Index 
Texte adoptate
Joi, 30 ianuarie 2020 - BruxellesEdiţie definitivă
Verificarea prerogativelor
 Numirea unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție
 Numirea unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție
 Numirea vicepreședintelui Comitetului Unic de Rezoluție
 Numirea directorului executiv al Autorității bancare europene
 Un încărcător comun pentru echipamentele radio mobile
 Diferența de remunerare între femei și bărbați

Verificarea prerogativelor
PDF 208kWORD 65k
Decizie
Anexă
Decizia Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 privind verificarea prerogativelor (2019/2180(REG))
P9_TA(2020)0019A9-0015/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 10 alineatul (1) și articolul 14 alineatele (2) și (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976(1), astfel cum a fost modificat și renumerotat prin Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie 2002 și 23 septembrie 2002(2),

–  având în vedere Decizia sa 2005/684/CE, Euratom din 28 septembrie 2005 de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European(3), în special articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (1),

–  având în vedere Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru ai cărui resortisanți nu sunt(4), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2013/1/UE a Consiliului din 20 decembrie 2012(5).

–  având în vedere Decizia 2013/312/UE a Consiliului European din 28 iunie 2013 de stabilire a componenței Parlamentului European(6) și Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European din 28 iunie 2018 de stabilire a componenței Parlamentului European(7),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 iulie 2005, 30 aprilie 2009 și 19 decembrie 2019(8),

–  având în vedere notificările oficiale provenind de la autoritățile competente ale statelor membre referitoare la alegerile pentru Parlamentul European,

–  având în vedere decizia din 13 iunie 2019 a Junta Electoral Central din Spania, care declară candidații aleși în Parlamentul European la alegerile din 26 mai 2019 și publicate în Boletín Oficial del Estado la 14 iunie 2019(9),

–  având în vedere articolele 3, 4 și 11 din anexa I la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0015/2020),

A.  întrucât, în temeiul articolului 12 din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul European verifică prerogativele deputaților în Parlamentul European și ia act, în acest scop, de rezultatele declarate oficial de către statele membre și hotărăște cu privire la orice litigiu care ar putea decurge din dispozițiile Actului din 1976, cu excepția celor care decurg din dispozițiile naționale la care se referă Actul din 1976;

B.  întrucât toate statele membre au notificat Parlamentului numele deputaților aleși în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, nefiind comunicate toate numele;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 3 din Decizia 2013/312/UE a Consiliului European din 28 iunie 2013 și cu articolul 3 alineatul (2) din Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European din 28 iunie 2018, numărul de deputați în Parlamentul European alocat Spaniei este în prezent de 54 de membri, însă notificarea din partea autorităților spaniole competente conține doar 51 de nume; întrucât, în temeiul jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene(10) și în conformitate cu articolul 12 din Actul din 20 septembrie 1976, Parlamentul ia act de decizia din 13 iunie 2019 a Junta Electoral Central care declară candidații aleși în Parlament la alegerile din 26 mai 2019, publicată în Boletín Oficial del Estado la 14 iunie 2019, în vederea stabilirii listei deputaților aleși; întrucât, prin urmare, numărul deputaților în Parlamentul European aleși în Spania a fost de 54;

D.  întrucât în unele state membre ar putea fi examinate contestații formulate în legătură cu alegerea anumitor deputați în Parlamentul European în conformitate cu legislația națională și întrucât aceste proceduri ar putea duce la anularea alegerii deputaților în cauză;

E.  întrucât unele state membre au comunicat cu întârziere, iar altele nu au comunicat încă listele cu supleanți și locul pe care s-au clasat aceștia conform rezultatelor votului, astfel cum o impune articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de procedură;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, validitatea mandatului unui deputat în Parlamentul European nu poate fi confirmată decât dacă au fost depuse declarația scrisă privind absența oricărui conflict de interese și declarația scrisă de interese financiare prevăzută la articolul 3 și în anexa I la Regulamentul de procedură;

G.  întrucât la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Actul din 1976 se prevăd clar calitățile care sunt incompatibile cu calitatea de deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât, conform articolului 11 din Regulamentul de procedură și anexei I la Regulamentul de procedură, fiecare deputat în Parlamentul European trebuie să înainteze o declarație detaliată cu privire la: (a) activitățile sale profesionale în ultimii trei ani înainte de preluarea mandatului în Parlament, precum și participarea sa, în aceeași perioadă, la comitete sau consilii de administrație ale oricăror întreprinderi, organizații neguvernamentale, asociații sau ale oricăror alte organisme cu personalitate juridică; (b) orice indemnizație obținută pentru exercitarea unui mandat în alt parlament; (c) orice activitate regulată remunerată exercitată de deputat pe parcursul exercitării mandatului, ca salariat sau ca lucrător independent; (d) participarea la comitete sau consilii de administrație ale oricăror întreprinderi, organizații neguvernamentale, asociații sau ale oricăror alte organisme cu personalitate juridică, ori exercitarea oricărei alte activități externe de către deputat, indiferent dacă se primește sau nu o remunerație; (e) orice activitate externă ocazională remunerată, dacă remunerația totală pentru toate activitățile externe ocazionale ale deputatului depășește 5 000 EUR pe an calendaristic; (f) orice participație la o întreprindere sau la un parteneriat, dacă există eventuale implicații din punct de vedere al politicilor publice sau dacă această participație conferă deputatului o influență semnificativă asupra activității organismului în cauză; (g) orice formă de susținere, fie financiară sau în resurse de personal ori materială, care se adaugă mijloacelor furnizate de Parlament și care este acordată deputatului în cadrul activităților sale politice de către terți, cu menționarea identității acestora; (h) orice alt interes financiar care ar putea avea o influență asupra exercitării funcțiilor de deputat. în cazul fiecăruia dintre aceste elemente, deputatul trebuie să indice, după caz, dacă este remunerat sau nu și, în cazul elementelor de la literele (a), (c), (d), (e) și (f), deputații indică și categoria de venituri corespunzătoare; întrucât informațiile oferite sunt publicate pe site-ul internet al Parlamentului;

I.  întrucât mandatul deputaților aleși în Regatul Unit se bazează pe apartenența acestuia la Uniunea Europeană; întrucât, în consecință și în temeiul articolului 3 alineatul (2) al treilea paragraf din Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European din 28 iunie 2018, mandatul acestor deputați în Parlamentul European va înceta în mod automat dacă și în ziua în care retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană produce efecte juridice;

J.  întrucât, în temeiul acelorași dispoziții din Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European, retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană nu va avea ca rezultat locuri vacante în conformitate cu articolul 13 din Actul din 1976 și cu articolul 4 din Regulamentul de procedură și, în consecință, încetarea mandatului reprezentanților aleși în Regatul Unit va fi automată și va avea loc fără a fi necesar să fie declarată de către Parlamentul European;

K.  întrucât, în cazul retragerii Regatului Unit, numărul de deputați în Parlamentul European pentru fiecare stat membru după producerea retragerii a fost stabilit prin Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European și va avea ca rezultat ocuparea de locuri suplimentare de către reprezentanții unor state membre, care rezultă din numărul de locuri alocate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) primul și al doilea paragraf din decizia respectivă;

L.  întrucât unele state membre au adoptat dispoziții legale sau reglementări care stabilesc condițiile de organizare a unui scrutin cu liste transnaționale.

M.  întrucât resortisanții anumitor state membre care au locuit într-o altă țară o anumită perioadă pot fi privați de dreptul de vot în statul membru de origine; întrucât, în unele cazuri, această privare poate atrage după sine lipsirea de dreptul de a candida,

1.  declară valid, sub rezerva oricărei decizii a autorităților competente în fața cărora rezultatele alegerilor au fost contestate, mandatul deputaților în Parlamentul European menționați în anexa la prezenta decizie;

2.  își reiterează solicitarea adresată autorităților naționale competente de a comunica cu promptitudine nu doar toate numele candidaților aleși, ci și numele tuturor supleanților, precum și ordinea în care s-au clasat aceștia în conformitate cu rezultatele votului și solicită insistent celor care nu au trimis încă notificările în cauză să o facă neîntârziat;

3.  invită autoritățile competente din statele membre să finalizeze fără întârziere examinarea posibilelor contestații care le-au fost înaintate și să informeze Parlamentul cu privire la rezultatele acestora; solicită o evaluare transparentă a desfășurării alegerilor europene;

4.  ia act de faptul că mandatul reprezentanților aleși în Regatul Unit va înceta automat dacă și în ziua în care retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană va produce efecte juridice;

5.  în acest caz, se așteaptă ca notificările relevante pentru ocuparea locurilor suplimentare să fie făcute de autoritățile competente ale statelor membre fără întârzieri nejustificate;

6.  consideră că privarea de dreptul de vot are un posibil efect de descurajare asupra cetățenilor care intenționează să își exercite dreptul la liberă circulație în UE [articolul 20 alineatul (2) litera (a) din TFUE] și are repercusiuni asupra cetățenilor care și-au exercitat acest drept; consideră că privarea de dreptul de vot încalcă principiul votului universal [articolul 14 alineatul (3) din TUE și articolul 1 alineatul (3) din Actul din 1976]; în plus, își exprimă îngrijorarea în legătură cu situațiile în care cetățenii sunt împiedicați să își exercite dreptul de vot din cauza lipsei de claritate a procedurilor, inclusiv în legătură cu listele de vot sau prin cerințe privind prezența fizică, sau din cauza dificultăților în obținerea de la statele membre a accesului la informațiile necesare exercitării dreptului de vot; consideră că privarea de dreptul de vot sau adoptarea de cerințe care stânjenesc în mod disproporționat exercitarea dreptului de vot nu se pot aplica sub nicio formă alegerilor europene și invită Comisia să garanteze că în niciun stat membru nu există o astfel de prevedere;

7.  invită statele membre în care ar fi putut surveni astfel de probleme să simplifice formalitățile de înregistrare legate de participarea cetățenilor altor state membre la alegerile europene, fie în calitate de alegători, fie în aceea de candidați, în special prin eliminarea barierelor administrative inutile, astfel încât drepturile menționate la articolul 20 alineatul (2) literele (a) și (b) din TFUE să poată fi exercitate; solicită Comisiei să garanteze că practicile din statele membre sunt în conformitate cu dreptul UE;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Comisiei, precum și autorităților naționale competente și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ: Lista membrilor Parlamentului European al căror mandat este declarat valid

(2 iulie 2019)

Belgia (21 de deputați)

ANNEMANS Gerolf

ARENA Maria

ARIMONT Pascal

BOTENGA Marc

BOURGEOIS Geert

BRICMONT Saskia

CHASTEL Olivier

DE MAN Filip

DE SUTTER Petra

FRANSSEN Cindy

KANKO Assita

LAMBERTS Philippe

LUTGEN Benoît

PEETERS Kris

RIES Frédérique

TARABELLA Marc

VAN BREMPT Kathleen

VAN OVERTVELDT Johan

VANDENDRIESSCHE Tom

VAUTMANS Hilde

VERHOFSTADT Guy

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Bulgaria (17 deputați)

ADEMOV Asim

ALEXANDROV YORDANOV Alexander

ALIEVA-VELI Atidzhe

DZHAMBAZKI Angel

HRISTOV Ivo

KANEV Radan

KOVATCHEV Andrey

KYUCHYUK Ilhan

MAYDELL Eva

MIHAYLOVA Iskra

NOVAKOV Andrey

PENKOVA Tsvetelina

RADEV Emil

SLABAKOV Andrey

STANISHEV Sergei

VITANOV Petar

YONCHEVA Elena

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Republica Cehă (21 de deputați)

BLAŠKO Hynek

CHARANZOVÁ Dita

DAVID Ivan

DLABAJOVÁ Martina

GREGOROVÁ Markéta

HLAVÁČEK Martin

KNOTEK Ondřej

KOLAJA Marcel

KONEČNÁ Kateřina

KOVAŘÍK Ondřej

MAXOVÁ Radka

NIEDERMAYER Luděk

PEKSA Mikuláš

POLČÁK Stanislav

POSPÍŠIL Jiří

ŠOJDROVÁ Michaela

TOŠENOVSKÝ Evžen

VONDRA Alexandr

VRECIONOVÁ Veronika

ZAHRADIL Jan

ZDECHOVSKÝ Tomáš

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Danemarca (13 deputați)

AUKEN Margrete

CHRISTENSEN Asger

FUGLSANG Niels

GADE Søren

KOFOD Peter

LØKKEGAARD Morten

MELCHIOR Karen

PETER-HANSEN Kira Marie

PETERSEN Morten

SCHALDEMOSE Christel

VILLUMSEN Nikolaj

VIND Marianne (*)

WEISS Pernille

(*) Mandat valid începând cu 2 iulie 2019, adică data indicată în comunicarea oficială a autorității naționale competente a alegerii dnei Marianne VIND în locul dlui Jeppe KOFOD, a cărui decizie de a prelua funcția de ministru în guvernul danez și, prin urmare, de a nu își prelua mandatul de deputat în Parlamentul European a fost notificată de autoritățile naționale daneze la 27 iunie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Germania (96 de deputați)

ANDERSON Christine

ANDRESEN Rasmus

BARLEY Katarina

BECK Gunnar

BEER Nicola

BENTELE Hildegard

BERG Lars Patrick

BERGER Stefan

BISCHOFF Gabriele

BLOSS Michael

BOESELAGER Damian

BREYER Patrick

BUCHHEIT Markus

BUCHNER Klaus

BULLMAN Udo

BURKHARDT Delara

BUSCHMANN Martin

BÜTIKOFER Reinhard

CASPARY Daniel

CAVAZZINI Anna

DEMIREL Özlem

DEPARNAY-GRUNENBERG Anna

DOLESCHAL Christian

DÜPONT Lena

EHLER Christian

ERNST Cornelia

EROGLU Engin

ERTUG Ismail

FERBER Markus

FEST Nicolaus

FRANZ Romeo

FREUND Daniel

GAHLER Michael

GEBHARDT Evelyne

GEESE Alexandra

GEIER Jens

GEUKING Helmut

GIEGOLD Sven

GIESEKE Jens

GLÜCK Andreas

HAHN Henrike

HAHN Svenja

HÄUSLING Martin

HERBST Niclas

HERZBERGER-FOFANA Pierrette

HOHLMEIER Monika

JAHR Peter

KAMMEREVERT Petra

KELLER Ska

KÖRNER Moritz

KÖSTER Dietmar

KRAH Maximilian

KREHL Constanze

KUHS Joachim

LAGODINSKY Sergey

LANGE Bernd

LANGENSIEPEN Katrin

LIESE Peter

LIMMER Sylvia

LINS Norbert

MARQUARDT Erik

McALLISTER David

MEUTHEN Jörg

MICHELS Martina

MORTLER Marlene

MÜLLER Ulrike

NEUMANN Hannah

NEUSER Norbert

NIEBLER Angelika

NIENASS Niklas

NOICHL Maria

OETJEN Jan-Christoph

PAULUS Jutta

PIEPER Markus

RADTKE Dennis

REIL Guido

REINTKE Terry

SCHIRDEWAN Martin

SCHNEIDER Christine

SCHOLZ Helmut

SCHULZE Sven

SCHUSTER Joachim

SCHWAB Andreas

SEEKATZ Ralf

SEMSROTT Nico

SIMON Sven

SIPPEL Birgit

SONNEBORN Martin

VERHEYEN Sabine

VON CRAMON-TAUBADEL Viola

VOSS Axel

WALSMANN Marion

WEBER Manfred

WIELAND Rainer

WÖLKEN Tiemo

ZIMNIOK Bernhard

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Estonia (6 deputați)

ANSIP Andrus

KALJURAND Marina

MADISON Jaak

MIKSER Sven

PAET Urmas

TOOM Yana

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Irlanda (11 deputați)

CARTHY Matt

CUFFE Ciarán

DALY Clare

FITZGERALD Frances

FLANAGAN Luke Ming

KELLEHER Billy

KELLY Seán

McGUINNESS Mairead

O’SULLIVAN Grace

WALLACE Mick

WALSH Maria

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Grecia (21 de deputați)

ANDROULAKIS Nikos

ARVANITIS Konstantinos

ASIMAKOPOULOU Anna-Michelle

FRAGKOS Emmanouil (*)

GEORGOULIS Alexis

KAILI Eva

KEFALOGIANNIS Manolis

KOKKALIS Petros

KONSTANTINOU Athanasios

KOULOGLOU Stelios

KOUNTOURA Elena

KYMPOUROPOULOS Stelios

KYRTSOS Georgios

LAGOS Ioannis

MEIMARAKIS Vangelis

NIKOLAOU-ALAVANOS Lefteris

PAPADAKIS Kostas

PAPADIMOULIS Dimitrios

SPYRAKI Maria

VELOPOULOS Kyriakos (**)

VOZEMBERG-VRIONIDI Elissavet

ZAGORAKIS Theodoros

(*) Mandat valid cu începere de la data de 10 iulie 2019, dată la care autoritatea națională competentă a notificat alegerea dlui Emmanouil FRAGKOS în locul dlui Kyriakos VELOPOULOS.

(**) Mandatul dlui Kyriakos VELOPOULOS a încetat la 6 iulie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Spania (54 de deputați)

AGUILAR Mazaly

AGUILERA Clara

ARIAS ECHEVERRÍA Pablo

BARRENA ARZA Pernando

BAUZÁ DÍAZ José Ramón

BENJUMEA Isabel

BILBAO BARANDICA Izaskun

BUXADÉ VILLALBA Jorge

CAÑAS Jordi

del CASTILLO VERA Pilar

DURÁ FERRANDIS Estrella (*)

ESTARÀS FERRAGUT Rosa

FERNÁNDEZ Jonás

GÁLVEZ MUÑOZ Lina

GARCÍA DEL BLANCO Ibán

GARCÍA-MARGALLO Y MARFIL José Manuel

GARCÍA MUÑOZ Isabel

GARCÍA PÉREZ Iratxe

GARDIAZABAL RUBIAL Eider

GARICANO Luis

GONZÁLEZ Mónica Silvana

GONZÁLEZ CASARES Nicolás

GONZÁLEZ PONS Esteban

HOMS GINEL Alicia

LÓPEZ Javi

LÓPEZ AGUILAR Juan Fernando

LÓPEZ GIL Leopoldo

LÓPEZ-ISTÚRIZ WHITE Antonio

LUENA César

MAESTRE MARTÍN DE ALMAGRO Cristina

MALDONADO LÓPEZ Adriana

MILLÁN MON Francisco José

MONTSERRAT Dolors

MORENO SÁNCHEZ Javier

NART Javier

PAGAZAURTUNDÚA Maite

PINEDA Manu

REGO Sira

RIBA I GINER Diana

RODRÍGUEZ PALOP Eugenia

RODRÍGUEZ-PIÑERO Inma

RODRÍGUEZ RAMOS María Soraya

RUIZ DEVESA Domènec

SÁNCHEZ AMOR Nacho

SOLÍS PÉREZ Susana

TERTSCH Hermann

URBÁN CRESPO Miguel

URTASUN Ernest

VILLANUEVA RUIZ Idoia

ZARZALEJOS Javier

ZOIDO ÁLVAREZ Juan Ignacio

(*) Mandat valid începând cu 2 iulie 2019, ca urmare a notificării de către autoritatea națională competentă a alegerii dnei Estrella DURÁ FERRANDIS în locul dlui Josep BORRELL FONTELLES, care a renunțat la locul său la 26 iunie 2019 și nu a depus declarațiile necesare pentru verificarea prerogativelor sale.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Franța (74 de deputați)

ALFONSI François

ANDRIEU Eric

ANDROUËT Mathilde

AUBRY Manon

BARDELLA Jordan

BAY Nicolas

BEIGNEUX Aurelia

BELLAMY François-Xavier

BIJOUX Stéphane

BILDE Dominique

BITEAU Benoît

BOMPARD Manuel

BOYER Gilles

BRUNA Annika

BRUNET Sylvie

CANFIN Pascal

CARÊME Damien

CHABAUD Catherine

CHAIBI Leïla

COLIN-OESTERLÉ Nathalie

COLLARD Gilbert

CORMAND David

DANJEAN Arnaud

DECERLE Jérémy

DELBOS-CORFIELD Gwendoline

DELLI Karima

DIDIER Geoffroy

DURAND Pascal

EVREN Agnès

FARRENG Laurence

GARRAUD Jean-Paul

GLUCKSMANN Raphaël

GRISET Catherine

GRUDLER Christophe

GUETTA Bernard

GUILLAUME Sylvie

HAYER Valerie

HORTEFEUX Brice

JADOT Yannick

JALKH Jean-François

JAMET France

JORON Virginie

JUVIN Herve

KARLESKIND Pierre

KELLER Fabienne

LALUCQ Aurore

LAPORTE Hélène

LARROUTUROU Pierre

LEBRETON Gilles

LECHANTEUX Julie

LOISEAU Nathalie

MARIANI Thierry

MAUREL Emmanuel

MÉLIN Joëlle

MORANO Nadine

OLIVIER Philippe

OMARJEE Younous

PELLETIER Anne-Sophie

PIRBAKAS Maxette

RIQUET Dominique

RIVASI Michèle

RIVIÈRE Jérôme

ROOSE Caroline

ROUGÉ André

SANDER Anne

SATOURI Mounir

SÉJOURNÉ Stéphane

TOLLERET Irène

TOUSSAINT Marie

TRILLET-LENOIR Véronique

VEDRENNE Marie-Pierre

YENBOU Salima

YON-COURTIN Stéphanie

ZACHAROPOULOU Chrysoula

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Croația (11 deputați)

BORZAN Biljana

FLEGO Valter

GLAVAK Sunčana (*)

KOLAKUŠIĆ Mislav

MATIĆ Predrag Fred

PICULA Tonino

RESSLER Karlo

SINČIĆ Ivan Vilibor

SOKOL Tomislav

ŠUICA Dubravka (**)

TOMAŠIĆ Ruža

ZOVKO Željana

(*) Mandat valid începând cu 1 decembrie 2019, dată la care autoritatea națională competentă a notificat alegerea dnei Sunčana GLAVAK în locul dnei Dubravka ŠUICA.

(**) Mandatul dnei Dubravka ŠUICA a încetat la 30 noiembrie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Italia (73 de deputați)

ADINOLFI Isabella

ADINOLFI Matteo

BALDASSARRE Simona

BARTOLO Pietro

BASSO Alessandra

BEGHIN Tiziana

BENIFEI Brando

BERLUSCONI Silvio

BIZZOTTO Mara

BONAFÈ Simona

BONFRISCO Anna

BORCHIA Paolo

CALENDA Carlo

CAMPOMENOSI Marco

CAROPPO Andrea

CASANOVA Massimo

CASTALDO Fabio Massimo

CECCARDI Susanna

CHINNICI Caterina

CIOCCA Angelo

CONTE Rosanna

CORRAO Ignazio

COZZOLINO Andrea

D’AMATO Rosa

DANTI Nicola (*)

DA RE Gianantonio

DE CASTRO Paolo

DONATO Francesca

DORFMANN Herbert

DREOSTO Marco

EVI Eleonora

FERRANDINO Giuseppe

FERRARA Laura

FIDANZA Carlo

FIOCCHI Pietro

FITTO Raffaele

FURORE Mario

GANCIA Gianna

GEMMA Chiara

GIARRUSSO Dino

GRANT Valentino

GUALMINI Elisabetta

GUALTIERI Roberto (**)

LANCINI Danilo Oscar

LIZZI Elena

MAJORINO Pierfrancesco

MARTUSCIELLO Fulvio

MILAZZO Giuseppe

MORETTI Alessandra

PANZA Alessandro

PATRICIELLO Aldo

PEDICINI Piernicola

PICIERNO Pina

PIGNEDOLI Sabrina

PISAPIA Giuliano

PROCACCINI Nicola

REGIMENTI Luisa

RINALDI Antonio Maria

ROBERTI Franco

RONDINELLI Daniela

SALINI Massimiliano

SARDONE Silvia

SASSOLI David Maria

SMERIGLIO Massimiliano

STANCANELLI Raffaele

TAJANI Antonio

TARDINO Annalisa

TINAGLI Irene

TOIA Patrizia

TOVAGLIERI Isabella

VUOLO Lucia

ZAMBELLI Stefania

ZANNI Marco

ZULLO Marco

(*) Mandat valid începând cu 5 septembrie 2019, dată la care autoritatea națională competentă a notificat alegerea dlui Nicola DANTI în locul dlui Roberto GUALTIERI.

(**) Mandatul dlui Roberto GUALTIERI a încetat la 4 septembrie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Cipru (6 deputați)

CHRISTOFOROU Lefteris

FOURLAS Loukas

GEORGIOU Giorgios

KIZILYÜREK Niyazi

MAVRIDES Costas

PAPADAKIS Demetris

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Letonia (8 deputați)

AMERIKS Andris

IJABS Ivars

KALNIETE Sandra

MELBĀRDE Dace

UŠAKOVS Nils

VAIDERE Inese (*)

ZĪLE Roberts

ŽDANOKA Tatjana

(*) Mandat valid începând cu 2 iulie 2019, ca urmare a notificării de către autoritatea națională competentă a alegerii dnei Inese VAIDERE în locul dlui Valdis DOMBROVSKIS, care a renunțat la locul său înainte de începerea celei de-a noua legislaturi și nu a depus declarațiile necesare pentru verificarea prerogativelor sale.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Lituania (11 deputați)

AUŠTREVIČIUS Petras

BLINKEVIČIŪTĖ Vilija

JAKELIŪNAS Stasys

JUKNEVIČIENĖ Rasa

KUBILIUS Andrius

MALDEIKIENĖ Aušra

MAŽYLIS Liudas

OLEKAS Juozas

ROPĖ Bronis

TOMAŠEVSKI Valdemar

USPASKICH Viktor

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Luxemburg (6 deputați)

ANGEL Marc (*)

GOERENS Charles

HANSEN Christophe

METZ Tilly

SCHMIT Nicolas (**)

SEMEDO Monica

WISELER-LIMA Isabel

(*) Mandat valid începând cu 10 decembrie 2019, dată la care autoritățile naționale competente au notificat alegerea dlui Marc ANGEL în locul dlui Nicolas SCHMIT.

(**) Mandatul dlui Nicolas SCHMIT a încetat la 30 noiembrie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Ungaria (21 de deputați)

ARA-KOVÁCS Attila

BOCSKOR Andrea

CSEH Katalin

DELI Andor

DEUTSCH Tamás

DOBREV Klára

DONÁTH Anna Júlia

GÁL Kinga

GYÖNGYÖSI Márton

GYŐRI Enikő

GYÜRK András

HIDVÉGHI Balázs

HÖLVÉNYI György

JÁRÓKA Lívia

KÓSA Ádám

MOLNÁR Csaba

RÓNAI Sándor

SZÁJER József

TÓTH Edina

TRÓCSÁNYI László

UJHELYI István

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Malta (6 deputați)

AGIUS SALIBA Alex

CASA David

CUTAJAR Josianne

DALLI Miriam

METSOLA Roberta

SANT Alfred

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Țările de Jos (26 de deputați)

AZMANI Malik

BERENDSEN Tom

CHAHIM Mohammed

van DALEN Peter

EICKHOUT Bas

EPPINK Derk Jan

HAZEKAMP Anja

HUITEMA Jan

JONGERIUS Agnes Maria

de LANGE Esther

LENAERS Jeroen

MANDERS Antonius

NAGTEGAAL Caroline

PIRI Kati

RAFAELA Samira

ROOKEN Rob

ROOS Rob

RUISSEN Bert-Jan

SCHREIJER-PIERIK Annie

SCHREINEMACHER Liesje

van SPARRENTAK Kim

STRIK Tineke

TANG Paul

TAX Vera

in ’t VELD, Sophia

WOLTERS Lara (*)

(*) Mandat valid începând cu 4 iulie 2019, data notificării de către autoritatea națională competentă a alegerii dnei Lara WOLTERS în locul dlui Frans TIMMERMANS, care nu a depus declarațiile necesare pentru verificarea prerogativelor sale și care a optat pentru păstrarea funcției de comisar european.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Austria (18 deputați)

BERNHUBER Alexander

EDTSTADLER Karoline (*)

GAMON Claudia

HAIDER Roman

HEIDE Hannes

KARAS Othmar

MANDL Lukas

MAYER Georg

REGNER Evelyn

SCHIEDER Andreas

SCHMIEDTBAUER Simone

SIDL Günther

THALER Barbara

VANA Monika

VILIMSKY Harald

VOLLATH Bettina

WIENER Sarah

WINZIG Angelika

(*) Mandatul dnei Karoline EDTSTADLER a încetat la 6 ianuarie 2020.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Polonia (51 de deputați)

ADAMOWICZ Magdalena

ARŁUKOWICZ Bartosz

BALT Marek Paweł

BELKA Marek

BIEDROŃ Robert

BIELAN Adam

BRUDZIŃSKI Joachim Stanisław

BUZEK Jerzy

CIMOSZEWICZ Włodzimierz

CZARNECKI Ryszard

DUDA Jarosław

FOTYGA Anna

FRANKOWSKI Tomasz

HALICKI Andrzej

HETMAN Krzysztof

HÜBNER Danuta Maria

JAKI Patryk

JARUBAS Adam

JURGIEL Krzysztof

KALINOWSKI Jarosław

KARSKI Karol

KEMPA Beata

KLOC Izabela-Helena

KOHUT Łukasz

KOPACZ Ewa

KOPCIŃSKA Joanna

KRASNODĘBSKI Zdzisław

KRUK Elżbieta

KUŹMIUK Zbigniew

LEGUTKO Ryszard Antoni

LEWANDOWSKI Janusz

LIBERADZKI Bogusław

ŁUKACIJEWSKA Elżbieta Katarzyna

MAZUREK Beata

MILLER Leszek

MOŻDŻANOWSKA Andżelika Anna

OCHOJSKA Janina

OLBRYCHT Jan

PORĘBA Tomasz Piotr

RAFALSKA Elżbieta

RZOŃCA Bogdan

SARYUSZ-WOLSKI Jacek

SIKORSKI Radosław

SPUREK Sylwia

SZYDŁO Beata

THUN UND HOHENSTEIN Róża

TOBISZOWSKI Grzegorz

WASZCZYKOWSKI Witold Jan

WIŚNIEWSKA Jadwiga

ZALEWSKA Anna

ZŁOTOWSKI Kosma

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Portugalia (21 de deputați)

AMARO Álvaro

CARVALHAIS Isabel (*)

CARVALHO Maria de Graça

CERDAS Sara

DIONÍSIO BRADFORD André Jorge (**)

FERNANDES José Manuel

FERREIRA João

GUERREIRO Francisco

GUSMÃO José

LEITÃO MARQUES Maria Manuel

MARQUES Margarida

MARQUES Pedro

MATIAS Marisa

MELO Nuno

MONTEIRO DE AGUIAR Cláudia

PEREIRA Lídia

PEREIRA Sandra

PIZARRO Manuel

RANGEL Paulo

SANTOS Isabel

SILVA PEREIRA Pedro

ZORRINHO Carlos

(*) Mandat valid începând cu 3 septembrie 2019, data notificării de către autoritatea națională competentă a alegerii dnei Isabel CARVALHAIS în locul dlui André Jorge DIONÍSIO BRADFORD.

(**) Mandatul dlui André Jorge DIONÍSIO BRADFORD a încetat la 18 iulie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

România (32 de deputați)

ARMAND Clotilde

AVRAM Carmen

BĂSESCU Traian

BENEA Adrian-Dragoș

BLAGA Vasile

BOGDAN Ioan-Rareș

BOTOȘ Vlad-Marius

BUDA Daniel

BUȘOI Cristian-Silviu

CIOLOȘ Dacian

CIUHODARU Tudor

CREȚU Corina

FALCĂ Gheorghe

GHINEA Cristian

GRAPINI Maria

HAVA Mircea-Gheorghe

MANDA Claudiu

MARINESCU Marian-Jean

MOTREANU Dan-Ștefan

MUREȘAN Siegfried

NICA Dan

NISTOR Gheorghe-Vlad (*)

PÎSLARU Dragoș

PLUMB Rovana

ȘTEFĂNUȚĂ Nicolae

STRUGARIU Ramona

TERHEȘ Cristian

TOMAC Eugen

TUDORACHE Dragoș

TUDOSE Mihai

VĂLEAN Adina-Ioana (**)

VINCZE Loránt

WINKLER Iuliu

(*) Mandat valid începând cu 2 decembrie 2019, dată la care autoritatea națională competentă a notificat alegerea dlui Gheorghe-Vlad NISTOR în locul dnei Adina-Ioana VĂLEAN.

(**) Mandatul dnei Adina-Ioana VĂLEAN a încetat la 30 noiembrie 2019.

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Slovenia (8 deputați)

BOGOVIČ Franc

BRGLEZ Milan

FAJON Tanja

GROŠELJ Klemen

JOVEVA Irena

NOVAK Ljudmila

TOMC Romana

ZVER Milan

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Slovacia (13 deputați)

BEŇOVÁ Monika

BILČÍK Vladimír

ČÍŽ Miroslav

ĎURIŠ NICHOLSONOVÁ Lucia

HAJŠEL Robert

HOJSÍK Martin

JURZYKA Eugen

POLLÁK Peter

RADAČOVSKÝ Miroslav

ŠIMEČKA Michal

ŠTEFANEC Ivan

UHRÍK Milan

WIEZIK Michal

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Finlanda (13 deputați)

HAKKARAINEN Teuvo

HAUTALA Heidi

HEINÄLUOMA Eero

HUHTASAARI Laura

KATAINEN Elsi

KUMPULA-NATRI Miapetra

MODIG Silvia

NIINISTÖ Ville

PEKKARINEN Mauri

PIETIKÄINEN Sirpa

SARVAMAA Petri

TORVALDS Nils

VIRKKUNEN Henna

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Suedia (20 de deputați)

AL-SAHLANI Abir

BERGKVIST Erik

BJÖRK Malin

DANIELSSON Johan

FEDERLEY Fredrick

FRITZON Heléne

GUTELAND Jytte

HOLMGREN Pär

INCIR Evin

KARLSBRO Karin

KOKALARI Arba

KUHNKE Alice

LEGA David

LUNDGREN Peter

POLFJÄRD Jessica

SKYTTEDAL Sara

STEGRUD Jessica

TOBÉ Tomas

WARBORN Jörgen

WEIMERS Charlie

DEPUTAȚII ALEȘI ÎN PARLAMENT PE STATE MEMBRE

(2 iulie 2019)

Regatul Unit (73 de deputați)

AINSLIE Scott

ALLARD Christian

ANDERSON Martina

BEARDER Catherine

BENNION Phil

BROPHY Jane

BULL David

BULLOCK Jonathan

BUNTING Judith

CHOWNS Ellie

CORBETT Richard

DANCE Seb

DAUBNEY Martin Edward

DAVIES Chris

DE LUCY Belinda

DHAMIJA Dinesh

DODDS Diane

DOWDING Gina

ENGLAND KERR Andrew

EVANS Jill

FARAGE Nigel

FORMAN Lance

FOX Claire

GIBSON Barbara Ann

GILL Nathan

GILL Neena

GLANCY James Alexander

GRIFFIN Theresa

HABIB Ben

HANNAN Daniel

HARRIS Lucy Elizabeth

HEAVER Michael

HOOK Anthony

HORWOOD Martin

HOWARTH John

JONES Jackie

JORDAN Christina Sheila

KIRTON-DARLING Jude

LONG Naomi

LONGWORTH John

LOWE Rupert

MAGID

McINTYRE Anthea

McLEOD Aileen

MOBARIK Nosheena

MOHAMMED Shaffaq

MONTEITH Brian

MORAES Claude

MUMMERY June Alison

NETHSINGHA Lucy

NEWTON DUNN Bill

OVERGAARD NIELSEN Henrik

PALMER Rory

PATTEN Matthew

PHILLIPS Alexandra Lesley

PHILLIPS Alexandra Louise Rosenfield

PORRITT Luisa

PUGH Jake

REES-MOGG Annunziata Mary

RITCHIE Sheila

ROWETT Catherine

ROWLAND Robert

SCOTT CATO Molly

SMITH Alyn (*)

STEDMAN-BRYCE Louis

TENNANT John David Edward

TICE Richard

VAN ORDEN Geoffrey

VOADEN Caroline

VON WIESE Irina

WARD Julie

WELLS James

WIDDECOMBE Ann

(*) Mandatul dlui Alyn Smith a încetat la 12 decembrie 2019.

COMUNICĂRI OFICIALE ALE STATELOR MEMBRE

BE

24.6.2019

28.6.2019

BG

6.6.2019

9.10.2019

CZ

18.6.2019

DK

25.6.2019

DE

26.6.2019

EE

14.6.2019

IE

6.6.2019

GR

12.6.2019

20.6.2019

ES

17.6.2019

20.6.2019

FR

13.6.2019

HR

10.6.2019

IT

21.6.2019

22.6.2019

11.10.2019

CY

28.5.2019

4.6.2019

LV

7.6.2019

14.10.2019

LT

3.6.2019

LU

20.6.2019

HU

17.6.2019

21.10.2019

MT

27.5.2019

NL

25.6.2019

AU

17.6.2019

PL

28.5.2019

PT

25.6.2019

5.11.2019

RO

21.6.2019

11.10.2019

SL

19.6.2019

16.10.2019

SK

30.5.2019

14.10.2019

FI

31.5.2019

SV

3.6.2019

UK

31.5.2019

7.10.2019

(1) JO L 278, 8.10.1976, p. 1.
(2) JO L 283, 21.10.2002, p. 1.
(3) JO L 262, 7.10.2005, p. 1.
(4) JO L 329, 30.12.1993, p. 34.
(5) JO L 26, 26.1.2013, p. 27.
(6) JO L 181, 29.6.2013, p. 57.
(7) JO L 165, 2.7.2018, p. 1.
(8) Le Pen/Parlamentul, C-208/03, EU:C:2005:429; Italia și Donnici/Parlamentul, C-393/07 și C-9/08, EU:C:2009:275: și Junqueras Vies, C-502/19, EU:C:2019:1115.
(9) Boletín Oficial del Estado, nr. 142, 14 iunie 2019, p. 62477-62478.
(10) Junqueras Vies, C-502/19, EU:C:2019:1115.


Numirea unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție
PDF 115kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 privind propunerea de numire a unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție (N9-0005/2020[1] – C9-0009/2020 – 2020/0902(NLE))
P9_TA(2020)0020A9-0009/2020

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2020 de numire a lui Pedro Machado ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție (C9-0009/2020),

–  având în vedere articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la instituțiile și organismele uniunii economice și monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice(3),

–  având în vedere articolul 131 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0009/2020),

A.  întrucât articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 prevede că membrii Comitetului Unic de Rezoluție menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din regulament sunt numiți pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor lor cu privire la aspecte bancare și financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii și al reglementării financiare și al rezoluției bancare;

B.  întrucât Parlamentul regretă faptul că toți candidații sunt bărbați, în pofida obligațiilor prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și a numeroaselor solicitări ale Parlamentului de a se respecta echilibrul de gen la prezentarea unei liste de candidați; întrucât Parlamentul regretă faptul că femeile sunt în continuare subreprezentate în funcțiile executive din domeniul serviciilor bancare și financiare și cere respectarea echilibrului dintre genuri la următoarea numire; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să aplice măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, la 13 noiembrie 2019 Comisia a adoptat o listă de candidați finaliști pentru funcția de membru al Comitetului Unic de Rezoluție menționată la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, Comisia a transmis Parlamentului lista de candidați finaliști;

E.  întrucât, la 14 ianuarie 2020, Comisia a adoptat o propunere de numire a lui Pedro Machado ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție și director pentru planificarea procedurilor de rezoluție și deciziile referitoare la acestea în cadrul Comitetului Unic de Rezoluție și a transmis această propunere Parlamentului;

F.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus pentru funcția de membru al Comitetului Unic de Rezoluție, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014;

G.  întrucât, la 22 ianuarie 2020, Comisia pentru afaceri economice și monetare l-a audiat pe Pedro Machado, care a făcut o declarație introductivă și a răspuns apoi la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă numirea lui Pedro Machado în calitate de membru al Comitetului Unic de Rezoluție pentru o perioadă de cinci ani;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0211.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0017.


Numirea unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție
PDF 115kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 privind propunerea de numire a unui membru al Comitetului Unic de Rezoluție (N9-0005/2020[2] – C9-0010/2020 – 2020/0903(NLE))
P9_TA(2020)0021A9-0011/2020

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2020 de numire a lui Jesús Saurina ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție (C9-0010/2020),

–  având în vedere articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la instituțiile și organismele uniunii economice și monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice(3),

–  având în vedere articolul 131 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0011/2020),

A.  întrucât articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 prevede că membrii Comitetului Unic de Rezoluție menționați la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din regulament sunt numiți pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor lor cu privire la aspecte bancare și financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii și al reglementării financiare și al rezoluției bancare;

B.  întrucât Parlamentul regretă că toți candidații au fost bărbați, în pofida obligațiilor prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și a numeroaselor solicitări ale Parlamentului de a se respecta echilibrul de gen la prezentarea unei liste de candidați; întrucât Parlamentul regretă că femeile sunt în continuare subreprezentate în funcțiile executive din domeniul serviciilor bancare și financiare și cere respectarea echilibrului de gen la următoarea numire; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să aplice măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, la 13 noiembrie 2019 Comisia a adoptat o listă de candidați finaliști pentru funcția de membru al Comitetului Unic de Rezoluție menționată la articolul 43 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, Comisia a transmis Parlamentului lista de candidați finaliști;

E.  întrucât, la 14 ianuarie 2020, Comisia a adoptat o propunere de numire a lui Jesús Saurina ca membru al Comitetului Unic de Rezoluție și director pentru planificarea procedurilor de rezoluție și deciziile privind acestea în cadrul Comitetului Unic de Rezoluție și a transmis această propunere Parlamentului;

F.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus pentru funcția de membru al Comitetului Unic de Rezoluție, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014;

G.  întrucât, la 22 ianuarie 2020, Comisia pentru afaceri economice și monetare l-a audiat pe Jesús Saurina, care a făcut o declarație introductivă și a răspuns apoi la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă numirea lui Jesús Saurina în calitate de membru al Comitetului Unic de Rezoluție pentru o perioadă de cinci ani;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0211.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0017.


Numirea vicepreședintelui Comitetului Unic de Rezoluție
PDF 115kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 privind propunerea de numire a vicepreședintelui Comitetului Unic de Rezoluție (N9-0006/2020 – C9-0011/2020 – 2020/0904(NLE))
P9_TA(2020)0022A9-0010/2020

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2020 de numire a lui Jan de Carpentier ca vicepreședinte al Comitetului Unic de Rezoluție (C9-0011/2020),

–  având în vedere articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la instituțiile și organismele uniunii economice și monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice(3),

–  având în vedere articolul 131 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0010/2020),

A.  întrucât articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 prevede că vicepreședintele Comitetului Unic de Rezoluție este numit pe baza meritelor, a aptitudinilor, a cunoștințelor sale cu privire la aspecte bancare și financiare, precum și a experienței relevante în domeniul supravegherii, al reglementării financiare și al rezoluției bancare;

B.  întrucât Parlamentul regretă că toți candidații sunt bărbați, în pofida obligațiilor prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 și a numeroaselor solicitări ale Parlamentului de a se respecta echilibrul de gen la prezentarea unei liste de candidați; întrucât Parlamentul regretă că femeile sunt în continuare subreprezentate în funcțiile executive din domeniul serviciilor bancare și financiare și cere respectarea echilibrului de gen la următoarea numire; întrucât toate instituțiile și organismele naționale și ale UE ar trebui să pună în aplicare măsuri concrete pentru a asigura echilibrul de gen;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, la 13 noiembrie 2019, Comisia a adoptat o listă de candidați finaliști pentru funcția de vicepreședinte al Comitetului Unic de Rezoluție;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, Comisia a transmis Parlamentului lista de candidați finaliști;

E.  întrucât, la 14 ianuarie 2020, Comisia a adoptat o propunere de numire a lui Jan de Carpentier în funcția de vicepreședinte al Comitetului Unic de Rezoluție și director responsabil cu gestionarea serviciilor centrale ale acestuia și cu supravegherea Fondului unic de rezoluție și a transmis această propunere Parlamentului;

F.  întrucât Comisia pentru afaceri economice și monetare a evaluat calificările candidatului propus pentru funcția de vicepreședinte al Comitetului Unic de Rezoluție, în special în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 56 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014;

G.  întrucât la 22 ianuarie 2020 Comisia pentru afaceri economice și monetare l-a audiat pe Jan de Carpentier, care a făcut o declarație introductivă și a răspuns apoi la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă numirea lui Jan de Carpentier în calitate de vicepreședinte al Comitetului Unic de Rezoluție pentru o perioadă de cinci ani;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0211.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0017.


Numirea directorului executiv al Autorității bancare europene
PDF 113kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 privind propunerea de numire a directorului executiv al Autorității bancare europene (N9-0003/2020 – C9-0006/2020 – 2020/0901(NLE))
P9_TA(2020)0023A9-0008/2020

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Consiliului supraveghetorilor al Autorității bancare europene din 14 ianuarie 2020 (C9-0006/2020),

–  având în vedere articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile în funcții din domeniul economic și monetar la nivelul UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la instituțiile și organismele uniunii economice și monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice(3),

–  având în vedere articolul 131 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0008/2020),

A.  întrucât actualul director executiv al Autorității Bancare Europene și-a anunțat demisia din post, cu efect de la 31 ianuarie 2020;

B.  întrucât, la 14 ianuarie 2020, în urma unei proceduri de selecție deschise, consiliul supraveghetorilor al Autorității Bancare Europene l-a propus pe Gerry Cross în funcția de director executiv cu un mandat de cinci ani, în conformitate cu articolul 51 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

C.  întrucât, la 22 ianuarie 2020, Comisia pentru afaceri economice și monetare a organizat o audiere cu Gerry Cross, care a făcut o declarație introductivă și a răspuns apoi la întrebările adresate de membrii comisiei;

1.  se opune numirii lui Gerry Cross în funcția de director executiv al ABE și solicită să se retragă propunerea și să i se transmită Parlamentului o nouă propunere;

2.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, Autorității Bancare Europene, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0211.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0017.


Un încărcător comun pentru echipamentele radio mobile
PDF 125kWORD 44k
Rezoluția Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 referitoare la un încărcător comun pentru echipamentele radio mobile (2019/2983(RSP))
P9_TA(2020)0024RC-B9-0070/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE(1),

–  având în vedere Memorandumul de înțelegere din 5 iunie 2009 privind armonizarea unei capacități de încărcare pentru telefoanele mobile,

–  având în vedere Memorandumul de înțelegere din 20 martie 2018 privind viitoarea soluție comună de încărcare a telefoanelor inteligente,

–  având în vedere raportul Comisiei din 11 noiembrie 2018 despre funcționarea Directivei 2014/53/UE privind echipamentele radio (COM(2018)0740),

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât piața unică a fost și rămâne baza succesului economic al Europei, piatra de temelie a integrării europene și un motor al creșterii economice și al creării de locuri de muncă;

B.  întrucât piața unică nu își exploatează integral potențialul, iar fragmentarea tot mai mare a pieței încărcătoarelor pentru telefoanele mobile și pentru alte dispozitive electronice mici și mijlocii duce la creșterea volumului deșeurilor electronice și la o frustrare tot mai mare în rândul consumatorilor;

C.  întrucât consumatorii sunt în continuare nevoiți să achiziționeze diferite încărcătoare atunci când cumpără dispozitive noi de la producători diferiți și sunt obligați să cumpere un încărcător nou pentru fiecare dispozitiv cumpărat de la același vânzător;

D.  întrucât de mai mult de 10 ani deputații în Parlamentul European au solicitat introducerea unui încărcător comun pentru echipamentele radio mobile, inclusiv telefoane mobile, tablete, dispozitive de citit cărți în format digital, aparate de fotografiat sau camere video inteligente, echipamente electronice de purtat și alte dispozitive electronice de dimensiuni mici sau medii; întrucât Comisia a amânat în repetate rânduri actul delegat de completare a Directivei 2014/53/UE privind echipamentele radio;

E.  întrucât punerea în aplicare la timp a legislației adoptate de UE prin măsuri legislative concrete este esențială pentru credibilitatea Uniunii Europene în fața cetățenilor săi și pe scena internațională;

F.  întrucât acordurile voluntare între actorii din industrie, deși au scăzut semnificativ numărul tipului de încărcătoare disponibile pe piață, nu au fost suficiente pentru a determina adoptarea unei soluții comune de încărcare, iar consumatorii găsesc în continuare diferite tipuri de încărcătoare pe piață;

G.  întrucât în fiecare an sunt generate la nivel mondial aproximativ 50 de milioane de tone de deșeuri electronice, cu o medie de peste 6 kg pe persoană; întrucât, în 2016, în Europa au rezultat în total 12,3 milioane de tone de deșeuri electronice, ceea ce corespunde unei medii de 16,6 kg pe cap de locuitor(2); întrucât aceasta reprezintă o amprentă de mediu inutilă care poate fi redusă;

H.  întrucât în cadrul Pactului ecologic european, Parlamentul a solicitat un nou plan de acțiune ambițios privind economia circulară care să vizeze reducerea amprentei de mediu și de consum de resurse a producției și consumului din UE și să aibă ca priorități-cheie eficiența utilizării resurselor, poluare zero și prevenirea generării de deșeuri;

I.  întrucât tendințele de consum din ultimii 10 ani arată că oamenii tind din ce în ce mai mult să cumpere mai multe dispozitive și să scurteze ciclul de viață al unor echipamente radio, cum ar fi telefoanele inteligente; întrucât echipamentele mai vechi sunt deseori înlocuite pentru că sunt percepute ca fiind depășite; întrucât, în plus, aceste tendințe au ca rezultat generarea unui volum și mai mare de deșeuri electronice, inclusiv de încărcătoare;

J.  întrucât consumatorii dețin, utilizează și poartă cu ei mai multe încărcătoare pentru dispozitive similare alimentate cu baterie; întrucât excedentul actual de încărcătoare generează astfel costuri excesive și incomodități pentru consumatori, precum și o amprentă de mediu inutilă;

K.  întrucât oamenii depind în prezent de dispozitivele lor mobile în diferite situații ale vieții cotidiene, în special în situații de urgență sau atunci când călătoresc, inclusiv ca urmare a lipsei de telefoane publice; întrucât oamenii se bazează pe un telefon mobil ușor de încărcat pentru a accesa rapid servicii esențiale și instrumente importante precum mijloace de plată, motoare de căutare, dispozitive de navigație etc.; întrucât dispozitivele mobile reprezintă un instrument esențial pentru participarea deplină în societate,

1.  subliniază insistent că trebuie întreprinse urgent acțiuni de reglementare la nivelul UE pentru a reduce cantitatea de deșeuri electronice, pentru a le permite consumatorilor să facă alegeri sustenabile și pentru a le permite să participe pe deplin la o piață internă eficientă și funcțională;

2.  invită Comisia să prezinte și să publice fără întârziere rezultatele evaluării impactului privind introducerea unui încărcător comun pentru telefoanele mobile și alte dispozitive compatibile, cu scopul de a propune dispoziții cu caracter obligatoriu;

3.  subliniază că este nevoie de un standard pentru un încărcător comun pentru echipamentele radio mobile, care să fie adoptat de urgență pentru a evita o și mai mare fragmentare a pieței interne;

4.  invită, așadar, Comisia să întreprindă acțiuni pentru a introduce fără întârziere încărcătorul comun prin adoptarea actului delegat de completare a Directivei 2014/53/UE privind echipamentele radio care să definească un standard pentru un încărcător comun pentru telefoanele mobile și alte echipamente radio de dimensiuni mici și medii până în iulie 2020 sau, după caz, să adopte o măsură legislativă până cel târziu în iulie 2020;

5.  subliniază că Comisia ar trebui să se asigure că cadrul legislativ pentru un încărcător comun va fi analizat în mod regulat pentru a ține seama de progresele tehnice, fără însă a împiedica inovarea; reamintește cât sunt de importante cercetarea și inovarea în acest domeniu pentru a îmbunătăți tehnologiile existente și a veni cu altele noi;

6.  subliniază că utilizarea tehnologiei de încărcare fără fir aduce potențiale beneficii suplimentare, cum ar fi reducerea deșeurilor electronice; subliniază că multe telefoane mobile au deja metode de încărcare fără fir și că ar trebui să se evite fragmentarea în acest domeniu; invită, prin urmare, Comisia să ia măsuri menite să asigure în cea mai mare măsură posibilă interoperabilitatea diferitelor încărcătoare fără fir cu diferitele echipamente radio mobile;

7.  reamintește că în conformitate cu Regulamentul privind standardizarea(3), organizațiile europene de standardizare trebuie să faciliteze participarea părților interesate relevante, care includ, în acest context, organizațiile IMM-urilor, organizațiile de mediu, persoanele cu handicap, persoanele vârstnice și consumatorii;

8.  este de opinie că Comisia ar trebui să aibă în vedere elaborarea unor inițiative legislative pentru a crește volumul cablurilor și încărcătoarelor colectate și reciclate în statele membre;

9.  îndeamnă Comisia să se asigure că consumatorii nu mai sunt obligați să cumpere încărcătoare noi cu fiecare dispozitiv nou, reducându-se astfel volumul încărcătoarelor produse în fiecare an; consideră că prin strategii de decuplare ar fi posibil să se obțină beneficii ecologice mai mari; subliniază, totodată, că orice măsură ce urmărește decuplarea ar trebui să evite prețuri potențial mai mari pentru consumatori; subliniază, de asemenea, că soluția privind un încărcător comun ar trebui să fie însoțită de strategii de decuplare, deoarece altfel nu s-ar realiza obiectivele directivei;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 153, 22.5.2014, p. 62.
(2) The Global E-waste Monitor 2017.
(3) Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului, (JO L 316, 14.11.2012, p. 12 ).


Diferența de remunerare între femei și bărbați
PDF 152kWORD 51k
Rezoluția Parlamentului European din 30 ianuarie 2020 referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați (2019/2870(RSP))
P9_TA(2020)0025B9-0073/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 8, 151, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE, în special prevederile referitoare la egalitatea de gen,

–  având în vedere articolele 22 și 25 din Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 2, 3, 6, 9 și 15 ale acestuia,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale acesteia, în special obiectivele 1, 5, 8 și 10, precum și obiectivele și indicatorii aferenți,

–  având în vedere Convenția din 1951 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind egalitatea de remunerare, precum și Convenția OIM din 2019 privind violența și hărțuirea,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență(1),

–  având în vedere Strategia Comisiei pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 (COM(2010)0491),

–  având în vedere Angajamentul strategic pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019 al Comisiei,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE 2017-2019 privind combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați (COM(2017)0678),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2019 privind egalitatea între femei și bărbați în UE,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(2) și Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului(3),

–  având în vedere Indicele egalității de gen al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, în special raportul privind Indicele din 2019,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 martie 2011 intitulate „Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2011-2020”(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 iunie 2015 intitulate „Oportunitățile egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 iunie 2019 intitulate „Eliminarea diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați: principalele politici și măsuri”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice(10),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea de gen este unul dintre principiile comune fundamentale ale Uniunii Europene, consacrat la articolele 2 și 3 alineatul (3) din TUE, la articolul 8 din TFUE și la articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale; întrucât articolul 157 din TFUE prevede că „fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare”; întrucât independența economică este o condiție prealabilă esențială pentru împlinirea personală a femeilor și bărbaților și întrucât garantarea accesului egal la resursele financiare este esențială în procesul de realizare a egalității de gen;

B.  întrucât principiul 2 din Pilonul european al drepturilor sociale susține că „egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată și promovată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața forței de muncă, condițiile de angajare și evoluția carierei” și că „femeile și bărbații au dreptul la remunerare egală pentru muncă de valoare egală”;

C.  întrucât Recomandarea din 2014 a Comisiei a prezentat un set de măsuri de bază pentru a ajuta statele membre să sporească transparența și să consolideze principiul egalității de remunerare între bărbați și femei; întrucât aceste măsuri au inclus dreptul angajaților de a obține informații privind nivelurile de salarizare, raportarea cu privire la salarii, audituri salariale, negocieri colective, statistici și date administrative, protecția datelor, o clarificare a conceptului de muncă de valoare egală, sisteme de evaluare și clasificare a locurilor de muncă, sprijin pentru organismele de promovare a egalității, monitorizarea și aplicarea coerentă a măsurilor reparatorii, precum și activități de sensibilizare;

D.  întrucât, pe întreg teritoriul UE, veniturile femeilor sunt disproporționat mai mici decât cele ale bărbaților; întrucât, potrivit celor mai recente date ale Comisiei, diferența de remunerare pe oră între femei și bărbați în UE este de 16 %, deși există diferențe semnificative de la un stat membru la altul; întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați se ridică la 40 % când sunt luate în calcul ratele de ocupare a forței de muncă și participarea generală pe piața forței de muncă; întrucât, în timp ce doar 8,7 % din bărbații din UE lucrează cu fracțiune de normă, aproape o treime din femeile din UE (31,3 %) fac acest lucru; întrucât există o corelație negativă specifică între feminizarea unei ocupații și nivelul salariilor, după cum rezultă din scăderea salariilor medii în companiile în care cel puțin 65 % dintre angajați sunt femei;

E.  întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați este definită ca diferența dintre salariul brut mediu pe oră al bărbaților și cel al femeilor, exprimată ca procent din salariul brut mediu pe oră al bărbaților; întrucât aproximativ două treimi din diferența de remunerare între femei și bărbați nu poate fi explicată prin diferențe de gen în caracteristicile pieței muncii, cum ar fi vârsta, experiența și educația, categoria profesională sau timpul de lucru și alte caracteristici observabile, ceea ce denotă un factor clar discriminatoriu, discriminarea de gen combinându-se, de asemenea, cu forme multiple de discriminare; întrucât o abordare intersectorială este esențială pentru înțelegerea multiplelor forme de discriminare care accentuează diferența de remunerare între femei și bărbați, fiind vorba despre o combinație de identități și de întrepătrunderea criteriului de gen cu alți factori sociali;

F.  întrucât capacitarea economică a femeilor este esențială pentru eliminarea diferenței de remunerare dintre femei și bărbați; întrucât luarea de măsuri în acest domeniu nu este doar o chestiune de echitate, ci și un imperativ economic, întrucât pierderile economice cauzate de diferența de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă se ridică la aproximativ 370 de miliarde EUR pe an(11); întrucât nerealizarea plății echitabile a femeilor limitează, de asemenea, capacitatea acestora de a obține independența economică și, prin urmare, de a trăi în deplină autonomie; întrucât, potrivit Institutului de cercetare în domeniul politicilor pentru femei, rata sărăciei în rândul femeilor care lucrează ar putea scădea de la 8,0 % la 3,8 % dacă acestea ar primi o remunerație egală cu bărbații; întrucât 2,5 milioane din cei 5,6 milioane de copii care trăiesc în prezent în sărăcie ar putea ieși din sărăcie dacă s-ar elimina diferența de remunerare între femei și bărbați;

G.  întrucât diferența dintre veniturile salariale lunare brute ale bărbaților și femeilor în rândul angajaților cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani (7 %) a fost de peste cinci ori mai mică decât cea din rândul angajaților cu vârsta de 65 de ani sau mai mare (disparitate de gen de 38 %); întrucât există, de asemenea, o „diferență de remunerare corelată cu maternitatea”, ce constă în disparitatea de remunerare între femeile cu și fără copii aflați în întreținere, precum și între mame și tați; întrucât sărăcia este concentrată în principal în familiile în care femeile sunt singurele aducătoare de venituri, în 2017, 35 % dintre mamele singure din UE fiind expuse riscului de sărăcie, față de 28 % dintre tații singuri(12);

H.  întrucât îngrijirea este un pilon fundamental al societății noastre și este realizată în mare măsură de femei; întrucât acest dezechilibru se reflectă în diferențele de remunerare și de pensii dintre femei și bărbați; întrucât maternitatea și îngrijirea copiilor, a vârstnicilor, a membrilor familiei bolnavi sau cu dizabilități și a altor persoane dependente reprezintă o muncă suplimentară sau adesea în regim de normă întreagă, care este efectuată aproape în exclusivitate de femei; întrucât acest lucru se reflectă în segregarea de pe piața muncii și în proporția mai mare de femei care lucrează cu fracțiune de normă, pentru salarii pe oră mai mici, cu întreruperi în carieră și cu mai puțini ani în câmpul muncii; întrucât această activitate este adesea neremunerată și valorizată necorespunzător de societate, chiar dacă are o importanță socială enormă și contribuie la bunăstarea socială;

I.  întrucât peste jumătate din femeile cu dizabilități, în vârstă de muncă, sunt inactive din punct de vedere economic; întrucât, în toate statele membre, rata deprivării materiale severe a femeilor cu dizabilități este mai mare decât cea a femeilor fără dizabilități;

J.  întrucât este necesar să se apere drepturile femeilor, la nivel legislativ și în viața reală, și să se ia măsuri de combatere a tuturor formelor de exploatare, violență, oprimare și inegalitate între femei și bărbați;

K.  întrucât ramificațiile diferenței de remunerare între femei și bărbați includ o disparitate de gen de 37 % în ce privește veniturile din pensii, o situație care va persista mai multe decenii, și un nivel inegal de independență economică între femei și bărbați, una din cinci femei angajate din UE aparținând grupului cu salariile cele mai scăzute, față de unul din zece bărbați; întrucât reducerea decalajului de pensii reprezintă, de asemenea, o chestiune de solidaritate între generații;

L.  întrucât acest decalaj de pensii se datorează inegalităților acumulate pe parcursul activității femeilor în câmpul muncii și din perioadele de absență de pe piața muncii care sunt impuse femeilor ca urmare a unor forme multiple de inegalitate și discriminare, precum și a unei remunerări mai scăzute și a discriminării salariale; întrucât, pentru a depăși inegalitățile în materie de pensii și a mări pensiile în general, este neapărat necesar ca sistemele de securitate socială să continue să existe în sfera publică și să includă principiile solidarității și redistribuirii, precum și să se depună eforturi cât se poate de susținute pentru a combate munca precară și dereglementată;

M.  întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați și cauzele acesteia au consecințe exponențial dezastruoase pentru femei de-a lungul vieții, culminând cu un decalaj de pensii între femei și bărbați, care în prezent este de peste două ori mai mare decât diferența de remunerare; întrucât riscul de sărăcie crește rapid de-a lungul vieții, evidențiind treptat efectele cumulative ale inegalităților în materie de remunerare; întrucât sărăcia în rândul persoanelor cu vârsta de minim 75 de ani afectează în mod constant mai ales femeile, în principal ca urmare a sarcinilor de îngrijire neremunerate legate de gen, a diferențelor de remunerare și timp de lucru pe tot parcursul vieții ce antrenează pensii mai mici, a unor vârste de pensionare diferite pentru bărbați și femei în unele state membre și a faptului că mai multe femei în vârstă trăiesc singure;

N.  întrucât Directiva 2006/54/CE a contribuit la îmbunătățirea situației femeilor pe piața forței de muncă, dar nu a adus modificări profunde ale legislației privind eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați în multe state membre;

O.  întrucât transparența salarială poate juca un rol fundamental în asigurarea unor progrese substanțiale în combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați, deoarece contribuie la evidențierea subevaluării muncii femeilor și la evidențierea segmentării pieței muncii pe criterii de gen, inclusiv prin instrumente oferind criterii obiective care permit o evaluare neutră din perspectiva genului și comparabilitatea valorii muncii în diverse locuri de muncă și sectoare;

P.  întrucât metodele de evaluare a locurilor de muncă epurate de prejudecățile de gen sunt esențiale în compararea acestora pe baza importanței și a complexității lor, astfel încât să se stabilească poziția unui loc de muncă în raport cu altul într-un anumit sector sau organizație, indiferent dacă locurile de muncă respective sunt ocupate de femei sau de bărbați;

Q.  întrucât riscul sărăciei și al unui nivel mai redus de autonomie financiară determinat atât de diferența de remunerare, cât și de diferența de pensii între femei și bărbați expune femeile la violența bazată pe gen, în special la violența domestică, ceea ce face mai dificilă ieșirea dintr-o relație abuzivă; întrucât, potrivit ONU, hărțuirea psihologică sau sexuală la locul de muncă sau hărțuirea cu consecințe grave asupra aspirațiilor personale și profesionale este experimentată de aproape 35 % dintre femeile din întreaga lume și afectează respectul de sine al femeilor, precum și poziția lor de negociere pentru o remunerare mai echitabilă;

R.  întrucât cauzele diferenței de remunerare între femei și bărbați sunt numeroase și includ atât factori structurali, cât și factori culturali: pe de o parte, piețe ale forței de muncă și sectoare caracterizate de segregarea de gen, lipsa opțiunilor și a serviciilor pentru echilibrul dintre viața profesională și cea privată, în principal femeile ocupându-se de îngrijirea atât a copiilor, cât și altor persoane dependente, persistența „plafoanelor de sticlă” ce nu le permit femeilor să atingă niveluri superioare în carieră și, în consecință, salarii ridicate, iar pe de altă parte, stereotipurile de gen despre rolurile și aspirațiile femeilor, prejudecăți de gen în structurile salariale și în instituțiile de fixare a salariilor, precum și așteptările adânc înrădăcinate cu privire la rolul de mame al femeilor, care duc la pauze în carieră, întreruperi sau trecerea la munca cu fracțiune de normă, precum și lipsa de transparență în ceea ce privește remunerarea;

S.  întrucât cauzele diferențelor de remunerare, de venituri și pensii între femei și bărbați sunt numeroase, structurale și adesea interconectate; întrucât aceste cauze pot fi împărțite în două componente: prima, care poate fi „explicată” la prima vedere prin diferențele dintre femei și bărbați ce țin de caracteristicile pieței muncii și, a doua, care aparent nu poate fi „explicată” de astfel de caracteristici, aceasta fiind componenta dominantă a diferenței de remunerare între femei și bărbați în aproape toate țările la nivel mondial;

T.  întrucât aceste diferențe dintre femei și bărbați ce țin de caracteristicile pieței muncii includ vârsta, experiența și educația, sectorul profesional sau timpul de lucru; întrucât acestea se reflectă în faptul că femeile lucrează mai des cu fracțiune de normă, se confruntă cu „plafonul de sticlă” în întreprinderi, lucrează în sectoare și în locuri de muncă tradițional feminine și mai slab remunerate, sau adesea sunt nevoite să își asume responsabilitatea principală în îngrijirea familiilor, ca urmare a normelor sociale de gen, ceea ce duce la scăderea perioadei active în câmpul muncii; întrucât componenta „inexplicabilă” mai amplă poate fi pusă pe seama stereotipurilor de gen, a discriminării în materie de remunerare și a subevaluării frecvente a muncii din sectoarele tradițional feminine, care pot fi atât directă, cât și indirectă, rămânând un fenomen ascuns ce trebuie combătut cu mai multă eficacitate;

U.  întrucât, deși femeile reprezintă aproape 60 % dintre absolvenții din UE, ele rămân în mod disproporționat subreprezentate în știință, tehnologie, inginerie și matematică (STIM) și în carierele digitale; întrucât, drept urmare, disparitatea în ceea ce privește ocupațiile îmbracă forme noi și, în ciuda investițiilor în educație, tinerele prezintă în continuare o probabilitate de două ori mai mare decât tinerii de a fi inactive din punct de vedere economic,

1.  reamintește că remunerarea egală pentru muncă egală sau muncă de valoare egală este unul dintre principiile fondatoare ale UE și că statele membre au obligația de a elimina discriminarea pe motive de gen în ceea ce privește toate aspectele și condițiile de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală; regretă profund faptul că diferența de remunerare între femei și bărbați pentru muncă de valoare egală continuă să persiste, înregistrându-se o îmbunătățire minimă a mediei la nivelul UE în ultimul deceniu;

2.  invită Comisia să prezinte o nouă strategie ambițioasă a UE pentru egalitatea de gen, bazată pe strategia anterioară și pe angajamentul strategic, și care ar trebui să includă măsuri obligatorii privind diferența de remunerare între femei și bărbați și transparența salarială, precum și obiective clare și procese de monitorizare pentru a promova egalitatea de gen și a măsura progresele înregistrate în vederea atingerii acestui obiectiv, în special în ceea ce privește diferențele de venituri și de pensii dintre bărbați și femei, precum și promovarea egalității între femei și a bărbați, în calitate de aducători de venituri și responsabili de îngrijirea familiei;

3.  reamintește că diferența de remunerare între femei și bărbați și cauzele acesteia au consecințe exponențial dezastruoase pentru femei de-a lungul vieții, culminând cu un decalaj de pensii între femei și bărbați, care este de peste două ori mai mare decât diferența de remunerare; reamintește că femeile sunt mai expuse riscului de sărăcie la bătrânețe decât bărbații, din cauza diferențelor de remunerare și de timp de lucru de pe tot parcursul vieții, a vârstelor diferite de pensionare pentru bărbați și femei din unele state membre, precum și a faptului că mai multe femei în vârstă trăiesc singure; invită statele membre să pună în aplicare măsuri specifice de combatere a riscului de sărăcie la femeile în vârstă, mărind pensiile, dar și oferind sprijin social; afirmă că, pe lângă promovarea unei reglementări a muncii bazate pe drepturi de muncă mai extinse, muncă reglementată și interzicerea muncii precare, ar trebui reintrodusă, apărată și promovată negocierea colectivă, ca instrument decisiv pentru depășirea inegalităților, în special în ceea ce privește salariile, dar și apărarea și consolidarea drepturilor de muncă;

4.  solicită revizuirea imediată și actualizarea ambițioasă a Planului de acțiune privind diferențele de remunerare între femei și bărbați până la sfârșitul anului 2020, care ar trebui să stabilească obiective clare pentru statele membre de a reduce diferența de remunerare între femei și bărbați în următorii cinci ani și să garanteze că astfel de obiective sunt luate în considerare în recomandările specifice fiecărei țări; subliniază, în special, necesitatea de a include o perspectivă intersectorială în noul plan de acțiune; invită Comisia să acorde o atenție deosebită factorilor ce determină decalajul de pensii în cadrul planului de acțiune și să evalueze necesitatea unor măsuri specifice de reducere a acestui decalaj la nivelul UE și la nivel național;

5.  invită statele membre să își intensifice eforturile de a elimina diferența de remunerare dintre femei și bărbați printr-o aplicare riguroasă a principiului remunerației egale pentru muncă egală sau pentru muncă de valoare egală, nu doar prin legislație și măsuri de combatere a discriminării salariale, ci și prin reintroducerea, promovarea și apărarea negocierii colective; solicită, de asemenea, măsuri care să combată segregarea verticală și orizontală în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, precum și practicile discriminatorii în deciziile de recrutare și promovare; solicită măsuri care să sporească protecția socială în domeniul maternității, al șomajului, al bolilor, al accidentelor de muncă și al bolilor profesionale;

6.  salută angajamentul Președintei Comisiei și al comisarei pentru egalitate de a prezenta propuneri de introducere a unor măsuri obligatorii de asigurare a transparenței salariale în primele 100 de zile de mandat al Comisiei; consideră că viitoarea directivă ar trebui să includă politici hotărâte de aplicare pentru nerespectarea prevederilor și ar trebui să se aplice atât în sectorul privat, cât și în cel public, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), precum și întregului pachet privind remunerarea, cu toate componentele sale, și să aibă un domeniu de aplicare larg; invită Comisia să ia în considerare introducerea unor măsuri concrete, pe baza Recomandării sale din 2014, cum ar fi (a) definirea clară a criteriilor de evaluare a valorii muncii, (b) audituri și sisteme de clasificare ale locurilor de muncă neutre din punctul de vedere al genului, (c) audituri și rapoarte cu privire la salarii urmărind criterii de gen, în vederea garantării egalității de remunerare, (d) dreptul lucrătorilor de a solicita informații complete în materie de remunerare și dreptul la reparații și (e) obiective clare privind performanța în materie de egalitate a societăților; este ferm convins că astfel de măsuri sunt necesare pentru a identifica cazurile de discriminare în materie de remunerare, astfel încât lucrătorii să poată lua decizii în cunoștință de cauză și să acționeze atunci când este necesar; invită Comisia să promoveze rolul partenerilor sociali și al negocierii colective la toate nivelurile (național, sectorial, local și al întreprinderilor) în viitoarea legislație privind transparența salarială;

7.  invită Comisia să completeze inițiativa privind transparența remunerării prin dezvoltarea, în strânsă cooperare cu partenerii sociali și introducerea unor orientări privind sistemele de evaluare și clasificare a locurilor de muncă neutre din punct de vedere al genului, precum și prin definirea unor criterii clare de evaluare a valorii muncii (cum ar fi calificările, nivelul de responsabilitate, sarcinile fizice și psihologice, organizarea turelor etc.) care să permită compararea valorii muncii în diferite locuri de muncă și sectoare, cu scopul de a obține o remunerare mai echitabilă a muncii în sectoarele dominate de femei, care se bucură, în general, de o reputație mai scăzută și nu sunt remunerate la fel de bine ca munca din sectoarele dominate de bărbați;

8.  invită Comisia să ia în considerare revizuirea actuală a funcționării și a punerii în aplicare a legislației UE privind egalitatea de remunerare și a principiului egalității de remunerare ca bază pentru acțiunea sa și să prezinte o revizuire în timp util a Directivei 2006/54/CE pentru a actualiza și a îmbunătăți legislația existentă privind principiul egalității de remunerare în practică, pentru a îmbunătăți asigurarea respectării legii în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și pentru a include interzicerea oricărei discriminări bazate pe orientarea sexuală, pe identitatea de gen sau pe schimbarea de sex; solicită îmbunătățirea accesului la justiție și introducerea unor drepturi procedurale mai stricte pentru a combate discriminarea salarială;

9.  reamintește că Raportul din 2017 al Comisiei privind punerea în aplicare a Recomandării Comisiei referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență (COM(2017)0671) a constatat că măsurile nu au fost eficiente și că punerea lor în aplicare a fost inadecvată; salută, prin urmare, angajamentul luat de președinta Comisiei în orientările sale politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024, potrivit cărora principiul remunerării egale pentru muncă egală va fi principiul fundamental al unei noi strategii europene pentru egalitatea de gen și salută, de asemenea, recunoașterea faptului că egalitatea de gen este o componentă esențială a creșterii economice, precum și un aspect ce ține de drepturile fundamentale și de echitate;

10.  își reiterează apelul pentru transformarea Pilonului european al drepturilor sociale, care promovează convergența ascendentă, într-o realitate atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, pentru a asigura egalitatea de tratament și de șanse pentru femei și bărbați, precum și dreptul la remunerare egală pentru muncă egală sau muncă de valoare egală pentru femei și bărbați; subliniază că eliminarea disparității de gen ar trebui să fie un obiectiv specific în cadrul programului care va succeda Strategiei Europa 2020;

11.  invită statele membre să își intensifice eforturile pentru a elimina în mod definitiv diferența de remunerare dintre femei și bărbați prin aplicarea strictă a principiului egalității de remunerare, garantând că salariile lucrătorilor cu fracțiune de normă sunt coerente cu echivalentul celor cu normă întreagă, adoptând legi care sporesc transparența salarială și îmbunătățind claritatea juridică pentru a detecta prejudecățile de gen și discriminarea în structurile de remunerare, combătând segregarea profesională, atât verticală, cât și orizontală, și luptând împotriva prejudecăților de care dau dovadă angajatorii în deciziile de recrutare și de promovare;

12.  subliniază că accesul la muncă și condițiile care o facilitează sunt esențiale pentru a asigura emanciparea și independența femeilor în toate sferele vieții, de la muncă la participarea socială, economică și politică, printre altele; consideră că progresul către atingerea egalității între femei și bărbați și promovarea drepturilor femeilor reprezintă o cale a progresului social pentru societate în ansamblul ei, ce permite, în același timp, îmbunătățirea situației socioeconomice a femeilor;

13.  invită, de asemenea, statele membre să investească în mod adecvat în furnizarea, accesibilitatea, inclusiv din punct de vedere financiar și calitatea serviciilor formale de educație și îngrijire timpurie, utilizând fondurile structurale și de investiții europene, în conformitate cu obiectivele de la Barcelona, precum și să investească în servicii de îngrijire pe termen lung și în forme de organizare a muncii compatibile cu viața de familie, pentru a asigura participarea egală și continuă a femeilor pe piața forței de muncă, oferind nivelul de flexibilitate adecvat, pentru a promova rate mai ridicate de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor; reiterează faptul că, pentru a combate riscul de sărăcie în rândul femeilor în vârstă, precum și pentru a combate cauzele diferenței de remunerare între femei și bărbați, statele membre ar trebui să garanteze că se iau măsuri adecvate pentru femeile în vârstă, inclusiv măsuri cum ar fi creditele pentru perioadele de îngrijire, pensii minime adecvate, indemnizațiile de urmaș și concediu din motive familiale pentru bărbați, pentru a preveni feminizarea sărăciei; invită Consiliul să introducă obiective în domeniul îngrijirii persoanelor în vârstă și pentru familiile cu persoane dependente în grijă, similare cu obiectivele de la Barcelona privind îngrijirea copiilor;

14.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare politici care promovează încadrarea în muncă a femeilor și independența lor financiară, inclusiv politici care promovează integrarea pe piața muncii a femeilor din grupurile marginalizate; invită statele membre să combată segmentarea pieței muncii pe criterii de gen, prin investiții în educația formală, informală și non-formală, în învățarea pe tot parcursul vieții și în formarea profesională pentru femei, ca să li se asigure acces la locuri de muncă și oportunități de înaltă calitate, astfel încât să se recalifice și să își perfecționeze competențele pentru viitoarele schimbări de pe piața muncii; solicită, în special, o mai bună promovare a antreprenoriatului, a disciplinelor STIM, a educației digitale și a alfabetizării financiare pentru fete de la o vârstă timpurie, pentru a combate stereotipurile educaționale existente și a garanta accesul unui număr mai mare de femei în sectoare aflate în plină dezvoltare și cu nivel ridicat de remunerare;

15.  invită statele membre să asigure adoptarea și punerea în aplicare rapidă a Directivei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate, în vederea raportului final și a studiilor însoțitoare privind punerea în aplicare a acesteia;

16.  ia act de impactul pe care subreprezentarea femeilor în pozițiile de conducere îl are asupra diferenței de remunerare între femei și bărbați și evidențiază nevoia urgentă de a promova egalitatea între bărbați și femei la toate nivelurile procesului decizional în domeniul afacerilor și al gestiunii; invită statele membre să deblocheze negocierile din cadrul Consiliului referitoare la propunerea de directivă privind femeile în consiliile de administrație, deoarece aceasta ar putea contribui la eliminarea plafonului de sticlă;

17.  invită atât Comisia, cât și statele membre să colecteze date defalcate pentru a evalua și monitoriza mai bine progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați, acordând, în același timp, o atenție deosebită grupurilor care se confruntă cu forme multiple și intersectoriale de discriminare, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile migrante și cele aparținând minorităților etnice, femeile de etnie romă, femeile în vârstă, femeile din zonele rurale și depopulate, mamele singure și persoanele LGBTIQ;

18.  subliniază că colectarea de date defalcate pe genuri trebuie îmbunătățită în continuare în domenii precum munca informală, antreprenoriatul, accesul la finanțare și la servicii medicale, violența împotriva femeilor și munca neremunerată; subliniază necesitatea de a colecta și de a utiliza date și dovezi de calitate pentru a elabora politici bine documentate și bazate pe elemente concrete; invită atât Comisia, cât și statele membre să colecteze date defalcate pentru a evalua și monitoriza mai bine progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați, acordând, în același timp, o atenție deosebită grupurilor care se confruntă cu forme multiple și intersectoriale de discriminare, cum ar fi femeile cu dizabilități, femeile migrante și cele aparținând minorităților etnice, femeile rome, femeile în vârstă, mamele singure și persoanele LGBTIQ;

19.  invită Comisia să implice partenerii sociali în elaborarea de noi politici de reducere a diferențelor de remunerare între femei și bărbați; invită, în acest context, partenerii sociali să lanseze discuții și să colaboreze pentru a elimina diferențele de remunerare, inclusiv prin măsuri de acțiune pozitivă, precum și să colaboreze cu organizațiile societății civile pentru a sensibiliza puternic și a implica opinia publică, deoarece eliminarea diferenței de remunerare între femei și bărbați este o prioritate universală;

20.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de a combate munca precară din sectoarele tradițional feminine și feminizarea sărăciei; subliniază nivelurile ridicate ale muncii nedeclarate prestate de femei, ceea ce are un impact negativ asupra veniturilor lor, a protecției și securității sociale și invită statele membre să ratifice Convenția OIM privind lucrătorii casnici din 2011;

21.  invită statele membre să consolideze protecția maternității, a paternității și a statutului de părinte în legislația muncii, în special mărind perioada de concediu și garantând că aceasta e plătită integral și reducând numărul de ore de lucru pe durata alăptării, precum și luând măsuri adecvate pentru a pune în aplicare această protecție, dar și investind în furnizarea unei rețele publice gratuite de servicii de educație și de îngrijire a copiilor preșcolari și de servicii de îngrijire pe termen lung; constată că lipsa de disponibilitate, costurile prohibitive și lipsa unei infrastructuri adecvate pentru servicii de calitate de îngrijire a copiilor rămân un obstacol semnificativ, în primul rând, în calea participării egale a femeilor la toate aspectele vieții societății, inclusiv ocuparea forței de muncă;

22.  ia act de faptul că violența bazată pe gen și hărțuirea pot fi, de asemenea, exacerbate de diferența de remunerare între femei și bărbați, deoarece victimele sunt adesea forțate să ocupe locuri de muncă mai slab remunerate din cauza unor medii de lucru ostile; invită statele membre să semneze și să ratifice Convenția OIM privind violența și hărțuirea din 2019, pentru a introduce măsuri eficiente de definire, prevenire și interzicere a violenței și a hărțuirii la locul de muncă, inclusiv prin mecanisme de denunțare și rezolvare a conflictelor, sprijin, servicii și căi de atac sigure și eficiente;

23.  invită Comisia să dea un exemplu bun și să prezinte o analiză completă a diferenței de remunerare între femei și bărbați în cadrul instituțiilor UE cu ocazia Zilei egalității salariale în UE;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 69, 8.3.2014, p. 112.
(2) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(3) JO L 188, 12.7.2019, p. 79.
(4) JO C 155, 25.5.2011, p. 10.
(5) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 75.
(6) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.
(7) JO C 242, 10.7.2018, p. 24.
(8) JO C 331, 18.9.2018, p. 60.
(9) JO C 346, 27.9.2018, p. 6.
(10) JO C 356, 4.10.2018, p. 89.
(11) Mascherini, M., Bisello, M. și Rioboo Leston, I.: The gender employment gap: Challenges and solutions, Eurofound, 2016.
(12) Potrivit fișei informative a Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați intitulată „Poverty, gender and lone parents in the EU” (Sărăcia, genul și părinții singuri în UE), care citează cifrele din statisticile Uniunii Europene referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC) din 2014.

Notă juridică - Politica de confidențialitate