Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 referitoare la viitorul învățământului european în contextul pandemiei de COVID-19 (2020/2760(RSP))

P9_TA(2020)0282 B9-0338/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale(1),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Crearea unui Spațiu european al educației până în 2025” (COM(2020)0625),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027: reforma sistemelor de educație și formare în era digitală” (COM(2020)0624),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței” (COM(2020)0274),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 privind Planul de acțiune pentru educația digitală (COM(2018)0022),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2017, intitulată „Consolidarea identității europene prin educație și cultură” (COM(2017)0673),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 privind „Educația în era digitală: dificultăți, șanse și învățăminte pentru elaborarea politicilor UE”(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2018 privind modernizarea educației în UE(4),

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei în legătură cu viitorul învățământului european în contextul pandemiei de COVID-19 (O-000052/2020 – B9-0020/2020 și O-000053/2020 – B9-0021/2020),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru cultură și educație,

A.  întrucât, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale, accesul la o educație de calitate și incluzivă este un drept fundamental al omului și este esențial pentru dobândirea și întreținerea competențelor, pentru participarea deplină și activă în societate și accesul efectiv la o piață a forței de muncă în evoluție;

B.  întrucât, potrivit UNESCO, aproape 1,6 miliarde de cursanți din peste 190 de țări, adică 94 % din numărul total de cursanți, au fost afectați de închiderea instituțiilor de educație și formare în plină pandemie de COVID-19; întrucât peste 60 % din cursanții din lume sunt afectați în continuare; întrucât mai puțin de 25 % din țările cu venituri reduse au oferit o formă de învățare la distanță; întrucât, în țările cele mai dezvoltate, accesul la educația digitală a fost de aproximativ 90 %, ceea ce înseamnă că 10 % dintre elevi au fost, totuși, lăsați în urmă(5);

C.  întrucât există încă discrepanțe majore la nivelul UE, până la 32 % dintre elevi neavând acces la educație timp de mai multe luni în unele state membre; întrucât, pentru mulți cursanți, această lipsă de acces a fost cauzată de absența echipamentelor digitale, de competențele digitale inadecvate sau de dezavantajele preexistente; întrucât, chiar și în cazul în care cursanții au avut acces la educația digitală, au trebuit să învețe adesea fără sprijinul unui profesor, al colegilor sau al celor de acasă și uneori într-un mediu familial instabil;

D.  întrucât pandemia de COVID-19 a determinat, probabil, cea mai gravă perturbare a activității sistemelor de educație și formare din lume de când există acestea, amenințând o întreagă generație de studenți cu pierderea unui volum de informații din materiile de studiu și a unor decenii de progres; întrucât este probabil ca această pierdere de cunoștințe să scadă în viitor nivelul veniturilor acestei generații și va avea, de asemenea, un impact negativ asupra creșterii productivității muncii și a competitivității în întreaga Uniune; întrucât aceeași generație se confruntă cu o intrare în câmpul muncii sub influența puternică a crizei economice cauzate de pandemia de COVID-19;

E.  întrucât instituțiile de învățământ au un rol social și de consiliere mult mai larg și contribuie la sănătatea fizică și mintală a cursanților; întrucât s-a demonstrat că lipsa de interacțiune directă între cadrele didactice și elevi afectează adesea starea de bine și sănătatea mintală a cursanților; întrucât pandemia a evidențiat rolul esențial pe care îl joacă cadrele didactice în educație și societate; întrucât cadrele didactice și alte categorii de personal din învățământ au fost adesea suprasolicitate, ceea ce subliniază că este necesar să li se ofere un sprijin mai solid și o mai bună recunoaștere a muncii lor;

F.  întrucât criza a accelerat trecerea la învățarea digitală și a stimulat inovarea în domeniul educației, de exemplu, îmbunătățirea oportunităților de învățare online; întrucât investițiile în întreprinderile din domeniul tehnologiei de învățare din ultimii ani au consolidat educația online și soluțiile de învățare online; întrucât parteneriatele dintre întreprinderi și instituțiile de învățământ joacă un rol în promovarea inovării în sectorul educației; întrucât instituția de învățământ ar trebui să rămână factorul de decizie final cu privire la conținutul educațional;

G.  întrucât, în același timp, trecerea bruscă la învățarea online și de la distanță în masă precipitată de criză a scos la iveală diferențe enorme în ceea ce privește conceperea și punerea în aplicare a politicii în domeniul educației digitale în interiorul Uniunii Europene și în statele membre; întrucât criza a demonstrat, de asemenea, că sunt necesare o cooperare și o coordonare mai intensă între statele membre în ceea ce privește politicile în materie de educație și formare;

H.  întrucât tranziția digitală s-a petrecut peste noapte, într-un context în care 43 % dintre europeni nu au competențe digitale de bază(6); întrucât există o corelație directă între statul membru în care trăiesc cetățenii și zona din statul membru în care trăiesc aceștia, statutul socioeconomic, vârsta, veniturile, nivelul de educație și locul lor de muncă, pe de o parte, și nivelul lor de competențe digitale, pe de altă parte; întrucât transformarea digitală și utilizarea noilor tehnologii au un impact asupra pieței forței de muncă, necesitând niveluri mai ridicate de alfabetizare digitală;

I.  întrucât pandemia oferă oportunitatea de a regândi viitorul educației;

J.  întrucât Comisia intenționează să creeze un spațiu european al educației până în 2025;

K.  întrucât acordul politic la care s-a ajuns în Consiliul European cu privire la cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027 ar implica reduceri drastice ale programelor emblematice din domeniul educației, cum ar fi Erasmus+; întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat un buget ambițios pentru programele de educație; întrucât criza economică actuală nu ar trebui să conducă la reducerea cheltuielilor publice pentru educație;

L.  întrucât, în conformitate cu principiul subsidiarității, politica în materie de educație intră în competența exclusivă a statelor membre, Uniunea jucând un rol de coordonare și sprijin;

1.  salută creativitatea și ingeniozitatea de care au dat dovadă instituțiile de educație și formare, în special personalul lor didactic, precum și studenții și părinții în adaptarea la învățământul online și de la distanță, în special având în vedere evoluția rapidă a circumstanțelor și perioada de incertitudine; salută, în mod similar, exemplele pozitive ale cetățenilor, ale societății civile și ale furnizorilor de educație non-formală în ceea ce privește adaptarea practicilor lor educaționale și dezvoltarea de inițiative care au permis continuarea procesului de învățare; solicită eforturi suplimentare de intensificare și mărire a vizibilității inițiativelor eficiente, precum și de promovare a bunelor practici în toate sectoarele de învățământ; invită Comisia să ofere o platformă care să permită statelor membre să facă schimb de bune practici și, în acest sens, să exploreze noile inițiative posibile, cum ar fi crearea unei universități europene online;

2.  subliniază, cu toate acestea, că tranziția digitală bruscă din domeniul educației și al formării a evidențiat un decalaj digital în ceea ce privește accesul la infrastructura și dispozitivele digitale, calitatea predării on-line și competențele studenților, ale profesorilor și ale formatorilor;

3.  deplânge faptul că mai avem încă în Europa elevi și studenți care nu au acces la educația digitală; reiterează necesitatea de a îmbunătăți conectivitatea la nivel european, în special în zonele rurale și îndepărtate, și de a mări accesul la echipamente digitale; atrage atenția asupra inovării de vârf în materie de computere, de tablete și de programe informatice în Europa;

4.  este preocupat de decalajele în materie de competențe digitale din rândul profesorilor și al elevilor, care împiedică o educație digitală eficace; reamintește, prin urmare, necesitatea de a investi în oportunitățile de perfecționare și de dezvoltare profesională pentru cadrele didactice și formatorii din întreaga Europă, pentru a se asigura că aceștia nu doar au competențe digitale, ci le și pot preda; subliniază valoarea mobilității cadrelor didactice și a schimbului de cunoștințe ca instrument cheie în acest sens și invită Comisia să sprijine în continuare astfel de activități;

5.  constată că criza a afectat diferite sectoare ale educației și formării într-o măsură diferită, instituțiile de învățământ superior având adesea o situație mai bună datorită infrastructurii existente, resurselor și experienței în materie de instrumente digitale; evidențiază că perturbarea educației copiilor preșcolari, a educației școlare, a învățământului profesional și tehnic, a educației pentru adulți și a educației non-formale a fost mai gravă și solicită mai multe eforturi pentru a asigura o educație la distanță eficace pentru aceste sectoare; reamintește că este necesar un sprijin financiar adecvat în această privință;

6.  invită Comisia să colecteze, să evalueze și să publice date din toate statele membre cu privire la impactul pandemiei asupra participării cursanților la învățământul la distanță, punând accentul în special pe cazurile în care participarea lor nu a fost posibilă din cauza lipsei de mijloace digitale; invită, de asemenea, Comisia să colecteze date privind competențele digitale ale cadrelor didactice din toate statele membre;

7.  constată cu îngrijorare că lacunele în materie de educație digitală au exacerbat inegalitățile existente, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora, și au avut un impact disproporționat asupra persoanelor care erau afectate deja de dezavantaje sociale, economice sau de alt tip, asupra persoanelor cu dificultăți și dizabilități de învățare, precum și a celor din alte grupuri vulnerabile sau minoritare; subliniază că acest decalaj digital trebuie să fie eliminat, ca prioritate imediată;

8.  reamintește, de asemenea, rolul social vital pe care îl joacă școlile și alte instituții de învățământ, de exemplu în asigurarea accesului la mese regulate și la consiliere; subliniază efectele negative ale măsurilor de izolare asupra sănătății mintale și a stării de bine a cursanților, combinate cu stresul legat de evaluare și notare și distanțarea de colegi;

9.  salută, prin urmare, eforturile depuse de profesioniștii din domeniul învățământului și de statele membre pentru a garanta că prezența în persoană la cursuri poate fi reluată într-un mediu fără risc de infectare cu COVID-19; invită toate statele membre să facă tot ce este necesar pentru a garanta învățarea în persoană pentru toți; recunoaște provocarea inerentă redeschiderii instituțiilor de învățământ și deplânge lipsa de coordonare sau a unui schimb de bune practici la nivel european; invită Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape pentru a reduce la minimum riscurile în materie de sănătate pentru personal și cursanți și pentru a maximiza șansele de continuare a educației în persoană; consideră, totodată, că, în cazul unei noi perioade de izolare, instituțiile de învățământ trebuie să dispună de echipament și să fie pregătite să ofere tuturor cursanților servicii de învățare digitală de calitate și să se ocupe de sănătatea lor mintală și de starea lor de bine, în cooperare cu părinții și alte părți interesate relevante;

10.  subliniază faptul că inegalitățile sociale și educaționale apar adesea la începutul copilăriei și tind să se extindă pe parcursul vârstei adulte, întrucât, de obicei, un nivel de instruire mai scăzut conduce la perspective mai slabe de angajare, care, la rândul lor, tind să reducă accesul la oportunitățile de formare și dezvoltare la locul de muncă;

11.  își exprimă îngrijorarea cu privire la nivelurile inegale de analfabetism digital evidențiate de criză, multe persoane având dificultăți legate de chestiuni ca protecția de bază a datelor pe internet, securitatea cibernetică și alfabetizarea informațională; subliniază provocarea deosebită pe care o reprezintă dezinformarea și știrile false în acest sens; subliniază importanța predării competențelor de alfabetizare de bază în domeniul digital și al informației, prin intermediul unei veritabile abordări de învățare pe tot parcursul vieții și subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul persoanelor în vârstă și al persoanelor din grupurile defavorizate la predarea competențelor digitale; solicită inițiative europene de amploare în materie de alfabetizare digitală, ancorate în Planul de acțiune revizuit privind educația digitală;

12.  consideră că principala lecție care trebuie învățată de pe urma crizei este că incluziunea și egalitatea de șanse, atât în ceea ce privește accesul, cât și în ceea ce privește calitatea, trebuie să se afle în centrul viitoarelor politici ale Uniunii în materie de educație și formare;

13.  subliniază că criza a demonstrat necesitatea unei abordări multiparticipative și multicreative a politicii în domeniul educației, care să includă profesorii și formatorii, cursanții, furnizorii de educație și pregătire non-formală, părinții, întreprinderile, societatea civilă, sindicatele, autoritățile locale și organizațiile comunitare, atât în ceea ce privește conceperea, cât și punerea în aplicare; reamintește că învățarea are loc în contexte formale, non-formale și informale și că procesul de elaborare a politicilor trebuie orientat către această abordare axată pe parametri multipli;

14.  este convins că această criză reprezintă o oportunitate de a reflecta în profunzime la viitoarea orientare a politicii în materie de educație și de formare și la locul acesteia în cadrul agendei mai largi de redresare post-pandemie; subliniază rolul central pe care îl joacă educația în tranzițiile verzi și digitale; reamintește că Pactul verde european recunoaște rolul esențial al școlilor, al instituțiilor de formare și al universităților în promovarea schimbării;

15.  consideră, în plus, că acum este momentul de a regândi și de a moderniza programele și metodele de învățământ și de a accelera ritmul schimbării; încurajează statele membre să adopte digitalizarea și inovarea și să integreze tehnologii noi și emergente, cum ar fi inteligența artificială, tehnologia blockchain, soluțiile adaptative de învățare și ludificarea în sistemele lor de educație și de formare, într-o manieră inteligentă și axată pe cursant; subliniază necesitatea de a studia impactul tehnologiilor inovatoare în educație și de a promova exemplele de bune practici la nivel european; reamintește importanța principiilor juridice și etice care stau la baza proprietății intelectuale în contextul conținutului educațional digital; subliniază că utilizarea tehnologiilor digitale ar trebui integrată în educație de la o vârstă fragedă, sub supravegherea adulților și a profesioniștilor și cu cele mai înalte standarde de protecție a datelor și a drepturilor de autor;

16.  subliniază că nu poate fi înlocuită interacțiunea directă dintre profesori și cursanți și că doar învățarea în persoană poate asigura efectiv dobândirea de aptitudini interpersonale și sociale; consideră, prin urmare, că deși pandemia va stimula, probabil, trecerea la un model hibrid de educație, care combină învățarea în persoană, în sala de clasă, cu soluții de învățare online, învățarea în persoană trebuie să rămână în centrul educației și formării; reamintește importanța studierii științelor umaniste și consideră că acestea sunt esențiale pentru completarea materiilor STIM și a competențelor antreprenoriale;

17.  consideră că o mai bună cooperare și coordonare între statele membre și o politică a Uniunii mai ambițioasă în materie de educație și de formare ar fi îmbunătățit eficacitatea răspunsului la criza cauzată de COVID-19 și îndeamnă Uniunea să joace un rol mai activ de coordonare în viitor;

18.  invită Comisia, prin urmare, să propună un cadru politic ambițios pentru viitoarea politică europeană în domeniul educației, care să transforme spațiul european al educației dintr-o reprezentare nedefinită, bazată pe principii largi, într-un program de lucru concret, cu un set de obiective măsurabile, inclusiv transformarea în realitate a recunoașterii reciproce în Uniune a calificărilor, a diplomelor și a perioadelor de studiu în străinătate până cel târziu în 2025; îndeamnă Comisia să adopte o abordare la fel de ambițioasă în ceea ce privește Planul de acțiune pentru educația digitală actualizat, trecând de la o serie de acțiuni disparate la o veritabilă strategie în materie de competențe digitale și educație; insistă ca Comisia să implice activ Parlamentul în toate etapele procesului de elaborare a politicilor;

19.  insistă asupra faptului că viitoarea politică europeană în domeniul educației trebuie să se bazeze pe un cadru politic comun, care să garanteze că inițiativele politice relevante, cum ar fi Agenda europeană pentru competențe, Spațiul european al educației, Planul de acțiune pentru educația digitală, Garanția pentru tineret și Garanția pentru copii sunt complementare și sprijină obiective politice globale clare; consideră că dimensiunea educației trebuie să facă parte din dialogul cu cetățenii, de exemplu în cadrul viitoarei conferințe privind viitorul Europei;

20.  observă că procesul de creare a unui Spațiu european al învățământului superior este considerabil mai avansat decât procesele similare din alte sectoare ale educației; îndeamnă, prin urmare, Comisia să își direcționeze eforturile mai mult către alte sectoare ale educației, în special al educației timpurii, al educației școlare, al educației adulților și al educației și formării profesionale, printr-o abordare de învățare pe tot parcursul vieții;

21.  reamintește că programul Erasmus + este principalul instrument de finanțare care susține construirea spațiului european al educației; subliniază contribuția instrumentelor dezvoltate cu sprijinul programului Erasmus + la crearea și schimbul de resurse pedagogice, de exemplu prin intermediul e-Twinning, și la dezvoltarea unor module de formare a cadrelor didactice, de exemplu prin intermediul platformei School Education Gateway; consideră că aceste instrumente ar trebui extinse, finanțate și promovate mai bine în cadrul comunității educaționale, pentru a aduce o schimbare reală în ceea ce privește predarea și învățarea online; reamintește că sprijină ideea ca programul Erasmus+ să completeze, dar să nu înlocuiască mobilitatea cu instrumente de învățare și cooperare virtuale; atrage atenția asupra contribuției valoroase a mai multor proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare (PPAP) legate de educație propuse de Parlament și solicită ca PPAP de succes să fie integrate în politici și programe;

22.  subliniază, de asemenea, potențiala contribuție a centrelor de excelență profesională, a inițiativei DiscoverEU și a universităților europene la spațiul european al educației; deplânge, cu toate acestea, faptul că propunerea Comisiei din mai 2020 de revizuire a CFM, care a fost redus și mai mult de Consiliul European din iulie 2020, privează programul Erasmus + de finanțarea necesară pentru realizarea acestor inițiative emblematice, fără a afecta părțile esențiale ale programului, în special extinderea oportunităților de mobilitate în scop educațional și creșterea gradului de incluziune al programului;

23.  subliniază că o serie de programe de finanțare ale Uniunii pot sprijini politica în domeniul educației; invită Comisia să acorde prioritate investițiilor specifice în infrastructura și echipamentele digitale pentru instituțiile de învățământ și cursanți, pentru a permite învățarea la distanță și online, cu trimiteri specifice la dispozitivele digitale și accesul la internet în zonele îndepărtate și rurale; subliniază că Mecanismul pentru interconectarea Europei, Mecanismul de redresare și reziliență și Fondul european de dezvoltare regională ar trebui utilizate în acest scop;

24.  subliniază că sistemele educaționale de înaltă calitate constituie baza competitivității globale a UE și reamintește că sistemele de educație și formare care funcționează bine necesită niveluri ridicate de investiții publice; evidențiază, în acest sens, faptul că politicile ambițioase care nu beneficiază de o finanțare corespunzătoare sunt lipsite de credibilitate; regretă profund că programele care fac obiectul unor reduceri bugetare în cadrul acordului politic privind următorul CFM la care s-a ajuns la Consiliul European din iulie includ, în mod specific, programele care sprijină politicile în materie de educație și formare, mai ales Erasmus+, Orizont Europa și Fondul social european Plus; își reiterează apelul ca bugetul aferent programului Erasmus+ să fie triplat în comparație cu bugetul acestuia din CFM 2014-2020; invită statele membre să utilizeze în mod ambițios fondurile disponibile în cadrul planului de redresare pentru a stimula investițiile în educație; încurajează statele membre să mărească semnificativ cheltuielile publice pentru educație;

25.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 428, 13.12.2017, p. 10. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (3) Texte adoptate, P8_TA(2018)0485 (4) JO C 28, 27.1.2020, p. 8. (5) Brookings Institution, aprilie 2020. (6) Indicele economiei și societății digitale 2019.

Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 referitoare la obligațiile Comisiei în domeniul reciprocității vizelor în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2018/1806 (2020/2605(RSP))

P9_TA(2020)0283 B9-0339/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație(1), în special articolul 7 („mecanismul de reciprocitate”),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 2 martie 2017 referitoare la obligațiile Comisiei în domeniul reciprocității vizelor în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 539/2001(2),

–  având în vedere Comunicările Comisiei privind situațiile de nereciprocitate din 12 aprilie 2016 (COM(2016)0221), 13 iulie 2016 (COM(2016)0481), 21 decembrie 2016 (COM(2016)0816), 2 mai 2017 (COM(2017)0227), 20 decembrie 2017 (COM(2017)0813), 19 decembrie 2018 (COM(2018)0855) și cea mai recentă Comunicare a Comisiei din 23 martie 2020 intitulată „Situația actuală în materie de nereciprocitate în ceea ce privește politica în domeniul vizelor” (COM(2020)0119),

–  având în vedere articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 80, 265 și 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere dezbaterea sa pe tema „Obligații în domeniul reciprocității vizelor”, care a avut loc la 19 octombrie 2020,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei pe tema obligațiilor ce revin Comisiei în domeniul reciprocității vizelor, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2018/1806, (O-000049/2020 – B9-0022/2020),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât criteriul de reciprocitate a vizelor, unul dintre criteriile fundamentale ale politicii UE în materie de vize, este înțeles, în general, că ar implica ca cetățenii UE să fie supuși acelorași condiții atunci când călătoresc spre o țară terță ca și resortisanții țării terțe respective atunci când călătoresc spre UE;

B.  întrucât scopul mecanismului de reciprocitate a vizelor este de a pune în practică o astfel de reciprocitate în materie de vize; întrucât politica UE în domeniul vizelor interzice statelor membre individuale să introducă o obligație în materie de vize pentru resortisanții unei țări terțe dacă țara respectivă este inclusă în anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1806 (țări ai căror resortisanți sunt exonerați de obligația de a deține viză de scurtă ședere);

C.  întrucât mecanismul de reciprocitate a fost revizuit în 2013, Parlamentul intervenind în calitate de colegiuitor, deoarece a trebuit să fie adaptat în lumina intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene privind temeiurile juridice secundare și „să ofere un răspuns al Uniunii ca act de solidaritate, în cazul în care o țară terță care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 aplică obligativitatea vizei pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru” [considerentul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1289/2013];

D.  întrucât mecanismul de reciprocitate stabilește o procedură care începe în cazul apariției unei situații de nereciprocitate, ce prevede calendare și măsuri precise care trebuie luate în vederea încheierii unei situații de nereciprocitate; întrucât logica sa inerentă prevede măsuri din ce în ce mai severe cu privire la țara terță în cauză, inclusiv, în ultimă instanță, suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții țării terțe în cauză („a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate”);

E.  întrucât „pentru a asigura implicarea corespunzătoare a Parlamentului European și a Consiliului în cea de a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate, dată fiind natura politică deosebit de sensibilă a suspendării exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții unei țări terțe care figurează pe lista din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 și implicațiile orizontale ale acestei chestiuni pentru statele membre, pentru țările asociate spațiului Schengen și pentru Uniune în sine, în special pentru relațiile lor externe și pentru funcționarea globală a spațiului Schengen, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene [a fost] delegată Comisiei în ceea ce privește anumite elemente ale mecanismului de reciprocitate”, inclusiv suspendarea exceptării de la obligativitatea vizelor pentru toți resortisanții țării terțe în cauză;

F.  întrucât „Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării” [articolul 290 alineatul (2) litera (a) din TFUE];

G.  întrucât un act delegat „poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecțiuni” [articolul 290 alineatul (2) litera (b) din TFUE];

H.  întrucât Comisia a contestat în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene alegerea actelor delegate în a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate și întrucât Curtea de Justiție a considerat, cu toate acestea, că alegerea legislatorului a fost corectă (cauza C-88/14);

I.  întrucât, în acest fel, mecanismul stabilește în mod clar obligații și responsabilități pentru Parlament și Consiliu, precum și pentru Comisie, în diversele etape ale mecanismului de reciprocitate;

J.  întrucât miza este, așadar, solidaritatea între statele membre ale UE, dar există și o miză instituțională, deoarece Parlamentul și Consiliul sunt în prezent lipsite de prerogativa lor de „ implicare adecvată [...] în cea de a doua etapă a aplicării mecanismului de reciprocitate”;

K.  întrucât Comisia nu ar trebui lăsată într-o situație în care tergiversările sale și refuzul de a aplica legislația UE ar putea duce la afectarea credibilității sale în calitate de gardian al tratatelor, ci ar trebui să i se reamintească obligațiile instituționale și legale care îi revin,

1.  își reiterează opinia potrivit căreia Comisia este obligată din punct de vedere juridic să adopte un act delegat care să suspende temporar exonerarea de la obligația de a deține viză pentru cetățenii țărilor terțe care nu au eliminat obligația de a deține viză pentru cetățenii anumitor state membre, în termen de 24 de luni de la data publicării notificărilor în acest sens, termen care s-a încheiat la 12 aprilie 2016;

2.  invită Comisia ca, pe baza articolul 265 din TFUE, să adopte actul delegat necesar în termen de cel mult două luni de la data adoptării prezentei rezoluții;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului European, Consiliului și parlamentelor naționale.

(1) JO L 303, 28.11.2018, p. 39. (2) JO C 263, 25.7.2018, p. 2.

Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 referitoare la ocuparea forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro 2020 (2020/2079(INI))

P9_TA(2020)0284 A9-0183/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3, articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 4, 6, 9, 145, 148, 149, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 158, 165, 166, 168, 174 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea), și Directiva 2000/43/CE (Directiva privind egalitatea rasială),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8, 10 și 13,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/672 al Consiliului din 19 mai 2020 privind instituirea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) ca urmare a epidemiei de COVID-19(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/559 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2020 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 223/2014 în ceea ce privește introducerea unor măsuri specifice pentru abordarea epidemiei de COVID-19(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2020 intitulată „Răspunsul la coronavirus – utilizarea fiecărui euro disponibil, prin orice modalitate posibilă, pentru a salva viețile și mijloacele de trai” (COM(2020)0143),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/460 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 martie 2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013 și (UE) nr. 508/2014 în ceea ce privește anumite măsuri specifice menite să mobilizeze investiții în sistemele de sănătate ale statelor membre și în alte sectoare ale economiilor acestora ca reacție la epidemia de COVID-19 (Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus)(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 martie 2020 intitulată „Răspunsul economic coordonat la epidemia de COVID-19” (COM(2020)0112),

–  având în vedere Raportul tehnic al Centrului Comun de Cercetare intitulat „Măsurile de izolare împotriva COVID și piața muncii din UE”, publicat în 2020, și, în special, analiza realizată de Centrul comun cu privire la cele mai recente informații disponibile privind practicile de muncă la distanță în Uniunea Europeană,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 iunie 2019 intitulată „Aprofundarea uniunii economice și monetare a Europei: o evaluare a situației la patru ani de la Raportul celor cinci președinți – Contribuția Comisiei Europene la summitul zonei euro din 21 iunie 2019” (COM(2019)0279),

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Semestrul european 2020: Recomandări specifice fiecărei țări” (COM(2020)0500),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind activarea clauzei derogatorii generale din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (COM(2020)0123) și decizia ulterioară a Consiliului din 23 martie 2020 cu privire la aceasta,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 26 februarie 2020 pentru o decizie a Consiliului privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2020)0070),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 22 noiembrie 2017 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2017)0677) și poziția Parlamentului din 19 aprilie 2018 referitoare la aceasta(5),

–  având în vedere Decizia (UE) 2019/1181 a Consiliului din 8 iulie 2019 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(6),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2019 intitulată „Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă” (COM(2019)0650),

–  având în vedere propunerea de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 17 decembrie 2019 privind ocuparea forței de muncă, care însoțește Comunicarea Comisiei referitoare la strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă (COM(2019)0653),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 17 decembrie 2019 de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro (COM(2019)0652),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 17 decembrie 2019 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2020” (COM(2019)0651),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2019, intitulată „Proiectele de planuri bugetare pentru 2020: evaluare globală” (COM(2019)0900),

–  având în vedere orientările politice pentru Comisia Europeană (2019-2024) intitulate „O Uniune mai ambițioasă: Programul meu pentru Europaˮ, prezentate de Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen,

–  având în vedere declarația președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în documentul „O Uniune mai ambițioasă: Programul meu pentru Europa – Orientări politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024”: „Pentru a-i sprijini pe toți copiii aflați în dificultate, voi crea Garanția europeană pentru copii, preluând astfel o propunere a Parlamentului European”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „Instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale” (COM(2017)0250), în special principiul 11, care reafirmă importanța promovării drepturilor copiilor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 iunie 2020 pe tema „Provocările demografice – calea de urmat”(7),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind armonizarea vieții profesionale cu viața de familie în contextul schimbărilor demografice (11841/11),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulată „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează” (COM(2017)0252),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 al Comisiei de completare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(8),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 13 martie 2018 de recomandare a Consiliului privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (COM(2018)0132),

–  având în vedere pachetul de măsuri pentru investițiile sociale adoptat de Comisie în 2013, intitulat „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 aprilie 2011 intitulată „Un cadru UE pentru strategiile de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și rapoartele ulterioare de punere în aplicare și de evaluare,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(9),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului(10),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 aprilie 2017 intitulat „Bilanțul punerii în aplicare a recomandării din 2013 privind «Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării»” (SWD(2017)0258),

–  având în vedere Angajamentul strategic al Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2016-2019, Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2011-2020 și Concluziile Consiliului din 7 martie 2011 cu privire la acesta(11), precum și Comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere raportul Comisiei din 29 mai 2013 intitulat „Obiectivele de la Barcelona – Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere obiectivele de la Barcelona din 2002 privind îngrijirea copiilor, și anume de a oferi, până în 2010, servicii de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 90 % dintre copiii cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru cel puțin 33 % dintre copiii cu vârsta sub trei ani,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2016 intitulată „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „Consolidarea investițiilor europene pentru locuri de muncă și creștere economică: către a doua etapă a Fondului european pentru investiții strategice și un nou plan european de investiții externe (COM(2016)0581),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa – Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței” (COM(2020)0274),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356),

–  având în vedere pachetul privind economia circulară [directivele (UE) 2018/849(12), (UE) 2018/850(13), (UE) 2018/851(14) și (UE) 2018/852(15)],

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016 intitulată „Europa investește din nou – Bilanțul Planului de investiții pentru Europa și etapele următoare” (COM(2016)0359),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (COM(2012)0055),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 octombrie 2009 intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 intitulate „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa” (15071/15),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2019 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2019(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la educație în era digitală: dificultăți, șanse și învățăminte pentru elaborarea politicilor UE(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la o nouă agendă pentru competențe în Europa(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie: o perspectivă de gen(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020(26),

–  având în vedere inițiativa OCDE și a Comisiei Europene privind „Starea sănătății în UE” și raportul aferent, „Sănătatea pe scurt: Europa 2018”,

–  având în vedere raportul Comisiei Europene pe 2018 privind adecvarea pensiilor: adecvarea actuală și viitoare a veniturilor persoanelor în vârstă în UE, publicat la 26 aprilie 2018,

–  având în vedere raportul Comisiei Europene pentru 2018 privind îmbătrânirea: proiecții economice și bugetare pentru statele membre (2016-2070), publicat la 28 mai 2018,

–  având în vedere Carta socială europeană revizuită și Procesul de la Torino, lansat în 2014 cu scopul de a consolida sistemul de tratate al Cartei sociale europene în cadrul Consiliului Europei și în relația sa cu dreptul Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia UE post-COVID-19 în domeniul sănătății publice(28),

–  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități din septembrie 2015 referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene către comitet din iunie 2014,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (Directiva privind egalitatea de tratament)(29), precum și articolul 141 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (1992) privind principiul egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare,

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2014 privind egalitatea dintre femei și bărbați,

–  având în vedere Strategia UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027, pe baza Rezoluției Consiliului din 26 noiembrie 2018, și obiectivul Strategiei Europa 2020 de a reduce sub 10 % rata abandonului timpuriu al sistemului de învățământ și de formare,

–  având în vedere „Studiul de fezabilitate privind Garanția pentru copii – raport final” din martie 2020, realizat de Comisia Europeană,

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 5/2017 din aprilie 2017 intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor: o punte către locuri de muncă pentru generația viitoare” (COM(2020)0276),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (Actul european privind accesibilitatea)(30),

–  având în vedere previziunile economice europene elaborate de Comisie în primăvara anului 2020,

–  având în vedere studiul realizat de Rețeaua europeană de politici sociale, intitulat „In-work poverty in Europe: A study of national policies” (Sărăcia în rândul celor care au un loc de muncă: o analiză a politicilor naționale), publicat în mai 2019,

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 2018 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (14582/18),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană(31),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19(32),

–  având în vedere previziunile economice elaborate de Comisie în vara anului 2020,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Identificarea nevoilor Europei în vederea redresării” (SWD(2020)0098),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 18 februarie 2020 privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale (6129/20),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0183/2020),

A.  întrucât UE a intrat în cea mai profundă recesiune economică din istoria sa, activitatea economică scăzând în Europa cu o viteză neobișnuit de mare; întrucât, potrivit previziunilor economice din vara anului 2020, PIB-ul UE va scădea cu aproximativ 8,3 %, iar cel al zonei euro cu 8,7 % în 2020;

B.  întrucât criza de COVID-19 a produs un șoc simetric care afectează toate statele membre, chiar dacă impactul său nu va fi uniform, fiind mai puternic pentru cei peste 109 milioane de cetățeni care erau expuși riscului de sărăcie chiar și înainte de pandemie; întrucât această criză exercită o presiune puternică asupra sistemelor de protecție socială, care trebuie să atenueze efectele sociale ale crizei și să le asigure tuturor persoanelor condiții de viață decente și acces la serviciile esențiale, precum sănătatea, educația și locuințele; întrucât este probabil ca criza de COVID-19 să aprofundeze inegalitățile existente, fiind necesar un răspuns coordonat la nivel european pentru a asigura o coeziune socială și teritorială;

C.  întrucât criza actuală implică, de asemenea, riscul extinderii disparităților regionale și teritoriale între statele membre și în interiorul acestora;

D.  întrucât coordonarea eficace a politicilor economice, sociale și de sănătate la nivel european cu semestrul european și cu Pilonul european al drepturilor sociale este esențială pentru a atenua efectele crizei și pentru a asigura o redresare inovatoare din punct de vedere economic, justă din punct de vedere social și responsabilă din punct de vedere ecologic; întrucât o implicare mai puternică a Parlamentului European consolidează controlul democratic al semestrului;

E.  întrucât Decizia Consiliului din 23 martie 2020 a activat clauza derogatorie generală din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere, oferind flexibilitatea necesară pentru a fi luate toate măsurile ce se impun în vederea sprijinirii economiilor și a sistemelor de sănătate; întrucât investițiile sociale sunt esențiale pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă, eradicarea sărăciei și societăți incluzive;

F.  întrucât anumite alegeri politice și insuficiența investițiilor efectuate în urma crizei financiare și economice au avut consecințe regretabile pentru nivelul de protecție asigurat de sistemele sociale și de sănătate, care au fost uneori subfinanțate, nefiind în măsură să reducă în mod corespunzător sărăcia și inegalitățile, ceea ce a agravat efectele pandemiei în anumite state membre;

G.  întrucât sunt necesare măsuri și investiții hotărâte pentru o redresare rapidă, care ar trebui să se axeze pe atenuarea efectelor economice și sociale ale pandemiei, să redemareze activitatea economică, să promoveze dezvoltarea durabilă, tranziția verde, transformarea digitală și să pună în aplicare ODD ale UNU, obiectivele Pactului verde și ale Acordului de la Paris, precum și principiile incluse în Pilonul european al drepturilor sociale, pentru ca sistemele de protecție socială să fie mai eficace și mai robuste;

H.  întrucât, pentru a beneficia de Mecanismul de redresare și reziliență propus, statele membre trebuie să elaboreze planuri de redresare și reziliență și să le anexeze la programele lor naționale de reformă, ținând seama de rezultatele semestrului european, precum și planuri naționale în domeniul energiei și al climei și planuri pentru o tranziție justă să raporteze cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestor planuri în contextul semestrului european; întrucât statele membre trebuie să elaboreze planuri specifice pentru realizarea de progrese în domeniul social, care să conțină obiective clare și să indice domeniile exacte ce vor fi vizate de investițiile sociale, precum și modul în care vor fi aplicate principiile Pilonului drepturilor sociale în urma adoptării planului de acțiune pentru realizarea pilonului, anunțat de Președinta Comisiei Europene;

I.  întrucât reformele sustenabile din punct de vedere social sunt cele bazate pe solidaritate, pe integrare, pe justiție socială, pe o repartizare echitabilă a bogăției, pe egalitatea de gen, pe un sistem de învățământ public de înaltă calitate pentru toți, pe locuri de muncă de calitate și pe creșterea sustenabilă – un model care asigură egalitatea și protecția socială, capacitează grupurile vulnerabile, favorizează participarea și implicarea cetățenilor și îmbunătățește nivelul de trai al tuturor cetățenilor; întrucât sistemele de protecție socială consolidate sunt esențiale pentru a combate sărăcia și inegalitățile, precum și pentru a sprijini creșterea sustenabilă și favorabilă incluziunii;

J.  întrucât, potrivit documentului de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei intitulat „Identificarea nevoilor Europei în vederea redresării”, cea mai stringentă nevoie socială este combaterea șomajului; întrucât, în acest document, Comisia estimează că pentru infrastructura socială vor fi necesare investiții în valoare de 192 de miliarde EUR;

K.  întrucât se preconizează că rata șomajului în zona euro va crește de la 7,5 % în 2019 la aproximativ 9,5 % în 2020, cu diferențe substanțiale între statele membre; întrucât se prevede că șomajul nu va crește în mod uniform pentru diferitele sectoare, genuri, grupuri de vârstă și grupuri socio-economice; întrucât sistemele naționale de șomaj tehnic, de subvenții salariale și de sprijin pentru întreprinderi, susținute de măsurile europene, permit protejarea locurilor de muncă și menținerea în mare măsură a salariilor; întrucât multe locuri de muncă sunt în continuare puternic amenințate pe termen mediu și vor fi necesare eforturi considerabile pentru combaterea șomajului; întrucât, în viitor, sistemul european de reasigurare pentru șomaj ar putea limita aceste diferențe, ajutând statele membre să acopere costurile legate în mod direct de elaborarea sau de extinderea măsurilor naționale de șomaj tehnic;

L.  întrucât, în prima jumătate a anului 2020, piața muncii din zona euro a suferit o deteriorare masivă generată de pandemia de COVID-19 și de măsurile luate pentru a o stopa; întrucât declinul înregistrat în domeniul ocupării forței de muncă, de aproximativ 4 % în 2020, ascunde o deteriorare mai substanțială a numărului de ore lucrate, deoarece salariații aflați în șomaj tehnic sunt de fapt șomeri, fiind considerați în continuare salariați numai din punct de vedere statistic; întrucât, pentru ca o persoană să fie considerată șomeră, aceasta trebuie să fie disponibilă pe piața muncii, ceea ce nu a fost posibil peste tot pe durata măsurilor stricte de izolare, iar multe persoane cu acces limitat la piața muncii au fost, de asemenea, descurajate să caute activ un loc de muncă, nefiind, prin urmare, considerate șomere;

M.  întrucât dificultățile generate de deteriorarea pieței muncii afectează în mod neuniform categoriile de pe piața muncii; întrucât lucrătorii ale căror condiții de muncă și contracte sunt precare, inclusiv lucrătorii cu contracte de muncă pe perioadă determinată și lucrătorii angajați prin agenți de muncă temporară, au fost primii care și-au pierdut locurile de muncă; întrucât, de multe ori, aceștia nu sunt în măsură să își exercite drepturile, au un nivel scăzut sau nul de siguranță a locului de muncă și de protecție prin asigurările sociale și se confruntă cu riscuri mai mari pentru sănătate și siguranță; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor a crescut mai mult decât rata generală, iar persoanele care desfășoară o activitate independentă au suferit, de asemenea, în mod considerabil, din cauza măsurilor de izolare;

N.  întrucât responsabilitatea principală pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor le revine statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrelor de reglementare a pieței muncii, a sistemelor de educație și de formare și a politicilor active pe piața muncii;

O.  întrucât, conform previziunilor din vara anului 2020, se preconizează că mai mulți factori, cum ar fi măsurile de șomaj tehnic subvenționate pe termen limitat, vor încetini revenirea pieței muncii la situația existentă înaintea pandemiei; întrucât, în cazul unei perioade prelungite de activitate economică redusă și al unui număr din ce în ce mai mare de întreprinderi care ar urma să își reducă activitatea sau să o înceteze, măsurile respective nu pot preveni în totalitate o eventuală creștere a șomajului; întrucât creșterea preconizată a ratei șomajului pe teritoriul UE poate fi deosebit de greu de depășit în acele state membre în care șomajul era deja relativ ridicat înainte de începerea pandemiei și în care se estimează că redresarea economică va fi lentă sau că piețele muncii și plasele de siguranță socială vor fi lipsite de eficiență și de eficacitate;

P.  întrucât, potrivit Eurostat, în 2018 în UE-28 au existat 8,3 milioane de lucrători cu fracțiune de normă ocupați în muncă în măsură insuficientă, 7,6 milioane de persoane erau apte de muncă, însă nu căutau un loc de muncă, iar alte 2,2 milioane de persoane au căutat un loc de muncă, însă nu au putut să înceapă munca imediat; întrucât, în total, 18,1 milioane de persoane se aflau într-o situație similară șomajului în UE-28 în 2018;

Q.  întrucât, între anii 2002 și 2018, ponderea locurilor de muncă plătite cu salarii medii a scăzut în UE cu 13 puncte procentuale;

R.  întrucât statele membre se confruntă cu provocări structurale pe piața muncii, cum ar fi participarea scăzută, precum și inadecvarea competențelor și calificărilor; întrucât devin tot mai necesare măsuri concrete pentru integrarea sau reintegrarea forței de muncă inactive, pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă;

S.  întrucât se preconizează că deteriorarea situației pieței muncii va limita creșterile salariilor și ale remunerațiilor și că aceasta a slăbit puterea de negociere a lucrătorilor; întrucât dialogul social și negocierile colective sunt instrumente esențiale pentru ca angajatorii și sindicatele să poată stabili salarii și condiții de muncă corecte, iar sistemele puternice de negocieri colective sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică;

T.  întrucât dreptul la negocierile colective este un aspect care privește toți lucrătorii europeni, cu implicații cruciale pentru democrație și statul de drept, inclusiv respectarea drepturilor sociale fundamentale și a negocierilor colective; întrucât negocierile colective constituie un drept european fundamental, iar instituțiile europene sunt obligate să le respecte în conformitate cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale; întrucât, în acest context, politicile care respectă, promovează și consolidează negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor joacă un rol esențial în realizarea unor condiții de muncă de înaltă calitate;

U.  întrucât amploarea negocierilor colective s-a diminuat în 22 dintre cele 27 de state membre începând cu anul 2000; întrucât nivelul mediu al apartenenței sindicale în întreaga UE este de aproximativ 23 %, cu diferențe mari între statele membre, variind între 74 % și 8 %;

V.  întrucât salariile care asigură un nivel de trai decent, sistemele puternice de negocieri colective, democrația la locul de muncă, transparența salariilor, programul de lucru previzibil, prevederile pentru flexibilitatea programului de muncă, protecția socială adecvată și investițiile în servicii publice pot reduce sărăcia persoanelor încadrate în muncă, inegalitățile în materie de sănătate și cele sociale, pot crește cererea și pot îmbunătăți starea sănătății și starea de bine;

W.  întrucât Declarația universală a drepturilor omului a ONU (1948) recunoaște că lucrătorii trebuie să poată câștiga un salariu de subzistență, principiu recunoscut și de Constituției Organizației Internaționale a Muncii, fondată în 1919; întrucât, potrivit definiției Eurofound, un venit de subzistență reprezintă valoarea veniturilor necesare pentru a-i asigura unui salariat un nivel de trai de bază, dar acceptabil din punct de vedere social; întrucât salariile minime din majoritatea țărilor se mențin sub pragul sărăciei;

X.  întrucât criza va deteriora considerabil condițiile sociale, afectând îndeosebi femeile, gospodăriile și familiile cu venituri scăzute, persoanele în vârstă, minoritățile și alte grupuri vulnerabile, ducând la creșterea inegalităților, a precarității, a sărăciei, a șomajului și a discrepanțelor sociale și subminând totodată standardele sociale și de ocupare a forței de muncă din Europa; întrucât, printre alte categorii, tinerii, lucrătorii care au condiții de muncă precare, contracte atipice sau temporare, persoanele slab calificate, lucrătorii care ocupă involuntar un loc de muncă cu fracțiune de normă și cei care desfășoară o activitate independentă, precum și lucrătorii de pe platforme și lucrătorii migranți se supun celui mai mare risc de a-și pierde locurile de muncă și de a fi afectați de sărăcie; întrucât mulți lucrători cu ocupații esențiale pentru reacția din prima linie la pandemia de COVID-19 aparțin acestor categorii vulnerabile;

Y.  întrucât criza a demonstrat că fiecare lucrător este esențial și că, deși societățile noastre funcționează în condiții de izolare, acest lucru nu se datorează exclusiv lucrătorilor din domeniul sănătății, cercetătorilor și forțelor de securitate, ci, în mare măsură, se datorează și lucrătorilor din domeniul curățeniei, al transporturilor, casierilor din supermarketuri, lucrătorilor care asigură servicii de îngrijire, lucrătorilor din domeniul livrărilor, lucrătorilor casnici, lucrătorilor de pe platformele online, lucrătorilor din centrele de intermediere telefonică, lucrătorilor din domeniul alimentației și al agriculturii, pescarilor și multor altor categorii de lucrători ale căror contribuții sunt indispensabile; întrucât în prea multe cazuri acești lucrători își desfășoară activitatea în condiții precare și au salarii mici, iar în multe sectoare majoritatea acestora sunt femei;

Z.  întrucât diferențele de remunerare și de pensii între femei și bărbați persistă și riscă să se adâncească odată cu criza provocată de pandemia de COVID-19; întrucât, la nivelul întregii UE, femeile câștigă în continuare în medie cu 16 % mai puțin decât bărbații și întrucât decalajul dintre bărbați și femei în ceea ce privește pensiile este de aproximativ 37,2 % la nivelul UE;

AA.  întrucât în UE este interzisă discriminarea la locul de muncă pe motive de vârstă, sex, identitate de gen, dizabilități, origine etnică sau rasială, religie ori convingeri sau orientare sexuală și întrucât toată lumea are dreptul la un tratament egal în ceea ce privește recrutarea, condițiile de muncă, promovarea, remunerarea, accesul la formare și pensiile ocupaționale;

AB.  întrucât se preconizează că, în următorul deceniu, polarizarea locurilor de muncă va crește în continuare și vor crește locurile de muncă cu un nivel înalt de calificare și cu un nivel scăzut de calificare; întrucât această tendință poate fi consolidată în continuare de pandemie; întrucât impozitarea progresivă este o condiție necesară pentru a reduce inegalitățile la nivel general și pentru a finanța sisteme de protecție socială care să funcționeze bine;

AC.  întrucât activitățile profesionale suferă schimbări profunde determinate de inovațiile tehnologice, digitalizare, schimbările demografice, schimbările climatice și globalizare; întrucât, în plus, criza actuală a avut un impact enorm asupra obiceiurilor noastre legate de muncă; întrucât utilizarea tehnologiilor digitale și promovarea acestora în mod incluziv aduc beneficii economice și sociale pe termen lung, pot îmbunătăți competitivitatea și crea oportunități profesionale, dar pot, de asemenea, genera dificultăți, cum ar fi izolarea socială, excluziunea digitală, aprofundarea inegalităților, protecția datelor, deteriorarea stării de sănătate a lucrătorilor și a condițiilor de muncă, precum și deteriorarea drepturilor lucrătorilor; întrucât investițiile în competențe digitale, în calificări digitale și în formarea profesională formală a adulților în domeniul digital îmbunătățesc capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor, evoluția salariilor și competitivitatea întreprinderilor; întrucât provocările globale menționate mai sus impun realizarea unei tranziții juste, astfel încât nimeni să nu rămână în urmă;

AD.  întrucât libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al Uniunii Europene și este esențială pentru buna funcționare a pieței interne;

AE.  întrucât punerea în aplicare a Recomandării UE din 2013 privind investițiile în copii nu a produs rezultatele scontate; întrucât semestrul european nu a acordat prioritate într-o măsură suficientă combaterii sărăciei și excluziunii sociale în rândul copiilor, iar fondurile UE nu au fost utilizate în modul cel mai amplu sau strategic posibil; întrucât introducerea unei garanții a UE pentru copii, cu ținte concrete, ar fi o modalitate eficace de a asigura un angajament politic la nivel înalt din partea statelor membre în sensul garantării drepturilor sociale ale copiilor, în special ale celor aflați în situații vulnerabile, și al combaterii sărăciei și excluziunii sociale în rândul copiilor;

AF.  întrucât inegalitățile în materie de sănătate au la bază inegalitățile sociale și au legătură îndeosebi cu aspectele de gen, standardele de învățământ, ocuparea forței de muncă, venitul, condițiile de trai și accesul inegal la asistența medicală, la prevenirea bolilor și la serviciile de promovare a sănătății;

AG.  întrucât, în elaborarea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii, ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

AH.  întrucât în majoritatea statelor membre există diverse sisteme de venit minim, care vizează crearea unei plase de siguranță pentru persoanele expuse riscului de sărăcie;

AI.  întrucât problema lipsei de adăpost s-a accentuat în mod constant în majoritatea statelor membre în ultimul deceniu; întrucât, în UE, în fiecare noapte se înregistrează cel puțin 700 000 de persoane fără adăpost, cu 70 % mai mult decât în urmă cu un deceniu; întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat că problema lipsei de adăpost constituie atât o criză socială, cât și o criză în domeniul sănătății publice,

1.  invită Comisia să elaboreze o strategie politică pentru a înlocui Strategia Europa 2020, care să urmărească eradicarea sărăciei, reunind instrumentele esențiale precum Pactul verde european, Pilonul european al drepturilor sociale și semestrul european și o viziune pe termen lung privind economia bunăstării și sustenabilitatea mediului și a modelelor noastre sociale, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD);

2.  ia act de recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie în 2020; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că statele membre au realizat progrese limitate sau nu au realizat deloc progrese în ceea ce privește șase dintre cele 10 recomandări specifice fiecărei țări care le-au fost adresate în 2019 și la faptul că progresele înregistrate sunt neuniforme de la un stat membru la altul, cele mai mici progrese fiind înregistrate în ceea ce privește extinderea bazei fiscale, precum și în domeniile sănătății și îngrijirilor de durată; subliniază că recomandările specifice fiecărei țări trebuie să fie coerente cu obiectivele economice, sociale și de mediu ale UE; evidențiază faptul că punerea în practică a recomandărilor specifice fiecărei țări este determinantă pentru promovarea incluziunii sociale și îmbunătățirea drepturilor sociale, precum și pentru realizarea unei ocupări depline a forței de muncă în condiții favorabile și a unei tranziții juste din punct de vedere social; îndeamnă, prin urmare, statele membre, indiferent dacă fac parte din zona euro sau nu, să pună în aplicare recomandările în mod mai riguros, mai ales pe cele privind ocuparea forței de muncă și aspectele sociale; subliniază că, pe baza învățămintelor crizei precedente și în procesul de soluționare a crizei economice și sociale provocate de COVID-19, recomandările specifice fiecărei țări trebuie să promoveze reglementarea pieței muncii, să întărească reziliența politicilor noastre economice și să sprijine serviciile noastre publice;

3.  este preocupat de efectele sociale devastatoare ale crizei de COVID-19, în special asupra femeilor, gospodăriilor și familiilor cu venituri scăzute și asupra grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu handicap, persoanele care fac parte din minorități, refugiații și migranții, precum și lucrătorii aflați în primă linie în timpul crizei, ceea ce aprofundează și mai mult inegalitățile existente și creează altele noi și ar putea pune în pericol standardele sociale și de ocupare a forței de muncă din Europa; subliniază că numai o reacție europeană hotărâtă și coordonată va atenua consecințele sociale ale crizei actuale și va demonstra că UE este un proiect indispensabil, bazat pe dreptatea socială, solidaritate și integrare; invită statele membre să protejeze pe deplin drepturile sociale ale cetățenilor și evidențiază rolul central ce trebuie să-i revină pachetului de Asistență de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (REACT-UE) în sprijinirea persoanelor celor mai defavorizate, prin asigurarea unei finanțări adecvate din Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), în sprijinirea ocupării forței de muncă, în special în rândul tinerilor prin intermediul Fondului social european (FSE), precum și în promovarea coeziunii UE, inclusiv în regiunile ultraperiferice;

4.  salută decizia statelor membre de a activa clauza derogatorie generală pentru a asigura o flexibilitate mai mare în vederea luării măsurilor necesare pentru a proteja sănătatea cetățenilor europeni și a sprijini sistemele de protecție civilă, pentru a păstra locurile de muncă, a sprijini o redresare puternică și a stabiliza economia social de piață a UE; invită statele membre să utilizeze pe deplin această flexibilitate bugetară pentru a evita și a atenua consecințele sociale ale crizei, pentru a întări sistemele de protecție socială, a finanța locurile de muncă de calitate, serviciile publice, combaterea sărăciei și tranziția ecologică; salută anunțul Comisiei privind lansarea unei ample consultări publice cu toate părțile interesate vizate, pentru a examina posibilele direcții de dezvoltare a normelor bugetare ale UE; invită statele membre să participe la aceste discuții menite să încurajeze investițiile sociale sustenabile, care favorizează creșterea, asigurând totodată sustenabilitatea bugetelor;

5.  evidențiază importanța unei proceduri bugetare solide și responsabile și invită statele membre și Comisia să majoreze investițiile pentru a răspunde la criza sanitară, mai ales investițiile în educație și în sistemul social și de sănătate; atrage atenția asupra faptului că semestrul european nu are încă o agendă pentru monitorizarea și combaterea aprofundării inegalităților în Europa; îndeamnă, prin urmare, Comisia să evalueze mai bine impactul distributiv al politicilor publice și dezechilibrele în materie de venit și de distribuție a bogăției, inclusiv prin intermediul unor rapoarte individuale de evaluare aprofundată în cazul în care sunt constatate dezechilibre, ca o modalitate de a conecta coordonarea economică cu ocuparea forței de muncă și performanțele sociale; invită Comisia să analizeze care ar fi indicatorii cei mai exacți ai inegalităților economice și să monitorizeze evoluția inegalităților;

6.  salută Instrumentul de redresare al Uniunii Europene intitulat „Next Generation EU”; solicită o abordare echilibrată a tranziției verzi și a celei digitale, pe de o parte, și a infrastructurii din domeniul social, al educației și al sănătății, pe de altă parte; insistă ca planul de redresare să corespundă în totalitate Pilonului european al drepturilor sociale și să contribuie la realizarea ODD ale ONU și a Pactului verde european; invită statele membre să recurgă la clauza derogatorie generală și să investească în oameni și în sistemele de protecție socială și să sprijine întreprinderile viabile aflate în dificultate, pentru a proteja locurile de muncă și salariile; solicită elaborarea unor planuri de progres social specifice pentru a face ca sistemele de protecție socială să fie mai eficace, mai echitabile și mai robuste; solicită un cadru financiar multianual (CFM) ambițios, întărit cu ajutorul noilor resurse proprii, și respinge orice reducere a fondurilor destinate programelor axate pe coeziune, precum FSE+;

7.  subliniază importanța punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și a îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, inclusiv în contextul planului de redresare al UE, pentru a asigura echitatea socială, coeziunea socială și prosperitatea pentru toți; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în cadrul crizei actuale, sistemele de protecție socială sunt supuse unei presiuni fără precedent, iar cheltuielile publice aferente vor crește exponențial; subliniază că, pentru a impulsiona redresarea, eforturile de investiții ale UE prin intermediul planului de redresare și al CFM trebuie să stimuleze creșterea cu o puternică dimensiune socială, în special prin consolidarea sistemelor de protecție socială și prin investiții în sisteme de securitate socială stabile, asistență medicală, educație, locuințe, ocuparea forței de muncă, cultură, justiție și servicii sociale publice adecvate și accesibile, pentru a combate impactul social al crizei și pentru a eradica sărăcia;

8.  salută propunerea Comisiei privind programul SURE ca o măsură de urgență menită să sprijine sistemele de șomaj tehnic ale statelor membre în perioada crizei de COVID-19 și, drept rezultat, să îmbunătățească posibilitățile de care dispun întreprinderile pentru a obține lichiditățile necesare reluării activității economice și menținerii locurilor de muncă; ia act de caracterul temporar al acestui instrument; invită, prin urmare, Comisia să analizeze posibilitatea activării, la cererea statelor membre, a unui instrument special permanent în cazul unei crize neașteptate care implică o creștere constantă a cheltuielilor pentru măsurile de șomaj tehnic și pentru alte măsuri similare;

9.  evidențiază angajamentul Comisiei de a mobiliza Fondul european de ajustare la globalizare ca răspuns la consecințele crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra ocupării forței de muncă; solicită, prin urmare, statelor membre să depună rapid cereri de finanțare adresate Comisiei în vederea sprijinirii lucrătorilor europeni care și-au pierdut locul de muncă în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, care va fi utilizat în procesul de reconversie, recalificare și reintegrare pe piața muncii;

10.  invită Comisia și statele membre să se asigure că asistența financiară este acordată numai întreprinderilor care nu sunt înregistrate în țările enumerate în anexa 1 la Concluziile Consiliului privind lista revizuită a UE ce conține jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale; invită Comisia și statele membre să se asigure că beneficiarii respectă valorile fundamentale consacrate în tratate, iar întreprinderile care primesc sprijin financiar public protejează lucrătorii, asigură condiții de muncă decente, respectă sindicatele și contractele colective aplicabile, plătesc impozitele ce le revin și se abțin de la răscumpărarea acțiunilor și de la plata primelor pentru cadrele de conducere și a dividendelor către acționari;

11.  subliniază rolul esențial al tabloului de bord social în cadrul semestrului european; invită Comisia să îmbunătățească tabloul de bord social, prin reflectarea tuturor celor 20 de principii ale Pilonului european al drepturilor sociale, și să dezvolte obiective sociale, inclusiv pentru reducerea sărăciei, precum și o metodă de integrare a aspectelor sociale ale factorilor de mediu, sociali și de guvernanță (MSG); subliniază importanța evaluărilor ex ante, precum și a evaluărilor ex post aprofundate ale programelor naționale de reformă;

12.  este preocupat de efectele negative ale crizei de COVID-19 asupra pieței europene a forței de muncă și de numărul extraordinar de mare al locurilor de muncă pierdute, îndeosebi în sectoare strategice, precum și de creșterea conexă a sărăciei și aprofundarea discrepanțelor în ceea ce privește nivelul de trai, care vor afecta în special tinerii, femeile și lucrătorii slab calificați, pe cei care lucrează în economia neformală și pe cei care au locuri de muncă precare; reamintește anunțul Președintei Comisiei privind faptul că va fi prezentat un program la nivelul UE pentru reasigurarea prestațiilor de șomaj; invită statele membre să pună în aplicare măsuri de păstrare a locurilor de muncă și să promoveze condiții de muncă flexibile în vederea păstrării locurilor de muncă; invită statele membre să investească sume corespunzătoare în politici active și eficace pentru piața forței de muncă, în educație, formarea profesională și în învățarea pe tot parcursul vieții și să utilizeze pe deplin instrumentele UE de finanțare existente și pe cele noi pentru a preveni șomajul de lungă durată, îndeosebi în regiunile care suferă de dezavantaje demografice considerabile, cum ar fi zonele rurale; îndeamnă statele membre să creeze, de asemenea, noi oportunități de ocupare a forței de muncă, inclusiv cu ajutorul investițiilor publice și al programelor de ocupare a forței de muncă, și să întărească rolul serviciilor publice pentru ocuparea forței de muncă, acordând o atenție deosebită măsurilor menite să ajute tinerii, persoanele cu dizabilități și persoanele care se confruntă cu atitudini discriminatorii să intre pe piața muncii;

13.  constată cu o profundă îngrijorare nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor într-o serie de state membre și fragilitatea contractelor de muncă ale lucrătorilor tineri, în special în sectoarele afectate în mod grav de pandemia de COVID-19; invită statele membre și Comisia să adopte măsuri corespunzătoare pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, recurgând la toate instrumentele financiare actuale și la cele noi, precum Garanția pentru tineret și Erasmus+; solicită ca Garanția pentru tineret să fie mai eficace și mai incluzivă, cu un accent deosebit pe locurile de muncă de calitate, cu o remunerație decentă, vizând în special persoanele cele mai îndepărtate de piața muncii;

14.  invită Comisia și statele membre să se asigure că pandemia de COVID-19 nu agravează poziția acelor grupuri care sunt cele mai îndepărtate de piața muncii, cum ar fi persoanele care asigură servicii informale de îngrijire, persoanele cu boli cronice, cu dizabilități, cu probleme de sănătate sau cu boli cronice complexe, migranții și refugiații și persoanele care provin din rândul unor minorități etnice și religioase;

15.  subliniază faptul că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) joacă un rol esențial pentru dezvoltarea sustenabilă și favorabilă incluziunii, pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune; invită Comisia și statele membre să își intensifice sprijinul acordat IMM-urilor și lucrătorilor acestora în reluarea activității economice, precum și în tranziția către o economie mai digitală și mai verde;

16.  invită statele membre să promoveze în mod activ dezvoltarea economiei circulare și sociale, să încurajeze inovarea socială și întreprinderile sociale și să consolideze sustenabilitatea acestora, precum și să încurajeze acele forme de muncă care creează oportunități pentru locuri de muncă de calitate;

17.  consideră că, pentru a menține și a spori competitivitatea globală, cadrul normativ pentru piața muncii din statele membre trebuie să fie clar, simplu și flexibil, dar să mențină totodată standarde de muncă ridicate;

18.  subliniază că punerea în aplicare cu succes a planului de redresare al UE necesită un dialog social veritabil la toate nivelurile, cu implicarea efectivă a partenerilor sociali, consolidarea drepturilor lucrătorilor și ale sindicatelor, precum și a negocierilor colective și a participării lucrătorilor, ca instrumente fundamentale pentru democrație și incluziune; invită Comisia și statele membre să sprijine consolidarea capacităților partenerilor sociali, inclusiv cu ajutorul FSE+, în vederea consolidării prezenței sindicatelor, a dialogului social, a negocierilor colective și a implicări lucrătorilor în problemele întreprinderilor, precum și în vederea respectării contractelor colective în cazul achizițiilor publice; invită Comisia și statele membre să garanteze, de asemenea, implicarea completă a partenerilor sociali în procesul de elaborare a politicilor, inclusiv în semestrul european;

19.  salută a doua fază a consultării partenerilor sociali de către Comisie cu privire la un cadru european pentru salariile minime; constată că salariile decente sunt importante pentru asigurarea unor condiții de muncă echitabile și pentru o economie de piață socială înfloritoare; invită statele membre să asigure salarii de subzistență decente, peste pragul sărăciei, pentru toți lucrătorii, prin contracte colective sau prin dispoziții legislative naționale; consideră că o formă consolidată a negocierilor colective reprezintă una dintre modalitățile optime de promovare a salariilor decente în UE; invită Comisia să identifice obstacolele din calea dialogului social în UE și să prezinte un cadru european pentru salariile minime, pentru a elimina sărăcia persoanelor încadrate în muncă, în conformitate cu tradițiile naționale și respectând în mod corespunzător autonomia partenerilor sociali de la nivel național și modelele de negociere colectivă care funcționează bine; subliniază că nicio inițiativă nu trebuie să afecteze autonomia partenerilor sociali și nici stabilirea salariilor în sistemele de negociere colectivă; solicită o abordare coordonată la nivelul UE pentru a evita concurența nesănătoasă legată de costurile forței de muncă și pentru a intensifica convergența socială ascendentă pentru toți; subliniază, de asemenea, că salariile ar trebui să le permită lucrătorilor să își satisfacă nevoile proprii și pe cele ale familiilor lor, iar fiecare lucrător din Uniune ar trebui să primească un salariu de subzistență; solicită Comisiei, în acest sens, să studieze modalitățile de identificare a ceea ce ar putea cuprinde venitul de subzistență și modalitățile de estimare a acestuia, ceea ce ar putea servi drept instrument de referință pentru partenerii sociali;

20.  solicită să li se asigure tuturor lucrătorilor și persoanelor care desfășoară o activitate independentă acces la pensii publice pentru limită de vârstă, bazate pe solidaritate și adecvate, care să fie mai mari decât pragul sărăciei; solicită statelor membre să garanteze adecvarea și sustenabilitatea sistemelor de pensii; consideră că reformele sistemelor de pensii ar trebui să se concentreze pe vârsta efectivă de pensionare și să reflecte tendințele pieței muncii, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul dependenței economice, printre alte aspecte, și ar trebui însoțite de strategii pentru o îmbătrânire activă; consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de lucrători din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a persoanelor care desfășoară activități independente, care sunt afectați de forme nesigure și precare de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de munca cu program redus; consideră că statele membre ar trebui să stabilească un dialog constructiv cu partenerii sociali și cu alte părți interesate vizate și ar trebui să asigure desfășurarea treptată și corespunzătoare a reformelor;

21.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare cuprinzătoare a condițiilor de muncă și a condițiilor de încadrare în muncă ale lucrătorilor din primă linie și care asigură servicii esențiale, ale lucrătorilor de pe platforme, ale lucrătorilor cu contracte atipice și ale lucrătorilor care au locuri de muncă precare, identificând sursele acestei situații precare, să prezinte un cadru normativ european cu orientări clare și simple, care să asigure un program de lucru adecvat, condiții de muncă decente pentru toți lucrătorii, drepturi și acces universal la protecția socială și să îmbunătățească amploarea negocierilor colective, să combată contractele precare, activitățile independente fictive, contractele de muncă de zero ore și utilizarea necorespunzătoare a contractelor atipice; invită Comisia să limiteze strict practicile de subcontractare și să îmbunătățească standardele de protecție socială, precum și să prezinte orientări pentru verificarea situației profesionale a contractanților independenți, în vederea combaterii activităților independente fictive; subliniază că lucrătorii cu contracte de muncă temporare sau flexibile trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca restul lucrătorilor;

22.  constată cu îngrijorare accesul inadecvat la sistemele de protecție socială și lipsa accesului la aceste sisteme pentru lucrătorii cu contracte atipice și pentru lucrătorii care desfășoară o activitate independentă; invită statele membre să ia măsuri pentru remedierea acestor probleme, în special prin respectarea Recomandării Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și persoanele care desfășoară o activitate independentă; subliniază necesitatea asigurării accesului universal la protecție socială, în special în contextul dificil actual;

23.  subliniază că pandemia recentă a demonstrat importanța soluțiilor digitale, mai ales a muncii la distanță, precum și necesitatea unor orientări și norme în acest sens la nivel european; consideră că, atunci când sunt reglementate în mod corespunzător, condițiile flexibile de muncă, munca la distanță și locurile de muncă fără o amplasare fizică fixă pot avea un rol important în păstrarea locurilor de muncă, în asigurarea unui echilibru mai bun între viața profesională și viața privată, pot contribui la reducerea emisiilor de CO2 generate de naveta zilnică, pot îmbunătăți oportunitățile de angajare pentru persoanele cu dizabilități și pot servi drept instrument pentru combaterea depopulării mediului rural; solicită, prin urmare, Comisiei să propună o agendă a UE privind munca la distanță, inclusiv un cadru legislativ pentru garantarea unor condiții de muncă decente, printre care respectarea programului de lucru, concediul, echilibrul dintre viața profesională și cea privată și dreptul de a se deconecta; subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită situației părinților cu copii, a părinților unici și a persoanelor care asigură servicii informale de îngrijire în mod continuu pentru rudele aflate în întreținere, deoarece pandemia de COVID-19 a demonstrat că aceste grupuri s-au confruntat cu cele mai mari dificultăți în armonizarea vieții profesionale cu viața familială în contextul muncii la distanță; evidențiază, așadar, importanța unor soluții adecvate pentru îngrijirea copiilor;

24.  își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de muncă și de trai ale lucrătorilor sezonieri și ale altor lucrători transfrontalieri, mai ales în sectoarele în care salariile sunt mici; invită Comisia și statele membre să consolideze transferabilitatea drepturilor și să asigure condiții de muncă corecte și echitabile pentru lucrătorii mobili, transfrontalieri și sezonieri din UE; invită statele membre să se angajeze pe deplin în digitalizarea serviciilor publice, pentru a facilita mobilitatea echitabilă a lucrătorilor, în special în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială; invită, prin urmare, Comisia să prezinte, în urma unei evaluări corespunzătoare a impactului, o propunere privind introducerea la nivelul UE a unui număr de securitate socială digital, ceea ce poate da naștere, de asemenea, unui mecanism de control atât pentru persoanele fizice, cât și pentru autoritățile competente, prin care se va putea asigura plata contribuțiilor la asigurările sociale conform obligațiilor; consideră, de asemenea, că toți lucrătorii trebuie să aibă acces la o imagine de ansamblu completă cu privire la identitatea angajatorilor lor și la drepturile lor în materie de salarizare și de muncă, fie în conformitate cu contractele colective, fie cu legislația națională, după caz; solicită, de asemenea, să se prevadă, la nivelul întregii UE, răspunderea subcontractanților în anumite sectoare, precum agricultura și industria cărnii, în special în cazul contractelor de muncă încheiate la fața locului, precum și norme clare privind practicile de subcontractare în general;

25.  afirmă că pandemia de COVID-19 a făcut ca riscurile la adresa sănătății și siguranței să crească pentru milioane de lucrători; salută angajamentul asumat de Comisie de a revizui Directiva privind agenții biologici (2000/54/CE) pentru a o adapta la pandemiile globale și la alte situații extraordinare și de a asigura protecția deplină a lucrătorilor împotriva riscurilor de expunere; invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil un nou cadru strategic pentru sănătate și siguranță, o directivă privind stresul la locul de muncă și afecțiunile musculo-scheletice, o directivă privind bunăstarea psihică la locul de muncă și o strategie a UE în materie de sănătate mintală, pentru a proteja toți lucrătorii la locul de muncă; solicită consolidarea rolului pe care îl are EU-OSHA în promovarea unor locuri de muncă sănătoase și sigure în Uniune; subliniază că investițiile în domeniul securității și sănătății în muncă îmbunătățesc calitatea locurilor de muncă și bunăstarea lucrătorilor și contribuie la productivitatea și competitivitatea economiei europene;

26.  este preocupat de mobilitatea socială intergenerațională limitată și de creșterea inegalității veniturilor; indică faptul că existența unor niveluri ridicate de inegalitate reduce producția economică și potențialul de dezvoltare durabilă; invită Comisia și statele membre să reducă inegalitățile și să combată discriminarea; subliniază că statele membre ar trebui să își conceapă sistemele fiscale și de prestații sociale astfel încât să reducă inegalitățile, să promoveze echitatea, să protejeze gospodăriile și familiile și să stimuleze învățământul și participarea pe piața muncii, asigurând totodată alinierea deplină la ODD-urile ONU și la obiectivele climatice și de mediu stabilite în Pactul verde european; subliniază faptul că investițiile în educație și competențe, precum și sistemele de impozitare și de securitate socială mai bine concepute sunt instrumente politice esențiale pentru reducerea inegalităților și pentru promovarea egalității de șanse;

27.  invită Comisia să respecte obligațiile juridice internaționale în ceea ce privește drepturile copiilor pe care statele membre (precum și UE în ansamblul său pentru unele dintre acestea) s-au angajat să le promoveze; invită Comisia să prezinte în 2020 o Garanție pentru copii; solicită să se valorifice toate posibilitățile oferite de CFM pentru perioada 2021-2027 în ceea ce privește investițiile în copii, iar fondurile acestuia să fie utilizate pentru a dezvolta potențiala valoare adăugată a garanției UE pentru copii în combaterea sărăciei, precum și a tendințelor negative dăunătoare legate de schimbările demografice din Europa; solicită statelor membre să elaboreze planuri de acțiune la nivel european și național pentru a asigura accesul copiilor la cele cinci drepturi sociale esențiale (acces la asistență medicală gratuită, educație gratuită, servicii gratuite de îngrijire a copiilor, locuințe decente și alimentație adecvată);

28.  invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil o garanție a UE pentru copii, bazată pe o abordare structurată pe cei trei piloni din recomandarea Consiliului din 2013 privind investiția în copii, precum și o strategie de combatere a sărăciei bazată pe drepturi, cuprinzătoare și integrată, cu un obiectiv specific pentru reducerea sărăciei, și un cadru al UE privind strategiile naționale pentru persoanele fără adăpost, prin adoptarea principiului „locuința pe primul loc”, precum și un cadru strategic al UE post-2020 pentru populația de romi, cu obiective concrete și finanțare națională; invită Comisia să realizeze un studiu comparativ privind diferitele sisteme de venit minim din statele membre, care oferă un nivel minim de protecție socială și o plasă de siguranță pentru persoanele care au nevoie de aceasta, și să evidențieze cazurile ce exemplifică bune practici, pentru a prezenta un cadru în acest sens;

29.  subliniază importanța componentei de stabilizare automată a sistemelor de protecție socială în absorbția undelor de șoc provocate de cauze exterioare precum recesiunile; invită, prin urmare, statele membre să introducă politici care să restabilească siguranța locului de muncă, asigurând lucrătorii de orice tip cu protecție socială, inclusiv în caz de concediere; invită, de asemenea, statele membre ca, având în vedere Recomandarea nr. 202 a OIM, care stabilește nivelurile minime de protecție socială, să realizeze și să majoreze investițiile în sistemele de protecție socială, pentru a garanta că acestea reușesc să combată și să prevină sărăcia și inegalitățile, asigurând, totodată, sustenabilitatea lor;

30.  salută faptul că, în timpul pandemiei de COVID-19, numeroase state membre au luat măsuri extraordinare pentru a preveni și a aborda problema persoanelor fără adăpost, prin stoparea evacuărilor și prin furnizarea unor locuințe pentru situații de urgență; îndeamnă statele membre să asigure acces la locuințe și soluții sustenabile, proactive și reactive pentru a eradica problema persoanelor fără adăpost până în 2030; îndeamnă Comisia și statele membre să colecteze date mai complete și mai armonizate cu privire la persoanele fără adăpost și să generalizeze aspectul persoanelor fără adăpost în toate politicile corespunzătoare;

31.  invită Comisia și statele membre să prezinte propuneri specifice pentru a asigura o tranziție justă în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice a locuințelor și să abordeze în mod corespunzător problema sărăciei energetice în raport cu obiectivele și principiile Pactului verde;

32.  subliniază că transparența salarială este esențială pentru combaterea diferențelor salariale inechitabile și a discriminării; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a introduce măsuri obligatorii de asigurare a transparenței salariale, care ar trebui să conțină un indice al egalității salariale dintre femei și bărbați și să respecte în totalitate autonomia partenerilor sociali de la nivel național; insistă ca aceste măsuri să fie adoptate rapid pentru a trata diferențele salariale și de pensii dintre genuri și a evita adâncirea și mai mult a inegalităților bazate pe gen și a discriminării pe piața muncii; repetă că aspectele de gen trebuie generalizate în toate domeniile bugetare și în toate domeniile de politică; invită statele membre și Comisia să promoveze antreprenoriatul în rândul femeilor și să faciliteze accesul acestora la finanțare; invită statele membre să deblocheze negocierile din cadrul Consiliului referitoare la Directiva privind prezența femeilor în consiliile de administrație ale societăților; solicită ca perioadele de concediu de maternitate și pentru creșterea copilului să fie mai bine integrate în prestațiile de pensie;

33.  este preocupat de creșterea discriminării și a rasismului în Europa; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze punerea în aplicare a legislației, a politicilor și a practicilor împotriva discriminării și să pună capăt discriminării structurale împotriva minorităților în ceea ce privește accesul la muncă și la locul de muncă; invită Comisia să prezinte o comunicare care să conțină orientări pentru prevenirea segregării minorităților pe piața muncii, inclusiv a minorităților etnice, precum și o comunicare privind standardele pentru politici de recrutare fără discriminare adresate statelor membre și angajatorilor, care să includă recomandări pentru adoptarea de planuri privind egalitatea la nivelul întreprinderilor și în contractele colective de muncă sectoriale și crearea de grupuri operative pentru diversitate la locul de muncă, care să combată stereotipurile, prejudecățile și atitudinile negative, să prevină discriminarea în procesul de recrutare, promovare, remunerare și acces la formare; subliniază că aceste planuri de acțiune pentru egalitate ar trebui să fie utilizate, de asemenea, pentru a promova diversitatea etnică și culturală la locul de muncă, pentru a elabora reglementări interne împotriva rasismului, a discriminării conexe și a hărțuirii la locul de muncă, pentru a monitoriza și a controla recrutarea, evoluția profesională și păstrarea forței de muncă pe criterii de egalitate, cu scopul de a identifica practicile discriminatorii directe sau indirecte și pentru a adopta măsuri corective de reducere a inegalităților în fiecare dintre aceste domenii; solicită ca aceste planuri de acțiune privind egalitatea să prevadă colectarea de date privind egalitatea în conformitate cu standardele în materie de viață privată și drepturi fundamentale;

34.  subliniază necesitatea de a combate discriminarea legată de vârstă pe piața forței de muncă, inclusiv prin sensibilizarea opiniei publice cu privire la Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și prin asigurarea accesului la oportunități de învățare pe tot parcursul vieții prin cursuri și formări adaptate;

35.  solicită statelor membre să asigure servicii de educație timpurie și de îngrijire a copiilor preșcolari de calitate, accesibile și la prețuri abordabile, precum și servicii de îngrijire și servicii sociale pe termen scurt și lung, inclusiv pentru persoanele în vârstă și pentru cele cu dizabilități, pentru a facilita traiul independent și participarea femeilor pe piața muncii; invită, în acest sens, statele membre să pună în aplicare rapid și integral Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor; solicită elaborarea unui cadru al UE pentru serviciile de îngrijire în vederea stabilirii unor standarde minime și a unor orientări privind calitatea;

36.  recunoaște rolul crucial al îngrijitorilor europeni în timpul pandemiei; solicită o strategie europeană pentru îngrijitorii europeni, care să asigure o mobilitate echitabilă a forței de muncă în acest sector și să îmbunătățească condițiile de muncă pentru îngrijitori;

37.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a înrăutățit nivelul de trai al persoanelor cu dizabilități; invită Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare pe termen lung a UE pentru persoanele cu dizabilități, pentru perioada de după 2020, pe baza consultării persoanelor cu dizabilități și a membrilor familiilor sau a organizațiilor reprezentative ale acestora; invită Comisia și statele membre să ia măsuri de atenuare a crizelor în conformitate cu CRPD a ONU, pentru a asigura protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, participarea și integrarea lor deplină și efectivă în societate, precum și egalitatea de șanse și accesul lor nediscriminatoriu la bunuri, servicii și activitățile de agrement; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă, prin eliminarea barierelor, valorificarea oportunităților pe care le oferă munca digitală, precum și prin crearea de stimulente pentru încadrarea în muncă a acestor persoane;

38.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rata constantă a abandonului școlar timpuriu, în special în rândul grupurilor marginalizate, și ponderea tot mai mare a elevilor cu performanțe slabe; subliniază faptul că decalajele în ceea ce privește competențele numerice de bază, alfabetizarea și competențele digitale reprezintă obstacole grave în calea unei participări semnificative la viața societății și pe piața muncii; invită statele membre să garanteze că educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții de înaltă calitate, accesibile și favorabile incluziunii constituie un drept al tuturor; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a realiza investiții într-o educație și formare profesională de înaltă calitate, cu un sprijin adaptat, consolidând măsurile de recalificare și de reconversie, în special dobândirea de competențe digitale, precum și pentru a promova învățarea pe tot parcursul vieții, astfel încât forța de muncă să se poată adapta la cerințele pieței aflate în schimbare; subliniază că rezultatele școlare sunt afectate în mod negativ de excluziunea socială, de discriminare, de stereotipizare, de sărăcie și segregare, probleme care trebuie de asemenea rezolvate; solicită Comisiei să realizeze o analiză cuprinzătoare a factorilor care influențează abandonul școlar timpuriu, inclusiv a aspectelor sociale, și să prezinte, pe baza acestei analize, o propunere pentru soluționarea acestei probleme;

39.  subliniază că armonizarea calificărilor cu competențele și oportunitățile de încadrare în muncă, precum și recunoașterea rapidă și o mai bună certificare a calificărilor profesionale în UE pot contribui la crearea unei piețe europene a muncii funcționale și incluzive, iar cooperarea mai strânsă dintre sistemele de învățământ și întreprinderi poate contribui la realizarea acestui obiectiv; invită statele membre să profite la maximum de soluțiile digitale în domeniul educației, ținând seama de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor și de nevoile viitoare de pe piața forței de muncă;

40.  subliniază faptul că calificările și competențele certificate le conferă lucrătorilor o valoare adăugată, îmbunătățindu-le poziția pe piața muncii, și pot fi transferate în cursul tranzițiilor de pe piața muncii; solicită ca politicile publice privind competențele să fie orientate către certificarea și validarea calificărilor și a competențelor; subliniază că, în cadrul întreprinderilor care au acces la fonduri publice pentru perfecționarea lucrătorilor, ar trebui instituite, de comun acord cu reprezentanții lucrătorilor, sisteme de remunerare bazate pe competențe, deoarece aceste sisteme ar asigura recuperarea respectivei investiții publice;

41.  salută versiunea actualizată a Agendei europene pentru competențe, al cărei obiectiv este de a răspunde nevoilor și viitoarelor provocări în materie de competențe de pe piața forței de muncă din UE, din societate și din procesul de tranziție ecologică și digitală; subliniază că sprijinirea unor competențe adecvate, cu un accent pe competențele digitale, va îmbunătăți productivitatea, facilitând tranziția ecologică și digitală către o economie mai verde și mai inteligentă; invită statele membre să abordeze problemele legate de digitalizare, automatizare, lipsa de personal calificat și neconcordanța de competențe, precum și de excluziunea digitală; subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită tinerilor, șomerilor de lungă durată, victimelor violenței de gen, persoanelor cu dizabilități, romilor și altor grupuri expuse riscului de discriminare; subliniază necesitatea stringentă de a se institui o garanție pentru competențe în conformitate cu principiile garanției pentru tineret, astfel încât toți europenii să beneficieze de oportunități de perfecționare și recalificare profesională de înaltă calitate;

42.  subliniază necesitatea abordării factorilor sociali, economici și de mediu care influențează starea de sănătate; solicită crearea unei Uniuni Europene a Sănătății, testarea rezistenței sistemelor de sănătate din UE, standarde minime pentru serviciile de sănătate de calitate, un mecanism european de reacție în domeniul sănătății, precum și consolidarea agențiilor UE din domeniul sănătății și a capacităților de protecție civilă, toate acestea pe baza principiilor solidarității, nediscriminării, autonomiei strategice și cooperării, care să plaseze considerentele de sănătate publică în centrul procesului de elaborare și de punere în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii, astfel cum este prevăzut în tratate, cu evaluarea sistematică a impactului tuturor politicilor relevante asupra sănătății și cu acordarea unei atenții deosebite serviciilor de sănătate și tratamentelor destinate persoanelor în vârstă; solicită statelor membre să garanteze asistență medicală de înaltă calitate, axată pe oameni și accesibilă, care să includă îngrijiri preventive și măsuri de promovare a sănătății eficiente și cu resurse corespunzătoare, disponibile și accesibile tuturor; salută trecerea, în cadrul semestrului european, de la economii la performanță și la rezultate în materie de sănătate în ceea ce privește asistența medicală; invită Comisia să-și intensifice eforturile în ceea ce privește reducerea inegalităților în materie de sănătate dintre statele membre și în interiorul acestora, să elaboreze indicatori și metodologii comune pentru monitorizarea sănătății și a performanței sistemelor de sănătate, în vederea reducerii inegalităților, a identificării și favorizării domeniilor care trebuie îmbunătățite și care au nevoie de fonduri suplimentare; consideră că Comisia ar trebui să evalueze eficacitatea măsurilor pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate care decurg din politicile ce vizează factorii de risc din domeniile social, economic și al mediului;

43.  reafirmă importanța statului de drept – inclusiv a sistemelor de justiție independente și eficiente, a unei administrații publice și a unor proceduri de achiziții publice de înalt nivel, precum și a unor cadre solide de combatere a corupției – ca bază pentru un mediu de afaceri solid, pentru piețe funcționale ale forței de muncă și pentru buna utilizare a fondurilor UE; subliniază că evaluarea statului de drept și a eficacității sistemului de justiție ar trebui, prin urmare, să fie inclusă în continuare în semestrul european; invită statele membre să ratifice Carta socială europeană revizuită;

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (2) JO L 159, 20.5.2020, p. 1. (3) JO L 130, 24.4.2020, p. 7. (4) JO L 99, 31.3.2020, p. 5. (5) JO C 390, 18.11.2019, p. 196. (6) JO L 185, 11.7.2019, p. 44. (7) JO C 205, 19.6.2020, p. 3. (8) JO L 138, 13.5.2014, p. 5. (9) JO L 307, 18.11.2008, p. 11. (10) JO L 188, 12.7.2019, p. 79. (11) JO C 155, 25.5.2011, p. 10. (12) JO L 150, 14.6.2018, p. 93. (13) JO L 150, 14.6.2018, p. 100. (14) JO L 150, 14.6.2018, p. 109. (15) JO L 150, 14.6.2018, p. 141. (16) Texte adoptate, P9_TA(2019)0033. (17) Texte adoptate, P8_TA(2019)0202. (18) JO C 134, 24.4.2020, p. 16. (19) JO C 433, 23.12.2019, p. 9. (20) JO C 356, 4.10.2018, p. 89. (21) JO C 346, 27.9.2018, p. 156. (22) JO C 337, 20.9.2018, p. 135. (23) JO C 242, 10.7.2018, p. 24. (24) JO C 76, 28.2.2018, p. 93. (25) JO C 35, 31.1.2018, p. 157. (26) JO C 366, 27.10.2017, p. 117. (27) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 25. (28) Texte adoptate, P9_TA(2020)0205. (29) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (30) JO L 151, 7.6.2019, p. 70. (31) JO L 186, 11.7.2019, p. 105. (32) Texte adoptate, P9_TA(2020)0176.

Rezoluția Parlamentului European din 22 octombrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE (2020/2006(INL))

P9_TA(2020)0285 A9-0179/2020

Parlamentul European,

—  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere comunicarea Comisiei privind Aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale (FLEGT) – Propunere de plan de acțiune al UE din 21 mai 2003 (COM(2003)0251),

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn („Regulamentul UE privind lemnul”)(1),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile(2),

—  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(3),

—  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite pentru 2030, în special ODD 12 privind consumul și producția responsabile și ODD 15 privind protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și combaterea declinului biodiversității,

—  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

—  având în vedere studiul privind obligațiile de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare întocmit la cererea Direcției Generale Justiție și Consumatori a Comisiei (2020),

—  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din septembrie 2020, intitulat 'An EU legal framework to halt and reverse EU-driven global deforestation - European added value assessment' („Un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea tendinței defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE — evaluarea valorii adăugate europene”)(4),

—  având în vedere concluziile Consiliului și ale guvernelor statelor membre reunite în cadrul Consiliului privind comunicarea Comisiei intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” din 16 decembrie 2019,

—  având în vedere Declarația de la Amsterdam din 7 decembrie 2015, intitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”,

—  având în vedere Programul ONU de reducere a emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (mecanismul REDD+),

—  având în vedere Planul strategic pentru păduri 2017-2030 al Organizației Națiunilor Unite (UNSPF), care definește șase obiective globale legate de păduri și 26 de ținte asociate care trebuie îndeplinite până în 2030,

—  având în vedere Convenția ONU privind combaterea defrișărilor, adoptată la 17 iunie 1994,

—  având în vedere platformele naționale pentru produsele durabile, dezvoltate prin Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD),

—  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

—  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966,

—  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene(5),

—  având în vedere Convenția americană privind drepturile omului din 1969,

—  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1987,

—  având în vedere Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) referitoare la populațiile indigene și tribale din 1989,

—  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene din 2007,

—  având în vedere Ghidul FAO-OCDE pentru lanțurile de aprovizionare responsabile din agricultură,

—  având în vedere raportul FAO – Starea pădurilor lumii 2020,

—  având în vedere publicația FAO cu privire la starea pădurilor la nivel mondial 2018 – Modalități de dezvoltare durabilă în domeniul forestier, FAO (2018),

—  având în vedere Evaluarea resurselor forestiere globale 2015 realizată de FAO – Registrul de date al FRA 2015,

—  având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) din 1973,

—  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică din 1992 și Protocolul conex de la Cartagena privind biosecuritatea din 2000, precum și Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora din 2010,

—  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice din 6 mai 2019 al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice a Organizației Națiunilor Unite,

—  având în vedere Principiile ONU pentru investiții responsabile, adoptate în 2006,

—  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în 2011 și Orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale, actualizate în 2011,

—  având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice al Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și teritoriul din 8 august 2019,

—  având în vedere Programul mondial pentru combaterea infracțiunilor contra speciilor sălbatice și fondului forestier al Biroului Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC),

—  având în vedere Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, adoptată la 25 iunie 1998 la Aarhus de Comisia Economică pentru Europa a ONU,

—  având în vedere Rezoluția sa referitoare la politicile Uniunii Europene în favoarea apărătorilor drepturilor omului, adoptată la 17 iunie 2010(6),

—  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe(7),

—  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale(8),

—  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale(9),

—  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri(10),

—  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la gestionarea transparentă și responsabilă a resurselor naturale în țările în curs de dezvoltare: pădurile(11),

—  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european(12),

—  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP15)(13),

—  având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 2020 referitoare la rolul UE în protejarea și refacerea pădurilor lumii(14),

—  având în vedere „Angajamentul pentru păduri” din 21 martie 2019, prin care mai mulți deputați actuali în Parlamentul European s-au angajat să promoveze politici de protejare și refacere a pădurilor la nivel mondial și de recunoaștere și apărare a teritoriilor și drepturilor populațiilor care depind de păduri,

—  având în vedere Concluziile din 28 iunie 2018 ale Consiliului privind aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale,

—  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” din 23 iulie 2019 (COM(2019)0352),

—  având în vedere Studiul de fezabilitate al Comisiei privind opțiunile de intensificare a acțiunii UE împotriva defrișărilor, din ianuarie 2018,

—  având în vedere comunicarea Comisiei privind Pactul ecologic european din 11 decembrie 2019 (COM(2019)0640),

—  având în vedere comunicarea Comisiei cu privire la Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre din 20 mai 2020 (COM(2020)0380),

—  având în vedere comunicarea Comisiei cu privire la o Strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic din 20 mai 2020 (COM(2020)0381),

—  având în vedere declarația din aprilie 2018 a reprezentanților societății civile cu privire la rolul UE în ceea ce privește protejarea pădurilor și a drepturilor,

–  având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0179/2020),

A.  întrucât pădurile diverse din punct de vedere biologic, fiind absorbanți naturali de carbon, sunt indispensabile în lupta împotriva schimbărilor climatice în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris de menținere a creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C față de nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor menite să limiteze creșterea temperaturii la 1,5 °C, precum și pentru adaptarea la schimbările climatice și conservarea biodiversității, și întrucât cele mai recente date științifice disponibile arată că limitarea creșterii temperaturii la 1,5 grade ar reduce semnificativ efectele nocive asupra oamenilor și ecosistemelor naturale, în comparație cu scenariul unei creșteri de 2 grade(15); întrucât nu doar zonele defrișate, ci și pădurile degradate de intervenția omului se pot transforma într-o sursă de dioxid de carbon;

B.  întrucât pădurile adăpostesc 80 % din biodiversitatea Pământului și acoperă 30 % din suprafața sa(16); întrucât pădurile constituie infrastructura organică vitală pentru unele dintre cele mai dense, mai fragile și mai diverse ecosisteme de pe planetă; întrucât defrișarea reprezintă cel mai mare pericol pentru 85 % dintre speciile periclitate sau pe cale de dispariție și 58% din animalele vertebrate au dispărut deja între 1970 și 2012 de pe suprafața globului din cauza defrișării(17);

C.  întrucât pădurile reprezintă un mijloc de subzistență și o sursă de venit pentru aproximativ 25 % din populația lumii(18) , iar distrugerea lor are consecințe grave asupra mijloacelor de subzistență ale celor mai vulnerabile persoane, inclusiv ale populațiilor indigene care depind în foarte mare măsură de ecosistemele forestiere;

D.  întrucât emisiile provenite din schimbarea utilizării terenurilor, în cea mai mare parte ca urmare a defrișării, reprezintă aproximativ 12 % din emisiile de gaze cu efect de seră (GES) la nivel mondial și cea de a doua mare cauză a schimbărilor climatice după arderea cărbunelui, petrolului și gazelor naturale(19);

E.  întrucât pădurile primare sunt în mod deosebit afectate de defrișări; întrucât pădurile primare au stocuri mari de carbon și se remarcă prin proprietățile lor ecologice unice și nivelurile de biodiversitate și, prin urmare, nu pot fi înlocuite cu păduri nou plantate; întrucât împădurirea, realizată într-un mod compatibil cu protecția și consolidarea ecosistemelor locale, poate juca un rol în lupta împotriva schimbărilor climatice;

F.  întrucât, pentru a ajuta la combaterea declinului biodiversității și a crizelor climatice, este esențial ca pădurile să fie protejate și regenerate astfel încât să-și maximizeze capacitatea de stocare a carbonului și de protecție a biodiversității; întrucât aceasta este o soluție cu multiple beneficii, deoarece favorizează creșterea pădurilor existente până la potențialul lor maxim de a stoca carbonul, regenerând în același timp ecosistemele degradate anterior și permițând descompunerea materialelor organice, protejând totodată biodiversitatea, precum și solul, aerul, terenul și apa;

G.  întrucât presiunea publică pentru îndeplinirea funcțiilor neproductive ale pădurilor crește la nivel mondial, ceea ce este deseori în dezacord puternic cu deteriorarea stării pădurilor;

H.  întrucât pădurile oferă servicii ecosistemice importante societății, cum ar fi aer curat, reglementarea debitului apei, reducerea carbonului, protecția împotriva eroziunii hidrologice și eoliene, furnizarea de habitate pentru animale și plante, refacerea terenurilor degradate, reziliența la schimbările climatice; regularizarea naturală a cursurilor de apă în păduri fiind evaluată la 1 360-5 235 USD (valoarea din 2007)(20) per hectar per an, iar acest „serviciu natural” este afectat în mod semnificativ de defrișare; întrucât pădurile și biodiversitatea au și o valoare intrinsecă dincolo de valoarea utilizării lor de către om, inclusiv ca depozite de carbon, această valoare intrinsecă neputând fi monetizată sau cuantificată;

I.  întrucât pădurile au valoare culturală, socială și spirituală pentru multe persoane și populații;

J.  întrucât, cu toate că acoperirea cu păduri a crescut în Uniune în ultimele decenii, reducerea gradului de acoperire cu arbori la nivel mondial s-a accentuat constant în ultimii 18 ani, doar în 2019 fiind distruse 3,8 milioane de hectare de păduri tropicale primare(21);

K.  întrucât defrișările, degradarea și conversia pădurilor mondiale agravează amenințarea pentru populațiile indigene și comunitățile locale, care se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului, atacuri și ucideri, ca răspuns la eforturile lor de protejare a pădurilor, a terenurilor și a habitatelor și, în medie, mai mult de trei apărători ai terenurilor și ai mediului au fost omorâți în fiecare săptămână în 2018, peste 300 de persoane fiind ucise în conflictele legate de resurse și de utilizarea terenurilor numai în regiunea amazoniană în ultimul deceniu(22);

L.  întrucât schimbările climatice, pierderea biodiversității la nivel mondial, precum și distrugerea și modificarea ecosistemelor naturale, inclusiv a pădurilor, au consecințe grave asupra habitatelor animalelor sălbatice și conduc la intensificarea contactului între animalele sălbatice, oameni și animalele domesticite, ceea ce crește riscul de noi focare de epidemii și pandemii care provin de la animalele sălbatice; întrucât Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) confirmă că mărirea frecvenței bolilor infecțioase emergente coincide cu creșterea accelerată a defrișării tropicale, legată în special de plantarea palmierilor pentru ulei sau a plantelor de soia(23); întrucât peste două treimi din bolile infecțioase emergente provin de la animale, majoritatea covârșitoare provenind de la animalele sălbatice; întrucât protejarea și refacerea biodiversității și buna funcționare a ecosistemelor sunt esențiale pentru a ne spori reziliența și a preveni pe viitor apariția și răspândirea bolilor;

M.  întrucât apa este o resursă prețioasă; întrucât absența sau punerea în aplicare inadecvată a cadrului juridic privind protecția resurselor de apă face imposibilă controlarea utilizării acestei resurse și permite captarea excesivă, poluarea și acapararea apei; întrucât acest lucru este în detrimentul ecosistemelor din aval și al comunităților locale; întrucât există cazuri de acaparare a apei ca urmare a producției de produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme(24);

N.  întrucât gestionarea durabilă a resurselor forestiere și a materiilor prime regenerabile, precum și utilizarea terenurilor forestiere într-un mod și la o rată care să le mențină biodiversitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea și potențialul lor de a îndeplini în prezent și în viitor funcții ecologice, economice și sociale relevante la nivel local, național și mondial și care să nu cauzeze daune altor ecosisteme este un element important al abordării politice globale de stopare a defrișărilor, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel mondial;

O.  întrucât se estimează că consumul la nivelul Uniunii contribuie la cel puțin 10 % din defrișările de la nivel mondial;

P.  întrucât este important să fie promovată alimentația sustenabilă, prin sensibilizarea într-o măsură mai mare a consumatorilor cu privire la impactul practicilor de consum și prin furnizarea de informații cu privire la regimuri alimentare care sunt mai bune pentru sănătatea umană și afectează mai puțin mediul;

Observații cu caracter general

1.  subliniază că aproximativ 80 % din defrișările de la nivel mondial sunt cauzate de extinderea terenurilor utilizate pentru agricultură(25); evidențiază, în acest context, că în Comunicarea Comisiei privind „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial” din iulie 2019 se recunoaște că cererea Uniunii de produse precum uleiul de palmier, carnea, soia, cacao, porumbul, lemnul și cauciucul, inclusiv sub formă de produse prelucrate sau servicii, este un factor determinant major al defrișărilor, al degradării pădurilor, al distrugerii ecosistemului și al încălcării aferente a drepturilor omului la nivel mondial și reprezintă aproximativ 10% din cota mondială a defrișărilor inclusă în consumul final total(26); în plus, ia act de faptul că consumul UE de alte produse de bază, cum ar fi bumbacul, cafeaua, trestia de zahăr, rapița și crevetele de crescătorie, contribuie, de asemenea, la defrișările la nivel mondial.

2.  reamintește că, în prezent, prevenirea degradării pădurilor și conservarea pădurilor la nivel mondial se numără printre cele mai mari provocări în privința sustenabilității, fără ele neputând fi realizate obiectivele Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, ale Acordului de la Paris și ale Pactului verde; subliniază că utilizarea sustenabilă a pădurilor și a ecosistemelor în anumite părți ale lumii nu poate fi asigurată dacă sunt continuate politicile actuale;

3.  constată cu maximă îngrijorare că, în perioada 2014-2018, declinul gradului de acoperire cu copaci a crescut cu 43 %, până la o pierdere medie de 26,1 milioane de hectare pe an, față de 18,3 milioane de hectare pe an în perioada 2002-2013; este deosebit de îngrijorat de pierderea pădurilor primare, întrucât cei mai recenți trei ani pentru care sunt disponibile date (2016, 2017 și 2018) au înregistrat cele mai mari rate ale declinului din acest secol, doar ratele de defrișare din bazinul amazonian din Brazilia ridicându-se la 88 % în iunie 2019 față de iunie 2018; subliniază că distrugerea și degradarea pădurilor naturale nu are loc doar în regiunile tropicale, ci în întreaga lume, inclusiv pe teritoriul Uniunii și în vecinătatea imediată a acesteia;

4.  regretă faptul că suprafața forestieră a lumii se situează, în prezent, la doar aproximativ 68 % din nivelurile preindustriale estimate, că suprafața împădurită a fost redusă cu 290 de milioane de hectare din cauza defrișării terenurilor și a producției de lemn între 1990 și 2015 și că pădurile neperturbate (suprafețe de peste 500 km2 în care sateliții nu detectează nicio presiune umană) au scăzut cu 7 % între 2000 și 2013(27);

5.  observă, de asemenea, că modificarea și distrugerea habitatelor, care afectează treptat zonele împădurite naturale, au urmări grave pentru sănătatea umană și animală la nivel mondial, precum și pentru biodiversitate, în special prin creșterea incidenței zoonozelor (care au provocat 50 de pandemii în ultimii 30 de ani), cea mai recentă fiind pandemia de COVID-19;

6.  observă cu preocupare că, în urma izbucnirii tragice a pandemiei de COVID-19, studiile confirmă în continuare existența unei legături îngrijorătoare între bolile zoonotice și defrișări, schimbările climatice și pierderea biodiversității;

7.  subliniază că pădurile primare sunt de neînlocuit și că pierderea lor nu poate fi compensată printr-o abordare bazată pe pădurile noi; ia act de faptul că oprirea defrișărilor și a degradării pădurilor, împreună cu protejarea pădurilor existente, refacerea durabilă, împădurirea și reîmpădurirea în așa fel încât pădurea să își maximizeze capacitatea de conservare a carbonului și de protejare a biodiversității, pot oferi mijloace de subzistență, pot duce la creșterea veniturilor comunităților locale și pot oferi oportunități de dezvoltare economică; subliniază, în acest sens, importanța promovării agroecologiei și a unei producții agricole durabile la nivel mondial, național, regional și local, care să prevină utilizarea terenurilor și practicile de gestionare nesustenabile, să facă față perturbărilor naturale și să atenueze schimbările climatice;

8.  subliniază că existența unor suprafețe împădurite mari contribuie la prevenirea deșertificării regiunilor continentale; propune ca protecția pădurilor inclusiv ca sursă de umiditate să primească o atenție considerabilă în cadrul politicilor de dezvoltare și comerciale; evidențiază, de exemplu, că până la 40 % din volumul total de precipitații din podișurile Etiopiei – sursa principală de alimentare a Nilului – provine din umiditatea reciclată de pădurile din bazinul fluviului Congo și că stoparea defrișărilor în regiune este relevantă, de asemenea, în ceea ce privește criza refugiaților climatici;

9.  subliniază faptul că factorii determinanți ai defrișărilor nu țin doar de sectorul forestier în sine, ci se referă la o gamă largă de aspecte, cum ar fi proprietatea funciară, slaba guvernare și aplicarea legii, protecția drepturilor populațiilor indigene, schimbările climatice, democrația, drepturile omului și libertatea politică, nivelurile consumului de materii prime, dependența ridicată de importurile de hrană pentru animale, politicile agricole, precum și lipsa politicilor publice de promovare și stimulare a mărfurilor obținute în mod durabil sau legal; reamintește că femeile indigene și femeile care lucrează în agricultură joacă un rol esențial în protejarea ecosistemelor forestiere; invită Comisia să își intensifice eforturile de combatere a despăduririlor în mod holistic, prin intermediul unui cadru politic coerent și obligatoriu din punct de vedere juridic, asigurând în același timp conservarea ecosistemelor; consideră că egalitatea de gen, în contextul educației în domeniul forestier, constituie un element-cheie în eforturile de gestiune durabilă a pădurilor, care ar trebui să se reflecte în politicile UE;

10.  observă că, în numeroase țări, defrișările sunt determinate de lipsa unor politici adecvate (cum ar fi amenajarea teritoriului), de raporturile de proprietate neclare și de alte drepturi funciare, de slaba guvernanță și slaba asigurare a respectării legii, de activitățile ilegale și de investițiile insuficiente în gestionarea durabilă a pădurilor;

11.  observă că Parlamentul European a adoptat, din decembrie 2015, 40 de obiecții privind importul de produse alimentare și furaje modificate genetic (MG), 11 dintre acestea vizând importurile de soia modificată genetic; reamintește că unul dintre motivele care au stat la baza obiecțiilor privind aceste importuri a fost defrișarea asociată cultivării din țări precum Brazilia și Argentina, unde soia este modificată genetic aproape exclusiv pentru a fi utilizată cu pesticide; observă că un studiu științific recent supus unei evaluări inter pares, efectuat de cercetători din întreaga Uniune, a constatat că Uniunea are cea mai mare amprentă de carbon din lume din cauza importurilor de soia din Brazilia, cu 13,8 % mai mare decât astfel de importuri în China, cel mai mare importator de soia din lume; subliniază că această amprentă de carbon considerabilă a Uniunii este determinată de cota aferentă de emisii din despăduririle încorporate (28); observă, de asemenea, că, potrivit Comisiei, soia a constituit întotdeauna cea mai mare contribuție a Uniunii la defrișările de la nivel mondial și la emisiile conexe, reprezentând aproape jumătate din despăduririle încorporate în totalul importurilor Uniunii(29);

12.  atrage atenția asupra faptului că producția de OMG este un factor determinant esențial al defrișărilor, în special în Brazilia și Argentina, și consideră că ar trebui să se pună capăt importului de OMG în Uniune; reamintește că consumul de carne, chiar dacă are loc în interiorul Uniunii, contribuie la defrișările din afara Uniunii prin faptul că ridică cererea de furaje ieftine și bazate pe OMG, în special importurile de soia modificată genetic;

13.  observă că transformarea pășunilor și a terenurilor agricole utilizate inițial pentru producția de alimente și furaje în terenuri pentru producția de combustibili proveniți din biomasă (schimbarea indirectă a utilizării terenurilor) poate avea, de asemenea, impact negativ asupra pădurilor;

Regimurile voluntare de certificare și etichetare de către terți

14.  salută sensibilizarea din ce în ce mai mare a întreprinderilor cu privire la problema defrișărilor la nivel mondial, a degradării pădurilor și a distrugerii ecosistemului, la necesitatea unor acțiuni colective și a unor angajamente corespunzătoare, precum și la creșterea apelurilor privind introducerea unor cerințe transparente, coerente, uniforme, fiabile și executorii pentru lanțurile de aprovizionare sustenabile, inclusiv o cerere redusă pentru produsele care pun în pericol pădurile; ia act de faptul că unii operatori au adoptat Declarația de la New York din 2014 privind pădurile și au luat măsuri pentru a aborda problema defrișărilor, dar, din păcate, acestea sunt adesea lipsite de ambiție, nu vizează decât părți ale lanțului de aprovizionare și nu sunt concepute pentru a aborda cauzele multiple de defrișări interconectate(30)și, prin urmare, nu își respectă angajamentele în materie de sustenabilitate și angajamentele anunțate; subliniază, în acest sens, că angajamentele voluntare ale întreprinderilor împotriva defrișărilor nu au fost încă suficiente pentru a pune capăt defrișărilor la nivel mondial;

15.  subliniază că sistemele de certificare de către terți au jucat un rol important în a aduce împreună mediul de afaceri și societatea civilă pentru dezvoltarea unei înțelegeri comune a problemei defrișărilor; observă, cu toate acestea, că, în timp ce sistemele de certificare voluntară de la terți au contribuit la dezvoltarea de bune practici, aceste sisteme nu pot, singure, să oprească și să anuleze defrișările la nivel mondial și degradarea ecosistemelor și ar trebui să fie doar complementare față de măsurile obligatorii; constată că certificarea voluntară de către terți poate fi un instrument auxiliar pentru a evalua și a atenua riscurile de defrișări, dacă este bine concepută și pusă în aplicare în ceea ce privește criteriile de durabilitate bine definite, măsurabile și ambițioase pe care se bazează, robustețea procesului de certificare și de acreditare, monitorizarea independentă și mecanismele de conformitate, posibilitățile de monitorizare a lanțului de aprovizionare și cerințele ferme privind protejarea pădurilor primare și a altor păduri naturale, precum și promovarea gestionării durabile a pădurilor;

16.  constată faptul că numai certificarea și etichetarea de către terți nu sunt suficient de eficace pentru a preveni intrarea pe piața internă a Uniunii a mărfurilor și a produselor care constituie un risc la adresa pădurilor și a ecosistemelor; prin urmare, evidențiază că certificarea de către terți poate fi doar complementară, însă nu poate înlocui procesele aprofundate de diligență necesară obligatorii ale operatorilor, care asigură, de asemenea, răspunderea acestora socială și în ceea ce privește mediul, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește” consacrat la articolul 191 din TFUE;

17.  este preocupat de faptul că multitudinea de sisteme de certificare și etichetare existente creează confuzie în rândul consumatorilor și le reduce șansele de a face alegeri în cunoștință de cauză; subliniază, în acest sens, că ar trebui avută în vedere armonizarea obligației de informare;

18.  subliniază că o măsură de politică bazată doar pe opțiunile consumatorilor transferă în mod nejustificat asupra acestora responsabilitatea de a achiziționa produse obținute prin procese care nu implică măsuri de defrișare, ceea ce nu este suficient de eficace în a integra la scară largă procese de producție mai sustenabile; consideră că informarea consumatorilor cu privire la produsele obținute prin procese care nu implică măsuri de defrișare reprezintă un instrument puternic de completare a cadrului juridic privind obligația de diligență și de abordare a elementului cererii al acestui subiect; îndeamnă Comisia să continue să integreze aspectele legate de defrișări în inițiativele legate de eticheta ecologică a UE, de achizițiile publice verzi (GPP), precum și în alte inițiative adoptate în contextul economiei circulare, ca parte a unui set global de acțiuni și inițiative în favoarea lanțurilor de aprovizionare care nu implică defrișări; în plus, solicită Comisiei să includă riscul de defrișări și de degradare a ecosistemului printre criteriile mențiunilor „ecologic” din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului(31) și să instituie un mecanism UE de aprobare prealabilă pentru autorizarea utilizării mențiunilor „ecologic”;

19.  constată că deocamdată nu există norme care să interzică introducerea pe piața Uniunii de produse care au contribuit la distrugerea pădurilor; remarcă faptul că inclusiv lemnul recoltat în mod legal în conformitate cu legislația țării de origine poate contribui la defrișări și poate beneficia încă de acces liber la piața Uniunii; ia act de faptul că, prin urmare, consumatorii din Uniune ai multor produse care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme nu au nicio garanție că aceste produse nu au contribuit la defrișare și că, în consecință, consumatorii impulsionează defrișările, fără a fi vinovați, împotriva voinței lor și fără a fi conștienți de aceasta;

20.  constată că criteriile privind ceea ce constituie un produs de bază „care nu implică defrișări” sau produse bazate pe sisteme de certificare nu au fost întotdeauna suficient de cuprinzătoare, întrucât acoperă uneori doar o parte dintre ingredientele relevante ale unui produs, doar unele părți din ciclul de viață al unui produs sau utilizează o definiție insuficientă a noțiunii „care nu implică defrișări”, ceea ce poate conduce la utilizarea nejustificată a etichetelor în cauză de către companii și la reducerea ambiției de certificare în general;

Norme obligatorii bazate pe obligația de diligență

21.  salută, în acest sens, solicitările din partea unui număr mare de companii de a introduce norme ale Uniunii privind obligația de diligență în lanțurile de aprovizionare cu produse care prezintă un pericol pentru păduri;

22.  reamintește Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european și solicitarea înaintată Comisiei de a prezenta fără întârziere o propunere de cadru juridic al Uniunii bazat pe obligația de diligență, pentru a garanta existența unor lanțuri de aprovizionare sustenabile și care nu implică defrișări pentru produsele introduse pe piața Uniunii, urmărind îndeosebi abordarea principalilor factori determinanți ai importului de produse asociate cu defrișarea și încurajând în schimb importurile de produse care nu generează defrișări în alte țări, ținând cont de importanța economică a exportului de produse de bază pentru țările în curs de dezvoltare, în special pentru micii fermieri, luând în considerare feedbackul primit de la toate părțile interesate, în special de la IMM-uri;

23.  reamintește că, în Comunicarea sa din 2008 privind defrișările, Comisia a stabilit obiectivul de a stopa reducerea globală a suprafețelor împădurite până cel mai târziu în 2030 și de a reduce, până în 2020, defrișările brute din zonele tropicale cu cel puțin 50 %, avertizând că al doilea obiectiv aproape sigur nu va fi realizat;

24.  salută intenția Comisiei de a combate defrișările și degradarea pădurilor de la nivel mondial, însă solicită o abordare politică mai ambițioasă; solicită Comisiei să prezinte o propunere de cadru juridic al UE, însoțită de o evaluare a impactului, bazat pe obligația de diligență, raportare, cerințe privind obligația de informare, divulgare și participarea terților, precum și pe răspundere și sancțiuni în cazul încălcării obligațiilor pentru toate companiile care introduc pentru prima dată pe piața Uniunii mărfuri ce implică riscuri pentru păduri și ecosistem și produse derivate din aceste mărfuri, inclusiv acces la justiție și căi de atac pentru victimele încălcărilor acestor obligații; solicită să se impună comercianților de pe piața Uniunii obligații privind trasabilitatea, în special în ceea ce privește identificarea originii mărfurilor și produselor derivate din acestea în momentul în care sunt introduse pe piața internă a Uniunii, pentru a garanta existența unor lanțuri de aprovizionare sustenabile și care nu implică defrișări, astfel cum este prevăzut în anexa la prezenta rezoluție; subliniază că același cadru juridic ar trebui să se aplice tuturor instituțiilor financiare autorizate să desfășoare activități în Uniune și care oferă finanțare companiilor care recoltează, extrag, produc, prelucrează sau comercializează mărfuri și produse derivate care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme;

25.  consideră că Uniunea trebuie să se asigure că promovează doar lanțurile de aprovizionare și fluxurile financiare mondiale care sunt durabile și nu implică activități de defrișare și care nu au ca rezultat încălcarea drepturilor omului; este convins că normele obligatorii privind sustenabilitatea, puse în aplicare pe o piață mare, cum ar fi cea a Uniunii, au potențialul de a orienta practicile mondiale de producție către unele mai sustenabile;

26.  subliniază că produsele care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme și care fac obiectul acestui cadru juridic al UE ar trebui să fie stabilite pe baza unor considerente obiective, transparente și științifice conform cărora aceste produse de bază sunt asociate cu distrugerea și degradarea pădurilor, stocurile mari de carbon și ecosistemele bogate în biodiversitate, precum și cu drepturile popoarelor indigene și drepturile omului în general;

27.  evidențiază că un astfel de cadru juridic al UE ar trebui să garanteze nu doar legalitatea recoltării, producției, extracției și prelucrării de produse de bază și produse derivate care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme în țara de origine, ci și sustenabilitatea recoltării, producției, extracției și prelucrării acestora;

28.  evidențiază că, potrivit mai multor studii(32) , un cadru juridic având ca scop să oprească intrarea pe piața internă a Uniunii a produselor asociate cu defrișările nu va afecta volumul și prețul mărfurilor vândute în Uniune și care intră sub incidența anexei la prezenta rezoluție, iar costurile suplimentare suportate de operatori în vederea aplicării acestor obligații sunt minime;

29.  subliniază contribuția organizațiilor neguvernamentale, a activiștilor în domeniul mediului, a asociațiilor industriale, precum și a avertizorilor la combaterea recoltării ilegale a lemnului, care conduce la defrișări, la pierderea biodiversității și la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră;

30.  constată că un astfel de cadru juridic al UE ar trebui să fie extins la ecosistemele cu stocuri mari de carbon și bogate în biodiversitate, altele decât pădurile, cum ar fi ecosistemele marine și de coastă, zonele umede, turbăriile sau savanele, astfel încât să se evite transferul presiunii asupra acestor zone;

31.  consideră că aceste obligații ar trebui să se aplice tuturor operatorilor care introduc pe piața Uniunii produse care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme (FERC), indiferent de dimensiunea sau locul de înregistrare al acestora, după ce o evaluare atentă va concluziona că sistemul funcționează și este aplicabil tuturor actorilor de pe piață, inclusiv pentru IMM-uri; deși recunoaște că măsurile ulterioare evaluării de risc a operatorului trebuie să fie proporționale cu nivelul de risc asociat cu produsul respectiv, consideră că, pe o piață finală fragmentată, includerea unor întreprinderi mai mici și mai mari este esențială pentru a asigura atât impactul la scară largă, cât și încrederea consumatorilor; subliniază că respectivul cadru juridic nu ar trebui să dea naștere unor sarcini inutile asupra producătorilor mici și mijlocii, inclusiv asupra micilor fermieri, și nici să împiedice accesul lor la piețe și la comerțul internațional din cauza lipsei de capacități; subliniază, prin urmare, necesitatea unui mecanism de sprijin coordonat pentru IMM-uri la nivelul UE, pentru a asigura înțelegerea, pregătirea și capacitatea acestora de a produce în conformitate cu cerințele în materie de mediu și drepturile omului;

32.  subliniază că multe dintre întreprinderile Uniunii care fac parte din lanțurile de aprovizionare sunt IMM-uri și solicită, prin urmare, o punere în aplicare favorabilă IMM-urilor, care să limiteze sarcina administrativă a acestora la nivelul minim inevitabil; consideră că ar trebui instituit un mecanism de alertă timpurie pentru întreprinderi, care să le avertizeze atunci când importă din zone în care ar putea avea loc defrișări;

33.  consideră că un sistem al obligațiilor de diligență necesară la nivelul Uniunii ar aduce beneficii întreprinderilor prin crearea unor condiții echitabile de concurență, impunând concurenților aceleași standarde, și ar oferi securitate juridică, nu un mozaic de măsuri diferite la nivel național;

34.  reamintește concluziile studiului privind obligațiile de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare întocmit la cererea Direcției Generale Justiție și Consumatori a Comisiei, care a constatat că majoritatea întreprinderilor respondente sunt de acord că obligațiile de diligență necesară ar avea un impact pozitiv asupra drepturilor omului și a mediului;

35.  subliniază că digitalizarea și noile instrumente tehnologice au potențialul de a furniza soluții inedite pentru companii în vederea identificării, prevenirii, atenuării și asumării răspunderii pentru impactul asupra drepturilor omului și a mediului;

36.  consideră că viitorul cadru juridic privind mărfurile ce prezintă riscuri pentru păduri ar trebui să se bazeze pe învățămintele trase din Planul de acțiune FLEGT, Regulamentul UE privind lemnul, Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului(33) („Regulamentul privind mineralele din zone de conflict”), Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului(34) („Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare”), legislația privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și alte inițiative ale UE de reglementare a lanțurilor de aprovizionare;

37.  salută revizuirea în curs a Directivei privind raportarea nefinanciară și invită Comisia să crească calitatea și să extindă sfera informațiilor nefinanciare comunicate, în special privind raportarea instituțiilor financiare în legătură cu aspectele de mediu, precum și să promoveze integrarea considerentelor importante pentru domeniul forestier în responsabilitatea socială a întreprinderilor;

Regulamentul UE privind lemnul și acordurile de parteneriat voluntar (APV) FLEGT

38.  este convins că Regulamentul UE privind lemnul, în special cerințele sale privind obligația de diligență, reprezintă un model bun pentru dezvoltarea unui viitor cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE, însă că lipsa punerii în aplicare, gama limitată de produse de lemn acoperită și a asigurării respectării Regulamentului UE privind lemnul înseamnă că acesta nu se ridică la nivelul sensului și scopului său; consideră, prin urmare, că se pot desprinde învățăminte din Regulamentul UE privind lemnul în ceea ce privește îmbunătățirea punerii în aplicare și a normelor de asigurare a respectării legii pentru un viitor cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE; reamintește că legalitatea recoltării și a comercializării produselor forestiere este în prezent reglementată de Regulamentul UE privind lemnul și, prin urmare, subliniază că ar trebui să se evite dubla reglementare în viitorul cadru juridic al UE, iar măsurile de reglementare a recoltării legale și ilegale a produselor forestiere și a comerțului cu acestea ar trebui să fie armonizate;

39.  invită Comisia să evalueze posibila includere a produselor reglementate de Regulamentul UE privind lemnul în domeniul de aplicare al propunerii privind un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE, ținând seama de viitoarea verificare a adecvării Regulamentului UE privind lemnul, precum și asigurând urmărirea obiectivelor planului de acțiune FLEGT. În acest sens, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze implicațiile potențiale ale acordurilor de parteneriat voluntare (APV) actuale; țările producătoare de lemn partenere ale Uniunii ar trebui să fie asociate îndeaproape la acest angajament;

40.  salută rezultatele pozitive demonstrate de cooperarea cu țările terțe pe baza Planului de acțiune al EU privind FLEGT și a APV în procesul de soluționare a dificultăților legate de elementul ofertei care determină tăierea ilegală de păduri și subliniază că aceste eforturi trebuie intensificate, în special cele de monitorizare, verificare și control, inclusiv oferind soluții pentru dezvoltarea capacităților; subliniază că acordurile de parteneriat voluntar constituie un cadru foarte eficace pentru stabilirea de parteneriate pozitive cu aceste țări și că ar trebui promovate noi astfel de acorduri și cu alți parteneri; invită UE să majoreze finanțarea pentru FLEGT;

41.  îndeamnă Comisia să asigure punerea în practică integrală a Planului de lucru al UE privind FLEGT pentru 2018-2022;

42.  salută verificarea adecvării care urmează să fie efectuată de Comisie în privința Regulamentului FLEGT și a Regulamentului UE privind lemnul, ca o ocazie de a consolida aplicarea acestor regulamente, de a le îmbunătăți și mai mult implementarea și de a le extinde domeniul de aplicare pentru a include, de exemplu, produsele tipărite, produsele din lemn și lemnul din zonele de conflict și pentru a consolida rolul societății civile;

43.  își reiterează solicitarea ca importurile de lemn și de produse din lemn să fie verificate mai amănunțit la frontierele Uniunii, pentru a asigura că produsele importate respectă cu adevărat criteriile de intrare în Uniune; solicită punerea în aplicare în timp util și eficace a Codului vamal al Uniunii (CVU) și consolidarea capacităților autorităților vamale naționale pentru a asigura o mai bună armonizare și punere în aplicare a CVU; subliniază că Comisia trebuie să se asigure că controalele vamale din întreaga Uniune respectă aceleași standarde, prin intermediul unui mecanism de control vamal unificat direct, în coordonare cu statele membre și cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;

44.  consideră că acordurile de parteneriat pe bază de comerț încheiate cu principalele țări producătoare de mărfuri ce presupun riscuri pentru păduri și ecosisteme ar putea fi utile la abordarea factorilor determinanți ai defrișărilor care se bazează pe cerere și observă că modelul APV FLEGT este o opțiune;

45.  propunerea ar trebui să asigure securitatea juridică pentru toate părțile interesate relevante în legătură cu toate măsurile și cadrele noi ale Uniunii referitoare la utilizarea actuală a APV FLEGT și a acordării licențelor, pentru a garanta interesul față de investițiile în exporturile fără risc de defrișare către Uniune; încurajează Comisia să încheie acorduri de parteneriat bazate pe comerț cu principalele țări producătoare de produse agricole de bază, pentru a combate factorii determinanți ai defrișărilor care se bazează pe cerere.

Cooperarea comercială și internațională

46.  subliniază că politica comercială și de investiții trebuie să fie revizuită pentru a aborda provocarea mondială a defrișării într-un mod mai eficace și prin crearea la nivel mondial a unor condiții de concurență echitabile, și trebuie să țină cont de legătura dintre acordurile comerciale și biodiversitatea la nivel mondial, precum și de ecosistemul forestier;

47.  reamintește că politica comercială și de investiții a Uniunii, inclusiv acordul de liber-schimb cu Mercosur, ar trebui să includă capitole obligatorii și executorii privind dezvoltarea durabilă, care să respecte pe deplin angajamentele internaționale, în special Acordul de la Paris și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, și să fie conforme cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și drepturile omului; invită Comisia să se asigure că toate viitoarele acorduri comerciale și de investiții conțin dispoziții obligatorii din punct de vedere juridic și executorii, inclusiv dispoziții de combatere a tăierilor ilegale de arbori și anticorupție, pentru a preveni defrișarea și degradarea pădurilor și distrugerea și degradarea ecosistemului;

48.  recomandă, în contextul principiului de „a nu face rău”, astfel cum s-a subliniat în comunicarea privind Pactul verde european, ca, în mod periodic, Comisia să evalueze mai bine impactul actualelor acorduri comerciale și de investiții asupra defrișărilor, degradării pădurilor și a ecosistemului, acaparării terenurilor și drepturilor omului și să se asigure că, în capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă ale tuturor acordurilor de liber schimb și de investiții, sunt incluse dispoziții mai ambițioase și cu caracter obligatoriu și executoriu privind protecția pădurilor și a ecosistemului, biodiversitatea, încetarea acaparării terenurilor și silvicultura durabilă;

49.  subliniază că, pentru a evita prețurile de dumping și a asigura o utilizare sustenabilă a lemnului, pentru a preveni proliferarea acordurilor bilaterale bazate pe prețuri de dumping pentru cherestea și pentru a evita extinderea activităților de tăiere a pădurilor, ar trebui avute în vedere măsuri de remediere, inclusiv crearea unui sistem comun de licitație pentru cherestea, care să permită urmărirea originii materialelor și luarea în considerare, la stabilirea prețului, a aspectelor legate de climă, biodiversitate și drepturile omului;

50.  consideră că schimburile comerciale și cooperarea internațională sunt instrumente importante pentru consolidarea unor standarde mai ridicate de durabilitate, în special în ceea ce privește sectoarele legate de păduri și lanțurile lor valorice derivate; invită Comisia și statele membre să consolideze cooperarea cu țările terțe prin asistență tehnică, schimburi de informații și bune practici privind păstrarea, conservarea și utilizarea durabilă a pădurilor, cu un accent special pe legătura dintre criminalitatea organizată și produsele de bază asociate cu defrișarea, și să promoveze și să faciliteze cooperarea științifică și academică cu țările terțe, precum și programe de cercetare pentru promovarea cunoașterii și inovării în domeniul biodiversității, al „întreprinderilor ecologice” și al economiei circulare; subliniază că este important să se țină seama de efectele măsurilor asupra ocupării forței de muncă și a creșterii economice în țările cel mai puțin dezvoltate, care se bazează pe producția de mărfuri ce presupun riscuri pentru păduri și ecosisteme; invită Uniunea să sprijine guvernele și societatea civilă din țările terțe și să coopereze cu acestea în eforturile lor de combatere a defrișărilor, în special prin intermediul sistemului SGP +; invită Comisia să evalueze dacă ar trebui elaborat un nou instrument de ajutor specific pentru comerț, pentru a facilita comerțul în contextul atenuării riscurilor legate de producția de mărfuri care presupun riscuri pentru păduri și ecosisteme;

51.  solicită Comisiei ca măsurile care urmează să fie adoptate să aibă o abordare cuprinzătoare și diferențiată a defrișărilor, având în vedere dimensiunile sale multiple și legăturile sale atât cu generarea unor activități comerciale durabile, cât și cu combaterea economiilor infracționale; solicită, în acest scop, să se inițieze un dialog cu țările terțe pentru a se analiza, de la caz la caz, principalele cauze ale reducerii suprafețelor împădurite și relevanța măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;

52.  subliniază că dispozițiile privind achizițiile publice din acordurile de liber schimb ar trebui să țină cont de criteriile sociale, de mediu și de conduită responsabilă în afaceri în momentul atribuirii contractelor;

53.  insistă că cerințele obligatorii la nivelul Uniunii trebuie să fie completate de o cooperare globală sporită și consolidată, de o guvernanță globală în materie de mediu și de o cooperare consolidate cu țările terțe prin intermediul asistenței tehnice, al schimbului de informații și de bune practici în ceea ce privește păstrarea, conservarea și utilizarea durabilă a pădurilor, conferind o recunoaștere specială inițiativelor de sustenabilitate ale sectorului privat, prin intensificarea eforturilor în principalele foruri internaționale, inclusiv în OMC și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), acțiuni de oprire a defrișărilor și a degradării pădurilor și de refacere a pădurilor, precum și de evitare a efectului invers al deturnării lanțurilor de aprovizionare prin despăduriri nedorite către alte regiuni ale lumii;

54.  invită Comisia și statele membre să încurajeze, prin intermediul comerțului și al cooperării internaționale, investițiile necesare pentru a consolida standarde mai ridicate de sustenabilitate în sectoarele forestiere și lanțurile valorice ale acestora, promovând bioeconomia circulară, ecoturismul, energia din surse regenerabile, agricultura inteligentă și alte domenii relevante, inclusiv în țările terțe;

55.  propunerea ar trebui să asigure securitatea juridică pentru toate părțile interesate relevante în legătură cu toate măsurile și cadrele noi ale Uniunii referitoare la utilizarea actuală a APV FLEGT și a acordării licențelor, pentru a garanta interesul față de investițiile în exporturile fără risc de defrișare către Uniune; încurajează Comisia să încheie acorduri de parteneriat bazate pe comerț cu principalele țări producătoare de produse agricole de bază, pentru a combate factorii determinanți ai defrișările care se bazează pe cerere.

56.  ia act de importanța de a se asigura includerea temei defrișărilor în dialogurile politice la nivel de țară și de a ajuta țările partenere să elaboreze și să transpună cadre naționale pentru silvicultură și silvicultură durabilă; reliefează că aceste cadre naționale trebuie să reflecte nevoile interne, precum și angajamentele globale; subliniază necesitatea aplicării unor mecanisme de stimulare a micilor proprietari agricoli să mențină și să îmbunătățească ecosistemul și produsele oferite de silvicultura și agricultura durabilă;

57.  este de părere că o acțiune fermă pe piața internă a Uniunii ar trebui să meargă mână în mână cu o acțiune fermă la nivel internațional; programele indicative naționale din cadrul acțiunii externe a UE ar trebui să cuprindă, prin urmare, dispoziții de sprijinire a companiilor și a micilor fermieri din țările terțe care colaborează cu operatori ce introduc produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme pe piața internă a Uniunii să își desfășoare activitățile fără să aducă prejudicii pădurilor și ecosistemelor;

58.  consideră că regulamentul propus în anexa la prezenta rezoluție ar trebui să fie și poate fi conceput astfel încât să respecte normele OMC și ar trebui să fie însoțit de acorduri de parteneriat bazate pe comerț cu principalele țări producătoare de produse agricole, pentru a combate defrișările care au ca factori determinanți cererea;

59.  propune ca, atunci când negociază programe indicative naționale (PIN) cu țările terțe, Comisia să acorde prioritate dispozițiilor de sprijinire a companiilor și a proprietarilor de mici exploatații din țările terțe care colaborează cu operatori ce introduc produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme pe piața internă a Uniunii să își desfășoare activitățile fără să aducă prejudicii pădurilor, ecosistemelor și drepturilor omului.

60.  subliniază că o consolidare a cadrului juridic al UE privind defrișările poate avea un impact semnificativ asupra prețurilor la terenuri din țările terțe și că, pentru a preveni orice speculații, data-limită nu ar trebui să fie stabilită după publicarea de către Comisie a propunerii descrise în anexa la prezenta rezoluție;

Despăduririle și drepturile omului

61.  subliniază că modificarea cadrului de reglementare pentru a legaliza exploatarea anumitor zone și modificarea drepturilor funciare nu elimină impactul negativ asupra drepturilor omului și a mediului produs de punerea în practică a acestei modificări; subliniază, prin urmare, că criteriile de diligență trebuie să includă și alte elemente pe lângă legalitatea acțiunii;

62.  constată că producția de produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme afectează negativ comunitățile locale nu doar prin defrișările directe, degradarea ecosistemelor și acapararea terenurilor, ci și prin acapararea apei, care poate afecta pădurea și alte ecosisteme;

63.  evidențiază faptul că comunitățile locale, popoarele indigene, apărătorii teritoriilor și ai mediului sunt adesea în prima linie a luptei pentru conservarea ecosistemelor; observă că, în unele regiuni, conflictele legate de utilizarea terenurilor și a resurselor reprezintă principala cauză a violențelor împotriva popoarelor indigene(35), este îngrijorat de faptul că degradarea și distrugerea pădurilor și a altor ecosisteme valoroase merg adesea mână în mână cu încălcări ale drepturilor omului sau decurg din ele; condamnă orice formă de penalizare, hărțuire și persecuție pentru implicarea în activități de protecție a mediului; de aceea, îndeamnă Comisia să includă apărarea drepturilor omului, în special a drepturilor funciare și a drepturilor în materie de muncă, cu accent special pe drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale, în viitorul cadrul juridic al UE; invită Comisia să încurajeze participarea eficace și semnificativă a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile, a popoarelor indigene și a comunităților locale, la procesele de reformă juridică din țările producătoare; invită Uniunea și statele membre să sprijine, la următoarea Adunare Generală a ONU, recunoașterea universală a dreptului la un mediu sănătos;

64.  roagă Comisia și statele membre să instituie un mecanism de reacție rapidă la nivelul Uniunii pentru a-i sprijini pe apărătorii mediului și pădurilor din Uniune și întreaga lume;

65.  evidențiază că accesul efectiv la justiție și la căi de atac pentru victimele încălcărilor drepturilor omului și ale distrugerilor mediului săvârșite de companii trebuie să facă parte din acest cadru juridic;

66.  subliniază că, pe lângă instituirea unui cadru juridic al UE privind produsele de bază care provoacă defrișări, UE trebuie să trateze cu mai multă fermitate, în discuțiile cu țările în cauză și cu principalele țări importatoare, aplicarea drepturilor omului, responsabilitatea față de mediu și statul de drept ca aspecte orizontale;

67.  subliniază că un astfel de cadru juridic trebuie conceput în concordanță cu angajamentele internaționale ale UE față de țările din Africa, Caraibe și Pacific și luat în calcul la stabilirea ambițiilor viitorului acord post-Cotonou;

68.  reamintește importanța respectării Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; sprijină negocierile în curs pentru crearea unui instrument obligatoriu al ONU privind respectarea drepturilor omului de corporațiile transnaționale și alte întreprinderi, și subliniază cât este de important ca UE să se implice proactiv în acest proces;

Măsurile UE și coerența politicilor

69.  subliniază că impactul consumului Uniunii de produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme trebuie tratat corespunzător în orice acțiuni și măsuri ulterioare, legislative sau nelegislative, desprinse din Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, Strategia „De la fermă la consumator” și Regulamentul privind planurile strategice pentru PAC, inclusiv planurile strategice naționale ale statelor membre;

70.  subliniază că este important să fie promovată alimentația sustenabilă prin sensibilizarea într-o măsură mai mare a consumatorilor cu privire la impactul obiceiurilor de consum și prin asigurarea de informații cu privire la regimuri alimentare care sunt mai bune pentru sănătatea umană și afectează mai puțin mediul; consideră că este necesar să se introducă măsuri eficiente pentru a spori sprijinul față de practicile agroecologice și pentru a reduce risipa de alimente de-a lungul întregului lanț de aprovizionare; subliniază că este important să se prevadă acțiuni de conștientizare în rândul consumatorilor, pentru ca aceștia să înțeleagă mai bine impactul modelelor de consum asupra pădurilor, biodiversității și climei, oferind sprijin și încurajând alegerile alimentare bazate pe produse de origine vegetală;

71.  consideră că, pentru a reduce la minimum amprenta de carbon creată de transportul produselor importate din țări terțe și pentru a stimula producția locală sustenabilă și crearea de locuri ce muncă, Uniunea ar trebui să încurajeze utilizarea cherestelei, a produselor din lemn și a biomasei forestiere recoltate la nivel local prin metode sustenabile;

72.  subliniază necesitatea de a reduce dependența de importurile de produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme prin promovarea proteinelor vegetale de proveniență locală, a pășunatului, a furajelor din surse legale și durabile, implementând în acest scop o strategie a Uniunii privind proteinele;

73.  sprijină promovarea culturilor fixatoare de azot/leguminoase/proteice sub egida noilor planuri strategice ale PAC, inclusiv prin rotația culturilor, prin condiționalități, sisteme ecologice și măsuri agricole în favoarea mediului, noi intervenții sectoriale și sprijin cuplat, cu scopul de a spori autonomia Uniunii în materie de culturi proteice, contribuind totodată la realizarea obiectivelor de biodiversitate și ale strategiei „De la fermă la consumator”; observă, de asemenea, că veniturile și rentabilitatea fermelor zootehnice trebuie să fie compatibile cu o producție ce poate fi menținută prin pășunat sau prin plante furajere cultivate intern; cere să se facă noi cercetări și să se promoveze sistemele și metodele inovatoare de producție care pot reduce materiile prime și costurile externe, de exemplu sisteme de pășunat precum rotația sectoarelor de pășunat, chiar cu prețul scăderii volumului producției;

74.  evidențiază importanța dezvoltării unei bioeconomii sustenabile care să confere o valoare economică ridicată produselor realizate sustenabil;

75.  subliniază că politica Uniunii în domeniul bioenergiei ar trebui să îndeplinească criterii sociale și de mediu stricte;

76.  reamintește că Uniunea combate riscul de defrișare prin intermediul Regulamentului UE privind lemnul, al Planului de acțiune al Uniunii FLEGT , al acordurilor de parteneriat voluntar care promovează procesele ce implică multiple părți interesate în țările producătoare și al Directivei privind energia din surse regenerabile (RED II)(36), care prevăd numeroase norme și ar putea servi drept bază utilă pentru a minimiza riscul de defrișări și de exploatare forestieră ilegală; constată că RED II extinde obligația de a îndeplini criteriile de sustenabilitate ale Uniunii, de la biocombustibili la toate utilizările finale ale bioenergiei, inclusiv la încălzire/răcire și la electricitate; cu toate acestea, deoarece cuprinde numai materiile prime utilizate pentru producția de bioenergie, ea nu poate asigura în prezent neautorizarea utilizării neenergetice a produselor de bază asociate cu defrișările sau cu transformarea ecosistemelor pentru producția de biocombustibili;

77.  subliniază că metodele utilizate pentru a atinge obiectivele stabilite în pachetul „Energie curată pentru toți europenii” nu trebuie să ducă la defrișări și la degradarea pădurilor în alte părți ale lumii; invită, prin urmare, Comisia ca, până în 2021, să analizeze aspectele relevante ale raportului anexat la Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei(37) și, după caz, să revizuiască acest regulament fără întârzieri nejustificate, însă în orice caz înainte de 2023, pe baza cunoștințelor științifice și în conformitate cu principiul precauției; solicită Comisiei să reevalueze datele privind culturile de soia și să elimine treptat cât mai curând și cel mult până în 2030 biocombustibilii cu risc ridicat;

78.  consideră că utilizarea pe scară largă a biocombustibililor în Uniune trebuie să fie însoțită de suficiente criterii de sustenabilitate pentru a se evita schimbarea directă sau indirectă a utilizării terenurilor (ILUC), inclusiv despăduririle; observă, de asemenea, că criteriile actuale nu țin seama într-o măsură suficientă de materiile prime fosile utilizate la fabricarea biocombustibililor; cere, așadar, să se monitorizeze și evalueze impactul Directivei revizuite privind energia din surse regenerabile, în etapa actuală de punere în aplicare, analizând inclusiv eficacitatea criteriilor de sustenabilitate pentru bioenergie; constată importanța lanțurilor locale de aprovizionare cu materii prime pentru realizarea sustenabilității pe termen lung;

79.  consideră că pădurile străvechi și primare ar trebui considerate și protejate ca bunuri comune mondiale și că ecosistemele lor ar trebui să li se acorde un statut juridic;

Comunicarea și conștientizarea

80.  subliniază că este important să se asigure în Uniune consumul de produse din lanțuri de aprovizionare care nu implică defrișări și să se evalueze în permanență impactul consumului unor asemenea produse în Uniune; invită Comisia și statele membre să conceapă campanii de informare și conștientizare cu privire la produsele și produsele de bază importate și la impactul acestora asupra pădurilor și ecosistemelor cu biodiversitate bogată ale lumii, precum și la consecințele socioeconomice ale defrișărilor, distrugerii ecosistemelor și infracțiunilor având ca obiect pădurile în Uniune și în țările terțe;

81.  subliniază că Comisia trebuie să ia în considerare posibilitatea de a propune ca pădurile primare să fie înscrise ca situri în patrimoniul UNESCO pentru a contribui la protejarea lor împotriva defrișărilor și pentru a mări șansele de a atrage atenția publicului asupra protejării acestora; dacă acest lucru nu este fezabil, ar trebui evaluate alte opțiuni legislative de realizare a acestor obiective;

Definiții, date despre păduri și monitorizare

82.  observă că definiția actuală a termenului „pădure”, clasificarea sa, precum și o serie de alți termeni și principii asociați cu defrișarea prin gestionarea durabilă a pădurilor, adoptate de către organisme de resort, de exemplu, de FAO, sunt pur tehnice și nu fac bine distincția între pădurile naturale și plantațiile forestiere, în care funcția economică a pădurilor precumpănește cu mult asupra celorlalte funcții, și subliniază că aceasta ar putea determina, în cele din urmă, o distorsionare a datelor despre suprafața și starea pădurilor lumii; invită părțile interesate relevante să unifice utilizarea terminologiei în conformitate cu formularea din anexa la proiectul de rezoluție și subliniază semnificația acestei clarificări pentru utilizarea eficace a instrumentelor conexe;

83.  subliniază, în special, necesitatea monitorizării independente a producției de produse de bază asociate cu defrișările și comerțul cu acestea; solicită Comisiei să își intensifice eforturile cu privire la aceste chestiuni prin intermediul programului Orizont Europa și să sprijine monitorizarea independentă în țările producătoare, precum și schimbul de bune practici și de experiență între ele, pentru a îmbunătăți metodologiile utilizate și gradul de detaliere a informațiilor;

84.  subliniază că este indispensabil să se îmbunătățească mecanismele care ar putea contribui la identificarea sursei sau a originii materialului lemnos introdus pe piața internă;

85.  semnalează că îmbunătățirea accesului la datele vamale privind importurile în Uniune ar spori transparența și responsabilitatea în cadrul lanțului valoric global; invită Comisia să instituie un parteneriat vamal în interiorul Uniunii și să extindă concomitent cerințele privind datele vamale, în special prin includerea exportatorului și a producătorului în categoria datelor vamale obligatorii, sporind astfel transparența și trasabilitatea lanțurilor valorice globale;

86.  constată că, în vederea unei puneri în aplicare eficace, disponibilitatea și acuratețea datelor utilizate pentru a evalua la ce dată a fost defrișat terenul/s-a schimbat utilizarea terenului trebuie să fie fiabile;

87.  invită Uniunea să dezvolte în continuare programe de cercetare și de monitorizare precum Copernicus, programul Uniunii de observare și monitorizare a Pământului și alte programe de monitorizare pentru a supraveghea lanțul de aprovizionare cu produse de bază, astfel încât să poată identifica și furniza mesaje de preavertizare privind produsele care au provocat defrișări sau degradarea mediului în faza lor de producție;

88.  solicită Comisiei să studieze posibilitatea de a utiliza în mai mare măsură sistemul de sateliți Copernicus pentru a monitoriza pădurile și pentru a preveni incendiile și daunele forestiere, inclusiv pentru a monitoriza și identifica cauzele incendiilor și daunele forestiere, defrișările și transformarea ecosistemelor, facilitând accesul autorităților responsabile din fiecare stat membru și oferind o sursă directă de date deschise IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate;

89.  salută crearea unui observator al pădurilor care va colecta date și informații privind defrișările din Europa și de la nivel mondial și solicită ca acest observator să instituie un mecanism de protejare a apărătorilor pădurii;

90.  cere să se înființeze mecanisme de alertă și avertizare rapidă pentru a informa autoritățile publice, întreprinderile, inclusiv sistemele terțe, și consumatorii cu privire la produsele care provin din zone ce prezintă un risc de conversie a ecosistemelor, în sensul pierderii și deteriorării pădurilor și savanelor, și din zone în care sunt încălcate drepturile omului, precum și pentru a ajuta la soluționarea acestor probleme prin intensificarea dialogului și a schimbului de date cu respectivele țări terțe;

91.  invită Comisia să creeze o bază de date europeană în care să înregistreze proiectele actuale și precedente derulate între UE și țări terțe, precum și proiectele bilaterale între statele membre și țări terțe, pentru a evalua impactul acestora asupra pădurilor din lume; subliniază implicarea autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a acestor proiecte;

Gospodărirea pădurilor și cercetarea și inovarea în domeniu

92.  subliniază necesitatea de a lua în considerare legăturile dintre sectorul forestier și alte sectoare, precum și importanța digitalizării și a investițiilor în cercetare și inovare pentru a monitoriza defrișările;

93.  constată că sectorul silviculturii asigură locuri de muncă directe(38) pentru 500 000 de oameni în Uniune și 13 milioane de oameni la nivel mondial(39), locuri de muncă care se găsesc mai ales în zonele rurale;

94.  constată că, la nivelul Uniunii, unele dintre politicile statelor membre reflectă practici silvicole și de gospodărire a pădurilor ce pot fi fragmentate și dezlânate și de aceea în cazul lor este nevoie de o coordonare mai strânsă pentru a încuraja sustenabilitatea;

95.  pledează pentru o colaborare mai strânsă între guverne, întreprinderi, producători și societatea civilă pentru a adopta politici și a stabili condiții-cadru care să sprijine proiectele din sectorul privat;

96.  subliniază rolul esențial al cercetării și inovării, care stimulează contribuția gestiunii durabile a pădurilor și a sectorului forestier la soluționarea dificultăților legate de defrișări și la lupta împotriva schimbărilor climatice;

97.  face un apel la asistență reciprocă în cazul evenimentelor neplăcute, prin cercetare și discuții, pentru a găsi măsuri adaptate la condițiile geografice, care să poată oferi protecție împotriva incendiilor extinse și preveni infestările cu dăunători;

98.  salută măsurile de adaptare a plantațiilor la schimbările climatice; consideră binevenit că, în multe țări, se recomandă și se practică deja mărirea numărului de arbori de specii indigene rezistente, scopul urmărit fiind ca pădurile să fie sănătoase, cu mare diversitate biologică;

99.  subliniază importanța formării profesionale în Uniune și în țările terțe în domeniul gestionării sustenabile a pădurilor, plantațiilor și sistemelor agroforestiere, promovând inclusiv ideea covorului de vegetație continuu; consideră că acestea sunt factori determinanți pentru a asigura biodiversitatea și un venit pentru comunitățile forestiere și fermierii care practică agrosilvicultura;

100.  scoate în evidență importanța educației și a unei forțe de muncă competente și bine pregătite pentru a pune în practică cu succes metodele durabile de gestionare a pădurilor; invită, așadar, Comisia și statele membre să ia măsuri și să utilizeze parteneriatele existente pentru a facilita schimbul de bune practici în acest domeniu;

101.  face un apel pentru o cooperare mai strânsă la nivel mondial pentru a împărtăși mai bine cunoștințele și experiențele despre metodele mai sustenabile de gospodărire a pădurilor multifuncționale;

102.  invită, așadar, Uniunea să lege alianțe internaționale cu țări terțe pentru ocrotirea pădurilor, aplicând politici eficace care să vizeze încetarea totală a despăduririlor, planificarea teritorială integrată, transparența în privința proprietății asupra terenurilor și prevenirea transformării pădurilor în terenuri agricole; solicită, în acest sens, să se asigure surse de finanțare internaționale în cadrul unor acorduri internaționale privind protecția pădurilor și în strânsă cooperare cu guvernele europene și actorii internaționali;

103.  solicită elaborarea unor concepte pentru un viitor sustenabil al pădurilor la nivel mondial, care să împace interesele economice cu cele ecologice, întrucât pădurile reprezintă o resursă importantă pentru multe țări, care nu sunt dispuse să renunțe de bună voie la ea;

104.  îndeamnă la o abordare mai holistică la nivelul Uniunii, prin care Uniunea să acorde sprijin direct autorităților locale pentru practicile de împădurire și de gestionare sustenabilă; roagă, îndeosebi, Uniunea să-și asume un rol mai activ în sprijinirea autorităților locale și regionale care se străduiesc să asigure aplicarea normelor în vigoare privind protecția pădurilor;

105.  solicită sprijin financiar consistent și programe de stimulare a măsurilor de împădurire a terenurilor deteriorate și improprii pentru agricultură.

Finanțare

106.   invită Comisia să adopte un cadru financiar multianual care să țină seama de impactul asupra climei și mediului, examinând cu deosebită atenție impactul fondurilor de acțiune externă care pot contribui la despăduriri și la degradarea ecosistemelor, precum și impactul anumitor fonduri de cercetare și de dezvoltare; solicită să se verifice dacă CFM și toate bugetele europene sunt compatibile cu Pactul verde european;

107.  consideră că printre criteriile UE privind achizițiile publice verzi ar trebui să se numere despăduririle și conformitatea cu propunerea privind obligația de diligență; o revizuire a Directivei 2014/24/UE privind achizițiile publice(40) ar trebui să integreze respectarea obligației de diligență printre criteriile de atribuire;

108.  îndeamnă toate instituțiile și agențiile UE să dea tonul prin puterea exemplului, modificându-și comportamentul, achizițiile publice și contractele-cadru astfel încât să utilizeze „exclusiv produse obținute prin procese care nu implică măsuri de despădurire”;

109.  în special, invită Comisia să ia inițiative pentru a interzice achizițiile publice de produse importate care duc la despăduriri în cadrul Acordului multilateral al OMC privind achizițiile publice (AAP) și al Directivei 2014/24/UE;

110.  invită Uniunea să acorde sprijin corespunzător pentru ocrotirea zonelor protejate existente și crearea de zone protejate noi și selectate temeinic, în special în țările mari producătoare de lemn;

111.  invită UE să condiționeze acordarea sprijinului financiar pentru țările partenere de introducerea unui sistem funcțional de instrumente conceptuale obligatorii care să contribuie la gospodărirea durabilă a pădurilor (de exemplu, planuri de gospodărire a pădurilor); subliniază că un sistem nu poate fi funcțional decât dacă este pus la punct de experți cu experiență suficientă și roagă Uniunea să dispună și să impună aplicarea unor reguli clare de conformitate;

112.  solicită ca sectorul forestier să fie puternic reprezentat în cadrul viitorului Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) și ca la mobilizarea de fonduri private să se exploateze întregul potențial al Planului de investiții externe și al mecanismelor regionale de finanțare mixtă pentru gestionarea sustenabilă a pădurilor; solicită consolidarea standardelor și a sistemelor de certificare deja existente, în loc să se introducă altele noi, și subliniază că respectivele standarde și sisteme de certificare trebuie să respecte normele OMC;

113.  subliniază necesitatea de a asigura recunoașterea efectivă și respectarea drepturilor cutumiare de proprietate funciară ale comunităților dependente de păduri și ale popoarelor indigene, acesta fiind un aspect de justiție socială, în conformitate cu Orientările voluntare ale FAO privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale (VGGT), cu Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) și cu Convenția nr. 169 a OIM; invită Comisia să sprijine difuzarea, utilizarea și implementarea VGGT la nivel mondial, regional și la nivel de țară, inclusiv prin Planul de investiții externe;

114.  solicită consolidarea cooperării UE-ACP cu scopul de a combate problema din ce în ce mai acută a defrișărilor și a deșertificării în statele ACP prin elaborarea unor planuri de acțiune menite să îmbunătățească gestionarea și conservarea pădurilor și instituirea unor sisteme de monitorizare; invită Uniunea să se asigure că defrișările sunt incluse în dialogurile politice la nivel de țară și să ajute țările partenere să elaboreze și să pună în aplicare cadre naționale privind pădurile și lanțurile de aprovizionare sustenabile, sprijinind totodată implementarea efectivă a contribuțiilor stabilite la nivel național (CSN) ale țărilor partenere în temeiul Acordului de la Paris;

115.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE, ținând cont de recomandările detaliate expuse în anexa la prezentul document;

o
o   o

116.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările din anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

1.  Obiectiv

Propunerea de regulament (denumită în continuare „propunerea”) ar trebui să constituie baza pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a resurselor naturale, cum ar fi pădurile naturale, biodiversitatea și ecosistemele naturale, și să contribuie la un cadru mai strict pentru gestionarea lor durabilă, pentru a evita degradarea și schimbarea destinației, având grijă ca modelele de consum și de piață ale Uniunii să nu le afecteze negativ. Protecția drepturilor omului și a drepturilor, atât formale, cât și cutumiare, ale populațiilor indigene și comunităților locale la terenurile, teritoriile și resursele afectate de recoltarea, extracția și producția de produse ar trebui să fie cuprinsă și ea în dispozițiile propunerii.

Propunerea ar trebui să ofere transparență și certitudine în ceea ce privește:

(a)  produsele de bază vizate de propunere și produsele lor derivate care sunt comercializate pe piața internă a Uniunii,

(b)  practicile de aprovizionare și finanțare ale tuturor operatorilor activi pe piața internă a Uniunii,

(c)  practicile de producție, inclusiv extracția apei, ale operatorilor care recoltează, extrag, distribuie și prelucrează produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme cuprinse în această propunere (FERC) sau care fabrică produse derivate din FERC pe piața internă a Uniunii, precum și practicile celor care îi finanțează;

Ea ar trebui să contribuie la îndeplinirea angajamentelor internaționale în domeniul mediului și drepturilor omului asumate de Uniune și de statele sale membre, cum ar fi Acordul de la Paris, obiectivele de dezvoltare durabilă și obligațiile în domeniul drepturilor omului, prevăzute în tratatele internaționale privind drepturile omului și să stabilească criterii de sustenabilitate obligatorii din punct de vedere juridic pentru drepturile omului, precum și pentru protecția pădurilor și a ecosistemelor naturale împotriva conversiei și degradării lor, după cum se prevede în propunere. Propunerea ar trebui să fie bazată pe riscuri, proporțională și să i se poată impune aplicarea.

2.  Domeniul de aplicare

Propunerea ar trebui să li se aplice tuturor operatorilor, indiferent de forma lor de organizare juridică, dimensiunea sau complexitatea lanțurilor lor valorice, adică oricărei persoane fizice sau juridice (excluzând consumatorii necomerciali) care introduce pentru prima dată pe piața internă a Uniunii produse de bază vizate de propunere și produse derivate ale acestora sau care acordă finanțare operatorilor care desfășoară aceste activități. Aceasta ar trebui să se aplice atât operatorilor cu sediul în Uniune, cât și operatorilor cu sediul în afara Uniunii. Operatorii care nu au sediul în Uniune ar trebui să împuternicească un reprezentant autorizat să îndeplinească sarcinile [în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului(41)].

Toți operatorii ar trebui să aibă dreptul să introducă legal produse FERC și produse derivate din produse FERC pe piața Uniunii numai dacă, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la Secțiunea 4 din prezenta anexă, pot demonstra că în cadrul propriilor lor activități și al relațiilor de afaceri de tot felul pe care le au cu partenerii de afaceri și cu entitățile comerciale pe tot lanțul lor valoric (și anume, furnizori, comercianți, francizați, concesionari, întreprinderi comune, investitori, clienți, contractanți, consultanți, consilieri financiari, juridici și de alt tip) nu există decât cel mult un nivel de risc neglijabil, ca produsele introduse pe piața Uniunii:

—  să provină din terenuri obținute prin transformarea pădurilor naturale sau a altor ecosisteme naturale,

—  să provină din păduri naturale și ecosisteme naturale care sunt supuse degradării, și

—  să fie produse cu încălcarea drepturilor omului sau legate de o astfel de încălcare.

Instituțiile financiare care oferă finanțare, investiții, asigurări sau alte servicii operatorilor implicați în lanțul de aprovizionare cu produse de bază au, de asemenea, responsabilitatea de a lua măsuri de diligență necesară care să garanteze că întreprinderile din lanțul de aprovizionare respectă obligațiile prevăzute de prezenta propunere.

Operatorii ar trebui să adopte măsuri adecvate și transparente pentru a se asigura că aceste standarde sunt respectate de-a lungul întregului lor lanț valoric.

Propunerea ar trebui să acopere toate produsele de bază care sunt cel mai frecvent asociate cu defrișările, cu degradarea pădurilor naturale și cu schimbarea destinației și degradarea ecosistemelor naturale datorate activității umane. Ar trebui întocmită o listă a acestor produse de bază pe baza unei evaluări independente și specializate, ținând seama de principiul precauției, care să fie publicată într-o anexă la prezenta propunere și să includă cel puțin uleiul de palmier, soia, carnea, pielea, cacao, cafeaua, cauciucul și porumbul și toate produsele intermediare sau finite derivate din aceste produse de bază, precum și produse care conțin aceste produse de bază. În cazul în care produsele derivate conțin componente introduse din unul sau mai multe produse de bază vizate de propunere, obligația de diligență ar trebui să se aplice fiecăruia dintre aceste produse de bază. Produsele de bază care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(42) (denumit în continuare „Regulamentul UE privind lemnul”) ar trebui integrate în domeniul de aplicare al propunerii, la aprecierea Comisiei pe baza unei evaluări independente și specializate, ținând seama de principiul precauției, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a propunerii.

Comisia ar trebui să adopte acte delegate în timp util pe baza unei evaluări întocmite de experți independenți, ținând cont de principiul precauției, pentru a revizui și modifica lista adăugând orice produs suplimentar sau produs derivat al acestuia în domeniul de aplicare al propunerii, dacă există dovezi sau indicii serioase privind impactul negativ al recoltării, extracției sau producției lor asupra pădurilor naturale, ecosistemelor naturale sau drepturilor omului sau drepturilor de proprietate, codificate și cutumiare, ale populațiilor indigene și ale comunităților locale asupra terenurilor, teritoriilor și resurselor. Comisia ar trebui să aibă un rol proactiv și vigilent în identificarea riscurilor emergente și să se consulte activ cu o serie de părți interesate care au experiență în domeniu pentru ca lista sa de produse de bază să reflecte stadiul cunoștințelor privind drepturile omului și riscurile pentru mediu în sectoarele relevante.

Propunerea ar trebui să li se aplice în egală măsură tuturor instituțiilor financiare autorizate să opereze în Uniune și care oferă finanțare, investiții, asigurări sau alte servicii companiilor care recoltează, extrag, produc, prelucrează sau vând produse de bază și produsele lor derivate care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme pentru a avea garanția că instituțiile financiare înseși și companiile din lanțul lor de aprovizionare respectă responsabilitățile față de mediu și drepturile omului stabilite în propunere.

Propunerea ar trebui să se aplice unui comerciant, adică oricărei persoane fizice sau juridice care în cursul unei activități comerciale vinde unor operatori economici de pe piața internă a Uniunii sau cumpără de la aceștia orice produs de bază vizat de propunere sau un produs derivat care a fost deja introdus pe piața internă a Uniunii. Operatorii de pe piața internă a Uniunii nu ar trebui să poată face afaceri decât cu comercianți care sunt în măsură:

—  să identifice operatorii sau comercianții care au furnizat produsele de bază care fac obiectul regulamentului și produsele lor derivate; și

—  dacă este cazul, să identifice comercianții cărora le-au furnizat produsele de bază vizate de propunere și produsele lor derivate. și

—  să asigure trasabilitatea propriilor produselor, pentru a le putea identifica originea când sunt introduse pe piața internă a Uniunii.

3.  Obligații generale

3.1.  Defrișările și transformarea ecosistemelor naturale

Produsele de bază vizate de propunere și produsele lor derivate care sunt introduse pe piața Uniunii nu ar trebui să aibă ca rezultat sau să provină din defrișarea sau transformarea ecosistemelor naturale.

În acest scop, produsele de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme introduse pe piața Uniunii, în formă brută sau ca produse derivate sau care conțin astfel de produse de bază, nu ar trebui recoltate, extrase sau produse de pe terenuri care la o dată din trecut, dar nu mai târziu de 2015, s-a dovedit cu date științifice, justificabile, aplicabile în practică și în concordanță cu angajamentele internaționale ale UE că au avut statutul de pădure naturală sau ecosistem natural, în conformitate cu definiția prevăzută la secțiunea 3.3 „Definiții”, dar care și-au pierdut între timp statutul ca urmare a defrișării sau schimbării destinației.

3.2.  Degradarea pădurilor naturale și a ecosistemelor naturale

Produsele de bază vizate de propunere și produsele lor derivate introduse pe piața Uniunii nu ar trebui să aibă ca rezultat sau să rezulte din degradarea pădurilor sau a ecosistemelor naturale provocată de activitatea umană.

În acest scop, produsele de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme introduse pe piața Uniunii, în formă brută sau ca produse derivate sau care conțin astfel de produse de bază, nu ar trebui să fie recoltate, extrase sau produse de pe terenuri care la o dată limită definită au avut statutul de pădure naturală sau ecosistem natural, în conformitate cu definiția prevăzută la secțiunea 3.3. Data limită trebuie să fie în trecut, dar nu mai târziu de 2015, și să fie dovedită cu date științifice, justificabile, aplicabile în practică și în concordanță cu angajamentele internaționale ale Uniunii. Ar trebui să fie posibil din punct de vedere legal să se introducă pe piața Uniunii doar produse de bază care au fost recoltate, extrase sau produse în conformitate cu obiectivele de conservare și care nu au condus la pierderea sau degradarea funcțiilor ecosistemului pe terenul sau adiacent terenului de pe care au fost recoltate, extrase sau produse.

3.3.  Definiții

Propunerea legislativă a Comisiei ar trebui să conțină definiții cu privire la ce anume constituie o „pădure”, o „pădure naturală” care are multe sau majoritatea dintre caracteristicile unei păduri originare din situl respectiv, chiar și în prezența activităților umane, „defrișare”, „degradarea pădurilor”, un „ecosistem natural”, „degradarea ecosistemelor” și „transformarea ecosistemelor”. Definițiile respective ar trebui să se întemeieze pe considerente obiective și științifice și pe surse relevante de drept internațional și provenite de la organizații internaționale, precum și pe alte inițiative care oferă definiții adecvate, ca Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Agenția Europeană de Mediu, Inițiativa-cadru privind răspunderea sau Abordarea stocurilor mari de carbon.

Definițiile ar trebui să se bazeze pe următoarele principii:

—  ar trebui să permită atingerea celui mai înalt nivel de protecție a mediului, în special pentru păduri și alte ecosisteme naturale, și să fie în concordanță cu angajamentul internațional și intern al Uniunii privind pădurile, biodiversitatea și protecția climei;

—  ar trebui să sprijine obiectivul Uniunii de conservare a pădurilor și a ecosistemelor naturale, inclusiv, în special, a pădurilor primare și regenerate, și să prevină înlocuirea lor cu păduri și ecosisteme derivate din activitățile umane, cum ar fi plantațiile de arbori;

—  ar trebui să fie suficient de cuprinzătoare pentru a oferi protecție altor ecosisteme naturale care, ca și pădurile, sunt importante pentru conservarea biodiversității sau pentru realizarea obiectivelor pentru climă stabilite în acordurile de la Paris;

—  ar trebui să aibă drept obiectiv să vegheze ca adoptarea de măsuri la nivelul Uniunii pentru protejarea pădurilor lumii să nu poată avea drept rezultat transferarea problemei transformării și degradării la alte ecosisteme naturale, care sunt la fel de importante ca pădurile naturale pentru biodiversitate, climă și protecția drepturilor omului.

3.4.  Încălcările drepturilor omului

Produsele FERC introduse pe piața Uniunii, în formă brută sau ca produse derivate sau care conțin astfel de produse de bază, nu ar trebui să fie recoltate, extrase sau produse de pe terenuri obținute sau utilizate prin încălcarea drepturilor omului integrate în legislațiile interne, nici a acelor drepturi exprimate, ca cerință minimă, în Carta drepturilor fundamentale a UE sau în acordurile internaționale, cum ar fi drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale, inclusiv drepturile funciare și dreptul procedural de a-și acorda sau retrage consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză, așa cum este stabilit, de exemplu, de Forumul permanent al ONU privind chestiunile legate de populațiile indigene și de organismele ONU și regionale de monitorizare a tratatelor, dreptul la apă, dreptul de a apăra drepturile omului, drepturile muncii consacrate în convențiile fundamentale ale OIM și alte drepturi ale omului recunoscute la nivel internațional legate de utilizarea terenurilor, accesul sau dreptul de proprietate asupra terenurilor și dreptul la un mediu sănătos, definit în Principiile-cadru ale drepturilor omului și mediului și în conformitate cu standardele și bunele practici identificate de raportorul special al ONU pentru drepturile omului și mediu.

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită muncii copiilor, în scopul eliminării acesteia.

Recoltarea, extracția sau producția produselor de bază vizate ar trebui să respecte în toate etapele drepturile comunităților locale, ale comunității popoarelor indigene și drepturile funciare în toate formele, indiferent că sunt drepturi publice, private, comune, colective, ale popoarelor indigene, ale femeilor sau drepturi cutumiare. Drepturile formale și cutumiare ale popoarelor indigene și ale comunităților locale la terenuri, teritorii și resurse, precum și capacitatea acestor populații de a-și apăra drepturile fără represalii ar trebui să fie identificate și respectate. Aceste drepturi includ drepturile de a deține, a ocupa, a utiliza și a administra aceste terenuri, teritorii și resurse.

Produsele de bază vizate de propunere nu ar trebui să fie obținute de pe terenuri ale căror achiziționare și utilizare afectează drepturile comunității și drepturile funciare. În special, produsele de bază introduse pe piața Uniunii nu ar trebui să fie recoltate, extrase sau produse pe terenurile comunităților locale și ale popoarelor indigene, atât în ceea ce privește terenurile care fac obiectul unor titluri de proprietate formale, cât și terenurile aflate în proprietate cutumiară, fără consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al acestora.

4.  Obligația de identificare, de prevenire și de atenuare a prejudiciilor în lanțurile valorice

4.1.  Obligația de diligență

Operatorii ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a respecta și a asigura protecția drepturilor omului, a pădurilor naturale și a ecosistemelor naturale, astfel cum se prevede în propunere, de-a lungul întregului lor lanț valoric. Aici ar trebui să intre toate tipurile de relații de afaceri ale întreprinderii cu parteneri de afaceri și entități de-a lungul întregului său lanț valoric (ca, de exemplu, furnizori, comercianți, francizați, concesionari, întreprinderi comune, investitori, clienți, contractanți, clienți persoane juridice, companii de transport, consultanți, consilieri financiari, juridici și de alt tip), precum și cu orice altă entitate statală sau nestatală legată direct de operațiunile, produsele sau serviciile întreprinderii.

Astfel, operatorii ar trebui să adopte o abordare bazată pe risc a obligației de diligență, în care natura și nivelul procesului de diligență să corespundă tipului și nivelului de risc al efectelor negative. Domeniile cu risc ridicat ar trebui să fie supuse unor obligații de diligență mai stricte.

Următoarele măsuri ar trebui incluse în mod adecvat și eficient:

(a)  Inventarierea întregului lanț valoric

Operatorii economici stabilesc dacă produsele de bază și produsele din întregile lor lanțuri valorice respectă criteriile de durabilitate și criteriile legate de drepturile omului prevăzute de propunere, prin accesarea și evaluarea informațiilor privind exact terenul (terenurile) de pe care provin aceste produse. Pe lângă criteriile de mediu, accesul la informații trebuie să permită operatorului să constate că persoanele care utilizează terenul pentru a obține produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme au dreptul să facă acest lucru și că au obținut consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al persoanelor care au drepturi de proprietate asupra acestor terenuri, precum și că nu încalcă – nici nu au încălcat – niciun drept al omului prevăzut de prezenta propunere.

În special, se prevede obligația operatorilor de a deține și de a pune la dispoziție informații privind următoarele:

(i)  zona (sau zonele) exactă (exacte) de recoltare, extracție sau producție a produselor de bază. în legătură cu vitele, carnea de vită și pielea, operatorii trebuie să fie în măsură să obțină informații despre diversele zone de pășunat în care au fost hrănite vitele sau, în cazul în care vitele sunt crescute cu furaje, despre originea furajelor utilizate.

(ii)  starea ecologică actuală a zonei de recoltare, extracție sau producție;

(iii)  starea ecologică a zonei la data-limită indicată în prezenta propunere;

(iv)  statutul juridic al terenului (proprietatea/titlul funciar, inclusiv drepturile codificate și cutumiare ale popoarelor indigene și ale comunităților locale la terenuri, teritorii și resurse) și dovada consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză;

(v)  elementele lanțului de aprovizionare al produsului de bază în cauză, cu scopul de a deține informații despre probabilitatea riscurilor de contaminare cu produse de origine necunoscută sau care provin din zone defrișate sau din zone în care au avut loc transformarea și degradarea pădurii naturale, a pădurii și a ecosistemului, și cu scopul de a ști unde, de cine și în ce condiții au fost recoltate, transformate sau prelucrate produsele de bază, pentru a verifica conformitatea cu obligațiile legate de drepturile omului impuse de prezenta propunere.

Operatorii ar trebuie să aibă acces la toate informațiile despre originea produselor care intră pe piața internă a Uniunii, prin declararea sistematică a coordonatelor GPS ale acestor produse, după intrarea în vigoare a propunerii, potrivit dispozițiilor de la secțiunea 4.1 din prezenta anexă.

(b)  Identificarea și evaluarea riscurilor reale și potențiale pentru păduri și ecosisteme în lanțurile valorice pe baza criteriilor prevăzute în propunere

Dacă lansează operațiuni noi sau intră în relații cu noi parteneri de afaceri, un operator ar trebui să identifice actorii implicați în noile lanțuri de aprovizionare și de investiții și să le evalueze politicile și practicile, precum și locurile de recoltare, de producție, de extracție și de prelucrare. Pentru operațiunile existente, ar trebui identificate și evaluate efectele negative și prejudiciile care se produc deja, precum și riscurile potențiale. Analiza riscurilor ar trebui să fie efectuată avându-se în vedere riscurile generate de activitățile operatorului sau impactul lor asupra mediului, popoarelor indigene, comunităților locale și oamenilor simpli, mai degrabă decât riscurile materiale pentru acționarii corporatiști. Dacă au un număr mare de furnizori, operatorii ar trebui să identifice domenii generale în care riscul unor efecte negative este cel mai semnificativ și, pe baza evaluării riscului, să dea prioritate furnizorilor care respectă obligația de diligență.

Dacă au un număr mare de furnizori, operatorii ar trebui să identifice domenii generale în care riscul unor efecte negative este cel mai semnificativ și, pe baza evaluării riscului, să dea prioritate furnizorilor care respectă obligația de diligență.

(c)  Prevenirea riscurilor și atenuarea riscurilor la un nivel neglijabil

Cu excepția cazului în care riscul identificat în cursul procedurilor de identificare și evaluare a riscurilor menționate la litera (b) este neglijabil și, prin urmare, operatorul nu mai are niciun motiv să fie preocupat că produsele de bază și produsele ar putea să nu întrunească criteriile stabilite în prezentul cadru, operatorii ar trebui să adopte procedurile de atenuare a riscurilor. Aceste proceduri ar trebui să constea într-un set de măsuri potrivite și proporționale care reduc efectiv și demonstrabil, până la un nivel neglijabil, toate riscurile identificate, de exemplu modificarea contractelor cu furnizorii, sprijinirea furnizorilor pentru a-și schimba practicile, modificarea practicilor de achiziții și investiții, cu scopul și în perspectiva introducerii legale pe piața internă a produselor de bază și a produselor vizate.

(d)  Încetarea încălcării legislației de mediu și a drepturilor omului

În cazul în care, după ce au îndeplinit riguros cerințele menționate la literele (a), (b) și (c), operatorii ajung la concluzia că operațiunile sau anumite părți ale operațiunilor contribuie sau ar putea provoca sau contribui la efecte negative care nu pot fi prevenite ori atenuate, ei ar trebui să suspende toate aceste operațiuni sau părți ale operațiunilor.

(e)  Monitorizarea și îmbunătățirea continuă a eficacității și implementarea sistemului de due diligence al operatorilor

Operatorii ar trebui să verifice periodic dacă sistemul lor de due diligence este adecvat pentru prevenirea prejudiciilor și pentru a asigura conformitatea produselor de bază și a produselor cu cadrul și, în caz contrar, să îl ajusteze sau să deruleze alte acțiuni. Evaluarea sistemului de due diligence ar trebui să se bazeze pe indicatori calitativi și cantitativi, pe feedbackuri interne și externe și pe procese clare de stabilire a răspunderii.

(f)  Integrarea unor sisteme de certificare emise de terți

Sistemele de certificare emise de terți pot completa și ajuta la identificarea originii produselor, evaluarea riscurilor și componentele de atenuare ale sistemelor de due diligence, cu condiția să corespundă cu domeniul de aplicare și strictețea criteriilor de durabilitate pentru ocrotirea pădurilor naturale și a ecosistemelor naturale împotriva conversiei și degradării lor, prevăzute în propunere, și să aibă capacitatea de a monitoriza lanțul de aprovizionare, și cu condiția să întrunească niveluri corespunzătoare de transparență, imparțialitate și fiabilitate. Printr-un act delegat, Comisia ar trebui să stabilească criterii și orientări minime pentru ca operatorii să evalueze credibilitatea și soliditatea sistemelor de certificare emise de terți. Aceste criterii minime ar trebui mai ales să asigure independența de industrie, includerea intereselor sociale și de mediu la întocmirea standardelor, auditarea independentă din partea terților, divulgarea publică a rapoartelor de audit, transparența în toate etapele și deschiderea. Sistemele de certificare ar trebui să acorde certificarea doar produselor cu un conținut certificat în proporție de 100 %. Operatorii pot utiliza pentru sistemele lor de due diligence numai sisteme de certificare care îndeplinesc aceste criterii. Totuși, certificarea de către terți nu ar trebui să dilueze principiul răspunderii operatorului economic.

(g)  Rolul acordurilor de parteneriat voluntar

Uniunea poate negocia acorduri de parteneriat voluntar având ca obiect produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme cu țări care fabrică produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme (țări partenere), care creează o obligație juridică pentru părți de a implementa un regim de licențe și de a reglementa comerțul cu produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme în conformitate cu legislația națională a țării producătoare de produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme și cu criteriile de mediu și privind drepturile omului prevăzute în propunere. Produsele FERC cuprinse în sfera de aplicare a propunerii provenite din țări partenere care au încheiat acorduri de parteneriat voluntar ar trebui să fie considerate ca fiind cu risc neglijabil, în măsura în care acordul de parteneriat este pus în aplicare în sensul propunerii. Astfel de acorduri ar trebui să se construiască pe temelia dialoguri naționale multipartite cu participarea efectivă și semnificativă a tuturor părților interesate, inclusiv a societății civile, a popoarelor indigene și a comunităților locale.

4.2.  Obligația de consultare

Operatorii trebuie:

(a)  să consulte într-o formă adecvată, în timp util și direct părțile interesate afectate și potențial afectate;

(b)  să țină cont cu seriozitate de punctele de vedere ale părților interesate în definirea și punerea în aplicare a măsurilor de diligență;

(c)  să se asigure că sindicatele reprezentative și reprezentanții lucrătorilor sunt implicați în definirea și punerea în aplicare a măsurilor de diligență;

(d)  să introducă un mecanism de alertă rapidă pentru a le oferi oportunitatea lucrătorilor și părților interesate cu preocupări întemeiate să informeze operatorul cu privire la orice risc de prejudiciu pentru pădurile naturale, ecosistemele naturale și drepturile omului pe tot lanțul valoric; operatorul ar trebui să ia aceste informații în considerare în cadrul proceselor sale de diligență;

(e)  să ia în considerare corespunzător cunoștințele indigene și locale și riscurile și preocupările exprimate de comunitățile locale, popoarele indigene și apărătorii pământurilor și ai mediului.

4.3.  Obligația de transparență și de raportare

Operatorii ar trebui să prezinte anual autorității publice rapoarte despre propriile procese de diligență și de consultare, riscurile identificate, procedurile de analizare, atenuare și remedierea riscurilor, precum și despre implementarea și rezultatele lor. Rapoartele sunt publice, accesibile și structurate astfel încât să nu reprezinte o povară disproporționată, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Comisia ar trebui să adopte acte delegate pentru a stabili formatul și elementele rapoartelor. Operatorii ar trebui, printre altele, să raporteze în special despre sistemul pe care îl folosesc și modul în care îl aplică produselor de bază în cauză și despre riscurile și efectele identificate; acțiunile întreprinse pentru încetarea și remedierea încălcărilor existente și pentru prevenirea și atenuarea riscurilor de încălcare, precum și rezultatele acestora; măsurile și rezultatele monitorizării privind executarea și succesul acestor acțiuni, alertele primite prin mecanismul de alertă rapidă și modul în care operatorul a ținut cont de ele în procesele sale de diligență, precum și o listă cu toate filialele, subcontractanții și furnizorii, precum și cu produsele, împreună cu cantitățile și originea lor. Dacă nu publică rapoarte complete și la timp, operatorul ar trebui sancționat cu suspendarea autorizației de introducere a produselor pe piața internă a Uniunii.

4.4.  Obligația de documentare

Operatorii ar trebui să țină o evidență scrisă a tuturor acțiunilor de diligență și a rezultatelor acestora și să o pună la dispoziția autorităților competente, la cerere.

4.5.  Orientările Comisiei

Comisia ar trebui să elaboreze orientări și îndrumări pentru a-i ajuta pe operatori să se conformeze obligațiilor juridice cuprinse în propunere, în special pentru a clarifica așteptările legate de gradul de diligență necesar pentru anumite contexte, sectoare sau pentru anumite tipuri de operatori. În acest context, Comisia ar trebui să valorifice și să propage bunele practici existente în sistemele de management de mediu existente.

Pentru a-i sprijini pe operatorii economici să își îndeplinească obligațiile de diligență, Comisia ar trebui să publice analize ale „zonelor fierbinți” regionale în privința produselor FERC.

5.  Controlul, monitorizarea, asigurarea respectării legislației, sancțiunile și accesul la justiție

5.1.  Asigurarea respectării legislației prin structuri ale sectorului public

Statele membre ar trebui să asigure, în conformitate cu legislația și practicile lor naționale, punerea în executare a atribuțiilor menționate în secțiunea 4 prin:

(a)  stabilirea de pedepse și sancțiuni proporționale, eficiente și disuasive pentru nerespectarea oricăreia dintre obligațiile stabilite sau în cazul în care nerespectarea oricăreia dintre respectivele obligațiile cauzează, contribuie, agravează sau este legată de daune aduse pădurilor naturale sau ecosistemelor naturale sau de abuzuri împotriva drepturilor omului ori de riscuri în acest sens; acestea ar trebui să includă:

i.  sancțiuni efective, proporționale și disuasive cu daunele aduse pădurilor naturale, ecosistemelor naturale sau drepturilor omului, așa cum sunt stabilite în propunere, cu costul refacerii pădurii naturale sau a ecosistemului natural și al restaurării drepturilor omului și cu prejudiciile economice care decurg din încălcarea dispozițiilor, suportate de comunitățile afectate;

ii.  confiscarea permanentă a produselor de bază și a produselor derivate vizate;

iii.  suspendarea imediată a autorizației de introducere de produse pe piața internă a Uniunii;

iv.  excluderea de la procedurile de achiziții publice;

v.  sancțiuni penale pentru persoane fizice și, dacă este permis, pentru entitățile juridice în cazul celor mai grave infracțiuni.

(b)  desemnarea autorităților naționale competente să investigheze și să asigure respectarea dispozițiilor („autoritățile competente”); autoritățile competente ar trebui să monitorizeze îndeplinirea eficientă de către acești operatori a obligațiilor prevăzute în propunere; în acest scop, autoritățile competente ar trebui să efectueze controale oficiale, după caz, conform unui plan, care ar putea include controale la sediile operatorilor și verificări pe teren și ar trebui să poată adopta ordine provizorii și, în plus și fără să aducă atingere aplicării sancțiunilor, ar trebui să aibă competența de a solicita operatorilor să ia măsuri de remediere; autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să efectueze verificări la timp și aprofundate atunci au informații relevante, inclusiv preocupări fundamentate exprimate de terți, și ar trebui să trateze informațiile legate de activitatea lor în conformitate cu Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informațiile despre mediu;

(c)  asigurarea dreptului cetățenilor de a contesta neconformitatea în fața autorităților judiciare sau administrative; aici ar trebui incluse toate persoanele fizice sau grupurile ale căror drepturi și obligații sau interese sunt afectate, direct sau indirect, de neîndeplinirea, parțială sau integrală, de către întreprindere a atribuțiilor sale, inclusiv angajați, clienți, consumatori și utilizatori finali, sindicate, federații sindicale transnaționale, comunități locale, administrații sau instituții naționale sau locale, jurnaliști, ONG-uri și organizații ale societății civile locale.

Comisia ar trebui să adopte acte delegate pentru a stabili standarde și orientări obligatorii din punct de vedere juridic, aplicabile autorităților competente naționale cu scopul de a asigura punerea în aplicare și respectarea eficientă și uniformă a propunerii la nivelul Uniunii, în special cu privire la:

—  înscrierea operatorilor care intră sub incidența propunerii într-un registru public și punerea acestuia la dispoziția publicului;

—  stabilirea de standarde privind calitatea și numărul verificărilor conformității efectuate de autoritățile competente naționale;

—  orientările suplimentare privind metoda de efectuare a verificărilor conformității, cum ar fi orientări pentru autoritățile naționale competente care specifică criteriile pentru verificări, în scopul de a analiza și a evalua mai bine nivelul de risc al produselor și documentația suficientă a sistemelor de due diligence necesare utilizate;

—  orientările în ceea ce privește preocupările terților pentru a stabili criterii la nivelul Uniunii cu scopul de a evalua dacă o preocupare este suficient de motivată și credibilă pentru a fi prelucrată, precum și de a elabora standarde procedurale clare pentru răspunsuri oferite la timp, imparțiale, eficace și transparente ale autorităților naționale competente la preocupările terților;

—  criteriile dezvoltate la nivelul Uniunii care să specifice cazurile în care un operator ar trebui să primească o notificare privind măsuri de remediere, o sancțiune sau cazurile în care ar trebui să se aplice alte pedepse; precum și

—  obligațiile autorităților competente de a raporta în mod public cu privire la activitățile de control și de asigurare a respectării legislației, încălcările constatate și răspunsurile la preocupări motivate.

5.2.  Răspunderea civilă și accesul la căi de atac

(a)  Răspunderea civilă

Operatorii ar trebui:

i)  să răspundă în solidar pentru prejudiciile care decurg din încălcarea drepturilor omului sau din daunele cauzate pădurilor naturale și ecosistemelor naturale, astfel cum este prevăzut în propunere, cauzate, agravate, favorizate sau legate de entitățile controlate sau dependente din punct de vedere economic;

ii)  să răspundă pentru prejudiciile care decurg din încălcarea drepturilor omului sau daunele cauzate pădurilor naturale și ecosistemelor naturale, astfel cum este prevăzut în propunere, direct legate de produsele, serviciile sau operațiunile acestora printr-o relație de afaceri, cu excepția cazului în care pot demonstra că au acționat cu prudența cuvenită și au luat toate măsurile rezonabile, având în vedere circumstanțele, care ar fi putut preveni prejudiciile; operatorii pot fi, prin urmare, exonerați de răspundere dacă pot demonstra că au luat toate măsurile necesare pentru a identifica și a evita daunele.

(b)  Divulgarea probelor

În cazul în care un reclamant a prezentat fapte și probe disponibile în mod rezonabil, suficiente pentru a susține acțiunea acestuia, inculpatului îi revine sarcina de a dovedi:

i)  natura relației sale cu entitățile implicate în prejudiciu;

ii)  dacă a acționar cu prudența cuvenită și a luat toate măsurile necesare pentru a preveni cauzarea prejudiciului.

(c)  Accesul la căi de atac

Părțile vătămate ar trebui să aibă dreptul la căi de atac accesibile și eficiente pentru a solicita reparații de la operatorii care cauzează, agravează sau favorizează un efect negativ asupra drepturilor lor sau au legătură cu acest efect. Mecanismele nestatale de soluționare a plângerilor ar trebui să fie completate prin mecanisme de remediere judiciare pentru îmbunătățirea responsabilității și a accesului la căi de atac.

6.  Dispoziții finale

6.1.  Menținerea nivelului de protecție

Punerea în aplicare a propunerii nu ar trebui să constituie în niciun fel un motiv de justificare a reducerii nivelului general de protecție a drepturilor omului, atât drepturile oficiale, cât și cele cutumiare ale popoarelor indigene și ale comunităților locale la terenuri, teritorii și resurse, sau a mediului. Aceasta nu ar trebui să afecteze, în special, alte cadre de răspundere existente în materie de subcontractare sau lanțuri de aprovizionare.

6.2.  Dispoziții mai favorabile

Statele membre ar putea introduce sau menține dispoziții care depășesc dispozițiile stabilite în propunere în ceea ce privește protecția drepturilor omului și standardele de mediu de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse de bază care prezintă riscuri pentru păduri și ecosisteme.

(1) JO L 295, 12.11.2010, p. 23. (2) JO L 198, 22.6.2020, p. 13. (3) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (4) EPRS, „Un cadru juridic al UE pentru stoparea și inversarea tendinței defrișărilor la nivel mondial în frunte cu UE — evaluarea valorii adăugate europene”, PE 654.174 din septembrie 2020. (5) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (6) Texte adoptate, P7_TA(2010)0226. (7) Texte adoptate. P8_TA(2016)0405. (8) Texte adoptate, P8_TA(2017)0098. (9) Texte adoptate, P8_TA(2017)0330. (10) Texte adoptate, P8_TA(2018)0279. (11) Texte adoptate, P8_TA(2018)0333. (12) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (13) Texte adoptate, P9_TA(2020)0015. (14) Texte adoptate, P9_TA(2020)0212. (15) Raportul „Încălzirea globală cu 1,5°C – un raport special al IPCC privind impactul încălzirii globale cu 1,5 °C peste nivelurile preindustriale și direcțiile conexe de evoluție a emisiilor globale de gaze cu efect de seră, în contextul consolidării răspunsului mondial la amenințarea reprezentată de schimbările climatice, al dezvoltării durabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei”. (16) Comunicarea privind intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, Comisia Europeană, 2019. (17) „Lumea vie a planetei 2016”, WWF, Societatea Zoologică din Londra, Centrul de Reziliență din Stockholm (18) Comunicarea privind intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial, Comisia Europeană, 2019. (19) Smith P et al. (2014) Agricultură, silvicultură și alte destinații ale terenurilor (AFOLU). În: Schimbările climatice 2014: Atenuarea schimbărilor climatice. Contribuția grupului de lucru III la Al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice [Edenhofer, O et al. (Eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, Regatul Unit și New York, NY, SUA. (20) Cook, Institutul Goddard de studii spațiale al NASA, 2005. (21) Am pierdut un teren de fotbal de pădure primară la fiecare 6 secunde în 2019, World Resources Institute, disponibil online, la 2 iunie 2020. (22) Mafia pădurilor tropicale: Modul în care violența și impunitatea provoacă defrișările în Brazilia, în zona Amazonului, organizația Human Rights Watch, online, 17 septembrie 2019. (23) Bruce A. Wilcox și Brett Ellis, Center for Infectious Disease Ecology, Asia-Pacific Institute for Tropical Medicine and Infectious Diseases, University of Hawaii (Centrul pentru ecologia bolilor infecțioase, Institutul Asia-Pacific pentru medicină tropicală și boli infecțioase, Universitatea Hawaii), Manoa, SUA, 2006. (24) astfel cum se raportează, de exemplu, în Atlasul justiției în probleme de mediu – https://ejatlas.org/conflict/water-grabbing-and-agribusiness-in-the-south-coast-of-guatemala – în cazul Guatemalei (trestie de zahăr, ulei de palmier și banane). (25) FAO.2016. Starea pădurilor la nivel mondial 2016. Pădurile și agricultura: utilizarea terenurilor, provocări și oportunități. Roma. http://www.fao.org/3/a-i5588e.pdf (26) Comisia Europeană , 2013: „The impact of EU consumption on deforestation: Comprehensive analysis of the impact of EU consumption on deforestation. Final report.” („Impactul consumului UE asupra defrișărilor: analiză completă a impactului consumului EU asupra defrișărilor. Raport final”). Studiu finanțat de Comisia Europeană și realizat de VITO, Institutul Internațional pentru analizarea sistemelor aplicate (the International Institute for Applied Systems Analysis), HIVA ( Onderzoeksinstituut voor Arbeid en Samenleving) și Uniunea Internațională pentru conservarea naturii (International Union for the Conservation of Nature NL). (27) Raportul IPBES 2019. (28) Escobar, N., Tizado, E. J., zu Ermgassen, E. K., Löfgren, P., Börner, J., & Godar, J. (2020). Spatially-explicit footprints of agricultural commodities: Mapping carbon emissions embodied in Brazil's soy exports (Amprentele explicite la nivel spațial ale produselor agricole de bază: cartografierea emisiilor de carbon încorporate în exporturile de soia ale Braziliei), Global Environmental Change, nr. 62, 102067, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0959378019308623. (29) Raport tehnic 2013-063 al Comisiei, „Impactul consumului UE asupra defrișărilor: analiză cuprinzătoare a impactului consumului UE asupra defrișărilor”, studiu finanțat de Comisia Europeană, DG ENV, și efectuat de VITO, IIASA, HIVA și IUCN NL, http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/1.%20Report%20analysis%20of%20impact.pdf , pp. 23-24. (30) Raportul de evaluare pe cinci ani privind Declarația de la New York „Protejarea și refacerea pădurilor. O istorie a unor mari angajamente, dar cu progrese limitate”, septembrie 2019 https://forestdeclaration.org/images/uploads/resource/2019NYDFReport.pdf (31) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22). (32) https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0959378014001046 (33) Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (JO L 130, 19.5.2017, p. 1). (34) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (JO L 330, 15.11.2014, p. 1). (35) Raportul Parchetului brazilian: http://www.mpf.mp.br/pgr/noticiaspgr/conflitos-associados-a-terra-saoprincipal-causa-de-violencia-contraindigenas-e-comunidades-tradicionaisno-brasil-segundo-mpf (36) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82). (37) Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei din 13 martie 2019 de completare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, în cazul cărora se observă o expansiune semnificativă a suprafeței de producție în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon și certificarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă care prezintă riscuri reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, JO L 133, 21.5.2019, p. 1. (38) Baza de date a Eurostat privind silvicultura https://ec.europa.eu/eurostat/web/forestry/data/database (39) http://www.fao.org/rural-employment/agricultural-sub-sectors/forestry/en (40) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65). (41) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1). (42) Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn. Text cu relevanță pentru SEE. (JO L 295, 12.11.2010, p. 23).