(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0864),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0495/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Ungariei, Consiliul Federal al Austriei și Senatul Poloniei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 7 septembrie 2017 trimisă de Comisia pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0044/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 91. (2) JO C 342, 12.10.2017, p. 79. (3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/944.)

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND DEFINIȚIA CAPACITĂȚII DE INTERCONEXIUNE

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la Directiva reformată privind energia electrică și la Regulamentul reformat privind energia electrică, revenind la definiția «capacității de interconexiune» utilizată în Directiva 2009/72/CE și în Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Comisia este de acord că piețele energiei electrice diferă de alte piețe, cum ar fi cea a gazelor naturale, de exemplu, prin comercializarea unor produse care, în prezent, nu pot fi depozitate cu ușurință și care sunt produse de o mare varietate de instalații de generare, inclusiv de instalații existente la nivelul distribuției. În consecință, rolul conexiunilor cu țările terțe diferă semnificativ în sectorul energiei electrice în raport cu cel al gazelor, iar abordările alese în materie de reglementare pot fi diferite.

Comisia va examina în continuare impactul acestui acord și va oferi orientări cu privire la aplicarea legislației acolo unde este necesar.

Din motive de claritate juridică, Comisia dorește să sublinieze următoarele aspecte:

Definiția convenită a capacității de interconexiune din Directiva privind energia electrică se referă la echipamentele care fac legătura între sistemele de energie electrică. Această formulare nu implică existența unor cadre de reglementare sau a unor situații tehnice diferite și, prin urmare, include, a priori, toate conexiunile electrice cu țările terțe din domeniul de aplicare. În ceea ce privește definiția convenită a capacității de interconexiune din Regulamentul privind energia electrică, Comisia subliniază că integrarea piețelor de energie electrică necesită un grad ridicat de cooperare între operatorii din sisteme, participanții la piață și autoritățile de reglementare. Deși domeniul de aplicare al normelor aplicabile poate varia în funcție de gradul de integrare cu piața internă a energiei electrice, integrarea strânsă a țărilor terțe pe piața internă a energiei electrice, cum ar fi participarea la proiectele de cuplare a piețelor, ar trebui să se bazeze pe acorduri care necesită aplicarea legislației relevante a Uniunii.

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND SOLUȚIONAREA ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la articolul 26 de a reglementa la nivelul UE aspectul participării obligatorii a furnizorilor de servicii energetice la soluționarea alternativă a litigiilor. Comisia regretă această decizie, întrucât propunerea sa a fost de a lăsa această alegere statelor membre în conformitate cu abordarea adoptată în Directiva 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva SAL) și ținând seama de principiile subsidiarității și proporționalității.

Nu este rolul Comisiei să efectueze evaluări comparative ale modelelor individuale de soluționare alternativă a litigiilor puse în aplicare de statele membre. Prin urmare, Comisia va analiza eficacitatea generală a mecanismelor naționale de soluționare alternativă a litigiilor în contextul obligației sale generale de a monitoriza transpunerea și aplicarea efectivă a dreptului Uniunii.