Decizia Parlamentului European din 26 martie 2019 privind cererea de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann (2018/2277(IMM))

P8_TA(2019)0221 A8-0178/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann, formulată de ministrul Justiției din Regatul Danemarcei, transmisă la 6 noiembrie 2018 de către reprezentantul permanent al Danemarcei la Uniunea Europeană și anunțată în plen la 28 noiembrie 2018, în legătură cu urmărirea penală în temeiul articolului 260 alineatul (1) punctul (1), al articolului 291 alineatul (1) și al articolului 293 alineatul (1), coroborat cu articolul 21 din Codul penal al danez,

–  în urma audierii lui Jørn Dohrmann, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 57 din Constituția Regatului Danemarcei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0178/2019),

A.  întrucât Procurorul de Stat din Viborg a depus o cerere de ridicare a imunității lui Jørn Dohrmann, deputat în Parlamentul European ales pentru Danemarca, în legătură cu infracțiuni prevăzute la articolul 260 alineatul (1) punctul (1), articolul 291 alineatul (1) și articolul 293 alineatul (1), coroborate cu articolul 21 din Codul penal danez; întrucât, în special, procedurile se referă la presupusă constrângere ilegală, provocare de daune cu rea voință și tentativă ilegală de utilizare a unui obiect aparținând altei persoane;

B.  întrucât, la 26 aprilie 2017, în afara domiciliului său privat din Vamdrup, Jørn Dohrmann a înșfăcat o cameră de filmat de la un cameraman care filma casa sa de la o distanță de aproximativ 195 de metri în vederea utilizării înregistrărilor obținute într-un documentar la TV despre anumiți deputați danezi în Parlamentul European; întrucât Jørn Dohrmann a amenințat că distruge camera de filmat; întrucât acesta a deteriorat camera menționată, inclusiv microfonul, ecranul și cablul; întrucât el a intrat în posesia camerei de filmat și a cardului de memorie cu intenția de a le utiliza în mod neautorizat, vizualizând înregistrările realizate, dar, în cele din urmă, a fost împiedicat să facă acest lucru, întrucât poliția a venit la adresa respectivă, a recuperat camera de filmat și cardul de memorie pe care el le înlăturase din aparat;

C.  întrucât cameramanul a fost mai întâi pus sub acuzare pentru o infracțiune prevăzută la articolul 264a din Codul penal danez pentru faptul că a fotografiat ilegal persoane aflate pe o proprietate privată; întrucât procurorul a recomandat să fie retrase acuzațiile, având în vedere absența elementului de intenție necesar pentru condamnarea unei persoane pentru o infracțiune prevăzută la articolul 264a din Codul penal danez;

D.  întrucât poliția din Iutlanda de Sud-Est a subliniat că întreprinderea care îl angajase pe ziarist, și care era proprietarul camerei de filmat, a solicitat despăgubiri în valoare de 14 724,71 DKK în legătură cu cauza și că cauzele care implică provocare de daune cu rea voință, furt, luare ilegală a unui obiect și altele infracțiuni similare, în cazul în care sancțiunea solicitată este o amendă, trebuie soluționate în cadrul unei acțiuni în instanță în cazul în care persoana vătămată pretinde daune-interese;

E.  întrucât, inițial, parchetul recomandase stabilirea unei amenzi în valoare de 20 000 DKK în acțiunea intentată lui Jørn Dohrmann, în locul unei pedepse cu închisoarea, fără ca acesta să fie pus sub acuzare în mod oficial;

F.  întrucât Jørn Dohrmann a respins acuzațiile ce i se aduc; întrucât, potrivit Directorul Parchetului General, în acest caz nu ar fi consecvent să se recurgă la o procedură extrajudiciară prin intermediul unui aviz de sancțiune fixă;

G.  întrucât pentru introducerea unei acțiuni penale împotriva lui Jørn Dohrmann, autoritatea competentă a depus o cerere pentru ridicarea imunității sale;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca cele recunoscute deputaților în parlamentul țării respective;

I.  întrucât articolul 57 alineatul (1) din Legea constituțională daneză stipulează că, fără consimțământul din partea Parlamentului danez, niciun deputat în Parlamentul danez nu poate fi pus sub acuzare sau condamnat la închisoare, cu excepția cazului în care acesta este surprins în flagrant delict de comitere a unei infracțiuni; întrucât această dispoziție oferă protecție împotriva urmăririlor penale publice, dar nu și a urmăririlor private în materie penală; în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru ca o cauză să poată fi soluționată în afara instanței prin intermediul unui aviz de sancțiune fixă, nu este necesară aprobarea din partea Parlamentului danez.

J.  întrucât sfera imunității acordate deputaților în Parlamentul danez corespunde, de fapt, domeniului de aplicare a imunității acordate deputaților în Parlamentul European în temeiul articolului 8 din Protocolul nr 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene; întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, pentru a beneficia de imunitate, opiniile unui deputat în Parlamentul European trebuie să fie exprimate în exercitarea funcțiilor sale, ceea ce impune existența unei legături între opinia exprimată și îndatoririle parlamentare; întrucât această legătură trebuie să fie directă și evidentă;

K.  întrucât acțiunile presupuse nu au legătură cu opiniile sau voturile exprimate de deputatul în Parlamentul European în exercițiul funcțiilor sale, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și reținând, de asemenea, că faptele care i se impută nu au o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către Jørn Dohrmann a îndatoririlor sale în calitate de deputat în Parlamentul European;

L.  întrucât nu există nicio dovadă și niciun motiv pentru a suspecta existența unei situații de fumus persecutionis;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Jørn Dohrmann;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, Ministerului Justiției al Regatului Danemarcei și lui Jørn Dohrmann.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (COM(2018)0184 – C8-0149/2018 – 2018/0089(COD))

P8_TA(2019)0222 A8-0447/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0184),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0149/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Consiliul Federal al Austriei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 20 septembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A8-0447/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou dacă o înlocuiește, modifică substanțial sau intenționează să modifice substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) .../... a Parlamentului European și a Consiliului privind acțiunile de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Scopul prezentei directive este de a permite entităților reprezentante calificate, care reprezintă interesele colective ale consumatorilor, să solicite măsuri reparatorii prin intermediul unor acțiuni de reprezentare în cazul încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii. Entitățile reprezentante calificate ar trebui să poată solicita încetarea sau interzicerea unei încălcări, confirmarea faptului că a avut loc o încălcare și să poată solicita reparații, de exemplu, o compensație, rambursarea prețului plătit, o despăgubire, o înlocuire, o eliminare, sau o reducere de preț sau încetarea contractului, în funcție de dispozițiile legislației naționale. [AM 1]

(2)  Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) a permis entităților reprezentante calificate să inițieze acțiuni de reprezentare vizând în principal oprirea și interzicerea încălcărilor legislației Uniunii care aduc prejudicii intereselor colective ale consumatorilor. Cu toate acestea, directiva respectivă nu aborda în mod suficient provocările pe care le prezintă asigurarea respectării legislației din domeniul protecției consumatorilor. Pentru a descuraja într-o măsură și mai mare practicile ilegale, pentru a încuraja bunele practici comerciale responsabile și a reduce prejudiciile aduse consumatorilor, este necesar să se consolideze mecanismul de protecție a intereselor colective ale consumatorilor. Având în vedere numeroasele modificări, este adecvat, din motive de claritate, să se înlocuiască Directiva 2009/22/CE. În temeiul articolului 114 din TFUE, este extrem de necesară intervenția Uniunii, pentru a asigura atât accesul la justiție, cât și buna administrare a acesteia, deoarece va reduce costurile și sarcinile pe care le implică acțiunile individuale. [AM 2]

(3)  O acțiune de reprezentare ar trebui să constituie o modalitate eficace și eficientă de protecție a intereselor colective ale consumatorilor, atât față de încălcările interne, cât și față de cele transfrontaliere. Aceasta ar trebui să le permită entităților calificate să acționeze cu scopul de a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și să depășească obstacolele cu care se confruntă consumatorii în cadrul acțiunilor individuale, cum ar fi incertitudinea cu privire la drepturile lor și la mecanismele procedurale disponibile, experiența anterioară legată de depunerea de plângeri fără a obține rezultat, durata excesivă a procedurilor, reticența psihologică de a acționa și rezultatul negativ al punerii în balanță a costurilor și beneficiilor preconizate ale unei acțiuni individuale, sporind securitatea juridică atât pentru reclamanți și pârâți, cât și pentru sistemul judiciar. [AM 3]

(4)  Este important să se asigure echilibrul necesar între accesul la justiție și garanțiile procedurale împotriva abuzului de procedură care ar putea afecta în mod nejustificat capacitatea întreprinderilor de a opera în cadrul pieței unice. Pentru a se împiedica recurgerea abuzivă la acțiuni de reprezentare, ar trebui să fie evitate elemente precum daunele-interese cu caracter punitiv și absența termenelor de prescripție în ceea ce privește dreptul de a introduce o acțiune în numele consumatorilor lezați și ar trebui să fie stabilite norme clare privind diferite aspecte procedurale, cum ar fi desemnarea entităților reprezentante calificate, proveniența fondurilor acestora și natura informațiilor necesare pentru a sprijini acțiunea de reprezentare. Partea care cade în pretenții ar trebui să suporte cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, instanța judecătorească Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze normele naționale privind alocarea costurilor procedurale acorde părții care a căzut în pretenții cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii. [AM 4]

(5)  Încălcările care afectează interesele colective ale consumatorilor au adesea implicații transfrontaliere. Existența unor acțiuni de reprezentare mai eficace și mai eficiente în întreaga Uniune ar trebui să stimuleze încrederea consumatorilor în piața internă și să-i încurajeze pe consumatori să își exercite drepturile.

(6)  Prezenta directivă ar trebui să se refere la o gamă variată de domenii, cum ar fi protecția datelor, serviciile financiare, călătoriile și turismul, energia, telecomunicațiile, și mediul și sănătatea. Aceasta ar trebui să acopere încălcările dispozițiilor dreptului Uniunii care protejează interesele colective ale consumatorilor, indiferent dacă în dreptul relevant al Uniunii se face referire la aceștia în calitate de consumatori sau de călători, utilizatori, clienți, investitori de retail, clienți retail sau în alte calități, precum și interesele colective ale persoanelor vizate în sensul Regulamentul general privind protecția datelor. Pentru a se asigura un răspuns adecvat la încălcările dreptului Uniunii, a căror formă și amploare evoluează rapid, de fiecare dată când este adoptat un nou act legislativ al Uniunii relevant pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, ar trebui să se examineze dacă este necesară modificarea anexei la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare. [AM 5]

(6a)  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare împotriva unor încălcări cu un impact mare asupra consumatorilor legate de dispozițiile prevăzute de dreptul Uniunii enumerate în anexa I. Impactul mare începe atunci când sunt afectați doi consumatori. [AM 6]

(7)  Comisia a adoptat o Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind răspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor și al bagajelor acestora(7) și o Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar(8). Prin urmare, este oportun să se prevadă că, după un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia va evalua dacă normele Uniunii în domeniul transportului aerian și al drepturilor călătorilor din transportul feroviar oferă un nivel corespunzător de protecție a consumatorilor, comparabil cu cel prevăzut în prezenta directivă și, dacă este necesar, va formula concluziile necesare în ceea ce privește domeniul de aplicare al prezentei directive.

(8)  Pe baza Directivei 2009/22/CE, prezenta directivă ar trebui să acopere atât încălcările de la nivel național, cât și pe cele transfrontaliere, în special în situațiile în care consumatorii vizați de o încălcare trăiesc într-un stat membru sau în mai multe state membre diferite de statul membru în care este stabilit comerciantul care a săvârșit încălcarea. Aceasta ar trebui să acopere și încălcările care au încetat înainte de inițierea sau de încheierea acțiunii de reprezentare, întrucât ar putea fi încă necesar să se prevină repetarea practicii, să se stabilească faptul că o anumită practică constituia o încălcare a legii și să se faciliteze obținerea de reparații de către consumatori.

(9)  Prezenta directivă nu ar trebui să stabilească norme de drept internațional privat privind jurisdicția, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau a legislației aplicabile. Actualele instrumente de drept al Uniunii se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă, prevenind orice intensificare a căutării instanței celei mai favorabile. [AM 7]

(9a)  Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze aplicarea normelor UE în materie de drept internațional privat în cazurile transfrontaliere. Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare - Bruxelles I), Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) și Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute în prezenta directivă. [AM 8]

(10)  Având în vedere că numai entitățile reprezentante calificate pot introduce acțiuni de reprezentare, pentru a asigura reprezentarea adecvată a intereselor colective ale consumatorilor, entitățile reprezentante calificate ar trebui să respecte criteriile stabilite în prezenta directivă. În special, entitățile calificate ar trebui să fie constituite în mod adecvat, în conformitate cu legislația unui stat membru, care ar putea ar trebui să includă, include, de exemplu, cerințe privind numărul de membri, gradul de continuitate sau transparența cu privire la aspecte relevante din structura lor, cum ar fi statutul lor constitutiv, structura de conducere, obiectivele și metodele de lucru. De asemenea, acestea ar trebui să fie non-profit și să aibă un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii. Aceste criterii ar trebui să se aplice atât entităților calificate desemnate în prealabil, cât și entităților calificate adhoc care sunt constituite în scopul unei acțiuni specifice. În plus, entitățile reprezentante calificate trebuie să fie independente de operatorii de pe piață, inclusiv din perspectivă financiară. Entitatea reprezentativă calificată trebuie să aibă, de asemenea, o procedură stabilită pentru a preveni apariția conflictelor de interese și trebuie să publice un raport anual de activitate. Statele membre nu ar trebui să impună criterii care depășesc dispozițiile prevăzute în prezenta directivă. [AM 9]

(11)  Organismele publice independente și asociațiile de consumatori, în special, ar trebui să joace un rol activ în asigurarea respectării dispozițiilor relevante din dreptul Uniunii și sunt bine plasate pentru a acționa ca entități calificate. Având în vedere că aceste entități au acces la diferite surse de informație privind practicile comercianților față de consumatori și că activitățile lor au priorități diferite, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide cu privire la tipul de măsuri care ar putea fi solicitate de fiecare dintre aceste entități calificate în parte în cadrul acțiunilor de reprezentare.

(12)  Având în vedere faptul că procedurile judiciare și administrative pot servi în mod eficace și eficient la protecția intereselor colective ale consumatorilor, se lasă la latitudinea statelor membre să aleagă dacă acțiunea de reprezentare poate fi introdusă atât în cadrul unei proceduri judiciare, cât și în cadrul unei proceduri administrative sau în cadrul ambelor tipuri de proceduri, în funcție de domeniul de drept relevant sau de sectorul economic relevant. Acest lucru nu aduce atingere dreptului la o cale de atac eficientă prevăzut la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin care statele membre se asigură că întreprinderile și consumatorii au dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, împotriva oricărei decizii administrative luate în temeiul dispozițiilor naționale de punere în aplicare a prezentei directive. Aceasta include posibilitatea părților de a obține o decizie de suspendare a executării deciziei contestate, în conformitate cu legislația națională.

(13)  Pentru a spori eficacitatea procedurală a acțiunilor de reprezentare, entitățile calificate ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri diferite în cadrul unei singure acțiuni de reprezentare sau în cadrul unor acțiuni de reprezentare separate. Printre aceste măsuri ar trebui să se numere măsurile provizorii pentru stoparea unei practici în derulare sau pentru interzicerea unei practici în cazul în care practica nu a avut loc dar există riscul ca aceasta să cauzeze consumatorilor prejudicii grave sau ireversibile, măsurile de constatare a faptului că o anumită practică reprezintă o încălcare a normelor și, dacă este necesar, de stopare sau de interzicere a practicii respective pe viitor, precum și măsurile de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, inclusiv măsurile reparatorii. Dacă solicitarea este efectuată în cadrul unei singure acțiuni, entitățile calificate ar trebui să poată solicita toate măsurile relevante în momentul introducerii acțiunii sau să poată solicita mai întâi un ordin de încetare și ulterior, dacă este cazul, un ordin privind reparațiile.

(14)  Ordinele de încetare vizează protecția intereselor colective ale consumatorilor indiferent de pierderile reale sau de prejudiciul real suferit de consumatorii individuali. Ordinele de încetare pot impune comercianților să ia măsuri specifice, cum ar fi punerea la dispoziția consumatorilor a informațiilor omise anterior, prin încălcarea obligațiilor legale. Deciziile prin care se stabilește că o practică constituie o încălcare nu ar trebui să depindă de modul în care a fost comisă practica, în mod intenționat sau din neglijență.

(15)  Entitatea calificată care inițiază acțiunea de reprezentare în temeiul prezentei directive ar trebui să fie parte la procedură. Consumatorii vizați de încălcare ar trebui să fie informați în mod adecvat cu privire la rezultatul acțiunii de reprezentare și la modul în care pot dispună de posibilități adecvate pentru a beneficia de rezultatele relevante ale acesteia acțiunii de reprezentare. Ordinele de încetare emise în temeiul prezentei directive ar trebui să se aplice fără a aduce atingere acțiunilor în justiție individuale, introduse de consumatorii afectați de practica care face obiectul ordinului de încetare. [AM 10]

(16)  Entitățile reprezentante competente ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri ar trebui să ia forma unui ordin privind reparațiile care să îl oblige pe comerciant să ofere, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, retragerea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz și în funcție de dispozițiile legislației naționale. [AM 11]

(17)  Compensațiile acordate consumatorilor afectați în cadrul unui prejudiciu colectiv nu ar trebui să depășească suma datorată de comerciant în conformitate cu legislația națională sau cu dreptul Uniunii aplicabil pentru a acoperi prejudiciul real suferit de aceștia. În special, ar trebui evitate daunele-interese cu caracter punitiv, care conduc la existența unei supracompensări în favoarea părții reclamante pentru prejudiciile suferite.

(18)  Statele membre ar trebui să solicite pot solicita entităților reprezentante calificate să furnizeze suficiente informații în sprijinul unei acțiuni de reprezentare în vederea obținerii de reparații, inclusiv o descriere a grupului de consumatori vizat de încălcare și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate în cadrul acțiunii de reprezentare. Entitatea calificată nu ar trebui să aibă obligația de a identifica individual toți consumatorii vizați de o încălcare pentru a putea iniția acțiunea. În acțiunile de reprezentare în vederea obținerii de reparații, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar trebui să verifice, într-o etapă cât mai timpurie a procedurii, dacă respectivul caz este potrivit pentru a fi introdus ca acțiune de reprezentare, având în vedere natura încălcării și caracteristicile prejudiciilor suferite de consumatorii în cauză. În special, cererile ar trebui să fie verificabile și uniforme, iar în cadrul măsurilor urmărite, ar trebui să existe un sistem de finanțare de către părți terțe al entității calificate, care să fie transparent și fără niciun fel de conflict de interese. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă are competența de a respinge cazurile în mod vădit nefondate cât mai devreme posibil în procedurile de soluționare a litigiului. [AM 12]

(19)  Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a decide dacă instanța sau autoritatea națională sesizată cu o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații poate emite, în mod excepțional, în locul unui ordin privind reparațiile, o decizie de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma unei încălcări, decizie care ar putea fi invocată în mod direct în acțiunile ulterioare vizând obținerea de reparații inițiate de consumatori individuali. Această posibilitate ar trebui să fie rezervată cazurilor justificate în mod corespunzător, în care cuantificarea reparației individuale care trebuie atribuită fiecărui consumator vizat de acțiunea de reprezentare este complexă și ar fi ineficient ca aceasta să se efectueze în cadrul acțiunii de reprezentare. Deciziile de constatare nu ar trebui emise în situații care nu sunt complexe și, în special, în situațiile în care consumatorii vizați sunt identificabili și au suferit un prejudiciu comparabil cu privire la o perioadă de timp sau la o achiziție. În mod similar, deciziile de constatare nu ar trebui să fie emise în cazul în care valoarea prejudiciului suferit de fiecare dintre consumatorii individuali este atât de redusă încât este puțin probabil ca acești consumatori să solicite reparații individuale. Instanța sau autoritatea națională ar trebui să motiveze în mod corespunzător, pentru un caz dat, utilizarea deciziei de constatare în locul ordinului privind reparațiile. [AM 13]

(20)  În cazul în care consumatorii vizați de aceeași practică sunt identificabili și au suferit un prejudiciu comparabil cu privire la o perioadă de timp sau la o achiziție, cum ar fi în cazul contractelor pe termen lung încheiate cu un consumatori, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate defini în mod clar grupul de consumatori vizat de încălcare în cursul acțiunii de reprezentare. Mai precis, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă ar putea solicita comerciantului care a săvârșit încălcarea să furnizeze o serie de informații relevante, cum ar fi identitatea consumatorilor vizați și durata practicii. Din motive practice și legate de eficiență, în aceste cazuri, statele membre ar putea să ia în considerare, în conformitate cu legislația națională, ideea de a le oferi consumatorilor posibilitatea de a beneficia în mod direct de un ordin privind reparațiile după ce acesta a fost emis, fără a avea obligația de a acorda mandatul lor individual înainte de emiterea ordinului privind reparațiile. [AM 14]

(21)  În cazurile cu valoare scăzută, pentru majoritatea consumatorilor este puțin probabil că vor lua măsuri pentru a-și invoca drepturile, deoarece eforturile pe care ar trebui să le depună ar fi mai mari decât beneficiile individuale. Cu toate acestea, în cazul în care aceeași practică vizează mai mulți consumatori, pierderile cumulate pot fi semnificative. În aceste cazuri, instanța sau autoritatea poate considera că este disproporționat ca fondurile să fie distribuite înapoi consumatorilor vizați, deoarece, de exemplu, acest lucru este prea oneros sau imposibil de pus în practică. Prin urmare, fondurile obținute ca reparație prin intermediul acțiunilor de reprezentare ar servi mai bine scopurilor de protecție a intereselor colective ale consumatorilor și ar trebui să fie orientate spre un scop public relevant, cum ar fi un fond destinat asistenței juridice pentru consumatori, campaniilor de sensibilizare sau acțiunilor în care sunt implicați consumatorii. [AM 15]

(22)  Măsurile de eliminare a efectelor persistente ale încălcării pot fi solicitate numai pe baza unei decizii definitive de stabilire a existenței unei încălcări a actelor legislative ale Uniunii care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, încălcare ce aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor, inclusiv pe baza unui ordin definitiv de încetare emis în cadrul acțiunii de reprezentare. În special, se pot solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării pe baza deciziilor definitive ale unei instanțe sau ale unei autorități administrative în contextul activităților de asigurare a respectării legislației care sunt reglementate prin Regulamentul (UE) 2017/2394 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure respectarea legislației în materie de protecție a consumatorului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004(9).

(23)  Prezenta directivă prevede un mecanism procedural care nu afectează normele prin care se stabilesc drepturile materiale ale consumatorilor la măsuri reparatorii contractuale și necontractuale în cazul în care interesele le-au fost lezate de o încălcare, printre aceste drepturi numărându-se dreptul la compensații pentru daune, la încetarea contractului, la rambursare, la înlocuire, la eliminare, la reparare sau la reducerea prețului. În temeiul prezentei directive, o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de măsuri reparatorii poate fi inițiată numai în cazul în care dreptul Uniunii sau legislația națională prevede astfel de drepturi materiale. [AM 16]

(24)  Prezenta directivă vizează o minimă armonizare și nu înlocuiește mecanismele colective naționale de despăgubire care există în prezent. Ținând seama de tradițiile juridice naționale, directiva lasă la latitudinea statelor membre alegerea de a concepe acțiunile de reprezentare prevăzute în prezenta directivă ca parte a unui mecanism colectiv de despăgubire existent sau viitor ori ca alternativă la acest tip de mecanism, în măsura în care mecanismul național respectă modalitățile prevăzute în prezenta directivă. Aceasta nu împiedică statele membre să își păstreze cadrul existent și nici nu obligă statele membre să îl modifice. Statele membre vor avea posibilitatea de implementa normele prevăzute în prezenta directivă în propriul lor sistem de acțiuni colective sau de a le aplicare în cadrul unei proceduri separate. [AM 17]

(25)  Entitățile reprezentante calificate ar trebui să fie pe deplin transparente cu privire la sursa de finanțare a activității lor, în general, și în ceea ce privește fondurile care sprijină o anumită acțiune de reprezentare vizând obținerea de reparații, astfel încât să le permită instanțelor judecătorești sau autorităților administrative să evalueze dacă ar putea exista un conflict de interese între finanțatorul terț și entitatea calificată și să evite riscul abuzului de procedură, precum și să evalueze dacă entitatea calificată finanțatorul terț dispune de resurse suficiente pentru a-și îndeplini angajamentele financiare asumate față de entitatea calificată a reprezenta interesele consumatorilor respectivi și pentru a susține toate costurile judiciare în caz de pierdere a acțiunii. Informațiile furnizate, cât mai devreme în procedură de entitatea calificată instanței judecătorești sau autorității administrative sesizate sesizată cu acțiunea de reprezentare ar trebui să îi permită acesteia să evalueze dacă partea terță terțul poate influența deciziile procedurale ale entității calificate în general și în contextul acțiunii de reprezentare, inclusiv în ceea ce privește tranzacțiile încheiate și dacă terțul partea terță oferă finanțare pentru o acțiune de reprezentare în vederea obținerii de reparații îndreptată împotriva unui pârât care este concurent al furnizorului de fonduri sau împotriva unui pârât de care furnizorul de fonduri este dependent. În cazul în care se confirmă oricare dintre aceste împrejurări, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă trebuie ar trebui să poată obliga entitatea calificată să refuze finanțarea respectivă și, dacă este necesar, să respingă statutul de entitate calificată al acesteia în cazul respectiv. Statele membre ar trebui să împiedice firmele de avocatură să înființeze entități reprezentante calificate. Finanțarea indirectă a acțiunii prin intermediul donațiilor, inclusiv a donațiilor comercianților în cadrul unei inițiative privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, este eligibilă pentru finanțare de către o terță parte, cu condiția ca aceasta să respecte cerințele privind transparența, independența și absența conflictelor de interese enumerate la articolul 4 și la articolul 7. [AM 18]

(26)  Recurgerea la soluționările alternative colective, cum ar fi medierea, care au drept scop să ofere reparații consumatorilor prejudiciați ar trebui încurajată, atât înainte de introducerea acțiunii de reprezentare, cât și în orice etapă a acțiunii de reprezentare. [AM 19]

(27)  Statele membre pot prevedea că o entitate calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună instanței judecătorești sau autorității administrative să aprobe acea tranzacție. O astfel de cerere ar trebui să fie admisă de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă numai dacă nu există nicio altă acțiune de reprezentare în curs cu privire la aceeași practică. Instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care aprobă aceste tranzacții colective încheiate trebuie să ia în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate, inclusiv ale consumatorilor individuali. Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligațiile care derivă din această tranzacție judiciară. Tranzacțiile ar trebui să fie finale și obligatorii pentru toate părțile. [AM 20]

(28)  Instanța judecătorească și autoritatea administrativă ar trebui să aibă competența de a invita comerciantul care a săvârșit încălcarea și entitatea calificată care a introdus acțiunea de reprezentare să înceapă negocieri cu scopul de a încheia o tranzacție cu privire la măsurile reparatorii care trebuie puse la dispoziția consumatorilor vizați. Decizia de a invita părțile să recurgă la soluționarea alternativă a unui litigiu ar trebui să ia în considerare tipul de încălcare la care se referă acțiunea, caracteristicile consumatorilor vizați, posibilul tip de despăgubire care trebuie oferit, dorința părților de a încheia o tranzacție și celeritatea procedurii.

(29)  Pentru a facilita acordarea de reparații consumatorilor individuali, solicitate pe baza deciziilor definitive de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma unei încălcări, emise în cadrul acțiunilor de reprezentare, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care a emis decizia ar trebui să poată solicita entității calificate și comerciantului să încheie o tranzacție colectivă. [AM 21]

(30)  Orice soluționare alternativă la care s-a ajuns în contextul unei acțiuni de reprezentare sau pe baza unei decizii de constatare definitive ar trebui să fie aprobată de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă pentru a se asigura legalitatea și corectitudinea acesteia, luându-se în considerare interesele și drepturile tuturor părților implicate. Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligații care derivă dintr-o astfel de tranzacție. Soluția este obligatorie pentru toate părțile, fără să ducă atingere vreunui drept suplimentar la reparație pe care consumatorii vizați îl pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. [AM 22]

(31)  Asigurarea informării consumatorilor cu privire la o acțiune de reprezentare este esențială pentru succesul acțiunii respective. Consumatorii ar trebui să fie informați cu privire la acțiunea de reprezentare în curs, la faptul că o practică a unui comerciant a fost considerată a reprezenta o încălcare a normelor, la drepturile lor ca urmare a stabilirii existenței unei încălcări și cu privire la orice acțiune ulterioară care trebuie întreprinsă de consumatorii vizați, în special pentru a obține reparații. Riscurile reputaționale legate de difuzarea informațiilor privind încălcarea sunt, de asemenea, importante pentru a-i descuraja pe comercianți să încalce drepturile consumatorilor.

(32)  Pentru a fi eficiente, informațiile ar trebui să fie adecvate și proporționale în raport cu împrejurările cazului. Comerciantul Statele membre ar trebui să se asigure că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate să oblige partea care nu are câștig de cauză a săvârșit încălcarea ar trebui să îi informeze în mod corespunzător pe toți consumatorii vizați cu privire la existența unei decizii finale unui ordin definitiv de încetare și a unui ordin privind reparațiile emise în cadrul acțiunii de reprezentare și ambele părți în cazurile unei tranzacții aprobate precum și cu privire la orice tranzacție aprobată de o instanță judecătorească sau de o autoritate administrativă. Aceste informații pot fi furnizate, de exemplu, pe site-ul internet al comerciantului, pe platformele de comunicare socială, pe piețele online sau în ziare cunoscute de public, inclusiv în cele distribuite exclusiv prin mijloace electronice de comunicare. Dacă este posibil, consumatorii ar trebui să fie informați în mod individual prin mijloace electronice sau prin scrisori. Aceste informații ar trebui să fie furnizate, la cerere, în formate accesibile pentru persoanele cu handicap. Partea care a pierdut suportă cheltuielile de judecată. [AM 23]

(32a)   Statele membre ar trebui să fie încurajate să instituie un registru național gratuit al acțiunilor de reprezentare, care ar putea consolida în mod suplimentar obligațiile de asigurare a transparenței. [AM 24]

(33)  Pentru a spori securitatea juridică, a evita incoerența în aplicarea dreptului Uniunii și a spori eficacitatea și eficiența procedurală a acțiunilor de reprezentare și a eventualelor acțiuni ulterioare în vederea obținerii de reparații, constatarea unei încălcări sau neîncălcări a dispozițiilor legale stabilită printr-o decizie definitivă, inclusiv printr-un ordin definitiv de încetare emis, în temeiul prezentei directive, de o autoritate administrativă sau de o instanță judecătorească nu ar trebui să fie repusă în discuție în acțiuni în justiție ulterioare legate de aceeași încălcare săvârșită de același comerciant în ceea ce privește natura încălcării și domeniul de aplicare material, personal, temporal și teritorial, astfel cum au fost stabilite prin decizia definitivă respectivă obligatorie pentru toate părțile care au participat la acțiunea de reprezentare. Decizia finală ar trebui să nu aducă atingere niciunui drept suplimentar la reparație pe care consumatorii vizați îl pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. Reparațiile obținute prin tranzacție ar trebui să fie, de asemenea, obligatorii în cazurile care implică aceeași practică, același comerciant și același consumator. În cazul în care o acțiune care are drept scop obținerea de măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, inclusiv obținerea de reparații, este introdusă într-un alt stat membru decât statul membru în care a fost emisă o decizie definitivă de constatare a încălcării sau a neîncălcării respective, decizia această decizie ar trebui să constituie dovadă că încălcarea a avut loc sau nu o prezumție juris tantum că încălcarea a avut loc în cazuri conexe. Statele membre se asigură că decizia finală a unei instanțe dintr-un stat membru de stabilire a existenței sau a inexistenței încălcării în scopul oricăror alte acțiuni care solicită despăgubiri în fața instanțelor naționale dintr-un alt stat membru împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare este considerată o prezumție juris tantum. [AM 25].

(34)  Statele membre ar trebui să se asigure că acțiunile individuale privind reparațiile se pot baza pe o decizie definitivă de constatare emisă în cadrul unei acțiuni de reprezentare. Aceste acțiuni ar trebui să fie accesibile prin intermediul unor proceduri rapide și simplificate.

(35)  Acțiunile în despăgubire care sunt inițiate în temeiul prezentei directive și se bazează pe o încălcare stabilită printr-un ordin de încetare definitiv privind răspunderea sau printr-o decizie definitivă de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați nu ar trebui să fie afectate de normele naționale privind termenele de prescripție. Prin depunerea unei acțiuni de reprezentare se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție aplicabile acțiunilor privind reparațiile în cazul consumatorilor vizați de acțiunea respectivă. [AM 26]

(36)  Acțiunile de reprezentare pentru obținerea unui ordin de încetare ar trebui să fie tratate cu celeritatea procedurală cuvenită. Ordinele de încetare cu efect provizoriu ar trebui să fie tratate întotdeauna în procedură accelerată pentru a preveni orice prejudiciu sau orice prejudiciu suplimentar cauzat de încălcare.

(37)  Elementele de probă sunt importante pentru a stabili dacă o anumită practică reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale și dacă există un risc de repetare a practicii în cauză, pentru a determina consumatorii vizați de o încălcare, pentru a decide cu privire la reparații și pentru a informa în mod corespunzător consumatorii vizați de o acțiune de reprezentare cu privire la procedurile în curs și la rezultatul final al acestora. Cu toate acestea, relațiile dintre întreprinderi și consumatori sunt caracterizate de o asimetrie a informațiilor; informațiile necesare pot fi deținute exclusiv de către comerciant fiind, prin urmare, inaccesibile entității calificate. Ar trebui așadar să li se acorde entităților calificate dreptul de a solicita instanței sau autorității administrative competente divulgarea de către comerciant a elementelor de probă care sunt relevante pentru cererea lor sau necesare pentru informarea adecvată a consumatorilor în cauză cu privire la acțiunea de reprezentare, fără a fi necesar ca entitățile calificate să specifice elementele de probă individuale. Necesitatea, obiectul și proporționalitatea divulgării acestor informații ar trebui să fie evaluate cu atenție de către instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care supraveghează acțiunea de reprezentare ținând cont de protecția intereselor legitime ale terților și de normele Uniunii și normele naționale în materie de confidențialitate.

(38)  Pentru a se asigura eficacitatea acțiunilor de reprezentare, comercianților care săvârșesc încălcări ar trebui să li se impună sancțiuni eficace, disuasive și proporționale pentru nerespectarea unei decizii definitive emise în cadrul acțiunii de reprezentare.

(39)  Având în vedere faptul că acțiunile de reprezentare urmăresc un interes public prin protejarea intereselor colective ale consumatorilor, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile reprezentante calificate nu sunt împiedicate să inițieze acțiuni de reprezentare în temeiul prezentei directive din cauza costurilor asociate procedurilor. Totuși, sub rezerva condițiilor relevante prevăzute în dreptul național, aceasta nu ar trebui să aducă atingere rambursării de către partea care nu are câștig de cauză într-o acțiune de reprezentare a cheltuielilor de judecată necesare suportate de partea care are câștig de cauză („principiul conform căruia partea care pierde procesul are obligația de plată a cheltuielilor de judecată”). Cu toate acestea, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă nu ar trebui să acorde părții care a pierdut procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii. [AM 27]

(39a)   Statele membre ar trebui să asigure evitarea onorariilor de succes și faptul că remunerația avocaților și metoda prin care aceasta este calculată nu creează niciun stimulent pentru desfășurarea de litigii care nu sunt necesare din punctul de vedere al interesului consumatorilor sau al oricărei părți în cauză și care ar putea împiedica consumatorii să beneficieze pe deplin de acțiunea de reprezentare. Statele membre care permit onorariile de succes ar trebui să se asigure că aceste onorarii nu împiedică obținerea despăgubirii integrale de către consumatori. [AM 28]

(40)  Cooperarea și schimbul de informații, de bune practici și de experiență dintre entitățile reprezentante calificate din diferite s8tate membre s-au dovedit a fi utile în combaterea încălcărilor transfrontaliere. Este necesară continuarea măsurilor de consolidare a capacităților și de cooperare și extinderea acestora la un număr mai mare de entități reprezentante calificate din întreaga Uniune în scopul de a crește frecvența utilizării acțiunilor de reprezentare cu implicații transfrontaliere. [AM 29]

(41)  Pentru a combate în mod eficace încălcările cu implicații transfrontaliere, ar trebui să se asigure recunoașterea reciprocă a calității procesuale a entităților calificate desemnate în prealabil într-un stat membru pentru a iniția acțiuni de reprezentare într­un alt stat membru. În plus, entitățile calificate din diferite state membre ar trebui să poată să își unească forțele în cadrul unei singure acțiuni de reprezentare în fața unui singur for, sub rezerva normelor relevante privind instanța competentă. Din motive de eficiență și eficacitate, o entitate calificată ar trebui să fie în măsură să inițieze o acțiune de reprezentare în numele altor entități calificate care reprezintă consumatori din diferite state membre.

(41a)   Pentru a explora posibilitatea de a institui o procedură la nivelul Uniunii pentru acțiuni de reprezentare transfrontaliere, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de instituire a unui ombudsman european pentru reparații colective. [AM 30]

(42)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În consecință, prezenta directivă ar trebui să fie interpretată și aplicată în conformitate cu drepturile și principiile respective, inclusiv cele referitoare la dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare.

(43)  În ceea ce privește legislația din domeniul mediului, prezenta directivă ține seama de Convenția CEE-ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”).

(44)  Obiectivele prezentei directive, și anume instituirea unui mecanism de acțiune de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor, în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe întreg teritoriul Uniunii și a bunei funcționări a pieței interne, nu pot fi realizate în mod satisfăcător prin acțiuni întreprinse exclusiv de către statele membre, ci, mai degrabă, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii datorită implicațiilor transfrontaliere ale acțiunilor de reprezentare. Prin urmare, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(45)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(10), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor de transpunere unul sau mai multe documente în care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(46)  Este oportun să se stabilească norme pentru aplicarea în timp a prezentei directive.

(47)  Prin urmare, Directiva 2009/22/CE ar trebui să fie abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul 1

Obiect, domeniu de aplicare și definiții

Articolul 1

Obiect

1.  Prezenta directivă stabilește normele în temeiul cărora entitățile reprezentante calificate pot iniția acțiuni de reprezentare în scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor și, prin urmare, în special de a atinge și a aplica un nivel înalt de protecție și de acces la justiție, asigurând, asigură, în același timp, garanții adecvate pentru evitarea abuzului de procedură. [AM 31]

2.  Prezenta directivă nu împiedică statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții prin care se instituie în beneficiul entităților reprezentante calificate și a oricăror altor organisme publice alte persoane interesate alte mijloace procedurale de introducere de acțiuni care au scopul de a proteja interesele colective ale consumatorilor la nivel național. Implementarea prezentei directive nu constituie în niciun caz un temei pentru reducerea protecției consumatorilor în domeniile reglementate de dreptul Uniunii. [AM 32]

Articolul 2

Domeniu de aplicare

1.  Prezenta directivă se aplică acțiunilor de reprezentare introduse ca urmare a încălcării, cu impact mare asupra consumatorilor, de către comercianți a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I, care protejează prejudiciază sau poate prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Directiva se aplică încălcărilor de la nivel intern și transfrontalier, chiar dacă încălcările respective au încetat înainte de începerea sau de încheierea acțiunii de reprezentare. [AM 33]

2.  Prezenta directivă nu afectează normele care stabilesc măsurile reparatorii contractuale și necontractuale pe care consumatorii le pot invoca în cazul acestor tipuri de încălcări în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național.

3.  Prezenta directivă nu aduce atingere normelor Uniunii de drept internațional privat, în special celor legate de competența judiciară, recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, și nici legii aplicabile obligațiilor contractuale și necontractuale, care se aplică acțiunilor de reprezentare prevăzute de prezenta directivă. legea aplicabilă. [AM 34]

3a.  Prezenta directivă nu aduce atingere altor mecanisme de recurs prevăzute de legislația națională. [AM 35]

3b.  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția europeană a drepturilor omului, în special dreptul la un proces echitabil și imparțial și dreptul la o cale de atac eficientă. [AM 36]

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(1)  „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală;

(1a)  „asociație de consumatori” înseamnă orice grup care urmărește să protejeze interesele consumatorilor împotriva actelor ilegale sau a omisiunilor comise de comercianți. [AM 37]

(2)  „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează în calitate civilă în conformitate cu normele de drept civil, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau pe seama ei, în scopuri legate de activitatea sa comercială, economică, meșteșugărească sau liberală; [AM 38]

(3)  „interesele colective ale consumatorilor” înseamnă interesele unui anumit număr de consumatori sau de persoane vizate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) 2016/679 (Regulamentul general privind protecția datelor); [AM 39]

(4)  „acțiune de reprezentare” înseamnă o acțiune în vederea protejării intereselor colective ale consumatorilor, la care consumatorii vizați nu s-au constituit parte;

(5)  „practică” înseamnă orice acțiune sau omisiune a unui comerciant;

(6)  „decizie definitivă” înseamnă o hotărâre a unei instanțe dintr-un stat membru care nu poate sau nu mai poate fi atacată sau o decizie a unei autorități administrative care nu mai poate fi supusă controlului judiciar;

(6a)  „dreptul consumatorilor” înseamnă dreptul Uniunii și dreptul intern adoptate pentru a proteja consumatorii. [AM 40]

Capitolul 2

Acțiuni de reprezentare

Articolul 4

Entități reprezentante calificate [AM 41]

1.  Statele membre se asigură că acțiunile de reprezentare pot fi introduse de entitățile calificate desemnate în prealabil în acest scop de către statele membre, la cererea entităților calificate, și înscrise pe o listă accesibilă publicului.Statele membre sau instanțele lor desemnează, pe teritoriul lor, cel puțin o entitate reprezentativă calificată în scopul acțiunilor de reprezentare în sensul articolului 3 alineatul (4).

Statele membre desemnează o entitate reprezentativă drept entitate calificată dacă aceasta îndeplinește toate criteriile următoare: următoarele criterii: [AM 42]

(a)  este constituită în mod adecvat, în conformitate cu legislația statului membru;

(b)  are statutul său sau un alt document de administrare și activitatea sa continuă, care implică apărarea și protecția intereselor consumatorilor, demonstrează un interes legitim în a asigura respectarea dispozițiilor din dreptul Uniunii care intră sub incidența prezentei directive; [AM 43]

(c)  este o entitate nonprofit.

ca)  acționează într-un mod care este independent de alte entități și de alte persoane decât consumatorii care ar putea avea un interes economic în rezultatul acțiunilor de reprezentare, mai ales din partea operatorilor de pe piață; [AM 44]

(cb)  nu are acorduri financiare cu firme de avocatură din partea reclamantă în afara unui contract de servicii normal; [AM 45]

(cc)  a stabilit proceduri interne pentru a preveni un conflict de interese între ea și finanțatorii săi; [AM 46]

Statele membre prevăd ca entitățile reprezentante calificate să facă publice prin mijloace adecvate, cum ar fi pe site-ul său internet, modul de finanțare, structura sa organizatorică și de conducere, obiectivul și metodele sale de lucru, precum și activitățile sale, într-un limbaj simplu și inteligibil.

Statele membre evaluează în mod periodic dacă entitatea reprezentantă calificată îndeplinește în continuare aceste criterii. Statele membre se asigură că entitatea reprezentantă calificată își pierde statutul pe care îl are în temeiul prezentei directive dacă nu mai îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile enumerate la primul paragraf.

Statele membre întocmesc o listă a entităților reprezentante care îndeplinesc criteriile enumerate la alineatul (1) și le fac publice. Ele comunică Comisiei lista respectivă și o actualizează când este cazul.

Comisia publică lista entităților reprezentante calificate, primite de la statele membre, pe un portal online accesibil publicului. [AM 47]

1a.  Statele membre pot prevedea că organismele publice deja desemnate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive în conformitate cu legislația națională rămân eligibile pentru statutul de entitate reprezentantă în sensul prezentului articol. [AM 48]

2.  Statele membre pot desemna ad-hoc o entitate calificată, pentru o anumită acțiune de reprezentare, la cererea acesteia, dacă respectiva entitate îndeplinește criteriile menționate la alineatul (1). [AM 49]

3.  Statele membre se asigură că în special asociațiile pentru protecția consumatorilor care îndeplinesc criteriile menționate la alineatul (1) și organismele publice sunt eligibile pentru independente pot obține statutul de entitate reprezentantă calificată. Statele membre pot să desemneze drept entități reprezentante calificate asociații pentru protecția consumatorilor care să reprezinte membrii din mai multe state membre. [AM 50]

4.  Statele membre pot stabili norme care să precizeze entitățile calificate care pot invoca toate măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și entitățile calificate care pot invoca doar una sau mai multe dintre aceste măsuri. [AM 51]

5.  Respectarea de către o entitate calificată a criteriilor menționate la alineatul (1) nu aduce atingere obligației dreptului instanței sau autorității administrative de a examina dacă scopul urmărit de entitatea calificată justifică introducerea unei acțiuni de către aceasta într-un anumit caz, în conformitate cu articolul 4 și articolul  5 alineatul (1). [AM 52]

Articolul 5

Acțiuni de reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor

1.  Statele membre se asigură că doar entitățile reprezentante calificate desemnate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) pot introduce acțiuni de reprezentare la instanțele naționale sau autoritățile administrative, cu condiția să existe o legătură directă între obiectivele principale ale entității și drepturile prevăzute în temeiul dreptului Uniunii despre care se susține că au fost încălcate și în legătură cu care se introduce acțiunea.

Entitățile reprezentante calificate sunt libere să aleagă orice procedură disponibilă în temeiul legislației naționale sau a UE, asigurând un nivel mai ridicat de protecție a interesului colectiv al consumatorilor.

Statele membre se asigură că nu a fost inițiată nicio altă acțiune în curs de desfășurare în fața unei instanțe sau a unei autorități administrative din statul membru cu privire la aceeași practică, același comerciant și aceiași consumatori. [AM 53]

2.  Statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate, inclusiv organismele publice care au fost desemnate în prealabil, pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea următoarelor măsuri: [AM 54]

(a)  un ordin de încetare, ca măsură provizorie pentru a pune capăt practicii ilegale sau, în cazul în care practica nu a fost încă aplicată, dar este iminentă, pentru a interzice practica practicile ilegale; [AM 56]

(b)  un ordin de încetare prin care să se stabilească că practica reprezintă o încălcare a legii și, dacă este cazul, să se pună capăt practicii sau, dacă practica nu a fost încă aplicată, dar este iminentă, prin care să se interzică practica;

Pentru solicitarea unui ordin de încetare, entitățile reprezentante calificate nu trebuie să obțină mandatul consumatorilor individuali vizați sau și să facă dovada pierderii sau a prejudiciului real suferit de consumatorii vizați ori a intenției sau a neglijenței comerciantului. [AM 55]

3.  Statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate pot introduce acțiuni de reprezentare având ca obiect solicitarea unor măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării. Aceste măsuri sunt solicitate pe baza unei decizii definitive în care se stabilește că practica respectivă constituie o încălcare a dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I care aduce atingere intereselor colective ale consumatorilor, inclusiv pe baza unui ordin de încetare definitiv, astfel cum se prevede la alineatul (2) litera (b). [AM 57]

4.  Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (4), statele membre se asigură că entitățile calificate pot solicita măsuri de eliminare a efectelor persistente ale încălcării, alături de măsurile menționate la alineatul (2), în cadrul unei singure acțiuni de reprezentare. [AM 58]

Articolul 5a

Registrul acțiunilor colective

1.  Statele membre pot înființa un registru național pentru acțiuni de reprezentare care să fie disponibil gratuit oricărei persoane interesate prin mijloace electronice și/sau în alt mod.

2.  Site-urile care publică registrele oferă acces la informații cuprinzătoare și obiective cu privire la metodele disponibile de a obține compensații, inclusiv cu privire la măsurile extrajudiciare, precum și la acțiunile de reprezentare în curs.

3.  Registrele naționale sunt interconectate. Se aplică articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2394. [AM 59]

Articolul 6

Măsuri reparatorii

1.  În sensul articolului 5 alineatul (3), statele membre se asigură că entitățile reprezentante calificate pot să introducă acțiuni de reprezentare pentru obținerea unui ordin privind reparațiile, care să îl oblige pe comerciant să prevadă, printre altele, compensarea, repararea, înlocuirea, reducerea de preț, încetarea contractului sau rambursarea prețului plătit, după caz. Un stat membru poate să prevadă sau nu obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali vizați înainte de adoptarea unei decizii de constatare sau de emiterea unui ordin privind reparațiile. [AM 60]

Dacă un stat membru nu prevede obligația existenței unui mandat acordat de consumatorii individuali pentru a se alătura acțiunii de reprezentare, acest stat membru permite, totuși, acelor persoane fizice care nu au reședința obișnuită în statul membru în care se introduce acțiunea să participe la acțiunea de reprezentare, în situația în care și-au dat explicit mandatul pentru a participa la acțiunea de reprezentare în termenul aplicabil. [AM 61]

Entitatea reprezentantă calificată trebuie să prevadă toate informațiile necesare suficiente informații, conform legislației naționale, care să susțină acțiunea, inclusiv o descriere a consumatorilor vizați de acțiune și aspectele de fapt și de drept care trebuie soluționate. [AM 62]

2.  Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot împuternici o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă să emită, în locul unui ordin privind reparațiile, o decizie de constatare a răspunderii comerciantului față de consumatorii prejudiciați în urma încălcării dispozițiilor dreptului Uniunii enumerate în anexa I, în cazuri bine întemeiate, atunci când, din cauza caracteristicilor prejudiciului individual suferit de consumatorii vizați cuantificarea reparației individuale este complexă. [AM 63]

3.  Alineatul (2) nu se aplică atunci când:

(a)  consumatorii vizați de încălcare pot fi identificați și au suferit un prejudiciu similar care a fost cauzat de aceeași practică în legătură cu un interval de timp sau o achiziție. În aceste cazuri, cerința existenței unui mandat din partea consumatorilor individuali vizați nu constituie o condiție pentru inițierea acțiunii. Reparația trebuie direcționată către consumatorii vizați;

(b)  cuantumul pierderii suferite de consumatori este redus și distribuirea reparației către aceștia ar fi disproporționată. În aceste cazuri, statele membre se asigură că nu este necesar un mandat din partea consumatorilor individuali vizați. Reparația trebuie direcționată către un scop public care servește interesele colective ale consumatorilor. [AM 64]

4.  Reparațiile obținute prin intermediul unei decizii definitive în conformitate cu alineatul alineatele (1), (2) și (3) nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. În aplicarea prezentei dispoziții se respectă principiul res judicata. [AM 65]

4a.  Măsurile reparatorii vizează acordarea unei compensații integrale pentru consumatorii în cauză. În cazul în care există o sumă nerevendicată rămasă după compensație, Curtea decide asupra beneficiarului acestei sume rămase. Această sumă nerevendicată nu îi revine entității reprezentante calificate sau comerciantului. [AM 66]

4b.  În special, sunt interzise daunele punitive, care conduc la existența unei supracompensări în favoarea părții reclamante pentru prejudiciile suferite. De exemplu, compensația acordată consumatorilor afectați într-un prejudiciu colectiv nu depășește suma datorată de comerciant, în conformitate cu legislația națională sau cu dreptul Uniunii aplicabil, pentru a acoperi prejudiciul individual real suferit de aceștia. [AM 67]

Articolul 7

Finanțare Admisibilitatea unei acțiuni de reprezentare [AM 68]

1.  Entitatea reprezentantă calificată care solicită un ordin privind reparațiile, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1), prezintă instanței sau autorității administrative, trebuie să declare într-un stadiu cât mai timpuriu incipient al acțiunii, o situație financiară completă, în care să enumere toate sursele sursa fondurilor utilizate pentru desfășurarea activității sale, în general, și ale a fondurilor pe care le utilizează pentru susținerea acțiunii pentru a demonstra absența vreunui conflict de interese. Aceasta trebuie să demonstreze că dispune de resurse financiare suficiente pentru a reprezenta interesul superior al consumatorilor vizați, precum și pentru a acoperi, în cazul în care nu obține câștig de cauză, eventualele cheltuieli în favoarea părții adverse. [AM 69]

2.  Statele membre se asigură că, în cazul în care acțiunea de reprezentare în vederea obținerii de reparații este finanțată de către un terț, se interzice acestuia din urmă: Acțiunea de reprezentare poate fi declarată inadmisibilă de către instanța națională, dacă instanța stabilește că finanțarea de către partea terță: [AM 70]

(a)  să exercite exercită influență asupra deciziilor entității reprezentante calificate în contextul unei acțiuni de reprezentare, inclusiv cu privire la tranzacțiile încheiate în context judiciar sau administrativ; inițierea acțiunilor de reprezentare și a deciziilor legate de tranzacții; [AM 71]

(b)  să finanțeze finanțează o acțiune colectivă împotriva unui pârât care este concurent al furnizorului de fonduri sau împotriva unui pârât care se află într-o situație de dependență cu furnizorul de fonduri.

3.  Statele membre se asigură că instanțele și autoritățile administrative evaluează absența conflictului de interese, după cum se menționează au competența să analizeze circumstanțele prevăzute la alineatul (2) (1) și circumstanțele prevăzute la alineatul (2) în stadiul admisibilității acțiunii de reprezentare și într-un stadiu ulterior, în timpul procedurilor în instanță, dacă respectivele circumstanțe se manifestă abia atunci. dacă este cazul, să îi solicite entității calificate refuzarea finanțării relevante, precum și, dacă este necesar, să refuze calitatea procesuală a entității calificate într-un caz specific. [AM 72]

3a.  Statele membre se asigură că instanța sau autoritatea administrativă are competența de a respinge cazurile vădit nefondate cât mai devreme în desfășurarea procedurilor. [AM 73]

Articolul 7a

Principiul conform căruia partea care pierde suportă cheltuielile de judecată

Statele membre se asigură că partea care pierde o acțiune colectivă rambursează costurile juridice suportate de partea care are câștig de cauză, sub rezerva condițiilor prevăzute de legislația națională. Cu toate acestea, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă nu ar trebui să pună în sarcina părții care a pierdut procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele cu o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii. [AM 74]

Articolul 8

Tranzacții

1.  Statele membre pot prevedea că o entitate reprezentantă calificată și un comerciant care au încheiat o tranzacție în privința reparațiilor pentru consumatorii afectați de o presupusă practică ilegală a acelui comerciant pot solicita împreună unei instanțe judecătorești sau unei autorități administrative să aprobe acea tranzacție. Cererea ar trebui să fie admisă de instanța judecătorească sau de autoritatea administrativă numai dacă nu se află în derulare o altă acțiune de reprezentare în cadrul instanței judecătorești sau al autorității administrative din același stat membru cu privire la același comerciant și la aceeași practică. [AM 75]

2.  Statele membre se asigură că în orice moment al acțiunilor de reprezentare, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă poate invita entitatea calificată și pârâtul, după consultarea acestora, să încheie o tranzacție în privința reparațiilor într-un termen rezonabil.

3.  Statele membre se asigură că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă care a emis decizia de constatare definitivă menționată la articolul 6 alineatul (2) este abilitată să solicite părților la acțiunea de reprezentare să convină într-un termen rezonabil asupra unei tranzacții în ceea ce privește reparațiile care urmează să fie oferite consumatorilor pe baza acestei decizii definitive.

4.  Tranzacțiile menționate la alineatele (1), (2) și (3) fac obiectul controlului instanței judecătorești sau al autorității administrative. Instanța judecătorească sau autoritatea administrativă evaluează legalitatea și echitatea tranzacției, luând în considerare drepturile și interesele tuturor părților, inclusiv ale consumatorilor vizați.

5.  Dacă nu se ajunge la o tranzacție, astfel cum este menționată la alineatul (2), în termenele prevăzute sau dacă nu se aprobă tranzacția la care s-a ajuns, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă trebuie să continue acțiunea de reprezentare.

6.  Reparațiile Consumatorii individuali vizați trebuie să aibă posibilitatea de a accepta sau de a refuza să își asume obligațiile care derivă din tranzacțiile menționate la alineatele (1), (2) și (3). Reparațiile obținute prin intermediul unei tranzacții aprobate în conformitate cu alineatul (4) sunt obligatorii pentru toate părțile fără a aduce nu aduc atingere altor drepturi suplimentare la reparație pe care consumatorii vizații le pot avea în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. [AM 76]

Articolul 9

Informații privind acțiunile de reprezentare

-1.  Statele membre se asigură că entitățile reprezentante:

(a)  informează consumatorii cu privire la presupusa încălcare a drepturilor acordate în temeiul dreptului Uniunii și cu privire la intenția de a solicita un ordin de încetare sau de a introduce o acțiune pentru acordarea de daune-interese,

(b)  explică consumatorilor în cauză în prealabil posibilitatea de a se alătura acțiunii pentru a se asigura că sunt păstrate documentele relevante și alte informații necesare pentru acțiune.

(c)  după caz, informează cu privire la pașii ulteriori și la consecințele juridice posibile. [AM 77]

1.  Statele În cazul în care tranzacția sau decizia definitivă aduce beneficii consumatorilor care s-ar putea să nu fie la curent cu aceasta, statele membre se asigură că instanța judecătorească sau autoritatea administrativă cere părții impune comerciantului care a căzut în pretenții sau ambelor părți să informeze, săvârșit încălcarea obligația de a informa, pe cheltuiala lorsa, consumatorii afectați cu privire la deciziile definitive care prevăd măsurile menționate la articolele 5 și 6, precum și cu privire la tranzacțiile aprobate menționate la articolul 8, prin mijloace adecvate circumstanțelor cazului și în termenele stabilite inclusiv, după caz, prin notificarea individuală a tuturor consumatorilor vizați. Statele membre pot prevedea că obligația de informare poate fi respectată prin intermediul unui site internet public și ușor accesibil. [AM 78]

1a.  partea căzută în pretenții suportă costurile informării consumatorilor în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 7. [AM 79]

2.  În informațiile menționate la alineatul (1) trebuie să se includă, într-un limbaj inteligibil, o explicație a obiectului acțiunii de reprezentare, consecințele juridice ale acesteia și, dacă este cazul, măsurile ulterioare care trebuie luate de către consumatorii vizați. Modalitățile și calendarul pentru furnizarea informațiilor sunt stabilite în acord cu instanța sau autoritatea administrativă. [AM 80]

2a.  Statele membre se asigură că se pun la dispoziția publicului, într-o manieră accesibilă, informații privind acțiunile colective viitoare, în desfășurare și închise, inclusiv prin presă sau prin mediul online prin intermediul unui site internet public dacă instanța a hotărât că este admisibil cazul. [AM 81]

2b.  Statele membre se asigură că comunicările publice din partea entităților calificate cu privire la revendicări se bazează pe fapte și iau în considerare atât dreptul consumatorilor de a primi informații, cât și drepturile pârâților la protejarea reputației și a secretului de afaceri. [AM 82]

Articolul 10

Efectele deciziilor definitive

1.  Statele membre se asigură că decizia definitivă a unei autorități administrative sau a unei instanțe judecătorești prin care se stabilește existența unei încălcări care afectează interesele colective ale consumatorilor, inclusiv ordinul de încetare definitiv prevăzut la articolul 5 alineatul (2) litera (b), este considerată probă ce stabilește ca stabilind în mod incontestabil existența sau inexistența încălcării respective în scopul oricăror alte acțiuni care urmăresc obținerea de reparații în fața instanțelor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru aceleași fapte, cu condiția ca aceleași daune să nu poată fi compensate de două ori pentru aceiași consumatori în cauză.aceeași încălcare. [AM 83]

2.  Statele membre se asigură că decizia definitivă prevăzută la alineatul (1), adoptată într-un alt stat membru este considerată de către instanțele naționale sau de autoritățile administrative ale acestora cel puțin ca dovadă ca o prezumție juris tantum că încălcarea a avut loc. [AM 84]

2a.  Statele membre se asigură că decizia finală a unei instanțe dintr-un stat membru de stabilire a existenței sau a inexistenței încălcării în scopul oricăror alte acțiuni care solicită despăgubiri în fața instanțelor naționale dintr-un alt stat membru împotriva aceluiași comerciant pentru aceeași încălcare este considerată o prezumție juris tantum. [AM 85]

3.  Statele membre se asigură că prin decizia de constatare definitivă menționată la articolul 6 alineatul (2) se stabilește în mod incontestabil răspunderea comerciantului față de consumatorii prejudiciați ca urmare a încălcării în sensul oricăror acțiuni care au scopul de a obține reparații în fața instanțelor lor naționale împotriva aceluiași comerciant pentru încălcarea respectivă. Statele membre se asigură că astfel de acțiuni, care au ca obiect obținerea de reparații, introduse individual de către consumatori sunt disponibile prin proceduri rapide și simplificate. sunt încurajate să creeze o bază de date care să conțină toate deciziile finale privind acțiunile colective care ar putea facilita alte măsuri reparatorii și să-și împărtășească cele mai bune practici în domeniu. [AM 86]

Articolul 11

Suspendarea termenului de prescripție

În conformitate cu legislația națională, statele membre se asigură că prin depunerea unei acțiuni de reprezentare, astfel cum se prevede la articolele 5 și 6, se suspendă sau se întrerup termenele de prescripție care se aplică acțiunilor în despăgubire în cazul persoanelor fizice vizate consumatorilor vizați, dacă drepturile relevante fac obiectul unui termen de prescripție în temeiul dreptului Uniunii sau a dreptului național. [AM 87]

Articolul 12

Celeritate procedurală

1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acțiunile de reprezentare menționate la articolele 5 și 6 sunt tratate cu celeritatea cuvenită.

2.  Acțiunile de reprezentare pentru obținerea unui ordin de încetare sub forma unei măsurii provizorii, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (2) litera (a), sunt tratate în procedură accelerată.

Articolul 13

Elemente de probă

Statele membre se asigură că, la cererea uneia dintre părți unei entități calificate care a prezentat fapte care sunt în mod rezonabil disponibile și elemente de probă suficiente și o explicație substanțială în sprijinul poziției sale, acțiunii de reprezentare și care a indicat alte elemente de probă specifice și clar definite asupra cărora cealaltă parte pârâtul deține controlul, instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă poate impune acestei părți, pârâtului, în conformitate cu normele procedurale naționale, să prezinte aceste elemente de probă, cât mai restrâns posibil, pe baza unor fapte disponibile în mod rezonabil, sub rezerva normelor Uniunii și a normelor naționale aplicabile în materie de confidențialitate. Ordinul în cauză trebuie să fie adecvat și proporțional pentru cazul respectiv și să nu creeze un dezechilibru între cele două părți implicate. [AM 88]

Statele membre se asigură că instanțele limitează divulgarea probelor la ceea ce este proporțional. Pentru a stabili dacă divulgarea solicitată de o entitate reprezentantă calificată este proporțională, instanța consideră interesul legitim al tuturor părților implicate, și anume măsura în care cererea de divulgare a dovezilor este susținută de fapte și probe disponibile și dacă dovezile solicitate conțin informații confidențiale. [AM 89]

Statele membre se asigură că instanțele naționale au competența de a dispune divulgarea de probe care conțin informații atunci când le consideră relevante pentru acțiunile în despăgubire. [AM 90]

Articolul 14

Sancțiuni

1.  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării deciziilor definitive emise în contextul acțiunii de reprezentare și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

2.  Statele membre se asigură că sancțiunile pot lua, printre altele, forma unor amenzi. [AM 91]

3.  Atunci când decid cu privire la alocarea veniturilor provenite din amenzi, statele membre trebuie să țină seama de interesele colective ale consumatorilor. Statele membre pot decide ca aceste venituri să fie alocate unui fond creat în scopul finanțării acțiunilor de reprezentare. [AM 92]

4.  Statele membre notifică Comisiei dispozițiile prevăzute la alineatul (1) cel târziu până la [data transpunerii directivei] și informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări ulterioare ale acestora.

Articolul 15

Asistență pentru entitățile reprezentante calificate [AM 93]

1.  Statele membre sunt încurajate, în conformitate cu articolul 7 să se asigure că entitățile reprezentante calificate dispun de fonduri suficiente pentru acțiunile de reprezentare. Ele iau măsurile necesare pentru a înlesni accesul la justiție și se asigură că astfel încât costurile procedurale aferente acțiunilor de reprezentare să nu reprezinte obstacole financiare în calea exercitării de către entitățile calificate a dreptului de a solicita măsurile menționate la articolele 5 și 6, ca de exemplu limitarea taxelor judiciare sau administrative aplicabile, acordarea accesului la asistență judiciară atunci când este necesar sau acordarea de finanțare publică în acest scop. [AM 94]

1a.  Statele membre oferă sprijin structural entităților care acționează în calitate de entități calificate în domeniul de aplicare al prezentei directive. [AM 95]

2.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazurile în care entitățile calificate au obligația de a informa consumatorii vizați cu privire la acțiunea de reprezentare în curs, costurile aferente pot fi recuperate de la comerciant în cazul în care entitatea obține câștig de cauză în urma acțiunii.

3.  Statele membre și Comisia sprijină și facilitează cooperarea dintre entitățile calificate, precum și schimbul și diseminarea de bune practici și de experiență cu privire la soluționarea încălcărilor transfrontaliere și naționale.

Articolul 15a

Reprezentare și cheltuieli juridice

Statele membre se asigură că remunerația avocaților și metoda de calcul al acesteia nu creează niciun stimulent pentru desfășurarea de litigii care nu sunt necesare din punctul de vedere al interesului oricăreia dintre părți. În special, statele membre interzic onorariile condiționate. [AM 96]

Articolul 16

Acțiuni de reprezentare transfrontaliere

1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice entitate reprezentantă calificată desemnată în prealabil într-un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) poate sesiza instanțele judecătorești sau autoritățile administrative ale unui alt stat membru prin prezentarea listei publice prevăzute la articolul respectiv. Instanțele judecătorești sau autoritățile administrative pot reexamina capacitatea procesuală acceptă această listă ca dovadă a capacității procesuale a entității calificate, fără a aduce atingere dreptului lor de a examina dacă scopul entității reprezentante calificate justifică introducerea unei acțiuni într-un anumit caz. [AM 97]

2.  Statele membre se asigură că, în cazul în care încălcarea afectează sau este susceptibilă să afecteze consumatorii din diferite state membre, acțiunea de reprezentare poate fi introdusă la instanța judecătorească sau autoritatea administrativă competentă a unui stat membru de mai multe entități calificate din diferite state membre, care acționează împreună sau care sunt reprezentate de o singură entitate calificată, pentru protejarea interesului colectiv al consumatorilor din diferite state membre.

2a.  Statul membru în care are loc o acțiune colectivă de recurs poate solicita mandat din partea consumatorilor care își au reședința în statul membru respectiv și trebuie să ceară mandat din partea consumatorilor individuali stabiliți în alt stat membru, dacă acțiunea este transfrontalieră. În astfel de cazuri, la începutul unei acțiuni va fi furnizată instanței sau autorității administrative și pârâtului o listă consolidată a tuturor consumatorilor care au acordat un astfel de mandat specific. [AM 98]

3.  În sensul acțiunilor de reprezentare transfrontaliere, și fără a aduce atingere drepturilor acordate altor entități în temeiul legislației naționale, statele membre comunică Comisiei lista entităților calificate desemnate în prealabil. Statele membre informează Comisia cu privire la denumirea și scopul acestor entități calificate. Comisia face publice aceste informații și le actualizează.

4.  În cazul în care un stat membru, Comisia sau comerciantul Comisia își exprimă preocupări cu privire la respectarea de către o entitate reprezentantă calificată a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1), statul membru care a desemnat respectiva entitate analizează preocupările și, dacă este cazul, retrage desemnarea atunci când unul sau mai multe criterii nu sunt îndeplinite. [AM 99]

Articolul 16a

Registrul public

Statele membre se asigură că autoritățile naționale competente relevante instituie un registru accesibil publicului care să conțină actele ilegale care au făcut obiectul unor ordine de încetare în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. [AM 100]

Capitolul 3

Dispoziții finale

Articolul 17

Abrogare

Directiva 2009/22/UE se abrogă de la [data aplicării prezentei directive], fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (2).

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 18

Monitorizare și evaluare

1.  Cel mai devreme la cinci ani de la data aplicării prezentei directive, Comisia efectuează o evaluare a prezentei directive și prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind principalele constatări. Evaluarea se efectuează în conformitate cu orientările Comisiei privind o mai bună legiferare. În raport, Comisia evaluează în special domeniul de aplicare al prezentei directive definit la articolul 2 și în anexa I.

2.  În termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Comisia evaluează dacă normele privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian și feroviar oferă un nivel de protecție a drepturilor consumatorilor comparabil cu cel prevăzut în temeiul prezentei directive. Dacă se verifică această situație, Comisia intenționează să formuleze propuneri corespunzătoare, care pot consta în special în eliminarea actelor menționate la punctele 10 și 15 din anexa I din domeniul de aplicare al prezentei directive, astfel cum este definit la articolul 2. [AM 101]

3.  Statele membre transmit în fiecare an Comisiei, iar prima dată după cel mult 4 ani de la data punerii în aplicare a prezentei directive, următoarele informații necesare pentru pregătirea raportului prevăzut la alineatul (1):

(a)  numărul de acțiuni de reprezentare introduse în temeiul prezentei directive la autoritățile administrative și judiciare;

(b)  categoriile de entități calificate care introduc acțiunile;

(c)  tipul încălcării abordate în cadrul acțiunilor de reprezentare, părțile la acțiunile de reprezentare și sectorul economic vizat de acțiunile de reprezentare;

(d)  durata procedurii, de la inițierea unei acțiuni până la adoptarea ordinului de încetare, astfel cum se prevede la articolul 5, a ordinului privind reparațiile sau a deciziei de constatare, astfel cum se prevede la articolul 6, sau până la aprobarea finală a tranzacției, astfel cum se prevede la articolul 8;

(e)  rezultatele acțiunilor de reprezentare;

(f)  numărul entităților calificate care participă la mecanismul de cooperare și de schimb de bune practici prevăzut la articolul 15 alineatul (3).

Articolul 18a

Clauză de revizuire

Fără a aduce atingere articolului 16, Comisia evaluează dacă acțiunile de reprezentare transfrontaliere ar putea fi abordate cel mai bine la nivelul Uniunii, prin instituirea unui Ombudsman European pentru acțiuni colective în despăgubire. În termen de cel mult trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive regulament, Comisia întocmește un raport în acest sens și îl prezintă Parlamentului European și Consiliului, anexând, după caz, o propunere relevantă. [AM 102]

Articolul 19

Transpunere

1.  Statele membre adoptă și publică cel târziu până la [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive] actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu [6 luni de la termenul de transpunere].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.  Statele membre comunică Comisiei textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 20

Dispoziții tranzitorii

1.  Statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative de transpunere a prezentei directive în cazul încălcărilor care au început după [data aplicării prezentei directive].

2.  Statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative de transpunere a Directivei 2009/22/CE în cazul încălcărilor care au început înainte de [data aplicării prezentei directive].

Articolul 21

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 22

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXA I

LISTA DISPOZIȚIILOR DIN DREPTUL UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

(1)  Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (OJ L 210 , 07.08.1985, p. 29 –33)(11).

(2)  Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, 21.4.1993, p. 29).

(3)  Directiva 98/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind protecția consumatorului prin indicarea prețurilor produselor oferite consumatorilor (JO L 80, 18.3.1998, p. 27).

(4)  Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (JO L 171, 7.7.1999, p. 12).

(5)  Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic) (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(6)  Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman: articolele 86-100 (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).

(7)  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51–77).

(8)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37): articolul 13.

(9)  Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum (JO L 271, 9.10.2002, p. 16).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, 17.2.2004, p. 1).

(11)  Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).

(12)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap și ale persoanelor cu mobilitate redusă pe durata călătoriei pe calea aerului (JO L 204, 26.7.2006, p. 1).

(13)  Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă (JO L 376, 27.12.2006, p. 21): articolul 1, articolul 2 litera (c) și articolele 4-8.

(14)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(15)  Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14).

(16)  Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).

(17)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3): articolele 22, 23 și 24.

(18)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1–1355).

(19)  Directiva 2008/122/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 ianuarie 2009 privind protecția consumatorilor în ceea ce privește anumite aspecte referitoare la contractele privind dreptul de folosință a bunurilor pe durată limitată, la contractele privind produsele de vacanță cu drept de folosință pe termen lung, precum și la contractele de revânzare și de schimb (JO L 33, 3.2.2009, p. 10).

(20)  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55–93).

(21)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94–136).

(22)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32–96).

(23)  Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2560/2001 (JO L 266, 9.10.2009, p. 11–18).

(24)  Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7–17).

(25)  Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10–35).

(26)  Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342 22.12.2009, p. 46–58).

(27)  Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1–155): articolele 183, 184, 185 și 186.

(28)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass­media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1): articolele 9, 10, 11 și articolele 19-26.

(29)  Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13-35).

(30)  Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1–19).

(31)  Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind drepturile pasagerilor care călătoresc pe mare și pe căi navigabile interioare și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 334, 17.12.2010, p. 1).

(32)  Regulamentul (UE) nr. 181/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu autobuzul și autocarul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 (JO L 55, 28.2.2011, p. 1).

(33)  Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, p. 45-65).

(34)  Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1–73).

(35)  Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).

(36)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18–63).

(37)  Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22–37).

(38)  Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 172, 30.6.2012, p. 10–35).

(39)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1–56).

(40)  Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (JO L 165, 18.6.2013, p. 63): articolul 13.

(41)  Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1): articolul 14.

(42)  Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (JO L 115, 25.4.2013, p. 1–17).

(43)  Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (JO L 115, 25.4.2013, p. 18–38).

(44)  Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34): articolele 10, 11, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 23, capitolul 10 și anexele I și II.

(45)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349–496).

(46)  Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214): articolele 3-18 și articolul 20 alineatul (2).

(47)  Directiva (UE) 2015/2302 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2011/83/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 90/314/CEE a Consiliului (JO L 326, 11.12.2015, p. 1).

(48)  Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (JO L 352, 9.12.2014, p. 1–23).

(49)  Regulamentul (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (JO L 123, 19.5.2015, p. 98–121).

(50)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35­127).

(51)  Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 310, 26.11.2015, p. 1–18).

(52)  Directiva (UE) 2016/97 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuția de asigurări (reformare) (JO L 26, 2.2.2016, p. 19–59).

(53)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), (JO L 119, 4.5.2016, p. 1–88).

(54)  Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37–85).

(55)  Regulamentul (UE) 2017/1128 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne (JO L 168, 30.6.2017, p. 1).

(56)  Regulamentul (UE) 2017/1129 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau al admiterii de valori mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată, și de abrogare a Directivei 2003/71/CE (JO L 168, 30.6.2017, p. 12­82).

(57)  Regulamentul (UE) 2017/1131 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind fondurile de piață monetară (JO L 169, 30.6.2017, p. 8–45).

(58)  Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1–23).

(59)  Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO L 60 I, 2.3.2018, p. 1).

(59a)   Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4). [AM 103]

(59b)   Directiva 2014/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul unor anumite limite de tensiune (JO L 96, 29.3.2014, p. 357). [AM 104]

(59c)   Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare. [AM 105]

(59d)   Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107). [AM 106]

(59e)   Regulamentul (CEE) nr. 2136/89 al Consiliului din 21 iunie 1989 privind stabilirea unor standarde comune de comercializare pentru conservele de sardine și a unor descrieri comerciale pentru conservele de sardine și conservele de produse de tipul sardine. [AM 107]

(59f)   Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005. [AM 108]

ANEXA II

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 66. (2) JO C 461, 21.12.2018, p. 232. (3) JO C 440, 6.12.2018., p. 66. (4) JO C 461, 21.12.2018, p. 232. (5) Poziția Parlamentului European din 26 martie 2019. (6) JO L 110, 1.5.2009, p. 30. (7) COM(2013) 130 final. (8) COM(2017) 548 final. (9) JO L 345, 27.12.2017. (10) JO C 369, 17.12.2011, p. 14. (11) Respectiva directivă a fost modificată prin Directiva 1999/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 1999 de modificare a Directivei 85/374/CEE a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defecte (JO L 141, 4.6.1999, p. 20 - 21)

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia, a Protocolului la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09547/2018 – C8-0021/2019 – 2018/0080(NLE))

P8_TA(2019)0223 A8-0164/2019

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09547/2018),

–  având în vedere proiectul de protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte, pentru a se ține seama de aderarea Republicii Croația la Uniunea Europeană (09548/2018),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0021/2019),

–  având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A8-0164/2019),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statului Israel.

Recomandarea Parlamentului European din 26 martie 2019 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind noul acord cuprinzător dintre UE și Uzbekistan (2018/2236(INI))

P8_TA(2019)0224 A8-0149/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia (UE) 2018/… a Consiliului din 16 iulie 2018 de autorizare a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să înceapă negocierile și să negocieze, în numele Uniunii, dispozițiile care intră în sfera de competență a Uniunii ale unui acord cuprinzător între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (10336/18),

—  având în vedere decizia reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului la 16 iulie 2018, de autorizare a Comisiei Europene să înceapă negocierile și să negocieze, în numele statelor membre, dispozițiile care intră în sfera de competență a statelor membre ale unui acord cuprinzător între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (10337/18),

—  având în vedere directivele de negociere ale Consiliului din 16 iulie 2018 (10601/18 EU RESTRICTED), transmise Parlamentului la 6 august 2018,

—  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) existent dintre UE și Republica Uzbekistan, în vigoare din 1999,

—  având în vedere Memorandumul de înțelegere privind energia semnat între Uniunea Europeană și Uzbekistan în ianuarie 2011,

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliu în 2013,

—  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile(1),

—  având în vedere Rezoluția sa fără caracter legislativ din 14 decembrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea unui protocol la Acordul de parteneriat și cooperare de stabilire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte, de modificare a acordului în scopul extinderii prevederilor acestuia la comerțul bilateral cu textile, având în vedere expirarea Acordului bilateral privind produsele textile(2),

—  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2014 referitoare la situația drepturilor omului în Uzbekistan(3),

—  având în vedere Rezoluțiile sale din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală(4) și din 13 aprilie 2016 referitoare la implementarea și revizuirea Strategiei UE-Asia Centrală(5),

—  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 19 septembrie 2018 intitulată „Conectarea Europei cu Asia – Elemente constitutive pentru o strategie a UE” (JOIN(2018)0031),

—  având în vedere vizitele efectuate în Uzbekistan de Comisia sa pentru afaceri externe și de Subcomisia sa pentru drepturile omului în septembrie 2018 și, respectiv, în mai 2017, precum și vizitele periodice efectuate în această țară de Delegația sa la Comisiile de cooperare parlamentară UE- Kazahstan, UE-Kârgâzstan, UE-Uzbekistan, UE-Tadjikistan și pentru relațiile cu Turkmenistanul și Mongolia,

—  având în vedere rezultatele celei de a 13-a reuniuni a miniștrilor de Externe UE-Asia Centrală, care a avut loc la 10 noiembrie 2017 la Samarkand și în cursul căreia s-a discutat despre agenda bilaterală (economie, conectivitate, securitate și stat de drept) și despre subiecte regionale,

—  având în vedere comunicatul comun al celei de a 14-a reuniuni a miniștrilor de Externe UE-Asia Centrală, organizată la Bruxelles la 23 noiembrie 2018 și intitulată „UE și Asia Centrală – Colaborăm pentru a construi un viitor al creșterii favorabile incluziunii, al conectivității sustenabile și al unor parteneriate mai puternice”(6),

—  având în vedere asistența continuă pentru dezvoltare acordată de UE Uzbekistanului, care se ridică la 168 de milioane EUR în perioada 2014-2020, asistența financiară din partea Băncii Europene de Investiții (BEI) și a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), precum și alte măsuri ale UE vizând sprijinirea păcii și securității și reducerea deșeurilor nucleare din această țară,

—  având în vedere declarația Conferinței de la Tașkent privind Afganistanul, din 26-27 martie 2018, care a fost găzduită de Uzbekistan și coprezidată de Afganistan, sub titlul „Procesul de pace, cooperarea în domeniul securității și conectivitatea regională”,

—  având în vedere strategia de acțiuni în cinci domenii prioritare pentru dezvoltarea Uzbekistanului (Strategia de dezvoltare) pentru perioada 2017-2021,

–  având în vedere progresele înregistrate de Uzbekistan pe calea unei societăți mai deschise și a unei deschideri mai mari în ceea ce privește relațiile cu vecinii săi de la dobândirea independenței față de Uniunea Sovietică,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU,

–  având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0149/2019),

A.  întrucât, la 23 noiembrie 2018, UE și Uzbekistan au lansat negocieri privind un acord consolidat de parteneriat și cooperare (APC consolidat) cuprinzător, în vederea înlocuirii actualului APC UE-Uzbekistan, propunându-și o cooperare consolidată și aprofundată în domeniile de interes reciproc, bazată pe valorile comune ale democrației, statului de drept, respectării drepturilor fundamentale și bunei guvernări, pentru a promova securitatea internațională și a aborda cu eficacitate provocările globale, cum ar fi terorismul, schimbările climatice și criminalitatea organizată;

B.  întrucât APC consolidat va necesita acordul Parlamentului pentru a intra în vigoare,

1.  recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Uzbekistan.

(1) JO C 238, 6.7.2018, p. 394. (2) JO C 238, 6.7.2018, p. 51. (3) JO C 274, 27.7.2016, p. 25. (4) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91. (5) JO C 58, 15.2.2018, p. 119. (6) https://eeas.europa.eu/headquarters/headquarters-homepage/54354/joint-communiqué-european-union-–-central-asia-foreign-ministers-meeting-brussels-23-november_en

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de renunțare la schimbarea sezonieră a orei și de abrogare a Directivei 2000/84/CE (COM(2018)0639 – C8-0408/2018 – 2018/0332(COD))

P8_TA(2019)0225 A8-0169/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0639),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0408/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul danez, Camera Comunelor din Regatul Unit și Camera Lorzilor din Regatul Unit, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere rezultatele consultării online desfășurate de Comisia Europeană în perioada 4 iulie 2018-16 august 2018,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru petiții (A8-0169/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) .../... a Parlamentului European și a Consiliului de renunțare la schimbarea sezonieră a orei și de abrogare a Directivei 2000/84/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,(3)

întrucât:

(1)  În trecut, statele membre au ales să introducă, la nivel național, măsuri referitoare la ora de vară. Prin urmare, a fost important pentru funcționarea pieței interne să se stabilească, în întreaga Uniune, o dată și o oră comune pentru începutul și sfârșitul perioadei cu oră de vară pentru a coordona schimbările orare în statele membre. În conformitate cu Directiva 2000/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4), toate statele membre aplică în prezent măsuri referitoare schimbări sezoniere ale ore de două ori pe an. Trecerea de la ora standard la ora de vară din se face în ultima duminică a lunii martie, ora de vară aplicându-se până în ultima duminică a lunii octombrie a aceluiași an. [AM 1]

(2)  Având în vedere numeroasele petiții, inițiative ale cetățenilor și întrebări parlamentare pe această temă, în rezoluția sa din 8 februarie 2018, Parlamentul European a solicitat Comisiei să realizeze o evaluare temeinică a măsurilor referitoare la ora de vară prevăzute de Directiva 2000/84/CE și, dacă este necesar, să prezinte o propunere de revizuire a acesteia. Rezoluția a confirmat subliniat, de asemenea, că este esențial să se mențină o abordare armonizată importanța menținerii unei abordări armonizate și coordonate în întreaga Uniune a măsurilor referitoare la oră și a unui orar unitar la nivelul Uniunii. [AM 2]

(3)  Comisia a examinat dovezile disponibile, care subliniază importanța existenței unor norme armonizate la nivelul Uniunii în acest domeniu, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne, previzibilitate și siguranță pe termen lung și pentru a se evita, printre altele, perturbările legate de programarea operațiunilor de transport și de funcționarea sistemelor de informare și comunicare, costurile mai ridicate pentru comerțul transfrontalier sau productivitatea mai scăzută în privința bunurilor și serviciilor. Dovezile nu clarifică dacă beneficiile generate de măsurile referitoare la ora de vară depășesc inconvenientele legate de schimbarea orei de două ori pe an. [AM 3]

(3a)   Dezbaterea publică privind măsurile referitoare la ora de vară nu este nouă și, de la introducerea orei de vară, au existat mai multe inițiative care au vizat renunțarea la această practică. Unele state membre au organizat consultări naționale, iar majoritatea întreprinderilor și a părților interesate au sprijinit renunțarea la această practică. În urma consultării inițiate de Comisia Europeană, s-a ajuns la aceeași concluzie. [AM 4]

(3b)  În acest context, situația crescătorilor de animale poate servi drept exemplu în care ora de vară a fost considerată inițial incompatibilă cu practicile agricole de lucru, în special în ceea ce privește începutul zilei de lucru, care este deja foarte matinal potrivit orei standard. De asemenea, s-a considerat că trecerea de două ori pe an la ora de vară a îngreunat comercializarea produselor sau a animalelor pe piață. Și, în cele din urmă, s-a presupus că s-a redus producția de lapte pentru că vacile și-au urmat ritmul natural de muls. Totuși echipamentele și practicile agricole moderne au revoluționat agricultura, astfel încât majoritatea acestor preocupări nu mai sunt relevante, în timp ce preocupările referitoare la bioritmul animalelor și condițiile de lucru ale fermierilor sunt în continuare relevante. [AM 5]

(4)  Este în curs o dezbatere publică aprinsă privind măsurile referitoare la ora de vară. La consultarea publică organizată de Comisie au participat aproximativ 4,6 milioane de cetățeni, acesta fiind cel mai mare număr de răspunsuri primite vreodată în cadrul consultărilor Comisiei. De asemenea, un număr de inițiative cetățenești au evidențiat preocupările cetățenilor cu privire la schimbarea orei de două ori pe an, iar unele state membre și-au exprimat deja preferința de a renunța la aplicarea acestor măsuri măsurilor referitoare la ora de vară. Având în vedere aceste evoluții, este necesar să se asigure în continuare buna funcționare a pieței interne și să se evite orice perturbare semnificativă a acesteia, cauzată de divergențe între statele membre în acest domeniu. Prin urmare, este oportun să se renunțe în mod coordonat și armonizat la măsurile referitoare la ora de vară. [AM 6]

(4a)  Cronobiologia arată că bioritmul organismului uman este afectat de orice schimbare de timp, care ar putea avea un impact negativ asupra sănătății umane. Dovezi științifice recente sugerează în mod clar că există o legătură între schimbările orei și bolile cardiovasculare, bolile inflamatorii imune sau hipertensiune, corelate cu dereglarea ritmului circadian. Anumite grupuri, cum ar fi copiii și persoanele în vârstă, sunt deosebit de vulnerabile. Prin urmare, pentru protejarea sănătății publice, este oportun să se renunțe la schimbarea sezonieră a orei. [AM 7]

(4b)   Teritoriile statelor membre, altele decât teritoriile de peste mări, sunt grupate în trei zone de fus orar sau ore standard diferite, și anume GMT, GMT +1 și GMT +2. Extinderea de amploare nord-sud a Uniunii Europene înseamnă că efectele luminii naturale variază în Uniune. Prin urmare, este important ca statele membre să țină cont de aspectele geografice ale orei, și anume zonele naturale de fus orar și poziția geografică, înainte de a-și schimba propria zonă de fus orar. Statele membre ar trebui să consulte cetățenii și părțile interesate relevante înainte de a decide dacă își schimbă zona de fus orar. [AM 8]

(4c)  O serie de inițiative cetățenești au evidențiat preocupările cetățenilor cu privire la schimbarea orei de două ori pe an, iar statelor membre ar trebui să li se acorde timpul și posibilitatea de a efectua propriile lor consultări publice și evaluări ale impactului, pentru a înțelege mai bine implicațiile renunțării la schimbarea sezonieră a orei în toate regiunile. [AM 9]

(4d)  Ora oficială de vară a dus la întârzierea, în aparență, a apusurilor în lunile de vară. În mintea multor cetățeni ai Uniunii, vara înseamnă lumina soarelui până seara târziu. Revenirea la ora „standard” ar însemna devansarea apusurilor din timpul verii cu o oră și scurtarea semnificativă a perioadei anului cu lumină până seara târziu. [AM 10]

(4e)  Numeroase studii au analizat legătura dintre trecerea la orarul de vară și riscul de atacuri de cord, ritmul perturbat al corpului, privarea de somn, lipsa de concentrare și de atenție, riscul crescut de accidente, gradul de satisfacție în viață scăzut și chiar ratele de sinucidere. Cu toate acestea, zilele mai lungi, activitățile în aer liber după muncă sau școală și expunerea la soare au, în mod clar, unele efecte pozitive pe termen lung asupra stării de bine generale. [AM 11]

(4f)  Schimbările sezoniere ale orei au un impact negativ și asupra animalelor, fapt evident în agricultură, de exemplu, unde producția de lapte a vacilor are de suferit. [AM 12]

(4g)  Se presupune, în general, că schimbările sezoniere de oră produc economii de energie. Acesta a fost, într-adevăr, principalul motiv pentru introducerea lor inițială în secolul trecut. Cu toate acestea, cercetările arată că, deși schimbările sezoniere de oră ar putea avea beneficii marginale în reducerea consumului de energie în Uniune în ansamblu, acest lucru nu este valabil în toate statele membre. Energia de iluminat economisită prin trecerea la ora de vară ar putea fi, de asemenea, compensată de creșterea consumului de energie pentru încălzire. În plus, rezultatele sunt dificil de interpretat, deoarece sunt puternic influențate de factori externi, cum ar fi meteorologia, comportamentul utilizatorilor de energie sau tranziția energetică în curs. [AM 13]

(5)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului fiecărui stat membru de a decide ora standard sau orele standard pentru teritoriile aflate sub jurisdicția sa și care intră în domeniul de aplicare teritorială a tratatelor, precum și modificările ulterioare ale orei sau orelor respective. Cu toate acestea, pentru a se garanta că aplicarea măsurilor referitoare la ora de vară doar de către unele state membre nu perturbă funcționarea pieței interne, statele membre ar trebui să se abțină de la schimbarea orei standard pe orice teritoriu aflat sub jurisdicția lor din motive legate de schimbările sezoniere, prezentând această schimbare ca fiind o schimbare a zonei de fus orar. Mai mult, pentru limitarea la minimum a perturbărilor, printre altele în sectorul transportului, în cel al comunicațiilor și în alte sectoare implicate, statele membre ar trebui să notifice Comisiei în timp util intenția până la cel târziu 1 aprilie 2020 eventuala lor intenție de a-și schimba propria oră standard în ultima duminică din octombrie 2021 și să aplice, ulterior, schimbările notificate. Pe baza notificării respective, Comisia ar trebui să informeze toate celelalte state membre, astfel încât acestea să poată lua toate măsurile necesare. De asemenea, Comisia ar trebui să informeze publicul larg și părțile interesate, publicând informațiile respective. [AM 14]

(6)  Prin urmare, este necesar să se renunțe la armonizarea perioadei vizate de măsurile referitoare la ora de vară prevăzute în Directiva 2000/84/CE, să se introducă norme comune care să împiedice statele membre să aplice sisteme diferite și sezoniere referitoare la oră prin schimbarea propriei ore standard mai mult de o dată pe an, precum și să se stabilească obligația de notificare a schimbărilor dorite ale orei standard. Obiectivul prezentei directive este de a contribui în mod hotărât la buna funcționare a pieței interne și, în consecință, temeiul ar trebui să fie articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. [AM 15]

(6a)   Decizia privind ora standard care se va aplica în fiecare stat membru trebuie să fie precedată de consultări și studii care să țină seama de preferințele cetățenilor, de variațiile geografice, de diferențele regionale, de formulele standard de lucru și de alți factori relevanți pentru statul membru în cauză. Prin urmare, statele membre ar trebui să dispună de timp suficient pentru a analiza impactul propunerii și pentru a alege soluția care servește cel mai bine populațiilor lor, luând în considerare în același timp buna funcționare a pieței interne. [AM 16]

(6b)   Trecerea la un nou sistem orar lipsit de schimbări sezoniere va genera costuri legate de tranziție, în special în ceea ce privește sistemele informatice din diferite domenii, mai ales al transporturilor. Pentru a reduce în mod semnificativ costurile de tranziție, este necesară o perioadă de timp rezonabilă pentru pregătirea punerii în aplicare a prezentei directive. [AM 17]

(7)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice de la 1 aprilie 2019, astfel încât 2021 și, prin urmare, ultima perioadă de vară care face obiectul dispozițiilor din Directiva 2000/84/CE ar trebui să înceapă, în fiecare stat membru, la ora 1.00 a.m., ora universală coordonată, a datei de 31 din ultima duminică din martie 2019 2021. Statele membre care, după respectiva perioadă de vară, intenționează să adopte o oră standard corespunzătoare orei aplicate pe durata sezonului de iarnă în conformitate cu Directiva 2000/84/CE ar trebui să își modifice ora standard la ora 1.00 a.m., ora universală coordonată, a datei de 27 din ultima duminică din octombrie 2019 2021, astfel încât schimbările similare și de durată aplicate în diverse state membre să aibă loc simultan. Este de dorit ca statele membre să ia în mod concertat deciziile referitoare la orele standard pe care le vor aplica din 2019 2021. [AM 18]

(7a)  Pentru a asigura punerea în aplicare armonizată a prezentei directive, statele membre ar trebui să coopereze între ele și să ia în mod concertat și coordonat deciziile privind măsurile referitoare la oră avute în vedere. Prin urmare, ar trebui înființat un mecanism de coordonare, care să fie alcătuit din câte un reprezentant desemnat din fiecare stat membru și un reprezentant al Comisiei. Mecanismul de coordonare ar trebui să discute și evalueze impactul potențial al oricăror decizii avute în vedere privind ora standard a unui stat membru asupra funcționării pieței interne, cu scopul de a evita perturbări semnificative. [AM 19]

(7b)  Comisia ar trebui să evalueze dacă măsurile referitoare la oră avute în vedere în diferitele state membre ar putea împiedica în mod semnificativ și permanent funcționarea corespunzătoare a pieței interne. În cazul în care această evaluare nu conduce la concluzia că statele membre trebuie să reconsidere măsurile referitoare la oră pe care le au în vedere, Comisia ar trebui să fie în măsură să amâne data de aplicare a prezentei directive cu cel mult 12 luni și să prezinte o propunere legislativă, dacă este cazul. Prin urmare, pentru a asigura aplicarea adecvată a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei pentru a amâna data de aplicare a prezentei directive cu cel mult 12 luni. [AM 20]

(8)  Punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui monitorizată. Rezultatele acestei monitorizări ar trebui prezentate de Comisie într-un raport către Parlamentul European și Consiliu. Raportul respectiv ar trebui să fie bazat pe informațiile puse la dispoziția Comisiei de către statele membre în timp util pentru a permite prezentarea raportului la momentul specificat.

(9)  Deoarece obiectivele prezentei directive în ceea ce privește măsurile armonizate referitoare la oră nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective.

(10)  Măsurile armonizate referitoare la oră ar trebui aplicate în conformitate cu dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare teritorială a tratatelor prevăzute la articolul 355 din TFUE.

(11)  Prin urmare, Directiva 2000/84/CE ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

1.  Statele membre nu aplică schimbări sezoniere ale orei sau orelor lor standard.

2.  În pofida alineatului Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot încă să aplice o schimbare sezonieră a orei sau a orelor lor standard în 2019 2021, cu condiția să facă acest lucru la ora 1.00 a.m., ora universală coordonată, a datei de 27 în ultima duminică din luna octombrie 2019 a anului respectiv. Statele membre notifică comunică această decizie în conformitate cu articolul 2 Comisiei până la cel târziu 1 aprilie 2020. [AM 21]

Articolul 2

1.  Fără a aduce atingere articolului 1, dacă un stat membru decide să își schimbe ora sau orele standard pe orice teritoriu aflat sub jurisdicția sa, statul membru respectiv notifică acest lucru Comisiei cu cel puțin 6 luni înaintea datei intrării în vigoare a schimbării. Dacă a făcut o astfel de notificare și nu a retras-o cu cel puțin 6 luni înaintea datei vizate pentru schimbare, statul membru aplică schimbarea respectivă. Se stabilește un mecanism de coordonare cu scopul de a asigura o abordare armonizată și coordonată în privința măsurilor referitoare la oră în întreaga Uniune. [AM 22]

2.  În termen de 1 lună de la notificare, Comisia informează celelalte state membre cu privire la respectiva notificare și publică informațiile în cauză în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Mecanismul de coordonare este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru și dintr-un reprezentant al Comisiei. [AM 23]

2a.  În cazul în care un stat membru notifică Comisiei decizia sa în temeiul articolului 1 alineatul (2), mecanismul de coordonare convine să discute și să evalueze eventualul impact al schimbării avute în vedere asupra funcționării pieței interne, pentru a evita perturbări semnificative. [AM 24]

2b.  În cazul în care, pe baza evaluării menționate la alineatul (2a), consideră că schimbarea prevăzută va afecta într-un mod semnificativ buna funcționare a pieței interne, Comisia informează în acest sens statul membru care a transmis notificarea. [AM 25]

2c.  Cel târziu până la 31 octombrie 2020, statul membru care a transmis notificarea decide dacă își menține sau nu intenția. În cazul în care decide să își mențină intenția, statul membru care a transmis notificarea furnizează o explicație detaliată a modului în care va combate impactul negativ al schimbării asupra funcționării pieței interne. [AM 26]

Articolul 3

1.  Până la cel târziu la 31 decembrie 2024 2025, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind aplicarea și punerea în aplicare a prezentei directive, însoțit, dacă este necesar, de o propunere legislativă de revizuire, bazată pe o evaluare aprofundată a impactului, implicând toate părțile interesate relevante. [AM 27]

2.  Statele membre furnizează Comisiei informațiile relevante cel târziu până la 30 aprilie 2024 2025. [AM 28]

Articolul 4

1.  Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 1 aprilie 2019 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele dispozițiilor respective.

Statele membre aplică dispozițiile respective de la 1 aprilie 2019 2021.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. [AM 29]

2.  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4a

1.  Comisia, în strânsă cooperare cu mecanismul de coordonare menționat la articolul 2, monitorizează îndeaproape măsurile referitoare la oră preconizate din întreaga Uniune.

2.  În cazul în care Comisia stabilește că măsurile referitoare la oră avute în vedere, notificate de statele membre în temeiul articolului 1 alineatul (2), ar putea împiedica în mod semnificativ și permanent funcționarea corespunzătoare a pieței interne, este împuternicită să adopte acte delegate pentru a amâna data de aplicare a prezentei directive cu cel mult 12 luni și să prezinte o propunere legislativă, dacă este cazul. [AM 30]

Articolul 4b

1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4a se conferă Comisiei de la [data intrării în vigoare a prezentei directive] până la [data aplicării prezentei directive].

3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 4a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 31]

Articolul 5

Directiva 2000/84/CE se abrogă cu efect de la 1 aprilie 2019 2021. [AM 32]

Articolul 6

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 305. (2) JO C 62, 15.2.2019, p. 305. (3) Poziția Parlamentului European din 26 martie 2019. (4) Directiva 2000/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 ianuarie 2001 privind dispozițiile referitoare la orarul de vară (JO L 31, 2.2.2001, p. 21).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice (reformare) (COM(2016)0864 – C8-0495/2016 – 2016/0380(COD))

P8_TA(2019)0226 A8-0044/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0864),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0495/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Ungariei, Consiliul Federal al Austriei și Senatul Poloniei, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 7 septembrie 2017 trimisă de Comisia pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0044/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și de modificare a Directivei 2012/27/UE (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/944.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND DEFINIȚIA CAPACITĂȚII DE INTERCONEXIUNE

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la Directiva reformată privind energia electrică și la Regulamentul reformat privind energia electrică, revenind la definiția «capacității de interconexiune» utilizată în Directiva 2009/72/CE și în Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Comisia este de acord că piețele energiei electrice diferă de alte piețe, cum ar fi cea a gazelor naturale, de exemplu, prin comercializarea unor produse care, în prezent, nu pot fi depozitate cu ușurință și care sunt produse de o mare varietate de instalații de generare, inclusiv de instalații existente la nivelul distribuției. În consecință, rolul conexiunilor cu țările terțe diferă semnificativ în sectorul energiei electrice în raport cu cel al gazelor, iar abordările alese în materie de reglementare pot fi diferite.

Comisia va examina în continuare impactul acestui acord și va oferi orientări cu privire la aplicarea legislației acolo unde este necesar.

Din motive de claritate juridică, Comisia dorește să sublinieze următoarele aspecte:

Definiția convenită a capacității de interconexiune din Directiva privind energia electrică se referă la echipamentele care fac legătura între sistemele de energie electrică. Această formulare nu implică existența unor cadre de reglementare sau a unor situații tehnice diferite și, prin urmare, include, a priori, toate conexiunile electrice cu țările terțe din domeniul de aplicare. În ceea ce privește definiția convenită a capacității de interconexiune din Regulamentul privind energia electrică, Comisia subliniază că integrarea piețelor de energie electrică necesită un grad ridicat de cooperare între operatorii din sisteme, participanții la piață și autoritățile de reglementare. Deși domeniul de aplicare al normelor aplicabile poate varia în funcție de gradul de integrare cu piața internă a energiei electrice, integrarea strânsă a țărilor terțe pe piața internă a energiei electrice, cum ar fi participarea la proiectele de cuplare a piețelor, ar trebui să se bazeze pe acorduri care necesită aplicarea legislației relevante a Uniunii.

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND SOLUȚIONAREA ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la articolul 26 de a reglementa la nivelul UE aspectul participării obligatorii a furnizorilor de servicii energetice la soluționarea alternativă a litigiilor. Comisia regretă această decizie, întrucât propunerea sa a fost de a lăsa această alegere statelor membre în conformitate cu abordarea adoptată în Directiva 2013/11/UE privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum (Directiva SAL) și ținând seama de principiile subsidiarității și proporționalității.

Nu este rolul Comisiei să efectueze evaluări comparative ale modelelor individuale de soluționare alternativă a litigiilor puse în aplicare de statele membre. Prin urmare, Comisia va analiza eficacitatea generală a mecanismelor naționale de soluționare alternativă a litigiilor în contextul obligației sale generale de a monitoriza transpunerea și aplicarea efectivă a dreptului Uniunii.

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 91. (2) JO C 342, 12.10.2017, p. 79. (3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piața internă a energiei electrice (reformare) (COM(2016)0861 – C8-0492/2016 – 2016/0379(COD))

P8_TA(2019)0227 A8-0042/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0861),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0492/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Camera Deputaților din Cehia, Bundestagul Germaniei, Parlamentul Spaniei, Senatul Franței, Parlamentul Ungariei, Consiliul Federal al Austriei, Seimul Poloniei, Senatul Poloniei, Camera Deputaților din România și Senatul României, în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 13 iulie 2017 trimisă de Comisia pentru afaceri juridice Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0042/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind piața internă de energie electrică (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/943.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND DEFINIȚIA CAPACITĂȚII DE INTERCONEXIUNE

„Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la Directiva reformată privind energia electrică și la Regulamentul reformat privind energia electrică, revenind la definiția «capacității de interconexiune» utilizată în Directiva 2009/72/CE și în Regulamentul (CE) nr. 714/2009. Comisia este de acord că piețele energiei electrice diferă de alte piețe, cum ar fi cea a gazelor naturale, de exemplu, prin comercializarea unor produse care, în prezent, nu pot fi depozitate cu ușurință și care sunt produse de o mare varietate de instalații de generare, inclusiv de instalații existente la nivelul distribuției. În consecință, rolul conexiunilor cu țările terțe diferă semnificativ în sectorul energiei electrice în raport cu cel al gazelor, iar abordările alese în materie de reglementare pot fi diferite.

Comisia va examina în continuare impactul acestui acord și va oferi orientări cu privire la aplicarea legislației acolo unde este necesar.

Din motive de claritate juridică, Comisia dorește să sublinieze următoarele aspecte:

Definiția convenită a capacității de interconexiune din Directiva privind energia electrică se referă la echipamentele care fac legătura între sistemele de energie electrică. Această formulare nu implică existența unor cadre de reglementare sau a unor situații tehnice diferite și, prin urmare, include, a priori, toate conexiunile electrice cu țările terțe din domeniul de aplicare. În ceea ce privește definiția convenită a capacității de interconexiune din Regulamentul privind energia electrică, Comisia subliniază că integrarea piețelor de energie electrică necesită un grad ridicat de cooperare între operatorii din sisteme, participanții la piață și autoritățile de reglementare. Deși domeniul de aplicare al normelor aplicabile poate varia în funcție de gradul de integrare cu piața internă a energiei electrice, integrarea strânsă a țărilor terțe pe piața internă a energiei electrice, cum ar fi participarea la proiectele de cuplare a piețelor, ar trebui să se bazeze pe acorduri care necesită aplicarea legislației relevante a Uniunii.”

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND PLANURILE DE PUNERE ÎN APLICARE A REFORMEI PIEȚEI

Comisia ia act de acordul la care au ajuns colegiuitorii cu privire la articolul 20 alineatul (3) care prevede că statele membre cu probleme identificate de adecvare publică un plan de punere în aplicare cu un calendar pentru adoptarea de măsuri de eliminare a oricăror denaturări identificate în materie de reglementare și/sau disfuncționalități constatate ale pieței, ca parte a procesului de acordare a ajutoarelor de stat.

În conformitate cu articolul 108 din TFUE, Comisia are competența exclusivă de a evalua compatibilitatea măsurilor de acordare a ajutoarelor de stat cu piața internă. Prezentul regulament nu poate afecta și nu aduce atingere competenței exclusive a Comisiei în temeiul TFUE. Prin urmare, Comisia poate, după caz, să emită un aviz cu privire la planurile de reformă a pieței în paralel cu procesul de aprobare a mecanismelor de asigurare a capacității în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, dar cele două procese sunt separate din punct de vedere juridic.

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 91. (2) JO C 342, 12.10.2017, p. 79. (3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (reformare) (COM(2016)0863 – C8-0494/2016 – 2016/0378(COD))

P8_TA(2019)0228 A8-0040/2018

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0863),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0494/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Bundestagul german, Senatul Franței și Senatul României în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(3),

–  având în vedere scrisoarea din 13 iulie 2017 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru industrie, cercetare și energie în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 19 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 104 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0040/2018),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care înlocuiește propunerea, o modifică în mod substanțial sau intenționează să o modifice în mod substanțial;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/942.)

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 91. (2) JO C 342, 12.10.2017, p. 79. (3) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice și de abrogare a Directivei 2005/89/CE (COM(2016)0862 – C8-0493/2016 – 2016/0377(COD))

P8_TA(2019)0229 A8-0039/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0862),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8‑0493/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 13 iulie 2017(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 5 decembrie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0039/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice și de abrogare a Directivei 2005/89/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/941.)

(1) JO C 288, 31.8.2017, p. 91. (2) JO C 342, 12.10.2017, p. 79.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1222/2009 (COM(2018)0296 – C8-0190/2018 – 2018/0148(COD))

P8_TA(2019)0230 A8-0086/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0296),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 114 și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0190/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0086/2019),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1222/2009

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Uniunea este hotărâtă să construiască o uniune energetică cu o politică în materie de schimbări climatice orientată spre viitor. Eficiența consumului de combustibil este un element crucial al Cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030 al Uniunii și este esențială pentru moderarea cererii de energie.

(2)  Comisia a revizuit(4) eficacitatea Regulamentului (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(5) și a identificat necesitatea de actualizare a dispozițiilor sale pentru a îmbunătăți eficacitatea acestuia.

(3)  Este oportun să fie înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 cu un nou regulament care încorporează modificările făcute în 2011, care modifică și îmbunătățește unele din dispozițiile sale pentru a le clarifica și a le actualiza conținutul, ținând cont de progresele tehnologice cu privire la pneuri realizate în ultimii ani. Cu toate acestea, cum cererea și oferta au evoluat foarte puțin în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil, nu este necesar în stadiul actual ca grila gradului de eficiență a consumului de combustibil să fie modificată. În plus, ar trebui să se examineze motivele acestei lipse de evoluții și factorii de achiziție (preț, performanță etc.). [AM 1]

(4)  Sectorul transporturilor reprezintă o treime din consumul de energie din Uniune. Transportul rutier a cauzat aproximativ 22 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră din Uniune în 2015. În principal din cauza rezistenței lor la rulare, o cotă situată între 5 % și 10 % din consumul de combustibil al vehiculelor poate fi pusă pe seama pneurilor. Prin urmare, reducerea rezistenței la rulare a pneurilor poate contribui în mod semnificativ la eficiența consumului de combustibil al transporturilor rutiere și, astfel, la reducerea emisiilor și la decarbonizarea sectorului transporturilor. [AM 2]

(4a)  Pentru a atinge obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 în traficul rutier se impune ca statele membre, în cooperare cu Comisia, să prevadă stimulente pentru un proces tehnologici inovativ pentru pneuri sigure și eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil, de clase C1, C2 și C3. [AM 3]

(5)  Pneurile sunt caracterizate printr-o serie de parametri interdependenți. Îmbunătățirea unui parametru, precum rezistența la rulare, poate avea un impact negativ asupra altora, precum aderența pe teren umed, în timp ce optimizarea aderenței pe teren umed poate avea un impact negativ asupra zgomotului exterior de rulare. Producătorii de pneuri ar trebui încurajați să optimizeze toți parametrii, la niveluri superioare celor prevăzute de standardele actuale. [AM 4]

(6)  Pneurile eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil pot fi rentabile, deoarece economiile de combustibil pot compensa pe deplin prețul ridicat de cumpărare al pneurilor, rezultat din costurile mai mari de producție ale acestora.

(7)  Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(6) stabilește cerințele minime pentru rezistența la rulare a pneurilor. Evoluțiile tehnologice fac posibilă reducerea pierderilor de energie cauzate de rezistența la rulare a pneurilor în mod semnificativ dincolo de aceste cerințe minime. Prin urmare, pentru a reduce impactul transporturilor rutiere asupra mediului, este oportun să se actualizeze dispozițiile privind etichetarea pneurilor pentru a încuraja utilizatorii finali să cumpere pneuri mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, prin furnizarea de informații actualizate armonizate cu privire la acest parametru.

(7a)  Îmbunătățirea etichetării pneurilor va permite consumatorilor să obțină informații mai relevante și mai comparabile privind eficiența consumului de combustibil, siguranța și zgomotul și să ia decizii de cumpărare rentabile și ecologice atunci când achiziționează pneuri noi. [AM 5]

(8)  Zgomotul provocat de traficul rutier reprezintă un inconvenient semnificativ și are un efect nociv asupra sănătății. Regulamentul (CE) nr. 661/2009 stabilește cerințe minime referitoare la zgomotul exterior de rulare al pneurilor. Evoluțiile tehnologice fac posibilă reducerea zgomotului exterior de rulare, în mod semnificativ dincolo de aceste cerințe minime. Prin urmare, pentru a reduce zgomotul în traficul rutier, este oportun să se actualizeze dispozițiile privind etichetarea pneurilor, prin furnizarea de informații armonizate referitoare la acest parametru, cu scopul de a încuraja utilizatorii finali să achiziționeze pneuri cu zgomot exterior de rulare redus.

(9)  Furnizarea de informații armonizate referitoare la zgomotul exterior de rulare facilitează, de asemenea, punerea în aplicare a măsurilor de limitare a zgomotului provocat de traficul rutier și contribuie la o mai bună conștientizare a efectului pneurilor asupra zgomotului provocat de traficul rutier în cadrul Directivei 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 661/2009 stabilește cerințe minime referitoare la performanța în materie de aderență pe teren umed a pneurilor. Evoluțiile tehnologice fac posibilă îmbunătățirea semnificativă a aderenței pe teren umed, dincolo de aceste cerințe minime, și, astfel, reducerea distanțelor de frânare pe teren umed. În consecință, pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, este oportun să se stabilească dispoziții pentru a încuraja utilizatorii finali să achiziționeze pneuri cu performanță ridicată în materie de aderență pe teren umed, prin furnizarea de informații armonizate referitoare la acest parametru.

(11)  În vederea asigurării alinierii la cadrul internațional, Regulamentul (CE) nr. 661/2009 face trimitere la Regulamentul CEE-ONU nr. 117(8), care include metodele relevante de măsurare a performanței pneurilor privind rezistența la rulare, zgomotul și aderența pe teren umed și pe zăpadă.

(12)  Pentru a îmbunătăți siguranța rutieră în regiunile cu climă mai rece în Uniune și pentru a furniza utilizatorilor finali informații cu privire la performanța pneurilor proiectate în mod special pentru condiții de zăpadă și gheață, este oportun să se prevadă includerea pe etichetă a cerințelor de informații cu privire la pneurile pentru zăpadă și gheață. Pneurile de zăpadă și de gheață prezintă parametri specifici care nu sunt pe deplin comparabili cu cei ai altor tipuri de pneuri. Pentru a se asigura faptul că utilizatorii finali pot lua decizii informate și în cunoștință de cauză, parametrii pneurilor privind aderența pe zăpadă, pe gheață și codul QR ar trebui să figureze pe etichetă. Comisia ar trebui să dezvolte grile privind atât gradul de aderență pe zăpadă a pneurilor, cât și pe gheață. Acestea ar trebui să aibă la bază Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și ISO 19447 pentru zăpadă, respectiv gheață. În orice caz, logoul constând dintr-un munte cu trei piscuri și un fulg de nea (3PMSF) ar trebui să fie aplicat în relief pe un pneu care respectă valorile minime ale indicelui de performanță pe zăpadă specificate în Regulamentul CEE-ONU nr. 117. În mod similar, un pneu care respectă valoarea minimă a indicelui de performanță pe gheață stabilit în ISO 19447 ar trebui să poarte logoul pentru pneuri de gheață convenit prin acest standard. [AM 6]

(13)  Abraziunea pneurilor în cursul utilizării este o sursă semnificativă de microplastice, care sunt dăunătoare pentru mediu, și, din. Din acest motiv, Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară”(9) menționează necesitatea de a aborda eliberarea involuntară de microplastice din pneuri, printre altele, prin măsuri de informare, precum etichetarea și cerințele minime pentru pneuri. Cu toate acestea, în prezent nu este disponibilă o metodă de măsurare a abraziunii pneurilor. Așadar, aplicarea unor cerințe de etichetare în ceea ce privește rata de abraziune a pneurilor ar aduce beneficii substanțiale pentru sănătatea umană și pentru mediu. Din acest motiv, Comisia ar trebui să mandateze elaborarea unei astfel de metode, care să ia în considerare toate standardele sau regulamentele internaționale aflate la stadiul actual al tehnologiei elaborate sau propuse, cu scopul de institui o metodă de testare adecvată cât mai curând posibil. [AM 7]

(14)  Pneurile reșapate reprezintă o parte importantă a pieței pneurilor pentru vehicule utilitare grele. Reșaparea pneurilor le extinde durata de viață și contribuie la atingerea obiectivelor economiei circulare, precum reducerea deșeurilor. Aplicarea cerințelor de etichetare acestor pneuri ar crea economii de energie substanțiale. Cu toate acestea, deoarece o metodă de testare adecvată pentru a măsura performanța pneurilor reșapate nu este în prezent disponibilă, prezentul regulament ar trebui să prevadă includerea ei viitoare.

(15)  Eticheta energetică conformă cu Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului(10), care clasifică consumul de energie al produselor pe o scară de la „A” la „G”, este recunoscută de peste 85 % din consumatorii din Uniune ca un instrument de informare clar și transparent și s-a dovedit a fi eficace în promovarea unor produse mai eficiente. Eticheta pneurilor ar trebui să utilizeze în continuare același model, în măsura posibilului, recunoscând în același timp specificitățile parametrilor pneurilor. [AM 8]

(16)  Este probabil ca furnizarea de informații comparabile referitoare la parametrii pneurilor sub forma unei etichete standard să influențeze deciziile de cumpărare ale utilizatorilor finali în favoarea unor pneuri mai sigure, durabile, mai silențioase și mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil. La rândul său, acest lucru este probabil să încurajeze producătorii de pneuri să optimizeze acești parametri, ceea ce ar deschide calea către un consum și o producție mai durabile. [AM 9]

(17)  Necesitatea unei mai bune informări cu privire la eficiența consumului de combustibil în cazul pneurilor și cu privire la alți parametri este relevantă pentru toți consumatori finali, inclusiv pentru cumpărătorii de pneuri de rezervă, pentru cumpărătorii de pneuri instalate pe vehicule noi, precum și pentru gestionarii de parcuri auto și întreprinderile de transport, care nu pot compara cu ușurință parametrii diferitelor mărci de pneuri în absența unui sistem de etichetare și testare armonizat. Din acest motiv, este oportună impunerea cerinței de etichetare a pneurilor livrate cu vehicule în orice moment.

(18)  În prezent, etichetele sunt în mod explicit prevăzute pentru autoturisme (pneuri C1) și camionete (pneuri C2), dar nu și pentru vehiculele grele (pneuri C3). Pneurile C3 consumă mai mult combustibil și parcurg mai mulți de kilometri pe an decât pneurile C1 și C2 și, din aceste motive, potențialul de reducere a consumului de combustibil și a emisiilor în cazul vehiculelor grele de marfă este semnificativ.

(19)  Includerea deplină a pneurilor C3 în domeniul de aplicare al prezentului regulament este conformă, de asemenea, cu propunerea Comisiei pentru un regulament privind monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil ale vehiculelor utilitare grele noi(11), precum și cu propunerea Comisiei privind standardele de CO2 pentru vehiculele utilitare grele(12).

(20)  Mulți utilizatori finali iau decizii de cumpărare fără a vedea efectiv pneurile și, din acest motiv, nu văd eticheta aplicată pe acestea. În toate aceste situații, utilizatorului final ar trebui să-i fie prezentată eticheta înainte de finalizarea deciziei de cumpărare. Afișarea unei etichete pe pneuri la punctul de vânzare, precum și în materialele tehnice promoționale, ar trebui să asigure primirea de către distribuitori, precum și de către posibilii utilizatori finali, a unor informații armonizate referitoare la parametrii relevanți ai pneurilor, la momentul și în locul în care a fost luată decizia de cumpărare.

(21)  Unii utilizatori finali aleg pneurile înainte de a sosi la punctul de vânzare sau le cumpără prin comandă poștală sau prin internet. Pentru a garanta că și acești utilizatori finali vor putea face o alegere în cunoștință de cauză pe baza unor informații armonizate referitoare la eficiența pneurilor din punctul de vedere al consumului de combustibil, al performanței de aderență pe teren umed, al zgomotului exterior de rulare și al altor parametri, etichetele ar trebui să fie reproduse în toate materialele tehnice promoționale, inclusiv în cazul în care aceste materiale sunt puse la dispoziție pe internet.

(22)  Utilizatorilor finali potențiali ar trebui să li se furnizeze informații care să explice fiecare element de pe etichetă și relevanța acestuia. Aceste informații ar trebui prezentate în materialele tehnice promoționale, de exemplu pe paginile de internet ale furnizorilor. Prin materiale tehnice promoționale nu ar trebui să se înțeleagă reclamele pe panouri publicitare, în ziare, reviste, în transmisii radio sau de televiziune. [AM 10]

(23)  Eficiența din punctul de vedere al consumului de combustibil, aderența pe teren umed, zgomotul exterior și alți parametri ar trebui să fie evaluați în conformitate cu metode fiabile, precise și reproductibile care iau în considerare măsurătorile și metodele de calcul de ultimă generație. În măsura posibilului, astfel de metode ar trebui să reflecte comportamentul consumatorului mediu și să fie robuste pentru a preveni eventuala eludare intenționată sau neintenționată. Etichetele pneurilor ar trebui să reflecte rezultatele comparative ale performanțelor pneurilor în utilizare efectivă, în limitele constrângerilor cauzate de necesitatea unor încercări de laborator fiabile, precise și reproductibile, pentru a le permite utilizatorilor finali să compare diferitele tipuri de pneuri și pentru a limita astfel costurile de testare pentru producători.

(24)  Respectarea dispozițiilor privind etichetarea pneurilor de către furnizori și distribuitori este esențială pentru garantarea unor condiții concurențiale egale în cadrul Uniunii. Prin urmare, statele membre ar trebui să monitorizeze această respectare prin supravegherea pieței și prin efectuarea cu regularitate a unor controale ex post, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(13).

(25)  Pentru a facilita monitorizarea conformității, pentru a le oferi utilizatorilor finali un instrument util și pentru a permite comercianților modalități alternative de a obține fișe cu informații referitoare la produs, pneurile ar trebui incluse în baza de date a produselor creată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2017/1369 ar trebui modificat în consecință.

(26)  Fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind supravegherea pieței și obligațiilor furnizorilor de a verifica conformitatea produsului, furnizorii ar trebui să pună la dispoziție în baza de date a produselor, în format electronic, informațiile solicitate privind conformitatea produsului.

(27)  Pentru ca utilizatorii finali să aibă încredere în eticheta pneurilor, nu ar trebui să fie permise alte etichete care o imită. Din același motiv, etichetele suplimentare, mărcile, simbolurile sau inscripționările care ar putea induce în eroare sau deruta pe utilizatorii finali cu privire la parametrii incluși în eticheta pneurilor nu ar trebui să fie permise.

(28)  Sancțiunile aplicabile pentru încălcarea prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul său ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(29)  Pentru a promova eficiența energetică, atenuarea schimbărilor climatice și protecția mediului, statele membre ar trebui să poată elabora măsuri de stimulare a folosirii produselor eficiente din punct de vedere energetic. Statele membre sunt libere să hotărască natura unor astfel de măsuri de stimulare. Acestea ar trebui să respecte normele Uniunii privind ajutoarele de stat și nu ar trebui să constituie bariere nejustificate în cadrul pieței. Prezentul regulament nu aduce atingere rezultatelor niciunei proceduri viitoare în materie de ajutoare de stat care ar putea fi întreprinsă în conformitate cu articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în legătură cu asemenea măsuri de stimulare.

(30)  Pentru a modifica conținutul și formatul etichetei, pentru a introduce cerințe cu privire la pneurile reșapate, la pneurile pentru zăpadă sau gheață, la abraziune și la kilometraj, precum și pentru a adapta anexele la progresul tehnic, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(14). Mai precis, pentru a se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate. [AM 12]

(30a)  După introducerea unei metode adecvate de testare, datele privind kilometrajul și abraziunea pneurilor vor fi un instrument util pentru informarea consumatorilor cu privire la durabilitatea, durata de viață și eliberarea involuntară de microplastice din pneul achiziționat. De asemenea, informațiile privind kilometrajul ar permite consumatorilor finali și să facă alegeri în cunoștință de cauză în privința unor pneuri cu o durată de viață mai lungă, aspect benefic pentru protecția mediului, și, totodată, le-ar permite să estimeze costurile de utilizare a pneurilor pe o perioadă mai îndelungată. Așadar, informațiile privind performanțele de kilometraj și abraziune ar trebui adăugate pe etichetă atunci când o metodă de testare relevantă, pertinentă și reproductibilă va deveni disponibilă pentru aplicarea prezentului regulament. Cercetarea și dezvoltarea de noi tehnologii în acest domeniu ar trebui să continue. [AM 13]

(31)  Pneurile care au fost deja introduse pe piață înainte de data punerii în aplicare a cerințelor prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie reetichetate.

(32)  Pentru a spori încrederea în etichetă și pentru a asigura precizia acesteia, declarația pe care furnizorii o fac pe etichetă cu privire la valorile rezistenței la rulare, la aderența pe teren umed și pe zăpadă și la zgomot ar trebui să facă obiectul procesului de omologare de tip în temeiul Regulamentului (CE) nr. 661/2009. [AM 14]

(32a)  Dimensiunea etichetei ar trebui să rămână identică cu cea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1222/2009. Informațiile privind aderența pe zăpadă și pe gheață și codul QR ar trebui să apară pe etichetă. [AM 15]

(33)  Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii – eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată europeană – și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare.

(34)  Dat fiind că obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a spori siguranța și eficiența economică și ecologică a transporturilor rutiere prin furnizarea de informații utilizatorilor finali pentru a le permite să aleagă pneuri mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil, mai sigure și mai silențioase, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece este nevoie de informații armonizate pentru utilizatorii finali, însă, având în vedere necesitatea unui cadru de reglementare armonizat și a unor condiții de concurență echitabile, poate fi realizat mai curând la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Un regulament rămâne instrumentul juridic adecvat, întrucât el impune norme clare și detaliate care împiedică transpunerea divergentă de către statele membre și asigură astfel un grad înalt de armonizare în întreaga Uniune. Un cadru de reglementare armonizat la nivelul Uniunii, mai curând decât la nivelul statelor membre, reduce costurile pentru furnizori și asigură condiții de concurență echitabile și libera circulație a mărfurilor în interiorul pieței interne. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivelor obiective.

(35)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 ar trebui abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Scopul și obiectul

1.  Obiectivul prezentului regulament este de a îmbunătăți siguranța, protecția sănătății și eficiența economică și ecologică a sectorului transporturilor rutiere, prin promovarea pneurilor eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, sigure și cu niveluri scăzute de zgomot promova pneuri eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, sigure, durabile și cu niveluri scăzute de zgomot, care ar putea contribui la minimizarea impactului asupra mediului și sănătății, îmbunătățind totodată siguranța și eficiența economică a transportului rutier. [AM 16]

2.  Prezentul regulament stabilește un cadru pentru furnizarea de informații armonizate referitoare la parametrii pneurilor prin intermediul etichetării, permițând utilizatorilor finali să facă o alegere în cunoștință de cauză la cumpărarea de pneuri.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

1.  Prezentul regulament se aplică pneurilor C1, C2 și C3 care sunt introduse pe piață. [AM 17]

2.  Prezentul regulament se aplică, de asemenea, pneurilor reșapate odată ce o metodă de testare adecvată pentru măsurarea performanței acestor pneuri este adăugată în anexe printr-un act delegat în conformitate cu articolul 12.

3.  Prezentul regulament nu se aplică:

(a)  pneurilor profesionale de teren;

(b)  pneurilor proiectate să fie montate numai la vehicule înmatriculate pentru prima dată înainte de 1 octombrie 1990;

(c)  pneurilor de rezervă de uz temporar de tip T;

(d)  pneurilor a căror categorie de viteză este mai mică de 80 km/h;

(e)  pneurilor al căror diametru nominal al jantei nu depășește 254 mm sau este de cel puțin 635 mm;

(f)  pneurilor echipate cu dispozitive suplimentare pentru îmbunătățirea proprietăților de tracțiune, precum pneurile cu nituri;

(g)  pneurilor proiectate să fie montate numai la vehicule destinate exclusiv curselor.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)  „pneuri C1, C2 și C3” înseamnă clasele de pneuri definite la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 661/2009;

(2)  „pneuri reșapate” înseamnă pneuri uzate recondiționate prin înlocuirea benzii de rulare uzate cu un material nou;

(3)  „pneu de rezervă de tip T pentru utilizare temporară” înseamnă un tip de pneuri de rezervă pentru utilizare temporară, prevăzute pentru a fi folosite la presiuni de umflare superioare celor stabilite pentru pneurile standard și întărite;

(4)  „etichetă” înseamnă o diagramă grafică, în format imprimat sau electronic, inclusiv sub forma unui autocolant, care include simboluri pentru a informa pe utilizatorii finali cu privire la performanța unui pneu sau lot de pneuri, în raport cu parametrii prevăzuți în anexa I;

(5)  „punct de vânzare” înseamnă un loc unde pneurile sunt prezentate sau stocate și oferite spre vânzare utilizatorilor finali, inclusiv saloane auto care oferă spre vânzare utilizatorilor finali pneuri ce nu sunt montate pe vehicule;

(6)  „material tehnic promoțional” înseamnă documentație, în format imprimat sau electronic, produsă de către un furnizor pentru a completa materialul publicitar cel puțin cu informațiile tehnice în conformitate cu anexa V;

(7)  „fișă cu informații referitoare la produs” înseamnă un document standard care conține informațiile detaliate indicate în anexa IV, în format imprimat sau electronic;

(8)  „documentație tehnică” înseamnă o documentație suficientă pentru a permite autorităților de supraveghere a pieței să evalueze exactitatea etichetei și a fișei cu informații referitoare la produs, inclusiv informațiile specificate în anexa III;

(9)  „baza de date a produselor” înseamnă o bază de date creată în temeiul Regulamentului (UE) 1369/2017 și care constă într-o secțiune publică axată pe consumator, în care informațiile referitoare la parametrii produselor individuale sunt accesibile prin mijloace electronice, pe un portal online pentru accesibilitate și într-o secțiune privind conformitatea, cu cerințe de accesibilitate și de securitate specificate în mod clar;

(10)  „vânzare la distanță” înseamnă oferirea spre vânzare, închiriere sau vânzare în rate prin corespondență, pe baza unui catalog de vânzări, prin internet, prin telemarketing sau prin orice altă metodă prin care se presupune că utilizatorul final potențial nu poate să vadă produsele expuse;

(11)  „producător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau pentru care se proiectează sau se fabrică un produs și care introduce produsul respectiv pe piață sub propriul nume sau sub propria marcă comercială;

(12)  „importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii;

(13)  „reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune care a primit un mandat scris din partea unui producător de a acționa în numele acestuia în legătură cu sarcini specifice;

(14)  „furnizor” înseamnă un producător stabilit în Uniune, un reprezentant autorizat al unui producător cu sediul în afara Uniunii sau un importator care introduce un produs pe piața Uniunii;

(15)  „distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică din lanțul de aprovizionare, cu excepția furnizorului, care desface un produs pe piață;

(16)  „punere la dispoziție pe piață” înseamnă furnizarea unui produs pentru distribuție sau utilizare pe piața Uniunii în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit;

(17)  „introducere pe piață” înseamnă prima punere la dispoziție a unui produs pe piața Uniunii;

(18)  „utilizator final” înseamnă un consumator, un gestionar de parc auto sau o întreprindere de transport rutier care cumpără sau se preconizează că va cumpăra un pneu;

(19)  „parametru” înseamnă un parametru al pneului astfel cum figurează în anexa I, precum rezistența la rulare, aderența pe teren umed, zgomotul exterior de rulare, pe zăpadă sau pe gheață, zăpada, gheața, kilometrajul sau abraziunea, care are un impact semnificativ asupra mediului, asupra siguranței rutiere sau asupra sănătății în timpul utilizării; [AM 18]

(20)  „tip de pneu” înseamnă o versiune a unui pneu în cazul căreia toate unitățile au aceleași caracteristici tehnice relevante pentru etichetă și pentru fișa cu informații referitoare la produs, precum și același identificator de model.

Articolul 4

Responsabilitățile furnizorilor de pneuri

1.  Furnizorii trebuie să garanteze că pneurile C1, C2 și C3 care sunt introduse pe piață sunt însoțite, gratuit: [AM 19]

(a)  pentru fiecare pneu individual, de o etichetă în conformitate cu anexa II sub formă de autocolant, indicând informațiile și clasa pentru fiecare dintre parametrii prevăzuți în anexa I, și de fișa cu informații referitoare la produs, astfel cum este stabilită în anexa IV; sau [AM 20]

(b)  pentru fiecare lot format din unul sau mai multe pneuri identice, de o etichetă în conformitate cu anexa II în format imprimat, indicând informațiile și clasa pentru fiecare dintre parametrii prevăzuți în anexa I, și de fișa cu informații referitoare la produs, astfel cum este stabilită în anexa IV.

2.  În ceea ce privește pneurile prezentate sau vândute pe internet, furnizorii se asigură că, în situațiile ce precedă achiziția, eticheta este afișată vizibil în apropierea prețului și că fișa cu informații referitoare la produs poate fi accesată. Eticheta poate fi afișată printr-o imagine imbricată, după executarea unui clic cu mouse-ul, trecerea pe deasupra cu mouse-ul, după extinderea tactilă a imaginii sau tehnici similare. [AM 21]

3.  Furnizorii se asigură că orice material publicitar vizual pentru un anumit tip de pneu, inclusiv de pe internet, prezintă eticheta. [AM 22]

4.  Furnizorii se asigură că orice material tehnic promoțional privind un anumit tip de pneu, inclusiv de pe internet, prezintă eticheta și respectă cerințele din anexa V. [AM 23]

5.  Furnizorii se asigură că valorile, clasele aferente, identificatorul de model și orice informații suplimentare privind performanța pe care le declară pe etichetă pentru parametrii esențiali stabiliți în anexa I au făcut obiectul procesului de omologare de tip în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 661/2009 , precum și parametrii de documentație tehnică prevăzuți la anexa III au fost comunicați autorităților de omologare de tip anterior introducerii pe piață a pneului. Autoritatea de omologare de tip confirmă primirea documentației din partea furnizorului și o verifică. [AM 24]

6.  Furnizorii garantează exactitatea etichetelor și a fișelor cu informații referitoare la produs pe care le pun la dispoziție.

7.  Furnizorii pun la dispoziția autorităților din statele membre sau a oricărui terț acreditat, la solicitarea acestora, documentația tehnică în conformitate cu anexa III. [AM 25]

8.  Furnizorii cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței și iau măsuri prompte pentru a remedia orice situație de neconformitate cu cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament, care intră în responsabilitatea lor, din proprie inițiativă sau atunci când li se solicită acest lucru de către autoritățile de supraveghere a pieței.

9.  Furnizorii nu trebuie să ofere sau să afișeze alte etichete, mărci, simboluri sau inscripții care nu respectă cerințele din prezentul regulament, dacă, procedând astfel, ar fi probabil să inducă în eroare sau să deruteze pe utilizatorii finali cu privire la parametrii esențiali.

10.  Furnizorii nu trebuie să ofere sau să afișeze etichete care imită eticheta prevăzută în prezentul regulament.

Articolul 5

Responsabilitățile furnizorilor în raport cu baza de date a produselor

1.  Începând cu 1 ianuarie 2020 9 luni de la [a se insera data intrării în vigoare a prezentului regulament], înainte de a introduce pe piață un pneu pe piață produs după data respectivă, furnizorii trebuie să introducă în baza de date a produselor informațiile prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2017/1369, cu excepția parametrilor tehnici măsurați ai modelului.

2.  În cazul în care pneurile sunt introduse pe piață produse între (vă rugăm inserați [a se insera data intrării în vigoare a prezentului regulament)] și 31 decembrie 2019 9 luni minus o zi după [a se insera data intrării în vigoare a prezentului regulament], furnizorul trebuie să introducă în baza de date a produselor, până la 30 iunie 2020 12 luni de la [a se insera data intrării în vigoare a prezentului regulament], informațiile prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2017/1369 în ceea ce privește pneurile respective , cu excepția parametrilor tehnici măsurați ai modelului.

2a.  În cazul în care pneurile sunt introduse pe piață înainte de [a se insera data intrării în vigoare a prezentului regulament], furnizorul poate să introducă în baza de date a produselor, informațiile prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2017/1369 în ceea ce privește pneurile respective.

3.  Până când informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt introduse în baza de date a produselor, furnizorul trebuie să facă disponibilă pentru inspecție o versiune electronică a documentației tehnice în termen de 10 zile de la primirea unei cereri din partea autorităților de supraveghere a pieței.

4.  Un pneu căruia i se aduc modificări care sunt relevante pentru etichetă sau pentru fișa cu informații referitoare la produs este considerat a fi un nou tip de pneu. Furnizorul trebuie să indice în baza de date dacă nu mai introduce pe piață unități dintr-un tip de pneu.

5.  După ce unitatea finală a unui tip de pneu a fost introdusă pe piață, furnizorul păstrează informațiile referitoare la tipul respectiv de pneu în secțiunea privind conformitatea din baza de date a produselor pentru o perioadă de cinci ani. [AM 58]

Articolul 6

Responsabilitățile distribuitorilor de pneuri

1.  Distribuitorii se asigură că:

(a)  pneurile, la punctul de vânzare, poartă, într-o poziție vizibilă, o etichetă în conformitate cu anexa II sub formă de autocolant pusă la dispoziție de furnizori conform articolului 4 alineatul (1) litera (a); sau [AM 26]

(b)  înainte de vânzarea unui pneu, aparținând unui lot format dintr-unul sau mai multe pneuri identice, eticheta menționată la articolul 4 alineatul (1) litera (b) este prezentată utilizatorului final și afișată vizibil în vecinătatea imediată a pneului la punctul de vânzare; [AM 27 Nu privește versiunea în limba română.]

(ba)  eticheta se aplică direct pe pneu și este lizibilă în întregime, fără ca ceva să-i obstrucționeze vizibilitatea. [AM 28]

2.  Distribuitorii se asigură că orice material publicitar vizual pentru un anumit tip de pneu, inclusiv de pe internet, prezintă eticheta. [AM 29]

3.  Distribuitorii se asigură că orice material tehnic promoțional privind un anumit tip de pneu, inclusiv de pe internet, prezintă eticheta și respectă cerințele din anexa V. [AM 30]

4.  Distribuitorii se asigură că, în cazul în care pneurile oferite spre vânzare nu pot fi vizualizate de către utilizatorii finali, le pot oferi acestora, înainte de vânzare, o copie a etichetei.

5.  Distribuitorii trebuie să se asigure că orice vânzare la distanță pe suport de hârtie prezintă eticheta și că utilizatorul final poate avea acces la fișa cu informații referitoare la produs prin intermediul unui site web cu acces liber sau că pot beneficia de o copie imprimată a acesteia.

6.  Distribuitorii care utilizează vânzarea la distanță pe bază de telemarketing trebuie în mod special să-i informeze pe utilizatorii finali cu privire la clasele parametrilor esențiali de pe etichetă și să se asigure că aceștia pot accesa eticheta completă și fișa cu informații referitoare la produs prin intermediul unui site web cu acces liber sau că pot beneficia de copii imprimate ale acestora.

7.  În ceea ce privește pneurile prezentate sau vândute direct pe internet, distribuitorii se asigură că, în situațiile ce precedă achiziția, eticheta este afișată în apropierea prețului și că fișa cu informații referitoare la produs poate fi accesată. Eticheta poate fi afișată printr-o imagine imbricată, după executarea unui clic cu mouse-ul, trecerea pe deasupra cu mouse-ul, după extinderea tactilă a imaginii sau tehnici similare. [AM 31]

Articolul 7

Responsabilitățile furnizorilor și distribuitorilor de vehicule

În cazul în care utilizatorii finali intenționează să achiziționeze un vehicul nou, furnizorii și distribuitorii de vehicule trebuie să le furnizeze acestora, înainte de vânzare, eticheta pentru pneurile oferite împreună cu vehiculul, precum și materialele tehnice promoționale relevante.

Articolul 8

Metode de testare și măsurare

Informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu articolele 4, 6 și 7 cu privire la parametrii indicați pe etichetă sunt obținute prin aplicarea metodelor de testare și măsurare în conformitate cu metodele de testare menționate în anexa I și prin procedura de aliniere în laborator menționată în anexa VI. [AM 32]

Articolul 9

Procedura de verificare

Statele membre trebuie să evalueze conformitatea claselor declarate pentru fiecare parametru esențial indicat în anexa I, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa VII.

Articolul 10

Obligațiile statelor membre

1.  Statele membre nu trebuie să împiedice introducerea pe piață sau punerea în serviciu pe teritoriile lor a pneurilor care sunt conforme cu prezentul regulament.

2.  Statele membre nu oferă stimulente pentru pneurile care se încadrează într-o clasă inferioară clasei B în ceea ce privește atât eficiența consumului de combustibil, cât și aderența pe teren umed, în sensul anexei I partea A și, respectiv, partea B. Taxele și măsurile fiscale nu constituie stimulente în sensul prezentului regulament.

2a.  Statele membre garantează că autoritățile de supraveghere a pieței naționale creează un sistem de inspecții periodice sau inopinate la punctele de vânzare în vederea asigurării respectării cerințelor din prezentul regulament. [AM 33]

3.  Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile și mecanismele de asigurare a respectării legii în cazul încălcării prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul acestuia și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestor norme. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

4.  Statele membre notifică Comisiei până la 1 iunie 2020 normele menționate la alineatul (3) care nu au fost notificate în prealabil Comisiei și informează Comisia fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 11

Supravegherea pieței Uniunii și controlul produselor care intră pe piața Uniunii

1.  [Articolele 16-29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008/Regulament privind conformitatea și aplicarea legii propus în temeiul COM(2017)0795] se aplică produselor vizate de prezentul regulament și de actele delegate relevante adoptate în temeiul acestuia.

2.  Comisia încurajează și sprijină cooperarea și schimbul de informații privind supravegherea pieței referitoare la etichetarea produselor între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile cu supravegherea pieței sau care se ocupă de controlul produselor care intră pe piața Uniunii și între acestea și Comisie, în special prin implicarea mai strânsă a grupului de experți în etichetarea pneurilor din cadrul „Cooperării administrative pentru supravegherea pieței”.

3.  Programele de supraveghere a pieței ale statelor membre instituite în temeiul [articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008/Regulament privind conformitatea și aplicarea legii propus în temeiul COM(2017)0795] trebuie să includă acțiuni pentru asigurarea efectivă a aplicării prezentului regulament și trebuie să fie consolidate. [AM 34]

Articolul 11a

Pneuri reșapate

Comisia adoptă, până la... [doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], acte delegate în conformitate cu articolul 13 pentru a completa prezentul regulament prin introducerea în anexele pentru pneurile reșapate de noi cerințe privind informațiile furnizate, dacă există deja o metodă adecvată și fezabilă. [AM 35]

Articolul 12

Acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 13 pentru:

(a)  a introduce modificări ale conținutului și formatului etichetei;

(aa)  a introduce parametri și cerințe privind informațiile pentru pneurile cu aderență pe zăpadă și gheață; [AM 37]

(ab)  a introduce o metodă adecvată de testare pentru măsurarea performanțelor pneurilor de zăpadă și cu aderență pe gheață; [AM 38]

(b)  a introduce parametri sau cerințe privind informațiile în anexe, în special pentru kilometraj și abraziune, cu condiția ca metodele de testare adecvate să fie disponibile; [AM 39]

(c)  a adapta la progresul tehnic valorile, metodele de calcul și cerințele din anexe.

După caz, la La pregătirea actelor delegate, Comisia testează designul și conținutul etichetelor pentru anumite grupuri de produse pneuri împreună cu grupări reprezentative de clienți din Uniune, pentru a se asigura că aceștia înțeleg clar etichetele. [AM 40]

Articolul 13

Exercitarea delegării

1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 12 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la [vă rugăm inserați data intrării în vigoare a prezentului regulament]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

3.  Delegarea de competențe prevăzută la articolul 12 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Prin decizia de revocare ia sfârșit delegarea competențelor specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte în ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experți desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 12 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 14

Evaluare și raportare

Până la 1 iunie 2026 2022, Comisia efectuează o evaluare a prezentului regulament, însoțită de o evaluare a impactului și de un sondaj de opinie și prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament. [AM 41]

Raportul respectiv evaluează eficacitatea cu care prezentul regulament și actele delegate și de punere în aplicare adoptate în temeiul acestuia le-au permis utilizatorilor finali să aleagă pneuri mai performante, ținând cont de impacturile acestuia asupra întreprinderilor, asupra consumului de combustibil, asupra siguranței, asupra emisiilor de gaze cu efect de seră și , asupra activităților de supraveghere a pieței, precum și asupra gradului de conștientizare publică. Raportul evaluează, de asemenea, costurile și beneficiile verificării independente și obligatorii de către o parte terță a informațiilor furnizate pe etichetă, luând în considerare și experiența cu cadrul mai larg prevăzut prin Regulamentul (CE) nr. 661/2009. [AM 42]

Articolul 15

Modificare a Regulamentului (UE) 2017/1369

La articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1369, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:"

„(a) să sprijine autoritățile de supraveghere a pieței în îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament și al actelor delegate relevante, inclusiv asigurarea respectării acestora, și în temeiul Regulamentului (UE) [a se insera trimiterea la prezentul regulament]”.

Articolul 16

Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 2009/1222

Regulamentul (CE) nr. 2009/1222 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.

Articolul 17

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 iunie 2020 ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 43]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Testarea, clasificarea și măsurarea parametrilor pneurilor

Partea A: Clasele de eficiență a consumului de combustibil

Clasa de eficiență a consumului de combustibil se determină și se indică pe etichetă pe baza coeficientului de rezistență la rulare (CRR) în conformitate cu scara de la „A” la „G” prezentată mai jos și măsurată în conformitate cu anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și cu modificările ulterioare ale acestuia și aliniată în conformitate cu procedura stabilită în anexa IV.

Dacă un anumit tip de pneu este aprobat pentru mai multe clase de pneuri (de exemplu C1 și C2), scara de clasificare utilizată pentru a determina clasa de eficiență a consumului de combustibil specifică tipului respectiv de pneu trebuie să fie cea aplicabilă celei mai înalte clase de pneuri (de exemplu C2, nu C1). [AM 44]

Pneurile de clasă F (categoriile C1, C2, C3) nu mai pot fi comercializate după punerea integrală în aplicare a dispozițiilor privind omologarea de tip prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 661/2009, iar clasa F este indicată pe etichetă cu gri. [AM 45]

[AM 46]

Partea B: Clasele de aderență pe teren umed

1.  Clasele de aderență pe teren umed se determină și se indică pe etichetă pe baza indicelui de aderență pe teren umed (G) în conformitate cu scara de la „A” la „G” prezentată în tabelul de mai jos, calculat în conformitate cu punctul 2 și măsurat în conformitate cu anexa 5 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117. [AM 47]

1a.  Pneurile de clasă F (categoriile C1, C2, C3) nu mai pot fi comercializate după punerea integrală în aplicare a dispozițiilor privind omologarea de tip prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 661/2009, iar clasa F este indicată pe etichetă cu gri. [AM 48]

2.  Calculul indicelui de aderență pe teren umed (G)

G = G(T) - 0,03

unde:

G(T) = indicele de aderență pe teren umed al pneului candidat, astfel cum a fost măsurat într-un ciclu de testare

[AM 49]

Partea C: Clasele de zgomot exterior de rulare și valoarea măsurată a acestuia [AM 50]

Valoarea măsurată a zgomotului exterior de rulare (N) se declară în decibeli și se calculează în conformitate cu anexa 3 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117. [AM 51]

Clasa de zgomot exterior de rulare se determină pe baza valorilor limită (LV) prevăzute în partea C a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 661/2009, după cum urmează: și se indică pe etichetă în conformitate cu valorile-limită (LV) etapa 2 prevăzute de Regulamentul CEE-ONU nr. 117. [AM 52]

N in dB

Clasa zgomotului exterior de rulare

N ≤ LV - 6 3

LV - 6 3 < N ≤ LV - 3

N > LV - 3

[AM 53]

Partea D: Aderența la zăpadă

Performanța pe zăpadă se testează etichetează în conformitate cu anexa 7 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117. [AM 54]

Un pneu care îndeplinește valorile minime ale indicelui de performanță pe zăpadă specificate în Regulamentul CEE-ONU nr. 117 este clasificat ca pneu de zăpadă, pe eticheta sa trebuind putând fi inclusă următoarea pictogramă. [AM 55]

Partea E: Aderența la gheață

Performanța pe gheață se testează etichetează în conformitate cu standardul ISO 19447. [AM 56]

Un pneu care îndeplinește valoarea minimă a indicelui de performanță pe gheață specificată în standardul ISO 19447 și care este omologat în conformitate cu performanța pe zăpadă în Regulamentul CEE-ONU nr. 117 este clasificat ca pneu de gheață, pe eticheta sa trebuind putând fi inclusă următoarea pictogramă. [AM 57]

ANEXA II

Formatul etichetei

1.  Etichete

1.1  Pe etichete sunt prezentate următoarele informații în conformitate cu ilustrațiile de mai jos.

I.  Denumirea sau marca comercială a furnizorului;

II.  Identificatorul de model al furnizorului, unde „identificatorul de model” înseamnă codul, de obicei alfanumeric, care diferențiază un anumit tip de pneu de alte tipuri care poartă aceeași marcă comercială sau aceeași denumire a furnizorului;

III.  Codul QR;

IV.  Eficiența consumului de combustibil;

V.  Aderența pe teren umed;

VI.  Zgomot exterior de rulare;

VII.  Aderența pe zăpadă;

VIII.  Aderența pe gheață;

2.  Designul etichetei

2.1  Pe etichetă trebuie să fie prezentat desenul din figura de mai jos:

2.2.  Eticheta trebuie să aibă o lățime de cel puțin 90 mm și o înălțime de cel puțin 130 mm. Atunci când eticheta este tipărită în format mai mare, conținutul său trebuie să rămână totuși proporțional cu specificațiile de mai sus.

2.3.  Eticheta trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)  culorile sunt CYMK - cyan, magenta, galben și negru - și sunt prezentate conform următorului exemplu: 00-70-X-00: 0 % cyan, 70 % magenta, 100 % galben, 0 % negru.

(b)  cifrele de mai jos corespund legendelor indicate la punctul 2.1:

(1)  Marginea etichetei: chenar: 1,5 X-10-00-05;

(2)  Calibri normal 8 pts;

(3)  Steagul european: lățime: 15 mm, înălțime: 10 mm;

(4)  Banner: lățime: 51,5 mm, înălțime: 13 mm;

Text „BRAND"” Calibri normal 15 pts, 100 % alb;

Text „Model Number”: Calibri normal 13 pts, 100 % alb;

(5)  Codul QR: lățime: 13 mm, înălțime: 13 mm;

(6)  scara de la „A” la „F”:

Săgeți: înălțime: 5,6 mm, spațiu liber: 0,78 mm, trăsătură neagră: 0,5 pt – culori:

–  A: X-00-X-00;

–  B: 70-00-X-00;

–  C: 30-00-X-00;

–  D: 00-00-X-00;

–  E: 00-30-X-00;

–  F: 00-70-X-00

(7)  Linia: lățime: 88 mm, înălțime: 2 pts - culoare: X-00-00-00;

(8)  Pictograma zgomotului exterior de rulare:

Pictograma prevăzută: lățime: 25,5 mm, înălțime: 17 mm – culoare: X-10-00-05;

(9)  Săgeată:

Săgeată: lățime: 20 mm, înălțime: 10 mm, 100 % negru;

Text: Elvetica Bold 20 pts, 100 % alb;

Textul unității: Helvetica Bold 13 pts, 100 % alb;

(10)  Pictogramă gheață:

Pictograma prevăzută: lățime: 15 mm, înălțime: 15 mm – trăsătură: 1,5 pts - culoare: 100 % negru;

(11)  Pictogramă zăpadă:

Pictograma prevăzută: lățime: 15 mm, înălțime: 15 mm – trăsătură: 1,5 pts - culoare: 100 % negru;

(12)  „A” la „G”: Calibri normal 13 pts – 100% negru;

(13)  Săgeți:

Săgeți: lățime: 11,4 mm, înălțime: 9 mm, 100 % negru;

Text: Calibri Bold 17 pts, 100 % alb;

(14)  Pictogramă eficiența consumului de combustibil:

Pictograma prevăzută: lățime: 19,5 mm, înălțime: 18,5 mm – culoare: X-10-00-05;

(15)  Pictogramă aderență pe terenul umed:

Pictograma prevăzută: lățime: 19 mm, înălțime: 19 mm – culoare: X-10-00-05;

(c)  Fondul trebuie să fie alb.

2.4.  Clasa pneului trebuie indicată pe etichetă, în formatul stabilit în ilustrația de la punctul 2.1.

ANEXA III

Documentația tehnică

Documentația tehnică menționată la articolul 4 alineatul (7) include următoarele:

(a)  denumirea și adresa furnizorului;

(b)  identificarea și semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea furnizorului;

(c)  denumirea sau marca comercială a furnizorului;

(d)  modelul pneului,

(e)  dimensiunea pneului, indicele de sarcină și categoria de viteză;

(f)  referințele metodelor de măsurare aplicate.

ANEXA IV

Fișa cu informații referitoare la produs

Informațiile din fișa cu informații referitoare la produs a pneurilor trebuie să figureze în broșura produsului sau în alte documente furnizate împreună cu produsul și trebuie să includă următoarele elemente:

(a)  denumirea sau marca comercială a furnizorului;

(b)  identificatorul de model al furnizorului;

(c)  clasa de eficiență a pneului în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil, conform anexei I;

(d)  clasa pneului în ceea ce privește aderența pe teren umed, conform anexei I;

(e)  clasa zgomotului exterior de rulare și a decibelilor, conform anexei I;

(f)  dacă pneul este un pneu de zăpadă;

(g)  dacă pneul este un pneu de gheață.

ANEXA V

Informații furnizate în materialele tehnice promoționale

1.  Informațiile referitoare la pneuri incluse în materialele tehnice promoționale se furnizează în ordinea specificată, după cum urmează:

(a)  clasa de eficiență a consumului de combustibil (litere de la „A” la ”F”);

(b)  clasa de aderență pe teren umed (litere de la „A” la „G”);

(c)  clasa și valoarea măsurată a zgomotului exterior de rulare (dB);

(d)  dacă pneul este un pneu de zăpadă;

(e)  dacă pneul este un pneu de gheață.

2.  Informațiile menționate la punctul 1 trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)  să fie lizibile;

(b)  să fie ușor de înțeles;

(c)  dacă sunt disponibile diverse clasificări pentru un anumit tip de pneuri, în funcție de dimensiune sau de alți parametri, trebuie să se menționeze gama de pneuri, de la cele mai puțin performante până la cele mai performante.

3.  De asemenea, furnizorii trebuie să pună la dispoziție pe paginile lor de internet următoarele:

(a)  un link la pagina de internet a Comisiei dedicată prezentului regulament;

(b)  o explicație a pictogramelor imprimate pe etichetă;

(c)  o declarație subliniind faptul că economiile efective de combustibil și siguranța rutieră depind în mare măsură de comportamentul șoferilor, în special de următoarele aspecte:

–  condusul ecologic poate reduce în mod semnificativ consumul de combustibil;

–  presiunea pneurilor trebuie verificată cu regularitate pentru a optimiza performanța în materie de aderență pe teren umed și de eficiență a consumului de combustibil;

–  distanțele de frânare trebuie întotdeauna respectate cu strictețe.

ANEXA VI

Procedura de aliniere a laboratoarelor în ceea ce privește măsurarea rezistenței la rulare

1.  Definiții

În scopul procedurii de aliniere a laboratoarelor, se aplică următoarele definiții:

1.  „laborator de referință” înseamnă un laborator care face parte din rețeaua de laboratoare ale căror nume au fost publicate în scopul procedurii de aliniere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și care este în măsură să realizeze teste cu nivelul de precizie determinat în secțiunea 3 cu mașina sa de referință;

2.  „laborator candidat” înseamnă un laborator care participă la procedura de aliniere, dar nu este un laborator de referință;

3.  „pneu de aliniere” înseamnă un pneu care este testat în scopul realizării procedurii de aliniere;

4.  „set de pneuri de aliniere” înseamnă un set de cinci sau mai multe pneuri de aliniere pentru alinierea unei singure mașini;

5.  „valoare atribuită” înseamnă o valoare teoretică a coeficientului de rezistență la rulare (CRR) a unui pneu de aliniere măsurată de un laborator teoretic care este reprezentativ în cadrul rețelei de laboratoare de referință utilizate pentru procedura de aliniere;

6.  „mașină” înseamnă orice ax de încercare a pneurilor în cadrul unei anumite metode de măsurare. De exemplu, două axe care acționează pe același tambur trebuie să nu fie considerate o singură mașină.

2.  Dispoziții generale

2.1.  Principiu

Coeficientul rezistenței la rulare măsurat (CRRm) dintr-un laborator de referință (l), (CRRm,l), trebuie aliniat la valorile atribuite ale rețelei laboratoarelor de referință.

Coeficientul rezistenței la rulare măsurat (m) obținut cu o mașină într-un laborator candidat (c), CRRm,c, trebuie aliniat prin intermediul unui laborator de referință ales din rețea.

2.2.  Cerințe privind alegerea pneurilor

Un set de cinci sau mai multe pneuri de aliniere trebuie alese pentru procedura de aliniere în conformitate cu criteriile de mai jos. Trebuie ales un set pentru pneurile C1 și C2 împreună și un alt set pentru pneurile C3.

(a)  Setul de pneuri de aliniere trebuie ales astfel încât să acopere gama diferiților CRR pentru pneurile C1 și C2 împreună sau pentru pneurile C3. În orice caz, diferența dintre cel mai mare CRRm și cel mai mic CRRm din setul de pneuri, înainte și după aliniere, trebuie să fie cel puțin egală cu:

(i)  3 kg/t pentru pneurile C1 și C2 și

(ii)  2 kg/t pentru pneurile C3.

(b)  CRRm din laboratoarele candidate sau de referință (CRRm,c sau CRRm,l), pe baza valorilor declarate ale CRR ale fiecărui pneu de aliniere, trebuie distribuiți uniform.

(c)  Valorile indicelui de încărcare trebuie să cuprindă în mod adecvat gama de pneuri care urmează a fi testate, garantându-se că și valorile forței rezistenței la rulare acoperă gama de pneuri care urmează a fi testate.

Fiecare pneu de aliniere trebuie verificat anterior utilizării și înlocuit atunci când:

(a)  prezintă o stare care îl face să nu poată fi utilizat pentru alte încercări și/sau

(b)  există deviații ale CRRm,c sau CRRm,l mai mari de 1,5 % în raport cu măsurătorile anterioare după corecția tuturor deviațiilor mașinii.

2.3.  Metodă de măsurare

Laboratorul de referință trebuie să măsoare fiecare pneu de aliniere de patru ori, să rețină ultimele trei rezultate pentru analize ulterioare, în conformitate cu punctul 4 din anexa 6 la Regulamentul nr. 117 al UNECE și cu modificările ulterioare ale acestuia, și să aplice condițiile prevăzute la punctul 3 din anexa 6 la Regulamentul nr. 117 al UNECE și cu modificările ulterioare ale acestuia.

Laboratorul candidat trebuie să măsoare fiecare pneu de aliniere de (n + 1) ori, unde n este specificat în secțiunea 5, să rețină ultimele n rezultate pentru analize ulterioare, în conformitate cu punctul 4 din anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și cu modificările ulterioare ale acestuia, și să aplice condițiile stabilite la punctul 3 din anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și în modificările ulterioare ale acestuia.

La fiecare măsurare a unui pneu de aliniere, ansamblul pneu/anvelopă se înlătură de pe mașină și se urmează din nou, de la început, întreaga procedură de testare prevăzută la punctul 4 din anexa 6 la Regulamentul nr. 117 al UNECE și în modificările ulterioare ale acestuia.

Laboratorul candidat sau cel de referință trebuie să calculeze:

(a)  valoarea măsurată a fiecărui pneu de aliniere pentru fiecare măsurare, după cum se prevede la punctele 6.2 și 6.3 din anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și în modificările ulterioare ale acestuia (și anume corectată pentru o temperatură de 25 °C și pentru un diametru al tamburului de 2 m);

(b)  valoarea medie a ultimelor trei (în cazul laboratoarelor de referință) sau a ultimelor n (în cazul laboratoarelor candidate) valori măsurate pentru fiecare pneu de aliniere; și

(c)  deviația standard (σm), după cum urmează:

unde:

i este indicele de la 1 la p pentru numărul de pneuri de aliniere;

j este indicele de la 2 la n+1 pentru ultimele n repetiții ale fiecărei măsurători pentru un anumit pneu de aliniere

n+1 este numărul de repetiții ale măsurătorilor pneurilor (n+1=4 pentru laboratoare de referință și n+1 ≥4 pentru laboratoare candidate);

p este numărul de pneuri de aliniere (p ≥ 5).

2.4.  Formatul datelor care se folosesc pentru calcule și rezultate

–  Valorile măsurate ale CRR care includ corecția temperaturii și cea a diametrului tamburului trebuie rotunjite la 2 zecimale.

–  Apoi calculele se fac ținând seama de toate zecimalele: nu trebuie să existe alte rotunjiri, cu excepția ecuațiilor de aliniere finale.

–  Toate valorile deviațiilor standard trebuie exprimate cu 3 zecimale.

–  Toate valorile CRR se vor exprima cu 2 zecimale.

–  Toți coeficienții de aliniere (A1, B1, A2 și B2) trebuie rotunjiți și afișați cu 4 zecimale exacte.

3.  Cerințele privind laboratoarele de referință și determinarea valorilor atribuite

Valorile atribuite pentru fiecare pneu de aliniere trebuie determinate de o rețea de laboratoare de referință. la fiecare doi ani, rețeaua trebuie să evalueze stabilitatea și valabilitatea valorilor atribuite.

Fiecare laborator de referință care participă la rețea trebuie să respecte prevederile din anexa 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și ale modificărilor ulterioare ale acestuia și să aibă o deviație standard (σm) după cum urmează:

(a)  cel mult 0,05 kg/t pentru pneurile de clasa C1 și C2 și

(b)  cel mult 0,05 kg/t pentru pneurile de clasa C3.

Setul de pneuri de aliniere, conform prevederilor secțiunii 2.2, trebuie măsurat în conformitate cu secțiunea 2.3 de către fiecare laborator de referință din rețea.

Valoarea atribuită a fiecărui pneu de aliniere este media valorilor măsurate obținute de laboratoarele de referință ale rețelei pentru respectivul pneu de aliniere.

4.  Procedura privind alinierea unui laborator de referință la valorile atribuite

Fiecare laborator de referință (l) trebuie să se alinieze la fiecare nou set de valori atribuite și după orice modificare semnificativă a mașinii sau după orice deviație a datelor de monitorizare a pneurilor de control ale mașinii.

Alinierea utilizează o tehnică de regresie liniară a tuturor datelor individuale. Coeficienții de regresie, A1l și B1l, se calculează după cum urmează:

unde:

CRR este valoarea atribuită a coeficientului de rezistență la rulare;

RRCm,leste valoarea individuală a coeficientului de rezistență la rulare măsurată de laboratorul de referință „l” (care include corecția temperaturii și pe cea a diametrului tamburului).

5.  Cerințe aplicabile laboratoarelor candidate

Laboratoarele candidate trebuie să repete procedura de aliniere cel puțin o dată la doi ani pentru fiecare mașină și după orice modificare semnificativă a mașinii sau după orice deviație a datelor de monitorizare a pneurilor de control ale mașinii.

Conform prevederilor din secțiunea 2.2, un set comun compus din cinci pneuri diferite trebuie măsurat, în conformitate cu secțiunea 2.3, mai întâi de fiecare laborator candidat și, ulterior, de un laborator de referință. La cererea laboratorului candidat, pot fi testate mai mult de cinci pneuri de aliniere.

Setul de pneuri de aliniere trebuie furnizat de laboratorul candidat laboratorului de referință ales.

Laboratorul candidat (c) trebuie să respecte prevederile anexei 6 la Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și ale modificărilor ulterioare ale acestuia și să aibă, de preferință, deviații standard (am), după cum urmează:

(a)  cel mult 0,075 kg/t pentru pneurile C1 și C2 și

(b)  cel mult 0,06 kg/t pentru pneurile C3.

Dacă deviația standard (σm) a laboratorului candidat este mai ridicată decât valorile de mai sus cu patru măsurători, ultimele trei fiind cele utilizate pentru calcule, atunci numărul n+1 al repetițiilor măsurătorilor va fi majorat pentru întregul lot, după cum urmează:

n+1 = 1+(σm/γ)2,rotunjit la cea mai apropiată valoare întreagă mai mare,

unde:

γ 0,043 kg/t pentru pneurile de clasa C1 și C2

γ 0,035 kg/t pentru pneurile de clasa C3

6.  Procedura de aliniere a unui laborator candidat

Unul dintre laboratoarele de referință (i) din rețea trebuie să calculeze funcția de regresie liniară a tuturor datelor individuale ale laboratorului candidat (c). Coeficienții de regresie, A2c și B2c, se calculează după cum urmează:

unde:

RRCm,leste valoarea individuală a coeficientului de rezistență la rulare măsurată de laboratorul de referință (i) (care include corecția temperaturii și pe cea a diametrului tamburului)

RRCm,ceste valoarea individuală a coeficientului de rezistență la rulare măsurată de laboratorul candidat (c) (care include corecția temperaturii și pe cea a diametrului tamburului)

Dacă coeficientul de determinare R² este mai mic de 0,97, laboratorul candidat nu este aliniat.

CRR aliniat al pneurilor testate de laboratorul candidat se calculează după cum urmează:

ANEXA VII

Procedura de verificare

Conformitatea cu prezentul regulament a claselor declarate de eficiență a consumului de combustibil, de aderență pe teren umed și de zgomot exterior de rulare, precum și valorile declarate și orice informații suplimentare privind performanțele prezentate pe etichetă trebuie evaluate pentru fiecare tip de pneuri sau pentru fiecare grupă de pneuri, în funcție de ceea ce stabilește furnizorul, în conformitate cu una dintre procedurile următoare:

(a)  inițial, se testează un singur pneu sau set de pneuri:

1.  dacă valorile măsurate corespund claselor declarate sau valorii declarate a zgomotului exterior de rulare, în limitele de toleranță prevăzute în tabelul 1, testul se consideră încheiat cu succes;

2.  dacă valorile măsurate nu sunt conforme cu clasele declarate sau cu valoarea declarată a zgomotului exterior de rulare, în limitele prevăzute în tabelul 1, sunt testate alte trei pneuri sau alte trei seturi de pneuri. Valoarea medie de măsurare rezultată în urma testării celor trei pneuri sau a celor trei seturi de pneuri se utilizează pentru a evalua conformitatea cu informațiile declarate în limitele prevăzute în tabelul 1;

(b)  dacă clasele sau valorile de pe etichetă rezultă din teste de omologare de tip obținute în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 661/2009 sau cu Regulamentul CEE-ONU nr. 117 și modificările ulterioare ale acestuia, statele membre pot utiliza datele măsurătorilor obținute în urma testelor de conformitate a producției efectuate asupra pneurilor.

Evaluarea datelor măsurătorilor obținute în urma testelor de conformitate a producției trebuie să țină seama de toleranțele din tabelul 1.

Tabelul 1

ANEXA VIII

Tabel de corespondență

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 280. (2) JO C […], […], p. […]. (3) JO C […], […], p. […]. (4) COM(2017)0658. (5) Regulamentul (CE) nr. 1222/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (JO L 342, 22.12.2009, p. 46). (6) Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1). (7) Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12). (8) JO L 307, 23.11.2011, p. 3. (9) COM(2018)0028. (10) Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (JO L 198, 28.7.2017, p. 1). (11) COM(2017)0279. (12) A se adăuga trimiterea după adoptarea propunerii. (13) Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30). (14) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de autor pe piața unică digitală (COM(2016)0593 – C8-0383/2016 – 2016/0280(COD))

P8_TA(2019)0231 A8-0245/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0593),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0383/2016),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3), articolul 53 alineatul (1) și articolele 62 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 ianuarie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 8 februarie 2017(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 20 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0245/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/790.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI REFERITOARE LA ORGANIZATORII DE EVENIMENTE SPORTIVE

„Comisia recunoaște importanța organizatorilor de evenimente sportive și rolul acestora în finanțarea activităților sportive în Uniune. Ținând seama de dimensiunea societală și economică a sportului în Uniune, Comisia va evalua provocările cu care se confruntă organizatorii de evenimente sportive în mediul digital, în special aspectele legate de transmisiile online ilegale ale emisiunilor sportive.”

(1) JO C 125, 21.4.2017, p. 27 (2) JO C 207, 30.6.2017, p. 80

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital (COM(2015)0634 – C8-0394/2015 – 2015/0287(COD))

P8_TA(2019)0232 A8-0375/2017

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0634),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0394/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisiile competente în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 6 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și ale Comisiei pentru afaceri juridice în conformitate cu articol 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și al Comisiei pentru afaceri juridice, precum și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0375/2017),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/770.)

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 57.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzări de bunuri, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2017)0637 – C8-0379/2017 – 2015/0288(COD))

P8_TA(2019)0233 A8-0043/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0635) și propunerea modificată (COM(2017)0637),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0379/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1) și 15 februarie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 6 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0043/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Directivei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2019/771.)

(1) JO C 264, 20.7.2016, p. 57. (2) JO C 227, 28.6.2018, p. 58.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1343/2011 privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană) (COM(2018)0143 – C8-0123/2018 – 2018/0069(COD))

P8_TA(2019)0234 A8-0381/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0143),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0123/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2018(1),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 6 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0381/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1343/2011 privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/982.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei privind pescuitul recreativ

Comisia reamintește faptul că unul dintre obiectivele expuse în Declarația ministerială MedFish4Ever adoptată în martie 2017 este stabilirea, cât mai curând posibil și cel mai târziu până în 2020, a unui set de norme de bază pentru a asigura o gestionare eficace a pescuitului recreativ în întreaga Mare Mediterană.

În conformitate cu acest obiectiv, Strategia pe termen mediu 2017-2020 a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) include, printre acțiunile care urmează să fie puse în aplicare în zona CGPM, evaluarea impactului pescuitului recreativ și luarea în considerare a celor mai bune măsuri de gestionare pentru reglementarea acestor activități. În acest context, în cadrul CGPM a fost creat un grup de lucru pentru pescuitul recreativ în vederea elaborării unei metodologii regionale armonizate pentru evaluarea pescuitului recreativ.

Comisia își va continua eforturile în cadrul CGPM în scopul atingerii obiectivului stabilit în Declarația MedFish4Ever.

Declarația Comisiei privind coralul roșu

Comisia reamintește faptul că măsurile de conservare adoptate în cadrul planului regional de gestionare adaptabilă pentru exploatarea coralului roșu în Marea Mediterană [Recomandarea CGPM/41/2017/5] sunt temporare. Aceste măsuri, care includ posibilitatea de a introduce limitări ale capturilor, vor fi evaluate de Comitetul științific consultativ al CGPM în 2019, în vederea revizuirii lor de către CGPM în cadrul celei de a 43-a sa sesiuni anuale (noiembrie 2019).

(1) JO C 283, 10.8.2018, p. 95.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind alinierea obligațiilor de raportare în domeniul politicii de mediu și de modificare a Directivelor 86/278/CEE, 2002/49/CE, 2004/35/CE, 2007/2/CE, 2009/147/CE și 2010/63/UE, a Regulamentelor (CE) nr. 166/2006 și (UE) nr. 995/2010 și a Regulamentelor (CE) nr. 338/97 și (CE) nr. 2173/2005 ale Consiliului (COM(2018)0381 – C8-0244/2018 – 2018/0205(COD))

P8_TA(2019)0235 A8-0324/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0381),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114, articolul 192 alineatul (1) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0244/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 ianuarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0324/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind alinierea obligațiilor de raportare în domeniul legislației legate de mediu și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 166/2006 și (UE) nr. 995/2010 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2002/49/CE, 2004/35/CE, 2007/2/CE, 2009/147/CE și 2010/63/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 338/97 și (CE) nr. 2173/2005 ale Consiliului și a Directivei 86/278/CEE a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/1010.)

(1) JO C 110, 22.3.2019, p. 99. (2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 23 octombrie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0399).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/53/CE a Consiliului în ceea ce privește termenul-limită pentru punerea în aplicare de norme speciale privind lungimea maximă în cazul cabinelor care îmbunătățesc performanțele aerodinamice, eficiența energetică și performanțele în materie de siguranță (COM(2018)0275 – C8-0195/2018 – 2018/0130(COD))

P8_TA(2019)0236 A8-0042/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0275),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0195/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 15 februarie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0042/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2019/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/53/CE a Consiliului în ceea ce privește termenul pentru punerea în aplicare a normelor speciale privind lungimea maximă a cabinelor care îmbunătățesc performanțele aerodinamice, eficiența energetică și performanțele în materie de siguranță

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2019/984.)

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 286.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii de referință pentru activitățile cu impact scăzut în ceea ce privește emisiile de carbon și indicii de referință pentru activitățile cu impact pozitiv în ceea ce privește emisiile de carbon (COM(2018)0355 – C8-0209/2018 – 2018/0180(COD))

P8_TA(2019)0237 A8-0483/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0355),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0209/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 13 martie 2019, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0483/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1011 privind indicii de referință ai UE pentru activitățile de tranziție climatică și indicii de referință ai UE aliniați la Acordul de la Paris

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/2089.)

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 103. (2) JO C 86, 7.3.2019, p. 24.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 26 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă (COM(2018)0374 – C8-0229/2018 – 2018/0199(COD))

P8_TA(2019)0238 A8-0470/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0374),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 178, articolul 209 alineatul (1), articolul 212 alineatul (2) și articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0229/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0470/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  invită Comisia să sesizeze din nou Parlamentul dacă înlocuiește, modifică substanțial sau intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sa;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 26 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 178, articolul 209 alineatul (1), articolul 212 alineatul (2) și articolul 349,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(5),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(6),

întrucât:

(1)  Articolul 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Fondul european de dezvoltare regională („FEDR”) este destinat să redreseze principalele dezechilibre regionale existente în Uniune. În conformitate cu articolul respectiv și cu al doilea și al treilea paragraf de la articolul 174 din TFUE, FEDR trebuie să contribuie la reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare a diferitelor regiuni și la reducerea regresului regiunilor defavorizate, trebuind să se acorde o atenție specială anumitor categorii de regiuni, printre care regiunile transfrontaliere sunt enumerate în mod explicit zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială, zonele cu densitate scăzută a populației, insulele și regiunile montane. [AM 1]

(2)  Regulamentul (UE) [noul RDC] al Parlamentului European și al Consiliului(7) stabilește dispoziții comune privind FEDR și anumite alte fonduri, iar Regulamentul (UE) [noul FEDR] al Parlamentului European și al Consiliului(8) stabilește dispoziții referitoare la obiectivele specifice și la sfera sprijinului de la FEDR. Se dovedește deci necesară adoptarea unor dispoziții specifice legate de obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg), care să permită unuia sau mai multor state membre și regiunilor lor să coopereze la nivel transfrontalier în ceea ce privește programarea eficace, inclusiv dispozițiile privind asistența tehnică, monitorizarea, evaluarea, comunicarea, eligibilitatea, gestiunea și controlul, precum și gestiunea financiară. [AM 2]

(3)  În scopul susținerii dezvoltării colaborative și armonioase a teritoriului Uniunii la diferite niveluri și reducerea decalajelor existente, FEDR ar trebui să sprijine cooperarea transfrontalieră, cooperarea transnațională, cooperarea maritimă, cooperarea cu regiunile ultraperiferice și cooperarea interregională în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană (Interreg). În acest proces, ar trebui să se ia în considerare principiul guvernării pe mai multe niveluri și al parteneriatului, iar abordările bazate pe realitatea specifică a zonei ar trebui întărit. [AM 3]

(3a)  Diferitele componente ale Interreg ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, așa cum sunt descrise în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată în septembrie 2015. [AM 4]

(4)  Componenta de cooperare transfrontalieră ar trebui să aibă drept obiectiv soluționarea unor probleme identificate în comun în regiunile de frontieră și valorificarea potențialului de creștere neexploatat în zonele de frontieră, după cum se subliniază în comunicarea Comisiei „Stimularea creșterii și coeziunii în regiunile frontaliere ale UE”(9) („comunicarea privind regiunile de frontieră”). În consecință, componenta transfrontalieră ar trebui să fie limitată la includă cooperarea atât la frontierele terestre, iar cooperarea transfrontalieră privind cât și la frontierele maritime, fără a aduce atingere noii componente pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice ar trebui să fie integrată în componenta transnațională. [AM 5]

(5)  Componenta de cooperare transfrontalieră ar trebui, de asemenea, să implice cooperarea între unul sau mai multe state membre sau regiunile lor și una sau mai multe țări, regiuni sau alte teritorii din afara Uniunii. Aducerea cooperării transfrontaliere interne și externe în sfera prezentului regulament ar trebui să determine simplificarea și eficientizarea dispozițiilor aplicabile pentru autoritățile responsabile de program din statele membre și pentru autoritățile partenere și beneficiarii din afara Uniunii, comparativ cu perioada de programare 2014-2020. [AM 6]

(6)  Componenta de cooperare transnațională și de cooperare maritimă ar trebui să aibă drept obiectiv consolidarea cooperării prin intermediul unor acțiuni care să conducă la dezvoltarea teritorială integrată legată de prioritățile politicii de coeziune a Uniunii, cu respectarea deplină a subsidiarității și ar trebui să includă și cooperarea maritimă transfrontalieră. Cooperarea transnațională ar trebui să acopere teritorii transnaționale mai vaste ale Uniunii continentale, iar cooperarea maritimă ar trebui să acopere și, după caz, teritorii din bazinele maritime și să integreze cooperarea transfrontalieră privind frontierele maritime în perioada de programare 2014-2020. Ar trebui să se acorde un maximum de flexibilitate pentru a se continua implementarea cooperării transfrontaliere maritime anterioare într-un cadru de cooperare maritimă mai amplu, în special prin definirea teritoriului vizat, a obiectivelor specifice pentru o astfel de cooperare, a cerințele pentru parteneriatele de proiect și crearea de subprograme și de comitete de coordonare specifice care prin extinderea lor geografică le depășesc pe cele din programele transfrontaliere. [AM 7]

(7)  Pe baza experienței de cooperare transfrontalieră și transnațională în perioada de programare 2014-2020 în regiunile ultraperiferice, când o combinație a ambelor componente într-un singur program pentru fiecare domeniu de cooperare nu a adus suficiente simplificări autorităților și beneficiarilor programului, ar trebui instituită o componentă suplimentară specifică regiunilor ultraperiferice pentru a permite acestora să coopereze cu țările terțe, cu țările și teritoriile învecinate de peste mări (TTPM) sau cu organizațiile de integrare și cooperare regională într-un mod cât mai simplu și eficace în raport cu elementele lor specifice. [AM 8]

(8)  Pe baza experienței pozitive cu programele de cooperare interregională în cadrul Interreg, pe de o parte, și pe lipsa unei astfel de cooperări în cadrul programelor aferente obiectivului privind investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică în perioada de programare 2014-2020, componenta de cooperare interregională ar trebui să pună și mai mult accent pe creșterea eficienței politicii de coeziune altă parte, cooperarea interregională prin schimburi Prin urmare, această componentă ar trebui limitată la două programe, unul care să faciliteze orice tip de experiență, dezvoltarea de capacități abordări inovatoare și consolidare a capacităților pentru programele din cadrul ambelor programe în ambele obiective și promovarea grupărilor europene de (cooperare teritorială („GECT”) înființate sau care urmează să fie înființate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(10) și unul care să îmbunătățească analiza tendințelor de dezvoltare. Cooperarea pe bază de proiect în întreaga Uniune ar trebui să fie integrată în noua componentă a investițiilor interregionale pentru inovare și strâns legată de punerea în aplicare a Comunicării Comisiei „Consolidarea capacităților de inovare în regiunile Europei: strategii pentru o creștere stabilă, durabilă și favorabilă incluziunii”(11), în special pentru sprijinirea platformelor tematice de specializare inteligentă, în special în domenii cum ar fi energia, modernizarea industrială sau sectorul agroalimentar. În cele din urmă, o dezvoltare teritorială integrată, axată pe zonele urbane funcționale sau pe zonele urbane, ar trebui să fie concentrată în cadrul programelor aferente obiectivului privind investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică și într-un instrument însoțitor, „Inițiativa urbană europeană”. Cele două programe aferente componentei de cooperare interregională ar trebui să vizeze întreaga Uniune și ar trebui, de asemenea, să fie deschise participării țărilor terțe europeană și Investiții pentru creștere și locuri de muncă) între orașe și regiuni reprezintă o componentă importantă în vederea găsirii unor soluții comune în domeniul politicii de coeziune și construirii de parteneriate durabile. Prin urmare, programele existente și, în special, promovarea cooperării bazate pe proiect ar trebui continuate, inclusiv promovarea grupărilor europene de cooperare teritorială („GECT”), dar și strategiile macroregionale. [AM 9]

(8a)   Noua inițiativă privind investițiile în inovare interregională ar trebui să se bazeze pe specializare inteligentă și să fie folosită pentru a sprijini platformele tematice de specializare inteligentă pe domenii precum energia, modernizarea industrială, economia circulară, inovarea socială, mediul sau sectorul agroalimentar și pentru a ajuta pe cei implicați în strategiile de specializare inteligentă să se reunească, pentru a intensifica inovarea și pentru a aduce pe piața europeană produse, procese și ecosisteme inovatoare. Sunt dovezi că eșecul sistemic continuă să persiste în etapa de validare și demonstrație a noilor tehnologii (de ex.: tehnologiile generice esențiale), în special când inovarea este rezultatul integrării specializărilor regionale complementare care creează lanțuri de valoare inovatoare. Acest eșec este critic, în special în etapa dintre acțiunilor pilot și integrarea deplină pe piață. În unele zone tehnologice și industriale strategice, IMM-urile nu se pot baza în prezent pe o infrastructură paneuropeană conectată excelentă și deschisă pentru demonstrații. Programele aferente inițiativei de cooperare interregională ar trebui să acopere întreaga Uniune și ar trebui să fie deschise și participării TTPM, a țărilor terțe, a regiunilor lor și a organizațiilor de integrarea și cooperare regională, în special a celor învecinate cu regiunile ultraperiferice. Ar trebui încurajate sinergiile dintre investițiile interregionale pentru inovare și alte programe relevante ale UE, cum ar fi cele din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene, al Orizont 2020, al pieței digitale Europe și al programului privind piața unică, întrucât acestea vor amplifica impactul investițiilor și vor oferi o mai bună valoare pentru cetățeni. [AM 10]

(9)  Ar trebui stabilite criterii obiective comune de definire a regiunilor și zonelor eligibile. În acest scop, identificarea regiunilor și a zonelor eligibile la nivelul Uniunii ar trebui să se bazeze pe sistemul comun de clasificare a regiunilor stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(12). [AM 11]

(10)  Este necesar să se sprijine în continuare sau, după caz, să se stabilească o cooperare pe toate dimensiunile cu țările terțe învecinate cu Uniunea, deoarece o astfel de cooperare este un instrument important de politică de dezvoltare regională și ar trebui să fie în beneficiul regiunilor statelor membre care sunt limitrofe unor țări terțe. În acest scop, FEDR și instrumentele de finanțare externă ale Uniunii, IPA(13), IVDCI(14) și PTTPM(15), ar trebui să sprijine programele de cooperare transfrontalieră, cooperare transnațională și cooperare maritimă, cooperare a regiunilor ultraperiferice și cooperare interregională. Sprijinul din partea FEDR și a instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii ar trebui să se bazeze pe reciprocitate și proporționalitate. Cu toate acestea, în cazul IPA III-CTF și IVDCI-CTF, sprijinul din partea FEDR ar trebui completat cu minimum sumele echivalente din cadrul IPA III-CTF și IVDCI-CTF, sub rezerva unei sume maxime stabilite în actul legislativ în cauză, adică, până la 3 % din anvelopa financiară din cadrul IPA III și până la 4 % din anvelopa financiară a programului de vecinătate geografică în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din IVDCI. [AM 12]

(10a)   Ar trebui să se acorde o atenție specială regiunilor care devin noi frontiere externe ale Uniunii, pentru a asigura continuitatea adecvată a programelor de cooperare în curs de desfășurare. [AM 13]

(11)  Asistența IPA III ar trebui să se axeze pe sprijinirea beneficiarilor IPA pentru consolidarea instituțiilor democratice și a statului de drept, pentru reformarea sistemului judiciar și de administrație publică, pentru respectarea drepturilor fundamentale și promovarea egalității de gen, a toleranței, a incluziunii sociale și a nediscriminării, precum și a dezvoltării regionale și locale. Asistența IPA ar trebui să sprijine în continuare eforturile beneficiarilor IPA de a promova cooperarea regională, macroregională și transfrontalieră, precum și dezvoltarea teritorială, inclusiv prin punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale Uniunii. În plus, asistența IPA ar trebui să se preocupe de securitate, de migrație și de managementul frontierelor, de asigurarea accesului la protecție internațională, de schimbul de informații relevante, de intensificarea controalelor la frontieră și de continuarea eforturilor comune pentru combaterea migrației clandestine și a introducerii ilegale de migranți. [AM 14]

(12)  Cât privește asistența IVDCI, Uniunea ar trebui să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare. Prezentul regulament și IVDCI ar trebui așadar să sprijine aspectele interne și externe ale strategiilor macroregionale pertinente. Aceste inițiative sunt importante din punct de vedere strategic și furnizează cadre politice semnificative pentru aprofundarea relațiilor cu și între țările partenere, fiind bazate pe principiile răspunderii reciproce, asumării și responsabilității comune.

(12a)  Dezvoltarea sinergiilor cu acțiunea externă și cu programele de dezvoltare ale Uniunii ar trebui să contribuie, de asemenea, la asigurarea unui impact maxim, îndeplinind totodată principiul coerenței politicilor de dezvoltare, așa cum se prevede la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Realizarea coerenței între toate politicile UE este esențială pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD). [AM 15]

(13)  Este important să se continue respectarea rolului pe care SEAE și Comisia îl au la pregătirea programării strategice și a programelor Interreg sprijinite prin FEDR și NDICI, astfel cum se stabilește în Decizia 2010/427/UE a Consiliului(16).

(14)  Ținând cont de situația specială a regiunilor ultraperiferice ale Uniunii, este necesar să se adopte măsuri privind condițiile îmbunătățirea condițiilor în care aceste regiuni pot avea acces la fondurile structurale. Prin urmare, anumite dispoziții din prezentul regulament ar trebui să fie adaptate la particularitățile regiunilor ultraperiferice, pentru a simplifica și a încuraja cooperarea acestora cu vecinii lor țări terțe și TTPM, ținând seama de Comunicarea Comisiei „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene”(17). [AM 16]

(14a)  Prezentul regulament stabilește posibilitatea participării țărilor și a teritoriilor de peste mări (TTPM) la programele Interreg. Pentru a se facilita accesul TTPM și participarea lor efectivă, ar trebui să se țină seama de elementele specifice acestora și de dificultățile cu care se confruntă. [AM 17]

(15)  Este necesar să se stabilească resursele alocate fiecăreia dintre diferitele componente ale programului Interreg, inclusiv cota care revine fiecărui stat membru din sumele globale aferente cooperării transfrontaliere, cooperării transnaționale și cooperării maritime, cooperării cu regiunile ultraperiferice și cooperării interregionale, și potențialul de care dispun statele membre în ceea ce privește flexibilitatea între aceste componente. În comparație cu perioada Având în vedere globalizarea, cooperarea menită să stimuleze investițiile în mai multe locuri de muncă și în creștere economică, precum și investițiile comune cu alte regiuni programare 2014-2020, cota pentru cooperarea transfrontalieră ar trebui, însă, să fie hotărâte și în funcție de caracteristicile redusă, iar cota pentru cooperarea transnațională și cooperarea maritimă ambițiile comune ale regiunilor, și nu neapărat de frontiere; prin urmare ar trebui mărită datorită integrării cooperării maritime, fiind necesară crearea unei noi componente să fie puse la dispoziție fonduri suplimentare suficiente pentru noua inițiativă privind investițiile interregionale pentru inovare, pentru cooperarea cu regiunile ultraperiferice a răspunde la condițiile pieței globale. [AM 18]

(16)  Pentru utilizarea cea mai eficientă a sprijinului din partea FEDR și a instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii, ar trebui creat un mecanism de organizare a restituirii acestui sprijin în cazul în care programele de cooperare externă nu pot fi adoptate sau trebuie să fie suspendate, inclusiv cu țările terțe care nu beneficiază de sprijin din partea niciunui instrument de finanțare al Uniunii. Mecanismul respectiv ar trebui să urmărească funcționarea optimă a programelor și coordonarea maximă posibilă între aceste instrumente.

(17)  FEDR ar trebui să contribuie, în cadrul Interreg, la obiectivele specifice din cadrul obiectivelor politicii de coeziune. Lista obiectivelor specifice din cadrul diferitelor obiective tematice ar trebui să fie adaptată la nevoile specifice ale Interreg, prevăzându-se obiective specifice suplimentare în temeiul obiectivului strategic „o Europă mai socială prin implementarea Pilonului european al drepturilor sociale”, în scopul de a permite intervenții de tipul FSE.

(18)  În contextul circumstanțelor unice și specifice din insula Irlanda și cu scopul de a sprijini cooperarea nord-sud în temeiul Acordului din Vinerea Mare, un nou program transfrontalier „PEACE PLUS” ar trebui trebuie să continue și să dezvolte activitățile din programele anterioare dintre comitatele de graniță din Irlanda și Irlanda de Nord. Ținând seama de importanța practică a acestuia, este necesar să se asigure că, atunci când programul acționează în sprijinul păcii și reconcilierii, FEDR ar trebui să contribuie, de asemenea, la promovarea stabilității și cooperării sociale, economice și regionale în regiunile în cauză, în special prin acțiuni menite să promoveze coeziunea între comunități. Având în vedere caracterul specific al programului, acesta ar trebui să fie gestionat în mod integrat, contribuția Regatului Unit urmând a fi integrată în program ca venituri alocate externe. În plus, anumite norme privind selecționarea operațiunilor din cadrul prezentului regulament nu ar trebui să se aplice acestui program în ceea ce privește operațiunile în sprijinul păcii și reconcilierii. [AM 19]

(19)  Prezentul regulament ar trebui să adauge două obiective specifice programului Interreg, unul pentru a susține obiectivul specific Interreg în ceea ce privește întărirea capacității instituționale, consolidarea cooperării juridice și administrative, în special în cazul în care sunt legate de punerea în aplicare a comunicării privind regiunile frontaliere, intensificarea cooperării între cetățeni și instituții și dezvoltarea și coordonarea strategiilor macroregionale și pentru bazinele maritime, și cel de-al doilea pentru a soluționa probleme specifice de cooperare externă precum siguranța, securitatea, managementul frontierei și gestionarea migrației.

(20)  Cea mai mare parte a sprijinului din partea Uniunii ar trebui să se concentreze pe un număr restrâns de obiective de politică, în vederea optimizării impactului Interreg. Sinergiile și complementaritățile dintre componentele INTERREG ar trebui să fie consolidate. [AM 20]

(21)  Dispozițiile privind elaborarea, aprobarea și modificarea programelor Interreg, precum și privind dezvoltarea teritorială, selecționarea operațiunilor, monitorizarea și evaluarea, autoritățile responsabile de program, auditul operațiunilor, transparența și comunicarea ar trebui să fie adaptate la particularitățile programelor Interreg, față de dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) [RDC nou]. Aceste dispoziții specifice ar trebui să rămână simple și clare, pentru a evita suprareglementarea și poverile administrative suplimentare asupra statelor membre și asupra beneficiarilor. [AM 21]

(22)  Ar trebui menținute dispozițiile privind criteriile pentru operațiunile care urmează a fi considerate realmente comune și cooperative, privind parteneriatul în cadrul unei operațiuni Interreg și privind obligațiile partenerului principal, astfel cum s-au stabilit în perioada de programare 2014-2020. Partenerii Interreg ar trebui să coopereze pe toate cele patru dimensiuni (dezvoltare, implementare, pentru dezvoltare și implementare, dar și pentru alocarea de personal și sau finanțare) și, sau pentru ambele, iar în cazul cooperării cu regiunile ultraperiferice, pe trei din cele patru dimensiuni, deoarece ar fi mai simplu să se combine sprijinul de la FEDR și instrumentele de finanțare externă din partea Uniunii atât la nivelul programelor, cât și la cel al operațiunilor. [AM 22]

(22a)  Proiectele de tip interpersonal și la scară mică din cadrul programelor de cooperare transfrontalieră sunt un instrument important și de succes pentru a elimina obstacolelor frontaliere și transfrontaliere, promovarea contactelor între persoane la nivel local și, astfel, pentru apropierea regiunilor de frontieră și a cetățenilor acestora. Proiectele interpersonale (P2P) și proiectele la scară mică se desfășoară într-o gamă largă de domenii, precum cultura, sportul, turismul, educația și formarea profesională, economia, știința, protecția mediului și ecologia, sănătatea, transportul și infrastructura de mici dimensiuni, cooperarea administrativă, activitățile de promovare. După cum s-a arătat și în avizul Comitetului Regiunilor intitulat „Proiectele de tip interpersonal și la scară mică în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră”(18), proiectele de tip interpersonal și la scară mică au o valoare adăugată europeană mare și contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivului general al programelor de cooperare transfrontalieră. [AM 23]

(23)  Este necesar să se clarifice normele care reglementează fondurile pentru proiecte mici care au fost implementate de la începutul Interreg De la începutul Interreg, proiectele de tip interpersonal și la scară mică sunt sprijinite în special prin fonduri pentru proiecte mici sau instrumente similare, dar care nu au fost niciodată reglementate prin dispoziții specifice, fiind, prin urmare, necesar să se clarifice normele care reglementează fondurile pentru proiecte mici. Pentru a menține valoarea adăugată și beneficiile proiectelor de tip interpersonal și la scară mică . Astfel cum s-a stabilit și în Avizul Comitetului Regiunilor „Proiectele de tip interpersonal și la scară mică în cadrul programelor de cooperare transfrontalieră”(19), astfel de fonduri pentru proiectele mici joacă un rol important în consolidarea încrederii între cetățeni și instituții, furnizează valoare adăugată europeană mare și contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivului general al programelor de cooperare transfrontalieră prin eliminarea obstacolelor frontaliere și prin integrarea zonelor de frontieră și a localnicilor. Pentru a simplifica gestiunea finanțării micilor proiecte de către destinatarii finali, care de multe ori adeseori nu știu să solicite fonduri de la Uniune, utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri și a sumelor forfetare ar trebui să devină obligatorie sub un anumit prag. [AM 24]

(24)  Din cauza implicării mai multor state membre și a costurilor administrative mai mari care rezultă din aceasta, printre altele cu privire la punctele de contact regionale (denumite și antene), care sunt puncte de contact importante pentru cei care propun sau implementează proiecte, și deci funcționează ca o linie directă către secretariatele comune și autoritățile relevante, dar în special în ceea ce privește controalele și traducerea, plafonul pentru cheltuielile cu asistența tehnică ar trebui să fie mai ridicat decât în cadrul obiectivului privind investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică. Pentru a compensa aceste costuri administrative mai ridicate, statele membre ar trebui încurajate să reducă sarcinile administrative legate de implementarea proiectelor comune ori de câte ori este posibil. În plus, programele Interreg cu sprijin limitat de la Uniune sau programele de cooperare transfrontalieră externă ar trebui să beneficieze de o anumită sumă minimă destinată asistenței tehnice, pentru a avea o finanțare suficientă care să asigure eficacitatea activităților de asistență tehnică. [AM 25]

(25)  În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, este necesar să se evalueze fondurile pe baza informațiilor colectate prin intermediul cerințelor de monitorizare specifice, evitându-se totodată suprareglementarea și poverile administrative, mai ales asupra statelor membre. După caz, aceste cerințe pot include indicatori cuantificabili, ca bază a evaluării efectelor fondurilor pe teren.

(25a)  În contextul reducerii poverilor administrative, Comisia, statele membre și regiunile ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a putea utiliza normele adecvate și îmbunătățite, pentru managementul și sistemul de control al programului Interreg, prevăzute la articolul 77 din Regulamentul (UE) .../... [RDC nou]. [AM 26]

(26)  Pe baza experienței din perioada de programare 2014-2020, ar trebui perpetuat sistemul care introduce o ierarhie clară a normelor privind eligibilitatea cheltuielilor, cu menținerea principiului normelor privind eligibilitatea cheltuielilor care trebuie stabilite la nivelul Uniunii sau la nivelul programului Interreg în ansamblu, pentru a evita posibilele contradicții sau neconcordanțe între regulamente diferite și între regulamente și normele naționale. Normele suplimentare adoptate de un stat membru, care ar urma să se aplice numai beneficiarilor din respectivul stat membru, ar trebui să fie limitate la strictul necesar. În special, în prezentul regulament ar trebui integrate dispozițiile din Regulamentul delegat (UE) nr. 481/2014 al Comisiei(20), adoptate pentru perioada de programare 2014-2020.

(27)  Statele membre ar trebui să fie, când este cazul, încurajate să atribuie delege funcțiile autorității de management unei GECT noi ori uneia deja existente sau să alcătuiască o grupare, întocmai altor organisme juridice transfrontaliere, responsabilă de gestionarea unui subprogram sau a unei investiții teritoriale integrate sau unuia sau mai multor fonduri pentru proiecte mici, ori să acționeze în calitate de partener unic. Statele membre ar trebui să permită autorităților regionale și locale și altor organisme publice din diferite state membre să înființeze astfel de grupări de cooperare cu personalitate juridică și implică autoritățile locale și regionale în funcționarea acestora. [AM 27]

(28)  Pentru a continua lanțul de plată stabilit pentru perioada de programare 2014-2020, și anume dinspre Comisie către partenerul principal prin intermediul autorității de certificare, respectivul lanț de plată ar trebui continuat la funcția de contabilitate. Sprijinul din partea Uniunii ar urma să fie acordat partenerului principal, cu excepția cazului în care acest lucru ar duce la o dublare a taxelor pentru conversia în euro și reconversia în altă monedă sau viceversa, între partenerul principal și ceilalți parteneri. Dacă nu se specifică altfel, partenerul principal ar trebui să garanteze că ceilalți parteneri primesc suma totală integrală a contribuției din fondul respectiv al Uniunii în termenul convenit între toți partenerii și urmând aceeași procedură aplicată pentru partenerul principal. [AM 28]

(29)  În temeiul articolului [63 alineatul (9)] din Regulamentul (UE, Euratom) [FR-Omnibus], normele specifice sectoriale țin seama de nevoile programelor de cooperare teritorială europeană (Interreg), în special în ceea ce privește funcția de audit. Dispozițiile privind opinia de audit anuală, raportul anual de control și auditurile operațiunilor ar trebui deci simplificate și adaptate la aceste programe în care se implică mai mult de un stat membru.

(30)  Ar trebui stabilit un lanț clar al răspunderii financiare pentru recuperarea sumelor corespunzătoare neregulilor, plecând de la partenerii unici sau de alt fel, trecând prin partenerul principal și autoritatea de management și ajungând la Comisie. Ar trebui să se prevadă dispoziții cu privire la răspunderea statelor membre, a țărilor terțe, a țărilor partenere sau a țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM) în cazurile în care nu se pot recupera sumele respective de la partenerul unic, de alt fel sau principal, ceea ce înseamnă că statul membru restituie autorității de management sumele nerecuperate. În consecință, în cadrul programelor Interreg nu poate fi vorba despre sume nerecuperabile la nivelul beneficiarilor. Este, totuși, necesar să se clarifice normele aplicabile atunci când un stat membru, o țară terță, o țară parteneră sau o TTPM nu restituie autorității de management sumele nerecuperate. Ar trebui clarificate și obligațiile partenerului principal în ceea ce privește recuperarea. În special plus, procedurile legate de recuperări ar trebui să fie stabilite și convenite de către comitetul de monitorizare. Cu toate acestea, autoritatea de management nu ar trebui să fie autorizată să oblige partenerul principal să inițieze o procedură judiciară într-o altă țară. [AM 30]

(30a)   Este adecvat să se încurajeze disciplina financiară. În același timp, aranjamentele pentru dezangajarea de angajamentele bugetare ar trebui să ia în considerare complexitatea programelor Interreg și a punerii în aplicare a acestora. [AM 31]

(31)  Pentru a aplica un set de norme aproape comun atât în statele membre participante, cât și în țările terțe, în țările partenere sau în TTPM, prezentul regulament ar trebui să se aplice și participării țărilor terțe, a țărilor partenere sau a TTPM, cu excepția cazului în care sunt stabilite norme specifice într-un anumit capitol din prezentul regulament. Autoritățile responsabile de programul Interreg pot fi reflectate de autoritățile echivalente din țările terțe, din țările partenere sau din TTPM. Punctul de plecare al eligibilității cheltuielilor ar trebui să fie legat de semnarea acordului de finanțare de către țara terță, țara parteneră sau TTPM relevante. Achizițiile publice pentru beneficiarii din țara terță, țara parteneră sau TTPM ar trebui să se conformeze normelor privind achizițiile externe în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) [FR-Omnibus nou] al Parlamentului European și al Consiliului(21). Ar trebui stabilite procedurile pentru încheierea acordurilor de finanțare cu fiecare dintre țările terțe, țările partenere sau TTPM, precum și a acordurilor încheiate între autoritatea de management și fiecare țară terță, țară parteneră sau TTPM în ceea ce privește asistența printr-un instrument de finanțare externă al Uniunii sau în cazul transferului unei contribuții suplimentare dinspre o țară terță, țară parteneră sau TTPM către programul Interreg, alta decât cofinanțarea națională.

(32)  Deși programele Interreg cu participarea unor țări terțe, țări partenere sau TTPM ar trebui implementate în cadrul gestionării partajate, cooperarea cu regiunile ultraperiferice nu poate fi implementată în cadrul gestiunii indirecte. Ar trebui stabilite norme specifice referitoare la despre modul de implementare a acestor programe, în ansamblu sau parțial în cadrul gestionării indirecte. [AM 32]

(33)  Pe baza experienței din perioada de programare 2014-2020 cu proiecte mari de infrastructură din cadrul programelor de cooperare transfrontalieră aferente Instrumentului european de vecinătate, procedurile ar trebui să fie simplificate. Totuși, Comisia ar trebui să păstreze anumite drepturi în ceea ce privește selecționarea acestor proiecte.

(34)  Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a adopta și pentru a modifica lista programelor Interreg, lista sumei globale a sprijinului de la Uniune pentru fiecare program Interreg, precum și pentru a adopta deciziile care aprobă programele Interreg și modificările aduse acestora. Aceste competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(22). Deși aceste acte au un caracter general, ar trebui să fie utilizată procedura de consultare, având în vedere faptul că ele doar implementează dispozițiile din punct de vedere tehnic.

(35)  Pentru a asigura condiții uniforme pentru adoptarea sau modificarea programelor Interreg, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Cu toate acestea, după caz, programele de cooperare transfrontalieră externă ar trebui să respecte, după caz, procedurile comitetului instituit în temeiul Regulamentului (UE) [IPA III] și [IVDCI] în ceea ce privește prima decizie de aprobare a programelor respective. [AM 33]

(36)  În vederea completării sau modificării anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, ar trebui să se delege Comisiei, pentru modificarea anexei modelului pentru programele Interreg, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca aceste consultări să aibă loc în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În particular, pentru a se asigura o participare egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.

(36a)  Promovarea cooperării teritoriale europene constituie o prioritate importantă a politicii de coeziune a UE. Sprijinul acordat IMM-urilor pentru costurile suportate în cadrul proiectelor ETC este scutită deja de obligația de notificare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 651/2014(23) (Regulamentul general de exceptare pe categorii (RGECA). Dispoziții speciale legate de ajutoarele regionale pentru investițiile întreprinderilor de toate dimensiunile sunt incluse, de asemenea, în Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020(24) și în secțiunea privind ajutoarele regionale din RGECA. În contextul experienței dobândite, ajutoarele pentru proiectele de cooperare teritorială europeană ar trebui să aibă doar un impact limitat asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre și, prin urmare, Comisia ar trebui să fie în măsură să declare că un astfel de ajutor este compatibil cu piața internă și că finanțarea acordată în sprijinul proiectelor de cooperare teritorială europeană poate beneficia de exceptare pe categorii. [AM 34]

(37)  Întrucât obiectivul prezentului regulament - facilitarea cooperării între statele membre și între statele membre și țări terțe, țări partenere sau TTPM - nu poate fi îndeplinit în mod satisfăcător de statele membre, ci mai degrabă la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Secțiunea i

Obiectul, domeniul de aplicare și componentele Interreg

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

1.  Prezentul regulament stabilește norme pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg), urmărind să faciliteze cooperarea între statele membre și regiunile lor în interiorul Uniunii, precum și între statele membre, regiunile lor și țările terțe învecinate, țările partenere, alte teritorii sau țări și teritorii de peste mări („TTPM”) sau organizații de integrare și cooperarea regională, respectiv grupuri de țări terțe care fac parte dintr-o organizație regională. [AM 35]

2.  Prezentul regulament stabilește, de asemenea, dispozițiile necesare pentru a asigura eficacitatea programării, inclusiv în ceea ce privește asistența tehnică, monitorizarea, evaluarea, comunicarea, eligibilitatea, gestiunea și controlul, precum și gestiunea financiară a programelor din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană („programele Interreg”) sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională („FEDR”).

3.  În ceea ce privește sprijinul acordat din „Instrumentul de asistență pentru preaderare” („IPA III”), din „Instrumentul de vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională („IVDCI”) și finanțarea, pentru toate TTPM, aferentă perioadei 2021-2027, instituită ca program prin Decizia (UE) XXX a Consiliului („PTTPM”) către programele Interreg (reunirea celor trei instrumente: „instrumentele de finanțare externă ale Uniunii”), prezentul regulament definește obiective specifice suplimentare, precum și integrarea acestor fonduri în programele Interreg, criteriile pentru eligibilitatea țărilor terțe, a țărilor partenere și a TTPM și regiunilor lor, precum și anumite norme specifice de punere în aplicare.

4.  În ceea ce privește sprijinul din partea FEDR și a instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii (denumite în ansamblu „Interreg”) la fondurile programelor Interreg, prezentul regulament definește obiectivele specifice Interreg, precum și organizarea, criteriile pentru ca statele membre, țările terțe, țările partenere și TTPM și regiunile acestora să fie eligibile, resursele financiare și criteriile de alocare a acestora.

5.  Regulamentul (UE) [RDC nou] și Regulamentul (UE) [FEDR nou] se aplică programelor Interreg, cu excepția cazului în care se specifică altfel în mod expres în aceste regulamente și în prezentul regulament sau în cazul în care dispozițiile Regulamentul (UE) [RDC nou] nu se pot aplica decât obiectivului Investiții pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică.

Articolul 2

Definiții

1.  În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile de la articolul [2] din Regulamentul (UE) [RDC nou]. Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(1)  „beneficiar IPA” înseamnă o țară sau un teritoriu enumerat în anexa I la Regulamentul (UE) [IPA III];

(2)  „țară terță” înseamnă o țară care nu este stat membru al Uniunii și care nu beneficiază de contribuții din fondurile Interreg;

(3)  „țară parteneră” înseamnă un beneficiar IPA sau o țară sau un teritoriu încadrat în „Zona geografică de vecinătate” care figurează în anexa I la Regulamentul (UE) [IVDCI] și Federația Rusă și care primesc sprijin din instrumentele de finanțare externă ale Uniunii;

(4)  organism juridic transfrontalier” înseamnă o entitate juridică, inclusiv o euroregiune, înființată în temeiul legislației uneia dintre țările participante la un program Interreg, cu condiția să fie instituită de autoritățile teritoriale sau de alte organisme din cel puțin două țări participante. [AM 36]

(4a)  „organizație de integrare și cooperare regională” înseamnă un grup de state membre sau de regiuni din aceeași zonă geografică care au ca obiectiv o cooperare mai strânsă în domenii de interes comun; [AM 37]

2.  În sensul prezentului regulament, atunci când în Regulamentul (UE) [RDC nou] există dispoziții care se referă la un „stat membru”, această expresie se interpretează ca însemnând „statul membru care găzduiește autoritatea de management”, iar atunci când există dispoziții care se referă la „fiecare stat membru” sau „state membre”, aceste expresii se interpretează ca însemnând „statele membre și, după caz, țările terțe și țările partenere și TTPM participante la un anumit program Interreg”.

În sensul prezentului regulament, atunci când în Regulamentul (UE) [RDC nou] există dispoziții care se referă la „fonduri” astfel cum figurează la [articolul 1 alineatul (1) litera (a)] din regulamentul respectiv sau se referă la „FEDR”, această expresie se interpretează ca incluzând, de asemenea, instrumentul de finanțare externă respectiv al Uniunii.

Articolul 3

Componentele obiectivului de cooperare teritorială europeană (Interreg)

În cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană (Interreg), FEDR și, după caz, instrumentele de finanțare externă ale Uniunii sprijină următoarele componente:

(1)  cooperarea transfrontalieră între regiunile limitrofe pentru a promova dezvoltarea regională integrată și armonioasă (componenta 1) [AM 38]

(a)  cooperarea transfrontalieră internă dintre regiunile limitrofe frontaliere terestre sau maritime a două sau mai multe state membre sau dintre regiunile limitrofe frontaliere terestre sau maritime ale cel puțin unui stat membru și una ale uneia sau mai multe multor țări terțe enumerate la articolul 4 alineatul (3); sau [AM 39]

(b)  cooperarea transfrontalieră externă între regiunile limitrofe frontaliere terestre sau maritime ale cel puțin unui stat membru și ale unuia sau mai multor: [AM 40]

(i)  beneficiari IPA; sau

(ii)  țări partenere sprijinite de IVDCI; sau

(iii)  Federația Rusă, în scopul de a permite participarea sa la cooperarea transfrontalieră, sprijinită de asemenea de IVDCI;

(2)  cooperarea transnațională și cooperarea maritimă pe teritorii transnaționale vaste sau în jurul bazinelor maritime naționale, cu implicarea partenerilor regionali și locali ai programelor din statele membre, din țările terțe și din țările partenere, precum și din Groenlanda TTPM, în vederea atingerii unui grad mai înalt de integrare teritorială („componenta 2”; când se face trimitere doar la cooperarea transnațională: „componenta 2A”; când se face trimitere doar la cooperarea maritimă: „componenta 2B”); [AM 41]

(3)  cooperarea între regiunile ultraperiferice și între acestea și țări terțe învecinate, țări partenere sau TTPM, sau organizațiile de integrare și cooperare regională, sau unele dintre acestea, pentru a le facilita integrarea regională și dezvoltarea uniformă în vecinătate („componenta 3”); [AM 42]

(4)  cooperarea interregională pentru a spori eficacitatea politicii de coeziune („componenta 4”) prin promovarea:

(a)  schimbului de experiență, a abordărilor inovatoare și a consolidării capacităților în ceea ce privește:

(i)  implementarea programelor Interreg;

(ia)  implementarea proiectelor comune de dezvoltare interregională; [AM 43]

(ib)  dezvoltarea de capacități între parteneri din întreaga Uniune în ceea ce privește: [AM 44]

(ii)  implementarea programelor din cadrul obiectivului privind investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, în special în ceea ce privește acțiunile interregionale și transnaționale cu beneficiari aflați în cel puțin un alt stat membru;

(iia)  identificarea și difuzarea bunelor practici și transferul acestora îndeosebi în programele din cadrul obiectivului „Investiții pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”; [AM 45]

(iib)  schimbul de experiență privind identificarea, transferul și difuzarea de bune practici privind dezvoltarea urbană durabilă, inclusiv legăturile dintre zonele urbane și rurale; [AM 46]

(iii)  înființarea, funcționarea și utilizarea grupărilor europene de cooperare teritorială (GECT);

(iiia)  înființarea, funcționarea și folosirea mecanismului european de cooperare transfrontalieră, menționat în Regulamentul (UE) .../... [noul Mecanism transfrontalier european]; [AM 47]

(b)  analiza tendințelor de dezvoltare în ceea ce privește obiectivele coeziunii teritoriale;

(5)  investițiile interregionale pentru inovare prin comercializarea și extinderea proiectelor interregionale de inovare cu potențial de încurajarea a dezvoltării lanțurilor valorice europene („componenta 5”). [AM 48]

Secțiunea ii

Acoperire geografică

Articolul 4

Acoperirea geografică pentru cooperarea transfrontalieră

1.  Pentru cooperarea transfrontalieră, regiunile care urmează să fie sprijinite de FEDR sunt regiunile de nivel NUTS 3 ale Uniunii de-a lungul tuturor frontierelor terestre interne și externe sau maritime cu țări terțe sau cu țări partenere, fără a aduce atingere eventualelor ajustări necesare pentru asigurarea coerenței și continuității pentru zonele vizate de programele de cooperare stabilite pentru perioada de programare 2014-2020. [AM 49]

2.  Regiunile situate pe frontiere maritime, care sunt legate printr-o legătură fixă deasupra mării, vor fi de asemenea sprijinite în cadrul cooperării transfrontaliere. [AM 50]

3.  Programele Interreg referitoare la cooperarea transfrontalieră internă pot viza regiuni din Norvegia, Elveția și Regatul Unit, echivalente regiunilor de nivelul NUTS 3, precum și Liechtenstein, Andorra, Monaco și Monaco San Marino. [AM 51]

4.  Pentru cooperarea transfrontalieră externă, regiunile care urmează să fie sprijinite prin IPA III sau IVDCI sunt regiunile de nivelul NUTS 3 din țările partenere respective sau, în absența clasificării NUTS, zone echivalente situate de-a lungul tuturor frontierelor terestre sau maritime dintre statele membre și țările partenere eligibile în temeiul IPA III sau IVDCI. [AM 52]

Articolul 5

Acoperirea geografică pentru cooperarea transnațională și pentru cooperarea maritimă [AM 53]

1.  Pentru cooperarea transnațională și cooperarea maritimă, regiunile care urmează să fie sprijinite de FEDR sunt regiunile de nivelul NUTS 2 ale Uniunii care includ zonele funcționale adiacente, fără a aduce atingere eventualelor ajustări necesare pentru asigurarea coerenței și continuității acestei cooperări în zonele coerente mai mari pe baza perioadei de programare 2014-2020 și ținând seama, după caz, de strategiile macroregionale sau de strategiile pentru bazinele maritime.

2.  Programele Interreg referitoare la cooperarea transnațională și cooperarea maritimă pot viza: [AM 55]

(a)  regiuni din Islanda, Norvegia, Elveția, Regatul Unit, precum și Liechtenstein, Andorra, Monaco și San Marino;

(b)  Groenlanda TTPM care beneficiază de sprijin prin programul TTPM; [AM 56]

(c)  Insulele Feroe;

(d)  regiunile țărilor partenere din cadrul IPA III sau IVDCI;

indiferent dacă sunt sau nu finanțate de la bugetul UE.

3.  Regiunile, țările terțe, sau țările partenere sau TTPM enumerate la alineatul (2) sunt regiuni de nivelul NUTS 2 sau, în absența clasificării NUTS, zone echivalente. [AM 57]

Articolul 6

Acoperirea geografică pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice

1.  Pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice, toate regiunile menționate la articolul 349 primul paragraf din TFUE trebuie susținute prin FEDR.

2.  Programele Interreg ale regiunilor ultraperiferice pot viza țările partenere vecine susținute de IVDCI sau TTPM sprijinite de programul TTPM, organizații de cooperare regională ori ambele toate cele trei tipuri. [AM 58]

Articolul 7

Acoperirea geografică pentru cooperarea interregională și investițiile interregionale pentru inovare [AM 59]

1.  Pentru orice program Interreg din componenta 4 sau pentru investițiile interregionale pentru inovare din componenta 5, întregul teritoriu al Uniunii trebuie susținut prin FEDR, inclusiv în regiunile ultraperiferice. [AM 60]

2.  Programele Interreg din componenta 4 pot acoperi, total sau parțial, țările terțe, țările partenere, alte teritorii sau TTPM menționate la articolele 4, 5 și 6, indiferent dacă sunt sau nu sprijinite prin instrumentele de finanțare externă ale Uniunii. Țările terțe pot participa la aceste programe, cu condiția să contribuie la finanțare sub formă de venituri externe alocate. [AM 61]

Articolul 8

Lista zonelor din programul Interreg care urmează să beneficieze de sprijin

1.  În sensul articolelor 4, 5 și 6, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește lista zonelor din programul Interreg care urmează să beneficieze de sprijin, defalcate pe componente și pe programele Interreg. Acest act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 63 alineatul (2).

Programele Interreg transfrontaliere externe se clasifică drept „Programe CTF Interreg IPA III” sau drept „Programe CTF Interreg de vecinătate”.

2.  Actul de punere în aplicare menționat la alineatul (1) conține, de asemenea, o listă a regiunilor de nivel NUTS 3 ale Uniunii luate în considerare pentru alocarea FEDR la cooperarea transfrontalieră la toate frontierele interne și la frontierele externe reglementate de instrumentele de finanțare externă ale Uniunii, precum și o listă care precizează regiunile de nivel NUTS 3 luate în considerare la alocarea cotelor în cadrul componentei 2B menționate la articolul 9 alineatul (3) litera (a). [AM 62]

3.  Regiunile țărilor sau teritoriilor terțe partenere din afara Uniunii care nu beneficiază de sprijin din partea FEDR sau a unui instrument de finanțare externă al Uniunii sunt, de asemenea, menționate în lista la care se face trimitere la alineatul (1).

Secțiunea iii

Resurse și ratele de cofinanțare

Articolul 9

Resursele FEDR pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg )

1.  Resursele FEDR pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) se ridică la 8 430 000 11 165 910 000 EUR (la prețurile din 2018), din resursele totale disponibile pentru angajamentul bugetar din FEDR, FSE+ și Fondul de coeziune pentru perioada de programare 2021-2027, fiind stabilite la [articolul 102 103 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [RDC nou]. [AM 64]

2.  Resursele 10 195 910 000 EUR (91,31 %) din resursele menționate la alineatul (1) se alocă după cum urmează: [AM 65]

(a)  52,7 % (respectiv, un total de 4 440 7 500 000 000 EUR (67,16 %) pentru cooperarea transfrontalieră (componenta 1); [AM 66]

(b)  31,4 % (respectiv, un total de 2 649 900 000 1 973 600 880 EUR) pentru cooperarea transnațională și (17,68 %) pentru cooperarea maritimă transfrontalieră (componenta 2); [AM 67]

(c)  3,2 % (respectiv, un total de 270 100 000 EUR) 357 309 120 EUR (3,2 %) pentru cooperarea regiunilor ultraperiferice (componenta 3); [AM 68]

(d)  1,2 % (respectiv, un total de 100 000 000 365 000 000 EUR (3,27 %) pentru cooperarea interregională transfrontalieră (componenta 4); [AM 69]

(e)  11,5 % (respectiv, un total de 970 000 000 EUR) pentru investițiile pentru inovare (componenta 5); [AM 70]

3.  Comisia comunică fiecărui stat membru cota care îi revine din sumele globale aferente componentelor 1, 2 și 3, defalcate pe ani.

Pentru defalcarea pe stat membru, se utilizează drept criteriu dimensiunea populației în următoarele regiuni:

(a)  Regiunile de nivel NUTS 3 pentru componenta 1 și regiunile de nivel NUTS 3 pentru componenta 2B, care figurează în actul de punere în aplicare la articolul 8 alineatul (2); [AM 71]

(b)  Regiunile de nivel NUTS 2 pentru componentele componenta 2A și 3.; [AM 72]

(ba)  Regiunile de nivel NUTS 2 și 3 pentru componenta 3. [AM 73]

4.  Fiecare stat membru poate transfera până la 15 % din alocarea sa financiară pentru fiecare dintre componentele 1, 2 și 3, de la una dintre aceste componente către cealaltă sau celelalte componente.

5.  Pe baza sumelor comunicate în temeiul alineatului (3), fiecare stat membru informează Comisia dacă și în ce mod a utilizat opțiunea de transfer prevăzută la alineatul (4) și cum și-a repartizat cota între programele Interreg la care participă statul membru respectiv.

5a.  970 000 000 EUR (8,69 %) din resursele menționate la alineatul (1) sunt alocate noii inițiative privind investițiile interregionale pentru inovare, după cum se menționează la articolul 15a (nou).

Dacă, până la 31 decembrie 2026, Comisia nu a angajat toate resursele disponibile menționate la alineatul (1) pentru proiectele selectate în inițiativa respectivă, soldurile neangajate rămase sunt realocate componentelor 1-4. [AM 74]

Articolul 10

Dispozițiile trans-fonduri

1.  Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește documentul de strategie multianuală în ceea ce privește programele Interreg transfrontaliere externe sprijinite de FEDR și IVDCI sau IPA III. Acest act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 63 alineatul (2).

În ceea ce privește programele Interreg finanțate de la FEDR și IVDCI, acest act de punere în aplicare stabilește elementele menționate la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) [IVDCI].

2.  Contribuția de la FEDR la programele Interreg transfrontaliere externe care urmează să fie sprijinite și din anvelopa financiară din cadrul IPA III alocată cooperării transfrontaliere („CTF IPA III”) sau din anvelopa financiară din cadrul IVDCI alocată cooperării transfrontaliere pentru zona geografică de vecinătate („CTF IVDCI”) se stabilește de Comisie și de statele membre implicate. Contribuția FEDR stabilită pentru fiecare stat membru nu se realocă ulterior între statele membre implicate.

3.  Sprijinul de la FEDR se acordă programelor Interreg transfrontaliere externe individuale, cu condiția ca cel puțin sumele echivalente să fie furnizate prin CTF IPA III și CTF IVDCI în temeiul documentului de programare strategică relevant. Această echivalență contribuție face obiectul unei sume maxime stabilite în actul legislativ IPA III sau IVDCI. [AM 75]

Cu toate acestea, atunci când examinarea documentului de programare strategică relevant în cadrul IPA III sau IVDCI are ca rezultat reducerea sumei corespunzătoare pentru anii rămași, fiecare stat membru implicat trebuie să aleagă între următoarele opțiuni:

(a)  solicită mecanismul în temeiul articolului 12 alineatul (3);

(b)  continuă programul Interreg cu soldul sprijinului din partea FEDR și CTF IPA III sau CTF IVDCI; sau

(c)  combină opțiunile (a) și (b).

4.  Creditele anuale care corespund sprijinului din partea FEDR, CTF IPA III sau CTF IVDCI către programele Interreg transfrontaliere externe se înscriu la liniile bugetare corespunzătoare exercițiului bugetar 2021.

5.  În cazul în care Comisia a inclus o alocare financiară specifică pentru a asista țările sau regiunile partenere în temeiul Regulamentului (UE) [IVDCI] și TTPM în temeiul Deciziei Consiliului [Decizia TTPM] la consolidarea cooperării cu regiunile ultraperiferice învecinate ale Uniunii în conformitate cu [articolul 33 alineatul (2)] din Regulamentul (UE) [IVDCI] sau cu [articolul 87] din [Decizia program TTPM], FEDR poate contribui, de asemenea, în conformitate cu prezentul regulament, dacă este cazul și pe baza reciprocității și proporționalității în ceea ce privește nivelul finanțării din partea IVDCI sau a programului TTPM sau a ambelor, la acțiunile implementate de o țară parteneră sau regiune parteneră sau orice altă entitate în temeiul Regulamentului (UE) [IVDCI], de către o țară, teritoriu sau orice altă entitate în temeiul [Deciziei TTPM] sau de o regiune ultraperiferică a Uniunii, în special, în cadrul unuia sau mai multor programe Interreg din componentele comune 2, 3 sau 4 sau în cadrul măsurilor de cooperare menționate la articolul 60 și implementate în temeiul prezentului regulament.

Articolul 11

Lista resurselor programului Interreg

1.  Pe baza informațiilor furnizate de statele membre în temeiul articolului 9 alineatul (5), Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește o listă a tuturor programelor Interreg, indicând pentru fiecare program suma globală a sprijinului total din partea FEDR și, acolo unde este cazul, valoarea totală a sprijinului din instrumentele de finanțare externă ale Uniunii. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 63 alineatul (2).

2.  Actul de punere în aplicare respectiv include, de asemenea, o listă a sumelor transferate în temeiul articolului 9 alineatul (5), defalcate pe stat membru și pe instrument de finanțare externă al Uniunii.

Articolul 12

Restituirea resurselor și suspendarea

1.  În 2022 și 2023, contribuția anuală din partea FEDR la programele Interreg transfrontaliere externe, pentru care nu a fost transmis Comisiei niciun program până la data de 31 martie din anii respectivi, și care nu a fost realocată altui program transmis în cadrul aceleiași categorii de programe Interreg transfrontaliere externe, se alocă programelor Interreg transfrontaliere interne la care participă statul membru sau statele membre implicate.

2.  Dacă până la 31 martie 2024 există încă programe Interreg transfrontaliere externe care nu au fost transmise Comisiei, întreaga contribuție din partea FEDR menționată la articolul 9 alineatul (5) la programele respective pentru anii rămași până în 2027, care nu a fost realocată altui program Interreg transfrontalier extern sprijinit și prin CTF IPA III sau CTF IVDCI, se alocă programelor Interreg transfrontaliere interne la care participă statul membru sau statele membre implicate.

3.  Orice program Interreg transfrontalier extern deja aprobat de Comisie se suspendă sau beneficiază de o alocare redusă, în conformitate cu normele și procedurile aplicabile, în special în cazul în care:

(a)  niciuna dintre țările partenere vizate de programul Interreg respectiv nu a semnat acordul de finanțare relevant până la termenele stabilite în conformitate cu articolul 57;

(b)  în cazuri justificate în mod corespunzător, când programul Interreg nu poate fi implementat așa cum s-a prevăzut din cauza problemelor grave survenite în relațiile dintre țările participante. [AM 76]

În astfel de situații, contribuția din partea FEDR menționată la alineatul (1) care corespunde tranșelor anuale neangajate încă sau tranșelor anuale angajate și dezangajate total sau parțial în cursul aceluiași exercițiu financiar, care nu au fost realocate unui alt program Interreg transfrontalier extern sprijinit și prin CTF IPA III sau CTF IVDCI, se alocă programelor Interreg transfrontaliere interne la care participă statul membru sau statele membre implicate.

4.  În ceea ce privește un program Interreg din componenta 2 deja aprobat de Comisie, participarea unei țări partenere sau a Groenlandei unui TTPM se suspendă dacă se îndeplinește una dintre situațiile prevăzute la alineatul (3) primul paragraf literele (a) și (b). [AM 77]

Statele membre participante și, atunci când este cazul, țările partenere participante rămase, solicită una din următoarele soluționări:

(a)  suspendarea completă a programului Interreg, în special atunci când principalele probleme de dezvoltare comună nu pot fi realizate fără participarea țării partenere respective sau a Groenlandei TTPM; [AM 78]

(b)  reducerea alocării către programul Interreg, în conformitate cu normele și procedurile aplicabile;

(c)  continuarea programului Interreg fără participarea țării partenere respective sau a Groenlandei unei TTPM. [AM 79]

În cazul în care suma alocată programului Interreg este redusă în temeiul prezentului alineat al doilea paragraf litera (b), contribuția din partea FEDR care corespunde tranșelor anuale neangajate încă se alocă unui alt program Interreg din componenta 2 la care participă unul sau mai multe dintre statele membre implicate sau, în cazul în care un stat membru participă numai la un singur program Interreg din componentă 2, unuia sau mai multor programe Interreg transfrontaliere interne la care participă statul membru respectiv.

5.  Contribuția din partea IPA III, IVDCI sau PTTPM, redusă în temeiul prezentului articol, se utilizează în conformitate cu Regulamentul (UE) [IPA III], cu Regulamentul (UE) [IVDCI] sau, respectiv, cu Decizia (UE) [TTPM] a Consiliului.

6.  În cazul în care o țară terță sau, țară parteneră sau TTPM care contribuie la un program Interreg cu resurse naționale care nu constituie cofinanțare națională de sprijin din partea FEDR sau a unui instrument de finanțare externă al Uniunii reduce contribuția respectivă pe parcursul implementării programului Interreg, fie la nivel global, fie în ceea ce privește operațiuni comune deja selecționate care au primit documentul prevăzut la articolul 22 alineatul (6), statul membru sau statele membre participante solicită una dintre opțiunile prevăzute la alineatul (4) al doilea paragraf din prezentul articol. [AM 80]

Articolul 13

Rate de cofinanțare

Rata de cofinanțare la nivelul fiecărui program Interreg nu trebuie să depășească 70 80 %, cu excepția cazului în care, în ceea ce privește programele Interreg transfrontaliere externe sau din componenta 3, în Regulamentul (UE) [IPA III], în Regulamentul [IVDCI] sau în Decizia (UE) [PTTPM] a Consiliului sau în orice act adoptat în temeiul acestora se stabilește un procent mai mare. [AM 81]

CAPITOLUL II

Obiectivele specifice Interreg și concentrarea tematică

Articolul 14

Obiectivele specifice Interreg

1.  FEDR, în domeniul său de aplicare, astfel cum se prevede la articolul [4] din Regulamentul (UE) [FEDR nou] și, după caz, instrumentele de finanțare externă ale Uniunii contribuie la obiectivele de politică stabilite la [articolul 4 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] prin intermediul unor noi acțiuni comune în cadrul programelor Interreg.

2.  În cazul programului PEACE PLUS, atunci când acționează în sprijinul păcii și reconcilierii, FEDR, ca obiectiv specifice în cadrul obiectivului de politică numărul 4, contribuie, de asemenea, la promovarea stabilității sociale, economice și regionale în regiunile în cauză, în special prin acțiuni menite să promoveze coeziunea între comunități. O prioritate separată sprijină obiectivul specific respectiv.

3.  Pe lângă obiectivele specifice pentru FEDR, astfel cum se prevede la articolul 2 din Regulamentul (UE) [FEDR nou], FEDR și, după caz, instrumentele de finanțare externă ale Uniunii pot contribui contribuie, de asemenea, la obiectivele specifice aferente OP 4, astfel: [AM 82]

(a)  consolidarea eficacității piețelor forței de muncă și îmbunătățirea accesului la locuri de muncă de calitate peste frontiere;

(b)  îmbunătățirea accesului la educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții și creșterea calității acestora la nivel transfrontalier, cu scopul de a spori nivelul de instruire și nivelul de competențe aferent, pentru a fi recunoscute la nivel transfrontalier;

(c)  facilitarea accesului egal și în timp util la servicii de sănătate de calitate, sustenabile și cu prețuri accesibile la nivel transfrontalier;

(d)  îmbunătățirea accesibilității, eficacității și rezilienței sistemelor de sănătate și a serviciilor de asistență pe termen lung la nivel transfrontalier;

(e)  promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv prin îmbunătățirea egalității de șanse și combaterea discriminării la nivel transfrontalier.

4.  În cadrul componentelor 1, 2 și 3, FEDR și, după caz, instrumentele de finanțare externă ale Uniunii pot, de asemenea, să sprijine obiectivul specific Interreg „o mai bună guvernanță Interreg”, în special prin următoarele acțiuni:

(a)  în cadrul programelor Interreg din componentele 1 și 2B: [AM 83]

(i)  consolidarea capacității instituționale a autorităților publice, în special a celor mandatate să gestioneze un anumit teritoriu, și a părților interesate;

(ii)  consolidarea eficacității administrației publice prin promovarea cooperării juridice și administrative și a cooperării între cetățeni, inclusiv proiecte de tip interpersonal, actori ai societății civile și instituții, în special în vederea soluționării obstacolelor juridice și de altă natură din regiunile de frontieră; [AM 84]

(b)  în cadrul programelor Interreg din componentele 1, 2 și 3: consolidarea capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate, în vederea implementării strategiilor macroregionale și a strategiilor pentru bazinele maritime;

(c)  în cadrul programelor transfrontaliere externe și al programelor Interreg din componentele 2 și 3 sprijinite din fondurile Interreg, în plus față de literele (a) și (b): consolidarea încrederii reciproce, în special prin încurajarea acțiunilor interpersonale, prin consolidarea democrației durabile și prin sprijinirea actorilor societății civile și a rolului acestora în procesele de reformă și în tranzițiile democratice;

5.  în cadrul programelor transfrontaliere externe și al programelor Interreg din componentele 1, 2 și 3, FEDR și, după caz, instrumentele de finanțare externă ale Uniunii contribuie, de asemenea, poate contribui și la obiectivul specific Interreg „sporirea siguranței și securității Europei”, în special prin acțiuni în domeniul managementului frontierei trecerii frontierelor și al mobilității și gestionării migrației, inclusiv protecția migranților și a refugiaților și integrarea lor socială și economică în cadrul protecției internaționale. [AM 85]

Articolul 15

Concentrare tematică

1.  Cel puțin 60 % din sumele alocate FEDR și, după caz, din instrumentele de finanțare externă ale Uniunii alocate în temeiul altor priorități în afara celor de asistență tehnică pentru fiecare program Interreg din componentele 1, 2 și 3, se alocă unui număr maxim de trei obiective de politică dintre cele stabilite la articolul 4 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

2.  Încă 15 % din Din sumele alocate FEDR și, după caz, alocate instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii în temeiul altor priorități în afara celor de asistență tehnică pentru fiecare program Interreg din componentele 1, 2 și 3, se alocă obiectivului până la 15 % obiectivului specific Interreg „îmbunătățirea guvernanței Interreg” sau până la 10 % pot fi alocați obiectivului Interreg specific extern „sporirea siguranței și securității Europei”. [AM 86]

3.  În cazul în care un Dacă componenta 1 sau 2 dintr-un program Interreg din componenta 2A susține susține o strategie macroregională sau o strategie macroregională, valoarea totală a finanțării de la pentru bazinele maritime, cel puțin 80% din FEDR și, acolo unde este cazul, o parte din valoarea totală a instrumentelor de finanțare externă ale alocărilor Uniunii în temeiul altor priorități în afara celor de asistență tehnică se programează contribuie la obiectivele respectivei strategii. [AM 87]

4.  În cazul în care un program Interreg din componenta 2B susține o strategie macroregională sau o strategie pentru bazinele maritime, cel puțin 70 % din valoarea totală a finanțării de la FEDR și, acolo unde este cazul, din valoarea totală a instrumentelor de finanțare externă ale alocărilor Uniunii în temeiul altor priorități în afara celor de asistență tehnică se alocă la obiectivele respectivei strategii. [AM 88]

5.  În cazul programelor Interreg din componenta 4, valoarea totală a finanțării de la FEDR și, acolo unde este cazul, valoarea totală a instrumentelor de finanțare externă ale alocărilor Uniunii în temeiul altor priorități în afara celor de asistență tehnică se alocă la obiectivul specific Interreg „îmbunătățirea guvernanței Interreg”.

Articolul 15a

Investițiile interregionale pentru inovare

1.  Resursele menționate la articolul 9 alineatul (5a) (nou) sunt alocate unei noi inițiative privind investițiile interregionale pentru inovare, care este destinată:

(a)  comercializării și extinderii proiectelor de inovare comune care pot încuraja dezvoltarea lanțurilor valorice europene;

(b)  reunirii cercetătorilor, a întreprinderilor, a societății civile și a administrațiilor publice implicate în strategiile de specializare inteligentă și inovare socială stabilite la nivel național sau regional;

(c)  proiectelor pilot pentru identificarea sau testarea unor soluții noi de dezvoltare regională și locală bazate pe strategii de specializare inteligentă; sau

(d)  schimburilor de experiență în materie de inovare care urmăresc valorificarea experienței dobândite în domeniul dezvoltării regionale sau locale.

2.  Pentru a menține principiul coeziunii teritoriale europene, cu o pondere aproximativ egală a resurselor financiare, aceste investiții se axează pe crearea de legături între regiunile mai puțin dezvoltate și cele din regiunile mai bine dezvoltate, prin creșterea capacității ecosistemelor regionale de inovare din regiunile mai puțin dezvoltate de a se integra și de a crește valoarea existentă sau emergentă a UE, precum și capacitatea de a participa la parteneriate cu alte regiuni.

3.  Comisia implementează aceste investiții în sistem de gestiune directă sau indirectă. Ea este sprijinită de un grup de experți pentru a defini un program de lucru pe termen lung și cererile de propuneri aferente.

4.  În ceea ce privește investițiile interregionale pentru inovare, întregul teritoriu al Uniunii beneficiază de susținerea FEDR. Țările terțe pot participa la aceste investiții, cu condiția să contribuie la finanțare sub formă de venituri externe alocate. [AM 89]

CAPITOLUL III

Programare

Secțiunea i

Elaborarea, aprobarea și modificarea programelor Interreg

Articolul 16

Elaborarea și prezentarea programelor Interreg

1.  Obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) se implementează prin intermediul programelor Interreg în sistem de gestiune partajată, cu excepția componentei 3, care poate fi implementată total sau parțial în sistem de gestiune indirectă, și a componentei 5 care trebuie implementată în sistem de gestiune directă sau indirectă după consultarea părților implicate. [AM 90]

2.  Statele membre participante și, atunci când este cazul, țările terțe, țările partenere, TTPM sau TTPM organizațiile de cooperare și integrare regională, elaborează un program Interreg în conformitate cu modelul prevăzut în anexă pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2027. [AM 91]

3.  Statele membre participante elaborează un program Interreg în cooperare cu partenerii de program menționați la articolul 6 din Regulamentul (UE) [RDC nou]. La pregătirea programelor Interreg care acoperă strategiile macroregionale sau strategiile pentru bazinele maritime, statele membre și partenerii din program ar trebui să țină seama de prioritățile tematice ale strategiilor macroregionale și pentru bazinele maritime relevante și să consulte actorii relevanți. Se instituie un mecanism ex de către statele membre și programele partenere pentru a asigura că toți actorii de la nivelul macroregional și al bazinelor maritime, autoritățile programelor ETC, regiunile și țările se reunesc la începutul perioadei de programare, pentru a decide împreună asupra priorităților fiecărui program. Aceste priorități sunt aliniate, dacă este cazul, la planurile de acțiune ale strategiilor macroregionale sau pentru bazinele maritime. [AM 92]

Țările terțe, țările partenere sau TTPM, după caz, trebuie să implice și partenerii de program echivalenți celor menționați la respectivul articol.

4.  Statul membru care găzduiește potențiala autoritate de management prezintă Comisiei un program unul sau mai multe programe Interreg până la [data intrării în vigoare plus nouă doisprezece luni;] în numele tuturor statelor membre participante și, dacă este cazul, al țărilor partenere, al țărilor terțe, al TTPM sau al TTPM organizațiilor de integrare și cooperare regională. [AM 93]

Cu toate acestea, un program Interreg care acoperă sprijinul de la un instrument de finanțare externă al Uniunii trebuie prezentat de către statul membru care găzduiește potențiala autoritate de management în termen de cel mult șase doisprezece luni de la adoptarea de către Comisie a documentului de programare strategică relevant în temeiul articolului 10 alineatul (1) sau dacă se solicită în temeiul actului de bază respectiv al unuia sau al mai multor instrumente de finanțare externă ale Uniunii. [AM 94]

5.  Statele membre și, dacă este cazul, țările terțe, țările partenere sau TTPM participante își confirmă în scris acordul cu privire la conținutul unui program Interreg înainte ca acesta să fie transmis Comisiei. Acest acord include, de asemenea, un angajament al tuturor statelor membre participante, și, dacă este cazul, al țărilor terțe, al țărilor partenere sau al TTPM, de a furniza cofinanțarea necesară pentru a implementa programul Interreg și, dacă este cazul, angajamentul privind contribuția financiară din partea țărilor terțe, a țărilor partenere sau a TTPM.

Prin derogare de la primul paragraf, în cazul programelor Interreg care implică regiuni ultraperiferice și țări terțe, țări partenere sau TTPM, statele membre în cauză consultă respectivele țări terțe, țări partenere sau TTPM înainte de a prezenta Comisiei programele Interreg. În acest caz, acordurile privind conținutul programelor Interreg și eventuala contribuție a țărilor terțe, a țărilor partenere sau a TTPM pot fi exprimate însă în procesele-verbale aprobate în mod formal ale reuniunilor de consultare cu țările terțe, cu țările partenere sau cu TTPM teritoriile sau ale deliberărilor organizațiilor de cooperare regională.

6.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 62 pentru a modifica anexa în vederea adaptării la schimbările produse în timpul perioadei de programare pentru elemente neesențiale ale acesteia.

Articolul 17

Conținutul programelor Interreg

1.  Fiecare program Interreg stabilește o strategie comună pentru contribuția programului la obiectivele de politică stabilite la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) [RDC nou] și la obiectivele specifice Interreg prevăzute la articolul 14 alineatele (4) - (5) din prezentul regulament și pentru comunicarea rezultatelor acestuia.

2.  Fiecare program Interreg este format din priorități.

Fiecare prioritate corespunde unui singur obiectiv de politică sau, după caz, unuia sau ambelor obiective specifice Interreg ori asistenței tehnice. O prioritate corespunzătoare unui obiectiv de politică sau, după caz, unuia sau ambelor obiective specifice Interreg este formată din unul sau mai multe obiective specifice. Aceleiași politici sau aceluiași obiectiv specific Interreg pot să îi corespundă mai multe priorități.

3.  În cazuri bine justificate și de comun acord cu Comisia, pentru Pentru a crește eficiența implementării programului și pentru a realiza operațiuni de mai mare anvergură, statul membru în cauză poate decide să transfere către programele Interreg până la [x] 20 % din suma din FEDR alocată programului aferent în cadrul obiectivului privind investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică pentru aceeași regiune. Fiecare stat membru informează în prealabil Comisia că intenționează să facă uz de posibilitatea de transfer, indicând Comisiei motivul deciziei. Suma transferată va constitui o prioritate separată sau priorități separate. [AM 95]

4.  Fiecare program Interreg stabilește:

(a)  zona de program (inclusiv o hartă a acesteia ca document separat);

(b)  un rezumat al principalelor provocări comune, ținând seama în special de: [AM 96]

(i)  disparitățile economice, sociale și teritoriale;

(ii)  nevoile de investiții comune și complementaritatea cu alte forme de sprijin și potențiale sinergii vizate; [AM 97]

(iii)  învățămintele desprinse din experiența anterioară și modul în care acestea au fost luate în considerare în program; [AM 98]

(iv)  strategiile macroregionale și pentru bazinele maritime în cazul în care zona de program este acoperită, parțial sau total, de una sau mai multe strategii;

(c)  o justificare a obiectivelor de politică alese și a obiectivelor specifice Interreg, prioritățile aferente, obiectivele specifice și formele de sprijin, abordând, dacă este cazul, sincopele din infrastructura transfrontalieră; [AM 99]

(d)  pentru fiecare prioritate, cu excepția asistenței tehnice, obiectivele specifice;

(e)  pentru fiecare obiectiv specific:

(i)  tipurile de acțiuni aferente, inclusiv o listă a operațiunilor de importanță strategică planificate și a contribuției lor preconizate la obiectivele specifice respective, precum și la strategiile macroregionale și strategiile privind bazinele maritime, după caz, respectiv setul de criterii și criteriile transparente de selecție corespunzătoare pentru o astfel de operațiune; [AM 100]

(ii)  indicatorii de realizare și indicatorii de rezultat, cu obiectivele de etapă și țintele corespunzătoare;

(iii)  grupurile-țintă principale; [AM 101]

(iv)  teritoriile specifice vizate, inclusiv utilizarea planificată a investițiilor teritoriale integrate, a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității sau a altor instrumente teritoriale;

(v)  utilizarea planificată a instrumentelor financiare; [AM 102]

(vi)  o defalcare orientativă a resurselor planificate, pe tip de intervenție.

(f)  pentru prioritatea asistență tehnică, utilizarea planificată în conformitate cu [articolele 30 - 32] din Regulamentul (UE) [RDC nou] și tipurile relevante de intervenții;

(g)  un plan de finanțare care să conțină următoarele tabele (fără nicio repartizare pe stat membru, țară terță, țară parteneră sau TTPM participante, cu excepția cazului în care se specifică altfel în acesta):

(i)  un tabel în care să se precizeze alocarea financiară totală pentru FEDR și, dacă este cazul, pentru fiecare instrument de finanțare externă al Uniunii, pe întreaga perioadă de programare și pe fiecare an;

(ii)  un tabel în care să se precizeze alocarea financiară totală pentru fiecare prioritate de către FEDR și, dacă este cazul, de către fiecare instrument de finanțare externă al Uniunii, pe prioritate, precum și cofinanțarea națională și dacă cofinanțarea națională este constituită din cofinanțări publice și private;

(h)  acțiunile întreprinse pentru a implica partenerii de program relevanți menționați la [articolul 6] din Regulamentul (UE) nr. [CPR nou] în elaborarea programului Interreg, precum și rolul acestor parteneri de program în implementarea, monitorizarea și evaluarea programului respectiv;

(i)  abordarea avută în vedere în ceea ce privește comunicarea și vizibilitatea programului Interreg, prin definirea obiectivelor, a publicului-țintă, a canalelor de comunicare, a acoperirii la nivelul mijloacelor de comunicare socială, a bugetului planificat și a indicatorilor relevanți pentru monitorizare și evaluare;

5.  Informațiile menționate la alineatul (4) se furnizează astfel:

(a)  în ceea ce privește tabelele menționate la litera (g) și în ceea ce privește sprijinul din instrumentele de finanțare externă ale Uniunii, aceste fonduri se stabilesc după cum urmează:

(i)  pentru programele Interreg transfrontaliere externe susținute de IPA III și IVDCI ca sumă unică („CTF IPA III” sau „CTF Vecinătate”), combinând contribuția de la [Rubrica 2 Coeziune și valori, subplafonul Coeziune economică, socială și teritorială] și [Rubrica 6 Vecinătate și întreaga lume];

(ii)  pentru programele Interreg din componentele 2 și 4, susținute de IPA III, IVDCI sau PTTPM ca sumă unică („fonduri Interreg”) care combină fonduri de la [Rubrica 2] și [Rubrica 6] sau ca repartizare pentru fiecare instrument de finanțare „FEDR”, „IPA III”, „IVDCI” și „program TTMP”, în conformitate cu alegerea făcută de partenerii de program;

(iii)  pentru programele Interreg din componenta 2, susținute de programul TTPM în ceea ce privește repartizarea pe instrumente de finanțare („FEDR” și „program TTPM Groenlanda”); [AM 103]

(iv)  pentru programele Interreg din componenta 3, susținute de IVDCI și PTTPM cu repartizare pe instrumente de finanțare („FEDR”, „IVDCI” și „PTTPM”, după caz).

(b)  în ceea ce privește tabelul menționat la alineatul (4) litera (g) punctul (ii), aceasta include sumele doar pentru anii 2021 - 2025. [AM 104]

6.  În ceea ce privește alineatul (4) litera (e) punctul (vi) și litera (f), tipurile de intervenție sunt bazate pe nomenclatorul prevăzut în anexa [I] la Regulamentul (UE) [RDC nou].

7.  Programul Interreg:

(a)  identifică autoritatea de management, a autoritatea de audit și organismul către care se vor face plățile de către Comisie;

(b)  stabilește procedura pentru înființarea secretariatului comun și, după caz, susține structurile de gestionare în statele membre sau în țările terțe; [AM 105]

(c)  stabilește repartizarea pasivelor între statele membre participante și, dacă este cazul, între țările terțe sau țările partenere sau TTPM, în cazul unor corecții financiare impuse de autoritatea de management sau de Comisie.

8.  Autoritatea de management informează Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor menționate la alineatul 7 litera (a) , fără a fi necesară modificarea programului.

9.  Prin derogare de la alineatul (4), conținutul programelor Interreg din componenta 4 se adaptează la caracterul specific al programelor Interreg respective, în special după cum urmează:

(a)  informațiile menționate la litera (a) nu sunt necesare;

(b)  informațiile solicitate în temeiul literelor (b) și (h) se prezintă ca o scurtă descriere;

(c)  pentru fiecare obiectiv specific dintr-o altă prioritate decât asistența tehnică, se indică următoarele informații:

(i)  stabilirea unui beneficiar unic sau a unei liste restrânse a beneficiarilor și procedura de acordare;

(ii)  tipurile aferente de acțiuni și contribuția anticipate a acestora la obiectivele specifice;

(iii)  indicatorii de realizare și indicatorii de rezultat, cu obiectivele de etapă și țintele corespunzătoare;

(iv)  grupurile-țintă principale;

(v)  o defalcare orientativă a resurselor planificate, pe tip de intervenție.

Articolul 18

Aprobarea programelor Interreg

1.  Comisia evaluează în condiții de deplină transparență fiecare program Interreg și conformitatea acestuia cu Regulamentul (UE) [RDC nou], cu Regulamentul (UE) [FEDR nou] și cu prezentul regulament și, în cazul unui sprijin de la un instrument de finanțare externă al Uniunii și acolo unde este relevant, coerența acestuia cu documentul de programare strategică multianuală în temeiul articolului 10 alineatul (1) din prezentul regulament sau cu cadrul de programare strategică pertinent în temeiul actului de bază respectiv care corespunde unuia sau mai multor instrumente. [AM 106]

2.  Comisia poate formula observații în termen de trei luni de la data prezentării programului Interreg de către statul membru care găzduiește potențiala autoritate de management.

3.  Statele membre participante și, atunci când este cazul, țările terțe sau țările partenere, TTPM sau TTPM organizațiile de integrare și cooperare regională reexaminează programul Interreg, ținând seama de observațiile formulate de Comisie. [AM 107]

4.  Prin intermediul unui act de punere în aplicare, Comisia adoptă o decizie de aprobare a fiecărui program Interreg în termen de cel mult șase trei luni de la data depunerii versiunii revizuite a programului respectiv de către statul membru care găzduiește potențiala autoritate de management. [AM 108]

5.  În ceea ce privește programele Interreg transfrontaliere externe, Comisia își adoptă deciziile în conformitate cu alineatul (4), după consultarea „Comitetului IPA III” în conformitate cu [articolul 16] din Regulamentul (UE) nr. [IPA III] și a „Comitetului pentru vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională” în conformitate cu [articolul 36] din Regulamentul (UE) [IVDCI].

Articolul 19

Modificarea programelor Interreg

1.  Statul După consultarea autorităților locale și regionale și în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) .../... [noul RDC], statul membru care găzduiește autoritatea de management poate prezenta o cerere motivată de modificare a unui program Interreg, împreună cu programul modificat, stipulând impactul preconizat al respectivei modificări asupra îndeplinirii obiectivelor. [AM 109]

2.  Comisia evaluează conformitatea modificării cu Regulamentul (UE) [RDC nou], cu Regulamentul (UE) [FEDR nou] și cu prezentul regulament și poate formula observații în termen de trei luni o lună de la data depunerii programului modificat. [AM 110]

3.  Statele membre participante și, atunci când este cazul, țările terțe sau țările partenere, TTPM sau TTPM revizuiesc organizațiile de integrare și cooperare regională reexaminează programul modificat, luând în considerare observațiile formulate de Comisie. [AM 111]

4.  Comisia aprobă modificarea unui program Interreg cel târziu la șase trei luni de la prezentarea cererii de modificare de către statul membru. [AM 112]

5.  După consultarea autorităților locale și regionale și în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE).../... [RDC nou], pe parcursul perioadei de programare, statul membru poate transfera o sumă de până la 5 10 % din alocarea inițială a unei priorități și nu mai mult de 3 5 % din bugetul programului către o altă prioritate a aceluiași program Interreg. [AM 113]

Aceste transferuri nu afectează anii precedenți.

Ele sunt considerate a fi nesubstanțiale și nu necesită o decizie de modificare a programului Interreg din partea Comisiei. Cu toate acestea, ele respectă toate cerințele normative. Autoritatea de management transmite Comisiei tabelul revizuit menționat la articolul 17 alineatul (4) litera (g) punctul (ii).

6.  Aprobarea din partea Comisiei nu este necesară în cazul corecturilor de natură pur materială sau de redactare, care nu afectează implementarea programului Interreg. Autoritatea de management informează Comisia cu privire la aceste corecții.

Secțiunea ii

Dezvoltare teritorială

Articolul 20

Dezvoltare teritorială integrată

În cazul programelor Interreg, autoritățile sau organismele urbane, locale sau teritoriale relevante, responsabile cu elaborarea strategiilor de dezvoltare teritorială sau locală, astfel cum se prevede la [articolul 22] din Regulamentul (UE) [RDC nou] sau responsabile cu selecționarea operațiunilor care urmează să fie sprijinite în temeiul strategiilor respective, astfel cum se prevede la [articolul 23 alineatul (4)] din respectivul regulament sau responsabile cu ambele demersuri trebuie să fie entități juridice transfrontaliere sau GECT.

O entitate juridică transfrontalieră sau o GECT care implementează investiții teritoriale integrate în temeiul [articolului 24] din Regulamentul (UE) [RDC nou] sau un alt nou instrument teritorial în temeiul [articolului 22] litera (c) din regulamentul respectiv poate fi, de asemenea, beneficiar unic în temeiul cu articolului 23 alineatul (5) din prezentul regulament, cu condiția să existe o separare a funcției în interiorul entității juridice transfrontaliere sau al GECT.

Articolul 21

Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității

Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (denumită în continuare „DLRC”) în temeiul [articolului 22] litera (b) din Regulamentul (UE) [RDC nou] poate fi implementată în cadrul programelor Interreg, cu condiția ca grupurile de acțiune locală să fie alcătuite din reprezentanți ai intereselor socioeconomice locale din sectorul public și din cel privat, să nu conțină niciun grup de interese care să controleze procesul decizional și să provină din cel puțin două țări participante, dintre care cel puțin una să fie stat membru.

Secțiunea iii

Operațiuni și fonduri pentru proiecte mici

Articolul 22

Selecția operațiunilor Interreg

1.  Operațiunile Interreg sunt selecționate în conformitate cu strategia și obiectivele programului de către un comitet de supraveghere instituit în conformitate cu articolul 27.

Comitetul de monitorizare respectiv poate institui unul sau, mai ales în cazul subprogramelor, mai multe comitete de coordonare care să acționeze în subordinea sa în scopul selectării operațiunilor. Comitetele directoare aplică principiul parteneriatului, după cum prevede articolul 6 din Regulamentul (UE).../... [RDC nou] și implică parteneri din toate statele membre participante. [AM 114]

În cazul în care o operațiune este implementată, parțial sau total, în afara zonei de program [în interiorul sau în afara Uniunii], selecționarea operațiunii respective este condiționată de aprobarea explicită a autorității de management de comitetul de monitorizare sau, atunci când este cazul, de comitetul director.

2.  Pentru selecționarea operațiunilor, comitetul de monitorizare sau, după caz, comitetul director trebuie să instituie și să aplice criterii și proceduri nediscriminatorii și transparente, care să asigure egalitatea de gen și să țină seama de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de principiul dezvoltării durabile și de politica Uniunii în domeniul mediului, în conformitate cu articolul 11 și cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE.

Criteriile și procedurile trebuie să asigure prioritizarea operațiunilor care urmează să fie selecționate, astfel încât să se maximizeze contribuția finanțării din partea Uniunii la îndeplinirea obiectivelor programului Interreg și la implementarea dimensiunii de cooperare a operațiunilor din cadrul programelor Interreg, astfel cum este prevăzut la articolul 23 alineatele (1) și (4).

3.  Autoritatea de management trebuie să consulte informează Comisia și să ia în considerare observațiile acesteia cu privire la criteriile de selecție, înainte de depunerea inițială a criteriilor de selecție acestora la comitetul de monitorizare sau, atunci când este cazul, la comitetul director. Același lucru este valabil pentru orice modificare ulterioară a acestor criterii. [AM 115]

4.  În ceea ce privește Înainte de selecționarea operațiunilor de către comitetul de monitorizare sau, după caz, de către comitetul director, autoritatea de management: [AM 116]

(a)  se asigură că operațiunile selecționate sunt conforme cu programul Interreg și aduc o contribuție efectivă la realizarea obiectivelor specifice ale acestuia;

(b)  se asigură că operațiunile selecționate nu intră în conflict cu strategiile echivalente stabilite în temeiul articolului 10 alineatul (1) sau stabilite pentru unul sau mai multe din instrumentele de finanțare externă ale Uniunii;

(c)  se asigură că operațiunile selecționate prezintă cel mai bun raport între cuantumul sprijinului, activitățile desfășurate și îndeplinirea obiectivelor;

(d)  verifică dacă beneficiarul dispune de resursele și mecanismele financiare necesare pentru a acoperi costurile de funcționare și întreținere;

(e)  se asigură că operațiunile selecționate care intră sub incidența Directivei 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului(25) fac obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau al unei proceduri de încadrare, pe baza cerințelor directivei respective, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului(26).

(f)  în cazul în care operațiunile au început înainte de data de depunere a unei cereri de finanțare la autoritatea de management, verifică dacă a fost respectată legislația aplicabilă;

(g)  se asigură că operațiunile selecționate intră în domeniul de aplicare al fondului în cauză și sunt atribuite unui tip de intervenție;

(h)  se asigură că operațiunile nu includ activități care au făcut parte dintr-o operațiune care este relocată în conformitate cu [articolul 60] din Regulamentul (UE) [RDC nou] sau care constituie un transfer al unei activități productive în conformitate cu [articolul 59 alineatul (1) litera (a)] din respectivul regulament.

(i)  se asigură că operațiunile selecționate nu sunt afectate de un aviz motivat al Comisiei cu privire la o încălcare în temeiul articolului 258 din TFUE care pune în pericol legalitatea și regularitatea cheltuielilor sau desfășurarea operațiunilor;

(j)  asigură imunizarea la schimbările climatice a investițiilor în infrastructură cu o durată de viață preconizată de cel puțin cinci ani.

5.  Comitetul de monitorizare sau, după caz, comitetul director aprobă metodologia și criteriile folosite pentru selecționarea operațiunilor Interreg, inclusiv orice modificări ale acestora, fără a aduce atingere dispozițiilor de la [articolul 27 alineatul (3) litera (b)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] în ceea ce privește DLRC și de la articolul 24 din prezentul regulament.

6.  Pentru fiecare operațiune Interreg, autoritatea de management furnizează partenerului principal sau unic un document care stabilește condițiile de acordare a sprijinului pentru respectiva operațiune Interreg, inclusiv cerințele specifice privind produsele sau serviciile care urmează a fi furnizate, planul de finanțare, termenul limită pentru executarea operațiunii și, dacă este cazul, metoda care trebuie aplicată pentru a determina costurile operațiunii și condițiile pentru plata grantului.

Acest document stabilește, de asemenea, obligațiile partenerului principal cu privire la recuperări, în temeiul articolului 50. Obligațiile respective se definesc Procedurile legate de recuperări sunt definite și convenite de către comitetul de monitorizare. Cu toate acestea, un partener principal situat într-un alt stat membru, o altă țară terță, o altă țară parteneră sau o altă TTMP decât cea a partenerului, nu este obligat să procedeze la recuperare prin intermediul unei proceduri judiciare. [AM 117]

Articolul 23

Parteneriat în cadrul operațiunilor Interreg

1.  Operațiunile selecționate în cadrul componentelor 1, 2 și 3 implică actori din cel puțin două țări sau TTPM participante, dintre care cel puțin unul este un beneficiar dintr-un stat membru. [AM 118]

beneficiarii care primesc sprijin din partea unui fond Interreg și partenerii care nu primesc niciun sprijin financiar în cadrul acestor fonduri (beneficiari și parteneri denumiți împreună „parteneri”) constituie un parteneriat în cadrul operațiunilor Interreg.

2.  O operațiune Interreg poate fi implementată într-o singură țară sau TTPM, cu condiția ca impactul și beneficiile pentru zona de program să fie identificate în cererea pentru operațiune. [AM 119]

3.  Punctul 1 nu se aplică operațiunilor din cadrul programului PEACE PLUS atunci când programul acționează în sprijinul păcii și reconcilierii.

4.  Partenerii cooperează în ceea ce privește elaborarea și implementarea, precum și dotarea cu personal și/sau finanțarea operațiunilor Interreg. Ar trebui să se urmărească limitarea numărului partenerilor pentru fiecare operațiune Interreg la cel mult zece. [AM 120]

Pentru operațiunile Interreg din cadrul programelor Interreg din componenta 3, partenerii din regiunile ultraperiferice și din țările terțe, țările partenere sau TTPM, trebuie să coopereze numai în trei două din cele patru dimensiuni menționate în primul paragraf. [AM 121]

5.  În cazul în care există doi sau mai mulți parteneri, unul dintre ei este desemnat de către toți partenerii ca partener principal.

6.  O entitate juridică transfrontalieră sau o GECT poate fi partener unic al unei operațiuni Interreg în cadrul programelor Interreg din componentele 1, 2 și 3, cu condiția ca membrii săi să implice parteneri din cel puțin două țări sau TTPM participante. [AM 122]

Membrii entității juridice transfrontalieră sau membrii GECT trebuie să provină din cel puțin trei țări participante în cadrul programelor Interreg din componenta 4.

O entitate juridică ce implementează un instrument financiar sau un fond de fonduri, după caz, poate fi unicul partener al unei operațiuni Interreg fără aplicarea cerințelor privind componența sa, prevăzute la alineatul (1).

7.  Partenerii unici sunt înregistrați într-un stat membru care participă la programul Interreg.

Cu toate acestea, un partener unic poate fi înregistrat într-un stat membru care nu participă la program, cu condiția respectării condițiilor prevăzute la articolul 23. [AM 123]

Articolul 24

Fondurile pentru proiecte mici

1.  Contribuția totală de la FEDR sau, după caz, de la un instrument de finanțare externă al Uniunii, la fondul pentru un proiect mic pentru unul sau mai multe fonduri pentru proiecte mici în cadrul programului unui program Interreg nu trebuie să depășească depășește 20 000 000 EUR sau 15 % din alocarea totală a programului Interreg, reținându-se valoarea cea mai mică și este, în cazul unui program Interreg de cooperare transfrontalieră, de cel puțin 3% din totalul alocării. [AM 124]

Destinatarii finali din cadrul unui fond pentru proiecte mici beneficiază de sprijin din partea FEDR sau, după caz, din partea instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii prin intermediul beneficiarului și implementează proiectele mici în cadrul respectivului fond pentru proiecte mici („proiect mic”).

2.  beneficiarul unui fond pentru proiecte mici este un organism de drept public sau privat, o entitate juridică transfrontalieră cu sau fără personalitate juridică sau o GECT persoană fizică, care este responsabil(ă) de inițierea sau de inițierea și de implementarea operațiunilor. [AM 125]

3.  Documentul care stabilește condițiile aplicabile sprijinului către un fond pentru proiecte mici conține, în plus față de elementele stabilite la articolul 22 alineatul (6), elementele necesare pentru a asigura că beneficiarul:

(a)  stabilește o procedură de selecție nediscriminatorie și transparentă;

(b)  aplică criterii obiective pentru selecționarea proiectelor mici, care să evite conflictele de interese;

(c)  evaluează cererile de sprijin;

(d)  selectează proiectele și stabilește valoarea sprijinului pentru fiecare proiect mic;

(e)  este responsabil cu implementarea operațiunii și păstrează, la nivelul său, toate documentele justificative necesare pistei de audit în conformitate cu anexa [XI] la Regulamentul (UE) [RDC nou];

(f)  pune la dispoziția publicului lista destinatarilor finali ai operațiunii.

Beneficiarul se asigură că destinatarii finali respectă cerințele prevăzute la articolul 35.

4.  selecționarea proiectelor mici nu constituie o delegare de sarcini de la autoritatea de management către un organism intermediar, astfel cum se menționează la [articolul 65 alineatul (3)] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

5.  Costurile cu personalul și alte costuri directe în concordanță cu categoriile de costuri de la articolele 39-42 și costurile indirecte generate la nivel de beneficiar pentru gestiunea fondului sau fondurilor pentru proiectele mici nu pot depăși, per ansamblu, 20 % din costul total eligibil al respectivului fond fondului sau fondurilor pentru proiecte mici. [AM 126]

6.  În cazul în care contribuția publică la un proiect mic nu depășește 100 000 EUR, contribuția din partea FEDR sau, după caz, a unui instrument de finanțare externă al Uniunii ia forma unor costuri unitare sau sume forfetare ori include rate forfetare, cu excepția proiectelor în cazul cărora sprijinul constituie ajutor de stat. [AM 127]

Dacă costurile totale ale fiecărei operațiuni nu depășesc 100 000 EUR, cuantumul sprijinului pentru unul sau mai multe proiecte mici poate fi fixat pe baza unui proiect de buget stabilit de la caz la caz și convenit ex ante de către organismul care selectează operațiunea. [AM 128]

În cazul în care se folosește finanțarea la rate forfetare, categoriile de costuri cărora li se aplică rata forfetară pot fi rambursate în conformitate [articolul 48 alineatul (1) litera (a)] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

Articolul 25

Sarcinile partenerului principal

1.  Partenerul principal are următoarele sarcini:

(a)  stabilește condițiile de lucru cu ceilalți parteneri în cadrul unui acord care cuprinde, printre altele, dispoziții care garantează buna gestiune financiară a fondurilor Uniunii alocate operațiunii Interreg, inclusiv modalitățile de recuperare a sumelor plătite în mod nejustificat;

(b)  își asumă responsabilitatea de a asigura implementarea întregii operațiuni Interreg;

(c)  se asigură că cheltuielile prezentate de toți partenerii au fost suportate în implementarea operațiunii Interreg și corespund activităților convenite de către toți partenerii, precum și că aceste cheltuieli se află în conformitate cu documentul furnizat de autoritatea de management în temeiul articolului 22 alineatul (6).

2.  Cu excepția existenței unor dispoziții contrare în acordurile încheiate în temeiul alineatului (1) litera (a), partenerul principal se asigură că ceilalți parteneri primesc suma totală a contribuției din fondul respectiv al Uniunii cât se poate integral și în intervalul de repede timp convenit cu toți partenerii și integral urmând aceeași procedură aplicată partenerului principal. Nu se poate deduce sau reține nicio sumă și nu se poate percepe nicio taxă specifică sau altă taxă cu efect echivalent care ar reduce sumele respective pentru ceilalți parteneri. [AM 129]

3.  Orice beneficiar dintr-un stat membru, țară terță, țară parteneră sau TTPM care participă la un program Interreg poate fi desemnat partener principal. [AM 130]

Cu toate acestea, statele membre, țările terțe, țările partenere sau TTPM care participă la un program Interreg pot conveni ca un partener care nu primește sprijin din partea FEDR sau a unui instrument de finanțare externă al Uniunii poate fi desemnat partener principal. [AM 131]

Secțiunea iv

Asistență tehnică

Articolul 26

Asistență tehnică

1.  Asistența tehnică acordată fiecărui program Interreg se rambursează ca sumă forfetară, prin aplicarea procentajelor prevăzute la alineatul (2) pentru 2021 și 2022 asupra tranșelor anuale ale prefinanțării în conformitate cu articolul 49 alineatul (2) literele (a) și (b) din prezentul regulament și, în anii ulteriori, asupra cheltuielilor eligibile incluse în fiecare cerere de plată în temeiul [articolului 85 alineatul (3) litera (a) sau (c)], după caz, din Regulamentul (UE) [RDC nou]. [AM 132]

2.  Procentul din FEDR și din instrumentele de finanțare externă ale Uniunii care urmează să fie rambursat pentru asistența tehnică se stabilește după cum urmează:

(a)  la programele Interreg de cooperare transfrontalieră internă sprijinite de FEDR: 6 7 %; [AM 133]

(b)  la programele Interreg de cooperare transfrontalieră externă sprijinite de CTF IPA III sau CTF IVDCI: 10 %;

(c)  la programele Interreg din componenta 2, 3 sau 4, atât pentru FEDR, cât și, acolo unde este cazul, pentru instrumentele de finanțare externă ale Uniunii: 7 8 %. [AM 134]

3.  În cazul programelor Interreg cu o alocare totală între 30 000 000 EUR și 50 000 000 EUR, suma care rezultă din procentajul pentru asistența tehnică se majorează cu o sumă suplimentară de 500 000 EUR. Comisia adaugă suma respectivă la prima plată intermediară.

4.  În cazul programelor Interreg cu o alocare totală mai mică de 30 000 000 EUR, suma necesară pentru asistența tehnică, exprimată în EUR, precum și procentul rezultat se stabilesc în decizia Comisiei de aprobare a programului Interreg în cauză.

CAPITOLUL IV

Monitorizare, evaluare și comunicare

Secțiunea i

Monitorizare

Articolul 27

Comitetul de monitorizare

1.  Statele membre și, acolo unde este cazul, țările terțe, țările partenere, TTPM sau organizațiile de integrare și TTPM cooperare regională care participă la respectivul program instituie, de comun acord cu autoritatea de management, un comitet de monitorizare a implementării programului Interreg respectiv („comitetul de monitorizare”) în termen de trei luni de la data notificării către statele membre a deciziei Comisiei de adoptare a unui program Interreg, [AM 135]

2.  Comitetul de monitorizare este prezidat de un reprezentant al statului membru care găzduiește autoritatea de management sau de un reprezentant al autorității de management.

În cazul în care normele de procedură ale comitetului de monitorizare stabilesc un președinte prin rotație, comitetul de monitorizare poate fi prezidat de un reprezentant al unei țări terțe, țări partenere sau TTPM, fiind coprezidat de un reprezentant al statului membru sau al autorității de management, și viceversa. [AM 136]

3.  Fiecare membru al comitetului de monitorizare are drept de vot.

4.  Fiecare comitet de monitorizare își adoptă propriul regulament de procedură în cadrul primei reuniuni.

Regulamentul de procedură al comitetului de monitorizare și, dacă este cazul, al comitetului director, are rolul de a preveni orice situație de conflict de interese în procesul de selecționare a operațiunilor Interreg.

5.  Comitetul de monitorizare se reunește cel puțin o dată pe an și examinează toate chestiunile care afectează progresele făcute de program în atingerea obiectivelor sale.

6.  Autoritatea de management publică regulamentul de procedură al comitetului de monitorizare, precum un sumar al datelor și toate datele informațiilor, precum și informațiile toate deciziile partajate cu comitetul de monitorizare, pe site-ul web menționat la articolul 35 alineatul (2). [AM 137]

Articolul 28

Componența comitetului de monitorizare

1.  Componența comitetului de monitorizare al fiecărui program Interreg este poate fi convenită de statele membre și, după caz, de țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la program și asigură urmăresc să asigure o reprezentare echilibrată a autorităților competente, a organismelor intermediare și a reprezentanților partenerilor la programul menționat la [articolul 6] din Regulamentul (UE) [RDC nou] din statele membre, țări terțe, țări partenere și TTPM. [AM 138]

Componența comitetului de monitorizare trebuie să ia în considerare numărul statelor membre, al țărilor terțe, al țărilor partenere și al TTPM care participă la programul Interreg în cauză. [AM 139]

Comitetul de monitorizare include, de asemenea, reprezentanți ai organismelor regiunilor și ai administrațiilor locale, precum și ai altor organisme înființate în comun pentru întreaga zonă de program sau pentru o parte a acesteia, inclusiv ai GECT. [AM 140]

2.  Autoritatea de management publică o listă a membrilor autorităților sau organismelor desemnate ca membri ai comitetului de monitorizare pe site-ul web menționat la articolul 35 alineatul (2). [AM 141]

3.  Reprezentanții Comisiei participă pot participa la lucrările comitetului de monitorizare în calitate de consultanți. [AM 142]

3a.  Reprezentanții organismelor înființate în toată zona aferentă programului sau care acoperă o parte a acesteia, inclusiv GECT, pot participa la lucrările comitetului de monitorizare în calitate de consultanți. [AM 143]

Articolul 29

Funcțiile comitetului de monitorizare

1.  Comitetul de monitorizare examinează:

(a)  progresele înregistrate în ceea ce privește implementarea programului și realizarea obiectivelor de etapă și a țintelor programului Interreg;

(b)  orice probleme care influențează evoluția programului Interreg și măsurile luate pentru a le remedia;

(c)  în ceea ce privește instrumentele financiare, elementele evaluării ex ante menționate la [articolul 52 alineatul (3)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] și în documentul de strategie menționat la [articolul 53 alineatul (2)] din respectivul regulament;

(d)  progresele înregistrate cu privire la efectuarea evaluărilor, a sintezelor evaluărilor și a oricăror acțiuni întreprinse ca urmare a constatărilor;

(e)  punerea în aplicare a acțiunilor legate de comunicare și vizibilitate;

(f)  progresele înregistrate în procesul de implementare a operațiunilor Interreg de importanță strategică și, după caz, a marilor proiecte de infrastructură;

(g)  progresele înregistrate în ceea ce privește consolidarea capacității administrative pentru instituțiile publice și beneficiari, acolo unde este cazul și propun orice alte măsuri suplimentare de sprijin, dacă este necesar. [AM 144]

2.  În plus față de sarcinile sale în ceea ce privește selecționarea operațiunilor menționate la articolul 22, comitetul de monitorizare aprobă:

(a)  metodologia și criteriile folosite pentru selecționarea operațiunilor, inclusiv orice modificări ale acestora, după consultarea informarea Comisiei în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament, fără a aduce atingere [articolului 27 alineatul (3) literele (b), (c) și (d)] din Regulamentul (UE) [RDC nou]; [AM 145]

(b)  planul de evaluare și orice modificare a acestuia;

(c)  orice propunere înaintată de autoritatea de management referitoare la modificarea programului Interreg, inclusiv la un transfer în conformitate cu articolul 19 alineatul (5);

(d)  raportul final privind performanța.

Articolul 30

Reexaminare

1.  Comisia poate organiza o reexaminare în vederea analizării performanțelor programelor Interreg.

Reexaminarea poate fi efectuată în scris.

2.  La cererea Comisiei, în termen de o lună trei luni, autoritatea de management furnizează Comisiei informații cu privire la elementele menționate la articolul 29 alineatul (1): [AM 146]

(a)  progresele înregistrate în ceea ce privește implementarea programului și realizarea obiectivelor de etapă și a țintelor, orice probleme care afectează performanța respectivului program Interreg, precum și măsurile luate pentru a le soluționa;

(b)  progresele înregistrate cu privire la efectuarea evaluărilor, a sintezelor evaluărilor și a oricăror acțiuni întreprinse ca urmare a constatărilor;

(c)  progresele înregistrate în ceea ce privește consolidarea capacității administrative a autorităților publice și a beneficiarilor.

3.  Rezultatele reexaminării se consemnează într-un proces-verbal convenit.

4.  Autoritatea de management ia măsuri legate de problemele ridicate de Comisie și o informează pe aceasta în termen de trei luni în legătură cu măsurile respective.

Articolul 31

Transmiterea datelor

1.  Fiecare autoritate de management transmite Comisiei, în format electronic, date cumulative pentru respectivul program Interreg până la 31 ianuarie, 31 martie, 31 mai, 31 iulie, 30 septembrie și 30 noiembrie în fiecare an la 31 ianuarie, 31 mai și 30 septembrie în fiecare an datele în conformitate cu litera (a) de la alineatul (2) al articolului 31 din prezentul regulament, precum și o dată pe an datele în conformitate cu litera (b) de la alineatul (2) al articolului 31 din prezentul regulament pentru respectivul program Interreg, utilizând modelul prevăzut în anexa [VII] la Regulamentul (UE) [RDC nou]. [AM 147]

Transmiterea datelor se efectuează utilizând sistemele existente de raportare a datelor, în măsura în care sistemele respective s-au dovedit fiabile în perioada anterioară de programare. [AM 148]

Prima transmitere a datelor trebuie efectuată până la 31 ianuarie 2022, iar ultima până la 31 ianuarie 2030.

2.  Datele menționate la alineatul (1) trebuie defalcate, pentru fiecare prioritate, pe obiectiv specific și se referă la:

(a)  numărul de operațiuni Interreg selecționate, costurile totale eligibile ale acestora, contribuția din partea respectivului fond Interreg și cheltuielile totale eligibile declarate de parteneri către autoritatea de management, toate defalcate pe tipuri de intervenție;

(b)  valorile indicatorilor de realizare și de rezultat pentru operațiunile Interreg selecționate și valorile obținute pe operațiuni de operațiunile Interreg finalizate. [AM 149]

3.  Pentru instrumentele financiare se furnizează, de asemenea, date cu privire la următoarele:

(a)  cheltuielile eligibile, în funcție de tipul de produs financiar;

(b)  cuantumul costurilor și comisioanelor de gestiune declarate drept cheltuieli eligibile;

(c)  cuantumul resurselor publice și private mobilizate, pe lângă fonduri, pe tip de produs financiar;

(d)  dobânzi și alte câștiguri generate de sprijinul din partea fondurilor Interreg pentru instrumentele financiare menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) [RDC nou] și resursele restituite care pot fi atribuite sprijinului din partea fondurilor Interreg, astfel cum se prevede la articolul 56 din respectivul regulament.

4.  Datele transmise în conformitate cu prezentul articol trebuie să fie actualizate la sfârșitul lunii anterioare lunii în care sunt transmise.

5.  Autoritatea de management publică toate datele transmise Comisiei pe site-ul web menționat la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 32

Raportul final privind performanța

1.  Fiecare autoritate de management prezintă Comisiei un raport final privind performanța programului Interreg respectiv până la 15 februarie 2031.

Raportul final privind performanța se depune utilizând modelul stabilit în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din Regulamentul (UE) [RDC nou].

2.  Raportul final privind performanța evaluează realizarea obiectivelor programului pe baza elementelor enumerate la articolul 29, cu excepția alineatului (1) litera (c).

3.  Comisia examinează raportul final privind performanța și informează autoritatea de management cu privire la eventualele observații în termen de cinci luni de la data primirii respectivului raport. În cazul în care se fac astfel de observații, autoritatea de management furnizează toate informațiile necesare cu privire la aceste observații și, dacă este cazul, informează Comisia în termen de trei luni în legătură cu măsurile luate. Comisia informează statul membru cu privire la acceptarea raportului.

4.  Autoritatea de management publică raportul final privind performanța pe site-ul web menționat la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 33

Indicatori pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg)

1.  Indicatorii comuni de realizare și de rezultat, astfel cum se prevede prevăzuți în anexa [I] la Regulamentul (UE) [FEDR nou], și, acolo unde este necesar, indicatorii de realizare și de rezultat specifici care sunt considerați a fi cei mai potriviți pentru măsurarea progreselor realizate în realizarea obiectivelor programului de cooperare teritorială europeană (Interreg), se utilizează în conformitate cu [articolul 12 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] și la cu articolul 17 alineatul (3 4) litera (d e) punctul (ii) și la articolul 31 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament. [AM 150]

1a.  Când este necesar și în cazurile justificate în mod corespunzător de autoritatea de management, indicatorii de realizare și de rezultat specifici programului se utilizează în plus față de indicatorii care au fost selectați în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol. [AM 151]

2.  Pentru indicatorii de realizare, valorile de referință se stabilesc la zero. Obiectivele de etapă stabilite pentru 2024 și țintele stabilite pentru 2029 sunt cumulative.

Secțiunea ii

Evaluare și comunicare

Articolul 34

Evaluarea în timpul perioadei de programare

1.  Autoritatea de management efectuează, cel mult o dată pe an, evaluări ale fiecărui program Interreg. Fiecare evaluare analizează programul din perspectiva eficacității, a eficienței, a relevanței, a coerenței și a valorii adăugate a UE, cu scopul de a îmbunătăți calitatea elaborării și implementării programului Interreg care face obiectul evaluării. [AM 152]

2.  În plus, autoritatea de management efectuează o evaluare pentru fiecare program Interreg pentru a evalua impactul acestuia, până la 30 iunie 2029.

3.  Autoritatea de management încredințează efectuarea evaluărilor unor experți independenți din punct de vedere funcțional.

4.  Autoritatea de management asigură urmărește să asigure procedurile necesare pentru generarea și colectarea datelor necesare pentru evaluări. [AM 153]

5.  Autoritatea de management întocmește un plan de evaluare care poate viza mai multe programe Interreg.

6.  Autoritatea de management prezintă planul de evaluare comitetului de monitorizare în termen de cel mult un an de la aprobarea programului Interreg.

7.  Autoritatea de management publică toate evaluările pe site-ul web menționat la articolul 35 alineatul (2).

Articolul 35

Responsabilitățile autorităților de management și ale partenerilor în ceea ce privește transparența și comunicarea

1.  Fiecare autoritate de management desemnează un responsabil de comunicare pentru fiecare program Interreg aflat în responsabilitatea sa.

2.  Autoritatea de management se asigură că, în termen de șase luni de la aprobarea programului Interreg, există un site internet care conține informații privind fiecare program Interreg aflat în responsabilitatea sa, cuprinzând obiectivele, activitățile, posibilitățile de finanțare disponibile și realizările programelor.

3.  Se aplică [articolul 44 alineatele (2) - (7 6)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] cu privire la responsabilitățile autorității de management. [AM 154]

4.  Fiecare partener al unei operațiuni Interreg sau fiecare organism care implementează un instrument de finanțare recunoaște sprijinul din partea unui fondul Interreg, inclusiv resursele reutilizate pentru instrumente financiare în conformitate cu [articolul 56] din Regulamentul (UE) [RDC nou], la operațiunea Interreg prin:

(a)  afișarea pe site-ul internet profesional al partenerului, în cazul în care există un astfel de site internet, a unei scurte descrieri a operațiunii Interreg, proporțională cu nivelul sprijinului furnizat de un fond Interreg, inclusiv scopurile și rezultatele acesteia, evidențiind contribuția financiară din partea Uniunii;

(b)  includerea unei declarații care subliniază sprijinul din partea unui fond Interreg într-un mod vizibil în documente și în materialele de comunicare referitoare la implementarea operațiunii Interreg, utilizate pentru public sau participanți;

(c)  afișarea publică a unor plăci sau panouri de la începerea implementării fizice a unei operațiuni Interreg care implică investiții fizice sau achiziționarea de echipamente, al căror cost total depășește 100 50 000 EUR; [AM 155]

(d)  în cazul operațiunilor Interreg care nu se încadrează la litera (c), afișarea publică cel puțin a unui afiș imprimat sau și, după caz, electronic cu dimensiunea minimă A3 A2 conținând informații despre operațiunea Interreg, cu evidențierea sprijinului din partea unui fond Interreg; [AM 156]

(e)  în cazul operațiunilor de importanță strategică și al operațiunilor al căror cost total depășește 10 5 000 000 EUR, prin organizarea unui eveniment de comunicare și cu implicarea Comisiei și a autorității de management competente în timp util. [AM 157]

Termenul „Interreg” trebuie să fie utilizat alături de emblema Uniunii, în conformitate cu [articolul 42] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

5.  În cazul fondurilor pentru proiecte mici și al instrumentelor financiare, beneficiarul se asigură că destinatarii finali respectă cerințele prevăzute la alineatul (4) litera (c).

6.  În cazul în care beneficiarul nu își respectă obligațiile ce îi revin în temeiul articolului [42] din Regulamentul (UE) [RDC nou] sau al alineatelor (1) și (2) din prezentul articol sau nu remediază în timp util această nerespectare, autoritatea de management statul membru aplică o corecție financiară prin anularea a până la 5 % din sprijinul din partea fondurilor pentru operațiunea în cauză. [AM 158]

CAPITOLUL V

Eligibilitatea

Articolul 36

Norme privind eligibilitatea cheltuielilor

1.  O operațiune Interreg poate fi implementată integral sau parțial în afara unui stat membru, inclusiv în afara Uniunii, cu condiția ca operațiunea Interreg să contribuie la obiectivele respectivului program Interreg.

2.  Fără a aduce atingere normelor privind eligibilitatea stabilite la articolele 57-62 din Regulamentul (UE) [RDC nou], la articolul 4 și la articolul 6 din Regulamentul (UE) [FEDR nou] sau în prezentul capitol, inclusiv în actele adoptate în temeiul celor menționate anterior, statele membre participante și, dacă este cazul, țările terțe, țările partenere și TTPM stabilesc, printr-o decizie comună a comitetului de monitorizare, doar norme suplimentare privind eligibilitatea cheltuielilor pentru programul Interreg cu privire la categoriile de cheltuieli care nu sunt reglementate de aceste dispoziții. Aceste norme se referă la zona de program în ansamblu.

Cu toate acestea, atunci când un program Interreg selectează operațiuni pe bază de cereri de propuneri, aceste norme suplimentare se adoptă înainte să se publice prima cerere de propuneri. În toate celelalte cazuri, aceste norme suplimentare se adoptă înainte de selecționarea primelor operațiuni.

3.  Pentru chestiunile care nu sunt reglementate de normele de eligibilitate stabilite la [articolele 57-62] din Regulamentul (UE) nr. [RDC nou], la [articolul 4 și articolul 6] din Regulamentul (UE) [FEDR nou] și în prezentul capitol, inclusiv în actele adoptate în temeiul celor menționate anterior sau în normele stabilite în conformitate cu alineatul (4), se aplică normele naționale ale statului membru și, după caz, ale țărilor terțe, ale țărilor partenere și ale TTPM în care au fost contractate cheltuielile respective.

4.  În cazul unui diferend între autoritatea de management și autoritatea de audit cu privire la eligibilitatea ca atare a unei operațiuni Interreg selecționate în cadrul programului Interreg respectiv, opinia autorității de management prevalează, ținând seama în mod corespunzător de opinia comitetului de monitorizare.

5.  TTPM nu sunt eligibile pentru a beneficia de sprijin din partea FEDR în cadrul programelor Interreg, dar pot participa la aceste programe în conformitate cu condițiile prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 37

Dispoziții generale privind eligibilitatea categoriilor de costuri

1.  Statele membre participante și, atunci când este cazul, țările terțe, țările partenere și TTPM pot conveni, în cadrul comitetului de monitorizare a unui program Interreg, că cheltuielile care se încadrează într-una sau în mai multe categorii dintre cele menționate la articolele 38 - 43 nu sunt eligibile în cadrul uneia sau mai multor priorități ale unui program Interreg.

2.  Orice cheltuieli eligibile în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament efectuate de un partener Interreg sau în numele acestuia sunt legate de costul inițierii sau al inițierii și implementării unei operațiuni sau a unei părți a acesteia.

3.  Următoarele costuri nu sunt eligibile:

(a)  amenzile, sancțiunile financiare și cheltuielile aferente diferendelor juridice sau litigiilor;

(b)  costurile cu cadourile, cu excepția celor care nu depășesc valoarea de 50 EUR per cadou și care sunt legate de promovare, comunicare, publicitate sau informare;

(c)  costurile legate de fluctuațiile cursurilor de schimb valutar.

Articolul 38

Costuri cu personalul

1.  Costurile cu personalul se compun din costul brut de angajare a personalului încadrat de partenerul Interreg într-unul din următoarele moduri:

(a)  cu normă întreagă;

(b)  cu fracțiune de normă cu un procent fix de timp lucrat pe lună;

(c)  cu fracțiune de normă cu un număr flexibil de ore lucrate pe lună; sau

(d)  pe bază orară.

2.  Costurile cu personalul se limitează la următoarele:

(a)  plățile salariale legate de activitățile pe care entitatea nu le-ar desfășura dacă nu ar participa la operațiunea vizată, care sunt stabilite printr-un contract de angajare sau de muncă, printr-o decizie de numire (ambele denumite în continuare „document de angajare”) sau prin lege, activități aferente responsabilităților menționate în fișa postului membrului vizat al personalului;

(b)  orice alte costuri legate direct de plățile salariale suportate și plătite de către angajator, cum ar fi impozitele și prestațiile de securitate socială, inclusiv pensiile, care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(27), cu condiția ca acestea:

(i)  să fie stabilite printr-un document de angajare sau prin lege;

(ii)  să fie conforme cu legislația menționată în documentul de angajare și cu practicile standard din țara sau din organizația în care lucrează efectiv membrul vizat al personalului sau ambele; și

(iii)  să nu fie recuperabile de către angajator.

În ceea ce privește litera (a), plățile către persoane fizice care lucrează pentru partenerul Interreg în temeiul unui altfel de contract decât un contract de angajare sau de muncă pot fi asimilate plăților salariale, iar contractul în cauză poate fi considerat document de angajare.

3.  Costurile cu personalul pot fi rambursate:

(a)  în conformitate cu [articolul 48 alineatul (1) primul paragraf litera (a)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] (dovedite prin documentul de angajare și fișele de salariu); sau

(b)  în conformitate cu opțiunile simplificate în materie de costuri prevăzute la [articolul 48 alineatul (1) primul paragraf literele (b) - (e)] din Regulamentul (UE) [RDC nou]; sau

(c)  ca costurile directe cu personalul ale unei operațiuni se pot calcula la o rată forfetară în conformitate de până la 20% din costurile directe, altele decât costurile directe cu [articolul 50 alineatul (1)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] personalul ale operațiunii respective, fără ca statul membru să fie obligat să facă un calcul pentru a determina rata aplicabilă. [AM 159]

4.  Costurile cu personalul pentru persoanele care lucrează în baza unui contract cu fracțiune de normă în cadrul operațiunii se calculează ca:

(a)  procent fix din costul brut de angajare, în conformitate cu [articolul 50 alineatul (2)] din Regulamentul (UE) [RDC nou]; sau

(b)  procent flexibil din costul brut de angajare, în concordanță cu un număr de ore variabil de la o lună la alta lucrate în cadrul operațiunii, pe baza unui sistem de înregistrare a timpului care acoperă 100 % din timpul de lucru al angajatului.

5.  Pentru contractele cu fracțiune de normă de la alineatul (4) litera (b), rambursarea costurilor cu personalul se calculează pe o bază orară determinată prin:

(a)  împărțirea costului lunar brut valorii celei mai recente a costurilor brute lunare documentate cu forța de angajare muncă la timpul de lucru lunar stabilit prin documentul de angajare, exprimat al persoanei în cauză, în conformitate cu legea aplicabilă menționată în ore contractul de muncă și cu articolul 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) .../... [RDC nou]; sau [AM 160]

(b)  împărțirea celui mai recent cost brut de angajare anual înregistrat la 1 720 de ore, în conformitate cu [articolul 50 alineatele (2) - (4)] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

6.  În ceea ce privește costurile cu personalul pentru persoanele care, conform documentului de angajare, lucrează pe bază orară, astfel de costuri sunt eligibile aplicând numărul de ore lucrate efectiv în cadrul operațiunii la rata orară convenită în documentul de angajare, pe baza unui sistem de înregistrare a timpului. Dacă nu au fost încă incluse în rata orară convenită, costurile salariale menționate la litera (b) din articolul 38 alineatul (2) pot fi adăugate la rată orară respectivă, în conformitate cu legislația națională aplicabilă. [AM 161]

Articolul 39

Costuri de birou și costuri administrative

Costurile de birou și costurile administrative se limitează la 15 % din costurile directe totale ale unei operațiuni și la următoarele elemente: [AM 162]

(a)  chiria birourilor;

(b)  asigurarea și taxele aferente clădirilor în care se află personalul și echipamentelor din birouri (de exemplu, asigurări împotriva incendiilor, furtului);

(c)  utilitățile (de exemplu, electricitate, încălzire, apă);

(d)  furnituri de birou;

(e)  contabilitatea generală furnizată în cadrul organizației beneficiare;

(f)  arhivele;

(g)  întreținerea, curățenia și reparațiile;

(h)  securitatea;

(i)  sistemele informatice;

(j)  comunicațiile (de exemplu, telefon, fax, internet, servicii poștale, cărți de vizită profesionale);

(k)  comisioanele bancare pentru deschiderea și administrarea contului sau a conturilor atunci când implementarea unei operațiuni presupune deschiderea unui cont separat;

(l)  comisioanele pentru tranzacții financiare transfrontaliere.

Articolul 40

Costuri de deplasare și de cazare

1.  Costurile de deplasare și de cazare se limitează la următoarele elemente:

(a)  costurile de deplasare (de exemplu, bilete, asigurare de călătorie și asigurarea autovehiculelor, carburanți, kilometri parcurși cu autovehiculul, taxe rutiere, taxe de parcare);

(b)  costurile meselor;

(c)  costurile de cazare;

(d)  costurile pentru vize;

(e)  diurnele,

indiferent dacă aceste costuri sunt suportate și plătite în interiorul sau în afara zonei de program.

2.  Elementele menționate la alineatul (1) literele (a)-(d) care sunt incluse în diurne nu se rambursează în plus față de diurnă.

3.  Costurile cu deplasarea și cazarea experților și furnizorilor de servicii externi se încadrează la categoria costuri de consultanță și servicii externe, prevăzută la articolul 41.

4.  Plata directă a cheltuielilor pentru costurile în temeiul prezentului articol de către un angajat al beneficiarului trebuie susținută de o dovadă a rambursării acestora de către beneficiar angajatului respectiv. Această categorie de costuri poate fi folosită cheltuielile de deplasare ale personalului operațional și ale altor părți interesate în scopul implementării și promovării operațiunii și programului Interreg. [AM 163]

5.  Costurile cu deplasarea și cazarea aferente unei operațiuni pot fi calculate la o rată forfetară de până la 15 % din costurile directe, altele decât costurile cu personalul ale operațiunii respective. [AM 164]

Articolul 41

Costuri de consultanță și servicii externe

Costurile de consultanță și servicii externe se limitează compun, fără a se limită însă la acestea, din următoarele tipuri de servicii și consultanță furnizate de un organism de drept public sau privat sau de o persoană fizică, altele decât beneficiarul inclusiv toți partenerii operațiunii: [AM 165]

(a)  studii sau anchete (de exemplu, evaluări, strategii, note explicative, planuri de proiectare, manuale);

(b)  formare;

(c)  traduceri;

(d)  dezvoltarea, modificarea sau actualizarea sistemelor informatice sau a site-urilor web;

(e)  promovare, comunicare, publicitate sau informare legată de o operațiune sau de un program de cooperare ca atare;

(f)  gestiunea financiară;

(g)  servicii legate de organizarea și realizarea practică de evenimente sau reuniuni (inclusiv închiriere, catering sau interpretare);

(h)  participarea la evenimente (de exemplu, taxe de participare);

(i)  consultanță juridică și servicii notariale, expertiză tehnică sau financiară, alte servicii de consultanță și de contabilitate;

(j)  drepturi de proprietate intelectuală;

(k)  verificări efectuate în temeiul [articolului 68 alineatul (1) litera (a)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] și al articolului 45 alineatul (1) din prezentul regulament;

(l)  costurile pentru funcția de contabilitate la nivel de program în temeiul [articolului 70] din Regulamentul (UE) [RDC nou] și al articolului 46 din prezentul regulament;

(m)  costuri de audit la nivel de program în temeiul articolelor [72] și [75] din Regulamentul (UE) [RDC nou] în temeiul articolelor 47 și 48 din prezentul regulament;

(n)  furnizarea de garanții de către o bancă sau altă instituție financiară, atunci când acestea sunt prevăzute în legislația Uniunii sau în legislația națională sau într-un document de programare adoptat de către comitetul de monitorizare;

(o)  deplasare și cazare pentru experți externi, invitați, președinți de ședință și furnizori de servicii; [AM 166]

(p)  alte servicii externe și de consultanță necesare în cadrul operațiunilor.

Articolul 42

Costuri cu echipamentele

1.  Costurile cu echipamentele achiziționate, închiriate sau luate în leasing de către beneficiar în cadrul operațiunii, altele decât cele prevăzute la articolul 39, se limitează compun din următoarele elemente, fără însă a se limita la următoarele acestea: [AM 167]

(a)  echipamente de birotică;

(b)  hardware și softuri;

(c)  mobilier și echipamente;

(d)  aparatură de laborator;

(e)  mașini și instrumente;

(f)  instrumente sau dispozitive;

(g)  vehicule;

(h)  alte echipamente specifice necesare pentru operațiuni.

2.  Costurile cu achiziționarea de echipamente de ocazie pot fi eligibile în următoarele condiții:

(a)  nu s-a primit altă asistență în acest scop de la fondurile Interreg sau de la fondurile menționate la [articolul 1 alineatul (1) litera (a)] din Regulamentul (UE) [RDC nou];

(b)  prețul de achiziție nu depășește prețul general acceptat pe piața în cauză;

(c)  prezintă caracteristicile tehnice necesare operațiunii și respectă normele și standardele aplicabile.

Articolul 43

Costuri cu infrastructura și cu lucrările

Costurile cu infrastructura și cu lucrările se limitează la următoarele:

(a)  achiziționarea de terenuri în conformitate cu [articolul 58 alineatul (1) litera (c b)] din Regulamentul (UE) [RDC nou]; [AM 168]

(b)  autorizații de construire;

(c)  materiale de construcții:

(d)  manoperă;

(e)  intervenții specializate (de exemplu, decontaminarea solului, deminare).

CAPITOLUL VI

Autoritățile responsabile de programul Interreg, management, control și audit

Articolul 44

Autoritățile responsabile de programul Interreg

1.  Statele membre și, după caz, țările terțe, țările partenere, TTPM și TTPM organizațiile de integrare și cooperare regională care participă la un program Interreg identifică, în sensul [articolului 65] din Regulamentul (UE) [RDC nou], o autoritate de management unică și o autoritate de audit unică. [AM 169]

2.  Autoritatea de management și autoritatea de audit trebuie să fie pot fi situate în același stat membru. [AM 170]

3.  În ceea ce privește programul PEACE PLUS, Organismul pentru programe speciale UE, atunci când este identificat ca autoritate de management, se consideră a fi situat într-un stat membru.

4.  Statele membre și, după caz, țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la un program Interreg pot identifica o GECT ca autoritate de management a programului respectiv.

5.  În ceea ce privește un program Interreg din componenta 2B sau din componenta 1, atunci când aceasta din urmă vizează frontiere lungi cu provocări și nevoi de dezvoltare eterogene, statele membre și, dacă este cazul, țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la un program Interreg pot defini zone de subprogram. [AM 171]

6.  Atunci când autoritatea de management identifică un organism intermediar unul sau mai multe organisme intermediare în cadrul unui program Interreg, în conformitate cu [articolul 65 alineatul (3)] din Regulamentul (UE) [RDC nou], organismul intermediar îndeplinește aceste sarcini în mai mult de un stat membru participant sau, după caz, țară terță, țară parteneră sau TTPM, respectiv mai multe organisme intermediare îndeplinesc aceste sarcini în statul membru respectiv sau, după caz, țara terță, țara parteneră sau TTPM. [AM 172]

Articolul 45

Funcțiile autorității de management

1.  Autoritatea de management a unui program Interreg îndeplinește funcțiile prevăzute la articolele [66], [68] și [69] din Regulamentul (UE) [RDC nou], cu excepția sarcinii de selecționare a operațiunilor menționate la articolul 66 alineatul (1) litera (a) și la articolul 67, precum și a plăților către beneficiarii menționați la articolul 68 alineatul (1) litera (b). Aceste funcții se efectuează pe întreg teritoriul acoperit de programul respectiv, sub rezerva derogărilor stabilite la capitolul VIII din prezentul regulament.

1a.   Prin derogare de la articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul (UE) .../...[RDC nou], Comisia rambursează cu titlu de plăți intermediare 100 % din sumele incluse în cererea de plată, care rezultă din aplicarea ratei de cofinanțare a programului la totalul cheltuielilor eligibile sau la contribuția publică, după caz. [AM 173]

1b.   Dacă autoritatea de management nu efectuează verificarea în temeiul articolul 68 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr..../... [RDC nou] în întreaga zonă de program, fiecare stat membru desemnează organismul sau persoana responsabilă pentru efectuarea acestei verificări în ceea ce privește beneficiarii de pe teritoriul lor. [AM 174]

1c.   Prin derogare de la articolul 92 din Regulamentul (UE).../... [RDC nou], programele Interreg nu sunt supuse verificării anuale a conturilor. Conturile sunt verificate la sfârșitul programului, pe baza raportului final de performanță. [AM 175]

2.  Autoritatea de management, după consultarea cu statele membre și, după caz, cu țările terțe, țările partenere sau TTPM care participă la programul Interreg, înființează un secretariat comun, ținând seama, cu privire la personal, de parteneriatul pentru program.

Secretariatul comun oferă asistență autorității de management și comitetului de monitorizare la îndeplinirea funcțiilor respective ale acestora. Secretariatul comun furnizează, de asemenea, informații pentru potențialii beneficiari cu privire la oportunitățile de finanțare din cadrul programelor Interreg și asistă beneficiarii și partenerii la implementarea operațiunilor.

3.  Prin derogare de la [articolul 70 alineatul (1) litera (c)] din Regulamentul (UE) [RDC nou], cheltuielile plătite într-o altă monedă se convertesc în euro prin utilizarea, de către fiecare partener, a ratei de schimb contabile lunare a Comisiei din luna în care cheltuielile au fost depuse spre verificare la autoritatea de management în conformitate cu [articolul 68 alineatul (1) litera (a)] din regulamentul respectiv.

Articolul 46

Funcția de contabilitate

1.  Statele membre și, după caz, țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la un program Interreg convin cu privire la modalitățile de efectuare a funcției de contabilitate.

2.  Funcția de contabilitate este compusă din sarcinile enumerate la [articolul 70 alineatul (1) literele (a) și (b)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] și include, de asemenea, plățile efectuate de Comisie și, ca regulă generală, plățile efectuate către partenerul principal în conformitate cu [articolul 68 alineatul (1) litera (b)] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

Articolul 47

Funcțiile autorității de audit

1.  Autoritatea de audit a unui program Interreg îndeplinește funcțiile prevăzute în prezentul articol și la articolul 48 pe întreg teritoriul acoperit de respectivul program Interreg, sub rezerva derogărilor prevăzute la capitolul VIII.

Cu toate acestea, un stat membru participant poate specifica momentul în care autoritatea de audit urmează să fie însoțită de un auditor din acel stat membru participant.

2.  Autoritatea de audit a unui program Interreg este responsabilă cu efectuarea de audituri de sistem și de audituri ale operațiunilor pentru a furniza Comisiei o asigurare independentă că sistemele de gestiune și control funcționează în mod eficace și că cheltuielile incluse în conturile transmise Comisiei sunt legale și conforme.

3.  În cazul în care un program Interreg este inclus în populația din care Comisia selectează un eșantion comun în temeiul articolului 48 alineatul (1), autoritatea de audit efectuează audituri ale operațiunilor selecționate de Comisie în scopul de a furniza Comisiei o asigurare independentă asupra faptului că sistemele de gestiune și control funcționează în mod eficace.

4.  Activitățile de audit se desfășoară în conformitate cu standardele de audit acceptate la nivel internațional.

5.  Autoritatea de audit elaborează și prezintă Comisiei în fiecare an, până la data de 15 februarie după încheierea exercițiului financiar, o opinie anuală de audit în conformitate cu [articolul 63 alineatul (7)] din Regulamentul [FR-Omnibus] utilizând modelul prevăzut în anexa XVI la Regulamentul (UE) [RDC nou], care se bazează pe toate lucrările de audit efectuate și care tratează fiecare dintre următoarele elemente:

(a)  caracterul complet, veridicitatea și acuratețea conturilor;

(b)  legalitatea și regularitatea cheltuielilor incluse în conturile transmise Comisiei;

(c)  sistemul de gestiune și control al programului Interreg.

În cazul în care un program Interreg este inclus în populația din care Comisia selectează un eșantion în temeiul articolului 48 alineatul (1), opinia anuală de audit se referă doar la elementele menționate la primul paragraf, literele (a) și (c).

Termenul de 15 februarie poate fi prelungit în mod excepțional de către Comisie până la data de 1 martie, în urma unei informări din partea statului membru care găzduiește autoritatea de management interesată.

6.  Autoritatea de audit elaborează și prezintă Comisiei în fiecare an, până la data de 15 februarie după încheierea exercițiului financiar, un raport anual de control în conformitate cu articolul [63 alineatul (5) litera (b)] din Regulamentul [FR-Omnibus] utilizând modelul prevăzut în anexa [XVII] la Regulamentul (UE) [RDC nou], care sprijină opinia de audit prevăzută la alineatul 5 din prezentul articol și prezintă o sinteză a constatărilor, inclusiv o analiză a naturii și a amplorii erorilor și deficiențelor din sisteme, precum și măsurile corective propuse și implementate și rata de eroare extrapolată și rata de eroare reziduală pentru cheltuielile înscrise în conturile prezentate Comisiei.

7.  În cazul în care un program Interreg este inclus în populația din care Comisia selectează un eșantion în temeiul articolului 48 alineatul (1), autoritatea de audit elaborează raportul anual de control menționat la alineatul (6) din prezentul articol, care îndeplinește cerințele de la [articolul 63 alineatul (5) litera (b)] din Regulamentul (UE, Euratom) [FR-Omnibus], utilizând modelul prevăzut în anexa [XVII] la Regulamentul (UE) [RDC nou] și sprijină opinia de audit prevăzută la alineatul 5 din prezentul articol.

Raportul respectiv prezintă, de asemenea, un rezumat al constatărilor, inclusiv o analiză a naturii și a amplorii erorilor și deficiențelor din sisteme, precum și măsurile corective propuse și implementate, rezultatele auditurilor operațiunilor efectuate de autoritatea de audit în ceea ce privește eșantionul comun menționat la articolul 48 alineatul (1) și corecțiile financiare aplicate de către autoritățile responsabile de programul Interreg pentru orice nereguli depistate de autoritatea de audit la aceste operațiuni.

8.  Autoritatea de audit transmite Comisiei rapoarte de audit de sistem imediat după încheierea procedurii contradictorii cu entitățile auditate relevante.

9.  Comisia și autoritatea de audit se reunesc cu regularitate, cel puțin o dată pe an, cu excepția cazului în care se convine altfel, pentru a examina strategia de audit, raportul anual de control și opinia de audit, pentru a-și coordona planurile și metodele de audit și pentru a face schimb de opinii cu privire la aspecte legate de îmbunătățirea sistemelor de gestiune și control.

Articolul 48

Auditul operațiunilor

1.  Comisia selectează un eșantion comun de operațiuni (sau alte unități de eșantionare), utilizând o metodă de eșantionare statistică pentru auditurile operațiunilor care urmează a fi efectuate de către autoritățile de audit pentru programele Interreg care primesc sprijin din partea FEDR sau a unui instrument de finanțare externă al Uniunii pentru fiecare exercițiu contabil.

Eșantionul comun trebuie să fie reprezentativ pentru toate programele Interreg care constituie populația.

În scopul selectării eșantionului comun, Comisia poate să stratifice grupuri de programe Interreg în funcție de riscurile lor specifice.

2.  Autoritățile responsabile de program furnizează Comisiei informațiile necesare selectării unui eșantion comun, până cel târziu la data de 1 septembrie după încheierea fiecărui exercițiu financiar.

Aceste informații se transmit în format electronic standardizat, în formă completă și reconciliate cu cheltuielile declarate Comisiei pentru exercițiul financiar de referință.

3.  Fără a aduce atingere obligației de a efectua un audit, menționate la articolul 47 alineatul (2), autoritățile de audit pentru programele Interreg vizate de eșantionul comun nu trebuie să efectueze audituri suplimentare ale operațiunilor din cadrul acestor programe, cu excepția cazului în care Comisia solicită acest lucru în conformitate cu alineatul (8) din prezentul articol sau în cazurile în care o autoritate de audit identifică riscuri specifice.

4.  Comisia informează autoritățile de audit ale programelor Interreg vizate cu privire la eșantionul comun selecționat, în timp util pentru a permite autorităților respective să efectueze auditurile operațiunilor, în general, până cel târziu la data de 1 octombrie după încheierea fiecărui exercițiu financiar.

5.  Autoritățile de audit respective transmit informații cu privire la rezultatele acestor audituri și la orice corecție financiară adoptată în legătură cu neregulile individuale depistate cel mai târziu în rapoartele anuale de control care urmează să fie prezentate Comisiei în conformitate cu articolul 47 alineatele (6) și (7).

6.  În urma evaluării rezultatelor auditurilor operațiunilor selecționate în conformitate cu alineatul (1), Comisia calculează o rată de eroare extrapolată globală în ceea ce privește programele Interreg incluse în populația din care a fost selectat eșantionul comun, pentru propriul proces de asigurare.

7.  În cazul în care rata de eroare extrapolată globală menționată la punctul 6 este mai mare de 2 3,5 % din cheltuielile totale declarate pentru programele Interreg incluse în populația din care a fost selectat eșantionul comun, Comisia calculează o rată de eroare reziduală globală, ținând cont de corecțiile financiare aplicate de către respectivele autorități responsabile de programul Interreg neregulilor depistate de auditurile operațiunilor selecționate în temeiul alineatului (1). [AM 176]

8.  În cazul în care rata de eroare extrapolată globală menționată la punctul 7 este mai mare de 2 3,5 % din cheltuielile declarate pentru programele Interreg incluse în populația din care a fost selectat eșantionul comun, Comisia stabilește dacă este necesar să solicite autorității de audit al unui program Interreg specific sau al unui grup de programe Interreg care sunt foarte afectate să efectueze activități suplimentare de audit pentru a evalua rata de eroare și pentru a evalua măsurile corective necesare pentru programele Interreg afectate de neregulile depistate. [AM 177]

9.  Pe baza evaluării rezultatelor activității de audit suplimentare solicitate în temeiul alineatului (8), Comisia poate solicita corecții financiare suplimentare care trebuie aplicate programelor Interreg afectate de neregulile depistate. În astfel de cazuri, autoritățile responsabile de programul Interreg efectuează corecțiile financiare care se impun în conformitate cu articolul [97] din Regulamentul (UE) [RDC nou].

10.  Fiecare autoritate de audit a unui program Interreg pentru care informațiile menționate la alineatul (2) lipsesc sau sunt incomplete sau nu au fost prezentate în termenul prevăzut la alineatul (2) primul paragraf efectuează o eșantionare separată pentru programul Interreg respectiv în conformitate cu articolul [73] din Regulamentul (UE) nr. [RDC nou].

CAPITOLUL VII

Gestiune financiară

Articolul 49

Plăți și prefinanțare

1.  Sprijinul de la FEDR și, după caz, sprijinul din partea instrumentelor de finanțare externă ale Uniunii pentru fiecare program Interreg se plătesc, în conformitate cu articolul 46 alineatul (2), într-un cont unic care nu are niciun subcont național.

2.  Comisia plătește o prefinanțare pe baza sprijinului total din partea fiecărui fond Interreg, astfel cum se stabilește în decizia de aprobare a fiecărui program Interreg în temeiul articolului 18, sub rezerva disponibilității fondurilor, în tranșe anuale după cum urmează și înainte de data de 1 iulie a anilor 2022-2026 sau, în anul deciziei de aprobare, în termen de cel mult 60 zile după adoptarea acestei decizii:

(a)  2021: 1 3 %; [AM 178]

(b)  2022: 1 2,25 %; [AM 179]

(c)  2023: 1 2,25 %; [AM 180]

(d)  2024: 1 2,25 %; [AM 181]

(e)  2025: 1 2,25 %; [AM 182]

(f)  2026: 1 2,25 %. [AM 183]

3.  În cazul în care programele Interreg transfrontaliere externe sunt sprijinite prin FEDR și CTF IPA III sau CTF IVDCI, prefinanțarea pentru toate fondurile care sprijină un astfel de program Interreg se face în conformitate cu Regulamentul (UE) [IPA III] sau [IVDCI] sau cu orice act adoptat în temeiul acestuia. [AM 184]

Suma prefinanțării poate fi plătită în două tranșe, dacă este cazul, în funcție de necesitățile bugetare.

Suma totală plătită ca prefinanțare se rambursează Comisiei în cazul în care, în termen de 24 36 de luni de la data la care Comisia plătește prima tranșă a sumei de prefinanțare, nu se depune nicio cerere de plată în cadrul programului transfrontalier Interreg. O astfel de rambursare constituie venituri alocate interne și nu reduce sprijinul din partea FEDR, CTF IPA III sau CTF IVDCI către program. [AM 185]

Articolul 50

Recuperări

1.  Autoritatea de management se asigură că orice sumă plătită în urma unei nereguli se recuperează de la partenerul principal sau de la partenerul unic. Partenerii rambursează partenerului principal orice sume plătite în mod nejustificat.

2.  În cazul în care partenerul principal nu reușește să obțină rambursarea de la alți parteneri sau în cazul în care autoritatea de management nu reușește să obțină rambursarea de la partenerul principal sau de la partenerul unic, statul membru, țara terță, țara parteneră sau TTPM pe al cărui teritoriu este situat partenerul în cauză sau, în cazul unei GECT, unde este înregistrat acesta, rambursează autorității de management orice sume plătite în mod nejustificat partenerului respectiv. Autoritatea de management este responsabilă pentru rambursarea sumelor în cauză la bugetul general al Uniunii, în conformitate cu repartizarea pasivelor între statele membre participante, țările terțe, țările partenere sau TTPM prevăzute în programul Interreg.

3.  De îndată ce statul membru, țara terță, țara parteneră sau TTPM rambursează autorității de management sumele plătite în mod nejustificat unui partener, aceasta poate continua sau poate începe o procedură de recuperare împotriva acestui partener în conformitate cu legislația sa națională. În cazul în care recuperarea reușește, statul membru, țara terță, țara parteneră sau TTPM poate utiliza sumele respective pentru cofinanțarea națională a programului Interreg în cauză. Statul membru, țara terță, țara parteneră sau TTPM nu are niciun fel de obligații de raportare către autoritățile responsabile de program, către comitetul de monitorizare sau către Comisie cu privire la astfel de recuperări la nivel național.

4.  În cazul în care un stat membru, o țară terță, o țară parteneră sau TTPM nu rambursează autorității de management sumele plătite în mod necuvenit unui partener în conformitate cu alineatul (3), atunci acele valori trebuie să facă obiectul unui ordin de recuperare emis de ordonatorul de credite delegat, care se execută, atunci când este posibil, prin compensare cu sumele datorate statului membru sau țării partenere sau țării terțe sau TTPM în contul plăților ulterioare către același program Interreg sau, în cazul unei țări terțe, al unei țări partenere sau al unei TTPM, în contul plăților ulterioare către programe de la instrumentele respective de finanțare externă ale Uniunii. O astfel de recuperare nu constituie o corecție financiară și nu reduce sprijinul din partea FEDR sau a oricărui instrument de finanțare externă al Uniunii către respectivul program Interreg. Suma recuperată constituie venituri alocate în conformitate cu [articolul 177 alineatul (3)] din Regulamentul (UE, Euratom) [FR-Omnibus].

CAPITOLUL VIII

Participarea țărilor terțe sau, a țărilor partenere, a TTPM sau a TTPM organizațiilor de integrare sau cooperare regională la programele Interreg în sistem de gestiune partajată [AM 186]

Articolul 51

Dispoziții aplicabile

Capitolele I-VII și capitolul X se aplică participării țărilor terțe, a țărilor partenere, a TTPM sau organizațiilor de integrare sau cooperare regională la programele Interreg, sub rezerva dispozițiilor specifice prevăzute în prezentul capitol. [AM 187]

Articolul 52

Autoritățile responsabile de programul Interreg și funcțiile lor

1.  Țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la un program Interreg trebuie fie să permită autorității de management a respectivului program să își îndeplinească funcțiile în teritoriul său, fie să identifice o autoritate națională ca punct de contact pentru autoritatea de management sau un organism național de control care să efectueze controale de gestiune, astfel cum se prevede la [articolul 68 alineatul (1) litera (a)] din Regulamentul (UE) [RDC nou] pe teritoriul său.

2.  Țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la un program Interreg fie permit autorității de audit a programului respectiv să își îndeplinească funcțiile în teritoriul său, fie identifică o autoritate națională de audit ori un organism național de audit, independent din punct de vedere funcțional de autoritatea națională.

3.  Țările terțe, țările partenere și TTPM care participă la un program Interreg deleagă pot delega personal la secretariatul comun al programului în cauză sau, în acord cu autoritatea de management, înființează o sucursală a secretariatului comun sau un punct de contact pe teritoriul său lor, sau ambele. [AM 188]

4.  Autoritatea națională sau un organism echivalent cu responsabilul de comunicare al programului Interreg, astfel cum se prevede la articolul 35 alineatul (1), sprijină poate sprijini autoritatea de management și partenerii în respectiva țară terță, țară parteneră sau TTPM în ceea ce privește sarcinile prevăzute la articolul 35 alineatele (2) - (7). [AM 189]

Articolul 53

Metode de management

1.  Programele Interreg transfrontaliere externe susținute atât prin FEDR, cât și prin CTF IPA III sau CTF IVDCI se execută prin gestiune partajată, atât în statele membre, cât și în țările terțe sau în țările partenere participante.

Programul PEACE PLUS se execută prin gestiune partajată, atât în Irlanda, cât și în Regatul Unit.

2.  Programele Interreg din componentele 2 și 4, care combină contribuții din partea FEDR și din partea unuia sau mai multor instrumente de finanțare externă ale Uniunii se execută prin gestiune partajată, atât în statele membre, cât și în țările terțe sau, țările partenere participante sau TTPM, sau în ceea ce privește componenta 3, în orice TTPM, indiferent dacă TTPM în cauză beneficiază de sprijin în cadrul unuia sau mai multor instrumente de finanțare externă ale Uniunii. [AM 190]

3.  Programele Interreg din componenta 3, care combină contribuții din partea FEDR și a unuia sau mai multor instrumente de finanțare externă ale Uniunii, se execută prin una dintre următoarele metode:

(a)  prin gestiune partajată, atât în statele membre, cât și în orice țară terță sau TTPM participantă sau grup de țări terțe care fac parte dintr-o organizație regională; [AM 191]

(b)  prin gestiune partajată numai în statele membre și în orice țară terță sau TTPM participantă sau grup de țări terțe care fac parte dintr-o organizație regională, în ceea ce privește cheltuielile FEDR efectuate în afara Uniunii pentru una sau mai multe operațiuni, iar contribuțiile din partea unuia sau mai multor instrumente de finanțare externă ale Uniunii sunt gestionate prin gestiune indirectă; [AM 192]

(c)  membre, cât și în orice țară terță sau TTPM participantă sau grup de țări terțe care fac parte dintr-o organizație regională. [AM 193]