Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2020/2876(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0373/2020

Texte depuse :

B9-0373/2020

Dezbateri :

PV 25/11/2020 - 12
CRE 25/11/2020 - 12

Voturi :

Texte adoptate :

P9_TA(2020)0336

Texte adoptate
PDF 166kWORD 51k
Joi, 26 noiembrie 2020 - Bruxelles Ediţie definitivă
Dreptul la avort în Polonia
P9_TA(2020)0336B9-0373/2020

Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2020 referitoare la interzicerea de facto a dreptului la avort în Polonia (2020/2876(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 2 și articolul 7 alineatul (1),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului din 4 noiembrie 1950 și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”),

–  având în vedere Constituția Republicii Polonia,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) al ONU din 16 decembrie 1966 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) al ONU din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Convenția din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984,

–  având în vedere observațiile finale din 23 noiembrie 2016 ale Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la al șaptelea raport periodic prezentat de Polonia,

–  având în vedere Orientările tehnice internaționale privind educația sexuală ale UNESCO din 10 ianuarie 2018,

–  având în vedere Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare (CIPD), care a avut loc la Cairo în 1994, și programul său de acțiune, precum și rezultatul conferințelor sale de revizuire și summitul ONU privind CIPD25 din 2019 de la Nairobi,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+10 (2005), Beijing+15 (2010) și Beijing+20 (2015),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), care a intrat în vigoare la 1 august 2014, precum și Rezoluția Parlamentului European din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen(1),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) stabilite în 2015,

–  având în vedere documentul tematic al comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 4 decembrie 2017, intitulat „Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor în Europa”,

–  având în vedere concluziile Colocviului anual privind drepturile fundamentale din 2017 intitulat „Drepturile femeilor în epoci tulburi”, organizat de Comisie,

–  având în vedere recomandările din 2018 ale Organizației Mondiale a Sănătății privind sănătatea și drepturile adolescenților în materie de sănătate și de reproducere,

–  având în vedere raportul de misiune din 10 iulie 2017 al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în urma misiunii sale în Polonia din 22-24 mai 2017 și raportul de misiune din 3 decembrie 2018 al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în urma trimiterii unei delegații ad-hoc în Polonia pentru a evalua situația statului de drept (19-21 septembrie 2018),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Polonia, în special cea din 15 noiembrie 2017 referitoare la situația statului de drept și a democrației în Polonia(2) și cea din 17 septembrie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept(3),

–  având în vedere cele patru proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate de Comisie împotriva Poloniei în legătură cu reforma sistemului judiciar polonez și propunerea de decizie a Consiliului din 20 decembrie 2017 privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept (COM(2017)0835),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în raport cu situația din Polonia(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia(5),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre(6) și rezoluția sa legislativă din 17 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului „Drepturi și valori”(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI”(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(10),

–  având în vedere raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept din 30 septembrie 2020 intitulat „Situația statului de drept în Uniunea Europeană” (COM(2020) 0580) și capitolul privind situația statului de drept în Polonia,

–  având în vedere scrisoarea adresată de președinții celor cinci grupuri politice care dețin majoritatea în Parlamentul European prim-ministrului Poloniei la 30 octombrie 2020(11),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea afirmă că se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, justiției, statului de drept, drepturilor omului și nediscriminării, așa cum se prevede la articolul 2 din TUE; întrucât toate statele membre și-au asumat, în cadrul dreptului internațional și al tratatelor UE, obligații și sarcini legate de respectarea, garantarea și realizarea drepturilor fundamentale;

B.  întrucât un sistem judiciar eficient, independent și imparțial este esențial pentru a garanta statul de drept și protejarea drepturilor fundamentale și a libertăților civile ale persoanelor în UE;

C.  întrucât egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt drepturi fundamentale consacrate în tratate și în Cartă, și trebuie respectate pe deplin; întrucât potrivit cartei, Convenției europene a drepturilor omului și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor și drepturile aferente (SRHR) sunt legate de mai multe drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus unor tratamente inumane sau degradante, dreptul de acces la asistență medicală, dreptul la viață privată, dreptul la informație și educație și interzicerea discriminării; întrucât aceste drepturi fundamentale sunt reflectate, de asemenea, în Constituția Poloniei;

D.  întrucât Parlamentul a abordat problema sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în cadrul Programului EU4Health, pentru a garanta accesul în timp util la produsele necesare pentru respectarea, în condiții de siguranță, a sănătății sexuale și reproductive (de exemplu, medicamente, contraceptive și echipamente medicale);

E.  întrucât Curtea Constituțională a fost creată ca unul dintre elementele centrale menite să asigure echilibrul între puterile democrației constituționale și ale statului de drept în Polonia;

F.  întrucât Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor și Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități au publicat o declarație comună în august 2018, în care au subliniat că accesul la avortul legal și în condiții de siguranță, precum și la serviciile și informațiile conexe, constituie un aspect esențial al sănătății reproductive a femeilor și au îndemnat țările să pună capăt restricțiilor care vizează sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor și fetelor și drepturile aferente, deoarece acest lucru amenință sănătatea și viața acestora; întrucât accesul la avort constituie un drept fundamental, iar întârzierea sau refuzarea exercitării acestui drept reprezintă o formă de violență pe criterii de gen și poate fi asimilată unei torturi și/sau unor tratamente crude, inumane și degradante; întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt obiective în cadrul ODD 3 al ONU și întrucât violența bazată pe gen și practicile dăunătoare sunt obiective în cadrul ODD 5;

G.  întrucât accesul la informații complete și adecvate vârstei, educația sexuală și în materie de relații și accesul la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, inclusiv la planificarea familială, la metodele contraceptive și la avortul legal și în condiții de siguranță, precum și autonomia și capacitatea fetelor și femeilor de a lua decizii libere și independente cu privire la corpul și viețile lor reprezintă o condiție prealabilă pentru independența lor economică și, prin urmare, este esențială pentru realizarea egalității de gen și pentru eliminarea violenței pe criterii de gen; întrucât este corpul lor și alegerea lor;

H.  întrucât Polonia a ratificat Convenția de la Istanbul, Convenția de la Lanzarote, PIDCP, PIDESC și Convenția cu privire la drepturile copilului și este obligată, în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, să ofere acces la educație și informații cuprinzătoare privind sexualitatea, inclusiv cu privire la riscurile de exploatare și abuz sexual, și să combată stereotipurile de gen din societate; întrucât Polonia nu a pus în aplicare hotărârile CEDO privind accesul la avortul legal; întrucât Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a criticat Polonia pentru faptul că nu a făcut progrese în acest sens;

I.  întrucât există multe diferențe între statele membre în ceea ce privește accesul la avort; întrucât Polonia a înregistrat unul dintre cele mai scăzute punctaje din Uniunea Europeană în Atlasul european al contracepției din 2020, deoarece ea aplică una dintre cele mai restrictive politici în ceea ce privește accesul la mijloacele contraceptive, de planificare familială, de consiliere și de furnizarea online a informațiilor; întrucât Polonia este una dintre puținele țări în care este nevoie de rețetă pentru a obține contracepție de urgență, medicii refuzând adesea să o întocmească invocând convingerile personale;

J.  întrucât, de la hotărârea Curții Constituționale din 2015 referitoare la Legea din 5 decembrie 1996 privind profesiile de medic și dentist, nici membrii personalului medical, nici centrele medicale nu sunt obligați din punct de vedere juridic să furnizeze numele altor structuri sau a altor profesioniști atunci când refuză să ofere unui pacient servicii de sănătate sexuală și reproductivă din cauza convingerilor personale; întrucât versiunea finală a legii, așa cum a fost modificată în iulie 2020, nu a inclus obligația de a da o trimitere către alte structuri sau profesioniști, conform propunerii inițiale; întrucât o astfel de omisiune demonstrează ignorarea completă a recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei în ceea ce privește executarea hotărârilor CEDO împotriva Poloniei în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente;

K.  întrucât, potrivit organizațiilor societății civile, cum ar fi Federația pentru femei și planificarea familială, în 2018, doar 10 % din spitalele care au contract cu Fondul Național de Sănătate din Polonia au realizat avorturi legale, ceea ce înseamnă că regiuni întregi din Polonia refuză să realizeze avorturi legale și în condiții de siguranță, femeilor fiindu-le extrem de dificil și chiar imposibil să acceadă la aceste servicii;

L.  întrucât medicii din Polonia preferă să nu fie asociați procedurilor de avort de teama colegilor și a autorităților medicale și din cauza presiunii din partea acestora; întrucât, pe lângă clauza de conștiință, invocată adesea, medicii creează obstacole suplimentare nereglementare, cum ar fi examene medicale inutile, consultații la psihologi sau alți specialiști, sau limitează drepturile femeilor de a accede la informații și teste prenatale, care ar trebui garantate tuturor în cadrul sistemului de sănătate publică;

M.  întrucât accesul la îngrijiri ginecologice în Polonia este foarte limitat și, în unele regiuni, aproape imposibil, ceea ce duce la un număr mare de sarcini nedorite, la o sănătate reproductivă precară, la o incidență ridicată a cancerului de col uterin și la un acces insuficient la contracepție; întrucât accesul la servicii de sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile persoanelor LGBTI+ sunt foarte limitate; întrucât persoanele transgen și cele care nu se încadrează în clasificarea binară care necesită îngrijiri ginecologice se confruntă sunt discriminați în structurile medicale și adesea li se refuză accesul la îngrijiri;

N.  întrucât, de la începutul anului 2019, peste 80 de regiuni, județe sau municipalități din Polonia au adoptat rezoluții anti-LGBTI+ în care au declarat că nu aderă la așa-numita „ideologie LGBT” sau au adoptat în integralitate sau parțial „Carte regionale ale drepturilor familiei”, discriminând în special părinții unici susținători ai familiei monoparentale și persoanele LGBTI+ și restricționând de facto libertatea de circulație a cetățenilor europeni;

O.  întrucât, potrivit estimărilor, până la 200 000 de femei fac întreruperi de sarcină în fiecare an în Polonia și sunt constrânse să facă avorturi clandestine, recurgând în principal la avortul medicamentos, fără a beneficia de supravegherea și sfaturile medicale profesionale necesare; întrucât, potrivit estimărilor, până la 30 000 de femei din Polonia sunt obligate în fiecare an să meargă în străinătate pentru a primi asistența medicală de care au nevoie și pentru a solicita un avort(12); întrucât accesul la aceste îngrijiri este condiționat de plata pentru aceste servicii, ceea ce înseamnă că ele nu sunt accesibile tuturor femeilor, în special femeilor dezavantajate din punct de vedere socioeconomic și femeilor migrante aflate în situație de ședere ilegală; întrucât acest lucru înseamnă că avortul în condiții de siguranță este accesibil doar unui număr limitat de femei în Polonia;

P.  întrucât, la 22 octombrie 2020, ca răspuns la inițiativa a 119 membri ai Parlamentului polonez, cu sprijinul așa-numitor „mișcări pentru protecția vieții”, Curtea Constituțională a Poloniei a decretat ca fiind neconstituțională dispoziția Legii din 1993 privind planificarea familială, protecția fătului uman și condițiile legale de întrerupere a sarcinii, care permite avortul în cazurile în care un test prenatal sau alte considerente medicale indică o probabilitate ridicată de malformație fetală ireversibilă sau o boală incurabilă care amenință viața fătului;

Q.  întrucât probabilitatea ridicată a unei anomalii grave și ireversibile sau a unei boli incurabile a fătului au constituit baza legală pentru 1 074 din cele 1 110 întreruperi de sarcină din 2019, în timp ce în restul cazurilor, sarcina constituia o amenințare pentru viața sau sănătatea femeii sau era rezultatul unui act interzis (de exemplu, viol), acestea fiind singurele cazuri permise de Legea din 1993 privind planificarea familială;

R.  întrucât decizia va deveni aplicabilă în momentul publicării sale, care, în conformitate cu legislația poloneză, este obligatorie și, odată publicată, va avea ca efect interzicerea aproape totală a dreptului la avort în Polonia, incriminând avortul și ducând la creșterea numărului de avorturi clandestine și a călătoriilor în străinătate pentru a avorta, care nu sunt accesibile decât anumitor persoane, afectând astfel sănătatea și drepturile femeilor și punându-le viața în pericol; întrucât, deși decizia nu a fost publicată încă, multe femei însărcinate care au fost informate că există o probabilitate ridicată ca fătul lor să aibă o anomalie gravă și ireversibilă sau o boală incurabilă vor avea acces restrâns la un avort legal;

S.  întrucât hotărârea este un nou atac la adresa statului de drept și a drepturilor fundamentale și o încă o încercare de a limita sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) în Polonia, unul din numeroasele atacuri din ultimii ani; întrucât aceste încercări au fost inițial oprite în 2016, 2018 și 2020, ca urmare a opoziției masive a cetățenilor polonezi, exprimate prin marșurile din „vinerile negre”, puternic sprijinite de deputați în Parlamentul European din diferite grupuri politice;

T.  întrucât hotărârea a fost pronunțată într-un moment în care, din cauza celui de-al doilea val al pandemiei de COVID-19, erau în vigoare restricții legate de sănătatea publică în toate statele membre ale UE, inclusiv în Polonia, fapt care a împiedicat semnificativ orice dezbatere democratică reală și respectarea garanțiilor procedurale, esențiale când este vorba despre drepturile fundamentale;

U.  întrucât, în pofida restricțiilor sanitare și a riscurilor, au avut loc proteste fără precedent peste tot în Polonia și în întreaga lume; întrucât mii de demonstranți protestează în continuare împotriva restricțiilor grave care le subminează SRHR fundamentale; întrucât au fost desfășurate forțe de siguranță publică și forțe ale jandarmeriei pentru a controla protestele, iar organele de ordine publică au folosit forța excesivă și violența fizică împotriva protestatarilor pașnici, inclusiv împotriva unor membri ai Parlamentului Poloniei și a unor deputați polonezi în Parlamentul European; întrucât aceste acțiuni contravin obligațiilor guvernului polonez în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, inclusiv al Cartei, care garantează dreptul la întrunire pașnică, și orientărilor raportorului special privind drepturile la libertatea de întrunire pașnică și de asociere, în care se afirmă că armata nu ar trebui folosită, ca regulă generală, pentru asigurarea ordinii publice la adunări;

V.  întrucât autoritățile publice au recurs la amenințări, inclusiv la amenzi substanțiale, pentru a împiedica cetățenii polonezi și persoanele care locuiesc în Polonia să participe la manifestări, iar procurorul general și ministru al justiției, Zbigniew Ziobro, a anunțat că vor fi inițiate acțiuni penale care ar putea duce la o pedeapsă cu închisoarea de până la opt ani împotriva organizatorilor protestelor; întrucât numeroși protestatari, inclusiv minori, au fost reținuți în mod ilegal;

W.  întrucât la 28 octombrie 2020 viceprim-ministrul Jarosław Kaczyński a încurajat oamenii să apere valorile tradiționale poloneze și să protejeze bisericile „cu orice preț”, ceea ce a condus la acte de agresiune împotriva protestatarilor din partea huliganilor naționaliști; întrucât valorile culturale și religioase din Polonia sunt astfel folosite abuziv ca motive pentru a împiedica exercitarea deplină a drepturilor femeilor, a egalității femeilor și a dreptului lor de a decide în legătură cu propriul corp; întrucât o organizație fundamentalistă, Ordo Iuris, care are legături strânse cu coaliția aflată la guvernare, este una din forțele din spatele campaniilor care urmăresc subminarea drepturilor omului și a egalității de gen în Polonia, inclusiv din spatele încercărilor de a interzice avortul, solicită retragerea Poloniei din Convenția de la Istanbul și crearea unor „zone fără persoane LGBTI”;

X.  întrucât, potrivit unor sondaje recente, majoritatea cetățenilor din Polonia sprijină dreptul de acces la avort la cerere până în cea de-a douăsprezecea săptămână de sarcină; întrucât demonstranții solicită și demisia guvernului, ca urmare a atacurilor sale repetate asupra statului de drept; întrucât protestele au fost în mare parte organizate și coordonate de organizații conduse de femei, activiști și organizații ale societății civile, cu sprijinul opoziției politice din Polonia; întrucât propunerea Președintelui Poloniei privind legislația legată de avort, ca urmare a protestelor, este nesatisfăcătoare;

Y.  întrucât actele Parlamentului polonez referitoare la Curtea Constituțională adoptate la 22 decembrie 2015 și la 22 iulie 2016, precum și pachetul de trei acte adoptate la sfârșitul anului 2016 au subminat grav independența și legitimitatea Curții Constituționale; întrucât actele din 22 decembrie 2015 și din 22 iulie 2016 au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională la 9 martie 2016 și, respectiv, la 11 august 2016; întrucât aceste hotărâri nu au fost publicate și nu au fost puse în aplicare de autoritățile poloneze; întrucât constituționalitatea legilor poloneze nu mai poate fi cu adevărat garantată în Polonia după intrarea în vigoare a modificărilor legislative menționate anterior(13);

Z.  întrucât hotărârea menționată anterior a fost pronunțată de judecători aleși de politicieni din coaliția condusă de PiS (Dreptate și Justiție) și complet dependenți de aceștia; întrucât președintele Senatului Poloniei a considerat hotărârea nulă și a solicitat guvernului să nu o publice, în special pentru că încalcă obligațiile Poloniei în materie de drepturi ale omului și nu este în conformitate cu legislația anterioară privind Constituția Poloniei, precum și din cauza numirii ilegale a trei judecători și a președintelui Curții Constituționale(14);

AA.  întrucât Comisia și Parlamentul și-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la statul de drept, inclusiv la legitimitatea, independența și eficacitatea Curții Constituționale; întrucât Comisia a declanșat o procedură în temeiul articolului 7 alineatul (1) ca urmare a reformelor din 2015 ale sistemului judiciar din Polonia,

1.  condamnă ferm hotărârea Curții Constituționale și regresul în ceea ce privește SRHR ale femeilor din Polonia; afirmă că această hotărârea pune în pericol sănătatea și viața femeilor; reamintește că a criticat ferm orice propunere legislativă sau restricție care vizează interzicerea și limitarea și mai mult a accesului la avort legal și în condiții de siguranță în Polonia, care se apropie de interzicerea accesului la servicii de avort în Polonia, deoarece majoritatea avorturilor legale sunt efectuate din cauza unui defect fetal grav și ireversibil sau a unei boli incurabile care amenință viața fătului; reamintește că accesul universal la asistență medicală și la SRHR reprezintă drepturi fundamentale ale omului;

2.  constată că limitarea sau interzicerea dreptului la avort nu elimină în niciun caz avorturile, ci doar le duce în zona subterană, ceea ce are ca efect o creștere a numărului de avorturi ilegale, realizate fără condiții de siguranță, clandestine și care pun viața în pericol; insistă că efectuarea unui avort nu ar trebui inclusă în Codul penal, deoarece acest lucru are un efect de intimidare asupra medicilor, care se abțin de la a furniza servicii legate de SRHR de teama sancțiunilor penale;

3.  deplânge faptul că hotărârea a fost pronunțată într-un moment în care restricțiile sanitare legate de pandemia de COVID-19 au subminat grav procesele democratice; critică ferm interzicerea restrictivă a adunărilor publice, care a fost în vigoare fără să fi fost instituită starea de dezastru natural, astfel cum se prevede la articolul 232 din Constituția Poloniei;

4.  reamintește că drepturile femeilor sunt drepturi fundamentale și că instituțiile UE și statele membre au obligația legală de a le susține și de a le proteja în conformitate cu tratatele și cu Carta, precum și cu dreptul internațional;

5.  constată că excesul nejustificat de restricții asupra accesului la avort care rezultă din hotărârea menționată a Curții Constituționale nu protejează demnitatea intrinsecă și inalienabilă a femeilor, întrucât încalcă Carta, Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența CEDO, numeroase convenții internaționale la care Polonia este parte semnatară și Constituția Republicii Polone;

6.  îndeamnă ferm parlamentul și autoritățile poloneze să se abțină de la alte încercări de a restricționa SRHR, deoarece astfel de măsuri contravin principiului non-regresului din dreptul internațional al drepturilor omului; afirmă cu hotărâre că negarea SRHR este o formă de violență bazată pe gen; invită autoritățile poloneze să ia măsuri pentru a pune în aplicare pe deplin hotărârile pronunțate de CEDO în cauzele împotriva Poloniei, în care a decis că legile restrictive privind avortul constituie o încălcare a drepturilor femeilor; subliniază că accesul neîngrădit și în timp util la servicii de sănătate reproductivă și respectarea autonomiei reproductive a femeilor și a deciziilor lor sunt esențiale pentru protejarea drepturilor fundamentale ale femeilor și a egalității de gen;

7.  evidențiază că este necesar să se ofere tuturor o educație sexuală și informații cuprinzătoare, bazate pe dovezi, nediscriminatorii și adecvate vârstei, întrucât lipsa informațiilor și a educației cu privire la sex și sexualitate duce la creșterea numărului de sarcini nedorite;

8.  condamnă ferm decizia recentă a ministrului polonez al justiției de a iniția oficial retragerea Poloniei din Convenția de la Istanbul, fapt care ar reprezenta un regres grav în ceea ce privește egalitatea de gen, drepturile femeilor și combaterea violenței de gen; îndeamnă autoritățile poloneze să asigure aplicarea efectivă și practică a acestei convenții, inclusiv asigurând un număr suficient de adăposturi de calitate pentru femeile care sunt victime ale violenței și pentru copiii lor, având în vedere escaladarea violenței de gen în timpul pandemiei de COVID-19, precum și asigurând accesul la sprijin și servicii de sănătate esențiale, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă;

9.  regretă că accesul la serviciile de asistență medicală în anumite zone din Polonia este încă limitat și că, potrivit Oficiului Suprem de Audit, în 2018 doar 2 % dintre femeile însărcinate care locuiesc în zonele rurale din Polonia au făcut toate testele standard necesare în timpul sarcinii, cum ar fi ecografia fetală, cardiotocografia sau analize de sânge;

10.  deplânge utilizarea tot mai frecventă a clauzei de conștiință, care are ca efect lipsa unor mecanisme fiabile de trimitere pentru cei care au nevoie de servicii de avort și proceduri de apel lente pentru cei cărora le sunt refuzate astfel de servicii și regretă, de asemenea, că ginecologii invocă deseori clauza de conștiință atunci când li se solicită să prescrie contraceptive, limitând astfel efectiv accesul la contracepție în Polonia; constată că clauza de conștiință împiedică și accesul la screeningul prenatal, ceea ce nu numai că reprezintă o încălcare a dreptului la informare despre starea fătului, dar și obstrucționează tratarea cu succes a unui copil în timpul sarcinii sau imediat după naștere; îndeamnă autoritățile poloneze să abroge legea care limitează accesul la pilula contraceptivă de urgență;

11.  este profund îngrijorat că mii de femei trebuie să călătorească pentru a avea acces la un serviciu medical esențial ca avortul; atrage atenția că serviciile transfrontaliere de avort nu reprezintă o opțiune viabilă pentru persoanele cele mai vulnerabile și marginalizate; este preocupat că atunci când trebuie să călătorească în străinătate, sănătatea și binele femeilor sunt puse în pericol, ele fiind adesea singure; accentuează importanța îngrijirii în perioada de după avort, în special pentru femeile care se confruntă cu complicații în urma unui avort incomplet sau care nu a avut loc în condiții de siguranță;

12.  își exprimă sprijinul pentru miile de cetățeni polonezi, în special pentru femeile și persoanele LGBTI+ poloneze, care, în pofida riscurilor sanitare, au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva restricțiilor grave la adresa libertăților și drepturilor lor fundamentale și își declară solidaritatea cu acestea; constată că printre solicitările protestatarilor se numără nu numai anularea hotărârii Curții Constituționale, ci și denunțarea așa-numitului „compromis privind avortul”, liberalizarea dreptului la avort și respectarea autonomiei corporale; reamintește că libertatea de întrunire și libertatea de asociere sunt definitorii pentru Uniunea Europeană, chiar și în timpul unei pandemii;

13.  condamnă ferm utilizarea excesivă și disproporționată a forței și a violenței împotriva protestatarilor, inclusiv a activiștilor și organizațiilor pentru drepturile femeilor, de către autoritățile de aplicare a legii și actorii nestatali precum grupările naționaliste de extremă dreaptă; invită autoritățile poloneze să se asigure că cei care îi atacă pe protestatari sunt trași la răspundere;

14.  îndeamnă autoritățile poloneze să consolideze legislația națională pentru promovarea drepturilor femeilor și a egalității de gen, oferind toate resursele financiare și umane necesare instituțiilor care se ocupă de discriminarea pe criterii de sex și gen;

15.  invită Comisia să realizeze o evaluare aprofundată a componenței Curții Constituționale, ilegalitatea sa fiind un motiv pentru contestarea hotărârilor sale și, prin urmare, a capacității sale de a respecta Constituția Poloniei; subliniază că hotărârea menționată mai sus este încă un exemplu al acaparării de către puterea politică a sistemului judiciar și al prăbușirii sistemice a statului de drept în Polonia;

16.  invită Consiliul să abordeze această chestiune, precum și alte acuzații de încălcare a drepturilor fundamentale în Polonia, extinzând aria audierilor pe care le realizează în prezent privind situația din Polonia, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE; îndeamnă Consiliul să organizeze audierea oficială privind situația actuală din Polonia, programată pentru 10-11 decembrie 2020;

17.  salută acordul provizoriu din 5 noiembrie 2020 privind legislația de instituire a unui mecanism care ar permite suspendarea plăților de la buget către un stat membru care încalcă statul de drept; îndeamnă Comisia să acționeze cu hotărâre în ceea ce privește condiționalitatea recent convenită în legătură cu viitorul cadru financiar multianual pentru perioada 2021-2027;

18.  invită Consiliul și Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru organizațiile societății civile de la nivel național și local, pentru a promova sprijinul de bază pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în statele membre, inclusiv în Polonia; îndeamnă Comisia să sprijine imediat și direct programele și organizațiile societății civile poloneze care urmăresc să asigure protejarea SRHR ale femeilor; invită Comisia și statele membre să sprijine acțiunile de sensibilizare și de formare prin programe de finanțare;

19.  invită Comisia să acorde prioritate asigurării unei protecții juridice egale și solide pentru toți, pe baza tuturor motivelor incluse la articolul 19 din TFUE; invită Consiliul să deblocheze imediat și să încheie negocierile referitoare la directiva orizontală privind nediscriminarea și salută noile angajamente asumate de Comisie în acest domeniu;

20.  invită Comisia să sprijine statele membre în garantarea accesului universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la avort; îndeamnă Comisia să garanteze SRHR prin includerea dreptului la avort în următoarea strategie a UE în domeniul sănătății;

21.  scoate în evidență manifestările de susținere a cauzei femeilor poloneze și de interes față de aceasta din partea multor state membre; solicită UE să finanțeze organizații care facilitează cooperarea transfrontalieră între organizații care oferă servicii de avort legal și în condiții de siguranță;

22.  invită Comisia să confirme aplicarea Directivei 2004/113/CE(15) în cazul bunurilor și serviciilor legate de SRHR și să recunoască faptul că limitarea și obstacolele în calea accesului la bunuri și servicii legate de SRHR constituie discriminare pe criterii de gen, deoarece afectează în mod disproporționat un gen (femeile) sau grupuri vulnerabile (de exemplu, persoanele transgen și non-binare); condamnă abuzurile guvernului polonez asupra sistemului judiciar și competențele sale legislative de a instrumentaliza și a politiza viața și sănătatea femeilor și a persoanelor LGBTI+, ceea ce duce la discriminarea lor în acest sens;

23.  invită Comisia să adopte orientări pentru ca statele membre să asigure accesul egal la bunuri și servicii legate de SRHR, în conformitate cu legislația UE și cu jurisprudența CEDO;

24.  invită Consiliul să finalizeze de urgență ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul; condamnă cu fermitate încercările unor state membre de a revoca măsurile luate deja în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției de la Istanbul și combaterea violenței de gen; invită Comisia să prezinte o propunere de adăugare a violenței de gen pe lista actelor considerate infracțiuni în UE, în conformitate cu articolul 83 din TFUE;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Poloniei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2019)0080.
(2) JO C 356, 4.10.2018, p. 44.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0225.
(4) JO C 129, 5.4.2019, p. 13.
(5) Texte adoptate, P9_TA(2019)0058.
(6) Texte adoptate, P9_TA(2019)0349.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2019)0407.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2019)0111.
(9) Texte adoptate, P9_TA(2019)0101.
(10) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.
(11) Manfred Weber, președintele Grupului PPE, Iratxe García Pérez, președintele Grupului S&D, Dacian Cioloș, președintele Grupului Renew, Philippe Lamberts, copreședinte al Grupului Verts/ALE, și Manon Aubry și Martin Schirdewan, copreședinți ai Grupului GUE/NGL.
(12) https://www.theseus.fi/handle/10024/138222
(13) Avizul Comisiei de la Veneția din 14 și 15 octombrie 2016 referitor la Legea privind Curtea Constituțională, punctul 128; Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, Observații finale cu privire la cel de al șaptelea raport periodic al Poloniei, 23 noiembrie 2016, punctele 7-8; Recomandarea (UE) 2017/1520 a Comisiei din 26 iulie 2017 privind statul de drept în Polonia (JO L 228, 2.9.2017, p. 19).
(14) https://www.senat.gov.pl/aktualnoscilista/art,13159,zespol-ekspertow-przy-marszalku-senatu-o-wyroku-trybunalu-konstytucyjnego.html
(15) Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (JO L 373, 21.12.2004, p. 37).

Ultima actualizare: 26 februarie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate