Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2019/2199(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0226/2020

Texte depuse :

A9-0226/2020

Dezbateri :

PV 24/11/2020 - 5
CRE 24/11/2020 - 5

Voturi :

PV 25/11/2020 - 14
PV 26/11/2020 - 10

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0328

Texte adoptate
PDF 234kWORD 72k
Joi, 26 noiembrie 2020 - Bruxelles
Situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană - Raport anual pe anii 2018-2019
P9_TA(2020)0328A9-0226/2020

Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2020 referitoare la Situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană - Raport anual pe 2018-2019 (2019/2199(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, (CNUDC),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

–  având în vedere Agenda ONU pentru 2030 și Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere trimiterile făcute în rapoartele anterioare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care consacră egalitatea în fața legii a tuturor persoanelor,

–  având în vedere articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale, care interzice discriminarea sub toate formele ei,

–  având în vedere obligația UE de a adera la Convenția europeană a drepturilor omului, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(1) (Directiva privind egalitatea rasială),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(3),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului(5),

–  având în vedere dezbaterea sa în plen de la Strasbourg privind măsurile urgente necesare pentru a ajuta persoanele fără adăpost din Europa, care a avut loc la Strasbourg la 13 ianuarie 2020,

–  având în vedere principiul 19 al Pilonului european al drepturilor sociale, care prevede că „trebuie asigurat accesul la locuințe sociale sau la o asistență pentru locuințe de bună calitate pentru persoanele aflate într-o situație dificilă”,

–  având în vedere articolul 31 din Carta socială europeană revizuită, referitor la dreptul la locuință,

–  având în vedere articolul 34 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), care consacră dreptul la asistență socială și la asistență pentru locuință, în vederea combaterii excluziunii sociale și a sărăciei,

–  având în vedere raportul Comisiei din 2019 referitor la sărăcia persoanelor încadrate în muncă(6),

–  având în vedere raportul FRA intitulat „Combaterea sărăciei copiilor: o chestiune de drepturi fundamentale”,

–  având în vedere Rezoluția 2280 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 11 aprilie 2019, intitulată „Situația imigranților și a refugiaților în insulele grecești(7):

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european Plus (FSE+)(8),

–  având în vedere articolul 2 din Carta socială europeană revizuită, referitor la dreptul la condiții echitabile de muncă,

–  având în vedere articolul 31 din Cartă privind dreptul la condiții de muncă echitabile,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 aprilie 2019 privind politica economică a zonei euro (2019/C 136/01),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro(9),

–  având în vedere Strategia UE pentru tineret 2019-2027, bazată pe rezoluția Consiliului din 26 noiembrie 2018,

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană(10),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului(11),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(12),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat „Al doilea raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (2018) elaborat în temeiul articolului 20 din Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia” (COM(2018)0777),

–  având în vedere al 8-lea Raport general privind activitățile GRETA(13) și rapoartele GRETA despre cum au aplicat toate statele membre Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane(14),

–  având în vedere comunicarea din 28 noiembrie 2018 a Comisiei adresată Parlamentului European, Consiliului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și Băncii Europene de investiții, intitulată „O planetă curată pentru toți: O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773)(15),

–  având în vedere principiul 16 al Pilonului european al drepturilor sociale, care subliniază dreptul de acces în timp util la servicii medicale preventive și curative de bună calitate și accesibile din punct de vedere financiar,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2018 referitoare la un set de orientări destinate statelor membre pentru a evita incriminarea asistenței umanitare(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2018 privind protecția copiilor migranți(18),

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din octombrie 2014 referitoare la alternativele la detenția copiilor imigranți (RES 2020),

–  având în vedere recomandarea Consiliului Europei din iunie 2019 intitulată „Vieți salvate. Drepturi protejate. Reducerea decalajului în materie de protecție pentru refugiații și migranții din Marea Mediterană”(19);

–  având în vedere Raportul din 2019 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și actualizarea notei FRA din iunie 2019, intitulată „Navele ONG-urilor implicate în operațiunile de căutare și salvare în Mediterana cercetate penal”(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 octombrie 2017 referitoare la sistemele penitenciare și condițiile din închisori(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la combaterea antisemitismului(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 aprilie 2015 prezentată cu ocazia Zilei internaționale a romilor referitoare la atitudini anti-țigănești în Europa și recunoașterea de către UE Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor în al Doilea Război Mondial(23);

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la Aspecte legate de drepturile fundamentale în ceea ce privește integrarea romilor în UE: combaterea atitudinilor negative față de romi(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la necesitatea de a consolida cadrul strategic al UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor post-2020 și de a intensifica lupta împotriva atitudinilor negative față de romi(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor: combaterea atitudinilor negative față de populațiile cu origini rome din Europa(26),

–  având în vedere raportul FRA intitulat „Femeile rome în nouă țări din UE”,

–  având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 februarie 2018 referitoare la protecție și nediscriminare în ceea ce privește minoritățile în statele membre ale UE(28),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, îndeosebi a observațiilor finale ale Comitetului UNCRPD(29),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la folosirea datelor utilizatorilor Facebook de către Cambridge Analytica și impactul asupra protecției datelor(30),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la intensificarea violenței cu caracter neofascist în Europa(31),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(32),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 17 ianuarie 2019 referitoare la protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre(33),

–  având în vedere comunicarea din 17 iulie 2019 a Comisiei intitulată „Consolidarea statului de drept în cadrul Uniunii – Plan de acțiune” (COM(2019)0343),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Raport pe 2020 privind statul de drept: situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2020)0580) și cele 27 de capitole specifice despre situația statului de drept în fiecare stat membru (SWD(2020)0300-0326), care cercetează impactul măsurilor contra COVID-19 adoptate de statele membre asupra democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2019 referitoare la drepturile persoanelor intersexuale(34),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2019 referitoare la dreptul de a protesta pașnic și la folosirea proporționată a forței(35),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 martie 2019 referitoare la drepturile fundamentale ale persoanelor de origine africană în Europa(36),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia(37),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(38),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE(39),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2018/951 a Comisiei privind standardele aplicabile organismelor de promovare a egalității(40),

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pe 2018 privind lista acțiunilor pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI,

–  având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI”(41),

–  având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității(42),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia și Ungaria(43),

–  având în vedere decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 19 decembrie 2017 în cauza A.R. și L.R. împotriva Elveției (22338/15), care a afirmat că o educație sexuală cuprinzătoare urmărește scopurile legitime de protecție a sănătății publice, protecție a copiilor împotriva violenței sexuale și pregătirea lor pentru realitățile sociale; prin urmare, nu a recunoscut că statele membre ar avea vreo obligație de a le permite părinților să-și retragă copiii de la acest tip de cursuri;

–  având în vedere cauza Sh.D. și alții împotriva Greciei, Austriei, Croației, Ungariei, Macedoniei de Nord, Serbiei și Sloveniei(44), aflată pe rolul CEDO, în care se afirmă că vulnerabilitatea extremă a copiilor ar trebui să aibă întâietate în fața situației neregulamentare, că ar trebui luate măsurile care se impun pentru a-i ocroti și că autoritățile au încălcat articolul 5 aplicând automat regimul de custodie ca măsură de protecție, fără a lua în calcul vreo alternativă la detenție și nici cerința din dreptul UE de a evita detenția copiilor(45),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 3 octombrie 2019 privind violența obstetrică și ginecologică (RES 2306), precum și raportul conex al Comitetului pentru egalitate și nediscriminare al Consiliului Europei din 12 septembrie 2019, în care Adunarea solicită Consiliului Europei să combată violența ginecologică și obstetrică și face recomandări despre metodele care ar putea fi folosite,

–  având în vedere Documentul tematic intitulat „Sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor și drepturile aferente în Europa” (2017) al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei,

–  având în vedere raportul Comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului, în urma vizitei făcute în Ungaria în perioada 4-8 februarie 2019(46),

–  având în vedere Rezoluția 2299(2019) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la politicile și practicile de returnare în statele membre ale Consiliului Europei(47),

–  având în vedere diferitele rapoarte ale ONG-urilor internaționale, europene și naționale și rapoartele Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Consiliul Europei și Comisia de la Veneția,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, deschisă spre semnare la 11 mai 2011, la Istanbul („Convenția de la Istanbul”),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen(48),

–  având în vedere activitatea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, a Comisiei pentru afaceri constituționale, a Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen și a Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pe 2018 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale(49),

–  având în vedere Rapoartele FRA pe 2018 și 2019 privind drepturile fundamentale(50),

–  având în vedere documentul FRA intitulat „Civil society space: views of organisations” („Spațiul societății civile din perspectiva organizațiilor”) și raportul FRA intitulat „Challenges facing civil society organisations working on human rights in the EU” („Provocările cu care se confruntă organizațiile societății civile care activează pentru drepturile omului în UE”),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri constituționale și cel al Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0226/2020),

A.   întrucât UE nu este doar o uniune monetară, ci și una socială, după cum stă scris în Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Pilonul european al drepturilor sociale; întrucât articolul 151 din TFUE se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute în Carta socială europeană; întrucât Uniunea a fost întemeiată pe valori respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, reflectate în Cartă și incluse în tratatele internaționale privind drepturile omului; întrucât Carta face parte din dreptul primar al UE; întrucât Uniunea nu a aderat încă la CEDO, deși este obligată să facă acest lucru în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE;

B.  întrucât aceste valori sunt comune statelor membre și ar trebui respectate și promovate activ atât de UE, cât și de fiecare stat membru în parte în toate politicile, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, în mod constant; întrucât respectarea statului de drept este o precondiție necesară pentru protecția drepturilor fundamentale și întrucât statele membre sunt cele cărora le revine în primul rând răspunderea de a ocroti drepturile omului pentru toate persoanele;

C.  întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să se asigure că tratatele sunt aplicate; întrucât refuzul unui stat membru de a respecta integral dreptul UE, separarea puterilor, independența sistemului judiciar și previzibilitatea acțiunilor statului subminează credibilitatea UE; întrucât independența sistemului judiciar, libertatea de exprimare și informare și pluralismul media sunt componente esențiale ale statului de drept;

D.  întrucât, în anii 2018 și 2019, UE s-a confruntat cu provocări grave și complexe în domeniul protecției drepturilor fundamentale, a statului de drept și a democrației, care sunt toate intrinsec legate; întrucât Eurobarometrul special al Comisiei Europene din martie 2019 arată că puțini oameni au cunoștință de Cartă; întrucât, potrivit Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE, în 2018 am asistat nu numai la încălcări ale drepturilor omului în întreaga UE, ci și la respingerea sistemelor de protecție a drepturilor omului în ansamblu(51);

E.  întrucât Carta trebuie promovată mai bine, de exemplu prin campanii de informare, pentru ca dispozițiile ei să devină mai eficiente și pentru a o promova ca sursă pozitivă de interpretare; întrucât ar fi de dorit să existe un schimb mai intens de informații despre experiențele și abordările în aplicarea Cartei între judecători, asociațiile de avocați și administrațiile publice din statele membre, dar și la nivel transfrontalier, inclusiv prin utilizarea, după caz, a unor instrumente de finanțare existente, ca cele prevăzute în programul Justiție, precum și prin programe de formare focalizate pentru practicienii din domeniul dreptului;

F.  întrucât corupția reprezintă o amenințare gravă la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, afectând toate statele membre și UE în ansamblul său; întrucât cadrul juridic de combatere a corupției este aplicat în continuare neuniform de la un stat membru la altul;

G.  întrucât creșterea numărului de locuri de muncă precare, precum și șomajul în rândul tinerilor sunt profund îngrijorătoare și pot avea efecte negative de lungă durată asupra drepturilor consacrate la articolul 31 din Cartă;

H.  întrucât drepturile copilului sunt consfințite de Carta drepturilor fundamentale a UE; întrucât interesul superior al copilului ar trebui să fie un considerent primordial în toate acțiunile UE, iar principiul interesului superior al copilului ar trebui respectat întru totul în toate legile și toate hotărârile judecătorești și administrative de la toate nivelurile; întrucât statele membre ar trebui să asigure dreptul la educație pentru toți copiii din UE și să îi protejeze de orice discriminare;

I.  întrucât violența de gen în toate formele sale, inclusiv hărțuirea și violența la locul de muncă, acasă și online reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale care afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință, și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați; întrucât 11 state membre - ceea ce este foarte mult - nu comunică date privind femeile ucise cu intenție de partener sau de un membru al familiei(52);

J.  întrucât CEDO a stabilit că diverse tipuri de degradare a mediului pot conduce la încălcări ale drepturilor omului precum dreptul la viață, la viață privată și de familie, interzicerea tratamentelor inumane și degradante și exercitarea pașnică a dreptului la locuință(53); întrucât injustiția legată de mediu implică constant riscuri pentru sănătate și efecte negative asupra stării de bine, iar anumite comunități și grupuri, inclusiv grupurile dezavantajate din punct de vedere social, precum și persoanele de origine africană și persoanele de culoare și minoritățile etnice, sunt afectate disproporționat de problemele de mediu;

K.  întrucât accesul la justiție este un drept fundamental, iar impunitatea reprezintă un obstacol semnificativ în calea recuperării și protejării victimelor;

L.  întrucât, în ultimii ani, au fost înregistrate reacții ostile sistematice la adresa drepturilor femeilor și ale fetelor, iar unele state membre au încercat să anuleze unele progrese realizate în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, de exemplu în privința protecției juridice existente pentru accesul femeilor la servicii de avort, inclusiv introducerea unor condiții prealabile reacționare pentru a avorta, cum ar fi o consiliere obligatorie părtinitoare sau perioadele de așteptare, neîndepărtarea obstacolelor practice care împiedică accesul la avort, precum și încercările de a interzice total avortul sau a elimina temeiurile juridice existente pentru avort; întrucât în unele state membre au existat încercări de limitare sau de interzicere a educației sexuale și a studiilor de gen și de promovare a campaniilor împotriva Convenției de la Istanbul, care neagă existența violenței de gen; întrucât reacțiile ostile la adresa drepturilor femeilor și a egalității de gen sunt adesea legate de o deteriorare mai amplă a situației democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale;

M.  întrucât cazurile de violență ginecologică și obstetrică au fost din ce în ce mai des denunțate în mai multe state membre(54); întrucât drepturile femeilor în toată diversitatea lor sunt protejate prin tratat, inclusiv ale femeilor rome, ale femeilor negre și de culoare, ale femeilor LGBTI și ale celor cu dizabilități; întrucât femeile de etnie romă sunt deosebit de afectate în privința drepturilor femeilor și se confruntă adesea cu forme exacerbate de hărțuire verbală, fizică, psihologică și rasială în serviciile de sănătate reproductivă; întrucât femeile de etnie romă se confruntă și cu segregarea etnică în unitățile medicale pentru sănătatea mamelor, fiind plasate în spații speciale, cu băi și cantine separate; întrucât, în unele state membre, romii sunt supuși unor practici sistematice de sterilizare forțată și coercitivă și nu reușesc să obțină reparații adecvate, inclusiv compensații, pentru încălcările drepturilor omului de la care sunt supuși;

N.  întrucât UE s-a confruntat cu răspândirea rasismului, intoleranței, extremismului, xenofobiei, antisemitismului și sentimentelor anti-romi, care au început să fie acceptate pe scară tot mai largă în anumite state membre și sunt adoptate de lideri de opinie și de politicieni din întreaga UE, promovând un climat social care oferă un teren fertil pentru rasism, discriminare și infracțiuni motivate de ură; întrucât musulmanii, inclusiv femeile musulmane, continuă să se confrunte cu ostilitate și intoleranță larg răspândite în țările UE(55); întrucât Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE a subliniat în raportul său din 2019 că în multe țări există practici instituționale, politici și legi discriminatorii; întrucât lupta împotriva terorismului și politicile de combatere a terorismului nu ar trebui să conducă la o discriminare generală împotriva anumitor comunități; întrucât FRA a creat în decembrie 2018 prima bază de date specială dedicată luptei împotriva islamofobiei; întrucât antisemitismul pare să fie în creștere, după cum arată datele prezentate în raportul din 4 iulie 2019 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE, mai multe state membre raportând creșteri ale numărului infracțiunilor motivate de antisemitism; întrucât minoritățile etnice și religioase se confruntă adesea cu hărțuire verbală, fizică, psihologică și rasială; întrucât dezvoltarea educației și a formării profesionale cu scopul de a promova gândirea critică, a oferi instrumente pentru identificarea tuturor formelor de discriminare și intoleranță și a promova alfabetizarea digitală este esențială;

O.  întrucât recurgerea din ce în ce mai mult la noile tehnologii, cum ar fi activitățile polițienești bazate pe analiza predictivă și utilizarea recunoașterii faciale, creează o serie de riscuri, inclusiv pentru minoritățile rasiale din Europa;

P.  întrucât există un grav regres în ceea ce privește drepturile persoanelor LGBTI, mergându-se până la introducerea unor „zone fără LGBTI”(56) într-unul dintre statele membre;

Q.  întrucât UE și statele membre au competențe partajate în domeniul locuințelor; întrucât este nevoie atât de strategii la nivel național, cât și de o strategie la nivelul UE; întrucât lipsa de adăpost este o situație care privează persoanele de drepturile omului și constituie prin ea însăși o încălcare a drepturilor omului; întrucât există o tendință de creștere a numărului de evacuări forțate și a incidenței cazurilor de lipsă de adăpost în întreaga UE(57);

R.  întrucât, în prezent, în Europa există un deficit de locuințe disponibile la prețuri accesibile, în ciuda unei cereri în creștere; întrucât sintezele anuale publicate de Federația europeană a organizațiilor naționale care lucrează cu persoanele fără adăpost (FEANTSA) au identificat dovezi ale creșterii numărului de persoane fără adăpost în aproape toate statele membre ale UE/SEE; întrucât raportul FEANTSA din 2018 a constatat că copiii încep să fie cei mai numeroși reprezentanți în rândul persoanelor cazate în adăposturile de urgență, ca urmare a deteriorării condițiilor de viață ale familiilor extrem de vulnerabile(58);

S.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea și pluralismul mass-mediei sunt consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului; întrucât independența sistemului judiciar, libertatea de exprimare și de informare și pluralismul mass-mediei sunt componente esențiale ale statului de drept și sunt vitale pentru funcționarea UE și a statelor sale membre;

T.  întrucât numărul amenințărilor și al atacurilor împotriva jurnaliștilor a crescut în întreaga UE(59); întrucât OSCE semnalează prevalența impunității, având în vedere, de exemplu, că mai puțin de 15 % din cazurile de asasinare a jurnaliștilor sunt soluționate în regiunea OSCE (Raportul privind libertatea mass-mediei); întrucât această situație indică o deteriorare evidentă a stării de fapt în ceea ce privește protecția jurnaliștilor, care subminează libertatea mass-mediei și libertatea de exprimare, punând în pericol democrația;

U.  întrucât Rezoluția Parlamentului referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în UE a subliniat faptul că statele membre și Comisia ar trebui să se abțină de la adoptarea unor măsuri inutile sau disproporționate care limitează accesul la internet și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului sau care implică preluarea controlului asupra comunicațiilor publice prin impunerea arbitrară a stării de urgență sau din alte motive; întrucât aceste legi utilizează uneori formulări vagi și imprecise, oferind astfel autorităților de aplicare a legii o largă marjă de apreciere în punerea în aplicare și sporind riscul de restricționare arbitrară a dreptului la libertatea de întrunire pașnică;

V.  întrucât în 2018 și 2019 s-a dovedit că unele dintre principalele companii de mass-media socială au acordat terților acces la datele cu caracter personal ale utilizatorilor, încălcând legislația în vigoare privind protecția datelor, și că datele cu caracter personal au fost utilizate tot mai frecvent în mod abuziv, pentru a prezice comportamente și în vederea manipulării, inclusiv în scopuri electorale; întrucât, ca urmare a dezvoltării constante a tehnologiei, intruziunile în drepturile fundamentale pot fi deosebit de grave; întrucât unele sisteme informatice pot avea un impact asupra drepturilor fundamentale, cum ar fi protecția datelor și dreptul la viață privată;

W.  întrucât, ca urmare a dezvoltării constante a tehnologiei, intruziunile în drepturile fundamentale nu sunt ușor de prevăzut; întrucât unele sisteme informatice pot avea un impact asupra drepturilor fundamentale, cum ar fi problemele legate de garantarea protecției datelor și a dreptului la viață privată; întrucât interoperabilitatea crescută a acestor sisteme ar putea duce la o protecție robustă și mai promptă a cetățenilor noștri și, prin urmare, a drepturilor lor, mai precis în cazurile de copii dispăruți, trafic de persoane sau combatere a spălării de bani; întrucât cooperarea și schimbul de informații între diferitele agenții ale UE care lucrează în domeniul securității sunt esențiale pentru a combate cu succes și promptitudine terorismul și radicalizarea, dar și pentru a preveni criminalitatea informatică;

X.  întrucât avertizorii de integritate și jurnaliștii joacă un rol esențial în orice democrație deschisă și transparentă; întrucât avertizorii de integritate și jurnaliștii contribuie decisiv la promovarea transparenței, a democrației și a statului de drept, întrucât semnalează acte ilegale sau abuzive care subminează interesul public, cum ar fi actele de corupție, infracțiunile penale sau conflictele de interese, care reprezintă o amenințare la adresa drepturilor și libertăților cetățenilor; întrucât semnalarea neregulilor și jurnalismul sunt aspecte fundamentale ale libertății de exprimare și de informare; întrucât jurnaliștii și alți actori media din UE se confruntă cu numeroase atacuri, amenințări și presiuni din partea unor actori statali și nestatali; întrucât protecția adecvată a jurnaliștilor și avertizorilor la nivelul UE, la nivel național și la nivel internațional, precum și recunoașterea rolului lor important în societate, în special al jurnaliștilor de investigație, reprezintă condiții indispensabile pentru ca acest rol să poată fi efectiv îndeplinit;

Y.  întrucât la articolul 11 din Convenția europeană a drepturilor omului și la articolul 12 din Cartă se prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia la acestea pentru protecția intereselor sale; întrucât, în societățile democratice, libertatea de întrunire este unul dintre instrumentele prin care cetățenii pot participa la dezbaterea publică și pot determina schimbări sociale;

Z.  întrucât agenții de poliție care acționează trebuie să fie întotdeauna identificabili pentru a permite investigarea posibilelor excese ale utilizării forței, iar autoritățile naționale trebuie să stabilească responsabilitățile aferente; întrucât statele membre aplică criterii diferite pentru utilizarea forței și a armelor de către autoritățile de aplicare a legii pentru menținerea ordinii publice; întrucât mai multe state membre(60) au adoptat legi care ar putea duce la restricții disproporționate ale dreptului la libertatea de întrunire pașnică;

AA.  întrucât spațiul de acțiune pentru societatea civilă se restrânge în anumite state membre; întrucât statele membre au responsabilitatea de a se asigura că drepturile organizațiilor societății civile și ale apărătorilor drepturilor omului nu sunt restricționate și că există un mediu legislativ și de reglementare favorabil, așa cum s-a repetat în concluziile recent adoptate ale Consiliului privind Carta drepturilor fundamentale după 10 ani: situația actuală și acțiuni în viitor; întrucât statele membre ar trebui, de asemenea, să sprijine activitatea organizațiilor societății civile printr-o finanțare suficientă și să se asigure că există mecanisme de cooperare fructuoasă cu acestea;

AB.  întrucât campaniile finanțate de stat și de actori nestatali menite să-i discrediteze pe apărătorii drepturilor omului și organizațiile societății civile își propun, prin strategiile lor, să revoce unele legi existente privind drepturile fundamentale; întrucât aceste campanii au fost adesea susținute de mass-media tradiționale și de rețelele sociale, în timp ce campaniile care apără imigranții și solicitanții de azil, comunitatea LGBTI+, persoanele care au supraviețuit violenței de gen, membrii diferitelor confesiuni și comunități religioase și alte grupuri marginalizate continuă să fie incriminate și stigmatizate;

AC.  întrucât, în conformitate cu cifrele prezentate de OIM, se crede că în Marea Mediterană au murit sau dispărut 1885 de oameni în 2019 și 2299 în 2018, în încercarea lor de a ajunge în Europa; întrucât ruta dinspre Libia către Europa este încă ruta migratoare cu cel mai mare număr de decese din lume (646 de decese până în prezent în 2019), număr care a fost de cinci ori mai ridicat în 2018 decât în 2015, în special din cauza reducerii activităților de căutare și salvare (SAR) în largul coastei libiene(61); întrucât salvarea de vieți omenești este un act de solidaritate față de cei aflați în pericol, dar în primul rând este o obligație juridică atât în temeiul dreptului internațional, întrucât articolul 98 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS) - ratificată de toate statele membre și de Uniunea Europeană însăși - obligă statele să acorde asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare, cât și în temeiul dreptului Uniunii(62);

AD.  întrucât incriminarea solidarității a continuat să fie utilizată ca instrument de perturbare a activității ONG-urilor care încearcă să salveze vieți în Marea Mediterană; întrucât unele persoane au fost acuzate de infracțiuni legate de asistența pe care au acordat-o imigranților și solicitanților de azil în mai multe țări din UE, ceea ce demonstrează tendința îngrijorătoare de a incrimina asistența umanitară pentru imigranți și solicitanții de azil;

AE.  întrucât Uniunea are obligația, în temeiul dreptului UE și al dreptului internațional, de a primi și de a prelucra cererile depuse de persoanele care vin pe teritoriul său să solicite azil; întrucât returnările reprezintă o încălcare a dreptului UE și a dreptului internațional și împiedică solicitanții de azil să beneficieze de garanțiile juridice prevăzute categoric în legislație; întrucât Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la relatările repetate privind returnările violente;

AF.  întrucât migrația face parte din trecutul, prezentul și viitorul UE și reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale vremurilor noastre, cu implicații de netăgăduit asupra drepturilor fundamentale; întrucât solicitanții de azil au dreptul și posibilitatea de a depune cereri de azil la punctele oficiale de trecere a frontierei la intrarea în UE; întrucât unele surse pretind că au existat cazuri de încălcare a drepturilor fundamentale ale imigranților și ale solicitanților de azil; întrucât funcționarii de la frontieră trebuie să le ofere refugiaților servicii adecvate, ținând seama de situația specială a persoanelor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele traumatizate și femeile însărcinate;

AG.  întrucât, potrivit Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, în 2018 femeile reprezentau 18 % din totalul intrărilor clandestine la frontierele externe ale UE, iar aproape o cincime dintre imigranții înregistrați erau copii, dintre care aproximativ 3 750 neînsoțiți; întrucât aceste femei și acești copii cad foarte ușor victimă abuzurilor la adresa drepturilor lor fundamentale, precum traficul de ființe umane; întrucât este necesar ca statele membre să edifice și să consolideze sisteme de protecție a copilului, pentru a preveni și a combate practici precum violența, abuzurile, neglijarea și exploatarea copiilor;

AH.  întrucât statele membre ar trebui să se asigure că copiilor migranți și refugiați li se permite accesul la educație la scurt timp după sosirea lor în Uniunea Europeană;

AI.  întrucât actele de terorism reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale; întrucât în 2018 și 2019 în Uniunea Europeană au avut loc acte de glorificare a terorismului și de omagiere a teroriștilor; întrucât acest tip de acte legitimează terorismul, amenință democrația și umilește victimele;

Drepturile economice și sociale

1.  recunoaște că UE joacă un rol important în prevenirea sărăciei și a excluziunii sociale în statele membre; subliniază că este important ca UE și statele sale membre să elaboreze programe specifice care să vizeze eradicarea sărăciei în rândul copiilor, deoarece trebuie acordată o atenție deosebită impactului profund negativ al sărăciei asupra dezvoltării sociale, psihologice și fizice a copiilor și implicațiilor acesteia pentru sănătatea viitoarelor generații de adulți; subliniază că copiii se confruntă cu un risc disproporționat de excluziune socială și economică, precum și cu situații de încălcare a drepturilor lor fundamentale ca urmare a abuzurilor, violenței, exploatării, sărăciei și a tuturor formelor de excluziune socială; subliniază că sărăcia este, în sine, o formă de nedreptate socială, care își are rădăcinile în inegalitățile de gen, discriminare și accesul inegal la bunuri și servicii; invită Comisia și Consiliul să ia în considerare drepturile fundamentale atunci când fac propuneri de politică economică și să se asigure că se efectuează evaluări ale impactului asupra drepturilor omului în contextul oricăror decizii de adoptare a unor astfel de propuneri, pentru a evalua orice potențiale efecte negative asupra drepturilor omului; invită statele membre să garanteze accesul tuturor la asistență medicală, educație de calitate și locuințe, în condiții de egalitate;

2.  subliniază că reducerile majore ale cheltuielilor guvernamentale pentru serviciile publice au avut efecte semnificative asupra situației inegalităților, afectând profund structura socială a UE în multe state membre și că acest lucru continuă și în prezent, exacerbând inegalități care oricum se agravau și încălcând drepturi fundamentale, fiind afectate în special categorii ale populației cum sunt femeile, persoanele cu dizabilități, vârstnicii, copiii, migranții, romii, nomazii, persoanele LGTBI+ și alte grupuri dezavantajate; reiterează faptul că politicile macroeconomice trebuie să fie ghidate nu numai de creșterea economică, ci și de standarde sociale, pentru a se asigura faptul că persoanele cele mai vulnerabile din societate se pot bucura pe deplin de drepturile lor sociale, politice și economice; subliniază că asigurarea unui acces egal la educație și locuri de muncă de calitate și a oportunităților egale de a beneficia de acestea joacă un rol esențial în reducerea inegalităților și în eradicarea sărăciei în rândul populației; recunoaște importanța drepturilor lucrătorilor, cum ar fi concediul de maternitate și de paternitate, care contribuie la asigurarea unui mediu sănătos și stabil pentru copii; invită statele membre să adopte legi care să protejeze și să consolideze aceste drepturi, care contribuie la stabilitatea socială și economică a familiilor; invită statele membre să asigure condiții de muncă adecvate și protecție împotriva exploatării economice și a discriminării, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile la astfel de inegalități, cum ar fi tinerii; invită statele membre să consolideze punerea în aplicare a Garanției pentru tineret, asigurând faptul că toți tinerii au acces la locuri de muncă de înaltă calitate, la oportunități educaționale și de formare și că aceste oportunități sunt distribuite în mod echilibrat între statele membre și regiuni; invită statele membre să pună pe deplin în aplicare Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă, pentru a asigura accesul egal la oportunități de angajare, fără discriminări pe criterii de convingeri religioase, vârstă, dizabilități și orientare sexuală;

3.  subliniază faptul că locuințele nu sunt doar bunuri, ci o necesitate, fără de care cetățenii nu pot participa pe deplin în societate și nu își pot exercita toate drepturile fundamentale; este preocupat de faptul că în special accesul tinerilor la locuințe este îngrădit din cauza prețurilor proprietăților imobiliare și își exprimă regretul cu privire la cazurile de discriminare din partea proprietarilor și la aplicarea unor politici care reduc facilitățile acordate tinerilor pentru a sprijini accesul lor la locuințe; este alarmat de faptul că până la o treime din totalul persoanelor fără adăpost din majoritatea statelor membre ale UE au vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani; invită Comisia și statele membre să integreze recomandările făcute de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei în observațiile sale din 23 ianuarie 2020, intitulate „Dreptul la locuințe accesibile: datoria neglijată a Europei”, în special recomandarea conform căreia toate statele membre ar trebui să accepte imediat să își asume obligații în temeiul articolului 31 din Carta socială europeană revizuită privind dreptul la locuință; invită statele membre să plaseze dreptul cetățenilor la o locuință adecvată între prioritățile politicilor lor sociale și să intensifice investițiile în locuințe sociale și accesibile ca preț pentru a combate costurile excesive legate de locuințe, în special cu scopul de a proteja grupurile dezavantajate și vulnerabile; invită Comisia să investigheze în mod corespunzător discriminarea în ceea ce privește accesul la locuințe, interzisă în temeiul Directivei privind egalitatea rasială, și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz de încălcare;

4.  subliniază articolul 37 din Cartă, care afirmă că măsurile care vizează atingerea unui nivel ridicat de protecție a mediului și de îmbunătățire a calității acestuia trebuie să fie integrate în politicile Uniunii; subliniază nevoia urgentă de a include preocupări relevante legate de mediu în procesul decizional asociat tuturor politicilor și inițiativelor și consideră că sustenabilitatea trebuie să fie principiul director pentru toate politicile macroeconomice, pentru a asigura tranziția echitabilă către o economie sustenabilă din punct de vedere ecologic, protejând locurile de muncă durabile și creând totodată astfel de locuri de muncă, și, în același timp, pentru a face față uneia dintre cele mai importante amenințări cu care se confruntă umanitatea; solicită punerea în aplicare la nivelul UE a Convenției de la Aarhus, care corelează drepturile la un mediu sănătos cu drepturile omului; subliniază că daunele aduse mediului și faptul că unele autorități publice nu au furnizat informații cu privire la riscurile grave de mediu la care sunt expuse persoanele pot avea consecințe negative grave pentru cetățeni;

5.  reamintește că, în conformitate cu articolul 6 din TFUE, prerogativa de a ocroti și îmbunătăți sănătatea umană revine statelor membre ale UE;

Dreptul la egalitatea de tratament

6.  reafirmă că femeile și fetele trebuie să aibă control asupra propriului corp și a propriei sexualități; invită toate statele membre să garanteze o educație sexuală cuprinzătoare, accesul facil al femeilor și fetelor la planificarea familială și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la metode moderne de contracepție și la avortul legal și în condiții de siguranță;

7.  condamnă reacția negativă vizibilă în prezent și organizată, la nivel european și global, împotriva egalității de gen și a drepturilor femeilor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente; susține cu fermitate că refuzarea accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor și subliniază că CEDO a hotărât în mai multe rânduri că legile restrictive în materie de avort și împiedicarea accesului la avortul legal încalcă drepturile fundamentale ale femeilor; reiterează faptul că refuzul personalului medical de a furniza întreaga gamă de servicii de sănătate reproductivă și sexuală din motive personale nu trebuie să încalce dreptul femeilor sau al fetelor de a avea acces la îngrijire reproductivă; invită Comisia să includă necesitatea sprijinirii sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în Strategia sa privind drepturile fundamentale;

8.  condamnă categoric numărul alarmant de feminicide din Europa, care reprezintă cea mai gravă formă de violență împotriva femeilor; regretă lipsa datelor în unele state membre, care arată că această problemă nu este recunoscută; invită Consiliul să finalizeze de urgență ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, pe baza unei largi aderări, fără nicio limitare; îndeamnă Consiliul și statele membre care nu au făcut încă acest lucru să încheie ratificarea Convenției de la Istanbul;

9.  condamnă cu fermitate toate formele de violență sexuală, ginecologică și obstetrică împotriva femeilor, cum ar fi actele necorespunzătoare sau neconsensuale, intervențiile dureroase fără anestezie, mutilarea genitală a femeilor, avortul forțat, sterilizarea forțată și impunerea cu forța a maternității de substituție;

10.  condamnă cu fermitate segregarea etnică a femeilor de etnie romă în unitățile de îngrijire a sănătății materne; invită statele membre să interzică imediat toate formele de segregare etnică în unitățile medicale, inclusiv în unitățile de îngrijire a sănătății materne; invită statele membre să pună la dispoziția tuturor persoanelor care au supraviețuit unor acte de sterilizare forțată și coercitivă măsuri de compensare eficiente și rapide, inclusiv prin instituirea unor sisteme de despăgubire eficace;

11.  condamnă infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură, precum și discriminarea din orice motive, spre exemplu din motive de rasă, culoare, origine etnică sau socială, limbă, religie sau convingeri, opinii politice, apartenență la o minoritate, orientare sexuală, identitate de gen, exprimare de gen sau caracteristici sexuale; își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la faptul că discursul de incitare la ură online rămâne o problemă predominantă și presantă; avertizează cu privire la creșterea incidenței unor practici precum discursul de incitare la ură și a diferitelor forme de rasism, cum ar fi islamofobia, atitudinile negative față de romi și persoanele de culoare, antisemitismul și afrofobia în numeroase state membre, aceste tendințe fiind alimentate de ascensiunea mișcărilor extremiste și a retoricii lor, precum și de poziția adoptată de reprezentanți ai guvernului sau de lideri politici din anumite state membre, care utilizează discursuri de incitare la ură, prin răspândirea unei retorici rasiste, xenofobe și anti-LGBTI; își exprimă preocuparea cu privire la nesemnalarea de către victime a infracțiunilor motivate de ură, din cauza unor măsuri de protecție inadecvate și a eșecului autorităților de a efectua anchete în mod corespunzător și de a obține sentințe pentru infracțiunile motivate de ură în statele membre; subliniază că este necesar ca victimele să fie încurajate să raporteze cazurile de infracțiuni motivate de ură sau de discriminare și să li se acorde protecția și sprijinul adecvat, facilitându-se aceste demersuri; reamintește că statele membre ar trebui să se asigure că infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură sunt înregistrate efectiv, anchetate, urmărite penal și judecate; invită Comisia și FRA să-și continue activitatea de monitorizare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură din statele membre și să semnaleze cu regularitate cazurile și tendințele;

12.  reamintește că în Uniunea Europeană au avut loc atacuri asupra lăcașurilor de cult creștine sau care au legătură cu creștinismul, cum ar fi biserici, cimitire, monumente și statui; condamnă toate atacurile îndreptate împotriva creștinilor și solicită egalitatea de tratament a creștinilor din Europa și din întreaga lume;

13.  reamintește obligația instituțiilor și a agențiilor UE de a aplica pe deplin, cu privire la toți cetățenii, dreptul la libertatea religioasă, de gândire și de conștiință și interzicerea discriminării pe motive de religie sau convingeri, inclusiv convingeri filosofice, în viața publică și în sfera privată; invită statele membre să protejeze libertatea de gândire, de conștiință, religioasă sau de convingere și să pună în aplicare în mod eficace orientările UE privind promovarea și protecția acestor libertăți;

14.  este extrem de preocupat de faptul că, deși promovarea fascismului este interzisă în mai multe state membre conform legislației naționale, mișcările neofasciste au câștigat vizibilitate în utilizarea simbolurilor și a retoricii fasciste în unele state membre; este profund îngrijorat de normalizarea în creștere a fascismului pe teritoriul UE; îndeamnă statele membre să interzică efectiv grupările neofasciste și neonaziste și orice alte fundații sau asociații care glorifică nazismul și fascismul;

15.  invită statele membre să aplice integral Directiva privind egalitatea rasială, pentru a combate rasismul persistent împotriva peroanelor de origine africană și a celor de culoare, transfobia, atitudinile ostile față de romi, antisemitismul și islamofobia; întrucât minoritățile rasiale, etnice, lingvistice și religioase se confruntă cu un rasism structural, cu discriminare, cu crime motivate de ură și discursuri de incitare la ură, cu lipsa accesului la justiție și cu inegalități socioeconomice persistente în domenii precum locuințele, serviciile medicale, ocuparea forței de muncă și educația, care trebuie recunoscute ca obstacole majore pentru exercitarea deplină a drepturilor fundamentale, pentru incluziune și pentru egalitate;

16.  invită Consiliul să adopte rapid propunerea de Directivă privind egalitatea de tratament din 2008, care încă așteaptă aprobarea sa, pentru a elimina deficiențele în materie de protecție care există actualmente în cadrul juridic al UE privind nediscriminarea pe motive de vârstă, dizabilități, religie ori convingeri sau orientare sexuală în domeniile esențiale ale vieții, cum ar fi protecția socială, educația și accesul la bunuri și servicii, precum; invită Comisia să combată în mod activ segregarea și discriminarea, inclusiv prin inițierea unor proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, pentru a încuraja aplicarea efectivă a Deciziei-cadru privind combaterea anumitor forme de rasism și xenofobie prin intermediul dreptului penal; reamintește că aceste măsuri ar trebui să fie însoțite de strategii naționale de integrare corespunzătoare;

17.  reamintește că Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități are scopul de a asigura șanse egale în ceea ce privește accesibilitatea, participarea, egalitatea, încadrarea în muncă, educația și formarea, protecția socială, sănătatea și acțiunea externă a UE; subliniază că persoanele cu dizabilități sunt în continuare dezavantajate și discriminate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația și incluziunea socială; subliniază, în acest sens, importanța accesibilității în spațiile publice, un procentaj minim de locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități, garantarea unei educații favorabile incluziunii, inclusiv accesul la inițiative precum Erasmus+, și acordarea unei atenții speciale femeilor și copiilor cu dizabilități;

18.  invită statele membre să se asigure că copiii sunt protejați împotriva oricărei forme de discriminare în domeniul educației; solicită ca în special copiilor a căror dizabilitate implică probleme de dezvoltare lingvistică, cum ar fi tulburări din spectrul autismului, să li se acorde o protecție specială atunci când educația lor are loc în medii multilingve, pentru a le permite să studieze, dacă familiile lor doresc acest lucru, în limba lor maternă;

Libertățile

19.  invită statele membre să protejeze și să dezvolte un sector media dinamic, independent, pluralist și liber; condamnă în acest sens toate măsurile care urmăresc să reducă la tăcere presa critică și să submineze libertatea și pluralismul media, inclusiv prin modalități sofisticate, care de obicei nu sunt semnalate la Platforma Consiliului Europei pentru protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la crearea unor organisme controlate de guvern care gestionează părți importante ale peisajului mediatic național și cu privire la deturnarea serviciilor publice de mass-media pentru a servi interese partizane; reamintește că, dacă proprietatea asupra mass-mediei rămâne foarte concentrată, fie că e publică, fie că e privată, aceasta reprezintă un risc major pentru diversitatea informațiilor și a punctelor de vedere redate în presă; reamintește că libertatea de exprimare și de informare, inclusiv libertatea de exprimare artistică, precum și libertatea media sunt fundamentale pentru democrație și statul de drept și solicită insistent statelor membre să garanteze independența autorităților lor din domeniul media; reamintește că dreptul de a căuta, a primi și a transmite informații și idei, oral, în scris sau în format tipărit, sub formă de artă și orice fel de media, este o componentă a libertății de exprimare artistică(63);

20.  reamintește că jurnalismul de investigație joacă un rol fundamental de gardian într-o societate democratică, întărind monitorizarea actorilor politici de către opinia publică, inclusiv în privința corupției; condamnă persistența și creșterea, în multe state membre, a numărului actelor de violență, de amenințare și de intimidare la adresa jurnaliștilor, inclusiv în legătură cu dezvăluirea unor informații despre încălcări ale drepturilor fundamentale, care duc adesea la autocenzură și subminează dreptul cetățenilor la informare; cere Comisiei să prezinte o propunere pentru mecanisme solide și cuprinzătoare de protecție și consolidare a libertății de exprimare și a libertății media și de îmbunătățire a protecției jurnaliștilor, inclusiv prin garantarea transparenței cu privire la proprietatea asupra mass-mediei, prin adoptarea unei directive la nivelul UE de combatere a acțiunilor strategice în justiție împotriva participării publice, prin crearea unui fond permanent al UE pentru jurnaliștii de investigație și prin instituirea unui mecanism de reacție rapidă pentru jurnaliștii aflați în pericol; invită statele membre să prevină și să sancționeze atacurile asupra jurnaliștilor de investigație atunci când își fac munca;

21.  evidențiază rolul deosebit de important al avertizorilor în protecția interesului public și în promovarea unei culturi a responsabilității publice și a integrității atât în instituțiile publice, cât și în cele private; invită statele membre să transpună integral și de urgență în legislația națională dispozițiile Directivei (UE) 2019/1937, astfel încât să asigure impactul maxim al directivei imediat după intrarea în vigoare a acesteia; încurajează statele membre să completeze aceste măsuri și pentru a proteja avertizorii atunci când raportează încălcări care nu intră în domeniul de aplicare al dreptului UE;

22.  își exprimă îngrijorarea cu privire la pericolul pentru libertatea de exprimare și pentru independența media pe care îl reprezintă informarea neadecvată, precum și cu privire la efectele negative pe care le poate avea asupra calității dezbaterilor politice și a participării cetățenilor în societățile democratice; invită Comisia să promoveze și să investească într-o mai bună alfabetizare mediatică, susținând activ jurnalismul de calitate, stimulând protecția datelor și creând un ecosistem online mai transparent, protejând, în același timp, libertatea și pluralismul media;

23.  subliniază că crearea de profiluri politice, dezinformarea și manipularea informațiilor reprezintă o amenințare la adresa valorilor democratice ale UE; invită Comisia și statele membre să contribuie la dezvoltarea educației și la formarea spiritului critic, deoarece, astfel, cetățenii își pot forma propriile opinii pentru a face față acestor riscuri;

24.  subliniază că, în îndeplinirea sarcinilor sale, personalul responsabil cu aplicarea legii trebuie să respecte și să protejeze demnitatea umană și să mențină și să susțină drepturile omului pentru toate persoanele; subliniază că cea mai importantă sarcină a forțelor de poliție este să asigure siguranța cetățenilor și să garanteze desfășurarea pașnică a protestelor; condamnă intervențiile violente și disproporționate ale autorităților de aplicare a legii în timpul demonstrațiilor pașnice; invită statele membre să garanteze că forțele de ordine fac întotdeauna uz de forță în mod legitim, proporțional, necesar și ca recurs de ultimă instanță, precum și că viața umană și integritatea fizică sunt protejate; invită autoritățile naționale competente ca, atunci când există suspiciuni sau acuzații de utilizare disproporționată a forței, să realizeze investigații transparente, imparțiale, independente și eficiente și să evite impunitatea; reamintește că organele de aplicare a legii poartă întreaga răspundere pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin și pentru modul în care respectă cadrele juridice și operaționale aplicabile;

25.  condamnă categoric restricțiile tot mai mari impuse libertății de întrunire, inclusiv în perioadele electorale; solicită statelor membre să nu adopte legi care restrâng libertatea de întrunire și încurajează UE și statele sale membre să avanseze în direcția păstrării și protecției libertății de întrunire, ca drept fundamental și principiu de bază al proceselor democratice; invită Comisia să joace un rol activ în promovarea acestor drepturi, în conformitate cu normele internaționale privind drepturile omului;

26.  reamintește rolul esențial al societății civile în reprezentarea intereselor cetățenilor la nivel local, regional, național, la nivelul UE și la nivel internațional; în purtarea mesajului minorităților care nu sunt reprezentate corespunzător; și în apărarea și promovarea principiilor consacrate la articolul 2 din TUE; subliniază că trebuie asigurat un mediu favorabil pentru organizațiile societății civile, în care să poată activa fără a fi atacate și fără a fi supuse unor restricții inutile sau arbitrare;

27.  este profund îngrijorat de reducerea tot mai accentuată a spațiului societății civile independente în unele state membre, în special pentru organizațiile pentru drepturile femeilor, organizațiile pentru persoanele LGBTI și apărătorii drepturilor omului, inclusiv de sarcinile administrative nejustificate, scăderea susținerii financiare a activităților de apărare a drepturilor, precum și de restricțiile libertății de întrunire și de organizare; condamnă restricțiile de acces la finanțare al organizațiilor societății civile, care au un aspect mai sistemic în unele state membre, luând forma modificărilor juridice și politice, și care afectează grav activitatea și statutul juridic al organizațiilor respective; invită Comisia Europeană și Consiliul să crească sprijinul UE acordat organizațiilor societății civile care apără în Uniunea Europeană valorile consacrate la articolul 2 din TUE prin programul „Drepturi și valori”, a cărui finanțare ar trebui să fie semnificativă, așa cum a solicitat Parlamentul European;

28.  insistă asupra faptului că o monitorizare și o analiză regulată și cuprinzătoare sunt esențiale pentru înțelegerea provocărilor cu care se confruntă societatea civilă în întreaga Europă; invită Comisia Europeană să includă indicatori pertinenți referitori la spațiul civic, libertatea de exprimare și libertatea de asociere în viitoarele sale rapoarte anuale privind statul de drept, să propună un plan de acțiune pentru protejarea și promovarea societății civile, inclusiv adoptarea unor orientări pentru protecția libertății de exprimare, a libertății de asociere și a libertății de întrunire pașnică, precum și pentru protecția apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, și să creeze un fond de urgență pentru protecția lor; salută propunerea de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(64) și subliniază necesitatea consolidării și extinderii mandatului acesteia, după o evaluare aprofundată de impact; încurajează Comisia, Consiliul și Parlamentul European să utilizeze sistematic, la elaborarea politicilor, datele furnizate de FRA;

29.  recunoaște problemele grave care pot apărea în cadrul comunităților predominant eurosceptice, în special în cele în care sunt vehiculate opinii politice violente, și invită insistent UE și statele membre să încurajeze implicarea activă a cetățenilor în chestiunile legate de Uniune, în special a tinerilor, astfel încât opiniile lor să poată fi exprimate prin canale democratice;

30.  subliniază rolurile importante pe care educația civică și dialogul intercultural le joacă în îmbunătățirea înțelegerii de către cetățenii UE a participării lor politice; încurajează educarea cetățenilor UE cu privire la drepturile lor;

31.  ia act de faptul că noile tehnici de colectare și prelucrare a datelor personale în scopul predicției și manipulării comportamentelor au un impact din ce în ce mai mare asupra drepturilor fundamentale a miliarde de oameni din UE și din întreaga lume, în special a drepturilor la viață privată, protecția datelor, informare, precum și asupra libertății și pluralismului mediatic; solicită insistent, în acest sens, actorilor privați și autorităților competente să asigure aplicarea integrală a dreptului UE privind protecția datelor și viața privată și să ia măsuri pentru ca oamenii să înțeleagă când și cum sunt le prelucrate datele personale și în ce scopuri și să știe cum se pot opune prelucrării datelor și cum pot depune plângeri pentru a-și proteja dreptul la protecția datelor cu caracter personal și la viață privată;

32.  invită Comisia Europeană să deschidă proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre ale căror legi de punere în aplicare a Directivei privind păstrarea datelor, care a fost invalidată, nu au fost abrogate, pentru a le alinia la jurisprudența CJUE(65);

33.  subliniază că utilizarea noilor tehnologii, în special a sistemelor de inteligență artificială (IA), poate reprezenta un pericol pentru libertățile fundamentale și pentru securitate, inclusiv riscuri legate de dreptul la protecția datelor personale și a vieții private, preocupări bioetice legate de utilizarea IA în domeniul medical, potențiala discriminare și prejudecățile care pot agrava prejudiciile și marginalizarea, precum și răspândirea dezinformării; subliniază că părtinirea în seturile de date, precum și în proiectarea și funcționarea acestor sisteme pot conduce la rezultate părtinitoare, în special atunci când sunt utilizate de autoritățile de aplicare a legii, ceea ce poate determina reproducerea de către aceste sisteme a prejudecăților societale, personale sau de altă natură existente și poate conduce la discriminare pe criterii sociale, economice, etnice, rasiale, de orientare sexuală, de gen, de dizabilități sau pe baza altor factori; subliniază că sunt necesare mai multe garanții pentru a asigura protecția vieții private și a datelor, având în vederea evoluția noilor tehnologii, precum și că trebuie luate în considerare toate implicațiile pentru drepturile fundamentale; invită instituțiile UE și statele membre să se ocupe de „decalajul digital” emergent, în special în domeniul administrației și serviciilor publice; subliniază că persoanele în vârstă și cele dezavantajate socioeconomic sunt printre grupurile cele mai afectate de „decalajul digital”; subliniază că IA trebuie abordată dintr-o perspectivă centrată pe om, astfel încât valorile umane să fie în centrul dezvoltării, desfășurării, utilizării și monitorizării sistemelor de IA, asigurând respectarea drepturilor fundamentale prevăzute în tratate și în Cartă; invită Comisia să prezinte propuneri legislative pentru o abordare europeană coordonată a IA, pe baza orientărilor de etică privind utilizarea în condiții fiabile a IA, pregătite de Grupul de experți la nivel înalt pentru IA al Comisiei (AI HLEG);

34.  salută inițiativele și acțiunile care vizează consolidarea cooperării în materie de securitate între statele membre și stabilirea unei reacții eficiente a UE în fața terorismului și a amenințărilor securitare din Uniunea Europeană; îndeamnă statele membre să coopereze pe deplin unele cu altele și să îmbunătățească schimburile reciproce de informații, precum și schimburile cu agențiile UE din domeniul justiției și afacerilor interne; subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale în lupta împotriva terorismului; subliniază că este important ca mecanismele de supraveghere în domeniul serviciilor de informații să fie în conformitate cu Carta și cu CEDO; invită instituțiile vizate să ofere garanții pentru a împiedica victimizarea ulterioară prin umilire și atacuri asupra imaginii victimelor din partea sectoarelor sociale din care provine agresorul;

35.  subliniază că legislația împotriva discriminării rămâne o componentă-cheie a oricărei strategii de prevenire a radicalizării și de facilitare a deradicalizării celor care sunt deja membri ai unor organizații extremiste; reiterează faptul că statele membre, cu sprijinul constant al Comisiei, trebuie să își intensifice eforturile de prevenire a radicalizării și a extremismului violent prin promovarea valorilor, toleranței și comunității europene;

Drepturile fundamentale ale migranților, ale solicitanților de azil și ale refugiaților

36.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare Recomandarea Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din iunie 2019 intitulată „Vieți salvate. Drepturi protejate. Reducerea decalajului în materie de protecție pentru refugiații și migranții din Marea Mediterană”; reiterează faptul că rutele sigure și legale de migrație reprezintă cea mai bună modalitate de a evita pierderea de vieți; invită insistent statele membre să intensifice măsurile de relocare, să creeze coridoare umanitare către UE și să introducă posibilitatea de a solicita vize umanitare pentru solicitanții de azil;

37.  subliniază importanța unei gestionări riguroase a frontierelor externe ale UE;

38.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la informațiile legate de acțiunile violente de returnare efectuate de organele de aplicare a legii din unele state membre; invită Comisia și statele membre să analizeze această chestiune și să ia măsuri eficiente pentru a elimina astfel de politici și practici, inclusiv prin asigurarea unei monitorizări independente a activităților de control la frontiere de către instituțiile naționale care se ocupă de drepturile omului (mediatorii, INDO, mecanismele naționale de prevenire), susținută de organisme UE și internaționale (Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, CPT, ECRI, FRA), precum și asigurându-se că finanțarea UE nu este utilizată pentru a comite încălcări ale drepturilor fundamentale; invită Comisia și statele membre să respecte dreptul internațional și dreptul UE, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, oferind un cadru cuprinzător pentru a permite o migrație ordonată și pentru a evita situațiile care forțează migranții să utilizeze canale de migrație ilegale;

39.  condamnă faptul că unele state membre au adoptat legi, politici și practici care subminează protecția eficace a drepturilor omului în cazul refugiaților, al solicitanților de azil și al migranților, pe uscat și pe mare; invită Comisia Europeană și statele membre să plaseze drepturile omului în cazul migranților, al solicitanților de azil și al refugiaților, precum și principiul partajării responsabilității, în centrul politicilor sale de migrație și azil; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară din hotspoturi; invită Comisia să propună o soluție urgentă pentru a rezolva cazurile flagrante de încălcare a drepturilor omului din centrele de primire a refugiaților și migranților de pe teritoriul european;

40.  subliniază că salvarea de vieți este o obligație legală în temeiul dreptului internațional și al dreptului UE; condamnă intimidarea, arestările și procedurile penale inițiate în unele state membre împotriva organizațiilor societății civile și a persoanelor private pentru a fi acordat asistență umanitară migranților a căror viață era în pericol; invită statele membre să se asigure că actele de asistență umanitară nu sunt incriminate în conformitate cu Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranți;

41.  subliniază că migranții fără acte trebuie să poată beneficia în totalitate de drepturile lor fundamentale de bază, indiferent de statutul lor juridic sau administrativ; reamintește că femeile și copiii pot fi forțați să aibă relații sexuale în schimbul protecției sau al unui sprijin de bază pentru a supraviețui și că acest lucru se datorează adesea lacunelor în materie de asistență, deficiențelor sistemelor de înregistrare, nerespectării principiului interesului superior al copilului, separării familiilor și absenței unor mijloace sigure și legale de intrare în UE;

42.  evidențiază faptul că aproape o treime dintre solicitanții de azil sunt copii, care sunt deosebit de vulnerabili; invită UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru ca minorii neînsoțiți să nu devină victime ale traficului și ale exploatării sexuale;

43.  încurajează UE și statele membre să aloce resurse suficiente pentru a submina modelul de afaceri al rețelelor de trafic de persoane și al persoanelor care introduc ilegal migranți, care plasează în mod sistematic grupurile cele mai vulnerabile, cum ar fi copiii și femeile, în situații care le pun viața în pericol, precum și pentru a proteja multe persoane de riscul de a urma rute de migrație periculoase și necontrolate, unde nu pot avea acces la procedura oficială de azil;

44.  reiterează faptul că luarea în custodie publică a copiilor în contextul imigrației nu este niciodată în interesul superior al copilului, în conformitate cu Declarația de la New York pentru refugiați și migranți; invită UE și statele membre să-și intensifice acțiunile pentru a pune capăt detenției copiilor, în special în contextul migrației din UE, și să găsească alternative la luarea în custodie publică, bazate pe comunitate, precum și să acorde prioritate integrării, educației și asistenței psihologice; accentuează faptul că un copil neînsoțit este, în primul rând, un copil care poate fi în pericol și că protecția copiilor, și nu politicile în materie de migrație, trebuie să fie principiul de bază al acțiunilor statelor membre și ale Uniunii Europene în privința acestora, respectându-se, astfel, principiul fundamental al interesului superior al copilului;

Statul de drept și lupta împotriva corupției

45.  reiterează faptul că corupția reprezintă o amenințare gravă pentru democrație, statul de drept și egalitatea de tratament a tuturor cetățenilor; subliniază legătura dintre corupție și încălcările drepturilor fundamentale într-o serie de domenii, cum ar fi independența sistemului judiciar, libertatea media și libertatea de exprimare a jurnaliștilor și a avertizorilor, centrele de detenție, accesul la drepturile sociale sau traficul de ființe umane(66);

46.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să combată cu determinare corupția și să conceapă instrumente eficace de prevenire, combatere și sancționare a corupției și de luptă împotriva fraudei, precum și să monitorizeze cu regularitate utilizarea fondurilor publice; invită Comisia să își reia imediat monitorizarea și raportarea anuală privind combaterea corupției, cu referire la instituțiile UE și la statele membre; invită statele membre să se conformeze recomandărilor GRECO;

47.  subliniază că criminalitatea organizată este în primul rând facilitată de corupție; condamnă categoric extinderea traficului de ființe umane și invită insistent statele membre și instituțiile UE să-și intensifice cooperarea și lupta împotriva criminalității organizate;

48.  reafirmă sprijinul Parlamentului pentru înființarea unui Parchet European eficient, independent și pe deplin operațional, pentru a intensifica lupta împotriva fraudelor în Uniunea Europeană;

49.  evidențiază faptul că statul de drept este una dintre pietrele de temelie ale democrației, care garantează separarea puterilor, asigură responsabilizarea, contribuie la încrederea în instituțiile publice și garantează principiile legalității, securității juridice, interzicerii acțiunilor arbitrare ale puterii executive, independenței sistemului judecătoresc, imparțialității și egalității în fața legii; subliniază că statul de drept și, îndeosebi, independența sistemului judiciar sunt elemente determinante pentru ca cetățenii să-și poată exercita drepturile și libertățile lor fundamentale; atrage atenția asupra faptului că, potrivit articolului 47 din Cartă, dreptul fundamental la o cale de atac eficientă impune necesită accesul la o instanță judecătorească „independentă”; subliniază că influența și controlul politic al sistemului judiciar și obstacolele similare în calea independenței judecătorilor individuali au făcut adesea ca sistemul judiciar să nu-și poată îndeplini rolul de control independent al utilizării arbitrare a puterii de către ramura executivă și cea legislativă a statului; condamnă utilizarea sistemului judiciar în scopuri politice, urmărind prejudicierea, lipsirea de legitimitate și reducerea la tăcere a disidenței politice;

50.  reamintește legătura intrinsecă care există între statul de drept și drepturile fundamentale și necesitatea de a crește gradul de conștientizare cu privire la valorile consacrate la articolul 2 din TUE și în Cartă, oferind informații cu privire la drepturile cetățenilor;

51.  condamnă categoric încercările unor guverne ale state membre de a slăbi separarea puterilor în stat și independența sistemului judiciar; se arată extrem de preocupat mai ales de deciziile care pun în discuție supremația dreptului UE și invită insistent Comisia să recurgă la toate mijloacele disponibile pentru a lua măsuri contra acestui atac împotriva valorilor europene fundamentale;

52.  invită Comisia să se ocupe în timp util de toate cazurile de încălcare a articolului 2 din TUE, în special de cele care afectează drepturile fundamentale, în cadrul ciclului său anunțat de evaluare a statului de drept; repetă că este stringent necesar un mecanism la nivelul UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, astfel cum a propus Parlamentul, care să includă o analiză anuală independentă, bazată pe dovezi și nediscriminatorie, a modului în care statele membre respectă articolul 2 din TUE; subliniază că încălcările articolului 2 din TUE subminează încrederea reciprocă între statele membre și fac imposibilă cooperarea judiciară transfrontalieră;

53.  regretă faptul că procedurile în temeiul articolului 7 nu avansează în Consiliu, deși rapoartele și declarațiile Comisiei, ONU, OSCE și Consiliului Europei arată că situația din statele membre în cauză s-a deteriorat; invită Consiliul să țină seama de situația drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept la audierile din cadrul procedurii întemeiate pe articolul 7 alineatul (1); reamintește că Parlamentul European nu poate fi ignorat în contextul acestor audieri;

54.  invită Comisia și Consiliul să utilizeze la maximum toate instrumentele pe care le au la dispoziție pentru a contracara riscul unor încălcări grave ale statului de drept și să avanseze în procedurile în curs prevăzute la articolul 7; evidențiază faptul că ineficacitatea măsurilor UE de protecție a drepturilor fundamentale pune în pericol întreg dreptul UE și drepturile cetățenilor ce decurg din acesta, și slăbește credibilitatea UE;

Condițiile de detenție

55.  este alarmat de condițiile de detenție precare din anumite state membre; îndeamnă statele membre să respecte normele privind detenția care decurg din instrumentele dreptului internațional și din normele Consiliului Europei; reamintește că detenția preventivă a fost concepută pentru a fi o măsură excepțională, care trebuie utilizată numai dacă este strict necesară și proporțională și pe o durată cât mai scurtă cu putință și regretă utilizarea excesivă a detenției preventive în locul altor măsuri alternative, care nu implică privarea de libertate; reamintește că grupurile vulnerabile de deținuți, cum ar fi femeile, minorii, minoritățile etnice, persoanele LGBTI, deținuții care au nevoie de îngrijiri de sănătate mintală sau cei grav bolnavi au nevoi speciale, care trebuie luate în considerare; invită Comisia să adopte standarde comune la nivelul UE privind condițiile de detenție, pentru a proteja drepturile deținuților și a promova condiții decente de detenție în Uniune;

Aderarea UE la CEDO

56.  reamintește obligația, prevăzută la articolul 6 din TUE, de a adera la CEDO; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a elimina obstacolele juridice care împiedică încheierea procesului de aderare și să prezinte un nou proiect de acord pentru aderarea Uniunii la CEDO; consideră că finalizarea acestuia ar introduce garanții suplimentare de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și rezidenților UE și ar oferi un mecanism suplimentar pentru asigurarea respectării drepturilor omului, și anume posibilitatea de a depune o plângere la CEDO pentru o încălcare a drepturilor omului în cadrul unei acțiuni a unei instituții UE sau a unui stat membru atunci când aplică dreptul UE și care se înscrie în sfera de competență a CEDO;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(3) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.
(4) JO L 305, 26.11.2019, p. 17.
(5) JO L 264, 25.9.2006, p. 13.
(6) https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=89&furtherNews=yes&langId=en&newsId=9378
(7) http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-en.asp?fileid=27678&lang=en
(8) Texte adoptate, P8_TA(2019)0350.
(9) Texte adoptate, P9_TA(2019)0033.
(10) JO L 186, 11.7.2019, p. 105.
(11) JO L 188, 12.7.2019, p. 79.
(12) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(13) https://rm.coe.int/8th-/168094b073
(14) https://www.coe.int/en/web/anti-human-trafficking/country-monitoring-work
(15) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018DC0773&from=RO
(16) JO C 58, 15.2.2018, p. 9.
(17) JO C 118, 8.4.2020, p. 130.
(18) JO C 41, 6.2.2020, p. 41.
(19) https://rm.coe.int/lives-saved-rights-protected-bridging-the-protection-gap-for-refugees-/168094eb87
(20) https://fra.europa.eu/en/publication/2019/2019-update-ngo-ships-involved-search-and-rescue-mediterranean-and-criminal
(21) JO C 346, 27.9.2018, p. 94.
(22) JO C 307, 30.8.2018, p. 183.
(23) JO C 328, 6.9.2016, p. 4.
(24) JO C 346, 27.9.2018, p. 171.
(25) Texte adoptate, P8_TA(2019)0075.
(26) Texte adoptate, P9_TA(2020)0229.
(27) JO C 41, 6.2.2020, p. 64.
(28) JO C 463, 21.12.2018, p. 21.
(29) JO C 101, 16.3.2018, p. 138.
(30) JO C 345, 16.10.2020, p. 58.
(31) JO C 345, 16.10.2020, p. 22.
(32) Texte adoptate, P9_TA(2020)0251.
(33) Texte adoptate, P8_TA(2019)0349.
(34) Texte adoptate, P8_TA(2019)0128.
(35) Texte adoptate, P8_TA(2019)0127.
(36) Texte adoptate, P8_TA(2019)0239.
(37) Texte adoptate, P9_TA(2019)0058.
(38) Texte adoptate, P9_TA(2019)0066.
(39) Texte adoptate, P8_TA(2019)0111.
(40) JO L 167, 4.7.2018, p. 28.
(41) Texte adoptate, P9_TA(2019)0101.
(42) JO C 76, 9.3.2020, p. 114.
(43) Texte adoptate, P9_TA(2020)0014.
(44) Cererea nr. 141165/16, hotărârea din 13 iunie 2019.
(45) https://www.asylumlawdatabase.eu/en/content/ecthr-shd-and-others-v-greece-austria-croatia-hungary-northern-macedonia-serbia-and-sloven-0#content
(46) https://rm.coe.int/report-on-the-visit-to-hungary-from-4-to-8-february-2019-by-dunja-mija/1680942f0d
(47) http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-XML2HTML-EN.asp?fileid=28074&lang=en
(48) Texte adoptate, P9_TA(2019)0080.
(49) Raportul pe 2018 al Comisiei Europene privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE: https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/784b02a4-a1f2-11e9-9d01-01aa75ed71a1/language-en
(50) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Raport pe 2018 privind drepturile fundamentale/Raport pe 2019 privind drepturile fundamentale:
(51) https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2018-frf-2018-chair-statement_en.pdf
(52) https://eige.europa.eu/sites/default/files/documents/20190390_mh0419039enn_pdf.pdf
(53) https://www.coe.int/en/web/commissioner/-/living-in-a-clean-environment-a-neglected-human-rights-concern-for-all-of-us
(54) http://www.assembly.coe.int/LifeRay/EGA/Pdf/TextesProvisoires/2019/20190912-ObstetricalViolence-EN.pdf
(55) https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2017-eu-minorities-survey-muslims-selected-findings_en.pdf
(56) În Polonia au fost introduse zone fără LGBT - https://atlasnienawisci.pl/
(57) https://www.coe.int/en/web/commissioner/-/the-right-to-affordable-housing-europe-s-neglected-duty
(58) https://www.feantsa.org/download/full-report-en1029873431323901915.pdf
(59) https://rm.coe.int/annual-report-2018-democracy-in-danger-threats-and-attacks-media-freed/1680926453
(60) Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, „Restrângerea spațiului libertății de întrunire pașnică”, Consiliul Europei, Strasbourg, 2019.
(61) https://www.iom.int/news/iom-mediterranean-arrivals-reach-110699-2019-deaths-reach-1283-world-deaths-fall
(62) A se vedea, de asemenea, obligațiile prevăzute în Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS), Convenția internațională din 1979 privind căutarea și salvarea pe mare (SAR) și Convenția internațională din 1989 privind salvarea.
(63) Hotărârea CEDO din 24 mai 1988, cauza Müller și alții/Elveția, punctele 27, 33; Hotărârea CEDO din 8 iulie 1999, cauza Karatas/Turcia; Hotărârea CEDO din 22 octombrie 2007, cauza Lindon, Otchakovsky-Laurens și July/Franța.
(64) JO L 53, 22.2.2007, p. 1.
(65) Cauzele conexate C-203/15 și C-698/15 - Tele2 Sverige și cauzele conexate C-293/12 și C-594/12 - Digital Rights Ireland.
(66) https://rm.coe.int/factsheet-human-rights-and-corruption/16808d9c83

Ultima actualizare: 26 februarie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate