Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv a libertății religioase în Burkina Faso (2019/2980(RSP))

P9_TA(2019)0106 RC-B9-0261/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația din 10 decembrie 2019 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), în numele UE, privind Ziua Drepturilor Omului,

–  având în vedere comunicatul de presă al Comisiei din 13 noiembrie 2019, prin care se anunța un ajutor umanitar suplimentar de 35 de milioane EUR pentru regiunea Sahel din Africa,

–  având în vedere declarația din 7 noiembrie 2019 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind atacurile din Burkina Faso,

–  având în vedere vizita VP/ÎR, Federica Mogherini, în regiunea Sahel, în iulie 2019, și discursul său din 9 iulie 2019 din Burkina Faso,

–  având în vedere discursul în numele VP/ÎR, Federica Mogherini, din 17 septembrie 2019, în cadrul dezbaterii plenare a Parlamentului European privind situația securității în Burkina Faso,

–  având în vedere studiul publicat în februarie 2009 de Direcția Generală Politici Externe ale Uniunii, intitulat „Libertatea de religie sau de convingere și libertatea de exprimare”,

–  având în vedere audierea publică organizată la 22 noiembrie 2017 de Subcomisia pentru drepturile omului, intitulată „Libertatea de religie sau de convingere: situația minorităților persecutate, în special creștinii”,

–  având în vedere raportul din 21 noiembrie 2019 al trimisului special pentru promovarea libertății religioase sau de convingere, intitulat „Mandatul trimisului special pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara Uniunii Europene: activități și recomandări”,

–  având în vedere Orientările UE din 2013 privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere,

–  având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere declarația din 1 decembrie 2019 care poate fi atribuită purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al Alianței civilizațiilor a Organizației Națiunilor Unite cu privire la atacul asupra unei biserici din Burkina Faso,

–  având în vedere raportul din 11 noiembrie 2019 al Consiliului de Securitate al ONU privind forța comună a Grupului celor cinci țări din Sahel,

–  având în vedere actualizarea operațiunii la nivel de țară efectuată de Agenția ONU pentru refugiați (UNHCR) în octombrie 2019 în ceea ce privește Burkina Faso,

–  având în vedere declarația din 13 octombrie 2019 a Secretarului General al ONU privind atacul asupra unei moschei din nordul statului Burkina Faso,

–  având în vedere Raportul nr. 8 al UNICEF privind situația umanitară din Burkina Faso, octombrie 2019,

–  având în vedere raportul din 2019 privind dezvoltarea umană referitor la inegalitățile în dezvoltarea umană în secolul XXI și, în special, raportul privind dezvoltarea umană în Burkina Faso,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, la care Burkina Faso este parte semnatară,

–  având în vedere Planul de acțiune din 12 septembrie 2019 al Organizației Națiunilor Unite privind măsurile de protejare a lăcașurilor de cult,

–  având în vedere Constituția Republicii Burkina Faso,

–  având în vedere declarația episcopilor, preoților și delegaților seculari ai conferințelor episcopale din Burkina Faso, Niger, Mali, Côte d’Ivoire și Ghana, în urma atelierului interconferințelor privind securitatea în regiunea Sahel din 12 și 13 noiembrie 2019,

–  având în vedere declarația din 5 iulie 2019 a episcopului Laurent Birfuoré Dabiré din Dori, care s-a adresat organizației caritabile catolice „Aid to the Church in Need”,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, care a fost adoptată la 27 iunie 1981 și a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986,

–  având în vedere Forumul pentru pace de la Paris de la 12 și 13 noiembrie 2019,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Burkina Faso are o tradiție îndelungată de toleranță religioasă și laicitate, dar este afectată de instabilitate, în special ca urmare a radicalizării islamiste din regiunea Sahel, și se confruntă cu o combinație de violență agravantă, strămutări, foamete, sărăcie și schimbări climatice;

B.  întrucât insecuritatea crescândă din Burkina Faso a atras infracțiuni foarte grave, comise atât de grupări jihadiste, cât și de alte grupări armate; întrucât, potrivit raportului Human Rights Watch, respectivele grupări armate din Burkina Faso au executat persoane suspectate de colaborare cu guvernul, au intimidat profesori și au răspândit teama în rândul populației civile din întreaga țară; întrucât forțele de securitate din Burkina Faso au desfășurat operațiuni contrateroriste în 2017 și 2018, care au dus la execuții sumare, la abuzuri comise împotriva suspecților aflați în detenție și la arestări arbitrare; întrucât guvernul din Burkina Faso a promis că va investiga aceste acuzații;

C.  întrucât, din 2015, jihadiștii și alte grupări armate care au fost active anterior în Mali, țară învecinată, au terorizat populația din Burkina Faso și au organizat o serie de atacuri împotriva unor structuri ale statului, cum ar fi obiective militare, școli și centre de îngrijiri medicale, dar în special împotriva bisericilor și credincioșilor creștini; întrucât, din 2015, atacurile din partea grupărilor jihadiste și a altor grupări armate au ucis cel puțin 700 de persoane și au rănit mii de persoane în Ouagadougou și în provinciile nordice, în special în provincia Soum, și s-au răspândit în provinciile estice și vestice în 2018; întrucât violența nu afectează numai creștinii; întrucât, de exemplu, la 11 octombrie 2019, o moschee din orașul Salmossi, în nordul statului Burkina Faso, a fost atacată în timpul rugăciunilor de vineri;

D.  întrucât, în perioada ianuarie-noiembrie 2019, au fost raportate 520 de incidente de securitate în comparație cu 404 incidente înregistrate între 2015 și 2018; întrucât, numai în octombrie 2019, au fost înregistrate 52 de incidente legate de grupările armate nestatale, dintre care aproape 70 % au vizat civili și forțe de securitate;

E.  întrucât atacurile sunt realizate atât de grupări armate transnaționale care operează de dincolo de frontierele cu Mali și Niger, inclusiv Jamaat Nusrat al-Islam wal Muslimeen și Statul Islamic din regiunea Sahara, cât și de grupări naționale, în principal Ansarul Islam, care își desfășoară activitatea în provinciile din nordul și estul Burkinei Faso;

F.  întrucât, în 2019, peste 60 de creștini au fost uciși în Burkina Faso în mai multe atacuri, inclusiv cel mai recent atac de la 1 decembrie 2019 împotriva credincioșilor în timpul unei slujbe de duminică într-o biserică protestantă din orașul estic Hantoukoura, care s-a soldat cu 14 morți;

G.  întrucât mai mulți preoți, clerici și credincioși creștini au fost victime ale asasinatelor și răpirilor țintite în întreaga țară; întrucât, ca urmare a creșterii violenței, numeroase persoane, în special în nord, și-au abandonat vetrele, cum ar fi, cel mai recent, în satele Hitté și Rounga, și au fugit în taberele de persoane strămutate intern (PSI) sau în alte părți ale țării, inclusiv în capitala Ouagadougou;

H.  întrucât populația din Burkina Faso este, în principal, sunnită (doctrina Mālikī), existând minorități religioase creștine și indigene importante; întrucât granițele interreligioase din Burkina Faso sunt fluide, deoarece adepții tuturor religiilor se implică, de obicei, în practici sincretice, iar toleranța religioasă este generalizată; întrucât atât lăcașurile de cult sunnite, cât și cele creștine au fost ținte recente ale atacurilor de gherilă comise de grupările armate salafiste; întrucât acest lucru a contribuit la creșterea tensiunilor interreligioase, și întrucât persecutarea comunităților religioase, inclusiv a persoanelor dintr-un număr mare de confesiuni creștine, a condus la perturbarea structurii sociale și la niveluri tot mai mari de emigrare;

I.  întrucât grupările jihadiste doresc să exercite presiuni asupra coexistenței interconfesionale în Burkina Faso, ca parte a strategiei lor mai ample de promovare a conflictelor interetnice și religioase și de strămutare a populației;

J.  întrucât, ca urmare a lipsei de protecție guvernamentală, au fost recomandate măsuri de securitate guvernamentale de către episcopul Justin Kientega din dioceza Ouahhigouya din nord-estul țării, în vederea unei mai bune protejări a credincioșilor creștini;

K.  întrucât, ca urmare a violențelor din luna august, episcopul Laurent Birfuoré Dabiré din Dori, președintele Conferinței episcopilor din Burkina Faso și Niger, a solicitat comunității internaționale să își intensifice sprijinul creștinilor din Burkina Faso, pentru a preveni „eliminarea prezenței creștine”; întrucât au existat apeluri repetate de a denunța amenințările cu cenzura și de a sprijini continuarea dialogului interreligios;

L.  întrucât, în Planul de acțiune de protejare a lăcașurilor de cult, publicat la 12 septembrie 2019, Secretarul General al ONU a subliniat că lăcașurile de cult din întreaga lume trebuie să fie refugii sigure pentru reflecție și pace, nu locuri de vărsare de sânge și teroare, iar cetățenilor trebuie să li se permită să își respecte și să își practice cultele în pace;

M.  întrucât organizațiile umanitare, dintre care multe au caracter religios, joacă un rol vital în sprijinirea victimelor violenței, în special a femeilor, copiilor și a persoanelor strămutate în interiorul țării;

N.  întrucât guvernul din Burkina Faso pare să nu aibă capacitatea de a implementa în mod eficient soluții la problemele enorme în materie de securitate, sociale și economice din țară; întrucât unele regiuni, în special din zona de nord-est a țării, sunt separate efectiv de administrația centrală;

O.  întrucât Burkina Faso se numără printre cele mai sărace 10 țări din lume; întrucât instabilitatea, schimbările climatice și conflictele din țară au diminuat și mai mult oportunitățile economice, au mărit sărăcia și au dus la o penurie acută de alimente; întrucât aceste consecințe sunt agravate de deșertificarea rapidă din regiunea de nord și de deficitul de apă, degradarea solului și deficitul de resurse; întrucât, ca urmare, peste 1 milion de persoane riscă să se confrunte cu penurie alimentară, iar 1,5 milioane au nevoie urgentă de asistență umanitară;

P.  întrucât, în 2014, rata de alfabetizare a adulților a fost estimată la 34,5 %; întrucât creșterea insecurității și a terorismului în anumite regiuni ale țării are efecte negative asupra sectoarelor educației și sănătății; întrucât 85 de unități medicale și peste 2 000 de școli au fost forțate să se închidă, afectând peste 1 milion de pacienți și, respectiv, 300 000 de elevi; întrucât alte 93 de unități medicale se află la un nivel minim operațional din cauza gravei situații actuale de securitate;

Q.  întrucât violențele din Burkina Faso au condus la strămutarea a aproape jumătate de milion de persoane; întrucât multe dintre acestea aparțin unor categorii vulnerabile, iar copiii reprezintă 44 % din persoanele strămutate; întrucât Burkina Faso găzduiește și 31 000 de refugiați din Mali; întrucât UNHCR se confruntă cu provocări majore în ceea ce privește accesul la persoanele strămutate și la refugiații din Burkina Faso; întrucât persoanele strămutate în interiorul țării și refugiații afectați de criza umanitară din regiune sunt expuși unor riscuri de protecție, iar prezența lor poate duce la conflicte cu populația locală din cauza resurselor naturale limitate, dacă nu se iau măsuri adecvate pentru a oferi locuințe, locuri de muncă și alimente; întrucât bătălia pentru resurse amenință să contribuie la ciclul de violențe din țară;

R.  întrucât, în ultimii șapte ani, UE a mobilizat peste 1 miliard EUR pentru programe de dezvoltare în Burkina Faso și a alocat recent 15,7 milioane EUR pentru a rezolva problema spinoasă a insecurității alimentare și a malnutriției în rândul persoanelor strămutate; întrucât această țară este unul dintre principalii beneficiari de sprijin financiar (628 de milioane EUR) din Fondul european de dezvoltare (FED) și, de asemenea, primește un important sprijin financiar (245,8 milioane EUR) din Fondul fiduciar de urgență pentru perioada 2016-2020 finanțat de FED;

S.  întrucât Burkina Faso participă la Misiunea multidimensională integrată a Organizației Națiunilor Unite de stabilizare în Mali (MINUSMA) și la operațiunea hibridă a Uniunii Africane și a Organizației Națiunilor Unite în Darfur (UNAMID), la Parteneriatul privind combaterea terorismului la sud de Sahara (TSCTP) și la G5 Sahel; întrucât participarea sa la aceste misiuni și inițiative a făcut ca țara să devină o țintă preferată pentru grupările armate nestatale care urmăresc să perturbe și să descurajeze contribuția acestui stat la securitatea regională; întrucât un raport al Secretarului General al ONU a evidențiat încălcări ale drepturilor omului comise de trupele maliene din cadrul G5 Sahel;

T.  întrucât UE contribuie în mod direct la stabilitatea în regiunea Sahel prin misiunile civile ale EUCAP SAHEL din Mali și Niger și prin misiunea Uniunii Europene de instruire în Mali (EUTM Mali), precum și, în mod indirect, prin participarea statelor membre la MINUSMA și la operațiunea Barkhane; întrucât acțiunea G5 Sahel, sprijinită de UE, reprezintă un efort comun de apărare între Burkina Faso, Ciad, Mali, Mauritania și Niger și consolidează coordonarea dezvoltării regionale și a securității pentru a neutraliza grupările armate și a diminua atractivitatea pe care acestea o exercită; întrucât un atac asupra unei baze militare din Tahoua, Niger, la 11 decembrie 2019, a ucis 71 de soldați nigerieni și a rănit alți 12 în cel mai sângeros incident din regiune din 2016;

U.  întrucât, la summitul de la Ouagadougou din 14 septembrie 2019, Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) a anunțat un plan în valoare de 1 miliard USD pentru îmbunătățirea securității în regiunea Sahel;

V.  întrucât politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene urmărește dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

1.  condamnă cu fermitate orice formă de violență, intimidări și răpiri ale civililor îndreptate împotriva serviciilor de securitate, a siturilor religioase și a credincioșilor din Burkina Faso, în special violențele împotriva anumitor comunități religioase, precum și instrumentalizarea politică și folosirea religiei pentru a legitima persecutarea creștinilor și a altor minorități religioase;

2.  transmite condoleanțe familiilor victimelor și guvernului din Burkina Faso; își exprimă solidaritatea cu populația locală, victimă îndoliată aproape zi de zi de atacurile îndreptate împotriva populației civile, a forțelor de securitate și a membrilor comunităților creștine și ai altor minorități religioase;

3.  invită autoritățile naționale să se implice mai mult în dialogul național ca element esențial pentru coeziune; subliniază necesitatea de a promova unitatea și dialogul între toate comunitățile din Burkina Faso, inclusiv liderii tradiționali și organizațiile societății civile, pentru a contracara încercările de răspândire a urii și de creare de tensiuni intercomunitare;

4.  invită guvernul din Burkina Faso să își intensifice sprijinul și protecția acordate comunităților musulmane, creștine și animiste, în spiritul tradiției locale îndelungate de coexistență pașnică a islamului și a creștinismului; solicită acordarea unui sprijin suplimentar victimelor violenței, în special femeilor și copiilor;

5.  reamintește că lupta împotriva terorismului poate da rezultate numai dacă forțele de securitate respectă statul de drept și drepturile omului; îndeamnă guvernul din Burkina Faso, în acest context, să pună imediat capăt strategiei sale abuzive de reprimare a insurgenților, în special în materie de executare sumară a suspecților, care riscă să exacerbeze conflictul, aruncând un număr tot mai mare de persoane în brațele recrutorilor islamiști militanți;

6.  solicită guvernului din Burkina Faso să își respecte angajamentul de a investiga acuzațiile de abuzuri comise de forțele statului, să ia măsuri concrete pentru a preveni orice alte abuzuri și să își fundamenteze strategia de combatere a terorismului și a extremismului violent pe statul de drept și pe respectarea drepturilor fundamentale, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional, în special dreptul internațional al drepturilor omului, dreptul internațional umanitar și dreptul refugiaților;

7.  insistă asupra nevoii unei abordări cuprinzătoare pentru a contracara radicalizarea și terorismul, care să se axeze pe întărirea coeziunii sociale și pe prevenirea infracțiunilor; invită autoritățile din Burkina Faso să-și intensifice eforturile în vederea reducerii sărăciei, creării de perspective mai bune de ocupare a forței de muncă, îndeosebi pentru tineri, și în vederea emancipării persoanei și a respectului față de persoană, astfel încât să fie eliminate în fașă nemulțumirea și frustrarea în rândul cetățenilor, sentimente care ar putea fi exploatate de extremiști violenți; reiterează faptul că investițiile în educație sunt esențiale pentru prevenirea conflictelor și pentru reconstrucția unor societăți pașnice și favorabile incluziunii;

8.  reamintește că corelarea dezvoltării politice, a dezvoltării securității și a dezvoltării durabile, inclusiv a conștiinței religioase prin promovarea dialogului interconfesional, va fi esențială pentru găsirea unei soluții pe termen lung la diversele probleme cu care se confruntă Burkina Faso și regiunea Sahel;

9.  solicită coordonarea internațională în întreaga regiune, în special în cadrul ECOWAS, având ca obiective politice protejarea suveranității și integrității teritoriale a membrilor săi, a instituțiilor democratice regionale, a securității tuturor cetățenilor și a proprietăților acestora; reamintește că situația din Burkina Faso are un impact direct asupra statelor vecine; solicită guvernului din Burkina Faso să își intensifice în continuare cooperarea cu statele învecinate, în special în ceea ce privește regiunile sale nordice și statele direct afectate de violențe, precum Mali și Niger;

10.  felicită UE și statele sale membre pentru sprijinirea G5 Sahel, MINUSMA și a operațiunii Barkhane; salută eforturile depuse de misiunile civile ale EUCAP SAHEL în Mali și Niger și de misiunea militară EUTM Mali; solicită UE să își intensifice în continuare sprijinul pentru Burkina Faso, pentru a face față provocărilor enorme de securitate din țară; subliniază necesitatea unei acțiuni mai cuprinzătoare și mai coordonate în materie de securitate la nivel internațional în Burkina Faso; invită țările participante la G5 Sahel și donatorii internaționali să își intensifice eforturile pentru a transforma forța militară comună a acestei operațiuni într-o forță operațională cu mijloace suficiente, cât mai repede cu putință și respectând pe deplin drepturile omului;

11.  subliniază că securitatea este vitală, dar nu reprezintă singurul răspuns la provocările cu care se confruntă Burkina Faso și că, prin urmare, coordonarea dintre securitate, dezvoltare și politicile comerciale este una dintre provocările cele mai importante; subliniază că securitatea populației locale ar trebui să fie principiul director al reformei sectorului de securitate susținute de UE și al eforturilor de asistență depuse în țările și regiunile fragile;

12.  ia act de faptul că conflictele, strămutările și deșertificarea fac dificilă angajarea în forme tradiționale de încadrare în muncă; subliniază faptul că 65 % din populația din Burkina Faso are mai puțin de 25 de ani; consideră că operațiunile de securitate din Burkina Faso trebuie să fie însoțite de eforturi locale de dezvoltare care să vizeze reducerea inegalităților și îmbunătățirea infrastructurii, a participării politice, a justiției, a emancipării femeilor și a oportunităților economice;

13.  ia act de deteriorarea situației în Burkina Faso și de implicațiile sale geopolitice la nivel internațional; subliniază faptul că este imperativ ca UE să acorde în continuare asistență politică și în materie de securitate în cadrul eforturilor depuse de G5 Sahel în regiune, inclusiv pentru procesul de pace din Mali; solicită un sprijin sporit pentru forțele de securitate din Burkina Faso, care să le permită să răspundă amenințărilor reprezentate de atacurile și violențele jihadiste și să sprijine controlarea de către guvern a regiunilor nordice și estice;

14.  subliniază că coordonarea internațională este și ea extrem de importantă și că UE ar trebui să fie dispusă să se angajeze mai mult în întreaga regiune și să integreze acest aspect în noua sa „Strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii”;

15.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă să includă bunele practici în domeniul dialogului interconfesional ca instrument în strategia sa de comunicare cu țările terțe și să promoveze medierea în situații de conflict pentru protejarea minorităților religioase și a libertății religioase și a libertății de credință;

16.  salută Planul de acțiune al ONU pentru salvgardarea siturilor religioase, elaborat de către Alianța civilizațiilor a Organizației Națiunilor Unite și anunțat de Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, la 12 septembrie 2019;

17.  subliniază că, în combaterea terorismului, prioritatea o reprezintă oprirea finanțării internaționale a grupărilor armate jihadiste, pe de o parte, și combaterea cauzelor profunde ale sărăciei și inegalității, pe de altă parte;

18.  consideră că UE trebuie să colaboreze cu ECOWAS, cu guvernul și cu toate părțile interesate din Burkina Faso în vederea consolidării eforturilor de dezvoltare, educație și de adaptare la schimbările climatice pentru a combate sărăcia și a preveni radicalizarea; subliniază că schimbările climatice reprezintă un factor major de multiplicare a riscurilor de conflicte, secetă, foamete și strămutări; solicită insistent guvernului din Burkina Faso să acorde prioritate combaterii corupției și impunității;

19.  își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la impactul amenințărilor la adresa securității asupra eficacității asistenței umanitare și a cooperării pentru dezvoltare; îndeamnă statele membre și comunitatea internațională să crească asistența umanitară acordată în Burkina Faso, în special prin furnizarea de alimente, apă și servicii medicale; atrage atenția asupra faptului că va urma o nouă criză umanitară dacă nu sunt satisfăcute nevoile de bază ale persoanelor strămutate și ale populației locale (alimente, apă, adăposturi și asistență medicală);

20.  solicită guvernului din Burkina Faso să garanteze furnizarea de asistență umanitară și de ajutor alimentar, în special în zonele cu acces umanitar limitat, și să ia măsuri specifice pentru a consolida acțiunile de prevenire și gestionare a malnutriției acute în taberele de persoane strămutate, cu un accent deosebit pe grupurile vulnerabile, inclusiv femeile și copiii;

21.  îndeamnă guvernul din Burkina Faso să asigure și să faciliteze mișcările de transhumanță a animalelor pentru a preveni conflictele comunitare și să asigure accesul animalelor la hrană, apă și îngrijire în zonele cu deficite semnificative în acest sens;

22.  își exprimă recunoștința pentru activitatea importantă desfășurată de ONG-uri, inclusiv de ONG-urile religioase, și de instituțiile internaționale pentru a acorda sprijin pentru numeroasele victime ale violenței, în special femei și copii;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui Republicii Burkina Faso, președintelui parlamentului din Burkina Faso și Uniunii Africane și instituțiilor sale.

Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la Afganistan, în special la acuzațiile de abuz sexual asupra băieților din provincia Logar (2019/2981(RSP))

P9_TA(2019)0107 RC-B9-0242/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Afganistanul, în special cea din 14 decembrie 2017(1),

–  având în Rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(2),

–  având în vedere declarațiile din 3 decembrie 2019 ale Grupului de prieteni privind copiii și conflictele armate (CAAC), din care face parte Uniunea Europeană, cu privire la acuzațiile de abuz sexual asupra băieților din provincia Logar și la acțiunile ulterioare îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului,

–  având în vedere Legea afgană privind protecția drepturilor copilului, ratificată la 5 martie 2019,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere raportul UNICEF din noiembrie 2019 cu privire la Convenția drepturilor copilului la răscruce,

–  având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate, din 23 martie 2018 și din 29 martie 2019, cu privire la violența sexuală în perioade de conflict, și Raportul privind copiii și conflictele armate din Afganistan din 10 martie 2019,

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului, privind copii în conflictele armate și privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 aprilie 2019 referitoare la Afganistan,

–  având în vedere Acordul de cooperare UE-Afganistan privind parteneriatul și dezvoltarea, semnat la 18 februarie 2017,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, între 2015 și 2018, în Afganistan s-au înregistrat 14 000 de cazuri de încălcări ale drepturilor copiilor în Afganistan, potrivit raportului din 2019 al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind copiii și conflictele armate din Afganistan; întrucât cel puțin 12 599 de copii au fost uciși sau mutilați, ceea ce reprezintă aproape o treime din totalul victimelor civile; întrucât abuzul sexual, violul și exploatarea băieților, o practică cunoscută sub denumirea de bacha bazi, care constituie sclavie sexuală a copiilor, predomină în mai multe provincii din Afganistan;

B.  întrucât Misiunea ONU de asistență în Afganistan (UNAMA) a semnalat că 136 de băieți afgani de la cel puțin șase școli din provincia Logar au fost abuzați sexual de o rețea de pedofili; întrucât până acum, ancheta a evidențiat peste 100 de materiale video postate online; întrucât cel puțin 7 băieți care au apărut în materialele video au fost găsiți morți, dintre care 5 au fost asasinați de familiile lor;

C.  întrucât bachas, de obicei băieți cu vârsta între 10 și 18 ani, sunt cumpărați sau răpiți de la familii sărace de către membri influenți ai elitei din zonele rurale, inclusiv de politicieni și comandanți; întrucât băieții sunt îmbrăcați cu haine de femeie și dansează la petreceri private, după care sunt deseori abuzați sexual de bărbați;

D.  întrucât au fost implicați directori de școală, profesori și autorități locale din provincia Logar; întrucât impunitatea pentru violența sexuală este frecventă, din cauza pozițiilor înalte deseori deținute de făptași, a incredulității din sânul familiilor victimelor și al comunităților acestora, precum și a unui sistem de valori care plasează onoarea familiei mai presus de interesul individual al copilului;

E.  întrucât copiii din Afganistan care suferă de pe urma violului și a exploatării sexuale au un acces foarte limitat la justiție sau la sprijin; întrucât rapoartele indică faptul că, dimpotrivă, acei copii care denunță abuzurile sexuale deseori se confruntă în continuare cu abuzuri, stigmatizare, ostracizare și chiar moarte din partea făptașilor, a autorităților, a liderilor miliției și a familiilor proprii, urmarea fiind traume suplimentare, fizice și psihologice;

F.  întrucât Institutul social și public pentru tineret din Logar investighează situația din alte școli din regiune; întrucât se crede că mai există alte mii de băieți din provincie care sunt victime ale practicii bacha bazi;

G.  întrucât Afganistanul și-a reformat în 2018 Codul penal, incriminând abuzul sexual asupra copiilor; întrucât, în 2019, autoritățile afgane au adoptat o lege privind protecția drepturilor copilului; întrucât punerea în aplicare a dispozițiilor care incriminează racolarea, utilizarea copiilor racolați, precum și violența sexuală și abuzurile împotriva copiilor continuă să fie o problemă;

H.  întrucât apărătorii drepturilor omului, Mohammad Musa Mahmudi și Ehsanullah Hamidi, de la Institutul social și public pentru tineret din Logar, au fost deținuți în mod arbitrar de Direcția Națională de Securitate, în timp ce se aflau în drum pentru a se întâlni cu ambasadorul UE la Kabul; întrucât ambii au fost eliberați la 27 noiembrie 2019, iar siguranța lor rămâne un motiv de îngrijorare; întrucât cei doi apărători ai drepturilor omului au primit anterior amenințări pe platformele de comunicare socială, unele provenind de la funcționari publici; Întrucât, în plus, guvernatorul provinciei a amenințat că îi va pedepsi pentru răspândirea de informații false;

I.  întrucât apărătorii drepturilor omului din Afganistan se confruntă cu intensificarea atacurilor din partea autorităților afgane și a grupărilor armate și fac obiectul hărțuirii, al intimidării, al amenințărilor și al violenței; întrucât guvernul afgan nu a investigat, în mod repetat, atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului,

1.  își exprimă regretul cu privire la răspândirea pe scară largă a abuzurilor și a sclaviei sexuale a băieților în Afganistan; își exprimă sprijinul deplin pentru victime și solidaritatea cu acestea; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la prevalența practicilor adânc înrădăcinate de abuz sexual împotriva băieților, la impunitatea făptașilor și la situația vulnerabilă a victimelor;

2.  ia act de reacția recentă a autorităților afgane și de demersul lor de a cerceta și de a urmări în justiție pe cei responsabili; reamintește autorităților că protecția copiilor și a altor grupuri vulnerabile trebuie să se afle în centrul politicii de protecție a drepturilor omului și invită autoritățile locale și regionale afgane să continue măsurile active de eradicare a practicii bacha bazi din țară;

3.  își exprimă regretul profund cu privire la faptul că presupusele abuzuri sexuale au avut loc în școli, instituții de încredere și respectate, și au fost conduse de profesori și de directori, persoane care au o influență enormă asupra elevilor și o mare responsabilitate pentru dezvoltarea lor, atât intelectuală, cât și psihologică;

4.  invită guvernul afgan să suspende imediat din funcție persoanele presupuse a fi implicate în cazurile de abuz și violență sexuală, până la finalizarea anchetei, și să ofere victimelor și familiilor acestora sprijinul medical, psihologic și social necesar;

5.  invită Parchetul General să lanseze o anchetă independentă imparțială privind acuzațiile de abuz sexual și de violență comise asupra băieților din provincia Logar, care să garanteze drepturile victimelor și protecția acestora; reamintește că, având în vedere faptul că acuzațiile au fost, de asemenea, aduse la adresa persoanelor fizice din cadrul autorităților naționale, ancheta ar trebui să se desfășoare în cooperare cu organismele internaționale, inclusiv cu UNAMA, și în deplină transparență;

6.  îndeamnă autoritățile afgane să instituie imediat un mecanism de protecție și raportare pentru organizațiile și avocații care raportează și expun abuzurile împotriva drepturilor copilului; îndeamnă autoritățile afgane să instituie o linie națională telefonică de asistență pentru victimele abuzurilor asupra drepturilor copiilor;

7.  invită autoritățile afgane să utilizeze pe deplin legislația națională și internațională privind protecția drepturilor copilului; îndeamnă autoritățile afgane să aplice pe deplin noul Cod penal afgan din 2018 și Legea privind protecția drepturilor copilului din 2019, pentru a asigura tragerea la răspundere deplină în cazurile de abuz sexual și de violență împotriva copiilor;

8.  îndeamnă guvernul afgan să demareze o campanie națională de educare a societății cu privire la interzicerea bacha bazi și la dreptul minorilor de a fi protejați de astfel de abuzuri fizice și sexuale; subliniază că doar îmbinând aplicarea legii și educația cu privire la această chestiune va fi posibilă schimbarea culturală necesară în societatea afgană pentru a elimina această practică; insistă ca aceste eforturi să acorde prioritate destigmatizării victimelor practicilor bacha bazi și să prevină ostracizarea lor în comunitate, expulzarea din propriile familii și uciderea lor;

9.  salută activitatea lui Mohammad Musa Mahmudi, a lui Ehsanullah Hamidi și a tuturor apărătorilor drepturilor omului din Afganistan, care își desfășoară activitatea în unul dintre cele mai periculoase medii din lume, sunt amenințați de actori statali și nestatali și nu primesc protecția de care au nevoie pentru a-și desfășura activitatea fără teamă de represalii; subliniază că autoritățile afgane trebuie să se asigure, în toate împrejurările, că apărătorii drepturilor omului își pot desfășura activitatea în domeniul drepturilor omului, fără a fi supuși amenințărilor, intimidărilor sau piedicilor;

10.  solicită sporirea controlului și a monitorizării asistenței financiare acordate de UE Afganistanului, pentru a se asigura că sprijinul bugetar oferit promovează efectiv un mediu favorabil protecției și promovării drepturilor omului;

11.  îndeamnă autoritățile afgane să garanteze siguranța lui Mohammad Musa Mahmudi și a lui Ehsanullah Hamidi; invită, în plus, autoritățile să îi elibereze imediat și necondiționat pe toți apărătorii drepturilor omului, pe prizonierii de conștiință și jurnaliștii deținuți și condamnați doar pentru că și-au exercitat dreptul la liberă exprimare și întrunire pașnică;

12.  invită Parchetul General să inițieze și să desfășoare o anchetă independentă și imparțială cu privire la detenția arbitrară a membrilor societății civile care au fost arestați după ce au denunțat cazurile de abuz sexual și de violență și care au fost eliberați după mai multe zile;

13.  invită statele membre ale UE care au misiuni diplomatice în Afganistan și agențiile lor de dezvoltare pe teren să sprijine autoritățile afgane și actorii locali ai societății civile care depun eforturi pentru a eradica practica bacha bazi din societatea afgană;

14.  invită statele membre ale UE care au misiuni diplomatice pe teren să pună în aplicare pe deplin Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și să ofere tot sprijinul adecvat apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție, inclusiv prin vizite în închisori și monitorizarea proceselor; reamintește că este important ca delegația UE și statele membre ale UE să pună în aplicare pe deplin Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului, precum și privind copii și conflictele armate;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Afganistanului.

(1) JO C 369, 11.10.2018, p. 85. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0066.

Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la legea privind „agenții străini” din Rusia (2019/2982(RSP))

P9_TA(2019)0108 RC-B9-0258/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia și la relațiile dintre UE și Rusia,

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 23 noiembrie 2019 referitoare la modificările aduse legii privind „agenții străini” din Federația Rusă și din 26 noiembrie 2017 referitoare la legea rusă care permite înregistrarea reprezentanților presei străine ca „agenți străini”,

–  având în vedere declarația din 11 decembrie 2019 a delegației UE la Consiliul Europei referitoare la modificările aduse Legii privind „agenții străini” din Federația Rusă,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 19 privind libertatea opiniilor și exprimării și articolul 20 privind libertatea de întrunire și de asociere pașnică,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, în special articolul 13 privind libertatea de asociere,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), în special articolul 22 privind libertatea de asociere,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția europeană a drepturilor omului),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și protocoalele la aceasta, în special articolul 10 privind libertatea opiniilor și exprimării și articolul 11 privind libertatea de întrunire și de asociere,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Constituția Federației Ruse, în special capitolul 2 privind drepturile și libertățile cetățenești,

–  având în vedere declarația din 20 noiembrie 2019 a reprezentantului pentru libertatea mass-mediei al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE),

–  având în vedere avizul Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, emis la 15 iulie 2013, referitor la „legislația Federației Ruse privind organizațiile nonprofit în lumina standardelor Consiliului Europei”, și avizul său actualizat referitor la „legislația și practica în Federația Rusă privind organizațiile nonprofit în lumina standardelor Consiliului Europei: o actualizare” emis la 9 iulie 2015,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), din 27 iunie 2014, privind Legea federală referitoare la organizațiile nonprofit (denumită în continuare „Legea privind agenții străini”), avizul său din 13 iunie 2016 privind Legea federală nr. 129-FZ din Rusia (privind activitățile nedorite ale organizațiilor neguvernamentale străine și internaționale), Raportul Comisiei de la Veneția din 18 martie 2019 privind finanțarea asociațiilor,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât drepturile la libertatea de gândire și de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică sunt consacrate în Constituția Federației Ruse;

B.  întrucât Federația Rusă este semnatară a Declarației universale a drepturilor omului și a Convenției europene a drepturilor omului, precum și membră a Consiliului Europei și s-a angajat, prin urmare, să respecte standardele și principiile internaționale care reglementează statul de drept, drepturile omului și libertățile fundamentale;

C.  întrucât, în iulie 2012, Parlamentul Rusiei a adoptat legea privind „agenții străini”, solicitând ONG-urilor ruse să se înregistreze la Ministerul Justiției din Federația Rusă drept „organizații care îndeplinesc funcții de agenți străini” dacă primesc finanțare din străinătate și se implică în activități descrise în mod vag ca „activități politice”; întrucât, în iunie 2014, legea a fost modificată pentru a permite Ministerului Justiției să înregistreze, din proprie inițiativă, ONG-urile drept „agenți străini”; întrucât, în noiembrie 2017, domeniul de aplicare al legii a fost extins pentru a impune utilizarea etichetei de „agenți străini” împotriva oricărui organ mass-media străin care primește, direct sau indirect, finanțare din străinătate;

D.  întrucât ultimele modificări aduse legii privind „agenții străini”, care extind statutul de „agenți străini” pentru a include persoane private, inclusiv bloggeri și jurnaliști independenți, au fost adoptate de Parlamentul Rusiei la 21 noiembrie 2019 și au fost ratificate la 2 decembrie 2019 de către președintele Rusiei, Vladimir Putin; întrucât legea impune cerințe specifice în materie de înregistrare, contabilitate și etichetare a publicațiilor, iar nerespectarea ei înseamnă săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv posibilitatea unor sancțiuni cu amenzi administrative mari sau pedeapsa cu închisoare până la doi ani;

E.  întrucât, în temeiul acestei legi, cetățenii ruși și străini care prelucrează sau distribuie conținut realizat de organele de presă etichetate ca „agenți străini” vor fi declarați „agenți străini”, putându-i expune, astfel, stigmatizării cu eticheta de „agenți străini” pe jurnaliști, pe sursele acestora sau chiar pe cei care distribuie materiale pe rețelele sociale, ceea ce ar putea conduce la autocenzură și descurajarea nu numai a publicării, ci și a distribuirii materialelor publicate;

F.  întrucât legea rusă privind „agenții străini” încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acordul internațional al Consiliului Europei, care apără, printre altele, libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei; întrucât, prin urmare, Rusia nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în calitate de membru al Consiliului Europei; întrucât Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a considerat că această lege este incompatibilă cu standardele internaționale și europene în domeniul drepturilor omului; întrucât legea privind „agenții străini” încalcă angajamentele Rusiei de membru al OSCE și de semnatară a Declarației universale a drepturilor omului; întrucât UE se așteaptă ca Federația Rusă, membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, să respecte pe deplin angajamentele internaționale asumate;

G.  întrucât o serie de organizații și ONG-uri din domeniul drepturilor omului, cum ar fi Amnesty International și Human Rights Watch, consideră că legea modificată va avea un impact negativ asupra mediului deja restrictiv pentru jurnalismul independent în Rusia, subminând, astfel, și mai mult libertatea de exprimare; întrucât mass-media de calitate, independentă de structurile guvernamentale sau pro-guvernamentale, care lucrează cu numeroși corespondenți ruși din întreaga țară și constituie adesea singura sursă de informații fiabile și o alternativă la mass-media de stat în regiunile îndepărtate, este vizată de lege, împiedicându-se astfel activitatea ei și accesul la o presă imparțială;

H.  întrucât restricțiile legislative și urmăririle penale specifice în temeiul Legii privind „agenții străini” din Rusia au luat forme mai represive în ultimele luni, ceea ce a dus la limitarea accesului mass-mediei și al societății civile la finanțare independentă, afectându-le astfel reputația și obstrucționându-le activitățile, limitând astfel exercitarea libertăților fundamentale și reducând spațiul pentru actorii independenți și disidenți din Rusia;

I.  întrucât Legea privind „agenții străini” face parte dintr-o campanie mai amplă de înăbușire a disidenților, a opoziției și a societății civile din întreaga Rusie; întrucât spațiul pentru societatea civilă independentă din Rusia se reduce și permite o prezență sporită a organizațiilor neguvernamentale care nu sunt independente și sunt organizate de guvern (ONGOG); întrucât guvernul rus utilizează ONGOG pentru a-și promova politicile, menținând, în același timp, aparențele unei societăți civile independente;

J.  întrucât legea a vizat până în prezent, în principal, ONG-urile; întrucât, în total, aproximativ 80 de ONG-uri sunt considerate drept „agenți străini” în temeiul acestei legi, incluzând practic toate ONG-urile importante în domeniul drepturilor omului din Rusia; întrucât 49 de ONG-uri din Rusia au depus cereri care sunt pendinte la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, susținând că Legea privind „agenții străini” încalcă mai multe drepturi ale omului, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare și de asociere, și protestând împotriva calității legii, împotriva persecutării lor pentru neînregistrarea ca „agenți străini” și împotriva controlului excesiv al statului;

K.  întrucât zeci de organizații care își desfășoară activitatea în domeniul mediului au fost incluse cu forța pe lista „agenților străini” din 2014, în ciuda faptului că hotărârea Curții Constituționale a Rusiei exclude în mod explicit grupurile ecologiste din domeniul de aplicare al acestei legi; întrucât multe dintre grupurile afectate au trebuit să-și încheie activitatea pentru a evita etichetarea ca „agent străin” sau nu au fost capabile să plătească amenzile;

L.  întrucât în ultimul deceniu a apărut o tendință alarmantă la nivel mondial, ca un număr tot mai mare de state să adopte și să utilizeze legi pentru a încălca dreptul la libertatea de exprimare, care cuprinde libertatea de a primi și de a transmite informații și idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere, precum și libertatea de întrunire și de asociere; întrucât astfel de legi împiedică, de asemenea, activitatea organizațiilor societății civile și a persoanelor fizice;

M.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe hotărâri, a subliniat că rolul de supraveghetor public exercitat de ONG-uri este esențial pentru o societate democratică și la fel de important ca rolul mass-mediei;

N.  întrucât obiectivul legitim de a asigura transparența ONG-urilor care beneficiază de finanțare străină nu poate justifica măsuri de restricționare a activităților ONG-urilor care își desfășoară activitatea în domeniul democrației, al drepturilor omului și al statului de drept,

1.  invită autoritățile ruse să abroge imediat Legea privind „agenții străini” și să alinieze legislația existentă la constituția Rusiei și obligațiile care îi revin în temeiul dreptului internațional; îndeamnă Federația Rusă să pună capăt creării în mod deliberat a unei atmosfere ostile societății civile și, prin urmare, condamnă utilizarea Legii privind „agenții străini” ca mijloc de a hărțui și a elimina organizațiile societății civile care cooperează cu donatorii internaționali sau exprimă opinii politice;

2.  condamnă modificările recent aprobate la Legea privind „agenții străini”, care extind în mod considerabil domeniul său de aplicare și vor permite ca persoanele fizice să fie stigmatizate ca „agenți străini”, încălcându-le astfel drepturile omului, în special libertatea de exprimare și de asociere, precum și drepturile cetățenești, limitându-le angajamentul și contribuțiile la societatea civilă din Rusia și periclitându-le siguranța personală prin stigmatizare;

3.  condamnă eforturile continue ale autorităților ruse de a restricționa dezbaterile online și offline, precum și jurnalismul independent; le reamintește acestora că libertatea de exprimare este un drept fundamental al omului, care întărește toate celelalte drepturi ale omului, permițând societății să se dezvolte și să progreseze; invită Federația Rusă să recunoască contribuția pozitivă a unei societăți civile dinamice și active la starea democrației și a societății;

4.  consideră că această lege și utilizarea excesivă a amenzilor și a acordurilor financiare împotriva mass-mediei, a organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului și a societății civile urmăresc în mod deliberat să le forțeze să își concentreze resursele pentru a plăti amenzi și apărarea juridică, limitându-le astfel libertatea de exprimare; este profund îngrijorat de vizarea clară a organizațiilor și apărătorilor drepturilor omului, fapt ce contribuie la deteriorarea situației drepturilor omului în Rusia; condamnă, printre altele, dizolvarea mișcării importante din punct de vedere istoric, „Pentru drepturile omului”;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul ca legea să fie aplicată în mod selectiv pentru a viza persoane concrete, în special jurnaliști independenți și activiști ai opoziției politice, din cauza lipsei unor criterii clare, precum și a unor incertitudini juridice legate de motivele și consecințele aplicării acesteia cetățenilor obișnuiți; le invită pe autoritățile ruse să stabilească un cadru pentru activitățile organizațiilor nonprofit (ONG-uri) care să fie clar, coerent și consecvent și conform standardelor europene și internaționale, în special prin utilizarea unor definiții clare, prin evitarea utilizării limbajului stigmatizant, cum ar fi „agenți străini”, sau a unor dispoziții legale discriminatorii referitoare la surse de finanțare, și prin prevenirea urmăririi penale a ONG-urilor, a mass-mediei și a bloggerilor sau a persoanelor individuale care desfășoară activități pentru ONG-uri sau mass-media; își exprimă îngrijorarea cu privire la eliminarea organizațiilor independente ale societății civile de către ONG-uri organizate de guvern; ia act cu îngrijorare, în special, de situația activistei Anastasia Șevcenko din Rostov-pe-Don;

6.  se opune cu fermitate metodelor autorităților ruse de a utiliza puterea statului ca să înăbușe libertatea de exprimare și, astfel, să insufle teama în sânul societății; invită autoritățile ruse să sprijine imparțialitatea canalelor media, inclusiv a celor deținute de companiile de stat rusești, și să îmbunătățească siguranța și mediul de lucru al jurnaliștilor din Rusia, inclusiv prin perfecționarea competențelor profesionale utilizând programele internaționale existente; subliniază necesitatea de a garanta proceduri judiciare eficiente de recurs pentru jurnaliștii a căror libertate de a-și exercita activitatea a fost amenințată, pentru a evita autocenzura;

7.  salută și își exprimă sprijinul față de toate persoanele fizice și organizațiile care încă își desfășoară activitatea legitimă și pașnică în domeniul drepturilor omului, în ciuda faptului că sunt ținte ale represiunii; îndeamnă autoritățile ruse înceteze hărțuirea, intimidarea și atacurile la adresa societății civile, mass-mediei, organizațiilor și apărătorilor drepturilor omului; condamnă faptul că autoritățile ruse nu au reușit să îi protejeze pe acești actori împotriva atacurilor, a hărțuirii și a intimidării de către terți și să investigheze imparțial astfel de atacuri împotriva lor;

8.  ia act de faptul că lista instituțiilor media din Rusia considerate drept „agenți străini” are zece poziții, toate având legătură cu posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii; reamintește că guvernul rus a criticat alte instituții media străine pentru materialele lor despre demonstrațiile din această țară;

9.  așteaptă ca Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP), Consiliul și Comisia să își exprime îngrijorarea cu privire la Legea privind „agenții străini” în contactele lor, în reuniunile și comunicările cu reprezentanții Rusiei, inclusiv la cele mai înalte niveluri, și le solicită să informeze Parlamentul cu privire la schimburile lor cu autoritățile ruse;

10.  își reiterează apelul ca Comisia, SEAE și statele membre să continue monitorizarea îndeaproape a situației drepturilor omului în Federația Rusă; invită delegația UE în Rusia și ambasadele statelor membre să continue monitorizarea acțiunilor în justiție în care sunt implicate organizații ale societății civile și activiști; invită, de asemenea, VP/ÎR și SEAE să se asigure că cazurile persoanelor urmărite penal din motive politice sunt abordate în comunicările lor cu autoritățile ruse și că reprezentanților ruși li se solicită în mod oficial să furnizeze explicații în legătură cu aceste cazuri; solicită VP/ÎR și SEAE să informeze Parlamentul cu privire la schimburile pe care le au cu autoritățile ruse;

11.  invită VP/ÎR să utilizeze orice mijloc de a sprijini societatea civilă care promovează valorile democratice, statul de drept, libertățile fundamentale și drepturile omului în Rusia și consolidează contactele interpersonale cu cetățenii Rusiei;

12.  solicită statelor membre ale UE să pună în discuție legea privind „agenții străini” la nivelul instituțiilor Consiliului Europei, în principal în cadrul Comitetului de Miniștri și al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE); îi solicită Comisiei de la Veneția să examineze modificările la Legea privind „agenții străini” pentru a emite un aviz juridic și recomandări adecvate; invită autoritățile ruse să pună pe deplin în aplicare toate recomandările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Rusiei în acest domeniu; le invită pe statele membre ale UE să exercite o presiune constantă asupra autorităților ruse în cadrul OSCE pentru ca acestea să respecte standardele OSCE privind drepturile omului, democrația, statul de drept și independența justiției;

13.  încurajează UE să-și continue apelul către Rusia de a abroga sau a modifica toate legile incompatibile cu standardele internaționale; invită VP/ÎR să elaboreze o nouă strategie cuprinzătoare UE-Rusia, care să aibă drept scop consolidarea păcii și a stabilității; reafirmă că orice dialog ar trebui să se bazeze pe principii ferme, cum ar fi respectarea dreptului internațional și a integrității teritoriale a vecinilor Rusiei; subliniază că sancțiunile împotriva Rusiei pot fi ridicate doar atunci când Rusia își va respecta pe deplin obligațiile;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, OSCE precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse.

Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la comemorarea celei de a 30-a aniversări a revoluției din România din decembrie 1989 (2019/2989(RSP))

P9_TA(2019)0109 B9-0241/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere principiile universale ale drepturilor omului și principiile fundamentale ale Uniunii Europene, care este o comunitate bazată pe valori comune,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei(1),

–  având în vedere rezoluțiile și declarațiile privind crimele săvârșite de către regimurile comuniste totalitare, adoptate de o serie de parlamente naționale,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât 2019 marchează comemorarea a 30 de ani de la revoluția din România, declanșată de revoltele din Timișoara, care a continuat mai târziu în toate părțile țării și a culminat cu o revoluție anti-totalitară în București, care a condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației; întrucât această revoluție a reprezentat trecerea poporului român la libertate și statul de drept, eveniment care a dus în mod tragic la pierderea a 1 142 de vieți omenești, la rănirea gravă a 3 138 de persoane și la detenția ilegală și torturarea a peste 760 de persoane;

B.  întrucât revoluția română din decembrie 1989 a fost cea mai violentă dintre toate revoltele care au condus la căderea comunismului în statele din spatele Cortinei de Fier;

C.  întrucât revoluția din decembrie 1989 și sacrificiul cetățenilor români care au înfruntat cu curaj gloanțele au deschis drumul țării către NATO, Uniunea Europeană și lumea democratică, de care România fusese desprinsă după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial împotriva voinței poporului român;

D.  întrucât utilizarea forței împotriva poporului român în decembrie 1989 a zguduit în mod dureros întreaga societate română în fibra ei cea mai profundă, iar identificarea autorilor reali ai acestor crime rămâne o problemă chinuitoare nerezolvată pentru victime, pentru familiile acestora și pentru toți cetățenii români;

E.  întrucât niciun act de agresiune militară împotriva propriului popor nu ar trebui să rămână nepedepsit;

F.  întrucât hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Asociația „21 decembrie 1989” și alții/România; Acatrinei și alții/România; Șandru și alții/România) recunosc că în timpul revoluției au avut loc încălcări grave ale drepturilor fundamentale, cum ar fi încălcarea dreptului la viață, a interzicerii torturii și a tratamentelor inumane sau degradante și a dreptului la respectarea vieții private și de familie, și că aceste încălcări au fost comise de forțele regimului dictatorial comunist care au deschis focul asupra protestatarilor pașnici și au privat de libertate un număr mare de persoane care demonstrau împotriva oprimării exercitate de Ceaușescu; întrucât, chiar și după atât de mulți ani, nici victimele, și nici moștenitorii lor nu au aflat adevărul despre circumstanțele exacte ale acestor tragedii;

G.  întrucât, așa cum este consacrat la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului; întrucât aceste valori sunt comune tuturor statelor membre;

H.  întrucât statul român a întârziat în mod nejustificat procesul de aflare a adevărului și de punere a acestuia la dispoziția publicului, ceea ce echivalează cu garantarea dreptului victimelor și al moștenitorilor acestora de a obține despăgubiri și reparații echitabile; întrucât autoritățile naționale nu au dat dovadă de diligența necesară impusă de normele internaționale privind drepturile omului,

1.  comemorează și aduce astfel omagiu atât victimelor revoluției din decembrie 1989, care și-au sacrificat viața pentru a pune capăt dictaturii totalitare din România, cât și familiilor acestora;

2.  ia act de faptul că sacrificiul protestatarilor pașnici din decembrie 1989 a deschis calea tranziției României către democrație, statul de drept și instituirea unei economii de piață, precum și către integrarea sa ulterioară în Alianța Nord-Atlantică și în Uniunea Europeană;

3.  invită statul român să își intensifice eforturile de aflare a adevărului în legătură cu evenimentele din timpul revoluției, o necesitate absolută pentru țară, poporul român, Europa și Uniunea Europeană, având în vedere dreptul poporului român de a cunoaște adevărul, la 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989;

4.  invită instituțiile Uniunii Europene și ale statelor sale membre, inclusiv România, să depună toate eforturile pentru a se asigura că crimele săvârșite de regimurile comuniste nu sunt uitate și a garanta că astfel de crime nu vor mai fi comise niciodată;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor tuturor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2019)0021.

Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la situația uigurilor din China („China Cables”) (2019/2945(RSP))

P9_TA(2019)0110 RC-B9-0246/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din China, în special cea din 18 aprilie 2019 referitoare la China, în special situația minorităților etnice și religioase(1), cea din 4 octombrie 2018 referitoare la detenția arbitrară în masă a uigurilor și kazahilor în regiunea autonomă uigură Xinjiang(2), cea din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-China(3), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti(4), cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kașgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang)(5) și cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(6),

–  având în vedere decizia de a acorda Premiul Saharov pe 2019 lui Ilham Tohti, un economist uigur care luptă pașnic pentru drepturile minorității uigure din China,

–  având în vedere declarația comună a celei de-a 21-a întâlniri la nivel înalt UE-China din 9 aprilie 2019,

–  având în vedere cea de-a 37-a rundă a Dialogului UE-China pe tema drepturilor omului, desfășurată la Bruxelles în perioada 1-2 aprilie 2019,

–  având în vedere comunicarea comună din 12 martie 2019 a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „UE-China – O perspectivă strategică” (JOIN(2019)0005),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase sau de convingere, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 26 octombrie 2018 privind situația din Xinjiang,

–  având în vedere decizia Consiliului Afaceri Externe din 9 decembrie 2019 de a pregăti un posibil regim orizontal de sancțiuni ca răspuns la situațiile de încălcare gravă a drepturilor omului;

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la un regim european de sancțiuni în cazul încălcării drepturilor omului(7),

–  având în vedere declarațiile orale ale UE în temeiul punctului 4 pronunțate la cea de-a 39-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 18 septembrie 2018, precum și cele ale Regatului Unit, Germaniei, Franței, Finlandei și Canadei, care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la detenția arbitrară a uigurilor în taberele din Xinjiang,

–  având în vedere declarația comună privind încălcările drepturilor omului și abuzurile din Xinjiang pronunțate la 29 octombrie 2019 de reprezentantul permanent al Regatului Unit la ONU în numele a 23 de state, inclusiv a 14 state membre ale UE, în fața Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale,

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credințelor religioase, precum și articolul 4, care consacră drepturile naționalităților minoritare,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, semnat de China în 1998, dar neratificat încă,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU din 2011 cu privire la întreprinderi și drepturile omului,

–  având în vedere observațiile finale ale raportului despre China al Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea și respectarea drepturilor universale ale omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul politicii UE față de China, în concordanță cu angajamentul UE de a susține aceste valori în acțiunea sa externă și cu angajamentul Chinei de a adera la aceste valori în propria dezvoltare și în cooperarea internațională;

B.  întrucât din martie 2013, când președintele Xi Jinping a preluat puterea, situația drepturilor omului în China a continuat să se deterioreze; întrucât guvernul chinez manifestă tot mai multă ostilitate față de formele pașnice de opoziție, libertatea de exprimare și de religie și statul de drept; întrucât autoritățile chineze au reținut și pus sub acuzare sute de apărători ai drepturilor omului, avocați și ziariști;

C.  întrucât situația din regiunea autonomă uigură Xinjiang, în care locuiesc peste 10 milioane de musulmani de etnie uigură și kazahă, s-a deteriorat rapid în ultimii ani, nu în ultimul rând de la lansarea în 2014 a campaniei „Să dăm o lovitură dură terorismului”, deoarece controlul asupra regiunii Xinjiang a devenit o prioritate majoră a autorităților chineze, alimentată de instabilitatea și de amenințările la adresa securității pe care se spune că le reprezintă teroriștii uiguri pentru regiunea Xinjiang și de amplasarea strategică a regiunii Xinjiang, regiune centrală pentru inițiativa „O centură, un drum” (BRI), cu ținte viitoare ambițioase de producție de textile și alte produse manufacturiere care folosesc intensiv forța de muncă; întrucât lupta guvernului chinez împotriva terorismului din Xinjiang se transformă tot mai mult într-un război religios și etnic; întrucât unele zvonuri sugerează că sistemul de tabere din Xinjiang s-ar fi extins și în alte părți ale Chinei;

D.  întrucât autoritățile chineze duc o campanie tot mai intensă de detenții în masă, supraveghere digitală intruzivă (inclusiv tehnologie de recunoaștere facială și colectare de date), îndoctrinare politică și asimilare culturală forțată; întrucât există informații credibile cum că uigurii, kazahii și alte minorități etnice mai ales musulmane din regiunea autonomă uigură Xinjiang au fost supuși la detenție arbitrară, tortură, restricții culturale și religioase flagrante și la un sistem digital de supraveghere atât de invaziv încât fiecare aspect al vieții de zi cu zi este monitorizat - prin camere de recunoașterea facială, scanări ale telefoanelor mobile, colectarea ADN-ului și o prezență masivă și intruzivă a poliției;

E.  întrucât din numeroase estimări credibile reiese că un număr de circa un milion de persoane sunt deținute sau au fost reținute arbitrar în așa-numite centre de reeducare politică pe perioadă nedeterminată sub pretextul combaterii terorismului și extremismului religios; întrucât aceste centre de reeducare mai sunt denumite și „centre de formare profesională”; întrucât aceasta ar fi cea mai mare încarcerare în masă a membrilor unei minorități etnice din lume în prezent; întrucât, potrivit unor foști deținuți, tratamentul aplicat deținuților și condițiile din aceste tabere se caracterizează prin aglomerare excesivă și un mediu neigienic, înfometare, bătăi și abuzuri sexuale; întrucât după unele zvonuri unii copii mici au fost internați în orfelinate de stat dacă chiar numai unul dintre părinți se află în detenție în taberele de internare; întrucât se pare că în unele tabere de reeducare ar exista fabrici care produc bunuri pentru export;

F.  întrucât dezvăluirile din seria „China Cables”, date publicității în noiembrie 2019, reprezintă o anchetă cu privire la supravegherea și internarea în masă fără acuzare sau proces a unor reprezentanți ai etniei uigure și a altor minorități musulmane din provincia Xinjiang din China, și se bazează pe documente guvernamentale chineze clasificate sustrase clandestin, întrucât documentele secrete au ajuns la Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație prin intermediul unui lanț de uiguri în exil, iar autenticitatea lor a fost confirmată de mai mulți experți de renume; întrucât publicarea acestor documente a scos la iveală, de asemenea, informații clasificate ale guvernului chinez, care dezvăluie organizarea internă a taberelor, asprimea condițiilor din spatele gardurilor și regimul de dezumanizare care domnește în viața de zi cu zi a deținuților; întrucât documentele scot în lumină spălarea sistematică a creierelor a sute de mii de musulmani într-o rețea de închisori de înaltă securitate și mecanismele sistemului de supraveghere în masă din Xinjiang și ale urmăririi predictive, confirmând astfel concluziile la care au ajuns experții pe baza imaginilor din satelit, a datelor și a declarațiilor martorilor oculari publicate în ultimii ani; întrucât guvernul chinez a susținut în mod sistematic că taberele oferă educație și formare voluntară; întrucât China Cables prezintă dovezi nemaivăzute că măsurile represive împotriva uigurilor, kazahilor și a altor persoane, au fost pregătite la cel mai înalt nivel politic încă din aprilie 2014;

G.  întrucât detenția și persecutarea uigurilor și a altor minorități musulmane din Xinjiang i-au forțat pe mulți să nu mai comunice cu familia și prietenii lor din străinătate, inclusiv din Europa, de teama represaliilor din partea autorităților;

H.  întrucât represiunea a luat amploare din februarie 2018, de când au intrat în vigoare regulamentele privind chestiunile religioase, care au restrâns activitățile grupurilor religioase și le-au forțat să se conformeze mai strict cu linia politică trasată de partid; întrucât, în virtutea acestor reglementări, demonstrațiile publice sau chiar private cu tentă religioasă și culturală pot fi considerate extremiste; întrucât noile norme amenință persoanele asociate comunităților religioase care nu au statut juridic în țară; întrucât în China comunitățile religioase se confruntă cu o represiune tot mai dură, care fac ca această țară să aibă una dintre cele mai mari populații de deținuți din motive religioase;

I.  întrucât, în august 2018, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a luat la întrebări Guvernul Republicii Populare Chineze (RPC) în legătură cu abuzurile din Xinjiang, inclusiv înființarea de lagăre de detenție arbitrară în masă; întrucât, în septembrie 2018, în primul său discurs în noua funcție, Înalta Comisară a ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, a luat act de „acuzațiile profund îngrijorătoare privind detenția arbitrară pe scară largă a unor persoane de etnie uigură și a membrilor altor comunități musulmane, în așa-numitele tabere de reeducare din întreaga regiune Xinjiang”; întrucât guvernul chinez a refuzat numeroase solicitări făcute de Grupul de lucru al ONU pentru disparițiile forțate sau involuntare (WGEID), Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și alte mandate pentru proceduri speciale ale ONU de a trimite anchetatori independenți în Xinjiang și, în special, de a le oferi acces la taberele în cauză;

J.  întrucât lagărele de internare din Xinjiang s-au extins rapid după ce Chen Quanguo a fost numit secretar al partidului pentru această regiune în august 2016; întrucât guvernatorul provinciei Xinjiang, Shohrat Zakir, a declarat în decembrie 2019 că toate cele 1,5 milioane de persoane din centrele de reeducare și de detenție „s-au reîntors în societate”, fără a furniza dovezi în sprijinul acestei afirmații;

K.  întrucât unele minorități chineze care locuiesc în UE au fost hărțuite de autoritățile chineze; întrucât s-au făcut presiuni asupra uigurilor din străinătate să se întoarcă în China; întrucât documentele China Cables prezintă în detaliu instrucțiuni explicite de a-i aresta pe etnicii uiguri cu cetățenie străină și de a-i ține sub observație pe uigurii din Xinjiang care locuiesc în străinătate, o parte din care au fost deportați înapoi în China de unele guverne autoritare; întrucât documentele arată că ambasadele chineze au avut un rol esențial în această practică;

L.  întrucât, la 4 decembrie 2019, Congresul SUA a adoptat Legea privind politica în domeniul drepturilor omului ale uigurilor, cerându-i Secretarului de Stat să ia măsuri imediate ca să apere drepturile omului și să aibă în vedere impunerea de vize și sancțiuni economice împotriva funcționarilor RPC vinovați de abuzuri împotriva drepturilor omului în provincia Xinjiang, protejându-i pe uigurii care locuiesc în SUA de hărțuirile și persecuțiile chineze;

M.  întrucât în 2019 Premiul Saharov pentru libertatea de gândire i-a fost decernat profesorului de economie de etnie uigură Ilham Tohti, condamnat la închisoare pe viață la 23 septembrie 2014 sub acuzația de separatism, după ce a fost încarcerat în ianuarie același an; întrucât șapte dintre foștii săi studenți au fost de asemenea arestați, condamnați și au primit pedepse cu închisoarea cuprinse între trei și opt ani pentru presupusa colaborare cu dl Tohti; întrucât Ilham Tohti a respins dintotdeauna separatismul și violența și a militat pentru o reconciliere bazată pe respectarea culturii uigure;

N.  întrucât, în Cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE s-a angajat să depună noi eforturi pentru a promova drepturile omului, democrația și statul de drept în toate domeniile acțiunilor sale externe și să pună drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la regimul din ce în ce mai represiv cu care se confruntă uigurii și alte minorități etnice musulmane și solicită autorităților să le respecte libertățile fundamentale, conform recomandărilor unor rapoarte credibile; condamnă categoric trimiterea uigurilor și a etnicilor kazahi în lagăre de „reeducare” politică pe baza unui sistem de „poliție predictivă”, inclusiv a persoanelor care au călătorit în străinătate sau care au fost considerate prea evlavioase; invită autoritățile chineze din Xinjiang să comunice informații cu privire la locurile și la starea de sănătate a persoanelor deținute; solicită insistent guvernul chinez să pună capăt imediat practicii de detenție arbitrară în lipsa acuzațiilor, a unui proces sau a condamnării pentru infracțiuni penale a membrilor minorităților uigură și kazahă, să închidă toate lagărele și centrele de detenție și să elibereze imediat și necondiționat persoanele reținute; subliniază că orice fel de detenție aplicată cu încălcarea legilor internaționale fundamentale, că persecuția împotriva anumitor persoane sau grupuri din motive etnice, culturale sau religioase și că alte acte inumane care provoacă mari suferințe sau vătămări grave, atunci când sunt comise ca parte a unui atac generalizat sau sistematic asupra populației civile de orice tip, sunt inacceptabile din perspectiva cadrului juridic internațional;

2.  invită autoritățile chineze să îl elibereze imediat și necondiționat pe savantul uigur Ilham Tohti și pe toți ceilalți apărători ai drepturilor omului, activiști, avocați, jurnaliști și petiționari care sunt deținuți numai pentru că și-au exercitat pașnic libertatea de exprimare și să pună capăt represiunii în curs prin intermediul detențiilor, hărțuirilor judiciare și intimidării; solicită guvernului chinez să se asigure că aceștia au acces regulat și nerestricționat la familiile lor și la avocații pe care îi aleg, precum și să se asigure că ei, familiile lor și avocații lor nu sunt supuși torturii sau altor rele tratamente; insistă că condițiile de detenție ale tuturor persoanelor reținute trebuie să respecte standardele stabilite în Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare, adoptat prin Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 43/173 din 9 decembrie 1988, inclusiv accesul la asistență medicală; solicită anchetarea imediată, efectivă și imparțială a acuzațiilor de torturare a lui Ilham Tohti și de aducerea celor responsabili în fața justiției;

3.  își reiterează solicitarea către autoritățile chineze de a permite accesul liber, efectiv și neîngrădit în regiunea autonomă uigură Xinjiang al jurnaliștilor independenți și al observatorilor internaționali, inclusiv al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și al titularilor de mandate desemnați în cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU; ia act de discrepanța în ceea ce privește accesul jurnaliștilor și libertatea presei existentă între UE și China; invită China să garanteze organizațiilor mass-media din UE un acces și drepturi similare celor de care beneficiază organizațiile mass-media din China pe teritoriul statelor membre; consideră că UE și statele sale membre ar trebui să îşi asume, în cadrul următoarei sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, iniţiativa politică pentru adoptarea unei rezoluții de instituire a unei misiuni de informare în Xinjiang;

4.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările legate de hărțuirea uigurilor în străinătate de către autoritățile chineze cu scopul de a-i obliga să acționeze ca informatori împotriva altor uiguri, să revină în Xinjiang sau să păstreze tăcerea în legătură cu situația de acolo, uneori prin reținerea membrilor familiilor lor; îndeamnă Comisia și toate statele membre să investigheze de urgență aceste relatări, să ia măsuri specifice pentru a se asigura că membrii diasporei Xinjiang sunt protejați în țăra în care stau și să accelereze cererile de azil din partea uigurilor și a altor musulmani turkmeni; salută decizia luată de unele state membre de a suspenda întoarcerea tuturor etnicilor uiguri, kazahi sau a altor musulmani turkmeni în China, având în vedere riscurile de detenție arbitrară, tortură sau alte rele tratamente, și solicită tuturor celorlalte state membre să facă același lucru;

5.  remarcă cu îngrijorare că importanța vitală a „stabilității pe termen lung” în regiunea Xinjiang pentru succesul inițiativei „O centură, un drum” (BRI) a condus la intensificarea strategiilor de control de lungă durată, însoțite de o varietate de inovații tehnologice și de o creștere rapidă a cheltuielilor pentru securitatea internă, precum și la utilizarea măsurilor de combatere a terorismului pentru a incrimina oponenții și disidenții prin aplicarea unei definiții extinse a „terorismului”; își exprimă profunda îngrijorare cu luarea de către statul chinez a unor măsuri de asigurare a unei „supravegheri cuprinzătoare” a regiunii Xinjiang prin instalarea sistemului electronic de supraveghere „Skynet” în marile zone urbane, instalarea de dispozitive de urmărire GPS pe toate autovehiculele, utilizarea cititoarelor de recunoaștere facială la punctele de trecere, în gări și în stațiile de alimentare cu combustibil, precum și activitățile de recoltare a sângelui de către poliția din Xinjiang, pentru a continua extinderea bazei de date ADN a Chinei; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la exportul de astfel de tehnologii din China către regimuri autoritare din întreaga lume;

6.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările referitoare la posibila utilizare a muncii forțate provenind din lagăre de concentrare în lanțul de aprovizionare al unor societăți internaționale care desfășoară activități în Xinjiang, precum și cu privire la informațiile privind colaborarea cu instituțiile chineze implicate în supravegherea în masă și în detenția uigurilor; subliniază că actorii din sectorul privat ar trebui să își evalueze implicarea în Xinjiang pentru a-și verifica lanțurile de aprovizionare, pentru a fi siguri că nu sunt implicați în încălcări ale drepturilor omului, inclusiv prin instituirea unui sistem solid de diligență în domeniul drepturilor omului, pentru a se asigura că nu sunt implicați în munca forțată sau complici la acte de represiune împotriva poporului uigur; subliniază că, în cazul în care se comercializează bunuri produse în taberele de reeducare, acestea ar trebui să fie interzise pe piețele UE;

7.  invită insistent guvernul chinez să publice imediat o listă a tuturor persoanelor aflate în detenție și a tuturor celor care au fost eliberați, precum și să comunice familiilor toate detaliile privind persoanelor dispărute în Xinjiang;

8.  invită insistent Comisia, Consiliul și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a convinge guvernul chinez să închidă lagărele, să pună capăt tuturor încălcărilor drepturilor omului în Xinjiang și să respecte libertățile lingvistice, culturale, religioase și alte libertăți fundamentale ale uigurilor; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), SEAE și statele membre să monitorizeze mai atent evoluțiile îngrijorătoare ale situației drepturile omului din Xinjiang, inclusiv intensificarea de către guvern a practicilor represive și de supraveghere, precum și să se exprime împotriva încălcării drepturilor omului în China, atât în public, cât și în privat; își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că cea de a 37-a rundă a dialogului UE-China privind drepturile omului nu a avut rezultate substanțiale, deși UE a ridicat problema taberelor de reeducare politică ca fiind îngrijorătoare; regretă că abordarea adoptată și instrumentele utilizate până în prezent de UE nu au condus la progrese concrete în ceea ce privește situația drepturilor omului din China, care n-a făcut decât să se deterioreze în ultimul deceniu; invită VP/ÎR să insiste asupra necesității de a desfășura o anchetă independentă cu privire la dimensiunea și natura sistemului de centre de detenție, precum și cu privire la numeroasele acuzații de încălcare gravă și sistematică a drepturilor omului; invită insistent noua Comisie să elaboreze și să aplice o strategie globală a UE pentru a realiza progrese reale în domeniul drepturilor omului în China;

9.  subliniază că, în declarația lor comună de la încheierea celui de-al 21-lea summit UE-China, UE și China au reafirmat că toate drepturile omului sunt universale, indivizibile, interdependente și interconectate; subliniază că promovarea drepturilor omului și a statului de drept trebuie să rămână o parte esențială a relației UE cu China;

10.  solicită UE, statelor sale membre și comunității internaționale să reflecteze asupra unor modalități de a opri toate exporturile și transferurile tehnologice de bunuri și servicii care sunt utilizate de China pentru a-și extinde și îmbunătăți sistemul de supraveghere cibernetică; utilizând eficient mecanismele corespunzătoare de control al exporturilor; invită, în acest sens, colegislatorii să adopte o poziție comună privind reforma Regulamentului privind produsele cu dublă utilizare, pe baza unor considerente de securitate națională și drepturi ale omului; subliniază că Parlamentul a continuat să dezvolte și să consolideze propunerea Comisiei privind includerea unor controale stricte ale exporturilor pentru tehnologiile de supraveghere cibernetică incluse pe listă și pe cele care nu sunt incluse în listă;

11.  reamintește că este important ca UE să continue să ridice problema încălcărilor drepturilor omului în China, în special cazul minorităților din Xinjiang, în toate dialogurile politice și pe tema drepturilor omului cu autoritățile chineze, în conformitate cu angajamentul UE de a avea poziție puternică, clară și unitară în raport cu această țară; reamintește că, în contextul actualului său proces de reformă aflat în derulare și al implicării sale tot mai mari la nivel mondial, China a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând numeroase tratate internaționale privind drepturile omului; solicită, prin urmare, stabilirea unui dialog cu China pentru a o încuraja să respecte aceste angajamente; îndeamnă autoritățile chineze să continue implementarea reformelor naționale necesare pentru ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, care a fost semnat de China în 1998, și să pună în aplicare recomandările organismelor ONU pentru drepturile omului;

12.  salută adoptarea de către Congresul SUA a Legea privind politica referitoare la respectarea drepturilor fundamentale ale uigurilor și recenta decizie a Consiliului Afaceri Externe de a începe să lucreze la un regim global al UE de sancțiuni pentru încălcarea drepturilor omului; invită Consiliul să adopte sancțiuni direcționate și înghețări ale activelor, dacă sunt considerate adecvate și eficiente, împotriva funcționarilor chinezi responsabili de conceperea și aplicarea politicii de detenție în masă a uigurilor și a altor musulmani turkmeni în Xinjiang, precum și de orchestrarea unei represiuni severe a libertății religioase, a libertății de circulație și a altor drepturi fundamentale în regiune;

13.  solicită SEAE să includă bunele practici în domeniul dialogului interconfesional ca instrument în strategia sa de comunicare cu țările terțe și să promoveze strategia de mediere în situații de conflict pentru protejarea minorităților religioase și a libertății de religie și de credință;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0422. (2) Texte adoptate, P8_TA(2018)0377. (3) Texte adoptate, P8_TA(2018)0343. (4) JO C 238, 6.7.2018, p. 108. (5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185. (6) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80. (7) Texte adoptate, P8_TA(2019)0215.

Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la situația drepturilor omului și a democrației în Nicaragua (2019/2978(RSP))

P9_TA(2019)0111 RC-B9-0251/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special cele din 18 decembrie 2008(1), 26 noiembrie 2009(2), 16 februarie 2017(3), 31 mai 2018(4) și 14 martie 2019(5),

–  având în vedere Acordul de asociere din 2012 dintre UE și America Centrală,

–  având în vedere documentul de strategie de țară al UE și programul indicativ multianual 2014-2020 privind Nicaragua,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Nicaragua, în special cele din 14 octombrie 2019 de stabilire a unui cadru pentru sancțiuni specifice,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), în numele UE, privind situația din Nicaragua, în special cea din 20 noiembrie 2019,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), Rupert Colville, din 19 noiembrie 2019,

–  având în vedere raportul din 19 noiembrie 2019 al Comisiei la nivel înalt pentru Nicaragua din cadrul Organizației Statelor Americane (OAS),

–  având în vedere buletinele informative publicate de Mecanismul special de monitorizare pentru Nicaragua (MESENI), stabilit de Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din iunie 2004,

–  având în vedere Constituția Republicii Nicaragua,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât apărătorii drepturilor omului și alți critici la adresa bilanțului guvernului nicaraguan în domeniul drepturilor omului au devenit din ce în ce mai mult ținte ale amenințărilor cu moartea, intimidării, campaniilor de defăimare online, hărțuirii, supravegherii, atacurilor și persecuției judiciare; întrucât organizațiile internaționale pentru drepturile omului raportează că peste 80 000 de persoane au fost obligate să părăsească Nicaragua ca urmare a crizei actuale și întrucât represiunea din țară s-a intensificat;

B.  întrucât, potrivit ultimelor cifre ale MESENI, 328 de persoane au murit și sute au fost rănite, peste 150 de prizonieri politici rămân deținuți în mod arbitrar doar pentru că și-au exercitat drepturile și 144 de studenți au fost exmatriculați din universități pentru că au participat la demonstrații în favoarea democrației, a unei mai mari libertăți și a respectării drepturilor omului; întrucât Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) a raportat că peste 100 de jurnaliști și lucrători din mass-media au trebuit să părăsească țara; întrucât guvernul nicaraguan a blocat importurile de hârtie de ziar, forțând mai multe ziare să închidă, inclusiv emblematicul „Nuevo Diario”;

C.  întrucât respectarea independenței sistemului judiciar, a pluralismului politic și a libertății de întrunire și de exprimare constituie drepturi fundamentale și piloni esențiali ai democrației și ai statului de drept;

D.  întrucât la 14 noiembrie 2019, opt rude ale oponenților politici aflați în închisoare, printre alții, au început o grevă a foamei în biserica San Miguel din Masaya, solicitând eliberarea a 130 de persoane care se pare că au fost reținute în contextul protestelor; întrucât poliția a înconjurat biserica și a întrerupt alimentarea cu apă și electricitate; întrucât poliția nu a permis nimănui să intre în biserică și a împiedicat furnizarea de asistență umanitară și medicală;

E.  întrucât în aceeași noapte, un grup de cel puțin 13 membri ai opoziției au fost plasați în detenție după furnizarea de apă persoanelor înconjurate de poliție, inclusiv Amaya Eva Coppens, apărătoare nicaraguană și belgiană a drepturilor omului, care fusese reținută în contextul protestelor timp de opt luni și eliberată la 11 iunie 2019, în temeiul legii amnistiei, împreună cu peste 100 de prizonieri politici; întrucât această lege este incompatibilă cu standardele internaționale și perpetuează impunitatea, eliminând posibilitatea anchetării cazurilor suspectate de infracțiuni comise împotriva protestatarilor;

F.  întrucât Parchetul din Nicaragua a inculpat pe nedrept acest grup pentru mai multe capete de acuzare, inclusiv răpire, deținere ilegală de arme de foc și terorism, ceea ce constituie o încălcare clară a garanțiilor procedurale și a dreptului lor la un proces echitabil; întrucât condițiile de detenție din Nicaragua nu respectă nici ele standardele internaționale; întrucât membrii opoziției din Nicaragua au semnalat în mod clar utilizarea torturii și a violenței sexuale în închisori;

G.  întrucât, potrivit MESENI, guvernul nicaraguan intensifică persecutarea familiilor victimelor crizei democratice, instituționale și politice, prin intimidare și supraveghere, în scopul de a le împiedica să se implice în acțiuni publice și private în memoria celor dragi și să solicite dreptate;

H.  întrucât, potrivit Consiliului ONU pentru drepturile omului, guvernul nicaraguan recurge la represalii împotriva persoanelor care critică situația drepturilor omului din Nicaragua și care se adresează funcționarilor și mecanismelor internaționale și ONU;

I.  întrucât guvernul nicaraguan a expulzat din țară organizații internaționale, cum ar fi Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului (IACHR) și Biroul regional al OHCHR pentru America Centrală, care au solicitat respectarea drepturilor omului în țară și au încercat să obțină soluționarea pașnică a conflictului și reconcilierea națională; întrucât aceste organizații, dacă ar reveni, ar acționa ca garant al îndeplinirii acordurilor în curs cu opoziția; întrucât represiunea împotriva organizațiilor societății civile a fost intensificată prin deposedarea lor de statut juridic într-o țară cu un cadru instituțional precar, care pedepsește de două ori victimele represiunii;

J.  întrucât, în mai multe rânduri, înalți funcționari din unele state membre ale UE au fost împiedicați să intre în Nicaragua; întrucât guvernul nicaraguan a împiedicat intrarea în țară a Comisiei OAS la nivel înalt pentru Nicaragua, care a solicitat o reformă electorală; întrucât reforma electorală este un element-cheie pentru înființarea adecvată a unor instituții democratice în Nicaragua;

K.  întrucât guvernul nicaraguan nu a manifestat niciun interes de a relua un dialog credibil și incluziv cu Alianța Civică și de a pune pe deplin în aplicare acordurile din martie 2019; întrucât negocierile dintre guvern și Alianța Civică fuseseră reluate în februarie 2019; întrucât, la 27 martie 2019, s-a ajuns la un acord privind eliberarea persoanelor private de libertate în contextul protestelor din 2018; întrucât, la 29 martie 2019, s-a obținut un alt acord referitor la consolidarea drepturilor și garanțiilor cetățenilor; întrucât, la 20 mai 2019, Alianța Civică a părăsit masa negocierilor, considerând că punerea în aplicare a celor două acorduri a fost limitată; întrucât, până la 11 iunie 2019, guvernul a eliberat 492 de persoane care au fost reținute în contextul protestelor din 2018; întrucât negocierile continuă să stagneze, în ciuda încercărilor de reluare a acestora;

L.  întrucât Comisia la nivel înalt pentru Nicaragua din cadrul OAS este de părere că acțiunile întreprinse de către guvernul nicaraguan sau permise de acesta, începând din aprilie 2018, sunt incompatibile cu drepturile și garanțiile protejate de Constituția nicaraguană din 1987 și că aceste acțiuni provoacă o modificare a regimului constituțional, care afectează grav ordinea democratică din Nicaragua, astfel cum este prevăzută la articolul 20 din Carta democratică interamericană;

M.  întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE, inclusiv din Acordul de asociere încheiat în 2012 între UE și țările din America Centrală; întrucât acest acord include o clauză democratică, care reprezintă un element esențial al acordului; întrucât, în condițiile actuale, ar trebui activată clauza democratică, prin suspendarea Nicaraguei din acord;

1.  își exprimă solidaritatea cu poporul nicaraguan și condamnă toate acțiunile de reprimare desfășurate de guvernul nicaraguan, în special crimele comise, restricționarea generală a libertății de exprimare, de întrunire și de participare la demonstrații, scoaterea în afara legii a organizațiilor neguvernamentale și a societății civile, expulzarea organizațiilor internaționale din țară, închiderea canalelor mass-media și atacurile împotriva mass-mediei, limitarea dreptului la informare și exmatricularea studenților din universități;

2.  îndeamnă guvernul nicaraguan să pună capăt reprimării persistente a disidenței și tendinței actuale de arestări arbitrare, tortură și violențe sexuale, să se abțină de la incriminarea, persecutarea și atacarea apărătorilor drepturilor omului, a oponenților politici, a familiilor victimelor și a oricăror alte voci care exprimă opinii divergente, precum și să desființeze imediat forțele paramilitare care activează în țară; solicită investigații prompte, imparțiale, transparente și cuprinzătoare ale actelor de violență;

3.  solicită eliberarea imediată a tuturor persoanelor reținute în mod arbitrar, inclusiv a Amayei Eva Coppens, renunțarea la toate acuzațiile împotriva acestora și respectarea garanțiilor lor juridice fundamentale; solicită tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de subminarea democrației și a statului de drept; subliniază că autoritățile nicaraguane trebuie să garanteze siguranța, precum și integritatea fizică și bunăstarea psihologică a tuturor deținuților și să le asigure acestora îngrijirile medicale necesare;

4.  solicită o reexaminare independentă a condamnărilor și a sentințelor în vederea reformării sistemului judiciar, inclusiv numiri în conformitate cu standardele internaționale, cum ar fi Principiile fundamentale privind independența magistraturii și Orientările privind rolul procurorilor;

5.  solicită revizuirea Legii privind amnistia și a Legii privind asistența medicală cuprinzătoare a victimelor, pentru a garanta dreptul victimelor la adevăr, justiție și despăgubiri adecvate;

6.  insistă asupra returnării bunurilor confiscate și asupra restituirii licențelor suspendate ale canalelor de știri și insistă ca acestora să li se permită să își desfășoare activitatea fără niciun fel de obstacole sau represalii;

7.  salută decizia Consiliului de a adopta un cadru pentru măsuri restrictive specifice împotriva persoanelor responsabile de încălcări ale drepturilor omului și de abuzuri sau de reprimarea societății civile și a opoziției democratice în Nicaragua; invită statele membre să convină rapid asupra listei specifice a persoanelor și entităților care urmează să fie sancționate, incluzând președintele și vicepreședinta;

8.  condamnă lipsa de voință a guvernului din Nicaragua de a relansa un dialog intern semnificativ; invită autoritățile să reia dialogul cu Alianța Civică în vederea găsirii unei soluții democratice, sustenabile și pașnice, care să permită aplicarea deplină a acordurilor din martie 2019; subliniază necesitatea de a garanta libertățile politice și civile pentru toți cetățenii din Nicaragua, reîntoarcerea celor aflați în exil, revenirea organizațiilor internaționale și cooperarea cu acestea, restabilirea personalității juridice a organizațiilor pentru drepturile omului și instituirea unui proces electoral credibil, cu un Consiliu Electoral Suprem reformat care să asigure alegeri imediate, corecte și transparente, cu prezența observatorilor internaționali;

9.  cere VP/ÎR și Delegației UE în Nicaragua să monitorizeze îndeaproape evoluțiile care au loc în țară și să trateze în continuare problemele legate de drepturile omului generate de situația din țară, care afectează, printre alții, deținuții, studenții, protestatarii, familiile victimelor și jurnaliștii; invită Comisia să se asigure că asistența sa pentru cooperare îi îmbunătățește sprijinul pentru societatea civilă, în special pentru apărătorii drepturilor omului, și că nu contribuie în niciun fel la politicile represive actuale ale autorităților din Nicaragua;

10.  reamintește că, având în vedere Acordul de asociere dintre UE și țările din America Centrală, Nicaragua trebuie să respecte și să consolideze principiile statului de drept, ale democrației și ale drepturilor omului și solicită, având în vedere circumstanțele actuale, declanșarea clauzei democratice din Acordul de asociere;

11.  invită delegația Uniunii și statele membre ale UE care au misiuni diplomatice pe teren să pună în aplicare pe deplin Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și să ofere tot sprijinul adecvat apărătorilor drepturilor omului care se află în detenție, inclusiv vizite în închisori și monitorizarea proceselor;

12.  invită Parlamentul să trimită o delegație în Nicaragua cât mai curând, pentru a monitoriza din nou situația din țară și îndeamnă autoritățile din Nicaragua să îi permită intrarea neîngrădită în țară, precum și să îi acorde acces la toți interlocutorii și la toate structurile;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, Parlamentului Central American, Grupului de la Lima, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1) JO C 45 E, 23.2.2010, p. 89. (2) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 74. (3) JO C 252, 18.7.2018, p. 189. (4) Texte adoptate, P8_TA(2018)0238. (5) Texte adoptate, P8_TA(2019)0219.

Rezoluția Parlamentului European din 19 decembrie 2019 referitoare la reprimarea violentă a recentelor proteste din Iran (2019/2993(RSP))

P9_TA(2019)0112 RC-B9-0271/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, inclusiv cea mai recentă rezoluție a sa, din 19 septembrie 2019 referitoare la Iran, în special situația apărătorilor drepturilor femeilor și a deținuților cu dublă cetățenie UE-iraniană(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 februarie 2019 cu privire la Iran,

–  având în vedere declarația din 8 decembrie 2019 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell Fontelles, în numele UE, privind recentele proteste din Iran,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 21 noiembrie 2019 privind evoluția situației din Iran,

–  având în vedere decizia Consiliului din 12 aprilie 2018 de a prelungi măsurile restrictive pentru încă 12 luni, ca răspuns la încălcările grave ale drepturilor omului din Iran,

–  având în vedere orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, Orientările UE privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante și Orientările UE în domeniul drepturilor omului cu privire la libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear(2),

–  având în vedere Rezoluția 73/181 din 17 decembrie 2018 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite cu privire la situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–  având în vedere raportul din 30 ianuarie 2019 al Raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Iranul este parte,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât zeci de mii de persoane din întreg Iranul, reprezentând toate segmentele societății și-au exercitat dreptul fundamental la libertatea de întrunire și și-au exprimat nemulțumirile de natură economică legate de creșterea cu cel puțin 50% a prețurilor la carburanți în cadrul celor mai ample proteste din ultimii 40 de ani;

B.  întrucât, în ciuda repetatelor apeluri internaționale la reținere, forțele de securitate iraniene au folosit mijloace și forță disproporționate împotriva protestatarilor; întrucât, potrivit unor relatări provenind din societatea civilă, forțele de securitate iraniene au deschis focul asupra protestatarilor neînarmați, care nu prezentau niciun pericol iminent, și ar fi făcut-o cu intenția de a ucide;

C.  întrucât, potrivit organizației Amnesty International, în timpul protestelor au fost ucise cel puțin 304 persoane, inclusiv copii, un număr mult mai mare fiind rănite și întrucât au fost arestați mii de protestatari, precum și jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și studenți; întrucât autoritățile iraniene nu au anunțat numărul oficial al morților și au refuzat să predea familiilor victimelor rămășițele pământești ale acestora;

D.  întrucât începând din 16 noiembrie 2019 autoritățile iraniene au întrerupt aproape în totalitate pentru cinci zile accesul la comunicațiile prin internet, privând astfel populația de pe teritoriul Iranului de aproape orice mijloc de comunicare online și blocând orice transmitere de informații referitoare la represiunea brutală; întrucât blocarea comunicațiilor prin internet reprezintă o încălcare a dreptului fundamental de acces la informații, ceea ce constituie o limitare disproporționată a libertății de exprimare și a devenit un modus operandi permanent al autorităților;

E.  întrucât Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran după acordul nuclear(3) subliniază importanța respectării orientărilor UE privind drepturile omului, inclusiv în ceea ce-i privește pe apărătorii drepturilor omului, în contextul relațiilor dintre UE și Iran;

F.  întrucât apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii, avocații și activiștii online din Iran se confruntă în continuare cu hărțuiri, arestări arbitrare, detenție și urmărire penală pentru activitatea lor; întrucât Ministerul iranian al informațiilor și alte forțe au impus o politică drastică de reprimare a societății civile; întrucât 77 membri ai opoziției reformatoare, majoritatea membri ai Partidului Frontului de participare, au emis o declarație publică prin care condamnă utilizarea excesivă a forței în suprimarea protestelor; întrucât unii dintre ei au fost aduși în fața justiției în Iran pentru „propagandă împotriva Republicii Islamice”, iar doi au fost arestați, și anume Mohammad Kianoosh Rad și Mehdi Mahmoudian;

G.  întrucât instanțele iraniene nu asigură în mod sistematic desfășurarea unor procese corecte, refuză accesul la consiliere juridică și vizite ale reprezentanților consulatelor, ai ONU sau ai organizațiilor umanitare și permit utilizarea ca probă a depozițiilor obținute sub tortură; întrucât în cadrul sistemului judecătoresc nu există mecanisme independente de asigurare a răspunderii, existând în continuare îngrijorări în legătură cu politizarea judecătorilor, mai ales a celor care conduc tribunalele revoluționare;

H.  întrucât numeroase persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană se află în detenție pentru activismul lor în domeniul drepturilor omului sau pentru activitatea lor academică; întrucât, din iunie 2019, doi cercetători francezi se află în detenție în Iran, și anume dna Fariba Abelkhah și, după cum au confirmat informațiile recente, dl Roland Marchal;

1.  transmite condoleanțe familiilor victimelor; urează persoanelor rănite o recuperare rapidă;

2.  deplânge utilizarea pe scară largă și disproporționată a forței de către autoritățile iraniene împotriva protestatarilor pașnici, care nu au făcut decât își exercite dreptul la liberă exprimare, la liberă asociere și la întrunire pașnică; subliniază că astfel de acțiuni sunt inacceptabile, solicită insistent autorităților iraniene să anunțe numărul total al deceselor și deținuților, să desfășoare o anchetă promptă, imparțială, independentă și transparentă privind acuzațiile de utilizare excesivă a forței, inclusiv vizarea directă a protestatarilor de către forțele de securitate, și să-i tragă la răspundere pe toți autorii actelor de violență;

3.  solicită ca toți protestatarii, apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii deținuți în prezent în Iran pentru că și-au exercitat dreptul legitim la libertatea de exprimare și de întrunire să fie eliberați în mod necondiționat; solicită, în plus, ca autoritățile să informeze toate familiile cu privire la locul de detenție al membrilor lor și solicită ca avocații și observatorii internaționali să aibă acces neîngrădit la toate persoanele plasate în detenție în timpul protestelor, precum și ca identitatea deținuților să fie făcută cunoscută comunității internaționale; reiterează apelurile anterioare lansate de Parlament la eliberarea lui Nazanin Zaghari-Ratcliffe și a multor alte persoane care au fost reținute în mod ilegal;

4.  condamnă ferm decizia Iranului de a bloca accesul internet la rețelele mondiale, ceea ce a împiedicat comunicarea și libera circulație a informațiilor pentru cetățenii iranieni subliniază că astfel de acțiuni reprezintă o încălcare clară a libertății de exprimare; îndeamnă autoritățile iraniene să renunțe la blocarea comunicațiilor și serviciilor prin internet;

5.  subliniază că drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare și de întrunire, trebuie întotdeauna respectate și invită autoritățile iraniene să își respecte obligațiile internaționale, inclusiv cele asumate prin Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

6.  invită Organizația Națiunilor Unite, în special Consiliul său pentru Drepturile Omului, să declanșeze fără întârziere o anchetă amplă cu privire la evenimentele care au avut loc în ultimele săptămâni, condusă de Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului în Iran, cu scopul de a clarifica acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului care au avut loc de la începerea protestelor și solicită Iranului să acorde acces deplin și nerestricționat celor care desfășoară această anchetă;

7.  reamintește rezoluția sa din 19 septembrie 2019; regretă profund lipsa progreselor în ceea ce privește cazurile persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană deținute în Iran; îndeamnă autoritățile iraniene să îi elibereze imediat pe Roland Marchal și pe Fariba Abelkhah, precum și pe toți apărătorii drepturilor omului care au fost plasați în detenție și condamnați doar pentru faptul că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică;

8.  solicită UE, inclusiv VP/ÎR, să continue să ridice problemele legate de drepturile omului în discuțiile cu autoritățile iraniene în foruri bilaterale și multilaterale, în special în contextul dialogului politic la nivel înalt dintre UE și Iran;

9.  își reiterează sprijinul deplin față de laureații Premiului Saharov Nasrin Sotoudeh și Jafar Panahi; își exprimă regretul cu privire la faptul că Nasrin Sotoudeh se află încă în detenție, fiind condamnată la 33 de ani de închisoare și la 148 de lovituri de bici și insistă să fie eliberată imediat și necondiționat; face apel la autoritățile iraniene să anuleze interdicția de călătorie aplicată lui Jafar Panahi din 2010;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, conducătorului suprem al Republicii Islamice Iran, președintelui Republicii Islamice Iran și membrilor Majlisului iranian.

(1) Texte adoptate P9_TA(2019)0019. (2) JO C 215, 19.6.2018, p. 86. (3) JO C 215, 19.6.2018, p. 86.