Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 4, 9 și 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite adoptate de liderii mondiali în septembrie 2015 și aprobate de Consiliu, în special ODD 1, 3, 8 și 11,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 21 privind nediscriminarea, articolul 26 privind integrarea persoanelor cu dizabilități și articolul 34 alineatul (3), și recunoașterea și respectarea de către Uniune a dreptului la asistență socială și la asistență pentru locuință,

–  având în vedere Carta socială europeană semnată la Torino pe 18 octombrie 1961,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiul 19 privind locuințele și asistența pentru persoanele fără locuință,

–  având în vedere Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989,

–  având în vedere recomandările specifice de țară din 25 mai 2018 pentru toate cele 28 de state membre privind locuințele,

–  având în vedere Carta ONU privind locuințele sustenabile și obiectivul său de a „asigura accesul la locuințe decente, adecvate, la prețuri accesibile și salubre pentru toți”,

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro(3),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european Plus (FSE+)(4),

–  având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia pentru petiții a primit petiția nr. 0546/2020 și alte câteva petiții care exprimă îngrijorarea față de situația a peste 4 milioane de cetățeni europeni fără locuință, și întrucât se pare că numărul persoanelor fără locuință din UE a crescut cu peste 70 % în ultimii 10 ani;

B.  întrucât lipsa locuinței atrage direct greutăți în exercitarea altor drepturi fundamentale, cum ar fi accesul la îngrijirile de sănătate, și întrucât persoanele fără locuință sunt deseori ținta unor infracțiuni generate de ură și violență, inclusiv stigmatizarea socială;

C.  întrucât aceste petiții fac un apel la Uniunea Europeană să nu lase pe nimeni în urmă și să adopte de urgență o acțiune concertată, luând măsuri preventive care să reducă durabil riscul și amploarea fenomenului oamenilor fără locuință;

D.  întrucât, în ierarhia nevoilor umane, locuințele oferă un spațiu pentru a trăi, permițând astfel satisfacerea altor nevoi de bază și superioare;

E.  întrucât Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului;

F.  întrucât în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea trebuie să ia în considerare cerințe legate de un nivel ridicat al ratei de angajare, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, politicile pentru locuințe sociale și un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane;

G.  întrucât faptul că în UE nu există o singură definiție larg adoptată a lipsei de locuință și a excluziunii de la obținerea unei locuințe îngreunează evaluarea amplorii lipsei de adăpost în statele membre ale UE;

H.  întrucât numărul persoanelor fără adăpost a crescut în ultimul deceniu în mai multe țări din UE; întrucât cauzele acestei creșteri sunt o combinație între creșterea costurilor imobiliare, impactul crizei economice, reducerea protecției sociale și politicile improprii pentru face față fenomenului persoanelor fără locuință în multe state membre; întrucât prețurile locuințelor au crescut cu 5 % în zona euro (ZE-19) și cu 5,2 % în UE-27 în al doilea trimestru al anului 2020, comparativ cu același trimestru al anului precedent;

I.  întrucât UE nu are prerogative directe în politica locativă, dar poate afecta indirect condițiile de locuit din statele membre prin reglementări, cum ar fi legislația privind ajutoarele de stat, legislația fiscală și legislația concurenței, precum și prin măsuri cum ar fi recomandările și orientările;

J.  întrucât Fondul social european este constituit pentru a mări șansele de angajare ale lucrătorilor pe piața internă și a contribui astfel la creșterea nivelului de trai, ajutând persoanele fără adăpost să aibă acces la locuințe sociale;

K.  întrucât s-a recurs și la alte fonduri structurale și de investiții europene, cum ar fi FEDR, pentru proiecte imobiliare și pentru a răspunde nevoilor comunităților defavorizate;

L.  întrucât Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane sprijină măsurile întreprinse de statele membre pentru a le oferi alimente și/sau ajutor material celor mai sărace persoane;

M.  întrucât problema persoanelor fără adăpost a fost menționată tot mai des în ultimele rapoarte ale semestrului european;

N.  întrucât nerezolvarea problemei lipsei de adăpost generează costuri sociale foarte ridicate în domeniile justiției și sănătății;

O.  întrucât politicile de protecție socială, bazate pe dispoziții generale universale, însoțite de măsuri bine focalizate, joacă un rol foarte important în prevenirea lipsei de adăpost;

P.  întrucât dovezile adunate cu privire la impactul crizei Covid-19 asupra accesibilității locuințelor în UE arată că pe termen mediu recesiunea economică și pierderea locului de muncă și a venitului ar putea mări și mai mult costurile excesive legate de locuințe și procentul de oameni fără de adăpost în Europa;

Q.  întrucât profilul populației fără adăpost s-a modificat, iar în rândul său găsim acum mai mulți tineri și copii, bătrâni, imigranți, romi și alte minorități defavorizate, în timp ce femeile și familiile reprezintă categorii tot mai amenințate să rămână fără locuință;

R.  întrucât a avea acces la o locuință decentă și a face parte din societate sunt aspecte esențiale care le permit oamenilor să își împlinească potențialul și să contribuie la societate;

S.  întrucât, în general, problema lipsei de adăpost este cauzată de întrepătrunderea complexă a unor factori structurali, instituționali și personali;

T.  întrucât lipsa de adăpost și excluziunea locativă constituie o problemă socială pentru care ar trebui găsită o soluție permanentă;

U.  întrucât anumite state membre îi incriminează pe oamenii străzii și comportamentele asociate cu acest fenomen;

V.  întrucât, în anumite state membre, persoanele fără adăpost au acces permanent la adăpost doar în timpul iernii și nu pe tot parcursul anului;

W.  întrucât, în anumite state membre, serviciile de protecție socială locale au doar un rol pasiv în ajutarea persoanelor fără adăpost să se reintegreze în societate;

1.  se arată extrem de îngrijorat de situația a peste 4 milioane de cetățeni europeni fără adăpost, deoarece criza economică și sanitară actuală a făcut ca un număr mai mare de oameni să își piardă locul de muncă și să fie dependenți de protecția socială;

2.  reamintește că accesul la locuințe este un drept fundamental pentru toți oamenii și cere UE și statelor membre să elimine fenomenul lipsei de adăpost în Uniune până în 2030, ca un obiectiv stabilit la nivelul UE; invită Comisia să ia măsuri mai ferme pentru a sprijini statele membre în reducerea și eradicarea lipsei de adăpost, ca prioritate în contextul planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale și în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite;

3.  subliniază că lipsa de adăpost este una dintre cele mai grave forme de sărăcie și privațiune, care trebuie eliminată prin politici focalizate și integrate aplicate în mod sustenabil prin abordarea factorilor de risc personali (cum ar fi lipsa de adăpost și șomajul);

4.  invită Comisia și statele membre să adopte o definiție-cadru comună și indicatori coerenți privind lipsa de adăpost în UE, care să permită o înțelegere comună, o comparație sistematică și o evaluare a amplorii fenomenului lipsei de adăpost în diferite state membre ale UE;

5.  reamintește că în timpul crizei provocate de COVID-19, Parlamentul European a oferit adăpost la 100 de femei fără adăpost în clădirile sale;

6.  subliniază că este important să se suplimenteze mecanismele de colectare a datelor, întrucât proporția persoanelor fără adăpost ar putea fi atunci monitorizată sistematic la nivelul UE prin intermediul unor organisme precum Eurostat;

7.  apreciază că acțiunile Platformei europene de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale pentru a remedia această situație este una dintre inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

8.  invită Comisia să propună un cadru UE pentru strategiile naționale privind persoanele fără adăpost și invită, de asemenea, statele membre să adopte principiul „locuință înainte de toate”, pe baza bunelor practici din unele state membre, care contribuie la reducerea substanțială a ratei lipsei de adăpost prin introducerea unor planuri de acțiune ferme și a unor abordări inovatoare; afirmă că astfel de abordări inovatoare se bazează pe conceptul că a avea o locuință este un drept fundamental al omului și dezvoltă apoi trasee de integrare socială și profesională mai ample;

9.  felicită Comisia pentru angajamentul de a reduce și mai mult numărul persoanelor fără adăpost prin integrarea sa în politicile sectoriale relevante ale UE, mai ales, dar nu numai, în dezvoltarea regională, sănătate, drepturile omului, tineret, aspectele de gen, migrație și integrare;

10.  invită statele membre, ca principale responsabile, să își onoreze obligația de a rezolva problema persoanelor fără adăpost, să insiste pe prevenire și intervenție rapidă, care sunt, din multe motive, politicile cel mai puțin costisitoare și cel mai puțin invazive de a combate fenomenul persoanelor fără adăpost și să dea un rol mai proactiv serviciilor regionale și locale de protecție socială pentru a ajuta persoanele fără adăpost să se reintegreze în societate;

11.  subliniază necesitatea colaborării interministeriale și interguvernamentale în elaborarea și punerea în aplicare a unor astfel de strategii, precum și participarea principalelor părți interesate și încurajează schimbul de bune practici între statele membre;

12.  invită statele membre și Comisia să îmbunătățească colectarea de date relevante și comparabile, cu implicarea organizațiilor neguvernamentale acreditate și a autorităților locale care operează în domeniile sărăciei și excluziunii sociale, precum și de furnizarea de servicii pentru persoanele fără adăpost sau care riscă să ajungă în această situație;

13.  susține sarcinile Comitetului pentru protecție socială (CPS) în cadrul căruia statele membre, împreună cu Comisia Europeană, se ocupă de aspecte legate de lipsa de adăpost prin intermediul metodei deschise de coordonare;

14.  solicită Comisiei să îmbunătățească monitorizarea și guvernanța și să mobilizeze în continuare fonduri și politici UE în sprijinul persoanelor fără adăpost; invită Comisia să verifice dacă regiunile și autoritățile locale utilizează resursele FEDR pentru locuințe sociale;

15.  invită statele membre să asigure accesul egal la servicii publice, precum asistența medicală educația și serviciile sociale;

16.  face un apel la statele membre să susțină integrarea persoanelor fără adăpost pe piața forței de muncă, prin sprijin specializat și individualizat și măsuri de reconciliere, programe integrate de ocupare a forței de muncă și instruire profesională, precum și alte programe specializate și focalizate pentru a le ajuta să se reintegreze pe piața muncii; invită Comisia și statele membre să se asigure că Garanția pentru tineret revizuită contribuie la combaterea lipsei de adăpost în rândul tinerilor;

17.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător pilonul european al drepturilor sociale, astfel încât să reflecte contribuțiile primite de-a lungul perioadei de consultare privind principiul 19, integrând „Locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost” în planul său de acțiune din 2021, și insistă să se valorifice mai bine semestrul european pentru a asigura progrese în rezolvarea problemei lipsei de adăpost și a excluziunii de la obținerea de locuințe;

18.  subliniază că oamenii străzii și alți oameni care locuiesc în condiții precare sunt expuși unui risc deosebit din cauza crizei provocate de COVID-19; îndeamnă insistent UE și statele membre să introducă măsuri specifice de protejare a persoanelor fără adăpost, să ajute financiar ONG-urile acreditate și parteneriatele public-privat și să sprijine autoritățile locale să asigure spații sigure și să prevină evacuările;

19.  invită Comisia și statele membre să folosească instrumentele existente, dar și instrumentele din CFM 2021-2027 și Facilitatea pentru redresare și reziliență, pentru a îmbunătăți oportunitățile de angajare și integrarea socială a familiilor în care nimeni nu are un loc de muncă;

20.  invită statele membre să se ocupe de urgență de problema persoanelor fără adăpost, prin adoptarea unor strategii naționale integrate privind persoanele fără adăpost, pe termen lung, bazate pe comunitate, centrate pe asigurarea de locuințe, așa cum încurajează pachetul de investiții sociale al UE;

21.  invită Consiliul să raporteze cu regularitate progresele din acest domeniu;

22.  invită statele membre să stimuleze participarea socială a tuturor părților interesate la strategiile integrate privind persoanele fără adăpost și să promoveze antreprenoriatul social și activitățile de auto-inovare pentru a îmbunătăți incluziunea activă a persoanelor fără adăpost;

23.  face un apel la statele membre să îi dezincrimineze pe oamenii străzii:

24.  invită statele membre să asigure un acces constant și continuu la adăposturi de urgență; subliniază, cu toate acestea, că acest lucru ar trebui să fie doar temporar și nu reprezintă o alternativă la soluțiile structurale, cum ar fi prevenirea și furnizarea de locuințe adecvate și de sprijin social ca răspuns la lipsa de adăpost;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0194. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (3) Texte adoptate, P9_TA(2019)0033. (4) Texte adoptate, P8_TA(2019)0350.