Rezoluția Parlamentului European din 28 noiembrie 2019 privind situația libertăților din Algeria (2019/2927(RSP))
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Algeria, în special Rezoluția din 30 aprilie 2015 referitoare la trimiterea la închisoare a lucrătorilor și activiștilor pentru drepturile omului în Algeria(1), precum și Rezoluția sa din 27 martie 2019 referitoare la situația de după Primăvara arabă: calea de urmat pentru regiunea MENA (Orientul Mijlociu și Africa de Nord)(2),
– având în vedere informațiile actualizate privind Algeria din Raportul anual pe 2018 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul European la 18 martie 2019,
– având în vedere cea de-a 11-a sesiune a Consiliului de asociere UE - Algeria din 14 mai 2018,
– având în vedere cea de-a treia evaluare periodică universală privind Algeria, adoptată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la cea de a 36-a sa sesiune din 21-22 septembrie 2017,
– având în vedere prioritățile parteneriatului comun, adoptate în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) revizuite de către Republica Algeriană Democratică și Populară și Uniunea Europeană, la 13 martie 2017, priorități care se axează pe punerea în aplicare a revizuirii constituționale și pe sprijinul acordat de UE progresului democrației și drepturilor omului în Algeria,
– având în vedere Acordul de asociere dintre UE și Algeria(3), în special articolul 2, care prevede că respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului trebuie să constituie un element esențial al acordului și să inspire politicile interne și internaționale ale părților la acord,
– având în vedere Constituția Algeriei, revizuită la 7 februarie 2016, îndeosebi articolele 2, 34-36, 39, 41, 42, 48 și 54,
– având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, pedeapsa cu moartea, tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, libertatea de exprimare online și offline și apărătorii drepturilor omului, precum și noul cadru strategic și plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, care vizează să pună protecția și supravegherea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și Convenția cu privire la drepturile copilului,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Declarația ONU asupra eliminării tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere,
– având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,
– având în vedere Legea algeriană nr. 12-06 privind asociațiile și Ordonanța nr. 06-03 care reglementează lăcașurile de cult de altă religie decât cea musulmană,
– având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Algeria este un vecin apropiat și un partener-cheie al Uniunii Europene și al regiunii nord-africane;
B. întrucât la 16 februarie 2019, la zece zile după ce Abdelaziz Bouteflika și-a anunțat candidatura pentru un al cincilea mandat prezidențial, în Algeria au început proteste pașnice, cunoscute sub numele de Hirak (Mișcarea); întrucât la 2 aprilie 2019 Bouteflika a demisionat; întrucât președintele Consiliului Națiunii, Abdelkader Bensalah, a preluat funcția de șef interimar al statului; întrucât comandamentul militar condus de generalul-locotenent Ahmed Gaïd Salah a preluat în mod deschis puterea din țară după demisia lui Bouteflika;
C. întrucât Abdelaziz Bouteflika fusese președinte din 1999; întrucât revizuirea constituțională din 2016 a limitat la două numărul maxim de mandate prezidențiale exercitate de viitorii președinți; întrucât revizuirea constituțională nu a putut fi aplicată retroactiv, ceea ce a însemnat că Bouteflika a fost autorizat să candideze pentru un al cincilea mandat; întrucât alegerile prezidențiale, prevăzute inițial pentru 18 aprilie 2019, au fost mai întâi amânate până la 4 iulie 2019 și, ulterior, până la 12 decembrie 2019;
D. întrucât în întreaga țară au avut loc demonstrații pașnice în lunile februarie, martie și aprilie 2019, apoi în fiecare zi de marți și de vineri din ultimele 40 de săptămâni; întrucât, în ultimele săptămâni, protestatarii au organizat marșuri pe timp de noapte în întreaga țară;
E. întrucât Hirak se bucură de un sprijin larg și constituie cea mai mare mișcare de protest din Algeria; întrucât tinerii reprezintă majoritatea demonstranților; întrucât demonstranții cer să se pună capăt corupției, lipsei de oportunități de angajament politic, ratei ridicate a șomajului și represiunii demonstrațiilor și cer un cadru mai pluralist și mai incluziv de pregătire pentru alegeri libere, ca parte a unei tranziții politice mai ample;
F. întrucât clasamentul mondial al libertății presei din 2019 situează Algeria pe locul 141 din cele 180 de state analizate, descrie libertatea presei din această țară ca fiind „amenințată” și observă că jurnaliștii se confruntă cu persecuții frecvente; întrucât organizațiile de mass-media independente, cetățenii reporteri de pe platformele de comunicare socială și alte canale de informare se confruntă cu o cenzură structurală din partea autorităților algeriene pentru orice relatare considerată ca fiind în sprijinul pozițiilor disidente;
G. întrucât, din ianuarie 2018, autoritățile algeriene au închis mai multe biserici, marea majoritate a acestora făcând parte din Église protestante d’Algérie (EPA), organizația-umbrelă recunoscută legal a bisericilor protestante din Algeria;
H. întrucât redactorul-șef al postului public de radio La Chaîne 3, Meriem Abdou, a demisionat la 23 februarie 2019, protestând împotriva tratamentului părtinitor de care a avut parte mișcarea Hirak; întrucât mai mulți alți jurnaliști au fost arestați sau supuși la intimidări, printre care fostul corespondent al France 24 Arabic, Sofiane Merakchi, și jurnaliștii Azeb El Sheihk și Abdelmouji Khelladi, aflați în detenție din 26 septembrie 2019, respectiv din 14 octombrie 2019;
I. întrucât, la 4 martie 2019, Nadia Madassi, care a prezentat emisiunea Canal Algérie în ultimii 15 ani, a demisionat acuzând că a fost cenzurată; întrucât, la 5 martie 2019, Ministerul Comunicațiilor a sancționat ziarul Echorouk și canalul de televiziune El Bilad pentru că au relatat despre demonstrații; întrucât grupul de pe Facebook „ Algérie — Debout!”, cu peste 500 000 de membri, a fost închis, iar fondatorul și administratorul său, Sofiane Benyounes, a fost hărțuit și interogat de mai multe ori înainte de a fi pus sub acuzare; întrucât publicațiile Jeune Afrique, Tout Sur l’Algerie, Algérie Part, Interlignes și Observ’Algérie au fost cenzurate;
J. întrucât protestatari Hirak, apărători ai drepturilor omului, jurnaliști și bloggeri sunt vizați sau arestați din ce în ce mai des pentru a fi împiedicați să își exercite libertatea de exprimare, de asociere sau de întrunire pașnică;
K. întrucât Baroul din Algeria (Union nationale des ordres des avocats, UNOA) a denunțat în unanimitate arestarea unor activiști ai Hirak și suprimarea libertăților; întrucât, la 24 octombrie 2019, circa 500 de avocați au demonstrat la Alger pentru a cere respectarea dreptului protestatarilor la un proces corect și pentru la independența sistemului judiciar; întrucât UNOA a instituit o comisie pentru a-i sprijini pe avocații care îi apără pe protestatari și pe disidenții reținuți;
L. întrucât, potrivit Ligii algeriene pentru apărarea drepturilor omului (Ligue algérienne pour la défense des droits de l’homme, LADDH ), de la începutul mișcării Hirak, peste o sută de persoane au fost arestate și reținute în legătură cu protestele pașnice; întrucât acuzațiile pentru arestarea și reținerea acestora — „subminarea unității naționale și a integrității teritoriale”, „incitare la întrunire” și „slăbirea moralului armatei” — sunt vagi și încalcă standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;
M. întrucât Lakhdar Bouregaa, un veteran al războiului de independență, în vârstă de 87 ani, a fost arestat la 29 iunie 2019 pentru că l-a criticat pe șeful armatei; întrucât Nour el Houda Dahmani, o studentă la drept în vârstă de 22 de ani, a fost eliberată la 25 noiembrie 2019, după ce a fost condamnată la șase luni de închisoare în urma unui marș studențesc care a avut loc la 17 septembrie 2019, și a devenit un model care a inspirat marșurile săptămânale ale studenților; întrucât Ibrahim Daouadji și alți patru activiști au fost arestați la 12 octombrie 2019 pentru că au contestat o vizită din partea ministrului tineretului;
N. întrucât Kamal Eddine Fekhar, medic și apărător al drepturilor omului, apărător al comunității Amazigh At-Mzab și fost membru al LADDH, a decedat în detenție la 28 mai 2019, în urma arestării sale pe fondul protestelor la scară largă, după 53 de zile de greva foamei, din cauza a ceea ce se crede a fi rezultatul condițiilor în care a fost deținut și al neglijenței medicale; întrucât Ramzi Yettou, un tânăr de 22 ani, a decedat în urma rănilor suferite după ce a fost bătut cu brutalitate de către poliție în aprilie 2019;
O. întrucât Karim Tabbou, figură marcantă a opoziției, fost secretar general al partidului istoric de opoziție, Frontul Forțelor Socialiste (Front des Forces socialistes, FFS) și în prezent șeful partidului Uniunea Social-Democrată, partid nerecunoscut, a fost arestat la 12 septembrie 2019; întrucât acesta a fost eliberat de Tribunalul Tipaza la 26 septembrie 2019, dar mai puțin de 14 ore mai târziu a fost arestat din nou într-o altă jurisdicție (Sidi M’Hamed), dar în condiții similare, și în prezent este deținut în regim de izolare de facto;
P. întrucât mai mulți membri ai asociației Rassemblement actions jeunesse (RAJ), inclusiv fondatorul său Hakim Addad, președintele său Abdelouahab Fersaoui, și membrii Massinissa Aissous, Djalal Mokrani, Ahmed Bouider, Kamel Ouldouali, Karim Boutata, Ahcene Kadi, Wafi Tigrine și Khireddine Medjani au fost arestați în timpul demonstrațiilor pașnice în sprijinul deținuților de conștiință din Algeria;
Q. întrucât mai mulți protestatari, cum ar fi Samir Belarbi, Fodil Boumala, Fouad Ouicher, Saida Deffeur și Raouf Rais, care rămân în detenție, precum și apărători ai drepturilor omului, printre care și Said Boudour, Hamid Goura și Slimane Hamitouche – — sunt urmăriți penal pentru „slăbirea moralului armatei”;
R. întrucât, la 11 noiembrie 2019, tribunalul Sidi M’Hamed din Alger a deschis procesul a 42 de activiști, printre care se numără un membru al Adunării populare provinciale din Wilaya, Samira Messouci, acuzată de „compromiterea integrității teritoriului național” pentru că a fluturat steagul berber; întrucât acest steag a fluturat alături de drapelul național în întreaga țară în timpul demonstrațiilor săptămânale; întrucât mai multe tribunale din țară au eliberat demonstranți arestați pentru aceeași acuzație;
S. întrucât Constituția algeriană consacră libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de asociere, care este definită în detaliu de Legea nr. 12-06; întrucât Legea nr. 12-06 prevede ca orice asociație, inclusiv cele care au fost deja înregistrate în mod corespunzător, să se înregistreze și să obțină o confirmare de înregistrare din partea Ministerului de Interne pentru a putea funcționa în mod legal; întrucât cererile de înregistrare prealabilă ale mai multor organizații ale societății civile, organizații neguvernamentale, religioase și caritabile, cum ar fi LADDH, EuromedRights, RAJ, Amnesty International, Asociația protestantă din Algeria, Comisia națională pentru grupări religioase nemusulmane și Asociația feministă pentru dezvoltare personală și exercitarea cetățeniei (AFEPEC) sunt încă nefinalizate, în ciuda îndeplinirii tuturor cerințelor legale; întrucât, prin urmare, acestea nu au statut juridic oficial;
T. întrucât, în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, pe care Algeria l-a ratificat, guvernele trebuie să asigure dreptul la libertatea religioasă, de gândire și de conștiință al tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția lor, în special al minorităților religioase; întrucât acest drept include libertatea de a-și exercita religia sau convingerea la libera alegere, fie public, fie privat, singur sau împreună cu alte persoane,
1. condamnă ferm arestările arbitrare și ilegale, reținerea, intimidarea și atacurile îndreptate împotriva jurnaliștilor, sindicaliștilor, avocaților, studenților, apărătorilor drepturilor omului și societății civile, precum și împotriva tuturor protestatarilor pașnici care iau parte la demonstrațiile pașnice Hirak;
2. invită autoritățile algeriene să îi elibereze imediat și necondiționat pe toți cei acuzați de exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare, în special pe Hakim Addad, Abdelouahab Fersaoui, Massinissa Aissous, Djalal Mokrani, Ahmed Bouider, Kamel Ould Ouali, Karim Boutata, Ahcene Kadi, Wafi Tigrine, Khireddine Medjani, Samir Belarbi, Karim Tabbou, Fodil Boumala, Lakhdar Bouregaa, Samira Messouci, Ibrahim Daouadji, Salah Maati, Sofiane Merakchi, Azeb El Cheikh, Fouad Ouicher, Saïda Deffeur și pe ceilalți protestatari pașnici, apărători ai drepturilor omului și jurnaliști încarcerați în mod arbitrar, în pofida faptului că activitățile lor sunt permise de legea algeriană, în conformitate cu instrumentele internaționale privind drepturile omului pe care Algeria le-a ratificat; solicită autorităților algeriene să ridice interdicția de călătorie și perioada de eliberare condiționată impusă lui Slimane Hamitouche, Abdelmonji Khelladi și Mustapha Bendjama;
3. invită autoritățile algeriene să pună capăt oricărei forme de intimidare, inclusiv hărțuirii judiciare și legislative, incriminării și arestărilor și detenției arbitrare împotriva protestatarilor pașnici, apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor și bloggerilor critici și să ia măsuri adecvate pentru a le asigura protecția fizică și psihologică, siguranța, securitatea și libertatea de a-și desfășura în continuare activitățile legitime și pașnice; invită autoritățile algeriene să asigure și să garanteze dreptul la libertatea de exprimare, de asociere, de întrunire pașnică și dreptul la libertatea mass-mediei, garantate de Constituția algeriană și de PIDCP, semnat și ratificat de Algeria;
4. solicită încetarea încălcărilor libertății de cult a creștinilor, ahmazilor și a altor minorități religioase; reamintește guvernului algerian faptul că Ordonanța nr. 06-03 garantează libertatea de exercitare a cultului; invită autoritățile algeriene să redeschidă lăcașele de cult în cauză;
5. invită autoritățile algeriene să modifice Legea nr. 91-19 din 2 decembrie 1991 pentru a elimina toate restricțiile privind demonstrațiile pașnice care nu sunt absolut necesare sau proporționale în temeiul dispozițiilor articolului 21 din PIDCP; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în pofida dispozițiilor aduse de reexaminarea constituțională din 2016, decretul din 18 iunie 2001, care interzice demonstrațiile în capitală, nu a fost revocat și se aplică în general în întreaga țară;
6. invită autoritățile algeriene să elimine și să prevină în mod eficient orice formă de utilizare excesivă a forței de către poliție pentru dispersarea adunărilor publice; condamnă cu fermitate utilizarea excesivă a forței, care a cauzat moartea lui Ramzi Yettou; invită autoritățile algeriene să efectueze o anchetă independentă în toate cazurile de utilizare excesivă a forței de către membrii forțelor de securitate și să îi tragă la răspundere pe făptași;
7. subliniază că un sistem judiciar independent reprezintă unul dintre elementele fundamentale pentru funcționarea unei democrații și solicită autorităților algeriene să promoveze și să asigure independența sistemului judiciar;
8. invită Serviciul European de Acțiune Externă, Comisia și statele membre să sprijine grupările din societatea civilă, apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și protestatarii, inclusiv prin organizarea de vizite în închisori, monitorizarea proceselor și prezentarea de declarații publice, să sprijine Comisia UNOA și alte organizații care acționează în apărarea drepturilor omului și să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului în Algeria, utilizând toate instrumentele disponibile, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;
9. încurajează autoritățile algeriene să revizuiască Legea nr. 12-06 din 2012 privind asociațiile și să se angajeze într-un dialog veritabil și incluziv cu organizațiile societății civile, în vederea elaborării unei legi noi, care să fie în conformitate cu standardele internaționale în materia drepturilor omului și cu Constituția algeriană;
10. invită autoritățile algeriene să garanteze tuturor exercitarea deplină a libertății de gândire, de conștiință și de religie sau de convingere, care este garantată de Constituția Algeriei și de PIDCP;
11. își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele administrative cu care se confruntă minoritățile religioase din Algeria, în special în ceea ce privește Ordonanța nr. 06-03; încurajează guvernul algerian să revizuiască Ordonanța nr. 06-03 pentru a o alinia la Constituție și la obligațiile sale internaționale în domeniul drepturilor omului, mai ales cu cele prevăzute la articolul 18 din PIDCP;
12. salută recunoașterea prin constituție a limbii berbere ca limbă oficială în 2016 și încurajează punerea sa în practică; solicită eliberarea imediată și necondiționată a celor 42 de protestatari care au prezentat steagul berber;
13. invită la soluționarea crizei, pe baza unui proces politic pașnic și favorabil incluziunii; este convins că reformele democratice și un dialog constructiv și cuprinzător, care să asigure stabilitatea politică, economică și socială în Algeria, ar putea servi drept modalitate de a relansa bogata Uniune a Maghrebului Arab, importantă pentru o cooperare de succes între cele două țărmuri ale Mediteranei;
14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Delegației UE la Alger, guvernului Algeriei, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și Consiliului Europei.