Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2020/2502(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B9-0054/2020

Dezbateri :

PV 16/01/2020 - 4.1
CRE 16/01/2020 - 4.1

Voturi :

PV 16/01/2020 - 6.1

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0011

Texte adoptate
PDF 147kWORD 51k
Joi, 16 ianuarie 2020 - Strasbourg Ediţie definitivă
Burundi, în special libertatea de exprimare
P9_TA(2020)0011RC-B9-0054/2020

Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la Burundi, în special la libertatea de exprimare (2020/2502(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special cele din 9 iulie 2015(1), 17 decembrie 2015(2), 19 ianuarie 2017(3), 6 iulie 2017(4) și 5 iulie 2018(5),

–  având în vedere decizia Comisiei din 30 octombrie 2019 privind finanțarea programului anual de acțiune pe 2019 pentru Republica Burundi,

–  având în vedere declarația din 29 noiembrie 2019 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), în numele UE, privind adeziunea anumitor țări terțe cu privire la măsurile restrictive legate de situația din Burundi,

–  având în vedere rapoartele din 23 februarie 2017, 25 ianuarie 2018 și 24 octombrie 2019 ale Secretarului General al ONU privind situația din Burundi,

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă referitoare la Burundi a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din septembrie 2019,

–  având în vedere scrisoarea semnată de 39 de deputați în Parlamentul European, din 9 decembrie 2019, prin care se solicită eliberarea ziariștilor de la canalul de informații burundez Iwacu,

–  având în vedere declarația din 10 decembrie 2019 a VP/ÎR, în numele UE, referitoare la Ziua drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluțiile 2248 din 12 noiembrie 2015 și 2303 din 29 iulie 2016 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Burundi,

–  având în vedere raportul Comisiei de anchetă privind situația din Burundi prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 15 iunie 2017,

–  având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 13 martie 2017 privind situația din Burundi,

–  având în vedere raportul Anchetei independente a ONU referitoare la Burundi (UNIIB), publicat la 20 septembrie 2016,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha (Acordul de la Arusha), încheiat la 28 august 2000,

–  având în vedere declarația referitoare la Burundi a summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,

–  având în vedere Rezoluția 36/19 din 29 septembrie 2017 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU referitoare la reînnoirea mandatului Comisiei de anchetă referitoare la Burundi,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015(6), precum și Deciziile (PESC) 2015/1763 din 1 octombrie 2015(7), (PESC) 2016/1745 din 29 septembrie 2016(8) și (PESC) 2019/1788 din 24 octombrie 2019(9) ale Consiliului, privind măsuri restrictive luând în considerare situația din Burundi,

–  având în vedere declarația din 8 mai 2018 a VP/ÎR în numele Uniunii Europene privind situația din Burundi înaintea referendumului constituțional,

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului țărilor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, care a fost adoptată la 27 iunie 1981 și a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986, fiind ratificată de Burundi,

–  având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea consultărilor cu Republica Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte(10),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere capitolul privind Burundi din raportul Human Rights Watch pe 2019,

–  având în vedere clasamentul mondial al libertății presei pe 2019 realizat de organizația „Reporteri fără frontiere”,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât alegerile prezidențiale din Burundi din 2015 au declanșat tulburări în rândul populației, au fost considerate de Misiunea ONU de observare a alegerilor în Burundi a fi fost marcate de o deteriorare gravă a condițiilor esențiale pentru exercitarea efectivă a dreptului de vot și au fost boicotate de opoziție;

B.  întrucât posturile radio independente rămân închise, zeci de ziariști se află încă în imposibilitatea de a se întoarce din exilul auto-impus, iar cei care au rămas găsesc că este dificil să-și desfășoare activitatea în mod liber, adesea ca urmare a hărțuirii din partea forțelor de securitate, lucru încurajat de discursul oficial care asociază mass-media nealiniată cu dușmanii țării;

C.  întrucât situația din Burundi este în continuare îngrijorătoare, numeroase încălcări relatate ale libertăților fundamentale civice și politice, în timp ce creșterea prețurilor are un impact negativ asupra drepturilor economice și sociale, cum ar fi dreptul la un nivel de trai adecvat, dreptul la educație, dreptul la hrană adecvată și libertatea de a nu suferi de foame, drepturile femeilor, dreptul la muncă și drepturile sindicale;

