Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh din 13 decembrie 2018(1) și din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran, după acordul nuclear(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 februarie 2019 referitoare la Iran,

–  având în vedere raportul din 30 ianuarie 2019 al Raportorului special privind situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran, precum și declarația sa privind Iranul din 29 noiembrie 2018,

–  având în vedere Rezoluția din 17 decembrie 2018 a Adunării Generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Iranul este parte,

–  având în vedere Carta președintelui iranian privind drepturile cetățenilor,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarația experților ONU în domeniul drepturilor omului intitulată „Iranul trebuie să-i protejeze pe apărătorii drepturilor femeilor” din 29 noiembrie 2018,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, Orientările UE privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, umane și degradante și Orientările UE privind drepturile omului cu privire la libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere decizia Consiliului din 12 aprilie 2018 de a prelungi măsurile restrictive pentru încă 12 luni, ca răspuns la încălcările grave ale drepturilor omului din Iran,

–  având în vedere declarația din 12 martie 2019 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind condamnarea avocatei iraniene specializate în drepturile omului Nasrin Sotoudeh;

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii, avocații și activiștii online din Iran se confruntă în continuare cu hărțuiri, arestări arbitrare, detenție și urmărire penală pentru activitatea lor; întrucât Ministerul iranian al Informațiilor și alte forțe au dezlănțuit în ultimele luni o represiune dură împotriva societății civile;

B.  întrucât Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran după acordul nuclear subliniază importanța respectării orientărilor UE privind drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește apărătorii drepturilor omului, în contextul relațiilor dintre UE și Iran;

C.  întrucât renumita avocată specializată în drepturile omului Nasrin Sotoudeh a fost condamnată recent la cel puțin șapte ani de închisoare; întrucât există indicații că pedeapsa sa combinată ca rezultat a două procese în curs ar putea fi mult mai mare, deși durata exactă a pedepsei cu închisoarea rămâne neclară; întrucât motivul real al detenției sale pare să fi fost faptul că aceasta a apărat pașnic drepturilor omului în Iran; întrucât procesele sale nu s-au desfășurat cu respectarea standardelor internaționale de bază în materie de garanții procesuale;

D.  întrucât Reza Khandan, soțul lui Nasrin Sotoudeh, a fost reținut în legătură cu sprijinul pe care l-a acordat femeilor care au desfășurat o campanie pașnică împotriva purtării forțate a hijabului și în favoarea eliberării din închisoare a soției sale; întrucât în ianuarie 2019 Tribunalul Revoluționar din Teheran l-a condamnat la șase ani de închisoare;

E.  întrucât activiștii de mediu Taher Ghadirian, Niloufar Bayani, Amirhossein Khaleghi, Houman Jokar, Sam Rajabi, Sepideh Kashani, Abdolreza Kouhpayeh și Morad Tahbaz, care reprezintă Fundația pentru conservarea animalelor și plantelor sălbatice din Iran, au fost arestați în ianuarie și februarie 2018, au fost reținuți fără a avea acces la un avocat și au fost supuși în ultimele săptămâni unui proces care nu au respectat standardele în materie de corectitudine; întrucât un alt membru al grupului, profesorul universitar iraniano-canadian Kavous Seyed Emami, a decedat anul trecut în detenție în împrejurări misterioase;

F.  întrucât activiștii sindicali Esmaeil Bakhshi, Sepideh Gholian și Mohammad Habibi au fost arestați în 2018 și 2019 după ce au condus proteste în favoarea drepturilor lucrătorilor și profesorilor; întrucât apărătoarea drepturilor omului Maryam Akbari Monfared a fost condamnată în 2010 la 15 de ani de închisoare pentru așa-numita „ostilitate la adresa lui Dumnezeu” și i s-a refuzat îngrijirea medicală, deși suferea de diverse boli;

G.  întrucât activiștii Arash Sadeghi, Narges Mohammadi și Farhad Meysami au fost toți condamnați la perioade lungi de detenție pentru campaniile lor pentru drepturile femeilor, pentru abolirea pedepsei cu moartea și pentru drepturile omului;

H.  întrucât instanțele iraniene nu asigură în mod sistematic procese corecte și utilizează mărturii obținute prin tortură ca probe în instanță; întrucât autoritățile continuă să incrimineze activismul în domeniul drepturilor omului și utilizează articolul 48 din Legea de procedură penală iraniană pentru a restrânge accesul deținuților la consiliere juridică; întrucât nu există mecanisme independente de asigurare a răspunderii în cadrul sistemului judiciar;

I.  întrucât practica continuă de arestare a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană, inclusiv a lui Nazanin Zaghari-Ratcliffe, care are cetățenie iraniană și britanică, este urmată de o perioadă îndelungată de izolare și de interogatorii prelungite, de procese fără respectarea garanțiilor procesuale și de pedepse lungi cu închisoarea pe baza unor acuzații vagi sau nespecificate „securitate națională” și de „spionaj”, precum și de campanii de defăimare inițiate de stat împotriva persoanelor aflate în detenție;

J.  întrucât în Iran au fost semnalate numeroase cazuri de tratamente inumane și degradante în închisori și absența unui acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, încălcându-se standardele minime ale ONU privind tratamentul deținuților;

K.  întrucât se estimează că Iranul a executat 273 de persoane în 2018, al doilea cel mai ridicat număr de execuții din lume în acel an, potrivit unui raport al ONG-ului Iran Human Rights;

L.  întrucât în 2018 mii de persoane au organizat demonstrații pașnice și greve în semn de protest față de neplata salariilor, condițiile de muncă precare, corupție, represiunea politică și alte revendicări; întrucât autoritățile au arestat sute de manifestanți, condamnându-i la pedepse cu închisoarea și la flagelare;

M.  întrucât justiția iraniană continuă să acționeze dur împotriva actelor pașnice de rezistență ale apărătorilor drepturilor femeilor care protestează împotriva purtării obligatorii a hijabului; întrucât în 2018 cel puțin 39 de femei au fost arestate în legătură cu protestele, iar alte 55 au fost arestate pentru activitatea lor în domeniul drepturilor femeilor;

N.  întrucât în Iran libertatea presei, atât online, cât și clasică, libertatea de asociere și libertatea de gândire sunt supuse restricțiilor;

O.  întrucât autoritățile iraniene au vizat în mod sistematic jurnaliștii, inclusiv pe cei care lucrează pentru serviciul BBC în limba persană și familiile lor, prin recurgerea la anchete penale, sechestrări, arestări arbitrare, rețineri, supraveghere, hărțuire și prin răspândirea de informații false, răuvoitoare și defăimătoare; întrucât în Iran se află în prezent în detenție cel puțin opt jurnaliști;

P.  întrucât președintele iranian Hassan Rouhani a lansat, în decembrie 2016, o Cartă a drepturilor cetățenilor; întrucât această cartă nu este obligatorie din punct de vedere juridic;

Q.  întrucât membrii minorităților religioase și etnice, inclusiv membrii comunității religioase Baha’i, azerii, kurzii, arabii și belucii, musulmanii sunniți, creștinii, precum și persoanele fără confesiune se confruntă cu discriminarea la angajare, în educație, în exercitarea libertății religioase și în desfășurarea activităților politice în Iran,

1.  invită autoritățile iraniene să îi elibereze imediat și necondiționat pe toți apărătorii drepturilor omului și pe ceilalți prizonieri de conștiință și jurnaliști deținuți și condamnați doar pentru că și-au exercitat dreptul la liberă exprimare și întrunire pașnică; subliniază că autoritățile iraniene trebuie, în toate împrejurările, să se asigure că apărătorii drepturilor omului, avocații și jurnaliștii pot să își desfășoare activitatea fără a fi supuși amenințărilor, intimidărilor și piedicilor;

2.  își reiterează apelul adresat guvernului Iranului de a o elibera imediat și în mod necondiționat pe laureata Premiului Saharov, Nasrin Sotoudeh și salută curajul și angajamentul acesteia în favoarea drepturilor omului și drepturilor femeilor din Iran; consideră că procesul și condamnarea vădit incorecte ale lui Nasrin Sotoudeh reprezintă o eroare gravă a justiției și salută declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 12 martie 2019 pe această temă;

3.  invită autorităților iraniene să modifice articolul 48 din Legea de procedură penală iraniană pentru a garanta dreptul tuturor inculpaților de a fi reprezentați de un avocat ales și de a beneficia de un proces corect, în conformitate cu angajamentele asumate de Iran în virtutea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice;

4.  îndeamnă autoritățile iraniene să garanteze siguranța și bunăstarea tuturor deținuților, inclusiv accesul la asistență medicală adecvată; solicită, de asemenea, efectuarea unei anchete independente cu privire la moartea în detenție a lui Kavous Seyed Emami și cu privire la acuzațiile de tortură a altor activiști aflați în detenție și condamnă practica de a refuza în mod deliberat deținuților politici acordarea de îngrijiri medicale;

5.  solicită autorităților iraniene să oprească urgent supravegherea, arestarea, hărțuirea și urmărirea penală a jurnaliștilor, a activiștilor online și a familiilor acestora și să pună capăt cenzurii online și solicită crearea unor condiții care tolerează libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, atât online, cât și clasică;

6.  invită guvernul iranian să coopereze cu Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului din Iran, inclusiv prin acordarea permisiunii de a intra în țară;

7.  invită statele membre ale UE și instituțiile UE să continue să ridice problema apărătorilor drepturilor omului arestați în discuțiile cu omologii lor iranieni, precum și în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva;

8.  invită SEAE să includă în continuare drepturile omului, în special situația apărătorilor drepturilor omului, în dialogul la nivel înalt dintre UE și Iran; o invită, de asemenea, pe Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să reafirme în mod public că respectarea drepturilor omului este un element esențial pentru dezvoltarea relațiilor UE-Iran;

9.  îndeamnă ÎR/VP și Consiliul să analizeze posibilitatea de a iniția un dialog oficial privind drepturile omului cu Iranul, în conformitate cu orientările UE privind dialogurile cu țările terțe pe tema drepturilor omului;

10.  îi îndeamnă pe oficialii UE să solicite autorităților iraniene să garanteze siguranța și bunăstarea militanților pentru drepturile omului aflați în detenție și să desfășoare anchete complete în legătură cu cazurile de tortură semnalate;

11.  îndeamnă toate statele membre cu prezență diplomatică la Teheran să utilizeze mecanismele prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului pentru a sprijini și proteja aceste persoane, inclusiv prin declarații publice, demersuri diplomatice, procese de monitorizare și vizite la închisoare;

12.  îndeamnă Iranul să nu mai incrimineze activitatea apărătorilor drepturilor femeilor, inclusiv a celor care protestau în mod pașnic împotriva purtării obligatorii a hijabului și solicită eliminarea acestei practici discriminatorii și umilitoare;

13.  invită guvernul iranian să protejeze drepturile tuturor persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase și să ia măsuri în privința tuturor formelor de discriminare la adresa acestora;

14.  salută modificările aduse legii privind traficul de droguri, care a redus impunerea pedepsei capitale și solicită revizuirea tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a garanta că procesele respective s-au desfășurat cu respectarea standardele internaționale; invită autoritățile iraniene să introducă imediat un moratoriu privind recurgerea la pedeapsa cu moartea ca un pas către abolirea acesteia;

15.  recomandă trimiterea unei delegații ad hoc din partea Subcomisiei pentru drepturile omului în Iran, înainte de încheierea actualului mandat, pentru a-i vizita pe apărătorii drepturilor omului aflați în detenție și pentru a avea întrevederile necesare cu autoritățile iraniene;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, conducătorului suprem al Republicii Islamice Iran, președintelui Republicii Islamice Iran și membrilor Majlisului iranian.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2018)0525. (2) JO C 215, 19.6.2018, p. 86.