Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2020/2079(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0183/2020

Texte depuse :

A9-0183/2020

Dezbateri :

PV 21/10/2020 - 7
CRE 21/10/2020 - 7

Voturi :

PV 21/10/2020 - 17

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0284

Texte adoptate
PDF 195kWORD 72k
Joi, 22 octombrie 2020 - Bruxelles
Politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro 2020
P9_TA(2020)0284A9-0183/2020

Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 referitoare la ocuparea forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro 2020 (2020/2079(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3, articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 4, 6, 9, 145, 148, 149, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 158, 165, 166, 168, 174 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea), și Directiva 2000/43/CE (Directiva privind egalitatea rasială),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8, 10 și 13,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/672 al Consiliului din 19 mai 2020 privind instituirea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) ca urmare a epidemiei de COVID-19(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/559 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 în ceea ce privește introducerea unor măsuri specifice pentru abordarea epidemiei de COVID-19(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2020 intitulată „Răspunsul la coronavirus – utilizarea fiecărui euro disponibil, prin orice modalitate posibilă, pentru a salva viețile și mijloacele de trai” (COM(2020)0143),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/460 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 508/2014 în ceea ce privește anumite măsuri specifice menite să mobilizeze investiții în sistemele de sănătate ale statelor membre și în alte sectoare ale economiilor acestora ca reacție la epidemia de COVID-19 (Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus)(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 martie 2020 intitulată „Răspunsul economic coordonat la epidemia de COVID-19” (COM(2020)0112),

–  având în vedere Raportul tehnic al Centrului Comun de Cercetare intitulat „Măsurile de izolare împotriva COVID și piața muncii din UE”, publicat în 2020, și, în special, analiza realizată de Centrul comun cu privire la cele mai recente informații disponibile privind practicile de muncă la distanță în Uniunea Europeană,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 iunie 2019 intitulată „Aprofundarea uniunii economice și monetare a Europei: o evaluare a situației la patru ani de la Raportul celor cinci președinți – Contribuția Comisiei Europene la summitul zonei euro din 21 iunie 2019” (COM(2019)0279),

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Semestrul european 2020: Recomandări specifice fiecărei țări” (COM(2020)0500),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind activarea clauzei derogatorii generale din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (COM(2020)0123) și decizia ulterioară a Consiliului din 23 martie 2020 cu privire la aceasta,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 26 februarie 2020 pentru o decizie a Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2020)0070),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 22 noiembrie 2017 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2017)0677) și poziția Parlamentului din 19 aprilie 2018 referitoare la aceasta(5),

–  având în vedere Decizia (UE) 2019/1181 a Consiliului din 8 iulie 2019 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(6),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2019 intitulată „Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă” (COM(2019)0650),

–  având în vedere propunerea de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 17 decembrie 2019 privind ocuparea forței de muncă, care însoțește Comunicarea Comisiei referitoare la strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă (COM(2019)0653),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 17 decembrie 2019 de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2019)0652),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 17 decembrie 2019 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2020” (COM(2019)0651),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2019, intitulată „Proiectele de planuri bugetare pentru 2020: evaluare globală” (COM(2019)0900),

–  având în vedere orientările politice pentru Comisia Europeană (2019-2024) intitulate „O Uniune mai ambițioasă: Programul meu pentru Europaˮ, prezentate de Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen,

–  având în vedere declarația președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în documentul „O Uniune mai ambițioasă: Programul meu pentru Europa – Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024”: „Pentru a-i sprijini pe toți copiii aflați în dificultate, voi crea Garanția europeană pentru copii, preluând astfel o propunere a Parlamentului European”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250), în special principiul 11, care reafirmă importanța promovării drepturilor copiilor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 iunie 2020 pe tema „Provocările demografice – calea de urmat”(7),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind armonizarea vieții profesionale cu viața de familie în contextul schimbărilor demografice (11841/11),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(8),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 13 martie 2018 de recomandare a Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (COM(2018)0132),

–  având în vedere pachetul de măsuri pentru investițiile sociale adoptat de Comisie în 2013, intitulat „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 intitulată „Un cadru UE pentru strategiile de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și rapoartele ulterioare de punere în aplicare și de evaluare,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(9),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului(10),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulat „Bilanțul punerii în aplicare a recomandării din 2013 privind «Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării»” (SWD(2017)0258),

–  având în vedere Angajamentul strategic al Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2011-2020 și Concluziile Consiliului din 7 martie 2011 cu privire la acesta(11), precum și Comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere raportul Comisiei din 29 mai 2013 intitulat „Obiectivele de la Barcelona – Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere obiectivele de la Barcelona din 2002 privind îngrijirea copiilor, și anume de a oferi, până în 2010, servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 90 % dintre copiii cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru cel puțin 33 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe (COM(2016)0581),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței” (COM(2020)0274),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

–  având în vedere pachetul privind economia circulară [directivele (UE) 2018/849(12), (UE) 2018/850(13), (UE) 2018/851(14) și (UE) 2018/852(15)],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou – Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (COM(2012)0055),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2009 intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 intitulate „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa” (15071/15),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2019 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2019(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la educație în era digitală: dificultăți, șanse și învățăminte pentru elaborarea politicilor UE(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la o nouă agendă pentru competențe în Europa(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020(26),

–  având în vedere inițiativa OCDE și a Comisiei Europene privind „Starea sănătății în UE” și raportul aferent, „Sănătatea pe scurt: Europa 2018”,

–  având în vedere raportul Comisiei Europene pe 2018 privind adecvarea pensiilor: adecvarea actuală și viitoare a veniturilor persoanelor în vârstă în UE, publicat la 26 aprilie 2018,

–  având în vedere raportul Comisiei Europene pentru 2018 privind îmbătrânirea: proiecții economice și bugetare pentru statele membre (2016-2070), publicat la 28 mai 2018,

–  având în vedere Carta socială europeană revizuită și Procesul de la Torino, lansat în 2014 cu scopul de a consolida sistemul de tratate al Cartei sociale europene în cadrul Consiliului Europei și în relația sa cu dreptul Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice(28),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din septembrie 2015 referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene către comitet din iunie 2014,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (Directiva privind egalitatea de tratament)(29), precum și articolul 141 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (1992) privind principiul egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare,

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2014 privind egalitatea dintre femei și bărbați,

–  având în vedere Strategia UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027, pe baza Rezoluției Consiliului din 26 noiembrie 2018, și obiectivul Strategiei Europa 2020 de a reduce sub 10 % rata abandonului timpuriu al sistemului de învățământ și de formare,

–  având în vedere „Studiul de fezabilitate privind Garanția pentru copii – raport final” din martie 2020, realizat de Comisia Europeană,

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 5/2017 din aprilie 2017 intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor: o punte către locuri de muncă pentru generația viitoare” (COM(2020)0276),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (Actul european privind accesibilitatea)(30),

–  având în vedere previziunile economice europene elaborate de Comisie în primăvara anului 2020,

–  având în vedere studiul realizat de Rețeaua europeană de politici sociale, intitulat „In-work poverty in Europe: A study of national policies” (Sărăcia în rândul celor care au un loc de muncă: o analiză a politicilor naționale), publicat în mai 2019,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 2018 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (14582/18),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană(31),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19(32),

–  având în vedere previziunile economice elaborate de Comisie în vara anului 2020,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Identificarea nevoilor Europei în vederea redresării” (SWD(2020)0098),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 18 februarie 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale (6129/20),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0183/2020),

A.  întrucât UE a intrat în cea mai profundă recesiune economică din istoria sa, activitatea economică scăzând în Europa cu o viteză neobișnuit de mare; întrucât, potrivit previziunilor economice din vara anului 2020, PIB-ul UE va scădea cu aproximativ 8,3 %, iar cel al zonei euro cu 8,7 % în 2020;

B.  întrucât criza de COVID-19 a produs un șoc simetric care afectează toate statele membre, chiar dacă impactul său nu va fi uniform, fiind mai puternic pentru cei peste 109 milioane de cetățeni care erau expuși riscului de sărăcie chiar și înainte de pandemie; întrucât această criză exercită o presiune puternică asupra sistemelor de protecție socială, care trebuie să atenueze efectele sociale ale crizei și să le asigure tuturor persoanelor condiții de viață decente și acces la serviciile esențiale, precum sănătatea, educația și locuințele; întrucât este probabil ca criza de COVID-19 să aprofundeze inegalitățile existente, fiind necesar un răspuns coordonat la nivel european pentru a asigura o coeziune socială și teritorială;

C.  întrucât criza actuală implică, de asemenea, riscul extinderii disparităților regionale și teritoriale între statele membre și în interiorul acestora;

D.  întrucât coordonarea eficace a politicilor economice, sociale și de sănătate la nivel european cu semestrul european și cu Pilonul european al drepturilor sociale este esențială pentru a atenua efectele crizei și pentru a asigura o redresare inovatoare din punct de vedere economic, justă din punct de vedere social și responsabilă din punct de vedere ecologic; întrucât o implicare mai puternică a Parlamentului European consolidează controlul democratic al semestrului;

E.  întrucât Decizia Consiliului din 23 martie 2020 a activat clauza derogatorie generală din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, oferind flexibilitatea necesară pentru a fi luate toate măsurile ce se impun în vederea sprijinirii economiilor și a sistemelor de sănătate; întrucât investițiile sociale sunt esențiale pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă, eradicarea sărăciei și societăți incluzive;

F.  întrucât anumite alegeri politice și insuficiența investițiilor efectuate în urma crizei financiare și economice au avut consecințe regretabile pentru nivelul de protecție asigurat de sistemele sociale și de sănătate, care au fost uneori subfinanțate, nefiind în măsură să reducă în mod corespunzător sărăcia și inegalitățile, ceea ce a agravat efectele pandemiei în anumite state membre;

G.  întrucât sunt necesare măsuri și investiții hotărâte pentru o redresare rapidă, care ar trebui să se axeze pe atenuarea efectelor economice și sociale ale pandemiei, să redemareze activitatea economică, să promoveze dezvoltarea durabilă, tranziția verde, transformarea digitală și să pună în aplicare ODD ale UNU, obiectivele Pactului verde și ale Acordului de la Paris, precum și principiile incluse în Pilonul european al drepturilor sociale, pentru ca sistemele de protecție socială să fie mai eficace și mai robuste;

H.  întrucât, pentru a beneficia de Mecanismul de redresare și reziliență propus, statele membre trebuie să elaboreze planuri de redresare și reziliență și să le anexeze la programele lor naționale de reformă, ținând seama de rezultatele semestrului european, precum și planuri naționale în domeniul energiei și al climei și planuri pentru o tranziție justă să raporteze cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestor planuri în contextul semestrului european; întrucât statele membre trebuie să elaboreze planuri specifice pentru realizarea de progrese în domeniul social, care să conțină obiective clare și să indice domeniile exacte ce vor fi vizate de investițiile sociale, precum și modul în care vor fi aplicate principiile Pilonului drepturilor sociale în urma adoptării planului de acțiune pentru realizarea pilonului, anunțat de Președinta Comisiei Europene;

I.  întrucât reformele sustenabile din punct de vedere social sunt cele bazate pe solidaritate, pe integrare, pe justiție socială, pe o repartizare echitabilă a bogăției, pe egalitatea de gen, pe un sistem de învățământ public de înaltă calitate pentru toți, pe locuri de muncă de calitate și pe creșterea sustenabilă – un model care asigură egalitatea și protecția socială, capacitează grupurile vulnerabile, favorizează participarea și implicarea cetățenilor și îmbunătățește nivelul de trai al tuturor cetățenilor; întrucât sistemele de protecție socială consolidate sunt esențiale pentru a combate sărăcia și inegalitățile, precum și pentru a sprijini creșterea sustenabilă și favorabilă incluziunii;

J.  întrucât, potrivit documentului de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei intitulat „Identificarea nevoilor Europei în vederea redresării”, cea mai stringentă nevoie socială este combaterea șomajului; întrucât, în acest document, Comisia estimează că pentru infrastructura socială vor fi necesare investiții în valoare de 192 de miliarde EUR;

K.  întrucât se preconizează că rata șomajului în zona euro va crește de la 7,5 % în 2019 la aproximativ 9,5 % în 2020, cu diferențe substanțiale între statele membre; întrucât se prevede că șomajul nu va crește în mod uniform pentru diferitele sectoare, genuri, grupuri de vârstă și grupuri socio-economice; întrucât sistemele naționale de șomaj tehnic, de subvenții salariale și de sprijin pentru întreprinderi, susținute de măsurile europene, permit protejarea locurilor de muncă și menținerea în mare măsură a salariilor; întrucât multe locuri de muncă sunt în continuare puternic amenințate pe termen mediu și vor fi necesare eforturi considerabile pentru combaterea șomajului; întrucât, în viitor, sistemul european de reasigurare pentru șomaj ar putea limita aceste diferențe, ajutând statele membre să acopere costurile legate în mod direct de elaborarea sau de extinderea măsurilor naționale de șomaj tehnic;

L.  întrucât, în prima jumătate a anului 2020, piața muncii din zona euro a suferit o deteriorare masivă generată de pandemia de COVID-19 și de măsurile luate pentru a o stopa; întrucât declinul înregistrat în domeniul ocupării forței de muncă, de aproximativ 4 % în 2020, ascunde o deteriorare mai substanțială a numărului de ore lucrate, deoarece salariații aflați în șomaj tehnic sunt de fapt șomeri, fiind considerați în continuare salariați numai din punct de vedere statistic; întrucât, pentru ca o persoană să fie considerată șomeră, aceasta trebuie să fie disponibilă pe piața muncii, ceea ce nu a fost posibil peste tot pe durata măsurilor stricte de izolare, iar multe persoane cu acces limitat la piața muncii au fost, de asemenea, descurajate să caute activ un loc de muncă, nefiind, prin urmare, considerate șomere;

M.  întrucât dificultățile generate de deteriorarea pieței muncii afectează în mod neuniform categoriile de pe piața muncii; întrucât lucrătorii ale căror condiții de muncă și contracte sunt precare, inclusiv lucrătorii cu contracte de muncă pe perioadă determinată și lucrătorii angajați prin agenți de muncă temporară, au fost primii care și-au pierdut locurile de muncă; întrucât, de multe ori, aceștia nu sunt în măsură să își exercite drepturile, au un nivel scăzut sau nul de siguranță a locului de muncă și de protecție prin asigurările sociale și se confruntă cu riscuri mai mari pentru sănătate și siguranță; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor a crescut mai mult decât rata generală, iar persoanele care desfășoară o activitate independentă au suferit, de asemenea, în mod considerabil, din cauza măsurilor de izolare;

N.  întrucât responsabilitatea principală pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor le revine statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrelor de reglementare a pieței muncii, a sistemelor de educație și de formare și a politicilor active pe piața muncii;

O.  întrucât, conform previziunilor din vara anului 2020, se preconizează că mai mulți factori, cum ar fi măsurile de șomaj tehnic subvenționate pe termen limitat, vor încetini revenirea pieței muncii la situația existentă înaintea pandemiei; întrucât, în cazul unei perioade prelungite de activitate economică redusă și al unui număr din ce în ce mai mare de întreprinderi care ar urma să își reducă activitatea sau să o înceteze, măsurile respective nu pot preveni în totalitate o eventuală creștere a șomajului; întrucât creșterea preconizată a ratei șomajului pe teritoriul UE poate fi deosebit de greu de depășit în acele state membre în care șomajul era deja relativ ridicat înainte de începerea pandemiei și în care se estimează că redresarea economică va fi lentă sau că piețele muncii și plasele de siguranță socială vor fi lipsite de eficiență și de eficacitate;

P.  întrucât, potrivit Eurostat, în 2018 în UE-28 au existat 8,3 milioane de lucrători cu fracțiune de normă ocupați în muncă în măsură insuficientă, 7,6 milioane de persoane erau apte de muncă, însă nu căutau un loc de muncă, iar alte 2,2 milioane de persoane au căutat un loc de muncă, însă nu au putut să înceapă munca imediat; întrucât, în total, 18,1 milioane de persoane se aflau într-o situație similară șomajului în UE-28 în 2018;

Q.  întrucât, între anii 2002 și 2018, ponderea locurilor de muncă plătite cu salarii medii a scăzut în UE cu 13 puncte procentuale;

R.  întrucât statele membre se confruntă cu provocări structurale pe piața muncii, cum ar fi participarea scăzută, precum și inadecvarea competențelor și calificărilor; întrucât devin tot mai necesare măsuri concrete pentru integrarea sau reintegrarea forței de muncă inactive, pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă;

S.  întrucât se preconizează că deteriorarea situației pieței muncii va limita creșterile salariilor și ale remunerațiilor și că aceasta a slăbit puterea de negociere a lucrătorilor; întrucât dialogul social și negocierile colective sunt instrumente esențiale pentru ca angajatorii și sindicatele să poată stabili salarii și condiții de muncă corecte, iar sistemele puternice de negocieri colective sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică;

T.  întrucât dreptul la negocierile colective este un aspect care privește toți lucrătorii europeni, cu implicații cruciale pentru democrație și statul de drept, inclusiv respectarea drepturilor sociale fundamentale și a negocierilor colective; întrucât negocierile colective constituie un drept european fundamental, iar instituțiile europene sunt obligate să le respecte în conformitate cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale; întrucât, în acest context, politicile care respectă, promovează și consolidează negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor joacă un rol esențial în realizarea unor condiții de muncă de înaltă calitate;

U.  întrucât amploarea negocierilor colective s-a diminuat în 22 dintre cele 27 de state membre începând cu anul 2000; întrucât nivelul mediu al apartenenței sindicale în întreaga UE este de aproximativ 23 %, cu diferențe mari între statele membre, variind între 74 % și 8 %;

V.  întrucât salariile care asigură un nivel de trai decent, sistemele puternice de negocieri colective, democrația la locul de muncă, transparența salariilor, programul de lucru previzibil, prevederile pentru flexibilitatea programului de muncă, protecția socială adecvată și investițiile în servicii publice pot reduce sărăcia persoanelor încadrate în muncă, inegalitățile în materie de sănătate și cele sociale, pot crește cererea și pot îmbunătăți starea sănătății și starea de bine;

W.  întrucât Declarația universală a drepturilor omului a ONU (1948) recunoaște că lucrătorii trebuie să poată câștiga un salariu de subzistență, principiu recunoscut și de Constituției Organizației Internaționale a Muncii, fondată în 1919; întrucât, potrivit definiției Eurofound, un venit de subzistență reprezintă valoarea veniturilor necesare pentru a-i asigura unui salariat un nivel de trai de bază, dar acceptabil din punct de vedere social; întrucât salariile minime din majoritatea țărilor se mențin sub pragul sărăciei;

X.  întrucât criza va deteriora considerabil condițiile sociale, afectând îndeosebi femeile, gospodăriile și familiile cu venituri scăzute, persoanele în vârstă, minoritățile și alte grupuri vulnerabile, ducând la creșterea inegalităților, a precarității, a sărăciei, a șomajului și a discrepanțelor sociale și subminând totodată standardele sociale și de ocupare a forței de muncă din Europa; întrucât, printre alte categorii, tinerii, lucrătorii care au condiții de muncă precare, contracte atipice sau temporare, persoanele slab calificate, lucrătorii care ocupă involuntar un loc de muncă cu fracțiune de normă și cei care desfășoară o activitate independentă, precum și lucrătorii de pe platforme și lucrătorii migranți se supun celui mai mare risc de a-și pierde locurile de muncă și de a fi afectați de sărăcie; întrucât mulți lucrători cu ocupații esențiale pentru reacția din prima linie la pandemia de COVID-19 aparțin acestor categorii vulnerabile;

Y.  întrucât criza a demonstrat că fiecare lucrător este esențial și că, deși societățile noastre funcționează în condiții de izolare, acest lucru nu se datorează exclusiv lucrătorilor din domeniul sănătății, cercetătorilor și forțelor de securitate, ci, în mare măsură, se datorează și lucrătorilor din domeniul curățeniei, al transporturilor, casierilor din supermarketuri, lucrătorilor care asigură servicii de îngrijire, lucrătorilor din domeniul livrărilor, lucrătorilor casnici, lucrătorilor de pe platformele online, lucrătorilor din centrele de intermediere telefonică, lucrătorilor din domeniul alimentației și al agriculturii, pescarilor și multor altor categorii de lucrători ale căror contribuții sunt indispensabile; întrucât în prea multe cazuri acești lucrători își desfășoară activitatea în condiții precare și au salarii mici, iar în multe sectoare majoritatea acestora sunt femei;

Z.  întrucât diferențele de remunerare și de pensii între femei și bărbați persistă și riscă să se adâncească odată cu criza provocată de pandemia de COVID-19; întrucât, la nivelul întregii UE, femeile câștigă în continuare în medie cu 16 % mai puțin decât bărbații și întrucât decalajul dintre bărbați și femei în ceea ce privește pensiile este de aproximativ 37,2 % la nivelul UE;

AA.  întrucât în UE este interzisă discriminarea la locul de muncă pe motive de vârstă, sex, identitate de gen, dizabilități, origine etnică sau rasială, religie ori convingeri sau orientare sexuală și întrucât toată lumea are dreptul la un tratament egal în ceea ce privește recrutarea, condițiile de muncă, promovarea, remunerarea, accesul la formare și pensiile ocupaționale;

AB.  întrucât se preconizează că, în următorul deceniu, polarizarea locurilor de muncă va crește în continuare și vor crește locurile de muncă cu un nivel înalt de calificare și cu un nivel scăzut de calificare; întrucât această tendință poate fi consolidată în continuare de pandemie; întrucât impozitarea progresivă este o condiție necesară pentru a reduce inegalitățile la nivel general și pentru a finanța sisteme de protecție socială care să funcționeze bine;

AC.  întrucât activitățile profesionale suferă schimbări profunde determinate de inovațiile tehnologice, digitalizare, schimbările demografice, schimbările climatice și globalizare; întrucât, în plus, criza actuală a avut un impact enorm asupra obiceiurilor noastre legate de muncă; întrucât utilizarea tehnologiilor digitale și promovarea acestora în mod incluziv aduc beneficii economice și sociale pe termen lung, pot îmbunătăți competitivitatea și crea oportunități profesionale, dar pot, de asemenea, genera dificultăți, cum ar fi izolarea socială, excluziunea digitală, aprofundarea inegalităților, protecția datelor, deteriorarea stării de sănătate a lucrătorilor și a condițiilor de muncă, precum și deteriorarea drepturilor lucrătorilor; întrucât investițiile în competențe digitale, în calificări digitale și în formarea profesională formală a adulților în domeniul digital îmbunătățesc capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor, evoluția salariilor și competitivitatea întreprinderilor; întrucât provocările globale menționate mai sus impun realizarea unei tranziții juste, astfel încât nimeni să nu rămână în urmă;

AD.  întrucât libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al Uniunii Europene și este esențială pentru buna funcționare a pieței interne;

AE.  întrucât punerea în aplicare a Recomandării UE din 2013 privind investițiile în copii nu a produs rezultatele scontate; întrucât semestrul european nu a acordat prioritate într-o măsură suficientă combaterii sărăciei și excluziunii sociale în rândul copiilor, iar fondurile UE nu au fost utilizate în modul cel mai amplu sau strategic posibil; întrucât introducerea unei garanții a UE pentru copii, cu ținte concrete, ar fi o modalitate eficace de a asigura un angajament politic la nivel înalt din partea statelor membre în sensul garantării drepturilor sociale ale copiilor, în special ale celor aflați în situații vulnerabile, și al combaterii sărăciei și excluziunii sociale în rândul copiilor;

AF.  întrucât inegalitățile în materie de sănătate au la bază inegalitățile sociale și au legătură îndeosebi cu aspectele de gen, standardele de învățământ, ocuparea forței de muncă, venitul, condițiile de trai și accesul inegal la asistența medicală, la prevenirea bolilor și la serviciile de promovare a sănătății;

AG.  întrucât, în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii, ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

AH.  întrucât în majoritatea statelor membre există diverse sisteme de venit minim, care vizează crearea unei plase de siguranță pentru persoanele expuse riscului de sărăcie;

AI.  întrucât problema lipsei de adăpost s-a accentuat în mod constant în majoritatea statelor membre în ultimul deceniu; întrucât, în UE, în fiecare noapte se înregistrează cel puțin 700 000 de persoane fără adăpost, cu 70 % mai mult decât în urmă cu un deceniu; întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat că problema lipsei de adăpost constituie atât o criză socială, cât și o criză în domeniul sănătății publice,

1.  invită Comisia să elaboreze o strategie politică pentru a înlocui Strategia Europa 2020, care să urmărească eradicarea sărăciei, reunind instrumentele esențiale precum Pactul verde european, Pilonul european al drepturilor sociale și semestrul european și o viziune pe termen lung privind economia bunăstării și sustenabilitatea mediului și a modelelor noastre sociale, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD);

2.  ia act de recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie în 2020; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că statele membre au realizat progrese limitate sau nu au realizat deloc progrese în ceea ce privește șase dintre cele 10 recomandări specifice fiecărei țări care le-au fost adresate în 2019 și la faptul că progresele înregistrate sunt neuniforme de la un stat membru la altul, cele mai mici progrese fiind înregistrate în ceea ce privește extinderea bazei fiscale, precum și în domeniile sănătății și îngrijirilor de durată; subliniază că recomandările specifice fiecărei țări trebuie să fie coerente cu obiectivele economice, sociale și de mediu ale UE; evidențiază faptul că punerea în practică a recomandărilor specifice fiecărei țări este determinantă pentru promovarea incluziunii sociale și îmbunătățirea drepturilor sociale, precum și pentru realizarea unei ocupări depline a forței de muncă în condiții favorabile și a unei tranziții juste din punct de vedere social; îndeamnă, prin urmare, statele membre, indiferent dacă fac parte din zona euro sau nu, să pună în aplicare recomandările în mod mai riguros, mai ales pe cele privind ocuparea forței de muncă și aspectele sociale; subliniază că, pe baza învățămintelor crizei precedente și în procesul de soluționare a crizei economice și sociale provocate de COVID-19, recomandările specifice fiecărei țări trebuie să promoveze reglementarea pieței muncii, să întărească reziliența politicilor noastre economice și să sprijine serviciile noastre publice;

3.  este preocupat de efectele sociale devastatoare ale crizei de COVID-19, în special asupra femeilor, gospodăriilor și familiilor cu venituri scăzute și asupra grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, persoanele care fac parte din minorități, refugiații și migranții, precum și lucrătorii aflați în primă linie în timpul crizei, ceea ce aprofundează și mai mult inegalitățile existente și creează altele noi și ar putea pune în pericol standardele sociale și de ocupare a forței de muncă din Europa; subliniază că numai o reacție europeană hotărâtă și coordonată va atenua consecințele sociale ale crizei actuale și va demonstra că UE este un proiect indispensabil, bazat pe dreptatea socială, solidaritate și integrare; invită statele membre să protejeze pe deplin drepturile sociale ale cetățenilor și evidențiază rolul central ce trebuie să-i revină pachetului de Asistență de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-UE) în sprijinirea persoanelor celor mai defavorizate, prin asigurarea unei finanțări adecvate din Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), în sprijinirea ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor prin intermediul Fondului social european (FSE), precum și în promovarea coeziunii UE, inclusiv în regiunile ultraperiferice;

4.  salută decizia statelor membre de a activa clauza derogatorie generală pentru a asigura o flexibilitate mai mare în vederea luării măsurilor necesare pentru a proteja sănătatea cetățenilor europeni și a sprijini sistemele de protecție civilă, pentru a păstra locurile de muncă, a sprijini o redresare puternică și a stabiliza economia social de piață a UE; invită statele membre să utilizeze pe deplin această flexibilitate bugetară pentru a evita și a atenua consecințele sociale ale crizei, pentru a întări sistemele de protecție socială, a finanța locurile de muncă de calitate, serviciile publice, combaterea sărăciei și tranziția ecologică; salută anunțul Comisiei privind lansarea unei ample consultări publice cu toate părțile interesate vizate, pentru a examina posibilele direcții de dezvoltare a normelor bugetare ale UE; invită statele membre să participe la aceste discuții menite să încurajeze investițiile sociale sustenabile, care favorizează creșterea, asigurând totodată sustenabilitatea bugetelor;

5.  evidențiază importanța unei proceduri bugetare solide și responsabile și invită statele membre și Comisia să majoreze investițiile pentru a răspunde la criza sanitară, mai ales investițiile în educație și în sistemul social și de sănătate; atrage atenția asupra faptului că semestrul european nu are încă o agendă pentru monitorizarea și combaterea aprofundării inegalităților în Europa; îndeamnă, prin urmare, Comisia să evalueze mai bine impactul distributiv al politicilor publice și dezechilibrele în materie de venit și de distribuție a bogăției, inclusiv prin intermediul unor rapoarte individuale de evaluare aprofundată în cazul în care sunt constatate dezechilibre, ca o modalitate de a conecta coordonarea economică cu ocuparea forței de muncă și performanțele sociale; invită Comisia să analizeze care ar fi indicatorii cei mai exacți ai inegalităților economice și să monitorizeze evoluția inegalităților;

6.  salută Instrumentul de redresare al Uniunii Europene intitulat „Next Generation EU”; solicită o abordare echilibrată a tranziției verzi și a celei digitale, pe de o parte, și a infrastructurii din domeniul social, al educației și al sănătății, pe de altă parte; insistă ca planul de redresare să corespundă în totalitate Pilonului european al drepturilor sociale și să contribuie la realizarea ODD ale ONU și a Pactului verde european; invită statele membre să recurgă la clauza derogatorie generală și să investească în oameni și în sistemele de protecție socială și să sprijine întreprinderile viabile aflate în dificultate, pentru a proteja locurile de muncă și salariile; solicită elaborarea unor planuri de progres social specifice pentru a face ca sistemele de protecție socială să fie mai eficace, mai echitabile și mai robuste; solicită un cadru financiar multianual (CFM) ambițios, întărit cu ajutorul noilor resurse proprii, și respinge orice reducere a fondurilor destinate programelor axate pe coeziune, precum FSE+;

7.  subliniază importanța punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și a îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, inclusiv în contextul planului de redresare al UE, pentru a asigura echitatea socială, coeziunea socială și prosperitatea pentru toți; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în cadrul crizei actuale, sistemele de protecție socială sunt supuse unei presiuni fără precedent, iar cheltuielile publice aferente vor crește exponențial; subliniază că, pentru a impulsiona redresarea, eforturile de investiții ale UE prin intermediul planului de redresare și al CFM trebuie să stimuleze creșterea cu o puternică dimensiune socială, în special prin consolidarea sistemelor de protecție socială și prin investiții în sisteme de securitate socială stabile, asistență medicală, educație, locuințe, ocuparea forței de muncă, cultură, justiție și servicii sociale publice adecvate și accesibile, pentru a combate impactul social al crizei și pentru a eradica sărăcia;

8.  salută propunerea Comisiei privind programul SURE ca o măsură de urgență menită să sprijine sistemele de șomaj tehnic ale statelor membre în perioada crizei de COVID-19 și, drept rezultat, să îmbunătățească posibilitățile de care dispun întreprinderile pentru a obține lichiditățile necesare reluării activității economice și menținerii locurilor de muncă; ia act de caracterul temporar al acestui instrument; invită, prin urmare, Comisia să analizeze posibilitatea activării, la cererea statelor membre, a unui instrument special permanent în cazul unei crize neașteptate care implică o creștere constantă a cheltuielilor pentru măsurile de șomaj tehnic și pentru alte măsuri similare;

9.  evidențiază angajamentul Comisiei de a mobiliza Fondul european de ajustare la globalizare ca răspuns la consecințele crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra ocupării forței de muncă; solicită, prin urmare, statelor membre să depună rapid cereri de finanțare adresate Comisiei în vederea sprijinirii lucrătorilor europeni care și-au pierdut locul de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, care va fi utilizat în procesul de reconversie, recalificare și reintegrare pe piața muncii;

10.  invită Comisia și statele membre să se asigure că asistența financiară este acordată numai întreprinderilor care nu sunt înregistrate în țările enumerate în anexa 1 la Concluziile Consiliului privind lista revizuită a UE ce conține jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale; invită Comisia și statele membre să se asigure că beneficiarii respectă valorile fundamentale consacrate în tratate, iar întreprinderile care primesc sprijin financiar public protejează lucrătorii, asigură condiții de muncă decente, respectă sindicatele și contractele colective aplicabile, plătesc impozitele ce le revin și se abțin de la răscumpărarea acțiunilor și de la plata primelor pentru cadrele de conducere și a dividendelor către acționari;

11.  subliniază rolul esențial al tabloului de bord social în cadrul semestrului european; invită Comisia să îmbunătățească tabloul de bord social, prin reflectarea tuturor celor 20 de principii ale Pilonului european al drepturilor sociale, și să dezvolte obiective sociale, inclusiv pentru reducerea sărăciei, precum și o metodă de integrare a aspectelor sociale ale factorilor de mediu, sociali și de guvernanță (MSG); subliniază importanța evaluărilor ex ante, precum și a evaluărilor ex post aprofundate ale programelor naționale de reformă;

12.  este preocupat de efectele negative ale crizei de COVID-19 asupra pieței europene a forței de muncă și de numărul extraordinar de mare al locurilor de muncă pierdute, îndeosebi în sectoare strategice, precum și de creșterea conexă a sărăciei și aprofundarea discrepanțelor în ceea ce privește nivelul de trai, care vor afecta în special tinerii, femeile și lucrătorii slab calificați, pe cei care lucrează în economia neformală și pe cei care au locuri de muncă precare; reamintește anunțul Președintei Comisiei privind faptul că va fi prezentat un program la nivelul UE pentru reasigurarea prestațiilor de șomaj; invită statele membre să pună în aplicare măsuri de păstrare a locurilor de muncă și să promoveze condiții de muncă flexibile în vederea păstrării locurilor de muncă; invită statele membre să investească sume corespunzătoare în politici active și eficace pentru piața forței de muncă, în educație, formarea profesională și în învățarea pe tot parcursul vieții și să utilizeze pe deplin instrumentele UE de finanțare existente și pe cele noi pentru a preveni șomajul de lungă durată, îndeosebi în regiunile care suferă de dezavantaje demografice considerabile, cum ar fi zonele rurale; îndeamnă statele membre să creeze, de asemenea, noi oportunități de ocupare a forței de muncă, inclusiv cu ajutorul investițiilor publice și al programelor de ocupare a forței de muncă, și să întărească rolul serviciilor publice pentru ocuparea forței de muncă, acordând o atenție deosebită măsurilor menite să ajute tinerii, persoanele cu dizabilități și persoanele care se confruntă cu atitudini discriminatorii să intre pe piața muncii;

13.  constată cu o profundă îngrijorare nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor într-o serie de state membre și fragilitatea contractelor de muncă ale lucrătorilor tineri, în special în sectoarele afectate în mod grav de pandemia de COVID-19; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri corespunzătoare pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, recurgând la toate instrumentele financiare actuale și la cele noi, precum Garanția pentru tineret și Erasmus+; solicită ca Garanția pentru tineret să fie mai eficace și mai incluzivă, cu un accent deosebit pe locurile de muncă de calitate, cu o remunerație decentă, vizând în special persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii;

14.  invită Comisia și statele membre să se asigure că pandemia de COVID-19 nu agravează poziția acelor grupuri care sunt cele mai îndepărtate de piața muncii, cum ar fi persoanele care asigură servicii informale de îngrijire, persoanele cu boli cronice, cu dizabilități, cu probleme de sănătate sau cu boli cronice complexe, migranții și refugiații și persoanele care provin din rândul unor minorități etnice și religioase;

15.  subliniază faptul că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) joacă un rol esențial pentru dezvoltarea sustenabilă și favorabilă incluziunii, pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune; invită Comisia și statele membre să își intensifice sprijinul acordat IMM-urilor și lucrătorilor acestora în reluarea activității economice, precum și în tranziția către o economie mai digitală și mai verde;

16.  invită statele membre să promoveze în mod activ dezvoltarea economiei circulare și sociale, să încurajeze inovarea socială și întreprinderile sociale și să consolideze sustenabilitatea acestora, precum și să încurajeze acele forme de muncă care creează oportunități pentru locuri de muncă de calitate;

17.  consideră că, pentru a menține și a spori competitivitatea globală, cadrul normativ pentru piața muncii din statele membre trebuie să fie clar, simplu și flexibil, dar să mențină totodată standarde de muncă ridicate;

18.  subliniază că punerea în aplicare cu succes a planului de redresare al UE necesită un dialog social veritabil la toate nivelurile, cu implicarea efectivă a partenerilor sociali, consolidarea drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor, precum și a negocierilor colective și a participării lucrătorilor, ca instrumente fundamentale pentru democrație și incluziune; invită Comisia și statele membre să sprijine consolidarea capacităților partenerilor sociali, inclusiv cu ajutorul FSE+, în vederea consolidării prezenței sindicatelor, a dialogului social, a negocierilor colective și a implicări lucrătorilor în problemele întreprinderilor, precum și în vederea respectării contractelor colective în cazul achizițiilor publice; invită Comisia și statele membre să garanteze, de asemenea, implicarea completă a partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor, inclusiv în semestrul european;

19.  salută a doua fază a consultării partenerilor sociali de către Comisie cu privire la un cadru european pentru salariile minime; constată că salariile decente sunt importante pentru asigurarea unor condiții de muncă echitabile și pentru o economie de piață socială înfloritoare; invită statele membre să asigure salarii de subzistență decente, peste pragul sărăciei, pentru toți lucrătorii, prin contracte colective sau prin dispoziții legislative naționale; consideră că o formă consolidată a negocierilor colective reprezintă una dintre modalitățile optime de promovare a salariilor decente în UE; invită Comisia să identifice obstacolele din calea dialogului social în UE și să prezinte un cadru european pentru salariile minime, pentru a elimina sărăcia persoanelor încadrate în muncă, în conformitate cu tradițiile naționale și respectând în mod corespunzător autonomia partenerilor sociali de la nivel național și modelele de negociere colectivă care funcționează bine; subliniază că nicio inițiativă nu trebuie să afecteze autonomia partenerilor sociali și nici stabilirea salariilor în sistemele de negociere colectivă; solicită o abordare coordonată la nivelul UE pentru a evita concurența nesănătoasă legată de costurile forței de muncă și pentru a intensifica convergența socială ascendentă pentru toți; subliniază, de asemenea, că salariile ar trebui să le permită lucrătorilor să își satisfacă nevoile proprii și pe cele ale familiilor lor, iar fiecare lucrător din Uniune ar trebui să primească un salariu de subzistență; solicită Comisiei, în acest sens, să studieze modalitățile de identificare a ceea ce ar putea cuprinde venitul de subzistență și modalitățile de estimare a acestuia, ceea ce ar putea servi drept instrument de referință pentru partenerii sociali;

20.  solicită să li se asigure tuturor lucrătorilor și persoanelor care desfășoară o activitate independentă acces la pensii publice pentru limită de vârstă, bazate pe solidaritate și adecvate, care să fie mai mari decât pragul sărăciei; solicită statelor membre să garanteze adecvarea și sustenabilitatea sistemelor de pensii; consideră că reformele sistemelor de pensii ar trebui să se concentreze pe vârsta efectivă de pensionare și să reflecte tendințele pieței muncii, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul dependenței economice, printre alte aspecte, și ar trebui însoțite de strategii pentru o îmbătrânire activă; consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de lucrători din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități independente, care sunt afectați de forme nesigure și precare de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de munca cu program redus; consideră că statele membre ar trebui să stabilească un dialog constructiv cu partenerii sociali și cu alte părți interesate vizate și ar trebui să asigure desfășurarea treptată și corespunzătoare a reformelor;

21.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare cuprinzătoare a condițiilor de muncă și a condițiilor de încadrare în muncă ale lucrătorilor din primă linie și care asigură servicii esențiale, ale lucrătorilor de pe platforme, ale lucrătorilor cu contracte atipice și ale lucrătorilor care au locuri de muncă precare, identificând sursele acestei situații precare, să prezinte un cadru normativ european cu orientări clare și simple, care să asigure un program de lucru adecvat, condiții de muncă decente pentru toți lucrătorii, drepturi și acces universal la protecția socială și să îmbunătățească amploarea negocierilor colective, să combată contractele precare, activitățile independente fictive, contractele de muncă de zero ore și utilizarea necorespunzătoare a contractelor atipice; invită Comisia să limiteze strict practicile de subcontractare și să îmbunătățească standardele de protecție socială, precum și să prezinte orientări pentru verificarea situației profesionale a contractanților independenți, în vederea combaterii activităților independente fictive; subliniază că lucrătorii cu contracte de muncă temporare sau flexibile trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca restul lucrătorilor;

22.  constată cu îngrijorare accesul inadecvat la sistemele de protecție socială și lipsa accesului la aceste sisteme pentru lucrătorii cu contracte atipice și pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă; invită statele membre să ia măsuri pentru remedierea acestor probleme, în special prin respectarea Recomandării Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și persoanele care desfășoară o activitate independentă; subliniază necesitatea asigurării accesului universal la protecție socială, în special în contextul dificil actual;

23.  subliniază că pandemia recentă a demonstrat importanța soluțiilor digitale, mai ales a muncii la distanță, precum și necesitatea unor orientări și norme în acest sens la nivel european; consideră că, atunci când sunt reglementate în mod corespunzător, condițiile flexibile de muncă, munca la distanță și locurile de muncă fără o amplasare fizică fixă pot avea un rol important în păstrarea locurilor de muncă, în asigurarea unui echilibru mai bun între viața profesională și viața privată, pot contribui la reducerea emisiilor de CO2 generate de naveta zilnică, pot îmbunătăți oportunitățile de angajare pentru persoanele cu dizabilități și pot servi drept instrument pentru combaterea depopulării mediului rural; solicită, prin urmare, Comisiei să propună o agendă a UE privind munca la distanță, inclusiv un cadru legislativ pentru garantarea unor condiții de muncă decente, printre care respectarea programului de lucru, concediul, echilibrul dintre viața profesională și cea privată și dreptul de a se deconecta; subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită situației părinților cu copii, a părinților unici și a persoanelor care asigură servicii informale de îngrijire în mod continuu pentru rudele aflate în întreținere, deoarece pandemia de COVID-19 a demonstrat că aceste grupuri s-au confruntat cu cele mai mari dificultăți în armonizarea vieții profesionale cu viața familială în contextul muncii la distanță; evidențiază, așadar, importanța unor soluții adecvate pentru îngrijirea copiilor;

24.  își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de muncă și de trai ale lucrătorilor sezonieri și ale altor lucrători transfrontalieri, mai ales în sectoarele în care salariile sunt mici; invită Comisia și statele membre să consolideze transferabilitatea drepturilor și să asigure condiții de muncă corecte și echitabile pentru lucrătorii mobili, transfrontalieri și sezonieri din UE; invită statele membre să se angajeze pe deplin în digitalizarea serviciilor publice, pentru a facilita mobilitatea echitabilă a lucrătorilor, în special în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială; invită, prin urmare, Comisia să prezinte, în urma unei evaluări corespunzătoare a impactului, o propunere privind introducerea la nivelul UE a unui număr de securitate socială digital, ceea ce poate da naștere, de asemenea, unui mecanism de control atât pentru persoanele fizice, cât și pentru autoritățile competente, prin care se va putea asigura plata contribuțiilor la asigurările sociale conform obligațiilor; consideră, de asemenea, că toți lucrătorii trebuie să aibă acces la o imagine de ansamblu completă cu privire la identitatea angajatorilor lor și la drepturile lor în materie de salarizare și de muncă, fie în conformitate cu contractele colective, fie cu legislația națională, după caz; solicită, de asemenea, să se prevadă, la nivelul întregii UE, răspunderea subcontractanților în anumite sectoare, precum agricultura și industria cărnii, în special în cazul contractelor de muncă încheiate la fața locului, precum și norme clare privind practicile de subcontractare în general;

25.  afirmă că pandemia de COVID-19 a făcut ca riscurile la adresa sănătății și siguranței să crească pentru milioane de lucrători; salută angajamentul asumat de Comisie de a revizui Directiva privind agenții biologici (2000/54/CE) pentru a o adapta la pandemiile globale și la alte situații extraordinare și de a asigura protecția deplină a lucrătorilor împotriva riscurilor de expunere; invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil un nou cadru strategic pentru sănătate și siguranță, o directivă privind stresul la locul de muncă și afecțiunile musculo-scheletice, o directivă privind bunăstarea psihică la locul de muncă și o strategie a UE în materie de sănătate mintală, pentru a proteja toți lucrătorii la locul de muncă; solicită consolidarea rolului pe care îl are EU-OSHA în promovarea unor locuri de muncă sănătoase și sigure în Uniune; subliniază că investițiile în domeniul securității și sănătății în muncă îmbunătățesc calitatea locurilor de muncă și bunăstarea lucrătorilor și contribuie la productivitatea și competitivitatea economiei europene;

26.  este preocupat de mobilitatea socială intergenerațională limitată și de creșterea inegalității veniturilor; indică faptul că existența unor niveluri ridicate de inegalitate reduce producția economică și potențialul de dezvoltare durabilă; invită Comisia și statele membre să reducă inegalitățile și să combată discriminarea; subliniază că statele membre ar trebui să își conceapă sistemele fiscale și de prestații sociale astfel încât să reducă inegalitățile, să promoveze echitatea, să protejeze gospodăriile și familiile și să stimuleze învățământul și participarea pe piața muncii, asigurând totodată alinierea deplină la ODD-urile ONU și la obiectivele climatice și de mediu stabilite în Pactul verde european; subliniază faptul că investițiile în educație și competențe, precum și sistemele de impozitare și de securitate socială mai bine concepute sunt instrumente politice esențiale pentru reducerea inegalităților și pentru promovarea egalității de șanse;

27.  invită Comisia să respecte obligațiile juridice internaționale în ceea ce privește drepturile copiilor pe care statele membre (precum și UE în ansamblul său pentru unele dintre acestea) s-au angajat să le promoveze; invită Comisia să prezinte în 2020 o Garanție pentru copii; solicită să se valorifice toate posibilitățile oferite de CFM pentru perioada 2021-2027 în ceea ce privește investițiile în copii, iar fondurile acestuia să fie utilizate pentru a dezvolta potențiala valoare adăugată a garanției UE pentru copii în combaterea sărăciei, precum și a tendințelor negative dăunătoare legate de schimbările demografice din Europa; solicită statelor membre să elaboreze planuri de acțiune la nivel european și național pentru a asigura accesul copiilor la cele cinci drepturi sociale esențiale (acces la asistență medicală gratuită, educație gratuită, servicii gratuite de îngrijire a copiilor, locuințe decente și alimentație adecvată);

28.  invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil o garanție a UE pentru copii, bazată pe o abordare structurată pe cei trei piloni din recomandarea Consiliului din 2013 privind investiția în copii, precum și o strategie de combatere a sărăciei bazată pe drepturi, cuprinzătoare și integrată, cu un obiectiv specific pentru reducerea sărăciei, și un cadru al UE privind strategiile naționale pentru persoanele fără adăpost, prin adoptarea principiului „locuința pe primul loc”, precum și un cadru strategic al UE post-2020 pentru populația de romi, cu obiective concrete și finanțare națională; invită Comisia să realizeze un studiu comparativ privind diferitele sisteme de venit minim din statele membre, care oferă un nivel minim de protecție socială și o plasă de siguranță pentru persoanele care au nevoie de aceasta, și să evidențieze cazurile ce exemplifică bune practici, pentru a prezenta un cadru în acest sens;

29.  subliniază importanța componentei de stabilizare automată a sistemelor de protecție socială în absorbția undelor de șoc provocate de cauze exterioare precum recesiunile; invită, prin urmare, statele membre să introducă politici care să restabilească siguranța locului de muncă, asigurând lucrătorii de orice tip cu protecție socială, inclusiv în caz de concediere; invită, de asemenea, statele membre ca, având în vedere Recomandarea nr. 202 a OIM, care stabilește nivelurile minime de protecție socială, să realizeze și să majoreze investițiile în sistemele de protecție socială, pentru a garanta că acestea reușesc să combată și să prevină sărăcia și inegalitățile, asigurând, totodată, sustenabilitatea lor;

30.  salută faptul că, în timpul pandemiei de COVID-19, numeroase state membre au luat măsuri extraordinare pentru a preveni și a aborda problema persoanelor fără adăpost, prin stoparea evacuărilor și prin furnizarea unor locuințe pentru situații de urgență; îndeamnă statele membre să asigure acces la locuințe și soluții sustenabile, proactive și reactive pentru a eradica problema persoanelor fără adăpost până în 2030; îndeamnă Comisia și statele membre să colecteze date mai complete și mai armonizate cu privire la persoanele fără adăpost și să generalizeze aspectul persoanelor fără adăpost în toate politicile corespunzătoare;

31.  invită Comisia și statele membre să prezinte propuneri specifice pentru a asigura o tranziție justă în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor și să abordeze în mod corespunzător problema sărăciei energetice în raport cu obiectivele și principiile Pactului verde;

32.  subliniază că transparența salarială este esențială pentru combaterea diferențelor salariale inechitabile și a discriminării; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a introduce măsuri obligatorii de asigurare a transparenței salariale, care ar trebui să conțină un indice al egalității salariale dintre femei și bărbați și să respecte în totalitate autonomia partenerilor sociali de la nivel național; insistă ca aceste măsuri să fie adoptate rapid pentru a trata diferențele salariale și de pensii dintre genuri și a evita adâncirea și mai mult a inegalităților bazate pe gen și a discriminării pe piața muncii; repetă că aspectele de gen trebuie generalizate în toate domeniile bugetare și în toate domeniile de politică; invită statele membre și Comisia să promoveze antreprenoriatul în rândul femeilor și să faciliteze accesul acestora la finanțare; invită statele membre să deblocheze negocierile din cadrul Consiliului referitoare la Directiva privind prezența femeilor în consiliile de administrație ale societăților; solicită ca perioadele de concediu de maternitate și pentru creșterea copilului să fie mai bine integrate în prestațiile de pensie;

33.  este preocupat de creșterea discriminării și a rasismului în Europa; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze punerea în aplicare a legislației, a politicilor și a practicilor împotriva discriminării și să pună capăt discriminării structurale împotriva minorităților în ceea ce privește accesul la muncă și la locul de muncă; invită Comisia să prezinte o comunicare care să conțină orientări pentru prevenirea segregării minorităților pe piața muncii, inclusiv a minorităților etnice, precum și o comunicare privind standardele pentru politici de recrutare fără discriminare adresate statelor membre și angajatorilor, care să includă recomandări pentru adoptarea de planuri privind egalitatea la nivelul întreprinderilor și în contractele colective de muncă sectoriale și crearea de grupuri operative pentru diversitate la locul de muncă, care să combată stereotipurile, prejudecățile și atitudinile negative, să prevină discriminarea în procesul de recrutare, promovare, remunerare și acces la formare; subliniază că aceste planuri de acțiune pentru egalitate ar trebui să fie utilizate, de asemenea, pentru a promova diversitatea etnică și culturală la locul de muncă, pentru a elabora reglementări interne împotriva rasismului, a discriminării conexe și a hărțuirii la locul de muncă, pentru a monitoriza și a controla recrutarea, evoluția profesională și păstrarea forței de muncă pe criterii de egalitate, cu scopul de a identifica practicile discriminatorii directe sau indirecte și pentru a adopta măsuri corective de reducere a inegalităților în fiecare dintre aceste domenii; solicită ca aceste planuri de acțiune privind egalitatea să prevadă colectarea de date privind egalitatea în conformitate cu standardele în materie de viață privată și drepturi fundamentale;

34.  subliniază necesitatea de a combate discriminarea legată de vârstă pe piața forței de muncă, inclusiv prin sensibilizarea opiniei publice cu privire la Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și prin asigurarea accesului la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții prin cursuri și formări adaptate;

35.  solicită statelor membre să asigure servicii de educație timpurie și de îngrijire a copiilor preșcolari de calitate, accesibile și la prețuri abordabile, precum și servicii de îngrijire și servicii sociale pe termen scurt și lung, inclusiv pentru persoanele în vârstă și pentru cele cu dizabilități, pentru a facilita traiul independent și participarea femeilor pe piața muncii; invită, în acest sens, statele membre să pună în aplicare rapid și integral Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor; solicită elaborarea unui cadru al UE pentru serviciile de îngrijire în vederea stabilirii unor standarde minime și a unor orientări privind calitatea;

36.  recunoaște rolul crucial al îngrijitorilor europeni în timpul pandemiei; solicită o strategie europeană pentru îngrijitorii europeni, care să asigure o mobilitate echitabilă a forței de muncă în acest sector și să îmbunătățească condițiile de muncă pentru îngrijitori;

37.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a înrăutățit nivelul de trai al persoanelor cu dizabilități; invită Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare pe termen lung a UE pentru persoanele cu dizabilități, pentru perioada de după 2020, pe baza consultării persoanelor cu dizabilități și a membrilor familiilor sau a organizațiilor reprezentative ale acestora; invită Comisia și statele membre să ia măsuri de atenuare a crizelor în conformitate cu CRPD a ONU, pentru a asigura protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, participarea și integrarea lor deplină și efectivă în societate, precum și egalitatea de șanse și accesul lor nediscriminatoriu la bunuri, servicii și activitățile de agrement; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă, prin eliminarea barierelor, valorificarea oportunităților pe care le oferă munca digitală, precum și prin crearea de stimulente pentru încadrarea în muncă a acestor persoane;

38.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rata constantă a abandonului școlar timpuriu, în special în rândul grupurilor marginalizate, și ponderea tot mai mare a elevilor cu performanțe slabe; subliniază faptul că decalajele în ceea ce privește competențele numerice de bază, alfabetizarea și competențele digitale reprezintă obstacole grave în calea unei participări semnificative la viața societății și pe piața muncii; invită statele membre să garanteze că educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții de înaltă calitate, accesibile și favorabile incluziunii constituie un drept al tuturor; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a realiza investiții într-o educație și formare profesională de înaltă calitate, cu un sprijin adaptat, consolidând măsurile de recalificare și de reconversie, în special dobândirea de competențe digitale, precum și pentru a promova învățarea pe tot parcursul vieții, astfel încât forța de muncă să se poată adapta la cerințele pieței aflate în schimbare; subliniază că rezultatele școlare sunt afectate în mod negativ de excluziunea socială, de discriminare, de stereotipizare, de sărăcie și segregare, probleme care trebuie de asemenea rezolvate; solicită Comisiei să realizeze o analiză cuprinzătoare a factorilor care influențează abandonul școlar timpuriu, inclusiv a aspectelor sociale, și să prezinte, pe baza acestei analize, o propunere pentru soluționarea acestei probleme;

39.  subliniază că armonizarea calificărilor cu competențele și oportunitățile de încadrare în muncă, precum și recunoașterea rapidă și o mai bună certificare a calificărilor profesionale în UE pot contribui la crearea unei piețe europene a muncii funcționale și incluzive, iar cooperarea mai strânsă dintre sistemele de învățământ și întreprinderi poate contribui la realizarea acestui obiectiv; invită statele membre să profite la maximum de soluțiile digitale în domeniul educației, ținând seama de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor și de nevoile viitoare de pe piața forței de muncă;

40.  subliniază faptul că calificările și competențele certificate le conferă lucrătorilor o valoare adăugată, îmbunătățindu-le poziția pe piața muncii, și pot fi transferate în cursul tranzițiilor de pe piața muncii; solicită ca politicile publice privind competențele să fie orientate către certificarea și validarea calificărilor și a competențelor; subliniază că, în cadrul întreprinderilor care au acces la fonduri publice pentru perfecționarea lucrătorilor, ar trebui instituite, de comun acord cu reprezentanții lucrătorilor, sisteme de remunerare bazate pe competențe, deoarece aceste sisteme ar asigura recuperarea respectivei investiții publice;

41.  salută versiunea actualizată a Agendei europene pentru competențe, al cărei obiectiv este de a răspunde nevoilor și viitoarelor provocări în materie de competențe de pe piața forței de muncă din UE, din societate și din procesul de tranziție ecologică și digitală; subliniază că sprijinirea unor competențe adecvate, cu un accent pe competențele digitale, va îmbunătăți productivitatea, facilitând tranziția ecologică și digitală către o economie mai verde și mai inteligentă; invită statele membre să abordeze problemele legate de digitalizare, automatizare, lipsa de personal calificat și neconcordanța de competențe, precum și de excluziunea digitală; subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită tinerilor, șomerilor de lungă durată, victimelor violenței de gen, persoanelor cu dizabilități, romilor și altor grupuri expuse riscului de discriminare; subliniază necesitatea stringentă de a se institui o garanție pentru competențe în conformitate cu principiile garanției pentru tineret, astfel încât toți europenii să beneficieze de oportunități de perfecționare și recalificare profesională de înaltă calitate;

42.  subliniază necesitatea abordării factorilor sociali, economici și de mediu care influențează starea de sănătate; solicită crearea unei Uniuni Europene a Sănătății, testarea rezistenței sistemelor de sănătate din UE, standarde minime pentru serviciile de sănătate de calitate, un mecanism european de reacție în domeniul sănătății, precum și consolidarea agențiilor UE din domeniul sănătății și a capacităților de protecție civilă, toate acestea pe baza principiilor solidarității, nediscriminării, autonomiei strategice și cooperării, care să plaseze considerentele de sănătate publică în centrul procesului de elaborare și de punere în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii, astfel cum este prevăzut în tratate, cu evaluarea sistematică a impactului tuturor politicilor relevante asupra sănătății și cu acordarea unei atenții deosebite serviciilor de sănătate și tratamentelor destinate persoanelor în vârstă; solicită statelor membre să garanteze asistență medicală de înaltă calitate, axată pe oameni și accesibilă, care să includă îngrijiri preventive și măsuri de promovare a sănătății eficiente și cu resurse corespunzătoare, disponibile și accesibile tuturor; salută trecerea, în cadrul semestrului european, de la economii la performanță și la rezultate în materie de sănătate în ceea ce privește asistența medicală; invită Comisia să-și intensifice eforturile în ceea ce privește reducerea inegalităților în materie de sănătate dintre statele membre și în interiorul acestora, să elaboreze indicatori și metodologii comune pentru monitorizarea sănătății și a performanței sistemelor de sănătate, în vederea reducerii inegalităților, a identificării și favorizării domeniilor care trebuie îmbunătățite și care au nevoie de fonduri suplimentare; consideră că Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea măsurilor pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate care decurg din politicile ce vizează factorii de risc din domeniile social, economic și al mediului;

43.  reafirmă importanța statului de drept – inclusiv a sistemelor de justiție independente și eficiente, a unei administrații publice și a unor proceduri de achiziții publice de înalt nivel, precum și a unor cadre solide de combatere a corupției – ca bază pentru un mediu de afaceri solid, pentru piețe funcționale ale forței de muncă și pentru buna utilizare a fondurilor UE; subliniază că evaluarea statului de drept și a eficacității sistemului de justiție ar trebui, prin urmare, să fie inclusă în continuare în semestrul european; invită statele membre să ratifice Carta socială europeană revizuită;

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(2) JO L 159, 20.5.2020, p. 1.
(3) JO L 130, 24.4.2020, p. 7.
(4) JO L 99, 31.3.2020, p. 5.
(5) JO C 390, 18.11.2019, p. 196.
(6) JO L 185, 11.7.2019, p. 44.
(7) JO C 205, 19.6.2020, p. 3.
(8) JO L 138, 13.5.2014, p. 5.
(9) JO L 307, 18.11.2008, p. 11.
(10) JO L 188, 12.7.2019, p. 79.
(11) JO C 155, 25.5.2011, p. 10.
(12) JO L 150, 14.6.2018, p. 93.
(13) JO L 150, 14.6.2018, p. 100.
(14) JO L 150, 14.6.2018, p. 109.
(15) JO L 150, 14.6.2018, p. 141.
(16) Texte adoptate, P9_TA(2019)0033.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2019)0202.
(18) JO C 134, 24.4.2020, p. 16.
(19) JO C 433, 23.12.2019, p. 9.
(20) JO C 356, 4.10.2018, p. 89.
(21) JO C 346, 27.9.2018, p. 156.
(22) JO C 337, 20.9.2018, p. 135.
(23) JO C 242, 10.7.2018, p. 24.
(24) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.
(25) JO C 35, 31.1.2018, p. 157.
(26) JO C 366, 27.10.2017, p. 117.
(27) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 25.
(28) Texte adoptate, P9_TA(2020)0205.
(29) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(30) JO L 151, 7.6.2019, p. 70.
(31) JO L 186, 11.7.2019, p. 105.
(32) Texte adoptate, P9_TA(2020)0176.

Ultima actualizare: 22 ianuarie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate