Index 
Texte adoptate
Miercuri, 27 martie 2019 - StrasbourgEdiţie definitivă
Resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ***I
 Regimul general al accizelor *
 Produsele care pot beneficia de o scutire sau de o reducere a taxelor de andocare *
 Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională ***I
 Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA III) ***I
 Cadrul pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale ***I
 Piețele instrumentelor financiare: furnizorii de servicii de finanțare participativă ***I
 Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune ***I
 Standardele de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi ***I
 Reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului ***I
 Produsele fertilizante UE ***I
 Protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă ***I
 Norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri între state membre ***I
 Comunicarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit ***I
 Dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri ***I
 Fondul pentru azil, migrație și integrare
 Instrumentul de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize
 Soia modificată genetic MON 87751 (MON-87751-7)
 Porumbul modificat genetic 1507 x NK603 (DAS-Ø15Ø7-1 x MON-ØØ6Ø3-6)
 Anumite utilizări ale ftalatului de di(2-etilhexil) (DEHP) (DEZA a.s.)
 Anumite utilizări ale ftalatului de di(2-etilhexil) (DEHP) (Grupa Azoty Zakłady Azotowe Kędzierzyn S.A.)
 Anumite utilizări ale trioxidului de crom
 Situația de după Primăvara arabă: calea de urmat pentru regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord (MENA)

Resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ***I
PDF 121kWORD 50k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (COM(2019)0055 – C8-0041/2019 – 2019/0027(COD))
P8_TA(2019)0295A8-0085/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2019)0055),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0041/2019),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 martie 2019(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0085/2019),

A.  întrucât din motive de urgență se justifică efectuarea votului înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

P8_TC1-COD(2019)0027


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2019/711.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Regimul general al accizelor *
PDF 111kWORD 48k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a regimului general al accizelor (reformare) (COM(2018)0346 – C8-0381/2018 – 2018/0176(CNS))
P8_TA(2019)0296A8-0117/2019

(Procedura legislativă specială – consultare – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0346),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0381/2018),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–  având în vedere scrisoarea din 22 februarie 2019 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru afaceri economice și monetare în conformitate cu articolul 104 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 104 și 78c din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0117/2019),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost adaptată, pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Produsele care pot beneficia de o scutire sau de o reducere a taxelor de andocare *
PDF 116kWORD 47k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 940/2014/UE în ceea ce privește produsele care pot beneficia de o scutire sau de o reducere a taxelor de andocare (COM(2018)0825 – C8-0034/2019 – 2018/0417(CNS))
P8_TA(2019)0297A8-0112/2019

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2018)0825),

—  având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8-0034/2019),

—  având în vedere articolul 78c din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0112/2019),

1.  aprobă propunerea Comisiei;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.


Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională ***I
PDF 802kWORD 227k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (COM(2018)0460 – C8-0275/2018 – 2018/0243(COD))
P8_TA(2019)0298A8-0173/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0460),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolele 209, 212 și articolul 322 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0275/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Curții Europene de Conturi din 13 decembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 6 decembrie 2018(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru dezvoltare, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0173/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională

P8_TC1-COD(2018)0243


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 209 și 212 și articolul 322 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi(4),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(5),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(6),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(7),

întrucât:

(1)  Obiectivul general al programului „Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională” (denumit în continuare „Instrumentul”) ar trebui să fie acela de a asigura cadrul financiar pentru a sprijini susținerea și promovarea valorilor, principiilor și intereselor fundamentale ale Uniunii în întreaga lume, pentru a urmări realizarea obiectivelor și principiilor în conformitate cu obiectivele și principiile acțiunii externe a Uniunii, astfel cum este prevăzut la articolul 3 alineatul (5) și la articolele 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). [AM 1]

(2)  În conformitate cu articolul 21 din TUE, Uniunea urmărește să asigure coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe, precum și între acestea și celelalte politici ale sale și acționează pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relațiilor internaționale. Gama largă de acțiuni pe care le permite prezentul regulament ar trebui să contribuie la obiectivele stabilite în articolul menționat din TUE.

(2a)  În conformitate cu articolul 21 din TUE, aplicarea prezentului regulament trebuie să fie ghidată de principiile acțiunii externe a UE, și anume democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, egalitatea și solidaritatea și respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional. Prezentul regulament urmărește să contribuie la realizarea obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, inclusiv a politicilor Uniunii privind drepturile omului, și a obiectivelor prezentate în Cadrul strategic al UE și în Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația. Acțiunea Uniunii ar trebui să favorizeze aderarea la Declarația universală a drepturilor omului. [AM 2]

(3)  În conformitate cu articolul 8 din TUE, Uniunea dezvoltă relații privilegiate cu țările învecinate în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate, întemeiat pe valorile Uniunii și caracterizat prin relații strânse și pașnice, bazate pe cooperare. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la acest obiectiv.

(3a)   În conformitate cu articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea și statele membre ar trebui să încurajeze cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul culturii. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la obiectivele stabilite în articolul respectiv. [AM 3]

(4)  Obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE, este reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii contribuie, de asemenea, la obiectivele acțiunii externe a Uniunii, în special promovarea dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica sărăcia, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2) litera (d) din Tratatul privind Uniunea Europeană TUE, și de a menține pacea de durată, de a preveni conflictele și de a consolida securitatea internațională, astfel cum se prevede la articolul 21 alineatul (2) litera (c) din TUE. [AM 4]

(5)  Uniunea asigură coerența politicilor din domeniul dezvoltării în conformitate cu articolul 208 din TFUE. Uniunea ar trebui să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în politicile care sunt susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare, acesta urmând să fie un element crucial al strategiei care vizează îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă stabilite în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă (denumită în continuare „Agenda 2030”) adoptată de Organizația Națiunilor Unite în septembrie 2015(8). Pentru a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile, astfel cum este prevăzut în Agenda 2030, este necesar să fie luat în considerare impactul tuturor politicilor asupra dezvoltării durabile, la toate nivelurile - la nivel național, la nivelul Uniunii, în alte țări și la nivel mondial. Politicile de cooperare în favoarea dezvoltării ale Uniunii și ale statelor membre ar trebui să se completeze și să se consolideze reciproc. [AM 5]

(6)  Acest instrument prevede acțiuni în sprijinul obiectivelor menționate și al politicilor din domeniul acțiunii externe și se bazează pe acțiunile sprijinite anterior în temeiul Regulamentului (UE) nr. 233/2014(9), al Acordului intern privind cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED)(10) și al Regulamentului de punere în aplicare(11), al Regulamentului (UE) nr. 232/2014(12), al Regulamentului (UE) nr. 230/2014(13), al Regulamentului (UE) nr. 235/2014(14), al Regulamentului (UE) nr. 234/2014(15), al Regulamentului (Euratom) nr. 237/2014(16), al Regulamentului (UE) nr. 236/2014(17), al Deciziei nr. 466/2014/UE, al Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009(18) și al Regulamentului (UE) 2017/1601(19).

(7)  Contextul global de acțiune este încercarea de a realiza o ordine globală bazată pe norme și pe valori, al cărei principiu fundamental să fie multilateralismul și în centrul căreia să se afle Organizația Națiunilor Unite. Agenda 2030, împreună cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice(20) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”) și Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba(21), reprezintă răspunsul comunității internaționale la provocările și tendințele globale în materie de dezvoltare durabilă. Agenda 2030, care are în centrul ei obiectivele de dezvoltare durabilă, constituie un cadru transformator pentru eradicarea sărăciei și , realizarea dezvoltării durabile la nivel mondial și promovarea unor societăți pașnice, juste și favorabile incluziunii, combătând totodată schimbările climatice și depunând eforturi pentru a conserva oceanele și pădurile. Agenda 2030 are aplicabilitate universală, oferind un cadru comun de acțiune cuprinzător care se aplică Uniunii, statelor sale membre și partenerilor săi. Aceasta asigură un echilibru între dimensiunile economice, sociale, culturale, educaționale și de mediu ale dezvoltării durabile, recunoscând corelațiile esențiale dintre obiectivele și țintele sale. Agenda 2030 are obiectivul de a nu lăsa pe nimeni în urmă și urmărește să ajungă în primul rând la cei mai afectați. Punerea în aplicare a Agendei 2030 se va face în strânsă coordonare cu celelalte angajamente internaționale relevante ale Uniunii. Acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament ar trebui să acorde o atenție deosebită corelațiilor dintre diversele obiective fie ghidate de principiile și obiectivele prevăzute de Agenda 2030, de Acordul de la Paris și de Agenda de acțiune de la Addis Abeba și ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă, acordând o atenție deosebită corelațiilor dintre acestea și acțiunilor integrate care pot genera beneficii conexe și care pot îndeplini mai multe obiective în mod coerent, fără a submina alte obiective. [AM 6]

(8)  Punerea în aplicare a Aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie bazată pe cele cinci priorități stabilite în Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii (denumită în continuare „Strategia globală”)(22), prezentată la 19 iunie 2016, care reprezintă viziunea Uniunii și constituie cadrul pentru o acțiune externă unită și responsabilă, desfășurată în parteneriat cu ceilalți, în scopul promovării valorilor și intereselor Uniunii. Uniunea ar trebui să consolideze parteneriatele, precum și să promoveze dialogul politic și răspunsurile colective la provocările de interes global. Acțiunile întreprinse de Uniune ar trebui să sprijine interesele, principiile și valorile sale fundamentale în toate aspectele lor, inclusiv promovarea democrației și a drepturilor omului, contribuția la eradicarea sărăciei, menținerea păcii, prevenirea conflictelor, medierea și reconstrucția postconflict incluzând femeile în toate etapele, asigurarea securității nucleare, consolidarea securității internaționale, combaterea abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate și acordarea de asistență populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu dezastre naturale sau provocate de om, crearea condițiilor de elaborare a unui cadru juridic internațional pentru protejarea persoanelor strămutate din cauza schimbărilor climatice, încurajarea unei educații de calitate și favorabile incluziunii, susținerea politicii unei politici comerciale echitabile, durabile și bazate pe norme și valori, ca instrument de dezvoltare și de îmbunătățire a statului de drept și a drepturilor omului, diplomația economică și culturală și cooperarea economică, promovarea inovării, a soluțiilor și a tehnologiilor digitale, protejarea patrimoniului cultural, mai ales în zonele de conflict, abordarea amenințărilor la adresa sănătății publice globale, precum și întărirea dimensiunii internaționale a politicilor Uniunii. Atunci când își apără interesele, principiile și valorile fundamentale, Uniunea ar trebui să aplice și să promoveze principiile de respectare a unor standarde sociale, de muncă și de mediu ridicate, inclusiv în ceea ce privește schimbările climatice, a statului de drept, a dreptului internațional, inclusiv a dreptului internațional umanitar și a dreptului internațional al drepturilor omului. [AM 7]

(9)  Noul Consens Aplicarea prezentului regulament ar trebui să aibă la bază și Consensul european privind dezvoltarea (denumit în continuare „Consensul”)(23), semnat la 7 iunie 2017, care oferă cadrul pentru o abordare comună a politicii de cooperare pentru dezvoltare din partea Uniunii și a statelor sale membre pentru a pune în aplicare Agenda 2030 și Agenda de acțiune de la Addis Abeba. Eradicarea sărăciei, combaterea discriminării și a inegalităților, principiul de a nu lăsa pe nimeni în urmă, protejarea mediului și combaterea schimbărilor climatice, precum și consolidarea rezilienței se află în centrul politicii de cooperare pentru dezvoltare ar trebui să stea la baza aplicării prezentului regulament. [AM 8]

(9a)  Pe lângă Agenda 2030 a ONU, Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Agenda de acțiune de la Addis Abeba, Strategia globală a UE, Consensul european privind dezvoltarea și politica europeană de vecinătate, care constituie principalul cadru de politică, și următoarele documente și viitoarele revizuiri ale acestora ar trebui să ghideze aplicarea prezentului regulament:

   Cadrul strategic al UE și planul de acțiune privind drepturile omului și democrația;
   orientările UE privind drepturile omului;
   abordarea integrată a UE în materie de conflicte și crize externe abordarea cuprinzătoare a UE din 2013 în materie de conflicte și crize externe;
   abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea;
   Programul Uniunii pentru prevenirea conflictelor violente;
   concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind prevenirea conflictelor;
   Conceptul privind consolidarea capacităților UE în domeniul medierii și al dialogului;
   cadrul strategic la nivelul UE pentru sprijinirea reformei sectorului de securitate (RSS);
   strategia UE împotriva armelor de foc, a armelor de calibru mic și a armamentului ușor ilicite (SALW) și a muniției aferente;
   Conceptul UE de sprijinire a dezarmării, demobilizării și reintegrării (DDR);
   concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2007 privind un răspuns al UE la situațiile de fragilitate și concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind securitatea și dezvoltarea, adoptate, de asemenea, la 19 noiembrie 2007;
   declarația Consiliului European din 25 martie 2004 privind combaterea terorismului, Strategia Uniunii Europene de combatere a terorismului, adoptată la 30 noiembrie 2005, și concluziile Consiliului din 23 mai 2011 privind consolidarea legăturilor dintre aspectele interne și cele externe ale combaterii terorismului;
   orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale;
   principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;
   Noua agendă urbană a ONU;
   Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;
   Convenția privind statutul refugiaților;
   Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei;
   rezultatele Platformei de acțiune de la Beijing și ale Programului de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare (CIPD);
   Foaia de parcurs a UNCTAD privind reeșalonarea sustenabilă a datoriilor suverane (aprilie 2015);
   principiile directoare privind datoria externă și drepturile omului formulate de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.
   Pactul mondial privind refugiații;
   Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, adoptat la Marrakech la 10 decembrie 2018;
   Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. [AM 9]

(10)  Pentru a pune în aplicare noul cadru internațional stabilit prin Agenda 2030, prin Strategia globală și prin Consens, prezentul regulament ar trebui să vizeze sporirea coerenței și asigurarea eficacității acțiunii externe a Uniunii, prin concentrarea eforturilor prin intermediul unui instrument raționalizat, scopul fiind îmbunătățirea punerii în aplicare a diferitelor politici din domeniul acțiunii externe.

(11)  În conformitate cu Strategia globală și Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030, astfel cum a fost adoptat la 18 martie 2015(24), ar trebui să se recunoască necesitatea de a trece de la o abordare axată pe răspunsul în situații de criză și pe menținerea crizei sub control la o abordare mai structurală, preventivă, pe termen lung, care să ofere soluții mai eficace pentru situațiile de fragilitate, pentru dezastrele naturale și cele provocate de om și pentru crizele prelungite. Este necesar să se acorde o mai mare importanță reducerii, prevenirii și atenuării riscurilor, precum și gradului de pregătire pentru riscuri, să se adopte abordări colective în această privință și să se intensifice eforturile pentru a îmbunătăți răspunsul rapid și pentru a permite o redresare durabilă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să contribuie la consolidarea rezilienței și la asigurarea legăturii dintre ajutorul umanitar și acțiunile pentru dezvoltare, în special prin intermediul acțiunilor de răspuns rapid, precum și al unor programe geografice și tematice relevante, asigurând în același timp un nivel adecvat de previzibilitate, transparență și răspundere, precum și coerența, consecvența și complementaritatea cu dreptul internațional umanitar și conformitatea deplină cu dreptul internațional umanitar, fără a împiedica acordarea de ajutor umanitar, în conformitate cu principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței în situații de urgență și ulterior situațiilor de urgență. [AM 10]

(12)  În conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii privind eficacitatea dezvoltării, astfel cum au fost adoptate la Busan în 2011, reînnoite în cadrul Forumului la nivel înalt de la Nairobi din 2016 și reamintite în Consens, cooperarea Uniunea ar trebui să aplice, în contextul asistenței sale oficiale pentru dezvoltare a Uniunii ar trebui să aplice și în toate tipurile de asistență, principiile eficacității dezvoltării, și anume însușirea priorităților de dezvoltare de către țările în curs de dezvoltare, concentrarea pe rezultate, parteneriatele incluzive pentru dezvoltare, precum și transparența și asumarea răspunderii de ambele părți, pe lângă principiile alinierii și armonizării. [AM 11]

(13)  În conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, prezentul regulament ar trebui să contribuie la consolidarea monitorizării și raportării, punând accentul pe rezultate, ceea ce acoperă realizările, efectele și impactul în țările partenere care beneficiază de asistență financiară externă din partea Uniunii. În special, astfel cum s-a convenit în Consens, se preconizează că acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament vor contribui ar trebui să contribuie pentru ca un procent de cel puțin 20 % din asistența oficială pentru dezvoltare finanțată în temeiul prezentului regulament să fie alocat incluziunii sociale și dezvoltării umane, inclusiv egalității de gen și capacitării femeilor acordând o atenție deosebită serviciilor sociale de bază, cum ar fi sănătatea, educația, alimentația, apa, salubrizarea și igiena și protecția socială, în special pentru persoanele cele mai marginalizate, ținând seama de egalitatea de gen, de capacitarea femeilor și de drepturile copiilor, ca aspecte orizontale. [AM 12]

(14)  Ori de câte ori este posibil și adecvat, Pentru a crește responsabilizarea și transparența efectivă în ceea ce privește bugetul Uniunii , Comisia ar trebui să înființeze mecanisme clare de monitorizare și evaluare, astfel încât să asigure evaluarea eficace a progreselor înregistrate în direcția realizării obiectivelor prezentului regulament. Rezultatele acțiunii externe a Uniunii ar trebui să fie monitorizate și evaluate pe baza unor indicatori definiți în prealabil, transparenți, specifici fiecărei țări și măsurabili, adaptați particularităților și obiectivelor instrumentului și, de preferință, bazați pe cadrul de rezultate al țării partenere. Comisia ar trebui să monitorizeze cu regularitate acțiunile sale și să analizeze progresele înregistrate, punând rezultatele la dispoziția cetățenilor, în special sub forma unui raport anual prezentat Parlamentului European și Consiliului. [AM 13]

(15)  Prezentul regulament ar trebui să contribuie la obiectivul colectiv al Uniunii de a furniza 0,7 % din venitul național brut ca asistență oficială pentru dezvoltare în perioada la care se referă Agenda 2030. Acest angajament ar trebui să se bazeze pe o foaie de parcurs clară, pentru ca UE și statele sale membre să stabilească termene și modalități de îndeplinire a acestuia. În această privință, un procent de cel puțin 92 % 95 % din finanțarea prevăzută în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie la acțiuni care sunt concepute în așa fel încât să îndeplinească criteriile pentru acordarea de asistență oficială pentru dezvoltare stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. [AM 14]

(16)  Pentru a asigura faptul că resursele ajung acolo unde nevoile sunt cele mai mari, în special la țările cel mai puțin dezvoltate și țările în situații de fragilitate și conflict, prezentul regulament ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului colectiv de a consacra 0,20 % din venitul național brut al Uniunii țărilor cel mai puțin dezvoltate în perioada la care se referă Agenda 2030. Acest angajament ar trebui să se bazeze pe o foaie de parcurs clară, pentru ca UE și statele sale membre să stabilească termene și modalități de îndeplinire a acestuia. [AM 15]

(16a)  În conformitate cu angajamentele existente în Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen II, cel puțin 85 % din programele geografice și tematice finanțate din AOD ar trebui să aibă drept obiectiv principal sau semnificativ egalitatea de gen, așa cum este definită de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE. Analiza obligatorie a cheltuielilor ar trebui să asigure faptul că o parte semnificativă a acestor programe au ca obiectiv principal egalitatea de gen și drepturile și capacitarea femeilor și fetelor. [AM 16]

(16b)  Prezentul regulament ar trebui să acorde o atenție deosebită copiilor și tinerilor, aceștia contribuind la realizarea Agendei 2030. Acțiunea externă a Uniunii în temeiul prezentului regulament ar trebui să acorde o atenție deosebită nevoilor și capacitării acestora și va contribui la valorificarea potențialului lor ca agenți de bază ai schimbării, prin investiții în dezvoltarea umană și în incluziunea socială. [AM 17]

(16c)   Locuitorii țărilor din Africa Subsahariană sunt, în principal, adolescenți și tineri. Fiecare țară ar trebui să decidă cu privire la politica sa demografică, Totuși, dinamica demografiei trebuie abordată în mod global, pentru a asigura generațiilor actuale și viitoare mijloacele prin care își vor putea atinge întregul potențial într-un mod durabil. [AM 18]

(17)  Prezentul regulament ar trebui să reflecte necesitatea de a se concentra asupra priorităților strategice, atât din punct de vedere geografic (vecinătatea UE și Africa, precum și țările fragile și care au cel mai mult nevoie de ajutor, în special țările cel mai puțin dezvoltate), cât și din punct de vedere tematic (dezvoltarea durabilă, eradicarea sărăciei, democrația și drepturile omului, statul de drept, buna guvernare, securitatea, migrația, schimbările legală, desfășurată în condiții de siguranță și de ordine, reducerea inegalităților, egalitatea de gen, combaterea degradării mediului și a schimbărilor climatice și drepturile omului amenințările la adresa sănătății publice de la nivel mondial). [AM 19]

(17a)  Prezentul regulament ar trebui să contribuie la crearea rezilienței statelor și a societăților în domeniul sănătății publice globale prin abordarea amenințărilor la adresa sănătății publice la nivel mondial, consolidarea sistemelor de sănătate, realizarea acoperirii universale cu servicii de sănătate, prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și contribuirea la asigurarea accesibilității medicamentelor și vaccinurilor pentru toți. [AM 20]

(18)  În conformitate cu articolul 8 din TUE, relația specială dezvoltată cu țările din vecinătatea Uniunii ar trebui să fie menținută și consolidată prin aplicarea prezentului regulament. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la consolidarea rezilienței statelor și a societăților din vecinătatea Uniunii, ca urmare a angajamentului luat în cadrul Strategiei globale. Acesta ar trebui să susțină punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate, astfel cum a fost revizuită în 2015, și punerea în aplicare a cadrelor de cooperare regională, cum ar fi cooperarea transfrontalieră și aspectele externe ale strategiilor și politicilor macroregionale și referitoare la bazinele maritime relevante din vecinătatea estică și sudică, inclusiv Dimensiunea nordică și cooperarea regională de la Marea Neagră. Aceste inițiative oferă cadre politice suplimentare pentru aprofundarea relațiilor cu și între țările partenere, fiind bazate pe principiile răspunderii reciproce, asumării și responsabilității comune. [AM 21]

(19)  Politica europeană de vecinătate, astfel cum a fost revizuită în 2015(25) înscrie consolidarea democrației, promovarea drepturilor omului, susținerea statului de drept, stabilizarea țărilor din vecinătatea UE și consolidarea rezilienței acestora, în special prin stimularea dezvoltării încurajarea reformelor politice, economice și sociale, printre principalele priorități politice ale Uniunii. Pentru a-și atinge obiectivul, politica europeană punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate revizuită s-a axat revizuite prin intermediul prezentului regulament ar trebui să se axeze pe patru următoarele domenii prioritare: buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului, cu un accent deosebit pe sporirea sprijinului acordat societății civile; dezvoltarea economică socioeconomică, inclusiv combaterea șomajului în rândul tinerilor, precum și educația și durabilitatea mediului; securitatea; migrația și mobilitatea, inclusiv abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate a populației, și acordarea de asistență populațiilor, țărilor și regiunilor care se confruntă cu o intensificare a presiunii migrației. Prezentul regulament ar trebui să sprijine punerea în aplicare a acordurilor de asociere ale Uniunii și a acordurilor de liber schimb aprofundat și cuprinzător încheiate cu țări din vecinătate. Politica europeană de vecinătate se caracterizează prin diferențiere și printr-o asumare reciprocă sporită a responsabilității; în cadrul acestei politici sunt recunoscute diferite niveluri de angajare și sunt luate în considerare interesele fiecărei țări cu privire la natura parteneriatului său cu Uniunea și la elementele pe care trebuie să se concentreze acest parteneriat. Abordarea bazată pe performanță constituie unul dintre principiile fundamentale ale politicii europene de vecinătate. În cazul unei degradări grave sau persistente a democrației în una dintre țările partenere, sprijinul ar trebui să fie suspendat. Finanțarea vecinătății este o pârghie esențială pentru abordarea provocărilor comune, cum ar fi migrația neregulamentară și schimbările climatice, precum și pentru răspândirea prosperității, a securității și a stabilității prin dezvoltare economică și o mai bună guvernanță. Ar trebui ca asistența acordată de Uniune în vecinătatea sa să fie mai vizibilă. [AM 22]

(20)  Prezentul regulament ar trebui să susțină punerea în aplicare a unui acord de asociere modernizat cu grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP) și să permită UE și partenerilor ACP să dezvolte în continuare alianțe puternice cu privire la provocările globale majore comune. Mai precis, prezentul regulament ar trebui să sprijine continuarea cooperării instituite între Uniunea Europeană și Uniunea Africană, în conformitate cu Strategia comună Africa-UE, inclusiv angajamentul Africii și al Uniunii de a promova drepturile copiilor și capacitarea tineretului european și african, și să se sprijine pe viitorul acord UEACP UE-ACP pentru perioada de după 2020, inclusiv prin intermediul unei abordări continentale în ceea ce privește Africa și al unui parteneriat între egali reciproc avantajos între UE și Africa. [AM 23]

(20a)   Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să contribuie la aspectele comerciale ale relațiilor externe ale Uniunii, cum ar fi cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește obligația de diligență în cadrul lanțului de aprovizionare cu staniu, tantal și aur, Procesul Kimberley, Pactul privind durabilitatea, punerea în aplicare a angajamentelor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(26) (Regulamentul privind SPG), cooperarea în cadrul asigurării respectării legislației, guvernanței și schimburilor comerciale în domeniul forestier (FLEGT) și al inițiativelor privind ajutorul pentru comerț, pentru a asigura coerența și sprijinul reciproc între politica comercială a Uniunii și obiectivele și politicile de dezvoltare. [AM 24]

(21)  Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Pentru a realiza acest lucru, ar trebui să se asigure coerența între instrumentele de finanțare externă ale Uniunii, precum și consecvența și complementaritatea acestora, fiind vizate, în special, Instrumentul de asistență pentru preaderare III(27), Instrumentul pentru ajutor umanitar(28), Decizia privind țările și teritoriile de peste mări(29), Instrumentul european pentru securitate nucleară care completează Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională pe baza Tratatului Euratom(30), politica externă și de securitate comună și Instrumentul european pentru pace(31), nou propus, care este finanțat în afara bugetului Uniunii, și ar trebui să fie create sinergii cu alte politici și programe ale Uniunii, inclusiv fondurile fiduciare și alte politici și programe ale statelor membre ale UE. Aceasta include coerența și complementaritatea cu asistența macrofinanciară, acolo unde este cazul. Pentru a maximiza impactul acțiunilor combinate în vederea atingerii unui obiectiv comun, prezentul regulament ar trebui să permită combinarea formelor de finanțare cu alte programe ale Uniunii, atât timp cât contribuțiile nu acoperă aceleași costuri. [AM 25]

(22)  Finanțarea în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie utilizată pentru acțiunile care se înscriu în dimensiunea internațională a programului Erasmus și a programului Europa creativă, a căror punere în aplicare ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul privind Erasmus”) (32) și cu Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul privind Europa creativă”) (33). [AM 26]

(22a)   Dimensiunea internațională a Programului Erasmus Plus ar trebui să fie consolidată, cu scopul de a crește oportunitățile de mobilitate și cooperare ale persoanelor și organizațiilor din țările mai puțin dezvoltate ale lumii – sprijinind construirea de capacități în țările terțe, dezvoltarea aptitudinilor, schimburile interpersonale, oferind totodată mai multe ocazii de cooperare și mobilitate cu țările dezvoltate și emergente. [AM 27]

(22b)  Având în vedere relevanța abordării educației și culturii în concordanță cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și cu strategia UE pentru relațiile culturale internaționale, prezentul regulament ar trebui să contribuie la asigurarea unei educații de calitate favorabile incluziunii și echitabile, să promoveze șanse de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți, să încurajeze relațiile culturale internaționale și să recunoască rolul culturii în promovarea valorilor europene prin acțiuni specifice menite să aibă prin acțiuni specifice menite să aibă un impact clar asupra rolului jucat de UE pe scena mondială. [AM 28]

(23)  Acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament ar trebui să se desfășoare în principal prin intermediul programelor geografice, pentru a maximiza impactul asistenței Uniunii și pentru a apropia cât mai mult acțiunea Uniunii de țările partenere și de populațiile acestora. Această abordare generală , sprijinind totodată prioritățile tematice precum drepturile omului, societatea civilă și durabilitatea. Obiectivele din cadrul programelor geografice și tematice ar trebui să fie consecvente și coerente între ele și ar trebui să fie completată completate cu programe tematice și cu acțiuni de răspuns rapid, dacă este cazul. Ar trebui să se garanteze o complementaritate efectivă între programele geografice și tematice acțiunile și de răspuns rapid. Pentru a se ține seama de particularitățile fiecărui program, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în vederea completării dispozițiilor prezentului regulament prin stabilirea strategiei Uniunii, a domeniilor prioritare, a obiectivelor detaliate, a rezultatelor preconizate, a indicatorilor de performanță specifici și a alocării financiare specifice pentru fiecare program. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016(34). În special pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. [AM 29]

(24)  Conform Consensului, Uniunea și statele sale membre ar trebui să consolideze programarea în comun pentru a-și spori impactul colectiv, prin punerea în comun a resurselor și a capacităților lor. Programarea în comun ar trebui să se bazeze pe faptul că țările partenere se angajează în acest proces, și-l însușesc și își asumă responsabilitatea. Uniunea și statele sale membre ar trebui să încerce să ofere sprijin țărilor partenere prin intermediul unei puneri în aplicare aplicări în comun ori de câte ori este cazul. Aplicarea în comun ar trebui să fie favorabilă incluziunii și deschisă tuturor partenerilor Uniunii care sunt de acord și pot contribui la o viziune comună, inclusiv agențiilor statelor membre și instituțiilor lor financiare care acordă finanțare pentru dezvoltare, autorităților locale, sectorului privat, societății civile și mediului academic. [AM 30]

(24a)  În cazul unei degradări grave sau persistente a democrației, a drepturilor omului și a statului de drept într-una dintre țările partenere, se poate suspenda, total sau parțial, sprijinul, prin intermediul unui act delegat. În procesul său decizional, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de rezoluțiile relevante ale Parlamentului European. [AM 31]

(24b)  Prezentul regulament ar trebui să reconfirme securitatea nucleară ca o parte importantă a acțiunii externe a Uniunii și să faciliteze obiectivele de cooperare specificate în Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(35) („Regulamentul privind IESN”). Prin urmare, în cazul în care o țară parteneră încalcă sistematic standardele elementare de securitate nucleară, cum ar fi prevederile convențiilor internaționale relevante din cadrul AIEA, ale Convenției Espoo și ale Convenției de la Aarhus și modificările ulterioare la acestea, Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare și protocoalele adiționale la acesta, angajamentele de punere în aplicare a testelor de rezistență și a măsurilor conexe și obiectivele de cooperare specificate în Regulamentul privind IESN, ar trebui să se reexamineze asistența acordată țării în cauză în temeiul prezentului regulament, ea putând fi suspendată sau parțial suspendată. [AM 32]

(25)  În timp ce democrația și , drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv protecția copiilor, a minorităților, a persoanelor cu handicap și a persoanelor LGTBI, precum și egalitatea de gen și, capacitarea femeilor și fetelor ar trebui să fie luate în considerare în cursul punerii în aplicare a și integrate în mod coerent în cursul aplicării prezentului regulament, asistența acordată de Uniune în cadrul programelor tematice pentru drepturile omului și democrație și pentru organizațiile societății civile și autoritățile locale ar trebui să joace un rol complementar și suplimentar specific, în virtutea naturii sale globale și a faptului că această asistență nu este dependentă de acordul guvernelor și autorităților publice din țările terțe vizate. În acest context, Uniunea ar trebui să acorde o atenție deosebită țărilor și cazurilor urgente în care drepturile omului și libertățile fundamentale sunt sub amenințare maximă și în care încălcarea acestor drepturi și libertăți este foarte pronunțată și sistematică, precum și situațiilor în care este în joc libertatea societății civile. Asistența acordată de Uniune în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie stabilită astfel încât să permită sprijinirea, cooperarea și parteneriatul cu societatea civilă în chestiuni sensibile, în chestiuni referitoare la democrație și la drepturile omului, oferind flexibilitatea și reactivitatea necesare pentru a răspunde împrejurărilor în schimbare, nevoilor beneficiarilor sau perioadelor de criză și, atunci când este necesar, contribuind la consolidarea capacităților societății civile. În astfel de cazuri, prioritățile politice ar trebui să fie de a promova respectarea dreptului internațional și de a furniza mijloace de acțiune pentru societatea civilă locală și pentru alte părți interesate relevante în domeniul drepturilor omului, cu scopul de a contribui la activitatea desfășurată în împrejurări foarte dificile. Prezentul regulament ar trebui să ofere, de asemenea, organizațiilor societății civile posibilitatea de a primi mici granturi într-o manieră rapidă și eficientă, atunci când este necesar, în special în situațiile cele mai dificile, cum ar fi situațiile de fragilitate, de criză și de tensiuni intercomunitare. [AM 33]

(25a)  În conformitate cu articolele 2, 3 și 21 din TUE și cu articolul 8 din TFUE, punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie ghidată de principiile egalității de gen și emancipării femeilor și fetelor și ar trebui să urmărească protejarea și promovarea drepturilor femeilor, în conformitate cu Planul de acțiune pentru egalitatea de gen II, cu concluziile Consiliului din 10 decembrie 2018 privind femeile, pacea și securitatea, cu Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei și cu obiectivul nr. 5 al Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. [AM 34]

(25b)  Prezentul regulament ar trebui să abordeze și să integreze promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen la nivel global, inclusiv prin sprijinirea organizațiilor al căror obiect de activitate este sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (accesul la informații, educație și servicii de bună calitate și accesibile) și prin combaterea violenței și a discriminării de gen, precum și prin recunoașterea și abordarea legăturilor strânse care există între chestiunile păcii, securității și dezvoltării și egalitatea de gen. Această activitate ar trebui să fie coerentă cu principiile și convențiile internaționale și europene relevante și să încurajeze punerea în aplicare a acestora. [AM 35]

(26)  Organizațiile societății civile ar trebui să cuprindă o gamă largă de actori cu roluri și mandate diferite multiple, printre care se numără toate structurile nestatale, non-profit, nepartizane și non-violente, în cadrul cărora oamenii se organizează pentru a urmări obiective și idealuri comune, indiferent dacă acestea sunt politice, culturale, sociale, religioase, de mediu, economice sau constă în tragerea la răspundere a autorităților. Acționând de la nivel local până la nivel național, regional și internațional, acestea cuprind organizații urbane și rurale, formale și informale. Alte organisme sau alți actori care nu sunt excluși în mod expres prin prezentul regulament ar trebui să poată primi finanțare în cazurile în care aceasta este necesară pentru realizarea obiectivelor prezentului regulament. [AM 36]

(26a)  În conformitate cu Consensul privind dezvoltarea, Uniunea și statele sale membre ar trebui să încurajeze organizațiile societății civile și autoritățile locale să contribuie la dezvoltarea durabilă și la punerea în aplicare a ODD-urilor, printre altele, în sectoarele democrației, statului de drept, libertăților fundamentale și drepturilor omului, justiției sociale, precum și ca furnizori de servicii sociale de bază pentru populațiile care au cel mai mult nevoie de ajutor. Acestea ar trebui să recunoască rolurile multiple jucate de organizațiile societății civile și autoritățile locale, cele din urmă promovând o abordare teritorială a dezvoltării, inclusiv procesele de descentralizare, participarea, supravegherea și răspunderea. Uniunea și statele sale membre ar trebui să promoveze un spațiu de manevră al organizațiilor societății civile și un mediu propice acestora, să ofere și mai mult sprijin pentru consolidarea capacităților organizațiilor societății civile și ale autorităților locale în vederea întăririi poziției acestora în procesul de dezvoltare durabilă și să promoveze dialogul politic, social și economic, inclusiv prin programe de facilități pentru societatea civilă. [AM 37]

(26b)   Uniunea ar trebui să sprijine organizațiile societății civile și să promoveze o mai mare implicare strategică a acestora în toate instrumentele și programele externe, inclusiv în programele geografice și în acțiunile de răspuns rapid prevăzute de prezentul regulament, în conformitate cu concluziile Consiliului din 15 octombrie 2012 intitulate „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe”. [AM 38]

(27)  Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru acest instrument, care urmează să constituie principala valoare de referință în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(36), pentru Parlamentul European și Consiliu pe durata procedurii bugetare anuale.

(28)  Reflectând importanța combaterii schimbărilor climatice, a protejării mediului și a combaterii declinului biodiversității, în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și Convenția privind diversitatea biologică și de a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, prezentul regulament ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor climatice și de mediu în politicile Uniunii, precum și la atingerea țintei globale ca 25 % din cheltuielile de la a cheltuielilor din bugetul Uniunii să sprijine pentru a sprijini obiectivele legate de climă și să sprijine acțiunile care aduc beneficii conexe clare și identificabile în toate sectoarele. Se așteaptă ca acțiunile întreprinse în temeiul prezentului regulament să contribuie cu 25 % 45 % din pachetul financiar global aferent regulamentului la atingerea obiectivelor legate de climă, la managementul și protecția mediului, la biodiversitate și la combaterea deșertificării, din care un procent de 30 % din pachetul financiar global ar trebui să se aloce atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea. Acțiunile relevante vor fi identificate în cursul punerii în aplicare a aplicării prezentului regulament, iar contribuția totală adusă de prezentul regulament ar trebui să facă parte din evaluările și din procesele de revizuire relevante. Acțiunea Uniunii în acest domeniu ar trebui să favorizeze aderarea la Acordul de la Paris și la convențiile de la Rio și să nu contribuie la degradarea mediului sau să dăuneze mediului ori climei. Acțiunile și măsurile care contribuie la îndeplinirea obiectivului privind clima pun un accent deosebit pe sprijinul acordat pentru adaptarea la schimbările climatice în țările sărace și foarte vulnerabile și iau în considerare legătura dintre climă, pace și securitate, capacitarea femeilor și combaterea sărăciei. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la gestionarea durabilă a resurselor naturale și să promoveze mineritul, gestionarea pădurilor și agricultura durabile și practicate în condiții de siguranță. [AM 39]

(29)  Este esențial să se continue intensificarea cooperării Cooperarea cu țările partenere în ceea ce privește migrația , pentru a beneficia de avantajele pe care le prezintă migrația legală și bine gestionată și pentru a aborda în mod eficace migrația neregulamentară poate duce la obținerea unor avantaje reciproce ale migrației responsabile, desfășurate în condiții de ordine și siguranță și la abordarea în mod eficace a migrației neregulamentare și a strămutării forțate. Această cooperare ar trebui să contribuie la facilitarea unor modalități sigure și legale de migrație și de obținere a azilului, la asigurarea accesului la protecție internațională, la abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate, la colaborarea cu comunitățile din diaspora, la îmbunătățirea gestionării frontierelor și la continuarea eforturilor de combatere abordare a migrației neregulamentare, a traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți, precum și la activitățile desfășurate în domeniile returnării, readmisiei și reintegrării sustenabile, în condiții de siguranță și cu demnitate, acolo unde este cazul, într-un mod care să prevină conflictele, pe baza răspunderii reciproce și a respectării depline cu respectarea deplină a obligațiilor umanitare și a celor legate de drepturile omului. Prin urmare, cooperarea eficace a țărilor terțe cu Uniunea în acest domeniu ar trebui să fie parte integrantă din principiile generale prevăzute de prezentul regulament. O mai mare coerență prevăzute de dreptul internațional și de dreptul Uniunii. Coerența între politicile privind migrația și politicile de cooperare pentru dezvoltare este importantă pentru a asigura faptul că ajutorul pentru dezvoltare susține țările partenere în eforturile lor de gestionare a migrației într-un mod mai eficace combatere a sărăciei și a inegalităților, de promovare a drepturilor și libertăților și de a contribui la o gestionare responsabilă, în condiții de ordine și siguranță a migrației. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la o abordare coordonată, holistică și structurată a migrației, valorificând la maximum sinergiile și aplicând efectul de levier necesar impactul pozitiv al migrației și mobilității asupra dezvoltării. [AM 40]

(30)  Prezentul regulament ar trebui să îi permită Uniunii să răspundă provocărilor, necesităților și oportunităților legate de migrație, în complementaritate cu politica politicile Uniunii privind migrația și dezvoltarea. În acest scop, pentru a crește cât mai mult contribuția migrației la dezvoltare și fără a aduce atingere împrejurărilor neprevăzute provocărilor emergente noi sau nevoilor noi, se preconizează că maximum 10 % din pachetul financiar aferent acestuia prezentului regulament ar urma să fie alocat pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate și pentru a sprijini gestionarea și guvernanța angajamentul consolidat de a facilita migrația regulamentară și responsabilă, desfășurată în condiții de siguranță și ordine, precum și punerea în aplicare a politicilor și a guvernanței planificate și bine gestionate în domeniul migrației, inclusiv pentru protecția drepturilor refugiaților și migranților pe baza dreptului internațional și a dreptului Uniunii în cadrul obiectivelor prezentului regulament. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să abordeze fenomenul exodului creierelor și să ajute la satisfacerea nevoilor persoanelor strămutate și ale comunităților-gazdă, în special prin asigurarea accesului la servicii de bază și la mijloace de subzistență. [AM 41]

(30a)   Este un fapt demonstrat că tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) și serviciile aferente sunt factori care favorizează dezvoltarea durabilă și creșterea favorabilă incluziunii. Acestea pot fi esențiale pentru îmbunătățirea vieții cetățenilor, chiar și în țările cele mai sărace, în special prin capacitarea femeilor și a fetelor, prin consolidarea guvernanței democratice și a transparenței și prin stimularea productivității și a creării de locuri de muncă. Cu toate acestea, conectivitatea și accesibilitatea rămân o problemă atât între regiuni, cât și în interiorul acestora, deoarece există variații mari între țările cu venituri mari și cele cu venituri mici și între orașe și zonele rurale. Prezentul regulament ar trebui, așadar, să ajute Uniunea să continue integrarea digitalizării în politicile de dezvoltare ale acesteia. [AM 42]

(30b)  Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată printr-o rezoluție a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015, a subliniat importanța promovării unor societăți pacifiste și favorabile incluziunii atât ca obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD 16), cât și în vederea atingerii altor rezultate în domeniul politicii de dezvoltare. ODD 16 solicită în mod explicit „[c]onsolidarea instituțiilor naționale relevante, inclusiv prin intermediul cooperării internaționale, pentru consolidarea capacităților la toate nivelurile, în special în țările în curs de dezvoltare, în scopul prevenirii violenței și combaterii terorismului și a criminalității”. [AM 43]

(30c)  În comunicatul privind reuniunea la nivel înalt din 19 februarie 2016, Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a actualizat directivele de raportare privind asistența oficială pentru dezvoltare în domeniul păcii și securității. Finanțarea acțiunilor întreprinse în conformitate cu prezentul regulament constituie asistență oficială pentru dezvoltare atunci când îndeplinește criteriile stabilite în respectivele directive de raportare sau în orice directivă de raportare ulterioară asupra căreia Comitetul de asistență pentru dezvoltare poate să convină. [AM 44]

(30d)  Consolidarea capacităților în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare ar trebui să fie utilizată numai în cazuri excepționale, în care obiectivele regulamentului nu pot fi realizate prin alte activități de cooperare pentru dezvoltare. Sprijinirea actorilor din sectorul de securitate din țările terțe, inclusiv, în circumstanțe excepționale, a forțelor armate, în contextul prevenirii conflictelor, al gestionării sau stabilizării situațiilor de criză, este esențială pentru a asigura condiții adecvate pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare. O bună guvernanță, un control democratic și o supraveghere civilă eficace ale sistemului de securitate, inclusiv ale forțelor armate, precum și respectarea drepturilor omului și a principiilor statului de drept sunt atribute esențiale ale unui stat funcțional în orice context și ar trebui să fie promovate printr-o sprijinire mai amplă a reformei sectorului de securitate din țările terțe. [AM 45]

(30e)  Prezentul regulament ar trebui să țină cont de concluziile evaluării Comisiei, solicitate pentru iunie 2020, care include o consultare publică amplă la care participă mai multe părți interesate, în care se va analiza coerența consolidării capacităților în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare în cadrul legăturii dintre securitate și dezvoltare, finanțate de Uniune și de statele sale membre în contextul Strategiei globale și al obiectivelor de dezvoltare durabilă. [AM 46]

(30f)  De asemenea, Uniunea ar trebui să promoveze o abordare adecvată în caz de conflict și care să țină seama de dimensiunea de gen în toate acțiunile și programele prevăzute de prezentul regulament, pentru a evita negative și a crește la maximum efectele pozitive. [AM 47]

(31)  Normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu pe baza articolului 322 din TFUE ar trebui să se aplice prezentului regulament. Aceste norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (37) („Regulamentul financiar”) și definesc în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii, execuție indirectă, asistență financiară, sprijin bugetar, fonduri fiduciare, instrumente financiare și garanții bugetare și prevăd controale ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate pe baza articolului 322 din TFUE se referă, de asemenea, la protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre și în țările terțe, deoarece respectarea statului de drept este esențială pentru buna gestiune financiară și pentru finanțarea eficace din partea UE.

(32)  Tipurile de finanțare și metodele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament ar trebui alese în funcție de nevoile, preferințele și contextul specific ale partenerilor, de relevanța, durabilitatea și capacitatea lor de a respecta principiile eficacității dezvoltării, de a îndeplini obiectivele specifice ale acțiunilor și de a produce rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile aferente controalelor, sarcina administrativă și eventualul risc de neconformitate. Ar trebui să fie avută în vedere utilizarea sumelor forfetare, a ratelor forfetare și a costurilor unitare, precum și finanțarea care nu este legată de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Rolul jucat de Fondul European pentru Democrație (FED), de fundație mandatată prin intermediul instituțiilor europene pentru susținerea democrației, a societății civile și a drepturilor omului la nivel mondial, ar trebui consolidat și lărgit în temeiul prezentului regulament. FED ar trebui să beneficieze de flexibilitatea administrativă și de posibilitățile financiare de a acorda granturi specifice actorilor societății civile din vecinătatea Uniunii care susțin punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate, în special în ceea ce privește dezvoltarea democrației, drepturile omului, alegerile libere și statul de drept. [AM 48]

(33)  Noul Fond european pentru dezvoltare durabilă Plus (denumit în continuare „FEDD+”), care se bazează pe succesul predecesorului predecesorul său, FEDD(38), ar trebui să constituie un dispozitiv financiar integrat care să furnizeze, la nivel mondial, capacități de finanțare sub formă de granturi, garanții bugetare și instrumente financiare. FEDD+ ar trebui să sprijine Planul de investiții externe și să combine operațiunile de finanțare mixtă cu operațiuni de garantare bugetară acoperite de garanția pentru acțiunea externă, inclusiv cele care acoperă riscuri suverane legate de operațiunile de împrumut, desfășurate anterior în cadrul mandatului de acordare a împrumuturilor externe al Băncii Europene de Investiții. Având în vedere rolul său conferit de tratate și experiența acumulată în ultimele decenii în sprijinirea politicilor Uniunii, Banca Europeană de Investiții ar trebui să rămână un partener natural pentru Comisie în ceea ce privește executarea operațiunilor în cadrul garanției pentru acțiunea externă. Alte bănci multilaterale de dezvoltare sau bănci de dezvoltare națională ale UE dețin, de asemenea, competențe și capital care pot conferi o valoare adăugată semnificativă impactului politicii de dezvoltare a Uniunii și, prin urmare, participarea lor în cadrul FEDD+ ar trebui să fie promovată în mare măsură prin prezentul regulament. [AM 49]

(34)  Scopul FEDD+ ar trebui să fie sprijinirea investițiilor ca mijloc de a contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, prin favorizarea dezvoltării economice, culturale și sociale durabile și favorabile incluziunii și prin promovarea rezilienței socioeconomice a țărilor partenere, cu un accent deosebit pe eradicarea sărăciei, pe creșterea economică durabilă și favorabilă prevenirea conflictelor și pe promovarea unor societăți pacifiste, juste și favorabile incluziunii, pe progresul economic durabil și favorabil incluziunii, pe combaterea schimbărilor climatice prin atenuare și adaptare, pe combaterea degradării mediului, pe crearea de locuri de muncă decente, în conformitate cu standardele relevante ale OIM și pe oportunitățile economice, pe aptitudini și spirit antreprenorial, pe sectoarele socioeconomice, pe microîntreprinderi și întreprinderi în special pe cele destinate femeilor, tinerilor și persoanelor vulnerabile. Ar trebui să se pună accentul pe asigurarea unei educații de calitate, echitabile și favorabile incluziunii, precum și pe dezvoltarea aptitudinilor și a spiritului antreprenorial prin consolidarea structurilor educaționale și culturale, inclusiv pentru copiii aflați în situații de urgență umanitară și de strămutare forțată. FEDD+ ar trebui, de asemenea, să urmărească să sprijine un mediu de investiții stabil, industrializarea, sectoarele socioeconomice, cooperativele, întreprinderile sociale, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, precum și prin abordarea anumitor cauze să consolideze democrația, statul de drept și drepturile omului, a căror lipsă constituie adeseori cauzele socioeconomice profunde specifice ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate, în conformitate cu documentele indicative de programare relevante Ar trebui să se acordă acorde o atenție deosebită țărilor considerate fragile sau confruntate cu situații de conflict, țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor sărace puternic îndatorate. Ar trebui să se concentreze eforturile în mod deosebit pentru a se îmbunătăți furnizarea de servicii publice esențiale de bază, securitatea alimentară și calitatea vieții populațiilor urbane aflate în creștere rapidă, inclusiv prin asigurarea unor locuințe adecvate, sigure și accesibile. FEDD+ ar trebui să încurajeze parteneriatele profit/non-profit, ca mijloc de a orienta investițiile sectorului privat către dezvoltarea durabilă și eradicarea sărăciei. Implicarea strategică a organizațiilor societății civile și a delegațiilor Uniunii în țările partenere ar trebui, de asemenea, să fie promovată în toate etapele ciclului de viață al proiectului, pentru a contribui la găsirea unor soluții personalizate pentru promovarea dezvoltării economice și sociale a comunităților, crearea de locuri de muncă și noi oportunități de afaceri. Investițiile ar trebui să se bazeze pe analiza conflictelor, să se concentreze asupra cauzelor profunde ale conflictelor, fragilității și instabilității, maximizând potențialul de încurajare a păcii și minimizând riscurile de agravare a conflictelor. [AM 50]

(35)  FEDD+ ar trebui să valorifice pe deplin adiționalitatea fondurilor, să abordeze disfuncționalitățile pieței și situațiile de investiții sub nivelul optim, să furnizeze produse inovatoare și să atragă fonduri din sectorul privat, pentru a optimiza contribuția finanțării private la dezvoltarea locală durabilă. Implicarea sectorului privat în activitatea de cooperare a Uniunii cu țările partenere prin intermediul FEDD+ ar trebui să aibă un impact măsurabil și adițional asupra dezvoltării, cu respectarea deplină a mediului și a drepturilor și mijloacelor de subzistență ale comunităților locale, fără a denatura piața locală și fără a concura în mod inechitabil cu actorii economici locali. Aceasta ar trebui să fie eficientă din punctul de vedere al costurilor și să fie bazată pe răspunderea reciprocă și pe împărțirea costurilor și a riscurilor. FEDD+, având la bază criterii adecvate de răspundere și transparență, ar trebui să funcționeze ca „ghișeu unic”, primind propuneri de finanțare de la instituțiile financiare și investitorii din sectorul public sau privat și oferind o gamă largă de sprijin financiar pentru investițiile eligibile. [AM 51]

(35a)  O garanție a UE pentru operațiunile de investiții suverane în sectorul public face parte din FEDD+. Garanția respectivă a UE nu acoperă operațiunile de investiții suverane care implică creditarea din fonduri atrase a sectorului privat sau acordarea de împrumuturi către entitățile subsuverane care pot accesa finanțare subsuverană fără garanții suverane sau în beneficiul acestor entități. Pentru a sprijini planificarea capacității de către BEI, un volum minim garantat de astfel de operațiuni de investiții suverane este alocat BEI. [AM 52]

(36)  Ar trebui să fie instituită o garanție pentru acțiunea externă pe baza actualei garanții FEDD și a Fondului de garantare pentru acțiuni externe. Garanția pentru acțiunea externă ar trebui să sprijine operațiunile FEDD+ acoperite de garanții bugetare, asistența macrofinanciară și împrumuturile acordate țărilor terțe în baza Deciziei 77/270/Euratom a Consiliului(39). Aceste operațiuni ar trebui să fie sprijinite prin credite alocate în temeiul prezentului regulament, precum și în temeiul Regulamentului (UE) nr. .../... al Parlamentului European și al Consiliului(40) („Regulamentul IPA III”) și al Regulamentului privind IESN, care ar trebui să acopere, de asemenea, provizionarea și datoriile rezultate din împrumuturile de asistență macrofinanciară și, respectiv, din împrumuturile acordate țărilor terțe menționate la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind IESN. În momentul finanțării operațiunilor FEDD+, ar trebui să se acorde prioritate acelor operațiuni care au un impact puternic asupra creării de locuri de muncă decente și asupra mijloacelor de subzistență și ale căror raporturi între costuri și beneficii consolidează sustenabilitatea investițiilor și care oferă cele mai bune garanții în ceea ce privește sustenabilitatea și impactul pe termen lung asupra dezvoltării prin asumarea răspunderii la nivel local. Operațiunile sprijinite cu ajutorul garanției pentru acțiunea externă ar trebui să fie însoțite de o evaluare ex ante aprofundată a aspectelor de mediu, financiare și sociale, după caz inclusiv a impactului asupra drepturilor omului și asupra mijloacelor de subzistență ale comunităților afectate și impactul asupra inegalităților, precum și de identificarea modalităților de abordare a inegalităților respective în conformitate cu cerințele privind o mai bună legiferare și ținând seama în mod corespunzător de principiul consimțământului în cunoștință de cauză liber și prealabil al comunităților afectate de investițiile legate de terenuri. Garanția pentru acțiunea externă nu ar trebui să fie utilizată pentru a furniza servicii publice esențiale, acestea fiind în continuare o responsabilitate a autorităților publice. Ar trebui să se realizeze și evaluări ex post ale impactului, pentru a măsura impactul operațiunilor FEDD+ asupra dezvoltării. [AM 53]

(37)  Pentru a asigura o mai mare flexibilitate, pentru a spori atractivitatea pentru sectorul privat, pentru a promova concurența echitabilă și pentru a maximiza impactul investițiilor, ar trebui să se prevadă, în ceea ce privește contrapărțile eligibile, o derogare de la normele privind metodele de execuție a bugetului Uniunii, astfel cum este prevăzut în Regulamentul financiar. De asemenea, aceste contrapărți eligibile ar putea fi atât organisme care nu sunt însărcinate cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat, cât și organisme de drept privat dintr-o țară parteneră. [AM 54]

(38)  În vederea sporirii impactului garanției pentru acțiunea externă, statele membre și părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi contribuții sub formă de numerar sau sub forma unei garanții. Contribuția sub formă de garanție nu ar trebui să depășească 50 % din cuantumul operațiunilor garantate de Uniune. Datoriile financiare care decurg din această garanție nu ar trebui să fie provizionate și rezerva de lichidități ar trebui să fie furnizată de fondul comun de provizionare.

(39)  Acțiunile externe sunt adesea puse în aplicare aplicate într-un mediu foarte volatil, care impune adaptarea permanentă și rapidă la necesitățile în continuă schimbare ale partenerilor Uniunii și la provocările globale care afectează drepturile omului și libertățile fundamentale, democrația și buna guvernanță, securitatea și stabilitatea, schimbările climatice și mediul, oceanele, precum și criza migrației migrația, și inclusiv cauzele profunde ale acesteia, precum sărăcia și inegalitățile, și impactul numărului tot mai mare de persoane strămutate, în special în țările în curs de dezvoltare. Concilierea principiului previzibilității cu necesitatea de a reacționa rapid la noile nevoi presupune așadar o adaptare a execuției financiare a programelor. Pentru a spori capacitatea UE de a reacționa la nevoi neprevăzute neacoperite de programe și de documentele de programare, pe baza experienței încununate de succes a Fondului european de dezvoltare (FED), ar trebui ca o anumită sumă definită în prealabil să fie lăsată nealocată astfel încât să poată constitui o rezervă pentru provocările și prioritățile emergente. Aceasta ar trebui să fie mobilizată în cazuri justificate în mod corespunzător în conformitate cu procedurile stabilite în prezentul regulament. [AM 55]

(40)  Prin urmare, respectând principiul conform căruia bugetul Uniunii este stabilit în fiecare an, prezentul regulament ar trebui să păstreze totuși posibilitatea de a aplica mecanismele de flexibilitate care sunt deja autorizate prin Regulamentul financiar pentru alte politici, și anume reportările și reangajările de fonduri, pentru a asigura utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii atât pentru cetățenii Uniunii, cât și pentru țările partenere, valorificând astfel la maximum fondurile Uniunii care sunt disponibile pentru intervențiile din cadrul acțiunii externe a Uniunii.

(41)  În temeiul articolului 83 din Decizia …/… a Consiliului (TTPM), persoanele și entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări ar trebui să fie eligibile pentru finanțare în temeiul prezentului regulament, sub rezerva regulilor și obiectivelor sale și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv. Mai mult, cooperarea dintre țările partenere și țările și teritoriile de peste mări, precum și regiunile ultraperiferice ale Uniunii în temeiul articolului 349 din TFUE ar trebui să fie încurajată în domeniile de interes comun.

(42)  În scopul de a consolida atât însușirea democratică de către țările partenere a propriilor procese de dezvoltare, cât și sustenabilitatea ajutorului extern, Uniunea ar trebui, după caz, să favorizeze recurgerea la instituțiile, resursele, la cunoștințele de specialitate și la sistemele și la procedurile proprii ale țărilor partenere pentru toate aspectele legate de ciclul de viață al proiectului de cooperare, asigurând totodată resursele și cunoștințele de specialitate la nivel local și implicarea deplină a guvernelor locale și a societății civile. De asemenea, UE ar trebui să ofere funcționarilor publici ai autorităților locale și organizațiilor societății civile programe de formare privind modul de solicitare a finanțării Uniunii, pentru a-i ajuta să își mărească eligibilitatea și eficiența proiectelor. Aceste programe ar trebui să se desfășoare în țările în cauză, să fie disponibile în limba țării și să completeze eventualele programe de învățământ la distanță deja stabilite, pentru a asigura o pregătire specifică, adaptată nevoilor țării respective. [AM 56]

(43)  Planurile de acțiune și măsurile anuale sau multianuale menționate la articolul 19 constituie programe de lucru în sensul Regulamentului financiar. Planurile de acțiune anuale sau multianuale constau dintr-un ansamblu de măsuri regrupate într-un singur document.

(44)  În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(41), cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului(42), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(43) și cu Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(44), interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate prin măsuri eficace și proporționale, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor, inclusiv a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European poate ancheta și trimite în judecată cazuri de fraudă și alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului(45). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF și Curții de Conturi Europene, asigurându-se totodată că orice parte terță implicată în executarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente. Din acest motiv, acordurile cu țările și teritoriile terțe și cu organizațiile internaționale, precum și orice contract sau acord care rezultă din punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să conțină dispoziții menite să împuternicească în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze audituri, controale și inspecții la fața locului, conform competențelor lor respective, și să se asigure că orice părți terțe implicate în executarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

(44a)  Pentru a contribui la eforturile internaționale de combatere a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a fraudei, a corupției și a spălării de bani, toate finanțările acordate în temeiul prezentului regulament ar trebui acordate într-un mod complet transparent. În plus, contrapărțile eligibile nu ar trebui să sprijine nicio activitate realizată în scopuri ilegale și nici să participe la vreo operațiune de finanțare sau de investiții prin intermediul unui instrument situat într-o jurisdicție necooperantă sau într-un paradis fiscal. Contrapărțile ar trebui să se abțină, de asemenea, de la orice formă de evitarea a obligațiilor fiscale și de la folosirea oricărei scheme de planificare fiscală agresivă. [AM 57]

(45)  Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor relevante din prezentul regulament, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(46). [AM 58]

(46)  În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea strategiei Uniunii, a domeniilor prioritare, a obiectivelor detaliate, a rezultatelor preconizate, a indicatorilor specifici de performanță și a alocării financiare specifice și a modalităților de cooperare specifice pentru fiecare program geografic și tematic, precum și pentru planurile de acțiune și măsurile care nu au la bază documentele de programare de stabilire a cadrului operațional privind drepturile omului, de stabilire a cadrului de gestionare a riscurilor, de hotărâre cu privire la nevoile neacoperite de programe sau documente de programare, de hotărâre cu privire la suspendarea asistenței, de stabilire a cadrului privind abordarea bazată pe performanță, de stabilire a ratelor de provizionare, de stabilire a cadrului de monitorizare și evaluare și de extindere a sferei de aplicare a acțiunilor la țările și teritoriile neacoperite prin prezentul regulament. În vederea modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește ratele de provizionare prevăzute la articolul 26 alineatul (3), domeniile de cooperare și de intervenție enumerate în anexele II, III și IV, domeniile prioritare ale operațiunilor FEDD+ și componentele de investiții enumerate în anexa V, guvernanța FEDD+ menționată în anexa VI, posibilitatea de a revizui sau de a completa indicatorii menționați în anexa VII, atunci când se consideră necesar, și posibilitatea de a completa prezentul regulament cu dispoziții privind instituirea unui cadru de monitorizare și de evaluare, precum și indicatorii enumerați în anexa VII. [AM 59]

(47)  În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(47), este necesar ca acest program să fie evaluat pe baza informațiilor colectate cu ajutorul cerințelor de monitorizare specifice, evitând, totodată, reglementarea excesivă și sarcinile administrative, în special pentru statele membre. După caz, aceste cerințe pot include Aceste cerințe ar trebui să includă indicatori cuantificabili care servesc drept bază pentru evaluarea pe teren a efectelor programului. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți cu părțile interesate relevante, cum ar fi societatea civilă și experții, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. [AM 60]

(48)  Trimiterile la instrumentele Uniunii menționate la articolul 9 din Decizia 2010/427/UE a Consiliului(48), care sunt înlocuite prin prezentul regulament, ar trebui să fie interpretate ca trimiteri la prezentul regulament, iar Comisia ar trebui să se asigure că prezentul regulament este pus în aplicare în conformitate cu rolul SEAE, astfel cum este prevăzut în decizia respectivă. Datorită caracterului general și domeniului de aplicare larg al prezentului regulament și pentru a asigura coerența între principii, obiective și cheltuieli atât în temeiul prezentului regulament, cât și în cadrul altor instrumente de finanțare externă, cum ar fi Regulamentul privindIESN, sau al unor instrumente legate în mod intrinsec de politicile externe, cum ar fi Regulamentul privind IPA III, un grup de coordonare orizontală, compus din toate serviciile relevante ale Comisiei și SEAE și prezidat de către vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) sau de un reprezentant al biroului în cauză ar trebui să fie responsabil pentru coordonarea, organizarea și gestionarea politicilor, programelor, obiectivelor și acțiunilor în temeiul prezentului regulament pentru a asigura consecvența, eficiența, transparența și responsabilitatea în contextul finanțării externe a UE. VP/ÎR ar trebui să asigure coordonarea politică generală a acțiunii externe a Uniunii. Pentru toate acțiunile, inclusiv acțiunile de răspuns rapid și măsurile excepționale de asistență și pe parcursul întregului ciclu de programare, planificare și aplicare a instrumentului, Înaltul Reprezentant și SEAE ar trebui să colaboreze cu serviciile și cu membrii relevanți ai Comisiei, identificați pe baza naturii și a obiectivelor acțiunii prevăzute, bazându-se pe expertiza lor. Toate propunerile de decizii ar trebui să fie pregătite pe baza procedurilor Comisiei și să fie înaintate Comisiei în vederea adoptării. [AM 61]

(48a)  După caz, aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie coerentă cu măsurile adoptate de Uniune în vederea realizării obiectivelor politicii externe și de securitate comune în cadrul capitolului 2 de la Titlul V din TUE și cu măsurile adoptate în cadrul celei de a cincea părți din TFUE și ar trebui să le completeze. [AM 62]

(49)  Acțiunile avute în vedere, astfel cum sunt prevăzute mai jos, ar trebui să respecte cu strictețe condițiile și procedurile stabilite de măsurile restrictive ale Uniunii, [AM 63]

(49a)  Parlamentul European ar trebui să fie implicat pe deplin în etapele de elaborare, programare, monitorizare și evaluare ale instrumentelor, pentru a garanta controlul politic, ca și supravegherea și responsabilitatea democratică a finanțării Uniunii în domeniul acțiunii externe. Ar trebui să se stabilească un dialog consolidat între instituții, pentru a se asigura faptul că Parlamentul European poate exercita controlul politic în timpul aplicării prezentului regulament într-un mod sistematic și adecvat, îmbunătățind astfel atât eficiența, cât și legitimitatea, [AM 64]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament instituie programul „Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională” (denumit în continuare „Instrumentul”).

Acesta prevede obiectivele instrumentului, bugetul pentru perioada 2021-2027, formele de finanțare din partea Uniunii și normele pentru furnizarea finanțării respective.

De asemenea, acesta instituie Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus (denumit în continuare „FEDD+”) și o garanție pentru acțiunea externă.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „program la nivel de țară” înseamnă un program indicativ care acoperă o singură țară;

2.  „program multinațional” înseamnă un program indicativ care acoperă mai multe țări;

3.  „cooperare transfrontalieră” înseamnă cooperarea dintre unul sau mai multe state membre, pe de o parte, și unul sau mai multe state și teritorii terțe, pe de altă parte, de-a lungul frontierelor externe ale Uniunii;

4.  „program regional” înseamnă un program multinațional indicativ care acoperă mai multe țări terțe din aceeași zonă geografică, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (2);

5.  „program transregional” înseamnă un program multinațional indicativ care acoperă mai multe țări terțe din zone diferite, astfel cum este prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament;

6.  „entitate juridică” înseamnă orice persoană fizică sau persoană juridică constituită și recunoscută ca atare în temeiul legislației naționale, al legislației Uniunii sau al legislației internaționale, care are personalitate juridică și care poate, acționând în nume propriu, să exercite drepturi și să fie supusă unor obligații, sau o entitate fără personalitate juridică, în conformitate cu articolul 197 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul financiar;

6a.  „organizații ale societății civile” înseamnă toate structurile nestatale, nonprofit și non-violente prin care persoanele se organizează pentru a urmări obiective și idealuri comune, indiferent dacă sunt de natură politică, culturală, socială, economică, religioasă sau urmăresc mediul sau tragerea la răspundere a autorităților, care funcționează la nivel local, național, regional sau internațional și care pot include organizații urbane și rurale, precum și organizații formale și informale; în contextul programului tematic privind drepturile omului și democrația, „societate civilă” include persoane sau grupuri care sunt independente de stat și ale căror activități ajută la promovarea drepturilor omului și a democrației, inclusiv apărători ai drepturilor omului, astfel cum aceștia sunt definiți în Declarația ONU privind dreptul și responsabilitatea persoanelor; [AM 65]

6b.  „autorități locale” înseamnă o autoritate sau administrație publică care își desfășoară activitatea la nivel subnațional (de ex., la nivel municipal, la nivel de comunitate sau la nivel districtual, județean, provincial sau regional); [AM 66]

7.  „componentă de investiții” înseamnă un domeniu specific în care garanția FEDD+ oferă sprijin portofoliilor de investiții din anumite regiuni, țări sau sectoare de activitate;

8.  „contribuitor” înseamnă un stat membru, o instituție financiară internațională sau o instituție publică dintr-un stat membru, o agenție publică sau alte entități publice sau private care contribuie cu numerar sau cu garanții la fondul comun de provizionare. [AM 67]

8a.  „adiționalitate” înseamnă principiul care asigură faptul că garanția pentru acțiunea externă contribuie la dezvoltarea durabilă prin operațiuni care nu s-ar fi putut realiza fără ea sau care duc la obținerea de rezultate pozitive dincolo de ceea ce s-ar fi putut realiza în lipsa sa, precum și atragerea finanțării din partea sectorului privat și abordarea disfuncționalităților pieței sau a situațiilor de investiții sub nivelul optim, ca și îmbunătățirea calității, a sustenabilității, a impactului sau a amplorii unei investiții. Acest principiu asigură, de asemenea, faptul că operațiunile de investiții și finanțare acoperite de garanția pentru acțiunea externă nu înlocuiesc sprijinul unui stat membru, finanțarea privată sau altă intervenție financiară internațională sau din partea Uniunii și evită excluderea altor investiții publice sau private. Proiectele sprijinite de garanția pentru acțiunea externă au, de regulă, un profil de risc mai ridicat decât portofoliul de investiții sprijinit de contrapărțile eligibile în conformitate cu politicile lor obișnuite de investiții fără garanția pentru acțiunea externă; [AM 68]

8b.  „țări industrializate” înseamnă țări terțe, altele decât cele în curs de dezvoltare, incluse în lista Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE (denumit în continuare „OCDE-CAD”) cu destinatarii asistenței oficiale pentru dezvoltare (denumită în continuare „AOD”); [AM 69]

8c.  „sărăcie” înseamnă toate circumstanțele în care persoanele se află într-o situație de lipsă și în care sunt percepute ca fiind în incapacitate în diferite societăți și contexte locale; dimensiunile esențiale ale sărăciei includ capacitatea economică, umană, politică, socioculturală și de protecție; [AM 70]

8d.   „luarea în considerare a dimensiunii de gen” înseamnă a acționa în scopul înțelegerii și luării în considerare a factorilor societali și culturali implicați în excluderea și discriminarea pe criterii de gen în toate domeniile vieții publice și private; [AM 71]

8e.   „adecvare la conflict” înseamnă o abordare care caută să înțeleagă faptul că orice inițiativă desfășurată într-un mediu afectat de conflicte va interacționa cu respectivul conflict și că o astfel de interacțiune va avea consecințe pozitive sau negative; adecvarea la conflict înseamnă, de asemenea, a garanta că acțiunile Uniunii (politică, politici, asistență externă) evită, pe cât posibil, să aibă un impact negativ și maximizează impactul pozitiv asupra dinamicii conflictelor, contribuind astfel la prevenirea acestora, la stabilitatea structurală și la construirea păcii. [AM 72]

Atunci când se face trimitere la drepturile omului, se înțelege că acestea includ libertățile fundamentale. [AM 73]

În contextul articolul 15, „țările care au cea mai mare nevoie de sprijin” pot include și țările enumerate în anexa I. [AM 74]

Articolul 3

Obiective

1.  Obiectivul general al prezentului regulament este de a susține și de a promova stabili cadrul financiar care să-i permită Uniunii să își susțină și să își promoveze valorile, principiile și interesele Uniunii fundamentale în întreaga lume, pentru a urmări realizarea obiectivelor și principiilor în conformitate cu obiectivele și principiile acțiunii externe a Uniunii, astfel cum este prevăzut se prevede la articolul 3 alineatul (5) și la articolele 8 și 21 din TUE, precum și la articolele 11 și 208 din TFUE. [AM 75]

2.  În conformitate cu alineatul (1), obiectivele specifice ale prezentului regulament sunt următoarele:

(a)  sprijinirea și promovarea dialogului și a cooperării cu țările și regiunile terțe din vecinătatea UE, din Africa Subsahariană, din Asia și Pacific, precum și din America și zona Caraibilor;

(aa)  contribuirea la realizarea angajamentelor și obiectivelor internaționale cu care Uniunea a fost de acord, în special a Agendei 2030, a ODD-urilor și a Acordului de la Paris; [AM 76]

(ab)  dezvoltarea unei relații speciale consolidate cu țările din vecinătatea estică și sudică a Uniunii, bazată pe cooperare, pace și securitate, răspundere reciprocă și un angajament comun în ceea ce privește valorile universale ale democrației, statului de drept și respectării drepturilor omului, integrarea socioeconomică, protecția mediului și acțiunile climatice; [AM 77]

(ac)  urmărirea reducerii și, pe termen lung, a eradicării sărăciei, în special în țările cel mai puțin dezvoltate; permiterea unei dezvoltări sociale și economice durabile; [AM 78]

(b)  la nivel mondial, consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, susținerea organizațiilor societății civile și a autorităților locale, contribuirea la stabilitate și pace și abordarea altor provocări globale precum migrația și mobilitatea, prevenirea conflictelor și promovarea societăților echitabile și favorabile incluziunii, promovarea multilateralismului, a responsabilității și justiției internaționale și abordarea altor provocări globale și regionale, inclusiv a schimbărilor climatice și a degradării mediului, precum și a nevoilor și priorităților legate de politica externă, astfel cum se prevede în anexa III, inclusiv promovarea și consolidarea încrederii și a relațiilor de bună vecinătate; [AM 79]

(ba)  protejarea, promovarea și dezvoltarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, ca și a egalității de gen și a egalității sociale, inclusiv în cele mai dificile împrejurări și situații de urgență, în parteneriat cu societatea civilă, inclusiv cu apărătorii drepturilor omului din întreaga lume; [AM 80]

(c)  asigurarea unui răspuns rapid în următoarele cazuri: situații de criză, de instabilitate și de conflict; probleme de reziliență și asigurarea legăturii dintre ajutorul umanitar și acțiunile pentru dezvoltare și răspunsul la nevoile și prioritățile politicii externe. [AM 81]

Îndeplinirea acestor obiective se măsoară pe baza indicatorilor relevanți, astfel cum sunt menționați la articolul 31.

3.  Un procent de cel puțin 92 % 95% din cheltuielile prevăzute în temeiul prezentului regulament îndeplinește criteriile pentru acordarea de asistență oficială pentru dezvoltare stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Prezentul regulament contribuie la atingerea obiectivului colectiv de a aloca 0,2% din venitul național brut al Uniunii țărilor cel mai puțin dezvoltate și 0,70 % din venitul național brut al Uniunii sub formă de asistență oficială pentru dezvoltare în perioada pe care o acoperă Agenda 2030. [AM 82]

3a.  Un procent de cel puțin 20 % din asistența oficială pentru dezvoltare finanțată în temeiul prezentului regulament, în toate programele, cele geografice și cele tematice, anual și pe întreaga durată a acțiunilor sale, se dedică incluziunii sociale și dezvoltării umane, pentru a sprijini și a consolida furnizarea de servicii sociale de bază, cum ar fi sănătatea, educația, nutriția și protecția socială, în special pentru cele mai marginalizate persoane, acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor. [AM 83]

3b.  Un procent de cel puțin 85 % din programele finanțate prin asistența oficială pentru dezvoltare, atât geografice, cât și tematice, în temeiul prezentului regulament, au ca obiectiv principal sau semnificativ egalitatea de gen și drepturile și capacitarea femeilor și fetelor, astfel cum definește OCDE-CAD. O parte semnificativă din aceste programe au ca obiectiv principal egalitatea de gen și drepturile și capacitarea femeilor și fetelor. [AM 84]

Articolul 4

Domeniu de aplicare și structură

1.  Finanțarea furnizată de Uniune în temeiul prezentului regulament este executată aplicată prin intermediul: [AM 85]

(a)  programelor geografice;

(b)  programelor tematice;

(c)  acțiunilor de răspuns rapid.

2.  Programele geografice cuprind cooperarea la nivel de țară și la nivel multinațional din următoarele zone:

(a)  vecinătatea UE;

(b)  Africa Subsahariană;

(c)  Asia și Pacific;

(d)  America și zona Caraibilor.

Programele geografice se pot referi la toate țările terțe, cu excepția țărilor candidate și potențial candidate, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. .../....(49) (IPA), precum și la țările și teritoriile de peste mări, astfel cum sunt definite în Decizia .../... (UE) a Consiliului. Pot fi instituite și programe geografice cu acoperire continentală sau transregională, în special un program panafrican care să se aplice țărilor din Africa în temeiul literelor (a) și (b) și un program care să se aplice țărilor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, în temeiul literelor (b), (c) și (d). [AM 86]

Programele geografice referitoare la vecinătatea UE pot acoperi orice țară menționată în anexa I.

În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 3, programele geografice se bazează pe domeniile de cooperare enumerate în anexa II.

3.  Programele tematice înglobează acțiunile legate de realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă la nivel mondial, în următoarele domenii:

(a)  drepturile omului și democrația;

(b)  organizațiile societății civile și autoritățile locale; [AM 87]

(c)  stabilitatea și pacea;

(d)  provocările globale.

(da)  nevoile și prioritățile politicii externe. [AM 88]

Programele tematice se pot referi la toate țările terțe, precum și la . Țările și teritoriile de peste mări au acces deplin la programele tematice, astfel cum sunt definite se prevede în Decizia .../... (UE) a Consiliului. Se asigură participarea lor efectivă, ținând seama de particularitățile lor și de provocările specifice cu care se confruntă. [AM 89]

În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 3, programele tematice se bazează pe domeniile de intervenție enumerate în anexa III.

4.  Acțiunile de răspuns rapid permit o intervenție timpurie pentru:

(a)  a contribui la pace, la stabilitate și la prevenirea conflictelor în situații de urgență, de criză emergentă, de criză și post-criză; [AM 90]

(b)  a contribui la consolidarea rezilienței statelor, inclusiv a autorităților locale, a societăților, comunităților și persoanelor și la crearea unei legături între ajutorul umanitar și acțiunea pentru dezvoltare. [AM 91]

(c)  a aborda nevoile și prioritățile politicii externe. [AM 92]

Acțiunile de răspuns rapid se pot referi la toate țările terțe, precum și la țările și teritoriile de peste mări, astfel cum sunt definite în Decizia .../... (UE) a Consiliului.

În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 3, acțiunile de răspuns rapid se bazează pe domeniile de intervenție enumerate în anexa IV.

5.  Acțiunile în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare aplicate, în principal, prin intermediul programelor geografice. [AM 93]

Acțiunile puse în aplicare aplicate prin intermediul programelor tematice sunt complementare acțiunilor finanțate în temeiul programelor geografice și sprijină inițiativele mondiale și transregionale vizând care vizează îndeplinirea obiectivelor convenite pe plan internațional, în special obiectivele de dezvoltare durabilă, protejarea bunurilorastfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (2) litera (aa), precum și bunurile publice globale sau găsirea de soluții pentru provocările globale. Acțiunile puse în aplicare prin intermediul programelor tematice pot fi întreprinse, de asemenea, în mod independent, inclusiv în cazul în care nu există niciun program geografic sau în cazul în care acesta a fost suspendat ori în cazul în care nu există niciun acord privind acțiunea respectivă cu țara parteneră respectivă sau în cazul în care acțiunea nu poate fi abordată în mod adecvat prin programele geografice. [AM 94]

Acțiunile de răspuns rapid sunt complementare programelor geografice și tematice, precum și acțiunilor finanțate prin Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 („Regulamentul privind ajutorul umanitar”). Aceste acțiuni sunt concepute și puse în aplicare aplicate astfel încât să permită, acolo unde este cazul, continuitatea lor în cadrul programelor geografice sau tematice. [AM 95]

6.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34, pentru a completa sau a modifica anexele II, III și IV.

Articolul 5

Coerență, consecvență și complementaritate

1.  În punerea în aplicare aplicarea prezentului regulament, se asigură atât consecvența, coerența, sinergia și complementaritatea cu alte domenii ale toate domeniile acțiunii externe a Uniunii, inclusiv cu alte instrumente de finanțare externă, în special cu Regulamentul IPA III, precum și cu măsurile adoptate în temeiul capitolului 2 de la Titlul V din TUE și al părții a cincea din TFUE, și cu alte politici și programe relevante ale Uniunii, cât și coerența politicilor din domeniul dezvoltării. Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în cadrul politicilor pe care le aplică și care pot afecta țările în curs de dezvoltare. [AM 96]

1a.   Uniunea și statele membre își coordonează programele de sprijin cu scopul de a spori eficacitatea și eficiența executării lor și de a preveni suprapunerea finanțărilor. [AM 97]

1b.  La aplicarea prezentului regulament, Comisia și SEAE țin seama în mod corespunzător de pozițiile Parlamentului European. [AM 98]

2.  Acțiunile care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1257/96 al Consiliului nu sunt finanțate în temeiul prezentului regulament.

3.  După caz, alte programe ale Uniunii pot contribui la acțiunile instituite în temeiul prezentului regulament, cu condiția ca respectivele contribuții să nu acopere aceleași costuri. Prezentul regulament poate contribui, de asemenea, la măsurile instituite în cadrul altor programe ale Uniunii, cu condiția ca respectivele contribuții să nu acopere aceleași costuri. În astfel de cazuri, programul de lucru care acoperă acțiunile respective stabilește care set de norme este aplicabil.

Articolul 6

Buget

1.  Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a aplicarea prezentului regulament în perioada 2021-2027 este de 89 200 82 451 de milioane EUR în prețuri din 2018 (93 154 de milioane EUR în prețuri curente) [100 %]. [AM 99]

2.  Pachetul financiar menționat la alineatul (1) este compus din:

(a)  suma de 68 000 63 687 de milioane EUR în prețuri din 2018 (71 954 de milioane EUR în prețuri curente) [77,24 %] pentru programele geografice: [AM 100]

–  cel puțin 22 000 20 572 de milioane EUR în prețuri din 2018 (23 243 de milioane EUR în prețuri curente) [24,95 %] pentru vecinătatea UE, [AM 101]

–  cel puțin 32 000 30 723 de milioane EUR în prețuri din 2018 (34 711 milioane EUR în prețuri curente) [37,26 %] pentru Africa Subsahariană, [AM 102]

–  8 851 de milioane EUR în prețuri din 2018 (10 000 de milioane EUR în prețuri curente) [10,73 %] pentru Asia și Pacific, inclusiv cel puțin 620 de milioane EUR în prețuri din 2018 (700 de milioane EUR în prețuri curente) pentru Pacific, [AM 103]

–  3 540 de milioane EUR în prețuri din 2018 (4 000 de milioane EUR în prețuri curente) [4,29 %] pentru America și zona Caraibilor, inclusiv 1 062 de milioane EUR în prețuri din 2018 (1 200 de milioane EUR în prețuri curente) pentru zona Caraibilor; [AM 104]

(b)  suma de 7 000 9 471 de milioane EUR în prețuri din 2018 (10 700 de milioane EUR în prețuri curente) [11,49 %] pentru programele tematice: [AM 105]

–  1 500 cel puțin 1 770 de milioane EUR în prețuri din 2018 (2 000 de milioane EUR în prețuri curente) [2,15 %] pentru drepturile omului și democrație, până la 25 % din program urmând să fie alocat finanțării misiunilor Uniunii de observare a alegerilor, [AM 106]

–  1 500 2 290 de milioane EUR în prețuri din 2018 (2 700 de milioane EUR în prețuri curente) [2,90 %] pentru organizațiile societății civile și autoritățile locale, din care 1 947 de milioane EUR în prețuri din 2018 (2 200 de milioane EUR în prețuri curente) [2,36 %] pentru organizațiile societății civile și 443 de milioane EUR în prețuri din 2018 (500 de milioane EUR în prețuri curente) [0,54 %] pentru autoritățile locale, [AM 107]

–  885 de milioane EUR în prețuri din 2018 (1 000 de milioane EUR în prețuri curente) [1,07 %] pentru stabilitate și pace, [AM 108]

–  3 000 3 983 de milioane EUR în prețuri din 2018 (4 500 de milioane EUR în prețuri curente) [4,83 %] pentru provocările globale, [AM 109]

–  443 de milioane EUR în prețuri din 2018 (500 de milioane EUR în prețuri curente) [0,54%] pentru nevoile și prioritățile legate de politica externă, [AM 110]

(c)  4 000 3 098 de milioane EUR în prețuri din 2018 (3 500 de milioane EUR în prețuri curente) [3,76 %] pentru acțiunile de răspuns rapid:

–  1 770 de milioane EUR în prețuri din 2018 (2 000 de milioane EUR în prețuri curente) [2,15%] pentru stabilitate și prevenirea conflictelor în situații de urgență, de criză emergentă, de criză și post-criză,

–  1 328 de milioane EUR în prețuri din 2018 (1 500 de milioane EUR în prețuri curente) [1,61%] pentru consolidarea rezilienței statelor, societăților, comunităților și persoanelor fizice și pentru asigurarea legăturii dintre ajutorul umanitar și acțiunile pentru dezvoltare. [AM 111]

3.  Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente, în valoare de 10 200 6 196 de milioane EUR în prețuri din 2018 (7 000 de milioane EUR în prețuri curente) [7,51 %], majorează sumele menționate la alineatul (2) în conformitate cu articolul 15. [AM 112]

4.  Pachetul financiar menționat la alineatul (2) litera (a) corespunde unui procent de cel puțin 75 % din pachetul financiar menționat la alineatul (1).

4a.  Acțiunilor prevăzute la articolul 9 li se alocă o finanțare de până la 270 de milioane EUR. [AM 113]

4b.  Creditele anuale sunt autorizate de Parlamentul European și de Consiliu, în limitele cadrului financiar multianual în cadrul procedurii bugetare, după ce instituțiile convin asupra priorităților. [AM 114]

Articolul 7

Cadrul de politică

Acordurile de asociere, acordurile de parteneriat și cooperare, acordurile multilaterale comerciale și alte acorduri prin care se stabilește o relație cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic cu țările partenere, recomandările și actele adoptate în cadrul organismelor înființate prin acele acorduri, precum și acordurile multilaterale relevante, actele legislative ale Uniunii, concluziile Consiliului European, concluziile Consiliului, declarațiile summiturilor sau și alte declarații internaționale și concluziile reuniunilor la nivel înalt cu țările partenere, rezoluțiile relevante ale și pozițiile Parlamentului European, comunicările Comisiei sau comunicările comune ale Comisiei și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și convențiile și rezoluțiile Națiunilor Unite constituie cadrul general de politică pentru punerea în aplicare a aplicarea prezentului regulament. [AM 115]

Articolul 8

Principii generale

1.  Uniunea urmărește să promoveze, să dezvolte și să consolideze principiile democrației, statului de drept și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale pe care este fondată, prin dialog și cooperare cu țările și regiunile partenere Uniunea urmărește să promoveze, să dezvolte și să consolideze, prin acțiuni în cadrul ONU sau al altor forumuri internaționale și prin cooperare cu organizațiile societății civile, autoritățile locale și actori din domeniul privat, principiile care stau la baza acesteia, și anume, democrația, statul de drept, buna guvernanță, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor prevăzute în Carta Organizației Națiunilor Unite și în dreptul internațional. Finanțarea în temeiul prezentului regulament respectă atât aceste principii, cât și angajamentele Uniunii în temeiul dreptului internațional. [AM 116]

1a.  În conformitate cu articolele 2 și 21 din TUE, contribuția Uniunii la democrație și la statul de drept, precum și la promovarea și protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale derivă din Declarația universală a drepturilor omului, din dreptul internațional al drepturilor omului și din dreptul internațional umanitar. [AM 117]

2.  Se aplică o abordare bazată pe drepturi, care înglobează toate drepturile omului, fie ele civile și politice sau economice, sociale și culturale, scopul fiind de a integra principiile drepturilor omului, de a sprijini titularii de drepturi atunci când și le revendică, punând accentul pe grupurile mai sărace și mai vulnerabile marginalizate și vulnerabile, inclusiv minoritățile, femeile, copiii și tinerii, persoanele în vârstă, populația indigenă, persoanele LGBTI și persoanele cu handicap, precum și pe drepturile esențiale ale lucrătorilor și pe incluziunea socială și de a sprijini țările partenere în punerea în aplicare a obligațiilor lor internaționale în domeniul drepturilor omului. Prezentul regulament promovează egalitatea de gen și capacitarea femeilor, tinerilor și copiilor, inclusiv în ceea ce privește sănătatea și drepturile sexuale și reproductive [AM 118]

3.  Uniunea sprijină, după caz, punerea în aplicare a cooperării și dialogului la nivel bilateral, regional și multilateral, a acordurilor de parteneriat și a cooperării tripartite.

În ceea ce privește bunurile publice și provocările globale, Uniunea promovează o abordare multilaterală și bazată pe norme și pe valori și cooperează cu statele membre, cu țările partenere, cu organizațiile internaționale, inclusiv cu instituțiile financiare internaționale și cu agențiile, fondurile și programele ONU, precum și cu alți donatori în această privință. [AM 119]

Uniunea încurajează cooperarea cu organizațiile internaționale și regionale și cu alți donatori. [AM 120]

În relațiile cu țările partenere, se ține seama de rezultatele obținute de acestea în punerea în aplicare a angajamentelor, a acordurilor internaționale, în special a Acordului de la Paris și a relațiilor contractuale cu Uniunea, mai ales a acordurilor de asociere, a acordurilor de parteneriat și cooperare, precum și a acordurilor comerciale. [AM 121]

4.  Cooperarea dintre Uniune și statele membre, pe de o parte, și țările partenere, pe de altă parte, promovează și se bazează pe principiile eficacității dezvoltării, acolo unde este cazul prin toate modalitățile, și anume: însușirea priorităților de dezvoltare de către țările partenere, concentrarea pe rezultate, parteneriatele pentru dezvoltare favorabile incluziunii, transparența și răspunderea reciprocă, precum și alinierea la prioritățile țărilor partenere. Uniunea promovează o mobilizare și o utilizare eficace și eficientă a resurselor. [AM 122]

În conformitate cu principiul de parteneriat incluziv, Comisia se asigură, acolo unde este necesar, că părțile interesate relevante din țările partenere, inclusiv organizațiile societății civile și autoritățile locale, sunt consultate în mod adecvat și au acces în timp util la informațiile relevante care să le permită să joace un rol semnificativ în procesele de elaborare, de punere în aplicare și de monitorizare conexă a programelor. [AM 123]

În conformitate cu principiul asumării responsabilității, Comisia privilegiază, acolo unde este cazul, utilizarea sistemele sistemelor țărilor partenere pentru punerea în aplicare a aplicarea programelor. [AM 124]

5.  Pentru a favoriza complementaritatea și eficacitatea acțiunilor lor, Uniunea și statele membre își coordonează politicile și se consultă cu privire la programele lor de asistență, inclusiv în cadrul organizațiilor internaționale și cu ocazia conferințelor internaționale.

6.  Programele și acțiunile în temeiul prezentului regulament integrează schimbările climatice, protecția mediului, în conformitate cu articolul 11 din TFUE, reducerea riscurilor de dezastre și pregătirea pentru acestea, dezvoltarea umană, prevenirea conflictelor și construirea păcii, egalitatea de gen și capacitarea femeilor, copiilor și tinerilor, nediscriminarea, educația și cultura, precum și digitalizarea și țin cont de legăturile dintre obiectivele de dezvoltare durabilă, în vederea promovării unor acțiuni integrate care pot genera beneficii conexe și care pot îndeplini obiective multiple într-un mod coerent. Aceste programe și acțiuni se bazează pe o analiză a capacităților, riscurilor și vulnerabilităților, integrează abordarea privind reziliența axată pe oameni și pe comunitate și țin seama de conflicte. Acestea Ele sunt ghidate de principiile de principiul de a nu lăsa pe nimeni în urmă și „de a nu face rău”. [AM 125]

7.  Fără a aduce atingere celorlalte obiective ale acțiunii externe a Uniunii, se urmărește o abordare mai coordonată, holistică și mai structurată cu privire la migrație cu partenerii, iar eficacitatea acesteia este evaluată cu regularitate, fără a condiționa alocarea ajutorului pentru dezvoltare către țări terțe de cooperarea în domeniul gestionării migrației și cu respectarea deplină a drepturilor omului, inclusiv a dreptului fiecărei persoane de a-și părăsi țara de origine. [AM 126]

7a.  Comisia se asigură că acțiunile adoptate în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește securitatea, stabilitatea și pacea, în special cu privire la consolidarea capacităților actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare, la combaterea terorismului și a crimei organizate și la securitatea cibernetică, sunt întreprinse în conformitate cu dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional al drepturilor omului și cu dreptul umanitar. Comisia poate elabora foi de parcurs împreună cu partenerii beneficiari pentru a îmbunătăți conformitatea instituțională și operațională a actorilor militari cu standardele din domeniul transparenței și al drepturilor omului. Comisia monitorizează, evaluează și raportează cu atenție cu privire la aplicarea acestor acțiuni pentru fiecare obiectiv relevant în temeiul articolului 31 în vederea asigurării conformității cu obligațiile din domeniul drepturilor omului. Pentru aceste acțiuni, Comisia adoptă o abordare care ține seama de conflicte, inclusiv o analiză ex ante riguroasă și sistematică a conflictelor, care să integreze pe deplin analiza de gen, pe lângă dispozițiile privind gestionarea riscurilor în temeiul articolului 8 alineatul (8) litera (b). Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 34, de completare a prezentului regulament prin stabilirea unui cadru operațional, pe baza orientărilor existente, pentru a se asigura că drepturile omului sunt luate în considerare la elaborarea și aplicarea măsurilor menționate la prezentul articol, în special în ceea ce privește prevenirea torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante, precum și respectarea garanțiilor procedurale, incluzând prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. [AM 127]

8.  Comisia informează regulat Parlamentul European și realizează schimburi periodice de opinii cu acesta poartă dialoguri semnificative cu acesta în mod regulat cu privire la politici, atât din proprie inițiativă, cât și la cererea Parlamentului European . [AM 128]

8a.  Comisia realizează schimburi regulate de informații cu societatea civilă și cu autoritățile locale. [AM 129]

8b.  Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 34, de completare a prezentului regulament prin stabilirea unui cadru adecvat de gestionare a riscurilor, care include măsuri de evaluare și atenuare pentru fiecare obiectiv relevant al regulamentului. [AM 130]

8c.  Transparența și răspunderea, cu un accent puternic pe raportare și control, stau la baza întregului instrument. Aceasta cuprinde un sistem de control transparent, inclusiv raportarea informațiilor privind destinatarii fondurilor și cu privire la realizarea plăților la timp sau nu. [AM 131]

Articolul 9

Consolidarea capacităților actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare

1.  În conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, finanțarea Finanțarea din partea Uniunii acordată în temeiul prezentului regulament nu este utilizată pentru a finanța achiziționarea de arme sau de muniții sau operațiunile care au implicații militare ori în materie de apărare. Echipamentele, serviciile sau tehnologiile furnizate în temeiul prezentului regulament fac obiectul unor controale stricte de transfer astfel cum se prevede în Poziția comună 944/2008/PESC, Regulamentul privind dubla utilizare și orice măsuri restrictive ale Uniunii în vigoare. În conformitate cu Regulamentul (UE) .../... [Regulamentul UE privind bunurile utilizate pentru pedeapsa capitală și tortură], prezentul regulament nu este utilizat pentru a finanța furnizarea de echipamente, oricare ar fi acestea, care pot fi utilizate pentru tortură, rele tratamente sau pentru alte încălcări ale drepturilor omului. [AM 132]

2.  Pentru a contribui la dezvoltarea durabilă, care necesită crearea unor societăți stabile, pașnice și favorabile incluziunii, asistența acordată de Uniune în temeiul prezentului regulament poate fi utilizată în contextul unei reforme mai ample a sectorului de securitate sau pentru a dezvolta capacitatea actorilor militari din țările partenere în circumstanțele excepționale prevăzute la alineatul (4), pentru a realiza activități de dezvoltare și activități de securitate pentru dezvoltare, în conformitate cu obiectivul global de realizare a dezvoltării durabile. [AM 133]

3.  Asistența în temeiul prezentului articol poate include în special furnizarea de programe de consolidare a capacităților în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare, inclusiv formare, mentorat și consiliere, precum și furnizarea de echipamente, îmbunătățirea infrastructurii și furnizarea unor servicii direct legate de asistența respectivă.

4.  Asistența în temeiul prezentului articol se acordă numai în următoarele situații:

(a)  în cazul în care cerințele nu pot fi satisfăcute prin recurgerea la actori nemilitari pentru a îndeplini în mod adecvat obiectivele Uniunii în temeiul prezentului regulament și în care există o amenințare la adresa existenței unor instituții de stat funcționale sau la adresa protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar instituțiile de stat nu pot face față amenințării respective și

(b)  în cazul în care există un consens între țara parteneră în cauză și Uniune asupra faptului că actorii militari sunt esențiali pentru menținerea, instituirea sau reinstituirea condițiilor esențiale pentru dezvoltarea durabilă și că actorii militari respectivi nu sunt implicați în încălcări ale drepturilor omului și nici nu reprezintă o amenințare pentru funcționarea instituțiilor statului, inclusiv în situații de criză și în contexte și situații de fragilitate sau destabilizare. [AM 134]

5.  Asistența acordată de Uniune în temeiul prezentului articol nu se utilizează pentru a finanța consolidarea capacităților actorilor militari în alte scopuri decât furnizarea activităților de dezvoltare și a activităților de securitate pentru dezvoltare. În special, aceasta nu se utilizează pentru a finanța:

(a)  cheltuielile militare recurente;

(b)  achiziționarea de arme și muniție sau a oricărui alt echipament conceput pentru a aplica o forță letală;

(c)  formarea care este destinată să contribuie în mod specific la capacitatea de luptă a forțelor armate.

6.  La conceperea și punerea în aplicare a aplicarea măsurilor în temeiul prezentului articol, Comisia promovează asumarea responsabilității de către țara parteneră. Comisia elaborează, de asemenea, elementele și bunele practici necesare pentru a asigura sustenabilitatea și tragerea la răspundere pe termen mediu și lung și promovează statul de drept și principiile consacrate de drept internațional. Comisia se asigură că măsurile respective generează beneficii directe pentru populație în materie de securitate a persoanelor, sunt integrate într-o politică mai amplă de reformă a sectorului de securitate, care să cuprindă elemente solide de control democratic și parlamentar și elemente în materie de responsabilitate, inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea furnizării de servicii de securitate, și că se integrează armonios în strategii pe termen lung în materie de pace și de dezvoltare, menite să abordeze cauzele profunde ale conflictelor. Comisia se asigură, de asemenea, că acțiunile care vizează reformarea forțelor militare contribuie la creșterea transparenței lor, la responsabilizarea lor într-o măsură și mai mare și la respectarea de către acestea a drepturilor omului de care beneficiază persoanele care se află sub jurisdicția lor. În cazul măsurilor care vizează furnizarea de echipamente forțelor militare partenere, Comisia specifică tipul de echipament care urmează a fi furnizat în contextul fiecărei măsuri. Comisia aplică dispozițiile specificate la articolul 8 alineatul (8b) (nou) pentru a se asigura că echipamentele respective vor fi utilizate numai de către beneficiarii vizați. [AM 135]

7.  Comisia instituie procedurile adecvate de evaluare a riscurilor, de monitorizare și de evaluare pentru măsurile adoptate în temeiul prezentului articol realizează, în cadrul evaluării prevăzute la articolul 32 și, în special, în ceea ce privește evaluarea la jumătatea perioadei, evaluări comune cu statele membre. Rezultatele sunt folosite ca date pentru elaborarea programelor și alocarea resurselor și pentru a consolida în continuare coerența și complementaritatea acțiunii externe a Uniunii. [AM 136]

TITLUL II

PUNEREA ÎN APLICARE A APLICAREA PREZENTULUI REGULAMENT [AM 137]

CAPITOLUL I

Programare

Articolul 9a

Domeniul de aplicare a programelor geografice

1.  Activitățile de cooperare ale Uniunii desfășurate în temeiul prezentului articol sunt aplicate pentru activități cu caracter național, regional, transregional sau continental.

2.  În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute la articolul 3, programele geografice sunt elaborate pe baza următoarelor domenii de intervenție:

(a)  buna guvernanță, democrația, statul de drept, drepturile omului, libertățile fundamentale și societatea civilă;

(b)  eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților și dezvoltarea umană;

(c)  migrația și mobilitatea;

(d)  mediul și schimbările climatice;

(e)  creșterea economică favorabilă incluziunii și durabilă și locuri de muncă decente;

(f)  securitate, stabilitate și pace;

(g)  parteneriat.

3.  Mai multe detalii cu privire la domeniile de cooperare menționate la alineatul (2) sunt prezentate în anexa II. [AM 138]

Articolul 9b

Domeniul de aplicare al programelor tematice

1.  Programele tematice acoperă următoarele domenii de intervenție:

(a)  Drepturile omului, libertățile fundamentale și democrația:

–  protejarea și promovarea drepturilor omului și a apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de urgență și în țări în care drepturile omului și libertățile fundamentale sunt cel mai amenințate, inclusiv prin abordarea nevoilor urgente de protecție a apărătorilor drepturilor omului într-un mod flexibil și cuprinzător;

–  protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, contribuirea la construirea unor societăți în care să prevaleze participarea, nediscriminarea, egalitatea, justiția socială și asumarea răspunderii;

–  consolidarea și sprijinirea democrației, prin abordarea tuturor aspectelor legate de guvernanța democratică, inclusiv consolidarea pluralismului democratic, stimularea participării cetățenilor, inclusiv prin sprijinirea organizațiilor de cetățeni de observare a alegerilor și a rețelelor lor regionale din întreaga lume, crearea unui mediu favorabil societății civile și sprijinirea unor procese electorale credibile, incluzive și transparente pe durata întregului ciclu electoral, în special prin misiunile UE de observare a alegerilor (UE-MOA);

–  promovarea multilateralismului eficace și a parteneriatelor strategice care contribuie la consolidarea capacităților cadrelor internaționale, regionale și naționale și la capacitarea actorilor locali în vederea promovării și protejării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

–  încurajarea unor noi sinergii transregionale și crearea unor rețele între societățile civile locale și între societatea civilă și alte organisme și mecanisme relevante în materie de drepturile omului, pentru a se pune în comun cel mai mare număr posibil de bune practici privind drepturile omului și democrația și pentru a crea o dinamică pozitivă.

(b)  Organizațiile societății civile și autoritățile locale:

–  susținerea unei societăți civile favorabile incluziunii, participative, dotate cu mijloacele necesare și independente în țările partenere;

–  promovarea dialogului cu organizațiile societății civile și între acestea;

–  sprijinirea consolidării capacităților autorităților locale și mobilizarea competențelor acestora pentru a promova o abordare teritorială a dezvoltării;

–  creșterea gradului de sensibilizare, a nivelului de cunoștințe și a angajamentului cetățenilor Uniunii cu privire la obiectivele menționate la articolul 3 din prezentul regulament;

–  sprijinirea societății civile pentru a participa la promovarea politicilor publice și la dialogul cu guvernele și instituțiile internaționale;

–  sprijinirea societății civile pentru a sensibiliza clienții și cetățenii și pentru a le îmbunătăți cunoștințele cu privire la producția și consumul de produse ecologice și echitabile și pentru a-i încuraja să adopte un comportament mai sustenabil;

(c)  Stabilitate și pace:

–  asistența acordată pentru prevenirea conflictelor, consolidarea păcii și pregătirea pentru situații de criză;

–  asistența acordată pentru abordarea amenințărilor mondiale și transregionale și a riscurilor emergente.

(d)  Provocări la nivel mondial

–  sănătatea;

–  educația;

–  egalitatea de gen;

–  copiii și tinerii;

–  migrația și strămutarea forțată;

–  munca decentă, protecția socială și inegalitatea;

–  cultura;

–  asigurarea unui mediu sănătos și combaterea schimbărilor climatice;

–  energia durabilă;

–  creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii, locuri de muncă decente și implicarea sectorului privat;

–  alimentația și nutriția;

–  promovarea societăților favorabile incluziunii, a bunei guvernanțe economice și a gestionării transparente a finanțelor publice;

–  accesul la apă sigură, salubrizare și igienă,

(e)  Nevoile și prioritățile politicii externe:

–  sprijinirea strategiilor de cooperare bilaterală, regională și interregională ale Uniunii, promovarea dialogului politic și elaborarea de abordări și răspunsuri colective la provocările de interes global;

–  sprijinirea politicii comerciale a Uniunii;

–  contribuția la punerea în aplicare a dimensiunii internaționale a politicilor interne ale Uniunii și promovarea recunoașterii generale și a vizibilității Uniunii și a rolului său pe scena internațională.

2.  Mai multe detalii cu privire la domeniile de cooperare menționate la alineatul (1) sunt prezentate în anexa III. [AM 139]

Articolul 10

Abordare generală privind programarea

1.  Cooperarea și intervențiile în temeiul prezentului regulament fac obiectul unei programări, cu excepția acțiunilor de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4).

2.  Pe baza articolului 7, programarea prevăzută în prezentul regulament se face pe baza următoarelor elemente:

(a)  documentele de programare asigură un cadru coerent pentru cooperarea dintre Uniune și țările sau regiunile partenere, care respectă scopul general și domeniul de aplicare, obiectivele și principiile stabilite în prezentul regulament și care au la bază strategia Uniunii față de o țară sau regiune parteneră sau strategiile tematice ale Uniunii; [AM 140]

(b)  Uniunea și statele membre se consultă reciproc atât în primele etape ale procesului de programare, cât și în cursul acestuia, pentru a promova coerența, complementaritatea și consecvența activităților lor de cooperare. Programarea în comun este abordarea preferată pentru programarea la nivel de țară. Programarea în comun este deschisă și altor donatori atunci când este cazul;

(c)  Uniunea se consultă , într-o etapă incipientă și de-a lungul întregului proces de programare, încurajează un dialog regulat, incluziv și multipartit cu alți donatori și actori din Uniune și din afara acesteia, inclusiv cu reprezentanți ai societății civile și cu autoritățile locale, acolo unde este cazul precum și cu fundații private și politice. Parlamentul European este informat cu privire la rezultatul consultărilor respective. [AM 141]

(d)  programele tematice privind drepturile omului și democrația, precum și societatea civilă organizațiile societății civile și autoritățile locale, precum și stabilitatea și pacea menționate la articolul 4 alineatul (3) literele (a) și , (b) și (c), furnizează asistență independent de consimțământul guvernelor și al altor autorități publice din țările terțe vizate. Aceste programe Programele tematice privind drepturile omului și democrația, ca și cele privind organizațiile societății civile și autoritățile locale sprijină în principal organizațiile societății civile societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii aflați sub presiune. [AM 142]

Articolul 11

Principii de programare pentru programele geografice [AM 143]

-1.  Programarea în temeiul prezentului regulament se realizează cu respectarea corespunzătoare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a bunei guvernanțe și a democrației în țările partenere. [AM 144]

-1a.  Pregătirea, aplicarea și revizuirea tuturor documentelor de programare în temeiul prezentului articol sunt conforme cu principiile coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și cu cele de eficacitate a asistenței pentru dezvoltare. [AM 145]

-1b.  Programele geografice și tematice sunt complementare și coerente unele cu celelalte și creează valoare adăugată. [AM 146]

1.  Programarea programelor geografice se bazează pe următoarele principii:

(a)  fără a aduce atingere alineatului (4), acțiunile se bazează , în măsura posibilului, pe un dialog favorabil incluziunii între Uniune, statele membre și țările instituțiile Uniunii, ale statelor membre și ale țărilor partenere vizate, inclusiv autoritățile naționale și , locale și regionale, cu implicarea organizațiilor societății civile, a parlamentelor regionale, naționale și locale, a comunităților și a altor părți interesate, scopul urmărit fiind obținerea unui grad mai ridicat de însușire democratică a procesului și încurajarea sprijinului pentru strategiile naționale și regionale; [AM 147]

(b)  dacă este cazul, ori de câte ori este posibil, perioada de programare este sincronizată cu ciclurile strategice ale țărilor partenere; [AM 148]

(c)  programarea poate include activități de cooperare finanțate din diferitele alocări menționate la articolul 6 alineatul (2) și din alte programe ale Uniunii în conformitate cu actele de bază ale acestora.

2.  Fără a aduce atingere alineatului (1), programarea aferentă programelor geografice stabilește un cadru de cooperare specific și adaptat, bazat pe: [AM 149]

(a)  nevoile partenerilor, stabilite pe baza unor criterii specifice și a unei analize aprofundate, luând în considerare populația, sărăcia, inegalitatea, dezvoltarea umană, situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a democrației și a egalității de gen, spațiul civic, vulnerabilitatea economică și de mediu și reziliența statelor și a societăților; [AM 150]

(b)  capacitățile partenerilor de a genera și de a accesa resurse financiare mobiliza și de a utiliza în mod eficient resursele interne pentru a sprijini prioritățile naționale de dezvoltare și capacitățile lor de absorbție; [AM 151]

(c)  angajamentele și rezultatele obținute de parteneri partenerilor, inclusiv cele convenite de comun acord cu Uniunea, și eforturile acestora stabilite pe baza unor criterii precum reforma politică, progresele înregistrate în ceea ce privește statul de drept, buna guvernanță, drepturile omului și combaterea corupției, dezvoltarea economică și socială, durabilitatea mediului și utilizarea eficientă a ajutoarelor; [AM 152]

(d)  impactul potențial al finanțării din partea Uniunii în țările și regiunile partenere;

(e)  capacitatea și angajamentul partenerului de a promova interesele și valorile comune valorile, principiile și interesele fundamentale și de a sprijini obiectivele comune, alianțele multilaterale și progresul în punerea în practică a priorităților Uniunii. [AM 153]

3.  Țările cu cea mai mare nevoie de asistență, în special țările cel mai puțin dezvoltate, țările cu venituri mici și țările aflate în situații de criză, post-criză, de fragilitate și de vulnerabilitate, inclusiv statele insulare mici în curs de dezvoltare, au prioritate în procesul de alocare a resurselor.

4.  Cooperarea cu țările industrializate se concentrează pe promovarea intereselor Uniunii și a intereselor comune, precum și a intereselor și valorilor comune fundamentale, a obiectivelor stabilite în comun și a multilateralismului. Dacă este cazul, această cooperare este bazată pe un dialog între Uniune, inclusiv Parlamentul European, și statele membre, cu implicarea societății civile. [AM 154]

5.  Documentele de programare aferente programelor geografice se bazează pe rezultate și iau în considerare, dacă este cazul, atât obiectivele și indicatorii sunt orientate spre rezultate și includ, oricând este posibil, obiective și indicatori clari pentru a măsura progresele și impactul asistenței acordate de Uniune. Indicatorii se pot baza, dacă este cazul, pe standarde asupra cărora s-a convenit la nivel internațional, în special cei stabiliți pentru obiectivele de dezvoltare durabilă, cât și cadrele de rezultate la nivel de țară, pentru a evalua și a comunica contribuția Uniunii la rezultatele obținute, la nivel de realizări, efecte și impact. [AM 155]

6.  La întocmirea documentelor de programare pentru țările și regiunile aflate în situații de criză, post-criză sau de fragilitate și vulnerabilitate, se iau în considerare în mod corespunzător nevoile și circumstanțele speciale ale țărilor sau regiunilor în cauză, precum și vulnerabilitățile, riscurile și capacitățile pentru a crește reziliența. De asemenea, se acordă atenție prevenirii conflictelor, consolidării păcii, reconcilierii și reconstrucției postconflict, pregătirii în caz de dezastre, precum și rolului femeilor și drepturilor copiilor în aceste procese. Se aplică o abordare bazată pe drepturile omului și centrată pe oameni.

În cazul în care țările sau regiunile partenere sunt direct implicate într-o situație de criză, post-criză sau de fragilitate sau sunt afectate de o astfel de situație, se pune un accent deosebit pe intensificarea coordonării dintre toți actorii relevanți, pentru a ajuta la prevenirea violenței și a facilita tranziția de la o situație de urgență la faza de dezvoltare. [AM 156]

7.  Prezentul regulament contribuie, prin programele stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament, la acțiunile instituite în temeiul Regulamentului privind Erasmus. O sumă orientativă de 2 000 000 000 EUR din programele geografice ar trebui alocată acțiunilor dedicate mobilității, cooperării și dialogului politic cu autoritățile, instituțiile și organizațiile țărilor partenere. Pe baza prezentului regulament se elaborează un document de programare unic pentru o perioadă de șapte ani, incluzând fondurile prevăzute în Regulamentul privind IPA III. Pentru utilizarea acestor fonduri se aplică Regulamentul privind Erasmus, asigurându-se în același timp conformitatea cu Regulamentul privind IPA III. [AM 157]

7a.   Prezentul regulament contribuie la acțiunile instituite în temeiul Regulamentului privind Europa creativă. Pe baza prezentului regulament se elaborează un document de programare unic pentru o perioadă de șapte ani, incluzând fondurile prevăzute în Regulamentul privind IPA III. Regulamentul privind Europa creativă se aplică utilizării acestor fonduri. [AM 158]

Articolul 12

Documente de programare pentru programele geografice

-1.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa elementele neesențiale din prezentul regulament prin instituirea unor cadre pentru fiecare program multianual la nivel de țară și multinațional specific. Aceste dispoziții-cadru:

(a)  specifică domeniile prioritare dintre cele definite la articolele 9a și 15b;

(b)  stabilesc obiectivele detaliate specifice și măsurabile ale fiecărui program;

(c)  stabilesc rezultate preconizate, cu obiective măsurabile și cu indicatori de performanță clari și specifici legați de obiective;

(d)  stabilesc alocarea financiară indicativă, atât la nivel global, cât și pentru fiecare domeniu prioritar;

(e)  stabilesc modalități de cooperare, inclusiv contribuții la garanția pentru acțiunea externă. [AM 159]

1.  În cazul programelor geografice, punerea în aplicare a prezentului regulament se efectuează prin intermediul programelor indicative multianuale la nivel de țară și multinaționale. [AM 160]

2.  Programele indicative multianuale stabilesc domeniile prioritare selectate pentru finanțare din partea Uniunii, obiectivele specifice, rezultatele preconizate, indicatori de performanță clari și specifici și alocările financiare indicative, atât la nivel global, cât și per domeniu prioritar. [AM 161]

3.  Programele indicative multianuale se bazează pe: [AM 162]

(-a)  un raport care conține o analiză, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), a nevoilor, a capacităților, a angajamentelor și a performanței țării sau țărilor partenere în cauză și potențialul impact al finanțării din partea Uniunii, precum și unul sau mai multe dintre următoarele elemente: [AM 163]

(a)  o strategie națională sau regională sub forma unui plan de dezvoltare sau a unui document similar, bazată pe o consultare de substanță a populației locale și a societății civile și acceptată de Comisie ca bază pentru programul indicativ multianual corespunzător, la data adoptării acestuia din urmă; [AM 164]

(b)  un document-cadru document de stabilire a politicii Uniunii față de partenerul sau partenerii în cauză, inclusiv un document comun stabilit între Uniune și statele membre; [AM 165]

(c)  un document comun stabilit între Uniune și partenerul sau partenerii în cauză, în care sunt definite prioritățile comune.

4.  Pentru a spori impactul cooperării colective a Uniunii, un document comun de programare înlocuiește, în cazurile în care este posibil, documentele de programare ale Uniunii și ale statelor membre. Un document comun de programare poate înlocui programul indicativ multianual al Uniunii, cu condiția să fie aprobat într-un act adoptat în conformitate cu articolul 14 și să respecte dispozițiile articolelor 10 și 11, să conțină elementele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol și să stabilească o diviziune a muncii între Uniune și statele membre. [AM 166]

4a.  Programele multianuale pot prevedea un volum de fonduri, care să nu depășească 5 % din cuantumul total și care să nu fie alocat unui domeniu prioritar sau unei țări partenere ori unui grup de țări partenere. Fondurile respective sunt angajate în conformitate cu articolul 21. [AM 167]

Articolul 13

Documente de programare pentru programele tematice

-1.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa elementele neesențiale din prezentul regulament prin instituirea unor cadre pentru fiecare program tematic multianual specific. Aceste dispoziții-cadru:

(a)  specifică domeniile prioritare dintre cele definite la articolul 9b;

(b)  stabilesc obiectivele detaliate specifice și măsurabile ale fiecărui program;

(c)  stabilesc rezultate preconizate, cu obiective măsurabile și cu indicatori de performanță clari și specifici legați de obiective;

(d)  stabilesc alocarea financiară indicativă, atât la nivel global, cât și pentru fiecare domeniu prioritar;

(e)  stabilesc modalități de cooperare. [AM 168]

1.  În cazul programelor tematice, punerea în aplicare a prezentului regulament se efectuează prin intermediul programelor indicative multianuale. [AM 169]

2.  Programele indicative multianuale aferente programelor tematice stabilesc strategia Uniunii, prioritățile selectate în vederea acordării de finanțare din partea Uniunii, obiectivele specifice, rezultatele preconizate, indicatori de performanță clari și specifici, precum și situația internațională și activitățile partenerilor principali în legătură cu tematica vizată. [AM 170]

După caz, se definesc resurse și priorități de intervenție pentru participarea la inițiativele globale.

Programele indicative multianuale aferente programelor tematice precizează alocarea financiară indicativă, la nivel global, pentru fiecare domeniu de cooperare și pentru fiecare prioritate. Alocarea financiară indicativă poate fi prezentată sub formă de interval. [AM 171]

Dispozițiile-cadru menționate la articolele 12 și 13 se bazează pe un raport care conține o analiză a situației internaționale și a activităților partenerilor principali în legătură cu tematica vizată și care indică rezultatele preconizate ale programului. [AM 172]

2a.   Programele multianuale pot prevedea un volum de fonduri, care să nu depășească 5 % din cuantumul total și care să nu fie alocat unui domeniu prioritar sau unei țări partenere ori unui grup de țări partenere. Fondurile respective sunt angajate în conformitate cu articolul 21. [AM 173]

Articolul 14

Adoptarea și modificarea programelor indicative multianuale [AM 174]

1.  Comisia adoptă programele indicative este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa elementele neesențiale din prezentul regulament instituind cadre pentru programele multianuale menționate la articolele 12 și 13 prin intermediul unor acte de punere în aplicare delegate. Respectivele acte de punere în aplicare delegate se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 35 alineatul (2) 34. Procedura se aplică, de asemenea, în cazul revizuirilor menționate la alineatele (3), (4) și (5) ale prezentului articol, care au efectul de a modifica în mod semnificativ conținutul programului indicativ multianual. [AM 175]

2.  La adoptarea documentelor comune de programare multianuală menționate la articolul 12, decizia Comisiei actul delegat se aplică numai contribuției Uniunii la documentul comun de programare multianuală. [AM 176]

3.  Programele indicative multianuale aferente programelor geografice pot fi revizuite, atunci când este necesar, pentru a se asigura punerea în aplicare eficace, în special în cazul în care au fost efectuate modificări substanțiale ale cadrului de politici menționat la articolul 7 sau în urma unei situații de criză sau post-criză multianuale geografice și tematice expiră cel târziu la 30 iunie 2025. Comisia adoptă noi programe multianuale până la 30 iunie 2025, pe baza rezultatelor, a constatărilor și a concluziilor evaluării la jumătatea perioadei menționate la articolul 32. [AM 177]

4.  Programele indicative multianuale aferente programelor tematice pot fi revizuite modificate, atunci când este necesar, pentru a se asigura punerea în aplicare aplicarea lor eficace, în special în cazul în care au fost efectuate modificări substanțiale ale cadrului de politici menționat la articolul 7. Programele multianuale se modifică în cazurile în care mobilizarea rezervei pentru provocările și prioritățile emergente necesită modificarea dispozițiilor-cadru ale programului relevant. [AM 178]

5.  Din motive de extremă urgență temeinic justificate, cum ar fi crizele sau amenințările imediate la adresa democrației, a statului de drept, a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, Comisia poate modifica programele indicative multianuale menționate la articolele 12 și 13 din prezentul regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare delegate adoptate în conformitate cu procedura de urgență menționată la articolul 35 alineatul (4) 34a. [AM 179]

Articolul 15

Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente

1.  Suma menționată la articolul 6 alineatul (3) este utilizată, printre altele, pentru în cazuri justificate, acordând prioritate țărilor care au cea mai mare nevoie de sprijin și în deplină complementaritate și coerență cu actele adoptate în temeiul prezentului regulament: [AM 180]

(a)  a asigura un răspuns adecvat al Uniunii în cazul unor circumstanțe nevoi neprevăzute, neacoperite de programe și de documentele de programare; [AM 181]

(b)  a aborda nevoi noi sau provocări emergente, precum cele de la frontierele Uniunii sau ale vecinilor săi sau cele din țările terțe, legate de situații de criză, naturale ori provocate de om, și de post-criză sau de presiunea fenomenul migrației, în special strămutarea forțată; [AM 182]

(c)  a promova sau a răspunde unor noi inițiative sau priorități internaționale sau conduse de Uniune. [AM 183]

2.  Utilizarea acestor fonduri se decide în conformitate cu procedurile stabilite la articolele 14 și 21.

Articolul 15a

Suspendarea asistenței

1.  Fără a aduce atingere dispozițiilor privind suspendarea ajutorului în acordurile cu țările și regiunile partenere, în cazul în care o țară parteneră nu respectă în mod sistematic principiile democrației, statul de drept, buna guvernanță, drepturile omului și libertățile fundamentale sau standardele privind siguranța nucleară, Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 34, să adopte acte delegate de modificare a anexei VIIa prin adăugarea unei țări partenere pe lista de țări partenere pentru care asistența acordată de Uniune este suspendată sau parțial suspendată. În cazul unei suspendări parțiale, se indică programele pentru care se aplică suspendarea.

2.  În cazul în care Comisia constată că motivele care justifică suspendarea asistenței nu mai sunt de actualitate, aceasta este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 34, pentru a modifica anexa VIIa în vederea reintroducerii asistenței acordate de Uniune.

3.  În cazul suspendării parțiale, asistența Uniunii este utilizată în special pentru a sprijini organizațiile societății civile și actorii nestatali în acțiuni care vizează promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și sprijinirea democratizării și dialogului în țările partenere.

4.  În cursul procesului său decizional, Comisia ține seama în mod corespunzător de rezoluțiile relevante ale Parlamentului European. [AM 184]

Capitolul II

Dispoziții specifice pentru vecinătatea UE

Articolul 15b

Obiective specifice pentru zona de vecinătate

1.  În conformitate cu articolele 3 și 4, sprijinul acordat de Uniune conform prezentului regulament în zona de vecinătate are ca obiective:

(a)  consolidarea cooperării politice și a asumării responsabilității privind politica europeană de vecinătate de către Uniune și țările sale partenere;

(b)  sprijinirea punerii în aplicare a acordurilor de asociere sau a altor acorduri existente și viitoare, precum și a agendelor de asociere și a priorităților parteneriatelor sau a documentelor echivalente convenite de comun acord;

(c)  consolidarea și aprofundarea democrației, a construcției statale, a bunei guvernanțe, a statului de drept și a drepturilor omului, precum și promovarea unui mod mai eficace de a pune în aplicare reformele convenite în formate reciproce;

(d)  stabilizarea zonei de vecinătate din punct de vedere politic, economic și în materie de securitate;

(e)  consolidarea cooperării regionale, în special în cadrul Parteneriatului estic și al Uniunii pentru Mediterana, și a colaborării între țările din vecinătatea europeană, precum și a cooperării transfrontaliere;

(f)  promovarea consolidării încrederii, a relațiilor de bună vecinătate și a altor măsuri menite să contribuie la securitate în toate formele acesteia și la prevenirea și soluționarea conflictelor, inclusiv a conflictelor prelungite, și la sprijinirea populațiilor afectate și a reconstrucției, precum și la respectarea multilateralismului și a dreptului internațional;

(g)  promovarea unui parteneriat consolidat cu societățile între Uniune și țările partenere, inclusiv printr-o mobilitate îmbunătățită și prin contacte interpersonale, în special în ceea ce privește activitățile culturale, educaționale, profesionale și sportive.

(h)  intensificarea cooperării, atât cu privire la migrația legală, cât și la cea neregulamentară;

(i)  realizarea unei integrări progresive în piața internă a Uniunii și consolidarea cooperării sectoriale și intersectoriale, în special prin armonizarea legislativă și convergența reglementărilor cu standardele Uniunii și alte standarde internaționale relevante și asigurarea unui acces îmbunătățit la piețe, inclusiv prin intermediul instituirii unor zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, al consolidării instituțiilor și al investițiilor conexe;

(j)  sprijinirea dezvoltării economice și sociale durabile, favorabile incluziunii și avantajoase pentru toți prin favorizarea creării de locuri de muncă și a capacității de inserție profesională, în special pentru tineri;

(k)  contribuirea la punerea în aplicare a Acordului de la Paris prin consolidarea cooperării în domeniul securității energetice și prin promovarea energiilor din surse regenerabile, a energiei durabile și a obiectivelor legate de eficiența energetică;

(l)  încurajarea creării unor cadre tematice cu țările care se învecinează cu țările partenere din vecinătate pentru a face față unor provocări comune cum ar fi, de exemplu, migrația, energia, securitatea și sănătatea. [AM 185]

Articolul 16

Documente de programare și criterii de alocare

1.  Pentru țările partenere menționate în anexa I, domeniile prioritare în vederea finanțării din partea Uniunii sunt selectate în principal dintre cele incluse în documentele menționate la articolul 12 alineatul (3) litera (c), în conformitate cu domeniile de cooperare definite pentru vecinătatea UE, astfel cum sunt precizate în anexa II.

2.  Prin derogare de la articolul 11 alineatul (2), sprijinul acordat de Uniune în cadrul programelor geografice în vecinătatea UE variază în ceea ce privește forma și sumele acordate și ține seama de elementele de mai jos, care reflectă:

(a)  nevoile țării partenere, determinate pe baza unor indicatori precum populația și nivelul de dezvoltare;

(b)  angajamentul țării partenere față de obiectivele de reformă politică, economică, de mediu și socială convenite de comun acord și progresele înregistrate în punerea lor în aplicare; [AM 186]

(c)  angajamentul țării partenere față de construirea unei democrații solide și durabile și progresele înregistrate în acest proces, inclusiv promovarea drepturilor omului, buna guvernanță, apărarea statului de drept și combaterea corupției; [AM 187]

(ca)  un angajament în favoarea multilateralismului; [AM 188]

(d)  parteneriatul țării respective cu Uniunea, inclusiv nivelul de ambiție al acestui parteneriat;

(e)  capacitatea de absorbție a țării partenere și impactul potențial al sprijinului Uniunii furnizat în temeiul prezentului regulament.

3.  Sprijinul menționat la alineatul (2) este luat în considerare în documentele de programare vizate de articolul 12.

3a.  Sprijinul acordat de Uniune țărilor partenere enumerate în anexa I se aplică în conformitate cu principiul cofinanțării prevăzut la articolul 190 din Regulamentul financiar. [AM 189]

Articolul 17

Abordarea bazată pe performanță

1.  Cu titlu indicativ, aproximativ Cel puțin 10 % din pachetul financiar prevăzut la articolul 4 articolul 6 alineatul (2) litera (a) prima liniuță pentru a completa alocările financiare naționale menționate la articolul 12 se alocă pentru țările partenere enumerate în anexa I, în vederea punerii în aplicare a abordării bazate pentru a aplica abordarea bazată pe performanță. Alocările bazate pe performanță sunt stabilite în funcție de progresele înregistrate de țările partenere în ceea ce privește democrația, drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță, cooperarea privind migrația legală, desfășurată în condiții de siguranță și de ordine, guvernanța economică și reformele punerea în aplicare a reformelor convenite. Progresele țărilor partenere sunt evaluate anual, cu implicarea activă a societății civile, în special prin rapoarte de țară privind progresele înregistrate, care includ tendințele în comparație cu anii anteriori. [AM 190]

1a.  Aplicarea abordării bazate pe performanță în temeiul prezentului regulament face obiectul unor schimburi de opinii regulate în Parlamentul European și în Consiliu. [AM 191]

2.  Abordarea bazată pe performanță nu se aplică sprijinului acordat societății civile, contactelor interpersonale, printre care se numără și cooperarea dintre autoritățile locale, sprijinului acordat pentru îmbunătățirea respectării drepturilor omului și nici măsurilor de sprijin în context de criză. În cazul unei degradări grave sau persistente a democrației, a respectării drepturilor omului sau a statului de drept, sprijinul pentru aceste acțiuni poate fi majorat este majorat, dacă este cazul. [AM 192]

2a.  Comisia și SEAE revizuiesc sprijinul bazat pe performanță în cazul unei degradări grave sau persistente a democrației, a drepturilor omului sau a statului de drept. [AM 193]

2b.  Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezentul regulament, stabilind cadrul metodologic al abordării bazate pe performanță. [AM 194]

Articolul 18

Cooperarea transfrontalieră

1.  Cooperarea transfrontalieră, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (3), se referă la cooperarea la frontierele terestre limitrofe, cooperarea transnațională în teritorii transnaționale de dimensiuni mai mari, cooperarea maritimă în jurul bazinelor maritime, precum și cooperarea interregională. Cooperarea transfrontalieră urmărește să fie coerentă cu obiectivele strategiilor macroregionale existente și viitoare și cu procesele de integrare regională. [AM 195]

2.  Vecinătatea UE contribuie la programele de cooperare transfrontalieră menționate la alineatul (1), care sunt cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în cadrul Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului(50) („Regulamentul privind CTE”). Cu titlu indicativ, se alocă sprijinului pentru programele respective o sumă care poate ajunge până la 4 % din valoarea pachetului financiar pentru vecinătatea UE.

3.  Contribuțiile la programele de cooperare transfrontalieră sunt determinate și utilizate în temeiul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul privind CTE.

4.  Rata de cofinanțare din partea Uniunii nu poate depăși 90 % din cheltuielile eligibile ale unui program de cooperare transfrontalieră. Pentru asistența tehnică, rata de cofinanțare este de 100 %.

5.  Prefinanțarea pentru programele de cooperare transfrontalieră este stabilită în programul de lucru în conformitate cu nevoile țărilor și teritoriilor terțe participante și poate depăși procentul menționat la articolul 49 din Regulamentul privind CTE.

6.  Se adoptă, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul privind CTE, un document de strategie indicativ multianual pentru cooperarea transfrontalieră, care prezintă elementele menționate la articolul 12 alineatul (2) din prezentul regulament.

7.  În cazul în care un program de cooperare transfrontalieră este suspendat în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul privind CTE, sprijinul destinat respectivului program, care rămâne astfel disponibil în pachetul financiar pentru vecinătatea UE, poate fi utilizat pentru a finanța orice altă activitate referitoare la vecinătatea UE.

Capitolul III

Planuri de acțiune, măsuri și metode de punere în aplicare Executare [AM 196]

Articolul 19

Planuri de acțiune și măsuri

1.  Comisia adoptă planuri de acțiune sau măsuri anuale sau multianuale. Aceste măsuri pot lua forma unor măsuri individuale, a unor măsuri speciale, a unor măsuri de sprijin sau a unor măsuri excepționale de asistență. Planurile de acțiune și măsurile precizează, pentru fiecare acțiune în parte, obiectivele urmărite, rezultatele preconizate și principalele activități, metodele de punere în aplicare, bugetul și toate cheltuielile de sprijin asociate acestora. [AM 197]

2.  Planurile de acțiune se bazează pe documente de programare, cu excepția cazurilor menționate la alineatele (3) și (4).

Atunci când este necesar, o acțiune poate fi adoptată sub formă de măsură individuală înainte sau după adoptarea planurilor de acțiune. Măsurile individuale se bazează pe documente de programare, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (3) și a altor cazuri justificate în mod corespunzător.

În cazul în care survin nevoi sau circumstanțe neprevăzute, iar finanțarea nu este posibilă din surse mai adecvate, Comisia poate adopta este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 34, prin care sunt prevăzute măsuri speciale care nu sunt prevăzute în bazate pe documentele de programare. [AM 198]

3.  Planurile de acțiune anuale sau multianuale și măsurile individuale pot fi utilizate pentru punerea în aplicare a executarea acțiunilor de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4) literele litera (b) și (c). [AM 199]

4.  Comisia poate adopta măsuri excepționale de asistență pentru acțiunile de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4) litera (a).

O măsură excepțională de asistență poate avea o durată de cel mult 18 luni, aceasta putând fi prelungită de două ori cu o perioadă suplimentară de cel mult șase luni, până la o durată totală maximă de 30 de luni, în cazul apariției unor obstacole obiective și neprevăzute în calea punerii sale în aplicare, cu condiția ca acest lucru să nu implice o majorare a cuantumului financiar aferent măsurii. [AM 200]

În cazul unor crize și conflicte prelungite, Comisia poate adopta o a doua măsură excepțională de asistență, cu o durată maximă de 18 luni. În cazuri justificate în mod corespunzător, se pot adopta și alte măsuri atunci când continuitatea acțiunii Uniunii este esențială și nu poate fi asigurată prin alte mijloace. [AM 201]

4a.  Măsurile adoptate conform articolului 19 alineatele (3) și (4) pot avea o durată de cel mult 18 luni, aceasta putând fi prelungită de două ori cu o perioadă suplimentară de cel mult șase luni, până la o durată totală maximă de 30 de luni, în cazul apariției unor obstacole obiective și neprevăzute în calea executării, cu condiția ca acest lucru să nu implice o majorare a cuantumului financiar aferent măsurii.

În cazul unor crize și conflicte prelungite, Comisia poate adopta o a doua măsură excepțională de asistență, cu o durată maximă de 18 luni. În cazuri justificate în mod corespunzător, se pot adopta și alte măsuri atunci când continuitatea acțiunii Uniunii conform prezentului alineat este esențială și nu poate fi asigurată prin alte mijloace. [AM 202]

Articolul 20

Măsuri de sprijin

1.  Finanțarea acordată de Uniune poate acoperi cheltuielile de sprijin pentru punerea în aplicare a executarea instrumentului și pentru atingerea obiectivelor acestuia, inclusiv cheltuielile de sprijin administrativ legate de activitățile de pregătire, urmărire, monitorizare, control, audit și evaluare necesare pentru această punere în aplicare executare, precum și cheltuielile de la sediul central și cele aferente delegațiilor Uniunii destinate sprijinului administrativ necesar derulării programului și gestionării operațiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament, inclusiv acțiunile de informare și de comunicare și sistemele corporative de tehnologie a informațiilor. [AM 203]

2.  În cazul în care cheltuielile de sprijin nu sunt incluse în planurile de acțiune sau în măsurile menționate la articolul 21, Comisia adoptă, dacă este cazul, măsuri de sprijin. Finanțarea din partea Uniunii în cadrul măsurilor de sprijin poate acoperi:

(a)  studii, reuniuni, activități de informare, de sensibilizare, de formare și de pregătire, activități de schimb de experiență și de bune practici, activități de publicare, precum și orice alte cheltuieli de asistență administrativă sau tehnică necesare pentru programarea și gestionarea acțiunilor, inclusiv experții externi remunerați;

(b)  activități de cercetare și inovare, precum și studii pe teme relevante și difuzarea acestora;

(c)  cheltuieli legate de informare și de comunicare, inclusiv elaborarea de strategii de comunicare și comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii și vizibilitatea acestor priorități.

Articolul 21

Adoptarea planurilor de acțiune și a măsurilor

1.  Planurile de acțiune și măsurile sunt adoptate prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate la rândul lor în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 35 alineatul (2). printr-o decizie a Comisiei în conformitate cu Regulamentul financiar. [AM 204]

2.  Procedura menționată la alineatul (1) nu este necesară pentru:

(a)  planurile de acțiune, măsurile individuale și măsurile de sprijin pentru care finanțarea din partea Uniunii nu depășește 10 milioane EUR;

(b)  măsurile speciale, precum și planurile de acțiune și măsurile adoptate în vederea punerii în aplicare a acțiunilor de răspuns rapid, pentru care finanțarea din partea Uniunii nu depășește 20 de milioane EUR;

(c)  modificările de ordin tehnic, cu condiția ca aceste modificări să nu afecteze în mod substanțial obiectivele planului de acțiune sau ale măsurii în cauză, cum ar fi:

(i)  schimbarea metodei de punere în aplicare;

(ii)  realocarea fondurilor între acțiunile cuprinse în același plan de acțiune;

(iii)  majorări sau reduceri ale bugetului planurilor de acțiune și măsurilor cu un procent care nu depășește 20 % din bugetul inițial și suma de 10 milioane EUR.

În cazul planurilor de acțiune și măsurilor multianuale, pragurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) și litera (c) punctul (iii) se aplică pe o bază anuală.

Planurile de acțiunile și măsurile adoptate în temeiul prezentului alineat, în afară de măsurile excepționale de asistență, precum și modificările de ordin tehnic sunt comunicate Parlamentului European și statelor membre prin intermediul comitetului relevant menționat la articolul 35, în termen de o lună de la adoptare. [AM 205]

3.  Înainte de a adopta sau de a prelungi măsuri excepționale de asistență a căror valoare nu depășește 20 de milioane EUR, Comisia informează Consiliul cu privire la natura și obiectivele acestora și cu privire la cuantumurile financiare avute în vedere. Comisia informează Consiliul înainte de a proceda la orice modificare importantă de fond a măsurilor excepționale de asistență deja adoptate. Comisia ține seama de abordarea politică relevantă a Consiliului și a Parlamentului European atât la planificarea, cât și la punerea în aplicare aplicarea ulterioară a acestor măsuri, în interesul coerenței acțiunii externe a Uniunii. [AM 206]

Comisia informează imediat Parlamentul European în mod corespunzător și la timp cu privire la planificarea și punerea în aplicare a măsurilor excepționale de asistență în temeiul prezentului articol, inclusiv cu privire la cuantumurile financiare avute în vedere, și informează de asemenea Parlamentul European atunci când modifică sau prelungește în mod substanțial respectiva asistență. Cât mai curând posibil după adoptarea sau modificarea substanțială a unei măsuri și, în orice caz, în termen de o lună de la adoptarea acesteia, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport și oferă o prezentare generală privind natura și motivația măsurii adoptate, durata sa, bugetul alocat și contextul, inclusiv complementaritatea respectivei măsuri în raport cu altă asistență în curs de desfășurare și planificată a Uniunii. Pentru măsuri excepționale de asistență, Comisia indică, de asemenea, dacă, în ce măsură și modul în care va asigura continuitatea politicii puse în aplicare prin asistența excepțională cu ajutorul asistenței pe termen mediu și lung în temeiul prezentului regulament. [AM 207]

3a.  Înainte de a adopta planuri de acțiune și măsuri care nu se bazează pe documentele de programare conform articolului 19 alineatul (2), cu excepția situațiilor menționate la articolul 19 alineatele (3) și (4), Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea obiectivelor specifice care trebuie urmărite, a rezultatelor preconizate, a instrumentelor care trebuie utilizate, a activităților principale și a alocărilor financiare indicative ale acestor planuri de acțiune și măsuri. [AM 208]

4.  În cazul în care există motive de extremă urgență temeinic justificate, cum ar fi crizele, inclusiv dezastrele naturale sau cele provocate de om, și amenințările imediate la adresa democrației, a statului de drept, a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, Comisia poate adopta planuri de acțiune și măsuri sau modificări ale planurilor de acțiune existente și ale măsurilor existente, sub formă de acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 35 alineatul (4). [AM 209]

5.  La nivelul acțiunilor, se realizează o analiză a drepturilor omului, socială și de mediu corespunzătoare, inclusiv în ceea ce privește schimbările climatice și consecințele asupra biodiversității, în conformitate cu actele legislative aplicabile ale Uniunii, printre care Directiva 2011/92/UE(51) a Parlamentului European și a Consiliului și Directiva 85/337/CEE(52) a Consiliului; această analiză cuprinde, dacă este cazul, o evaluare a impactului asupra mediului în cazul acțiunilor sensibile din punct de vedere ecologic, în special în cazul infrastructurilor noi de mare anvergură. [AM 210]

De asemenea, se efectuează evaluări ex-ante ale impactului social, asupra drepturilor omului, asupra genului și asupra muncii, precum și o analiză a conflictelor și o evaluare a riscurilor. [AM 211]

Pentru punerea în aplicare a executarea programelor sectoriale, se utilizează, dacă este cazul, evaluări ale drepturile omului, sociale și strategice de mediu. Se asigură participarea părților interesate la evaluările de mediu aceste evaluări și accesul publicului la rezultatele acestor evaluări. [AM 212]

Articolul 21 a

Programele de asistență ale Parlamentului European

Comisia poartă un dialog cu Parlamentul European și ia în considerare opiniile Parlamentului European cu privire la domenii în care acesta din urmă derulează propriile sale programe de asistență, cum ar fi consolidarea capacităților și observarea alegerilor. [AM 213]

Articolul 22

Metode de cooperare

1.  Finanțarea în temeiul prezentului instrument este pusă în aplicare de către Comisie, astfel cum se prevede în Regulamentul financiar, fie direct de către Comisie, delegațiile Uniunii și agențiile executive, fie indirect, prin intermediul oricăreia dintre entitățile enumerate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

2.  Finanțarea în temeiul prezentului instrument poate fi, de asemenea, furnizată prin contribuții la fonduri internaționale, regionale sau naționale, precum cele instituite sau gestionate de BEI, de statele membre, de țări și regiuni partenere ori de organizații internaționale sau de alți donatori.

3.  Entitățile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar și la articolul 29 alineatul (1) din prezentul regulament își îndeplinesc anual obligațiile de raportare în temeiul articolului 155 din Regulamentul financiar. Cerințele de raportare pentru oricare dintre aceste entități sunt stabilite în acordul-cadru de parteneriat, acordul de contribuție, acordul privind garanțiile bugetare sau acordul de finanțare.

4.  Acțiunile finanțate în temeiul instrumentului pot fi puse în practică prin cofinanțări paralele sau cofinanțări comune.

5.  În cazul unei cofinanțări paralele, o acțiune se împarte în mai multe componente clar identificabile care sunt finanțate, fiecare în parte, de diferiții parteneri care asigură cofinanțarea, astfel încât destinația finală a finanțării să poată fi întotdeauna identificată.

6.  În cazul unei cofinanțări comune, costul total al acțiunii se repartizează între partenerii care asigură cofinanțarea, iar resursele sunt puse în comun, astfel încât nu mai este posibil să se identifice sursa finanțării unei activități date întreprinse în cadrul acțiunii.

7.  Cooperarea dintre Uniune și partenerii săi poate lua, printre altele, următoarele forme:

(a)  acorduri trilaterale prin care Uniunea coordonează, împreună cu țările terțe, finanțarea asistenței pe care o acordă unei țări sau unei regiuni partenere;

(b)  măsuri de cooperare administrativă, precum programele de înfrățire între instituții publice, autorități locale, organisme publice naționale sau entități de drept privat cărora le-au fost încredințate sarcini de serviciu public ale unui stat membru și cele ale unei țări sau regiuni partenere, precum și măsuri de cooperare la care participă experți din sectorul public trimiși de statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora;

(c)  contribuții la costurile necesare înființării și administrării unui parteneriat public-privat, inclusiv pentru sprijinirea participării pe scară largă prin crearea unui organism terț independent din partea organizațiilor societății civile (OSC), care să evalueze și să monitorizeze înființările de parteneriate public-privat; [AM 214]

(d)  programe de sprijin pentru politicile sectoriale, prin care Uniunea oferă asistență pentru programul sectorial al unei țări partenere;

(e)  contribuții la costurile participării țărilor la programele și acțiunile Uniunii puse în aplicare de către agenții și organisme ale Uniunii, precum și de către organisme sau persoane cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comune, în temeiul titlului V din TUE;

(f)  subvenționarea ratei dobânzii.

Articolul 23

Forme de finanțare din partea UE Uniunii și metode de execuție aplicare [AM 215]

1.  Finanțarea din partea Uniunii poate fi acordată prin intermediul tipurilor de finanțare prevăzute în Regulamentul financiar, în special prin:

(a)  granturi;

(b)  contracte de achiziții publice pentru servicii, bunuri sau lucrări;

(c)  sprijin bugetar;

(d)  contribuții la fondurile fiduciare constituite de Comisie, în conformitate cu articolul 234 din Regulamentul financiar;

(e)  instrumente financiare;

(f)  garanții bugetare;

(g)  finanțare mixtă;

(h)  o reducere a datoriei în cadrul programelor de reducere a datoriilor convenite la nivel internațional;

(i)  asistență financiară;

(j)  experți externi remunerați.

2.  Atunci când colaborează cu părți interesate din țări partenere, Comisia ține seama de particularitățile acestora, inclusiv de nevoile lor și de contextul relevant, în momentul definirii modalităților de finanțare, a tipului de contribuție, a modalităților de atribuire și a dispozițiilor administrative pentru gestionarea granturilor, cu scopul de a acoperi o gamă cât mai extinsă posibil de părți interesate și pentru a le răspunde în mod optim. Această evaluare ia în considerare condițiile pentru participarea și implicarea semnificativă a tuturor părților interesate, în special a societății civile locale. Se încurajează modalitățile specifice, în conformitate cu Regulamentul financiar, cum ar fi acordurile de parteneriat, autorizarea sprijinului financiar pentru terți, atribuirea directă sau cererile de propuneri cu restricții de eligibilitate sau sumele forfetare, costurile unitare și finanțarea la rate forfetare, precum și finanțările care nu sunt legate de costuri, astfel cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Aceste modalități diferite asigură transparența, trasabilitatea și inovarea. Va fi încurajată cooperarea dintre ONG-urile locale și internaționale, astfel încât capacitățile societății civile locale să fie consolidate în vederea participării depline la programele de dezvoltare. [AM 216]

3.  În plus față de cazurile menționate la articolul 195 din Regulamentul financiar, procedura de atribuire directă poate fi utilizată pentru:

(a)  granturile de mică valoare destinate apărătorilor drepturilor omului și mecanismelor de protecție a apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, pentru a finanța acțiuni urgente de protecție, în unele cazuri fără a fi necesară cofinanțarea, precum și cele destinate mediatorilor și altor actori ai societății civile implicați în situații de criză și în dialoguri pe marginea conflictelor armate, în soluționarea conflictelor, în reconciliere și în consolidarea păcii; [AM 217]

(b)  granturile, în unele cazuri fără a fi necesară cofinanțarea, care vizează finanțarea de acțiuni în condițiile cele mai dificile, în care publicarea unei cereri de propuneri ar fi nepotrivită, inclusiv cazurile în care există o lipsă acută de libertăți fundamentale, amenințări la adresa instituțiilor democratice, accentuări ale crizelor, conflicte armate, în care siguranța persoanelor este supusă celor mai puternice amenințări sau în care organizațiile de apărare a drepturilor omului și apărătorii drepturilor omului, mediatorii și alți actori ai societății civile implicați în dialoguri pe marginea crizelor și a conflictelor armate, în acțiuni de reconciliere și de consolidare a păcii își desfășoară activitatea în cele mai grele condiții. Aceste granturi nu depășesc 1 000 000 EUR și au o durată de maximum 18 luni, care poate fi prelungită cu încă 12 luni în cazul în care punerea în aplicare a aplicarea acestor granturi se confruntă cu obstacole obiective și neprevăzute; [AM 218]

(c)  granturile acordate Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Global Campus, Centrului European Interuniversitar pentru Drepturile Omului și Democratizare, care propune un master european în domeniul drepturilor omului și democratizării, precum și rețelei de universități asociate acestui centru care propun diplome postuniversitare în domeniul drepturilor omului, inclusiv bursele pentru studenți, pentru cercetători, pentru profesori și pentru apărători ai drepturilor omului din țări terțe. [AM 219]

(ca)   micile proiecte descrise la articolul 23a. [AM 220]

Sprijinul bugetar menționat la alineatul (1) litera (c), inclusiv cel realizat prin contractele de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale, se bazează pe asumarea responsabilității la nivel național, pe răspunderea reciprocă și pe angajamentele comune față de valorile universale, democrație, drepturile omului, egalitatea de gen, incluziunea socială, dezvoltarea umană și statul de drept și vizează consolidarea parteneriatelor dintre Uniune și țările partenere. Acesta include consolidarea dialogului politic, dezvoltarea capacităților și îmbunătățirea guvernanței, completând eforturile partenerilor de a crește veniturile colectate și de a eficientiza cheltuielile pentru a sprijini creșterea economică dezvoltarea socioeconomică durabilă și favorabilă incluziunii, care să aducă beneficii tuturor, precum și crearea de locuri de muncă decente, acordând o atenție deosebită tinerilor, reducerea inegalităților și eradicarea sărăciei, ținându-se seama în mod adecvat de economiile locale, drepturile de mediu și sociale. [AM 221]

Orice decizie de a acorda sprijin bugetar se bazează pe politicile în materie de sprijin bugetar convenite de Uniune, pe un set clar de criterii de eligibilitate și pe o evaluare atentă a riscurilor și a beneficiilor. Unul dintre principalii factori determinanți referitori la o astfel de decizie îl constituie evaluarea angajamentului, a istoricului și a progreselor țărilor partenere în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept. [AM 222]

4.  Sprijinul bugetar este diferențiat, astfel încât să răspundă mai bine contextului politic, economic și social al țării partenere, ținând seama de situațiile de fragilitate.

Atunci când acordă sprijin bugetar în conformitate cu articolul 236 din Regulamentul financiar, Comisia definește în mod clar și monitorizează criteriile pentru condiționalitatea sprijinului bugetar, inclusiv progresele în ceea ce privește reformele și transparența, și sprijină dezvoltarea controlului parlamentar și a capacităților naționale de audit, participarea organizațiilor societății civile la monitorizare, precum și sporirea transparenței și a accesului publicului la informații și dezvoltarea unor sisteme puternice de achiziții publice în sprijinul dezvoltării economice locale și al întreprinderilor locale. [AM 223]

5.  Plata sprijinului bugetar se bazează pe indicatori care demonstrează că s-au realizat progrese satisfăcătoare în vederea atingerii obiectivelor convenite cu țara parteneră.

6.  Instrumentele financiare prevăzute în prezentul regulament pot lua diferite forme, cum ar fi împrumuturi, garanții, investiții sau participații de capital sau cvasicapital și instrumente de partajare a riscurilor, ori de câte ori este posibil și în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 209 alineatul (1) din Regulamentul financiar, coordonate de BEI, de o instituție financiară europeană multilaterală, precum Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, sau de o instituție financiară europeană bilaterală, cum ar fi băncile de dezvoltare bilaterale, eventual combinate cu alte forme de sprijin financiar, atât din partea statelor membre, cât și a părților terțe.

Contribuțiile la instrumentele financiare ale Uniunii în temeiul prezentului regulament pot fi efectuate de statele membre, precum și de oricare dintre entitățile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

7.  Instrumentele financiare respective pot fi grupate în facilități în scopul punerii în aplicare aplicării și al raportării. [AM 224]

7a.   Comisia și SEAE nu desfășoară operațiuni noi sau reînnoite cu entități înregistrate sau stabilite în jurisdicțiile definite în cadrul politicii relevante a Uniunii ca fiind jurisdicții necooperante, care sunt identificate ca țări terțe cu grad înalt de risc, în sensul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, sau care nu respectă efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau cele convenite la nivel internațional referitoare la transparență și la schimbul de informații. [AM 225]

8.  Finanțarea Uniunii nu generează, nici nu declanșează colectarea de impozite, taxe sau alte impuneri specifice.

9.  Impozitele, taxele și alte impuneri aplicate de țările partenere pot fi eligibile pentru finanțare în temeiul prezentului regulament.

Articolul 23a

Fondurile pentru proiecte mici

1.  În temeiul prezentului regulament, finanțarea poate fi acordată proiectelor mici destinate selectării și punerii în aplicare a proiectelor cu un volum financiar limitat.

2.  Beneficiarii unui fond pentru proiecte mici sunt reprezentați de organizațiile societății civile.

3.  Destinatarii finali din cadrul unui fond pentru proiecte mici primesc sprijin în temeiul prezentului regulament, prin intermediul beneficiarului și pun în aplicare proiectele mici în cadrul respectivului fond pentru proiecte mici („proiect mic”).

4.  În cazul în care contribuția publică la un proiect mic nu depășește 50 000 de euro, aceasta ia forma costurilor unitare sau a sumelor forfetare sau include rate forfetare. [AM 226]

Articolul 24

Persoane și entități eligibile

1.  Participarea la procedurile de achiziții publice sau de atribuire de granturi și de premii pentru acțiunile finanțate în cadrul programelor geografice și în cadrul programelor privind organizațiile societății civile și provocările globale este deschisă organizațiilor internaționale și tuturor celorlalte entități juridice care sunt resortisanți ai țărilor sau teritoriilor enumerate în cele ce urmează și, în cazul persoanelor juridice, care sunt, de asemenea, stabilite în mod efectiv în aceste țări sau teritorii:

(a)  statele membre, beneficiarii Regulamentului IPA III și părțile contractante la Acordul privind Spațiului Economic European;

(b)  țările partenere din vecinătatea UE și Federația Rusă, atunci când procedura relevantă se desfășoară în contextul programelor menționate în anexa I la care participă aceasta din urmă;

(c)  țările și teritoriile în curs de dezvoltare care figurează în lista beneficiarilor de asistență oficială pentru dezvoltare publicată de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și care nu sunt membre ale grupului G20, precum și țările și teritoriile de peste mări astfel cum sunt definite în Decizia …/… (UE) a Consiliului;

(d)  țările în curs de dezvoltare care figurează în lista destinatarilor asistenței oficiale pentru dezvoltare și care sunt membre ale grupului G20, precum și alte țări și teritorii, atunci când procedura relevantă se desfășoară în contextul unei acțiuni finanțate de Uniune în temeiul prezentului regulament la care acestea participă;

(e)  țările pentru care accesul reciproc la finanțare externă este stabilit de Comisie; accesul reciproc poate fi acordat, pentru o perioadă limitată de cel puțin un an, de fiecare dată când o țară acordă eligibilitatea, în condiții egale, entităților din Uniune și celor din țările eligibile în temeiul prezentului regulament; Comisia decide cu privire la accesul reciproc și la durata acestuia după consultarea țării sau a țărilor destinatare vizate;

(f)  țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, în cazul contractelor puse în aplicare aplicate într-una dintre țările cel mai puțin dezvoltate sau dintre țările sărace puternic îndatorate care figurează în lista destinatarilor asistenței oficiale pentru dezvoltare. [AM 227]

2.  Fără a aduce atingere limitărilor inerente naturii și obiectivelor acțiunii, participarea la procedurile de achiziții publice și de atribuire de granturi și de premii pentru acțiunile finanțate în cadrul programelor pentru drepturile omului și democrație și al programelor pentru stabilitate și pace, precum și pentru acțiunile de răspuns rapid, este deschisă fără restricții.

3.  Toate produsele și materialele finanțate în temeiul prezentului regulament pot să provină din orice țară.

4.  Normele prevăzute la prezentul articol nu se aplică persoanelor fizice care sunt angajate de către un contractant eligibil sau, dacă este cazul, de către un subcontractant eligibil sau care dispun de un alt tip de contract legal încheiat cu aceștia și nu creează restricții legate de naționalitate pentru aceste persoane fizice.

5.  Pentru acțiunile cofinanțate în comun de către o entitate sau puse în aplicare aplicate în gestiune directă sau indirectă cu entitățile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) punctele (ii)-(viii) din Regulamentul financiar, se aplică și normele de eligibilitate ale entităților respective. [AM 228]

6.  În cazul în care donatorii furnizează finanțare pentru un fond fiduciar creat de către Comisie sau prin intermediul veniturilor alocate externe, se aplică normele de eligibilitate din actul de constituire a fondului fiduciar respectiv sau, în cazul veniturilor alocate externe, cele din acordul cu donatorul.

7.  În cazul acțiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament și de un alt program al Uniunii, entitățile eligibile în temeiul oricăruia dintre programele respective sunt considerate eligibile.

8.  În cazul acțiunilor multinaționale, pot fi considerate eligibile entitățile juridice care sunt resortisanți ai țărilor și teritoriilor care intră sub incidența acțiunii și, în cazul persoanelor juridice, entitățile care sunt și stabilite în mod efectiv în țările și teritoriile respective.

9.  Normele privind eligibilitatea prevăzute în prezentul articol pot fi restricționate în ceea ce privește naționalitatea, localizarea geografică sau natura solicitanților, atunci când astfel de restricții sunt impuse de caracterul specific și obiectivele acțiunii și când sunt necesare pentru punerea în aplicare aplicarea efectivă a acțiunii. Restricțiile legate de naționalitate nu se aplică organizațiilor internaționale. [AM 229]

10.  Ofertanții, solicitanții și candidații din țările neeligibile pot fi acceptați ca fiind eligibili în cazul în care există o urgență sau o indisponibilitate a serviciilor pe piețele din țările și teritoriile vizate sau în alte cazuri justificate în mod corespunzător în care aplicarea normelor de eligibilitate riscă să facă imposibilă sau excesiv de dificilă realizarea unei acțiuni.

11.  Pentru a promova capacitățile, piețele și achizițiile locale, se acordă prioritate contractanților locali și regionali, acordând în același timp atenție experienței acestora în ceea ce privește durabilitatea mediului sau comerțul echitabil, în cazul în care Regulamentul financiar prevede atribuirea pe baza unei singure oferte. În toate celelalte cazuri, participarea contractanților locali și regionali este promovată în conformitate cu dispozițiile relevante din regulamentul menționat. În toate cazurile, se aplică criteriile de durabilitate și de diligență. [AM 230]

12.  În cadrul programului pentru democrație și drepturile omului, orice entitate care nu intră sub incidența definiției entității juridice de la articolul 2 punctul 6 este eligibilă atunci când acest lucru este necesar pentru a acționa în favoarea domeniilor de intervenție ale acestui program.

12a.  Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională nu sprijină acțiuni care, potrivit analizei de mediu menționate la articolul 21, sunt nocive pentru mediul înconjurător sau pentru climă. Alocările sunt complet compatibile cu Acordul de la Paris și, în general, finanțarea europeană dedicată acțiunii externe contribuie la obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris. În special, instrumentul nu sprijină:

(a)  acțiunile incompatibile cu contribuțiile stabilite la nivel național în temeiul Acordului de la Paris ale țărilor beneficiare;

(b)  investițiile în combustibili fosili în amonte, de la actori intermediari și din aval. [AM 231]

Articolul 25

Reportări, tranșe anuale, credite de angajament, rambursări și venituri generate de instrumentele financiare

1.  Pe lângă dispozițiile articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul financiar, creditele de angajament și de plată neutilizate în cadrul prezentului regulament se reportează automat și pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor. Sumele reportate sunt primele utilizate în exercițiul financiar următor.

Comisia informează Parlamentul prezintă Parlamentului European și Consiliul cu privire la Consiliului informații privind creditele de angajament care au fost reportate automat, inclusiv sumele în cauză, în conformitate cu articolul 12 alineatul (6) din Regulamentul financiar. [AM 232]

2.  Pe lângă normele prevăzute la articolul 15 din Regulamentul financiar referitoare la repunerea la dispoziție a creditelor, creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor efectuate ca urmare a neaplicării totale sau parțiale a unei acțiuni în temeiul prezentului regulament sunt repuse la dispoziție în beneficiul liniei bugetare de origine.

Trimiterile la articolul 15 din Regulamentul financiar care figurează la articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual sunt înțelese ca incluzând o trimitere la prezentul alineat în scopul prezentului regulament.

3.  Angajamentele bugetare pentru acțiuni care se desfășoară pe parcursul a mai mult de un exercițiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciții, în tranșe anuale, în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul financiar.

Articolul 114 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul financiar nu se aplică în cazul acestor acțiuni multianuale. Comisia dezangajează în mod automat orice parte a unui angajament bugetar pentru o acțiune care, până la data de 31 decembrie a celui de al cincilea an care urmează anului angajamentului bugetar, nu a fost utilizată în scopul prefinanțării sau al efectuării de plăți intermediare sau pentru care nu s-a prezentat nicio declarație de cheltuieli certificată sau nicio cerere de plată.

Alineatul (2) al prezentului articol se aplică, de asemenea, tranșelor anuale.

4.  Prin derogare de la articolul 209 alineatul (3) din Regulamentul financiar, rambursările și veniturile generate de un instrument financiar sunt alocate liniei bugetare de origine ca venituri alocate interne după deducerea costurilor și comisioanelor de gestionare. La interval de cinci ani, Comisia examinează contribuția adusă la realizarea obiectivelor Uniunii de instrumentele financiare existente și eficiența acestora.

Capitolul IV

FEDD+, garanții bugetare și asistență financiară acordată țărilor terțe

Articolul 26

Domeniu de aplicare și finanțare

1.  Pachetul financiar menționat la articolul (6) alineatul (2) litera (a) finanțează Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus (FEDD+) și garanția pentru acțiunea externă sunt finanțate prin pachetele financiare pentru programele geografice menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (a), garantând în același timp că această finanțare nu se face în detrimentul altor acțiuni sprijinite prin programele geografice. [AM 233]

Scopul FEDD+, ca pachet financiar integrat care furnizează capacitate financiară pe baza metodelor de execuție stabilite sub formă de granturi, garanții și alte instrumente financiare astfel cum sunt prevăzute la articolul 23 alineatul (1) literele (a), (e), (f) și (g), este de a sprijini investițiile și de a extinde accesul la finanțare, maximizând în același timp adiționalitatea, furnizând produse inovatoare și atrăgând fonduri din partea sectorului privat, pentru a favoriza o dezvoltare economică, a mediului și socială durabilă favorabilă incluziunii și , industrializarea și un mediu stabil de investiții, pentru a promova reziliența socioeconomică și a mediului a țărilor partenere, punând accentul în mod deosebit pe eradicarea sărăciei, pe creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii, pe adaptarea la schimbările climatice și pe atenuarea acestora, pe managementul și protecția mediului, pe crearea de locuri de muncă decente în conformitate cu standardele relevante ale OIM, în special pentru grupurile vulnerabile, inclusiv femei și tineri, pe oportunitățile economice, pe aptitudini și spirit antreprenorial, pe sectoarele socioeconomice, punând accentul pe microîntreprinderi întreprinderile și cooperativele sociale, având în vedere potențialul acestora de a reduce sărăcia, inegalitățile și de a promova drepturile omului și mijloacele de subzistență, sprijinind microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, precum și pentru a aborda abordând cauzele socioeconomice specifice profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate, și contribuind la reintegrarea viabilă a migranților returnați în țările lor de origine, în conformitate cu documentele indicative de programare relevante. 45 % din finanțare se alocă investițiilor care contribuie la obiectivele în materie de climă, managementului și protecției mediului, biodiversității și combaterii deșertificării, din care 30 % din pachetul financiar global se alocă atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea. Se acordă o atenție deosebită și sprijin suplimentar pentru consolidarea capacității instituționale, guvernanță economică și asistență tehnică țărilor despre care se consideră că se confruntă cu situații de fragilitate sau de conflict, țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor sărace puternic îndatorate. Garanția pentru acțiunea externă se va folosi pe lângă investițiile guvernului în serviciile publice de bază, care rămân, în continuare, o responsabilitate a guvernului. [AM 234]

2.  Garanția pentru acțiunea externă sprijină operațiunile FEDD+ acoperite de garanții bugetare în conformitate cu articolele 27, 28 și 29 din prezentul regulament, de asistența macrofinanciară și de împrumuturile acordate țărilor terțe astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind IESN.

3.  În temeiul garanției pentru acțiunea externă, Uniunea poate garanta operațiuni semnate între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2027, până la o sumă maximă de 60 000 000 000 EUR. Acest plafon este revizuit în contextul raportului de evaluare la jumătatea perioadei conform articolului 32. [AM 235]

4.  Rata de provizionare este cuprinsă între 9 % și 50 %, în funcție de tipul de operațiune. O sumă de maximum 10 miliarde EUR este provizionată de la bugetul Uniunii printr-o linie bugetară specifică din cadrul procedurii bugetare anuale sau printr-un transfer bugetar. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34, pentru a modifica această sumă maximă dacă va fi necesar. [AM 236]

Rata de provizionare pentru garanția pentru acțiunea externă este de 9 % pentru asistența macrofinanciară a Uniunii și pentru garanțiile bugetare care acoperă riscurile suverane asociate operațiunilor de împrumut.

Rata de provizionare se revizuiește o dată la trei doi ani începând cu data aplicării prezentului regulament prevăzută la articolul 40. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34 pentru a completa sau a modifica aceste rate și sumele în cauză. [AM 237]

5.  Garanția pentru acțiunea externă este considerată a fi o garanție unică în fondul comun de provizionare instituit prin articolul 212 din Regulamentul financiar.

6.  FEDD+ și garanția pentru acțiunea externă pot sprijini operațiuni de finanțare și de investiții în țările partenere din regiunile geografice menționate la articolul 4 alineatul (2). Provizionarea garanției pentru acțiunea externă este finanțată din bugetul programelor geografice relevante stabilit la articolul 6 alineatul (2) litera (a) și se transferă în fondul comun de provizionare. Repartizarea geografică a operațiunilor FEDD+ reflectă, de asemenea, în cea mai mare măsură posibilă, ponderea relativă a alocărilor financiare pentru diferitele regiuni, astfel cum se prezintă la articolul 6 alineatul (2) litera (a). FEDD+ și garanția pentru acțiunea externă pot, de asemenea, să sprijine operațiuni în țările beneficiare enumerate în anexa I la Regulamentul IPA III. Finanțarea pentru aceste operațiuni în temeiul FEDD+ și pentru provizionarea garanției pentru acțiunea externă este efectuată în temeiul Regulamentului IPA. Provizionarea garanției pentru acțiunea externă pentru împrumuturile acordate țărilor terțe menționate la articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul privind IESN se finanțează din regulamentul respectiv. [AM 238]

7.  Provizionarea menționată la articolul 211 alineatul (2) din Regulamentul financiar este constituită pe baza totalului pasivelor restante ale Uniunii care decurg din fiecare operațiune, inclusiv din operațiunile semnate înainte de 2021 și garantate de Uniune. Cuantumul anual de provizionare necesar poate fi constituit în cursul unei perioade de până la șapte ani.

8.  Soldul activelor la 31 decembrie 2020 ale Fondului de garantare FEDD și ale Fondului de garantare pentru acțiuni externe, fonduri instituite de Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului și, respectiv, de Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009, se transferă în fondul comun de provizionare în scopul provizionării operațiunilor acestuia în temeiul aceleiași garanții unice prevăzute la alineatul (4) al prezentului articol.

Articolul 26 a

Obiective pentru FEDD+

1.  Operațiunile FEDD+ eligibile pentru a beneficia de sprijin prin intermediul garanției pentru acțiunea externă contribuie la următoarele domenii prioritare:

(a)  finanțarea și susținerea dezvoltării sectorului privat și a celui cooperatist, precum și ale celui al întreprinderilor sociale, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economică, socială și de mediu, cu un accent special pe eradicarea sărăciei și, dacă este cazul, la politica europeană de vecinătate și la obiectivele prevăzute la articolul 3 din Regulamentul IPA III;

(b)  abordarea blocajelor cu care se confruntă investițiile private, în special prin asigurarea securității juridice a investițiilor;

(c)  mobilizarea finanțării din partea sectorului privat, cu un accent special pe microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii;

(d)  consolidarea sectoarelor și a domeniilor socioeconomice, precum și a infrastructurii publice și private aferente, a conectivității și a producției durabile, în scopul promovării unei dezvoltări socioeconomice incluzive și durabile, care să respecte drepturile omului și mediul înconjurător;

(e)  contribuția la politicile climatice și la protecția și gestionarea mediului;

(f)  contribuția, prin promovarea dezvoltării durabile, la abordarea cauzelor specifice profunde ale migrației, inclusiv ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate, și contribuția la o migrație și la o mobilitate legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine. [AM 239]

Articolul 27

Eligibilitate și selectarea operațiunilor și a contrapărților

1.  Operațiunile de finanțare și de investiții eligibile pentru sprijin prin intermediul garanției pentru acțiunea externă sunt coerente și conforme cu politicile Uniunii, în special cu politica sa de dezvoltare și politica europeană de vecinătate, precum și cu strategiile și politicile țărilor partenere și abordează disfuncționalitățile pieței locale sau operațiunile de investiții sub nivelul optim și fără a concura în mod inechitabil cu actorii economici locali. Acestea sprijină, în special, obiectivele, principiile generale și cadrul de politică al prezentului regulament și documentele indicative de programare relevante, ținând seama în mod corespunzător de domeniile prioritare prevăzute la articolul 26a și descrise în detaliu în anexa V. [AM 240]

1a.  Acordarea garanției pentru acțiunea externă are loc sub rezerva încheierii respectivelor acorduri de garantare FEDD între Comisie, care acționează în numele Uniunii, și contrapartea eligibilă. [AM 241]

2.  Garanția pentru acțiunea externă sprijină operațiunile de finanțare și de investiții care vizează remedierea disfuncționalităților pieței sau a situațiilor de investiții sub nivelul optim. De asemenea, operațiunile respectă condițiile stabilite la articolul 209 alineatul (2) literele (a)-(c) (a)-(d) din Regulamentul financiar și care: [AM 242]

(-aa)  acordă adiționalitate financiară și de dezvoltare; [AM 243]

(-ab)   fac obiectul unei evaluări ex ante participative și disponibile publicului a impactului asupra drepturilor omului, a impactului social, a impactului asupra forței de muncă și asupra mediului, care să identifice și să abordeze riscurile din aceste domenii, ținând seama în mod corespunzător de principiul consimțământului liber și prealabil al comunităților afectate de investițiile legate de terenuri; [AM 244]

(a)  asigură complementaritatea cu alte inițiative;

(b)  sunt viabile din punct de vedere economic și financiar, ținându-se seama în mod corespunzător de posibilitatea de a primi sprijin și cofinanțare pentru proiect din partea partenerilor publici și privați și luându-se în considerare, în același timp, mediul de funcționare specific și capacitățile țărilor care se confruntă cu situații de fragilitate sau de conflict, ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și ale celor sărace puternic îndatorate, care pot beneficia de condiții mai puțin restrictive;

(c)  sunt viabile pe plan tehnic și sunt sustenabile, atât din punct de vedere ecologic, cât și din punct de vedere social socioeconomic. [AM 245]

(ca)  vizează sectoare și probleme în care există disfuncționalități clare ale pieței sau instituționale, care restricționează finanțarea din partea sectorului privat; [AM 246]

(cb)  sunt structurate într-un mod care contribuie la catalizarea dezvoltării pieței și la mobilizarea resurselor din sectorul privat către decalajele în materie de investiții; [AM 247]

(cc)  pun accentul pe proiecte care implică riscuri mai mari decât sunt pregătiți creditorii privați sa își asume numai pe bază comercială; [AM 248]

(cd)  nu denaturează piețele din țările și regiunile partenere. [AM 249]

(ce)  maximizează, dacă este posibil, mobilizarea capitalului din sectorul privat local; [AM 250]

(cf)  respectă principiile eficacității dezvoltării, astfel cum au fost prevăzute în Parteneriatul de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare și reafirmate la Nairobi în 2016, inclusiv asumarea răspunderii, alinierea, accentul pe rezultate, transparența și răspunderea reciprocă, precum și obiectivul de necondiționare a ajutorului; [AM 251]

(cg)  sunt concepute să îndeplinească criteriile pentru AOD stabilite de OCDE-CAD, ținând seama de particularitățile dezvoltării sectorului privat, cu excepția operațiunilor din țările industrializate care nu sunt eligibile pentru AOD; [AM 252]

(ch)  sunt aplicate cu respectarea deplină a dreptului internațional al drepturilor omului, precum și a orientărilor, principiilor și convențiilor convenite la nivel internațional, inclusiv a principiilor pentru investiții responsabile, a principiilor directoare ale ONU pentru afaceri și drepturile omului, a orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale, a principiilor privind investițiile responsabile în agricultură și sisteme alimentare ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și a standardelor și convențiilor Organizației Internaționale a Muncii, a Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, a Principiilor de la Maastricht privind obligațiile extrateritoriale ale statelor din domeniul drepturilor economice, sociale și culturale și a orientărilor voluntare ale FAO privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale. [AM 253]

3.  Garanția pentru acțiunea externă se utilizează pentru a acoperi riscurile legate de următoarele instrumente:

(a)  împrumuturile, inclusiv împrumuturile în moneda locală și împrumuturile de asistență macrofinanciară;

(b)  garanțiile;

(c)  contragaranțiile;

(d)  instrumentele de pe piața de capital;

(e)  orice altă formă de finanțare sau de îmbunătățire a calității creditului, asigurare și participații sub formă de capital sau de cvasicapital.

4.  Contrapărțile eligibile pentru a beneficia de garanția pentru acțiunea externă sunt cele menționate la articolul 208 alineatul (4) din Regulamentul financiar, inclusiv cele din țările terțe care contribuie la garanția pentru acțiunea externă, sub rezerva aprobării de către Comisie în conformitate cu articolul 28 din prezentul regulament și cu avizul consiliului strategic. În plus, prin derogare de la articolul 62 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul financiar, organismele de drept privat care sunt dintr-un stat membru sau o țară terță ce a contribuit la garanția pentru acțiunea externă în conformitate cu articolul 28 și care furnizează o asigurare adecvată a capacității lor financiare sunt eligibile pentru a beneficia de garanția respectivă. [AM 254]

4a.  Grupul Băncii Europene de Investiții, inter alia:

(a)  participă, împreună cu alte instituții financiare europene, la gestionarea riscurilor FEDD+, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a evita un posibil conflict de interese;

(b)  pune în aplicare, în mod exclusiv, o parte a unei componente de investiții care acoperă acordarea de împrumuturi suverane, urmând să beneficieze de cel puțin 1 000 000 000 EUR din pachetele financiare ale programelor geografice, în conformitate cu procedurile prevăzute în capitolele 1 și 3 de la prezentul titlu;

(c)  este o contraparte eligibilă pentru activitățile de punere în aplicare în cadrul altor componente de investiții. [AM 255]

5.  Contrapărțile eligibile respectă normele și condițiile prevăzute la articolul 62 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul financiar. În cazul organismelor de drept privat dintr-un stat membru sau o țară terță care au contribuit la garanția pentru acțiunea externă în conformitate cu articolul 28 din prezentul regulament, se preferă acele organisme care publică informații legate de criteriile de mediu, sociale, fiscale și de guvernanță corporativă. [AM 256]

Comisia asigură o utilizare eficace, eficientă și echitabilă a resurselor disponibile între contrapărțile eligibile, promovând totodată cooperarea dintre acestea.

Comisia asigură un tratament echitabil și acces egal la finanțare pentru toate contrapărțile eligibile și evitarea conflictelor de interese pe parcursul perioadei de punere în aplicare a FEDD+. Pentru a asigura complementaritatea, Comisia poate solicita orice informație relevantă de la contrapărțile eligibile cu privire la operațiunile lor care nu fac obiectul FEDD+. [AM 257]

5a.  Parlamentul European sau Consiliul pot invita contrapărțile eligibile, organizațiile societății civile și comunitățile locale la un schimb de opinii în legătură cu operațiunile de finanțare și de investiții care fac obiectul prezentului regulament. [AM 258]

6.  Comisia selectează contrapărțile eligibile în conformitate cu articolul 154 din Regulamentul financiar, ținând seama în mod corespunzător de următoarele elemente:

(a)  consilierea oferită de consiliul strategic și consiliul operațional regional, în conformitate cu anexa VI;

(b)  obiectivele componentei de investiții;

(c)  experiența contrapărții eligibile și capacitatea sa de gestionare a riscurilor;

(d)  valoarea resurselor proprii, precum și a cofinanțării din sectorul privat, pe care contrapartea eligibilă este pregătită să le mobilizeze pentru componenta de investiții.

(da)   principiile unor proceduri de achiziție corecte și deschise. [AM 259]

7.  Comisia instituie componente de investiții pentru regiuni, pentru țări partenere specifice sau pentru ambele, pentru sectoare specifice, pentru proiecte specifice sau categorii specifice de beneficiari finali sau pentru ambele, aceste componente urmând să fie finanțate prin prezentul regulament și să intre sub incidența garanției pentru acțiunea externă până la o sumă fixată. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la modul în care componentele de investiții respectă prezentul articol și cu privire la prioritățile detaliate ale acestora în materie de finanțare. Toate cererile de sprijin financiar în cadrul componentelor de investiții se adresează Comisiei.

Alegerea componentelor de investiții este justificată în mod corespunzător cu ajutorul unei analize a disfuncționalităților pieței sau a situațiilor de investiții sub nivelul optim. Această analiză se efectuează de către Comisie în cooperare cu contrapărțile potențial eligibile și cu părțile interesate.

Contrapărțile eligibile pot furniza instrumentele menționate la alineatul (3) în cadrul unei componente de investiții sau al unui proiect individual de investiții administrat de o contraparte eligibilă. Instrumentele pot fi furnizate în beneficiul țărilor partenere, inclusiv al țărilor care se confruntă cu situații de fragilitate sau de conflict sau al țărilor cu dificultăți de reconstrucție și de redresare post-conflict, în beneficiul instituțiilor acestor țări partenere, inclusiv al băncilor și instituțiilor financiare publice naționale și al băncilor și instituțiilor financiare locale private, precum și în beneficiul entităților din sectorul privat al acestor țări partenere. [AM 260]

8.  Comisia evaluează operațiunile care beneficiază de sprijinul garanției pentru acțiunea externă pe baza criteriilor de eligibilitate stabilite la alineatele (2) și (3), recurgând, unde este posibil, la sistemele existente ale contrapărților eligibile de măsurare a rezultatelor. Comisia elaborează un tabel comparativ al indicatorilor pentru a îndruma selecția proiectelor. Partenerii de execuție completează tabelul comparativ pentru toate operațiunile din cadrul FEDD+. Comisia evaluează toate operațiunile sprijinite de garanție raportat la criteriile de eligibilitate enumerate la articolul 27 și utilizează tabelul comparativ pentru a efectua o verificare independentă a calității privind obligația de diligență și evaluarea realizată de partenerii de execuție la nivelul proiectului. Dacă este necesar, Comisia solicită clarificări și modificări din partea partenerilor de execuție. Comisia publică în fiecare an rezultatul evaluării sale anual tabelul comparativ pentru toate proiectele după aprobarea utilizării garanției de către Comisie și partenerii de execuție, precum și rezultatul tuturor instrumentelor de garantare și al proiectelor individuale aflate în evaluare, pentru fiecare componentă de investiții. [AM 261]

9.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 34, pentru a completa sau a modifica domeniile prioritare menționate și componentele de investiții indicate în anexa V și guvernanța FEDD+ menționată în anexa VI. Atunci când suplimentează sau modifică componentele de investiții pentru anumite regiuni, pentru anumite țări partenere sau pentru ambele, pentru anumite sectoare, pentru anumite proiecte sau anumite categorii de beneficiari finali sau pentru ambele, aceste componente urmând să fie finanțate în temeiul prezentului regulament și să intre sub incidența garanției pentru acțiunea externă până la o sumă fixată, Comisia ține cont în mod corespunzător de avizul oferit de consiliul strategic și consultă consiliile operaționale.

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la modul în care componentele de investiții respectă cerințele prevăzute la articolul 26a și la prezentul articol și cu privire la prioritățile detaliate ale acestora în materie de finanțare. Toate cererile de sprijin financiar din cadrul componentelor de investiții se prezintă Comisiei.

Alegerea componentelor de investiții este justificată în mod corespunzător cu ajutorul unei analize a disfuncționalităților pieței sau a situațiilor de investiții sub nivelul optim. Această analiză se efectuează de către Comisie în cooperare cu contrapărțile potențial eligibile și cu părțile interesate.

Contrapărțile eligibile pot furniza instrumentele menționate la alineatul (3) în cadrul unei componente de investiții sau al unui proiect individual de investiții administrat de o contraparte eligibilă. Instrumentele pot fi furnizate în beneficiul țărilor partenere, inclusiv al țărilor care se confruntă cu situații de fragilitate sau de conflict sau al țărilor cu dificultăți de reconstrucție și de redresare post-conflict, în beneficiul instituțiilor acestor țări partenere, inclusiv al băncilor și instituțiilor financiare publice naționale și al băncilor și instituțiilor financiare locale private, precum și în beneficiul entităților din sectorul privat al acestor țări partenere. În țările care se confruntă cu situații de fragilitate sau de conflict, precum și în alte țări, atunci când acest lucru este justificat, se poate acorda sprijin pentru investițiile din sectorul public care au efecte relevante asupra dezvoltării sectorului privat. [AM 262]

Articolul 27a

Guvernanța și structura FEDD+

1.  FEDD+ este compus din platforme regionale de investiții instituite pe baza metodelor de lucru, procedurilor și structurilor mecanismelor existente de finanțare mixtă externă ale Uniunii, care pot combina operațiunile lor de finanțare mixtă cu operațiunile care beneficiază de garanția pentru acțiunea externă din cadrul FEDD+.

2.  Comisia este responsabilă de gestionarea globală a FEDD+ și a garanției pentru acțiunea externă. În afară de aceasta, Comisia nu urmărește să efectueze operațiuni bancare generale. Comisia informează periodic Parlamentul European, pentru a asigura cele mai înalte standarde de transparență și responsabilitate financiară.

3.  În gestionarea FEDD+, Comisiei îi este oferită consultanță de către un consiliu strategic, cu excepția operațiunilor care acoperă politica de extindere a Uniunii și care sunt finanțate prin IPA III, pentru care Comisiei îi este oferită consultanță de către un consiliu strategic al Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest (CIBV). De asemenea, Comisia lucrează în strânsă cooperare cu toate contrapărțile eligibile în ceea ce privește gestionarea operațională a garanției pentru acțiunea externă. În acest scop, se instituie un grup tehnic de lucru, alcătuit din experți ai Comisiei și contrapărți eligibile, pentru a evalua riscul și prețurile aferente.

4.  Consiliul strategic oferă consultanță Comisiei cu privire la orientările strategice și la prioritățile investițiilor care beneficiază de garanția pentru acțiunea externă din cadrul FEDD+ și contribuie la alinierea lor atât cu principiile directoare și obiectivele acțiunii externe a Uniunii, ale politicii de dezvoltare a Uniunii și ale politicii europene de vecinătate, cât și cu obiectivele prevăzute la articolul 3 și cu scopul FEDD+, astfel cum este stabilit la articolul 26. Acesta susține, de asemenea, Comisia în procesul de stabilire a obiectivelor de investiții globale în ceea ce privește utilizarea garanției pentru acțiunea externă pentru a sprijini operațiunile FEDD+ și monitorizează existența unei acoperiri geografice și tematice adecvate și diversificate a componentelor de investiții, acordând totodată o atenție specială țărilor identificate ca fiind afectate de situații de fragilitate sau de conflict, țărilor cel mai puțin dezvoltate și țărilor sărace puternic îndatorate.

5.  Consiliul strategic sprijină, de asemenea, coordonarea, complementaritatea și coerența de ansamblu dintre platformele regionale de investiții, dintre cei trei piloni ai Planului european de investiții, dintre Planul european de investiții și celelalte eforturi ale Uniunii în ceea ce privește migrația și punerea în aplicare a Agendei 2030, precum și cu alte programe stabilite în prezentul regulament, alte instrumente de finanțare ale Uniunii și fonduri fiduciare.

6.  Consiliul strategic este alcătuit din reprezentanți ai Comisiei și ai Înaltului Reprezentant, ai tuturor statelor membre și ai Băncii Europene de Investiții. Parlamentul European are statutul de observator. Contribuitorilor, contrapărților eligibile, țărilor partenere, organizațiilor regionale relevante și altor părți interesate li se poate acorda statutul de observator, după caz. Consiliul strategic este consultat înainte de includerea oricărui nou observator. Consiliul strategic este prezidat în comun de Comisie și de Înaltul Reprezentant.

7.  Consiliul strategic se întrunește de cel puțin două ori pe an și, atunci când este posibil, adoptă avize prin consens. Pot fi organizate reuniuni suplimentare în orice moment de către președinte sau la cererea unei treimi dintre membrii săi. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, drepturile de vot se aplică astfel cum au fost convenite în prima reuniune a consiliului strategic și prevăzute în regulamentul său de procedură. Drepturile de vot țin seama în mod corespunzător de sursa de finanțare. Regulamentul de procedură stabilește cadrul privind rolul observatorilor. Procesele verbale și ordinile de zi ale reuniunilor consiliului strategic sunt făcute publice, după adoptarea lor.

8.  Comisia prezintă consiliului strategic un raport anual cu privire la progresele realizate în ceea ce privește aplicarea FEDD+. Consiliul strategic al Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest (CIBV) prezintă, în completarea respectivului raport, progresele realizate cu privire la aplicarea instrumentului de garantare în regiunea vizată de politica de extindere. Consiliul strategic organizează cu regularitate consultări cu părțile interesate relevante cu privire la orientarea strategică și aplicarea FEDD+.

9.  Existența a două consilii strategice nu are influență asupra necesității de a dispune de un singur cadru unificat de gestionare a riscurilor FEDD+.

10.  În perioada de aplicare a FEDD+, consiliul strategic adoptă și publică cât mai rapid orientări care stabilesc modul în care este asigurată conformitatea operațiunilor FEDD+ cu obiectivele și criteriile de eligibilitate prevăzute la articolele 26a și 27.

11.  În orientările sale strategice, consiliul strategic ține seama în mod corespunzător de rezoluțiile relevante ale Parlamentului European, precum și de deciziile și concluziile relevante ale Consiliului.

12.  Consiliile operaționale ale platformelor regionale de investiții sprijină Comisia, la nivelul aplicării, în stabilirea obiectivelor de investiții regionale și sectoriale și a componentelor de investiții regionale, sectoriale și tematice și formulează avize privind operațiunile de finanțare mixtă și privind utilizarea garanției pentru acțiunea externă care acoperă operațiunile FEDD+. [AM 263]

Articolul 28

Contribuția din partea altor donatori la garanția pentru acțiunea externă

1.  Statele membre, țările terțe și alte părți terțe pot contribui la garanția pentru acțiunea externă.

Prin derogare de la articolul 218 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul financiar, părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European pot contribui cu garanții sau în numerar.

Contribuțiile din partea țărilor terțe, altele decât părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European, și din partea altor părți terțe se realizează sub formă de numerar și fac obiectul avizului consiliului strategic și al aprobării de către Comisie. [AM 264]

Comisia informează fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la contribuțiile confirmate.

La solicitarea statelor membre, contribuțiile acestora pot fi alocate pentru inițierea de acțiuni în anumite regiuni, țări sau sectoare ori în anumite componente de investiții existente. [AM 265]

2.  Contribuțiile sub formă de garanție nu depășesc 50 % din suma prevăzută la articolul 26 alineatul (2) din prezentul regulament.

Contribuțiile făcute de statele membre și părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European sub formă de garanție pot fi solicitate pentru plăți aferente activării garanției doar după ce finanțarea din bugetul general al Uniunii Europene, majorată cu orice alte contribuții în numerar, a fost folosită pentru plăți aferente activării garanției.

Orice contribuție poate fi utilizată pentru a acoperi activarea garanției, indiferent de destinația contribuției. [AM 266]

Se încheie un acord de contribuție între Comisie, în numele Uniunii, și contribuitor, care prevede, în special, dispoziții privind condițiile de plată.

Articolul 29

Punerea în aplicare a Aplicarea acordurilor de garanție pentru acțiunea externă [AM 267]

1.  Comisia încheie, în numele Uniunii, acorduri de garanție pentru acțiunea externă cu contrapărțile eligibile selectate în temeiul articolului 27. Aceste acorduri sunt necondiționate, irevocabile, la prima cerere și în favoarea contrapărților selectate. Acordurile pot fi încheiate cu un consorțiu de două sau mai multe contrapărți eligibile. [AM 268]

2.  Pentru fiecare componentă de investiții se încheie unul sau mai multe acorduri de garanție pentru acțiunea externă între Comisie și contrapartea eligibilă sau contrapărțile eligibile selectate. În plus, pentru a răspunde nevoilor specifice, garanția pentru acțiunea externă poate fi acordată pentru operațiuni individuale de finanțare sau de investiții.

Toate acordurile de garanție pentru acțiunea externă sunt puse, la cerere, la dispoziția Parlamentului European și a Consiliului, ținându-se seama de protecția informațiilor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial. [AM 269]

3.  Acordurile de garanție pentru acțiunea externă conțin, în special:

(a)  norme detaliate privind acoperirea, cerințele, eligibilitatea, contrapărțile eligibile și procedurile;

(b)  norme detaliate referitoare la furnizarea garanției pentru acțiunea externă, inclusiv modalitățile de acoperire și acoperirea fixată a portofoliilor și proiectelor pentru tipuri specifice de instrumente, precum și o analiză a riscului privind proiectele și portofoliile de proiecte, inclusiv la nivel sectorial, regional și național;

(c)  o mențiune cu privire la obiectivele și scopul prezentului regulament, o evaluare a nevoilor și indicarea rezultatelor preconizate, luând în considerare promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor și necesitatea asigurării unui comportament responsabil în afaceri, inclusiv, în special, prin respectarea orientărilor, principiilor și instrumentelor juridice convenite la nivel internațional, menționate la articolul 27 alineatul (2) litera (ch); [AM 270]

(d)  remunerarea garanției, care trebuie să reflecte nivelul de risc, precum și posibilitatea ca remunerarea să fie parțial subvenționată, pentru a acorda condiții mai puțin restrictive în cazuri justificate în mod corespunzător și, în special, țările fragile sau care se confruntă cu situații de conflict, țările cel mai puțin dezvoltate și țările puternic îndatorate; [AM 271]

(e)  condițiile de utilizare a garanției pentru acțiunea externă, inclusiv condițiile de plată, cum ar fi termenele specifice, dobânzile aferente sumelor datorate, cheltuielile și costurile de recuperare și, eventual, dispoziții privind lichiditățile necesare;

(f)  procedurile referitoare la creanțe, inclusiv, dar fără a se limita la evenimente declanșatoare și perioade de așteptare, și procedurile privind recuperarea creanțelor;

(g)  obligațiile de monitorizare, raportare și evaluare transparente; [AM 272]

(h)  proceduri clare și accesibile de depunere a plângerilor pentru părțile terțe care ar putea fi afectate de implementarea aplicarea proiectelor sprijinite prin garanția pentru acțiunea externă. [AM 273]

4.  Contrapartea eligibilă aprobă operațiunile de finanțare și de investiții conform propriilor norme și proceduri interne și în conformitate cu dispozițiile acordului de garanție pentru acțiunea externă.

5.  Garanția pentru acțiunea externă poate acoperi următoarele elemente:

(a)  pentru instrumentele de datorie, principalul și toate dobânzile și sumele datorate către contrapartea eligibilă selectată, dar care nu au fost primite de către aceasta în conformitate cu condițiile operațiunilor de finanțare, după ce a avut loc o situație de neîndeplinire a obligațiilor;

(b)  în cazul investițiilor de capital, sumele investite și costurile lor de finanțare asociate;

(c)  pentru alte operațiuni de finanțare și de investiții menționate la articolul 27 alineatul (2), sumele utilizate și costurile lor de finanțare asociate;

(d)  toate cheltuielile relevante și costurile de recuperare legate de o situație de neîndeplinire a obligațiilor, cu excepția cazului în care sunt deduse din sumele încasate prin procedurile de recuperare.

5a.  La încheierea de acorduri de garanție pentru acțiunea externă cu contrapărți eligibile, Comisia ține seama în mod corespunzător de:

(a)  consilierea și îndrumările din partea consiliilor strategice și operaționale regionale;

(b)  obiectivele componentei de investiții;

(c)  experiența și capacitatea operațională, financiară și de gestionare a riscurilor a contrapărții eligibile;

(d)  valoarea resurselor proprii, precum și a cofinanțării din sectorul privat, pe care contrapartea eligibilă este pregătită să le mobilizeze pentru componenta de investiții. [AM 274]

6.  În scopul respectării de către Comisie a obligațiilor sale contabile, al raportării cu privire la riscurile acoperite de garanția pentru acțiunea externă și în conformitate cu articolul 209 alineatul (4) din Regulamentul financiar, contrapărțile eligibile cu care a fost încheiat un acord de garanție pentru acțiunea externă furnizează Comisiei și Curții de Conturi, în fiecare an, rapoartele financiare privind operațiunile de finanțare și de investiții care fac obiectul prezentului regulament, auditate de un auditor extern independent, care să conțină, printre altele, informații privind:

(a)  evaluarea riscurilor aferente operațiunilor de finanțare și de investiții ale contrapărților eligibile, inclusiv informații privind pasivele Uniunii măsurate în conformitate cu normele contabile menționate la articolul 80 din Regulamentul financiar și IPSAS;

(b)  obligațiile financiare în curs ale Uniunii, provenite din operațiunile FEDD+, furnizate contrapărților eligibile, precum și operațiunile de finanțare și de investiții ale acestora, defalcate pe operațiuni individuale.

7.  Contrapărțile eligibile furnizează Comisiei, la cerere, toate informațiile suplimentare necesare pentru îndeplinirea obligațiilor Comisiei legate de prezentul regulament, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor formulate în urma evaluării ex ante a impactului social și asupra drepturilor omului, asupra forței de muncă și asupra mediului, precum și a altor criterii de selecție prevăzute la articolul 27. [AM 275]

8.  Comisia prezintă un raport privind instrumentele financiare, garanțiile bugetare și asistența financiară în conformitate cu articolele 241 și 250 din Regulamentul financiar. În acest scop, contrapărțile eligibile furnizează anual informațiile necesare pentru a permite Comisiei să respecte obligațiile de raportare. În plus, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual astfel cum se prevede la articolul 31 alineatul (6a). [AM 276]

8a.  Comisia sau contrapărțile eligibile trimit imediat o notificare către OLAF atunci când, în orice stadiu al pregătirii, al executării sau al încheierii operațiunilor de finanțare și de investiții care fac obiectul prezentului regulament, există motive să suspecteze o fraudă, acte de corupție, spălare de bani sau orice alte activități ilegale care ar putea afecta interesele financiare ale Uniunii. Comisia sau contrapărțile eligibile furnizează OLAF toate informațiile necesare pentru a-i permite să desfășoare o anchetă completă și riguroasă. [AM 277]

Articolul 29a

Mecanismul de soluționare a reclamațiilor și de despăgubire

Având în vedere posibilele reclamații ale părților terțe din țările partenere, inclusiv ale comunităților și ale persoanelor fizice afectate de proiectele sprijinite prin FEDD+ și garanția pentru acțiunea externă, Comisia și delegațiile Uniunii Europene publică pe site-urile lor trimiteri directe la mecanismele de soluționare a plângerilor de care dispun contrapărțile relevante care au încheiat acorduri cu Comisia. Comisia instituie, de asemenea, un mecanism centralizat de soluționare a reclamațiilor pentru toate proiectele în temeiul capitolului IV din prezentul regulament pentru a oferi posibilitatea de a primi direct plângeri legate de tratarea reclamațiilor de către contrapărțile eligibile. Comisia ia în considerare informațiile respective în perspectiva unei viitoare cooperări cu contrapărțile respective. [AM 278]

Articolul 29b

Activități excluse și jurisdicții necooperante

1.  Garanția pentru acțiunea externă nu sprijină operațiunile de finanțare și de investiții care:

(a)  sunt legate de sectorul militar sau de securitate.

(b)  sprijină dezvoltarea energiei nucleare, cu excepția împrumuturilor acordate în conformitate cu Regulamentul privind IESN, și a combustibililor fosili și promovează o mai mare dependență de carbon a economiilor și a societăților.

(c)  au costuri externe de mediu semnificative, cum ar fi cele care implică degradarea zonelor protejate, a habitatelor vulnerabile și a siturilor de patrimoniu pentru care nu este pus în aplicare niciun plan de dezvoltare durabilă și de gestionare.

(d)  conduc la încălcarea drepturilor omului în țările partenere, cum ar fi privarea comunităților de dreptul de acces și control asupra resurselor naturale, precum terenurile, contribuie la strămutarea forțată a populațiilor sau implică munca forțată ori munca copiilor.

2.  În operațiunile lor de finanțare și de investiții, contrapărțile eligibile respectă dreptul aplicabil al Uniunii și standardele convenite la nivelul Uniunii și la nivel internațional și, prin urmare, nu sprijină proiecte în temeiul prezentului regulament care contribuie la spălarea banilor, finanțarea terorismului, evitarea obligațiilor fiscale, frauda fiscală și evaziunea fiscală. În plus, contrapărțile eligibile nu desfășoară operațiuni noi sau reînnoite cu entități înregistrate sau stabilite în jurisdicțiile enumerate în cadrul politicii relevante a Uniunii privind jurisdicțiile necooperante sau care sunt identificate ca țări terțe cu grad înalt de risc în sensul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului sau care nu respectă efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau cele convenite la nivel internațional referitoare la transparență și la schimbul de informații. Contrapărțile eligibile pot deroga de la acest principiu numai în cazul în care proiectul este implementat fizic într-una dintre aceste jurisdicții și nu există niciun indiciu că operațiunea în cauză se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la prezentul alineat primul paragraf. Atunci când încheie acorduri cu intermediarii financiari, contrapărțile eligibile transpun cerințele prevăzute la prezentul articol în acordurile relevante și le solicită intermediarilor financiari să raporteze cu privire la respectarea acestor cerințe.

3.  În cadrul operațiunilor sale de finanțare și de investiții, contrapartea eligibilă aplică principiile și standardele prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, în special în Regulamentul (UE) nr. 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și în Directiva (UE) 2015/849. Contrapărțile eligibile condiționează atât finanțarea directă, cât și finanțarea prin intermediari în temeiul prezentului regulament de divulgarea informațiilor privind beneficiarii reali în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849 și publică datele de raportare pentru fiecare țară în parte în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului. [AM 279]

Articolul 30

Participarea la capitalul unei bănci de dezvoltare

Pachetul financiar pentru programele geografice, menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (a), poate fi folosit pentru a contribui la dotarea cu capital a instituțiilor de finanțare a dezvoltării europene și non-europene.

Capitolul V

Monitorizare, raportare și evaluare

Articolul 31

Monitorizare și raportare

-1.  Realizarea obiectivelor prezentului regulament se măsoară printr-un sistem de monitorizare, raportare și evaluare adecvat, transparent și responsabil, care să asigure implicarea adecvată a Parlamentului European și a Consiliului și să consolideze participarea tuturor partenerilor Uniunii, inclusiv a societății civile, la aplicarea programelor. [AM 280]

1.  În anexa VII sunt prevăzuți indicatori pentru raportările privind progresele înregistrate în cadrul prezentului regulament în direcția îndeplinirii obiectivelor specifice stabilite la articolul 3 alineatul (2), în conformitate cu indicatorii referitori la obiectivele de dezvoltare durabilă. Valorile indicatorilor la 1 ianuarie 2021 sunt utilizate ca bază pentru evaluarea măsurii în care obiectivele au fost atinse. [AM 281]

2.  În mod regulat, Comisia își monitorizează acțiunile și evaluează progresele înregistrate în direcția realizării obiectivelor stabilite la articolul 3, precum și a obținerii rezultatelor preconizate, referindu-se la realizări și efecte. [AM 282]

Progresele înregistrate în ceea ce privește rezultatele preconizate ar trebui să fie sunt monitorizate pe baza unor indicatori clari, transparenți și , după caz, măsurabili stabiliți în anexa VII și în cadrul de monitorizare și evaluare adoptat în temeiul alineatului (9), precum și în conformitate cu dispozițiile privind execuția bugetară a Uniunii. Numărul indicatorilor trebuie să fie limitat pentru a facilita raportarea în timp util și, cel puțin, aceștia sunt defalcați în funcție de gen și de vârstă. [AM 283]

3.  Cadrele comune de rezultate incluse în documentele comune de programare care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 12 alineatul (4) servesc drept bază pentru monitorizarea comună de către Uniune și statele sale membre a punerii în aplicare a aplicării sprijinului colectiv acordat unei țări partenere. [AM 284]

Sistemul de raportare cu privire la performanță asigură faptul că datele referitoare la monitorizarea implementării aplicării programului și a rezultatelor acestuia sunt colectate în mod eficient, eficace și la timp. În acest scop, destinatarilor fondurilor Uniunii li se impun cerințe de raportare proporționale. [AM 285]

4.  Comisia examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a aplicarea prezentului regulament. Începând din 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind realizarea obiectivelor prezentului regulament, stabilit cu ajutorul unor indicatori, inclusiv, dar fără a se limita la cei stabiliți în anexa VII, precum și execuția bugetară a Uniunii, care măsoară rezultatele obținute și eficiența regulamentului. Raportul respectiv este transmis, de asemenea, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor. [AM 286]

5.  Raportul anual cuprinde informații, pentru anul precedent, cu privire la măsurile finanțate, rezultatele exercițiilor de monitorizare și de evaluare, implicarea și nivelul de cooperare ale partenerilor relevanți, precum și la punerea în aplicare a aplicarea angajamentelor bugetare și executarea creditelor de plată, defalcate pe țări, regiuni și sectoare de cooperare. Raportul include o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește rezultatele preconizate și integrarea aspectelor transversale menționate la articolul 8 alineatul (6). Acesta evaluează rezultatele finanțării acordate de Uniune recurgând, pe cât posibil, la indicatori specifici și măsurabili privind contribuția finanțării la realizarea obiectivelor prezentului regulament. În cazul cooperării pentru dezvoltare, raportul evaluează, de asemenea, dacă acest lucru este posibil și relevant, respectarea principiilor eficacității dezvoltării, inclusiv pentru instrumentele financiare inovatoare. [AM 287]

6.  Raportul anual elaborat în 2021 va cuprinde informații consolidate din rapoartele anuale privind perioada 2014-2020 cu privire la toate tipurile de finanțare care intră sub incidența regulamentelor menționate la articolul 40 39 alineatul (2), incluzând veniturile alocate externe și contribuțiile la fondurile fiduciare și realizând o defalcare a cheltuielilor în funcție de țară, de utilizarea instrumentelor financiare, de angajamente și de plăți. Raportul reflectă principalele învățăminte desprinse și acțiunile întreprinse pentru a da curs recomandărilor formulate după exercițiile de evaluare externă realizate în anii anteriori. Acesta include o evaluare a nivelului capacității personalului de la sediul central și de la nivelul delegațiilor Uniunii în vederea atingerii tuturor obiectivelor prevăzute de prezentul regulament. [AM 288]

6a.  Comisia prezintă, ca parte din raportul anual, informații detaliate privind operațiunile de finanțare și investiții acoperite de garanția pentru acțiunea externă și privind funcționarea FEDD+, gestionarea acestuia și contribuția sa efectivă la obiectivele sale. Această parte din raportul anual este însoțită de un aviz al Curții de Conturi. Raportul cuprinde următoarele elemente:

(a)  o evaluare a rezultatelor care contribuie la scopul și obiectivele FEDD+ prevăzute în prezentul regulament;

(b)  o evaluare a operațiunilor actuale de finanțare și de investiții acoperite de garanția pentru acțiunea externă la nivel de sector, de țară și de regiune, precum și a conformității acestora cu prezentul regulament, inclusiv a măsurilor privind riscurile și a impactului lor asupra stabilității financiare și economice a partenerilor;

(c)  o evaluare privind adiționalitatea și valoarea adăugată, mobilizarea resurselor din sectorul privat, randamentul estimat și cel efectiv, precum și rezultatele și impactul operațiunilor de finanțare și de investiții care sunt acoperite de garanția pentru acțiunea externă, inclusiv impactul asupra creării de locuri de muncă decente și a capacității de a asigura un venit de subzistență, a eradicării sărăciei și a reducerii inegalităților; această evaluare include o analiză în funcție de gen a operațiunilor acoperite, pe bază de dovezi și de date defalcate în funcție de gen, atunci când este posibil, precum și o analiză a tipului sectorului privat sprijinit, inclusiv a cooperativelor și a întreprinderilor sociale;

(d)  o evaluare a respectării cerințelor privind utilizarea garanției pentru acțiunea externă, precum și a realizării principalilor indicatori de performanță stabiliți pentru fiecare propunere prezentată;

(e)  o evaluare a efectului de levier obținut prin operațiunile acoperite de garanția pentru acțiunea externă și FEDD+;

(f)  suma transferată beneficiarilor și o evaluare, pe bază agregată, a operațiunilor de finanțare și de investiții, pentru fiecare contraparte eligibilă;

(g)  o evaluare a adiționalității și a valorii adăugate ale operațiunilor de finanțare și de investiții ale contrapărților eligibile, precum și a riscului agregat aferent acestor operațiuni;

(h)  informații detaliate privind cererile de activare a garanției pentru acțiunea externă, pierderile, rentabilitățile, sumele recuperate și orice alte plăți încasate, precum și expunerea globală la risc;

(i)  rapoartele financiare privind operațiunile de finanțare și de investiții ale contrapărților eligibile care fac obiectul prezentului regulament, auditate de un auditor extern independent;

(j)  o evaluare a sinergiilor și complementarității dintre operațiunile acoperite de garanția pentru acțiunea externă și cel de al doilea și al treilea pilon al PIE, pe baza rapoartelor relevante existente, în special în ceea ce privește progresele înregistrate în legătură cu buna guvernanță, inclusiv în lupta împotriva corupției și a fluxurilor financiare ilicite, cu respectarea drepturilor omului, cu statul de drept și politicile care țin seama de egalitatea de gen, precum și cu stimularea spiritului antreprenorial, a mediului de afaceri local și a piețelor financiare locale;

(k)  o evaluare a respectării de către operațiunile aferente garanției pentru acțiunea externă a principiilor eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional;

(l)  o evaluare a remunerării garanțiilor;

(m)  o evaluare a punerii în aplicare a dispozițiilor privind activitățile excluse și jurisdicțiile necooperante. [AM 289]

7.  O estimare anuală a cheltuielilor totale legate de politicile climatice și de biodiversitate obiectivele prevăzute de prezentul regulament este realizată pe baza documentelor indicative de programare adoptate. Fondurile alocate în temeiul prezentului regulament fac obiectul unui sistem anual de monitorizare care este bazat pe metodologia Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, inclusiv „markerii Rio”, fără a exclude utilizarea unor metodologii mai precise în cazul în care acestea sunt disponibile, și care este integrat în metodologia existentă de gestionare a performanțelor programelor Uniunii, pentru a cuantifica cheltuielile legate de politicile climatice și , de biodiversitate și de mediu, de dezvoltarea umană și incluziunea socială, de egalitatea de gen și asistență oficială pentru dezvoltare la nivelul planurilor de acțiune și al măsurilor menționate la articolul 19, cheltuieli care sunt înregistrate în evaluări și în raportul anual. Comisia transmite Parlamentului European estimarea ca parte din raportul anual. [AM 290]

8.  Comisia pune la dispoziție informații referitoare la cooperarea pentru dezvoltare conform standardelor internaționale recunoscute, inclusiv cele ale Organizației Internaționale a Muncii, și utilizând cadrul unui standard comun dezvoltat de Inițiativa internațională privind transparența ajutoarelor. [AM 291]

9.  Pentru a se asigura evaluarea eficace a progreselor prezentului regulament în direcția realizării obiectivelor sale, Comisia este împuternicită să adopte adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 34, pentru a modifica anexa VII în vederea revizuirii sau a completării indicatorilor, atunci când este necesar, inclusiv în contextul evaluării la jumătatea perioadei în conformitate cu articolul 32, precum și pentru a adăuga în prezentul regulament dispoziții privind instituirea unui cadru de monitorizare și de evaluare, care poate include indicatori suplimentari de performanță aplicabili fiecăruia din obiectivele specifice ale prezentului regulament. [AM 292]

Articolul 32

Evaluare Revizuirea și evaluarea la jumătatea perioadei [AM 293]

1.  O evaluare intermediară a prezentului regulament se realizează imediat ce sunt disponibile suficiente informații cu privire la punerea în aplicare a acestuia, dar nu mai târziu de patru ani de la începerea punerii în aplicare a instrumentului. Cel târziu până la 30 iunie 2024, Comisia prezintă un raport de evaluare la jumătatea perioadei privind aplicarea prezentului regulament. Raportul de evaluare la jumătatea perioadei acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2023 și examinează contribuția Uniunii la îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, prin intermediul unor indicatori care măsoară rezultatele obținute și al oricăror constatări și concluzii privind impactul prezentului regulament, inclusiv al Fondului european pentru dezvoltare durabilă Plus și al garanției pentru acțiunea externă. [AM 294]

Parlamentul European poate furniza informații pentru această evaluare. Comisia și SEAE organizează o consultare cu principalele părți interesate și cu beneficiarii, inclusiv cu organizațiile societății civile. Comisia și SEAE se asigură în mod special că sunt reprezentate persoanele cele mai marginalizate. [AM 295]

Comisia evaluează, de asemenea, impactul și eficacitatea acțiunilor sale pentru fiecare domeniu de intervenție și eficacitatea programării, prin evaluări externe. Comisia și SEAE iau în considerare propunerile și punctele de vedere ale Parlamentului European și ale Consiliului privind evaluările externe independente. Dacă este posibil cazul, în evaluări se utilizează principiile de bune practici ale Comitetului de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, scopul urmărit fiind de a stabili dacă obiectivele au fost atinse și de a formula recomandări în vederea îmbunătățirii acțiunilor viitoare. Evaluarea la jumătatea perioadei evaluează modul în care Uniunea și-a atins obiectivele stabilite de prezentul regulament. [AM 296]

2.  La finalul punerii în aplicare a regulamentului, dar nu mai târziu de patru ani de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a regulamentului. Această evaluare analizează contribuția Uniunii la îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, pe baza unor indicatori care măsoară rezultatele obținute și a tuturor constatărilor și concluziilor privind impactul prezentului regulament. Raportul de evaluare la jumătatea perioadei se referă, de asemenea, la eficiența, la valoarea adăugată, la funcționarea arhitecturii simplificate și raționalizate de finanțare externă, la coerența internă și externă și la relevanța continuă a obiectivelor prezentului regulament, la complementaritatea și sinergiile dintre acțiunile finanțate, la contribuția măsurilor la o acțiune externă coerentă a Uniunii și la măsura în care publicul din țările beneficiare sunt informați cu privire la sprijinul financiar din partea Uniunii, dacă este cazul, și include constatările rapoartelor menționate la articolul 31 alineatul (4). [AM 297]

Raportul final de evaluare se referă, de asemenea, la eficiența, valoarea adăugată, posibilitățile de simplificare, coerența internă și externă, precum și menținerea relevanței obiectivelor prezentului regulament. [AM 298]

Raportul final de evaluare la jumătatea perioadei este elaborat în scopul specific de a îmbunătăți punerea în aplicare a aplicarea finanțării Uniunii. Acesta furnizează informații utile pentru luarea deciziilor privind reînnoirea, modificarea sau suspendarea tipurilor de acțiuni puse în aplicare în temeiul prezentului regulament. [AM 299]

Raportul final de evaluare la jumătatea perioadei conține și informații consolidate din rapoartele anuale relevante cu privire la toate tipurile de finanțare care intră sub incidența prezentului regulament, incluzând veniturile alocate externe și contribuțiile la fondurile fiduciare și realizând o defalcare a cheltuielilor în funcție de țara beneficiară, de utilizarea instrumentelor financiare, de angajamente și de plăți, precum și de programul geografic și tematic și acțiunile de răspuns rapid, inclusiv fondurile mobilizate din rezerva pentru provocările și prioritățile emergente. [AM 300]

Comisia transmite concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului și statelor membre, prin intermediul comitetului relevant menționat la articolul 35. Anumite evaluări pot fi examinate în cadrul respectivului comitet la solicitarea statelor membre. Rezultatele evaluării sunt luate în considerare la elaborarea programelor și alocarea resurselor. [AM 301]

În procesul de evaluare a finanțării Uniunii acordate în temeiul prezentului regulament, Comisia implică, într-o măsură adecvată, toate părțile interesate relevante toate părțile interesate și beneficiarii relevanți, inclusiv organizațiile societății civile, și poate, după caz, să urmărească efectuarea unor evaluări comune împreună cu statele membre și cu partenerii din domeniul dezvoltării, în strânsă colaborare cu țările partenere. [AM 302]

2a.  Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului raportul de evaluare la jumătatea perioadei menționat la alineatul (2). Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative care prevăd modificările necesare ale prezentului regulament. [AM 303]

2b.  La finalul perioadei de aplicare a prezentului regulament, dar nu mai târziu de trei ani de la sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a regulamentului în aceleași condiții ca evaluarea la jumătatea perioadei, menționată la alineatul (2) din prezentul articol. [AM 304]

3.  În conformitate cu dispozițiile specifice privind raportarea prevăzute în Regulamentul financiar, până la 31 decembrie 2025 și la fiecare trei ani după această dată, Comisia evaluează utilizarea și funcționarea garanției pentru acțiunea externă. Comisia transmite raportul de evaluare Parlamentului European și Consiliului. Acest raport de evaluare este însoțit de un aviz al Curții de Conturi.

TITLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Participarea unei țări sau a unui teritoriu care nu intră sub incidența prezentului regulament

1.  În cazuri justificate în mod corespunzător și în cazul în care acțiunea care urmează a fi pusă în aplicare aplicată are un caracter mondial, transregional sau regional, Comisia poate hotărî, în cadrul programelor indicative multianuale relevante sau în cadrul planurilor de acțiune sau măsurilor relevante, să extindă domeniul de aplicare al acțiunilor la țările și teritoriile care nu fac este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu articolul 34 pentru a completa prezentul regulament adăugând țările și teritoriile la cele care fac obiectul prezentului regulament în temeiul articolului 4, în scopul de a asigura coerența și eficacitatea finanțării din partea Uniunii sau pentru a încuraja cooperarea regională sau transregională acțiunilor respective. [AM 305]

2.  Comisia poate include o alocare financiară specifică pentru a sprijini țările și regiunile partenere în ceea ce privește consolidarea cooperării lor cu regiunile ultraperiferice ale Uniunii cu care se învecinează, precum și cu țările și teritoriile de peste mări care intră sub incidența Deciziei privind TTPM a Consiliului. În acest scop, prezentul regulament poate contribui, după caz și pe baza principiilor reciprocității și proporționalității în ceea ce privește nivelul finanțării în temeiul Deciziei privind TTPM și/sau al Regulamentului privind CTE, la acțiunile puse în aplicare de o țară sau o regiune parteneră sau de orice altă entitate în temeiul prezentului regulament, de o țară, un teritoriu sau orice altă entitate în temeiul Deciziei privind TTPM sau de o regiune ultraperiferică a Uniunii în cadrul programelor operaționale comune ori la programele sau măsurile de cooperare interregională stabilite și puse în aplicare în temeiul Regulamentului privind CTE. [AM 306]

Articolul 33a

Cooperarea dintre țările și regiunile partenere și regiunile ultraperiferice învecinate Uniunii și cu țările și teritoriile de peste mări

1.  Comisia poate include o alocare financiară specifică pentru a sprijini țările și regiunile partenere în ceea ce privește consolidarea cooperării lor cu regiunile ultraperiferice ale Uniunii cu care se învecinează, precum și cu țările și teritoriile de peste mări care intră sub incidența Deciziei privind TTPM a Consiliului. În acest scop, prezentul regulament poate contribui, după caz și pe baza principiilor reciprocității și proporționalității în ceea ce privește nivelul finanțării în temeiul Deciziei privind TTPM și/sau al Regulamentului privind CTE, la acțiunile aplicate de o țară sau o regiune parteneră sau de orice altă entitate în temeiul prezentului regulament, de o țară, un teritoriu sau orice altă entitate în temeiul Deciziei privind TTPM sau de o regiune ultraperiferică a Uniunii în cadrul programelor operaționale comune ori la programele sau măsurile de cooperare interregională stabilite și aplicate în temeiul Regulamentului privind CTE.

2.  Rata de cofinanțare din partea Uniunii nu poate depăși 90 % din cheltuielile eligibile ale programului sau măsurii. Pentru asistența tehnică, rata de cofinanțare este de 100 %. [AM 307]

Articolul 34

Exercitarea delegării de competențe

1.  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (6), articolul 26 8 alineatul (7a), articolul 8 alineatul (8b), articolul 14 alineatul (1), articolul 15a, articolul 17 alineatul (4), articolul 21 alineatul (3a), articolul 26 alineatul (4), articolul 27 alineatul (9), articolul 31 alineatul (9) și articolul 33 alineatul (1) se conferă Comisiei pe perioada de valabilitate a prezentului regulament. Comisia adoptă aceste acte delegate cât mai curând. Actele delegate menționate la articolul 8 alineatul (7a), articolul 8 alineatul (8b), articolul 17 alineatul (4) și articolul 31 alineatul (9) sunt adoptate însă până la... [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament]. [AM 308]

3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (6), articolul 26 8 alineatul (7a), articolul 8 alineatul (8b), articolul 14 alineatul (1), articolul 15a, articolul 17 alineatul (4), articolul 21 alineatul (3a), articolul 27 26 alineatul (9) (4), articolul 27 alineatul (9), articolul  31 alineatul (9) și articolul 33 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. [AM 309]

4.  Înaintea adoptării unui act delegat, Comisia se consultă cu experții desemnați de fiecare stat membru, în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (6), al articolului 26 8 alineatul (7a), al articolului 8 alineatul (8b), al articolului 14 alineatul (1), al articolului 15a, al articolului 17 alineatul (4), al articolului 21 alineatul (3a), al articolului 31 26 alineatul (9) (4), al articolului 27 alineatul (9), al articolului 31 alineatul (9) și al articolului 33 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 310]

Articolul 34a

Procedura de urgență

1.  În cazul unor catastrofe naturale sau provocate de om ori în cazul unor amenințări imediate la adresa democrației, a statului de drept, a drepturilor omului sau a libertăților fundamentale, atunci când este necesar din motive imperioase de urgență, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate și se aplică procedura prevăzută la alineatele (2) și (3) din prezentul articol.

2.  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (3). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

3.  Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecții cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 34 alineatul (6). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecții. [AM 311]

Articolul 34b

Răspunderea democratică

1.  În vederea consolidării dialogului dintre instituțiile Uniunii, în special dintre Parlamentul European, Comisie și SEAE, și pentru a asigura o mai mare transparență și asumare a răspunderii, precum și promptitudinea în adoptarea actelor și a măsurilor de către Comisie, Parlamentul European poate invita Comisia și SEAE să se prezinte în fața sa pentru a discuta orientările strategice pentru programare conform prezentului regulament. Acest dialog promovează, de asemenea, coerența globală a tuturor instrumentelor de finanțare externă în conformitate cu articolul 5. Acest dialog poate avea loc înainte de adoptarea actelor delegate și a proiectului de buget anual de către Comisie. De asemenea, acest dialog poate avea loc ad-hoc, în cazul unor evoluții politice importante, la cererea Parlamentului European, a Comisiei Europene sau a SEAE.

2.  Comisia și SEAE prezintă Parlamentului European toate documentele relevante în această privință cu cel puțin o lună înainte ca dialogul să aibă loc. Pentru dialogul legat de bugetul anual, Comisia și SEAE comunică informații consolidate cu privire la toate planurile de acțiune și măsurile adoptate sau planificate în conformitate cu articolul 21, informații privind cooperarea pentru fiecare țară, regiune sau domeniu tematic și informații privind utilizarea acțiunilor de răspuns rapid, rezerva pentru provocările și prioritățile emergente și Garanția pentru acțiunea externă.

3.  Comisia și SEAE iau în considerare în cea mai mare măsură posibilă poziția exprimată de Parlamentul European. În cazul în care nu țin seama de pozițiile Parlamentului European, Comisia sau SEAE prezintă o justificare corespunzătoare.

4.  Comisia și SEAE, în special prin intermediul grupului de coordonare prevăzut la articolul 38, au responsabilitatea de a informa Parlamentul European cu privire la stadiul aplicării prezentului regulament, în special cu privire la măsurile, acțiunile și rezultatele în curs. [AM 312]

Articolul 35

Comitetul

1.  Comisia este asistată de Comitetul pentru vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

3.  În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, procedura se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

4.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din regulamentul respectiv.

5.  Decizia adoptată rămâne în vigoare pe întreaga durată a documentului, a programului de acțiune sau a măsurii adoptate sau modificate.

6.  La lucrările comitetului cu privire la aspectele legate de Banca Europeană de Investiții participă un observator din partea băncii. [AM 313]

Articolul 36

Informare Transparență, comunicare și publicitate difuzarea de informații către public [AM 314]

1.  Destinatarii fondurilor Uniunii recunosc originea și asigură vizibilitatea finanțării Uniunii, în special în cadrul promovării acțiunilor și a rezultatelor acestora, oferind informații coerente, concrete și proporționale adresate unor categorii de public diverse, printre care mass-media și publicul larg. Comisia are responsabilitatea de a monitoriza respectarea cerințelor de vizibilitate de către destinatari. [AM 315]

2.  Comisia implementează întreprinde acțiuni de informare și comunicare privind prezentul regulament, acțiunile și rezultatele sale. Resursele financiare alocate prezentului regulament contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care aceste priorități sunt legate în mod direct de obiectivele menționate la articolul 3. [AM 316]

2a.  Comisia adoptă măsuri pentru consolidarea comunicării strategice și a diplomației publice pentru comunicarea valorilor Uniunii și a valorii adăugate a Uniunii. [AM 317]

2b.  Comisia creează un registru electronic unic, public, cuprinzător, în care sunt centralizate toate acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament, care include criteriile utilizate pentru a stabili necesitățile partenerilor în procesul de alocare a resurselor, și asigură actualizarea periodică a acestuia, cu excepția acțiunilor considerate că ar genera probleme legate de securitate sau sensibilități politice locale în conformitate cu articolul 37. [AM 318]

2c.  Registrul include, de asemenea, toate operațiunile de finanțare și de investiții, inclusiv la nivel individual și de proiect, și elementele esențiale ale tuturor acordurilor de garantare FEDD+, inclusiv informații privind identitatea juridică a contrapărților eligibile, beneficiile preconizate în materie de dezvoltare și procedurile de depunere a plângerilor, ținând seama de protecția informațiilor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial. [AM 319]

2d.  În conformitate cu politicile lor privind transparența și cu normele Uniunii privind protecția datelor și accesul la documente și informații, contrapărțile FEDD+ pun în mod proactiv și sistematic la dispoziția publicului pe site-urile lor web informații legate de toate operațiunile de finanțare și de investiții acoperite de garanția pentru acțiunea externă, în special cu privire la modul în care operațiunile respective contribuie la îndeplinirea obiectivelor și cerințelor din prezentul regulament. Aceste informații sunt defalcate la nivel de proiect. Aceste informații iau întotdeauna în considerare protecția informațiilor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial. Contrapărțile eligibile aduc, de asemenea, în atenția publicului sprijinul Uniunii în toate informațiile pe care le publică cu privire la operațiunile de finanțare și de investiții acoperite de garanția pentru acțiunea externă, în conformitate cu prezentul regulament. [AM 320]

Articolul 37

Derogare de la cerințele de vizibilitate

Având în vedere unele aspecte legate de securitate sau sensibilitățile politice locale, este posibil să fie preferabil sau necesar ca, în anumite țări sau zone sau în anumite perioade, să se limiteze activitățile de comunicare și de vizibilitate. În astfel de cazuri, publicul-țintă și instrumentele de vizibilitate, precum și produsele și canalele care trebuie utilizate în promovarea unei anumite acțiuni sunt stabilite de la caz la caz, în urma consultării cu Uniunea și de comun acord cu aceasta. În cazul în care este necesară o intervenție rapidă ca răspuns la o criză subită, nu este necesar să se prezinte imediat un plan complet de comunicare și de vizibilitate. În aceste cazuri, sprijinul Uniunii este totuși indicat în mod adecvat de la început.

Articolul 38

Clauza SEAE

Prezentul regulament se aplică în conformitate cu Decizia 2010/427/UE. [AM 321]

Articolul 38a

Guvernanța

Un grup de coordonare orizontală compus din toate serviciile relevante ale Comisiei și ale SEAE și prezidat de ÎR/VP sau de un reprezentant al acelui oficiu este responsabil de conducerea, coordonarea și gestionarea prezentului instrument pe parcursul ciclului de gestionare, pentru a asigura consecvența, eficiența, transparența și asumarea răspunderii pentru toate finanțările externe ale Uniunii. VP/ÎR asigură coordonarea politică generală a acțiunii externe a Uniunii. Pentru toate acțiunile, inclusiv acțiunile de răspuns rapid și măsurile excepționale de asistență și pe parcursul întregului ciclu de programare, planificare și aplicare a instrumentului, Înaltul Reprezentant și SEAE colaborează cu serviciile și cu membrii relevanți ai Comisiei, identificați pe baza naturii și a obiectivelor acțiunii prevăzute, bazându-se pe expertiza lor. Toate propunerile de decizii sunt pregătite conform procedurilor Comisiei și sunt înaintate Comisiei în vederea adoptării.

Parlamentul European este implicat pe deplin în etapele de elaborare, programare, monitorizare și evaluare ale instrumentelor, pentru a garanta controlul politic, controlul democratic și responsabilitatea democratică a finanțării Uniunii în domeniul acțiunii externe. [AM 322]

Articolul 39

Abrogare și dispoziții tranzitorii

1.  Decizia nr. 466/2014/UE, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 și Regulamentul (UE) 2017/1601 se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2021.

2.  Pachetul financiar pentru prezentul regulament poate include, de asemenea, cheltuieli de asistență tehnică și administrativă necesare pentru a asigura tranziția de la actele legislative care au precedat prezentul regulament (și care sunt enumerate în cele ce urmează) către prezentul regulament: Regulamentul (UE) nr. 233/2014; Regulamentul (UE) nr. 232/2014; Regulamentul (UE) nr. 230/2014; Regulamentul (UE) nr. 235/2014; Regulamentul (UE) nr. 234/2014, Regulamentul (Euratom) nr. 237/2014, Regulamentul (UE) nr. 236/2014, Decizia nr. 466/2014/UE, Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 și Regulamentul (UE) 2017/1601.

3.  Pachetul financiar prevăzut pentru prezentul regulament poate acoperi cheltuielile legate de pregătirea unui eventual dispozitiv care va succede prezentului regulament.

4.  Dacă este necesar, pot fi introduse în buget credite pentru perioada de după 2027, pentru a acoperi cheltuielile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) și pentru a permite gestionarea acțiunilor nefinalizate până la 31 decembrie 2027.

Articolul 40

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2027. [AM 323]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

ANEXA I

LISTA ȚĂRILOR ȘI TERITORIILOR DIN ZONA DE VECINĂTATE A UE

Algeria

Armenia

Azerbaidjan

Belarus

Egipt

Georgia

Israel

Iordania

Liban

Libia

Republica Moldova

Maroc

teritoriile palestiniene ocupate

Siria

Tunisia

Ucraina

Sprijinul acordat de Uniune în acest domeniu poate fi folosit, de asemenea, pentru a permite Federației Ruse să participe la programele de cooperare transfrontalieră și la alte programe multinaționale relevante, inclusiv la cooperarea în materie de educație, în special la schimburile de studenți. [AM 324]

ANEXA II

DOMENII DE COOPERARE PENTRU PROGRAMELE GEOGRAFICE

A.  Pentru toate regiunile geografice

OAMENI

1.  Buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului

(a)  Consolidarea democrației și a proceselor democratice incluzive, a guvernanței și a supravegherii, inclusiv a proceselor electorale credibile independenței sistemelor judiciare, a statului de drept și a unor procese electorale transparente, pașnice și credibile; [AM 325]

(b)  Consolidarea promovării și protecției drepturilor omului consacrate în Declarația universală a drepturilor omului și a libertăților fundamentale respectării instrumentelor internaționale din domeniu, susținerea și protejarea apărătorilor drepturilor omului, contribuția la aplicarea pactelor și a cadrelor globale și regionale, creșterea capacității societății civile în ceea ce privește implementarea și monitorizarea lor și punerea bazelor pentru crearea unui cadru juridic pentru protecția persoanelor strămutate din cauza schimbărilor climatice; [AM 326]

(c)  Promovarea combaterii tuturor formelor de discriminare și susținerea principiului egalității, în special egalitatea de gen, drepturile și capacitarea femeilor și a fetelor, precum și drepturile copiilor, tinerilor, persoanelor cu dizabilități, persoanelor care aparțin minorităților, persoanelor LGBTI și ale populațiilor indigene; [AM 327]

(d)  Sprijinirea unei societăți civile prospere și a consolidarea rolului acesteia în tranzițiile politice, în procesele de reformă și în transformările democratice, precum și promovarea unui mediu favorabil pentru implicarea societății civile și a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor politice viața politică și în monitorizarea procesului decizional; [AM 328]

(e)  Îmbunătățirea pluralismului, a independenței și a profesionalismului mass-mediei libere și independente;

(f)  Consolidarea rezilienței statelor, a societăților, a comunităților și a persoanelor la presiuni și șocuri politice, economice, de mediu, alimentare, demografice și societale în vederea pregătirii acestora pentru a rezista, a se adapta și a-și reveni rapid în caz de șocuri de mediu și economice, de dezastre naturale sau provocate de om și de conflicte, crize în domeniul sănătății și în situații care afectează securitatea alimentară; [AM 329]

(g)  Consolidarea dezvoltării unor instituții publice democratice la nivel internațional, național și subnațional, inclusiv a unui sistem judiciar independent, eficace, eficient și responsabil, promovarea statului de drept, a justiției internaționale, a responsabilității și a accesului la justiție pentru toți; [AM 330]

(h)  Sprijinirea proceselor de reformă a administrației publice, inclusiv prin utilizarea abordărilor de guvernare electronică axate pe cetățeni; consolidarea cadrelor juridice și instituționale, a sistemelor naționale de statistică, a capacităților și a bunei gestionări a finanțelor publice, precum și contribuția la combaterea corupției, a evitării obligațiilor fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive; [AM 331]

(i)  Promovarea unor politici teritoriale și urbane favorabile incluziunii, echilibrate și integrate, prin consolidarea instituțiilor și a organismelor publice la nivel național și subnațional și prin sprijinirea proceselor eficiente de descentralizare și de restructurare a statului;

(j)  Creșterea transparenței instituțiilor publice și a obligației acestora de a-și asuma răspunderea, consolidarea achizițiilor publice și a gestionării finanțelor publice, inclusiv prin încurajarea dezvoltării de criterii și obiective de durabilitate (ecologică, socială și economică), dezvoltarea guvernării electronice și ameliorarea furnizării de servicii; [AM 332]

(k)  Sprijinirea gestionării durabile, responsabile și transparente a sectoarelor legate de resursele naturale și a veniturilor care decurg din acestea, precum și a reformelor care vizează aplicarea unor politici fiscale echitabile, corecte și sustenabile;

(ka)   Promovarea democrației parlamentare. [AM 333]

2.  Eradicarea sărăciei, combaterea inegalităților și dezvoltarea umană

(a)  Eradicarea sărăciei în toate aspectele sale, combaterea discriminării și a inegalităților și aplicarea principiului de a nu lăsa pe nimeni în urmă , nelăsând pe nimeni în urmă; realizarea în primul rând a ultimului obiectiv, acordând prioritate investițiilor în serviciile publice de sănătate, nutriție, educație și protecție socială; [AM 334]

(b)  Intensificarea eforturilor pentru adoptarea unor politici și realizarea unor investiții corespunzătoare care să promoveze, să protejeze și să respecte drepturile femeilor și , ale tinerilor, ale copiilor și ale persoanelor cu dizabilități, să faciliteze implicarea și participarea lor substanțială în viața socială, civică și economică și să asigure contribuția lor deplină la creșterea economică favorabilă incluziunii o creștere economică incluzivă și la dezvoltarea durabilă; [AM 335]

(c)  Promovarea protejării și exercitării drepturilor și a capacitării femeilor și fetelor, inclusiv drepturile economice, drepturile în materie de muncă și lucrătorilor, drepturile sociale, drepturile funciare și sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și prevenirea și protejarea lor împotriva violenței sexuale și a violenței pe criterii de gen în toate formele sale; aceasta include promovarea accesului tuturor la informații cuprinzătoare privind sănătatea sexuală și reproductivă și la o educație sexuală cuprinzătoare; promovarea cooperării în materie de cercetare și inovare pentru instrumente noi și îmbunătățite, destinate asistenței medicale în materie de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv planificare familială, în special în zonele cu resurse reduse; [AM 336]

(d)  Acordarea unei atenții deosebite persoanelor dezavantajate, vulnerabile și marginalizate, printre care se numără copiii, persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, persoanele LGBTI și popoarele indigene. Acest lucru include promovarea tranziției de la îngrijirea instituționalizată a copiilor cu și fără dizabilități la îngrijirea acestora în cadrul comunității; [AM 337]

(e)  Promovarea unei abordări integrate pentru sprijinirea comunităților, în special a celor mai sărace comunități, în vederea îmbunătățirii accesului la nevoi și servicii de bază și mai izolate, prin îmbunătățirea accesului universal la necesități și servicii de bază, în special la sănătate, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, la informații și la bunuri de bază, la educație, alimentație și protecție socială; [AM 338]

(f)  Sprijinirea Asigurarea unui început în viață optim pentru copii, în special pentru cei mai marginalizați, investind în dezvoltarea copiilor preșcolari, și garantarea accesului la servicii de bază precum sănătatea, hrana, educația și protecția socială pentru copiii afectați de sărăcie sau de inegalități; sprijinirea garantării unui mediu sigur și încurajator pentru copii, care reprezintă un element important pentru promovarea unei populații tinere sănătoase și capabile să își valorifice pe deplin potențialul, acordând o atenție deosebită nevoilor fetelor; [AM 339]

(g)  Sprijinirea accesului universal la alimente suficiente, accesibile ca preț, sigure și hrănitoare, mai ales pentru persoanele aflate în cele mai vulnerabile situații, printre care copiii sub cinci ani, adolescentele și adolescenții și femeile, mai ales în perioada de sarcină și de alăptare, și consolidarea securității alimentare și a nutriției, în special în țările care se confruntă cu crize prelungite sau recurente; promovarea unor abordări multisectoriale în agricultură, care să țină seama de problema nutriției; [AM 340]

(h)  Sprijinirea accesului universal la apă potabilă sigură și suficientă, la salubrizare și igienă, precum și gestionarea durabilă și integrată a resurselor de apă, ca elemente determinante ale sănătății, educației, nutriției, rezilienței la schimbările climatice și egalității de gen; [AM 341]

(i)  Realizarea acoperirii universale cu sisteme de asigurări de sănătate, cu acces echitabil la servicii de sănătate de calitate și accesibile ca preț, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, prin sprijinirea dezvoltării unor sisteme de sănătate incluzive, puternice, de calitate și reziliente, accesibile tuturor, precum și consolidarea capacității de alertă timpurie, de reducere a riscurilor, de gestionare și de recuperare; acțiuni suplimentare prin intermediul programului-cadru pentru cercetare și inovare al Uniunii, care vizează combaterea amenințărilor la adresa sănătății la nivel mondial, dezvoltarea unor vaccinuri și tratamente sigure, eficiente și accesibile împotriva bolilor neglijate și legate de sărăcie și îmbunătățirea reacției la provocările legate de sănătate, printre care se numără bolile transmisibile, rezistența la antimicrobiene și bolile emergente și epidemiile; [AM 342]

(j)  Sprijinirea unui sistem de protecție socială universal și echitabil și consolidarea plaselor de siguranță socială pentru garantarea venitului de bază, prevenirea situațiilor de sărăcie extremă și sporirea rezilienței;

(ja)  Consolidarea rezilienței persoanelor și a comunităților, inclusiv prin creșterea investițiilor în proiecte de pregătire și de reducere a riscurilor de dezastre (RRD), plasate sub responsabilitatea comunităților; [AM 343]

(jb)  Susținerea guvernelor și a administrațiilor naționale, regionale și locale în vederea creării infrastructurii necesare, cum ar fi, printre altele, resursele fizice, tehnologice și umane, utilizând cele mai recente evoluții tehnologice și administrative pentru a permite înregistrarea corectă a tuturor actelor de stare civilă (de la naștere până la deces) și publicarea de duplicate recunoscute oficial, atunci când este necesar, pentru a garanta că toți cetățenii există în mod oficial și că își pot exercita drepturile fundamentale; [AM 344]

(k)  Promovarea dezvoltării urbane durabile și favorabile incluziunii pentru abordarea inegalităților urbane, punând accentul pe persoanele care au cea mai mare nevoie de sprijin și adoptând o abordare care ia în considerare dimensiunea de gen; [AM 345]

(l)  Sprijinirea autorităților locale pentru a îmbunătăți, la nivelul orașelor, furnizarea serviciilor de bază, accesul echitabil la securitatea alimentară și la locuințe accesibile, decente și la prețuri abordabile, precum și pentru a îmbunătăți calitatea vieții, în special în cazul persoanelor care locuiesc în așezări improvizate și în bidonviluri; [AM 346]

(m)  Promovarea realizării obiectivelor convenite la nivel internațional în materie de educație, cu accent deosebit pe sistemele de educație publică gratuită, prin intermediul unei educații formale, informale și nonformale de calitate, incluzive și echitabile, promovarea unor oportunități de educație permanentă pentru toți, la toate nivelurile, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea copiilor mici, formarea tehnică și profesională și inclusiv în situații de urgență și de criză, prin utilizarea tehnologiilor digitale pentru îmbunătățirea procesului de învățare și predare; [AM 347]

(ma)  Susținerea unor coridoare educaționale pentru ca studenții din țări aflate în stare de război să aibă posibilitatea de a studia la universități din Uniune; [AM 348]

(n)  Sprijinirea acțiunilor de mobilitate de studiu, consolidare a capacităților și a mobilității de studiu cooperare culturală către, dinspre sau între țările partenere, precum și a cooperării și a dialogului politic cu instituțiile, organizațiile și autoritățile și organismele locale de punere în aplicare din țările respective; [AM 349]

(na)   Promovarea consolidării capacității și a cooperării în domeniile științei, tehnologiei și cercetării, abordând în special provocările societale legate de sărăcie care afectează în mod disproporționat țările partenere și zonele neglijate în materie de cercetare și dezvoltare cu investiții limitate din partea sectorului privat, precum și datele deschise și stimularea inovării sociale; [AM 350]

(o)  Promovarea consolidării capacității și a cooperării în domeniile științei, tehnologiei și cercetării, precum și a datelor deschise și a inovării datelor deschise, inteligenței artificiale și inovării, în coordonare cu Programul-cadru pentru cercetare și inovare al Uniunii, pentru a combate fenomenul exodului creierelor; [AM 351]

(p)  Intensificarea coordonării dintre toți actorii relevanți, în scopul facilitării tranziției de la o situație de urgență la faza de dezvoltare;

(q)  Promovarea dialogului intercultural și a diversității culturale în toate formele sale, precum și conservarea și promovarea patrimoniului cultural și valorificarea potențialului industriilor sectoarelor culturale și creative pentru o dezvoltare durabilă, socială și economică; [AM 352]

(qa)  Susținerea acțiunilor și promovarea cooperării în domeniul sportului pentru a contribui la capacitarea femeilor și a tinerilor, a persoanelor și a comunităților, precum și la obiectivele de sănătate, educație și incluziune socială ale Agendei 2030; [AM 353]

(r)  Promovarea demnității și a rezilienței persoanelor strămutate forțat pe termen lung și a integrării acestora în viața economică și socială a țărilor-gazdă și a comunităților­gazdă.

3.  Migrația și , mobilitatea și strămutarea forțată [AM 354]

(-a)  Susținerea unor politici de migrație eficiente și bazate pe drepturile omului, la toate nivelurile, inclusiv a programelor de protecție, pentru facilitarea migrației legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine; [AM 355]

(a)  Consolidarea Contribuția la consolidarea parteneriatelor bilaterale, regionale, inclusiv a parteneriatelor sud-sud și a celor internaționale în materie de migrație și mobilitate pe baza unei abordări integrate și echilibrate, care să acopere toate aspectele legate de migrație, inclusiv acordarea de asistență pentru punerea în aplicare a acordurilor și înțelegerilor bilaterale sau regionale, inclusiv a parteneriatelor pentru mobilitate și în conformitate cu dreptul internațional, cu dreptul Uniunii și cu obligațiile privind drepturile omului; [AM 356]

(aa)  Acordarea de asistență pentru aplicarea acordurilor și a înțelegerilor bilaterale sau regionale ale Uniunii cu țările terțe, inclusiv a parteneriatelor pentru mobilitate, precum și crearea unor căi sigure și legale, inclusiv prin facilitarea acordării vizelor și acorduri de relocare, pe baza asumării reciproce a responsabilității și a respectării depline a obligațiilor privind drepturile umanitare și drepturile omului; [AM 357]

(b)  Sprijinirea reintegrării socioeconomice durabile și cu succes a migranților care se întorc; [AM 358]

(c)  Abordarea și atenuarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate;

(d)  Combaterea migrației nereglementate, a traficului de persoane și a introducerii ilegale de migranți și intensificarea cooperării privind gestionarea integrată a frontierelor Reducerea vulnerabilităților în contextul migrației, inclusiv prin contracararea migrației clandestine, și consolidarea reacției transnaționale la traficul de persoane și contrabanda cu migranți, în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul Uniunii; [AM 359]

(e)  Consolidarea capacității științifice, tehnice, umane și instituționale pentru gestionarea migrației, inclusiv colectarea și utilizarea unor date corecte și defalcate ca bază pentru politici bazate pe dovezi, pentru a facilita migrația sigură, ordonată și responsabilă; [AM 360]

(f)  Sprijinirea unor politici privind migrația eficace și bazate pe drepturile omului, inclusiv a programelor de protecție; [AM 361]

(g)  Promovarea condițiilor pentru facilitarea migrației legale și a mobilității bine gestionate și a contactelor interpersonale, a maximizării impactului migrației asupra dezvoltării inclusiv prin furnizarea de informații exacte și în timp util în toate etapele migrației; [AM 362]

(ga)  Maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării și îmbunătățirea înțelegerii comune a legăturii dintre migrație și dezvoltare; [AM 363]

(h)  Asigurarea protecției migranților și a persoanelor strămutate forțat, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile, aplicând o abordare bazată pe drepturi și asigurând recunoașterea și stabilirea statutului persoanelor care au nevoie de protecție internațională în cadrul fluxurilor de migrație mixte; [AM 364]

(i)  Sprijinirea unor soluții bazate pe dezvoltare în cazul persoanelor strămutate forțat și a comunităților lor gazdă, inclusiv prin accesul la educație și locuri de muncă decente, pentru a promova demnitatea, reziliența și încrederea persoanelor strămutate în forțele proprii, precum și includerea lor în viața economică și socială a țărilor gazdă; [AM 365]

(j)  Susținerea implicării diasporei în țările de origine, pentru a contribui pe deplin la dezvoltarea durabilă; [AM 366]

(k)  Promovarea transferurilor de tip remitere mai rapide, mai ieftine și mai sigure atât în țările de expediere, cât și în țările de destinație, valorificând astfel potențialul lor din perspectiva dezvoltării.

(ka)  Contribuția la capacitarea migranților și a societăților în vederea realizării integrării lor depline și a coeziunii sociale. [AM 367]

Cooperarea în acest domeniu va fi condusă în concordanță cu [Fondul pentru azil și migrație], cu respectarea deplină a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării. [AM 368]

PLANETA

4.  Mediul și schimbările climatice

(a)  Consolidarea capacității științifice, tehnice, umane și instituționale pentru gestionarea, integrarea și monitorizarea aspectelor de mediu și climatice; consolidarea guvernanței în domeniul climei la nivel regional și național;

(b)  Contribuția Susținerea adaptării la schimbările climatice, acordând o atenție deosebită statelor și populațiilor deosebit de vulnerabile, care nu dispun de resurse pentru a adopta măsurile necesare; contribuția la eforturile partenerilor de a-și îndeplini angajamentele asumate în domeniul schimbărilor climatice în conformitate cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice, inclusiv prin punerea în aplicare a contribuției stabilite la nivel național (CSN) și a planurilor de acțiuni pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, inclusiv a sinergiilor dintre adaptare și atenuare, precum și de a-și îndeplini angajamentele ce rezultă din alte acorduri de mediu multilaterale, precum Convenția privind diversitatea biologică și Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării; [AM 369]

(c)  Dezvoltarea și/sau consolidarea creșterii durabile verzi și creșterii durabile albastre în toate sectoarele economice;

(d)  Promovarea accesului la energie durabilă în țările în curs de dezvoltare, astfel încât Uniunea să își respecte angajamentul pe care și l-a asumat în 2012, de a oferi un astfel de acces pentru încă 500 de milioane de persoane până în 2030, acordând prioritate soluțiilor la scară mică, în afara rețelelor sau în minirețele, care prezintă o valoare ridicată pentru mediu și dezvoltare. Consolidarea cooperării în domeniul energiei durabile; promovarea și intensificarea cooperării în ceea ce privește eficiența energetică și utilizarea surselor regenerabile de energie; promovarea accesului la servicii energetice fiabile, sigure, accesibile, curate și durabile, în special a soluțiilor locale și descentralizate care asigură accesul la energie pentru persoanele care trăiesc în condiții de sărăcie și în regiuni îndepărtate; [AM 370]

(da)  Consolidarea capacităților de integrare a durabilității mediului și a obiectivelor legate de schimbările climatice, precum și urmărirea creșterii economice ecologice în strategiile de dezvoltare naționale și locale, inclusiv sprijinirea criteriilor de durabilitate în achizițiile publice; [AM 371]

(db)  Promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor, a procesului de diligență în lanțurile de aprovizionare și aplicarea coerentă a „abordării precaute” și a principiului „poluatorul plătește”; [AM 372]

(dc)   Promovarea practicilor agricole durabile din punctul de vedere al mediului, inclusiv a agroecologiei, care contribuie în mod dovedit la protecția ecosistemelor și a biodiversității și care sporesc reziliența socială și de mediu la schimbările climatice pe termen lung; [AM 373]

(e)  Îmbunătățirea rețelelor și a serviciilor de transport multimodale la nivel local, național, regional și continental pentru a crea mai multe oportunități de dezvoltare economică durabilă și rezilientă la schimbările climatice și de creare de locuri de muncă, în vederea unei dezvoltări cu emisii scăzute de dioxid de carbon și reziliente la schimbările climatice; consolidarea facilitării și liberalizării transporturilor, îmbunătățirea durabilității, a siguranței rutiere și a rezilienței în domeniile legate de transport;

(f)  Consolidarea implicării comunităților locale și a popoarelor indigene în combaterea schimbărilor climatice, în lupta împotriva pierderii biodiversității și a infracțiunilor împotriva speciilor sălbatice, în conservarea ecosistemelor și în gestionarea resurselor naturale, inclusiv prin îmbunătățirea drepturilor de proprietate funciară și a gestionării resurselor acvatice; promovarea dezvoltării urbane durabile și a rezilienței în zonele urbane; [AM 374]

(fa)  Încetarea comerțului cu minereuri din zone de conflict și a abuzurilor asupra minerilor și susținerea dezvoltării comunităților locale în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/821 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare și a măsurilor aferente, precum și extinderea acestei abordări la minereurile care nu sunt încă vizate în prezent; [AM 375]

(fb)   Promovarea educației pentru dezvoltare durabilă pentru a capacita oamenii să transforme societatea și să construiască un viitor durabil. [AM 376]

(g)  Promovarea conservării, a gestionării și utilizării durabile și a refacerii resurselor naturale, ecosisteme sănătoase și stoparea pierderii biodiversității, precum și protecția speciilor sălbatice de faună și floră, inclusiv combaterea braconajului și a traficului de specii sălbatice; [AM 377]

(ga)  Contracararea pierderii biodiversității, realizarea unor inițiative internaționale și la nivelul Uniunii în acest sens, în special prin promovarea conservării, a utilizării durabile și a gestionării ecosistemelor terestre și maritime și a biodiversității asociate. [AM 378]

(h)  Promovarea gestionării durabile și integrate a resurselor de apă și a cooperării transfrontaliere în domeniul apei, în conformitate cu dreptul internațional; [AM 379]

(i)  Promovarea conservării și a ameliorării stocurilor de carbon prin gestionarea durabilă a exploatării terenurilor, a schimbării destinației terenurilor și a silviculturii, precum și combaterea degradării mediului, a deșertificării și a degradării terenurilor și pădurilor, inclusiv combaterea secetei; [AM 380]

(j)  Limitarea despăduririlor și promovarea aplicării reglementărilor forestiere, a guvernării și a schimburilor comerciale (FLEGT) și combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului ilegal cu lemne și produse din lemn. Susținerea unei mai bune guvernanțe și consolidarea capacității pentru gestionarea durabilă a resurselor naturale; sprijinirea negocierii și a punerii în aplicare a acordurilor de parteneriat voluntar; [AM 381]

(k)  Sprijinirea guvernanței oceanelor, inclusiv protecția, refacerea și conservarea zonelor costiere și marine în toate formele lor, inclusiv a ecosistemelor, lupta împotriva deșeurilor marine, combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (pescuit INN) și protecția biodiversității marine, în conformitate cu Convenția ONU asupra dreptului mării (UNCLOS); [AM 382]

(l)  Consolidarea reducerii riscului de dezastre (RRD), a gradului de pregătire și a rezilienței la nivel regional, prin adoptarea unei abordări axate pe oameni și plasate în responsabilitatea comunității, în sinergie cu politicile și acțiunile de adaptare la schimbările climatice; [AM 383]

(m)  Promovarea utilizării eficiente a resurselor și a consumului și producției durabile (în întregul lanț de aprovizionare), inclusiv prin limitarea utilizării resurselor naturale prin care sunt finanțate conflictele și prin susținerea respectării de către părțile interesate a inițiativelor precum sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley; combaterea poluării și gestionarea corespunzătoare a substanțelor chimice și a deșeurilor; [AM 384]

(n)  Sprijinirea eforturilor de îmbunătățire a diversificării economice durabil durabile, a competitivității durabile, a lanțurilor de aprovizionare durabile pentru repartizarea valorii și a comerțului echitabil durabil și dezvoltarea sectorului privat, punând accentul în special pe creșterea verde, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice, pe microîntreprinderi, întreprinderi sociale, IMM-uri și cooperative, prin valorificarea avantajelor pentru dezvoltare ale acordurilor comerciale existente cu UE; [AM 385]

(na)  Respectarea angajamentelor internaționale privind conservarea biodiversității din tratate precum Convenția privind diversitatea biologică (CBD), Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES), Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice și alte tratate legate de biodiversitate. [AM 386]

(nb)   o integrare mai bună a obiectivelor legate de schimbările climatice și de mediu, precum și o aplicare pe scară mai largă a acestora, în cadrul cooperării pentru dezvoltare la nivelul Uniunii, prin sprijinirea activității metodologice și de cercetare cu privire la țările în curs de dezvoltare, desfășurate în acestea și de către acestea, inclusiv mecanisme de monitorizare, raportare și verificare, cartografierea, evaluarea și expertizarea ecosistemelor, îmbunătățirea expertizei de mediu și promovarea de acțiuni inovatoare și a coerenței politicilor; [AM 387]

(nc)   contracararea efectelor globale și transregionale ale schimbărilor climatice care pot avea un impact destabilizator asupra păcii și securității. [AM 388]

PROSPERITATE

5.  Creșterea economică favorabilă incluziunii și durabilă și locuri de muncă decente

(a)  Sprijinirea antreprenoriatului, inclusiv prin microfinanțare, a locurilor de muncă decente și a capacității de inserție profesională prin dezvoltarea de competențe și abilități, inclusiv prin educație, prin îmbunătățirea aplicării depline a standardelor de muncă ale OIM, inclusiv prin dialogul social și combaterea muncii copiilor, a condițiilor de muncă într-un mediu sănătos, cu salarii suficiente, și prin crearea de oportunități, în special pentru tineri; [AM 389]

(b)  Sprijinirea căilor naționale de dezvoltare care maximizează rezultatele și efectele sociale pozitive și, promovarea impozitării progresive eficiente și durabile și a politicilor publice redistributive, precum și înființarea și consolidarea sistemelor durabile de protecție socială și a sistemelor de asigurări sociale; sprijinirea eforturilor la nivel național și internațional pentru combaterea evaziunii fiscale și a paradisurilor fiscale; [AM 390]

(c)  Îmbunătățirea climatului de afaceri și de investiții responsabil, crearea unui mediu de reglementare propice pentru dezvoltarea economică și sprijinirea întreprinderilor, în special a microîntreprinderilor și a IMM-urilor, a cooperativelor și a întreprinderilor sociale, astfel încât să își extindă activitățile și să creeze locuri de muncă, sprijinirea dezvoltării economiei solidare și stimularea asumării responsabilității de către sectorul privat; [AM 391]

(ca)  Promovarea asumării responsabilității de către întreprinderi și a mecanismelor de despăgubire pentru încălcări ale drepturilor omului legate de activități ale sectorului privat; susținerea eforturilor la nivel local, regional și global pentru a asigura respectarea standardelor privind drepturile omului de către întreprinderi și a evoluțiilor în materie de reglementare, inclusiv privind obligația de diligență și un instrument internațional obligatoriu privind afacerile și drepturile omului la nivel global; [AM 392]

(d)  Consolidarea sustenabilității sociale și de mediu, a responsabilității sociale a întreprinderilor și a comportamentului responsabil în afaceri de-a lungul întregilor lanțuri valorice, asigurând repartizarea valorii, prețuri echitabile și condiții comerciale echitabile; [AM 393]

(e)  Sporirea Creșterea eficacității și a durabilității cheltuielilor publice, inclusiv prin promovarea achizițiilor publice durabile; promovarea utilizării într-un mod mai strategic a finanțelor publice, inclusiv prin instrumente de finanțare mixtă, pentru a atrage investiții publice și private suplimentare; [AM 394]

(f)  Stimularea potențialului orașelor ca centre de creștere durabilă și favorabilă incluziunii și de inovare;

(g)  Promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale interne, crearea unor legături mai strânse între zonele urbane și cele rurale și facilitarea dezvoltării atât a industriilor creative, cât și a sectorului turismului cultural ca levier pentru dezvoltarea durabilă; [AM 395]

(h)  Stimularea și diversificarea lanțurilor valorice sustenabile și incluzive din sectorul agricol și alimentar, promovarea securității alimentare și a diversificării economice, a generării de valoare adăugată, a integrării regionale, a competitivității și a comerțului echitabil, precum și consolidarea inovațiilor durabile, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și reziliente la schimbările climatice; [AM 396]

(ha)   Concentrarea asupra unei intensificări a agriculturii ecologic eficiente pentru micii fermieri, în special femei, susținând politici, strategii și cadre juridice naționale eficace și durabile, precum și pentru un acces echitabil și durabil la resurse, inclusiv la terenuri, apă, (micro)credite și alți factori de producție agricolă; [AM 397]

(hb)   Susținerea activă a unei participări mai mari a societății civile și a organizațiilor de fermieri la elaborarea politicilor și la programele de cercetare, precum și intensificarea implicării acestora în realizarea și evaluarea programelor guvernamentale. [AM 398]

(i)  Sprijinirea gestionării durabile a pescuitului și a acvaculturii durabile;

(j)  Facilitarea accesului universal la energie sigură, la prețuri accesibile și durabilă și promovarea unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon, rezilientă la schimbările climatice, circulară și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în conformitate cu Acordul de la Paris privind schimbările climatice; [AM 399]

(k)  Promovarea mobilității inteligente, durabile, incluzive și sigure, precum și îmbunătățirea conexiunilor de transport cu Uniunea;

(l)  Promovarea conectivității digitale incluzive, accesibile ca preț, sigure și fiabile și consolidarea economiei digitale; promovarea cunoștințelor de bază și a competențelor digitale; favorizarea antreprenoriatului digital și a creării de locuri de muncă; promovarea utilizării tehnologiilor digitale ca motor al dezvoltării durabile; abordarea securității cibernetice, a protecției datelor și a altor probleme de reglementare legate de digitalizare; [AM 400]

(m)  Dezvoltarea și consolidarea piețelor și sectoarelor într-un mod care să stimuleze creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, precum și comerțul echitabil; [AM 401]

(n)  Sprijinirea agendei de integrare regională și a politicilor comerciale optime, care favorizează o dezvoltare incluzivă și durabilă, precum și sprijinirea susținerea consolidării și punerii aplicării unor acorduri comerciale echitabile dintre Uniune și partenerii săi, inclusiv a unor acorduri holistice și asimetrice cu partenerii din țările în aplicare curs de dezvoltare; promovarea acordurilor comerciale dintre UE și partenerii săi consolidarea multilateralismului, a cooperării economice durabile, precum și a normelor Organizației Mondiale a Comerțului; [AM 402]

(o)  Promovarea cooperării în domeniile științei, tehnologiei și, cercetării, digitalizării, datelor deschise, volumelor mari de date, inteligenței artificiale precum și a datelor deschise și inovării, inclusiv a inovării dezvoltării diplomației științifice; [AM 403]

(p)  Promovarea dialogului intercultural și a diversității culturale în toate formele sale, dezvoltarea artizanatului local, a artei contemporane și a expresiilor culturale, precum și conservarea și promovarea patrimoniului cultural; [AM 404]

(q)  Capacitarea femeilor pentru ca acestea să joace un rol economic și decizional mai important;

(r)  Îmbunătățirea accesului la locuri de muncă decente pentru toți într-un mediu sănătos și crearea unor piețe ale muncii și ale unor politici de ocupare a forței de muncă mai favorabile incluziunii incluzive și mai funcționale, axate pe munca decentă, respectarea drepturilor omului și a drepturilor lucrătorilor, inclusiv venituri de subzistență pentru toți, în special pentru femei și tineri. [AM 405]

(ra)   Asigurarea unui acces echitabil și sustenabil la sectorul industriilor extractive, care să nu contribuie la conflicte sau corupție; [AM 406]

(s)  Promovarea accesului echitabil, durabil și fără denaturări la sectorul industriilor extractive; asigurarea unui grad mai mare de transparență, diligență și responsabilitate a investitorilor, promovând totodată responsabilitatea sectorului privat; luarea unor măsuri legate de Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat. [AM 407]

PACE

6.   Pace, securitate și stabilitate și pace

(a)  Contribuția la asigurarea păcii, prevenirea conflictelor și stabilității, astfel, la stabilitate, prin consolidarea rezilienței statelor, a societăților, a comunităților și a persoanelor la presiuni și șocuri politice, economice, de mediu, demografice și societale, inclusiv prin susținerea unor evaluări ale rezilienței, care să identifice capacitățile locale ale societăților de a rezista, a se adapta și a își reveni rapid în urma acestor presiuni și șocuri; [AM 409]

(aa)  Promovarea unei culturi a non-violenței, inclusiv prin susținerea educației formale și informale cu privire la pace. [AM 410]

(b)  Sprijinirea prevenirii conflictelor, alerta timpurie și consolidarea păcii cu ajutorul medierii, gestionării crizelor și stabilizării și reconstrucția postconflict, inclusiv creșterea rolului femeilor în toate aceste etape; promovarea, facilitarea și consolidarea capacităților în ceea ce privește creșterea încrederii, medierea, dialogul și reconcilierea, relațiile de bună vecinătate și alte măsuri care să contribuie la prevenirea și soluționarea conflictelor, acordând o atenție specială tensiunilor intercomunitare emergente, precum și măsurilor de conciliere între segmente ale societății și conflictelor și crizelor prelungite; [AM 411]

(ba)  Susținerea reabilitării și a reintegrării victimelor conflictelor armate, precum și a dezarmării, demobilizării și reintegrării foștilor combatanți și a familiilor lor în societatea civilă, ținând seama de nevoile specifice ale femeilor; [AM 412]

(bb)  Creșterea rolului femeilor și al tineretului în consolidarea păcii și în prevenirea conflictelor, precum și includerea lor, o participare politică și civilă semnificativă și recunoașterea lor socială; susținerea aplicării RCSONU 1325, în special în țări și situații fragile, în situații de conflict și de post-conflict; [AM 413]

(c)  Sprijinirea reformei unei reforme a sectorului de securitate care vizează să țină seama de conflicte și care să ofere treptat persoanelor și statului sisteme de securitate mai eficace, democratice și responsabile pentru dezvoltarea durabilă și pace; [AM 414]

(d)  Sprijinirea consolidării capacităților actorilor militari ca sprijin pentru dezvoltare și securitate pentru dezvoltare (CBSD); [AM 415]

(da)   Susținerea inițiativelor regionale și internaționale de dezarmare și a regimurilor și mecanismelor de control al exporturilor de arme; [AM 416]

(e)  Sprijinirea inițiativelor locale, regionale și internaționale care contribuie la securitate, stabilitate și pace, precum și realizarea unei legături între acestea; [AM 417]

(f)  Prevenirea și combaterea radicalizării care duce la extremism violent și la terorism prin intermediul unor programe și acțiuni specifice contextului, care să țină seama de dimensiunea conflictuală și de cea de gen și să fie centrate pe oameni; [AM 418]

(fa)  Abordarea impactului socioeconomic asupra populației civile al minelor antipersonal, al muniției neexplodate și al resturilor explozive, ținând seama de nevoile femeilor; [AM 419]

(fb)  Abordarea efectelor sociale ale restructurării forțelor armate, inclusiv a nevoilor femeilor; [AM 420]

(fc)  Susținerea tribunalelor ad-hoc locale, naționale, regionale și internaționale, precum și a comisiilor și mecanismelor pentru „adevăr și reconciliere”; [AM 421]

(g)  Combaterea oricărei forme de violență, corupție și criminalitate organizate, precum și a spălării banilor;

(h)  Promovarea cooperării transfrontaliere în ceea ce privește gestionarea durabilă a resurselor naturale comune, în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul Uniunii; [AM 422]

(i)  Cooperarea cu țările terțe în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare, în special prin consolidarea capacităților și prin dezvoltarea infrastructurii în țările terțe în domeniile sănătății, agriculturii și siguranței alimentare; sprijinirea acțiunilor sociale care vizează abordarea consecințelor asupra celor mai vulnerabile segmente ale populației expuse la eventuale accidente radiologice și îmbunătățirea condițiilor lor de viață; promovarea gestionării cunoștințelor, a formării și a educației în domeniile nucleare. Aceste activități se desfășoară împreună cu cele din cadrul Instrumentului european pentru securitate nucleară, instituit prin Regulamentul IESN; [AM 423]

(j)  Consolidarea securității și siguranței maritime pentru a se asigura siguranța, securitatea, curățenia și gestionarea durabilă a oceanelor; [AM 424]

(k)  Sprijinirea consolidării capacităților în ceea ce privește securitatea cibernetică, reziliența rețelelor digitale, protecția datelor și viața privată.

PARTENERIAT

7.  Parteneriat

(a)  Consolidarea asumării responsabilității la nivel de țară, a parteneriatului și a dialogului pentru a contribui la sporirea eficacității cooperării pentru dezvoltare în toate dimensiunile sale (acordând o atenție deosebită provocărilor specifice cu care se confruntă țările cel mai puțin dezvoltate și țările afectate de conflicte, precum și problemelor de tranziție specifice țărilor în curs de dezvoltare mai avansate);

(b)  Aprofundarea dialogului politic, economic, social, de mediu și cultural al Uniunii cu țările terțe și cu organizațiile regionale și sprijinirea punerii în aplicare a angajamentelor internaționale și bilaterale;

(c)  Încurajarea relațiilor de bună vecinătate, a integrării regionale, a conectivității sporite, a cooperării și a dialogului;

(ca)  Susținerea și consolidarea cooperării țărilor și regiunilor partenere cu regiunile ultraperiferice ale Uniunii cu care se învecinează, precum și cu țările și teritoriile de peste mări care intră sub incidența Deciziei Consiliului1 [...] privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană; [AM 425]

_________________________

1 Decizia Consiliului .../... din ... privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană ... (JO ...).

(d)  Promovarea unui mediu favorabil pentru organizațiile societății civile, inclusiv fundațiile, sporirea participării constructive și structurate a acestora la politicile interne și consolidarea capacității lor de a-și îndeplini rolul de actori independenți în materie de dezvoltare și de guvernanță; consolidarea unor noi modalități de a stabili parteneriate cu organizațiile societății civile, promovarea unui dialog structurat și de fond cu Uniunea și utilizarea și punerea în aplicare eficace a foilor de parcurs pe țări pentru colaborarea UE Uniunii cu societatea civilă; [AM 426]

(e)  Colaborarea cu autoritățile locale și sprijinirea rolului lor de factori politici și de decizie pentru a stimula dezvoltarea locală și guvernanța îmbunătățită;

(f)  Contactul mai eficace cu cetățenii și cu apărătorii drepturilor omului din țările terțe, inclusiv prin valorificarea pe deplin a diplomației economice, culturale, sportive și publice; [AM 427]

(g)  Implicarea țărilor în curs de dezvoltare industrializate și mai avansate în punerea în aplicare a Agendei 2030, precum și în ceea ce privește bunurile publice globale și provocările globale, inclusiv în domeniul cooperării sud-sud și al cooperării tripartite;

(h)  Încurajarea integrării și cooperării regionale într-un mod orientat spre rezultate, prin sprijinirea integrării și a dialogului regional.

B.  Specific pentru zona de vecinătate a UE

(a)  Promovarea unei cooperări politice consolidate;

(b)  Sprijinirea punerii în aplicare a acordurilor de asociere sau a altor acorduri existente și viitoare, precum și a agendelor de asociere și a priorităților parteneriatului convenite de comun acord sau a documentelor echivalente;

(c)  Promovarea unui parteneriat consolidat cu societățile între Uniune și țările partenere, inclusiv prin intermediul contactelor interpersonale;

(d)  Consolidarea cooperării regionale, în special în cadrul Parteneriatului estic și al Uniunii pentru Mediterana, și între țările din vecinătatea europeană, precum și a cooperării transfrontaliere;

(e)  Realizarea unei integrări progresive în piața internă a Uniunii și consolidarea cooperării sectoriale și intersectoriale, inclusiv prin armonizarea legislativă și convergența reglementărilor cu standardele Uniunii și alte standarde internaționale relevante și printr-un acces îmbunătățit la piață, inclusiv prin intermediul zonelor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, al măsurilor conexe de consolidare a instituțiilor și al investițiilor. [AM 428]

ANEXA III

DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU PROGRAMELE TEMATICE

1.  DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU DREPTURILE OMULUI ȘI DEMOCRAȚIE

—  Contribuția la promovarea valorilor fundamentale ale democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului, a respectului pentru demnitatea umană, a principiilor nediscriminării, egalității și solidarității, precum și contribuția la respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional. [AM 429]

—  Favorizarea cooperării și a parteneriatului cu societatea civilă în legătură cu aspecte referitoare la drepturile omului și democrație, inclusiv în situații sensibile și urgente. Se elaborează o strategie globală și coerentă la toate nivelurile în vederea realizării obiectivelor de mai jos. [AM 430]

—  Protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, contribuția la construirea unor societăți în care să prevaleze participarea, nediscriminarea, toleranța, justiția și asumarea răspunderii, solidaritatea și egalitatea. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți va fi monitorizată, promovată și consolidată în conformitate cu principiile universalității, indivizibilității și interdependenței drepturilor omului. Domeniul de aplicare al programului include drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale. Problemele legate de drepturile omului vor fi abordate în același timp cu impulsionarea societății civile și cu protecția și capacitarea apărătorilor drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește marja lor de acțiune din ce în ce mai redusă. [AM 431]

—  Dezvoltarea, îmbunătățirea și protejarea democrației, printr-o abordare cuprinzătoare care să vizeze toate aspectele legate de guvernanța democratică, inclusiv consolidarea pluralismului democratic, stimularea participării cetățenilor și sprijinirea proceselor electorale credibile, incluzive și transparente. Democrația va fi consolidată prin respectarea principalilor piloni ai sistemelor democratice, printre care se numără statul de drept, normele și valorile democratice, mass-media independentă, instituții - inclusiv partide politice și parlamente - responsabile și incluzive și lupta anti-corupție. Observarea alegerilor joacă un rol hotărâtor în cadrul sprijinului mai larg pentru procesele democratice. În acest context, misiunile UE de observare a alegerilor vor fi în continuare o componentă majoră a programului, alături de acțiunile întreprinse în urma recomandărilor misiunilor UE de observare a alegerilor; [AM 432]

—  Promovarea multilateralismului eficace și a parteneriatului strategic și contribuția la consolidarea capacităților cadrelor internaționale, regionale și naționale de a promova și proteja drepturile omului, democrația și statul de drept. Parteneriatele strategice vor fi stimulate, acordându-se o atenție deosebită Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), Curții Penale Internaționale (CPI) și mecanismelor regionale și naționale relevante de protejare a drepturilor omului. În plus, programul va promova educația și cercetarea pe tema drepturilor omului și a democrației, inclusiv prin intermediul Campusului global pentru drepturile omului și democrație (Global Campus for Human Rights and Democracy). [AM 433]

În cadrul acestui program, Uniunea acordă asistență în vederea abordării chestiunilor globale, regionale, naționale și locale referitoare la drepturile omului și la democratizare, în parteneriat cu societatea civilă în următoarele domenii strategice de intervenție:

1a.  Protejarea și promovarea drepturilor omului și ale apărătorilor drepturilor omului în situațiile de urgență și în țările în care drepturile omului și libertățile fundamentale sunt cele mai expuse riscului, inclusiv prin abordarea nevoilor urgente de protecție a apărătorilor drepturilor omului într-o manieră flexibilă și cuprinzătoare.

Se pune accentul pe aspecte referitoare la drepturile omului și la democrație, care nu pot fi abordate prin programe geografice sau prin alte programe tematice, din cauza caracterului lor sensibil sau a naturii urgente. În astfel de cazuri, se acordă prioritate promovării respectării dreptului internațional relevant și oferirii de sprijin și mijloace concrete de acțiune societății civile locale, care acționează în condiții foarte dificile. O atenție specială se acordă, de asemenea, consolidării unui mecanism specific de protecție a apărătorilor drepturilor omului.

1b.  Susținerea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți, contribuția la construirea unor societăți în care să prevaleze participarea, nediscriminarea, egalitatea, justiția socială și asumarea răspunderii.

Asistența din partea Uniunii trebuie să aibă capacitatea de a trata aspectele cele mai sensibile de politică, cum ar fi pedeapsa cu moartea, tortura, libertatea de exprimare în contexte restrictive, discriminarea grupurilor vulnerabile, precum și protecția și promovarea drepturilor copiilor (în privința muncii copiilor, a traficului cu copii, a prostituției infantile sau a copiilor soldați), și răspunde provocărilor emergente complexe, cum ar fi protecția persoanelor strămutate ca urmare a schimbărilor climatice, prin libertatea sa de acțiune și flexibilitatea ridicată în ceea ce privește modalitățile de cooperare.

1c.  Consolidarea și susținerea democrației, tratând toate aspectele legate de guvernanța democratică, inclusiv consolidarea pluralismului democratic, creșterea participării cetățenilor, crearea unui mediu favorabil societății civile și susținerea unor procese electorale credibile, în special prin misiunile UE de observare a alegerilor.

Democrația trebuie consolidată prin respectarea principalilor piloni ai sistemelor democratice, printre care statul de drept, normele și valorile democratice, independența media, instituții - inclusiv partide politice și parlamente - responsabile și incluzive, un sector de securitate responsabil și lupta anti-corupție. Trebuie acordată prioritate oferirii unui sprijin și a unor mijloace de acțiune concrete actorilor politici care își desfășoară activitatea în condiții foarte dificile. Observarea alegerilor joacă un rol hotărâtor în cadrul sprijinului mai larg pentru procesele democratice. În acest context, misiunile UE de observare a alegerilor sunt în continuare o componentă majoră a programului, alături de acțiunile întreprinse în urma recomandărilor misiunilor UE de observare a alegerilor. O altă axă majoră este susținerea organizațiilor cetățenilor de observare a alegerilor și a rețelelor lor regionale din întreaga lume.

Capacitatea și vizibilitatea organizațiilor cetățenești de observare a alegerilor din vecinătatea europeană estică și sudică și a organizațiilor platformelor regionale respective trebuie consolidate, în special prin introducerea unui program de învățare reciprocă viabil pentru organizațiile cetățenești independente și nepartizane de observare a alegerilor. Uniunea trebuie să îmbunătățească capacitățile organizațiilor cetățenești interne de observare a alegerilor, să ofere instruire pentru alegători, cunoștințe de bază în domeniul media, programe pentru monitorizarea aplicării recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor interne și internaționale, și trebuie să apere credibilitatea și încrederea în institutele electorale și de observare a alegerilor.

1d.  Promovarea multilateralismului eficace și a parteneriatelor strategice care contribuie la consolidarea capacităților cadrelor internaționale, regionale și naționale și la capacitarea actorilor locali în vederea promovării și protejării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept.

Parteneriate pentru drepturile omului, care să se axeze pe consolidarea arhitecturii naționale și internaționale a drepturilor omului, inclusiv pe sprijinul acordat multilateralismului, întrucât independența și eficacitatea Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), a Curții Penale Internaționale (CPI) și a mecanismelor regionale relevante de protejare a drepturilor omului sunt esențiale. Susținerea educației și a cercetării pe tema drepturilor omului și a democrației, precum și promovarea libertății academice sunt continuate, inclusiv prin sprijinul acordat Campusului global pentru drepturile omului și democrație.

1e.  Promovarea unor noi sinergii transregionale și colaborarea în rețea în cadrul societății civile locale și între societatea civilă și alte organe și mecanisme relevante de protecție a drepturilor omului, astfel încât să se maximizeze partajarea de bune practici în domeniul drepturilor omului și democrației și să se creeze dinamici pozitive.

Trebuie pus accentul pe protejarea și promovarea principiului universalității, prin identificarea și partajarea celor mai bune practici privind drepturile omului, fie civile și politice sau economice, sociale și culturale, și pe libertățile fundamentale, printre altele, atunci când sunt abordate provocările majore, inclusiv securitatea durabilă, lupta împotriva terorismului, migrația și marja de manevră tot mai restrânsă pentru ONG-uri. Acestea vor necesita un efort consolidat de reunire a unor părți interesate diferite din domeniul drepturilor omului (de exemplu, societatea civilă locală și militanți pentru drepturile omului, avocați, mediul academic, instituții naționale pentru drepturile omului și ale femeilor, sindicate) din diferite țări și de pe diferite continente, care pot crea împreună un discurs pozitiv privind drepturile omului, cu un efect de multiplicare.

1f.  În relațiile sale cu țările terțe în cadrul instrumentului, Uniunea promovează în continuare eforturile depuse la nivel internațional pentru încheierea unui acord multilateral vizând interzicerea comerțului cu bunuri utilizate în scopul torturii și al aplicării pedepsei capitale. [AM 434]

2.  DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU ORGANIZAȚIILE SOCIETĂȚII CIVILE ȘI AUTORITĂȚILE LOCALE [AM 435]

1.  Un spațiu civic incluziv, participativ, dotat cu mijloacele necesare și independent pentru societatea civilă în și autoritățile locale din țările partenere [AM 436]

(a)  Crearea unui mediu favorabil participării cetățenilor și acțiunii societății civile, inclusiv prin sprijinirea participării active a societății civile în cadrul dialogului politic prin intermediul fundațiilor; [AM 437]

(b)  Dezvoltarea Susținerea și dezvoltarea capacității organizațiilor societății civile, inclusiv a fundațiilor, de a acționa atât ca actori ai dezvoltării, cât și ca actori ai guvernanței; [AM 438]

(c)  Consolidarea capacității rețelelor, a platformelor și a alianțelor societății civile din țările partenere.

(ca)  Consolidarea capacităților, coordonarea și consolidarea instituțională a OSC și a autorităților locale - inclusiv a rețelelor sudice ale OSC și ale autorităților locale și ale organizațiilor-umbrelă, pentru angajarea în cadrul organizațiilor lor și între diferitele tipuri de actori care activează în dezbaterea publică privind dezvoltarea, precum și pentru dialogul cu guvernele cu privire la politicile publice și pentru a participa efectiv la procesul de dezvoltare. [AM 439]

2.  Dialogul cu organizațiile societății civile și între aceste organizații cu privire la politica de dezvoltare [AM 440]

(a)  Promovarea altor foruri forurilor de dialog incluzive și multipartite și consolidarea instituțională a rețelelor societății civile și ale autorității locale, inclusiv interacțiunea și coordonarea dintre cetățeni, organizațiile societății civile, autoritățile locale, statele membre, țările partenere și alte părți interesate cheie din domeniul dezvoltării; [AM 441]

(b)  Favorizarea cooperării și a schimbului de experiență între actorii societății civile;

(c)  Asigurarea unui dialog structurat substanțial și continuu și a parteneriatelor cu UE.

3.  Conștientizarea și cunoașterea aspectelor legate de dezvoltare de către cetățenii europeni și implicarea lor în acest domeniu

(a)  Punerea la dispoziția cetățenilor a mijloacelor necesare pentru a se implica mai mult;

(b)  Mobilizarea sprijinului public în Uniune, țările candidate și candidații potențiali pentru reducerea sărăciei și strategii de dezvoltare durabile și incluzive în țările partenere. [AM 442].

(ba)   Sensibilizarea cu privire la consumul și producția durabilă, la lanțurile de aprovizionare și la efectele puterii de cumpărare a cetățenilor Uniunii în stimularea dezvoltării durabile. [AM 443]

3a.  Prestarea unor servicii sociale de bază în beneficiul populațiilor care au nevoie de astfel de servicii

Intervenții în țările partenere, de sprijinire a grupurilor vulnerabile și marginalizate prin furnizarea de servicii sociale de bază, cum ar fi sănătatea, inclusiv alimentația, educația, protecția socială și accesul la apă sigură, la salubrizare și igienă, furnizate prin intermediul organizațiilor societății civile și al autorităților locale. [AM 444]

3b.  Consolidarea rolului autorităților locale ca actori ai dezvoltării prin:

(a)  consolidarea capacității rețelelor, platformelor și alianțelor autorităților locale din Uniune și din țările în curs de dezvoltare pentru a asigura un dialog politic substanțial și continuu și participarea efectivă în domeniul dezvoltării și pentru a promova guvernanța democratică, în special prin abordarea teritorială a dezvoltării locale;

(b)  Consolidarea interacțiunii cu cetățenii Uniuni pe teme legate de dezvoltare (campanii de sensibilizare, schimb de cunoștințe, implicare, inclusiv prin adoptarea criteriilor privind durabilitatea în achizițiile publice), în special în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv în Uniune, în țările candidate și în țările potențial candidate;

(c)  creșterea aproprierii și absorbției ajutorului prin programe de formare în interiorul țării pentru funcționarii publici ai autorităților locale cu privire la modul de solicitare a finanțării UE. [AM 445]

3.   DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU STABILITATE EDIFICAREA PĂCII, PREVENIREA CONFLICTELOR ȘI PACE STABILITATE [AM 446]

1.  Asistența pentru prevenirea conflictelor, consolidarea păcii și pregătirea pentru situații de criză

Uniunea va furniza asistență tehnică și financiară care are ca obiect sprijinul pentru măsurile care vizează dezvoltarea și consolidarea capacității Uniunii și partenerilor săi de a preveni conflictele, de a consolida pacea și de a aborda situațiile precriză și postcriză, în strânsă coordonare cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte organizații internaționale, regionale și subregionale, precum și cu actorii statali și ai societății civile, în ceea ce privește eforturile depuse de aceștia în special în următoarele domenii, acordând totodată o atenție specială egalității de gen, capacitării femeilor și participării femeilor tinerilor: [AM 447]

(a)  alerta timpurie și analiza riscurilor de conflict; măsuri de instaurare a unui climat de încredere, mediere, dialog și reconciliere în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor; [AM 448]

(aa)  facilitarea și consolidarea capacităților de instaurare a unui climat de încredere, măsuri de mediere, dialog și reconciliere, acordând o atenție specială tensiunilor intercomunitare care apar și prevenirii genocidului și a crimelor împotriva umanității; [AM 449]

(ab)  întărirea capacităților de participare și desfășurare în misiunile civile de stabilizare; consolidarea capacităților Uniunii, societății civile și ale partenerilor Uniunii de participare la misiunile civile de menținere și edificare a păcii și de desfășurare a acestora; schimbul de informații și de bune practici privind edificarea păcii, analiza conflictelor, alertarea timpurie sau activitățile de formare și furnizarea de servicii; [AM 450]

(b)  redresarea sprijinirea redresării postconflict, inclusiv tratarea problemei persoanelor dispărute în situații postconflict, inclusiv sprijinirea punerii în aplicare a acordurilor multilaterale relevante privind minele și resturile explozive de război, precum și redresarea postdezastru, cu relevanță pentru situația politică și de securitate; [AM 451]

(c)  acțiuni de sprijinire a consolidării sprijinirea acțiunilor de consolidare a păcii și a construcției statale, inclusiv a organizațiilor locale și internaționale ale societății civile, a statelor și organizațiilor internaționale; și derularea de dialoguri structurale între aceștia, la diferite niveluri, între societatea civilă locală și țările partenere, precum și cu Uniunea; [AM 452]

(d)  prevenirea conflictelor și răspunsul în caz de criză;

(da)  reducerea utilizării resurselor naturale pentru a finanța conflicte și sprijinirea conformării de către părțile interesate la inițiative precum sistemul de certificare pentru Procesul Kimberley, inclusiv a celor legate de Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat(53), în special în ceea ce privește aplicarea unor controale interne eficiente asupra producției de resurse naturale și a schimburilor comerciale cu acestea; [AM 453]

(e)  consolidarea capacităților pentru securitate și dezvoltare (CBSD) actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare. [AM 454]

(ea)  sprijinirea acțiunilor de promovare a egalității de gen și a emancipării femeilor, în special prin punerea în aplicare a Rezoluțiilor 1325 și 2250 ale Consiliului de Securitate al ONU, precum și prin participarea femeilor și a tinerilor la procesele de pace formale și informale și prin reprezentarea lor în acestea; [AM 455]

(eb)  acțiuni de promovare a unei culturi a non-violenței, inclusiv a educației formale, informale și nonformale pentru pace; [AM 456]

(ec)  acțiuni de sprijin pentru creșterea rezilienței statelor, societăților, comunităților și persoanelor, inclusiv evaluări ale rezilienței destinate identificării capacităților endogene din cadrul societăților, care să le permită acestora să reziste la presiuni și șocuri, să se adapteze la acestea și să își revină rapid în urma lor; [AM 457]

(ed)   sprijinirea tribunalelor penale internaționale și tribunalelor naționale ad hoc, comisiilor pentru adevăr și reconciliere, justiției de tranziție și altor mecanisme de soluționare juridică a plângerilor în materie de drepturi ale omului și privind revendicarea și adjudecarea drepturilor de proprietate, stabilite în conformitate cu standardele internaționale din domeniul drepturilor omului și al statului de drept; [AM 458]

(ee)   sprijinirea măsurilor de combatere a utilizării ilegale a armelor de foc, a armelor de calibru mic și armamentului ușor și a accesului la acestea; [AM 459]

Măsurile în acest domeniu:

(a)  includ transferul de cunoștințe, schimbul de informații și de bune practici, evaluarea riscurilor sau a amenințărilor, cercetarea și analiza, sistemele de alertă timpurie, activitățile de formare și furnizarea de servicii;

(b)  contribuie la continuarea dezvoltării unui dialog structural privind chestiunile legate de consolidarea păcii;

(c)  pot să includă asistență tehnică și financiară pentru aplicarea acțiunilor de consolidare a păcii și de sprijin pentru construcția statală. [AM 460]

2.  Asistența pentru abordarea amenințărilor mondiale și transregionale și a amenințărilor emergente

Uniunea furnizează asistență tehnică și financiară pentru a sprijini eforturile partenerilor și acțiunile Uniunii de răspuns la amenințările mondiale și transregionale și la amenințările emergente, în principal în următoarele domenii: [AM 461]

(a)  amenințările la adresa ordinii publice, a securității și a siguranței persoanelor, printre care se numără terorismul, extremismul violent, criminalitatea organizată, criminalitatea informatică, amenințările hibride, precum și traficul, comerțul și tranzitul ilicit, în special consolidarea capacității autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare implicate în combaterea terorismului, a criminalității organizate, inclusiv a criminalității informatice și a tuturor formelor de trafic ilicit, precum și în controlul efectiv al comerțului și tranzitului ilegal.

Se acordă prioritate cooperării transregionale care implică două sau mai multe țări terțe care au demonstrat o voință politică clară de a rezolva problemele care apar.

Măsurile pun un accent deosebit pe buna guvernare și sunt conforme cu dreptul internațional. Cooperarea privind combaterea terorismului poate fi realizată, de asemenea, împreună cu anumite țări, regiuni sau organizații internaționale, regionale și subregionale.

În ceea ce privește asistența pentru autoritățile implicate în combaterea terorismului, se acordă prioritate măsurilor de sprijin privind elaborarea și întărirea legislației în materie de combatere a terorismului, punerea în aplicare și practica dreptului financiar, a dreptului vamal și a legislației în domeniul imigrației, elaborarea unor proceduri de aplicare a legii aliniate la cele mai înalte standarde internaționale și care sunt în conformitate cu dreptul internațional, consolidarea mecanismelor de control democratic și de supraveghere instituțională și prevenirea radicalismului violent.

În ceea ce privește asistența legată de problema drogurilor, se acordă atenția cuvenită cooperării internaționale care vizează promovarea bunelor practici privind reducerea cererii, a producției și a daunelor provocate. [AM 462]

(b)  amenințările la adresa spațiilor publice, a infrastructurii critice, inclusiv a transportului internațional, care include traficul de persoane și de mărfuri, operațiunile energetice și distribuția de energie, a securității cibernetice, a sănătății publice sau, printre care se numără epidemiile bruște cu impact potențial la nivel transnațional, a stabilității mediului, amenințările la adresa securității maritime, precum și amenințările globale și transregionale cauzate de efectele schimbărilor climatice care au un efect destabilizator asupra păcii și securității; [AM 463]

(c)  atenuarea riscurilor, indiferent dacă sunt provocate intenționat sau accidental ori dacă sunt de origine naturală, legate de materiale sau agenți chimici, biologici, radiologici și nucleari, precum și a riscurilor legate de instalații sau unități conexe, în special în următoarele domenii: [AM 464]

(1)  sprijinirea și promovarea activităților de cercetare civilă ca alternativă la activitățile de cercetare în materie de apărare;

(2)  îmbunătățirea practicilor în materie de siguranță legate de facilitățile civile în care sunt depozitate sau tratate materiale sau agenți sensibili chimici, biologici, radiologici și nucleari în cadrul unor programe de cercetare civilă;

(3)  sprijinirea, în cadrul politicilor de cooperare ale Uniunii și a obiectivelor acestora, a înființării unei infrastructuri civile și elaborarea studiilor civile relevante necesare demontării, reabilitării sau conversiei instalațiilor și siturilor din domeniul armamentului atunci când se declară că acestea nu mai fac parte dintr-un program de apărare;

(4)  consolidarea capacității autorităților civile competente implicate în dezvoltarea și aplicarea unui control efectiv al traficului de materiale sau agenți chimici, biologici, radiologici sau nucleari (inclusiv al echipamentului care servește la producerea sau livrarea acestora);

(5)  dezvoltarea cadrului juridic și a capacităților instituționale pentru instituirea și aplicarea unor controale eficace la export, în special asupra bunurilor cu dublă utilizare, inclusiv măsuri de cooperare regională și în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor Tratatului privind comerțul cu arme și promovarea aderării la acesta;

(6)  dezvoltarea unui nivel de pregătire eficace pentru dezastre civile, planificare în caz de urgențe , reacție în caz de criză și capacități de aplicare a unor măsuri de curățare.

Aceste activități se desfășoară împreună cu cele din cadrul Instrumentului european pentru securitate nucleară, instituit prin Regulamentul IESN. [AM 464]

(d)  consolidarea capacităților pentru securitate și dezvoltare (CBSD) actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare. [AM 465]

4.  DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU PROVOCĂRILE GLOBALE

A.  OAMENI

1.  Sănătate

(a)  Dezvoltarea elementelor esențiale ale unui sistem de sănătate eficace și cuprinzător, pentru care abordarea optimă este la nivel supranațional, astfel încât să se ofere accesul echitabil, la prețuri accesibile, favorabil incluziunii și universal la servicii de sănătate publice și să se asigure sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente [AM 466]

(aa)  Promovarea, asigurarea și extinderea serviciilor de bază și a serviciilor de consiliere psihologică destinate victimelor violenței, în special femeilor și copiilor victime ale violului; [AM 467]

(b)  Consolidarea inițiativelor globale care sunt motoarele-cheie ale acoperirii universale cu servicii de sănătate, prin asumarea rolului de lider mondial în ceea ce privește o abordare care să includă sănătatea în toate politicile pe principiul continuității îngrijirii, inclusiv promovarea sănătății, de la prevenire la post-tratament;

(c)  Abordarea securității sanitare globale prin cercetare și control în domeniul bolilor transmisibile -inclusiv în domeniul bolilor transmisibile neglijate și legate de sărăcie - și control, prin combaterea acestor boli și a medicamentelor false, transpunerea cunoștințelor în produse sigure, accesibile și politici ieftine care abordează evoluțiile în ceea ce privește povara bolii vizează imunizarea, spectrul extins al poverii persistente reprezentate de infecții, boli și epidemii noi sau care reapar și rezistența la antibiotice (boli netransmisibile, toate formele de malnutriție și factorii de risc legați de mediu) și conturarea unor piețe globale pentru a îmbunătăți accesul la produse de sănătate și servicii de asistență medicală esențiale, în special în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă. [AM 468]

(ca)  Sprijinirea inițiativelor de amplificare a accesului la medicamente sigure, eficiente și la prețuri accesibile (inclusiv la medicamente generice), diagnosticare și tehnologii de sănătate conexe, și utilizarea tuturor instrumentelor disponibile pentru a reduce prețul medicamentelor vitale și diagnosticării. [AM 469]

(cb)  Promovarea unei stări bune de sănătate și combaterea bolilor transmisibile prin consolidarea sistemelor de sănătate și îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă, inclusiv prin acordarea unei atenții deosebite prevenirii și combaterii bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare; [AM 470]

2.  Educație

(a)  Promovarea eforturilor realizării obiectivelor asupra cărora s-a căzut de acord la nivel internațional în materie de educație și combaterea sărăciei educaționale prin eforturi globale comune pentru asigurarea unei educații și a unei formări de calitate incluzive și echitabile la toate nivelurile, pentru toate vârstele, inclusiv a educației timpurii, în situații de urgență și de criză și acordând prioritate îmbunătățirii sistemelor educaționale publice gratuite; [AM 471]

(b)  Consolidarea cunoștințelor, a cercetării și inovării, a competențelor și a valorilor prin intermediul parteneriatelor și alianțelor care vizează cetățenia activă și societăți productive, educate, democratice, incluzive și reziliente; [AM 472]

(c)  Sprijinirea acțiunilor globale care urmăresc reducerea tuturor dimensiunilor discriminării și inegalității, cum ar fi decalajele dintre fete/femei și băieți/bărbați, pentru a garanta că toată lumea are șanse egale de a participa la viața economică, politică, socială și culturală. [AM 473]

(ca)   Sprijinirea eforturilor și îmbunătățirea bunelor practici puse în aplicare de actorii societății civile, pentru a garanta o educație incluzivă de calitate în medii fragile în care structurile de guvernanță sunt slabe. [AM 474]

(cb)  Sprijinirea acțiunilor și promovarea cooperării în domeniul sportului pentru a contribui la capacitarea femeilor și a tinerilor, a persoanelor și a comunităților, precum și la obiectivele de sănătate, educație și incluziune socială ale Agendei 2030; [AM 475]

3.  Femeile și copiii

(a)  Conducerea și sprijinirea inițiativelor locale naționale și regionale și a eforturilor, parteneriatelor și alianțelor la nivel global pentru drepturile femeilor, așa cum sunt acestea prevăzute în Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și în Protocolul opțional la aceasta care vizează eliminarea tuturor formelor de violență, a practicilor nocive și a tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și a fetelor; aceasta include violența fizică, psihologică, sexuală, economică, politică și de ale tipuri și discriminarea pe baza acestor criterii, inclusiv excluderea cu care se confruntă femeile în diferitele domenii ale vieții lor private și publice; [AM 477]

(aa)  Tratarea cauzelor profunde ale inegalităților de gen, ca mijloc de sprijinire a prevenirii conflictelor și a edificării păcii; promovarea capacitării femeilor, inclusiv a rolurilor acestora în calitate de actori implicați în dezvoltare și de promotori ai păcii; sprijinirea capacității de acțiune a femeilor și fetelor, a exprimării lor în societate și a participării lor la viața socială, economică, politică și civică; [AM 478]

(ab)  Promovarea protejării și exercitării drepturilor femeilor și fetelor, inclusiv a drepturilor economice, profesionale, sociale și politice, precum și a drepturilor la sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la servicii, educație și produse pentru sănătatea sexuală și reproductivă. [AM 479]

(b)  Promovarea de noi inițiative pentru consolidarea sistemelor de protecție a copilului din țările terțe, care să asigure faptul că copiii sunt protejați împotriva violenței, abuzurilor și neglijenței în toate domeniile, inclusiv prin promovarea tranziției de la îngrijirea instituționalizată a copiilor la îngrijirea acestora în cadrul comunității. [AM 480]

3a.  Copii și tineret

(a)  Promovarea de noi inițiative pentru îmbunătățirea sistemelor de protecție a copilului din țările terțe, care să garanteze faptul că copiii beneficiază de cel mai bun început în viață și sunt protejați împotriva violenței, abuzurilor și neglijenței în toate domeniile, inclusiv prin promovarea tranziției de la îngrijirea instituționalizată a copiilor la îngrijirea acestora în cadrul comunității.

(b)  Promovarea accesului la servicii sociale de bază pentru copii și tineri, inclusiv pentru cei mai marginalizați, cu accent pe sănătate, nutriție, educație, dezvoltare și protecție socială a copiilor preșcolari, inclusiv servicii de sănătate sexuală și reproductivă, informare și aprovizionare, servicii dedicate tinerilor și educație sexuală completă, nutriție, educație și protecție socială;

(c)  Promovarea accesului tinerilor la competențe, locuri de muncă decente și de calitate prin intermediul educației, formării profesionale și tehnice, precum și a accesului la tehnologiile digitale; sprijinirea antreprenoriatului în rândul tinerilor și promovarea creării de locuri de muncă durabile cu condiții de muncă decente;

(d)  Promovarea inițiativelor care emancipează tinerii și copiii și care susțin politicile și acțiunile menite să garanteze includerea acestora, participarea politică și civilă semnificativă și recunoașterea socială, recunoscând potențialul lor de agenți pozitivi ai schimbării în domenii precum pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă, schimbările climatice, protecția mediului și reducerea sărăciei. [AM 481]

4.  Migrație, mobilitate și strămutare forțată [AM 482]

(a)  Menținerea rolului de lider al UE în definirea agendei globale privind guvernanța migrației și a strămutării forțate în toate dimensiunile sale pentru a facilita migrația legală, desfășurată în condiții de siguranță și legal; [AM 483]

(b)  Orientarea și susținerea dialogurilor globale și transregionale în materie de politici, inclusiv în ceea ce privește migrația sud-sud și schimburile de experiență și cooperarea în domeniul migrației și strămutării forțate; [AM 484]

(c)  Sprijinirea punerii în aplicare a angajamentelor internaționale și a angajamentelor UE în ceea ce privește migrația și strămutarea forțată, inclusiv ca măsuri subsecvente pactului global privind migrația și pactului global privind refugiații;

(d)  Îmbunătățirea bazei de cunoștințe mondiale, inclusiv cu privire la legătura dintre migrație și dezvoltare, și inițierea de acțiuni-pilot care să vizeze dezvoltarea unor abordări operaționale inovatoare în domeniul migrației și strămutării forțate.

(da)  Cooperarea în acest domeniu adoptă o abordare bazată pe drepturile omului și este condusă în concordanță cu [Fondul pentru azil și migrație], cu respectarea deplină a demnității umane, a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării. [AM 485]

5.  Munca decentă, protecția socială și inegalitatea

(a)  Definirea agendei globale și sprijinirea inițiativelor de integrare a unui pilon solid privind echitatea și justiția socială în conformitate cu valorile europene;

(b)  Contribuția la agenda globală privind munca decentă pentru toți, într-un mediu sănătos, pe baza standardelor de muncă fundamentale ale OIM, inclusiv prin intermediul dialogului social, a salariilor și prin combaterea muncii copiilor, în special prin transformarea lanțurile valorice globale în entități mai sustenabile și responsabile, bazate pe obligații orizontale de diligență necesară și îmbunătățirea cunoștințelor privind politicile eficace de ocupare a forței de muncă, care răspund nevoilor pieței forței de muncă, inclusiv educația și formarea profesională și învățarea pe tot parcursul vieții; [AM 486]

(ba)   Sprijinirea inițiativelor globale privind afacerile și drepturile omului, inclusiv asumarea responsabilității de către întreprinderi pentru încălcări ale drepturilor omului și accesul la căi de atac; [AM 487]

(c)  Sprijinirea inițiativelor globale privind protecția socială universală care respectă principiile eficienței, sustenabilității și echității, inclusiv sprijinul pentru combaterea inegalităților și asigurarea coeziunii sociale, în special prin instituirea și consolidarea sistemelor sustenabile de protecție socială, a sistemelor de asigurări sociale și printr-o reformă fiscală, consolidând capacitatea sistemelor fiscale și combaterea fraudei, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive; [AM 488]

(d)  Continuarea cercetării și dezvoltării la nivel mondial prin inovarea socială care sporește incluziunea socială și răspunde nevoilor celor mai vulnerabile segmente ale societății.

6.  Cultură

(a)  Promovarea inițiativelor care vizează diversitatea culturală și dialogul intercultural și interconfesional pentru relații intercomunitare pașnice; [AM 489]

(b)  Susținerea culturii și a exprimării creative și artistice ca motor al dezvoltării sociale și economice durabile și consolidarea cooperării privind patrimoniul cultural și conservarea acestuia, arta contemporană și alte forme de exprimare culturală; [AM 490]

(ba)  Dezvoltarea artizanatului local ca mijloc de conservare a patrimoniului cultural local. [AM 491]

(bb)  Întărirea cooperării privind protejarea, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural, inclusiv conservarea patrimoniului cultural deosebit de vulnerabil, în special cel al comunităților minoritare și izolate și al populațiilor indigene; [AM 492]

(bc)   Sprijinirea inițiativelor pentru înapoierea proprietății culturale în țara de origine sau pentru restituirea acesteia în cazul obținerii ilegale. [AM 493]

(bd)  Sprijinirea cooperării culturale cu Uniunea, inclusiv prin schimburi, parteneriate și alte inițiative, precum și prin recunoașterea profesionalismului autorilor, artiștilor și operatorilor din sectoarele culturale și creative; [AM 494]

(be)  Sprijinirea cooperării și parteneriatelor între organizațiile sportive; [AM 495]

B.  PLANETA

1.  Asigurarea unui mediu sănătos și combaterea schimbărilor climatice

(a)  Consolidarea guvernanței globale în domeniul mediului și al climei și punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice, a Convențiilor de la Rio și a altor acorduri multilaterale de mediu;

(b)  Contribuția la proiecția externă a politicilor Uniunii privind mediul și schimbările climatice cu respectarea deplină a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; [AM 496]

(c)  Integrarea în politici, planuri și investiții a obiectivelor privind mediul, schimbările climatice și reducerea riscului de dezastre, inclusiv în special prin îmbunătățirea cunoștințelor și a informării, inclusiv în programele sau în măsurile de cooperare interregională stabilite între țările și regiunile partenere, pe de o parte, și regiunile ultraperiferice învecinate și țările și teritoriile de peste mări care intră sub incidența Deciziei privind TTPM, pe de alta; [AM 497]

(d)  Punerea în aplicare a inițiativelor internaționale și a inițiativelor UE menite să promoveze atât adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora, cât și dezvoltarea cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice, inclusiv prin punerea în aplicare a contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN) și a strategiilor pentru asigurarea emisiilor reduse și a rezilienței la schimbările climatice, promovarea reducerii riscului de dezastre, abordarea degradării mediului și stoparea pierderii biodiversității, promovarea conservării și a utilizării și gestionării durabile conservarea și utilizarea și gestionarea durabilă a ecosistemelor terestre și marine, precum și a resurselor naturale regenerabile - inclusiv solul, apa, oceanele, pescuitul și pădurile -, combaterea despăduririi, a deșertificării, a degradării solurilor, a exploatării forestiere ilegale și a traficul cu specii sălbatice de faună și floră, combaterea poluării și asigurarea unui mediu sănătos, abordarea problemelor emergente în domeniul climei și al mediului, promovarea utilizării eficiente a resurselor, a consumului și producției durabile, a gestionării integrate a resurselor de apă și a gestionării corespunzătoare a substanțelor chimice și a deșeurilor și sprijinirea tranziției către economii circulare, verzi, reziliente la schimbările climatice și cu emisii scăzute; [AM 498]

(da)  Promovarea de practici agricole sustenabile din punct de vedere ecologic, inclusiv a agro-ecologiei, pentru a proteja ecosistemele și biodiversitatea și pentru a crește reziliența socială și a mediului la schimbările climatice, punând accentul în special pe sprijinirea micilor fermieri, a lucrătorilor și a meșteșugarilor. [AM 499]

(db)  Punerea în aplicare a inițiativelor internaționale și ale Uniunii pentru a lua măsuri în privința declinului biodiversității, a promova conservarea, utilizarea durabilă și gestionarea ecosistemelor terestre și marine și a biodiversității asociate. [AM 500]

2.  Energie durabilă

(a)  Sprijinirea eforturilor, angajamentelor, parteneriatelor și alianțelor la nivel mondial, inclusiv în special a tranziției către energia durabilă; [AM 501]

(aa)  Promovarea securității energetice pentru țările partenere și comunitățile locale, de exemplu prin diversificarea surselor și a căilor de aprovizionare, ținând cont de problemele legate de volatilitatea prețurilor, de posibilitățile de reducere a emisiilor, prin îmbunătățirea piețelor și favorizarea comerțului și a interconexiunilor în domeniul energiei, în special în cel al energiei electrice; [AM 502]

(b)  Încurajarea guvernelor partenere să reformeze politicile și piețele din sectorul energiei, astfel încât să creeze un mediu propice pentru creștere favorabilă incluziunii și investiții care să sporească accesul la servicii energetice favorabile climei, accesibile ca preț, moderne, fiabile și durabile, punând accentul în special pe energia regenerabilă și pe eficiența energetică acordând prioritate energiei regenerabile și eficienței energetice; [AM 503]

(c)  Explorarea, identificarea, integrarea la nivel global și susținerea financiară a modelelor de afaceri durabile care au potențialul de a fi dezvoltate pe scară largă și reproduse și care oferă tehnologii inovatoare și digitale prin intermediul cercetării inovatoare, asigurând astfel o eficiență sporită, în special pentru abordările descentralizate care furnizează acces la energie prin utilizarea energiei regenerabile, inclusiv în zone în care capacitatea pieței locale este limitată.

C.  PROSPERITATE

1.  Creșterea economică durabilă și favorabilă incluziunii, locuri de muncă decente și implicarea sectorului privat

(a)  Promovarea investițiilor private durabile prin mecanisme inovatoare de finanțare, inclusiv pentru țările cel mai puțin dezvoltate și de partajare a riscurilor statele fragile care nu ar atrage altfel aceste investiții și acolo unde adiționalitatea poate fi dovedită; [AM 504]

(b)  Îmbunătățirea Dezvoltarea unui sector privat local responsabil din punct de vedere social și ecologic, îmbunătățirea mediului de afaceri și a climatului de investiții, sprijinirea unui dialog mai strâns între sectorul public și cel privat și consolidarea capacităților microîntreprinderilor, a competitivității și ale a rezilienței microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii locale, precum și a cooperativelor și întreprinderilor sociale și integrarea lor în economia locală, regională și globală; [AM 505]

(ba)  Promovarea incluziunii financiare prin favorizarea accesului microîntreprinderilor, al IMM-urilor și al gospodăriilor, în special al grupurilor defavorizate și vulnerabile, la utilizarea eficientă a serviciilor financiare de tip microcredite și economii, microasigurări și transfer de plăți; [AM 506]

(c)  Sprijinirea implementării politicii comerciale a Uniunii și a acordurilor sale comerciale și punerea în aplicare a acestora care vizează dezvoltarea durabilă; îmbunătățirea accesului pe piețele țărilor partenere și favorizarea comerțului echitabil, a investițiilor și a oportunităților de afaceri responsabile pentru societățile din Uniune, eliminând în același timp obstacolele din calea accesului pe piață și din calea investițiilor, precum și având ca obiectiv ușurarea accesului la tehnologii și la proprietate intelectuală ecologice, asigurând totodată repartizarea valorii și obligația de diligență privind drepturile omului în cadrul lanțurilor de aprovizionare și cu respectarea deplină a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării în cazul în care țările în curs de dezvoltare sunt vizate; [AM 507]

(d)  Promovarea unui mix de politici eficace care să susțină diversificarea economică, generarea de valoare adăugată, integrarea regională și economia verde și albastră durabilă;

(e)  Facilitarea accesului la tehnologiile digitale, inclusiv promovarea accesului la finanțare și a incluziunii financiare;

(f)  Promovarea consumului și a producției durabile și a tehnologiilor și practicilor inovatoare pentru economia circulară, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor.

2.  Securitatea alimentară și nutrițională

(a)  Sprijinirea și influențarea strategiilor, organizațiilor, mecanismelor și actorilor internaționali care abordează chestiuni și cadre de politică globale majore în ceea ce privește securitatea alimentară și nutrițională sustenabilă și contribuția la responsabilitatea în ceea ce privește angajamentele internaționale privind securitatea alimentară, nutriția și agricultura durabilă, inclusiv obiectivele de dezvoltare durabilă și Acordul de la Paris; [AM 508]

(b)  Asigurarea accesului echitabil la alimente, inclusiv prin acordarea de ajutor în vederea abordării deficitului de finanțare pentru nutriție; Îmbunătățirea bunurilor publice globale care au drept scop eradicarea foametei și malnutriției; instrumente precum Rețeaua globală pentru prevenirea crizelor alimentare (Global Network on Food Crises) sporesc capacitatea de a răspunde în mod adecvat crizelor alimentare și nutriționale în contextul legăturii dintre ajutorul umanitar, dezvoltare și pace (ajutând astfel la mobilizarea resurselor din cadrul pilonului 3); [AM 509]

(ba)   Intensificarea eforturilor coordonate, accelerate și transsectoriale pentru a crește capacitatea de diversificare a producției alimentare locale și regionale, pentru a asigura securitatea alimentară și nutrițională și accesul la apă potabilă, precum și pentru a spori rezistența celor mai vulnerabili, în special în țările care se confruntă cu crize prelungite sau repetate; [AM 510]

(c)  Reafirmarea la nivel global a rolului central pe care îl joacă agricultura, pescuitul și acvacultura durabile, inclusiv agricultura practicată de micii fermieri, creșterea animalelor și păstoritul pentru sporirea securității alimentare, eradicarea sărăciei, crearea de locuri de muncă, accesul echitabil și durabil la resurse și gestionarea resurselor, inclusiv la terenuri și drepturi asupra terenurilor, drepturi de acces la apă, la (micro)credite, la semințe din surse deschise și la alți factori de producție agricolă, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, reziliență și sănătatea ecosistemelor; [AM 511]

(d)  Crearea de inovații prin intermediul cercetării internaționale și consolidarea la nivel mondial a cunoștințelor și a expertizei, promovarea și consolidarea strategiilor locale și autonome de adaptare, în special în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, agrobiodiversitatea, lanțurile valorice globale și incluzive, comerțul echitabil, siguranța alimentară, investițiile responsabile, guvernanța proprietății funciare și a resurselor naturale; [AM 512]

(da)   Sprijinirea activă a unei participări mai mari a societății civile și a organizațiilor de fermieri la elaborarea de politici și la programele de cercetare, precum și intensificarea implicării acestora în punerea în aplicare și în evaluarea programelor guvernamentale. [AM 513]

D.  PARTENERIATE

1.  Consolidarea rolului autorităților locale ca actori ai dezvoltării prin:

(a)  Consolidarea capacității rețelelor, platformelor și alianțelor autorităților locale europene și din țările sudice pentru a asigura un dialog politic substanțial și continuu în domeniul dezvoltării și pentru a promova guvernanța democratică, în special prin abordarea teritorială a dezvoltării locale;

(b)  Consolidarea interacțiunii cu cetățenii europeni pe teme legate de dezvoltare (campanii de sensibilizare, schimb de cunoștințe, implicare), în special în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare durabilă, inclusiv în Uniune, în țările candidate și în țările potențial candidate.

2.  Promovarea societăților favorabile incluziunii, a bunei guvernanțe economice, inclusiv a mobilizării veniturilor naționale într-un mod echitabil și favorabil incluziunii și a combaterii evitării obligațiilor fiscale, a gestionării transparente a finanțelor publice și a cheltuielilor publice eficace și favorabile incluziunii. [AM 514]

4a.  DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU NECESITĂȚILE ȘI PRIORITĂȚILE POLITICII EXTERNE

Acțiunile de susținere a obiectivelor stabilite la articolul 4 alineatul 3 litera (da) sprijină politica externă a Uniunii în toate aspectele politice, de dezvoltare, economice și de securitate. Aceste acțiuni îi permit Uniunii să acționeze atunci când există un interes în materie de politică externă sau o ocazie de a-și atinge obiectivele care sunt dificil de abordat prin alte mijloace. Acestea pot acoperi următoarele aspecte:

(a)  sprijinirea strategiilor de cooperare bilaterală, regională și interregională ale Uniunii, prin promovarea dialogului politic și prin elaborarea de abordări și răspunsuri colective la provocările de interes global, inclusiv migrația, dezvoltarea, schimbările climatice și problemele de securitate, în special în următoarele domenii:

–  sprijinirea punerii în aplicare a acordurilor de parteneriat și de cooperare, a planurilor de acțiune și a altor instrumente bilaterale similare;

–  aprofundarea dialogului politic și economic cu țările terțe care prezintă o relevanță deosebită pe scena internațională, inclusiv în cadrul politicii externe;

–  sprijinirea angajării alături de țările terțe relevante în legătură cu aspecte bilaterale și globale de interes comun;

–  promovarea unei monitorizări adecvate sau a unei puneri în aplicare coordonate a concluziilor la care s-a ajuns și a angajamentelor asumate în forumurile internaționale relevante;

(b)  sprijinirea politicii comerciale a Uniunii:

–  sprijinirea politicii comerciale a Uniunii și negocierea, punerea în aplicare și executarea acordurilor comerciale, cu respectarea deplină a coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, în cazul țărilor în curs de dezvoltare, și alinierea deplină la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

–  acordarea de sprijin pentru îmbunătățirea accesului pe piețele țărilor partenere și favorizarea comerțului, a investițiilor și a oportunităților de afaceri pentru societățile din Uniune, în special pentru IMM-uri, eliminând în același timp obstacolele din calea accesului pe piață și din calea investițiilor și protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, prin intermediul diplomației economice și al cooperării în domeniul afacerilor și al reglementării, cu adaptările necesare în ceea ce privește partenerii din țările în curs de dezvoltare;

(c)  contribuții la punerea în aplicare a dimensiunii internaționale a politicilor interne ale Uniunii:

–  contribuții la punerea în aplicare a dimensiunii internaționale a politicilor interne ale UE, cum ar fi, printre altele, cele din domeniul mediului, al schimbărilor climatice, al energiei, al științei și educației, precum și cooperarea în materie de gestionare și guvernanță a oceanelor;

–  promovarea politicilor interne ale Uniunii cu principalele țări partenere și sprijinirea convergenței de reglementare în acest sens;

(d)  promovarea recunoașterii generale și a vizibilității Uniunii și a rolului său pe scena internațională:

–  promovarea recunoașterii generale și a vizibilității Uniunii și a rolului său pe scena internațională prin intermediul comunicării strategice, al diplomației publice, al contactelor interpersonale, al diplomației culturale și al cooperării în domeniul educației și în domeniul universitar, precum și prin activități de informare menite să promoveze valorile și interesele Uniunii;

–  îmbunătățirea mobilității studenților și a personalului academic, care să conducă la crearea de parteneriate având drept obiectiv îmbunătățirea calității învățământului universitar și la crearea de diplome comune care să permită recunoașterea academică în domeniu („programul Erasmus+”).

Acțiunile menționate aplică politici sau inițiative inovatoare, care corespund nevoilor, oportunităților și priorităților actuale pe termen scurt spre mediu sau evoluției acestora, având totodată potențialul de a orienta viitoarele acțiuni din cadrul programelor geografice sau tematice. Acestea se concentrează pe aprofundarea relațiilor și a dialogului Uniunii și pe dezvoltarea de parteneriate și alianțe cu principalele țări de interes strategic, în special cu economiile emergente și țările cu venituri medii care joacă un rol din ce în ce mai important în afacerile internaționale, guvernanța globală, politica externă, economia internațională și forurile multilaterale. [AM 515]

ANEXA IV

DOMENII DE INTERVENȚIE PENTRU ACȚIUNILE DE RĂSPUNS RAPID

1.  Acțiuni care contribuie la pace, asigurarea stabilității și prevenirea conflictelor în situații de urgență, criză emergentă, criză și postcriză [AM 516]

Acțiunile de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4) litera (a) sunt concepute astfel încât să permită un răspuns eficace al Uniunii la următoarele situații excepționale și neprevăzute:

(a)  o situație de urgență, criză, criză emergentă sau dezastru natural, după caz, pentru asigurarea stabilității, a păcii și a securității; [AM 517]

(b)  o situație care constituie o amenințare la adresa păcii, democrației, a ordinii publice, a protecției drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a securității și a siguranței persoanelor, în special a celor expuse violenței pe criterii de gen în situații de instabilitate; [AM 518]

(c)  o situație care riscă să degenereze într-un conflict armat sau să destabilizeze grav țara sau țările terțe în cauză.

1a.  Asistența tehnică și financiară menționată la alineatul (1) poate acoperi următoarele aspecte:

(a)  sprijinirea, prin furnizarea de asistență tehnică și logistică, a eforturilor întreprinse de organizațiile internaționale, regionale și locale și de actorii statali și ai societății civile în promovarea instaurării unui climat de încredere, a medierii, a dialogului și a reconcilierii, a justiției de tranziție, a emancipării femeilor și a tinerilor, în special în contexte comunitare tensionate și în conflicte prelungite;

(b)  sprijinirea punerii în aplicare a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea și tineretul, în special în țările care se află în situații fragile, de conflict sau de postconflict;

(c)  sprijinirea creării și funcționării administrațiilor interimare mandatate în conformitate cu dreptul internațional;

(d)  sprijinirea dezvoltării unor instituții publice democratice și pluraliste, inclusiv a măsurilor de consolidare a rolului femeilor în astfel de instituții, a unei administrații civile eficace și a controlului civil al sistemului de securitate, precum și a măsurilor de consolidare a capacității autorităților de aplicare a legii și a autorităților judiciare implicate în combaterea terorismului, a criminalității organizate și a tuturor formelor de trafic ilicit;

(e)  sprijinirea tribunalelor penale internaționale și tribunalelor naționale ad-hoc, comisiilor pentru adevăr și reconciliere, justiției de tranziție și altor mecanisme de soluționare juridică a plângerilor în materie de drepturi ale omului și privind revendicarea și adjudecarea drepturilor de proprietate, stabilite în conformitate cu standardele internaționale din domeniul drepturilor omului și al statului de drept;

(f)  sprijinirea întăririi capacității statului - într-un context caracterizat de presiuni puternice - de a dezvolta rapid, a menține sau a restabili principalele funcții ale statului, precum și coeziunea socială și politică de bază;

(g)  sprijinirea luării măsurilor necesare pentru inițierea reabilitării și a reconstrucției de infrastructuri, locuințe, imobile publice și bunuri economice cruciale și a capacității de producție esențială, precum și a altor măsuri care vizează reluarea activității economice, crearea de locuri de muncă și crearea condițiilor minime necesare pentru o dezvoltare socială durabilă;

(h)  sprijinirea luării măsurilor de natură civilă legate de demobilizarea și de reintegrarea foștilor combatanți și a familiilor acestora în societatea civilă și, după caz, legate de repatrierea acestora, precum și a măsurilor care vizează soluționarea situației copiilor soldați și a femeilor combatante;

(i)  sprijinirea luării de măsuri care vizează atenuarea efectelor sociale ale restructurării forțelor armate;

(j)  sprijinirea de măsuri care, în cadrul politicilor Uniunii în materie de cooperare și al obiectivelor acestora, vizează impactul socioeconomic asupra populației civile al minelor antipersonal, al munițiilor neexplodate sau al materialelor explozive rămase în urma războaielor. Activitățile finanțate în temeiul prezentului regulament pot viza, printre altele, educația cu privire la riscuri, detectarea minelor și deminarea, precum și, în legătură cu cele menționate anterior, distrugerea stocurilor;

(k)  sprijinirea luării de măsuri de combatere, în cadrul politicilor Uniunii în materie de cooperare și al obiectivelor acestora, a utilizării ilicite a armelor ușoare, a armelor de calibru mic, a armamentului ușor și a accesului la acestea;

(l)  sprijinirea luării de măsuri care garantează că se răspunde în mod corespunzător nevoilor specifice ale femeilor și copiilor în situații de criză și de conflict, inclusiv în ceea ce privește expunerea acestora la violență bazată pe sex;

(m)  sprijinirea reabilitării și reintegrării victimelor conflictelor armate, inclusiv măsuri care vizează abordarea nevoilor specifice ale femeilor și copiilor;

(n)  sprijinirea luării de măsuri care vizează promovarea și apărarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a democrației și a statului de drept, precum și instrumentele internaționale aferente;

(o)  sprijinirea luării de măsuri socioeconomice care vizează promovarea unui acces echitabil la resurse naturale și a unei gestionări transparente a acestora într-o situație de criză sau de criză emergentă, inclusiv edificarea păcii;

(p)  sprijinirea luării de măsuri care vizează impactul potențial al mișcărilor bruște de populație, cu relevanță pentru situația politică și de securitate, inclusiv de măsuri care răspund nevoilor comunităților-gazdă într-o situație de criză sau de criză emergentă, inclusiv de consolidare a păcii;

(q)  sprijinirea luării de măsuri de promovare a dezvoltării și a organizării societății civile și a participării acesteia la procesul politic, inclusiv de măsuri care vizează consolidarea rolului femeilor în astfel de procese și de măsuri de promovare a unei mass-media independente, pluraliste și profesioniste;

(r)  întărirea capacităților actorilor militari în sprijinul dezvoltării și al securității pentru dezvoltare. [AM 519]

2.  Acțiuni care contribuie la consolidarea rezilienței și la crearea unei legături între ajutorul umanitar și acțiunile din domeniul dezvoltării

Acțiunile de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4) litera (b) sunt concepute astfel încât să consolideze în mod eficace reziliența și să facă legătura între ajutorul umanitar și acțiunile din domeniul dezvoltării, care nu pot fi soluționate rapid prin programe geografice și tematice, precum și să asigure coerența, consecvența și complementaritatea cu ajutorul umanitar, așa cum se prevede la articolul 5. [AM 520]

Aceste acțiuni pot viza următoarele:

(a)  consolidarea rezilienței prin sprijinirea persoanelor, comunităților, instituțiilor și țărilor să se pregătească mai bine, să rezistă, să se adapteze și să își revină rapid în situații de presiuni și șocuri politice, economice și societale, dezastre naturale sau provocate de om, conflicte și amenințări globale, inclusiv prin consolidarea capacității statului - într-un context caracterizat de presiuni puternice - de a dezvolta rapid, a menține sau a restabili principalele funcții ale statului, precum și coeziunea socială și politică de bază și coeziunea societăților, comunităților și cetățenilor, astfel încât riscurile și oportunitățile să fie gestionate într-o manieră pașnică și stabilă, iar mijloacele de subzistență să fie create, menținute sau restabilite în situații de presiuni majore societăților, comunităților și cetățenilor, astfel încât riscurile și oportunitățile să fie gestionate într-o manieră pașnică și stabilă, sensibilă la posibilitatea unui conflict, iar mijloacele de subzistență să fie create, menținute sau restabilite în situații de presiuni majore, și prin sprijinirea persoanelor, a comunităților și a societăților să identifice și să-și consolideze capacitățile existente de a rezista, de a se adapta și de a se redresa rapid în urma acestor presiuni și șocuri, inclusiv a celor care ar putea conduce la o escaladare a violenței; [AM 521]

(b)  atenuarea efectelor negative pe termen scurt generate de șocuri exogene care creează instabilitate macroeconomică, în scopul protejării reformelor socioeconomice și a cheltuielilor publice prioritare pentru dezvoltarea socioeconomică și reducerea sărăciei;

(c)  desfășurarea unor activități de reabilitare și reconstrucție pe termen scurt care să le permită victimelor dezastrelor naturale sau provocate de om, ale conflictelor și ale amenințărilor globale să beneficieze de un minim de integrare socioeconomică și să creeze, cât mai repede posibil, condițiile necesare pentru reluarea dezvoltării pe baza obiectivelor pe termen lung stabilite de țările și regiunile în cauză; acest demers include și abordarea nevoilor urgente și imediate care rezultă din strămutarea persoanelor (refugiați, persoane strămutate și persoane returnate) forțată a persoanelor în urma unor dezastre naturale sau provocate de om; și [AM 522]

(d)  oferirea de asistență statului sau, regiunii în cauză, autorităților locale sau organizațiilor neguvernamentale relevante pentru instituirea unor mecanisme pe termen scurt de prevenire și de pregătire în caz de dezastre, inclusiv a unor sisteme de previziune și alertă timpurie, în vederea reducerii consecințelor dezastrelor. [AM 523]

3.  Acțiuni care vizează nevoile și prioritățile de politică externă

Acțiunile de răspuns rapid de susținere a obiectivelor stabilite la articolul 4 alineatul (4) litera (c) sprijină politica externă a Uniunii în toate aspectele politice, economice și de securitate. Aceste acțiuni îi permit Uniunii să acționeze atunci când există un interes urgent sau imperativ în materie de politică externă sau o fereastră de oportunitate pentru a-și atinge obiectivele care necesită o reacție rapidă și sunt dificil de abordat prin alte mijloace.

Aceste acțiuni pot viza următoarele:

(a)  sprijinirea strategiilor Uniunii de cooperare bilaterală, regională și interregională, promovarea dialogului în materie de politici și dezvoltarea unor abordări și răspunsuri colective la provocările globale, inclusiv aspectele legate de migrație și de securitate, precum și valorificarea ferestrelor de oportunitate în acest sens;

(b)  sprijinirea politicii comerciale a Uniunii și a acordurilor sale comerciale și punerea în aplicare a acestora; acordarea de sprijin pentru îmbunătățirea accesului pe piețele țărilor partenere și favorizarea comerțului, a investițiilor și a oportunităților de afaceri pentru societățile din Uniune, în special pentru IMM-uri, eliminând în același timp obstacolele din calea accesului pe piață și din calea investițiilor prin intermediul diplomației economice și al cooperării în domeniul afacerilor și al reglementării;

(c)  contribuția la punerea în aplicare a dimensiunii internaționale a politicilor interne ale UE, cum ar fi, printre altele, cele din domeniul mediului, schimbărilor climatice și energiei, precum și cooperarea în materie de gestionare și guvernanță a oceanelor;

(d)  promovarea recunoașterii generale și a vizibilității Uniunii și a rolului său pe scena internațională prin intermediul comunicării strategice, al diplomației publice, al contactelor interpersonale, al diplomației culturale și al cooperării în domeniul educației și în domeniul universitar, precum și prin activități de informare menite să promoveze valorile și interesele Uniunii.

Aceste acțiuni vor pune în aplicare politici sau inițiative inovatoare, care corespund nevoilor, oportunităților și priorităților actuale pe termen scurt spre mediu sau evoluției acestora, având totodată potențialul de a orienta viitoarele acțiuni din cadrul programelor geografice sau tematice. Acestea se vor concentra pe aprofundarea relațiilor și a dialogului Uniunii și pe dezvoltarea de parteneriate și alianțe cu principalele țări de interes strategic, în special cu economiile emergente și țările cu venituri medii care joacă un rol din ce în ce mai important în afacerile internaționale, guvernanța globală, politica externă, economia internațională și forurile multilaterale. [AM 524]

ANEXA V

DOMENIILE PRIORITARE ALE OPERAȚIUNILOR DIN CADRUL FEDD+ CARE SUNT ACOPERITE DE GARANȚIA PENTRU ACȚIUNEA EXTERNĂ

Operațiunile FEDD+ eligibile pentru a beneficia de sprijin prin intermediul garanției pentru acțiunea externă vizează în special contribuie la următoarele domenii prioritare: [AM 525]

(a)  oferirea de finanțare și sprijin pentru dezvoltarea sectorului privat, a sectorului întreprinderilor sociale și a celui cooperatist în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 209 alineatul (2) din Regulamentul de finanțare, pentru a contribui la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economice, sociale și ecologice și la realizarea Agendei 2030, a Acordului de la Paris și, dacă este cazul, a politicii europene de vecinătate și a obiectivelor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul IPA III, eradicarea sărăciei, promovarea competențelor și a spiritului antreprenorial, a egalității de gen și a emancipării femeilor și a tinerilor, urmărind și consolidând statul de drept, buna guvernare și drepturile omului, punând accentul în special pe întreprinderile locale și sociale, pe microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, pe promovarea creării de locuri de muncă decente în conformitate cu standardele OIM relevante, pe salarii decente și pe șanse economice și pe încurajarea contribuției întreprinderilor europene la realizarea obiectivelor FEDD+; [AM 526]

(b)  eliminarea blocajelor din calea investițiilor private prin intermediul unor instrumente financiare, care pot fi denominate în moneda locală a țării partenere în cauză, inclusiv garanții de primă pierdere pentru portofolii, garanții pentru proiectele din sectorul privat, cum ar fi garanțiile de împrumut pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și garanții pentru riscuri speciale pentru proiecte de infrastructură și alt capital de risc;

(c)  mobilizarea finanțării din partea sectorului privat, cu un accent special pe microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, prin eliminarea blocajelor și a obstacolelor din calea investițiilor;

(d)  consolidarea sectoarelor și a domeniilor socioeconomice, precum și a infrastructurii publice și private aferente și a conectivității durabile, inclusiv în ceea ce privește energia durabilă și din surse regenerabile, gestionarea apei și a deșeurilor, transporturile, tehnologia informației și comunicațiilor, precum și mediul, utilizarea durabilă a resurselor naturale, agricultura durabilă și economia albastră, infrastructura socială, sănătatea și capitalul uman, pentru a îmbunătăți mediul socioeconomic;

(e)  contribuția la politicile climatice și la protecția și gestionarea mediului, cu producerea de beneficii conexe în ceea ce privește clima și mediul, cu alocarea a 45 % din finanțare investițiilor care contribuie la obiectivele climatice, gestionării și protecției mediului, biodiversității și combaterii deșertificării, 30 % din pachetul financiar global urmând a fi alocat atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea; [AM 527]

(f)  contribuția, prin promovarea dezvoltării durabile, la abordarea cauzelor profunde specifice ale problemei sărăciei și inegalității ca factori cauzali ai migrației, inclusiv ai migrației neregulamentare și strămutărilor forțate și contribuția la o migrație sigură, legală și reglementată, prin consolidarea rezilienței comunităților-gazdă și de tranzit și contribuția la reintegrarea durabilă a migranților care se întorc în țările lor de origine, acordând atenția cuvenită consolidării statului de drept, a bunei guvernanțe, a egalității de gen, a justiției sociale și a drepturilor omului. [AM 528]

Se creează următoarele componente de investiții:

—  energie durabilă și conectivitate durabilă;

—  finanțarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

—  agricultură durabilă, antreprenori din mediul rural, inclusiv agricultura de subzistență și agricultura practicată de micii fermieri, păstori și agroindustrie ecologică;

—  orașe durabile;

—  digitalizare pentru o dezvoltare durabilă.

—  dezvoltare umană [AM 529]

ANEXA VI

GUVERNANȚA FEDD+

1.  Structura FEDD+

1.  FEDD+ este compus din platforme regionale de investiții instituite pe baza metodelor de lucru, procedurilor și structurilor mecanismelor existente de finanțare mixtă externă ale Uniunii, care pot combina operațiunile lor de finanțare mixtă cu operațiunile care beneficiază de garanția pentru acțiunea externă din cadrul FEDD+.

2.  Gestionarea FEDD+ este asigurată de Comisie.

2.  Consiliul strategic al FEDD+

1.  În gestionarea FEDD+, Comisiei îi este oferită consultanță de către un consiliu strategic, cu excepția operațiunilor care acoperă politica de extindere a UE și care sunt finanțate prin [IPA III], pentru care consiliul strategic este asigurat în temeiul Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest (CIBV).

2.  Consiliul strategic oferă consultanță Comisiei cu privire la orientările strategice și la prioritățile investițiilor care beneficiază de garanția pentru acțiunea externă din cadrul FEDD+ și contribuie la alinierea lor atât cu principiile directoare și obiectivele acțiunii externe a Uniunii, ale politicii de dezvoltare a Uniunii și ale politicii europene de vecinătate, cât și cu obiectivele prevăzute la articolul 3 din prezentul regulament și cu scopul FEDD+, astfel cum este stabilit la articolul 26. Acesta susține, de asemenea, Comisia în procesul de stabilire a obiectivelor generale de investiții în ceea ce privește utilizarea garanției pentru acțiunea externă în sprijinul operațiunilor FEDD+ și monitorizează existența unei acoperiri geografice și tematice adecvate și diversificate a componentelor de investiții

3.  Consiliul strategic sprijină, de asemenea, coordonarea, complementaritatea și coerența de ansamblu dintre platformele regionale de investiții, dintre cei trei piloni ai Planului european de investiții, dintre Planul european de investiții și celelalte eforturi ale Uniunii în ceea ce privește migrația și punerea în aplicare a Agendei 2030, precum și cu alte programe stabilite în prezentul regulament.

4.  Consiliul strategic este alcătuit din reprezentanți ai Comisiei și ai Înaltului Reprezentant, ai tuturor statelor membre și ai Băncii Europene de Investiții. Parlamentul European are statutul de observator. Contribuitorilor, contrapărților eligibile, țărilor partenere, organizațiilor regionale relevante și altor părți interesate li se poate acorda statutul de observator, după caz. Consiliul strategic este consultat înainte de includerea oricărui nou observator. Consiliul strategic este prezidat în comun de Comisie și de Înaltul Reprezentant.

5.  Consiliul strategic se întrunește de cel puțin două ori pe an și, atunci când este posibil, adoptă avize prin consens. Pot fi organizate reuniuni suplimentare în orice moment de către președinte sau la cererea unei treimi dintre membrii săi. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, drepturile de vot se aplică astfel cum au fost convenite în prima reuniune a consiliului strategic și prevăzute în regulamentul său de procedură. Drepturile de vot țin seama în mod corespunzător de sursa de finanțare. Regulamentul de procedură stabilește cadrul privind rolul observatorilor. Procesele­verbale și ordinile de zi ale reuniunilor consiliului strategic sunt făcute publice, după adoptarea lor.

6.  Comisia prezintă consiliului strategic un raport anual cu privire la progresele realizate în ceea ce privește implementarea FEDD+. Consiliul strategic al Cadrului de investiții pentru Balcanii de Vest (CIBV) prezintă, în completarea raportului menționat mai sus, progresele realizate cu privire la punerea în aplicare a instrumentului de garantare în regiunea vizată de politica de extindere. Consiliul strategic organizează cu regularitate consultări cu părțile interesate relevante cu privire la orientarea strategică și implementarea FEDD+.

7.  Existența a două consilii strategice nu are influență asupra necesității de a dispune de un singur cadru unificat de gestionare a riscurilor FEDD+.

3.  Consiliile operaționale regionale

Consiliile operaționale ale platformelor regionale de investiții sprijină Comisia, la nivelul implementării, în stabilirea obiectivelor de investiții regionale și sectoriale și a componentelor de investiții regionale, sectoriale și tematice și formulează avize privind operațiunile de finanțare mixtă și privind utilizarea garanției pentru acțiunea externă care acoperă operațiunile FEDD+. [AM 530]

ANEXA VII

LISTA INDICATORILOR-CHEIE DE PERFORMANȚĂ

În concordanță cu obiectivele de dezvoltare durabilă, următoarea listă de indicatori-cheie de performanță trebuie să fie utilizată pentru a contribui la evaluarea contribuției Uniunii la realizarea obiectivelor sale specifice.

(1)  Punctajul obținut în legătură cu statul de drept

(2)  Proporția populației aflate sub pragul de sărăcie stabilit la nivel internațional

(3)  Numărul femeilor aflate la vârsta reproductivă, al adolescentelor și al copiilor cu vârsta sub 5 ani care beneficiază de programe de nutriție sprijinite de UE

(4)  Numărul copiilor cu vârsta de 1 an care sunt pe deplin imunizați cu sprijinul UE

(5)  Numărul elevilor înscriși în care au absolvit învățământul primar și/sau secundar și au dobândit competențe minime în ceea ce privește citirea și matematica, precum și programe de formare cu sprijinul UE Uniunii [AM 531]

(6)  Emisiile de gaze cu efect de seră reduse sau evitate (Kt echivalent CO2) cu sprijinul UE

(7)  Suprafața ecosistemelor marine, terestre și de apă dulce protejate și/sau gestionate în mod durabil cu sprijinul UE

(8)  Efectul de levier al investițiilor și efectul multiplicator produs

(9)  Indicatorul stabilității politice și al absenței violenței, stabilit pe baza unei evaluări de referință [AM 532]

(10)  Numărul de procese legate de practicile țării partenere în materie de comerț, investiții și afaceri sau numărul de procese de promovare a dimensiunii externe a politicilor interne ale UE care au fost influențate

Toți Indicatorul (4) va fi defalcat pe sexe, iar indicatorii (2), (3) și (5) vor fi defalcați pe sexe ori de câte ori este relevant și în funcție de vârstă. [AM 533]

Anexa VIIa

Țările partenere pentru care asistența Uniunii este suspendată.

[Se stabilește de Comisie în conformitate cu articolul 15a.] [AM 534]

(1) JO C 45, 4.2.2019, p. 1.
(2) JO C 110, 22.3.2019, p. 163..
(3) JO C 86, 7.3.2019, p. 295.
(4)JO C 45, 4.2.2019, p. 1.
(5)JO C 110, 22.3.2019, p. 163.
(6)JO C 86, 7.3.2019, p. 295.
(7) Poziția Parlamentului European din 27 martie 2019.
(8)Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată la Summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă la 25 septembrie 2015 (A/RES/70/1).
(9)Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020 (JO L 77 15.3.2014, p. 44).
(10)Acordul intern între reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, privind finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară pentru țările și teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 210, 6.8.2013, p. 1).
(11)Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului din 2 martie 2015 privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (JO L 58, 3.3.2015, p. 1).
(12)Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate (JO L 77, 15.3.2014, p. 27).
(13)Regulamentul (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (JO L 77, 15.3.2014, p. 1).
(14)Regulamentul (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială (JO L 77, 15.3.2014, p. 85).
(15)Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe (JO L 77, 15.3.2014, p. 77).
(16)Regulamentul (Euratom) nr. 237/2014 al Consiliului din 13 decembrie 2013 privind instituirea unui instrument pentru cooperarea în materie de securitate nucleară (JO L 77, 15.3.2014, p. 109).
(17)Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe (JO L 77, 15.3.2014, p. 95).
(18)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (JO L 145, 10.6.2009, p. 10).
(19)Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD.
(20)Semnat la New York la 22 aprilie 2016.
(21)„Agenda de acțiune de la Addis Abeba din cadrul celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare”, adoptată la 16 iunie 2015 și aprobată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 27 iulie 2015 (A/RES/69/313).
(22)„Viziune comună, acțiuni comune: O Europă mai puternică. O strategie globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, iunie 2016.
(23)Noul Consens european privind dezvoltarea - „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”, Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, 8 iunie 2017.
(24)„Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre”, adoptat la 18 martie 2015 și aprobat de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 3 iunie 2015 (A/RES/69/283).
(25)Comunicarea comună către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor - „Revizuirea politicii europene de vecinătate”, 18 noiembrie 2015.
(26) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).
(27)Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA III) [COM(2018)0465].
(28)Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (JO L 163, 2.7.1996, p. 1).
(29)Propunere de decizie a Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană, inclusiv relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte („Decizia de asociere peste mări”) [COM(2018)0461].
(30)Propunere de regulament al Consiliului de instituire a unui Instrument european pentru securitate nucleară, care completează Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională pe baza Tratatului Euratom [COM(2018)0462].
(31)Propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate adresată Consiliului privind o decizie a Consiliului de instituire a Instrumentului european pentru pace [C(2018)3800].
(32)Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a „Erasmus”, programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport, și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 [COM(2018)0367].
(33) Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 [COM(2018)0366].
(34) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(35) Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ... (JO ...).
(36)JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(37) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(38)Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD.
(39)Decizia 77/270/EURATOM a Consiliului din 29 martie 1977 de mandatare a Comisiei să acorde împrumuturi Euratom pentru a contribui la finanțarea centralelor nucleare (JO L 88, 6.4.1977, p. 9).
(40) Regulamentul (UE) nr. .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... privind ... (JO L...).
(41)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(42)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.95, p. 1).
(43)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(44)JO L 283, 31.10.2017, p. 1.
(45)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(46)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(47)Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare, 13 aprilie 2016, JO L 123, 12.5.2016, p. 1-14.
(48)Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30).
(49)Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de asistență pentru preaderare (JO L ).
(50)Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă [COM(2018)0374].
(51)Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (text codificat) (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).
(52)Directiva Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p. 40-48).
(53) JO L 130, 19.5.2017, p. 1.


Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA III) ***I
PDF 347kWORD 94k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA III) (COM(2018)0465 – C8-0274/2018 – 2018/0247(COD))
P8_TA(2019)0299A8-0174/2019

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0465),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C8-0274/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 6 decembrie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru dezvoltare regională și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0174/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA III)

P8_TC1-COD(2018)0247


PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 212 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(1)  Regulamentul (UE) nr. 231/2014(6) al Parlamentului European și al Consiliului expiră la 31 decembrie 2020. Pentru a menține eficacitatea Uniunii în ceea ce privește acțiunile externe, ar trebui să fie menținut un cadru pentru planificarea și acordarea asistenței externe.

(2)  Obiectivele Obiectivul unui instrument pentru preaderare sunt substanțial diferite față de obiectivele este să pregătească beneficiarii enumerați în anexa I (denumiți în continuare „beneficiari” ) pentru a deveni membri ai Uniunii și să sprijine procesul lor de aderare, conform obiectivelor generale ale acțiunii externe a Uniunii, deoarece acest instrument urmărește să pregătească beneficiarii enumerați în anexa I pentru a deveni membri ai Uniunii și să sprijine procesul lor de aderare. Prin urmare, este esențial să existe un inclusiv respectarea drepturilor și principiilor fundamentale, precum și protecția și promovarea drepturilor omului, democrației și statului de drept, potrivit dispozițiilor de la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Deși natura distinctă a procesului de aderare justifică existența unui instrument specific care să sprijine procesul de extindere, asigurând, în același timp, complementaritatea sa obiectivele și funcționarea acestui instrument ar trebui să fie consecvente și complementare cu obiectivele generale ale acțiunii externe a Uniunii și în special cu Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI). [AM 1]

(3)  Articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană TUE prevede că orice stat european care respectă valorile - demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept, drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor aparținând unor minorități, și care se angajează să le promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii. Un stat european care a solicitat aderarea la Uniune poate deveni membru doar după ce se confirmă că întrunește criteriile de aderare convenite în cadrul Consiliului European de la Copenhaga din iunie 1993 („criteriile de la Copenhaga”) și cu condiția ca Uniunea să aibă capacitatea de a integra noul membru. Aceste criterii se referă la stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și respectarea și protejarea minorităților, existența unei economii de piață funcționale, precum și la capacitatea de a face față presiunilor concurenței și forțelor pieței din cadrul Uniunii și la capacitatea de asumare nu numai a drepturilor, dar și a obligațiilor care îi revin în temeiul tratatelor, inclusiv prin aderarea la țelurile uniunii politice, economice și monetare. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată de pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați. [AM 2]

(4)  Procesul de extindere se bazează pe criterii consacrate și pe condiții echitabile și riguroase. Fiecare beneficiar este evaluat pe baza propriilor merite. Prin evaluarea progreselor realizate și identificarea deficiențelor se oferă beneficiarilor enumerați în anexa I stimulente și orientări pentru continuarea reformelor de amploare necesare. Pentru ca dorința de aderare să devină realitate, rămâne esențial un angajament ferm față de principiul „abordării cu prioritate a elementelor fundamentale”(7). Bunele relații de vecinătate și cooperarea regională bazată pe soluționarea definitivă, incluzivă și obligatorie a disputelor bilaterale reprezintă elemente esențiale ale procesului de extindere și sunt cruciale pentru securitatea și stabilitatea Uniunii în ansamblul său. Progresul în direcția aderării depinde de respectul fiecărui solicitant pentru valorile Uniunii și de capacitatea sa de a realiza reformele necesare pentru alinierea sistemelor sale politice, instituționale, juridice, administrative și economice la normele, standardele, politicile și practicile din Uniune. Cadrul de negociere stabilește cerințe în raport cu care este evaluat progresul înregistrat în negocierile de aderare cu fiecare țară candidată. [AM 3]

(4a)  Orice stat european care a solicitat aderarea la Uniune poate deveni membru al Uniunii doar după ce se confirmă că întrunește pe deplin criteriile de aderare convenite în cadrul Consiliului European de la Copenhaga din iunie 1993 („criteriile de la Copenhaga”) și cu condiția ca Uniunea să aibă capacitatea de a integra noul membru. Criteriile de la Copenhaga se referă la stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și respectarea și protejarea minorităților, existența unei economii de piață funcționale, precum și la capacitatea de a face față presiunilor concurenței și forțelor pieței din cadrul Uniunii și la capacitatea de asumare nu numai a drepturilor, dar și a obligațiilor care îi revin în temeiul tratatelor, inclusiv urmărirea țelurile uniunii politice, economice și monetare. [AM 4]

(5)  Politica de extindere a Uniunii constituie o investiție în parte integrantă a acțiunii externe a Uniunii, contribuind la pacea, securitatea, prosperitatea și stabilitatea Europei atât din interiorul, cât și din exteriorul frontierelor Uniunii. Aceasta oferă oportunități economice și comerciale sporite, în avantajul reciproc al UE și al statelor care aspiră să devină membre ale Uniunii, respectând în același timp principiul integrării treptate, pentru a asigura o transformare fără probleme a beneficiarilor. Perspectiva aderării la Uniune are un puternic efect de transformare, punând bazele unor schimbări democratice, politice, economice și societale pozitive. [AM 5]

(6)  În comunicarea sa O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune(8), Comisia Europeană a reafirmat perspectiva certă, bazată pe merit, a aderării la UE a țărilor din Balcanii de Vest. Acesta este un mesaj ferm de încurajare pentru toate țările din Balcanii de Vest și un semn al angajamentului UE față de viitorul lor european.

(7)  Ar trebui, de asemenea, să se acorde asistență în conformitate cu acordurile internaționale încheiate de Uniune, inclusiv cu beneficiarii enumerați în anexa I. Asistența ar trebui să se concentreze în special pe sprijinul acordat beneficiarilor enumerați în anexa I pentru a-și consolida instituțiile democratice și statul de drept, a-și reforma sistemul judiciar și administrația publică, a respecta drepturile fundamentale, inclusiv pe cele ale minorităților, și a promova egalitatea de gen, toleranța, incluziunea socială, respectarea standardelor internaționale în domeniul muncii în ceea ce privește drepturile lucrătorilor și nediscriminarea grupurilor vulnerabile, inclusiv a copiilor și a persoanelor cu handicap. Asistența ar trebui să sprijine, de asemenea, principiile respectarea de către beneficiari a principiilor și drepturile drepturilor esențiale definite în Pilonul european al drepturilor sociale(9), precum și realizarea unei economii sociale de piață și convergența către acquis-ul social. Asistența ar trebui să sprijine în continuare eforturile lor de a promova cooperarea regională, macroregională și transfrontalieră, precum și dezvoltarea teritorială, inclusiv prin punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale Uniunii, în scopul dezvoltării unor bune relații de vecinătate și al consolidării reconcilierii. De asemenea, asistența ar trebui să promoveze structurile regionale de cooperare structurală și să consolideze dezvoltarea economică și socială și gestionarea economică a acestor beneficiari, să sprijine integrarea economică cu piața unică a Uniunii, inclusiv cooperarea în domeniul vamal, și să promoveze comerțul deschis și echitabil, elemente care stau la baza agendei privind o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă includerii, inclusiv prin punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare regională, de coeziune și incluziune, a politicilor privind agricultura și dezvoltarea rurală, sociale și de ocupare a forței de muncă și privind dezvoltarea economiei și a societății digitale, în concordanță, de asemenea, cu inițiativa emblematică Agenda digitală pentru Balcanii de Vest. [AM 6]

(7a)   Având în vedere natura transformatoare a procesului de reformă în țările candidate în timpul procesului de extindere, Uniunea ar trebui să își intensifice eforturile de prioritizare a domeniilor-cheie pentru finanțarea din partea Uniunii, cum ar fi consolidarea instituțiilor și a securității, și să acorde un sprijin sporit țărilor candidate pentru punerea în aplicare a proiectelor, în vederea protejării țărilor candidate împotriva influențelor din afara UE. [AM 7]

(7b)   Eforturile Uniunii de a sprijini progresul reformelor în țările candidate prin finanțare în cadrul IPA ar trebui să fie comunicate în mod eficace în țările candidate, precum și în statele membre. În acest sens, Uniunea ar trebui să își intensifice eforturile de comunicare și campaniile, pentru a asigura vizibilitatea finanțării acordate în cadrul IPA, ca instrument principal al UE de asigurare a păcii și a stabilității în regiunea vizată de extindere. [AM 8]

(7c)   Se recunoaște importanța facilitării și a execuției bugetului în ceea ce privește consolidarea instituțiilor, care, în schimb, va contribui la anticiparea posibilelor probleme de securitate și va preveni posibilele viitoare fluxuri de migrație neregulamentară către statele membre. [AM 9]

(8)  Uniunea ar trebui să ofere sprijin pentru tranziția către aderare beneficiarilor enumerați în lista din anexa I, pe baza experienței statelor sale membre. Această cooperare ar trebui să vizeze îndeosebi împărtășirea experienței dobândite de statele membre în procesul de reformă.

(9)  Consolidarea cooperării strategice și operaționale privind securitatea și reforma sectorului apărării dintre UE și beneficiarii enumerați în lista din anexa 1 I este esențială pentru abordarea în mod eficace și eficient a amenințărilor la adresa securității, ale criminalității organizate și ale terorismului. [AM 10]

(9a)  Acțiunile în cadrul instrumentului instituit prin prezentul regulament ar trebui să contribuie, de asemenea, la sprijinirea beneficiarilor în alinierea lor treptată la politica externă și de securitate comună (PESC) și la aplicarea unor măsuri restrictive, precum și la sprijinirea politicii externe mai extinse a Uniunii, în instituțiile internaționale și în forurile multilaterale. Comisia ar trebui să încurajeze beneficiarii să susțină o ordine mondială bazată pe reguli și valori și să coopereze pentru promovarea multilateralismului și a consolidării în continuare a sistemului comercial internațional, inclusiv a reformelor OMC. [AM 11]

(10)  Este esențial să se intensifice în continuare cooperarea Cooperarea în materie de migrație, inclusiv în ceea ce privește gestionarea și controlul frontierelor, asigurarea accesului la protecție internațională, schimbul de informații relevante, consolidarea beneficiilor pentru dezvoltare ale migrației, facilitarea migrației legale și a migrației forței de muncă, îmbunătățirea controalelor la frontieră și continuarea eforturilor noastre în lupta împotriva eforturile de prevenire și descurajare a migrației neregulamentare și a strămutărilor forțate, precum și de combatere a traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți persoane, constituie un aspect important al cooperării dintre Uniune și beneficiari. [AM 12]

(11)  Consolidarea statului de drept, inclusiv independența sistemului judiciar, combaterea corupției, a spălării de bani și a criminalității organizate, și buna guvernanță, inclusiv reforma administrației publice, rămân provocări-cheie pentru majoritatea beneficiarilor enumerați sprijinirea apărătorilor drepturilor omului, alinierea continuă în anexa I materie de transparență, achiziții publice, concurență, ajutoare de stat, proprietate intelectuală și investiții străine rămân provocări-cheie și sunt esențiale pentru ca beneficiarii să se apropie de Uniune și să se pregătească pentru asumarea ulterioară deplină a obligațiilor care le revin în calitate de membri. Având în vedere faptul că reformele urmărite în aceste domenii se realizează pe termen mai lung și că este necesar să se constituie evidențe, asistența financiară acordată în temeiul prezentului regulament ar trebui să abordeze cerințele care le incumbă beneficiarilor enumerați în anexa I fie programată să abordeze aceste chestiuni cât mai curând posibil. [AM 13]

(12)  În Dimensiunea parlamentară rămâne fundamentală în procesul de aderare. Prin urmare, în conformitate cu principiul democrației participative, Comisia ar trebui să încurajeze promoveze întărirea capacităților parlamentare, supravegherea parlamentară, procedurile democratice și reprezentarea echitabilă în fiecare din dintre țările beneficiare enumerate în anexa I. [AM 14]

(13)  Beneficiarii enumerați în anexa I trebuie să fie mai bine pregătiți pentru a aborda provocările globale, precum dezvoltarea durabilă și schimbările climatice, și pentru a se alinia la eforturile Uniunii în direcția abordării acestor aspecte. Reflectând importanța combaterii schimbărilor climatice, în concordanță cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă, acest program ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor în domeniul climei în politicile Uniunii și la atingerea țintei globale ca 25 % din cheltuielile de la bugetul UE să sprijine obiectivele în domeniul climei. Acțiunile întreprinse în cadrul programului ar trebui să asigure vizeze să contribuie la alocarea a cel puțin 16 % din pachetul financiar global al programului la obiectivele climatice, încercând să atingă obiectivul conform căruia cheltuielile legate de climă ar trebui să ajungă la 30 % din cheltuielile din CFM până în 2027. Ar trebui să se acorde prioritate proiectelor de mediu care vizează poluarea transfrontalieră. Acțiunile relevante vor fi identificate în timpul pregătirii și punerii în aplicare a execuției programului, iar contribuția totală din acest program ar trebui să constituie o parte a evaluărilor relevante și a proceselor de revizuire. [AM 15]

(14)  Acțiunile din cadrul acestui instrument ar trebui să sprijine punerea în aplicare a Agendei pe 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, o agendă universală pentru care UE și statele sale membre sunt pe deplin angajate și pe care toți beneficiarii enumerați în anexa I au adoptat-o.

(15)  Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru durata sa de aplicare, acesta urmând a constitui principala valoare de referință, în sensul [trimiterea urmează să fie actualizată, după caz, în conformitate cu noul acord interinstituțional: punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(10)], pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.

(16)  Comisia și statele membre ar trebui să asigure conformitatea, coerența, consecvența și complementaritatea asistenței pe care o oferă financiare externe, în special prin consultări periodice și schimburi frecvente de informații pe parcursul diferitelor etape ale ciclului de asistență. Ar trebui adoptate, de asemenea, măsurile necesare pentru a asigura o mai bună coordonare și complementaritate cu alți donatori, inclusiv prin intermediul unor consultări periodice. Diverse organizații independente ale Rolul societății civile și autorități locale de diferite tipuri și de la diferite niveluri ar trebui consolidat, atât prin programe puse să joace un rol semnificativ în acest proces. În conformitate cu principiul parteneriatului favorabil incluziunii, organizațiile societății civile ar trebui să participe atât la elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea programelor executate prin intermediul organismelor guvernamentale, cât și în calitate de beneficiar direct al să fie beneficiari direcți ai asistenței din partea Uniunii. [AM 16]

(17)  Prioritățile de acțiune pentru realizarea obiectivelor Obiectivele specifice și cuantificabile din domeniile de politică relevante ar trebui definite pentru care se va acorda asistență în temeiul prezentului regulament ar trebui definite fiecare beneficiar și urmate de priorități de acțiune pentru îndeplinirea acestor obiective printr-un cadru de programare stabilit de Comisie pentru durata cadrului financiar multianual al Uniunii pentru perioada 2021-2027, prin intermediul unor acte delegate. Cadrul de programare ar trebui să fie stabilit în parteneriat cu beneficiarii enumerați în anexa I, pe baza agendei de extindere și a nevoilor lor specifice, în conformitate cu obiectivele generale și specifice definite de prezentul regulament și cu principiile acțiunii externe a Uniunii, luând în considerare în mod adecvat strategiile naționale relevante, precum și rezoluțiile aplicabile ale Parlamentului European. Aceste parteneriate ar trebui să includă, după caz, autorități competente, precum și organizații ale societății civile. Comisia ar trebui să încurajeze cooperarea între părțile interesate relevante și coordonarea donatorilor. Cadrul de programare ar trebui reexaminat în urma evaluării la jumătatea perioadei. Cadrul de programare ar trebui să identifice domeniile care trebuie sprijinite prin acordarea de asistență, incluzând o alocare orientativă per domeniu de sprijin, precum și o estimare a cheltuielilor legate de climă. [AM 17]

(18)  Este în interesul comun al Uniunii să ofere asistență beneficiarilor enumerați în anexa I în cadrul eforturilor de reformare și al beneficiarilor să sprijine eforturile de reformare ale sistemelor politice, juridice și economice ale acestora pentru a deveni membri ai Uniunii. Asistența ar trebui gestionată în așa fel încât să se pună un accent puternic pe rezultate și să se acorde stimulente conformitate cu o abordare bazată pe performanță și cu stimulente semnificative pentru o utilizare mai eficace și mai eficientă a fondurilor pentru cei care își demonstrează angajamentul față de reformă prin punerea în aplicare eficientă a asistenței pentru preaderare și prin progrese în direcția îndeplinirii criteriilor pentru aderare. Asistența ar trebui alocată în conformitate cu „principiul împărțirii echitabile” și prevăzându-se consecințe clare în caz de deteriorare gravă sau de lipsă a progreselor în ceea ce privește respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept și a drepturilor omului. [AM 18]

(18a)   Comisia ar trebui să instituie mecanisme de monitorizare și evaluare clare pentru a se asigura că obiectivele și acțiunile în ceea ce privește diferiții beneficiari rămân aplicabile și fezabile, precum și pentru a măsura în mod regulat progresele realizate. În acest scop, fiecare obiectiv ar trebui să fie însoțit de unu sau mai mulți indicatori de performanță, care să evalueze adoptarea de către beneficiari a reformelor și punerea lor concretă în aplicare. [AM 19]

(19)  Tranziția de la gestiunea directă a fondurilor de preaderare de către Comisie la gestiunea indirectă de către beneficiarii enumerați în anexa I beneficiari ar trebui să fie progresivă și să țină cont de capacitățile fiecăruia dintre respectivii beneficiari. Această tranziție ar trebui să fie inversată sau suspendată în domenii de politică sau de programe specifice, în eventualitatea în care beneficiarii nu își îndeplinesc obligațiile aplicabile sau nu administrează fondurile Uniunii conform normelor, principiilor și obiectivelor stabilite. O astfel de decizie ar trebui să țină seama în mod corespunzător de eventualele consecințe economice și sociale negative. Asistența ar trebui să utilizeze în continuare structurile și instrumentele care și-au dovedit valoarea în procesul de preaderare. [AM 20]

(20)  Uniunea ar trebui să urmărească un nivel maxim de eficiență în utilizarea resurselor disponibile, pentru a optimiza impactul acțiunii sale externe. Acest lucru ar trebui să fie obținut, pentru a se evita suprapunerea cu alte instrumente de finanțare externă existente, prin asigurarea coerenței, a consecvenței și a complementarității între instrumentele de finanțare externă ale Uniunii, precum și prin crearea de sinergii cu alte politici și programe ale Uniunii. Aceasta include, atunci când este cazul, coerența și complementaritatea cu asistența macrofinanciară. [AM 21]

(21)  În vederea maximizării impactului intervențiilor combinate destinate atingerii unui obiectiv comun, prezentul regulament ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea contribuții la acțiuni din cadrul altor programe, atât timp cât contribuțiile nu acoperă aceleași costuri.

(21a)   Fără a aduce atingere procedurii bugetare și dispozițiilor privind suspendarea ajutorului stabilite în acorduri internaționale cu beneficiarii, prerogativa de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în privința modificării anexei I la prezentul regulament pentru a suspenda sau a suspenda parțial asistența din partea Uniunii. Această prerogativă ar trebui utilizată în cazurile în care se înregistrează regrese constante în ceea ce privește unul sau mai multe dintre criteriile de la Copenhaga sau atunci când un beneficiar nu respectă principiile democrației, ale statului de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale sau încalcă angajamentele asumate în acordurile aplicabile încheiate cu Uniunea. În cazul în care Comisia constată că motivele care justifică suspendarea asistenței nu mai sunt de actualitate, ar trebui să i se confere prerogativa de a adopta acte delegate de modificare a anexei I pentru a reintroduce asistența din partea Uniunii. [AM 22]

(22)  Finanțarea acordată în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie utilizată pentru a se finanța acțiuni în cadrul dimensiunii internaționale a programului Erasmus, a cărui punere în aplicare ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Regulamentul (UE) .../... („Regulamentul Erasmus”)(11).

(23)  Prezentului regulament ar trebui să i se aplice normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene TFUE. Aceste norme sunt prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(12) („Regulamentul financiar”) și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, premii, execuție indirectă, asistență financiară, sprijin bugetar, fonduri fiduciare, instrumente financiare și garanții bugetare și prevăd controale ale responsabilității actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE vizează, de asemenea, protecția bugetului Uniunii în cazul existenței unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre și în țările terțe, întrucât respectarea statului de drept este esențială pentru buna gestiune financiară și pentru eficacitatea finanțării din partea UE.

(24)  Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute în Regulamentul financiar ar trebui să fie alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare în special costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Aceasta ar trebui să includă utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare nelegată de costuri, după cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(25)  Uniunea ar trebui să continue să aplice norme comune pentru punerea în aplicare a acțiunilor externe. Normele și procedurile pentru punerea în aplicare a aplicarea instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe sunt prevăzute în Regulamentul (UE) .../... [„Regulamentul IVCDCI”] al Parlamentului European și al Consiliului . Ar trebui stabilite dispoziții detaliate suplimentare pentru abordarea situațiilor specifice, în special pentru cooperarea transfrontalieră și domeniul de politică agricultură și dezvoltare rurală. [AM 24]

(26)  Acțiunile externe sunt adesea puse în aplicare într-un mediu foarte volatil, care necesită o adaptare continuă și rapidă la necesitățile în schimbare ale partenerilor Uniunii și la provocările globale, cum ar fi drepturile omului, democrația și buna guvernanță, securitatea, apărarea și stabilitatea, schimbările climatice și mediul, protecționismul economic, migrația neregulamentară și strămutările forțate și cauzele profunde ale acesteia. Reconcilierea principiului previzibilității cu necesitatea de a reacționa rapid la noile necesități presupune, în consecință, adaptarea execuției financiare a programelor. Pentru a spori capacitatea Uniunii de a răspunde unor necesități neprevăzute, respectându-se, în același timp, principiul întocmirii anuale a bugetului Uniunii, prezentul regulament ar trebui să mențină posibilitatea de a aplica mecanismele de flexibilitate deja permise de Regulamentul financiar pentru alte politici, și anume reportări și reangajări ale fondurilor angajate, respectând totodată scopurile și obiectivele prevăzute în prezentul regulament, pentru a se asigura o utilizare eficientă a fondurilor UE atât pentru cetățenii UE, cât și pentru beneficiarii enumerați în anexa I, maximizând astfel fondurile UE disponibile pentru intervențiile din cadrul acțiunilor externe ale UE. Ar trebui să se permită forme suplimentare de flexibilitate, cum ar fi realocarea priorităților, eșalonarea proiectelor și supracontractarea. [AM 25]

(27)  Noul Fond european pentru dezvoltare durabilă plus (FEDD+), care se bazează pe predecesorul său, ar trebui să constituie un pachet financiar integrat care să asigure capacitate de finanțare sub formă de granturi, garanții bugetare și alte instrumente financiare în întreaga lume, inclusiv pentru beneficiarii enumerați în anexa I. Guvernanța pentru operațiunile efectuate în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie asigurată în continuare de Cadrul de investiții pentru Balcanii de Vest.

(28)  Garanția pentru acțiunea externă ar trebui să sprijine operațiunile FEDD+, iar IPA III ar trebui să contribuie la necesitățile de provizionare în ceea ce privește operațiunile destinate beneficiarilor enumerați în anexa I, inclusiv la constituirea de provizioane și la datoriile rezultate din împrumuturi pentru asistență macrofinanciară.

(29)  Este important să se asigure că programele de cooperare transfrontalieră sunt puse în aplicare într-un mod coerent cu cadrul stabilit în programele privind acțiunile externe și în regulamentul privind cooperarea teritorială. În prezentul regulament ar trebui prevăzute dispoziții specifice pentru cofinanțare.

(29a)   Programele de cooperare transfrontalieră sunt cele mai vizibile programe ale Instrumentului de asistență pentru preaderare și sunt, de asemenea, bine cunoscute de către cetățeni. Programele de cooperare transfrontalieră ar putea, prin urmare, să îmbunătățească semnificativ vizibilitatea proiectelor finanțate de Uniune în țările candidate. [AM 26]

(30)  Planurile de acțiune anuale sau multianuale și măsurile menționate la articolul 8 constituie programe de lucru din cadrul Regulamentului financiar. Planurile de acțiune anuale sau multianuale constau într-un set de măsuri grupate într-un singur document.

(31)  În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(13), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2988/95 al Consiliului(14), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului(15) și cu Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(16), interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate prin măsuri eficace și proporționale, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor și a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta și trimite în judecată cazuri de fraudă și privind alte infracțiuni care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului(17). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF și, dacă este cazul, EPPO și Curții de Conturi Europene (CCE), asigurându-se totodată că eventualii terți implicați în execuția fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente. Beneficiarii enumerați în anexa I ar trebui, de asemenea, să raporteze Comisiei, fără întârziere, neregulile, inclusiv fraudele care au făcut obiectul unei constatări administrative sau judiciare primare și să informeze Comisia cu privire la evoluția procedurilor administrative și juridice. Având în vedere obiectivul de aliniere la bunele practici din statele membre, această raportare ar trebui să se efectueze prin mijloace electronice, utilizându-se Sistemul de gestionare a neregulilor instituit de Comisie.

(31a)   Toate alocările de fonduri în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie efectuate în mod transparent, eficace, responsabil, depolitizat și nediscriminatoriu, inclusiv prin intermediul unei distribuții echitabile care să reflecte nevoile regiunilor și ale municipalităților locale. Comisia, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate („VP/ÎR”) și, în special, delegațiile Uniunii ar trebui să monitorizeze îndeaproape respectarea acestor criterii și respectarea principiilor transparenței, responsabilității și nediscriminării la alocarea fondurilor. [AM 27]

(31b)   Comisia, ÎR/VP și, în special, delegațiile Uniunii și beneficiarii ar trebui să sporească vizibilitatea asistenței de preaderare a Uniunii pentru a comunica valoarea adăugată a sprijinului acordat de Uniune. Beneficiarii fondurilor Uniunii ar trebui să recunoască originea finanțării din partea Uniunii și să asigure o vizibilitate adecvată a acesteia. IPA ar trebui să contribuie la finanțarea acțiunilor de comunicare pentru promovarea rezultatelor asistenței acordate de Uniune mai multor categorii de public din cadrul țărilor beneficiare. [AM 28]

(32)  Pentru a lua în considerare schimbările cadrului politicii de extindere sau evoluțiile semnificative privind beneficiarii enumerați în anexa I, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea și actualizarea priorităților tematice pentru asistență enumerate în anexele II și III. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(18). În special, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(33)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special cu privire la condițiile și structurile specifice pentru gestiunea indirectă cu beneficiarii enumerați în anexa I și punerea în aplicare a asistenței pentru dezvoltare rurală, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu [Regulamentul (UE) nr. 182/2011(19) al Parlamentului European și al Consiliului]. La stabilirea condițiilor uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se țină seama de învățămintele desprinse din gestionarea și punerea în aplicare a asistenței pentru preaderare anterioare. Aceste condiții uniforme ar trebui modificate în cazul în care evoluțiile impun acest lucru. [AM 29]

(34)  Comitetul instituit în temeiul prezentului regulament ar trebui să aibă competențe în ceea ce privește actele juridice și angajamentele care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr.1085/2006(20) și a Regulamentului (UE) nr. 231/2014, precum și în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 389/2006 al Consiliului(21). [AM 30]

(34a)   Parlamentul European ar trebui să fie implicat pe deplin în etapele de elaborare, programare, monitorizare și evaluare ale instrumentelor, pentru a garanta controlul politic, ca și supravegherea și responsabilitatea democratică a finanțării Uniunii în domeniul acțiunii externe. Ar trebui să se stabilească un dialog consolidat între instituții, pentru a se asigura faptul că Parlamentul European poate exercita controlul politic în timpul aplicării prezentului regulament într-un mod sistematic și adecvat, îmbunătățind astfel atât eficiența, cât și legitimitatea. [AM 31]

(35)  Pentru a asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare [în cel mult a douăzecea] zi următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament instituie programul „Instrumentul de asistență pentru preaderare” („IPA III”)

Acesta prevede pentru acest instrument obiectivele, bugetul pentru perioada 2021-2027, formele de asistență din partea Uniunii și normele pentru furnizarea finanțării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarea definiție:

(a)  „cooperare transfrontalieră” înseamnă cooperarea dintre statele membre ale UE și beneficiarii enumerați în anexa I, între doi sau mai mulți beneficiari enumerați în anexa I la prezentul regulament sau între beneficiarii enumerați în anexa respectivă și țările și teritoriile enumerate în anexa I la Regulamentul privind IVCDCI, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) .../... („Regulamentul privind CTE”)(22).

(b)  „Principiul împărțirii echitabile a asistenței” înseamnă completarea abordării bazate pe performanță cu un mecanism de repartizare corectiv, în cazurile în care asistența acordată beneficiarului ar fi altfel disproporționat de scăzută sau ridicată în comparație cu ceilalți beneficiari, luând în considerare nevoile populației afectate și progresele relative în materie de reforme legate de deschiderea negocierilor de aderare sau de progresele înregistrate de acestea. [AM 32]

Articolul 3

Obiectivele IPA III

1.  Obiectivul general al IPA III este de a sprijini țările beneficiare enumerate în anexa I în vederea adoptării și implementării reformelor politice, instituționale, juridice, administrative, sociale și economice necesare pentru ca respectivii beneficiari să respecte valorile și acquis-ul Uniunii și să se alinieze treptat la normele, standardele, politicile și practicile Uniunii în vederea aderării la aceasta, contribuind astfel la pace, stabilitate, securitate și prosperitate stabilitatea, securitatea și prosperitatea lor, precum și la interesele strategice ale Uniunii. [AM 33]

2.  IPA III are următoarele obiective specifice:

(a)  consolidarea statului de drept, a democrației, a respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților și ale copiilor, a egalității de gen, drepturilor fundamentale și legislației internaționale, a societății civile, și a securității, precum și îmbunătățirea gestionării migrației, inclusiv a frontierelor a libertății academice, a păcii și a securității, respectarea diversității culturale, nediscriminarea și toleranța; [AM 34]

(aa)   abordarea strămutărilor forțate și a migrației neregulamentare, asigurând că migrația se desfășoară într-o manieră sigură, ordonată și regulamentară și garantând accesul la protecția internațională; [AM 35]

(b)  sporirea eficacității administrației publice și sprijinirea transparenței, reformelor structurale, independenței sistemului judiciar, combaterii corupției și sprijinirea bunei guvernanțe la toate nivelurile, inclusiv în domeniul achizițiilor publice, al ajutoarelor de stat, al concurenței, al investițiilor străine și al proprietății intelectuale; [AM 36]

(c)  adaptarea normelor, standardelor, politicilor și practicilor beneficiarilor enumerați în anexa I astfel încât acestea să fie aliniate celor ale Uniunii, inclusiv PESC, consolidarea ordinii internaționale multilaterale bazate pe norme și consolidarea reconcilierii interne și externe și a bunelor relații de vecinătate, precum și consolidarea păcii și prevenirea conflictelor, inclusiv prin întărirea încrederii și prin mediere, a educației incluzive și integrate și a contactelor interpersonale, a libertății mass-mediei și a comunicării; [AM 37]

(d)  consolidarea dezvoltării economice, sociale și teritoriale și a coeziunii, inclusiv printr-o mai mare conectivitate și prin dezvoltare regională, agricultură și dezvoltare rurală, precum și prin politici sociale și de ocupare a forței de muncă, reducerea sărăciei și a dezechilibrelor regionale, promovarea protecției sociale și a incluziunii prin consolidarea protecției mediului, creșterea rezistenței la schimbările climatice, accelerarea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon și dezvoltarea economiei și a societății digitale structurilor de cooperare regională de la nivel statal, a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), a capacităților inițiativelor de la nivelul comunităților, sprijinirea investițiilor în zonele rurale și îmbunătățirea climatului de afaceri și de investiții; [AM 38]

(da)  consolidarea protecției mediului, creșterea rezistenței la schimbările climatice, accelerarea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon și dezvoltarea economiei și societății digitale, creând astfel oportunități de încadrare în muncă, în special pentru tineri; [AM 39]

(e)  sprijinirea cooperării teritoriale și transfrontaliere, inclusiv pe mare, și consolidarea relațiilor comerciale și economice prin transpunerea deplină în practică a acordurilor existente cu Uniunea, reducând dezechilibrele regionale. [AM 40]

3.  În conformitate cu obiectivele specifice, prioritățile tematice pentru furnizarea de asistență în conformitate cu nevoile și capacitățile beneficiarilor enumerați în anexa I sunt prezentate în anexa II. Prioritățile tematice pentru cooperarea transfrontalieră dintre beneficiarii enumerați în anexa I sunt stabilite în anexa III. Fiecare din aceste priorități tematice poate contribui la atingerea mai multor obiective specifice.

Articolul 4

Buget

1.  Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului IPA III în perioada 2021-2027 este de 14 500 000 000 13 009 976 000 EUR la prețurile din 2018 (14 663 401 000 EUR în prețuri curente). [AM 41]

2.  Un procent stabilit din suma menționată la alineatul (1) poate fi utilizată se utilizează pentru asistența tehnică și administrativă necesară punerii în aplicare a executării programului, cum ar fi care include, de asemenea, activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare, sprijinul pentru consolidarea instituțională și a capacității administrative, inclusiv pentru sisteme tehnologice de informații ale instituțiilor și orice activitate legată de pregătirea programului de asistență pentru preaderare următor, în conformitate cu articolul 20 din [Regulamentul privind IVCDCI]. [AM 42]

Articolul 5

Dispoziții privind raportul cu alte programe

1.  În punerea în aplicare a aplicarea prezentului regulament se asigură coerența, sinergiile și complementaritățile cu alte domenii de acțiune externă a Uniunii și cu alte politici și programe relevante ale Uniunii, precum și coerența politicilor de dezvoltare. [AM 43]

2.  Regulamentul IVCDCI se aplică activităților puse în aplicare executate în temeiul prezentului regulament în cazul în cazul menționării în prezentul regulament. [AM 44]

3.  IPA III contribuie la acțiunile stabilite în cadrul Regulamentului privind Erasmus. Regulamentul privind Erasmus se aplică pentru utilizarea respectivelor fonduri. În acest scop, contribuția IPA III este inclusă în documentul unic de programare indicativă menționat la articolul 11 alineatul (7) din Regulamentul privind IVCDCI și adoptat în conformitate cu procedurile prevăzute în respectivul regulament.

4.  Asistența acordată în cadrul IPA III poate fi furnizată tipului de acțiuni prevăzute în cadrul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) și al Fondului de coeziune(23), al Fondului Social European Plus(24), și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală(25), precum și al Fondului pentru justiție, drepturi și valori, atât la nivel național, cât și într-un context transfrontalier, transnațional, interregional sau macroregional. [AM 45].

4a.   Comisia alocă un procent din resursele din cadrul IPA III pentru pregătirea beneficiarilor enumerați în anexa I în vederea participării la fondurile structurale și de investiții europene (ESI), în special la Fondul social european (FSE). [AM 46]

5.  FEDR contribuie la programele sau măsurile instituite pentru cooperarea transfrontalieră dintre beneficiarii enumerați în anexa I beneficiari și unul sau mai multe dintre statele membre. Aceste programe și măsuri se adoptă de către Comisie în conformitate cu articolul 16. Cuantumul contribuției de la IPA-CTF este stabilit în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul privind CTE, cu un prag maxim pentru o contribuție din IPA III stabilit la 85 %. Programele de cooperare transfrontalieră ale IPA sunt gestionate în conformitate cu Regulamentul privind CTE. [AM 47]

6.  După caz, IPA III poate contribui la programele de cooperare transnațională și interregională sau la măsurile instituite și puse în aplicare în temeiul [Regulamentului privind CTE] și la care participă beneficiarii enumerați în anexa I la prezentul regulament.

7.  Dacă este cazul, alte programe ale Uniunii pot contribui la acțiunile instituite în temeiul prezentului regulament în conformitate cu articolul 8, cu condiția ca respectivele contribuții să nu acopere aceleași costuri. Prezentul regulament poate, de asemenea, să contribuie la măsurile instituite în cadrul altor programe ale Uniunii, cu condiția ca respectivele contribuții să nu acopere aceleași costuri. În astfel de cazuri, programul de lucru care acoperă aceste acțiuni stabilește care este setul de norme aplicabile.

8.  În situații justificate în mod corespunzător și pentru a asigura coerența și eficacitatea finanțării din partea Uniunii sau pentru a dezvolta cooperarea regională, Comisia poate decide să extindă eligibilitatea programelor de acțiuni și a măsurilor menționate la articolul 8 alineatul (1) la alte țări, teritorii și regiuni decât cele menționate în anexa I, în cazul în care programul sau măsura care urmează a fi pusă în aplicare aplicată este de natură globală, regională sau transfrontalieră. [AM 48]

CAPITOLUL II

PLANIFICAREA STRATEGICĂ

Articolul 6

Cadrul de politică și principiile generale

1.  Cadrul politicii de extindere definit de Consiliul European și de Consiliu, acordurile care instituie o relație obligatorie din punct de vedere juridic cu beneficiarii enumerați în anexa I, precum și rezoluțiile relevante ale Parlamentului European, comunicările Comisiei și comunicările comune ale Comisiei și ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate constituie cadrul general cuprinzător de politică pentru punerea în aplicare a aplicarea prezentului regulament. Comisia asigură coerența dintre asistență și cadrul general al politicii de extindere.

ÎR/VP și Comisia asigură coordonarea dintre acțiunea externă a Uniunii și politica de extindere în cadrul obiectivelor de politică prevăzute la articolul 3.

Comisia coordonează programarea realizată în conformitate cu prezentul regulament cu implicarea corespunzătoare a SEAE.

Cadrul politicii de extindere constituie baza acordării asistenței. [AM 49]

2.  Programele și acțiunile desfășurate în temeiul prezentului regulament integrează schimbările climatice, protecția mediului, drepturile omului, prevenirea și soluționarea conflictelor, migrația și strămutarea forțată, securitatea, coeziunea socială și regională, reducerea sărăciei și egalitatea de gen și, dacă este cazul, abordează legăturile dintre obiectivele de dezvoltare durabilă(26), în vederea promovării unor acțiuni integrate care pot genera co-beneficii și care pot îndeplini obiective multiple într-un mod coerent. Acestea urmăresc să contribuie cu cel puțin 16 % din pachetul financiar global la atingerea obiectivelor legate de climă. [AM 50]

3.  Comisia și statele membre cooperează în vederea asigurării coerenței și fac eforturi pentru a evita suprapunerile dintre asistența acordată în cadrul IPA III și alte tipuri de asistență acordată de Uniune, de statele membre și de Banca Europeană de Investiții, în conformitate cu principiile stabilite pentru consolidarea coordonării operaționale din domeniul asistenței externe și pentru armonizarea politicilor și a procedurilor, în special a principiilor internaționale privind eficacitatea dezvoltării(27). Coordonarea presupune consultări periodice și schimburi frecvente de informații în timpul diferitelor etape ale ciclului de asistență, precum și reuniuni deschise tuturor părților, având drept scop coordonarea asistenței, și reprezintă o etapă esențială în procesele de programare ale Uniunii și ale statelor membre. Asistența urmărește să asigure alinierea cu strategia Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, executarea eficientă și eficace a fondurilor, dispoziții pentru principiul parteneriatului și o abordare integrată a dezvoltării teritoriale. [AM 51]

(3a)  Comisia acționează în parteneriat cu beneficiarii. Acest parteneriat include, după caz, autorități naționale și locale competente, precum și organizații ale societății civile, permițându-le să joace un rol semnificativ în etapele de elaborare, punere în aplicare și monitorizare.

Comisia încurajează coordonarea între părțile interesate relevante. Asistența acordată prin intermediul IPA III consolidează capacitățile organizațiilor societății civile, inclusiv, după caz, în situația în care acestea sunt beneficiari direcți ai asistenței. [AM 52]

4.  Comisia, în strânsă legătură cu statele membre, ia, de asemenea, măsurile necesare pentru a asigura coordonarea și complementaritatea cu organizații și entități multilaterale și regionale, precum organizațiile internaționale și instituțiile financiare, agenții și donatorii din afara Uniunii.

CAPITOLUL III

PUNEREA ÎN APLICARE CADRUL DE PROGRAMARE ȘI EXECUTAREA [AM 53]

Articolul 7

Cadrul de programare al IPA

1.  Asistența acordată în cadrul IPA III se bazează pe Prezentul regulament este completat de un cadru de programare al IPA care conține prevederi suplimentare cu privire la modul în care se urmărește pentru îndeplinirea obiectivelor specifice menționate la articolul 3. Cadrul de programare al IPA este stabilit de Comisie pe durata cadrului financiar multianual al Uniunii prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol.

Comisia prezintă Parlamentului European documentele de programare relevante în timp util, înainte de începerea perioadei de programare. Aceste documente menționează alocările indicative prevăzute pentru fiecare fereastră tematică și, în cazul în care sunt disponibile, pentru fiecare țară/regiune, prevăzând rezultatele preconizate și alegerea modalităților de asistență. [AM 54]

1a.  Parlamentul European și Consiliul autorizează creditele alocate anual în limitele cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027. [AM 55]

2.  Cadrul de programare al IPA ține seama în mod corespunzător de rezoluțiile și pozițiile Parlamentului European și de strategiile naționale și politicile sectoriale relevante. [AM 56]

Asistența este orientată și ajustată în funcție de situația specifică a beneficiarilor enumerați în anexa I, cu luarea în considerare a eforturilor suplimentare necesare pentru îndeplinirea criteriilor de aderare, precum și a capacităților respectivilor beneficiari. Asistența se diferențiază, în ceea ce privește domeniul de aplicare și intensitatea, în funcție de necesități, de angajamentul față de reforme și de progresele în punerea în practică a acestor reforme.

3.  Fără a se aduce atingere alineatului (4) al prezentului articol, Comisia adoptă cadrul de programare al IPA este adoptat de Comisie printr-un act de punere în aplicare. Actul de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare a comitetului menționat la articolul 16, inclusiv dispozițiile privind aplicarea „principiului împărțirii echitabile”, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 14. Cadrul de programare al IPA expiră până la data de 30 iunie 2025 cel târziu. Comisia adoptă un nou cadru de programare al IPA până la 30 iunie 2025, pe baza evaluării la jumătatea perioadei, care ține seama de celelalte instrumente de finanțare externă, și luând în considerare rezoluțiile relevante ale Parlamentului European. Comisia poate revizui de asemenea, dacă este necesar, punerea în aplicare eficace a cadrului de programare al IPA, în special în cazul unor modificări substanțiale ale cadrului de politică menționat la articolul 6 și ținând seama de rezoluțiile relevante ale Parlamentului European. [AM 57]

4.  Cadrul de programare pentru cooperarea transfrontalieră cu statele membre se adoptă de către Comisie în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul privind CTE.

5.  Cadrul de programare al IPA include indicatori se bazează pe indicatorii de performanță clari și verificabili prevăzuți în anexa IV pentru evaluarea progreselor în raport cu atingerea obiectivelor stabilite în cadrul acestuia, precum, printre altele, progresele și rezultatele din următoarele domenii:

(a)  democrația, statul de drept și un sistem juridic independent și eficient;

(b)  drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv drepturile persoanelor aparținând minorităților și grupurilor vulnerabile;

(c)  egalitatea de gen și drepturile femeilor;

(d)  combaterea corupției și a criminalității organizate;

(e)  reconcilierea, consolidarea păcii, relațiile de bună vecinătate;

(f)  libertatea mijloacelor de informare în masă;

(g)  combaterea schimbărilor climatice, în conformitate cu obligațiile stabilite în Acordul de la Paris.

Progresele măsurate în raport cu acești indicatori sunt incluse de Comisie în rapoartele sale anuale.

Abordarea bazată pe performanță aplicată în temeiul prezentului regulament face obiectul unor schimburi de opinii periodice în cadrul Parlamentului European și al Consiliului. [AM 123]

Articolul 7a

Reexaminarea și evaluarea la jumătatea perioadei

1.  Comisia adoptă un nou cadru de programare al IPA pe baza evaluării la jumătatea perioadei. Cel târziu până la 30 iunie 2024, Comisia prezintă un raport de evaluare la jumătatea perioadei privind aplicarea prezentului regulament. Raportul de evaluare la jumătatea perioadei acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2023 și examinează contribuția Uniunii la îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament, prin intermediul unor indicatori care măsoară rezultatele obținute și al oricăror constatări și concluzii privind impactul prezentului regulament.

Parlamentul European poate furniza informații pentru această evaluare. Comisia și SEAE organizează o consultare cu principalele părți interesate și cu beneficiarii, inclusiv cu organizațiile societății civile. Comisia și SEAE se asigură în mod special că sunt reprezentate persoanele cele mai marginalizate.

Comisia evaluează, de asemenea, impactul și eficacitatea acțiunilor sale pentru fiecare domeniu de intervenție și eficacitatea programării, prin evaluări externe. Comisia și SEAE iau în considerare propunerile și punctele de vedere ale Parlamentului European și ale Consiliului privind evaluările externe independente. Evaluarea la jumătatea perioadei evaluează modul în care Uniunea și-a atins obiectivele stabilite de prezentul regulament.

2.  Raportul de evaluare la jumătatea perioadei se referă, de asemenea, la eficiența, la valoarea adăugată, la funcționarea arhitecturii simplificate și raționalizate de finanțare externă, la coerența internă și externă și la relevanța continuă a obiectivelor prezentului regulament, la complementaritatea și sinergiile dintre acțiunile finanțate, la contribuția măsurilor la o acțiune externă coerentă a Uniunii și la măsura în care publicul din țările beneficiare sunt informați cu privire la sprijinul financiar din partea Uniunii, dacă este cazul.

3.  Raportul de evaluare la jumătatea perioadei este elaborat în scopul specific de a îmbunătăți aplicarea finanțării Uniunii. Acesta furnizează informații utile pentru luarea deciziilor privind reînnoirea, modificarea sau suspendarea tipurilor de acțiuni puse în aplicare în temeiul prezentului regulament.

4.  Raportul de evaluare la jumătatea perioadei conține și informații consolidate din rapoartele anuale relevante cu privire la toate tipurile de finanțare care intră sub incidența prezentului regulament, inclusiv la veniturile alocate externe și la contribuțiile la fondurile fiduciare, realizând o defalcare a cheltuielilor în funcție de țara beneficiară, de utilizarea instrumentelor financiare, de angajamente și de plăți.

5.  Comisia transmite concluziile evaluărilor, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului și statelor membre. Rezultatele evaluării sunt luate în considerare la elaborarea programelor și alocarea resurselor.

6.  În procesul de evaluare a finanțării Uniunii acordate în temeiul prezentului regulament, Comisia implică toate părțile interesate relevante, inclusiv organizații ale societății civile, și poate, după caz, să urmărească efectuarea unor evaluări comune împreună cu statele membre, în strânsă colaborare cu beneficiarii.

7.  Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului raportul de evaluare la jumătatea perioadei menționat în prezentul articol însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative care prevăd modificările necesare ale prezentului regulament.

8.  La finalul perioadei de aplicare a prezentului regulament, dar cel târziu la trei ani după sfârșitul perioadei indicate la articolul 1, Comisia efectuează o evaluare finală a regulamentului în aceleași condiții ca evaluarea la jumătatea perioadei menționată în prezentul articol. [AM 124]

Articolul 7b

Suspendarea asistenței

1.  În cazul în care un beneficiar nu respectă principiile democrației, ale statului de drept, ale bunei guvernări, ale respectării drepturile omului și libertăților fundamentale sau standardele de securitate nucleară, ori încalcă angajamentele asumate în acordurile aplicabile încheiate cu Uniunea sau înregistrează un regres constant în ceea ce privește unul sau mai multe dintre criteriile de la Copenhaga, Comisia este împuternicită, în conformitate cu articolul 14, să adopte acte delegate de modificare a anexei I la prezentul regulament pentru a suspenda total sau parțial asistența Uniunii. În cazul unei suspendări parțiale, se indică programele pentru care se aplică suspendarea.

2.  În cazul în care Comisia constată că motivele care justifică suspendarea asistenței nu mai sunt de actualitate, aceasta este împuternicită să adopte un act delegat, în conformitate cu articolul 14, de modificare a anexei I pentru a reintroduce asistența din partea Uniunii.

3.  În cazul suspendării parțiale, asistența Uniunii este utilizată în special pentru a sprijini organizațiile societății civile și actorii nestatali în acțiuni care vizează promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și sprijinirea democratizării și dialogului în țările partenere.

4.  În cursul procesului său decizional, Comisia ține seama în mod corespunzător de rezoluțiile aplicabile ale Parlamentului European. [AM 125]

Articolul 7c

Guvernanță

Un grup de coordonare orizontală compus din toate serviciile relevante ale Comisiei și ale SEAE și prezidat de VP/ÎR sau de un reprezentant al oficiului respectiv este responsabil de gestionarea, coordonarea și administrarea prezentului instrument pe parcursul ciclului de gestionare, pentru a asigura consecvența, eficiența, transparența și asumarea răspunderii pentru toate finanțările externe ale Uniunii. VP/ÎR asigură coordonarea politică generală a acțiunii externe a Uniunii. Pe parcursul întregului ciclu de programare, planificare și aplicare a instrumentului, VP/ÎR și SEAE colaborează cu serviciile și cu membrii relevanți ai Comisiei, identificați pe baza naturii și a obiectivelor acțiunii prevăzute, bazându-se pe expertiza lor. VP/ÎR, SEAE și Comisia elaborează toate propunerile de decizii în conformitate cu procedurile Comisiei și le prezintă spre adoptare.

Parlamentul European este implicat pe deplin în etapele de elaborare, programare, monitorizare și evaluare ale instrumentelor de finanțare externă, pentru a garanta controlul politic, controlul democratic și responsabilitatea democratică a finanțării Uniunii în domeniul acțiunii externe. [AM 126]

Articolul 8

Măsuri și metode de punere în aplicare executare [AM 62]

1.  Asistența acordată în cadrul IPA III este pusă în aplicare executată prin gestiune directă sau prin gestiune indirectă, în conformitate cu Regulamentul financiar, prin planuri de acțiune și măsuri anuale sau multianuale, astfel cum se precizează la Titlul II capitolul III din [Regulamentul privind IVCDCI]. Titlul II capitolul III din [Regulamentul privind IVCDCI] se aplică prezentului regulament, cu excepția articolului 24 alineatul (1) [persoane și entități eligibile] III a. [AM 63]

1a.  Gestiunea indirectă poate fi revocată dacă beneficiarul nu sunt capabil sau nu este dispus să administreze fondurile care îi sunt acordate în conformitate cu normele, principiile și obiectivele prevăzute în prezentul regulament. În cazul în care beneficiarul nu respectă principiile democrației, ale statului de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale sau încalcă angajamentele asumate în acordurile relevante încheiate cu Uniunea, Comisia poate reveni, în anumite domenii de politică sau programe specifice, de la regimul de gestiune indirectă aplicat beneficiarului respectiv la gestiunea indirectă de către una sau mai multe entități abilitate, altele decât beneficiarul, sau la gestiunea directă. [AM 64]

1b.  Comisia poartă un dialog cu Parlamentul European și ia în considerare opiniile Parlamentului European cu privire la domenii în care acesta din urmă derulează propriile sale programe de asistență, cum ar fi consolidarea capacităților și observarea alegerilor. [AM 65]

2.  În temeiul prezentului regulament, planurile de acțiune pot fi adoptate pentru o perioadă de până la șapte ani.

2a.  Comisia informează pe deplin Parlamentul European cu privire la aspectele legate de planificarea și punerea în aplicare a măsurilor în temeiul prezentului articol, inclusiv orice modificări sau alocări substanțiale avute în vedere. [AM 66]

2b.  Plata sprijinului bugetar general sau sectorial depinde de realizarea unor progrese satisfăcătoare în vederea atingerii obiectivelor convenite cu beneficiarul.

Comisia aplică criteriile de condiționalitate privind sprijinul bugetar prevăzute la articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul privind IVCDCI. Comisia ia măsuri pentru a reduce sau a suspenda finanțarea din partea Uniunii prin sprijin bugetar în cazuri de nereguli sistemice în sistemele de gestiune și control sau de progrese nesatisfăcătoare realizate în vederea atingerii obiectivelor convenite cu beneficiarul.

Reintroducerea asistenței de către Comisie după suspendarea menționată în prezentul articol este însoțită de o asistență specifică acordată autorităților naționale de audit. [AM 67]

Capitolul IIIa

Executarea [AM 68]

Articolul 8a

Planuri de acțiune și măsuri

1.  Comisia adoptă planuri de acțiune sau măsuri anuale sau multianuale. Aceste măsuri pot lua forma unor măsuri individuale, a unor măsuri speciale, a unor măsuri de sprijin sau a unor măsuri excepționale de asistență. Planurile de acțiune și măsurile precizează, pentru fiecare acțiune în parte, obiectivele urmărite, rezultatele preconizate și principalele activități, metodele de aplicare, bugetul și toate cheltuielile de sprijin asociate acestora.

2.  Planurile de acțiune se bazează pe documente de programare, cu excepția cazurilor menționate la alineatele (3) și (4).

Atunci când este necesar, o acțiune poate fi adoptată sub formă de măsură individuală înainte sau după adoptarea planurilor de acțiune. Măsurile individuale se bazează pe documente de programare, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (3) și a altor cazuri justificate în mod corespunzător.

În cazul în care survin nevoi sau circumstanțe neprevăzute, iar finanțarea nu este posibilă din surse mai adecvate, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul privind IVCDCI, prin care sunt prevăzute măsuri speciale care nu sunt bazate pe documentele de programare.

3.  Planurile de acțiune și măsurile individuale anuale sau multianuale pot fi utilizate pentru a executa acțiunile de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul privind IVCDCI.

4.  Comisia poate adopta măsuri excepționale de asistență pentru acțiunile de răspuns rapid menționate la articolul 4 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul privind IVCDCI.

5.  Măsurile adoptate conform articolului 19 alineatele (3) și (4) pot avea o durată de cel mult 18 luni, aceasta putând fi prelungită de două ori cu o perioadă suplimentară de cel mult șase luni, până la o durată totală maximă de 30 de luni, în cazul apariției unor obstacole obiective și neprevăzute în calea executării, cu condiția ca acest lucru să nu implice o majorare a cuantumului financiar aferent măsurii.

În cazul unor crize și conflicte prelungite, Comisia poate adopta o a doua măsură excepțională de asistență, cu o durată maximă de 18 luni. În cazuri justificate în mod corespunzător, se pot adopta și alte măsuri atunci când continuitatea acțiunii Uniunii conform prezentului alineat este esențială și nu poate fi asigurată prin alte mijloace. [AM 69]

Articolul 8b

Măsuri de sprijin

1.  Finanțarea acordată de Uniune poate acoperi cheltuielile pentru sprijinirea executării instrumentului și pentru atingerea obiectivelor acestuia, inclusiv cheltuielile de sprijin administrativ legate de activitățile de pregătire, urmărire, monitorizare, control, audit și evaluare necesare pentru această executare, precum și cheltuielile de la sediul central și cele aferente delegațiilor Uniunii destinate sprijinului administrativ necesar derulării programului și gestionării operațiunilor finanțate în temeiul prezentului regulament, inclusiv a acțiunilor de informare și de comunicare și a sistemelor corporative de tehnologie a informațiilor.

2.  În cazul în care cheltuielile de sprijin nu sunt incluse în planurile de acțiune sau în măsurile menționate la articolul 8c, Comisia adoptă, dacă este cazul, măsuri de sprijin. Finanțarea din partea Uniunii în cadrul măsurilor de sprijin poate acoperi:

(a)  studii, reuniuni, activități de informare, de sensibilizare, de formare și de pregătire, activități de schimb de experiență și de bune practici, activități de publicare, precum și orice alte cheltuieli de asistență administrativă sau tehnică necesare pentru programarea și gestionarea acțiunilor, inclusiv experții externi remunerați;

(b)  activități de cercetare și inovare, precum și studii pe teme relevante și difuzarea acestora;

(c)  cheltuieli legate de informare și de comunicare, inclusiv elaborarea de strategii de comunicare și comunicarea instituțională privind prioritățile politice ale Uniunii și vizibilitatea acestor priorități. [AM 70]

Articolul 8c

Adoptarea planurilor de acțiune și a măsurilor

1.  Comisia adoptă planuri de acțiune și măsuri prin intermediul unei decizii a Comisiei, în conformitate cu Regulamentul financiar.

2.  Comisia ține seama de abordarea politică relevantă a Consiliului și a Parlamentului European atât la planificarea, cât și la aplicarea ulterioară a acestor planuri de acțiune și măsuri, în interesul coerenței acțiunii externe a Uniunii. 

Comisia informează fără întârziere Parlamentul European cu privire la planificarea planurilor de acțiune și a măsurilor în temeiul prezentului articol, inclusiv cu privire la cuantumurile financiare avute în vedere, și informează, de asemenea, Parlamentul European atunci când modifică sau prelungește în mod substanțial respectiva asistență. Cât mai curând posibil după adoptarea sau modificarea substanțială a unei măsuri și, în orice caz, în termen de o lună de la adoptarea acesteia, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport și oferă o prezentare generală privind natura și motivația măsurii adoptate, durata sa, bugetul alocat și contextul, inclusiv complementaritatea respectivei măsuri în raport cu altă asistență în curs de desfășurare și planificată a Uniunii. Pentru măsuri excepționale de asistență, Comisia indică, de asemenea, dacă, în ce măsură și modul în care va asigura continuitatea politicii puse în aplicare prin asistența excepțională cu ajutorul asistenței pe termen mediu și lung în temeiul prezentului regulament.

3.  Înainte de a adopta planuri de acțiune și măsuri care nu se bazează pe documentele de programare conform articolului 8a alineatul (2), cu excepția situațiilor menționate la articolul 8a alineatele (3) și (4), Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 14 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea obiectivelor specifice care trebuie urmărite, a rezultatelor preconizate, a instrumentelor care trebuie utilizate, a activităților principale și a alocărilor financiare indicative ale acestor planuri de acțiune și măsuri. 

4.  La nivelul acțiunilor, se realizează o analiză a drepturilor omului, sociale și de mediu corespunzătoare, inclusiv în ceea ce privește schimbările climatice și consecințele asupra biodiversității, în conformitate cu actele legislative aplicabile ale Uniunii, inclusiv cu Directiva 2011/92/UE(28) a Parlamentului European și a Consiliului și cu Directiva 85/337/CEE(29) a Consiliului, care cuprinde, dacă este cazul, o evaluare a impactului asupra mediului în cazul acțiunilor sensibile din punct de vedere ecologic, în special în cazul infrastructurilor noi de mare anvergură. 

De asemenea, se efectuează evaluări ex ante ale impactului social, asupra drepturilor omului, asupra genului și asupra muncii, precum și o analiză a conflictelor și o evaluare a riscurilor. 

Pentru executarea programelor sectoriale, se utilizează, dacă este cazul, evaluări sociale, privind drepturile omului și evaluări strategice de mediu. Comisia asigură implicarea părților interesate în aceste evaluări și accesul publicului la rezultatele acestor evaluări. [AM 127]

Articolul 8d

Metode de cooperare

1.  Finanțarea în temeiul prezentului instrument este pusă în aplicare de către Comisie, astfel cum se prevede în Regulamentul financiar, fie în mod direct de către Comisie, delegațiile Uniunii și agențiile executive, fie indirect, prin intermediul oricăreia dintre entitățile enumerate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

2.  Finanțarea în temeiul prezentului instrument poate fi, de asemenea, furnizată prin contribuții la fonduri internaționale, regionale sau naționale, precum cele instituite sau gestionate de BEI, de statele membre, de țări și regiuni partenere ori de organizații internaționale sau de alți donatori.

3.  Entitățile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar și la articolul 29 alineatul (1) din Regulamentul IVCDCI își îndeplinesc anual obligațiile de raportare în temeiul articolului 155 din Regulamentul financiar. Cerințele de raportare pentru oricare dintre aceste entități sunt stabilite în acordul-cadru de parteneriat, acordul de contribuție, acordul privind garanțiile bugetare sau acordul de finanțare.

4.  Acțiunile finanțate în temeiul instrumentului pot fi puse în aplicare prin cofinanțări paralele sau cofinanțări comune.

5.  În cazul unei cofinanțări paralele, o acțiune se împarte în mai multe componente clar identificabile care sunt finanțate, fiecare în parte, de diferiți parteneri ce asigură cofinanțarea, astfel încât destinația finală a finanțării să poată fi întotdeauna identificată.

6.  În cazul unei cofinanțări comune, costul total al acțiunii se repartizează între partenerii care asigură cofinanțarea, iar resursele sunt puse în comun, astfel încât nu mai este posibil să se identifice sursa finanțării unei activități date întreprinse în cadrul acțiunii.

7.  Cooperarea dintre Uniune și partenerii săi poate lua, printre altele, următoarele forme:

(a)  acorduri trilaterale prin care Uniunea coordonează, împreună cu țările terțe, finanțarea asistenței pe care o acordă unei țări sau unei regiuni partenere;

(b)  măsuri de cooperare administrativă, precum programele de înfrățire între instituții publice, autorități locale, organisme publice naționale sau entități de drept privat cărora le-au fost încredințate sarcini de serviciu public ale unui stat membru și cele ale unei țări sau regiuni partenere, precum și măsuri de cooperare la care participă experți din sectorul public trimiși de statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora;

(c)  contribuții la costurile necesare înființării și administrării unui parteneriat public-privat, inclusiv pentru sprijinirea participării pe scară largă, prin crearea unui organism terț independent din partea organizațiilor societății civile (OSC), care să evalueze și să monitorizeze înființările de parteneriate public-privat;

(d)  programe de sprijin pentru politicile sectoriale, prin care Uniunea oferă asistență pentru programul sectorial al unei țări partenere;

(e)  contribuții la costurile participării țărilor la programele și acțiunile Uniunii puse în aplicare de către agenții și organisme ale Uniunii, precum și de către organisme sau persoane cărora li se încredințează punerea în aplicare a unor acțiuni specifice în cadrul politicii externe și de securitate comune, în temeiul titlului V din TUE;

(f)  subvenții la rata dobânzii. [AM 72]

Articolul 8e

Forme de finanțare din partea Uniunii și metode de aplicare

1.  Finanțarea din partea Uniunii poate fi acordată prin intermediul tipurilor de finanțare prevăzute în Regulamentul financiar, în special prin:

(a)  granturi;

(b)  contracte de achiziții publice pentru servicii, bunuri sau lucrări;

(c)  sprijin bugetar;

(d)  contribuții la fondurile fiduciare constituite de Comisie, în conformitate cu articolul 234 din Regulamentul financiar;

(e)  instrumente financiare;

(f)  garanții bugetare;

(g)  finanțare mixtă;

(h)  o reducere a datoriei în cadrul programelor de reducere a datoriilor convenite la nivel internațional;

(i)  asistență financiară;

(j)  experți externi remunerați.

2.  Atunci când colaborează cu părți interesate din țări partenere, Comisia ține seama de particularitățile acestora, inclusiv de nevoile lor și de contextul relevant, în momentul definirii modalităților de finanțare, a tipului de contribuție, a modalităților de atribuire și a dispozițiilor administrative pentru gestionarea granturilor, cu scopul de a acoperi o gamă cât mai extinsă posibil de părți interesate și pentru a le răspunde în mod optim. Această evaluare ia în considerare condițiile pentru participarea și implicarea semnificativă a tuturor părților interesate, în special a societății civile locale. Se încurajează modalitățile specifice, în conformitate cu Regulamentul financiar, cum ar fi acordurile de parteneriat, autorizarea sprijinului financiar pentru terți, atribuirea directă sau cererile de propuneri cu restricții de eligibilitate sau sumele forfetare, costurile unitare și finanțarea la rate forfetare, precum și finanțările care nu sunt legate de costuri, astfel cum se prevede la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Aceste modalități diferite trebuie să asigure transparența, trasabilitatea și inovarea. Va fi încurajată cooperarea dintre ONG-urile locale și internaționale, astfel încât capacitățile societății civile locale să fie consolidate în vederea participării depline la programele de dezvoltare.

3.  În plus față de cazurile menționate la articolul 195 din Regulamentul financiar, procedura de atribuire directă poate fi utilizată pentru:

(a)  granturile cu valoare mică acordate apărătorilor drepturilor omului și mecanismelor de protecție a apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, pentru finanțarea unor acțiuni urgente de protecție, dacă este cazul fără necesitatea cofinanțării, precum și cele care sunt acordate mediatorilor și altor actori ai societății civile implicați în situații de criză și în dialoguri pe marginea conflictelor armate, în soluționarea conflictelor, în reconciliere și în consolidarea păcii;

(b)  granturile, dacă este cazul fără a fi necesară cofinanțarea, care vizează finanțarea de acțiuni în condițiile cele mai dificile, în care publicarea unei cereri de propuneri ar fi nepotrivită, inclusiv cazurile în care există o lipsă acută de libertăți fundamentale, amenințări la adresa instituțiilor democratice, accentuări ale crizelor, conflicte armate, în care siguranța persoanelor este supusă celor mai puternice amenințări sau în care organizațiile de apărare a drepturilor omului și apărătorii drepturilor omului, mediatorii și alți actori ai societății civile implicați în dialoguri pe marginea crizelor și a conflictelor armate, în acțiuni de reconciliere și de consolidare a păcii își desfășoară activitatea în cele mai grele condiții. Aceste granturi nu depășesc 1 000 000 EUR și au o durată de maximum 18 luni, care poate fi prelungită cu încă 12 luni în cazul în care aplicarea acestor granturi se confruntă cu obstacole obiective și neprevăzute;

(c)  granturile acordate Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, precum și Global Campus, Centrului European Interuniversitar pentru Drepturile Omului și Democratizare, care propune un master european în domeniul drepturilor omului și democratizării, și rețelei de universități asociate acestui centru care propun diplome postuniversitare în domeniul drepturilor omului, inclusiv burse pentru studenți, cercetători, profesori și pentru apărători ai drepturilor omului din țări terțe.

(d)  proiectele mici, astfel cum sunt descrise la articolul 23a din Regulamentul privind IVCDCI.

Sprijinul bugetar menționat la alineatul (1) litera (c), inclusiv cel realizat prin contractele de sprijin pentru performanțele reformelor sectoriale, se bazează pe asumarea responsabilității la nivel național, pe răspunderea reciprocă și pe angajamentele comune față de valorile universale, democrație, drepturile omului, egalitatea de gen, incluziunea socială, dezvoltarea umană și statul de drept și vizează consolidarea parteneriatelor dintre Uniune și țările partenere. Acesta include consolidarea dialogului politic, dezvoltarea capacităților și îmbunătățirea guvernanței, venind în completarea eforturilor partenerilor de a colecta mai mult și a cheltui mai eficient, cu scopul de a sprijini o dezvoltare socioeconomică durabilă și favorabilă incluziunii, care să aducă beneficii tuturor, precum și crearea de locuri de muncă decente, acordând o atenție deosebită tinerilor, reducerea inegalităților și eradicarea sărăciei, acordând atenția cuvenită economiilor locale, drepturilor de mediu și sociale.

Orice decizie de a acorda sprijin bugetar se bazează pe politicile în materie de sprijin bugetar convenite de Uniune, pe un set clar de criterii de eligibilitate și pe o evaluare atentă a riscurilor și a beneficiilor. Unul dintre principalii factori determinanți referitori la o astfel de decizie îl constituie evaluarea angajamentului, a istoricului și a progreselor țărilor partenere în ceea ce privește democrația, drepturile omului și statul de drept.

4.  Sprijinul bugetar este diferențiat, astfel încât să răspundă mai bine contextului politic, economic și social al țării partenere, ținând seama de situațiile de fragilitate.

Atunci când acordă sprijin bugetar în conformitate cu articolul 236 din Regulamentul financiar, Comisia definește în mod clar și monitorizează criteriile pentru condiționalitatea sprijinului bugetar, inclusiv progresele în ceea ce privește reformele și transparența, și sprijină dezvoltarea controlului parlamentar și a capacităților naționale de audit, participarea organizațiilor societății civile la monitorizare, precum și sporirea transparenței și a accesului publicului la informații și dezvoltarea unor sisteme puternice de achiziții publice în sprijinul dezvoltării economice locale și al întreprinderilor locale.

5.  Plata sprijinului bugetar se bazează pe indicatori care demonstrează că s-au realizat progrese satisfăcătoare în vederea atingerii obiectivelor convenite cu țara parteneră.

6.  Instrumentele financiare prevăzute în prezentul regulament pot lua diferite forme, cum ar fi împrumuturi, garanții, investiții sau participații de capital sau cvasicapital și instrumente de partajare a riscurilor, ori de câte ori este posibil și în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 209 alineatul (1) din Regulamentul financiar, coordonate de BEI, de o instituție financiară europeană multilaterală, precum Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, sau de o instituție financiară europeană bilaterală, cum ar fi băncile de dezvoltare bilaterale, eventual combinate cu alte forme de sprijin financiar, atât din partea statelor membre, cât și a părților terțe.

Contribuțiile la instrumentele financiare ale Uniunii în temeiul prezentului regulament pot fi efectuate de statele membre, precum și de oricare dintre entitățile menționate la articolul 62 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul financiar.

7.  Instrumentele financiare respective pot fi grupate în facilități în scopul aplicării și al raportării.

8.  Comisia și SEAE nu desfășoară operațiuni noi sau reînnoite cu entități înregistrate sau stabilite în jurisdicțiile definite în cadrul politicii relevante a Uniunii ca fiind jurisdicții necooperante, care sunt identificate ca țări terțe cu grad înalt de risc în sensul articolului 9 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(30), sau care nu respectă efectiv standardele fiscale ale Uniunii sau cele convenite la nivel internațional referitoare la transparență și la schimbul de informații.

9.  Finanțarea Uniunii nu generează, nici nu declanșează colectarea de impozite, taxe sau alte impuneri specifice.

10.  Impozitele, taxele și alte impuneri aplicate de țările partenere pot fi eligibile pentru finanțare în temeiul prezentului regulament. [AM 73]

Articolul 8f

Reportări, tranșe anuale, credite de angajament, rambursări și venituri generate de instrumentele financiare

1.  Pe lângă dispozițiile articolului 12 alineatul (2) din Regulamentul financiar, creditele de angajament și de plată neutilizate în cadrul prezentului regulament se reportează automat și pot fi angajate până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar următor. Sumele reportate sunt primele utilizate în exercițiul financiar următor.

Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului informații privind creditele care au fost reportate automat, inclusiv sumele în cauză, în conformitate cu articolul 12 alineatul (6) din Regulamentul financiar.

2.  Pe lângă normele prevăzute la articolul 15 din Regulamentul financiar referitoare la repunerea la dispoziție a creditelor, creditele de angajament corespunzătoare cuantumului dezangajărilor efectuate ca urmare a neaplicării totale sau parțiale a unei acțiuni în temeiul prezentului regulament sunt repuse la dispoziție în beneficiul liniei bugetare de origine.

Trimiterile la articolul 15 din Regulamentul financiar care figurează la articolul 12 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de stabilire a cadrului financiar multianual sunt înțelese ca incluzând o trimitere la prezentul alineat în scopul prezentului regulament.

3.  Angajamentele bugetare pentru acțiuni care se desfășoară pe parcursul a mai mult de un exercițiu financiar se pot repartiza pe mai multe exerciții, în tranșe anuale, în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul financiar.

Articolul 114 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul financiar nu se aplică în cazul acestor acțiuni multianuale. Comisia dezangajează în mod automat orice parte a unui angajament bugetar pentru o acțiune care, până la data de 31 decembrie a celui de al cincilea an care urmează anului angajamentului bugetar, nu a fost utilizată în scopul prefinanțării sau al efectuării de plăți intermediare sau pentru care nu s-a prezentat nicio declarație de cheltuieli certificată sau nicio cerere de plată.

Alineatul (2) al prezentului articol se aplică, de asemenea, tranșelor anuale.

4.  Prin derogare de la articolul 209 alineatul (3) din Regulamentul financiar, rambursările și veniturile generate de un instrument financiar sunt alocate liniei bugetare de origine ca venituri alocate interne după deducerea costurilor și comisioanelor de gestionare. La interval de cinci ani, Comisia examinează contribuția adusă la realizarea obiectivelor Uniunii de instrumentele financiare existente și eficiența acestora. [AM 74]

Articolul 9

Cooperare transfrontalieră

1.  Până la 3 % din pachetul financiar se alocă indicativ programelor de cooperare transfrontalieră dintre beneficiarii enumerați în anexa I și statele membre, în conformitate cu nevoile și prioritățile acestora.

2.  Rata de cofinanțare din partea Uniunii la nivelul fiecărei priorități nu este mai mare de 85 % din cheltuielile eligibile ale unui program de cooperare transfrontalieră. Pentru asistența tehnică, rata de cofinanțare din partea Uniunii este de 100 %.

3.  Nivelul de prefinanțare pentru cooperarea transfrontalieră cu statele membre este stabilit în programul de lucru, în conformitate cu nevoile beneficiarilor enumerați în anexa 1, și poate depăși procentul menționat la articolul 49 din Regulamentul privind CTE.

4.  În cazul în care un program de cooperare transfrontalieră este întrerupt, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul privind CTE, sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament programului întrerupt, care rămâne disponibil, poate fi utilizat pentru a finanța orice altă acțiune eligibilă în temeiul prezentului regulament. Într-un astfel de caz, dacă nu există acțiuni eligibile care să fie finanțate în anul în curs, creditele pot fi reportate pentru exercițiul următor. [AM 75]

CAPITOLUL IV

ELIGIBILITATE ȘI ALTE DISPOZIȚII SPECIFICE

Articolul 10

Eligibilitatea pentru finanțare în cadrul IPA III

1.  Ofertanții, solicitanții și candidații din următoarele țări sunt eligibili pentru finanțare în cadrul IPA III:

(a)  statele membre, beneficiarii enumerați în anexa I la prezentul regulament, părțile contractante la Acordul privind Spațiul Economic European și țările vizate de anexa I la Regulamentul privind IVCDCI și

(b)  țările pentru care Comisia a instituit accesul reciproc la asistența externă. Accesul reciproc se poate acorda, pentru o perioadă limitată de cel puțin un an, de fiecare dată când o țară acordă eligibilitatea, în condiții egale, entităților din Uniune și din țările eligibile în temeiul prezentului regulament. Comisia decide cu privire la accesul reciproc după consultarea țării destinatare sau a țărilor implicate.

CAPITOLUL V

FEDD+ ȘI GARANȚII BUGETARE

Articolul 11

Instrumente financiare și garanții pentru acțiuni externe

1.  Beneficiarii enumerați în anexa I sunt eligibili pentru Fondul european pentru dezvoltare durabilă plus (FEDD+) și pentru Garanția pentru acțiune externă, astfel cum se prevede în titlul II capitolul IV din Regulamentul privind IVCDCI. În acest scop, IPA III contribuie la provizionările legate de garanțiile pentru acțiunile externe menționate la articolul 26 din Regulamentul privind IVCDCI proporțional cu investițiile realizate pentru beneficiarii enumerați în anexa 1 la prezentul regulament.

CAPITOLUL VI

MONITORIZARE ȘI, RAPORTARE, ȘI EVALUARE [AM 76]

Articolul 12

Monitorizare, audit, evaluare și protecția intereselor financiare ale Uniunii

1.  Titlul II capitolul V din Regulamentul privind IVCDCI se aplică prezentului regulament în legătură cu monitorizarea, raportarea și evaluarea.

2.  Indicatorii pentru monitorizarea punerii în aplicare executării și a progreselor înregistrate de IPA III în direcția îndeplinirii obiectivelor specifice stabilite la articolul 3 sunt prevăzuți în anexa IV la prezentul regulament. [AM 77]

3.  În cazul cooperării transfrontaliere cu statele membre, indicatorii sunt cei menționați la articolul 33 din Regulamentul privind CTE.

4.  În plus față de indicatorii menționați în anexa IV, în cadrul privind rezultatele al asistenței oferite prin IPA III se ține seama de rapoartele privind extinderea și de evaluările realizate de Comisie cu privire la programele de reformă economică. [AM 78]

4a.   Comisia trimite și prezintă Parlamentului European și Consiliului rapoartele de evaluare intermediare și finale menționate la articolul 32 din Regulamentul privind NDICI. Comisia publică aceste rapoarte. [AM 79]

5.  În plus față de articolul 129 din Regulamentul financiar, referitor la protecția intereselor financiare ale Uniunii în cadrul gestiunii indirecte, beneficiarii raportează Comisiei, fără întârziere, neregulile, inclusiv fraudele care au făcut obiectul unei constatări administrative sau judiciare primare, și informează Comisia cu privire la evoluția procedurilor administrative și juridice. Raportarea se efectuează prin mijloace electronice, utilizându-se Sistemul de gestionare a neregulilor instituit de Comisie. Comisia sprijină dezvoltarea în cadrul țărilor beneficiare a controlului parlamentar, a capacităților de audit, precum și îmbunătățirea transparenței și a accesului public la informații. Comisia, VP/ÎR și în special delegațiile Uniunii din cadrul țărilor beneficiare se asigură că toate alocările de fonduri din cadrul gestiunii indirecte se efectuează în mod transparent, depolitizat și neparțial, inclusiv o distribuție echitabilă, care să reflecte nevoile regiunilor și ale municipalităților locale. [AM 80]

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 13

Delegarea de competențe

Se conferă Comisiei, în conformitate cu articolul 14, competența de a adopta acte delegate pentru a modifica anexele II, III și IV la prezentul regulament.

Articolul 14

Exercitarea delegării de competențe

1.  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.  Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, menționată la articolul 7 alineatul (3), la articolul 7a, la articolul 7b alineatele (1) și (2), la articolul 8c alineatul (3) și la articolele 13 și 15. [AM 128]

3.  Parlamentul European sau Consiliul pot revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 13. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai dacă Parlamentul European și Consiliul nu ridică obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, cele două instituții au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 14a

Răspunderea democratică

1.   În vederea consolidării dialogului dintre instituțiile și serviciile Uniunii, în special dintre Parlamentul European, Comisie și SEAE, a stimulării coerenței globale a tuturor instrumentelor de finanțare externă și pentru a asigura o mai mare transparență și asumare a răspunderii, precum și promptitudinea în adoptarea actelor și a măsurilor de către Comisie, Parlamentul European poate invita Comisia și SEAE să se prezinte la Parlamentul European pentru a discuta orientările strategice pentru programare conform prezentului regulament. Acest dialog poate avea loc înainte de adoptarea actelor delegate și a proiectului de buget anual de către Comisie sau, la cererea Parlamentului European, a Comisiei sau a SEAE, pe bază ad hoc, în funcție de evoluțiile politice majore.

2.   În cazul în care urmează să aibă loc un dialog la care se face referire la alineatul (1), Comisia și SEAE prezintă Parlamentului European toate documentele relevante referitoare la acest dialog. În vederea unui dialog legat de bugetul anual, se transmit informații consolidate cu privire la toate planurile de acțiune și măsurile adoptate sau planificate în conformitate cu articolul 8, informații privind cooperarea pentru fiecare țară, regiune sau domeniu tematic și utilizarea acțiunilor de răspuns rapid, precum și garanția pentru acțiunea externă.

3.   Comisia și SEAE iau în considerare în cea mai mare măsură posibilă poziția exprimată de Parlamentul European. În eventualitatea în care Comisia sau SEAE nu ține seama de pozițiile Parlamentului European, acestea prezintă o justificare corespunzătoare.

4.  Comisia și SEAE, în special prin intermediul grupului de coordonare prevăzut la articolul 7c, au responsabilitatea de a informa Parlamentul European cu privire la stadiul aplicării prezentului regulament, în special cu privire la măsurile, acțiunile și rezultatele în curs de desfășurare. [AM 82]

Articolul 15

Adoptarea de norme de aplicare suplimentare [AM 83]

1.  Normele specifice de stabilire a unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește structurile care urmează a fi instituite în vederea pregătirii pentru aderare și în ceea ce privește asistența pentru dezvoltare rurală, se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 prin intermediul unor acte delegate. [AM 84]

2.  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Comisia adoptă planuri de acțiune și măsuri prin intermediul deciziilor, în conformitate cu Regulamentul financiar. [AM 85]

Articolul 16

Comitetul

1.  Comisia este asistată de un comitet („Comitetul pentru Instrumentul de asistență pentru preaderare”). Comitetul respectiv reprezintă un comitet în sensul [Regulamentului (UE) nr. 182/2011].

2.  În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, procedura se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

3.  Un observator al BEI participă la lucrările comitetului pentru chestiunile care privesc BEI.

4.  Comitetul IPA III asistă Comisia și are, de asemenea, competențe în ceea ce privește actele juridice și angajamentele care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1085/2006 și a Regulamentului 231/2014 și în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 389/2006.

5.  Comitetul IPA III nu are competențe în ceea ce privește contribuția la programul Erasmus+, prevăzută la articolul 5 alineatul (3). [AM 86]

Articolul 17

Informare, comunicare, vizibilitate și publicitate [AM 87]

1.  Se aplică dispozițiile articolelor 36 și 37 din [Regulamentul privind IVCDCI] Atunci când furnizează asistență financiară în temeiul prezentului regulament, Comisia, VP/ÎR și în special delegațiile Uniunii din cadrul țărilor beneficiare iau toate măsurile necesare pentru a asigura vizibilitatea sprijinului financiar al Uniunii, inclusiv monitorizarea respectării acestor cerințe de către destinatari. Acțiunile finanțate prin IPA fac obiectul cerințelor prevăzute în Manualul privind comunicarea și vizibilitatea pentru acțiunile externe ale UE. Comisia adoptă orientări pentru proiectele finanțate de Uniune privind vizibilitatea și acțiunile de comunicare pentru fiecare beneficiar. [AM 88]

1a.  Comisia adoptă măsuri de consolidare a comunicării strategice și a diplomației publice pentru comunicarea valorilor Uniunii și pentru evidențierea valorii adăugate a sprijinului acordat de Uniune. [AM 89]

1b.  Beneficiarii fondurilor Uniunii recunosc originea finanțării din partea Uniunii și asigură o vizibilitate adecvată a acesteia prin:

(a)  includerea unei mențiuni care subliniază sprijinul primit din partea Uniunii într-un mod vizibil în documentele și în materialele de comunicare referitoare la implementarea fondurilor, inclusiv pe un site internet oficial, dacă există un astfel de site; și

(b)  promovarea acțiunilor și a rezultatelor acestora prin furnizarea de informații coerente, eficiente și proporționale adresate unor categorii de public diverse, printre care mass-media și publicul larg.

Comisia demarează acțiuni de informare și comunicare referitoare la prezentul regulament, precum și acțiunile stabilite de aceasta și rezultatele obținute. Resursele financiare alocate prezentului regulament contribuie, de asemenea, la comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care aceste priorități sunt legate în mod direct de obiectivele menționate la articolul 3 și în anexele II și III. [AM 90]

Articolul 18

Dispoziții tranzitorii

1.  Prezentul regulament nu afectează, înainte de încheierea lor, continuarea sau modificarea acțiunilor vizate desfășurate în temeiul Regulamentului 231/2014 (IPA II) și al Regulamentului (UE) nr. 1085/2006 (IPA), care continuă să se aplice acțiunilor vizate până la încheierea lor. Acestor acțiuni li se aplică dispozițiile de la Titlul II capitolul III din Regulamentul privind IVCDCI, prevăzute anterior în Regulamentul nr. 236/2014, cu excepția articolului 24 alineatul (1).

2.  Pachetul financiar pentru IPA III poate include, de asemenea, cheltuieli de asistență tehnică și administrativă necesare pentru a asigura tranziția între IPA III și măsurile adoptate în cadrul programului anterior, IPA II.

3.  Dacă este necesar, pot fi introduse în buget credite pentru perioada de după 2027, în vederea acoperirii cheltuielilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) necesare pentru a permite gestionarea acțiunilor nefinalizate.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a […] [douăzecea] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se Se aplică de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2027. [AM 91]

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

ANEXA I

Albania

Bosnia și Herțegovina

Islanda

Kosovo(31)

Muntenegru

Serbia

Turcia

fosta Republică iugoslavă a Macedoniei Republica Macedonia de Nord [AM 129]

ANEXA II

Priorități tematice pentru asistență

În cadrul asistenței se pot aborda, după caz, următoarele priorități tematice:

(a)  Instituirea și promovarea de la o etapă timpurie a funcționării corecte a instituțiilor necesare pentru garantarea statului de drept. Intervențiile în acest domeniu trebuie să vizeze: separarea puterilor, instituirea unor sisteme judiciare independente, responsabile și eficiente, care să includă o recrutare transparentă și bazată pe merit și promovarea cooperării judiciare, a unor sisteme de evaluare și promovare și a unor proceduri disciplinare eficace pentru cazurile de încălcări; asigurarea instituirii de sisteme robuste adecvate pentru protecția granițelor, gestionarea fluxurilor migratoare și acordarea de azil celor care au nevoie de acesta; dezvoltarea de instrumente eficace de prevenire și de combatere a criminalității organizate, a traficului de ființe umane, a introducerii ilegale de migranți, a traficului de droguri, a spălării de bani/a finanțării terorismului și a corupției; promovarea și protejarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor copilului, a egalității de gen, a drepturilor persoanelor aparținând unor minorități - inclusiv ale persoanelor de etnie romă, precum și ale persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale - și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății presei și a protecției datelor; [AM 92]

(b)  Reformarea administrațiilor publice în conformitate cu principiile administrației publice: intervențiile trebuie să vizeze consolidarea cadrelor de reformă a administrației publice, îmbunătățirea planificării strategice și favorabile incluziunii și a unei elaborări a politicilor și a legislației bazată pe date concrete, consolidarea profesionalizării și a depolitizării serviciilor publice prin instaurarea principiilor meritocrației, promovarea transparenței și a responsabilității, îmbunătățirea calității și a furnizării serviciilor, inclusiv prin proceduri administrative adecvate și utilizarea guvernării electronice în slujba cetățenilor și consolidarea gestionării finanțelor publice și elaborarea unor statistici fiabile;

(c)  Consolidarea guvernanței economice: Intervențiile trebuie să urmărească să sprijine participarea la procesul programului de reformă economică și cooperarea sistematică cu instituțiile financiare internaționale cu privire la elementele fundamentale ale politicii economice și consolidarea instituțiilor economice cu caracter multilateral, sporirea capacității de a consolida stabilitatea macroeconomică, coeziunea socială și sprijinirea progreselor către dezvoltarea durabilă și o economie de piață funcțională capabilă să facă față presiunii concurențiale și forțelor de piață din interiorul Uniunii; [AM 93]

(d)  Consolidarea capacității Uniunii și a partenerilor săi de a preveni conflictele, a edifica pacea, bunele relații de vecinătate și a aborda crizele înainte de declanșarea lor și ulterior, inclusiv prin avertizare timpurie și analize ale riscurilor de conflicte; promovarea rețelelor dintre oameni contactelor interpersonale, a reconcilierii, a responsabilității, a justiției internaționale, a măsurilor de consolidare a păcii și a încrederii, prin inclusiv înființarea Comisiei regionale de anchetă privind crimele de război și alte încălcări grave ale drepturilor omului comise în fosta Iugoslavie (RECOM), precum și sprijinirea consolidării capacităților în vederea susținerii acțiunilor în domeniul securității și dezvoltării (CBSD), consolidarea capacităților de apărare cibernetică și comunicarea strategică pentru a încuraja descoperirea sistematică a dezinformării; [AM 94]

(e)  Consolidarea capacităților, a independenței și pluralismului organizațiilor societății civile și ale partenerilor sociali, inclusiv ale asociațiilor profesionale, din țările beneficiare enumerate în anexa I și încurajarea creării de rețele la toate nivelurile în rândul organizațiilor cu sediul în Uniune și în rândul beneficiarilor enumerați în anexa I, facilitând angajarea acestora într-un dialog efectiv cu sectorul public și cu sectorul privat. Asistența ar trebui să fie accesibilă unei varietăți cât mai mari de organizații ale beneficiarilor; [AM 95]

(f)  Promovarea alinierii normelor, standardelor, politicilor și practicilor țărilor partenere la cele ale Uniunii, inclusiv a normelor privind PESC, achizițiile publice și ajutoarele de stat; [AM 96]

(g)  Consolidarea accesului la educație, formare și învățare pe tot parcursul vieții de calitate, la toate nivelurile, și acordarea de sprijin sectoarelor culturale, creative și creative: cel sportiv. Intervențiile în acest domeniu trebuie să vizeze: promovarea accesului egal la educație și îngrijire (în comunitate și cu caracter incluziv) a copiilor preșcolari și la învățământ primar și secundar de calitate, îmbunătățindu-se asigurarea aptitudinilor de bază; atingerea unor niveluri de instruire mai înalte, reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii și consolidarea programelor de formare a cadrelor didactice; capacitarea copiilor și a tinerilor și măsuri care să le permită acestora să-și atingă întregul potențial; dezvoltarea educației și formării profesionale (EFP) și promovarea sistemelor de învățare la locul de muncă pentru a facilita tranziția către piața muncii; îmbunătățirea calității și a relevanței învățământului superior; încurajarea activităților legate de foștii studenți; sporirea accesului la învățarea pe tot parcursul vieții și la activități fizice, precum și sprijinirea investițiilor în infrastructura de educație, formare și formare sportivă, în special în vederea reducerii discrepanțelor teritoriale și a promovării unui învățământ nesegregat, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor digitale; [AM 97]

(h)  Promovarea locurilor de muncă de calitate și a accesului la piața muncii: Intervențiile în acest domeniu trebuie să vizeze: combaterea ratei ridicate a șomajului și a inactivității prin sprijinirea integrării durabile pe piața muncii, în special în rândul tinerilor (mai ales al celor care nu sunt încadrați profesional și care nu urmează niciun program educațional sau de formare), al femeilor, al șomerilor pe termen lung și al tuturor grupurilor subreprezentate. Măsurile trebuie să stimuleze crearea de locuri de muncă de calitate și să sprijine aplicarea cu eficacitate a normelor privind forța de muncă și standardelor convenite la nivel internațional pe întreg teritoriul, inclusiv prin încurajarea aderării la principiile-cheie și drepturile menționate în Pilonul european al drepturilor sociale. Alte domenii-cheie de intervenție vor trebui să fie sprijinirea egalității de gen, promovarea capacității de inserție profesională și a productivității, adaptarea lucrătorilor și a întreprinderilor la schimbare, stabilirea unui dialog social durabil și modernizarea și consolidarea instituțiilor pieței muncii, cum ar fi serviciile publice de ocupare a forței de muncă și inspectoratele muncii; [AM 98]

(i)  Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei: intervențiile din acest domeniu trebuie să vizeze modernizarea sistemelor de protecție socială pentru a oferi o protecție eficace, eficientă și adecvată pe parcursul tuturor etapelor din viața unei persoane, stimulând incluziunea socială, promovând egalitatea de șanse, abordând inegalitățile și sărăcia și promovând tranziția de la îngrijirea instituționalizată la îngrijirea în cadrul familiei sau al comunității. Intervențiile în acest domeniu vizează și: integrarea comunităților marginalizate, precum etnia romă, combaterea discriminării pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală; creșterea accesului la servicii accesibile, durabile și de înaltă calitate, pentru familie și comunitate, precum educația și îngrijirea copiilor preșcolari (cu caracter incluziv și nesegregat), locuințe, asistență medicală și servicii sociale esențiale și de îngrijire pe termen lung, inclusiv prin modernizarea sistemelor de protecție socială. Acțiunile care contribuie la orice formă de segregare sau excluziune socială nu ar trebui sprijinite; [AM 99]

(j)  Promovarea unui transport inteligent, durabil, favorabil incluziunii și sigur și înlăturarea blocajelor din infrastructurile rețelelor majore, prin investiții în proiecte cu înaltă valoare adăugată europeană: în ceea ce privește investițiile, ar trebui să se stabilească priorități în funcție de relevanța lor pentru conexiunile TEN-T cu UE, de legăturile transfrontaliere, de crearea de locuri de muncă, de contribuția la o mobilitate durabilă, de reducerea emisiilor, de impactul asupra mediului și de siguranță, în sinergie cu reformele promovate prin Tratatul de instituire a Comunității transporturilor; [AM 100]

(k)  Îmbunătățirea mediului privat și a competitivității întreprinderilor din sectorul privat, în special a IMM-urilor, inclusiv inclusiv prin specializarea inteligentă, ca factori-cheie ai creșterii economice, ai creării de locuri de muncă și ai coeziunii. Trebuie să se acorde prioritate proiectelor sustenabile care îmbunătățesc mediul de afaceri; [AM 101]

(l)  Îmbunătățirea accesului la tehnologii și servicii digitale și consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice și a inovării prin investiții în conectivitatea digitală, în încrederea și securitatea digitală, în competențele digitale și spiritul antreprenorial, precum și în infrastructura de cercetare și în crearea unui mediu favorabil și în promovarea creării de rețele și a colaborării;

(m)  Contribuția la securitatea și la siguranța alimentară și a apei și menținerea unor sisteme agricole diversificate și viabile în comunitățile rurale active și în mediul rural; [AM 102]

(n)  Protejarea și îmbunătățirea calității mediului, abordarea degradării mediului și stoparea pierderii biodiversității, promovarea conservării și gestionării durabile a ecosistemelor terestre și marine și a resurselor naturale regenerabile, promovarea utilizării eficiente a resurselor, a unui consum și a unei producții durabile și sprijinirea tranziției către economiile ecologice și circulare, contribuția la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, creșterea rezistenței la schimbările climatice și promovarea guvernanței și a informării în ceea ce privește acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și a eficienței energetice. IPA III trebuie să promoveze politici de sprijinire a tranziției către o economie eficientă din punctul de vedere al resurselor, sigură și durabilă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și politici de consolidare a rezilienței în caz de dezastre, precum și acțiunile de prevenire a dezastrelor și de pregătire și răspuns în cazul producerii acestora. Acesta trebuie, de asemenea, să promoveze un nivel ridicat de securitate nucleară, radioprotecție și aplicarea unor sisteme de garanții eficiente și eficace pentru materialul nuclear în țările terțe, precum și instituirea unor cadre și metodologii pentru aplicarea unor sisteme eficiente și eficace de garanții pentru materialul nuclear;

(o)  Promovarea celor mai înalte standarde de securitate nucleară, inclusiv a unei culturi a securității nucleare, pregătirea pentru situații de urgență, gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, dezafectarea și reabilitarea fostelor amplasamente și instalații nucleare, protecția împotriva radiațiilor și evidența contabilă și controlul materialelor nucleare.

(p)  Creșterea capacității sectoarelor agroalimentar și de pescuit de a face față presiunii concurenței și forțelor pieței, precum și de a se alinia treptat la normele și la standardele Uniunii, în vederea creșterii capacității de export pe piața Uniunii, urmărind totodată atingerea unor obiective economice, sociale și de mediu în ceea ce privește dezvoltarea teritorială echilibrată a zonelor rurale și de coastă; [AM 103]

(pa)   Promovarea activităților și îmbunătățirea strategiilor și a politicilor pe termen lung care vizează prevenirea și combaterea radicalizării și a extremismului violent. [AM 104]

ANEXA III

Priorități tematice ale asistenței pentru cooperarea transfrontalieră

În cadrul asistenței pentru cooperarea transfrontalieră se pot aborda, după caz, următoarele priorități tematice:

(a)  promovarea ocupării forței de muncă, a mobilității forței de muncă și a includerii sociale și culturale transfrontaliere, printre altele prin: integrarea piețelor muncii transfrontaliere, inclusiv a mobilității transfrontaliere; inițiative comune la nivel local în domeniul ocupării forței de muncă; servicii de informare și de consiliere și formări comune; egalitatea între femei și bărbați; egalitatea de șanse; integrarea comunităților de imigranți și a grupurilor vulnerabile; investiții în serviciile publice de ocupare a forței de muncă; și sprijinirea investițiilor în servicii de sănătate publice, precum și în servicii sociale ce asigură tranziția la îngrijirea în cadrul familiei și de sănătate publice al comunității; [AM 105]

(b)  protecția mediului și promovarea adaptării la schimbările climatice și a atenuării efectelor acestora, prevenirea și gestionarea riscurilor, printre altele prin: acțiuni comune de protecție a mediului, promovarea utilizării durabile a resurselor naturale, a amenajării coordonate a spațiului maritim, a eficienței resurselor și a economiei circulare, a surselor de energie regenerabile și a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon sigură și durabilă, precum și a economiei verzi, promovarea investițiilor pentru a aborda riscuri specifice, asigurarea rezilienței la dezastre și prevenirea dezastrelor și pregătirea și răspunsul în cazul producerii acestora;

(c)  promovarea transportului durabil și îmbunătățirea infrastructurilor publice, printre altele prin reducerea izolării prin intermediul unui acces optimizat la rețelele și serviciile de transport și digitale și prin investiții în rețelele și instalațiile transfrontaliere de distribuție a apei, de gestionare a deșeurilor și de aprovizionare cu energie;

(d)  promovarea economiei și a societății digitale, printre altele prin conectivitate digitală, dezvoltarea serviciilor de guvernare electronică, încrederea și securitatea digitală, precum și prin competențele digitale și spiritul antreprenorial;

(da)   promovarea eliminării barierelor inutile în calea comerțului, inclusiv a obstacolelor birocratice, a tarifelor și a obstacolelor netarifare; [AM 106]

(e)  încurajarea turismului și sportului, precum și a patrimoniului cultural și natural; [AM 107]

(f)  investiții în tineret, sport, educație și aptitudini, printre altele prin asigurarea recunoașterii competențelor și a calificărilor, prin dezvoltarea și punerea în aplicare a unor sisteme și infrastructuri comune de educație, de formare profesională și de formare, care să sprijine activitățile în comun ale tinerilor; [AM 108]

(g)  promovarea guvernanței locale și regionale, inclusiv cooperarea transfrontalieră între administrații în vederea promovării reconcilierii și a consolidării păcii, consolidarea capacității administrative și de planificare a autorităților locale și regionale; [AM 109]

(ga)   asigurarea de investiții în consolidarea capacităților organizațiilor societății civile; [AM 110]

(gb)  promovarea cooperării transfrontaliere între administrații în vederea promovării reconcilierii și a consolidării păcii, inclusiv înființarea Comisiei regionale pentru stabilirea faptelor legate de crimele de război și de alte încălcări grave ale drepturilor omului comise în fosta Iugoslavie (RECOM); [AM 111]

(h)  sporirea competitivității, consolidarea mediului de afaceri și dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, dezvoltarea comerțului și a investițiilor, printre altele prin promovare și sprijin acordate întreprinzătorilor, în special întreprinderilor mici și mijlocii și prin dezvoltarea unor piețe locale transfrontaliere și prin internaționalizare;

(i)  consolidarea cercetării, a dezvoltării tehnologice, a inovării și a tehnologiilor digitale, printre altele prin promovarea partajării resurselor umane și a capacităților de cercetare și dezvoltare tehnologică;

(ia)   îmbunătățirea cooperării polițienești și judiciare transfrontaliere, precum și a schimbului de informații, pentru a facilita investigarea și urmărirea penală a cazurilor de criminalitate organizată și a cazurilor conexe de infracțiuni economice, financiare și de corupție, de trafic și de introducere ilegală. [AM 112]

ANEXA IV

Lista indicatorilor-cheie de performanță

Trebuie să fie utilizată Se folosește următoarea listă de indicatori-cheie de performanță și tendința lor anuală pentru a se facilita măsurarea contribuției Uniunii la realizarea obiectivelor sale specifice și a progreselor realizate de beneficiari: [AM 113]

1.  Indicator sintetic(32) privind gradul de pregătire a țărilor implicate în procesul de aderare în ceea ce privește domeniile fundamentale ale criteriilor politice de aderare [printre care democrația, statul de drept, sistemul judiciar (lupta împotriva corupției și lupta împotriva criminalității organizate) și drepturile omului] (sursa: Comisia Europeană);

1a.  Indicator sintetic privind eforturile partenerilor în ceea ce privește reconcilierea, consolidarea păcii, relațiile de bună vecinătate și relațiile internaționale, egalitatea de gen și drepturile femeilor; [AM 114]

1b.  Indicator de absență a violenței coroborat cu reducerea factorilor care generează conflicte (de exemplu, excluziunea politică sau economică), în raport cu o evaluare de referință; [AM 115]

1c.  Ponderea cetățenilor beneficiarilor care consideră că sunt bine informați cu privire la asistența acordată de Uniune în temeiul prezentului regulament (sursa: comisia Europeană); [AM 116]

2.  Gradul de pregătire a țărilor implicate în procesul de aderare în ceea ce privește reforma administrației publice (sursa: Comisia Europeană);

3.  Indicator sintetic privind gradul de pregătire a țărilor candidate și a candidaților potențiali în ceea ce privește acquis-ul UE (sursa: Comisia Europeană);

3a.  Rata și evoluția anuală a alinierii la deciziile și măsurile PESC (sursa: SEAE); [AM 117]

4.  Indicator sintetic privind gradul de pregătire a țărilor candidate și a candidaților potențiali în ceea ce privește domeniile fundamentale ale criteriilor economice (economie de piață funcțională și competitivitate) (sursa: Comisia Europeană);

5.  Cheltuielile publice cu securitatea socială (procent din PIB), astfel cum au fost indicate de (sursa OIM) sau, cheltuielile pentru sănătate, inegalitatea veniturilor, rata sărăciei, rata de ocupare a forței de muncă și rata șomajului, conform statisticilor (sursa: statistici naționale) oficiale; [AM 118]

5a.  Modificări ale coeficientului GINI al unui beneficiar în timp; [AM 119]

6.  Decalajul digital dintre beneficiari și media UE (sursa: indicele DESI al Comisiei Europene);

7.  Indicatorul „distanța până la frontieră” (Doing Business) (sursa: Banca Mondială);

8.  Intensitatea energetică măsurată în funcție de energia primară și de PIB (sursa: EUROSTAT);

9.  Emisiile de gaze cu efect de seră reduse sau evitate (în Kilotone de echivalent CO2), cu sprijinul UE;

10.  Numărul de programe de cooperare transfrontalieră încheiate și implementate între țările beneficiare ale IPA și între acestea și statele membre ale UE, astfel cum este indicat de (sursa: Comisia Europeană); [AM 120]

10a.  Numărul de noi organizații care participă la acțiuni și programe de-a lungul timpului; [AM 121]

Indicatorii vor fi în defalcați, acolo unde este cazul, în care este relevant, defalcați pe sexe funcție de vârsta minimă și de gen. [AM 122]

(1) JO C 110, 22.3.2019, p. 156.
(2) JO C 86, 7.3.2019, p. 8.
(3)JO C 110, 22.3.2019, p. 156.
(4)JO C 86, 7.3.2019, p. 8.
(5) Poziția Parlamentului European din 27 martie 2019.
(6)Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (JO L 77, 15.3.2014, p. 11).
(7) „Abordarea cu prioritate a elementelor fundamentale” leagă statul de drept și drepturile fundamentale de celelalte două domenii esențiale ale procesului de aderare: guvernanța economică – un accent sporit pe dezvoltarea economică și îmbunătățirea competitivității – și consolidarea instituțiilor democratice și a reformei administrației publice. Fiecare dintre cele trei elemente fundamentale are o importanță crucială pentru procesele de reformă ale țărilor candidate și ale candidaților potențiali și răspunde unor preocupări majore ale cetățenilor.
(8)COM(2018)0065.
(9) Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în mod solemn de Parlamentul European, Consiliu și Comisie la Summitul social pentru creștere și locuri de muncă echitabile de la Göteborg, care s-a desfășurat în data de 17 noiembrie 2017.
(10)JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(11)Regulamentul (UE) .../... al Parlamentului European și al Consiliului din ... (JO ...).
(12) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(13)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului, JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(14)Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.95, p. 1).
(15)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292,15.11.96, p. 2).
(16)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(17)Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, p. 29).
(18) Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare (JO L 123, 12.5.2016, p. 1).
(19)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(20)Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA) (JO L 210, 31.7.2006, p. 82).
(21)Regulamentul (CE) nr. 389/2006 al Consiliului din 27 februarie 2006 privind crearea unui instrument de sprijin financiar în scopul de a încuraja dezvoltarea economică a comunității cipriote turce și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2667/2000 privind Agenția Europeană pentru Reconstrucție (JO L 65, 7.3.2006, p. 5).
(22)COM(2018)0374 – Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă.
(23)COM(2018)0372 Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune.
(24)COM(2018)0382 Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul Social European Plus (FSE+).
(25)COM(2018)0392 Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului.
(26) https://ec.europa.eu/europeaid/policies/sustainable-development-goals_en
(27)https://ec.europa.eu/europeaid/policies/eu-approach-aid-effectiveness_en
(28) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (text codificat) (JO L 26, 28.1.2012, p. 1). 
(29) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p.  40). 
(30) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(31)*Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244 (1999), precum și cu Avizul CIJ privind declarația de independență a Kosovo.
(32)Cei trei indicatori sintetici sunt elaborați de Comisia Europeană pe baza rapoartelor referitoare la extindere, care se bazează, de asemenea, pe surse multiple independente.


Cadrul pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale ***I
PDF 652kWORD 181k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012 și (UE) 2015/2365 (COM(2016)0856 – C8-0484/2016 – 2016/0365(COD))
P8_TA(2019)0300A8-0015/2018

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0856),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0484/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Senatul Italiei, Parlamentul Spaniei și Senatul României în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 20 septembrie 2017(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 29 martie 2017(2)

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0015/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 27 martie 2019 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2019/... al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru redresarea și rezoluția contrapărților centrale și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1095/2010, (UE) nr. 648/2012 și (UE) 2015/2365

P8_TC1-COD(2016)0365


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,(3)

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,(4)

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,(5)

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Piețele financiare sunt esențiale pentru funcționarea economiilor moderne. Cu cât sunt mai integrate aceste piețe, cu atât este mai mare potențialul de alocare eficientă a resurselor economice, ceea ce poate influența pozitiv performanța economică. Cu toate acestea, pentru a îmbunătăți funcționarea pieței unice în ceea ce privește serviciile financiare, este important să existe proceduri care să abordeze disfuncționalitățile pieței și să asigure că dacă o instituție financiară sau o infrastructură a pieței financiare activă pe această piață se confruntă cu dificultăți financiare sau este pe punctul de a intra în dificultate majoră, un astfel de eveniment nu destabilizează întreaga piață financiară și nu afectează creșterea în întreaga economie. Contrapărțile centrale (CPC-urile) sunt componente-cheie ale piețelor financiare, întrucât intervin între participanți, acționând în calitate de cumpărător pentru fiecare vânzător și de vânzător pentru fiecare cumpărător, și joacă un rol central în ceea ce privește procesarea tranzacțiilor financiare și gestionarea expunerilor la diverse riscuri inerente acestor tranzacții. CPC-urile centralizează gestionarea tranzacțiilor și a pozițiilor contrapărților, onorează obligațiile care decurg din tranzacții și primesc garanțiile reale corespunzătoare de la membrii lor sub formă de marjă și de contribuții la fondurile de garantare.

(2)  Contrapărțile centrale (CPC-urile) sunt componente-cheie ale piețelor financiare mondiale, întrucât intervin între participanți, acționând în calitate de cumpărător pentru fiecare vânzător și de vânzător pentru fiecare cumpărător, și joacă un rol central în ceea ce privește procesarea tranzacțiilor financiare și gestionarea expunerilor la diverse riscuri inerente acestor tranzacții. CPC-urile centralizează gestionarea tranzacțiilor și a pozițiilor contrapărților, onorează obligațiile care decurg din tranzacții și solicită garanțiile reale corespunzătoare de la membrii lor sub formă de marjă și de contribuții la fondurile de garantare.

(3)  Integrarea piețelor financiare ale Uniunii a dus la o evoluție a contrapărților centrale, de la deservirea cu precădere a nevoilor și a piețelor naționale la constituirea de noduri critice ale piețelor financiare ale Uniunii la scară mai largă. În prezent, CPC-urile autorizate din Uniune compensează mai multe clase de produse, de la instrumente derivate financiare și pe mărfuri cotate la bursă și extrabursiere (OTC) la titluri de capital, obligațiuni și alte produse, cum ar fi contractele repo. Acestea oferă servicii dincolo de frontierele naționale unei palete largi de instituții financiare și de altă natură din întreaga Uniune. Deși unele CPC-uri autorizate în Uniune se concentrează în continuare pe piețele naționale, toate CPC-urile sunt de o importanță sistemică, cel puțin pentru piețele lor naționale.

(4)  Dat fiind că CPC-urile procesează și concentrează o parte semnificativă a riscului financiar din sistemul financiar al Uniunii în numele membrilor compensatori și al clienților lor, este esențial să se garanteze că acestea fac obiectul unei reglementări eficace și a unui cadru de supraveghere solid. Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(6), în vigoare din august 2012, impune CPC-urilor obligația de a respecta standarde prudențiale, organizatorice și de conduită profesională ridicate. Autoritățile competente sunt responsabile cu supravegherea integrală a activităților CPC-urilor și cooperează în cadrul colegiilor de supraveghere care regrupează autorități relevante pentru îndeplinirea sarcinilor specifice care le-au fost încredințate. În conformitate cu angajamentele asumate de liderii G20 după criza financiară, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede, de asemenea, obligația ca instrumentele derivate extrabursiere standardizate să fie compensate la nivel central printr-un CPC. După intrarea în vigoare a obligației de compensare la nivel central a instrumentelor derivate extrabursiere, este probabil ca volumul și tipul activităților desfășurate de CPC-uri să crească, ceea ce ar putea crea, la rândul său, noi provocări de care trebuie să țină seama CPC-urile în strategiile lor de gestionare a riscurilor.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a contribuit la sporirea rezilienței CPC-urilor și a piețelor financiare în general la gama largă de riscuri procesate și concentrate în cadrul CPC-urilor. Cu toate acestea, niciun sistem de norme și practici nu poate împiedica situația în care resursele existente se dovedesc inadecvate pentru gestionarea riscurilor suportate de un CPC, inclusiv a riscului de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către unul sau mai mulți membri compensatori. Confruntate cu un scenariu de dificultăți grave sau de intrare iminentă în dificultate majoră, instituțiile financiare ar trebui, în principiu, să facă în continuare obiectul procedurii obișnuite de insolvență. Cu toate acestea, după cum a reieșit în urma crizei financiare, în special într-o perioadă prelungită de instabilitate și incertitudine economică, aceste proceduri pot întrerupe funcțiile critice pentru economie, punând astfel în pericol stabilitatea financiară. Procedurile obișnuite de insolvență aplicate societăților comerciale nu asigură întotdeauna o intervenție suficient de rapidă sau nu acordă în mod adecvat prioritate continuării funcțiilor critice ale instituțiilor financiare în scopul menținerii stabilității financiare. Pentru a se evita aceste consecințe negative ale procedurii obișnuite de insolvență, este necesar să se creeze un cadru special de rezoluție pentru CPC-uri.

(6)  Criza a evidențiat, de asemenea, lipsa unor instrumente adecvate care să mențină funcțiile critice asigurate de instituțiile financiare în curs de a intra în dificultate majoră. De asemenea, criza a evidențiat lipsa unor cadre care să permită cooperarea și coordonarea dintre autorități, în special în cazul în care acestea sunt situate în state membre sau jurisdicții diferite, astfel încât să se asigure punerea în aplicare a unor măsuri rapide și decisive. În lipsa unor astfel de instrumente și a unui cadru de cooperare și coordonare, statele membre au fost obligate să salveze instituțiile financiare utilizând banii contribuabililor pentru a stopa contagiunea și a reduce panica. Deși nu au beneficiat direct de sprijin financiar public în timpul crizei, CPC-urile au fost beneficiari indirecți ai măsurilor de salvare întreprinse în legătură cu băncile și au fost protejate de efectele pe care nerespectarea de către bănci a obligațiilor care le reveneau le-ar fi avut asupra acestora. Prin urmare, un cadru de redresare și de rezoluție pentru CPC-uri este necesar pentru a preveni dependența de banii contribuabililor în caz de lichidare dezordonată. Un astfel de cadru ar trebui să includă și posibilitatea ca CPC-urile să intre în procedura de rezoluție din alte motive decât cele legate de faptul că unul sau mai mulți membri compensatori nu și-au îndeplinit obligațiile de plată.

(7)  Obiectivul unui cadru de redresare și de rezoluție credibil este de a garanta, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că CPC-urile prevăd măsuri care să asigure redresarea în urma unor dificultăți financiare, menținerea funcțiilor critice ale unui CPC care este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibil de a intra în dificultate majoră, în timp ce restul activităților sunt lichidate prin intermediul procedurii obișnuite de insolvență, precum și menținerea stabilității financiare în paralel cu reducerea la minimum a costului pe care îl presupune intrarea în dificultate majoră a unui CPC pentru clienții finali și pentru contribuabili. Cadrul de redresare și de rezoluție consolidează în continuare măsura în care CPC-urile și autoritățile sunt pregătite să atenueze crizele financiare și permite autorităților să urmărească mai bine pregătirile CPC-urilor pentru scenarii de criză. De asemenea, acesta le oferă autorităților competențele de a efectua pregătirile pentru o eventuală rezoluție a unui CPC și de a gestiona în mod coordonat deteriorarea stării de sănătate a unui CPC, contribuind astfel la buna funcționare a piețelor financiare.

(8)  În prezent, nu există dispoziții armonizate pentru redresarea și rezoluția CPC-urilor la nivelul întregii Uniuni. Unele state membre au adoptat deja modificări legislative care impun CPC-urilor obligația de a elabora planuri de redresare și introduc mecanisme de rezoluție a CPC-urilor în curs de a intra în dificultate majoră. În plus, există diferențe considerabile de la un stat membru la altul în ceea ce privește fondul și procedurile prevăzute în actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează insolvența CPC-urilor. Este probabil ca absența condițiilor, competențelor și procedurilor comune pentru redresarea și rezoluția CPC-urilor să constituie un obstacol în calea bunei funcționări a pieței interne și poate îngreuna cooperarea dintre autoritățile naționale atunci când gestionează intrarea în dificultate majoră a unui CPC și aplică mecanismele adecvate de alocare a pierderilor între membrii acestuia, atât în Uniune, cât și la nivel mondial. Acest lucru este valabil mai ales atunci când, din cauza unor abordări diferite, autoritățile naționale nu au același nivel de control sau aceeași capacitate de a proceda la rezoluția CPC-urilor. Aceste diferențe între regimurile de redresare și de rezoluție pot afecta CPC-urile și membrii acestora în mod diferit de la un stat membru la altul, creând astfel denaturări ale concurenței pe piața internă. Lipsa unor norme și instrumente comune privind modul în care ar urma să fie gestionată intrarea în dificultate sau în dificultate majoră a unui CPC poate afecta decizia participanților de a recurge sau nu la compensare și decizia CPC-ului atunci când își alege locul de stabilire, împiedicând astfel CPC-urile să beneficieze pe deplin de libertățile lor fundamentale în cadrul pieței unice. La rândul său, acest lucru ar putea descuraja participanții să aibă acces la CPC-uri la nivel transfrontalier în cadrul pieței interne și ar împiedica integrarea în continuare a piețelor de capital din Europa. Prin urmare, este nevoie de norme comune privind redresarea și rezoluția în toate statele membre pentru a se asigura faptul că exercitarea de către CPC-uri a libertăților oferite de piața internă nu este limitată de capacitatea financiară a statelor membre și de capacitatea autorităților lor de a gestiona intrarea lor în dificultate majoră.

(9)  Revizuirea cadrului de reglementare aplicabil băncilor și altor instituții financiare care a avut loc în urma crizei și, în special, consolidarea capitalului și a rezervelor de lichidități ale băncilor, îmbunătățirea instrumentelor pentru politicile macroprudențiale și normele cuprinzătoare pentru redresarea și rezoluția băncilor, au redus probabilitatea de apariție a unor crize viitoare și au îmbunătățit reziliența tuturor instituțiilor financiare și infrastructurilor pieței, inclusiv a CPC-urilor, la crizele economice, indiferent dacă acestea sunt provocate de perturbări sistemice sau de evenimente specifice fiecărei instituții. De la 1 ianuarie 2015, se aplică în toate statele membre un regim de redresare și rezoluție a băncilor în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7).

(10)  Pornind de la abordarea aplicată în ceea ce privește redresarea și rezoluția băncilor, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ar trebui să fie pregătite și să dispună de instrumentele de redresare și rezoluție adecvate pentru a face față situațiilor în care CPC-urile intră în dificultate majoră. Cu toate acestea, având în vedere funcțiile și modelele lor de afaceri diferite, riscurile inerente băncilor și CPC-urilor sunt diferite. Prin urmare, sunt necesare instrumente și competențe specifice pentru scenariile de intrare în dificultate majoră a CPC-urilor, provocate atât de evenimente de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către membrii compensatori ai CPC-ului, cât și de evenimente de altă natură.

(11)  Recurgerea la un regulament este necesară pentru a completa și a consolida abordarea stabilită în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care prevede cerințe prudențiale uniforme aplicabile CPC-urilor. Stabilirea cerințelor în materie de redresare și rezoluție printr-o directivă ar putea crea inconsecvențe prin adoptarea unor legislații naționale potențial diferite într-un domeniu care este reglementat în rest de legislația direct aplicabilă a UE și care este din ce în ce mai mult caracterizat de prestarea serviciilor CPC-urilor la nivel transfrontalier. Prin urmare, este oportun să se adopte norme uniforme și direct aplicabile și în ceea ce privește redresarea și rezoluția CPC-urilor.

(12)  Pentru a asigura coerența cu legislația existentă a Uniunii în domeniul serviciilor financiare și pentru a garanta un nivel maxim de stabilitate financiară în întreaga Uniune, regimul de redresare și rezoluție ar trebui să se aplice tuturor CPC-urilor care fac obiectul cerințelor prudențiale prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, indiferent dacă acestea dețin sau nu o licență bancară. Deși pot exista diferențe în ceea ce privește profilul de risc asociat altor structuri corporative, prezentul regulament tratează CPC-urile ca entități independente în cadrul oricărui grup sau al oricărei structuri de piață și se asigură că planul de redresare și de rezoluție al unui CPC este de sine stătător, indiferent de structura grupului din care face parte CPC-ul. Acest lucru se referă în special la cerințele de a deține resurse financiare suficiente la nivel de entitate pentru a gestiona o situație în care există sau nu neîndeplinirea obligațiilor de plată.

(13)  Pentru a se asigura că măsurile de rezoluție sunt întreprinse în mod eficient și eficace și în conformitate cu obiectivele rezoluției, statele membre ar trebui să desemneze autorități administrative publice sau autorități învestite cu competențe de administrație publică care să îndeplinească funcțiile și sarcinile legate de rezoluție. Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că acestor autorități de rezoluție le sunt alocate resursele corespunzătoare. În cazul în care un stat membru desemnează autoritatea responsabilă cu supravegherea prudențială a CPC-urilor drept autoritate de rezoluție, ar trebui asigurată independența procesului decizional și ar trebui instituite toate mecanismele necesare pentru a separa funcția de supraveghere de cea de rezoluție, astfel încât să se evite conflictele de interese și riscul de toleranță în materie de reglementare.

(14)  Având în vedere consecințele pe care le-ar putea avea intrarea în dificultate majoră a unui CPC asupra sistemului financiar și asupra economiei unui stat membru, precum și eventuala necesitate de a utiliza în ultimă instanță fonduri publice pentru soluționarea unei crize, ministerele de finanțe sau alte ministere relevante din statele membre ar trebui să fie strâns implicate, încă din faza de început, în procesul de redresare și de rezoluție.

(15)  Dat fiind că CPC-urile prestează adesea servicii în întreaga Uniune, redresarea și rezoluția eficace necesită cooperarea dintre autoritățile competente și autoritățile de rezoluție în cadrul colegiilor de supraveghere și de rezoluție, în special în etapele pregătitoare ale redresării și rezoluției. Acestea includ evaluarea planurilor de redresare elaborate de CPC, evaluarea planurilor de rezoluție pregătite de către autoritatea de rezoluție a CPC-ului și abordarea oricăror obstacole din calea posibilității de rezoluție.

(16)  Rezoluția CPC-urilor ar trebui să asigure echilibrul adecvat între două imperative majore: pe de o parte, necesitatea unor proceduri care să ia în considerare caracterul urgent al situației și care să permită găsirea de soluții eficiente, echitabile și rapide și, pe de altă parte, necesitatea de a proteja stabilitatea financiară în toate statele membre în care CPC-ul prestează servicii. Autoritățile ale căror domenii de competență ar fi afectate de intrarea în dificultate majoră a unui CPC ar trebui să facă schimb de opinii în cadrul colegiilor de rezoluție în vederea realizării acestor obiective. În mod similar, pentru a se asigura în mod regulat schimburile de opinii și coordonarea cu autoritățile țărilor terțe relevante, aceste autorități ar trebui invitate să participe la colegiile de rezoluție în calitate de observatori atunci când este necesar. Autoritățile ar trebui să ia în considerare întotdeauna impactul deciziilor lor asupra stabilității financiare în statele membre în care operațiunile CPC-ului sunt critice sau importante pentru piețele financiare locale, inclusiv în statele membre în care sunt situați membrii compensatori și în cele în care sunt stabilite locurile de tranzacționare și infrastructurile pieței financiare afiliate.

(16a)  Având în vedere caracterul transfrontalier și mondial al anumitor operațiuni ale CPC-urilor, deciziile autorităților de rezoluție pot avea efecte economice și fiscale în alte jurisdicții. În măsura în care acest lucru este, în mod rezonabil, posibil, ar trebui să se aibă în vedere aceste implicații transfrontaliere în situațiile de redresare și de rezoluție, ținându-se seama, în același timp, de suveranitatea autorităților fiscale din alte jurisdicții.

(17)  Pentru a pregăti deciziile ESMA legate de sarcinile care îi revin și pentru a asigura implicarea deplină a ABE și a membrilor săi în procesul de pregătire a acestor decizii, ESMA ar trebui să creeze un comitet intern de rezoluție și să invite autoritățile competente relevante ale ABE să participe în calitate de observatori.

(18)  Pentru a aborda în mod eficace și proporțional posibila intrare în dificultate majoră a unui CPC, autoritățile ar trebui să țină seama de o serie de factori atunci când își exercită competențele de redresare și rezoluție, cum ar fi natura activităților desfășurate de CPC, structura de afaceri, juridică și organizațională, profilul de risc, dimensiunea, statutul juridic și gradul de interconectare cu sistemul financiar. Autoritățile ar trebui, de asemenea, să ia în considerare măsura în care intrarea în dificultate majoră și lichidarea ulterioară a CPC-ului în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra piețelor financiare, asupra altor instituții financiare sau asupra economiei în general.

(19)  Pentru a putea acționa în mod eficient în cazul CPC-urilor în curs de a intra în dificultate majoră, autoritățile ar trebui să aibă competența de a impune CPC-urilor măsuri de pregătire. Ar trebui să se instituie un standard minim în ceea ce privește conținutul și informațiile care trebuie incluse în planurile de redresare pentru a se asigura că toate CPC-urile din Uniune dispun de planuri de redresare suficient de detaliate în cazul în care se confruntă cu dificultăți financiare. Aceste planuri ar trebui să ia în considerare un număr adecvat de scenarii, prevăzând atât criza sistemică, cât și criza specifică cu care se poate confrunta un CPC. Scenariile ar trebui să aibă în vedere situații de criză mai radicale decât cele utilizate în scopul simulărilor de criză periodice realizate în temeiul capitolului XII din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei, dar în același timp plauzibile, cum ar fi dificultățile grave a mai mult de doi membri compensatori față de care CPC-ul are cele mai mari expuneri și ale unui alt CPC sau mai multor alte CPC-uri. Planul de redresare ar trebui să facă parte din normele de funcționare ale CPC-ului stabilite prin contract cu membrii compensatori. Aceste norme de funcționare ar trebui să conțină, de asemenea, dispoziții care să asigure caracterul executoriu al măsurilor de redresare prevăzute în plan în toate scenariile. Planurile de redresare nu ar trebui să se bazeze pe accesul la sprijin financiar public și nu ar trebui să expună contribuabilii la riscul de pierderi.

(19a)  Planurile de redresare ar trebui să asigure stimulente adecvate pentru CPC-uri, membrii compensatori și clienți pentru a nu lăsa situația să se deterioreze și mai mult și a încuraja un comportament cooperant. Pentru ca această structură de stimulare să fie credibilă, devierile de la planul de redresare ar trebui să facă obiectul unei aprobări din partea autorității competente.

(20)  CPC-urile ar trebui să își pregătească planurile de redresare și să le actualizeze în mod regulat. ▌În acest context, faza de redresare ar trebui să înceapă în momentul în care există o deteriorare semnificativă a situației financiare a CPC-ului sau un risc de nerespectare a cerințelor prudențiale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Această situație ar trebui indicată prin trimitere la un cadru de indicatori calitativi sau cantitativi incluși în planul de redresare.

(20a)  Planurile de redresare ar trebui să garanteze că ordinea utilizării instrumentelor de redresare asigură un echilibru adecvat în ceea ce privește alocarea pierderilor între CPC-uri, membrii compensatori și clienții acestora. Ca principiu general, pierderile ar trebui să fie repartizate între CPC-uri, membrii compensatori și clienții acestora în funcție de capacitatea lor de a controla riscurile. Acest lucru este necesar pentru a crea stimulente solide ex ante și pentru a asigura o alocare echitabilă a pierderilor și, pe această bază, alocarea pierderilor și în cazul pierderilor care nu sunt generate de neîndeplinirea obligațiilor de plată ar trebui să fie proporțională cu nivelul de responsabilitate al fiecărei părți interesate implicate. Planurile de redresare ar trebui să asigure că se are în vedere capitalul CPC-ului pentru a suporta primele pierderi în cazurile de neîndeplinire a obligațiilor de plată și, cu atât mai mult, în cazurile care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată. Ar trebui prevăzută o absorbție importantă a pierderilor de către membrii compensatori înainte de a fi folosite orice instrumente care alocă pierderile clienților.

(21)  CPC-ul ar trebui să își trimită planul de redresare autorităților competente și colegiului supraveghetorilor, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012, pentru ca acesta să facă obiectul unei evaluări complete concretizate printr-o decizie comună a colegiului. Evaluarea ar trebui să indice dacă planul este cuprinzător și dacă poate restabili viabilitatea CPC-ului în timp util, inclusiv în perioadele de dificultăți financiare grave.

(22)  Planurile de redresare ar trebui să stabilească integral măsurile pe care CPC-ul ar urma să le ia pentru abordarea oricărei situații caracterizate de obligații neachitate necorelate, pierderi neacoperite, deficite de lichiditate sau insuficiență a capitalului, precum și măsurile pentru reconstituirea resurselor financiare prefinanțate și mecanisme de lichiditate epuizate, în scopul restabilirii viabilității CPC-ului și al menținerii capacității sale de a-și îndeplini cerințele de autorizare, și trebuie să includă, în acest scop, o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor. Instrumentele avute în vedere ar trebui să fie cuprinzătoare. Fiecare instrument ar trebui să fie fiabil, rapid și să se bazeze pe un temei juridic solid. Instrumentele de redresare ar trebui să creeze stimulentele corespunzătoare pentru ca acționarii CPC-ului, membrii și clienții lor să controleze riscul pe care îl aduc sau îl suportă în cadrul sistemului, să monitorizeze activitățile de asumare și de gestionare a riscurilor CPC-ului și să participe la procesul de gestionare a situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(22a)  Planurile de redresare ar trebui să stabilească în mod explicit măsurile care urmează a fi luate de CPC în caz de atac cibernetic, dacă există un efect potențial care conduce la o deteriorare semnificativă a situației lor financiare sau un risc de încălcare a cerințelor prudențiale care li se aplică în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

(23)  CPC-urile ar trebui să se asigure că planurile sunt nediscriminatorii și echilibrate din punctul de vedere al impactului pe care îl produc și al stimulentelor pe care le creează. Acestea nu ar trebui să creeze un dezavantaj disproporționat pentru membrii compensatori sau pentru clienți. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, CPC-urile ar trebui să se asigure că membrii lor compensatori au expuneri limitate față de CPC-uri. De asemenea, CPC-urile ar trebui să garanteze că toate părțile interesate relevante sunt implicate în elaborarea planului de redresare, prin implicarea acestora în comitetul de risc al CPC-ului, după caz, și că sunt consultate în mod adecvat. Întrucât opiniile pot varia în rândul părților interesate, CPC-urile ar trebui să stabilească proceduri clare pentru gestionarea diversității opiniilor părților interesate, precum și a oricărui conflict de interese dintre părțile respective și CPC.

(23a)  CPC-urile ar trebui să se asigure că clienții membrilor compensatori în cazul cărora nu există neîndeplinirea obligațiilor de plată sunt recompensați în mod corespunzător în cazul în care activele lor sunt utilizate în cursul procedurii de redresare.

(24)  Având în vedere caracterul global al piețelor deservite de CPC-uri, este necesar să se asigure capacitatea unui CPC de a aplica, dacă este necesar, opțiunile de redresare în cazul contractelor sau al activelor care intră sub incidența legislației unei țări terțe sau în cazul entităților stabilite în țări terțe. Normele de funcționare ale CPC-ului ar trebui, prin urmare, să includă dispoziții contractuale care să garanteze această capacitate.

(25)  În cazul în care un CPC nu prezintă un plan de redresare adecvat, autoritățile competente ar trebui să aibă competența de a-i impune acestuia să ia măsurile necesare pentru a remedia deficiențele semnificative ale planului, astfel încât activitatea CPC-ului să fie consolidată și să se asigure că CPC-ul își poate restabili capitalul sau își poate corela portofoliul în cazul în care intră în dificultate majoră. Această competență ar trebui să permită autorităților competente să ia măsurile preventive necesare pentru eliminarea oricăror deficiențe și, implicit, pentru atingerea obiectivelor de stabilitate financiară.

(25a)  În cazul în care un CPC aflat în procedura în redresare a aplicat membrilor compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și clienților acestora instrumente de alocare a pierderilor și a pozițiilor care depășesc ordinea de alocare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și, ca urmare a acestui lucru, nu a intrat în procedura de rezoluție, autoritatea competentă ar trebui să poată, de îndată ce portofoliul corelat este restabilit, fie să solicite CPC-ului să despăgubească participanții pentru pierderile lor prin intermediul unor plăți în numerar, fie, atunci când este cazul, să impună CPC-ului să emită instrumente de proprietate asupra profiturilor viitoare ale CPC-ului.

(26)  Planificarea rezoluției este o componentă esențială a unei proceduri de rezoluție eficace. Aceste planuri ar trebui să fie întocmite de autoritatea de rezoluție a CPC-ului și convenite de comun acord între autoritățile competente din cadrul colegiului de rezoluție. Autoritățile ar trebui să dețină toate informațiile necesare pentru a identifica funcțiile critice și pentru a asigura continuitatea acestora. Normele de funcționare ale CPC-ului stabilite prin contract cu membrii compensatori ar trebui să conțină dispoziții care să asigure posibilitatea executării măsurilor de rezoluție de către autoritățile de rezoluție, inclusiv posibilitatea unui apel la fonduri bănești impus de o autoritate de rezoluție.

(27)  Autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competența de a impune, pe baza evaluării posibilității de rezoluție, modificări ale structurii și organizării legale a CPC-urilor în mod direct sau indirect, prin intermediul autorității competente, și de a lua măsurile necesare și proporționale pentru reducerea sau înlăturarea obstacolelor semnificative din calea utilizării instrumentelor de rezoluție și pentru asigurarea posibilității de rezoluție pentru entitățile în cauză.

(28)  Planurile de rezoluție și evaluarea posibilității de rezoluție reprezintă domenii în care necesitatea de a accelera și a asigura măsuri de restructurare rapide pentru garantarea funcțiilor critice ale CPC-ului și pentru protejarea stabilității financiare are prioritate față de considerațiile legate de activitățile cotidiene de supraveghere. În cazul în care membrii colegiului de rezoluție nu se pun de acord în legătură cu deciziile care trebuie luate în ceea ce privește planul de rezoluție al CPC-ului, evaluarea posibilității de rezoluție a CPC-ului și decizia de a înlătura orice obstacole din calea acesteia, ESMA ar trebui să joace un rol de mediator în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Cu toate acestea, ESMA ar trebui să fie pregătită ca această mediere obligatorie să fie examinată de un comitet intern al ESMA, având în vedere competențele membrilor ESMA de a asigura stabilitatea financiară și de a supraveghea membrii compensatori în mai multe state membre. Anumite autorități competente în temeiul Regulamentului privind ABE ar trebui să fie invitate să participe în calitate de observatori la acest comitet intern al ESMA, având în vedere faptul că aceste autorități execută sarcini similare în temeiul Directivei 2014/59/UE. O astfel de mediere obligatorie nu ar trebui să împiedice utilizarea, în alte situații, a medierii facultative, în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(29)  ▌În funcție de structura grupului din care face parte CPC-ul, poate fi necesar să se stabilească în planul de redresare al CPC-ului condițiile în care pot fi activate relațiile contractuale convenite voluntar sau alte relații opozabile, cum ar fi garanțiile din partea întreprinderii-mamă sau acordurile privind controlul, profitul și transferul pierderilor sau alte forme de sprijin operațional din partea unei întreprinderi-mamă sau a altei entități din cadrul aceluiași grup către un CPC. Transparența cu privire la aceste mecanisme ar atenua riscurile la adresa lichidității și a solvabilității entității din grup care furnizează sprijin CPC-ului confruntat cu dificultăți financiare. Orice modificare a acestor mecanisme ar trebui să fie considerată o modificare substanțială în scopul examinării planului de redresare.

(30)  Dat fiind caracterul sensibil al informațiilor cuprinse în planurile de redresare și de rezoluție, aceste planuri ar trebui să facă obiectul unor dispoziții corespunzătoare în materie de confidențialitate.

(31)  Autoritățile competente ar trebui să transmită planurile de redresare și orice modificare adusă acestora autorităților de rezoluție relevante, iar acestea din urmă ar trebui să transmită planurile de rezoluție și orice modificare adusă acestora autorităților competente, astfel încât fiecare autoritate relevantă să fie informată pe deplin și în permanență.

(32)  În vederea menținerii stabilității financiare, este necesar ca autoritățile competente să fie în măsură să remedieze deteriorarea situației financiare și economice a unui CPC înainte ca CPC-ul respectiv să ajungă într-un stadiu în care singura alternativă rămasă la dispoziția autorităților ar fi să îl supună rezoluției sau să îi impună să își schimbe direcția de acțiune în cazul în care aceasta ar putea aduce prejudicii stabilității financiare generale. Prin urmare, autorităților competente ar trebui să li se acorde competențe de intervenție timpurie pentru a evita sau a reduce la minimum efectele negative asupra stabilității financiare sau asupra intereselor clienților, care ar putea fi generate de punerea în aplicare de către CPC a anumitor măsuri. Competențele de intervenție timpurie ar trebui conferite autorităților competente în plus față de competențele care le revin în temeiul legislației naționale a statelor membre sau al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 pentru alte situații decât cele considerate drept intervenție timpurie. Drepturile de intervenție timpurie includ competența de a limita sau interzice în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanșa neîndeplinirea definitivă a obligațiilor de plată, orice remunerare a fondurilor proprii și a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv a plăților de dividende și a răscumpărării de acțiuni de către CPC, și ar trebui să facă posibilă limitarea, interzicerea sau înghețarea oricăror plăți în favoarea persoanelor aflate în posturile de conducere ale remunerației variabile, astfel cum se prevede în Directiva 2013/36/UE și în orientările ABE EBA/GL/2015/22, ale beneficiilor discreționare de tipul pensiilor sau ale indemnizațiilor acordate la încheierea contractului.

(33)  În etapele de redresare și de intervenție timpurie, acționarii ar trebui să își păstreze pe deplin drepturile. Aceștia își pierd aceste drepturi odată ce CPC-ul a fost plasat în procedura de rezoluție. În timpul fazei de redresare, orice remunerare a fondurilor proprii și a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv a plăților de dividende și a răscumpărării de acțiuni de către CPC, ar trebui limitată sau interzisă, în măsura posibilului.

(34)  Cadrul de rezoluție ar trebui să prevadă declanșarea rapidă a procedurii de rezoluție, înainte ca CPC-ul să devină insolvabil. Un CPC ar trebui considerat în curs de a intra în dificultate majoră sau susceptibil de a intra în dificultate majoră atunci când nu respectă sau când este probabil să nu respecte, în viitorul apropiat, cerințele pentru continuarea autorizării, atunci când viabilitatea sa nu a fost restabilită în urma redresării, atunci când activele CPC-ului sunt inferioare pasivelor sale sau sunt susceptibile să devină, în viitorul apropiat, inferioare pasivelor sale, atunci când CPC-ul este în imposibilitatea de a-și plăti obligațiile la scadență sau este susceptibil să se afle în această imposibilitate în viitorul apropiat sau atunci când CPC-ul necesită sprijin financiar public. Cu toate acestea, faptul că CPC-ul nu respectă toate condițiile de autorizare nu ar trebui să justifice, în sine, declanșarea procedurii de rezoluție. Pentru a se putea declanșa în timp util procedura de rezoluție, ar trebui ca decizia unei autorități de rezoluție de a accelera trecerea de la redresare la rezoluție să poată fie contestată doar pentru motive de fond, pe baza faptului că decizia a fost arbitrară și nerezonabilă în momentul luării sale, având în vedere informațiile care erau ușor accesibile atunci.

(35)  Furnizarea de asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea unei bănci centrale - dacă o astfel de facilitate este disponibilă - nu ar trebui să fie o condiție care demonstrează că un CPC se află sau se va afla în viitorul apropiat în imposibilitatea de a-și achita datoriile la scadență. În vederea menținerii stabilității financiare, în special în cazul unui deficit de lichiditate sistemic, garanțiile acordate de stat pentru facilitățile de trezorerie oferite de băncile centrale sau garanțiile acordate de stat pentru instrumentele de datorie nou emise pentru remedierea unei perturbări grave a economiei unui stat membru nu ar trebui să conducă la declanșarea cadrului de rezoluție, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

(36)  În cazul în care un CPC îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, autoritatea de rezoluție a CPC-ului ar trebui să aibă la dispoziție un set armonizat de instrumente și competențe de rezoluție. Exercitarea acestora ar trebui să fie supusă unor condiții și obiective comune, precum și unor principii generale. Utilizarea unor instrumente și competențe suplimentare de către autoritățile de rezoluție ar trebui să fie în concordanță cu principiile și obiectivele rezoluției. Mai exact, utilizarea unor astfel de instrumente sau competențe nu ar trebui să afecteze rezoluția eficace a grupurilor transnaționale. Având în vedere obiectivul de a evita, în măsura posibilului, utilizarea fondurilor publice și ținând seama de dificultatea de a se prevedea natura exactă a unei crize grave în care autoritatea de rezoluție ar trebui să ia măsuri, nu ar trebui exclus dinainte niciun instrument de rezoluție. Pentru a aborda „riscul moral” și a-i proteja mai bine pe contribuabili, autoritățile competente ar trebui să stabilească măsuri ex ante clare și cuprinzătoare pentru recuperarea acestor fonduri de la participanții compensatori în măsura posibilului.

(37)  Obiectivele principale ale rezoluției ar trebui să fie asigurarea continuității funcțiilor critice, evitarea efectelor negative asupra stabilității financiare și protejarea fondurilor publice ▌.

(38)  Funcțiile critice ale unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră ar trebui să fie menținute, chiar dacă sunt restructurate prin schimbări ale conducerii dacă este cazul, prin utilizarea instrumentelor de rezoluție pentru asigurarea continuității activității și prin recurgerea, în cea mai mare măsură posibilă, la fonduri private. Acest obiectiv ar putea fi realizat fie prin vânzarea CPC-ului sau fuziunea acesteia cu un terț solvabil sau prin ▌restructurarea sau prin reducerea valorii contabile a contractelor și a pasivelor CPC-ului prin alocarea pierderilor și a transferului de poziții de la membrul care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la membrul în cazul căruia nu s-a înregistrat nerespectarea acestor obligații sau efectuând o recapitalizare a CPC prin reducerea valorii contabile a acțiunilor sale sau prin reducerea valorii contabile și conversia datoriei în capitaluri proprii. În conformitate cu obiectivul de a menține funcțiile critice ale CPC-ului și înainte de a întreprinde acțiunile descrise mai sus, autoritatea de rezoluție ar trebui să aibă în vedere executarea oricăror obligații contractuale existente și neachitate ale CPC-ului, inclusiv și în special a oricăror obligații contractuale ale membrilor compensatori de a da curs apelurilor la fonduri bănești sau de a asuma poziții ale membrilor compensatori care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, prin intermediul unei licitații sau prin alte mijloace convenite în normele de funcționare ale CPC-ului, precum și orice obligații contractuale existente și neachitate care angajează alte părți decât membrii compensatori față de acordarea de sprijin financiar, indiferent de formă. Obligațiile contractuale ar trebui să fie puse în aplicare de către autoritatea de rezoluție, în conformitate cu modul în care s-ar recurge la acestea în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență.

(39)  Pentru a menține încrederea pieței și a reduce la minimum contagiunea, este necesară o acțiune rapidă și decisivă. Odată ce sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, autoritatea de rezoluție a CPC-ului nu ar trebui să întârzie luarea măsurilor de rezoluție adecvate și coordonate în interesul public. Intrarea în dificultate majoră a unui CPC poate avea loc în situații care necesită o reacție imediată a autorității de rezoluție relevante. Prin urmare, ar trebui ca autoritatea respectivă să aibă dreptul să ia măsuri de rezoluție în pofida exercitării măsurilor de redresare de către CPC și fără a i se impune acesteia obligația de a face mai întâi uz de competențele sale de intervenție timpurie.

(40)  Atunci când adoptă măsuri de rezoluție, autoritatea de rezoluție a CPC-ului ar trebui să ia în considerare și să urmeze măsurile prevăzute în planurile de rezoluție elaborate în cadrul colegiului de rezoluție, cu excepția cazului în care autoritatea de rezoluție consideră, având în vedere circumstanțele cazului, că obiectivele rezoluției vor fi îndeplinite în mod mai eficace prin adoptarea de măsuri care nu sunt prevăzute în planurile de rezoluție. Autoritatea de rezoluție ar trebui să informeze de îndată colegiul de rezoluție cu privire la măsurile de rezoluție pe care intenționează să le întreprindă, în special atunci când aceste măsuri se abat de la plan.

(41)  Atingerile aduse drepturilor de proprietate ar trebui să fie proporționale cu riscul la adresa stabilității financiare. Prin urmare, instrumentele de rezoluție ar trebui să fie aplicate numai CPC-urilor care îndeplinesc condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție, în special atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea obiectivului de stabilitate financiară, în interesul public. Având în vedere faptul că instrumentele și competențele de rezoluție pot afecta drepturile acționarilor, ale membrilor compensatori, ale clienților acestora și ale creditorilor în sens larg, măsurile de rezoluție ar trebui luate numai atunci când acest lucru este necesar în interesul public și orice atingeri aduse acestor drepturi ar trebui să fie compatibile cu Carta. În special, în cazul în care creditorii din aceeași categorie sunt tratați diferit în contextul unei măsuri de rezoluție, aceste diferențe ar trebui să fie justificate din perspectiva interesului public și proporționale cu riscurile abordate și nu ar trebui să aibă un caracter discriminatoriu, direct sau indirect, pe criterii de naționalitate.

(42)  Acționarii, membrii compensatori și creditorii afectați nu ar trebui să suporte pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat dacă autoritatea de rezoluție nu ar fi luat măsuri de rezoluție în legătură cu CPC-ul respectiv, ci li s-ar fi aplicat eventualele obligații neachitate decurgând din planul de redresare al CPC-ului sau din alte mecanisme prevăzute în normele sale de funcționare sau dacă CPC-ul ar fi fost lichidat în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență. În cazul unui transfer parțial al activelor unui CPC aflat în rezoluție către un cumpărător privat sau un CPC-punte, partea reziduală a CPC-ului aflat în rezoluție ar trebui lichidată în baza unei proceduri obișnuite de insolvență.

(43)  Cu scopul de a proteja dreptul acționarilor, ▌al creditorilor, al membrilor compensatori și al clienților lor, ar trebui stabilite obligații clare în ceea ce privește evaluarea activelor și a pasivelor CPC-ului și evaluarea tratamentului care ar fi fost aplicat acestor părți în cazul în care autoritatea de rezoluție nu ar fi luat măsuri de rezoluție. Începerea evaluării ar trebui să fie posibilă încă din faza de redresare. Înainte de luarea oricărei măsuri de rezoluție, ar trebui efectuată o evaluare corectă și realistă a activelor și pasivelor CPC-ului, inclusiv a prețului la care s-ar realiza orice încetare a contractelor în cadrul CPC-ului, care ar trebui să țină seama de volatilitatea și de lichiditatea pieței la momentul rezoluției. Această evaluare ar trebui să poată fi contestată numai împreună cu decizia de declanșare a procedurii de rezoluție. În plus, în anumite cazuri, ar trebui efectuată o comparație ex post, după utilizarea instrumentelor de rezoluție, între tratamentul acordat efectiv acționarilor, creditorilor, membrilor compensatori și clienților lor și tratamentul de care aceștia ar fi beneficiat dacă autoritatea de rezoluție nu ar fi luat măsuri de rezoluție în legătură cu CPC-ul și dacă li s-ar fi aplicat, în schimb, eventualele obligații neachitate decurgând din planul de redresare al CPC-ului sau din alte mecanisme prevăzute în normele sale de funcționare sau din cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, ținându-se seama în mod cuvenit de orice efecte negative de instabilitate sistemică și turbulențe pe piață. În cazul în care acționarii, creditorii, membrii compensatori și clienții lor au primit ca plată sau compensare pentru creanțele lor o sumă mai mică decât cea pe care ar fi primit-o dacă autoritatea de rezoluție nu ar fi luat măsuri de rezoluție în legătură cu CPC-ul și dacă li s-ar fi aplicat, în schimb, eventualele obligații neachitate decurgând din planul de redresare al CPC-ului sau din alte mecanisme prevăzute în normele sale de funcționare sau din cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, ținându-se seama în mod cuvenit de orice efecte negative de instabilitate sistemică și turbulențe pe piață, aceștia ar trebui să aibă dreptul, în anumite cazuri, la plata diferenței. La calcularea sumei pe care ar fi primit-o nu ar trebui să se presupună acordarea unui sprijin financiar public. Spre deosebire de evaluarea efectuată înainte de luarea măsurilor de rezoluție, ar trebui să existe posibilitatea de a contesta rezultatele comparației separat de decizia de declanșare a procedurii de rezoluție. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide procedura de urmat pentru achitarea către acționari, creditori, membrii compensatori și clienții lor a diferenței de tratament constatate.

(44)  Pentru a asigura o rezoluție eficace, procesul de evaluare ar trebui să determine cât mai exact posibil eventualele pierderi care trebuie alocate astfel încât CPC-ul să își restabilească un portofoliu corelat de poziții deschise și să își îndeplinească obligațiile de plată neachitate. Evaluarea activelor și a pasivelor CPC-urilor în curs de a intra în dificultate majoră ar trebui să se bazeze pe estimări echitabile, prudente și realiste, la momentul utilizării instrumentelor de rezoluție. Valoarea pasivelor nu ar trebui însă să fie afectată în cadrul evaluării de situația financiară a CPC-ului. Din rațiuni de urgență, autoritățile de rezoluție ar trebui să poată efectua o evaluare rapidă a activelor sau a pasivelor unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră. Această evaluare ar trebui să fie provizorie și aplicabilă până la efectuarea unei evaluări independente.

(45)  La intrarea în procedura de rezoluție, autoritatea de rezoluție ar trebui să se asigure că sunt onorate toate obligațiile contractuale neachitate ale CPC-ului, ale membrilor compensatori și ale altor contrapărți care sunt prevăzute în normele de funcționare ale CPC-ului, inclusiv măsurile de redresare în curs, cu excepția cazului în care exercitarea unei alte competențe de rezoluție sau a unui alt instrument de rezoluție este mai adecvată pentru atenuarea efectelor negative asupra stabilității financiare sau pentru protejarea funcțiilor critice ale CPC-ului în timp util. Pierderile ar trebui să fie absorbite de instrumentele de capital reglementat și ar trebui să fie alocate acționarilor, în măsura capacității acestora, fie prin anularea sau transferul instrumentelor de proprietate, fie prin diluarea semnificativă a acestora, ținând seama de toate pierderile care trebuie să fie absorbite prin executarea tuturor obligațiilor neachitate față de CPC. În cazul în care aceste instrumente nu sunt suficiente, autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competența de a reduce valoarea contabilă a datoriilor negarantate și a pasivelor negarantate, în măsura necesară, fără a pune în pericol stabilitatea financiară la scară mai largă, în conformitate cu rangul de prioritate al acestora în temeiul legislației naționale aplicabile în domeniul insolvenței.

(46)  În cazul în care CPC-ul nu a reușit, prin aplicarea măsurilor de redresare, să limiteze pierderile, să revină la o poziție echilibrată, caracterizată printr-un portofoliu corelat de poziții deschise, sau să reconstituie integral resursele prefinanțate ori în cazul în care autoritatea de rezoluție a concluzionat că aplicarea de către CPC a acestor măsuri ar aduce prejudicii stabilității financiare, exercitarea de către autoritate a competențelor de alocare a pierderilor și a pozițiilor ar trebui să vizeze alocarea pierderilor în curs, asigurarea revenirii CPC-ului la o poziție echilibrată și realimentarea resurselor prefinanțate necesare, fie prin continuarea exercitării instrumentelor prevăzute în normele de funcționare ale CPC-ului, fie prin alte acțiuni.

(47)  Autoritățile de rezoluție ar trebui să asigure, de asemenea, reducerea la minimum a costurilor rezoluției CPC-ului și aplicarea unui tratament echitabil creditorilor din aceeași categorie. În cazul în care creditorii din aceeași categorie sunt tratați diferit în contextul unei măsuri de rezoluție, aceste diferențe ar trebui să fie justificate din perspectiva interesului public și nu ar trebui să aibă un caracter discriminatoriu, direct sau indirect, pe criterii de naționalitate sau pe alte criterii.

(48)  Instrumentele de redresare și de rezoluție ar trebui să fie utilizate în cea mai mare măsură posibilă înainte ca CPC-urile să beneficieze de o injecție de capital din partea sectorului public sau de acordarea unui sprijin financiar public echivalent. Utilizarea sprijinului financiar public pentru sprijinirea procesului de rezoluție a instituțiilor în curs de a intra în dificultate majoră ar trebui să respecte dispozițiile relevante privind ajutoarele de stat și ar trebui să fie considerată drept o măsură utilizabilă doar în ultimă instanță.

(49)  Un regim de rezoluție eficace ar trebui să reducă la minimum costurile rezoluției unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră care sunt suportate de contribuabili. Acesta ar trebui să garanteze că rezoluția CPC-urilor poate fi realizată fără a pune în pericol stabilitatea financiară. Instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor ar trebui să îndeplinească acest obiectiv prin garantarea faptului că acționarii și contrapărțile care se numără printre creditorii unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră participă în mod adecvat la pierderi și suportă o parte adecvată din costurile ocazionate de intrarea în dificultate majoră a CPC-ului. Prin urmare, instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor ar trebui să ofere acționarilor și contrapărților CPC-urilor un stimulent mai puternic pentru a monitoriza sănătatea CPC-urilor în condiții normale în conformitate cu recomandările Consiliului pentru Stabilitate Financiară21.

(50)  Pentru a se asigura că autoritățile de rezoluție dispun de flexibilitatea necesară pentru a aloca pierderile și pozițiile contrapărților într-o serie de circumstanțe, este adecvat ca respectivele autorități să fie în măsură să aplice mai întâi instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor atât atunci când obiectivul este de a menține serviciile critice de compensare în cadrul CPC-ului în curs de rezoluție și, ulterior, dacă este cazul, de a transfera serviciile critice ▌către un CPC-punte sau către un terț, lăsând partea reziduală a CPC-ului să își înceteze activitatea și să fie lichidată.

(51)  Atunci când instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor sunt aplicate cu scopul de a restabili viabilitatea unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră, astfel încât acesta să își poată continua desfășurarea normală a activității, rezoluția ar trebui să fie însoțită de înlocuirea cadrelor de conducere, ▌precum și de restructurarea ulterioară a CPC-ului și a activităților sale într-un mod care să țină cont de motivele intrării în dificultate majoră. Această restructurare ar trebui să fie realizată prin punerea în aplicare a unui plan de reorganizare a activității ▌.

(52)  Instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor ar trebui exercitate cu scopul de a recorela portofoliul CPC-ului, de a limita orice alte pierderi și de a obține resurse suplimentare care să contribuie la recapitalizarea CPC-ului și la reconstituirea resurselor sale prefinanțate. Pentru a se asigura că sunt eficace și își ating obiectivele, aceste instrumente ar trebui să poată fi aplicate unei palete cât mai largi posibil de contracte care dau naștere unor datorii negarantate sau care creează un portofoliu necorelat pentru CPC-ul în curs de a intra în dificultate majoră. Acestea ar trebui să ofere posibilitatea de a scoate la licitație pozițiile membrilor compensatori care nu și-au îndeplinit obligațiile de plată, către ceilalți membri compensatori, de a aplica ajustări suplimentare ale plăților efectuate pentru marja de variație pentru acești membri și clienții lor, de a exercita orice apeluri la fonduri bănești neonorate prevăzute în planurile de redresare, de a exercita apeluri suplimentare impuse de o autoritate de rezoluție la fonduri bănești rezervate special autorității de rezoluție în cadrul normelor de funcționare ale CPC-ului și de a reduce valoarea contabilă a instrumentelor de capital și de datorie emise de CPC sau a altor datorii negarantate, precum și conversia oricăror instrumente de datorie în acțiuni. Dacă acest lucru se consideră a fi necesar pentru a îndeplini obiectivele rezoluției în timp util, reducând în același timp la minimum riscurile la adresa stabilității financiare și evitând utilizarea fondurilor publice, autoritățile de rezoluție ar trebui să poată anula parțial sau total contractele membrilor compensatori care nu și-au îndeplinit obligațiile de plată, contractele pentru anumite linii de produse sau contractele CPC-ului.

(53)  Ținând seama în mod corespunzător de impactul asupra stabilității financiare și în ultimă instanță, autoritățile de rezoluție ar trebui aibă în vedere numai includerea parțială a anumitor contracte în alocarea pierderilor într-o serie de circumstanțe. Atunci când ▌aceste instrumente sunt exercitate doar parțial, nivelul pierderilor sau al expunerilor aplicat altor contracte poate fi modificat sub rezerva respectării principiului conform căruia „niciun creditor nu trebuie să se regăsească într-o situație mai defavorabilă”.

(54)  În cazul în care instrumentele de rezoluție au fost utilizate pentru a transfera funcțiile critice sau activitățile viabile ale unui CPC către o entitate solidă, cum ar fi un cumpărător din sectorul privat sau un CPC-punte, partea reziduală a CPC-ului ar trebui lichidată într-un termen adecvat, ținându-se cont de necesitatea ca CPC-ul în curs de a intra în dificultate majoră să furnizeze servicii sau sprijin, astfel încât să permită cumpărătorului sau CPC-ului punte să desfășoare activitățile sau să presteze serviciile dobândite prin transferul respectiv.

(55)  Instrumentul de vânzare a activității ar trebui să le permită autorităților să vândă CPC-ul sau o parte din activitățile acestuia către unul sau mai mulți cumpărători, fără acordul acționarilor. Atunci când aplică instrumentul de vânzare a activității, autoritățile ar trebui să ia măsurile necesare pentru scoaterea pe piață a CPC-ului sau a unei părți a activității acestuia în cadrul unui proces deschis, transparent și nediscriminatoriu, încercând să maximizeze, pe cât posibil, prețul de vânzare.

(56)  Orice încasări nete obținute din transferul activelor sau pasivelor CPC-ului aflat în rezoluție atunci când se aplică instrumentul de vânzare a activității ar trebui să revină entității rămase în procedură de lichidare. Orice încasări nete obținute din transferul instrumentelor de proprietate emise de CPC-ul aflat în rezoluție atunci când se aplică instrumentul de vânzare a activității ar trebui să revină acționarilor. Încasările ar trebui să fie calculate prin deducerea costurilor ocazionate de intrarea în dificultate majoră a CPC-ului și de procesul de rezoluție.

(57)  Pentru a efectua vânzarea activității în timp util și pentru a proteja stabilitatea financiară, ar trebui ca evaluarea cumpărătorului unei participații calificate să fie efectuată în timp util, astfel încât să nu se întârzie aplicarea instrumentului de vânzare a activității.

(58)  Informațiile referitoare la scoaterea pe piață a unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră și la negocierile cu potențialii cumpărători care au avut loc înainte de aplicarea instrumentului de vânzare a activității sunt susceptibile de avea o importanță sistemică. Pentru asigurarea stabilității financiare este important ca publicarea acestor informații impusă de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(8) să poată fi amânată pentru perioada de timp necesară planificării și structurării procesului de rezoluție a CPC-ului, în conformitate cu întârzierile permise în cadrul regimului abuzului de piață.

(59)  Dat fiind că este un CPC aflat integral sau parțial în proprietatea uneia sau mai multor autorități publice sau controlat de autoritatea de rezoluție, obiectivul principal al CPC-ului punte ar trebui să fie asigurarea continuității în furnizarea de servicii financiare esențiale către membrii compensatori și clienții CPC-ului plasat în procedură de rezoluție, precum și a continuității în desfășurarea activităților financiare esențiale. CPC-ul punte ar trebui să funcționeze ca entitate viabilă care să asigure continuitatea activității și să fie reintrodus pe piață atunci când există circumstanțele corespunzătoare sau să fie lichidat dacă nu mai este viabil.

(60)  În cazul în care toate celelalte opțiuni sunt practic indisponibile sau se dovedesc insuficiente pentru a proteja stabilitatea financiară, participarea administrațiilor publice, sub forma acordării de sprijin de capital sau a trecerii temporare în proprietatea publică, ar trebui să fie posibilă, în conformitate cu normele aplicabile în materie de ajutoare de stat, inclusiv o restructurare a operațiunilor CPC-ului, iar fondurile mobilizate ar trebui să poată fi recuperate în timp de la participanții compensatori, care beneficiază de sprijinul financiar. Utilizarea instrumentelor publice de stabilizare nu trebuie să aducă atingere rolului niciunei bănci centrale în ceea ce privește furnizarea de lichidități pentru sistemul financiar chiar și în perioade de criză, acest lucru fiind la discreția sa, și nu trebuie considerată ca fiind susceptibilă de a avea loc. Această utilizare ar trebui să fie de natură temporară. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite măsuri cuprinzătoare și credibile care să permită recuperarea într-o perioadă de timp adecvată a fondurilor publice furnizate.

(61)  Pentru a se asigura faptul că o autoritate de rezoluție are capacitatea de a aplica instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor în cazul contractelor cu entități stabilite în țări terțe, recunoașterea acestei posibilități ar trebui să fie inclusă în normele de funcționare ale CPC-ului.

(62)  Autoritățile de rezoluție ar trebui să dispună de toate competențele juridice necesare care ar putea fi exercitate, în diferite combinații, atunci când se utilizează instrumentele de rezoluție. Acestea ar trebui să includă competența de a transfera instrumente de proprietate, active, drepturi, obligații sau pasive ale unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră către o altă entitate, cum ar fi un alt CPC sau un CPC-punte, competența de a reduce valoarea contabilă a instrumentelor de proprietate sau de a le anula, competența de a reduce valoarea contabilă a datoriilor unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră sau de a le converti, competența de a reduce valoarea contabilă a marjei de variație, competența de a impune executarea obligațiilor neachitate ale terților în legătură cu CPC-ul, inclusiv a apelurilor la fonduri bănești în scopul redresării sau impuse de o autoritate de rezoluție, inclusiv a celor prevăzute în normele de funcționare ale CPC-ului, și a alocărilor de poziții, competența de a anula parțial sau integral contractele CPC-ului, competența de a înlocui cadrele de conducere și competența de a impune un moratoriu temporar privind plata creanțelor. CPC-ul și membrii consiliului de administrație și ai conducerii superioare a acestuia ar trebui să poată fi în continuare trași la răspundere, în temeiul legislației statului membru, în conformitate cu dreptul civil sau penal, pentru responsabilitatea lor legată de intrarea în dificultate majoră a CPC-ului.

(63)  Cadrul de rezoluție ar trebui să cuprindă cerințe procedurale prin care să se garanteze notificarea și publicarea în mod adecvat a măsurilor de rezoluție. Cu toate acestea, dat fiind că informațiile obținute de autoritățile de rezoluție și de consilierii lor profesionali pe parcursul procesului de rezoluție sunt susceptibile de a fi sensibile, ar trebui ca decizia de rezoluție să facă obiectul unui regim eficace de confidențialitate înainte de publicare. Trebuie să se țină seama de faptul că informațiile privind conținutul și detaliile planurilor de redresare și de rezoluție, precum și rezultatele eventualelor evaluări ale acestor planuri pot avea un impact major, în special asupra întreprinderilor în cauză. Orice informație furnizată cu privire la o decizie înainte ca decizia să fie luată, de exemplu în legătură cu îndeplinirea condițiilor pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau cu utilizarea unui instrument specific sau a unei măsuri în cursul procedurii, trebuie considerată ca având efecte asupra intereselor publice și private vizate de măsură. Cu toate acestea, simpla informație că autoritatea de rezoluție examinează un anumit CPC ar putea fi suficientă pentru a produce efecte negative asupra CPC-ului respectiv. Prin urmare, este necesar să se asigure că există mecanisme adecvate pentru păstrarea confidențialității acestor informații, cum ar fi conținutul și detaliile planurilor de redresare și de rezoluție, precum și rezultatele eventualelor evaluări efectuate în acest context.

(64)  Autoritățile de rezoluție ar trebui să dispună de competențe auxiliare pentru a asigura eficacitatea transferului instrumentelor de proprietate sau de datorie și al activelor, drepturilor și pasivelor. Sub rezerva mecanismelor de siguranță, aceste competențe ar trebui să includă competența de a ridica drepturile deținute de terți asupra instrumentelor sau activelor transferate și competența de a asigura respectarea contractelor și continuitatea acordurilor cu destinatarul activelor și instrumentelor de proprietate transferate. Cu toate acestea, drepturile angajaților de a rezilia contractul de muncă nu ar trebui să fie afectate. De asemenea, nu ar trebui să fie afectat nici dreptul unei părți de a rezilia un contract cu CPC-ul aflat în rezoluție sau cu o entitate din grup, pentru alte motive decât rezoluția CPC-ului în curs de a intra în dificultate majoră. Autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă competența auxiliară de a impune părții reziduale a CPC-ului care se află în curs de lichidare în temeiul procedurii obișnuite de insolvență să furnizeze serviciile care sunt necesare pentru a permite CPC-ului către care au fost transferate active, contracte sau instrumente de proprietate în virtutea aplicării instrumentului de vânzare a activității sau CPC-ului punte să își desfășoare activitatea.

(65)  În conformitate cu articolul 47 din Cartă, părțile în cauză au dreptul la un proces echitabil și la o cale de atac eficientă împotriva măsurilor care le afectează. În consecință, deciziile luate de autoritățile de rezoluție ar trebui să facă obiectul dreptului la o cale de atac pentru motive de fond în cazul în care decizia a fost arbitrară și nerezonabilă în momentul luării sale, având în vedere informațiile care erau ușor accesibile atunci.

(66)  Măsurile de rezoluție luate de autoritățile naționale de rezoluție pot necesita evaluări economice și o marjă largă de apreciere. Autoritățile naționale de rezoluție dispun de expertiza specifică necesară pentru a realiza aceste evaluări și pentru a stabili utilizarea adecvată a marjei de apreciere. Prin urmare, este important să se asigure că evaluările economice efectuate de autoritățile naționale de rezoluție în acest context sunt utilizate ca bază de către instanțele naționale cu ocazia examinării măsurilor de gestionare a crizelor în cauză.

(67)  Pentru a acoperi situațiile de extremă urgență și dat fiind că suspendarea oricărei decizii a autorităților de rezoluție ar putea afecta continuitatea funcțiilor critice, este necesar să se prevadă că introducerea unei căi de atac nu ar trebui să aibă drept rezultat suspendarea automată a efectelor deciziei contestate și că decizia autorității de rezoluție ar trebui să aibă imediat titlu executoriu.

(68)  În plus, atunci când este necesar pentru a proteja părțile terțe care au achiziționat cu bună-credință active, contracte, drepturi și pasive ale CPC-ului aflat în rezoluție, în virtutea exercitării de către autorități a competențelor de rezoluție și pentru a asigura stabilitatea piețelor financiare, nicio cale de atac nu ar trebui să afecteze actele administrative sau tranzacțiile încheiate ulterior pe baza unei decizii anulate. În astfel de cazuri, reparațiile pentru o decizie abuzivă ar trebui să se limiteze, prin urmare, la acordarea de despăgubiri pentru daunele suferite de persoanele afectate.

(69)  Având în vedere că este posibil să se impună luarea urgentă a măsurilor de rezoluție din cauza riscurilor majore la adresa stabilității financiare a statului membru în cauză și a Uniunii, orice procedură în temeiul dreptului național referitoare la cererea de aprobare judiciară ex-ante a unei astfel de măsuri de gestionare a crizelor, precum și examinarea de către instanță a cererii respective ar trebui să fie realizate rapid. Acest lucru nu aduce atingere dreptului pe care l-ar putea avea părțile interesate să depună o cerere în fața instanței în vederea suspendării deciziei pentru o perioadă de timp limitată după ce autoritatea de rezoluție a luat măsura de gestionare a crizelor.

(70)  Pentru ca procedura de rezoluție să producă efectele dorite și pentru a evita conflictele de competență, pe parcursul perioadei în care autoritatea de rezoluție își exercită competențele de rezoluție sau utilizează instrumentele de rezoluție, procedura obișnuită de insolvență pentru CPC-ul în curs de a intra în dificultate majoră nu ar trebui deschisă sau, după caz, continuată decât la inițiativa sau cu acordul autorității de rezoluție. Este util și necesar ca anumite obligații contractuale să fie suspendate pentru o perioadă limitată, astfel încât autoritatea de rezoluție să aibă timpul necesar punerii în practică a acestor instrumente. Totuși, acest lucru nu ar trebui să se aplice obligațiilor unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră față de sistemele desemnate în temeiul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului23, inclusiv de alte contrapărți centrale și de bănci centrale. Directiva 98/26/CE reduce riscul ce decurge din participarea la sistemele de plată și de decontare a titlurilor de valoare, în special prin reducerea perturbărilor în cazul insolvenței unui participant la un astfel de sistem. Pentru a se asigura că aceste protecții se aplică în mod corespunzător în situații de criză, menținând, în același timp, un nivel adecvat de certitudine pentru operatorii sistemelor de plată și de titluri de valoare, precum și pentru alți participanți pe piață, o măsură de prevenire a crizelor sau o măsură de rezoluție nu ar trebui să fie considerată o procedură de insolvență în sensul Directivei 98/26/CE, cu condiția ca obligațiile de fond prevăzute în contract să continue să fie îndeplinite. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aducă atingere funcționării unui sistem desemnat în temeiul Directivei 98/26/CE sau dreptului la garanții suplimentare garantat de directiva menționată.

(71)  Pentru a se asigura că, atunci când efectuează transferul de active și pasive către un cumpărător din sectorul privat sau către un CPC-punte, autoritățile de rezoluție au la dispoziție o perioadă corespunzătoare de timp pentru identificarea contractelor care trebuie transferate, ar putea fi oportun să se impună restricții proporționale asupra drepturilor contrapărților de a rezilia, de a anticipa scadența sau de a pune capăt în orice alt mod contractelor financiare, înainte de efectuarea transferului. O astfel de restricție ar fi necesară pentru a permite autorităților să obțină o imagine fidelă a bilanțului unui CPC în curs de a intra în dificultate majoră, fără modificările pe care exercitarea pe scară largă a drepturilor de încetare le-ar aduce valorii și sferei de acoperire. Pentru a afecta într-o măsură cât mai mică posibil drepturile contractuale ale contrapărților, restricțiile privind drepturile de încetare ar trebui să se aplice doar în legătură cu măsura de prevenire a crizelor sau cu măsurile de rezoluție, inclusiv în ceea ce privește producerea unui eveniment direct legat de aplicarea unei astfel de măsuri, iar drepturile de încetare care decurg din orice alt tip de nerespectare a obligațiilor, inclusiv din nerespectarea obligațiilor de plată sau a obligațiilor de a da curs apelului în marjă, ar trebui să fie menținute.

(72)  Pentru ca acordurile legitime încheiate pe piețele de capital să nu fie afectate în eventualitatea transferării unei părți, dar nu a totalității activelor, contractelor, drepturilor și pasivelor CPC-ului în curs de a intra în dificultate majoră, este oportun să se includă mecanisme de siguranță care să prevină divizarea pasivelor, drepturilor și a contractelor conexate, după caz. O astfel de restricție privind anumite practici legate de contractele conexate și de garanțiile reale aferente acestora ar trebui extinsă la contractele încheiate cu aceeași contraparte care sunt acoperite prin contracte de garanție financiară fără transfer de proprietate, contracte de garanție financiară cu transfer de proprietate, acorduri de compensare reciprocă, acorduri de compensare cu exigibilitate imediată și mecanisme de finanțare structurată. Atunci când se aplică acest mecanism de siguranță, autoritățile de rezoluție ar trebui să urmărească să transfere toate contractele conexate în cadrul unui acord protejat sau să le mențină pe toate la CPC-ul rezidual în curs de a intra în dificultate majoră. Aceste mecanisme de siguranță ar trebui să garanteze că tratamentul în materie de capital reglementat aplicat expunerilor care fac obiectul unui acord de compensare în sensul Directivei 2013/36/UE este afectat în cea mai mică măsură.

(73)  CPC-urile din UE furnizează servicii către membri compensatori și clienți situați în țări terțe, iar CPC-urile din țări terțe furnizează servicii către membri compensatori și clienți situați în UE. Rezoluția eficace a CPC-urilor care își desfășoară activitatea la nivel internațional necesită cooperarea între autoritățile din statele membre și autoritățile din țările terțe. În acest scop, ESMA ar trebui să ofere orientări cu privire la conținutul acordurilor de cooperare care trebuie încheiate cu autoritățile din țări terțe. Aceste mecanisme de cooperare ar trebui să garanteze un proces eficace de planificare, de luare a deciziilor și de coordonare în ceea ce privește CPC-urile care își desfășoară activitatea la nivel internațional. Autoritățile naționale de rezoluție ar trebui să recunoască și să aplice procedurile de rezoluție ale țărilor terțe în anumite circumstanțe. De asemenea, ar trebui asigurată cooperarea în ceea ce privește filialele din Uniune sau din țări terțe ale CPC-urilor și ale membrilor compensatori și clienților acestora.

(74)  Pentru a asigura armonizarea consecventă și protecția adecvată a participanților la piață în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu scopul de a preciza conținutul dispozițiilor și procedurilor scrise privind funcționarea colegiilor de rezoluție, conținutul planurilor de rezoluție și elementele relevante pentru realizarea evaluărilor.

(75)  Comisia ar trebui să fie în măsură să suspende orice obligație de compensare impusă în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ca urmare a unei cereri formulate de autoritatea de rezoluție a unui CPC supus procedurii de rezoluție sau de autoritatea competentă a unui membru compensator al unui CPC supus procedurii de rezoluție și în urma unui aviz fără caracter obligatoriu emis de ESMA pentru anumite clase de instrumente derivate extrabursiere care sunt compensate de un CPC supus procedurii de rezoluție. Decizia de a suspenda o obligație ar trebui adoptată numai dacă acest lucru este necesar pentru menținerea stabilității financiare și a încrederii în piață, în special pentru a se evita efectele de contagiune și apariția unei situații în care contrapărțile și investitorii au expuneri la risc ridicate și incerte față de un CPC. Pentru a adopta această decizie, Comisia ar trebui să țină cont de obiectivele rezoluției și de criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește impunerea obligației de compensare pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere pentru care se solicită suspendarea. Suspendarea ar trebui să aibă caracter temporar și să poată fi reînnoită. De asemenea, rolul comitetului de risc al CPC-ului, astfel cum este prevăzut la articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, ar trebui să fie consolidat pentru a încuraja și mai mult CPC-ul să își gestioneze cu prudență riscurile și să își îmbunătățească reziliența. Membrii comitetului de risc ar trebui să fie în măsură să informeze autoritatea competentă atunci când CPC-ul nu dă curs recomandărilor comitetului de risc, iar reprezentanții membrilor compensatori și ai clienților în comitetul de risc ar trebui să fie în măsură să utilizeze informațiile furnizate pentru a-și monitoriza expunerile față de CPC, în conformitate cu garanțiile de confidențialitate. În sfârșit, autoritățile de rezoluție ale CPC-ului ar trebui să aibă acces, de asemenea, la toate informațiile necesare din registrele centrale de tranzacții. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și Regulamentul (UE) nr. 2365/2015 al Parlamentului European și al Consiliului(9) ar trebui să fie modificate în consecință.

(76)  Pentru a se asigura că autoritățile de rezoluție ale CPC-urilor sunt reprezentate în toate forurile relevante și că ESMA dispune de toată expertiza necesară pentru a-și îndeplini sarcinile legate de redresarea și rezoluția CPC-urilor, Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 ar trebui modificat astfel încât să includă autoritățile naționale de rezoluție ale CPC-urilor în sfera conceptului de autoritate competentă definit în regulamentul respectiv.

(77)  Pentru a pregăti deciziile ESMA referitoare la sarcinile care îi revin în ceea ce privește elaborarea unor proiecte de standarde tehnice privind evaluările ex ante și ex post și colegiile și planurile de rezoluție și elaborarea unor ghiduri privind condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție și medierea obligatorie și pentru a asigura implicarea extinsă a ABE și a membrilor săi în procesul de pregătire a acestor decizii, ESMA ar trebui să creeze un comitet de rezoluție intern în cadrul căruia autoritățile competente relevante ale ABE să fie invitate să participe în calitate de observatori.

(78)  Prezentul regulament respectă atât drepturile fundamentale, cât și drepturile, libertățile și principiile recunoscute în particular de Cartă, în special dreptul la proprietate, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și dreptul la apărare.

(79)  Atunci când iau decizii sau măsuri în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ar trebui să acorde întotdeauna atenția cuvenită impactului deciziilor și măsurilor lor asupra stabilității financiare din alte jurisdicții și asupra situației economice din alte jurisdicții și ar trebui să aibă în vedere însemnătatea oricărui membru compensator pentru sectorul financiar și pentru economia jurisdicției în care este stabilit respectivul membru compensator.

(80)  Dat fiind că obiectivul prezentului regulament, și anume armonizarea normelor și a procedurilor aplicabile rezoluției CPC-urilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, având în vedere efectele pe care intrarea în dificultate majoră a oricărui CPC le-ar putea avea la nivelul întregii Uniuni, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(81)  Pentru a se evita eventualele neconcordanțe între dispozițiile referitoare la redresarea și rezoluția CPC-urilor și cadrul juridic privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, este oportun să se amâne aplicarea prezentului regulament până la data de la care statele membre trebuie să aplice măsurile de transpunere a [OP: a se introduce trimiterea la Directiva de modificare a Directivei 2014/59/UE].

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme și proceduri referitoare la redresarea și rezoluția contrapărților centrale (CPC) autorizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum și norme referitoare la acordurile cu țări terțe în domeniul redresării și rezoluției CPC-urilor.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(1)  „CPC” înseamnă un CPC astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(2)  „colegiu de rezoluție” înseamnă colegiul instituit în temeiul articolului 4;

(3)  „autoritate de rezoluție” înseamnă autoritatea desemnată ▌în conformitate cu articolul 3;

(4)  „instrument de rezoluție” înseamnă un instrument de rezoluție menționat la articolul 27 alineatul (1);

(5)  „competență de rezoluție” înseamnă o competență menționată la articolul 48;

(6)  „obiectivele rezoluției” înseamnă obiectivele rezoluției stabilite la articolul 21;

(7)  „autoritate competentă” înseamnă o autoritate desemnată ▌ în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(7a)  „eveniment de neîndeplinire a obligațiilor de plată” înseamnă un scenariu în care unul sau mai mulți membri compensatori nu își onorează obligațiile financiare față de CPC;

(7b)  „eveniment care nu presupune neîndeplinirea obligațiilor de plată” înseamnă un scenariu în care un CPC suportă pierderi din orice alt motiv decât o situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către un membru compensator, cum ar fi deficiențele în materie de afaceri, de custodie, de investiții, de natură juridică sau operațională sau fraudele, inclusiv deficiențele apărute în urma atacurilor cibernetice, ori deficitele de lichiditate neacoperite;

(8)  „plan de rezoluție” înseamnă un plan de rezoluție întocmit pentru un CPC în conformitate cu articolul 13;

(9)  „măsură de rezoluție” înseamnă aplicarea unui instrument de rezoluție sau exercitarea uneia sau mai multor competențe de rezoluție după ce sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 22;

(10)  „membru compensator” înseamnă un membru compensator astfel cum este definit la articolul 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(11)  „întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(12)  „CPC dintr-o țară terță” înseamnă un CPC al cărui sediu social este stabilit într-o țară terță;

(13)  „acord de compensare reciprocă” înseamnă un acord prin care două sau mai multe creanțe sau obligații datorate între CPC-ul aflat în rezoluție și o contraparte pot face obiectul unei compensări reciproce;

(14)  „infrastructură a pieței financiare” (IPF) înseamnă o contraparte centrală, un depozitar central de titluri de valoare, un registru central de tranzacții, un sistem de plăți sau un alt sistem definit și desemnat de un stat membru în temeiul articolului 2 litera (a) din Directiva 98/26/CE;

(15)  „client” înseamnă un client astfel cum este definit la articolul 2 punctul 15 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(15a)  „O-SII” înseamnă alte instituții de importanță sistemică, astfel cum sunt menționate la articolul 131 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE;

(16)  „CPC interoperabil” înseamnă un CPC ▌care ▌a încheiat un acord de interoperabilitate în temeiul titlului V din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(18)  „plan de redresare” înseamnă un plan de redresare elaborat și actualizat de un CPC în conformitate cu articolul 9;

(19)  „consiliu de administrație” înseamnă consiliul de administrație sau de supraveghere ori ambele, înființat(e) în temeiul dreptului național al societăților comerciale și în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(20)  „colegiu de supraveghetori” înseamnă colegiul menționat la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, la care participă Comitetul Unic de Rezoluție (SRB);

(21)  „capital” înseamnă capital astfel cum este definit la articolul 2 punctul 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(22)  „ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată” înseamnă ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(23)  „funcții critice” înseamnă activități, servicii sau operațiuni furnizate părților terțe externe CPC-ului, a căror întrerupere este probabil să ducă la perturbarea serviciilor esențiale pentru economia reală sau la perturbarea stabilității financiare într-unul sau mai multe state membre din cauza dimensiunii, a cotei de piață, a interconexiunilor externe și interne, a complexității sau a activităților transfrontaliere ale unui CPC sau ale unui grup, mai ales având în vedere caracterul substituibil al respectivelor activități, servicii sau operațiuni;

(24)  „grup” înseamnă un grup astfel cum este definit la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(25)  „IPF afiliat” înseamnă un CPC interoperabil sau un alt IPF ori un CPC cu care CPC-ul are acorduri contractuale;

(26)  „sprijin financiar public ▌” înseamnă ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sau orice alt sprijin financiar public la nivel supranațional, care, dacă ar fi furnizat la nivel național ar constitui un ajutor de stat și care este furnizat pentru a menține sau restabili viabilitatea, lichiditatea sau solvabilitatea unui CPC sau a unui grup din care face parte un CPC;

(27)  „contracte financiare” înseamnă contracte și acorduri astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 alineatul (1) punctul 100 din Directiva 2014/59/UE;

(28)  „procedură obișnuită de insolvență” înseamnă procedura de insolvență colectivă care implică dezinvestirea parțială sau integrală a dreptului de administrare a unui debitor și numirea unui lichidator sau a unui administrator, aplicabilă în mod normal CPC-urilor în temeiul legislației naționale și care este fie specifică instituțiilor în cauză, fie aplicabilă în general oricărei persoane fizice ori juridice;

(29)  „instrumente de proprietate” înseamnă acțiuni, alte instrumente care conferă dreptul de proprietate, instrumente care dau dreptul de a achiziționa acțiuni sau alte instrumente de proprietate sau care pot fi convertite în acestea și instrumente reprezentând participații în acțiuni sau în alte instrumente de proprietate;

(30)  „autoritate națională macroprudențială desemnată” înseamnă autoritatea însărcinată cu realizarea politicii macroprudențiale, menționată în recomandarea B1 din Recomandarea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) din 22 decembrie 2011 privind mandatul autorităților naționale pentru chestiuni macroprudențiale (CERS/2011/3);

(31)  „fond de garantare” înseamnă un fond de garantare deținut de un CPC în conformitate cu articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(32)  „resurse prefinanțate” înseamnă resursele care sunt deținute de persoana juridică relevantă și de care aceasta dispune în mod liber;

(33)  „conducere superioară” înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activitățile unui CPC, precum și membrul sau membrii consiliului care dețin funcții executive;

(34)  „registru central de tranzacții” înseamnă un registru central de tranzacții astfel cum este definit la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau la articolul 3 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului(10);

(35)  „cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat” înseamnă cadrul instituit prin articolele 107, 108 și 109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și prin reglementările și toate actele Uniunii, inclusiv orientări, comunicări și avize stabilite sau adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (4) sau al articolului 109 din TFUE;

(36)  „instrumente de datorie” înseamnă obligațiuni sau alte forme de datorii transferabile negarantate, instrumente care creează sau recunosc o datorie și instrumente care dau dreptul de a achiziționa instrumente de datorie;

(37)  „apel la fonduri bănești impus de o autoritate de rezoluție” înseamnă solicitarea de resurse în numerar care trebuie furnizate CPC-ului de către membrii compensatori, în plus față de resursele prefinanțate, pe baza competențelor statutare de care dispune o autoritate de rezoluție în conformitate cu articolul 31 și astfel cum este prevăzut în normele de funcționare ale CPC-ului;

(38)  „apel la fonduri bănești în scopul redresării” înseamnă solicitarea de resurse în numerar care trebuie furnizate CPC-ului de către membrii compensatori, în plus față de resursele prefinanțate, pe baza dispozițiilor contractuale prevăzute în normele de funcționare ale CPC-ului;

(39)  „competențe de transfer” înseamnă competențele menționate la articolul 48 alineatul (1) litera (c) sau (d) privind transferarea acțiunilor, a altor instrumente de proprietate, a instrumentelor de datorie, a activelor, a drepturilor, obligațiilor ori pasivelor sau a oricărei combinații a acestor elemente, de la un CPC aflat în rezoluție către un destinatar;

(40)  „instrument financiar derivat” înseamnă un instrument financiar derivat astfel cum este definit la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(41)  „acord de compensare” înseamnă un acord prin care mai multe creanțe sau obligații pot fi convertite într-o singură creanță netă, inclusiv acordurile de compensare cu exigibilitate imediată în temeiul cărora, în cazul producerii unui eveniment determinat (oricum și oriunde ar fi definit acesta), scadența obligațiilor părților este accelerată, astfel încât ele fie devin imediat exigibile, fie sunt stinse și, în orice caz, sunt convertite într-o singură creanță netă sau înlocuite cu aceasta, inclusiv „clauza de compensare cu exigibilitate imediată” astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) litera (n) punctul (i) din Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) și „compensarea” astfel cum este definită la articolul 2 litera (k) din Directiva 98/26/CE;

(42)  „măsură de prevenire a crizelor” înseamnă exercitarea competențelor de a impune CPC-ului să ia măsuri pentru remedierea deficiențelor din cadrul planului său de redresare în temeiul articolului 10 alineatele (8) și (9), exercitarea competențelor de abordare sau de înlăturare a obstacolelor din calea posibilității de rezoluție în temeiul articolului 17 sau aplicarea unei măsuri de intervenție timpurie în temeiul articolului 19;

(43)  „drept de încetare” înseamnă dreptul de a înceta un contract, dreptul de a accelera, lichida ori compensa obligații sau orice clauză similară care suspendă, modifică sau stinge o obligație a uneia dintre părțile la contract sau o clauză care împiedică nașterea unei obligații în temeiul contractului, obligație care s-ar fi născut în absența acesteia;

(44)  „contract de garanție financiară cu transfer de proprietate” înseamnă un contract de garanție financiară cu transfer de proprietate astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2002/47/CE;

(45)  „obligațiune garantată” înseamnă un instrument astfel cum este menționat la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12);

(46)  „procedură de rezoluție dintr-o țară terță” înseamnă o măsură prevăzută de legislația unei țări terțe pentru a gestiona intrarea în dificultate majoră a unui CPC din țara terță respectivă care este comparabilă, din punctul de vedere al obiectivelor și al rezultatelor anticipate, cu măsurile de rezoluție întreprinse în temeiul prezentului regulament;

(47)  „autorități naționale relevante” înseamnă autoritățile de rezoluție, autoritățile competente și ministerele competente desemnate în conformitate cu prezentul regulament sau în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE sau alte autorități din statele membre care au competențe în ceea ce privește activele, drepturile, obligațiile sau pasivele CPC-urilor din țări terțe care prestează servicii de compensare în jurisdicția lor;

(48)  „autoritate relevantă dintr-o țară terță” înseamnă o autoritate dintr-o țară terță care îndeplinește funcții comparabile cu cele ale autorităților de rezoluție sau ale autorităților competente prevăzute în prezentul regulament.

TITLUL II

AUTORITĂȚI, COLEGIUL DE REZOLUȚIE ȘI PROCEDURI

Secțiunea I

Autorități de rezoluție, colegii de rezoluție și implicarea autorităților europene de supraveghere

Articolul 3

Desemnarea autorităților de rezoluție și a ministerelor competente

(1)  Statele membre în care este stabilit un CPC desemnează o autoritate de rezoluție, iar statele membre în care nu este stabilit niciun CPC pot să desemneze o astfel de autoritate care este abilitată să aplice instrumentele de rezoluție și să exercite competențele de rezoluție prevăzute în prezentul regulament.

Autoritățile de rezoluție sunt băncile centrale naționale, ministerele competente, autoritățile administrației publice sau alte autorități învestite cu competențe de administrație publică.

(2)  Autoritățile de rezoluție dispun de expertiza, resursele și capacitatea operațională necesare pentru a aplica măsurile de rezoluție și a-și exercita competențele cu rapiditatea și flexibilitatea necesare în vederea atingerii obiectivelor rezoluției.

(3)  Atunci când o autoritate de rezoluție desemnată în temeiul alineatului (1) este însărcinată cu alte funcții, se garantează independența operațională eficace, inclusiv prin alocarea de personal separat, linii de raportare separate și independența procesului decizional al autorității de rezoluție respective, în special independența sa în raport cu autoritatea competentă desemnată în temeiul articolului 22 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și cu autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ale membrilor compensatori menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din regulamentul respectiv, și se iau toate măsurile necesare, care se demonstrează în mod satisfăcător față de ESMA, pentru a evita conflictele de interese între funcțiile încredințate autorității de rezoluție în temeiul prezentului regulament și toate celelalte funcții încredințate autorității respective.

Cerințele menționate la primul alineat nu împiedică nici convergența liniilor de raportare la cel mai înalt nivel al unei organizații care subsumează autorități diferite și nici posibilitatea ca, în condiții predefinite, personalul să fie detașat de la o autoritate la alta pentru a realiza temporar un volum de muncă ridicat.

(4)  ▌Autoritatea de rezoluție adoptă și face publice norme interne menite să asigure separarea structurală menționată la primul paragraf, inclusiv norme care reglementează secretul profesional și schimburile de informații între diferitele domenii funcționale.

(5)  Fiecare stat membru desemnează un singur minister care este responsabil de exercitarea funcțiilor încredințate ministerului competent în temeiul prezentului regulament.

(6)  ▌Autoritatea de rezoluție informează ministerul competent în timp util cu privire la deciziile luate în temeiul prezentului regulament.

(7)  În cazul în care deciziile menționate la alineatul (6) au un impact bugetar direct ▌, autoritatea de rezoluție trebuie să obțină aprobarea necesară, după cum prevede legea.

(8)  Statele membre informează Comisia și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) cu privire la autoritățile de rezoluție desemnate în temeiul alineatului (1).

(9)  ▌

(10)  ESMA publică o listă a autorităților de rezoluție și a autorităților de contact notificate în temeiul alineatului (8).

Articolul 4

Colegiile de rezoluție

(1)  Autoritatea de rezoluție a CPC-ului instituie, administrează și prezidează un colegiu de rezoluție care execută sarcinile prevăzute la articolele 13, 16 și 17 și asigură cooperarea și coordonarea cu autoritățile de rezoluție din țări terțe.

Colegiile de rezoluție oferă autorităților de rezoluție și altor autorități relevante un cadru pentru executarea următoarelor sarcini:

(a)  schimbul de informații care prezintă interes din punctul de vedere al elaborării planurilor de rezoluție, pentru a evalua gradul de interconectare a CPC-ului și cel al participanților la aceasta, împreună cu alte bănci centrale de interes, pentru aplicarea măsurilor de pregătire și prevenire, și pentru rezoluție;

(b)  evaluarea planurilor de rezoluție în conformitate cu articolul 13;

(c)  evaluarea posibilității de rezoluție a CPC-urilor în conformitate cu articolul 16;

(d)  identificarea, tratarea și înlăturarea obstacolelor din calea posibilității de rezoluție a CPC-urilor în conformitate cu articolul 17;

(e)  coordonarea comunicării publice a strategiilor și schemelor de rezoluție;

(ea)  schimbul de planuri de redresare și de rezoluție pentru membrii compensatori și evaluarea impactului potențial și al interconectării cu CPC;

(2)  Membrii colegiului de rezoluție sunt următorii:

(a)  autoritatea de rezoluție a CPC-ului;

(b)  autoritatea competentă a CPC-ului;

(c)  autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ale membrilor compensatori menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(d)  autoritățile competente menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(e)  autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ale CPC-urilor menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(f)  autoritățile competente menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(g)  membrii SEBC menționați la articolul 18 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(h)  băncile centrale emitente menționate la articolul 18 alineatul (2) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(i)  autoritatea competentă a întreprinderii-mamă, în cazul în care se aplică articolul 11 alineatul (1);

(ia)  autoritățile competente care au sarcina de a supraveghea O-SII menționate la articolul 131 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE;

(j)  ministerul competent, în cazul în care autoritatea de rezoluție menționată la litera (a) nu este ministerul competent;

(k)  ESMA;

(l)  Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

(3)  ESMA, ABE și autoritățile competente care au sarcina de a supraveghea O-SII nu au drept de vot în cadrul colegiilor de rezoluție.

(4)  Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ale membrilor compensatori stabiliți în țări terțe și autoritățile competente și autoritățile de rezoluție ale CPC-urilor din țări terțe cu care CPC-ul a încheiat acorduri de interoperabilitate pot fi invitate să participe în calitate de observatori în cadrul colegiului de rezoluție. Participarea acestora este condiționată de obligația ca autoritățile respective să fie supuse unor cerințe de confidențialitate echivalente, în opinia președintelui colegiului de rezoluție, cu cele prevăzute la articolul 71.

Participarea autorităților din țări terțe în cadrul colegiului de rezoluție se poate limita la discutarea unor aspecte transfrontaliere specifice în materie de aplicare a legii, printre care pot figura următoarele:

(a)  asigurarea aplicării măsurilor de rezoluție în mod eficace și coordonat, în special în conformitate cu articolele 53 și 75;

(b)  identificarea și eliminarea eventualelor obstacole din calea măsurilor eficace de rezoluție care ar putea fi generate de divergența legislațiilor care reglementează garanțiile reale, acordurile de compensare și de compensare reciprocă și diferitele competențe sau strategii de redresare și rezoluție;

(c)  identificarea și coordonarea eventualei necesități de introducere a unor noi cerințe în materie de acordare a licențelor, de recunoaștere sau de autorizare, ținând seama de necesitatea ca măsurile de rezoluție să fie realizate în timp util;

(d)  posibila suspendare a obligației de compensare pentru clasele de active relevante afectate de rezoluția CPC-ului în temeiul articolului 6a din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau al oricărei dispoziții echivalente din legislația națională a țării terțe în cauză;

(e)  posibila influență a zonelor de fus orar diferite asupra încheierii orelor de program pentru încheierea zilei de tranzacționare.

(5)  Președintele colegiului de rezoluție este responsabil cu următoarele sarcini:

(a)  stabilește reguli și proceduri scrise pentru funcționarea colegiului de rezoluție, în urma consultării celorlalți membri ai colegiului de rezoluție;

(b)  coordonează toate activitățile colegiului de rezoluție;

(c)  convoacă și prezidează toate reuniunile colegiului de rezoluție;

(d)  informează în prealabil și pe deplin toți membrii colegiului de rezoluție în legătură cu organizarea reuniunilor, principalele aspecte care urmează să fie discutate în cadrul acestor reuniuni și aspectele care trebuie luate în considerare în scopul acestor discuții;

(e)  decide dacă autoritățile din țările terțe sunt invitate să participe la anumite reuniuni ale colegiului de rezoluție în conformitate cu alineatul (4) și care sunt autoritățile respective;

(f)  coordonează realizarea în timp util a schimbului tuturor informațiilor relevante între membrii colegiului de rezoluție;

(g)  informează, în timp util, toți membrii colegiului de rezoluție în legătură cu deciziile adoptate în cadrul acestor reuniuni, precum și în legătură cu rezultatele reuniunilor;

(ga)  se asigură că membrii colegiului transmit toate informațiile relevante în timp util pentru exercitarea atribuțiilor lor în temeiul prezentului regulament.

(6)  Pentru a asigura funcționarea consecventă și coerentă a colegiilor de rezoluție în întreaga Uniune, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care precizează conținutul regulilor și al procedurilor scrise pentru funcționarea colegiilor de rezoluție menționate la alineatul (1).

În scopul pregătirii standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, ESMA ține seama de dispozițiile relevante prevăzute în Regulamentul delegat (UE) nr. 876/2013 al Comisiei(13) și în capitolul 6 secțiunea 1 din Regulamentul delegat (UE) XXX/2016 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 88 alineatul (7) din Directiva 2014/59/UE(14).

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [OP: a se introduce data: 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (6) în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 5

Comitetul de rezoluție al ESMA

(1)  ESMA creează un comitet de rezoluție în temeiul articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 cu scopul de a pregăti deciziile încredințate ESMA prin prezentul regulament, cu excepția deciziilor care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 12 din prezentul regulament.

Comitetul de rezoluție susține, de asemenea, elaborarea și coordonarea planurilor de rezoluție și proiectează strategii de realizare a rezoluției CPC-urilor în curs de a intra în dificultate majoră.

(2)  Comitetul de rezoluție este format din autoritățile desemnate în temeiul articolului 3 alineatul (1) din prezentul regulament.

Autoritățile menționate la articolul 4 alineatul (2) punctele (i) și (iv) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și autoritățile competente care au sarcina de a supraveghea O-SII sunt invitate să participe la comitetul de rezoluție în calitate de observatori.

(2a)  ESMA evaluează mecanismele de redresare și de rezoluție ale CPC-urilor din Uniune în ceea ce privește efectul lor cumulat asupra stabilității financiare a Uniunii, prin simulări de criză regulate și prin exerciții de simulare a situațiilor de criză cu privire la eventualele situații de criză la nivelul întregului sistem. În exercitarea acestui rol, ESMA asigură coerența cu evaluări ale rezistenței CPC-urilor individuale efectuate în conformitate cu Capitolul XII din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei în ceea ce privește frecvența și modul de concepere a testelor și cooperează îndeaproape cu colegiile de supraveghere instituite în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cu CERS și cu autoritățile competente desemnate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv cu BCE, atunci când își îndeplinește atribuțiile în cadrul unui mecanism unic de supraveghere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, precum și cu toate autoritățile naționale competente însărcinate cu supravegherea CPC-urilor. În domeniile în care aceste mecanisme sunt considerate nesatisfăcătoare în urma acestor teste de rezistență cuprinzătoare, instituția sau instituțiile responsabile vor trebui să abordeze deficiențele și să retrimită mecanismele stabilite pentru o nouă rundă de teste de rezistență, în termen de șase luni de la realizarea testelor de rezistență anterioare.

(3)  În sensul prezentului regulament, ESMA cooperează cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) și cu ABE în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere instituit în temeiul articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, al articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și al articolului 54 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4)  În sensul prezentului regulament, ESMA asigură o separare structurală între comitetul de rezoluție și alte funcții menționate în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 6

Cooperarea dintre autorități

(1)  Autoritățile competente, autoritățile de rezoluție și ESMA cooperează îndeaproape la pregătirea, planificarea și, în măsura posibilului, la aplicarea deciziilor de rezoluție. În special, autoritatea de rezoluție și alte autorități relevante, inclusiv ESMA, autoritățile de rezoluție desemnate în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2014/59/UE, autoritățile competente și autoritățile IPF-urilor afiliate ar trebui să coopereze și să comunice în mod eficient pentru a-i permite autorității de rezoluție să acționeze în timp util.

(2)  Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Autoritățile competente și autoritățile de rezoluție furnizează, fără întârziere, ESMA toate informațiile necesare îndeplinirii de către aceasta a sarcinilor care îi revin în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Secțiunea II

Proces decizional și proceduri

Articolul 7

Principii generale referitoare la procesul decizional

Autoritățile de rezoluție, autoritățile competente și ESMA trebuie să țină seama de toate principiile și aspectele de mai jos atunci când iau decizii și întreprind măsuri în temeiul prezentului regulament:

(a)  asigurarea eficienței și a caracterului proporțional al oricărei decizii sau măsuri în raport cu un anumit CPC, ținând seama cel puțin de următorii factori:

(i)  structura proprietății, structura juridică și structura organizării CPC-ului, inclusiv dacă acesta face parte dintr-un grup mai larg de IPF-uri sau din alte instituții financiare;

(ii)  natura, dimensiunea și complexitatea activității CPC-ului;

(iii)  natura și diversitatea membrilor compensatori ai CPC-ului, inclusiv a membrilor compensatori, a clienților acestora și a altor contrapărți cărora acești membri compensatori și clienții lor le furnizează servicii de compensare în cadrul CPC-ului respectiv, în cazul în care aceștia pot fi identificați ușor și fără întârzieri nejustificate;

▌(v) gradul de interconectare a CPC-ului cu alte infrastructuri ale pieței financiare, cu alte instituții financiare și cu sistemul financiar în general;

(va)  dacă CPC-ul compensează orice contract cu instrumente financiare derivate extrabursiere aparținând unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere desemnate ca fiind supuse obligației de compensare în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(vb)  disponibilitatea altor CPC-uri care ar putea acționa în mod credibil și fezabil în calitate de substitut pentru funcțiile critice ale CPC-ului;

(vi)  consecințele reale sau potențiale ale încălcărilor menționate la articolul 19 alineatul (1) și la articolul 22 alineatul (2);

(b)  respectarea necesității imperative de a se asigura eficacitatea procesului decizional și menținerea costurilor la un nivel cât mai scăzut posibil, prevenind totodată perturbările pieței, atunci când sunt luate măsuri sau sunt întreprinse acțiuni de intervenție timpurie sau măsuri de rezoluție pentru a se evita utilizarea fondurilor publice;

(c)  luarea deciziilor și a măsurilor în timp util și în regim de urgență, atunci când se impune acest lucru;

(d)  cooperarea dintre autoritățile de rezoluție, autoritățile competente și alte autorități pentru a se asigura că deciziile și măsurile sunt luate în mod coordonat și eficient;

(e)  definirea clară a rolurilor și a responsabilităților autorităților relevante din fiecare stat membru;

(f)  acordarea atenției cuvenite intereselor statelor membre în care CPC-ul prestează servicii și în care sunt stabiliți membrii săi compensatori, clienții lor și orice CPC-uri interoperabile și, în special, impactului pe care orice decizie, măsură sau absență a oricărei măsuri îl are asupra stabilității financiare sau asupra resurselor bugetare ale statelor membre respective și asupra Uniunii în ansamblul său;

(g)  acordarea atenției cuvenite obiectivelor de echilibrare a intereselor diferiților membri compensatori, ale clienților acestora, ale creditorilor în sens larg și ale părților interesate din cadrul CPC-ului din statele membre implicate și de evitare a prejudicierii nedrepte ori a protejării necuvenite a intereselor anumitor actori din unele state membre, inclusiv evitarea alocării inechitabile între statele membre a sarcinii suportate;

(ga)  sprijinul financiar public este evitat în cea mai mare măsură posibilă și este utilizat numai în ultimă instanță, în condițiile prevăzute la articolul 45, și nu se creează nicio așteptare privind utilizarea sprijinului financiar public;

(h)  faptul că orice obligație în temeiul prezentului regulament de a consulta o autoritate înainte de luarea oricărei decizii sau măsuri implică cel puțin obligația de consultare cu privire la acele elemente ale deciziei sau măsurii propuse care au sau probabil vor avea:

(i)  un efect asupra membrilor compensatori, clienților sau IPF-urilor afiliate;

(ii)  un impact asupra stabilității financiare a statului membru în care sunt stabiliți sau în care se află membrii compensatori, clienții sau IPF-urile afiliate;

(i)  respectarea planurilor de rezoluție menționate la articolul 13, cu excepția cazului în care este necesară o abatere de la aceste planuri pentru a se realiza mai bine obiectivele rezoluției;

(j)  garantarea transparenței față de autoritățile competente, ori de câte ori este posibil, în special atunci când este probabil ca o decizie sau o măsură propusă să aibă implicații asupra stabilității financiare sau asupra resurselor bugetare, și față de orice altă jurisdicție sau față de alte părți, atunci când acest lucru este posibil în mod rezonabil;

(k)  cooperarea și coordonarea cât mai strânse posibil între aceste autorități, inclusiv în vederea reducerii costului global al rezoluției;

(l)  atenuarea efectelor economice și sociale negative ale deciziilor din toate statele membre și țările terțe în care CPC-ul prestează servicii, inclusiv a efectelor negative asupra stabilității financiare.

Articolul 8

Schimbul de informații

(1)  Autoritățile de rezoluție, autoritățile competente și ESMA își furnizează reciproc, spontan și la cerere, precum și în timp util, informațiile relevante pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

(2)  Autoritățile de rezoluție divulgă informațiile confidențiale furnizate de o autoritate dintr-o țară terță numai dacă autoritatea respectivă și-a dat, în scris, acordul prealabil în acest sens.

Autoritățile de rezoluție furnizează ministerului competent toate informațiile referitoare la deciziile sau măsurile care necesită notificarea, consultarea sau aprobarea ministerului respectiv.

TITLUL III

PREGĂTIREA

CAPITOLUL I

Planificarea redresării și a rezoluției

Secțiunea 1

Planificarea redresării

Articolul 9

Planurile de redresare

(1)  CPC-urile elaborează și actualizează un plan de redresare cuprinzător și eficient, care prevede măsurile care trebuie luate atât în cazul evenimentelor de neîndeplinire a obligațiilor de plată, cât și al evenimentelor care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată sau în cazul unei combinații a acestora, pentru restabilirea poziției lor financiare, fără sprijin financiar public, cu scopul de a putea să furnizeze în continuare servicii de compensare, în urma unei deteriorări semnificative a situației lor financiare sau a unui risc de nerespectare a cerințelor prudențiale aplicabile acestora în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

(1a)  Planul de redresare distinge cu claritate, în special în cazurile în care este posibil prin secțiuni separate, între scenarii pe baza:

(a)  evenimentelor de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(b)  evenimentelor care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată;

Planul de redresare include dispoziții cu privire la modalitățile prin care dispozițiile prevăzute în scenariile de la literele (a) și (b) urmează să fie combinate în cazul în care ambele scenarii au loc în același timp.

(2)  Planul de redresare include un cadru de indicatori, pe baza profilului de risc al CPC, care identifică circumstanțele în care trebuie luate măsurile din cadrul planului de redresare, ținând seama de diferite scenarii. Indicatorii pot fi calitativi sau cantitativi, în raport cu poziția financiară a CPC-ului.

CPC-urile pun în aplicare dispoziții adecvate, inclusiv privind cooperarea strânsă dintre autoritățile relevante, pentru monitorizarea regulată a indicatorilor. CPC-urile raportează ESMA și autorităților competente cu privire la rezultatul acestei monitorizări.

(2a)  Până la... [un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], ESMA, în cooperare cu CERS, elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în care specifică lista minimă a indicatorilor calitativi și cantitativi menționați la alineatul (2) de la prezentul articol.

(3)  CPC-urile includ în normele lor de funcționare dispoziții privind procedurile care trebuie urmate pentru a îndeplini obiectivele procesului de redresare; CPC-urile propun:

(a)  să ia măsurile prevăzute în planul de redresare chiar dacă nu s-au atins indicatorii relevanți; sau

(b)  să nu ia măsurile prevăzute în planul de redresare chiar dacă s-au atins indicatorii relevanți.

(3a)  Orice măsură care urmează a fi luată în temeiul alineatului (3) necesită aprobarea autorității competente.

(4)  ▌ În cazul în care un CPC intenționează să își activeze planul de redresare, acesta informează autoritatea competentă și ESMA cu privire la natura și amploarea problemelor identificate, prezentând toate circumstanțele relevante și indicând măsurile de redresare sau alte măsuri pe care intenționează să le ia pentru a remedia situația.

În cazul în care autoritatea competentă consideră că o măsură de redresare pe care un CPC intenționează să o adopte poate cauza efecte negative semnificative pentru sistemul financiar, este puțin probabil să fie eficientă sau poate afecta în mod disproporționat clienții membrilor compensatori, aceasta poate solicita CPC-ului să nu ia măsura respectivă, după ce informează ESMA.

(5)  Autoritatea competentă informează fără întârziere autoritatea de rezoluție cu privire la orice notificare primită în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf și cu privire la orice instrucțiune ulterioară formulată de autoritatea competentă în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf.

Atunci când autoritatea competentă este informată în conformitate cu alineatul (4) primul paragraf, aceasta limitează sau interzice în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanșa neîndeplinirea definitivă a obligațiilor de plată, orice remunerare a fondurilor proprii și a instrumentelor asimilate fondurilor proprii, inclusiv a plăților de dividende și a răscumpărării de acțiuni de către CPC și poate limita, interzice sau îngheța orice plăți ale remunerației variabile, astfel cum se prevede în Directiva 2013/36/UE și în orientările ABE EBA/GL/2015/22, ale beneficiilor discreționare de tipul pensiilor și ale indemnizațiilor acordate la încheierea contractului.

(6)  CPC-urile își revizuiesc și actualizează, atunci când este necesar, planurile de redresare cel puțin o dată pe an și după orice modificare a structurii lor organizatorice sau juridice, a activității sau a situației lor financiare care ar putea avea un efect semnificativ asupra planurilor respective sau ar putea impune o modificare a planurilor. Autoritățile competente pot impune CPC-urilor să își actualizeze planurile de redresare mai frecvent.

(7)  Planurile de redresare:

(a)  nu presupun niciun fel de acces sau primire de sprijin financiar public, asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea băncii centrale sau asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea băncii centrale furnizată cu garanții, scadențe sau dobânzi non-standard;

(b)  țin cont de interesele tuturor părților interesate care pot fi afectate de planul respectiv, în special în relație cu membrii compensatori și clienții acestora, atât direcți, cât și indirecți; și

(c)  asigură faptul că membrii compensatori nu au expuneri nelimitate față de CPC.

(7a)  Instrumentele de redresare permit:

(a)  să se facă față pierderilor suferite în situații care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată;

(b)  să se facă față pierderilor suferite în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(c)  să se restabilească un portofoliu corelat în urma unui eveniment de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(d)  să se facă față deficitelor de lichiditate neacoperite și;

(e)  să se reconstituie resursele financiare ale CPC-ului, inclusiv fondurile proprii, la un nivel suficient pentru ca CPC-ul să își îndeplinească obligațiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și să sprijine funcționarea continuă și promptă a funcțiilor critice ale CPC-ului.

(7b)  Planurile de redresare includ o gamă de scenarii extreme, inclusiv situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către alți membri compensatori decât cei mai mari doi și de către alte CPC-uri, relevante pentru condițiile specifice ale CPC-ului, inclusiv mixul de produse, modelul de afaceri și cadrul de gestionare a lichidității și a riscului. Gama de scenarii cuprinde atât evenimente de natură sistemică referitoare la situații de criză, cât și evenimente de criză specifice CPC-ului, ținând cont de impactul potențial al contagiunii interne și transfrontaliere a crizelor, precum și de crizele care survin simultan pe mai multe piețe semnificative.

(7c)  Până la... [12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], ESMA, în colaborare cu CERS, elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 prin care specifică gama de scenarii care vor fi luate în considerare în scopul alineatului (1). Cu prilejul redactării acestor orientări, ESMA ține seama, dacă este cazul, de activitatea realizată la nivel internațional cu relevanță în domeniul simulărilor de criză pentru supravegherea și redresarea CPC-urilor. ESMA încearcă să valorifice, dacă este fezabil, sinergiile dintre simulările de criză în scop de supraveghere și modelizarea scenariilor de redresare.

(7d)  În cazul în care un CPC face parte dintr-un grup, iar acordurile de sprijin din partea entității mamă, inclusiv de finanțarea cerințelor de capital ale CPC-ului, determinată în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, prin intermediul unor instrumente de proprietate emise de întreprinderea-mamă, fac parte din planul de redresare, planul de redresare trebuie să aibă în vedere scenarii în care acordurile respective nu pot fi onorate.

(7e)  Planul de redresare include următoarele elemente:

(a)  un rezumat al elementelor-cheie ale planului și un rezumat al capacității generale de redresare;

(b)  un rezumat al modificărilor semnificative ale CPC-ului survenite de la cel mai recent plan de redresare depus;

(c)  un plan de comunicare și informare care să expună modul în care CPC-ul intenționează să gestioneze eventualele reacții negative de pe piață, acționând, în același timp, într-un mod cât se poate de transparent;

(d)  o gamă cuprinzătoare de măsuri din domeniile capitalului, alocării pierderilor și lichidității, necesare pentru a menține sau a restabili viabilitatea și poziția financiară a CPC-ului, inclusiv pentru a-și restabili portofoliul corelat și capitalul, pentru a reconstitui resursele prefinanțate necesare pentru ca CPC-ul să își mențină viabilitatea în cadrul desfășurării normale a activității și să furnizeze în continuare serviciile sale esențiale în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 152/2013 al Comisiei și cu articolul 32 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 153/2013 al Comisiei;

(e)  condiții și proceduri adecvate pentru a garanta punerea în aplicare în timp util a măsurilor de redresare, precum și o gamă largă de opțiuni de redresare, incluzând o estimare a calendarului de punere în aplicare a fiecărui aspect semnificativ al planului;

(f)  o descriere detaliată a oricărui obstacol semnificativ care stă în calea aplicării eficace și în timp util a planului, ținându-se seama de impactul asupra membrilor compensatori și a clienților, inclusiv în cazurile în care este probabil ca membrii compensatori să ia măsuri în conformitate cu planurile lor de redresare, astfel cum se menționează la articolele 5 și 7 din Directiva 2014/59/UE, precum și asupra restului grupului, dacă este cazul;

(g)  identificarea funcțiilor critice;

(h)  o descriere detaliată a proceselor de determinare a valorii și a tranzacționabilității liniilor de activitate esențiale, a operațiunilor și a activelor CPC-ului;

(i)  o descriere detaliată a modului în care planificarea redresării este integrată în structura guvernanței corporative a CPC-ului, a modului în care aceasta face parte din normele de funcționare ale CPC-ului asupra cărora membrii compensatori au căzut de acord, precum și a politicilor și procedurilor care reglementează aprobarea planului de redresare și identificarea persoanelor din organizație care sunt responsabile cu pregătirea și punerea în aplicare a acestuia;

(j)  mecanismele și măsurile prin care membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligaților de plată sunt stimulați să facă oferte în mod concurențial în cadrul licitațiilor având drept obiect pozițiile membrilor care se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(k)  mecanismele și măsurile menite să garanteze că CPC-ul are acces adecvat la surse de finanțare de urgență, inclusiv la surse potențiale de lichidități, o evaluare a garanțiilor disponibile și o evaluare a posibilității de a transfera resursele sau lichiditățile de la o linie de activitate la alta, pentru a se asigura că CPC-ul poate continua să își desfășoare activitatea și să își îndeplinească obligațiile în momentul în care acestea devin exigibile;

(l)  mecanisme și măsuri:

(i)  pentru reducerea riscurilor;

(ii)  pentru restructurarea contractelor, a drepturilor, a activelor și a pasivelor, inclusiv:

a)  pentru a pune capăt parțial sau complet contractelor;

b)  pentru a reduce valoarea câștigurilor datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și clienților acestora;

(iii)  pentru restructurarea liniilor de activitate;

(iv)  necesare pentru a menține accesul continuu la infrastructurile piețelor financiare;

(v)  necesare pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale CPC-ului, inclusiv a infrastructurii și a serviciilor IT;

(vi)  o descriere a acțiunilor sau strategiilor de management menite să restabilească soliditatea financiară și efectul financiar anticipat al acestor acțiuni sau strategii;

(vii)  măsurile pregătitoare pe care CPC-ul le-a luat sau intenționează să le ia pentru a facilita punerea în aplicare a planului de redresare, inclusiv măsurile necesare pentru a permite recapitalizarea în timp util a CPC-ului, recorelarea portofoliului și reconstituirea resurselor sale prefinanțate, precum și pentru a asigura caracterul executoriu la nivel transfrontalier al planului; aceste măsuri includ aranjamente care prevăd ca membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată să transfere CPC-ului o contribuție în numerar până la un cuantum echivalent cu contribuția acestora la fondul de garantare al CPC-ului;

(viii)  un cadru de indicatori care identifică situațiile în care pot fi luate măsurile adecvate menționate în plan;

(ix)  dacă este cazul, o analiză a modului și a momentului în care CPC-ul poate solicita, în condițiile prevăzute în plan, utilizarea facilităților oferite de banca centrală și identificarea activelor care ar putea fi folosite drept garanții în conformitate cu termenii facilităților oferite de banca centrală;

(x)  ținând seama de dispozițiile de la articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, o serie de scenarii extreme de criză relevante pentru condițiile specifice ale CPC-ului, inclusiv evenimente de amploare sistemică, crize specifice entității juridice și oricărui grup căruia îi aparține aceasta și crize specifice membrilor compensatori individuali ai CPC-ului sau, dacă este cazul, unui IPF afiliat;

(xi)  ținând seama de dispozițiile de la articolul 34 și articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, scenariile cauzate atât de criza sau de neîndeplinirea obligațiilor de plată a unuia sau a mai multor membri ai săi, cât și de alte motive, inclusiv pierderile rezultate din activitățile de investiții ale CPC-ului sau din probleme operaționale (inclusiv în caz de amenințări externe grave la adresa operațiunilor unui CPC din cauza unei perturbări, a unor șocuri sau a unor incidente informatice externe).

(7f)  În urma unui eveniment de neîndeplinire a obligațiilor de plată, CPC-ul utilizează o cantitate suplimentară de resurse proprii dedicate, echivalentă cu cea prevăzută a fi utilizată la articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, înainte de a utiliza instrumentele menționate la alineatul (7e) litera (l) de la prezentul articol. În cazul în care autoritatea competentă consideră că riscurile care conduc la pierdere s-au aflat sub controlul CPC-ului, aceasta poate solicita CPC-ului să utilizeze un volum mai mare de resurse proprii dedicate, care urmează să fie definit de către autoritatea competentă.

(7g)  În urma unui eveniment care nu presupune neîndeplinirea obligațiilor de plată, CPC-ul utilizează o cantitate de resurse proprii dedicate de trei ori mai mare decât cea care trebuie utilizată în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, înainte de a utiliza instrumentele menționate la alineatul (7e) litera (l) de la prezentul articol și, pentru a menține procesul strict de stimulare, CPC-urile nu utilizează fondul de garantare sau ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată. În cazul în care autoritatea competentă consideră că riscurile care conduc la pierdere s-au aflat în afara controlului CPC-ului, aceasta poate permite CPC-ului să utilizeze un volum mai mic de resurse proprii dedicate, care urmează să fie definit de către autoritatea competentă.

(7h)  Un CPC utilizează, de comun acord cu autoritatea competentă, instrumentele menționate la alineatul (7e) litera (l) punctul (ii) doar după ce au avut loc apeluri la fonduri bănești de o valoare minimă egală cu fondul de garantare al CPC-ului, desfășurate în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (7e) litera (l) punctul (ii).

(7i)  Autoritățile competente pot impune CPC-urilor să includă informații suplimentare în planurile lor de redresare.

(8)  Consiliul de administrație al CPC-ului evaluează, ținând seama de recomandările comitetului de risc în conformitate cu articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, și aprobă planul de redresare înainte de a-l transmite autorității competente și ESMA.

(9)  Se consideră că planurile de redresare fac parte din normele de funcționare ale CPC-urilor, iar CPC-urile și membrii lor compensatori, în cazul dispozițiilor legate de clienții lor, se asigură că măsurile stabilite în planurile de redresare sunt executabile în orice moment.

(9a)  CPC-urile fac publice elementele enumerate la literele (a) -(g) de la alineatul (7e). Elementele enumerate la literele (h) - (l) de la alineatul respectiv ar trebui să fie publice în măsura în care există interes public pentru transparență a acestor elemente. Membrii compensatori comunică în mod adecvat clienților lor orice dispoziții care îi afectează.

(9b)  Normele legislației naționale în materie de insolvență referitoare la nulitatea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile creditorilor nu se aplică măsurilor luate de un CCP în conformitate cu planul său de redresare întocmit în temeiul prezentului regulament.

Articolul 10

Evaluarea planurilor de redresare

(1)  CPC-urile ▌își prezintă planurile de redresare autorității competente▌.

(2)  Autoritatea competentă transmite fiecare plan colegiului de supraveghere și autorității de rezoluție, fără întârzieri nejustificate.

În termen de șase luni de la prezentarea fiecărui plan și în coordonare cu colegiul de supraveghere, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12, autoritatea competentă examinează planul de redresare și evaluează măsura în care acesta îndeplinește cerințele stabilite la articolul 9.

(3)  La evaluarea planului de redresare, autoritatea competentă se consultă cu ESMA și ține seama de structura capitalului CPC-ului, de ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată, de nivelul de complexitate a structurii organizatorice și de profilul de risc al CPC-ului, inclusiv de riscurile financiare, operaționale și informatice, de caracterul substituibil al activităților sale, precum și de impactul pe care punerea în aplicare a planului de redresare l-ar avea asupra membrilor compensatori, a clienților lor, a piețelor deservite de CPC și a sistemului financiar în ansamblul său. Autoritatea competentă urmărește dacă planul de redresare va asigura stimulente corespunzătoare pentru proprietarii și membrii compensatori ai CPC-ului, precum și pentru clienții lor pentru a controla amploarea riscului pe care îl aduc sau îl suportă în sistem. Autoritatea competentă încurajează monitorizarea activităților de preluare și gestionare a riscurilor ale CPC-ului și încurajează o participare cât mai completă la procesul de gestionare a situațiilor de neîndeplinire a obligațiilor de plată coordonat de CPC.

(3a)  La evaluarea planului de redresare, autoritatea competentă ia în considerare doar acordurile de sprijin ale entității-mamă ca părți valabile ale planului de redresare, atunci când respectivele acorduri sunt obligatorii contractual.

(4)  Autoritatea de rezoluție examinează planul de redresare pentru a identifica orice măsură care ar putea avea un impact negativ asupra posibilității de rezoluție a CPC-ului. În cazul în care sunt identificate astfel de măsuri, autoritatea de rezoluție le aduce în atenția autorității competente și formulează recomandări în atenția autorității competente cu privire la modalitățile de contracarare a impactului negativ al acestor măsuri asupra posibilității de rezoluție a CPC-ului.

(5)  În cazul în care autoritatea competentă decide să nu dea curs recomandărilor formulate de autoritatea de rezoluție în temeiul alineatului (4), aceasta trebuie să prezinte autorității de rezoluție o justificare completă privind decizia respectivă.

(6)  În cazul în care autoritatea competentă este de acord cu recomandările formulate de autoritatea de rezoluție sau consideră că există alte deficiențe semnificative în planul de redresare sau alte obstacole semnificative în calea punerii în aplicare a planului, aceasta informează CPC-ul sau întreprinderea-mamă a acestuia și acordă CPC-ului posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere.

(7)  Autoritatea competentă, ținând seama de punctul de vedere al CPC-ului, poate solicita CPC-ului sau întreprinderii-mamă să prezinte, în termen de două luni, care poate fi prelungit cu încă o lună cu aprobarea autorității competente, un plan revizuit care să demonstreze modul în care sunt abordate aceste deficiențe sau obstacole. Planul revizuit este evaluat în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf.

(8)  În cazul în care autoritatea competentă consideră că deficiențele și obstacolele nu au fost abordate în mod corespunzător în planul revizuit sau în cazul în care CPC-ul sau întreprinderea-mamă nu a prezentat un plan revizuit, aceasta solicită CPC-ului sau întreprinderii-mamă să aducă modificări specifice planului.

(9)  În cazul în care deficiențele sau obstacolele nu pot fi remediate în mod corespunzător prin modificări specifice ale planului, autoritatea competentă impune CPC-ului sau întreprinderii-mamă să identifice într-un interval de timp rezonabil modificările care trebuie aduse activității sale pentru abordarea deficiențelor sau a obstacolelor din calea punerii în aplicare a planului de redresare.

În cazul în care CPC-ul sau întreprinderea-mamă nu identifică aceste modificări în intervalul de timp stabilit de autoritatea competentă sau în cazul în care autoritatea competentă consideră că măsurile propuse nu ar remedia în mod adecvat deficiențele sau obstacolele din calea punerii în aplicare a planului de redresare sau nu ar îmbunătăți posibilitatea de rezoluție a CPC-ului, autoritatea competentă impune CPC-ului sau întreprinderii-mamă ca, într-un interval rezonabil de timp specificat de autoritatea competentă, să ia oricare dintre următoarele măsuri, ținând seama de gravitatea deficiențelor sau a obstacolelor, de efectul măsurilor asupra activității CPC-ului și de capacitatea CPC-ului de a respecta în continuare cerințele Regulamentului (UE) nr. 648/2012:

(a)  reducerea profilului de risc al CPC-ului;

(b)  consolidarea capacității CPC-ului de a fi recapitalizat în timp util pentru a-și îndeplini cerințele prudențiale;

(c)  revizuirea strategiei și a structurii CPC-ului;

(d)  efectuarea de modificări în ceea ce privește ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată, măsurile de redresare și alte mecanisme de alocare a pierderilor, astfel încât să se îmbunătățească posibilitatea de rezoluție și reziliența funcțiilor critice;

(e)  efectuarea de modificări în structura de guvernanță a CPC-ului.

(10)  Cererea menționată la alineatul (9) al doilea paragraf trebuie să fie motivată și notificată în scris CPC-ului.

(10a)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, precizând criteriile minime pe care autoritatea competentă trebuie să le examineze în vederea evaluării menționate la alineatul (2) din prezentul articol și la articolul 11 alineatul (1).

ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la ... [12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 11

Planurile de redresare pentru CPC-urile care aparțin unui grup

(1)  În cazul în care întreprinderea-mamă a grupului din care face parte CPC-ul este o instituție, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 23 din Directiva 2014/59/UE, sau o entitate menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (c) sau (d) din aceeași directivă, autoritatea competentă, astfel cum este menționată la articolul 2 alineatul (1) punctul 21 din directiva respectivă, impune întreprinderii-mamă să prezinte un plan de redresare a grupului în conformitate cu directiva respectivă. Autoritatea competentă transmite autorității competente a CPC-ului planul de redresare a grupului.

În cazul în care întreprinderea-mamă a grupului din care face parte CPC-ul nu este o instituție sau entitate menționată la primul paragraf și acest lucru este necesar pentru a evalua toate elementele prevăzute în secțiunea A din anexă, autoritățile competente pot ▌ , în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 din prezentul regulament, să ceară CPC-ului să prezinte un plan de redresare a CPC-ului ținând cont de toate elementele relevante legate de structura grupului. O astfel de cerere trebuie motivată și notificată în scris CPC-ului și întreprinderii-mamă a acestuia.

(2)  În cazul în care întreprinderea-mamă prezintă planul de redresare în conformitate cu primul paragraf de la alineatul (1), dispozițiile referitoare la redresarea CPC-ului trebuie să constituie o parte distinctă a acestui plan de redresare și să respecte cerințele prezentului regulament, fiind posibil ca CPC-ului să nu i se ceară să elaboreze un plan de redresare individual.

(3)  Autoritatea competentă a CPC-ului evaluează, în conformitate cu articolul 10, dispozițiile referitoare la redresarea CPC-ului și, dacă este cazul, consultă autoritatea competentă a grupului.

Articolul 12

Procedura de coordonare pentru planurile de redresare

(1)  Colegiul de supraveghere adoptă o decizie comună cu privire la toate aspectele următoare:

(a)  examinarea și evaluarea planului de redresare;

(b)  aplicarea măsurilor menționate la articolul 9 alineatele (6), (7), (8) și (9);

(c)  dacă întreprinderea-mamă trebuie să întocmească un plan de redresare în conformitate cu articolul 11 alineatul (1).

(2)  Colegiul adoptă o decizie comună cu privire la aspectele menționate la literele (a) și (b) în termen de patru luni de la data transmiterii planului de redresare de către autoritatea competentă.

Colegiul adoptă o decizie comună cu privire la aspectul menționat la litera (c) în termen de patru luni de la data la care autoritatea competentă decide să solicite întreprinderii-mamă să pregătească un plan de redresare a grupului.

ESMA poate, la cererea unei autorități competente din cadrul colegiului, să acorde asistență colegiului de supraveghere pentru a ajunge la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)  În cazul în care, în termen de patru luni de la data transmiterii planului de redresare, colegiul de supraveghere nu a ajuns la o decizie comună cu privire la aspectele menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), autoritatea competentă a CPC-ului adoptă propria sa decizie.

Autoritatea competentă a CPC-ului ia decizia menționată la primul paragraf ținând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalți membri ai colegiului în cursul perioadei de patru luni. Autoritatea competentă a CPC-ului notifică în scris decizia respectivă CPC-ului, întreprinderii-mamă a acestuia, dacă este cazul, și celorlalți membri ai colegiului de supraveghere.

(4)  În cazul în care, până la sfârșitul acestei perioade de patru luni, orice grup de membri ai colegiului de supraveghere reprezentând majoritatea simplă a membrilor acestui colegiu, a sesizat ESMA în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în ceea ce privește o chestiune legată de evaluarea planurilor de redresare și punerea în aplicare a măsurilor adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (9) literele (a), (b) și (d) din prezentul regulament, autoritatea competentă a CPC-ului trebuie să aștepte decizia adoptată de ESMA în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 și să se pronunțe în conformitate cu decizia ESMA.

(5)  Perioada de patru luni este considerată a fi perioada de conciliere în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA ia o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză i-a fost adusă la cunoștință. Chestiunea nu poate fi adusă în atenția ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. În absența unei decizii a ESMA în termen de o lună, se aplică decizia autorității competente a CPC-ului.

Secțiunea 2

Planificarea rezoluției

Articolul 13

Planurile de rezoluție

(1)  După consultarea cu autoritatea competentă și cu ESMA și în coordonare cu colegiul de rezoluție, autoritatea de rezoluție a CPC elaborează, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15, un plan de rezoluție pentru fiecare CPC.

(2)  Planul de rezoluție prevede măsurile de rezoluție pe care autoritatea de rezoluție ar putea să le ia atunci când CPC-ul îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 22.

(3)  În cadrul planului de rezoluție se ține seama cel puțin de următoarele elemente:

(a)  intrarea în dificultate majoră a CPC-ului din cauza:

(i)   evenimentelor de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(ii)   evenimentelor care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată;

(iii)  instabilității financiare pe scară largă sau evenimentelor care afectează întregul sistem;

(b)  impactul pe care aplicarea planului de rezoluție l-ar avea asupra membrilor compensatori și asupra clienților acestora, inclusiv în cazurile în care este probabil ca membrii compensatori să facă obiectul unor măsuri de redresare sau de rezoluție în conformitate cu Directiva 2014/59/UE, asupra IPF-urilor afiliate, asupra piețelor financiare deservite de CPC și asupra sistemului financiar în ansamblul său;

(c)  modul și circumstanțele în care un CPC poate solicita accesul la facilitățile oferite de banca centrală, precum și identificarea activelor care ar putea fi considerate garanții.

(4)  Planul de rezoluție nu trebuie să se bazeze pe niciuna dintre următoarele ipoteze:

(a)  sprijin financiar public;

(b)  asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea băncii centrale;

(c)  asistență privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanții, scadențe sau dobânzi non-standard.

(4a)  Planul de rezoluție include ipoteze prudente în privința resurselor financiare disponibile ca instrumente de rezoluție care ar putea fi necesare pentru atingerea obiectivelor rezoluției, precum și resursele care se așteaptă să fie disponibile în conformitate cu normele și dispozițiile CPC-ului la momentul intrării în rezoluție. Aceste ipoteze prudente se bazează pe constatările celor mai recente simulări de criză efectuate în conformitate cu articolul 5 alineatul (2a) și care sunt încă valabile în scenarii legate de condiții de piață extreme, combinate cu redresarea sau rezoluția unuia sau mai multor CPC-uri, inclusiv situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată de către unul sau mai mulți membri compensatori în afara celor doi membri compensatori față de care CPC-ul are cele mai mari expuneri.

(5)  Autoritățile de rezoluție reexaminează și, după caz, actualizează planurile de rezoluție cel puțin o dată pe an și, în orice caz, după orice modificare a structurii organizatorice sau juridice, a activității economice sau a situației financiare a CPC-ului sau după orice altă schimbare care are un efect semnificativ asupra eficacității respectivelor planuri.

CPC-urile și autoritățile competente informează cu promptitudine autoritatea de rezoluție în privința oricărei schimbări de acest fel.

(5a)  Planul de rezoluție face deosebirea clar, mai ales de câte ori se poate prin intermediul unor secțiuni separate, între scenariile bazate pe situațiile menționate la alineatul (3) litera (a), punctele (i), (ii) și respectiv (iii).

(6)  În planul de rezoluție sunt precizate circumstanțele și diversele scenarii referitoare la utilizarea instrumentelor de rezoluție și la exercitarea competențelor de rezoluție. Planul de rezoluție include următoarele elemente, care trebuie să fie cuantificate ori de câte ori acest lucru este adecvat și posibil:

(a)  un rezumat al elementelor-cheie ale planului care să diferențieze între evenimentele de neîndeplinire a obligațiilor de plată, evenimentele care nu presupun neîndeplinirea obligațiilor de plată, precum și combinația celor două tipuri de evenimente;

(b)  un rezumat al modificărilor semnificative care au afectat CPC-ul de la ultima actualizare a planului de rezoluție;

(c)  o demonstrație a modului în care funcțiile critice ale CPC-ului ar putea fi separate în măsura necesară, din punct de vedere juridic și economic, de celelalte funcții ale acestuia, astfel încât să se asigure continuitatea acestor funcții în caz de declanșare a oricărei forme posibile de rezoluție, inclusiv de intrare în dificultate majoră a CPC-ului;

(d)  o estimare a calendarului executării fiecărui element semnificativ al planului, inclusiv pentru reconstituirea resurselor financiare ale CPC-ului;

(e)  o descriere detaliată a evaluării posibilităților de rezoluție efectuate în conformitate cu articolul 16;

(f)  o descriere a tuturor măsurilor necesare conform articolului 17 pentru a aborda sau înlătura obstacolele din calea posibilităților de rezoluție care au fost identificate în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 16;

(g)  o descriere a proceselor de stabilire a valorii și a tranzacționabilității funcțiilor critice și a activelor CPC-ului;

(h)  o descriere detaliată a măsurilor destinate să asigure că informațiile solicitate în temeiul articolului 14 sunt actualizate și sunt la dispoziția autorităților de rezoluție în orice moment;

(i)  o explicație a modului în care ar putea fi finanțate măsurile de rezoluție în absența elementelor menționate la alineatul (4);

(j)  o descriere detaliată a diferitelor strategii de rezoluție care ar putea fi aplicate, în funcție de diferitele scenarii posibile și de termenele aferente;

(k)  o descriere a interdependențelor critice dintre CPC și alți participanți la piață, inclusiv a interdependențelor intra-grup, a acordurilor de interoperabilitate și a legăturilor cu alte IPF-uri, însoțită de o descriere a modului de tratare a acestor interdependențe;

(l)  o descriere a diferitelor opțiuni prin care se pot asigura:

(i)  accesul la serviciile de plăți și de compensare, precum și la alte infrastructuri;

(ii)  decontarea la timp a obligațiilor față de membrii compensatori și clienții acestora și față de orice IPF afiliat;

(iii)  accesul transparent și nediscriminatoriu al membrilor compensatori și al clienților acestora la titluri de valoare sau conturi de numerar furnizate de CPC și la titluri de valoare sau garanții în numerar furnizate CPC-ului și deținute de acesta care sunt datorate participanților respectivi;

(iv)  continuitatea operațională a legăturilor dintre CPC și alte IPF-uri;

(v)  portabilitatea activelor și pozițiilor clienților și clienților indirecți ai membrilor compensatori menționate la articolul 39 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(vi)  păstrarea licențelor, a autorizațiilor, a recunoașterilor și a denumirilor juridice ale unui CPC atunci când sunt necesare pentru exercitarea în continuare a funcțiilor critice ale CPC-ului, inclusiv recunoașterea acestuia în scopul aplicării normelor relevante privind caracterul definitiv al decontării și în scopul participării la alte IPF-uri sau în scopul asigurării legăturilor cu acestea;

(la)  o descriere a abordării pe care autoritatea de rezoluție intenționează să o urmeze pentru a determina obiectul și valoarea oricăror contracte ce urmează a fi reziliate în conformitate cu articolul 29;

(m)  o analiză a impactului planului asupra angajaților CPC-ului, inclusiv o evaluare a oricăror costuri aferente și o descriere a procedurilor avute în vedere pentru consultarea personalului în cursul procesului de rezoluție, ținând seama de normele și sistemele naționale de dialog cu partenerii sociali;

(n)  un plan de comunicare cu media și cu publicul pentru a asigura un grad maxim de transparență;

(o)  o descriere a operațiunilor și a sistemelor esențiale pentru a menține funcționarea continuă a proceselor operaționale ale CPC-ului.

(oa)  o descriere a acordurilor privind schimbul de informații în cadrul colegiului de rezoluție anterior și în timpul procesului de rezoluție, în concordanță cu dispozițiile și procedurile scrise privind funcționarea colegiilor de rezoluție, menționate la articolul 1 alineatul (4).

Informațiile prevăzute la alineatul (6) litera (a) se comunică CPC-ului în cauză. CPC-ul poate prezenta în scris autorității de rezoluție punctul său de vedere cu privire la planul de rezoluție. Acest punct de vedere se include în plan.

(7)  Autoritățile de rezoluție pot impune CPC-urilor obligația de a le furniza evidențe detaliate ale contractelor menționate la articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la care sunt parte. Autoritățile de rezoluție pot preciza un termen pentru furnizarea acestor evidențe și pot preciza termene diferite pentru diferitele tipuri de contracte.

(7a)  Autoritatea de rezoluție a CPC-ului cooperează îndeaproape cu autoritățile de rezoluție ale membrului compensator al CPC-ului, cu scopul de a asigura faptul că nu există obstacole în calea rezoluției.

(8)  După consultarea CERS și ținând seama de dispozițiile relevante din Regulamentul delegat (UE) XXX/2016 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59/UE în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 10 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE și respectând principiul proporționalității, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care se precizează în mai mare detaliu planul de rezoluție, în conformitate cu alineatul (6).

Atunci când elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare, ESMA ia în considerare în mod adecvat nivelul de diferențiere între cadrele juridice naționale, în special în domeniul legislației în materie de insolvență, în întreaga Uniune, precum și diferențele privind dimensiunea și natura CPC-urilor stabilite în Uniune.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [OP: a se introduce data: 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 14

Obligația CPC-ului de a coopera și de a furniza informații

CPC-ul cooperează în funcție de necesități la elaborarea planurilor de rezoluție și furnizează autorităților de rezoluție, fie direct, fie prin intermediul autorității competente, toate informațiile necesare elaborării și punerii în aplicare a acestor planuri, inclusiv informațiile și analiza menționate în secțiunea B din anexă.

Autoritățile competente furnizează autorităților de rezoluție toate informațiile menționate la primul paragraf care se află deja la dispoziția lor.

Un CPC face schimb de informații în timp util cu autoritățile competente și cu ESMA pentru a facilita evaluarea profilurilor de risc ale CPC și interconexiunea cu alte infrastructuri ale pieței financiare, alte instituții financiare și cu sistemul financiar în general, potrivit definiției de la articolele 9 și 10 din prezentul regulament.

Articolul 15

Procedura de coordonare pentru planurile de rezoluție

(1)  Colegiul de rezoluție adoptă o decizie comună privind planul de rezoluție și modificările aduse acestuia în termen de patru luni de la data transmiterii acestui plan de către autoritatea de rezoluție, astfel cum se prevede la alineatul (2).

(2)  Autoritatea de rezoluție transmite colegiului de rezoluție un proiect de plan de rezoluție, informațiile furnizate în conformitate cu articolul 14 și eventualele informații suplimentare relevante pentru colegiul de rezoluție.

Autoritatea de rezoluție se asigură că ESMA primește toate informațiile relevante pentru îndeplinirea rolului care îi revine în conformitate cu prezentul articol.

(3)  Autoritatea de rezoluție poate decide să implice autorități din țări terțe în elaborarea și examinarea planului de rezoluție, cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele de confidențialitate prevăzute la articolul 71 și să provină din jurisdicțiile în care este stabilită una dintre următoarele entități:

(i)  întreprinderea-mamă a CPC-ului, dacă este cazul;

(ii)  membrii compensatori față de care CPC-ul are o expunere semnificativă;

(iii)  filialele CPC-ului, dacă este cazul;

(iv)  alți furnizori de servicii critice pentru CPC;

(iva)  un CPC care are acorduri interoperabile cu CPC-ul.

(4)  La cererea unei autorități de rezoluție, ESMA poate acorda asistență colegiului de rezoluție în vederea ajungerii la o decizie comună, în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(5)  Dacă, în termen de patru luni de la data transmiterii planului de rezoluție, colegiul de rezoluție nu a reușit să ajungă la o decizie comună, autoritatea de rezoluție adoptă ea însăși o decizie cu privire la planul de rezoluție. Autoritatea de rezoluție adoptă decizia ținând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalți membri ai colegiului de rezoluție în cursul perioadei de patru luni. Autoritatea de rezoluție notifică în scris decizia respectivă CPC-ului, întreprinderii-mamă a acestuia, dacă este cazul, și celorlalți membri ai colegiului de rezoluție.

(6)  Dacă până la finalul perioadei de patru luni orice grup de membri ai colegiului de rezoluție care reprezintă majoritatea simplă a membrilor acestui colegiu, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, o chestiune având legătură cu planul de rezoluție, autoritatea de rezoluție a CPC-ului așteaptă eventuala decizie pe care ESMA o poate adopta în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat și să se pronunțe în conformitate cu decizia ESMA.

Perioada de patru luni este considerată a fi faza de conciliere în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA ia o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză i-a fost adusă la cunoștință. Chestiunea nu poate fi adusă în atenția ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Dacă ESMA nu adoptă o decizie în termen de o lună, se aplică decizia autorității de rezoluție.

(7)  Dacă se adoptă o decizie comună în conformitate cu alineatul (1) și dacă o autoritate de rezoluție consideră, în temeiul alineatului (6), că obiectul dezacordului afectează responsabilitățile bugetare ale statului său membru, autoritatea de rezoluție a CPC-ului inițiază o reevaluare a planului de rezoluție.

CAPITOLUL II

Posibilitățile de rezoluție

Articolul 16

Evaluarea posibilităților de rezoluție

(1)  În cooperare cu colegiul de rezoluție, astfel cum se prevede la articolul 17, autoritatea de rezoluție evaluează măsura în care rezoluția unui CPC este posibilă, fără să se bazeze pe niciuna dintre următoarele ipoteze:

(a)  sprijin financiar public ▌;

(b)  asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea băncii centrale;

(c)  asistență privind lichiditatea din partea băncii centrale furnizată cu garanții, scadențe sau dobânzi non-standard.

(2)  Se consideră că rezoluția unui CPC este posibilă dacă autoritatea de rezoluție apreciază că este fezabilă și credibilă fie lichidarea ei prin procedura obișnuită de insolvență, fie rezoluția ei prin utilizarea instrumentelor de rezoluție și prin exercitarea competențelor de rezoluție, asigurând în același timp continuitatea funcțiilor critice ale CPC-ului și evitând orice utilizare a fondurilor publice și cât mai mult posibil efectele negative semnificative asupra sistemului financiar.

Efectele negative menționate la primul paragraf includ instabilitatea financiară pe scară largă sau evenimentele care afectează întregul sistem din orice stat membru.

Autoritatea de rezoluție notifică ESMA în timp util atunci când consideră că rezoluția unui CPC nu este posibilă.

(3)  La cererea autorității de rezoluție, un CPC trebuie să demonstreze că:

(a)  nu există obstacole în calea reducerii valorii instrumentelor de proprietate ca urmare a exercitării competențelor de rezoluție, indiferent dacă dispozițiile contractuale în vigoare sau alte măsuri din planul de redresare al CPC-ului au fost sau nu epuizate integral;

(b)  contractele CPC-ului cu membrii compensatori sau cu părți terțe nu permit acestor membri compensatori sau părți terțe să conteste cu succes exercitarea competențelor de rezoluție de către o autoritate de rezoluție sau să evite în alt mod să fie supuse acestor competențe.

(4)  Pentru a evalua posibilitățile de rezoluție menționate la alineatul (1), autoritatea de rezoluție examinează, după caz, elementele menționate în secțiunea C din anexă.

(4a)  ESMA adoptă orientări pentru a promova convergența practicilor de supraveghere și de rezoluție în ceea ce privește aplicarea secțiunii C din Anexă până la ... [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(5)  Autoritatea de rezoluție, în cooperare cu colegiul de rezoluție, efectuează evaluarea posibilităților de rezoluție concomitent cu elaborarea și actualizarea planului de rezoluție în conformitate cu articolul 13.

Articolul 17

Abordarea sau înlăturarea obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție

(1)  Dacă, în urma evaluării prevăzute la articolul 16 și după consultarea colegiului de rezoluție, autoritatea de rezoluție concluzionează că există obstacole semnificative în calea posibilităților de rezoluție a unui CPC, autoritatea de rezoluție, în cooperarea cu autoritatea competentă, pregătește și prezintă un raport CPC-ului și colegiului de rezoluție.

Raportul menționat la primul paragraf analizează obstacolele ▌ din calea utilizării eficace a instrumentelor de rezoluție și a exercitării competențelor de rezoluție în raport cu CPC-ul, evaluează impactul acestora asupra modelului de afaceri al CPC-ului și recomandă măsuri specifice pentru a îndepărta aceste obstacole, în măsura posibilului.

(2)  Cerința aplicabilă colegiilor de rezoluție de a ajunge la o decizie comună cu privire la planurile de rezoluție, prevăzută la articolul 15, este suspendată ca urmare a prezentării raportului menționat la alineatul (1) până când măsurile de îndepărtare a obstacolelor semnificative din calea posibilităților de rezoluție au fost acceptate de autoritatea de rezoluție, în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, sau până când au fost luate măsuri alternative, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol.

(3)  În termen de patru luni de la data primirii raportului prezentat în conformitate cu alineatul (1), CPC-ul propune autorității de rezoluție posibile măsuri vizând abordarea sau înlăturarea obstacolelor semnificative identificate în raport. Autoritatea de rezoluție comunică colegiului de rezoluție măsurile propuse de CPC. Autoritatea de rezoluție și colegiul de rezoluție evaluează, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b), dacă aceste măsuri abordează sau elimină în mod eficace obstacolele respective.

(4)  Dacă autoritatea de rezoluție, ținând seama de avizul colegiului de rezoluție, concluzionează că măsurile propuse de un CPC în conformitate cu alineatul (3) nu ar reduce sau nu ar elimina în mod eficace obstacolele identificate în raport, autoritatea de rezoluție identifică măsuri alternative, pe care le comunică colegiului de rezoluție pentru adoptarea unei decizii comune în conformitate cu articolul 18.

Măsurile alternative menționate la primul paragraf țin seama de următoarele elemente:

(a)  amenințarea la adresa stabilității financiare reprezentată de respectivele obstacole în calea posibilităților de rezoluție a unui CPC;

(b)  efectul măsurilor alternative asupra CPC-ului în cauză, asupra membrilor săi compensatori și a clienților acestora, asupra IPF-urilor afiliate și asupra pieței interne;

(ba)  efectele asupra prestării de servicii de compensare integrate pentru diferite produse și asupra stabilirii marjelor de portofoliu pentru toate clasele de active.

În sensul literei (b) din cel de al doilea paragraf, autoritatea de rezoluție consultă autoritatea competentă, colegiul de supraveghere și colegiul de rezoluție, precum și, dacă este cazul, CERS.

(5)  Autoritatea de rezoluție notifică în scris CPC-ului, în conformitate cu articolul 18, fie direct, fie indirect – prin intermediul autorității competente, măsurile alternative care trebuie adoptate pentru a atinge obiectivul de eliminare a obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție. Autoritatea de rezoluție prezintă o justificare din care să reiasă de ce măsurile propuse de CPC nu ar reuși să îndepărteze obstacolele din calea posibilităților de rezoluție și cum și-ar dovedi eficacitatea în acest sens măsurile alternative.

(6)  CPC-ul propune, în termen de o lună, un plan cu privire la modul în care intenționează să pună în aplicare măsurile alternative în perioada de timp stabilită de către autoritatea de rezoluție.

(7)  Numai în sensul alineatului (4), autoritatea de rezoluție poate, în coordonare cu autoritatea competentă:

(a)  să impună CPC-ului revizuirea sau încheierea unor acorduri de servicii, fie în interiorul grupului, fie cu părți terțe, pentru asigurarea funcțiilor critice;

(b)  să impună CPC-ului reducerea limitei maxime aplicate expunerilor sale negarantate, individuale și agregate;

(c)  să impună CPC-ului obligația de a modifica modul în care colectează și deține marjele în temeiul articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(d)  să impună CPC-ului obligația de a modifica compoziția și numărul fondurilor sale de garantare menționate la articolul 42 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(e)  să impună CPC-ului cerințe suplimentare de informare punctuală sau periodică;

(f)  să îi impună CPC-ului să renunțe la anumite active;

(g)  să impună CPC-ului limitarea sau încetarea anumitor activități aflate în curs de desfășurare sau propuse;

(h)  să impună CPC-ului modificarea planului său de redresare, a normele de funcționare și a altor dispoziții contractuale;

(i)  să limiteze sau să împiedice crearea de noi linii de activitate economică, dezvoltarea celor existente, prestarea de servicii noi sau prestarea serviciilor existente;

(j)  să impună modificarea structurilor juridice sau operaționale ale CPC-ului sau ale oricărei entități din grup aflate direct sau indirect sub controlul acestuia, pentru a garanta posibilitatea separării, din punct de vedere juridic și operațional, a funcțiilor critice de alte funcții prin aplicarea instrumentelor de rezoluție;

(k)  să impună CPC-ului să înființeze o societate financiară holding-mamă într-un stat membru sau o societate financiară holding-mamă la nivelul Uniunii Europene;

(l)  să impună CPC-ului să emită pasive care pot face obiectul reducerii valorii contabile sau al conversiei sau să aloce alte resurse pentru a spori capacitatea de absorbție a pierderilor, de recapitalizare și de reconstituire a resurselor prefinanțate;

(m)  să impună CPC-ului ▌să ia alte măsuri care să permită absorbția pierderilor, recapitalizarea CPC-ului sau reconstituirea resurselor prefinanțate. Printre acțiunile posibile se pot număra în special încercarea de a renegocia fiecare pasiv emis de CPC sau de a revizui clauzele contractuale, pentru a se asigura că orice decizie a autorității de rezoluție vizând reducerea valorii contabile, conversia sau restructurarea pasivului respectiv s-ar aplica în temeiul legislației din jurisdicția care reglementează acel pasiv sau instrument;

(n)  ▌

(na)  să restrângă sau să suspende legăturile de interoperabilitate ale CPC-ului, dacă o asemenea restrângere sau suspendare este necesară pentru a preveni efectele negative pe care utilizarea instrumentelor de rezoluție și exercitarea competențelor de rezoluție le-ar putea avea asupra CPC-urilor interoperabile.

Articolul 18

Procedura de coordonare pentru a aborda sau a înlătura obstacolele din calea posibilităților de rezoluție

(1)  Colegiul de rezoluție trebuie să ajungă la o decizie comună cu privire la:

(a)  identificarea obstacolelor semnificative din calea posibilităților de rezoluție, în conformitate cu articolul 16 alineatul (1);

(b)  evaluarea măsurilor propuse de CPC în conformitate cu articolul 17 alineatul (3), după caz;

(c)  măsurile alternative prevăzute la articolul 17 alineatul (4).

(2)  Decizia comună privind identificarea obstacolelor semnificative din calea posibilităților de rezoluție menționate la alineatul (1) litera (a) se adoptă în termen de patru luni de la data prezentării către colegiul de rezoluție a raportului menționat la articolul 17 alineatul (1).

Decizia comună menționată la alineatul (1) literele (b) și (c) se adoptă în termen de patru luni de la data prezentării măsurilor propuse de CPC pentru înlăturarea obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție.

Deciziile comune menționate la alineatul (1) sunt motivate și notificate în scris de către autoritatea de rezoluție CPC-ului și, dacă este cazul, întreprinderii-mamă a acestuia.

La solicitarea autorității de rezoluție, ESMA poate să acorde asistență colegiului de rezoluție în vederea ajungerii la o decizie comună în conformitate cu articolul 31 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(3)  Dacă, în termen de patru luni de la data transmiterii raportului prevăzut la articolul 17 alineatul (1), colegiul de rezoluție nu a reușit să ajungă la o decizie comună, autoritatea de rezoluție adoptă ea însăși o decizie cu privire la măsurile corespunzătoare care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 17 alineatul (5). Autoritatea de rezoluție adoptă decizia ținând seama de punctele de vedere exprimate de ceilalți membri ai colegiului de rezoluție în cursul perioadei de patru luni.

Autoritatea de rezoluție notifică în scris decizia respectivă CPC-ului, întreprinderii-mamă a acestuia, dacă este cazul, și celorlalți membri ai colegiului de rezoluție.

(4)  Dacă până la finalul perioadei de patru luni orice grup de membri ai colegiului de supraveghere reprezentând majoritatea simplă a membrilor acestui colegiu aduce în atenția ESMA, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, o chestiune menționată la articolul 17 alineatul (7) litera (j), (k) sau (n), autoritatea de rezoluție a CPC-ului își amână decizia și așteaptă decizia pe care ESMA o poate adopta în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat. În acest caz, decizia adoptată de autoritatea de rezoluție este conformă cu decizia adoptată de ESMA.

Perioada de patru luni este considerată a fi faza de conciliere în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010. ESMA ia o decizie în termen de o lună de la data la care chestiunea în cauză i-a fost adusă la cunoștință. Chestiunea nu poate fi adusă în atenția ESMA după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a ajuns la o decizie comună. Dacă ESMA nu adoptă o decizie în termen de o lună, se aplică decizia autorității de rezoluție.

TITLUL IV

INTERVENȚIE TIMPURIE

Articolul 19

Măsuri de intervenție timpurie

(1)  În cazul în care un CPC încalcă sau este probabil să încalce cerințele prudențiale ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau reprezintă un risc pentru stabilitatea financiară a sistemului financiar global, a sistemului financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia sau dacă autoritatea competentă a stabilit că există elemente care indică alte evoluții care ar putea afecta operațiunile CPC-ului, în special capacitatea sa de a oferi servicii de compensare, autoritatea competentă poate:

(a)  să impună CPC-ului obligația de a actualiza planul de redresare în conformitate cu articolul 9, dacă circumstanțele care au impus intervenția timpurie diferă de ipotezele pe care s-a bazat planul de redresare inițial;

(b)  să impună CPC-ului obligația de a pune în aplicare într-un termen dat una sau mai multe dintre dispozițiile sau măsurile stabilite în planul de redresare. În cazul în care planul este actualizat în conformitate cu litera (a), respectivele dispoziții și măsuri includ și eventualele actualizări ale acestora;

(c)  să impună CPC-ului obligația de a identifica cauzele încălcării sau a încălcării probabile menționate la alineatul (1) și de a elabora un program de acțiune, care să includă măsuri și termene adecvate;

(d)  să impună CPC-ului obligația de a convoca o adunare a acționarilor sau, dacă CPC-ul nu respectă această cerință, să convoace ea însăși adunarea respectivă. În ambele cazuri, autoritatea competentă stabilește ordinea de zi, inclusiv deciziile pe care acționarii trebuie să le analizeze în vederea adoptării;

(e)  să impună destituirea sau înlocuirea unuia sau a mai multor membri ai consiliului de administrație sau ai conducerii superioare, dacă se constată că una dintre aceste persoane este necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor sale în sensul articolului 27 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(f)  să impună modificarea strategiei de afaceri a CPC-ului;

(g)  să impună efectuarea de modificări în structurile juridice sau operaționale ale CPC-ului;

(h)  să furnizeze autorității de rezoluție toate informațiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluție al CPC-ului în vederea pregătirii pentru eventuala rezoluție a CPC-ului și a pregătirii evaluării activelor și pasivelor în conformitate cu articolul 24, inclusiv eventualele informații solicitate prin intermediul inspecțiilor la fața locului;

(i)  să impună, dacă este necesar și în conformitate cu alineatul (4), punerea în aplicare a măsurilor de redresare a CPC-ului;

(j)  să impună CPC-ului obligația de a se abține de la punerea în aplicare a anumitor măsuri de redresare dacă autoritatea competentă a stabilit că punerea în aplicare a acestor măsuri poate avea un efect negativ asupra stabilității financiare sau poate prejudicia în mod nejustificat interesele clienților;

(k)  să impună CPC-ului reconstituirea resurselor sale financiare în timp util;

(ka)  în mod excepțional și doar o singură dată, să le permită clienților membrilor compensatori să participe direct la licitații, prin derogare de la cerințele prudențiale prevăzute în Titlul IV capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 altele decât cerințele de marjă prevăzute la articolul 41 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 pentru acești clienți. Membrii compensatori ai clienților își informează clienții pe larg despre licitație și facilitează procesul de participare la licitație pentru clienți. Plățile de marjă impuse clienților au loc prin intermediul unui membru compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(kb)  să restricționeze sau să interzică orice remunerare a capitalurilor proprii și a instrumentelor tratate drept capitaluri proprii în cea mai mare măsură posibilă, fără a declanșa direct o situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, inclusiv plăți de dividende și răscumpărări de acțiuni de către CPC, și poate să restricționeze, să interzică sau să înghețe orice plată de remunerații variabile în temeiul Directivei 2013/36/UE și al orientărilor ABE EBA/GL/2015/22, de beneficii discreționare de tipul pensiilor sau de indemnizații acordate cadrelor de conducere la încheierea contractului.

(2)  Autoritatea competentă stabilește un termen adecvat pentru fiecare dintre aceste măsuri și evaluează eficacitatea măsurilor odată ce acestea au fost adoptate.

(2a)  Normele legislației naționale în materie de insolvență referitoare la nulitatea sau inopozabilitatea actelor juridice prejudiciabile creditorilor nu se aplică măsurilor de intervenție rapidă luate de autoritatea competentă în temeiul prezentului regulament.

(3)  Autoritatea competentă poate aplica măsurile de la alineatul (1) literele (a)-(k) numai după ce a analizat impactul acestora în alte state membre în care CPC-ul își desfășoară activitatea sau prestează servicii, în special în cazurile în care operațiunile CPC-ului sunt esențiale sau importante pentru piețele financiare locale, inclusiv în locurile în care sunt stabiliți membrii compensatori, locurile de tranzacționare și IPF-urile afiliate.

(4)  Autoritatea competentă poate aplica măsura menționata la alineatul (1) litera (i) numai dacă măsura respectivă este în interesul public și este necesară pentru a atinge unul dintre obiectivele următoare:

(a)  menținerea stabilității financiare a Uniunii;

(b)  menținerea continuității funcțiilor critice ale CPC-ului pe o bază transparentă și nediscriminatorie;

(c)  menținerea și consolidarea rezilienței financiare a CPC-ului.

Autoritatea competentă nu aplică măsura prevăzută la alineatul (1) litera (i) în cazul măsurilor care implică transferul de proprietate, drepturi sau pasive ale unui alt CPC.

(5)  În cazul în care un CPC a inițiat utilizarea în ordine a resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată, în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, acesta informează autoritatea competentă și autoritatea de rezoluție fără întârzieri nejustificate și explică dacă evenimentul respectiv reflectă deficiențe sau probleme ale sale.

(6)  În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă transmite notificări ESMA și autorității de rezoluție și se consultă cu colegiul de supraveghere.

După transmiterea acestor notificări și după consultarea colegiului de supraveghere, autoritatea competentă decide dacă să aplice vreuna dintre măsurile prevăzute la alineatul (1). Autoritatea competentă notifică colegiului de supraveghere, autorității de rezoluție și ESMA decizia privind măsurile care urmează să fie adoptate.

(7)  După efectuarea notificării prevăzute la alineatul (6) primul paragraf, autoritatea de rezoluție poate impune CPC-ului să contacteze cumpărători potențiali pentru a-și pregăti rezoluția, cu respectarea condițiilor prevăzute la articolul 41 și a dispozițiilor privind confidențialitatea prevăzute la articolul 71, precum și a cadrului privind sondarea pieței, prevăzut la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 și în legislația aplicabilă delegată și de punere în aplicare.

Articolul 20

Demiterea conducerii superioare și a consiliului de administrație

În cazul în care situația financiară a CPC-ului înregistrează o deteriorare semnificativă sau CPC-ul încalcă cerințele legale care îi sunt aplicabile, inclusiv normele sale de funcționare, iar alte măsuri adoptate în conformitate cu articolul 19 nu sunt suficiente pentru a schimba cursul acestei situații, autoritățile competente pot impune demiterea totală sau parțială a conducerii superioare sau a consiliului de administrație al CPC-ului.

Numirea noii conduceri superioare sau a noului consiliu de administrație se efectuează în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și face obiectul aprobării sau al acordului din partea autorității competente.

Titlul IVa

Recuperarea pierderilor

Articolul 20a

Emiterea de instrumente de proprietate asupra profiturilor viitoare pentru membrii compensatori și clienții care au suferit pierderi

(1)  În cazul în care un CPC aflat în redresare cauzată de un eveniment care nu presupune nerespectarea obligațiilor de plată a aplicat acordurile și măsurile de reducere a valorii oricăror câștiguri datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și clienților acestora, prevăzute în planurile de redresare, în conformitate cu articolul 9 alineatul (7b) punctele (l), (ii) și (b), care nu se limitează la ordinea utilizării resurselor prevăzută la articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, la membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și la clienților acestora și, ca urmare a acestui lucru, nu a intrat în rezoluție, autoritatea competentă a CPC-ului poate, de îndată ce portofoliul corelat este restabilit, să solicite CPC-ului să despăgubească participanții pentru pierderile lor prin intermediul unor plăți în numerar, sau, atunci când este cazul, să impună CPC-ului să emită instrumente de proprietate asupra profiturilor viitoare ale CPC-ului.

Valoarea instrumentelor de proprietate asupra profiturilor viitoare ale CPC-ului emise pentru fiecare membru compensator afectat care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, care trebuie să se transmită clienților într-o formă corespunzătoare, este proporțională cu pierderea sa și se bazează pe o evaluare efectuată în conformitate cu articolul 24 alineatul (3). Aceste instrumente de proprietate conferă posesorului dreptul de a primi plăți din partea CPC-ului pe bază anuală, până când pierderea a fost recuperată în totalitate, pe o perioadă adecvată maximă de la data emiterii. Un procent adecvat maxim din profiturile anuale ale CPC-ului sunt utilizate pentru plățile legate de respectivele instrumente de proprietate.

(2)  Prezentul articol nu diminuează responsabilitatea membrilor compensatori de a accepta pierderi care depășesc ordinea utilizării resurselor în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica ordinea în care trebuie să fie plătită recompensa, numărul maxim adecvat de ani și procentul maxim corespunzător al profiturilor anuale ale CPC menționate la al doilea paragraf de la alineatul (1).

ESMA înaintează aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de [XXX de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

TITLUL V

REZOLUȚIA

CAPITOLUL I

Obiective, condiții și principii generale

Articolul 21

Obiectivele rezoluției

(1)  Atunci când utilizează instrumentele de rezoluție și exercită competențele de rezoluție, autoritatea de rezoluție ține seama de toate obiectivele rezoluției expuse mai jos și asigură echilibrul între acestea în funcție de natura și de circumstanțele fiecărui caz în parte:

(a)  asigurarea continuității funcțiilor critice ale CPC-ului, în special:

(i)  decontarea la timp a obligațiilor CPC-ului față de membrii săi compensatori și clienții lor;

(ii)  accesul continuu al membrilor compensatori la titlurile de valoare sau conturile de numerar furnizate de CPC și la titlurile de valoare sau garanțiile în numerar deținute de CPC în numele acestor membri compensatori;

(b)  asigurarea continuității legăturilor cu alte IPF-uri care, dacă ar fi perturbate, ar avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității sau a finalizării la timp a funcțiilor de plată, compensare, decontare și păstrare a evidenței;

(c)  evitarea efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar, în special prin prevenirea contagiunii dificultăților financiare către membrii compensatori ai CPC-ului, clienții acestora sau alte IPF-uri și prin menținerea încrederii pieței și a publicului;

(d)  protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenței de sprijinul financiar public și a pierderilor potențiale pentru contribuabili;

(e)  reducerea la minimum a costului rezoluției pentru toate părțile interesate afectate și evitarea deteriorării valorii CPC-ului, cu excepția cazului în care o astfel de deteriorare este necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluției.

(2)  Consiliul de administrație și conducerea superioară a CPC-ului aflat în rezoluție oferă autorității de rezoluție întreaga asistență necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluției.

Articolul 22

Condiții de declanșare a procedurii de rezoluție

(1)  Autoritatea de rezoluție adoptă măsuri de rezoluție în legătură cu un CPC dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)  CPC-ul este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibil de a intra în dificultate majoră, acest fapt fiind stabilit de una dintre următoarele entități:

(i)  autoritatea competentă, după consultarea autorității de rezoluție;

(ii)  autoritatea de rezoluție, după consultarea autorității competente, în cazul în care autoritatea de rezoluție are instrumentele necesare pentru a ajunge la această concluzie;

(b)  ținând seama de toate circumstanțele relevante, nu există nicio perspectivă rezonabilă ca o măsură alternativă din sectorul privat sau o măsură de supraveghere, inclusiv măsurile de intervenție timpurie adoptate, să prevină intrarea în dificultate majoră a CPC-ului într-un interval de timp rezonabil; și

(c)  o măsură de rezoluție este necesară în interesul public în vederea atingerii obiectivelor rezoluției dacă se aplică mecanismele contractuale ale CPC-ului de alocare a pierderilor sau dacă astfel de mecanisme nu sunt cuprinzătoare și lichidarea CPC-ului conform procedurii obișnuite de insolvență nu ar conduce la atingerea acestor obiective în aceeași măsură.

În sensul literei (a) punctul (ii), autoritatea competentă furnizează autorității de rezoluție, fără întârziere și din proprie inițiativă, orice informații care pot indica faptul că CPC-ul este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibil de a intra în dificultate majoră. De asemenea, autoritatea competentă furnizează la cerere orice alte informații necesare autorității de rezoluție pentru a-și efectua evaluarea.

(2)  În sensul alineatului (1) litera (a), se consideră că un CPC este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)  CPC-ul își încalcă sau este probabil să își încalce cerințele de autorizare într-un mod care ar justifica retragerea autorizației acestuia în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(b)  CPC-ul este incapabil sau este probabil să fie incapabil să asigure una din funcțiile sale critice;

(c)  CPC-ul este incapabil sau este probabil să fie incapabil să își restabilească viabilitatea prin punerea în aplicare a măsurilor de redresare;

(d)  CPC-ul este incapabil sau este probabil să fie incapabil să își achite datoriile sau alte pasive la scadență;

(e)  CPC-ul necesită sprijin financiar public ▌.

În sensul literei (e), o măsură nu este considerată a fi sprijin financiar public atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)  reprezintă garanții de stat în sprijinul facilităților de lichiditate oferite de o bancă centrală în conformitate cu condițiile băncii centrale sau o garanție de stat pentru pasive nou-emise;

(ia)  niciuna dintre circumstanțele menționate la literele (a), (b), (c) sau (d) de la prezentul alineat nu este prezentă în momentul în care se acordă sprijinul financiar public;

(ib)  garanțiile de stat menționate la punctul (i) sunt necesare pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru și pentru a menține stabilitatea financiară;

(ii)  garanțiile de stat menționate la punctul (i) se limitează la CPC-urile solvabile, sunt condiționate de o aprobare finală în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, au un caracter preventiv și temporar, sunt proporționale cu obiectivul de a remedia consecințele perturbărilor grave menționate la punctul ib) și nu sunt utilizate pentru a compensa pierderi pe care CPC-ul le-a înregistrat sau este susceptibil de a le înregistra în viitor;

(3)  Autoritatea de rezoluție poate, de asemenea, să adopte măsuri de rezoluție în cazul în care consideră că CPC-ul aplică sau intenționează să aplice măsuri de redresare care ar putea împiedica intrarea în dificultate majoră a CPC-ului, dar care au efecte negative semnificative asupra sistemului financiar.

(3a)  Decizia adoptată de către o autoritate de rezoluție care consideră că un CPC este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibil de a intra în dificultate majoră poate fi contestată doar în temeiul faptului că această decizie a fost arbitrară și nejustificată în momentul adoptării sale, având în vedere informațiile ușor accesibile de atunci.

(4)  ESMA adoptă ghiduri pentru a promova convergența practicilor de supraveghere și de rezoluție în ceea ce privește aplicarea circumstanțelor în care se consideră că un CPC este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibil de a intra în dificultate majoră până la [OP: a se introduce data – 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], ținând seama, dacă și când este necesar, de natura și mărimile diferite ale CPC-urilor stabilite în Uniune.

La adoptarea acestor ghiduri, ESMA ține seama de ghidurile emise în conformitate cu articolul 32 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE.

Articolul 23

Principii generale referitoare la rezoluție

Autoritatea de rezoluție adoptă toate măsurile adecvate pentru a utiliza instrumentele de rezoluție menționate la articolul 27 și pentru a exercita competențele de rezoluție menționate la articolul 48 în conformitate cu următoarele principii:

(a)  toate obligațiile contractuale și alte dispoziții din planul de redresare al CPC­ului sunt executate ▌, în măsura în care acestea nu au fost epuizate înainte de declanșarea procedurii de rezoluție, cu excepția cazului în care autoritatea de rezoluție stabilește, în circumstanțe extreme, că utilizarea instrumentelor de rezoluție sau exercitarea competențelor de rezoluție este mai adecvată pentru atingerea obiectivelor rezoluției în timp util

(b)  acționarii CPC-ului aflat în rezoluție suportă primele pierderi ulterioare punerii în aplicare a tuturor obligațiilor și dispozițiilor menționate la litera (a), în conformitate cu dispozițiile de la această literă;

(c)  creditorii CPC-ului aflat în rezoluție sunt următorii care suportă pierderi după acționari, în conformitate cu ordinea priorității creanțelor acestora din cadrul procedurii obișnuite de insolvență, cu excepția cazului în care în prezentul regulament se prevede altfel în mod expres;

(d)  creditorii CPC-ului care se încadrează în aceeași clasă sunt tratați în mod egal;

(e)  niciunul dintre acționarii, creditorii și membrii compensatori ai CPC-ului sau clienții acestora nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat în conformitate cu articolul 60;

(f)  consiliul de administrație și conducerea superioară ale CPC-ului aflat în rezoluție sunt înlocuite, cu excepția cazurilor în care autoritatea de rezoluție consideră că păstrarea integrală sau parțială a consiliului de administrație sau a conducerii superioare este necesară pentru atingerea obiectivelor rezoluției;

(g)  autoritățile de rezoluție informează reprezentanții angajaților și se consultă cu aceștia în conformitate cu legislația și practicile lor naționale;

(h)  în cazul în care un CPC face parte dintr-un grup, autoritățile de rezoluție țin cont de impactul asupra altor entități din grup și asupra grupului în ansamblu.

CAPITOLUL II

Evaluare

Articolul 24

Obiectivele evaluării

(1)  Autoritățile de rezoluție se asigură că orice măsură de rezoluție este adoptată pe baza unei evaluări care să asigure o estimare echitabilă, prudentă și realistă a activelor, pasivelor, drepturilor și obligațiilor CPC-ului.

(2)  Înainte ca autoritatea de rezoluție să declanșeze procedura de rezoluție în cazul unui CPC, aceasta se asigură că se efectuează o primă evaluare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute la articolul 22 alineatul (1).

(3)  După ce autoritatea de rezoluție a hotărât să declanșeze procedura de rezoluție în cazul unui CPC, aceasta se asigură că se efectuează o a doua evaluare, având drept scop:

(a)  să fundamenteze decizia privind măsurile de rezoluție adecvate care trebuie adoptate;

(b)  să se asigure că eventualele pierderi înregistrate la nivelul activelor și al drepturilor CPC-ului sunt pe deplin recunoscute la momentul utilizării instrumentelor de rezoluție;

(c)  să fundamenteze decizia privind amploarea anulării sau a diluării instrumentelor de proprietate și decizia privind valoarea și numărul de instrumente de proprietate emise sau transferate ca urmare a exercitării competențelor de rezoluție;

(d)  să fundamenteze decizia privind amploarea reducerii valorii contabile sau a conversiei pasivelor negarantate, inclusiv a instrumentelor de datorie;

(e)  în cazul în care se utilizează instrumente de alocare a pierderilor și a pozițiilor, să fundamenteze decizia privind amploarea pierderilor care urmează să fie aplicate creanțelor creditorilor afectați, obligațiilor neachitate sau pozițiilor având legătură cu CPC-ul și privind amploarea și necesitatea unui apel la fonduri bănești impus de o autoritate de rezoluție;

(f)  în cazul în care se utilizează instrumentul CPC-punte, să fundamenteze decizia privind activele, pasivele, drepturile și obligațiile sau instrumentele de proprietate care pot fi transferate către CPC-ul-punte, precum și decizia privind valoarea oricărei contraprestații care poate fi plătită CPC-ului aflat în rezoluție sau, dacă este cazul, deținătorilor instrumentelor de proprietate;

(g)  în cazul în care se utilizează instrumentul de vânzare a activității, să fundamenteze decizia privind activele, pasivele, drepturile și obligațiile sau privind instrumentele de proprietate care pot fi transferate cumpărătorului terț și să fundamenteze interpretarea pe care autoritatea de rezoluție o dă condițiilor comerciale în sensul articolului 40;

(ga)  prețul de reziliere a contractelor de către autoritatea de rezoluție se bazează, în măsura în care este posibil, pe un preț de piață echitabil, stabilit pe baza normelor și acordurilor CPC, și este înlocuit cu o altă metodă de stabilire a prețurilor numai în cazul în care acest lucru este considerat esențial de către autoritatea de rezoluție.

În sensul literei (d), evaluarea ține seama de pierderile care ar fi absorbite prin executarea obligațiilor neachitate ale membrilor compensatori sau ale altor părți terțe față de CPC, precum și de nivelul de conversie care urmează să fie aplicat instrumentelor de datorie.

(4)  Evaluările menționate la alineatele (2) și (3) pot face obiectul unei căi de atac, în conformitate cu articolul 72, numai împreună cu decizia de a utiliza un instrument de rezoluție sau de a exercita o competență de rezoluție.

Articolul 25

Cerințele pentru evaluare

(1)  Autoritatea de rezoluție se asigură că evaluările menționate la articolul 24 sunt efectuate:

(a)  de o persoană independentă față de orice autoritate publică și față de CPC;

(b)  de autoritatea de rezoluție, dacă aceste evaluări nu pot fi efectuate de către o persoană menționată la litera (a).

(2)  Evaluările menționate la articolul 24 sunt considerate definitive dacă au fost efectuate de persoana menționată la alineatul (1) litera (a) și dacă sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute la prezentul articol.

(3)  Fără a se aduce atingere cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, în cazul în care acesta este aplicabil, o evaluare definitivă se bazează pe ipoteze prudente, care nu presupun sprijin financiar public ▌ potențial, asistență privind lichiditatea în situații de urgență din partea unei bănci centrale și nici asistență privind lichiditatea din partea unei bănci centrale furnizate CPC-ului cu garanții, scadențe sau dobânzi non-standard din momentul în care este adoptată măsura de rezoluție. Evaluarea ține seama, de asemenea, de potențiala recuperare a cheltuielilor rezonabile suportate de CPC-ul aflat în rezoluție în conformitate cu articolul 27 alineatul (9).

(4)  O evaluare definitivă trebuie să fie completată cu următoarele informații deținute de CPC:

(a)  un bilanț actualizat și un raport privind poziția financiară a CPC-ului, incluzând resursele prefinanțate rămase disponibile și angajamentele financiare neachitate;

(b)  evidențele contractelor compensate menționate la articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(c)  toate informațiile privind valorile de piață și valorile contabile ale activelor, pasivelor și pozițiilor sale, inclusiv creanțele și obligațiile neachitate datorate de sau către CPC care prezintă relevanță.

(5)  O evaluare definitivă indică repartizarea creditorilor pe clase în funcție de rangurile lor de prioritate conform legislației aplicabile privind insolvența. Aceasta include și o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare clasă de acționari și de creditori prin aplicarea principiului prevăzut la articolul 23 litera (e).

Estimarea menționată la primul paragraf nu aduce atingere evaluării menționate la articolul 61.

(6)  Ținând seama de toate standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu articolul 36 alineatele (14) și (15) din Directiva 2014/59/UE, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze:

(a)  circumstanțele în care se consideră că o persoană este independentă atât față de autoritatea de rezoluție, cât și față de CPC, în sensul alineatului (1) din prezentul articol;

(b)  metodologia utilizată pentru determinarea valorii activelor și pasivelor CPC-ului;

(c)  separarea evaluărilor în temeiul articolelor 24 și 61.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [OP: a se introduce data: 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 26

Evaluare provizorie

(1)  Evaluările menționate la articolul 24 care nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 25 alineatul (2) sunt considerate evaluări provizorii.

Evaluările provizorii includ o rezervă pentru pierderi suplimentare și o justificare adecvată a respectivei rezerve.

(2)  În cazul în care o autoritate de rezoluție adoptă măsuri de rezoluție pe baza unei evaluări provizorii, aceasta se asigură că se efectuează o evaluare definitivă cât mai curând posibil.

Autoritatea de rezoluție se asigură că evaluarea definitivă menționată la primul paragraf:

(a)  permite recunoașterea integrală în evidențele contabile ale CPC-ului a tuturor pierderilor înregistrate de acesta;

(b)  fundamentează o decizie de a reajusta creanțele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestațiilor plătite, în conformitate cu alineatul (3).

(3)  În cazul în care estimarea valorii nete a activului CPC-ului din cadrul evaluării definitive este mai mare decât această estimare din cadrul evaluării provizorii, autoritatea de rezoluție poate:

(a)  să majoreze valoarea creanțelor creditorilor afectați care au fost făcut obiectul reducerii valorii contabile sau al restructurării;

(b)  să impună unui CPC-punte să efectueze o plată suplimentară de contraprestații CPC-ului aflat în rezoluție, în raport cu activele, pasivele, drepturile și obligațiile sau, după caz, deținătorilor instrumentelor de proprietate, în raport cu instrumentele de proprietate.

(4)  Ținând seama de toate standardele tehnice de reglementare elaborate în conformitate cu articolul 36 alineatul (15) din Directiva 2014/59/UE, ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care să precizeze, în sensul alineatului (1) de la prezentul articol, metodologia de calculare a rezervei pentru pierderi suplimentare care trebuie inclusă în evaluările provizorii.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [OP: a se introduce data: 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

CAPITOLUL III

Instrumente de rezoluție

Secțiunea 1

Principii generale

Articolul 27

Dispoziții generale privind instrumentele de rezoluție

(1)  Autoritățile adoptă măsurile de rezoluție menționate la articolul 21 prin utilizarea oricărora dintre instrumentele de rezoluție următoare, individual sau în orice combinație:

(a)  instrumentele de alocare a pierderilor și a pozițiilor;

(b)  instrumentul de reducere a valorii contabile și de conversie;

(c)  instrumentul de vânzare a activității;

(d)  instrumentul CPC-ului-punte;

(e)  orice alt instrument de rezoluție conform cu articolele 21 și 23.

(2)  În cazul producerii unei crize sistemice, autoritatea de rezoluție poate furniza, de asemenea, sprijin financiar public ▌prin utilizarea instrumentelor publice de stabilizare, în conformitate cu articolele 45, 46 și 47, cu condiția aprobării prealabile și finale în temeiul cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat și cu condiția elaborării unor modalități cuprinzătoare și credibile pentru recuperarea fondurilor furnizate pe parcursul unei perioade adecvate de timp.

(3)  Înainte de utilizarea instrumentelor menționate la alineatul (1), autoritatea de rezoluție aplică:

(a)  drepturile existente și exigibile ale CPC-ului, inclusiv obligațiile contractuale ale membrilor compensatori de a onora apeluri la fonduri bănești, de a furniza resurse suplimentare CPC-ului sau de a prelua poziții ale membrilor compensatori care se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, fie printr-o licitație, fie printr-o altă metodă prevăzută în normele de funcționare ale CPC-ului;

(b)  obligațiile contractuale existente și neachitate care angajează alte părți decât membrii compensatori la acordarea de sprijin financiar, indiferent de formă.

Autoritatea de rezoluție poate executa parțial obligațiile contractuale menționate la literele (a) și (b) dacă nu este posibil ca acestea să fie executate integral într-un termen rezonabil.

(4)  Prin derogare de la alineatul (3), autoritatea de rezoluție are posibilitatea de a nu executa obligațiile existente și neachitate relevante, fie parțial, fie integral, pentru a evita producerea unor efecte negative semnificative asupra sistemul financiar sau a unei contagiuni pe scară largă ori în cazurile în care utilizarea instrumentelor menționate la alineatul (1) este mai adecvată pentru atingerea obiectivelor de rezoluție în timp util.

▌(6) În cazul în care utilizarea altui instrument de rezoluție decât instrumentul de reducere a valorii contabile și de conversie conduce la pierderi suportate de membrii compensatori, autoritatea de rezoluție exercită competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a pasivelor negarantate imediat înainte de utilizarea instrumentului de rezoluție sau concomitent cu această utilizare.

(7)  În cazul în care se utilizează numai instrumentele de rezoluție menționate la alineatul (1) literele (c) și (d) și sunt transferate în conformitate cu articolele 40 și 42 numai o parte din activele, drepturile, obligațiile sau pasivele CPC-ului aflat în rezoluție, partea reziduală a CPC-ului respectiv este lichidată în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență.

(8)  Normele legislației naționale în materie de insolvență referitoare la acțiunile în anulare sau în declararea inopozabilității actelor juridice prejudiciabile creditorilor nu trebuie să se aplice transferurilor de active, drepturi, obligații sau pasive ale CPC-ului care fac obiectul utilizării unor instrumente de rezoluție sau a unor instrumente publice de stabilizare financiară.

(9)  Autoritatea de rezoluție își recuperează, de-a lungul unei perioade adecvate de timp, cheltuielile rezonabile, inclusiv o primă de risc adecvată, suportate în legătură cu utilizarea instrumentelor de rezoluție, cu exercitarea competențelor de rezoluție sau cu utilizarea instrumentelor publice de stabilizare financiară, în oricare dintre modalitățile următoare:

(a)  de la CPC-ul aflat în rezoluție, în calitate de creditor preferențial;

(b)  din contraprestațiile plătite de cumpărător, dacă s-a utilizat instrumentul de vânzare a activității;

(c)  din încasările provenite din încetarea funcționării CPC-ului-punte, în calitate de creditor preferențial;

(ca)  de la orice membru compensator, în măsura în care un membru compensator nu suportă pierderi mai mari decât cele pe care le-ar fi suportat dacă autoritatea de rezoluție nu ar fi luat măsuri de rezoluție în legătură cu CPC-ul respectiv, ci i s-ar fi aplicat eventualele obligații neachitate decurgând din planul de redresare al CPC-ului sau din alte mecanisme prevăzute în normele sale de funcționare sau dacă CPC-ul ar fi fost lichidat în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență;

(cb)  din orice venituri obținute din utilizarea instrumentelor publice de stabilizare, inclusiv încasările obținute în urma vânzării instrumentelor de proprietate menționate la articolul 46 și a vânzării unui CPC care face obiectul trecerii temporare în proprietate publică, în conformitate cu articolul 47.

(9a)  La stabilirea sumelor care urmează să fie recuperate în temeiul alineatului precedent, autoritatea de rezoluție ia în considerare suma cu care clienții și membrii CPC-ului ar fi trebuit să contribuie, atât în temeiul normelor și mecanismelor CPC-ului, cât și în cadrul procedurii de rezoluție, dacă autoritățile nu ar fi acordat sprijin public.

(10)  Atunci când utilizează instrumentele de rezoluție, autoritățile de rezoluție asigură, pe baza unei evaluări conforme cu dispozițiile articolului 25, alocarea integrală a pierderilor, recorelarea portofoliului, reconstituirea resurselor prefinanțate ale CPC-ului sau ale CPC-ului-punte și recapitalizarea CPC-ului sau a CPC-ului-punte.

Articolul 27a

Posibilitatea de a compensa participanții la CPC nu se aplică pierderilor lor angajate contractual în faza de gestionare a situației de neîndeplinire a obligațiilor de plată sau în faza de recuperare.

Secțiunea 2

Instrumentele de alocare a pozițiilor și de alocare a pierderilor

Articolul 28

Obiectivul și domeniul de aplicare al instrumentelor de alocare a pozițiilor și a pierderilor

(1)  Autoritățile de rezoluție utilizează instrumentul de alocare a pozițiilor în conformitate cu articolul 29, iar instrumentele de alocare a pierderilor în conformitate cu articolele 30 și 31.

(2)  Instrumentele menționate la alineatul (1) pot fi utilizate pentru toate contractele având legătură cu serviciile de compensare și garanțiile reale aferente acestor servicii furnizate CPC-ului.

(3)  Autoritățile de rezoluție utilizează instrumentul de alocare a pozițiilor menționat la articolul 29 pentru a asigura din nou, dacă este cazul, corelarea portofoliului CPC-ului sau al CPC-ului-punte.

Autoritățile de rezoluție utilizează instrumentele de alocare a pierderilor menționate la articolele 30 și 31 pentru oricare din următoarele scopuri:

(a)  acoperirea pierderilor CPC-ului evaluate în conformitate cu articolul 27 alineatul (10);

(b)  restabilirea capacității CPC-ului de a-și onora obligațiile de plată la scadență;

(ba)  facilitarea recorelării portofoliului;

(c)  facilitarea recorelării portofoliului furnizând CPC-ului fonduri pentru a-și onora o ofertă în cadrul unei licitații care îi permite CPC-ului să aloce pozițiile membrului compensator sau să efectueze plăți pentru contracte care au încetat în temeiul articolul 29;

(d)  obținerea rezultatelor menționate la literele (a), (b) și (c) în ceea ce privește un CPC-punte;

(e)  sprijinirea transferului activității CPC-ului prin intermediul instrumentului de vânzare a activității către o parte terță solvabilă.

Articolul 29

Încetarea – parțială sau integrală – a contractelor

(1)  Autoritatea de rezoluție poate să pună capăt unora dintre contractele următoare sau tuturor acestor contracte:

(a)  contractele membrului compensator aflat în stare de neîndeplinire a obligațiilor de plată;

(b)  contractele aferente serviciului de compensare afectat sau clasei de active afectate;

(c)  contractele CPC-ului aflat în rezoluție.

(1a)  Atunci când utilizează competența prevăzută la alineatul (1), autoritatea de rezoluție pune capăt contractelor menționate la literele (a), (b) și (c) de la alineatul respectiv într-un mod similar, fără a face discriminări între contrapărțile la contractele respective, cu excepția obligațiilor contractuale care nu pot fi aplicate într-un interval de timp rezonabil.

(2)  Autoritatea de rezoluție poate să pună capăt contractelor menționate la alineatul (1) litera (a) numai dacă transferul activelor și pozițiilor care rezultă din aceste contracte nu a avut loc, în sensul articolului 48 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(3)  Autoritatea de rezoluție notifică tuturor membrilor compensatori relevanți data la care încetează fiecare dintre contractele menționate la alineatul (1).

(4)  Înainte de încetarea unui contract menționat la alineatul (1), autoritatea de rezoluție ia următoarele măsuri:

(a)  impune CPC-ului aflat în rezoluție să evalueze fiecare contract și să actualizeze soldurile conturilor fiecărui membru compensator;

(b)  determină cuantumul net care trebuie plătit de către fiecare membru compensator sau fiecărui membru compensator, ținând cont în mod corespunzător de marjele de variație datorate dar neplătite, inclusiv de marja de variație datorată ca urmare a evaluărilor contractelor menționate la litera (a);

(c)  notifică fiecărui membru compensator cuantumurile nete determinate și le colectează în consecință.

După încetarea contractului, autoritatea de rezoluție informează, în timp util, autoritatea competentă cu privire la orice client desemnat drept O-SII al cărui contract a încetat.

(4a)  Prețul încetării contractelor de către autoritatea de rezoluție în temeiul prezentului articol se bazează pe un preț de piață echitabil stabilit pe baza normelor și acordurilor CPC sau, în cazul în care utilizarea unei astfel de metode alternative este considerată necesară de către autoritatea de rezoluție, stabilit utilizând orice altă metodă adecvată de stabilire a prețurilor.

(5)  În cazul în care un membru compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu are capacitatea de a plăti cuantumul net determinat în conformitate cu alineatul (4), autoritatea de rezoluție poate impune CPC-ului să declanșeze intrarea în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată a membrului compensator care nu se afla într-o astfel de situație și să utilizeze marja inițială și contribuția la fondul de garantare ale acestuia în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(6)  În cazul în care autoritatea de rezoluție a pus capăt unuia sau mai multor contracte de tipul celor menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), aceasta împiedică temporar CPC-ul să compenseze contracte noi de același tip cu cele reziliate.

Autoritatea de rezoluție poate permite CPC-ului să reia compensarea acestor tipuri de contracte numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  CPC-ul îndeplinește cerințele Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

(b)  autoritatea de rezoluție emite și publică o notificare în acest sens utilizând mijloacele menționate la articolul 70 alineatul (3).

Articolul 30

Reducerea valorii câștigurilor datorate de CPC membrilor compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și clienților acestora

(1)  Autoritatea de rezoluție poate reduce suma valorii obligațiilor de plată ale CPC-ului față de membrii compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și față de clienții acestora dacă aceste obligații decurg din câștiguri datorate în conformitate cu procedurile CPC-ului pentru plata marjei de variație sau dintr-o plată echivalentă din punct de vedere economic. Membrii compensatori își informează clienții fără întârziere cu privire la utilizarea instrumentului de rezoluție și la modul în care această utilizare îi afectează.

(2)  Autoritatea de rezoluție calculează orice reducere a obligațiilor de plată menționată la alineatul (1) utilizând un mecanism de alocare echitabil determinat în evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) și comunicat membrilor compensatori de îndată ce este utilizat instrumentul de rezoluție. Câștigurile nete totale care urmează să fie reduse pentru fiecare membru compensator sunt proporționale cu cuantumurile datorate de CPC.

(3)  Reducerea valorii câștigurilor datorate produce efecte și este obligatorie pentru CPC și pentru membrii compensatori afectați imediat, din momentul în care autoritatea de rezoluție ia măsurile de rezoluție.

(3a)  Orice utilizare a competențelor menționate la prezentul articol care afectează pozițiile unui client desemnat drept O-SII se notifică autorității competente a clientului respectiv în timp util.

(4)  Un membru compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu are dreptul la nicio creanță, decurgând din reducerea obligațiilor de plată menționată la alineatul (1), în procedurile ulterioare împotriva CPC-ului sau împotriva entității care îi succede acestuia.

(5)  În cazul în care o autoritate de rezoluție reduce numai parțial valoarea câștigurilor datorate, valoarea reziduală de plată continuă să fie datorată membrului compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

(5a)  CPC-ul include în normele sale de funcționare o trimitere la competența de a reduce obligațiile de plată menționate la alineatul (1), în plus față de orice mecanisme similare prevăzute de aceste norme de funcționare pentru stadiul de recuperare. CPC-ul se asigură că se stabilesc mecanisme contractuale pentru a-i permite autorității de rezoluție să își exercite competențele în temeiul prezentului articol.

Articolul 31

Apeluri la fonduri bănești impuse de o autoritate de rezoluție

(1)  Autoritatea de rezoluție poate impune membrilor compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată să transfere CPC-ului contribuții în numerar. Cuantumul acestor contribuții în numerar este stabilit de către autoritatea de rezoluție în așa fel încât să se îndeplinească cât mai bine obiectivele rezoluției menționate la articolul 21 alineatul (1).

În cazul în care CPC-ul utilizează mai multe fonduri de garantare, cuantumul contribuției în numerar menționată la primul paragraf se referă la contribuția membrului compensator la fondul de garantare sau la fondurile de garantare aferente serviciului de compensare afectat sau clasei de active afectate.

Autoritatea de rezoluție poate exercita apeluri la fonduri bănești indiferent dacă au fost sau nu epuizate toate obligațiile contractuale care impun contribuții în numerar din partea membrilor compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

Autoritatea de rezoluție determină cuantumul contribuției în numerar a fiecărui membru compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată proporțional cu contribuția membrului compensator la fondul de garantare.

(2)  Dacă un membru compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată nu plătește cuantumul impus, autoritatea de rezoluție poate impune CPC-ului să declanșeze intrarea în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată a membrului compensator respectiv și să utilizeze marja inițială și contribuția la fondul de garantare ale acestuia în conformitate cu articolul 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(2a)  CPC-ul include în normele sale de funcționare o trimitere la apelurile la fonduri bănești impuse de o autoritate de rezoluție, în plus față de apelurile la fonduri bănești prevăzute în planurile de redresare, și se asigură că se încheie acorduri contractuale pentru a permite autorității de rezoluție să își exercite competențele în temeiul prezentului articol.

(2b)  Autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul apelului la fonduri bănești care trebuie inclus în normele de funcționare, care este cel puțin echivalent cu contribuția membrului compensator la fondul de garantare.

(2c)  Autoritatea de rezoluție stabilește cuantumul apelului la fonduri bănești impus de o autoritate de rezoluție care trebuie să fie inclus în normele de funcționare.

Secțiunea 3

Reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate

Articolul 32

Cerința de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate

(1)  Autoritatea de rezoluție utilizează instrumentul de reducere a valorii contabile și de conversie în conformitate cu articolul 33 în ceea ce privește instrumentele de proprietate și instrumentele de datorie emise de un CPC aflată în rezoluție sau alte pasive negarantate pentru absorbirea pierderilor, pentru recapitalizarea CPC-ului respectiv sau a unui CPC-punte ori pentru a sprijini utilizarea instrumentului de vânzare a activității.

▌(2) Pe baza evaluării efectuate în conformitate cu articolul 24 alineatul (3), autoritatea de rezoluție determină următoarele:

(a)  cuantumul cu care trebuie redusă valoarea contabilă a instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate, ținând seama de toate pierderile care trebuie să fie absorbite prin executarea tuturor obligațiilor neachitate ale membrilor compensatori sau ale unor terți față de CPC;

(b)  cuantumul în care instrumentele de datorie sau alte pasive negarantate trebuie convertite în instrumente de proprietate în vederea restabilirii cerințelor prudențiale ale CPC-ului sau ale CPC-ului-punte.

Articolul 33

Dispoziții care reglementează reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de proprietate și a instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate

(1)  Autoritatea de rezoluție utilizează instrumentul de reducere a valorii contabile și de conversie în conformitate cu ordinea de prioritate a creanțelor aplicabilă într-o procedură obișnuită de insolvență.

(2)  Înainte de reducerea sau conversia principalului instrumentelor de datorie sau al altor pasive negarantate, autoritatea de rezoluție reduce valoarea noțională a instrumentelor de proprietate proporțional cu pierderile și până la concurența valorii lor integrale, dacă este necesar.

Dacă în conformitate cu evaluarea efectuată în temeiul articolului 24 alineatul (3) CPC-ul își păstrează o valoare netă pozitivă după reducerea valorii instrumentelor de proprietate, autoritatea de rezoluție anulează sau diluează, după caz, respectivele instrumente de proprietate.

(3)  Autoritatea de rezoluție aplică o reducere, o conversie sau ambele principalului instrumentelor de datorie sau al altor pasive negarantate, în măsura necesară pentru a atinge obiectivele rezoluției și până la concurența valorii integrale a respectivelor instrumente sau pasive, dacă este necesar.

(4)  Autoritatea de rezoluție nu utilizează instrumentele de reducere a valorii contabile și de conversie în ceea ce privește următoarele pasive:

(a)  pasive față de angajați aferente salariilor, beneficiilor de tipul pensiilor sau altor forme de remunerație fixă acumulate, cu excepția componentei variabile a remunerației care nu este reglementată printr-un contract colectiv de muncă;

(b)  pasive față de creditori comerciali care decurg din furnizarea către CPC de mărfuri sau servicii esențiale pentru desfășurarea zilnică a activităților sale, inclusiv servicii informatice, servicii de utilități, precum și închirierea, întreținerea și reparațiile spațiilor de lucru;

(c)  pasive față de autorități fiscale și organisme de asigurări sociale, cu condiția ca pasivele respective să fie considerate creanțe privilegiate în baza legii aplicabile privind insolvența;

(d)  pasive datorate sistemelor sau operatorilor de sisteme desemnați în conformitate cu Directiva 98/26/CE.

(5)  În cazul în care valoarea noțională a unui instrument de proprietate sau principalul unui instrument de datorie sau al altor pasive negarantate este redusă, se aplică următoarele condiții:

(a)  reducerea este permanentă;

(b)  deținătorul instrumentului nu poate avea nicio pretenție în legătură cu reducerea respectivă, cu excepția pasivelor ajunse deja la scadență, a pasivelor legate de daunele care pot apărea ca rezultat al exercitării unei căi de atac prin care se contestă legalitatea reducerii respective și a creanțelor care au la bază instrumente de proprietate emise sau transferate în conformitate cu alineatul (6);

(c)  în cazul în care reducerea respectivă este numai parțială, acordul care a dat naștere pasivului inițial continuă să se aplice în raport cu valoarea reziduală, sub rezerva efectuării tuturor modificărilor necesare ale clauzelor acordului respectiv ca urmare a reducerii.

Dispozițiile de la litera (a) nu împiedică autoritățile de rezoluție să aplice un mecanism de majorare a valorii contabile pentru a rambursa cuantumurile necesare deținătorilor de instrumente de datorie sau de alte pasive negarantate și, în continuare, deținătorilor instrumentelor de proprietate, dacă se constată că nivelul reducerii valorii contabile bazate pe evaluarea provizorie depășește cuantumurile necesare rezultate din utilizarea evaluării definitive menționate la articolul 26 alineatul (2).

(6)  În cazul conversiei instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate în conformitate cu alineatul (3), autoritatea de rezoluție poate impune CPC-urilor sau întreprinderilor-mamă ale acestora să emită sau să transfere instrumente de proprietate deținătorilor instrumentelor de datorie sau ale altor pasive negarantate.

(7)  Autoritatea de rezoluție procedează la conversia instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate în conformitate cu alineatul (3) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  autoritatea de rezoluție a obținut acordul autorității competente a întreprinderii-mamă, în cazul în care obligația de a emite instrumente de proprietate îi revine acesteia din urmă;

(b)  instrumentele de proprietate sunt emise anterior oricărei emisiuni de instrumente de proprietate efectuate de către CPC în vederea unui aport de capital din partea statului sau a unei entități publice;

(c)  rata de conversie reprezintă o compensație adecvată pentru deținătorii de datorie afectați, corespunzător tratamentului de care beneficiază aceștia în cadrul procedurii obișnuite de insolvență.

După conversia instrumentelor de datorie sau a altor pasive negarantate în instrumente de proprietate, acestea din urmă trebuie să fie subscrise sau transferate fără întârziere.

(8)  În sensul alineatului (7), autoritatea de rezoluție se asigură că, în contextul elaborării și actualizării planului de rezoluție al unui CPC și ca parte a competențelor de eliminare a obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție a CPC-ului, acesta din urmă poate emite în orice moment numărul necesar de instrumente de proprietate.

Articolul 34

Efectul reducerii valorii contabile și al conversiei

Autoritatea de rezoluție îndeplinește toate sarcinile administrative și procedurale necesare pentru a da curs utilizării instrumentului de reducere a valorii contabile și de conversie sau impune îndeplinirea acestor sarcini, inclusiv:

(a)  modificarea tuturor registrelor relevante;

(b)  radierea sau retragerea de la tranzacționare a instrumentelor de proprietate sau a instrumentelor de datorie;

(c)  cotarea sau admiterea la tranzacționare a noilor instrumente de proprietate;

(d)  cotarea din nou sau readmiterea oricăror instrumente de datorie a căror valoare contabilă a fost redusă, fără a fi necesară emiterea unui prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15).

Articolul 35

Eliminarea obstacolelor procedurale din calea reducerii valorii contabile și a conversiei

Dacă se aplică articolul 32 alineatul (1) al doilea paragraf, autoritatea competentă impune CPC-urilor sau întreprinderilor-mamă ale acestora să dețină în orice moment o cantitate suficientă de instrumente de proprietate pentru a se asigura că pot emite suficiente instrumente de proprietate noi și că emiterea de instrumente de proprietate sau conversia în astfel de instrumente se pot efectua în mod eficace.

Autoritatea de rezoluție utilizează instrumentul de reducere a valorii contabile și de conversie în pofida eventualelor dispoziții contrare din actele constitutive sau din statutul CPC-ului, inclusiv a dispozițiilor referitoare la drepturile de preempțiune ale acționarilor ori la obligativitatea acordului acționarilor în cazul unei majorări de capital.

Articolul 36

Prezentarea unui plan de reorganizare a activității

(1)  În termen de o lună de la utilizarea instrumentelor menționate la articolul 32, CPC-urile realizează o analiză a cauzelor eșecului său și o prezintă autorității de rezoluție, pe lângă un plan de reorganizare a activității în conformitate cu articolul 37. În cazul în care este aplicabil cadrul UE pentru ajutoarele de stat, acest plan trebuie să fie compatibil cu planul de restructurare pe care CPC-ul este obligat să îl prezinte Comisiei în conformitate cu respectivul cadru.

Dacă este necesar pentru atingerea obiectivelor rezoluției, autoritatea de rezoluție poate prelungi perioada menționată la primul paragraf până la cel mult două luni.

(2)  Dacă un plan de restructurare face obiectul unei obligații de notificare în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, transmiterea planului de reorganizare a activității nu aduce atingere termenului de prezentare a respectivului plan de reorganizare a activității prevăzut în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.

(3)  Autoritatea de rezoluție prezintă autorității competente și colegiului de rezoluție analiza și planul de reorganizare a activității și orice modificare a acestuia efectuată în conformitate cu articolul 38.

Articolul 37

Conținutul planului de reorganizare a activității

(1)  Planul de reorganizare a activității menționat la articolul 36 definește măsurile care vizează restabilirea într-un termen rezonabil a viabilității pe termen lung a CPC-ului sau a unor părți ale activității acestuia. Măsurile în cauză trebuie să se bazeze pe ipoteze realiste cu privire la condițiile economice și financiare de pe piață în care va funcționa CPC-ul.

Planul de reorganizare a activității ține seama de starea actuală și potențială a piețelor financiare și reflectă atât ipotezele cele mai optimiste, cât și pe cele mai pesimiste, inclusiv o combinație de evenimente care să permită identificarea principalelor puncte vulnerabile ale CPC-ului. Ipotezele trebuie să fie comparate cu indicatori de sector adecvați.

(2)  Planul de reorganizare a activității include cel puțin următoarele elemente:

(a)  o analiză detaliată a factorilor și a circumstanțelor care au făcut ca CPC-ul să intre în dificultate majoră sau să fie susceptibil de a intra în dificultate majoră;

(b)  o descriere a măsurilor care urmează să fie adoptate pentru a restabili viabilitatea pe termen lung a CPC-ului;

(c)  un calendar de punere în aplicare a măsurilor respective.

(3)  Măsurile menite să restabilească viabilitatea pe termen lung a unui CPC pot include:

(a)  reorganizarea și restructurarea activităților CPC-ului;

(b)  modificarea sistemelor operaționale și a infrastructurii CPC-ului;

(c)  vânzarea unor active sau linii de activitate.

(3a)  În cazul în care cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat este aplicat în conformitate cu articolul 36 alineatele (1) și (2), autoritatea de rezoluție, autoritatea competentă și Comisia ar trebui să coordoneze evaluarea măsurilor prevăzute pentru a restabili viabilitatea pe termen lung a CPC-ului, orice cerere de redepunere a unui plan modificat din partea CPC-ului și adoptarea finală a planului de reorganizare sau restructurare a activității.

(3b)  Până la... [18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], ESMA elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 prin care specifică și mai în detaliu elementele minime care ar trebui incluse în planul de reorganizare a activității în temeiul alineatului (2).

(3c)  Luând în considerare, după caz, experiența dobândită în aplicarea orientărilor menționate la alineatul (3a), ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu elementele minime care trebuie incluse într-un plan de reorganizare a activități în conformitate cu alineatul (2).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 38

Evaluarea și adoptarea planului de reorganizare a activității

(1)  În termen de o lună de la data prezentării de către CPC a planului de reorganizare a activității în conformitate cu articolul 36 alineatul (1), autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă evaluează dacă măsurile prevăzute în acest plan ar restabili în mod fiabil viabilitatea pe termen lung a CPC-ului.

Dacă autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă consideră că planul ar restabili viabilitatea pe termen lung a CPC-ului, autoritatea de rezoluție îl aprobă.

(2)  Dacă autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă nu consideră că măsurile prevăzute în plan ar restabili viabilitatea pe termen lung a CPC-ului, autoritatea de rezoluție notifică CPC-ului rezervele pe care le are și solicită acestuia să prezinte un plan modificat, care să răspundă acestor rezerve, în termen de două săptămâni de la data notificării.

(3)  Autoritatea de rezoluție și autoritatea competentă evaluează planul modificat și notifică CPC-ului, în termen de o săptămână de la primirea acestuia, dacă rezervele exprimate au fost abordate în mod corespunzător sau dacă sunt necesare și alte modificări.

(3a)  Până la... [18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], ESMA elaborează orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 prin care specifică și mai în detaliu criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească un plan de reorganizare a activității pentru a fi aprobat de autoritatea de rezoluție în temeiul alineatului (1).

(3b)  Luând în considerare, după caz, experiența dobândită în aplicarea orientărilor menționate la alineatul (3a), ESMA poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească un plan de reorganizare a activității în vederea aprobării de către autoritatea de rezoluție în conformitate cu alineatul (1s).

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 39

Punerea în aplicare și monitorizarea planului de reorganizare a activității

(1)  CPC-ul pune în aplicare planul de reorganizare a activității și transmite autorității de rezoluție și autorității competente, la cererea acestora și cel puțin o dată la șase luni, un raport privind progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a planului.

(2)  Autoritatea de rezoluție poate, cu acordul autorității competente, să impună CPC-ului să revizuiască planul, dacă este necesar, pentru atingerea obiectivului menționat la articolul 37 alineatul (1).

CPC-ul prezintă planul revizuit în conformitate cu primul paragraf autorității de rezoluție, spre evaluare în conformitate cu articolul 38 alineatul (3). În cazul în care se aplică cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, autoritatea de rezoluție se coordonează cu Comisia în ceea ce privește această evaluare.

Secțiunea 4

Instrumentul de vânzare a activității

Articolul 40

Instrumentul de vânzare a activității

(1)  Autoritatea de rezoluție poate transfera următoarele elemente unui cumpărător care nu este un CPC-punte:

(a)  instrumentele de proprietate emise de un CPC aflat în rezoluție;

(b)  activele, drepturile, obligațiile sau pasivele unui CPC aflat în rezoluție.

Transferul menționat la primul paragraf are loc fără să fie necesar să se obțină acordul acționarilor CPC-ului sau al vreunei părți terțe diferite de cumpărător și fără respectarea altor cerințe procedurale prevăzute de dreptul societăților comerciale sau de cel al valorilor mobiliare decât cele prevăzute la articolul 41.

(2)  Un transfer efectuat în conformitate cu alineatul (1) se efectuează în condiții comerciale, ținând seama de circumstanțe și în conformitate cu cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat.

În sensul primului paragraf, autoritatea de rezoluție ia toate măsurile rezonabile pentru a obține condiții comerciale în conformitate cu evaluarea efectuată în temeiul articolului 24 alineatul (3).

(3)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, orice contraprestație plătită de cumpărător le revine:

(a)  deținătorilor instrumentelor de proprietate, dacă vânzarea activității s-a efectuat prin transferarea instrumentelor de proprietate emise de CPC de la deținătorii respectivelor instrumente către cumpărător;

(b)  CPC-ului, dacă vânzarea activității s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor CPC-ului către cumpărător;

(c)  eventualilor membri compensatori care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată și care au suferit pierderi înainte de declanșarea procedurii de rezoluție.

Alocarea contraprestației plătite de cumpărător se efectuează în conformitate cu ordinea utilizării resurselor unui CPC în situații de neîndeplinire a obligațiilor de plată, astfel cum se prevede la articolele 43 și 45 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și cu ordinea de prioritate a creanțelor din cadrul procedurii obișnuite de insolvență.

(4)  Autoritatea de rezoluție poate exercita competența de transfer menționată la alineatul (1) de mai multe ori pentru a efectua transferuri suplimentare ale instrumentelor de proprietate emise de CPC sau, după caz, ale activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor acestuia.

(5)  Cu acordul cumpărătorului, autoritatea de rezoluție poate transfera înapoi CPC-ului activele, drepturile, obligațiile sau pasivele care fuseseră transferate cumpărătorului sau poate transfera înapoi instrumentele de proprietate proprietarilor inițiali ai acestora.

În cazul în care autoritatea de rezoluție utilizează competența de transfer menționată la primul paragraf, CPC-ul sau proprietarii inițiali primesc înapoi activele, drepturile, obligațiile sau pasivele ori instrumentele de proprietate respective.

(6)  Un transfer efectuat în temeiul alineatului (1) are loc indiferent dacă cumpărătorul este sau nu autorizat să presteze serviciile și să efectueze activitățile care rezultă în urma achiziției.

În cazul în care cumpărătorul nu este autorizat să presteze serviciile sau să efectueze activitățile care rezultă în urma achiziției, autoritatea de rezoluție efectuează, cu consultarea autorității competente, un proces de diligență adecvat cu privire la cumpărător și se asigură că acesta din urmă solicită o autorizație cât mai curând posibil și cel târziu în termen de o lună de la utilizarea instrumentului de vânzare a activității. Autoritatea competentă se asigură că solicitarea autorizației depusă astfel este analizată în regim de urgență.

(7)  Dacă transferul instrumentelor de proprietate menționat la alineatul (1) conduce la achiziția sau la majorarea unei participații calificate, astfel cum este menționată la articolul 31 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, autoritatea competentă efectuează evaluarea menționată la articolul respectiv într-un termen care să nu conducă la amânarea aplicării instrumentului de vânzare a activității și să nu împiedice măsura de rezoluție să atingă obiectivul de rezoluție relevant.

(8)  În cazul în care autoritatea competentă nu a finalizat evaluarea menționată la alineatul (7) până la data la care transferul instrumentelor de proprietate produce efecte, se aplică următoarele dispoziții:

(a)  transferul instrumentelor de proprietate are efect juridic imediat, începând cu data la care acestea au fost transferate;

(b)  în cursul perioadei de evaluare și în cursul eventualelor perioade de dezinvestire prevăzute la litera (f), drepturile de vot ale cumpărătorului aferente respectivelor instrumente de proprietate sunt suspendate și îi revin integral autorității de rezoluție, care nu are nicio obligație de a le exercita și nicio răspundere pentru exercitarea sau neexercitarea respectivelor drepturi de vot;

(c)  în cursul perioadei de evaluare și în cursul oricărei perioade de dezinvestire prevăzute la litera (f), sancțiunile sau celelalte măsuri aplicate pentru încălcarea cerințelor pentru achiziții sau cedări ale participațiilor calificate avute în vedere la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu se aplică respectivului transfer;

(d)  autoritatea competentă notifică în scris autorității de rezoluție și cumpărătorului rezultatul evaluării efectuate în conformitate cu articolul 32 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în cel mai scurt timp după încheierea evaluării;

(e)  în cazul în care autoritatea competentă nu se opune transferului, se consideră că drepturile de vot aferente respectivelor instrumente de proprietate îi revin integral cumpărătorului începând cu data notificării menționate la litera (d);

(f)  dacă autoritatea competentă se opune transferul instrumentelor de proprietate, litera (b) continuă să se aplice, iar autoritatea de rezoluție poate, ținând seama de condițiile de pe piață, să stabilească o perioadă de dezinvestire în care cumpărătorul să renunțe la respectivele instrumente de proprietate.

(9)  În sensul exercitării dreptului de a presta servicii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, cumpărătorul este considerat a fi o continuare a CPC-ului aflat în rezoluție și poate continua să exercite orice astfel de drept exercitat de CPC-ul aflat în rezoluție aferent activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor transferate.

(10)  Cumpărătorul menționat la alineatul (1) nu trebuie împiedicat să exercite drepturile de membru și drepturile de acces la sistemele de plată, compensare și decontare sau la orice altă infrastructură a pieței financiare ale CPC-ului, atât timp cât cumpărătorul îndeplinește criteriile pentru a avea calitatea de membru sau pentru a participa la respectivele sisteme sau infrastructuri.

În cazul în care cumpărătorul nu îndeplinește criteriile menționate la primul paragraf, acesta poate continua să exercite drepturile de membru și drepturile de acces la aceste sisteme și infrastructuri ale CPC-ului sub rezerva aprobării de către autoritatea de rezoluție. O astfel de aprobare se acordă numai pentru o perioadă care nu depășește 12 luni.

(11)  Pentru o perioadă de 12 luni, cumpărătorului nu trebuie să i se refuze accesul la sistemele de plată și de decontare sau la orice altă infrastructură a pieței financiare pe motiv că acesta nu dispune de un rating din partea unei agenții de rating de credit sau că ratingul respectiv se situează sub nivelurile necesare pentru a obține acces la aceste sisteme sau infrastructuri.

(12)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, acționarii, creditorii, membrii compensatori și clienții CPC-ului aflat în rezoluție și alte părți terțe ale căror active, drepturi, obligații sau pasive nu sunt transferate nu au niciun drept asupra activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor transferate, ori în legătură cu acestea.

Articolul 41

Instrumentul de vânzare a activității: cerințe procedurale

(1)  În cazul în care utilizează instrumentul de vânzare a activității în legătură cu un CPC, autoritatea de rezoluție face publică disponibilitatea activelor, a drepturilor, a obligațiilor, a pasivelor sau a instrumentelor de proprietate care urmează să fie transferate sau ia măsuri în vederea scoaterii pe piață a acestora. Pot fi scoase pe piață separat grupuri de drepturi, active, obligații și pasive.

(2)  Fără a aduce atingere cadrului UE pentru ajutoarele de stat, dacă acesta este aplicabil, scoaterea pe piață menționată la alineatul (1) se efectuează în conformitate cu următoarele criterii:

(a)  aceasta trebuie să fie cât se poate de transparentă și nu trebuie să prezinte în mod semnificativ incorect activele, drepturile, obligațiile, pasivele sau instrumentele de proprietate ale CPC-ului, având în vedere circumstanțele și în special necesitatea de a menține stabilitatea financiară;

(b)  aceasta nu trebuie să favorizeze sau să discrimineze în mod necuvenit anumiți cumpărători potențiali;

(c)  aceasta trebuie să fie liberă de orice conflict de interese;

(d)  aceasta trebuie să țină seama de nevoia ca acțiunea de rezoluție să se desfășoare cu rapiditate;

(e)  scopul său trebuie să fie maximizarea, pe cât posibil, a prețului de vânzare al instrumentelor de proprietate, al activelor, al drepturilor, al obligațiilor sau al pasivelor în cauză.

Criteriile menționate la primul paragraf nu împiedică autoritatea de rezoluție să contacteze în acest sens anumiți cumpărători potențiali.

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea de rezoluție poate scoate pe piață activele, drepturile, obligațiile, pasivele sau instrumentele de proprietate fără a respecta criteriile menționate la alineatul (2) dacă respectarea acestor criterii ar fi probabil să submineze unul sau mai multe dintre obiectivele rezoluției.

Secțiunea 5

Instrumentul CPC-ului-punte

Articolul 42

Instrumentul CPC-ului-punte

(1)  Autoritatea de rezoluție poate transfera unui CPC-punte următoarele:

(a)  instrumentele de proprietate emise de un CPC aflat în rezoluție;

(b)  activele, drepturile, obligațiile sau pasivele unui CPC aflat în rezoluție.

Transferul menționat la primul paragraf poate avea loc fără să fie necesar să se obțină acordul acționarilor CPC-ului aflat în rezoluție sau al vreunei părți terțe diferite de CPC-ul-punte și fără respectarea altor cerințe procedurale prevăzute de dreptul societăților comerciale sau de cel al valorilor mobiliare decât cele prevăzute la articolul 43.

(2)  CPC-ul-punte este o persoană juridică care îndeplinește toate cerințele următoare:

(a)  este controlată de autoritatea de rezoluție și se află total sau parțial în proprietatea uneia sau mai multor autorități publice, printre care se poate număra și autoritatea de rezoluție;

(b)  a fost creat în scopul de a primi și a deține toate instrumentele de proprietate emise de un CPC aflat în rezoluție sau o parte dintre acestea ori toate activele, drepturile, obligațiile și pasivele CPC-ului sau o parte dintre acestea, pentru a permite menține funcțiile critice ale CPC-ului și, ulterior, vânzarea CPC-ului.

(3)  Atunci când aplică instrumentul CPC-ului-punte, autoritatea de rezoluție se asigură că valoarea totală a pasivelor și a obligațiilor transferate CPC-ului-punte nu depășește valoarea totală a drepturilor și activelor transferate de la CPC-ul aflat în rezoluție.

(4)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, orice contraprestație plătită de CPC-ul-punte le revine:

(a)  deținătorilor instrumentelor de proprietate, dacă transferul către CPC-ul-punte s-a efectuat prin transferarea instrumentelor de proprietate emise de CPC-ul aflat în rezoluție de la deținătorii respectivelor instrumente către CPC-ul-punte;

(b)  CPC-ului aflat în rezoluție, dacă transferul către CPC-ul-punte s-a efectuat prin transferarea unora sau a tuturor activelor sau pasivelor CPC-ului respectiv către CPC-ul-punte.

(5)  Autoritatea de rezoluție poate exercita competența de transfer menționată la alineatul (1) de mai multe ori pentru a efectua transferuri suplimentare ale instrumentelor de proprietate emise de un CPC sau ale activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor acestuia.

(6)  Autoritatea de rezoluție poate transfera înapoi CPC-ului aflat în rezoluție drepturile, obligațiile, activele sau pasivele care fuseseră transferate CPC-ului-punte sau poate transfera înapoi instrumentele de proprietate proprietarilor inițiali ai acestora dacă acest transfer este prevăzut în mod expres în cadrul instrumentului prin care se efectuează transferul menționat la alineatul (1).

În cazul în care autoritatea de rezoluție utilizează competența de transfer menționată la primul paragraf, CPC-ul aflat în rezoluție sau proprietarii inițiali sunt obligați să primească înapoi activele, drepturile, obligațiile sau pasivele ori instrumentele de proprietate respective, atât timp cât sunt îndeplinite condițiile prevăzute la primul paragraf al prezentului alineatului sau la alineatul (7).

(7)  În cazul în care respectivele instrumente de proprietate, active, drepturi, obligații sau pasive nu fac parte din clasele de instrumente de proprietate, active, drepturi, obligații sau pasive prevăzute în instrumentul prin care s-a efectuat transferul sau dacă acestea nu îndeplinesc condițiile de transfer, autoritatea de rezoluție le poate transfera înapoi de la CPC-ul-punte CPC-ului aflat în rezoluție sau proprietarilor inițiali.

(8)  Transferurile menționate la alineatele (6) și (7) pot fi efectuate în orice moment și trebuie să respecte orice altă condiție stipulată în cadrul instrumentului prin care s-a efectuat transferul pentru scopul în cauză.

(9)  Autoritatea de rezoluție poate transfera instrumente de proprietate sau active, drepturi, obligații sau pasive de la CPC-ul-punte către o parte terță.

(10)  În sensul exercitării dreptului de a presta servicii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, un CPC-punte este considerat a fi o continuare a CPC-ului aflat în rezoluție și poate continua să exercite orice astfel de drept exercitat de CPC-ul aflat în rezoluție aferent activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor transferate.

În orice alt sens, autoritățile de rezoluție pot impune ca un CPC-punte să fie considerat drept o continuare a CPC-ului aflat în rezoluție și să poată continua să exercite toate drepturile exercitate de CPC-ul aflat în rezoluție aferente activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor transferate.

(11)  CPC-ul-punte nu poate fi împiedicat să își exercite drepturile de membru și drepturile de acces la sistemele de plată și decontare, precum și la alte IPF-uri ale CPC-ului aflat în rezoluție, cu condiția ca acesta să îndeplinească criteriile pentru apartenența sau participarea la respectivele sisteme sau infrastructuri.

Dacă CPC-ul-punte nu îndeplinește criteriile menționate la primul paragraf, cumpărătorul poate continua să exercite drepturile de membru și drepturile de acces la aceste sisteme și infrastructuri ale CPC-ului pe perioada de timp specificată de către autoritatea de rezoluție. Această perioadă nu poate depăși 12 luni.

(12)  CPC-ului punte nu trebuie să i se refuze accesul la sistemele de plată și de decontare sau la orice altă infrastructură a pieței financiare pe motiv că acesta nu dispune de un rating din partea unei agenții de rating de credit sau că ratingul respectiv se situează sub nivelurile necesare pentru a obține acces la aceste sisteme sau infrastructuri.

(13)  Acționarii sau creditorii CPC-ului aflat în rezoluție și alte părți terțe ale căror active, drepturi, obligații sau pasive nu sunt transferate CPC-ului-punte nu pot avea nicio pretenție asupra activelor, drepturilor, obligațiilor sau pasivelor transferate CPC-ului-punte ori în legătură cu acestea și nici față de consiliul de administrație sau conducerea superioară a CPC-ului-punte.

(14)  CPC-ul-punte nu are nicio îndatorire sau responsabilitate față de acționarii sau creditorii CPC-ului aflat în rezoluție, iar consiliul de administrație sau conducerea superioară a CPC-ului-punte nu are nicio răspundere față de acționarii sau creditorii respectivi pentru actele și omisiunile săvârșite în îndeplinirea atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea în cauză provine dintr-o neglijență sau o abatere gravă în conformitate cu legislația națională aplicabilă.

Articolul 43

CPC-ul-punte: cerințe procedurale

(1)  CPC-ul-punte trebuie să respecte toate cerințele următoare:

(a)  CPC-punte trebuie să solicite aprobarea autorității de rezoluție pentru toate aspectele următoare:

(i)  actele constitutive ale CPC-ului-punte;

(ii)  membrii consiliului de administrație al CPC-ului-punte, dacă aceștia nu au fost numiți direct de autoritatea de rezoluție;

(iii)  responsabilitățile și remunerația membrilor consiliului de administrație al CPC-ului-punte, dacă acestea nu sunt determinate de autoritatea de rezoluție;

(iv)  strategia și profilul de risc al CPC-ului-punte;

(b)  CPC-ul-punte preia autorizațiile CPC-ului aflat în rezoluție de a presta serviciile sau de a efectua activitățile care rezultă din transferul menționat la articolul 42 alineatul (1) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

În cazul în care CPC-ul-punte nu este autorizat în conformitate cu cerințele de la alineatul (1) litera (b), autoritatea de rezoluție solicită aprobarea autorității competente pentru a efectua transferul menționat la articolul 42 alineatul (1). În cazul în care autoritatea competentă aprobă acest transfer, aceasta indică perioada de timp în care este suspendată obligația CPC-ului de a se conforma cerințelor din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

Cerințele prudențiale prevăzute la titlul IV capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se suspendă numai pentru o perioadă de maximum trei luni, în timp ce toate celelalte dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 648/2012 pot fi suspendate pentru o perioadă de maximum 12 luni.

(2)  Sub rezerva eventualelor restricții impuse în conformitate cu normele Uniunii sau cu normele naționale în materie de concurență, conducerea CPC-ului-punte gestionează CPC-ul-punte cu obiectivul de a permite menținerea accesului părților interesate la funcțiile critice ale CPC-ului-punte și vânzarea CPC-ului-punte sau a tuturor activelor, drepturilor, obligațiilor și pasivelor acesteia unuia sau mai multor cumpărători din sectorul privat. Această vânzare are loc atunci când condițiile de pe piață sunt adecvate și în termenul prevăzut la alineatul (5) și, dacă este cazul, la alineatul (6) din prezentul articol.

(3)  Autoritatea de rezoluție pune capăt activității unui CPC-punte în oricare dintre următoarele situații:

(a)  obiectivele rezoluției au fost atinse;

(b)  CPC-ul-punte fuzionează cu o altă entitate;

(c)  CPC-ul-punte nu mai respectă cerințele prevăzute la articolul 42 alineatul (2);

(d)  CPC-ul-punte sau. în esență, toate activele, drepturile, obligațiile sau pasivele sale au fost vândute în conformitate cu alineatul (4);

(e)  termenul prevăzut la alineatul (5) a expirat;

(f)  contractele compensate de CPC-ul-punte au fost decontate, au expirat sau au fost închise, iar drepturile și obligațiile CPC-ului aferente acestor contracte au fost, prin urmare, achitate.

(4)  Înainte de a vinde CPC-ul sau activele, drepturile, obligațiile sau pasivele acestuia, autoritatea de rezoluție face publică disponibilitatea elementelor care urmează să fie vândute și se asigură că acestea sunt scoase pe piață în mod deschis și transparent și că nu sunt prezentate în mod semnificativ incorect.

Autoritatea de rezoluție efectuează vânzarea menționată la primul paragraf în condiții comerciale și nu favorizează sau discriminează în mod necuvenit anumiți cumpărători potențiali.

(5)  Autoritatea de rezoluție pune capăt funcționării unui CPC-punte în termen de doi ani de la data efectuării ultimului transfer de la CPC-ul aflat în rezoluție.

În cazul în care o autoritate de rezoluție pune capăt funcționării unui CPC-punte, aceasta solicită autorității competente să retragă autorizația CPC-ului-punte.

(6)  Autoritatea de rezoluție poate prelungi perioada menționată la alineatul (5) cu una sau mai multe perioade suplimentare de un an, dacă prelungirea este necesară pentru a pune capăt activității CPC-ului-punte, astfel cum se menționează la alineatul (3) literele (a)-(d).

Decizia de a prelungi perioada menționată la alineatul (5) trebuie să fie motivată și să cuprindă o evaluare detaliată a situației CPC-ului-punte în raport cu condițiile relevante de pe piață și cu perspectivele pieței.

(7)  În cazul în care funcționarea unui CPC-punte încetează în circumstanțele menționate la alineatul (3) litera (d) sau (e), CPC-ul-punte este lichidat în conformitate cu procedura obișnuită de insolvență.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, toate veniturile provenite din încetarea funcționării CPC-ului-punte le revin acționarilor săi.

În cazul în care un CPC-punte este utilizat cu scopul de a transfera activele și pasivele aparținând mai multor CPC-uri aflate în rezoluție, veniturile menționate la al doilea paragraf sunt atribuite în funcție de activele și pasivele transferate de la fiecare CPC aflat în rezoluție.

Secțiunea 6

Măsuri de finanțare suplimentare

Articolul 44

Mijloace de finanțare alternative

Autoritatea de rezoluție poate încheia contracte pentru a împrumuta sau a obține alte forme de sprijin financiar, provenite inclusiv din resursele prefinanțate disponibile la nivelul oricărui fond de garantare care nu a fost epuizat din cadrul CPC-ului aflat în rezoluție, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura utilizarea eficace a instrumentelor de rezoluție.

Secțiunea 7

Instrumente publice de stabilizare

Articolul 45

Instrumente publice de stabilizare financiară

(1)  Autoritatea de rezoluție poate utiliza instrumente publice de stabilizare în conformitate cu articolele 46 și 47 în scopul asigurării rezoluției unui CPC doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  sprijinul financiar este necesar pentru atingerea obiectivelor rezoluției;

(b)  sprijinul financiar se utilizează în ultimă instanță, după evaluarea și valorificarea la maximum a celorlalte instrumente de rezoluție, menținând, în același timp, stabilitatea financiară, așa cum a fost stabilit de ministerul competent sau de guvern după consultarea cu autoritatea de rezoluție;

(c)  sprijinul financiar respectă cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat;

(ca)  sprijinul financiar este utilizat pe o perioadă de timp limitată;

(d)  ▌

(da)  autoritatea de rezoluție a instituit, în prealabil, proceduri cuprinzătoare și credibile pentru recuperarea, într-o perioadă de timp potrivită, a fondurilor publice mobilizate de la participanții care beneficiază de sprijin public, dacă aceste fonduri nu au fost deja recuperate prin vânzare către un cumpărător privat în temeiul articolului 46 alineatul (3) sau al articolului 47 alineatul (2).

(2)  Pentru a pune în aplicare instrumentele publice de stabilizare financiară, ministerele competente sau guvernele dispun de competențele de rezoluție prevăzute la articolele 48-59 și se asigură că sunt respectate articolele 52, 54 și 70.

(3)  Se consideră că instrumentele publice de stabilizare financiară au fost utilizate în ultimă instanță în sensul alineatului (1) litera (b) dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)  ministerul competent sau guvernul și autoritatea de rezoluție, după consultarea băncii centrale și a autorității competente, stabilesc că utilizarea instrumentelor de rezoluție nu ar fi suficientă pentru evitarea efectelor negative semnificative asupra sistemului financiar;

(b)  ministerul competent sau guvernul și autoritatea de rezoluție stabilesc că utilizarea instrumentelor de rezoluție nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, în cazul în care CPC-ului i-a fost deja acordat anterior un aport extraordinar de lichiditate din partea băncii centrale;

(c)  în ceea ce privește instrumentul de trecere temporară în proprietate publică, ministerul competent sau guvernul, după consultarea autorității competente și a autorității de rezoluție, stabilește că utilizarea instrumentelor de rezoluție nu ar fi suficientă pentru protejarea interesului public, dacă CPC-ului i-a fost deja acordat anterior sprijin financiar public prin intermediul instrumentului de sprijin financiar prin aport de capital.

Articolul 46

Instrumentul de sprijin financiar prin aport public de capital

(1)  Se poate acorda sprijin financiar public pentru recapitalizarea unui CPC în schimbul unor instrumente de proprietate.

(2)  CPC-urile care beneficiază de sprijin financiar prin aport public de capital sunt administrate în condiții comerciale și în mod profesionist.

(3)  Instrumentele de proprietate menționate la alineatul (1) sunt vândute către un cumpărător privat imediat ce circumstanțele economice și financiare o permit.

Articolul 47

Instrumentul de trecere temporară în proprietate publică

(1)  Un CPC poate fi trecut temporar în proprietate publică prin intermediul unuia sau a mai multor ordine de transfer al instrumentelor de proprietate, executate de un stat membru, către un beneficiar al transferului care poate fi oricare dintre următoarele entități:

(a)  o persoană desemnată de statul membru;

(b)  o întreprindere deținută în întregime de statul membru.

(2)  CPC-urile care fac obiectul instrumentului de trecere temporară în proprietate publică sunt administrate în condiții comerciale și în mod profesionist și sunt vândute către un cumpărător privat imediat ce circumstanțele economice și financiare o permit, având în vedere, de asemenea, posibilitatea de recuperare a costurilor rezoluției.

CAPITOLUL IV

Competențe de rezoluție

Articolul 48

Competențe generale

(1)  Autoritatea de rezoluție dispune de toate competențele necesare pentru a utiliza instrumentele de rezoluție în mod eficace, inclusiv de competențele următoare:

(a)  competența de a impune oricărei persoane să furnizeze autorității de rezoluție orice informații de care aceasta din urmă are nevoie pentru a lua decizii privind măsurile de rezoluție și a pregăti astfel de măsuri, inclusiv actualizări și informații suplimentare față de cele prezentate în planul de rezoluție sau solicitate prin inspecții la fața locului;

(b)  competența de a prelua controlul asupra unui CPC aflat în rezoluție și de a exercita toate drepturile și competențele conferite deținătorilor de instrumente de proprietate ale CPC-ului și consiliului de administrație al acestuia;

(ba)  competența de a modifica normele de funcționare ale CPC-ului, inclusiv în ceea ce privește condițiile de participare, în cazul în care aceste modificări sunt necesare pentru a elimina obstacolele din calea posibilității de rezoluție;

(bb)  competența de a nu aplica anumite obligații contractuale în temeiul normelor și acordurilor privind CPC sau de a se abate în alt mod de la normele și acordurile privind CPC atunci când acest lucru este necesar pentru realizarea obiectivelor rezoluției și pentru evitarea unor efecte negative considerabile asupra sistemului financiar;

(c)  competența de a transfera instrumentele de proprietate emise de un CPC aflat în rezoluție;

(d)  competența de a transfera unei alte entități, cu acordul acesteia, drepturile, activele, obligațiile sau pasivele CPC-ului;

(e)  competența de a reduce, inclusiv până la zero, principalul sau cuantumul exigibil datorat în legătură cu instrumentele de datorie sau alte pasive negarantate ale unui CPC aflat în rezoluție;

(f)  competența de a converti instrumentele de datorie sau alte pasive negarantate ale unui CPC aflat în rezoluție în instrumente de proprietate ale acestui CPC sau ale unui CPC-punte căruia i-au fost transferate activele, drepturile, obligațiile sau pasivele CPC-ului aflat în rezoluție;

(g)  competența de a anula instrumente de datorie emise de un CPC aflat în rezoluție;

(h)  competența de a reduce, inclusiv până la zero, valoarea nominală a instrumentelor de proprietate ale unui CPC aflat în rezoluție, precum și de a anula astfel de instrumente de proprietate;

(i)  competența de a impune unui CPC aflat în rezoluție ▌emiterea unor noi instrumente de proprietate, inclusiv a unor acțiuni preferențiale și a unor instrumente convertibile contingente;

(j)  în ceea ce privește instrumentele de datorie și alte pasive ale CPC-ului, competența de a modifica sau ajusta scadența acestora, de a modifica cuantumul dobânzii datorate sau de a modifica data la care dobânda devine exigibilă, inclusiv prin suspendarea temporară a plăților;

(k)  competența de a lichida și a pune capăt unor contracte financiare;

(l)  competența de a demite sau de a înlocui consiliul de administrație și conducerea superioară a unui CPC aflat în rezoluție;

(m)  competența de a impune autorității competente să evalueze cumpărătorul unei participații calificate în timp util prin derogare de la termenele prevăzute la articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(n)  competența de a reduce, inclusiv până la zero, cuantumul marjei de variație datorate unui membru compensator al unui CPC aflat în rezoluție, sau unui client al membrului compensator respectiv, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolul 30;

(o)  competența de a transfera pozițiile deschise și activele aferente, inclusiv transferurile de proprietate și contractele de garanție financiară fără transfer de proprietate, acordurile de compensare reciprocă și acordurile de compensare relevante, din contul unui membru compensator care se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată către un membru compensator care nu se află în situație de neîndeplinire a obligațiilor de plată, într-o modalitate conformă cu articolul 48 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(p)  competența de a asigura executarea obligațiilor contractuale existente și neachitate ale participanților CPC-ului aflat în rezoluție;

(q)  competența de a asigura executarea obligațiilor existente și neachitate ale întreprinderii-mamă a CPC-ului aflat în rezoluție, inclusiv obligația de a furniza CPC-ului sprijin financiar sub formă de garanții sau de linii de credit;

(r)  competența de a impune membrilor compensatori să furnizeze contribuții în numerar.

Autoritățile de rezoluție pot exercita competențele menționate la primul paragraf individual sau în orice combinație.

(2)  Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament și în cadrul Uniunii privind ajutoarele de stat, autoritatea de rezoluție nu face obiectul niciuneia dintre următoarele cerințe atunci când exercită competențele menționate la alineatul (1):

(a)  cerința de a obține aprobarea sau acordul vreunei persoane publice sau private;

(b)  cerințele privind transferul instrumentelor financiare, al drepturilor, al obligațiilor, al activelor sau al pasivelor unui CPC aflat în rezoluție sau ale unui CPC-punte;

(c)  cerința de a transmite notificări vreunei persoane publice sau private;

(d)  cerința de a publica o notificare sau un prospect;

(e)  cerința de a depune sau de a înregistra vreun document la o altă autoritate.

Articolul 49

Competențe auxiliare

(1)  În cazul în care este exercitată una dintre competențele menționate la articolul 48 alineatul (1), autoritatea de rezoluție poate de asemenea exercita următoarele competențe auxiliare:

(a)  sub rezerva articolului 65, competența de a lua măsuri, astfel încât un transfer să poată fi efectuat în condițiile în care instrumentele financiare, drepturile, obligațiile, activele sau datoriile transferate sunt libere de orice obligație sau grevare cu sarcini;

(b)  competența de a revoca drepturile de a achiziționa noi instrumente de proprietate;

(c)  competența de a impune autorității relevante încetarea sau suspendarea admiterii la tranzacționare pe o piață reglementată sau a cotării oficiale a instrumentelor financiare emise de CPC în conformitate cu Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului(16);

(d)  competența de a impune ca cumpărătorul sau CPC-ul-punte, în sensul articolului 40, respectiv al articolului 42, să fie tratat în același mod în care ar fi tratat CPC-ul aflat în rezoluție în legătură cu orice drepturi sau obligații ale CPC-ului aflat în rezoluție, ori cu orice măsuri luate de acesta, inclusiv în legătură cu eventualele drepturi sau obligații referitoare la participarea la o infrastructură a pieței;

(e)  competența de a impune CPC-ului aflat în rezoluție sau cumpărătorului ori CPC-ului-punte, dacă este cazul, să furnizeze celeilalte părți informații și asistență;

(f)  competența de a prevedea ca membrul compensator care beneficiază de orice poziție care i-a fost alocată ca urmare a exerci