Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui José Manuel Fernandes, transmisă la 26 noiembrie 2018 de Serviciul de anchete și urmăriri penale (Parchetul) din Porto în legătură cu procedura nr. 1406/14.3TDPRT, și anunțată în plen la 31 ianuarie 2019,

–  în urma audierii lui José Manuel Fernandes, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 157 din Constituția Republicii Portugheze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0023/2019),

A.  întrucât Serviciul de anchete și urmăriri penale (Parchetul) din Porto a solicitat ridicarea imunității lui José Manuel Fernandes, deputat în Parlamentul European, în legătură cu o posibilă acțiune în justiție privind o presupusă infracțiune de abuz, prevăzută la articolul 11 din Legea portugheză nr. 34/87 din 16 iulie, care prevede o pedeapsă cu închisoarea de doi până la opt ani;

B.  întrucât procedura judiciară nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor deputatului în Parlamentul European în cauză, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

C.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților parlamentului propriei țări;

D.  întrucât articolul 157 alineatele (2) și (3) din Constituția Republicii Portugheze prevede că:

„2. Deputații în Adunării Republicii nu pot figura în calitate de persoane care fac declarații sau de persoane acuzate, fără autorizarea Adunării. În acest din urmă caz, Adunarea decide în mod obligatoriu în favoarea autorizării atunci când există indicii clare privind comiterea unei infracțiuni săvârșite cu intenție, pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate cu o durată maximă mai mare de trei ani.

3. Niciun deputat în Adunarea Republicii nu poate fi reținut, arestat sau închis fără autorizarea Adunării, cu excepția unei infracțiuni săvârșite cu intenție, pasibilă de pedeapsa cu închisoarea menționată la alineatul anterior și în flagrant delict.”;

E.  întrucât José Manuel Fernandes, în calitatea sa de primar al localității Vila Verde și în exercitarea îndatoririlor sale în acea funcție, și în complicitate cu alte persoane, face obiectul unei anchete pentru o presupusă încălcare a principiilor generale ale normelor privind achizițiile publice și, în special, a principiilor imparțialității, neutralității, concurenței și transparenței, prin faptul că a pus o întreprindere într-o poziție mai favorabilă decât concurenții ei și se presupune că a participat, de la bun început, la pregătirea și completarea prealabilă a documentelor necesare pentru procedura de licitație; întrucât societatea respectivă a câștigat licitația la 22 decembrie 2008;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (8) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției unui deputat sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă, în urma examinării cererii de ridicare a imunității, a ajuns la o cunoaștere aprofundată a cauzei;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;

H.  întrucât José Manuel Fernandes a solicitat să i se retragă imunitatea; întrucât numai Parlamentul are competența de a decide, într-un anumit caz, dacă să ridice sau nu imunitatea; întrucât, pentru a adopta decizia de a ridica sau nu imunitatea unui deputat, Parlamentul poate lua, în mod rezonabil, în considerare poziția acestuia(2);

I.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare deschise în legătură cu acțiuni inerente exercitării funcțiilor parlamentare, care nu pot fi disociate de aceste funcții;

J.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume elemente de fapt care să indice faptul că intenția care stă la baza procedurii juridice ar putea fi subminarea activității politice a unui deputat și, prin urmare, a Parlamentului European;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui José Manuel Fernandes;

2.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților portugheze și lui José Manuel Fernandes.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23. (2) hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, punctul 28