D.  întrucât impasul în care s-a ajuns privind găsirea unei soluții politice prin dialogul Inter-Burundi amenință în mod serios organizarea alegerilor programate pentru mai 2020; întrucât aceste alegeri pot întări și mai mult alunecarea statului Burundi spre autoritarism în absența unui dialog politic semnificativ; întrucât persistă incertitudini cu privire la participarea tuturor părților interesate la proces, pe fondul restrângerii spațiului politic și a necesității de a crea un mediu favorabil unor alegeri pașnice, transparente și credibile;

E.  întrucât Comisia de anchetă referitoare la Burundi (COIB), mandatată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în raportul său din 4 septembrie 2019, a subliniat că, cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale și parlamentare din 2020, teama și intimidările au dominat pentru cei care s-au opus partidului de guvernământ CNDD-FDD, iar tensiunile au continuat să crească pe măsură ce se apropie alegerile din mai 2019, autoritățile locale și membrii cunoscutei aripi de tineret a partidului aflat la putere, Imbonerakure, au continuat să comită acte de violență motivate politic și abuzuri grave la adresa drepturilor omului; întrucât, deși COIB a formulat cereri repetate, guvernul din Burundi a refuzat să coopereze cu aceasta;

F.  întrucât Biroul ONU pentru drepturile omului din Burundi, care a colaborat cu guvernul din Burundi în ceea ce privește edificarea păcii, reforma sectorului de securitate și reforma sectorului justiției și a contribuit la întărirea capacității instituționale și a societății civile în chestiunile legate de drepturile omului, a fost închis în martie 2019 la insistențele guvernului din Burundi, care suspendase deja toate formele de cooperare cu oficiul în octombrie 2016;

G.  întrucât Banca Mondială a estimat creșterea economică a statului Burundi la 1,8 % în 2019, comparativ cu 1,7 % în 2018; întrucât bugetul general al statului pentru 2019-2020 prezintă un deficit de 189,3 miliarde FBu (14,26 %), comparativ cu deficitul de 163,5 miliarde FBu pentru aceeași perioadă în 2018-2019; întrucât, potrivit UNHCR, 369 517 refugiați din Burundi se aflau în țările învecinate la 30 septembrie 2019; întrucât un număr total de 78 000 de refugiați s-au întors în Burundi în mod voluntar din septembrie 2017; întrucât 130 562 de burundezi au fost strămutați în interiorul țării până la 28 februarie 2019;

H.  întrucât, potrivit organizației Reporteri fără Frontiere, Burundi se află pe locul 159 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2019; întrucât libertatea de exprimare este esențială pentru a asigura alegeri libere și în cunoștință de cauză; întrucât ziaristica liberă, independentă și imparțială reprezintă o extindere a dreptului fundamental al omului la libertatea de exprimare; întrucât mass-media tradițională controlată de stat, cum ar fi radioul și ziarele, rămâne o sursă dominantă de informații; întrucât întărirea alfabetizării în domeniul mass-mediei și accesul la internet și la rețelele de socializare sunt necesare pentru a permite accesul la informații și a întări stabilitatea și dialogul sociale și politice și, prin urmare, pentru a asigura alegeri libere, în cunoștință de cauză și corecte;

I.  întrucât Burundi este una dintre cele mai sărace țări din lume, 74,7 % din populație trăind în sărăcie, și se află pe locul 185 din 189 în Clasamentul dezvoltării umane; întrucât peste 50 % din populația burundeză suferă de insecuritate alimentară cronică, aproape jumătate din populație are sub 15 ani și, numai în 2019, peste opt milioane de persoane au contractat malarie, 3 000 de persoane murind din cauza bolii; întrucât sărăcia, serviciile sociale necorespunzătoare, rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor și lipsa oportunităților continuă să declanșeze acte de violență în țară;

J.  întrucât, la 27 septembrie 2018, Consiliul național de securitate din Burundi a anunțat suspendarea pe trei luni a organizațiilor neguvernamentale internaționale (ONG-uri), afectând astfel în mod grav operațiunile a aproximativ 130 de ONG-uri internaționale, dintre care unele oferă asistență vitală;

K.  întrucât, la 18 iulie 2019, guvernul a adoptat două decrete prin care se instituie o comisie de monitorizare și evaluare interministerială a ONG-urilor internaționale care își desfășoară activitatea în Burundi;

L.  întrucât guvernul a refuzat să recunoască orice încălcare a drepturilor omului de la închiderea Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din Burundi la 28 februarie 2019 și nu s-a angajat să mențină nicio formă de cooperare cu oficiul; întrucât COIB este în prezent singurul mecanism internațional independent care investighează încălcările drepturilor omului și abuzurile comise în Burundi;

M.  întrucât autoritățile din Burundi au continuat să respingă activitatea COIB în totalitate și în mod sistematic și au refuzat să îi acorde accesul în țară, considerând că aceasta este părtinitoare din punct de vedere politic, dar nu au oferit niciun element de probă în sprijinul acuzațiilor lor;

N.  întrucât, în octombrie 2017, Burundi s-a retras din Statutul de la Roma prin care a fost înființată Curtea Penală Internațională; întrucât, în pofida apelurilor din partea comunității internaționale de a lansa o procedură pentru a adera din nou la Statutul de la Roma, guvernul din Burundi nu a luat nicio măsură;

O.  întrucât Tanzania și Burundi au semnat, în 2019, un acord în vederea returnării celor 180 000 de refugiați burundezi aflați în Tanzania în țara lor de origine, în mod voluntar sau nu, până la 31 decembrie 2019; întrucât, în august 2019, UNHCR a informat că, în Burundi, condițiile nu sunt favorabile promovării returnărilor, deoarece persoanele returnate s-au numărat printre principalele ținte ale încălcărilor drepturilor omului;

P.  întrucât, la 30 decembrie 2019, procurorul general din Burundi a cerut o sentință de 15 ani pentru patru ziariști de la grupul de presă Iwacu, Christine Kamikazi, Agnès Ndirubusa, Térence Mpozenzi, Egide Harerimana și șoferul acestora, Adolphe Masabarakiza, arestați la 22 octombrie 2019 în localitatea Musigati, provincia Bubanza, în timp ce relatau despre ciocnirile dintre rebeli și forțele guvernamentale în nord-vestul statului Burundi și acuzați de complicitate la subminarea securității interne a statului;

Q.  întrucât reporterul Iwacu Jean Bigiriman lipsește din 22 iulie 2016 și a fost văzut ultima dată în arestul membrilor Serviciului național de informații (SNR) la Muramvya, la 45 km est de capitala Bujumbura; întrucât autoritățile burundeze nu au spus niciodată nimic despre dispariția sa;

R.  întrucât, la 13 octombrie 2015, jurnalistul Christophe Nkezabahizi, soția sa și cei doi copii ai săi au fost asasinați în casa lor din Bujumbura; întrucât autoritățile nu au depus un efort real de a ancheta aceste crime violente și de a-i aduce pe făptași în fața justiției;

S.  întrucât articolul 31 din Constituția Republicii Burundi garantează libertatea de exprimare, inclusiv libertatea presei; întrucât Burundi este, de asemenea, parte la Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor, care garantează fiecărei persoane din Burundi dreptul de a primi și difuza informații; întrucât guvernul din Burundi are responsabilitatea de a promova și de a proteja drepturile libertății de exprimare și de asociere consacrate în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Burundi este stat parte;

T.  întrucât spațiul pentru societatea civilă și mass-media a devenit mult mai limitat în ultimii ani, iar mulți activiști ai societății civile și jurnaliști independenți au rămas în exil; întrucât mulți dintre cei care au rămas în Burundi se confruntă cu intimidări, detenții sau procese pe baza unor acuzații false;

U.  întrucât guvernul și membrii aripii de tineret a partidului de guvernare, Imbonerakure, au orchestrat o campanie națională de colectare a contribuțiilor „voluntare” din partea populației pentru a contribui la finanțarea alegerilor din 2020; întrucât raportul Human Rights Watch din 6 decembrie 2019 a constatat că, în acest scop, membrii Imbonerakure și funcționari ai administrației publice locale au recurs frecvent la violență și intimidare, au limitat circulația și accesul la serviciile publice pentru cei care nu s-au conformat, recurgând și la bătaie;

V.  întrucât activistul pentru drepturile omului Germain Rukuki, membru al Acțiunii creștine pentru abolirea torturii (ACAT), a fost condamnat la 32 de ani de închisoare în aprilie 2019, fiind acuzat de rebeliune și amenințarea securității statului, de participare la o mișcare de insurecție și de atacuri asupra șefului statului; întrucât, în august 2018, activistul Nestor Nibitanga, observator pentru Asociația pentru protecția drepturilor omului și a persoanelor deținute (APRODH), a fost condamnat la cinci ani pentru amenințarea securității statului;

W.  întrucât posturilor BBC și Voice of America (VOA) li s-a interzis să transmită în Burundi începând din mai 2019, când licențele lor au fost suspendate, inițial pentru o perioadă de șase luni, astfel cum a raportat Comitetul pentru protecția jurnaliștilor la momentul respectiv; întrucât, la 29 martie 2019, autoritatea de reglementare din domeniul mass-mediei din Burundi, Consiliul Național pentru Comunicare (CNC), a anunțat că a retras licența de operare a BBC și a reînnoit suspendarea VOA; întrucât CNC a interzis, de asemenea, oricărui jurnalist din Burundi, să „furnizeze informații direct sau indirect care ar putea fi difuzate”, fie de BBC, fie de VOA;

X.  întrucât, la 24 octombrie 2019, Consiliul a prelungit măsurile restrictive ale UE în vigoare împotriva Republicii Burundi până la 24 octombrie 2020;

Y.  întrucât aceste măsuri constau în interdicția de a pătrunde pe teritoriul Uniunii Europene și înghețarea activelor împotriva a patru persoane ale căror activități au fost considerate ca subminând democrația sau ca împiedicând identificarea unei soluții politice la criza din Burundi;

Z.  întrucât eforturile Comunității Africii de Est (CAE) de a găsi o soluție mediată la criza politică declanșată de decizia din 2015 a Președintelui de a candida pentru un al treilea mandat au continuat să stagneze; întrucât președintele Pierre Nkurunziza a reiterat în mai multe rânduri că nu va candida pentru un alt mandat, dar partidul de guvernământ încă nu și-a desemnat candidatul pentru următoarele alegeri prezidențiale,

1.  condamnă cu fermitate restricțiile actuale privind libertatea de exprimare în Burundi, inclusiv gama mai largă de limitări ale libertăților publice, precum și încălcările pe scară largă ale drepturilor omului, intimidarea și arestările arbitrare ale jurnaliștilor, precum și interdicțiile de difuzare care au consolidat climatul de teamă pentru mass-media din Burundi, au sporit constrângerile legate de raportare și au împiedicat o raportare mass-media adecvată, în special în perioada premergătoare alegerilor din 2020;

2.  rămâne profund îngrijorat de situația drepturilor omului din Burundi, care subminează orice inițiativă de reconciliere, pace și justiție, în special persistența arestărilor arbitrare și a execuțiilor extrajudiciare;

3.  condamnă profund deteriorarea continuă a situației drepturilor omului în țară, în special pentru susținătorii reali și suspectați ai opoziției, inclusiv burundezii care se întorc din străinătate; reamintește că Burundi este obligată să respecte clauza privind drepturile omului din Acordul de la Cotonou; îndeamnă autoritățile burundeze să pună capăt imediat acestei tendințe abuzive și să respecte obligațiile țării în materie de drepturile omului, inclusiv cele consacrate în Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor, în PIDCP și în alte mecanisme internaționale pe care guvernul le-a ratificat;

4.  reamintește guvernului din Burundi că, pentru organizarea unor alegeri incluzive, credibile, pașnice și transparente, sunt necesare dreptul la libertatea de exprimare, accesul la informații, libertatea presei, libertatea mass-mediei și existența unui spațiu liber în care apărătorii drepturilor omului să se poată exprima fără teamă de represalii sau intimidări; îndeamnă, prin urmare, autoritățile burundeze să elimine măsurile care limitează sau împiedică activitatea societății civile și care limitează accesul la mass-media modernă și tradițională independentă și libertatea acesteia;

5.  solicită autorităților burundeze să renunțe la acuzațiile împotriva jurnaliștilor Iwacu recent deținuți și a tuturor celorlalte persoane arestate pentru exercitarea drepturilor lor fundamentale și să le elibereze imediat și necondiționat;

6.  subliniază rolul esențial al societății civile și al jurnaliștilor într-o societate democratică, în special în contextul alegerilor care se apropie, și solicită autorităților burundeze să pună capăt intimidării, hărțuirii și arestării arbitrare a jurnaliștilor, a activiștilor pentru drepturile omului și a membrilor opoziției; solicită, de asemenea, autorităților să permită activiștilor pentru drepturile omului și jurnaliștilor să își îndeplinească neîngrădit îndatoririle legitime de investigare și de raportare a încălcărilor drepturilor omului;

7.  ia act cu mare îngrijorare de numărul tot mai mare de persoane strămutate în interiorul țării în Burundi și în țările învecinate; solicită UE să intensifice finanțarea și alte eforturi umanitare pentru burundezii care sunt strămutați în interiorul țării sau care sunt refugiați;

8.  solicită autorităților burundeze să pună capăt extorcării cetățenilor și să se asigure că nicio persoană nu este împiedicată să acceseze bunuri și servicii publice, cum ar fi asistența medicală, alimente, apă și educație, și să permită actorilor umanitari să funcționeze în mod independent și să ofere asistență pe baza datoriei de a răspunde celor mai urgente nevoi;

9.  subliniază că sunt necesare îmbunătățiri considerabile ale situației politice și ale drepturilor omului, în special în ceea ce privește libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de asociere și de întrunire, iar progresele în materie de reconciliere sunt necesare pentru a permite organizarea unor alegeri credibile; invită guvernul din Burundi să se asigure că încălcările acestor drepturi sunt anchetate în mod imparțial și că făptașii sunt urmăriți în cadrul unor procese care respectă standardele internaționale;

10.  îndeamnă autoritățile să desfășoare anchete amănunțite și transparente pentru a aduce în fața justiției, în cadrul unor procese echitabile și credibile, toți presupușii autori ai crimelor, disparițiilor, extorcării, bătăilor, arestărilor arbitrare, amenințărilor, hărțuirii sau altor tipuri de abuzuri; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la impunitatea continuă a autorilor încălcărilor drepturilor omului comise de Imbonerakure; îndeamnă autoritățile burundeze să lanseze o anchetă independentă privind dispariția jurnaliștilor Jean Bigirimana, dispărut din 22 iulie 2016, și Christophe Nkezabahzi, asasinat împreună cu soția sa și cu cei doi copii ai săi la 13 octombrie 2015;

11.  recunoaște rolul esențial al regiunii, și anume CAE și Uniunea Africană (UA), în furnizarea unei soluții durabile la criza politică din Burundi și subliniază necesitatea unei abordări mai active și a eforturilor sporite de a pune capăt crizei și de a proteja populația burundeză, astfel încât să se evite o escaladare ulterioară la nivel regional; invită UA să își desfășoare de urgență observatorii în domeniul drepturilor omului în Burundi și să se asigure că aceștia au acces neîngrădit în întreaga țară pentru a-și îndeplini mandatul;

12.  își exprimă regretul cu privire la impasul în care se află punerea în aplicare a Acordului de la Arusha și îndeamnă părțile să depună eforturi în vederea reconcilierii; își exprimă angajamentul față de dialogul intern în Burundi; invită VP/ÎR să sprijine CAE în facilitarea dialogului intern în Burundi; îndeamnă toți participanții la dialogul intern în Burundi să colaboreze în mod constructiv și să permită participarea neobstrucționată a opoziției, a apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor societății civile;

13.  îndeamnă Burundi să revină asupra ordinilor de zi ale reuniunilor comunității regionale și internaționale, pentru a conveni asupra unui compromis pentru punerea în aplicare a deciziilor existente la nivelul ONU și al UA, și anume: punerea în aplicare a Rezoluției 2303, semnarea memorandumului de înțelegere cu observatorii Uniunii Africane, reluarea cooperării cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

14.  regretă faptul că Burundi a continuat să refuze cooperarea cu Comisia de anchetă a ONU și să aprobe reluarea activităților biroului local al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;

15.  invită ONU să continue investigațiile imparțiale cu privire la toate presupusele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar, inclusiv ale celor comise de agenții de stat și de liga pentru tineri Imbonerakure, și să-i urmărească în justiție în mod corespunzător pe cei responsabili; subliniază că infractorii și criminalii trebuie să fie aduși în fața justiției, indiferent de grupul de care aparțin și că trebuie să li se acorde despăgubiri adecvate victimelor și supraviețuitorilor încălcărilor grave ale drepturilor omului în Burundi;

16.  îndeamnă statele membre ale UE să ofere sprijin financiar flexibil și direct societății civile și organizațiilor mass-media, inclusiv organizațiilor de femei care lucrează încă în acest domeniu, dar și celor aflați în exil, în special celor care lucrează pentru promovarea și protejarea drepturilor politice, civile, economice, sociale și de comunicare în masă;

17.  invită UE și diplomații statelor membre ale UE din Burundi să asigure punerea în aplicare pe deplin a orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, inclusiv, în special, prin participarea la audierile în instanță ale tuturor jurnaliștilor, prizonierilor politici și apărătorilor drepturilor omului din Burundi, în special ale jurnaliștilor Iwacu, precum și prin vizitarea apărătorilor drepturilor omului, activiștilor și jurnaliștilor aflați în închisori;

18.  solicită extinderea sancțiunilor specifice ale UE și îndeamnă Consiliul de Securitate al ONU să impună sancțiuni specifice proprii, inclusiv interdicții de călătorie și înghețări de active, împotriva persoanelor responsabile de încălcările grave continue ale drepturilor omului în Burundi; invită VP/ÎR să elaboreze de urgență o listă extinsă cu numele celor responsabili de planificarea, organizarea și executarea încălcărilor drepturilor omului, în vederea adăugării acestora pe lista funcționarilor burundezi care fac deja obiectul unei sancțiuni a UE;

19.  regretă profund că Burundi nu a luat nicio măsură pentru a adera din nou la Statutul de la Roma; îndeamnă guvernul din Burundi să înceapă imediat o astfel de procedură; solicită UE să sprijine toate eforturile depuse de Curtea Penală Internațională pentru a ancheta infracțiunile comise în Burundi și pentru a aduce făptașii în fața justiției;

20.  își exprimă regretul cu privire la subfinanțarea persistentă a crizei refugiaților din Burundi, care are un impact grav asupra siguranței și bunăstării refugiaților; invită comunitatea internațională și agențiile umanitare să își sporească asistența acordată tuturor celor care sunt în prezent refugiați sau strămutați din cauza conflictului; îndeamnă UE și statele sale membre, în conformitate cu recomandările Comisiei de anchetă a ONU privind Burundi, să acorde statutul de refugiat solicitanților de azil din Burundi și să urmărească îndeaproape situația din Burundi în ceea ce privește alegerile din 2020;

21.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările privind presiunile sporite exercitate asupra refugiaților din Burundi de a se întoarce acasă înainte de alegerile din 2020; invită guvernele din regiune să se asigure că întoarcerea refugiaților este voluntară, se bazează pe decizii în cunoștință de cauză și se realizează în condiții de siguranță și demnitate; reamintește că UNHCR consideră că nu au fost îndeplinite condițiile pentru returnări sigure, demne și voluntare;

22.  invită guvernul din Burundi să permită oponenților politici aflați în exil să se întoarcă și să militeze în mod liber, fără intimidări, arestări sau violențe, precum și să permită observatorilor externi să observe pregătirile pentru alegeri, precum și procedurile de votare și de numărare a voturilor;

23.  reiterează faptul că un dialog politic incluziv, în cadrul medierii internaționale și în conformitate cu Acordul de la Arusha și cu Constituția Republicii Burundi, rămâne singurul mod de a asigura o pace durabilă în Burundi; invită, prin urmare, CAE, în calitate de coordonator principal al dialogului intern din Burundi, să ia măsuri adecvate pentru a implica guvernul burundez în mod ferm și fără întârziere într-un dialog incluziv pentru o soluționare pașnică și durabilă a crizei actuale;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui Republicii Burundi, purtătorului de cuvânt al parlamentului burundez, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Uniunii Africane și instituțiilor sale.

(1) JO C 265, 11.8.2017, p. 137.
(2) JO C 399, 24.11.2017, p. 190.
(3) JO C 242, 10.7.2018, p. 10.
(4) JO C 334, 19.9.2018, p. 146.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0305.
(6) JO L 257, 2.10.2015, p. 1.
(7) JO L 257, 2.10.2015, p. 37.
(8) JO L 264, 30.9.2016, p. 29.
(9) JO L 272, 25.10.2019, p. 147.
(10) JO L 73, 18.3.2016, p. 90.

Ultima actualizare: 24 aprilie 2020Notă juridică - Politica de confidențialitate