funcționarea, programarea activităților, finanțarea, gestionarea resurselor bugetare, procedurile bugetare, responsabilitatea, controalele și transparența acestora, care contribuie la asigurarea controlului parlamentar asupra agențiilor descentralizate,

I.  întrucât, în general, agențiile se bucură de apreciere, dar se întâmplă uneori ca avizele lor științifice și tehnice să fie întâmpinate cu neîncredere;

Observații principale

1.  ia act de faptul că mecanismele de asigurare a responsabilității agențiilor sunt încorporate în tratate, în regulamentele de înființare a agențiilor, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și în declarația comună și în abordarea comună; subliniază că principiul atribuirii de competențe îi conferă Parlamentului atribuții de control al agențiilor descentralizate, care nu sunt însă prezentate în detaliu în tratate; constată, în acest sens, caracterul neobligatoriu al declarației comune și al abordării comune; regretă, cu toate acestea, că instituțiile nu au convenit încă asupra unui cadru de reglementare obligatoriu;

2.  subliniază faptul că Parlamentul controlează agențiile în diferite moduri:

   în calitate de componentă a autorității bugetare, în cadrul procesului de luare a deciziilor privind contribuțiile de la bugetul UE pentru agenții;
   în calitate de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;
   prin desemnarea membrilor consiliilor de administrație ale agențiilor;
   prin procedura de numire (sau de destituire) a directorului executiv;
   prin consultarea sa cu privire la programele de lucru;
   prin prezentarea rapoartelor anuale;
   prin alte metode (vizite ale delegațiilor, grupuri sau persoane de contact, schimburi de opinii, audieri, informări, furnizarea de expertiză);

3.  ia act de faptul că dispozițiile din regulamentele de înființare diferă în grade diferite de mecanismele de control al responsabilității și de control parlamentar stabilite în abordarea comună, fapt care se poate datora sarcinilor și funcțiilor foarte diferite ale agențiilor;

4.  observă că comisiile parlamentare și-au îndeplinit în mod activ sarcinile de control, în pofida diversității dispozițiilor din regulamentele de înființare;

5.  recunoaște punerea în aplicare de către agențiile Uniunii a declarației comune și a abordării comune, precum și a foii de parcurs aferente; evidențiază, în special, recomandările Grupului de lucru interinstituțional privind agențiile descentralizate, care au fost aprobate de Conferința președinților la 18 ianuarie 2018; ia act de faptul că, în urma reuniunii de monitorizare din 12 iulie 2018, s-a considerat că lucrările grupului de lucru interinstituțional s-au încheiat;

Recomandări

6.  consideră că ar putea fi depuse eforturi mai mari pentru a integra anumite dispoziții din regulamentele de înființare a agențiilor referitoare la guvernanța și mecanismele de responsabilizare ale acestora, luând în considerare diferitele tipuri de agenții existente în prezent și definind principiile generale care reglementează relația dintre instituțiile UE și agenții; subliniază că aceste aspecte ar trebui, de asemenea, abordate în cadrul evaluărilor impactului, ori de câte ori se propune înființarea unei agenții; subliniază că agențiile trebuie să dispună de un anumit grad de flexibilitate organizatorică pentru a se adapta mai bine la sarcinile avute în vedere și la nevoile care apar în cursul îndeplinirii acestora; salută organizarea internă a agențiilor care acoperă domenii similare sub formă de clustere sau regrupări transversale;

7.  solicită, prin urmare, o evaluare aprofundată a punerii în aplicare a abordării comune în toate aspectele sale, însoțită de documente analitice detaliate similare celor elaborate în 2010, care pun accentul pe aspectele legate de guvernanță, analizând, în special, compatibilitatea dispozițiilor incluse cu competențele de codecizie și de control ale Parlamentului, ținând seama, în același timp, de necesitatea de a permite o anumită flexibilitate având în vedere diversitatea agențiilor descentralizate;

8.  regretă faptul că Parlamentul, în calitate de garant principal al respectării principiului democrației în UE, nu a fost implicat pe deplin în procedura de selecție a noului sediu al EMA și al ABE; reamintește, în acest sens, cererea sa de a revizui declarația comună și abordarea comună din 2012 cât mai curând posibil și reamintește, de asemenea, angajamentul Consiliului de a se implica în revizuirea acestuia, invitând Comisia să prezinte, până în aprilie 2019, o analiză aprofundată a declarației comune și a abordării comune în ceea ce privește amplasarea agențiilor descentralizate;

9.  subliniază că stabilirea sediului unei agenții nu ar trebui să afecteze exercitarea atribuțiilor și sarcinilor sale, structura sa de guvernanță, modul său principal de funcționare sau finanțarea principală a activităților acesteia;

10.  se așteaptă ca prerogativele Parlamentului și ale Consiliului, în calitate de colegiuitori, să fie respectate pe deplin în deciziile viitoare referitoare la stabilirea sau schimbarea sediului agențiilor; consideră că Parlamentul ar trebui să fie implicat în mod sistematic pe parcursul întregului proces legislativ și în condiții de egalitate cu Consiliul și Comisia în definirea și evaluarea ponderii criteriilor pentru stabilirea sediilor tuturor organismelor și agențiilor Uniunii, în mod transparent; subliniază că Parlamentul, Consiliul și Comisia și-au asumat, în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, angajamentul de a coopera sincer și transparent și că acordul subliniază principiul egalității dintre colegiuitori, așa cum este consacrat în tratate; subliniază valoarea intensificării schimbului de informații încă din etapele inițiale ale viitoarelor procese de selectare a sediilor agențiilor, având în vedere că acest schimb de informații ar facilita exercitarea de către cele trei instituții a drepturilor și prerogativelor lor;

11.  consideră că decizia privind localizarea unei agenții este de o mare importanță și consideră că instituțiile Uniunii trebuie să ia în considerare criterii obiective, cum ar fi accesibilitatea, sinergiile administrative și proximitatea față de părțile interesate, pentru a lua cea mai bună decizie posibilă;

12.  cere Comisiei ca, în conformitate cu recomandările Grupului de lucru interinstituțional privind resursele agențiilor descentralizate, să prezinte rapid o evaluare a agențiilor care au mai multe locații, utilizând o abordare coerentă pentru a evalua valoarea lor adăugată, luând în considerare costurile suportate; solicită să se ia măsuri semnificative pe baza rezultatelor evaluării, cu scopul de a reduce numărul de locații multiple, dacă și unde este cazul;

13.  propune ca, pe baza revizuirii abordării comune, să fie lansată o nouă reflecție cu privire la elaborarea unui acord interinstituțional (AII) privind agențiile, iar acest acord să conțină dispoziții privind o revizuire cincinală a principiilor care reglementează înființarea și funcționarea agențiilor, pe baza expertizei unui grup de personalități eminente;

14.  consideră că acest AII trebuie să respecte competențele Parlamentului European în procedurile de codecizie și trebuie să includă, de asemenea, relația dintre o agenție și instituțiile din statul membru în care își are sediul, precum și măsurile privind transparența, procedurile prin care se evită conflictele de interese și se asigură echilibrul de gen în rândul membrilor organelor de conducere și consultative, precum și punerea în aplicare a integrării perspectivei de gen în toate activitățile agențiilor;

15.  consideră că, în cadrul elaborării unui astfel de AII, trebuie abordate, de asemenea, mai multe sugestii specifice de consolidare a controlului democratic, de îmbunătățire a responsabilității agențiilor Uniunii și de consolidare a sistemului de raportare către Parlament, cum ar fi:

   stabilirea unui termen până la care agențiile trebuie să răspundă la întrebările adresate de Parlamentul European sau de Consiliu;
   adoptarea unor măsuri pentru schimbul de informații sensibile și confidențiale și pentru consultarea comisiilor parlamentare, dacă este necesar;
   stabilirea necesității sau lipsei necesității de a prevedea un anumit număr de membri ai consiliilor de administrație respective desemnați de Parlament;
   stabilirea valorii adăugate a participării reprezentanților/observatorilor Parlamentului la reuniunile consiliilor de supraveghere și ale grupurilor de părți interesate ale agențiilor;
   simplificarea participării Parlamentului la programele de lucru anuale și multianuale ale agențiilor;
   adoptarea unor obligații raționalizate și armonizate în materie de raportare, în special în ceea ce privește raportul anual de activitate, raportul privind gestiunea bugetară și financiară și conturile finale;
   notificarea detaliată a Parlamentul cu privire la măsurile luate pentru a respecta recomandările autorității care acordă descărcarea de gestiune (rapoarte de monitorizare) și cele ale Curții de Conturi;

16.  consideră, de asemenea, că rolul Parlamentului în supravegherea dimensiunii de guvernanță a agențiilor descentralizate ar putea fi îmbunătățit semnificativ; sugerează, în plus, să se consolideze cooperarea cu Grupul mixt de control parlamentar și să se revizuiască normele privind misiunile pe lângă agenții, pentru a permite un contact periodic mai bun între comisiile parlamentare și agențiile care intră în domeniul lor de competență;

17.  propune ca, în cadrul revizuirii la cinci ani, pe lângă activitățile de control desfășurate de comisiile Parlamentului în cazul agențiilor care intră în sfera lor de competență și pe baza acestora, Comisia pentru afaceri constituționale să organizeze o dezbatere anuală privind funcționarea și guvernanța agențiilor, urmată, dacă se consideră adecvat și/sau necesar, de o dezbatere în plen cu scopul de a facilita un sistem mai puternic și mai structurat de control al activităților agențiilor în cadrul Parlamentului; propune, de asemenea, având în vedere rolul de intermediari al agențiilor între UE și statele membre, o perioadă de consultare cu parlamentele naționale, în cazul în care acestea doresc să intervină în această chestiune;

18.  consideră că agențiile Uniunii trebuie să aplice normele și principiile bunei guvernanțe și ale unei mai bune legiferări, inclusiv prin organizarea de consultări publice deschise cu privire la proiectele lor de propuneri de acte secundare și terțiare, în cazul în care domeniul de activitate al agenției permite acest lucru; propune ca agențiile să fie supuse acelorași norme de transparență ca și Comisia, inclusiv norme și obligații în ceea ce privește reprezentanții grupurilor de interese;

19.  subliniază că agențiile Uniunii ar trebui să își respecte cu scrupulozitate sarcinile și să acționeze în conformitate cu mandatele care le-au fost încredințate de către Parlament și Consiliu, asigurându-se, în același timp, că toate sarcinile care rezultă din cadrul de reglementare sunt îndeplinite integral și în termenul prevăzut; consideră că este imperativ ca agențiile Uniunii să fie transparente atunci când își îndeplinesc mandatele;

20.  propune ca toate agențiile să poată fi în măsură să prezinte avize fără caracter obligatoriu cu privire la dosarele în curs care intră în domeniul lor de competență;

21.  consideră, în plus, că, în cazul unor eventuale modificări viitoare ale tratatelor, ar trebui să se aibă în vedere modul în care agențiile pot fi consacrate și mai bine în tratate, în special în raport cu articolele 13 și 14 din TUE și articolele 290 și 291 din TFUE, introducând o definiție clară a diferitelor tipuri de agenții, a competențelor care le pot fi conferite și a principiilor generale care garantează controlul parlamentar asupra lor;

Probleme bugetare

22.  ia act de faptul că finanțarea din taxe a agențiilor se ridică în prezent la aproximativ 1 miliard de euro anual, ceea ce poate reduce presiunea asupra bugetului UE și poate reprezenta o modalitate eficace de finanțare a activităților agențiilor în cazurile în care modelul de afaceri permite acest lucru; își exprimă, cu toate acestea, preocuparea cu privire la posibilele conflicte de interese care ar putea apărea dacă agențiile ar trebui să se bazeze pe cotizațiile membrilor ca principală sursă de venit; insistă că trebuie să existe măsuri de salvgardare pentru a se evita orice conflict de interese;

23.  subliniază necesitatea de se a ține seama de noile priorități în materie de climă, sustenabilitate și protecție a mediului din următorul CFM și de sarcinile atribuite anumitor agenții în ceea ce privește implementarea acestui CFM;

24.  remarcă faptul că, deși agențiile descentralizate au o serie de similitudini în ceea ce privește gestiunea bugetară, abordările universale s-au dovedit a fi în detrimentul gestionării eficiente și eficace a anumitor agenții; consideră că obiectivul de reducere cu 5 % a personalului și de redistribuire a personalului între agenții este un exercițiu unic; își reiterează intenția de a se opune oricărei astfel de abordări în viitor;

25.  ia act cu îngrijorare de faptul că unele agenții întâmpină dificultăți în atragerea de personal calificat din cauza condițiilor de angajare; consideră că organismele Uniunii trebuie să fie în măsură să atragă personal calificat pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace și eficient; solicită, prin urmare, să se realizeze acțiuni concrete pentru a îndeplini aceste obiective;

26.  remarcă faptul că prin cooperarea mai strânsă între agenții în ceea ce privește utilizarea în comun a serviciilor s-au generat economii, cum ar fi prin crearea unui portal comun pentru achiziții publice; încurajează explorarea în continuare a potențialului de utilizare în comun a serviciilor, fie între agenții, fie între Comisie și agenții, pentru a crea noi sinergii și a le optimiza pe cele existente; consideră că, acolo unde este cazul, ar putea fi obținută o mai mare eficiență bugetară printr-o cooperare strânsă în ceea ce privește sprijinul administrativ și serviciile de gestionare a facilităților între organismele și agențiile Uniunii din imediata vecinătate;

27.  ia act de faptul că bugetele agențiilor ar trebui întocmite respectând principiul de întocmire a bugetului în funcție de performanțe și ținând cont de obiectivele agenției și de rezultatele preconizate ale activităților sale; solicită o abordare tematică la întocmirea bugetului agențiilor descentralizate, pentru a stabili mai bine sarcinile prioritare ale agențiilor, a spori cooperarea și a evita suprapunerile, în special în cazul agențiilor care își desfășoară activitatea în cadrul aceluiași domeniu de politici;

28.  ia act cu îngrijorare de faptul că un anumit număr de cerințe administrative sunt disproporționate pentru agențiile care nu au atins o anumită dimensiune; se așteaptă ca Comisia și Consiliul să se asigure că cerințele administrative aplicabile sunt proporționale cu resursele financiare și umane ale tuturor agențiilor;

29.  reamintește că procedura legislativă conduce la modificări ale propunerii inițiale a Comisiei; ia act cu îngrijorare de faptul că situațiile financiare actualizate sunt disponibile, în general, numai la sfârșitul procedurii legislative, dacă este cazul; reamintește rolurile duble ale Parlamentului și ale Consiliului, de autoritate legislativă și de autoritate bugetară;

30.  salută proiectul de text revizuit al regulamentului financiar cadru pentru agențiile descentralizate al Comisiei și, în special, planurile prezentate care vizează consolidarea guvernanței acestor agenții;

31.  susține, cu toate acestea, că numeroase chestiuni rămân încă nesoluționate și îndeamnă Comisia să prezinte fără întârziere o evaluare a agențiilor care au mai multe locații, așa cum recomandă grupul de lucru interinstituțional, precum și propuneri privind posibilele fuziuni, închideri și/sau transferuri de sarcini către Comisie, pe baza unei analize aprofundate și utilizând criterii clare și transparente, așa cum a fost prevăzut în mandatul grupului de lucru interinstituțional, dar care nu au fost niciodată examinate în mod corespunzător deoarece Comisia nu a prezentat propuneri în acest sens;

32.  observă că auditul agențiilor descentralizate rămâne „în responsabilitatea deplină a Curții de Conturi, care gestionează toate procedurile administrative și de achiziții care se impun și le finanțează”; reiterează faptul că auditul realizat de auditorii din sectorul privat a dus la o creștere semnificativă a sarcinii administrative suportate de agenții și a generat, ca urmare a timpului dedicat achizițiilor publice și gestionării contractelor de audit, cheltuieli suplimentare, punând o presiunea și mai mare asupra resurselor deja reduse ale agențiilor; subliniază că este imperativ ca această problemă să fie soluționată în conformitate cu abordarea comună, în contextul revizuirii regulamentului financiar cadru; invită toate părțile implicate în această revizuire să clarifice această chestiune de urgență, pentru a reduce în mod semnificativ sarcina administrativă excesivă;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Curții de Conturi Europene și agențiilor descentralizate ale UE.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate