Index 
Texte adoptate
Miercuri, 8 iulie 2020 - Bruxelles
Informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri ***II
 Propunerea de numire a Helgăi Berger ca membru al Curții de Conturi
 Numirea directorului executiv al Autorității Bancare Europene (ABE)
 Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ***I
 Modificarea Regulamentului (UE) 2017/2454 în ceea ce privește datele de aplicare, din cauza izbucnirii crizei COVID-19 *
 Răpirile internaționale și pe plan intern de către unul dintre părinți ale copiilor din UE în Japonia
 Drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și ale familiilor lor în cadrul crizei COVID-19

Informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri ***II
PDF 117kWORD 38k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri (05142/1/2020 – C9-0103/2020 – 2018/0140(COD))
P9_TA(2020)0177A9-0119/2020

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05142/1/2020 – C9-0103/2020),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0279),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolele 67 și 40 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A9-0119/2020),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 265.
(2) Texte adoptate la 12.3.2019, P8_TA(2019)0139.


Propunerea de numire a Helgăi Berger ca membru al Curții de Conturi
PDF 109kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 8 iulie 2020 privind propunerea de numire a Helgăi Berger ca membru al Curții de Conturi (C9-0129/2020 – 2020/0802(NLE))
P9_TA(2020)0178A9-0126/2020

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9-0129/2020),

–  având în vedere articolul 129 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0126/2020),

A.  întrucât Comisia sa pentru control bugetar a evaluat calificările candidatei propuse, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din 25 iunie 2020, Comisia pentru control bugetar a audiat candidata propusă de Consiliu ca membru al Curții de Conturi;

1.  emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a Helgăi Berger ca membru al Curții de Conturi;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.


Numirea directorului executiv al Autorității Bancare Europene (ABE)
PDF 114kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de numire a directorului executiv al Autorității Bancare Europene (C9-0080/2020 – 2020/0905(NLE))
P9_TA(2020)0179A9-0132/2020

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Consiliului supraveghetorilor Autorității Bancare Europene din 5 martie 2020 (C9‑0080/2020),

–  având în vedere articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la instituțiile și organismele uniunii economice și monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice(3),

–  având în vedere decizia sa din 30 ianuarie 2020 privind propunerea de numire a directorului executiv al Autorității Bancare Europene(4),

–  având în vedere articolul 131 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0132/2020),

A.  întrucât directorul executiv anterior al Autorității Bancare Europene a demisionat din funcție la 31 ianuarie 2020;

B.  întrucât, la 5 martie 2020, în urma unei proceduri de selecție deschise, Consiliul supraveghetorilor Autorității Bancare Europene l-a propus pe François-Louis Michaud în funcția de director executiv cu un mandat de cinci ani, în conformitate cu articolul 51 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

C.  întrucât, la 29 iunie 2020, Comisia pentru afaceri economice și monetare l-a audiat pe François-Louis Michaud, care a făcut o declarație introductivă și a răspuns apoi la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă numirea lui François-Louis Michaud în calitate de director executiv al Autorității Bancare Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, Autorității Bancare Europene, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0211.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0017.
(4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0023.


Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ***I
PDF 124kWORD 43k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (COM(2020)0206 – C9-0145/2020 – 2020/0086(COD))
P9_TA(2020)0180A9-0111/2020

(Procedura legislativă ordinară (prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0206),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 177 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0145/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 iunie 2020(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 17 iunie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere scrisorile primite din partea Comisiei pentru bugete și a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0111/2020),

A.  întrucât, din motive de urgență, se justifică organizarea votului înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 8 iulie 2020 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2020/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

P9_TC1-COD(2020)0086


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2020/1041.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


Modificarea Regulamentului (UE) 2017/2454 în ceea ce privește datele de aplicare, din cauza izbucnirii crizei COVID-19 *
PDF 148kWORD 43k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2454 în ceea ce privește datele de aplicare, din cauza izbucnirii crizei COVID-19 (COM(2020)0201 – C9-0136/2020 – 2020/0084(CNS))
P9_TA(2020)0181A9-0123/2020

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2020)0201),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9-0136/2020),

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0123/2020),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  Deși epidemia de COVID-19 creează dificultăți reale administrațiilor naționale, aceasta nu ar trebui să fie folosită drept scuză pentru a amâna și mai mult punerea în aplicare a normelor convenite de comun acord. Înainte de izbucnirea epidemiei, unele state membre au semnalat că vor înregistra întârzieri în punerea în aplicare a noului sistem. Dincolo de dificultățile imediate cauzate de epidemia de COVID-19, guvernele ar trebui să depună toate eforturile pentru a pune în aplicare noul sistem. Statele membre ce se confruntă cu probleme care ar putea cauza o întârziere în punerea deplină în aplicare a normelor ar trebui să utilizeze asistența tehnică furnizată de Comisie pentru a asigura punerea în aplicare corectă și completă a pachetului privind comerțul electronic. Obiectivele pachetului privind comerțul electronic de a facilita competitivitatea globală a IMM-urilor europene, de a reduce presiunea administrativă asupra vânzătorilor din Uniune și de a garanta că platformele online contribuie la un sistem de colectare a TVA-ului mai echitabil, combătând simultan frauda fiscală, reprezintă aspecte esențiale ale unor condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile, ceea ce este deosebit de important în contextul redresării post-COVID-19.
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 5
(5)  Luând în considerare provocările cu care se confruntă statele membre pentru a face față crizei COVID-19 și faptul că noile dispoziții se bazează pe principiul potrivit căruia toate statele membre trebuie să își actualizeze sistemele informatice pentru a fi în măsură să aplice dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2454, asigurând astfel colectarea și transmiterea informațiilor și a plăților în cadrul regimurilor modificate, este necesară amânarea cu șase luni a datelor de aplicare ale regulamentului menționat. O amânare de șase luni este adecvată, deoarece întârzierea ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință, pentru a se reduce la minimum pierderile bugetare suplimentare ale statelor membre.
(5)  Luând în considerare provocările noi cu care se confruntă statele membre ca urmare a epidemiei de COVID-19 și faptul că noile dispoziții se bazează pe principiul potrivit căruia toate statele membre trebuie să își actualizeze sistemele informatice pentru a fi în măsură să aplice dispozițiile prevăzute în Regulamentul (UE) 2017/2454, asigurând astfel colectarea și transmiterea informațiilor și a plăților în cadrul regimurilor modificate, ar putea fi necesară amânarea cu trei luni a datelor de aplicare ale regulamentului menționat. Amânarea nu este de dorit, deoarece va duce la o pierdere de venituri și la creșterea deficitului de încasare a TVA, prelungind, în același timp, concurența neloială dintre vânzătorii din afara UE și cei din Uniune. Cu toate acestea, o amânare de trei luni ar putea fi adecvată, deoarece corespunde perioadei de izolare din majoritatea statelor membre. O amânare și mai lungă ar crește riscul de fraudă în materie de TVA, într-un moment în care finanțele publice ar trebui să fie alimentate pentru a combate pandemia și consecințele economice și sociale ale acesteia. O întârziere mai mare, de șase luni, ar putea duce la o pierdere de venituri pentru statele membre între 2,5 miliarde EUR și 3,5 miliarde EUR. Având în vedere criza provocată de epidemia de COVID-19, este extrem de important să se evite noi pierderi de venituri.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera a
Regulamentul (UE) 2017/2454
Articolul 1 – punctul 7 – litera a – titlu – secțiunea 2
Dispoziții aplicabile de la 1 ianuarie 2015 până la 30 iunie 2021
Dispoziții aplicabile de la 1 ianuarie 2015 până la 31 martie 2021
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera b – punctul i
Regulamentul (UE) 2017/2454
Articolul 1 – punctul 7 – litera b – titlu – secțiunea 3
Dispoziții aplicabile începând cu 1 iulie 2021
Dispoziții aplicabile începând cu 1 aprilie 2021
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2
Regulamentul (UE) 2017/2454
Articolul 2 – paragraful 2
Se aplică de la 1 iulie 2021.
Se aplică de la 1 aprilie 2021.

Răpirile internaționale și pe plan intern de către unul dintre părinți ale copiilor din UE în Japonia
PDF 140kWORD 47k
Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la răpirile internaționale și pe plan intern de către unul dintre părinți ale copiilor din UE în Japonia (2020/2621(RSP))
P9_TA(2020)0182B9-0205/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 1 din Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 9 din Convenția cu privire la drepturile copilului (CDC) a ONU din 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, din 25 octombrie 1980 (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”),

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatele (1), (5) și (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 1963,

–  având în vedere principiile evidențiate în Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la protejarea interesului superior al copilului în toată Uniunea Europeană, pe baza petițiilor adresate Parlamentului European(1);

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului din 2017,

–  având în vedere rolul și activitățile coordonatoarei Parlamentului European pentru drepturile copilului în ceea ce privește problema răpirii copiilor de către unul dintre părinți și litigiile privind încredințarea și dreptul de vizită în cazul copiilor cu cetățenie UE din Japonia,

–  având în vedere dezbaterile Comisiei pentru petiții din cadrul reuniunii sale din 19-20 februarie 2020,

–  având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din 19 februarie 2020, Comisia pentru petiții a discutat petițiile nr. 0594/2019, 0841/2019, 0842/2019 și 0843/2019 privind răpirea copiilor de către unul dintre părinți și dreptul de vizită în cazul cuplurilor de naționalitate mixtă, atunci când unul dintre parteneri este cetățean al UE și celălalt al Japoniei;

B.  întrucât în aceste petiții se exprimă preocuparea cu privire la bilanțul mediocru al Japoniei în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești de returnare a copiilor în cadrul procedurilor aferente Convenției de la Haga din 1980 și, de asemenea, cu privire la lipsa mijloacelor de a pune în aplicare drepturile de vizită și de acces, împiedicând astfel părinții din UE să mențină o relație semnificativă cu copiii lor care locuiesc în Japonia;

C.  întrucât numărul important de cazuri nerezolvate de răpire a copilului de către unul dintre părinți în care unul dintre părinți este cetățean al UE, iar celălalt este cetățean japonez este alarmant;

D.  întrucât legislația japoneză nu prevede posibilitatea încredințării comune sau a exercitării autorității părintești de către ambii părinți; întrucât s-a demonstrat de către diferite surse că răpirea copiilor este o formă gravă de abuz asupra copiilor;

E.  întrucât drepturile de acces sau de vizită ale părinților de care este separat copilul sunt foarte limitate sau inexistente în Japonia;

F.  întrucât toate statele membre sunt părți la Convenția de la Haga din 1980 și la CDC;

G.  întrucât Japonia a aderat în 2014 la Convenția de la Haga din 1980 și este parte la CDC începând din 1994;

H.  întrucât copiii care sunt cetățeni ai UE și locuiesc în Japonia trebuie să aibă dreptul la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor; întrucât ei își pot exprima liber opiniile; întrucât opiniile lor trebuie luate în considerare în problemele care îi privesc, în funcție de vârsta și gradul lor de maturitate;

I.  întrucât părinților le revine responsabilitatea principală pentru creșterea și educarea copilului lor; întrucât părțile sunt obligate să depună toate eforturile pentru a asigura recunoașterea principiului potrivit căruia ambii părinți au responsabilități comune pentru creșterea și educarea copilului lor;

J.  întrucât, în toate acțiunile care-i privesc pe copiii cu cetățenie UE din Japonia, trebuie să primeze interesul superior al copilului;

K.  întrucât toți copiii cu cetățenie UE din Japonia trebuie să aibă dreptul de a întreține cu regularitate relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acestea sunt contrare interesului lor;

L.  întrucât părțile au obligația de a garanta că niciun copil nu este separat de părinți împotriva voinței sale, cu excepția cazului în care autoritățile competente decid, sub rezerva unui control judiciar și conform legislației și procedurilor aplicabile, că această separare este necesară în interesul superior al copilului; întrucât o astfel de hotărâre poate fi necesară într-un caz special, cum ar fi un caz care implică abuzuri sau neglijență din partea părinților sau un caz în care unul dintre părinți locuiește separat și trebuie luată o decizie privind domiciliul copilului;

M.  întrucât părțile sunt obligate să respecte dreptul copilului care este separat de unul sau de ambii părinți de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar interesului superior al copilului;

N.  întrucât, pentru a asigura înapoierea la timp a copilului, toate părțile la Convenția de la Haga din 1980 trebuie să se angajeze să pună în aplicare acte legislative și măsuri naționale care sunt compatibile cu obligațiile și îndatoririle lor prevăzute în tratat;

O.  întrucât un copil ai cărui părinți locuiesc în state diferite trebuie să aibă dreptul de a menține în mod regulat, cu excepția unor circumstanțe excepționale, relații personale și contacte directe cu ambii părinți;

P.  întrucât președintele Franței, Emmanuel Macron, prim-ministrul Italiei, Giuseppe Conte, și cancelara Germaniei, Angela Merkel, au vorbit cu prim-ministrul Japoniei, Shinzo Abe, în numele unor părinți francezi, italieni și germani, iar ambasadorii europeni în Japonia i-au adresat o scrisoare comună ministrului justiției din Japonia cu privire la răpirea copiilor de către unul dintre părinți;

Q.  întrucât la Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite a fost depusă, în august 2019, o plângere oficială de către părinți ai căror copii au fost răpiți de celălalt părinte;

R.  întrucât coordonatoarea Parlamentului pentru drepturile copilului a sprijinit părinți în cazuri individuale și a discutat începând din 2018 cu autoritățile japoneze chestiuni specifice legate de răpirea copiilor de către unul dintre părinți și litigii privind încredințarea și dreptul de vizită în care sunt implicați cetățeni ai UE, inclusiv cu ministrul japonez al justiției în octombrie 2018 și cu ambasadorul japonez la UE în mai 2019;

S.  întrucât, la 6 martie 2020, Comisia pentru petiții și, la 5 februarie 2020, coordonatoarea Parlamentului pentru drepturile copilului au trimis o scrisoare Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell, solicitându-i ca obligațiile internaționale ale Japoniei în temeiul Convenției de la Haga din 1980 și al CDC să fie înscrise pe ordinea de zi a următoarei reuniuni comune organizate ca parte a Acordului de parteneriat strategic dintre UE și Japonia;

T.  întrucât, la cea de a doua reuniune comună a comitetului mixt înființat în cadrul Acordului de parteneriat strategic UE-Japonia din 31 ianuarie 2020, UE a solicitat Japoniei să își îmbunătățească cadrul juridic intern și punerea în aplicare efectivă a acestuia pentru a asigura respectarea deciziilor judecătorești și a angajamentelor internaționale ale Japoniei, cum ar fi CDC și Convenția de la Haga din 1980; întrucât UE a insistat, de asemenea, asupra necesității de a asigura interesul superior al copilului și de a respecta drepturile de vizită acordate părinților;

U.  întrucât, în urma rezultatului reuniunii sale din 19-20 februarie 2020, Comisia pentru petiții a trimis o scrisoare misiunii Japoniei la Uniunea Europeană, îndemnând autoritățile japoneze să respecte legislația națională și internațională privind drepturile copilului și aspectele civile ale răpirii internaționale de copii,

1.  își exprimă preocuparea cu privire la situația copiilor care suferă din cauza răpirii de către unul dintre părinți în Japonia și la faptul că legile și hotărârile judecătorești pertinente nu sunt puse în aplicare peste tot; reamintește că copiii cetățeni ai UE din Japonia trebuie să beneficieze de protecția prevăzută în acordurile internaționale care le garantează drepturile;

2.  constată cu regret faptul că Japonia, în calitate de partener strategic al UE, nu pare să respecte normele internaționale în cazurile de răpire de copii; reamintește că cadrul juridic al țării ar trebui îmbunătățit, astfel încât, de exemplu, deciziile pronunțate de instanțele japoneze și de alte instanțe din țări relevante în cadrul procedurilor Convenției de la Haga din 1980 privind înapoierea copilului să fie aplicate efectiv în Japonia;

3.  subliniază că principiile drepturilor omului aplicabile copiilor depind de acțiunile guvernului japonez la nivel național; subliniază că sunt necesare o serie de măsuri legislative și nelegislative pentru a garanta, printre altele, dreptul copilului la ambii părinți; îndeamnă autoritățile japoneze să pună efectiv în aplicare deciziile instanțelor privind drepturile de acces și de vizită acordate părinților de care este separat copilul și privind menținerea de către acești părinți a unui contact semnificativ cu copiii lor care locuiesc în Japonia; subliniază că aceste decizii trebuie luate întotdeauna ținând seama de interesul superior al copilului;

4.  subliniază că cazurile de răpire de copii necesită acțiuni rapide, trecerea timpului putând avea consecințe negative pe termen lung asupra copilului și asupra relațiilor viitoare dintre copil și părintele de care a fost separat acesta;

5.  atrage atenția asupra faptului că răpirea copilului de către un părinte are un impact negativ asupra bunăstării copilului și poate avea efecte dăunătoare pe termen lung; subliniază că răpirea de copii poate duce la probleme de sănătate mintală atât pentru copil, cât și pentru părintele de care acesta este separat;

6.  subliniază că unul dintre principalele obiective ale Convenției de la Haga din 1980 este de a proteja copiii de efectele nocive ale răpirii de către unul dintre părinți prin stabilirea de proceduri prin care să se asigure înapoierea imediată a copilului în statul în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înainte de răpirea sa;

7.  salută sprijinul acordat de coordonatoarea Parlamentului pentru drepturile copiilor și implicarea sa în soluționarea acestei situații și îi solicită să continue să lucreze împreună cu Comisia pentru petiții pentru a analiza cazurile menționate de petiționari;

8.  insistă asupra faptului că toate sistemele de protecție a copiilor ar trebui să dispună de mecanisme transnaționale și transfrontaliere care să țină seama de caracteristicile specifice ale conflictelor transfrontaliere;

9.  propune crearea, împreună cu Conferința de la Haga, a unei platforme europene de sprijin și de informare ușor de utilizat de către cetățeni pentru a oferi asistență părinților aflați în litigii familiale transfrontaliere (de exemplu, finalizarea portalului e-justiție cu informații privind răpirea copiilor de către unul dintre părinți în țări terțe, precum și privind alte drepturi ale copiilor);

10.  recomandă statelor membre să pună la dispoziția cetățenilor lor informații fiabile privind dreptul familiei și drepturile copilului în țările terțe, inclusiv alerte cu privire la dificultățile cu care se pot confrunta în țări precum Japonia în caz de divorț sau separare;

11.  salută angajamentul Comisiei de a continua să ridice problema în fiecare forum posibil, inclusiv în cadrul Comitetului mixt al Acordului de parteneriat strategic UE-Japonia;

12.  invită VP/ÎR să includă această chestiune pe ordinea de zi a următoarei reuniuni organizate în cadrul Acordului de parteneriat strategic dintre UE și Japonia; invită autoritățile japoneze să aplice codurile penale și civile din această țară;

13.  reamintește că, în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980, autoritățile japoneze sunt obligate să se asigure că autoritățile centrale își îndeplinesc obligațiile prevăzute la articolul 6 și la articolul 7, care includ sprijinirea părinților de care este separat copilul pentru ca aceștia să poată să mențină contactul cu copiii lor;

14.  reamintește că autoritățile japoneze sunt obligate să respecte dispozițiile Convenției de la Viena cu privire la relațiile consulare, în așa fel încât să le permită reprezentanților statelor membre să își îndeplinească îndatoririle consulare, în special în cazurile în care este în joc interesul superior al copiilor și drepturile părinților acestora (cetățeni ai UE);

15.  subliniază că limitarea sau refuzarea totală a drepturilor de acces și de vizită ale părinților este contrară articolul 9 din CDC;

16.  solicită Comisiei și Consiliului să evidențieze obligațiile părților la CDC, în special dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, cu excepția cazului în care acest lucru este contrar interesului superior al copilului;

17.  invită, în acest sens, autoritățile japoneze să urmeze recomandările internaționale de a introduce schimbările necesare în sistemul juridic al țării și de a institui posibilitatea încredințării comune sau a exercitării autorității părintești de către ambii părinți după încheierea relației dintre aceștia, pentru a-și alinia legislația internă la angajamentele internaționale pe care și le-au asumat și pentru a asigura că drepturile de vizită și de acces reflectă obligațiile care le revin în temeiul CDC; invită autoritățile japoneze să își respecte angajamentele în raport cu CDC, pe care au ratificat-o;

18.  invită autoritățile japoneze să coopereze mai bine cu UE și să permită aplicarea efectivă a drepturilor de acces și de vizită acordate prin hotărâre judecătorească părinților de care a fost separat copilul;

19.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită recomandărilor privind medierea transfrontalieră primite din partea tuturor părților interesate relevante de la nivel național și al UE;

20.  solicită o cooperare internațională sporită între statele membre și cu țările terțe în vederea punerii în aplicare a întregii legislații internaționale privind protecția copilului și, în special, a Convenției de la Haga din 1980;

21.  subliniază că este esențial să se monitorizeze în mod adecvat situația ulterioară hotărârii judecătorești, inclusiv atunci când aceasta presupune contactul cu părinții; invită statele membre să facă cunoscut, prin intermediul ministerelor de afaceri externe și al site-urilor ambasadelor lor din Japonia, riscul de răpire a copiilor în această țară și comportamentul autorităților japoneze în această privință;

22.  invită Consiliul să intensifice cooperarea dintre sistemele de alertă privind răpirile de copii cu implicații transfrontaliere instituite în statele membre, să lucreze, alături de Comisie, la instituirea unor mecanisme de alertă pentru copii, acolo unde acestea lipsesc, și să raporteze cu privire la încheierea acordurilor de cooperare aplicabile care vizează cazurile de răpire transfrontalieră pe baza orientărilor Comisiei pentru promovarea și protecția drepturilor copilului;

23.  invită statele membre să depună eforturi comune și să includă această chestiune pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor bilaterale sau multilaterale cu Japonia, pentru a face presiuni asupra autorităților japoneze să pună în aplicare pe deplin obligațiile care le revin în temeiul legislației internaționale privind protecția copilului;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei Europene, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Japoniei.

(1) JO C 66, 21.2.2018, p. 2.


Drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și ale familiilor lor în cadrul crizei COVID-19
PDF 129kWORD 46k
Rezoluția Parlamentului European din 8 iulie 2020 referitoare la drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și ale familiilor lor în cadrul crizei provocate de COVID-19 (2020/2680(RSP))
P9_TA(2020)0183B9-0204/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 2, 9, 10, 19, 165, 166, 168 și 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDF), în special articolele 1, 3, 14, 20, 21, 26 și 35,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), în special articolul 4 alineatul (3) și articolele 11, 24, 25 și 28, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități(1),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiul 17 privind incluziunea persoanelor cu handicap, principiul 3 privind egalitatea de șanse și principiul 10 privind un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele sale de dezvoltare durabilă (ODD), pe care UE s-a angajat să le pună în aplicare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia pentru petiții a primit petiția nr. 0470/2020, în care se exprimă motive de îngrijorare legate de drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și familiile lor în timpul crizei provocate de COVID-19 și care face apel la UE să garanteze că măsurile luate în timpul crizei provocate de COVID-19 și în urma ei sunt compatibile atât cu CRPD, cât și cu CDF;

B.  întrucât articolul 11 din CRPD, primul tratat internațional privind drepturile omului ratificat de UE și de cele 28 de state membre ale sale, stabilește că statele părți la convenție trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția și siguranța persoanelor cu dizabilități în situații de risc și de urgențe umanitare;

C.  întrucât măsurile luate de guverne în circumstanțe excepționale, cum ar fi crizele sanitare majore, urgențele umanitare și dezastrele naturale, ar trebui să respecte întotdeauna drepturile fundamentale ale fiecărui individ și să nu discrimineze anumite grupuri, cum ar fi persoanele cu dizabilități;

D.  întrucât persoanele cu dizabilități intelectuale sunt mai susceptibile de a suferi de COVID-19 din cauză că se confruntă cu bariere în accesarea informațiilor și a igienei preventive, depind de contactul fizic cu persoanele de sprijin, trăiesc, foarte adesea, în cadrul unor instituții și servicii comunitare, și suferă de alte probleme de sănătate legate de anumite dizabilități;

E.  întrucât persoanele cu dizabilități intelectuale sunt afectate în mod deosebit de măsurile stricte de izolare;

F.  întrucât criza provocată de COVID-19 și măsurile de limitare a mișcării persoanelor dezvăluie segregarea socială persistentă și continuă și discriminarea împotriva persoanelor cu dizabilități intelectuale;

G.  întrucât disponibilitatea datelor defalcate pentru a determina impactul efectelor pandemiei asupra persoanelor cu dizabilități intelectuale este limitată;

H.  întrucât s-a relatat că, în unele state membre, persoanelor cu dizabilități intelectuale li s-a refuzat tratamentul medical, acestea au fost închise în instituții și se confruntă cu izolarea socială, fără posibilitatea de a primi vizite din partea membrilor familiei sau de a se întoarce la rudele lor, precum și că au fost introduse recomandări de triaj discriminatorii;

I.  întrucât structurile pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, cum ar fi centrele de îngrijire de zi sau școlile au fost închise temporar și au apărut situații de urgență care impun familiilor să se ocupe de rudele lor cu dizabilități intelectuale;

J.  întrucât criza provocată de COVID-19 a demonstrat că conceptul de educație incluzivă nu este încă o realitate; întrucât, în multe state membre, cursanții cu dizabilități intelectuale nu au fost în măsură să își continue procesul de învățare în timpul izolării; întrucât familiile nu beneficiază de sprijin pentru educația cursanților cu dizabilități intelectuale, în special în ceea ce privește tehnologiile digitale și inovatoare accesibile și aplicațiile de învățare la distanță;

K.  întrucât tehnologia poate juca un rol esențial în furnizarea unui sprijin de înaltă calitate persoanelor cu dizabilități, părinților, tutorilor și îngrijitorilor lor;

L.  întrucât a fost raportată o lipsă considerabilă de echipamente de protecție pentru persoanele cu dizabilități, în special pentru cele care locuiesc în instituții, îngrijitorii acestora și personalul aferent;

M.  întrucât articolul 4 alineatul (3) din CRPD impune statelor părți să se consulte îndeaproape și să implice în mod activ persoanele cu dizabilități, inclusiv copiii cu dizabilități, prin intermediul organizațiilor care îi reprezintă, în toate procesele decizionale care îi privesc;

N.  întrucât UE și statele membre ar trebui să consulte și să implice în mod activ organizațiile persoanelor cu dizabilități în răspunsul lor la pandemia de COVID-19, care ar putea, altfel, duce la adoptarea unor măsuri care încalcă drepturile lor fundamentale;

O.  întrucât Ombudsmanul European a lansat o inițiativă, adresată Comisiei Europene, pentru a colecta informații cu privire la modul în care criza provocată de COVID-19 a afectat membrii personalului său cu dizabilități și la măsurile de amenajare corespunzătoare implementate pentru a răspunde nevoilor acestora, și pentru a stabili dacă vreuna dintre soluțiile găsite și preconizate poate fi folosită pentru a promova o interacțiune mai ușoară cu administrația UE pentru cetățenii cu dizabilități,

1.  este profund îngrijorat de impactul disproporționat al crizei provocate de COVID-19 asupra persoanelor cu dizabilități intelectuale și a persoanelor cu alte probleme de sănătate mintală și a familiilor lor, acesta creând o povară suplimentară pentru membrii familiilor care se ocupă de aceste persoane, dintre care mulți sunt femei; subliniază că persoanele cu dizabilități nu ar trebui să devină și mai izolate atunci când ies din faza de limitare a mișcării persoanelor și că ar trebui să li se acorde prioritate în această etapă;

2.  reamintește că limitarea mișcării persoanelor a fost o problemă gravă, nu doar pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, ci și pentru toate persoanele cu boli mintale, deoarece izolarea nu poate decât să agraveze problemele;

3.  consideră că măsurile stricte de izolare au un impact deosebit de negativ asupra persoanelor cu dizabilități și că este necesară o mai mare flexibilitate din partea autorităților;

4.  condamnă cu fermitate orice discriminare medicală împotriva persoanelor cu dizabilități intelectuale; reamintește că măsurile relevante adoptate de statele membre trebuie să respecte CRPD și să asigure accesul egal și nediscriminatoriu la serviciile de asistență medicală și sociale; subliniază că persoanele cu dizabilități intelectuale sau cu boli mintale merită același tratament medical ca orice altă persoană care are COVID-19, inclusiv terapie intensivă;

5.  reamintește că orientările medicale trebuie să fie nediscriminatorii și să respecte dreptul internațional și orientările existente în materie de etică în caz de urgență, de crize sanitare și de dezastre naturale;

6.  reamintește că în timpul izolării trebuie să fie asigurate servicii de sprijin, asistență personală, accesibilitate fizică și comunicare pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, prin adoptarea unor metode inovatoare de furnizare a serviciilor medicale;

7.  solicită ca în fiecare stat membru să fie colectate date privind tratamentul persoanelor cu dizabilități intelectuale în spitale, instituții și în cadrul serviciilor comunitare, precum și privind ratele de mortalitate a persoanelor cu dizabilități, pentru a evalua dacă persoanele cu dizabilități beneficiază sau nu de protecție, asistență medicală și sprijin adecvat în timpul crizei provocate de COVID-19;

8.  subliniază că măsurile de izolare afectează în mod semnificativ sănătatea mintală a persoanelor cu dizabilități intelectuale și a rudelor lor și că măsurile aferente ar trebui adaptate la nevoile persoanelor cu dizabilități intelectuale pentru a le asigura starea de bine și viața independentă;

9.  subliniază că toate persoanele au dreptul la o viață independentă și la informații imediate și corecte, într-un format accesibil, cu privire la pandemie și la măsurile care le afectează pe ele și familiile lor; solicită ca toate comunicările privind sănătatea publică să fie accesibile persoanelor cu dizabilități și să fie furnizate într-un limbaj simplu, într-o varietate de formate tradiționale și digitale, precum și în limbajele naționale prin semne;

10.  recunoaște că situația din cursul pandemiei de COVID-19 este un semnal de alarmă cu privire la atenția de care beneficiază acest colectiv; ia act de faptul că trebuie să se acorde atenție acestor persoane prin intermediul unor servicii de sănătate publică solide; solicită să se ia în considerare consolidarea acestora prin finanțare la nivelul UE, dacă este cazul și dacă este posibil; subliniază importanța unor politici de sănătate adecvate în statele membre;

11.  subliniază importanța eliminării barierelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități intelectuale în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate și la produsele de igienă, precum și importanța luării în considerare a unor măsuri de amenajare corespunzătoare care să le permită să telemuncească;

12.  subliniază că pandemia de COVID-19 a scos la lumină deficiențe majore în sistemele de sprijin pentru o serie de grupuri de risc din societate; subliniază că investițiile în tranziția treptată de la asistența instituțională la serviciile comunitare pentru persoanele cu dizabilități intelectuale ar trebui să constituie o prioritate; subliniază că fondurile de investiții ar trebui să sprijine furnizarea de servicii de sprijin personalizate, întrucât mulți dintre furnizorii acestor servicii au fost grav afectați în timpul pandemiei și după aceasta și riscă închiderea pe o perioadă nedeterminată;

13.  invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru a mobiliza investiții și resurse esențiale pentru a garanta continuitatea serviciilor de îngrijire și de sprijin, în conformitate cu principiile CRPD și cu Pilonul european al drepturilor sociale;

14.  invită Comisia și statele membre să asigure protocoale comune pentru posibile situații viitoare de risc sau urgențe umanitare și dezastre naturale, pe baza lecțiilor învățate din criza provocată de COVID-19, inclusiv furnizarea de echipamente de protecție necesare, materiale de informare și formare pentru profesioniștii și organismele de reglementare din domeniul asistenței medicale și al asistenței sociale, luând în considerare în permanență nevoile și circumstanțele specifice ale persoanelor cu dizabilități;

15.  invită Comisia și statele membre să consulte și să implice de la bun început persoanele cu dizabilități și organizațiile care le reprezintă atunci când adoptă măsuri de răspuns la o viitoare criză;

16.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze dacă serviciile medicale și cele sociale sunt sustenabile și capabile să se adapteze la noi forme de furnizare de servicii; face apel la promovarea unei incluziuni sociale veritabile în momentul alocării de fonduri UE pentru aceste servicii, punând accentul pe cele care oferă o viață bazată pe comunitate, mai degrabă decât instituționalizare; subliniază că este important să se asigure că nu există bariere financiare în calea accesului la asistență medicală;

17.  invită Comisia să prezinte o Strategie europeană pentru persoanele cu dizabilități post-2020 cuprinzătoare, ambițioasă și pe termen lung, care să includă lecțiile învățate din criza provocată de COVID-19;

18.  subliniază că este necesar să se respecte principiile proiectării universale, luând în considerare posibilitățile oferite de tehnologiile și aplicațiile digitale și inovatoare în dezvoltarea resurselor accesibile cursanților cu dizabilități intelectuale, precum și să se ofere activități de învățare la distanță;

19.  reamintește Comisiei potențialul neexploatat al tehnologiilor și aplicațiilor digitale de promovare a vieții independente a persoanelor cu dizabilități; solicită o mai bună utilizare a acestor tehnologii și aplicații în posibile situații de risc viitoare sau urgențe umanitare și dezastre naturale; subliniază că este important să fie disponibile online resurse cu licență deschisă și să se ofere profesorilor cursuri de perfecționare cu privire la utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor;

20.  invită statele membre să ofere sprijin psihologic persoanelor cu dizabilități intelectuale pentru a atenua impactul măsurilor de izolare;

21.  invită statele membre să asigure căi de atac pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, acordând o atenție deosebită identificării cazurilor în care persoanele cu dizabilități intelectuale care nu dispun de capacitate juridică nu au acces sau au insuficient acces la tutorele lor legal pentru a le garanta drepturile;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.
(2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate