Parlamentul European,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă din 25-27 septembrie 2015 și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015 intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și, mai ales, obiectivul nr. 17 din cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în acesta, în temeiul căruia statele membre ale ONU se angajează să consolideze mijloacele de punere în aplicare a agendei și să dea un nou impuls parteneriatului mondial pentru dezvoltare durabilă(1),

–  având în vedere Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba, documentul final adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare (Addis Abeba, Etiopia, 13-16 iulie 2015) și aprobat de Adunarea Generală a ONU prin rezoluția sa nr. 69/313 din 27 iulie 2015,

–  având în vedere Raportul pe 2019 al Grupului operativ inter-agenții al ONU privind finanțarea dezvoltării durabile(2),

–  având în vedere Acordul de la Paris a celei de a 21-a Conferințe a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris (Franța), între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului, adoptată în cadrul celui de Al doilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din 2005, Agenda pentru acțiune de la Accra, adoptată în cadrul celui de Al treilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, desfășurat în 2008 la Accra (Ghana), și rezultatul celui de Al patrulea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, desfășurat la Busan (Republica Coreea) în decembrie 2011, care a lansat Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC),

–  având în vedere documentul final de la Nairobi al celei de A doua reuniuni la nivel înalt a GPEDC, care a avut loc la Nairobi (Kenya) în noiembrie și decembrie 2016(3),

–  având în vedere reuniunea la nivel înalt a GPEDC din 13-14 iulie 2019, organizată în marja Forumului politic la nivel înalt al ONU privind dezvoltarea durabilă de la New York,

–  având în vedere cea de-a 17-a reuniune a Comitetului director pentru reuniunea la nivel înalt a Parteneriatului mondial din 2019 din 26-27 martie 2019 de la Kampala (Uganda),

–  având în vedere raportul din 2019 al GPEDC intitulat „Să facem cooperarea pentru dezvoltare mai eficace”(4),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC) din 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și care impune ca Uniunea și statele sale membre să respecte angajamentele pe care le-au acceptat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații competente și să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere noul Consens european privind dezvoltarea din 30 iunie 2017(5),

–  având în vedere strategia comună Africa-EU, adoptată la cel de al doilea summit UE-Africa de la Lisabona din decembrie 2007,

–  având în vedere cel de al cincilea summit Uniunea Africană-UE din 29-30 noiembrie 2017 și declarația summitului „Investiții în tineret pentru o creștere accelerată favorabilă incluziunii și o dezvoltare durabilă”(6),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în iunie 2016, intitulată „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind intensificarea programării în comun,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 mai 2019 privind Raportul anual pentru 2019 către Consiliul European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare(7),

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt de înțelepți din octombrie 2019 intitulat „Europa în lume – viitorul arhitecturii financiare europene pentru dezvoltare”(8),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 martie 2015 intitulat „Lansarea cadrului UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale” (SWD(2015)0080), precum și concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la cadrul privind rezultatele,

–  având în vedere planul strategic al Comisiei pentru 2016-2020 privind cooperarea internațională și dezvoltarea,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 intitulată „O nouă Alianță Africa-Europa pentru investiții și locuri de muncă sustenabile” (COM(2018)0643),

–  având în vedere raportul final din martie 2019 al Grupului operativ pentru Africa Rurală al Comisiei intitulat „O agendă Africa-Europa pentru transformare rurală”(9),

–  având în vedere studiul din iulie 2019 privind aplicarea principiilor eficacității, intitulat „Eficacitatea pentru impact”(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul sprijinului bugetar al UE acordat țărilor în curs de dezvoltare(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, a instrumentului pentru ajutor umanitar și a Fondului european de dezvoltare(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2018 referitoare la viitoarele negocieri pentru un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)(24),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la negocierile în curs pentru un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific(26),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 privind schimbările climatice, care va avea loc la Madrid, Spania (COP 25)(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(28),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 privind Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020(29),

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei intitulat „Egalitatea de gen și femeile prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020 (SWD(2015)0182),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492);

–  având în vedere studiul Effective Development Cooperation - Does the EU deliver?: Detailed Analysis of EU Performance (O cooperare pentru dezvoltare eficace - Livrează UE rezultatele scontate?: O analiză detaliată a prestației UE) comandat de Comisie și publicat în mai 2020(30);

–  având în vedere studiul din mai 2020 privind eficacitatea finanțării mixte, intitulat The use of development funds for de-risking private investment: how effective is it in delivering development results? (Utilizarea fondurilor de dezvoltare în scopul reducerii riscurilor legate de investițiile private: cât de eficace este pentru a obține rezultate în materie de dezvoltare?),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 mai 2013 intitulată „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare” (COM(2013)0280),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei din 9 martie 2020 adresată Parlamentului European și Consiliului și intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa”,

–  având în vedere raportul OCDE din 10 decembrie 2018 (Evaluarea inter pares a cooperării pentru dezvoltare) privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere recomandarea Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 22 februarie 2019 privind legătura dintre domeniul umanitar și pace,

–  având în vedere raportul OCDE din 24 iunie 2020 intitulat „Impactul crizei COVID-19 asupra finanțării pentru dezvoltare”(31),

–  având în vedere raportul special privind oceanul, criosfera și schimbările climatice, elaborat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) la 25 septembrie 2019,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0212/2020),

A.  întrucât contextul cooperării pentru dezvoltare s-a schimbat de-a lungul anilor, odată cu apariția unor noi provocări la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice și declinul biodiversității, migrația, insecuritatea alimentară, conflictele interne, terorismul și extremismul violent, epidemiile de boli infecțioase, precum și dezastrele naturale frecvente și grave, în special în țările în curs de dezvoltare, care afectează persoanele cele mai vulnerabile; întrucât mediul global devine din ce în ce mai complex și nesigur, cu o intensificare a conflictelor și a rivalității geopolitice; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unui multilateralism consolidat și a unor eforturi continue pentru a spori eficacitatea și impactul ajutorului european;

B.  întrucât întreaga lume este profund afectată de pandemia de COVID-19; întrucât impactul acestei pandemii asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra țărilor care beneficiază de ajutor este încă neclar și reprezintă o presiune semnificativă asupra capacităților de asistență în materie de ajutoare atât ale țărilor donatoare, cât și ale investitorilor privați;

C.  întrucât pandemia de COVID-19, care a afectat toate țările, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, are un impact asupra sănătății, dar și un impact economic și social; întrucât această pandemie are un impact asupra cooperării pentru dezvoltare și impune o obligație de a asigura o mai mare eficiență;

D.  întrucât actuala pandemie a perturbat grav și ar putea avea efecte pe termen lung asupra turismului, a transportului maritim și a altor sectoare ale oceanelor, cu un impact negativ asupra economiilor multor țări în curs de dezvoltare, inclusiv asupra țărilor celor mai vulnerabile, a statelor insulare mici în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate;

E.  întrucât eficacitatea ajutorului depinde de modul în care este pus în aplicare principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD); întrucât sunt necesare în continuare mai multe eforturi pentru a respecta principiile CPD, în special în domeniul politicilor UE în materie de migrație, comerț, climă și agricultură;

F.  întrucât politicile interne și externe ale UE și ale statelor membre ar trebui, în conformitate cu CPD, să nu aibă un impact negativ asupra țărilor în curs de dezvoltare; întrucât se pune un accent din ce în ce mai mare pe promovarea intereselor de politică externă ale UE; întrucât asistența externă a UE ar trebui să aibă în continuare în centrul său eficacitatea și eficiența dezvoltării, iar țările partenere ar trebui să se afle în centrul acesteia, în conformitate cu articolul 208 din TFUE, care stabilește că reducerea și eradicarea sărăciei constituie obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare;

G.  întrucât principiile eficacității în materie de dezvoltare, precum și toate sursele de finanțare a dezvoltării ar trebui să fie definite astfel încât să îndeplinească obiectivele stabilite în Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

H.  întrucât populația mondială crește mai repede decât venitul național brut (VNB), în special în Africa Subsahariană, unde se preconizează că populația se va dubla în următorii 30 de ani, ajungând la 2,1 miliarde în 2050 și la 3,8 miliarde până la sfârșitul secolului; întrucât, în pofida unei creșteri economice puternice, acest lucru va duce la creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și șomaj, evidențiind nevoia urgentă de a sprijini în mod eficace țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD);

I.  întrucât o strategie UE-Africa bazată pe un parteneriat între egali presupune luarea în considerare a preocupărilor specifice ale țărilor africane în ceea ce privește diversificarea economică, industrializarea, pierderea veniturilor publice și integrarea regională;

J.  întrucât inegalitățile dintre țări sunt încă foarte mari, iar inegalitatea are un impact negativ asupra eficienței și eficacității ajutorului;

K.  întrucât este important să se instituie măsuri care să vizeze consolidarea și creșterea rezilienței comunităților, în special în țările partenere fragile, în țările afectate de conflicte sau dezastre naturale, precum și în țările care găzduiesc refugiați;

L.  întrucât sănătatea și bunăstarea copiilor constituie un obiectiv esențial al politicilor de cooperare pentru dezvoltare;

M.  întrucât UE, care, alături de statele membre, este cel mai mare donator mondial de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD), acordând ajutoare totale în valoare de 74,4 miliarde EUR în 2018, reprezentând aproape 57 % din totalul AOD la nivel mondial, se angajează să promoveze o cooperare pentru dezvoltare eficace, orientată către eliminarea tuturor formelor de sărăcie și inegalitate, și să sprijine partenerii săi pentru dezvoltare în realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; întrucât, în 2019, membrii Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) au cheltuit împreună doar 0,3 % din VNB pentru AOD, doar cinci membri atingând sau depășind ținta de cheltuieli (Regatul Unit, Suedia, Danemarca, Luxemburg și Norvegia);

N.  întrucât principiile de apartenență națională și democratică și de aliniere, cu accent pe rezultate, parteneriate incluzive, transparență și responsabilitatea, ar trebui să stea la baza tuturor formelor de cooperare pentru dezvoltare, pentru a asigura că fondurile de dezvoltare sunt utilizate în mod eficient și eficace astfel încât să îndeplinească în mod corespunzător ODD;

O.  întrucât rolul Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) este de a promova principiile eficacității ajutorului; întrucât aceasta are trei priorități strategice care vor orienta contribuția sa la lansarea „Deceniului de acțiune”, și anume: promovarea eficacității dezvoltării pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030; construirea unor parteneriate mai bune și folosirea monitorizării pentru a acționa;

P.  întrucât studiul intitulat Effective Development Cooperation – Does EU Deliver?: Detailed Analysis of EU Performance indică o reducere a alinierii statelor membre și a instituțiilor UE la principiile de eficacitate și la indicatorii aferenți, în special previzibilitatea, utilizarea unor indicatori proveniți din cadrele de rezultate ale țărilor partenere, utilizarea sistemelor de gestionare a finanțelor publice ale țărilor partenere, angajamentul de a implica guvernele partenere în evaluările proiectelor și raportarea transparentă;

Q.  întrucât politicile și parteneriatele pentru dezvoltare ale UE trebuie să se bazeze pe o cooperare economică și politică durabilă cu partenerii, în condiții de egalitate și având respectarea drepturilor omului în centrul lor; întrucât politicile sale de dezvoltare trebuie să țină seama de situația persoanelor strămutate forțat, a populațiilor vulnerabile și a migranților și a solicitanților de azil;

R.  întrucât, dată fiind creșterea numărului de crize prelungite, UE ar trebui să își continue eforturile de operaționalizare a legăturii dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării, cu scopul de a obține rezultate pe termen lung;

S.  întrucât fragmentarea ajutorului rămâne o provocare persistentă din cauza proliferării donatorilor și a agențiilor de ajutor, precum și a lipsei de coordonare a activităților și proiectelor acestora;

T.  întrucât, în timpul procesului de programare, este esențial să se garanteze o largă consultare în țările partenere cu toți actorii relevanți: autoritățile locale, parlamentele naționale, societatea civilă, ONG-urile locale, asociațiile de femei, grupurile marginalizate, ONU și agențiile sale, IMM-urile și sectorul privat;

U.  întrucât, fără o abordare ascendentă a dezvoltării, este imposibil să se maximizeze rezultatele în materie de dezvoltare; întrucât îmbunătățirea schimbului de exemple concrete și de consiliere cu privire la proiectele de succes de pe teren în țările partenere va contribui la punerea în aplicare eficace a principiilor și la obținerea cu succes a rezultatelor scontate;

V.  întrucât implicarea efectivă a sectorului privat (ISP) ar trebui să se bazeze pe cele cinci principii de la Kampala, și anume: aproprierea incluzivă de către țări; rezultate și impact specific; parteneriat incluziv; transparență și responsabilitate și nelăsarea nimănui în urmă;

W.  întrucât în țările partenere există alți actori și donatori care furnizează ajutor umanitar și ajutor pentru dezvoltare;

X.  întrucât, deși instituțiile UE și statele membre, autoritățile locale și regionale, organizațiile internaționale și organizațiile societății civile (OSC) au un stoc mare de date și expertiză, acestea rămân insuficient partajate; întrucât datele respective ar trebui să devină mai accesibile și să fie utilizate în procesul de elaborare a politicilor;

Y.  întrucât cooperarea tripartită este în mod special eficientă în ceea ce privește îmbunătățirea cooperării pentru a răspunde provocărilor comune, cum ar fi prevenirea, gestionarea și redresarea în urma dezastrelor naturale care încetinesc și întrerup dezvoltarea, provocările de securitate dintr-o regiune extinsă sau adaptarea modelelor de afaceri de mici dimensiuni la noile provocări economice apărute în timpul crizei de coronavirus;

Z.  întrucât elaborarea și punerea în aplicare a unei politici de ajutor eficace necesită o înțelegere mai aprofundată a impactului ajutorului și a mediului general în care funcționează ajutorul pentru dezvoltare;

AA.  întrucât datele accesibile și fiabile privind ajutoarele consolidează transparența fluxurilor de ajutoare și îi asistă pe toți partenerii de dezvoltare în procesele lor de planificare și coordonare; întrucât standardele internaționale promovate de Inițiativa internațională privind transparența ajutoarelor (IATI) fac aceste date comparabile; întrucât obținerea de rezultate în materie de dezvoltare și depunerea de eforturi în vederea îndeplinirii ODD necesită date detaliate privind contextul local, un set convenit de rezultate care să fie orientate, acțiuni comune de realizare a acestora și un feedback public rapid pentru a facilita responsabilitatea;

AB.  întrucât egalitatea de gen este un principiu esențial al ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE; întrucât impactul politicilor de dezvoltare este diferit asupra femeilor și fetelor; întrucât lipsesc date defalcate pe gen în domeniul dezvoltării;

AC.  întrucât politicile de ajutor care promovează egalitatea se dovedesc a fi mai eficiente în atingerea ODD, în special combaterea sărăciei și promovarea educației;

AD.  întrucât există un risc real ca beneficiile asistenței pentru dezvoltare, ale investițiilor străine directe (ISD) și ale ajutorului umanitar să poată fi capturate de către elitele politice și economice; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unei cooperări pentru dezvoltare care să vizeze schimbări transformaționale în economiile politice, în special în ceea ce privește guvernanța, distribuția puterii, excluziunea socială, protecția socială și accesul la resurse, precum și interacțiunea cu economia mondială; întrucât acest lucru subliniază necesitatea de a sprijini și de a promova, prin intermediul cooperării pentru dezvoltare, principiile bunei guvernanțe, ale statului de drept, separării puterilor și promovării drepturilor omului;

AE.  întrucât Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) estimează că țările în curs de dezvoltare au nevoie de o reducere a datoriilor post-COVID-19 în valoare de o mie de miliarde USD; întrucât Banca Mondială, FMI, G20 și G7 au luat măsuri de reducere a datoriei publice pentru țările cele mai sărace din lume; întrucât aceste măsuri ar trebui să fie completate pentru a permite acordarea de ajutor pentru dezvoltare pentru îndeplinirea efectivă a ODD în domenii precum accesul la servicii de bază, buna guvernanță și drepturile fundamentale ale omului în țările în curs de dezvoltare;

AF.  întrucât UE este prezentă în toate oceanele de pe teritoriile sale de peste mări, atât în regiunile ultraperiferice, cât și în țările și teritoriile de peste mări, și este esențial ca aceasta să dezvolte strategii regionale care să încorporeze nevoile exprimate la nivel local într-un mod cât mai complet posibil;

AG.  întrucât autoritățile locale joacă un rol central în realizarea ODD, iar cooperarea descentralizată trebuie să se afle în centrul strategiei de dezvoltare a UE;

AH.  întrucât politicile de dezvoltare trebuie să ia în considerare adaptarea la impactul schimbărilor climatice din punctul de vedere al strămutării populațiilor vulnerabile și al agravării inegalităților sociale și în vederea eradicării sărăciei;

AI.  întrucât venitul pe care țările în curs de dezvoltare îl pierd din cauza fluxurilor financiare ilicite, inclusiv a evaziunii fiscale, reprezintă mai mult decât dublul sumei pe care o câștigă din surse externe oficiale, inclusiv din asistența pentru dezvoltare;

AJ.  întrucât utilizarea de către instituțiile UE a cadrelor naționale privind rezultatele și a instrumentelor de planificare (gestionarea finanțelor publice - GFP) este în scădere, deși acestea joacă un rol semnificativ în cooperarea eficientă pentru dezvoltare, în scopul îndeplinirii ODD, precum și în realizarea egalității de gen, dat fiind că au rezultate pozitive în integrarea sensibilității la aspectele legate de egalitatea de gen; întrucât este necesar un angajament sporit în această privință,

1.  subliniază că eficacitate înseamnă obținerea unui impact mai mare și de mai bună calitate, îndeplinirea ODD și nelăsarea niciunei persoane în urmă; consideră că, atunci când cooperarea europeană pentru dezvoltare este în concordanță cu propriile eforturi ale țărilor partenere și cu nevoile locale, coordonată cu eforturi ale altor donatori și realizată prin intermediul instituțiilor și al sistemelor partenerilor lor, precum și al actorilor locali și ai societății civile, și că, atunci când sprijină prioritățile convenite prin procese politice incluzive și echitabile, asigurând asumarea democratică a responsabilității la nivel de țară și includerea tuturor părților interesate, impactul este mai mare, mai rapid și mai sustenabil;

2.  subliniază că UE, în calitate de cel mai mare donator la nivel mondial și actor internațional important pentru multilateralismul bazat pe norme și democrație, ar trebui să utilizeze în mod coordonat setul său puternic de instrumente și modalități de ajutor pentru a permite partajarea sarcinilor și a evita fragmentarea ajutoarelor, precum și să identifice prioritățile în cazul în care poate furniza efectiv cel mai mare impact cu valoare adăugată;

3.  subliniază că UE ar trebui să preia inițiativa în utilizarea principiilor de eficacitate și de eficiență a ajutorului, pentru a asigura un impact real și realizarea ODD, fără a lăsa pe nimeni în urmă în țările sale partenere; subliniază, în acest sens, impactul pe care utilizarea de către UE a ajutorului pentru dezvoltare și a ISD l-ar putea avea asupra combaterii cauzelor profunde ale migrației și strămutării forțate;

4.  subliniază că este necesar ca obiectivele de politică din noul Consens european privind dezvoltarea să fie puse în aplicare într-un mod mai strategic și mai orientat în fiecare țară parteneră, aplicând astfel abordarea bazată pe legătura dintre ajutorul umanitar și dezvoltare și respectând CPD; subliniază că programele de ajutor ar trebui combinate cu o analiză a sustenabilității datoriei și ar trebui să țină seama de necesitatea de a consolida supravegherea parlamentară într-o țară parteneră;

5.  subliniază că UE trebuie să continue să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor și să ia toate măsurile necesare pentru a evita orice utilizare abuzivă a fondurilor de ajutor, asigurând respectarea obiectivelor sale de politică și a valorilor sale în cadrul cooperării pentru dezvoltare; solicită instituirea unor mecanisme eficace pentru a putea controla riguros destinația finală a fondurilor în cauză și a evalua proiectele care au primit finanțare;

6.  subliniază că buna guvernanță este un factor decisiv pentru distribuirea echitabilă și adecvată a ajutoarelor și subliniază că realizarea ODD și, prin urmare, eficacitatea fondurilor depinde în mare măsură de capacitatea țărilor partenere de a utiliza fondurile în mod echitabil și transparent;

7.  invită UE să se implice în mod direct și să construiască parteneriate durabile și favorabile incluziunii cu țările de origine și de tranzit ale migrației, pe baza nevoilor specifice ale fiecărei țări și a situației individuale a migranților;

8.  subliniază că principiile Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) se bazează pe lecțiile importante și în continuare valabile ale strategiilor și practicilor în materie de dezvoltare din trecut, care au cunoscut atât succese, cât și eșecuri, și că aceste principii rămân expresii importante ale cooperării și coordonării multilaterale pe care UE s-a angajat să le susțină; invită Comisia să facă uz de statutul său de membru al GPEDC și al OCDE-CAD în cadrul forurilor internaționale și în cadrul structurilor de guvernanță ale instituțiilor financiare internaționale, pentru a consolida în continuare principiile de eficacitate și a încuraja aderarea la acestea și punerea lor în aplicare în toate formele de cooperare pentru dezvoltare și de către toți actorii implicați;

9.  recunoaște că o cooperare eficace pentru dezvoltare nu poate fi pusă în aplicare doar prin intermediul cooperării la nivelul UE și poate fi cu adevărat eficace dacă toți actorii din domeniul dezvoltării colaborează; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, atunci când alți actori nu respectă și nu pun în aplicare principiile de eficacitate în programele lor de cooperare, fragmentarea care rezultă și ocolirea sistemelor din țările partenere reduc eficacitatea și impactul asistenței generale, inclusiv asistența UE;

10.  invită Comisia să publice, cel puțin de două ori pe an, un raport privind progresele înregistrate în domeniul eficacității ajutorului, care să cuprindă planificarea în comun, punerea în aplicare în comun și cadrele de rezultate comune, precum și acțiunile întreprinse de instituțiile UE, de statele membre și de autoritățile locale și regionale; subliniază că acest raport ar trebui să se bazeze pe ținte și obiective de politică stabilite de comun acord, în special în ceea ce privește ODD și consensul; invită Comisia să consulte părțile interesate în cursul elaborării acestui raport și să îl prezinte Parlamentului;

11.  invită Comisia și Consiliul să intensifice programarea în comun între UE și statele sale membre; subliniază că, la nivel de țară, UE și statele membre trebuie să meargă dincolo de simpla consolidare a priorităților și acțiunilor bilaterale de dezvoltare existente și să constituie o voce europeană comună unificată cu privire la chestiunile strategice în dialogul politic și în materie de politici cu țările partenere, care ar trebui să țină seama, de asemenea, de organismele de integrare regională în calitate de omologi din UE, după caz, precum și de metodele de finanțare inovatoare, cum ar fi combinarea surselor de finanțare și garanțiile atunci când acestea sunt eficiente; solicită asumarea unor angajamente clare și realizabile, care să țină seama de strategiile și practicile anterioare;

12.  invită Comisia să se asigure că reuniunile periodice ale UE cu reprezentanții statelor membre, agențiile de implementare, organizațiile internaționale, autoritățile locale și regionale și organizațiile societății civile au loc pe teren în țările partenere respective pentru a identifica provocările și oportunitățile și că răspunsul comun și punerea în aplicare ulterioare răspund nevoilor identificate; subliniază că programarea în comun, sub direcția șefilor de misiune, s-a dovedit a fi un succes din perspectiva coerenței politicilor în ceea ce privește strategiile politice, comerciale, de dezvoltare și de securitate; solicită, de asemenea, UE și statelor sale membre să se implice în punerea în aplicare și evaluarea comună și solicită, de asemenea, mecanisme de răspundere comune față de cetățeni; solicită UE să colaboreze cu donatori netradiționali care pot demonstra respectarea principiilor de eficacitate a ajutorului;

13.  salută concluziile Consiliului din 8 iunie 2020 care evidențiază „importanța pentru toți actorii implicați în Team Europe a coordonării acțiunilor și a schimbului de informații și a eforturilor de comunicare la nivel de țară, în cadrul UE, în țările partenere și în forurile internaționale și multilaterale”; solicită Comisiei și statelor membre să urmeze această abordare în viitor, în contextul tuturor măsurilor legate de dezvoltare, programare și punere în aplicare; își reiterează solicitările din 2013(32) și 2017(33) și solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolelor 209 și 210 din TFUE, o propunere de act privind aspectele de reglementare ale coordonării donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare;

14.  subliniază că, în vederea viitoarei puneri în aplicare a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), programarea în comun și implementarea de către UE, statele sale membre și partenerii săi de finanțare a dezvoltării ar trebui să se bazeze pe principiile eficacității ajutorului; atrage atenția că este important să se stabilească în mod colectiv prioritățile strategice, să se identifice nevoile/lacunele în materie de investiții în faza de pre-programare și să se analizeze ulterior modurile de optimizare a gamei de modalități din setul de instrumente al instituțiilor UE, inclusiv granturi, sprijin bugetar și împrumuturi din partea BEI, precum și finanțare din partea statelor membre; este preocupat, în acest sens, de faptul că țările cel mai puțin dezvoltate înregistrează o creștere a ajutorului condiționat și reiterează faptul că renunțarea la condiționarea ajutorului poate reduce costurile cu 15 până la 30 %;

15.  invită Comisia să asigure că programarea și punerea în aplicare a acestor modalități sunt coordonate, aliniate strategic cu prioritățile și procesele țărilor partenere și axate pe obținerea de rezultate și impacturi cu rol transformator în realizarea ODD în contextul specific al fiecărei țări partenere; subliniază necesitatea de a facilita crearea unor piețe care sunt autonome și de a se asigura că bunele practici de ieșire sunt luate în considerare în faza de pre-programare; invită Comisia și statele membre să își accelereze eforturile de renunțare la condiționarea AOD în conformitate cu angajamentele consensului și să încurajeze toți furnizorii de cooperare pentru dezvoltare, inclusiv economiile emergente, să procedeze la fel; încurajează achizițiile și asumarea responsabilității la nivel local;

16.  subliniază că mandatul Parlamentului în ceea ce privește Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională solicită dispoziții de îmbunătățire a drepturilor omului, conformitatea socială și de mediu a operatorilor financiari în ceea ce privește utilizarea mecanismelor de combinare-garantare prin intermediul FEDD+ (Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus) - GAE (garanția pentru acțiunea externă); reamintește că, potrivit poziției Parlamentului, 45 % din finanțarea prin FEDD+ - GAE se alocă investițiilor care contribuie la obiectivele în materie de climă, management și protecție a mediului, biodiversitate și combaterea deșertificării, 30 % din pachetul financiar global fiind dedicat atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea;

17.  subliniază că UE și-a stabilit obiective ambițioase în domeniul mediului și al climei și îi solicită să sprijine țările partenere printr-o cooperare strânsă, pentru a le ajuta să își îndeplinească propriile obiective și strategii în domeniul climei și al mediului, atât cele stabilite prin tratat, cât și pe cele autoimpuse, utilizarea durabilă a resurselor proprii constituind fundamentul economiilor multor țări partenere și fiind esențială pentru realizarea ODD;

18.  invită instituțiile UE, statele membre și alți actori publici și neguvernamentali care acționează în domeniul cooperării pentru dezvoltare să facă schimb de dovezi și de experiență privind tipurile de intervenții în scopul dezvoltării care tind să aibă succes și cele care au eșuat, s-au dovedit dificil de pus în aplicare sau nu au produs impactul scontat;

19.  salută raportul independent al Grupului de înțelepți pentru arhitectura financiară europeană pentru dezvoltare și solicită crearea unei Bănci Europene de Investiții și Dezvoltare Durabilă;

20.  subliniază că răspunderea pentru toate cheltuielile publice, inclusiv AOD, este vitală atât în Europa, cât și în țările partenere; consideră că răspunderea necesită instituții puternice și că existența unor obiective clare și convenite pentru AOD europene este esențială în scopul de a asigura un sprijin public continuu pentru eforturile de cooperare pentru dezvoltare ale UE; reamintește că parteneriatele și cooperarea cu societatea civilă și cu ONG-urile pot îmbunătăți responsabilitatea în ceea ce privește cheltuielile publice legate de AOD; subliniază rolul organizațiilor societății civile în mobilizarea fondurilor necesare pentru realizarea ODD;

21.  subliniază, în plus, că răspunderea necesită proceduri transparente și solide, precum și preocupări privind eficiența și obținerea unor rezultate demonstrabile, evaluări ex ante și ex post riguroase, precum și o analiză critică a eșecurilor și a modalităților prin care se pot livra rezultate efective și sustenabile; invită, prin urmare, Comisia să coordoneze o standardizare la nivel european a indicatorilor de impact pentru a compara eficacitatea și eficiența proiectelor între statele membre;

22.  încurajează parlamentele țărilor beneficiare să adopte politici naționale privind ajutorul pentru dezvoltare, pentru a îmbunătăți responsabilitatea donatorilor și asumarea guvernelor beneficiare, inclusiv a autorităților locale, eradicarea corupției și a tuturor formelor de ajutor și îmbunătățirea condițiilor de primire a sprijinului bugetar, precum și reducerea, pe termen lung, a dependenței de ajutor;

23.  subliniază că este important ca AOD acordată de UE să se concentreze și mai mult pe reducerea inegalităților, eliminarea sărăciei și nelăsarea nimănui în urmă;

24.  subliniază că ajutoarele efective și eficiente pentru strategiile naționale și pentru dezvoltarea capacităților conduc la o reducere a mortalității infantile și că investițiile în bunăstarea copiilor sunt fundamentale pentru a întrerupe ciclul sărăciei, inclusiv combaterea muncii forțate și a muncii minorilor;

25.  consideră că utilizarea abordărilor bazate pe rezultate este esențială pentru țările partenere ale UE și este un element fundamental al capacității lor de a îndeplini ODD pentru cetățenii lor; subliniază, cu toate acestea, importanța luării în considerare a diversității situațiilor specifice și a provocărilor cu care se confruntă țările partenere, în special țările cel mai puțin dezvoltate și țările fragile; invită UE și statele sale membre să sprijine și să utilizeze cadrele naționale proprii de măsurare a rezultatelor ale țărilor partenere și sistemele lor de monitorizare și statistice și să implice, în toate etapele, toți actorii relevanți: autoritățile locale, parlamentele naționale, societatea civilă, inclusiv asociațiile de femei și grupurile marginalizate, precum și sectorul privat, cu accent pe IMM-uri; subliniază că investițiile în consolidarea capacităților organizațiilor locale ale societății civile reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru un ajutor eficient;

26.  constată că, în anumite domenii, eficiența și eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare sunt greu de măsurat, dar invită Comisia să analizeze indicatorii adecvați pentru evaluare și să utilizeze rezultatele pentru a pregăti informațiile specifice fiecărei țări cu privire la eficiența și eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare și să elaboreze abordări bazate pe cele mai bune practici;

27.  solicită UE și statelor sale membre să își consolideze angajamentul față de fluxurile de date transparente prin investiții continue în vizualizarea datelor, raportarea statistică și publicarea de date deschise, precum și aplicarea unor standarde internaționale precum standardul IATI (standardul dezvoltat de Inițiativa internațională privind transparența ajutorului) și prin actualizarea și dezvoltarea periodică a EU Aid Explorer; încurajează intensificarea eforturilor la nivelul UE pentru a asigura accesul public la date și diseminarea acestora și raportarea cu privire la cheltuirea ajutorului pentru dezvoltare acordat de UE; reamintește, în acest sens, că Comisia ar trebui să publice „Raportul anual privind punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii Europene pentru finanțarea acțiunii externe”, înainte de începerea procedurii de descărcare de gestiune pentru un anumit an;

28.  subliniază că egalitatea de gen este esențială pentru dezvoltarea durabilă și că progresele înregistrate în combaterea discriminării și a violenței împotriva femeilor și a fetelor în țările partenere ar trebui considerate un aspect esențial al eficacității ajutorului; reamintește că cooperarea pentru dezvoltare poate avea un impact diferit asupra fetelor și băieților și asupra femeilor și bărbaților;

29.  îndeamnă Comisia și statele membre, precum și toți partenerii în materie de dezvoltare, să acorde prioritate egalității de gen, recurgând mai mult la integrarea dimensiunii de gen, la integrarea dimensiunii de gen în buget și la orientarea de gen; în plus, subliniază necesitatea de a colecta date comparabile și defalcate pe gen pentru a promova o abordare cuprinzătoare și armonizată a raportării de către UE cu privire la obiectivele de gen și pentru a sprijini femeile astfel încât acestea să devină agenți capacitați pentru dezvoltare în comunitățile lor și în afara acestora;

30.  solicită UE și statelor sale membre să intensifice alinierea asistenței lor la principiile de eficacitate și la indicatorii aferenți, în special previzibilitatea, utilizarea indicatorilor proveniți din cadrele de rezultate ale țărilor partenere, utilizarea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din țările partenere și angajamentul de a implica guvernele partenere în evaluările proiectelor, precum și raportarea transparentă;

31.  invită statele membre să își eficientizeze asistența în mai mare măsură cu obiectivele comune privind ajutorul european, pentru a îmbunătăți eficacitatea politicii de dezvoltare a UE în ansamblu;

32.  sprijină o abordare catalitică și transversală, bazată pe evaluări și programe descentralizate și ascendente ale nevoilor, care favorizează asumarea responsabilității la nivel local și se bazează pe o analiză aprofundată a situației și pe consultarea cu societatea civilă și cu alte părți interesate din fiecare țară parteneră, în strânsă colaborare cu comunitățile și organizațiile locale;

33.  încurajează consolidarea cooperării sud-sud și a cooperării tripartite, inclusiv pentru proiecte axate pe o cooperare și integrare regională mai eficace, precum și implicarea mai eficace a regiunilor ultraperiferice și a țărilor și teritoriilor de peste mări în punerea în aplicare a cooperării europene pentru dezvoltare în zonele lor geografice respective, la toate nivelurile de guvernanță, pentru a sprijini realizarea ODD și redresarea în urma pandemiei de COVID-19; subliniază că capacitățile țărilor cu venituri medii, inclusiv ale țărilor care au ieșit recent de pe lista de beneficiari de asistență oficială pentru dezvoltare a Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE, ar trebui implicată acolo unde este cazul;

34.  subliniază că, pentru ca ajutorul pentru dezvoltare să fie mai eficient, să producă rezultate durabile și să răspundă nevoilor locale, în special în situații de criză prelungită și post-criză, este imperativ să se îmbunătățească coordonarea asistenței umanitare și a asistenței pentru dezvoltare, să se consolideze legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării și legăturile acesteia cu acțiunile legate de pace și securitate în țările în curs de dezvoltare; solicită UE să dezvolte în continuare o astfel de abordare;

35.  recunoaște valoarea unei finanțări previzibile și flexibile, inclusiv a finanțării umanitare multianuale pentru crizele prelungite și programele de ajutor pentru dezvoltare care au capacitatea de a se adapta la crize umanitare neprevăzute;

36.  subliniază importanța consolidării rolului organizațiilor societății civile (OSC) în calitate de actori independenți în domeniul dezvoltării; subliniază că un mediu favorabil și deschis pentru organizațiile societății civile este în concordanță cu drepturile convenite la nivel internațional și maximizează contribuțiile OSC la dezvoltare; își exprimă preocuparea în legătură cu reducerea spațiului acordat OSC din multe țări partenere; invită Comisia să îmbunătățească accesibilitatea finanțării pentru OSC, inclusiv în țările partenere;

37.  subliniază importanța punerii în aplicare a schimbului de bune practici și a coordonării politicilor și acțiunilor și a colaborării dintre UE și ceilalți actori, de exemplu ONU și agențiile sale, care acordă ajutor în țările partenere; subliniază că acest lucru este cu atât mai important în țările partenere fragile, în țările afectate de conflicte sau dezastre naturale, precum și în țările care găzduiesc refugiați; consideră că este esențial, în acest context, să se plaseze reziliența comunităților în centrul atenției și să se sprijine acțiunile care vizează dezvoltarea unor programe bazate pe cunoașterea riscurilor și a unor programe de formare pentru situații de urgență, implicarea comunității și promovarea parteneriatelor;

38.  invită Comisia și statele membre să intensifice cooperarea cu autoritățile locale din țările partenere, dar și în cadrul UE; solicită ca sprijinul bugetar ca modalitate de ajutor să fie utilizabil, de asemenea, la nivel subnațional și solicită ca mecanisme de redistribuire între diferitele niveluri ale administrației și între regiuni să fie dezvoltate cu obiectivul principal de reducere a disparităților și inegalităților la nivel de țară și de asigurare a faptului că nimeni nu este lăsat în urmă;

39.  subliniază rolul bisericilor și al organizațiilor de misiune în domeniul ajutorului umanitar și al asistenței pentru dezvoltare, precum și importanța acestora pe teren, deoarece se numără printre cele mai mari ONG-uri active în domeniile dezvoltării și ajutoarelor; subliniază că colaborarea cu liderii religioși din multe comunități locale din țările în curs de dezvoltare este adesea cel mai eficace mod de a ajunge la localnici care au nevoie de ajutor;

40.  recunoaște rolul esențial al societății civile în calitate de partener, atât în timpul procesului de consultare, cât și ca furnizor de servicii; în acest context, invită Comisia și statele membre să recunoască și să își consolideze rolul în vederea realizării de parteneriate pentru dezvoltare favorabile incluziunii;

41.  solicită să se acorde mai multă atenție IMM-urilor locale, micilor agricultori și capacitării femeilor, deoarece această abordare s-a dovedit deosebit de eficace în reducerea sărăciei și a inegalităților, precum și în consolidarea societății și a comunităților civile;

42.  recunoaște că implicarea sectorului privat – la nivel local, național, bilateral și internațional – este importantă pentru realizarea ODD, pentru mobilizarea de fonduri suplimentare destinate dezvoltării și pentru tranziția către dezvoltarea economică sustenabilă, creștere economică și prosperitate;

43.  solicită să se depună eforturi pentru a asigura alinierea sectorului privat la prioritățile în materie de dezvoltare ale guvernelor naționale și ale societății civile din țările în curs de dezvoltare, precum și la nevoile populațiilor locale, în special cele ale grupurilor marginalizate și vulnerabile, și să se alinieze implicarea sectorului privat în cooperarea pentru dezvoltare cu principiile de eficacitate și cu principiile de la Kampala, îmbunătățind, în același timp, transparența, monitorizarea și evaluarea și responsabilizarea ISD și a lanțurilor valorice globale, precum și respectarea drepturilor omului și a principiilor diligenței necesare;

44.  invită instituțiile și organele europene să instituie un cadru clar, structurat, transparent și responsabil de reglementare a parteneriatelor și a alianțelor cu sectorul privat în țările în curs de dezvoltare și subliniază că, în paralel cu atribuirea unui rol mai important sectorului privat, este important să se dezvolte capacitățile instituționale;

45.  subliniază că toți actorii, inclusiv sectorul privat, trebuie să contribuie la agenda privind eficacitatea prin implicare participativă, planificare și punere în aplicare, responsabilitate reciprocă și transparență, monitorizare și evaluare; subliniază că donatorii ar trebui să își îmbunătățească previzibilitatea și să reacționeze mai rapid atunci când lucrează cu acești actori în calitate de parteneri la punerea în aplicare și la furnizarea de servicii de bază, pentru a ajunge cu adevărat la categoriile cele mai vulnerabile ale populației;

46.  invită Comisia și statele membre să asigure că actorii din sectorul privat implicați în parteneriate de dezvoltare respectă principiul responsabilității întreprinderilor în ceea ce privește drepturile omului și mediul, pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor, în conformitate cu Pactul mondial al ONU cu privire la drepturile omului, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, standardele fundamentale de muncă ale OIM și Convenția ONU împotriva corupției; își reiterează apelul pentru un cadru juridic al UE care să sprijine obligația de diligență corporativă obligatorie, pentru a se asigura că investitorii din UE acționează în mod responsabil pe plan internațional și local și contribuie la dezvoltarea locală în țările în curs de dezvoltare;

47.  reiterează faptul că asistența pentru dezvoltare privată trebuie să respecte Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, standardele OIM și Orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale; subliniază, de asemenea, că aceasta trebuie să se angajeze să asigure buna guvernanță, reducerea sărăciei și crearea de bunăstare prin investiții durabile, precum și să reducă inegalitățile, să promoveze drepturile omului și standardele de mediu și să capaciteze economiile locale;

48.  subliniază că, pentru a trece de la o dinamică de tip donator-beneficiar și pentru a responsabiliza țările partenere în ceea ce privește prioritățile de dezvoltare, astfel încât să se obțină rezultate în materie de dezvoltare durabilă, cadrele strategiei de dezvoltare a UE trebuie să prevadă acțiuni concrete pentru a sprijini mobilizarea sporită a resurselor interne în țările partenere, cum ar fi sprijinirea luptei împotriva corupției și dezvoltarea unor sisteme fiscale progresive, precum și combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale;

49.  salută utilizarea de către UE a diverselor instrumente de finanțare a dezvoltării pentru eradicarea sărăciei și realizarea ODD; subliniază necesitatea ca donatorii să acorde prioritate finanțării pe bază de granturi, în special țărilor cel mai puțin dezvoltate, într-un context în care, înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, țările mai sărace cheltuiau deja mai mulți bani pentru plata serviciului datoriei decât pentru serviciile medicale;

50.  constată că Comisia prevede un rol din ce în ce mai important pentru mecanismele de combinare-garantare în cadrul politicii de dezvoltare a UE, în detrimentul altor modalități de ajutor; subliniază că, în timp ce finanțarea mixtă a crescut rapid, există puține dovezi ale impactului său asupra dezvoltării, întrucât aceasta ajunge cel mai adesea în țările cu venituri medii și doar o mică proporție ajunge în țările cel mai puțin dezvoltate; subliniază opinia critică a Curții de Conturi Europene privind gestionarea și eficacitatea punerii în aplicare de către Comisie a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD); în consecință, solicită UE și statelor sale membre să adopte o abordare prudentă în ceea ce privește finanțarea mixtă și să se asigure că toate finanțările mobilizate prin intermediul mecanismului de finanțare mixtă respectă principiile eficacității dezvoltării;

51.  încurajează UE să își continue eforturile de sprijinire a țărilor partenere în punerea în aplicare a unor politici inteligente, specifice și adaptabile, care pot contribui la realizarea ODD în modul cel mai eficace; reamintește, în acest sens, rolul esențial al cercetării și dezvoltării (C&D) în stimularea inovării și a spiritului antreprenorial, cu efecte de propagare pozitive asupra tuturor sectoarelor economiilor locale; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să consolideze cooperarea în domeniul C&D și să consolideze investițiile în capacitatea de producție strategică locală, în special în ceea ce privește sănătatea, inclusiv cele mai noi produse biofarmaceutice, pentru a spori autonomia față de lanțurile globale de aprovizionare;

52.  subliniază rolul important al organizațiilor societății civile în identificarea nevoilor și în furnizarea de ajutor pentru dezvoltare direct persoanelor sărace, defavorizate și vulnerabile; solicită, cu toate acestea, o mai bună coordonare a asistenței acordate ONG-urilor și altor donatori pentru a asigura previzibilitatea ajutorului și pentru a evita fragmentarea ajutorului, suprapunerea acțiunilor și așa-numitele „țări neglijate din punctul de vedere al acordării de ajutoare” (țări neglijate de comunitatea de dezvoltare);

53.  invită Comisia să reevalueze dacă obligațiile administrative privind accesul la finanțarea UE sunt proporționale; regretă, în acest context, faptul că granturile UE devin din ce în ce mai inadecvate și mai puțin atractive pentru ONG-uri, din cauza cerințelor de a limita costurile de sprijin și a creșterii sarcinilor administrative și de audit;

54.  invită Comisia să înființeze o rețea de parteneri neguvernamentali de încredere, cum ar fi organizațiile societății civile locale, bisericile, organizațiile cu profil religios și agențiile specializate ale statelor membre, precum și să colaboreze cu aceștia pentru a pune în aplicare proiecte la scară mai mică;

55.  reconfirmă că investițiile în infrastructura locală și națională de diferite dimensiuni pentru proiecte-cheie la nivel local și național reprezintă modalitatea cea mai eficientă prin care ajutoarele pot stimula și consolida dezvoltarea economică și socială pentru întreaga populație;

56.  subliniază necesitatea de a corela măsurile de reducere a datoriilor cu mobilizarea suplimentară a ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD); solicită includerea datoriei multilaterale și comerciale în inițiativa G20 privind suspendarea parțială a serviciului datoriei (DSSI); subliniază necesitatea de a asigura participarea tuturor creditorilor, inclusiv a Băncii Mondiale și a altor bănci de dezvoltare multilaterală, precum și a creditorilor privați, la DSSI și la orice alte oferte suplimentare de reducere a datoriilor; solicită crearea unui mecanism multilateral de reeșalonare a datoriilor pentru a face față atât impactului crizei COVID-19, cât și cerințelor de finanțare ale Agendei 2030;

57.  atrage atenția asupra rolului deosebit de important al programelor de formare pentru personalul local și operatorii de teren în asigurarea continuității proiectelor sprijinite de UE în țările partenere, sporind astfel gradul de asumare și responsabilitate;

58.  subliniază rolul esențial al AOD în realizarea agendei privind eficacitatea dezvoltării; subliniază că AOD este mai flexibilă, mai previzibilă și răspunde în mai mare măsură decât alte fluxuri care ar putea contribui la dezvoltare; avertizează cu privire la diluarea criteriilor AOD pentru a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare;

59.  își reiterează solicitarea adresată Consiliului și statelor membre de a stabili un calendar clar pentru atingerea obiectivului de majorare a bugetului AOD la 0,7 % din VNB, inclusiv angajamentul internațional de a cheltui între 0,15 și 0,2 % din VNB pe AOD alocată țărilor cel mai puțin dezvoltate, și solicitarea adresată Comisiei de a prezenta un plan de acțiune concret care definește modul în care vor fi mobilizate resurse suplimentare pentru realizarea ODD; subliniază că eficacitatea ajutorului nu reprezintă un substitut pentru volumele de ajutor adecvate și că menținerea sau depășirea obiectivului de 0,7 % pentru AOD este deosebit de importantă; reiterează faptul că bugetul UE ar trebui să aducă o contribuție considerabilă la creșterea globală a AOD din partea UE;

60.  își reiterează sprijinul pentru includerea în IVCDCI a obiectivelor următoare: 20 % pentru incluziunea socială și dezvoltarea umană și cel puțin 85 % din proiectele finanțate în cadrul AOD să aibă ca obiectiv principal sau semnificativ egalitatea de gen și drepturile și capacitarea femeilor și fetelor, astfel cum sunt definite de OCDE-CAD;

61.  solicită o mai mare coerență a politicilor pentru dezvoltare, care urmărește să garanteze că nicio politică a UE sau a statelor membre nu are efecte negative asupra țărilor în curs de dezvoltare sau obiective contradictorii;

62.  consideră că ajutorul european pentru dezvoltare și investițiile publice ar trebui să promoveze priorități și obiective comune de politică, inclusiv eradicarea sărăciei, politicile climatice și de mediu, politicile economice și comerciale și gestionarea migrației, și ar trebui, de asemenea, să fie pe deplin aliniate la principiile drepturilor fundamentale ale omului, democrației și bunei guvernanțe;

63.  subliniază că a condiționa alocarea ajutoarelor umanitare și a ajutoarelor de urgență de cooperarea cu UE în chestiuni legate de migrație sau securitate nu este compatibilă cu principiile convenite ale eficacității dezvoltării;

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale OCDE, Serviciului European de Acțiune Externă, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Grupului Băncii Mondiale, Uniunii Africane, copreședinților Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Departamentului pentru afaceri economice și sociale din cadrul ONU, OCDE și Uniunii Interparlamentare.

(1) Rezoluția ONU adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015: https://www.unfpa.org/sites/default/files/resource-pdf/Resolution_A_RES_70_1_EN.pdf (2) Raportul pe 2019 privind finanțarea dezvoltării durabile: https://developmentfinance.un.org/sites/developmentfinance.un.org/files/FSDR2019.pdf (3) Documentul final al Reuniunii la nivel înalt a GPEDC din 2016 de la Nairobi: http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/12/OutcomeDocumentEnglish.pdf (4) Raportul Parteneriatului mondial privind progresele înregistrate, 17 iunie 2019: http://effectivecooperation.org/blogs-news-resources/resource-library/ (5) JO C 210, 30.6.2017, p. 1. (6) https://www.africa-eu-partnership.org/sites/default/files/33454-pr-final_declaration_au_eu_summit1.pdf (7) Raportul anual pe 2019 privind obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare: https://www.consilium.europa.eu/media/39336/annual-report-2019-on-development-aid-targets.pdf (8) Raportul Consiliului pe 2019 privind arhitectura financiară europeană pentru dezvoltare: https://www.consilium.europa.eu/media/40967/efad-report_final.pdf (9) https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/food-farming-fisheries/farming/documents/report-tfra_mar2019_en.pdf (10) Benfield și Como pentru AECOM International Development Europe (2019), studiu privind aplicarea principiilor eficacității, comandat de Comisia Europeană (Proiect nr. 2018/403300/1): https://knowledge.effectivecooperation.org/system/files/2019-07/2019_07_Impact_study_final.pdf (11) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100. (12) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 38. (13) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 80. (14) JO C 349, 17.10.2017, p. 11. (15) JO C 353, 27.9.2016, p. 2. (16) JO C 58, 15.2.2018, p. 209. (17) JO C 86, 6.3.2018, p. 2. (18) JO C 204, 13.6.2018, p. 68. (19) JO C 224, 27.6.2018, p. 36. (20) JO C 252, 18.7.2018, p. 62. (21) JO C 356, 4.10.2018, p. 66. (22) JO C 390, 18.11.2019, p. 33. (23) JO C 28, 27.1.2020, p. 101. (24) Texte adoptate, P8_TA(2019)0220. (25) Texte adoptate, P8_TA(2019)0298. (26) Texte adoptate, P9_TA(2019)0084. (27) Texte adoptate, P9_TA(2019)0079. (28) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (29) https://www.consilium.europa.eu/media/24467/st13201-en15.pdf (30) https://ec.europa.eu/international-partnerships/system/files/eu-development-effectiveness-monitoring-report-2020_en.pdf (31) http://www.oecd.org/coronavirus/policy-responses/the-impact-of-the-coronavirus-covid-19-crisis-on-development-finance-9de00b3b/ (32) Rezoluția din 11 decembrie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind coordonarea donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare (JO C 468, 15.12.2016, p. 73). (33) Rezoluția din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (JO C 252, 18.7.2018, p. 62).