Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Indonezia,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Indonezia, care a intrat în vigoare la 1 mai 2014,

–  având în vedere cel de al șaptelea dialog în domeniul drepturilor omului UE-Indonezia din 1 februarie 2018,

–  având în vedere cea de a 8-a rundă de negocieri privind Acordul de liber schimb dintre UE și Indonezia, care a avut loc în iunie 2019,

–  având în vedere proiectul de cod penal, astfel cum a fost prezentat la 15 septembrie 2019,

–  având în vedere Principiile de la Yogyakarta,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 (PIDCP), pe care Indonezia l-a ratificat în 2006,

–  având în vedere Convenția ONU din 1987 împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Indonezia este a patra țară ca populație din lume, o democrație stabilă în regiune, cea mai mare țară cu o populație majoritar musulmană și o societate diversă, cuprinzând 265 de milioane de cetățeni de diferite religii, etnii, limbi și culturi;

B.  întrucât guvernul Indoneziei a prezentat un proiect de cod penal pentru modificarea codului penal aflat în vigoare; întrucât acest proiect de cod penal a fost finalizat la 15 septembrie 2019;

C.  întrucât proiectul de cod penal conține articole care vor încălca drepturile femeilor, ale minorităților religioase și ale persoanelor LGBTI, precum și libertatea de exprimare și de asociere;

D.  întrucât, în septembrie, mii de persoane, inclusiv studenți, s-au reunit în Indonezia pentru a protesta împotriva proiectului de cod penal și au solicitat suspendarea adoptării acestuia;

E.  întrucât, la 20 septembrie 2019, președintele Indoneziei a ordonat parlamentului indonezian să amâne adoptarea proiectului de lege în urma protestelor la scară largă care au avut loc; întrucât decizia privind adoptarea acestuia este acum în mâinile Camerei Reprezentanților din Indonezia;

F.  întrucât articolul 2 din proiectul de cod penal referitor la „normele aplicabile vieții” este considerat vag, deoarece nu enumeră infracțiunile care se pedepsesc, lacună care ar putea fi utilizată pentru a legitima sute de legi șaria existente și discriminatorii la nivel local;

G.  întrucât proiectul de cod penal prevede că întreținerea de raporturi sexuale extraconjugale se pedepsește cu până la un an de închisoare; întrucât această dispoziție incriminează, de fapt, toate tipurile de comportament homosexual; întrucât acest articol va crea posibilitatea urmăririi penale a tuturor persoanelor care își desfășoară activitatea în industria sexului;

H.  întrucât codul penal propus prevede că persoanele necăsătorite care trăiesc împreună ar putea fi condamnate la șase luni de închisoare;

I.  întrucât relațiile dintre persoane de același sex nu sunt recunoscute oficial de autoritățile indoneziene și, prin urmare, sunt vizate în mod explicit; întrucât Indonezia se confruntă cu un număr fără precedent de atacuri violente și discriminatorii, precum și cu numeroase acte de hărțuire a persoanelor LGBTI, frecvența declarațiilor acide împotriva persoanelor LGBTI fiind în creștere;

J.  întrucât dispozițiile din proiectul de cod penal se extind asupra actualei Legi a blasfemiei; întrucât peste 150 de persoane, majoritatea aparținând minorităților religioase, au fost condamnate în temeiul actualei Legi a blasfemiei, de la adoptarea acesteia în 1965; întrucât Legea blasfemiei pune în pericol minoritățile religioase în contextul creșterii intoleranței față de minorități în Indonezia;

K.  întrucât proiectul de cod penal restricționează furnizarea de informații privind contracepția către persoanele cu vârste de sub 18 ani și măsurile menite să faciliteze utilizarea contracepției de către aceste persoane; întrucât accesul restricționat la contracepție are un impact deosebit de dur asupra grupurilor marginalizate, care sunt afectate deja în cea mai mare măsură de epidemia de HIV din Indonezia;

L.  întrucât proiectul de cod penal prevede că o femeie care a avortat ar putea primi o condamnare de până la patru ani de închisoare; întrucât orice persoană care ajută o femeie însărcinată să facă avort ar putea fi primi o pedeapsă de până la cinci ani de închisoare;

M.  întrucât, în septembrie, Indonezia a adoptat o lege controversată care limitează capacitatea de acțiune a Comisiei naționale de Eradicare a Corupției, cunoscută și sub denumirea de „KPK”, organism care a urmărit cu succes în justiție sute de politicieni de la înființarea sa în 2002; întrucât dispozițiile codului penal actual, ale Legii privind informarea și tranzacțiile prin mijloace electronice, precum și ale legislației privind combaterea terorismului au fost utilizate pentru a restricționa în mod arbitrar activitatea apărătorilor drepturilor omului;

N.  întrucât apărătorii drepturilor omului au fost vizați pentru activitatea lor de denunțare a încălcărilor drepturilor omului, în special în legătură cu protestele din Papua de Vest; întrucât, de la începutul protestelor, cel puțin 40 de persoane au fost ucise, iar cel puțin 8 000 de papuași indigeni și alți indonezieni au fost strămutați de la domiciliile lor din Papua de Vest; întrucât jurnaliștilor și organismelor independente ale ONU li s-a refuzat în mod repetat accesul în regiune;

O.  întrucât, la 2 mai 2019, cetățeanul UE Jakub Fabian Skrzypski din Polonia a fost condamnat de tribunalul districtului Wamena la cinci ani de închisoare pentru presupusa sa implicare în mișcarea separatistă din Papua;

P.  întrucât, între 2015 și 2018, peste 40 de persoane au fost condamnate la moarte, iar peste 300 de deținuți continuă să figureze pe lista persoanelor condamnate la moarte în Indonezia; întrucât pedeapsa cu moartea este o pedeapsă crudă, inumană și degradantă, în contradicție cu dreptul la viață;

1.  salută faptul că relațiile dintre UE și Indonezia se bazează pe valorile comune ale democrației și bunei guvernări, respectarea drepturilor omului și pe promovarea păcii, stabilității și a progresului economic;

2.  este profund îngrijorat de dispozițiile proiectului de cod penal revizuit al Indoneziei, care permite discriminarea pe criterii de gen, religie și orientare sexuală, precum și discriminarea minorităților;

3.  salută ordinul președintelui Widodo de amânare a adoptării acestuia; solicită Parlamentului Indoneziei să revizuiască în mod substanțial codul penal propus, astfel încât acesta să respecte standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și să elimine toate dispozițiile discriminatorii;

4.  invită autoritățile indoneziene să abroge toate dispozițiile juridice care restricționează drepturile și libertățile fundamentale și să își alinieze toate legile naționale la standardele internaționale privind drepturile omului și la obligațiile internaționale ale Indoneziei;

5.  invită autoritățile din Indonezia să protejeze drepturile persoanelor LGBTI prin urmărirea penală a oricărei persecuții a persoanelor LGTBI și să dezincrimineze homosexualitatea prin modificarea Codului său penal; solicită oficialilor indonezieni să se abțină de la a face declarații provocatoare împotriva persoanelor LGTBI care le vor stigmatiza și mai mult; încurajează autoritățile indoneziene să promoveze dialogul politic cu principalele părți interesate din societatea civilă pentru a promova și a garanta aplicarea universală a drepturilor omului;

6.  solicită revizuirea dispozițiilor privind Legea blasfemiei, deoarece ele pun în pericol minoritățile religioase și ateii; sprijină recomandările ONU de abrogare a articolelor 156 și 156(a) din Codul penal, a legii privind prevenirea abuzurilor și defăimării religiei și a legii privind tranzacțiile și datele electronice și de modificare a legislației antiteroriste, precum și de retragere a acuzațiilor și încetare a persecuțiilor împotriva celor învinuiți de blasfemie;

7.  ia act cu îngrijorare de limitarea în proiectul de cod penal a difuzării libere a informațiilor esențiale referitoare la sănătatea sexuală; încurajează accesul femeilor și fetelor la informații necenzurate privind contracepția și la planificarea familială;

8.  afirmă că accesul la sănătate, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă, este un drept al omului; subliniază că ar trebui să se garanteze asistența medicală sexuală și reproductivă adecvată și la prețuri accesibile, inclusiv educația și informarea sexuală, planificarea familială, metodele contraceptive, precum și avorturile legale și în condiții de siguranță; remarcă faptul că aceste servicii sunt importante pentru a salva viața femeilor, pentru a reduce mortalitatea rândul sugarilor și al copiilor și pentru a preveni bolile cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA;

9.  reiterează apelul adresat autorităților de a restabili un moratoriu cu privire la toate execuțiile, în perspectiva abolirii pedepsei capitale; ia act de faptul că această recomandare a fost acceptată de Indonezia în ultimul ciclu al evaluării periodice universale din 2017; solicită UE și guvernului francez să depună toate eforturile pentru ca Olivier Jover să nu fie condamnat la moarte;

10.  solicită o monitorizare continuă și atentă a situației drepturilor omului în Indonezia, în special prin rapoarte periodice ale Delegației Uniunii Europene în Indonezia și Brunei; invită delegația Uniunii Europene în Indonezia și Brunei și statele membre să facă tot ce le stă în putință pentru a oferi protecție și sprijin în caz de urgență persoanelor aflate în situații de risc;

11.  își exprimă regretul în legătură cu adoptarea noii legislații anticorupție, conform căreia KPK va deveni o agenție guvernamentală, mai degrabă decât un organism independent și solicită revizuirea acestei legislații;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la violențele din Papua de Vest; invită autoritățile indoneziene să efectueze o anchetă independentă cu privire la protestele recente din Papua de Vest; solicită reținere în ceea ce privește desfășurarea forțelor de securitate în regiune; îndeamnă guvernul indonezian să abordeze situația din Papua de Vest prin dialog politic; invită autoritățile să asigure acces neîngrădit în Papua de Vest oficialilor ONU, ONG-urilor și jurnaliștilor;

13.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cazul cetățeanului polonez Jakub Fabian Skrzypski, care a devenit prizonier politic în Indonezia; se arată îngrijorat de faptul că, având în vedere evenimentele recente din Papua, menținerea în continuare în detenție a lui Skrzypski în Wamena nu numai că ar reprezenta un risc la adresa respectării drepturilor sale fundamentale, ci i-ar pune totodată în pericol viața; solicită Serviciului European de Acțiune Externă să pună în discuție cazul Skrzypski în cadrul viitoarelor dialoguri cu Indonezia și solicită ca autoritățile indoneziene să permită transferul acestuia către Polonia;

14.  solicită Indoneziei să emită o invitație permanentă pentru toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, care ar trebui să includă accesul neîngrădit în întreaga țară;

15.  invită guvernul Indoneziei să își îndeplinească toate obligațiile și să respecte, să protejeze și să garanteze drepturile și libertățile consacrate în PIDCP;

16.  subliniază importanța includerii unor dispoziții cu caracter obligatoriu și executoriu privind respectarea drepturilor omului în Acordul de liber schimb UE-Indonezia care este în curs de negociere;

17.  salută dialogul anual permanent UE-Indonezia privind drepturile omului și așteaptă cu interes viitorul dialog din noiembrie;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Indoneziei, Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Comisiei Interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.