Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Algeria, în special cea din 28 noiembrie 2019 privind situația libertăților din Algeria(1) și cea din 30 aprilie 2015 referitoare la trimiterea la închisoare a lucrătorilor și activiștilor pentru drepturile omului în Algeria(2),

–  având în vedere Raportul anual pe 2019 al UE privind drepturile omului și democrația în lume din 15 iunie 2020,

–  având în vedere documentul de informare al Comisiei Internaționale a Juriștilor intitulat „Flawed and inadequate: Algeria’s Constitutional Amendment Process” (Incorect și inadecvat: procesul de modificare a Constituției Algeriei), publicat în octombrie 2020,

–  având în vedere scrisoarea comună din 29 septembrie 2020 semnată de 31 de organizații locale, regionale și internaționale ale societății civile care denunță represiunea împotriva societății civile algeriene,

–  având în vedere cele patru comunicări trimise guvernului algerian între 30 martie și 16 septembrie 2020 prin procedurile speciale ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind arestările arbitrare și violente, procesele inechitabile și represaliile împotriva apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor pașnici,

–  având în vedere Acordul de asociere dintre UE și Algeria, în special articolul 2, care prevede că respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului trebuie să constituie un element esențial al acordului și să inspire politicile interne și internaționale ale părților la acord,

–  având în vedere cel de-al 11-lea Consiliu de asociere UE-Algeria,

–  având în vedere prioritățile parteneriatului comun adoptate de Algeria și Uniunea Europeană în cadrul politicii europene de vecinătate revizuite la 13 martie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2020 privind Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, în special Mecanismul UE pentru apărătorii drepturilor omului instituit pentru a proteja și sprijini jurnaliștii și lucrătorii din mass-media,

–  având în vedere Codul Penal al Algeriei, în special articolele 75, 79, 95a, 98, 100, 144, 144a, 144 a 2, 146 și 196a,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, cu privire la pedeapsa cu moartea, tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante și cu privire la libertatea de exprimare online și offline, precum și Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (UNCAT) și Convenția cu privire la drepturile copilului, toate patru fiind ratificate de statele membre ale UE și Algeria,

–  având în vedere Avizul 7/2020 privind detenția lui Fadel Breika, adoptat de Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară (WGAD),

–  având în vedere cea de a treia evaluare periodică universală privind Algeria, adoptată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la cea de a 36-a sa sesiune din 21-22 septembrie 2017,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere clasamentul mondial al libertății presei din 2020 realizat de organizația Reporteri fără frontiere,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Declarația ONU asupra eliminării tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, începând din februarie 2019, Algeria s-a confruntat cu o mișcare de protest fără precedent (Hirak) ca reacție la perspectiva unui al cincilea mandat al președintelui de atunci Abdelaziz Bouteflika; întrucât demonstrațiile pașnice împotriva corupției guvernului și solicitarea unui stat civic, a unui sistem judiciar independent, a unei reforme democratice, a transparenței și a unui cadru incluziv pentru pregătirea unor alegeri libere au avut loc în mod regulat pe întreg teritoriul țării, vinerea și marțea, și au continuat pe parcursul unui an întreg, inclusiv în timpul procesului electoral; întrucât aceste demonstrații săptămânale semnificative au fost oprite în mod voluntar în martie 2020 din cauza pandemiei de COVID-19, deși mișcarea de protest a continuat pe platformele de comunicare socială;

B.  întrucât, în urma demisiei președintelui Bouteflika la 2 aprilie 2019, ca răspuns la mișcarea Hirak, și a două amânări ulterioare ale alegerilor, în cursul cărora conducerea militară a jucat un rol proeminent, Algeria a organizat alegeri prezidențiale la 12 decembrie 2019, în urma cărora fostul prim-ministru Abdelmadjid Tebboune a devenit președinte; întrucât mișcarea Hirak a denunțat lista candidaților pentru legăturile lor cu fosta administrație și a boicotat alegerile, pentru care rata oficială de participare la vot a fost sub 40 %;

C.  întrucât arestările din motive politice și detenția arbitrară a militanților pașnici aparținând mișcării Hirak și sindicatelor, precum și a jurnaliștilor, au crescut din vara anului 2019, încălcând astfel drepturile fundamentale la un proces echitabil și la respectarea garanțiilor procedurale; întrucât cenzura, procesele și pedepsele severe aplicate mass-mediei independente, adesea acuzate că ar complota cu puterile străine împotriva securității naționale, continuă să se agraveze, în pofida faptului că guvernul Bouteflika, oficial, nu se mai află la putere; întrucât restricțiile în materie de securitate introduse pentru a combate pandemia de COVID-19 au contribuit la înăsprirea controalelor și sunt utilizate de autorități pentru a restricționa și mai mult spațiul civic, pentru a limita opoziția pașnică și pentru a îngrădi libertatea de opinie și de exprimare;

D.  întrucât, în acest context de represiune care are loc în prezent în Algeria, există din ce în ce mai multe denunțări privind săvârșirea de acte de tortură în secțiile de poliție și în Direcția Generală pentru Securitate Internă (DGSI) din Alger, cum ar fi în cazul deținutului Walid Nekkiche;

E.  întrucât, între 30 martie și 16 aprilie 2020, guvernul algerian a primit trei comunicări în cadrul procedurilor speciale ale ONU în legătură cu arestările arbitrare și violente, procesele inechitabile și represaliile împotriva apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor pașnici, inclusiv o a patra comunicare, primită la 27 august 2020, cu privire la Mohamed Khaled Drareni;

F.  întrucât Mohamed Khaled Drareni, corespondent al TV5 Monde, reprezentant al organizației Reporteri fără Frontiere (RSF) și director al site-ului de știri Casbah Tribune, a fost condamnat în august 2020 la trei ani de închisoare și la o amendă de 50 000 de dinari algerieni pentru că a filmat polițiști în timp ce atacau demonstranți din Alger; întrucât acuzațiile oficiale împotriva sa au fost „incitarea la o adunare neînarmată” și „subminarea integrității teritoriului național”; întrucât, la 15 septembrie 2020, în urma recursului, sentința sa a fost redusă la doi ani; întrucât, la 16 septembrie 2020, raportorii speciali și Grupul de lucru pentru procedurile speciale ale ONU au condamnat cu cea mai mare fermitate pedeapsa sa cu închisoarea, au solicitat autorităților algeriene să garanteze eliberarea imediată a acestuia și au calificat condamnarea sa drept o încălcare clară a libertății de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere;

G.  întrucât Mohamed Khaled Drareni a asigurat acoperirea mediatică a protestelor bisăptămânale ale mișcării Hirak de la începutul lor, în februarie 2019; întrucât divulgarea de către acesta a reprimării dure de către guvernul algerian a libertății de întrunire pașnică și a libertății de exprimare a făcut ca acesta să fie plasat în detenție, să fie supus interogatoriilor și intimidărilor pentru acoperirea mediatică a protestelor mișcării Hirak de trei ori înainte de condamnarea sa, și anume la 14 mai 2019, 9 august 2019 și 9 ianuarie 2020; de asemenea, funcționarii guvernamentali au încercat să îl mituiască de două ori; întrucât i s-a spus că ultima sa detenție a fost ultimul avertisment înainte de deferirea sa sistemului judiciar; întrucât, la 7 martie 2020, Mohamed Khaled Drareni a fost arestat în timpul unui protest al mișcării Hirak; întrucât Drareni a fost eliberat la 10 martie 2020, dar arestat din nou la 27 martie 2020;

H.  întrucât, în ziua primei arestări, peste 20 de alți demonstranți pașnici au fost plasați în detenție; întrucât două dintre persoanele arestate au fost reținute pentru că au prezentat steagul berber; întrucât steagul berber este foarte mult utilizat în timpul protestelor mișcării Hirak; întrucât, în iunie 2019, generalul Ahmed Gaid Salah a interzis utilizarea steagului; întrucât, în ultimele luni, foști funcționari ai regimului au lansat o campanie de denigrare împotriva populației din regiunea Kabylie, în majoritate berberă, care ar putea duce la divizări etnice în cadrul mișcării Hirak; întrucât activiștii berberi și Hirak, inclusiv Yacine Mebarki, se confruntă în continuare cu arestări arbitrare pentru exprimarea unor opinii religioase și politice divergente;

I.  întrucât protestele mișcării Hirak au revendicat un spațiu public pentru cetățeni; întrucât, în special după ce mișcarea Hirak s-a mutat online pentru a împiedica răspândirea virusului COVID-19, restricțiile privind libertatea de exprimare și limitările impuse jurnaliștilor au fost înăsprite, în special prin blocarea site-urilor internet, cenzurarea programelor de televiziune și plasarea în detenție și hărțuirea jurnaliștilor, a managerilor din domeniul mass-mediei și a protestatarilor care și-au exprimat opiniile pe platformele de comunicare socială, cel puțin șase site-uri de știri online fiind blocate pe rețelele algeriene în aprilie și mai 2020;

J.  întrucât, în perioada martie-iunie 2020, grupurile locale pentru apărarea drepturilor estimează că cel puțin 200 de persoane au fost arestate arbitrar pentru exprimarea opiniilor lor sau pentru un presupus sprijin adus mișcării Hirak; întrucât, potrivit Comitetului național pentru eliberarea deținuților, cel puțin 91 de prizonieri de conștiință se aflau în detenție la 17 noiembrie 2019, față de 44 la sfârșitul lunii august, unii dintre aceștia aflându-se în arest preventiv pe o perioadă nedeterminată; întrucât riscul răspândirii pandemiei de COVID-19 în închisori reprezintă o amenințare suplimentară pentru cei arestați pentru că și-au exprimat opiniile politice; întrucât, la 25 martie 2020, în contextul pandemiei de COVID-19, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, a solicitat eliberarea prizonierilor politici și a celor aflați în detenție pentru exprimarea unor opinii critice;

K.  întrucât activiștii, în special Feminicides-dz, au înregistrat 41 de feminicide începând din ianuarie 2020; întrucât, în 2020, mișcările pentru drepturile femeilor și-au intensificat acțiunile de denunțare a violenței crescânde împotriva femeilor și a numărului de feminicide și au solicitat revizuirea legilor în vigoare, în special a Codului familiei și a unei serii de articole din Codul Penal, pentru a garanta egalitatea deplină între femei și bărbați;

L.  întrucât, în aprilie 2020, Algeria a adoptat, de asemenea, modificări ale Codului Penal prin Legea 20-06, care restricționează și incriminează și mai mult exercitarea drepturilor fundamentale, cum ar fi libertatea presei, libertatea de exprimare și libertatea de asociere, pe motivul artificial că acestea sunt „știri false” care subminează statul algerian; întrucât autoritățile algeriene utilizează din ce în ce mai mult articole vagi din Codul Penal, inclusiv cele adăugate în aprilie 2020, pentru a urmări penal persoanele care își exercită dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, precum și la întrunire pașnică și asociere; întrucât o infracțiune comisă de o persoană fără antecedente penale este sancționată cu o pedeapsă maximă de cinci ani de închisoare dacă aceasta a fost comisă în timpul „unei perioade de izolare din motive de sănătate publică sau din cauza unui dezastru natural, biologic sau tehnologic sau de orice altă natură”;

M.  întrucât, în contextul reprimării spațiului civic, autoritățile algeriene au desfășurat un proces de revizuire constituțională descendentă, pretinzând că acesta concretizează angajamentul inaugural al președintelui Tebboune de a „construi o nouă Algerie” ca răspuns la protestele Hirak, dar care nu beneficiază de un sprijin larg în societatea algeriană și care a fost criticat de organizații independente ale societății civile pentru încălcarea standardelor internaționale de incluziune, participare, transparență și suveranitate în procesul de elaborare a constituției; întrucât arestarea în masă concomitentă a activiștilor societății civile și a jurnaliștilor a subminat pe deplin legitimitatea publică a procesului de revizuire constituțională;

N.  întrucât Algeria a organizat un referendum la 1 noiembrie 2020 privind revizuirea Constituției, fiind prevăzută o limită de două mandate pentru președinție; întrucât în urma referendumului s-a înregistrat cea mai scăzută participare la vot în Algeria de la independența sa în 1962, cu o participare oficială de 23,7 %; întrucât noua Constituție a fost aprobată oficial de 66,8 % dintre alegători; întrucât noua Constituție urmează să fie ratificată la întoarcerea președintelui în Algeria;

O.  întrucât Constituția Algeriei menține prevederile care condiționează libertatea presei, acordată oficial în temeiul articolului 54 din Constituția revizuită, de respectarea „tradițiilor și a valorilor religioase, morale și culturale ale națiunii”; întrucât aceste limitări ale libertății presei încalcă PIDCP, pe care Algeria l-a ratificat; întrucât potrivit Comentariului general nr. 34 al Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, „niciun canal mass-media nu poate fi penalizat pentru că a criticat un sistem politic sau social”; întrucât revizuirea introduce, de asemenea, o modificare periculoasă prin constituționalizarea rolului politic și a competențelor armatei; întrucât reforma constituțională menține, de asemenea, poziția dominantă a președinției asupra tuturor instituțiilor, inclusiv asupra sistemului judiciar;

P.  întrucât Uniunea Națională a Magistraților a denunțat faptul că autoritățile algeriene recurg în mod generalizat și abuziv la arestarea preventivă; întrucât membrii sistemului judiciar au fost supuși unor sancțiuni profesionale după achitarea unor activiști pașnici sau după ce au solicitat respectarea independenței judiciare față de autoritățile executive;

Q.  întrucât, în 2020, Algeria se situează pe locul 146 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei realizat de către organizația „Reporteri fără frontiere”, cu cinci locuri mai jos decât în 2019 și cu 27 de locuri mai jos decât în 2015;

R.  întrucât Algeria este un partener-cheie al Uniunii Europene în cadrul politicii europene de vecinătate, Uniunea având interese politice, economice și interumane importante în țară și în regiune; întrucât prioritățile parteneriatului UE-Algeria sunt expresia unui angajament comun față de valorile universale ale democrației, statului de drept și drepturilor omului,

1.  condamnă ferm numărul tot mai mare de arestări și detenții arbitrare și ilegale, precum și de cazuri de hărțuire judiciară a jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului, a sindicaliștilor, a avocaților, a societății civile și a activiștilor pașnici din Algeria, această escaladare nepermițând niciun spațiu pentru dialogul politic privind revizuirea constituțională nedemocratică și exercitarea libertăților de exprimare, întrunire și asociere; denunță utilizarea măsurilor de urgență în contextul pandemiei de COVID-19 ca pretext pentru limitarea drepturilor fundamentale ale poporului algerian;

2.  invită autoritățile algeriene să îi elibereze imediat și necondiționat pe Mohamed Khaled Drareni și pe toți cei deținuți și acuzați pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare, atât online, cât și offline, precum și la libertatea de întrunire și de asociere, inclusiv pe Yacine Mebarki, Abdellah Benaoum, Mohamed Tadjadit, Abdelkrim Zeghileche, Walid Kechida, Brahim Laalami, Aissa Chouha, Zoheir Kaddam, Walid Nekkiche, Nourreddine Khimoud și Hakim Addad; reiterează apelul Înaltei Comisare a ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, în contextul pandemiei de COVID-19, să fie eliberați de urgență toți prizonierii politici și persoanele deținute pentru exprimarea unor opinii divergente; invită autoritățile algeriene să deblocheze canalele mass-media și să pună capăt arestării și detenției activiștilor politici, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului sau a oricărei persoane care exprimă opinii divergente sau critici față de guvern;

3.  reiterează că libertatea de exprimare, inclusiv libertatea jurnaliștilor și a cetățenilor jurnaliști de a raporta, de a analiza și de a prezenta comentarii cu privire la proteste sau la orice altă manifestare a nemulțumirii față de guvern sau de instituțiile sau persoanele care au legătură cu guvernul, este fundamentală pentru o tranziție politică pe deplin democratică;

4.  își exprimă solidaritatea cu toți cetățenii algerieni – femei și bărbați, provenind din medii geografice, socioeconomice și etnice diverse – care au demonstrat pașnic din februarie 2019 cerând un stat sub controlul civililor, suveranitate populară, respectarea statului de drept, justiție socială și egalitate de gen; invită autoritățile algeriene să ia măsurile necesare pentru combaterea corupției;

5.  își reiterează apelul adresat autorităților algeriene de a pune capăt oricărei forme de intimidare, hărțuire judiciară, incriminare sau arestare și detenție arbitrară a jurnaliștilor, bloggerilor, apărătorilor drepturilor omului, avocaților și activiștilor care exprimă opinii critice, precum și de a lua măsurile necesare pentru a asigura și a garanta tuturor dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, libertatea mass-mediei și libertatea de gândire, de conștiință și de religie sau credință, garantate de Constituția Algeriei și de PIDCP, pe care Algeria l-a semnat și l-a ratificat; condamnă orice formă de utilizare excesivă a forței de către organele de aplicare a legii la dispersarea protestelor pașnice; își reiterează apelul adresat autorităților algeriene să efectueze anchete independente în toate cazurile de utilizare excesivă a forței de către membrii organelor de aplicare a legii și să îi tragă la răspundere pe toți făptașii; invită autoritățile algeriene să pună în aplicare angajamentele internaționale pe care și le-au asumat în cadrul UNCAT;

6.  observă că, de la adoptarea rezoluției Parlamentului din 28 noiembrie 2019, unii activiști politici au fost eliberați provizoriu, de exemplu reprezentanții opoziției Karim Tabbou, Mustapha Bendjema și Khaled Tazaghart;

7.  îndeamnă autoritățile algeriene să asigure instituirea unui spațiu civic liber care permite un dialog politic autentic și nu incriminează libertățile fundamentale, adoptând o nouă legislație care să fie pe deplin conformă cu standardele internaționale și să nu prevadă excepții ilegale în temeiul dreptului internațional, în special al convențiilor pe care Algeria le-a ratificat, inclusiv al convențiilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM); subliniază că acest spațiu civic liber este o condiție prealabilă pentru o Algerie democratică și condusă de civili; regretă că reporterii străini se confruntă în continuare cu obstacole și piedici administrative la obținerea vizelor de presă pentru a lucra în țară;

8.  reamintește că respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale stabilite prin Declarația universală a drepturilor omului este unul dintre elementele esențiale ale Acordului de asociere UE-Algeria din 2005; subliniază că tranziția politică în curs trebuie să asigure dreptul algerienilor de toate genurile și din toate mediile geografice, socioeconomice și etnice, inclusiv al membrilor populației imazighen, de a participa pe deplin la procesul democratic și de a-și exercita dreptul de a participa la gestionarea afacerilor publice, inclusiv prin inversarea declinului spațiului pentru o societate civilă, un jurnalism și un activism politic independent;

9.   își exprimă îngrijorarea cu privire la noile legi restrictive, cum ar fi Legea 20-06, care incriminează în mod arbitrar difuzarea de „știri false” ce subminează onoarea funcționarilor publici și finanțarea asociațiilor; subliniază că această lege conține câteva dispoziții care încalcă standardele internaționale privind libertatea de exprimare și libertatea de asociere, inclusiv articolele 19 și 22 din PIDCP;

10.  îndeamnă autoritățile algeriene să revizuiască actuala Lege restrictivă 12-06 din 2012 privind asociațiile și Legea 91-19 din 1991 privind reuniunile publice și demonstrațiile, care instituie un regim de autorizare prealabilă, și să se asigure că autoritatea administrativă competentă eliberează fără întârziere o confirmare de înregistrare mai multor organizații ale societății civile, neguvernamentale, religioase și caritabile care au solicitat înregistrarea lor din nou;

11.  regretă modificările aduse Codului penal algerian în aprilie 2020, care restrâng libertatea presei, libertatea de exprimare și libertatea de asociere; îndeamnă autoritățile algeriene să revizuiască Codul penal, în special articolele 75, 79, 95 bis, 98, 100, 144, 144 bis, 144 bis 2, 146 și 196 bis, în conformitate cu PIDCP și cu ACHPR, pentru a pune capăt incriminării libertății de exprimare și de întrunire și asociere pașnică;

12.  salută faptul că articolele 4 și 223 din Constituția revizuită consolidează statutul limbii tamazight ca limbă națională și oficială; subliniază că astfel de declarații nu trebuie să servească drept mijloc de ignorare a problemelor structurale cu care se confruntă vorbitorii limbii tamazight sau să dezbine mișcarea Hirak; invită autoritățile algeriene să garanteze egalitatea de tratament în fața legii în utilizarea limbii arabe și a limbii tamazight; îndeamnă guvernul algerian să anuleze interdicția de a folosi drapelul amazigh și să elibereze imediat orice persoană încarcerată pentru afișarea simbolurilor amazigh;

13.  sprijină avocații algerieni și alți practicieni din domeniul dreptului care continuă să urmărească respectarea celor mai înalte standarde de justiție, în ciuda contextului și a riscurilor implicate; invită autoritățile algeriene să garanteze pe deplin independența sistemului judiciar și imparțialitatea sistemului de justiție și să interzică orice restricții, influențe inadecvate, presiuni, amenințări sau interferențe în procesul decizional judiciar și în alte chestiuni judiciare, punându-le capăt;

14.  invită autoritățile algeriene să asigure atât răspunderea deplină, cât și controlul civil și democratic al forțelor armate, precum și subordonarea efectivă a acestora față de o autoritate civilă constituită legal, și să garanteze că rolul armatei este definit în mod corespunzător în Constituție și se limitează în mod expres la chestiuni legate de apărarea națională;

15.  îndeamnă autoritățile algeriene să permită accesul organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și al procedurilor speciale ale ONU în această țară;

16.  își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele administrative cu care se confruntă minoritățile religioase în Algeria, în special în ceea ce privește Ordonanța 06-03; încurajează guvernul algerian să revizuiască Ordonanța 06-03 pentru a o alinia în mai mare măsură la Constituție și la obligațiile sale internaționale în domeniul drepturilor omului, în special la articolul 18 din PIDCP; solicită respectarea libertății de cult a tuturor minorităților religioase;

17.  se așteaptă ca UE să plaseze situația drepturilor omului în centrul cooperării sale cu autoritățile algeriene, în special în cadrul viitorului Consiliu de asociere UE-Algeria; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să întocmească și să furnizeze o listă a cazurilor individuale care prezintă motive deosebite de îngrijorare, inclusiv a celor menționate în prezenta rezoluție, și să informeze periodic Parlamentul cu privire la progresele înregistrate în soluționarea acestor cazuri;

18.  invită SEAE, Comisia și statele membre ca, împreună cu Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, să sprijine grupurile societății civile, apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și protestatarii, inclusiv prin adoptarea unei poziții publice mai ferme cu privire la respectarea drepturilor omului și a statului de drept în Algeria, prin condamnarea clară și publică a încălcărilor drepturilor omului, prin îndemnarea autorităților să elibereze persoanele deținute arbitrar și să pună capăt utilizării excesive a detenției preventive, prin solicitarea accesului la deținuți și prin monitorizarea proceselor împotriva activiștilor, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, precum și prin monitorizarea atentă a situației drepturilor omului în Algeria, utilizând toate instrumentele disponibile;

19.  subliniază importanța relațiilor UE-Algeria, Algeria fiind un vecin și partener important; reamintește importanța unei relații puternice și profunde între UE și Algeria și își reafirmă angajamentul de a promova aceste relații, pe baza respectării depline a valorilor comune, cum ar fi respectarea drepturilor omului, a democrației, a statului de drept și a libertății mass-mediei;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Delegației UE la Alger, guvernului Algeriei, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2019)0072. (2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0188.