Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 25 noiembrie 2020 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2014/65/UE în ceea ce privește cerințele în materie de informații, guvernanța produselor și limitele pozițiilor pentru a contribui la redresarea economică în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0280 – C9-0210/2020 – 2020/0152(COD))(1)

P9_TA(2020)0317 A9-0208/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Amendamentul 9, în lipsa unor indicații contrare

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)

P9_TA(2020)0317 A9-0208/2020

la propunerea Comisiei

P9_TA(2020)0317 A9-0208/2020

---------------------------------------------------------

P9_TA(2020)0317 A9-0208/2020

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2014/65/UE în ceea ce privește cerințele în materie de informații, guvernanța produselor și limitele pozițiilor pentru a contribui la redresarea economică în urma pandemiei de COVID-19

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Pandemia de COVID-19 afectează grav persoanele, întreprinderile, sistemele de sănătate, economiile și sistemele financiare ale statelor membre. Comisia, în comunicarea sa către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 27 mai 2020, intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație”(3) a subliniat faptul că lichiditatea și accesul la finanțare vor reprezenta o provocare continuă în lunile următoare. Prin urmare, este esențial să se sprijine redresarea în urma șocului economic grav cauzat de pandemia de COVID-19 reducând birocrația prin introducerea unor modificări specifice limitate ale actelor legislative financiare existente. Așadar, scopul general al modificărilor ar trebui să fie acela de a elimina birocrația inutilă și de a face excepții temporare considerate eficace în vederea diminuării turbulențelor economice. Modificările ar trebui să evite schimbările care determină mai multe presiuni asupra sectorului și să lase soluționarea aspectelor legislative complexe pentru revizuirea planificată a MiFID II. Acest pachet de măsuri este adoptat cu titlul „Pachetul de măsuri de redresare a piețelor de capital”.

(2)  Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului(4) privind piețele instrumentelor financiare a fost adoptată în 2014 ca răspuns la criza financiară din perioada 2007-2008. Această directivă a consolidat în mod substanțial sistemul financiar din Uniune și a garantat un nivel ridicat de protecție a investitorilor în întreaga Uniune. Ar putea să se aibă în vedere depunerea unor eforturi suplimentare în vederea reducerii complexității reglementărilor și a costurilor de conformare ale firmelor de investiții, precum și în vederea eliminării denaturării concurenței, cu condiția ca, în același timp, să se țină seama suficient de protecția investitorilor.

(3)  În ceea ce privește cerințele menite să asigure protecția investitorilor, Directiva 2014/65/UE nu și-a îndeplinit pe deplin obiectivul de a adapta măsuri care să țină seama în mod suficient de particularitățile fiecărei categorii de investitori (clienți de retail, clienți profesionali și contrapărți eligibile). Unele dintre aceste cerințe nu au sporit întotdeauna protecția investitorilor, ci, uneori, au împiedicat buna executare a deciziilor de investiții. Pentru a spori și mai mult protecția investitorilor, este esențial ca nivelul de îndatorare al investitorilor de retail să fie luat în considerare în cadrul evaluării adecvării, în special având în vedere nivelul în creștere al îndatorării consumatorilor din cauza pandemiei de COVID-19. În plus, anumite cerințe din Directiva 2014/65/UE ar putea fi modificate pentru a facilita furnizarea de servicii de investiții și desfășurarea activităților de investiții, cu condiția ca modificarea să se efectueze într-o manieră echilibrată, care să protejeze pe deplin investitorii.

(4)  Cerințele privind guvernanța produselor pot restricționa vânzarea de obligațiuni corporative. Obligațiunile corporative cu o clauză de tip make-whole (cu plată integrală) sunt considerate, în general, produse sigure și simple, eligibile pentru clienții de retail. O astfel de clauză de tip make-whole (cu plată integrală) protejează investitorii împotriva pierderilor în cazul în care emitentul optează pentru răscumpărarea anticipată a obligațiunii prin asigurarea faptului că investitorii primesc o plată egală cu valoarea actualizată netă a cupoanelor pe care ar fi primit-o în cazul în care obligațiunea nu ar fi fost răscumpărată. Prin urmare, cerințele de guvernanță a produselor nu ar trebui să se mai aplice în cazul obligațiunilor corporative cu astfel de clauze de tip make-whole (cu plată integrală).

(5)  Cererea de contribuții, lansată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), privind impactul cerințelor de prezentare a informațiilor privind costurile și cheltuielile în conformitate cu Directiva 2014/65/UE și consultarea publică inițiată de Comisie au confirmat că informațiile standardizate și obligatorii privind costurile nu le sunt necesare clienților profesionali și contrapărților eligibile, întrucât aceștia primesc deja informațiile necesare atunci când negociază cu furnizorul lor de servicii. Aceste informații sunt adaptate la nevoile lor și sunt adesea mai detaliate. Contrapărțile eligibile și clienții profesionali ar trebui, prin urmare, să fie exceptați de la aplicarea acestor cerințe de informare cu privire la costuri și cheltuieli, mai puțin în legătură cu serviciile de consultanță de investiții și de administrare a portofoliului, deoarece clienții profesionali implicați în relații de administrare a portofoliului sau de consultanță de investiții nu dețin în mod necesar competențe și cunoștințe de specialitate suficiente pentru a fi exceptați de la prezentarea informațiilor privind costurile și cheltuielile.

(6)  În prezent, în cazul unor relații continue cu clienții, firmele de investiții sunt obligate să efectueze o analiză a costurilor și a beneficiilor în legătură cu anumite activități din cadrul portofoliului care implică o realocare a instrumentelor financiare. Astfel, firmele de investiții trebuie să obțină informațiile necesare de la client și să poată demonstra că beneficiile unei astfel de realocări sunt mai mari decât costurile aferente. Deoarece această procedură impune sarcini excesive asupra clienților profesionali, care au tendința de a realoca instrumente financiare frecvent, aceștia ar trebui exceptați de la îndeplinirea acestei cerințe, menținându-se însă posibilitatea de a opta pentru aplicarea ei. Ținând cont de faptul că este necesar un nivel mai ridicat de protecție în cazul clienților de retail, această opțiune ar trebui limitată la clienții profesionali.

(7)  Clienții care au o relație continuă cu o firmă de investiții primesc rapoarte obligatorii privind serviciile periodic sau în funcție de o serie de factori care impun acest lucru. Nici firmele de investiții și nici clienții profesionali nu consideră că aceste rapoarte privind serviciile sunt utile. Aceste rapoarte s-au dovedit inutile mai ales pentru clienții profesionali de pe piețe extrem de volatile, deoarece rapoartele sunt furnizate des și în număr foarte mare. Clienții profesionali reacționează adesea la rapoartele privind serviciile fie prin faptul că nu citesc aceste rapoarte, fie prin luarea unor decizii de investiții rapide în detrimentul unei strategii de investiții pe termen lung. Prin urmare, contrapărțile eligibile nu ar mai trebui să primească astfel de rapoarte privind serviciile. Totuși, clienții profesionali ar trebui să aibă posibilitatea de a opta pentru primirea rapoartelor privind serviciile.

(8)  Directiva 2014/65/UE a introdus cerințe de raportare cu privire la modul de executare a ordinelor în condițiile cele mai favorabile pentru client. Aceste rapoarte tehnice conțin un volum mare de informații cantitative detaliate privind locul de executare, instrumentul financiar, prețul, costurile și probabilitatea de executare. Ele sunt rareori citite de investitori, după cum reiese din numărul foarte mic de descărcări de pe site-urile web ale firmelor de investiții. Întrucât rapoartele respective nu permit investitorilor să facă vreo comparație semnificativă pe baza datelor conținute de acestea, publicarea lor ar trebui suspendată temporar.

(9)  Pentru a facilita comunicarea dintre firmele de investiții și clienții acestora și, prin urmare, procesul de investiții în sine, informațiile privind investițiile nu ar trebui să mai fie furnizate pe suport de hârtie, ci ar trebui, ca opțiune standard, să fie furnizate pe cale electronică. Cu toate acestea, clienții de retail ar trebui să poată solicita furnizarea în continuare a informațiilor pe suport de hârtie.

(9a)  Comisia ar trebui să prezinte un raport privind impactul aplicării limitelor pozițiilor și al administrării pozițiilor asupra lichidității, abuzului de piață și a condițiilor de decontare și de cotație ordonată pe piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri, astfel cum se prevede în prezenta directivă. O evaluare bazată pe date concrete a regimului instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și consultarea unei game variate de părți interesate sunt esențiale atunci când se analizează conținutul acestor dispoziții, care au fost adoptate ca răspuns la acordurile convenite în urma summitului de la Pittsburgh din 2009 și a summitului G20 de la Cannes din 2011, cu scopul de a îmbunătăți reglementarea, funcționarea și transparența piețelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și de a aborda volatilitatea excesivă a prețurilor. [AM  2]

(10)  Directiva 2014/65/UE permite persoanelor care tranzacționează instrumente financiare derivate pe mărfuri, certificate de emisii și instrumente derivate pe certificate de emisii cu titlu profesional să beneficieze de o derogare cu privire la autorizarea ca firmă de investiții în cazul în care activitățile de tranzacționare ale acestora sunt auxiliare în raport cu activitatea lor principală. Persoanele care solicită efectuarea unei evaluări a caracterului auxiliar al activității au obligația de a notifica anual autoritatea competentă relevantă în legătură cu utilizarea acestei posibilități și de a furniza elementele necesare pentru îndeplinirea criteriilor celor două teste cantitative, care stabilesc dacă activitatea de tranzacționare a acestora este auxiliară în raport cu activitatea principală. În primul test se compară dimensiunea activității speculative de tranzacționare a unei entități cu activitatea de tranzacționare globală din Uniune în funcție de clasa de active. În al doilea test se compară dimensiunea activității speculative de tranzacționare, cu toate clasele de active incluse, cu activitatea de tranzacționare globală a instrumentelor financiare de către entitate la nivel de grup. Cel de-al doilea test prevede și o altă metodă de evaluare, care constă în compararea capitalului estimat utilizat pentru activitatea speculativă de tranzacționare cu valoarea efectivă a capitalului utilizat la nivel de grup pentru activitatea principală. Aceste teste cantitative ar trebui să rămână regula de bază pentru exonerarea cu privire la activitatea auxiliară. Alternativ, autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să poată fi autorizate să se bazeze pe elemente calitative, în condiții clar definite. ESMA ar trebui să fie împuternicită să ofere orientări privind circumstanțele în care autoritățile naționale ar putea să aplice o abordare calitativă, precum și să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare privind criteriile calitative. Persoanele care sunt eligibile pentru această exonerare, inclusiv formatorii de piață, tranzacționează pe cont propriu sau furnizează servicii de investiții, altele decât tranzacționarea pe cont propriu, clienților sau furnizorilor activității lor principale. Exonerarea ar fi disponibilă în ambele cazuri în mod individual și în mod agregat, atunci când aceste activități sunt auxiliare în raport cu activitatea la nivel de grup. Exonerarea nu ar trebui să fie disponibilă pentru persoanele care aplică o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență sau fac parte dintr-un grup a cărui activitate principală constă în furnizarea de servicii de investiții sau de activități bancare sau care acționează în calitate de formatori de piață în legătură cu instrumentele financiare derivate pe mărfuri. ▌

(11)  În prezent, autoritățile competente au obligația de a institui și aplica limite ale pozițiilor cu privire la dimensiunea poziției nete pe care o persoană o poate deține în orice moment în instrumente financiare derivate pe mărfuri tranzacționate în locuri de tranzacționare și în contracte extrabursiere echivalente din punct de vedere economic desemnate de Comisie. Întrucât regimul limitelor pozițiilor s-a dovedit a fi nefavorabil pentru dezvoltarea de noi piețe de mărfuri, piețele de mărfuri aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare ar trebui exceptate de la aplicarea limitelor pozițiilor. În schimb, limitele pozițiilor ar trebui să se aplice numai acelor instrumente financiare derivate pe mărfuri care sunt considerate instrumente financiare derivate pe mărfuri importante sau critice, precum și contractelor extrabursiere echivalente din punct de vedere economic aferente. Instrumentele financiare derivate importante sau critice sunt instrumentele derivate pe energie, cu un total al pozițiilor deschise de cel puțin 300 000 de loturi pe o perioadă de un an. Datorită importanței lor critice pentru populație, mărfurile agricole cu un activ suport destinat consumului uman și contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic aferente vor face în continuare obiectul regimului curent al limitelor pozițiilor. ESMA ar trebui autorizată să elaboreze proiecte de standarde de reglementare pentru a defini mărfurile agricole cu un activ suport destinat consumului uman, precum și instrumentele financiare derivate importante sau critice care fac obiectul limitelor pozițiilor. În cazul instrumentelor financiare derivate importante și critice, ESMA ar trebui să ia în considerare următoarele criterii: un total al pozițiilor deschise de 300 000 de loturi pe an, numărul de participanți la piață și marfa activ suport.

(12)  Directiva 2014/65/UE nu permite exonerări privind acoperirea riscurilor pentru nicio entitate financiară. Mai multe grupuri predominant comerciale care au înființat o entitate financiară în scopuri de tranzacționare s-au confruntat cu situația în care entitatea financiară nu a putut desfășura toate activitățile de tranzacționare pentru grup, deoarece aceasta nu a fost eligibilă pentru a beneficia de o derogare privind acoperirea riscurilor. Prin urmare, ar trebui introdusă o derogare privind acoperirea riscurilor pentru contrapărțile financiare, care să fie definită în sens restrâns. Această derogare privind acoperirea riscurilor ar trebui să fie disponibilă în situația în care, în cadrul unui grup predominant comercial, o persoană a fost înregistrată ca firmă de investiții și tranzacționează în numele grupului comercial respectiv. Pentru a limita derogarea privind acoperirea riscurilor doar la acele entități financiare care tranzacționează pentru entitățile nefinanciare din grupul predominant comercial respectiv, această derogare privind acoperirea riscurilor ar trebui să se aplice pozițiilor deținute de entitatea financiară respectivă care pot fi considerate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate în mod direct de activitatea comercială a entităților nefinanciare din cadrul grupului.

(13)  Chiar și în cazul contractelor lichide, doar un număr limitat de participanți la piață acționează în mod obișnuit ca formatori de piață pe piețele de mărfuri. În cazul în care participanții respectivi la piață trebuie să aplice limite ale pozițiilor, aceștia nu mai pot fi la fel de eficienți ca formatori de piață. Astfel, ar trebui introdusă o derogare de la regimul limitelor pozițiilor pentru contrapărțile financiare și nefinanciare în legătură cu pozițiile care rezultă din tranzacțiile efectuate în vederea îndeplinirii obligațiilor privind furnizarea de lichidități.

(13a)  Modificările aduse regimului limitelor pozițiilor sunt menite să sprijine dezvoltarea de noi contracte pentru energie, în special pe piața energiei electrice, și nu urmăresc să relaxeze regimul aplicabil contractelor pentru mărfuri agricole.

(14)  Regimul actual al limitelor pozițiilor nu recunoaște caracteristicile unice ale instrumentelor financiare derivate securitizate. Instrumentele financiare derivate securitizate ar trebui, prin urmare, să fie exceptate de la regimul limitelor pozițiilor.

(15)  De la intrarea în vigoare a Directivei 2014/65/UE, nu au fost identificate contracte derivate pe mărfuri care să se circumscrie sintagmei „aceleași contracte”. Ca urmare a utilizării sintagmei „același contract” în directivă, metodologia de calcul a limitei din alte luni este în detrimentul locului de tranzacționare cu piața mai puțin lichidă, în situația în care mai multe locuri de tranzacționare concurează în legătură cu instrumente financiare derivate pe mărfuri bazate pe același activ suport și cu aceleași caracteristici. Prin urmare, trimiterea la „același contract” din Directiva 2014/65/UE ar trebui eliminată. Autoritățile competente ar trebui să poată stabili că instrumentele financiare derivate pe mărfuri tranzacționate în locurile de tranzacționare ale acestora se bazează pe același activ suport și au aceleași caracteristici, caz în care valoarea de referință pentru limita din altă lună pe piața cea mai lichidă pentru instrumentul financiar derivat pe mărfuri respectiv poate fi utilizată ca valoare de referință pentru stabilirea limitei poziției din altă lună pentru contractele concurente tranzacționate în locurile de tranzacționare mai puțin lichide.

(16)  Există diferențe semnificative privind modul în care sunt administrate pozițiile de către locurile de tranzacționare în Uniune. Prin urmare, în situațiile în care acest lucru este necesar, ar trebui consolidate mecanismele de control al administrării pozițiilor.

(17)  În vederea asigurării dezvoltării în continuare a piețelor de mărfuri exprimate în euro la nivelul Uniunii Europene, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole și instrumentele financiare derivate pe mărfuri importante sau critice care ar trebui să facă obiectul limitelor pozițiilor, procedura prin care persoanele pot solicita o derogare privind acoperirea riscurilor pentru poziții care rezultă din tranzacții efectuate în vederea îndeplinirii obligațiilor privind furnizarea de lichidități, procedura prin care entitățile financiare care fac parte dintr-un grup predominant comercial pot solicita o derogare privind acoperirea riscurilor pentru poziții deținute de entitatea financiară respectivă care pot fi considerate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate în mod direct de activitatea comercială a entităților nefinanciare din cadrul grupului, precum și în ceea ce privește clarificarea conținutului mecanismelor de control al administrării pozițiilor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(5). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(18)  Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) reprezintă politica de referință a Uniunii Europene cu privire la realizarea decarbonizării economiei în conformitate cu Pactul verde european. Tranzacționarea certificatelor de emisii și a instrumentelor derivate pe acestea face obiectul Directivei 2014/65/UE și al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 și reprezintă un element important al pieței carbonului la nivelul Uniunii. Exonerarea cu privire la activitatea auxiliară în conformitate cu Directiva 2014/65/UE permite anumitor participanți la piață să fie activi pe piețele certificatelor de emisii fără a trebui să fie autorizați ca firme de investiții, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Având în vedere importanța funcționării ordonate, a bunei reglementări și a supravegherii piețelor financiare, rolul semnificativ al ETS în atingerea obiectivelor de sustenabilitate ale Uniunii și rolul pe care îl are o piață secundară a certificatelor de emisii care funcționează corespunzător în legătură cu sprijinirea funcționării ETS, este esențial să se conceapă o exonerare cu privire la activitatea auxiliară care să contribuie la atingerea acestor obiective. Acest lucru este deosebit de relevant în cazul în care certificatele de emisii sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare din țări terțe. Pentru a asigura protejarea stabilității financiare a Uniunii, integritatea pieței, protecția investitorilor și condiții de concurență echitabile, precum și pentru a se asigura că ETS continuă să funcționeze în mod transparent și solid în vederea garantării unor reduceri ale emisiilor eficiente din punctul de vedere al costurilor, Comisia ar trebui să monitorizeze dezvoltarea în continuare a tranzacționării de certificate de emisii și instrumente derivate pe acestea în Uniune și în țări terțe, să evalueze impactul exonerării cu privire la activitățile auxiliare asupra ETS și, după caz, să propună orice modificare corespunzătoare în ceea ce privește domeniul de aplicare și aplicarea exonerării cu privire la activitățile auxiliare.

(19)  Directiva 2014/65/UE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință.

(20)  Obiectivele urmărite de prezenta modificare vizează completarea legislației UE deja existente și, prin urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii decât prin inițiative naționale diferite. Piețele financiare sunt transfrontaliere prin natura lor, iar această caracteristică se accentuează tot mai mult. Datorită acestei integrări, intervenția izolată la nivel național ar fi mult mai puțin eficientă și ar duce la fragmentarea piețelor, având drept rezultat arbitrajul de reglementare și denaturarea concurenței.

(20a)   Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a clarifica legislația Uniunii existentă care asigură aplicarea de norme corespunzătoare uniforme firmelor de investiții din întreaga Uniune, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre ci, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(21)  În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative(6), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(21a)   Scopul modificărilor ar trebui să fie acela de a face excepții temporare și de a elimina birocrația, în vederea atenuării crizei economice; prin urmare, modificările ar trebui să evite abordarea unor probleme mai complexe ale legislației, care ar putea risca să determine mai multe sarcini pentru sector. Modificările mai ample ale legislației ar trebui să fie reevaluate, mai întâi, în revizuirea planificată a MiFID II,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2014/65/UE

Directiva 2014/65/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (j) se înlocuiește cu următorul text:"

(b)  alineatul (4) se elimină; [AM 6]

(ba)  se adaugă următorul alineat:"

„(4a) Prin derogare de la alineatul (4) din prezentul articol, statele membre pot opta să aplice criterii calitative în legătură cu derogările prevăzute la alineatul (1) litera (j).

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a oferi orientări cu privire la criteriile calitative care pot fi utilizate pentru a evalua în ce măsură se aplică derogările prevăzute la alineatul (1) litera (j) din prezentul articol.

ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 1 aprilie 2021.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

2.  La articolul 4, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  se introduce următorul punct 8a:"

„8a. «realocarea instrumentelor financiare» înseamnă vânzarea unui instrument financiar și cumpărarea unui alt instrument financiar sau exercitarea unui drept de a face o modificare cu privire la un instrument financiar existent;”;

(b)  se introduce următorul punct 50a:"

„50a. «obligațiuni corporative cu clauze de tip make-whole (cu plată integrală)» înseamnă obligațiuni corporative cu o clauză care, în cazul răscumpărării anticipate, obligă emitentul să returneze investitorului valoarea principală a obligațiunii și valoarea actualizată netă a cupoanelor pe care le-ar fi primit investitorul în cazul în care nu s-ar fi solicitat răscumpărarea obligațiunii înainte de scadență;”;

(c)  se introduce următorul punct 62a:"

„62a. «format electronic» înseamnă orice suport durabil, altul decât hârtia;”;

3.  La articolul 16 alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:"

„Cerințele prevăzute de la al doilea până la al cincilea paragraf al prezentului alineat nu se aplică obligațiunilor corporative cu clauze de tip make-whole (cu plată integrală).”;

4.  Articolul 24 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:"

„Prezentul alineat nu se aplică obligațiunilor corporative cu clauze de tip make-whole (cu plată integrală).”;

(b)  La alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:"

Firma de investiții îi oferă clientului posibilitatea de a primi aceste informații prin telefon, înainte de încheierea tranzacției.”;

(c)  se introduce următorul alineat (5a):"

„(5a) Firmele de investiții furnizează clienților sau clienților potențiali, în format electronic, toate informațiile impuse de prezenta directivă, cu excepția cazului în care clientul sau clientul potențial este un client de retail sau un client de retail potențial care a solicitat să primească informațiile pe suport de hârtie, caz în care informațiile s furnizează pe suport de hârtie și în mod gratuit.

Firmele de investiții informează clienții de retail sau clienții potențiali de retail că au opțiunea de a primi informațiile pe suport de hârtie.

Firmele de investiții informează clienții de retail existenți care primeau anterior informațiile impuse de prezenta directivă pe suport de hârtie că vor primi aceste informații în format electronic cu cel puțin opt săptămâni înainte de a trimite informațiile respective în format electronic. Firmele de investiții informează clienții de retail existenți că au posibilitatea de a alege fie să primească în continuare informații pe suport de hârtie, fie să opteze pentru primirea informațiilor în format electronic. De asemenea, firmele de investiții informează clienții de retail existenți că, în cazul în care aceștia nu solicită continuarea furnizării informațiilor pe suport de hârtie în perioada de opt săptămâni, informațiile le vor fi trimise automat în format electronic. Clienții de retail existenți care primesc deja informațiile impuse de prezenta directivă în format electronic nu trebuie să fie informați.”;

(ca)  se introduce următorul alineat (9a): "

În sensul prezentului articol, sintagma „cercetare pentru investiții” trebuie înțeleasă ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau alte active ori la emitenții sau potențialii emitenți de instrumente financiare ori ca incluzând materialele sau serviciile de cercetare strâns legate de un anumit sector sau de o anumită piață, contribuind la formarea unor opinii despre instrumentele financiare, activele sau emitenții din respectivul sector sau piața respectivă.

Cercetarea pentru investiții include, de asemenea, materiale sau servicii prin care se recomandă sau se sugerează, în mod explicit sau implicit, o strategie de investiții și se exprimă o opinie motivată asupra valorilor sau prețurilor prezente sau viitoare ale instrumentelor financiare ori ale activelor sau se oferă o analiză și informații originale și se ajunge la concluzii bazate pe informații noi sau existente care ar putea fi folosite în cadrul unei strategii de investiții și care ar putea să aibă relevanță și valoare adăugată pentru deciziile luate de firma de investiții în numele clienților care au achitat taxa pentru respectiva cercetare.

5.  La articolul 25 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:"

Atunci când oferă servicii de consultanță de investiții sau servicii de administrare a portofoliului care implică realocarea instrumentelor financiare, firmele de investiții analizează costurile și beneficiile realocării instrumentelor financiare. Atunci când oferă servicii de consultanță de investiții, firmele de investiții informează clientul dacă beneficiile unei astfel de realocări a instrumentelor financiare sunt sau nu mai mari decât costurile implicate de această realocare.”;

5a.  La articolul 25 alineatul (6), se adaugă următorul paragraf:"

„Prezentul alineat nu se aplică obligațiilor legate de pragurile de raportare a pierderilor prevăzute la articolul 25a din prezenta directivă.”

5b.  La articolul 25 alineatul (8), partea introductivă se modifică după cum urmează:"

„(8) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care să garanteze că firmele de investiții respectă principiile prevăzute la alineatele (2)-(6) de la prezentul articol aplicabile furnizării de servicii de investiții sau servicii auxiliare clienților, inclusiv informațiile care trebuie obținute atunci când evaluează caracterul corespunzător sau adecvat al serviciilor și al instrumentelor financiare pentru clienții lor, criteriile de evaluare a instrumentelor financiare care nu sunt complexe în sensul alineatului (4) litera (a) punctul (vi) din prezentul articol, precum și conținutul și formatul înregistrărilor și acordurilor privind furnizarea de servicii către clienți și ale rapoartelor periodice referitoare la serviciile furnizate adresate clienților, cu excepția obligațiilor legate de pragurile de raportare privind pierderile stabilite la articolul 25a. Aceste acte delegate țin cont de următoarele:”

5c.  Se introduce următorul articol 25a: "

„Articolul 25a

6.  La articolul 27 alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:"

„Cerința de raportare prevăzută la prezentul alineat nu se aplică însă până la [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare+ 2 ani]. Comisia Europeană revizuiește în mod cuprinzător caracterul adecvat al cerințelor de raportare prevăzute la prezentul alineat și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport până la [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare + 1 an].;”

6a.  La articolul 27 alineatul (6), se adaugă următorul paragraf:"

„Comisia Europeană revizuiește în mod cuprinzător caracterul adecvat al cerințelor de raportare prevăzute la prezentul alineat și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport până la [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare + 1 an].;”

7.  Se introduce următorul articol 29a:"

„Articolul 29a

8.  La articolul 30, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

„(1) Statele membre se asigură că firmele de investiții autorizate să execute ordine în numele clienților, să tranzacționeze pe cont propriu sau să primească și să transmită ordine au posibilitatea de a antrena tranzacții între contrapărți eligibile sau de a încheia tranzacții cu aceste contrapărți fără a trebui să respecte dispozițiile prevăzute la articolul 24, cu excepția alineatului (5a), la articolul 25, la articolul 27 și la articolul 28 alineatul (1), în ceea ce privește tranzacțiile respective sau orice serviciu auxiliar legat direct de aceste tranzacții.”;

9.  Articolul 57 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o procedură pentru entitățile financiare care fac parte dintr-un grup predominant comercial și care pot solicita o derogare privind acoperirea riscurilor pentru poziții deținute de entitatea financiară respectivă care pot fi considerate în mod obiectiv ca reducând riscurile legate în mod direct de activitatea comercială a entităților nefinanciare din cadrul grupului. ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili o procedură referitoare la modul în care persoanele pot solicita o derogare privind acoperirea riscurilor pentru poziții care rezultă din tranzacții efectuate în vederea îndeplinirii obligațiilor privind furnizarea de lichidități într-un loc de tranzacționare.

ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(b)  alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(3) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole și instrumentele financiare derivate pe mărfuri importante sau critice menționate la alineatul (1) și pentru a determina metodologia de calcul pe care autoritățile competente o aplică în stabilirea limitelor poziției din luna respectivă și a limitelor poziției din altă lună pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri decontate fizic sau în numerar, pe baza caracteristicilor instrumentelor financiare derivate pertinente.

ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare menționate la primul paragraf până la [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4)  Autoritățile competente stabilesc limite ale pozițiilor pentru contracte importante sau critice cu instrumente financiare derivate pe mărfuri tranzacționate într-un loc de tranzacționare și pentru instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole pe baza metodologiei de calcul prevăzute în standardele tehnice de reglementare adoptate de Comisie în conformitate cu alineatul (3). Limitele pozițiilor cuprind contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic.

Autoritățile competente revizuiesc limitele pozițiilor atunci când intervine o modificare semnificativă în cadrul pieței, inclusiv o modificare semnificativă în furnizarea elementelor livrabile sau în totalul pozițiilor deschise, pe baza stabilirii de către acestea a elementelor livrabile sau a totalului pozițiilor deschise și restabilesc limita poziției în conformitate cu metodologia de calcul stabilită în standardele tehnice de reglementare adoptate de Comisie în conformitate cu alineatul (3).”;

(c)  alineatele (6), (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:"

„(6) În cazul în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole și instrumentele financiare derivate pe mărfuri importante sau critice bazate pe același activ suport și cu aceleași caracteristici sunt tranzacționate în cantități importante în locuri de tranzacționare din mai multe jurisdicții, autoritatea competentă din locul de tranzacționare în care se desfășoară cel mai mare volum de tranzacționări (autoritatea centrală competentă) stabilește limita poziției unice care trebuie să se aplice tuturor tranzacțiilor cu instrumentul financiar derivat respectiv. Autoritatea competentă centrală consultă autoritățile competente din alte locuri de tranzacționare în care instrumentul derivat pe mărfuri respectiv este tranzacționat în cantități importante cu privire la limita poziției unice care trebuie să se aplice și la orice revizuire a limitelor pozițiilor unice. Autoritățile competente care nu sunt de acord cu stabilirea limitei poziției unice de către autoritatea centrală competentă declară în scris motivele complete și detaliate pentru care consideră că cerințele stabilite la alineatul (1) nu sunt îndeplinite. ESMA soluționează eventualele litigii care rezultă din dezacordul dintre autoritățile competente.

Autoritățile competente din locurile de tranzacționare în care se tranzacționează instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole și instrumente financiare derivate pe mărfuri importante sau critice bazate pe același activ suport și cu aceleași caracteristici și autoritățile competente ale deținătorilor de poziții pe instrumentele financiare derivate pe mărfuri respective instituie mecanisme de cooperare, inclusiv schimbul de date pertinente, pentru a face posibilă monitorizarea și executarea limitei poziției unice.

(7)  ESMA monitorizează cel puțin o dată pe an modul în care autoritățile competente au aplicat limitele pozițiilor stabilite în conformitate cu metodologia de calcul stabilită de ESMA în temeiul alineatului (3). Astfel, ESMA se asigură că o limită a poziției unice se aplică efectiv instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole și contractelor importante sau critice bazate pe același activ suport și cu aceleași caracteristici, indiferent de locul în care sunt tranzacționate în conformitate cu alineatul (6).

(8)  Statele membre se asigură că firmele de investiții sau operatorii de piață care exploatează un loc de tranzacționare în care se tranzacționează instrumente financiare derivate pe mărfuri aplică mecanisme de control al administrării pozițiilor care includ competențe ale locului de tranzacționare de a:

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza conținutul mecanismelor de control al administrării pozițiilor, ținând seama de caracteristicile locurilor de tranzacționare în cauză.

ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare până la [nouă luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

10.  La articolul 58, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"

„(2) Statele membre se asigură că firmele de investiții care tranzacționează instrumente financiare derivate pe mărfuri sau certificate de emisii ori instrumente derivate pe acestea în afara unui loc de tranzacționare pun la dispoziția autorității centrale competente menționate la articolul 57 alineatul (6), cel puțin o dată pe zi, o defalcare completă a pozițiilor lor luate în cadrul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri sau al certificatelor de emisii ori al instrumentelor derivate pe acestea tranzacționate într-un loc de tranzacționare și în cadrul contractelor extrabursiere echivalente din punct de vedere economic, precum și a pozițiilor clienților lor și ale clienților respectivilor clienți, până când se ajunge la clientul final, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și, dacă este cazul, cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.”

11.  La articolul 90, se introduce următorul alineat (1a):"

„(1a) Înainte de 31 decembrie 2021, Comisia revizuiește impactul exonerării prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (j) în ceea ce privește certificatele de emisii sau instrumentele derivate pe acestea și elaborează, dacă este cazul, o propunere legislativă de modificare a exonerării respective. În acest context, Comisia evaluează tranzacționarea certificatelor UE de emisii și a instrumentelor derivate pe acestea la nivelul UE și în țările terțe, impactul exonerării prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (j) asupra protecției investitorilor, a integrității și a transparenței piețelor certificatelor de emisii și a instrumentelor derivate pe acestea, precum și oportunitatea adoptării vreunor măsuri în legătură cu tranzacționarea în locuri de tranzacționare din țări terțe.”

Articolul 1a

Modificarea Directivei (UE) 2019/878

Articolul 2 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/878 se modifică după cum urmează:

1.  primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:"

2.  după primul paragraf se introduce următorul paragraf:"

Statele membre informează de îndată Comisia despre acest lucru.”

Articolul 1b

Modificarea Directivei 2013/36/UE

La articolul 94 alineatul (2), al treilea, al patrulea și al cincilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:"

ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de reglementare până la 28 decembrie 2019.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În ceea ce privește standardele tehnice de reglementare aplicabile firmelor de investiții astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, împuternicirea prevăzută la articolul 94 alineatul (2) din prezenta directivă, astfel cum a fost modificat prin Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului, se aplică în continuare până la 26 iunie 2021.

Articolul 2

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la [9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele măsurilor respective.

Statele membre aplică măsurile respective de la [12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 2a

Clauza de revizuire

Cel târziu până la 31 iulie 2021, după consultarea ESMA și pe baza rezultatelor unei consultări publice care urmează să fie desfășurată de Comisie cu suficient timp înainte, Comisia prezintă o propunere de revizuire a Directivei 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Revizuirea trebuie să fie amplă și să țină seama de aspecte precum cele legate de structura pieței, date, tranzacționare și post-tranzacționare, normele de cercetare, normele privind plata stimulentelor pentru consultanți, nivelul calificărilor profesionale ale consultanților din Europa, clasificarea clienților, precum și de Brexit.

Articolul 3

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în temeiul articolului 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A9-0208/2020). (2) * Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌. (3) COM(2020)0456 final din 27.5.2020. (4) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). (5) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (6) JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 Către o piață unică mai sustenabilă pentru întreprinderi și consumatori (2020/2021(INI))

P9_TA(2020)0318 A9-0209/2020

Parlamentul European,

—  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 114,

—  având în vedere articolele 169, 191, 192 și 193 din TFUE,

—  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(1),

—  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor(2),

—  având în vedere Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri(3),

—  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iunie 2018 de instituire a programului privind piața unică, competitivitatea întreprinderilor, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii, și statisticile europene (COM(2018)0441),

—  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor(4),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară - Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

—  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(5),

—  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile(6),

—  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(7),

—  având în vedere publicația Comisiei din octombrie 2018 intitulată „Behavioural Study on Consumers' Engagement in the Circular Economy” (Studiu comportamental privind implicarea consumatorilor în economia circulară),

—  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare din 2019 intitulat „Analysis and development of a scoring system for repair and upgrade of products” (Examinarea și dezvoltarea unui sistem de punctaj pentru repararea și modernizarea produselor),

—  având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european – stare și perspective 2020”,

—  având în vedere studiul din martie 2020 comandat de Comisia sa pentru piața internă și protecția consumatorilor și intitulat „Promoting product longevity” (Promovarea longevității produselor),

—  având în vedere analiza aprofundată din aprilie 2020 comandată de Comisia sa pentru piața internă și protecția consumatorilor și intitulată „Sustainable Consumption and Consumer Protection Legislation” (Consumul sustenabil și legislația pentru protecția consumatorilor),

—  având în vedere raportul Organizației Europene a Consumatorilor (BEUC) din 18 august 2015 institulat „Durable goods: More sustainable products, better consumer rights – Consumer expectations from the EU’s resource efficiency and circular economy agenda” (Produse durabile: produse mai sustenabile, drepturi mai bune ale consumatorilor – Așteptările consumatorilor cu privire la Agenda UE privind utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară),

—  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0209/2020),

A.  întrucât epuizarea resurselor naturale și proliferarea deșeurilor impun adoptarea unor modele de producție și de consum sustenabile care țin cont de limitele planetei, acordându-se prioritate unei utilizări mai eficace și sustenabile a resurselor;

B.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că este nevoie să creăm modele de afaceri noi și mai reziliente și să sprijinim întreprinderile europene, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), microîntreprinderile și lucrătorii independenți;

C.  întrucât o piață unică sustenabilă trebuie să reflecte apelul(8) lansat de Parlament privind adoptarea unui Pact verde european ambițios; întrucât, prin urmare, este esențial să se elaboreze o strategie bazată pe cercetare pentru a crește durabilitatea produselor, precum și posibilitatea de reutilizare, modernizare și reparare a acestora; întrucât această strategie ar trebui să creeze locuri de muncă și oportunități de creștere și de inovare pentru întreprinderile europene, să sprijine competitivitatea acestora la scară mondială și să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

D.  întrucât o strategie comună și cuprinzătoare nu este echivalentă cu o abordare universală; întrucât ar fi mai adecvată o abordare diferențiată bazată pe particularitățile fiecărei categorii de produs și ale fiecărui sector în parte, precum și pe piață și pe evoluțiile tehnologice; întrucât punerea în aplicare efectivă și asigurarea respectării normelor existente sunt esențiale pentru o piață unică funcțională și sustenabilă;

E.  întrucât este esențial să se mobilizeze fonduri suficiente prin programe financiare precum Programul privind piața unică, în vederea unei tranziții către neutralitatea climatică și economia circulară, cu scopul de a finanța cercetarea și dezvoltarea în domeniul produselor sustenabile, precum și campanii de sensibilizare vizând întreprinderile și consumatorii;

F.  întrucât consumatorii sunt dispuși să pornească pe calea către o economie circulară, fiind de trei ori mai probabil ca aceștia să cumpere un produs dacă este etichetat ca fiind mai durabil și reparabil, astfel cum reiese din studiul comportamental al Comisiei din 2018, însă există în continuare obstacole, inclusiv o asimetrie a informațiilor; întrucât sunt necesare informații clare, fiabile și transparente privind caracteristicile unui produs, inclusiv durata estimată de viață și posibilitatea de reparare a acestuia, pentru sensibilizarea consumatorilor și o concurență loială între întreprinderi; întrucât, așadar, informațiile existente trebuie îmbunătățite, evitând totodată o supraîncărcare cu informații;

G.  întrucât durata de viață a unui produs și modul în care acesta îmbătrânește depinde de diverși factori naturali sau artificiali, cum ar fi compoziția sa, funcționalitatea, costul reparării, tiparele de consum și utilizarea; întrucât durata de viață estimată a unui produs trebuie măsurată pe baza unor teste și criterii obiective, care să reflecte condițiile reale de utilizare, și trebuie să fie determinată înainte de a introduce produsul pe piață;

H.  întrucât Directiva (UE) 2019/771 urmează să fie revizuită înainte de 2024; întrucât în cadrul pregătirilor pentru această revizuire ar trebui să fie evaluate o serie de măsuri menite să creeze condițiile propice pentru creșterea durabilității produselor și asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și a unui mediu de afaceri competitiv; întrucât perioada de garanție de doi ani prevăzută de lege s-ar putea să nu fie adecvată pentru toate categoriile de produse care se estimează că ar avea o durată de viață mai îndelungată;

I.  întrucât, într-o rezoluție anterioară(9), Parlamentul European a solicitat introducerea unor măsuri prin care să se remedieze problema obsolescenței programate a produselor și a programelor informatice, inclusiv elaborarea unei definiții comune pentru testarea și depistarea practicilor problematice; întrucât este nevoie să se dezvolte o strategie comună pentru piața unică și să se ofere securitate juridică atât întreprinderilor, cât și consumatorilor, precum și să se obțină încrederea acestora;

J.  întrucât durata de viață a programelor informatice este esențială pentru durata de viață a aparaturii electronice; întrucât, dat fiind că programele informatice devin învechite din ce în ce mai rapid, aparatele electronice trebuie să fie adaptabile pentru a rămâne competitive pe piață(10);

K.  întrucât 79 % dintre cetățenii UE consideră că producătorilor ar trebui să li se impună să faciliteze repararea dispozitivelor digitale sau înlocuirea componentelor individuale ale acestora(11); întrucât produsele de înaltă calitate cresc semnificativ competitivitatea întreprinderilor europene;

L.  întrucât un sondaj realizat în decembrie 2015(12) a scos în evidență faptul că 59 % dintre consumatori nu știau că perioada de garanție legală din UE este de cel puțin doi ani; întrucât cunoștințele consumatorilor în ceea ce privește drepturile de nivel înalt cu privire la garanția legală ar putea fi îmbunătățite, iar această îmbunătățire ar contribui la o utilizare mai sustenabilă a produselor;

M.  întrucât creșterea comerțului electronic a determinat necesitatea unui control mai bun al conformității bunurilor și serviciilor care provin din țări terțe cu standardele de mediu și de siguranță ale UE, precum și cu drepturile consumatorilor;

N.  întrucât o piață unică sustenabilă necesită o supraveghere eficace a pieței în vederea asigurării unei aplicări adecvate a acestor norme, în cadrul căreia supravegherea pieței și autoritățile vamale joacă un rol esențial;

O.  întrucât încurajarea unei mentalități a reparațiilor și a reutilizării și stimularea încrederii în piața bunurilor de ocazie ar putea constitui surse de oportunități economice și sociale, ar genera locuri de muncă și, în circumstanțe specifice, ar promova competitivitatea sectorului industrial european; întrucât, în anumite cazuri, există obstacole care îi împiedică pe consumatori să opteze pentru reparație, de exemplu lipsa accesului la piese de schimb, lipsa de standardizare și de interoperabilitate, precum și indisponibilitatea serviciilor de reparație; întrucât acest lucru are un impact negativ asupra sectorului reparațiilor;

P.  întrucât, potrivit unui raport Eurobarometru(13), 77 % dintre cetățenii UE ar prefera să își repare dispozitivele, nu să le înlocuiască; întrucât întreprinderile de reparații ar putea fi o sursă de locuri de muncă la nivel local și de cunoștințe specifice în Europa;

Q.  întrucât prelungirea duratei de viață a unui tip de produs care este în plin proces de îmbunătățire semnificativă a eficienței sale de mediu ar trebui să fie pusă în balanță cu gradul de adoptare a acestor produse îmbunătățite și, prin urmare, nu ar trebui să ducă la întârzieri în introducerea de noi tehnologii inovatoare care ar putea genera câștiguri importante din punct de vedere ecologic;

R.  întrucât extinderea digitalizării le oferă societăților noastre noi canale pentru schimbul de informații și ajută la crearea unei piețe sustenabile bazate pe responsabilitate, transparență, schimbul de informații și o utilizare mai eficace a resurselor;

S.  întrucât platformele online ar putea să își respecte într-o măsură mai mare responsabilitatea de a le furniza consumatorilor informații fiabile privind produsele și serviciile pe care le oferă;

T.  întrucât sectorul digital contribuie la inovare și la promovarea unei economii sustenabile; întrucât ar trebui să se abordeze impactul asupra mediului din punctul de vedere al consumului de energie și de resurse asociat infrastructurii sale; întrucât mijloacele mai sustenabile de ambalare și de livrare sunt esențiale pentru crearea unei economii circulare;

U.  întrucât achizițiile publice verzi și sustenabile reprezintă un instrument strategic care poate fi utilizat pentru a contribui, alături de alte politici importante, la tranziția industrială a Europei și la consolidarea rezilienței sale și a autonomiei strategice deschise; întrucât utilizarea strategică a achizițiilor sustenabile poate aduce beneficii atât întreprinderilor, cât și consumatorilor prin stimularea cererii și ofertei de bunuri sustenabile și făcând ca aceste produse să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și atractive pentru consumatori;

V.  întrucât este nevoie să se combată afirmațiile false legate de caracterul ecologic și să se abordeze practicile de dezinformare ecologică prin metode eficace, inclusiv privind modul în care trebuie să fie dovedite astfel de afirmații;

W.  întrucât publicitatea are efecte asupra nivelurilor și tiparelor de consum; întrucât publicitatea ar putea ajuta întreprinderile și consumatorii să facă alegeri sustenabile, în cunoștință de cauză,

1.  salută noul plan de acțiune pentru economia circulară elaborat de Comisie și intenția declarată a acesteia de a promova produsele durabile care pot fi reparate, reutilizate și reciclate mai ușor, luând totodată măsuri pentru a sprijini consumatorii în această tranziție;

2.  evidențiază că orice strategie privind o piață unică sustenabilă ar trebui să combine într-un mod echitabil, echilibrat și proporțional principiile sustenabilității, protecției consumatorilor și ale unei economii sociale de piață foarte competitive; subliniază că eventualele măsuri de reglementare ar trebui să aibă la bază aceste principii, ar trebui să aibă un cost eficient din punct de vedere ecologic și ar trebui să aducă beneficii atât întreprinderilor, cât și consumatorilor, pentru ca aceștia să poată îmbrățișa tranziția verde pe piața internă; subliniază că măsurile de reglementare ar trebui să creeze avantaje competitive pentru întreprinderile europene, nu ar trebui să le supună unor sarcini financiare disproporționate și ar trebui să declanșeze inovarea, să încurajeze investițiile în tehnologii sustenabile și să consolideze competitivitatea europeană și, în cele din urmă, protecția consumatorilor; subliniază că toate măsurile de reglementare avute în vedere ar trebui să fie însoțite de evaluări ale impactului și să țină seama întotdeauna de evoluțiile pieței și de nevoile consumatorilor;

3.  invită Comisia să dea dovadă de o puternică ambiție politică la elaborarea, adoptarea și punerea în aplicare a viitoarelor propuneri relevante, cum ar fi „dotarea consumatorilor cu mijloace de a acționa în vederea tranziției către o economie verde” și o inițiativă politică privind produsele sustenabile, care ar trebui să fie pe deplin aliniată la obiectivele climatice ale UE și la alte obiective de mediu, cu scopul de a îmbunătăți circularitatea lanțurilor valorice, eficiența utilizării resurselor și utilizarea materiilor prime secundare, de a reduce la minimum generarea de deșeuri și de a realiza o economie circulară fără substanțe toxice; subliniază importanța punerii în aplicare la timp și a respectării obligațiilor și standardelor existente; îndeamnă Comisia să nu le mai amâne;

4.  subliniază că o piață unică funcțională reprezintă un instrument puternic pentru tranziția verde și cea digitală a UE, inclusiv în ceea ce privește rolul său într-o economie globalizată; evidențiază că finalizarea și aprofundarea pieței unice, inclusiv prin asigurarea efectivă a respectării legislației existente și prin abordarea barierelor nejustificate și disproporționate rămase constituie o condiție prealabilă pentru ca producția și consumul în UE să devină mai sustenabile; solicită o guvernanță transparentă a pieței interne, alături de o monitorizare mai eficace și îmbunătățită; în opinia sa, cadrul juridic pentru o piață unică mai sustenabilă ar trebui să promoveze inovarea și dezvoltarea de tehnologii sustenabile, să stimuleze întreprinderile să treacă la modele de afaceri mai sustenabile și prin aceasta să contribuie la o redresare economică sustenabilă;

5.  subliniază că consumul sustenabil merge mână în mână cu producția sustenabilă și că operatorii economici ar trebui încurajați să țină seama de durabilitatea produselor și serviciilor încă din etapa de proiectare și la introducerea sau furnizarea pe piața internă, cu scopul de a asigura faptul că consumatorii dispun de alegeri sigure, sustenabile, atractive și cu costuri eficiente; invită Comisia să propună măsuri, făcând o diferențiere între categoriile de produse și sectoarele cu un impact semnificativ asupra mediului, care să îmbunătățească durabilitatea produselor, inclusiv durata de viață estimată și posibilitatea de reutilizare, modernizare, reparare și reciclare a acestora;

Drepturile consumatorilor și combaterea obsolescenței programate

6.  invită Comisia să elaboreze, în consultare cu părțile interesate relevante, o strategie amplă care să cuprindă măsuri de diferențiere a diferitelor categorii de produse și să țină seama de evoluțiile pieței și de evoluțiile tehnologice, în vederea sprijinirii întreprinderilor și a consumatorilor și pentru a încuraja tiparele de producție și de consum sustenabile; remarcă faptul că strategia ar trebui să includă măsuri care:

7.  subliniază că bunurile care au elemente digitale necesită o atenție deosebită și că ar trebui să se țină seama de următoarele aspecte la revizuirea Directivei (UE) 2019/771 ce urmează să fie efectuată până în 2024:

8.  subliniază necesitatea unor căi de atac simple, eficace și executorii pentru consumatori și întreprinderi; subliniază că consumatorii din întreaga UE ar trebui să fie informați cu privire la drepturile lor și la căile de atac disponibile; solicită să se acorde finanțare din Programul privind piața unică al cadrului financiar multianual (CFM) pentru măsurile care urmăresc eliminarea lacunelor de informare și furnizarea de sprijin asociațiilor de consumatori, de întreprinderi și de mediu pentru inițiativele lor; consideră că statele membre ar trebui să desfășoare campanii de informare pentru a crește protecția și încrederea consumatorilor, în special în rândul grupurilor vulnerabile, și invită Comisia să le ofere consumatorilor informații adecvate în legătură cu drepturile lor prin intermediul portalului digital unic; evidențiază că IMM-urile, microîntreprinderile și persoanele care desfășoară activități independente au nevoie de sprijin specific, inclusiv de sprijin financiar, pentru a-și înțelege și onora obligațiile legale în domeniul protecției consumatorilor;

9.  ia act de faptul că multe produse introduse pe piața unică, în special produsele vândute pe piețele online și importate din afara UE, nu respectă cerințele legislației UE privind siguranța produselor și sustenabilitatea; invită Comisia și statele membre să întreprindă urgent acțiuni pentru a le asigura condiții de concurență echitabile întreprinderilor din UE în raport cu concurenții internaționali, precum și să asigure produse sigure și sustenabile pentru consumatori printr-o mai bună supraveghere a pieței și standarde de control vamal echivalente în întreaga UE, atât pentru întreprinderile tradiționale, cât și pentru cele online; atrage atenția asupra faptului că, pentru a îndeplini cu succes această sarcină, autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să fie dotate cu resurse financiare, tehnice, informaționale și umane adecvate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 și invită statele membre să pună la dispoziție aceste resurse, respectiv Comisia să asigure punerea în aplicare corespunzătoare a regulamentului; subliniază că interacțiunea dintre sistemul RAPEX și piețele și platformele online ar trebui consolidată semnificativ;

Facilitarea reparațiilor

10.  solicită ca următoarele informații privind disponibilitatea pieselor de schimb, a actualizărilor software-ului și a posibilității de reparare a unui produs să fie puse la dispoziție într-o formă clară și ușor lizibilă în momentul cumpărării: perioada de valabilitate estimată de la data cumpărării, prețul mediu al pieselor de schimb în momentul cumpărării, timpii aproximativi recomandați pentru livrare și reparație și, după caz, informații privind serviciile de reparație și de întreținere; solicită, în plus, ca aceste informații să fie furnizate în documentația produsului, împreună cu o sinteză a celor mai frecvent întâlnite defecțiuni și modalitatea de remediere a lor;

11.  invită Comisia să instituie un drept al consumatorilor la reparație, astfel încât reparațiile să devină sistematice, eficiente din punctul de vedere al costurilor și atractive, ținând seama de particularitățile diferitelor categorii de produse după modelul măsurilor deja luate în cazul mai multor aparate de uz casnic în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică:

O strategie globală pentru promovarea unei culturi a reutilizării

12.  salută faptul că Comisia are în vedere măsuri obligatorii prin care să se prevină distrugerea bunurilor nevândute sau nedeteriorate în stare bună de funcționare, astfel încât acestea să fie mai degrabă reutilizate, precum și obiective cuantificate de reutilizare, inclusiv prin introducerea unui sistem de garanții în caz de returnare, în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile și cu Directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje; subliniază că noile modele de afaceri sustenabile ar trebui să beneficieze de acces prioritar la depozitele de deșeuri și invită Comisia și statele membre să acorde în continuare stimulente pentru gestionarea sustenabilă a deșeurilor; subliniază necesitatea unei strategii de evaluare și abordare a obstacolelor juridice din calea reparațiilor, revânzării, reutilizării și donării, cu scopul de a asigura o utilizare mai eficace și mai sustenabilă a resurselor, precum și pentru a consolida piața internă a materiilor prime secundare, fără a aduce atingere dispozițiilor din Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri, inclusiv printr-o mai amplă standardizare;

13.  subliniază importanța consolidării modelelor de afaceri sustenabile și specifice economiei circulare pentru a reduce la minimum distrugerea bunurilor și a promova repararea și reutilizarea; invită Comisia să încurajeze utilizarea unor astfel de modele asigurând totodată că ele sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor și atractive și garantând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, precum și să încurajeze statele membre să sensibilizeze consumatorii în privința acestor modele prin campanii de educare și de formare destinate atât consumatorilor, cât și întreprinderilor; subliniază importanța investițiilor în cercetare și dezvoltare în acest domeniu;

14.  scoate în evidență că există practici ale întreprinderilor menite să descurajeze reparațiile, ceea ce constituie o îngrădire a dreptului la reparații și afectează opțiunile de reparare disponibile consumatorilor; solicită o abordare care să protejeze asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală și să asigure un sprijin efectiv pentru reparatorii independenți pentru a promova posibilitățile de alegere ale consumatorilor și pentru a realiza o piață unică sustenabilă în ansamblu;

15.  subliniază nevoia de a crea stimulente care să încurajeze consumatorii să cumpere bunuri de ocazie; subliniază că transferul garanției în cazul revânzării unui produs care beneficiază încă de garanție ar putea insufla consumatorilor o mai mare încredere în această piață; invită Comisia, în acest sens, să analizeze în ce măsură garanția primului cumpărător ar putea fi transferată asupra altor cumpărători în cazul unor vânzări ulterioare, în special în contextul unui pașaport digital al produselor; solicită, în plus, să se analizeze necesitatea revizuirii clauzei de exceptare a produselor de ocazie în temeiul regimului de garanții legale prevăzut de Directiva (UE) 2019/771 atunci când se revizuiește directiva, pe lângă o evaluare a impactului privind posibilele efecte asupra modelelor de afaceri bazate pe bunuri de ocazie și pe reutilizare;

16.  solicită definiții clare pentru bunurile recondiționate și renovate și să se încurajeze introducerea pe scară largă a unui sistem voluntar de garanții comerciale extinse pentru astfel de bunuri, cu scopul de a completa garanțiile legale inițiale și a preveni expunerea consumatorilor la malpraxis;

17.  evidențiază faptul că finalizarea pieței interne a serviciilor va contribui în mod decisiv la tranziția către o piață unică mai sustenabilă; invită Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru crearea unei piețe interne a serviciilor pe deplin funcționale și să intensifice efectiv eforturile de asigurare a aplicării legislației existente;

18.  subliniază rolul sectorului serviciilor în creșterea accesibilității reparațiilor și a altor modele de afaceri noi; salută, în special, dezvoltarea unor modele comerciale care decuplează consumul de proprietatea materială, în care se vinde funcția produsului, și solicită o evaluare solidă a impactului economiei funcționalității și a posibilelor sale efecte de recul, precum și a efectelor asupra consumatorilor și a intereselor financiare ale acestora, dar și a impactului unor astfel de modele asupra mediului; subliniază că dezvoltarea serviciilor online, noile forme de marketing (închiriere, leasing, produsul ca serviciu etc.) și disponibilitatea unităților de reparații pot contribui la prelungirea duratei de viață a produselor și crește gradul de sensibilizare în rândul consumatorilor și încrederea în astfel de produse; invită Comisia să promoveze dezvoltarea acestor noi modele de afaceri prin sprijin financiar specific în cadrul Programului privind piața unică și al altor programe relevante ale CFM;

19.  solicită dezvoltarea unor campanii naționale și a mecanismelor relevante pentru a încuraja consumatorii să prelungească durata de viață a produselor prin reparații și utilizarea bunurilor de ocazie, precum și creșterea gradului de sensibilizare cu privire la valoarea adăugată a tehnologiilor inovatoare sustenabile; solicită Comisiei și autorităților naționale să ajute și să sprijine autoritățile competente de la nivel național și local, precum și întreprinderile și asociațiile, atât tehnic, cât și financiar, în cadrul Programului privind piața unică al CFM atunci când desfășoară astfel de campanii de sensibilizare;

20.  invită toate întreprinderile și organizațiile să se înregistreze pentru sistemul UE de management de mediu și audit (EMAS), pentru a-și îmbunătăți performanța de mediu; așteaptă cu interes revizuirea apropiată a Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare, care ar trebui să rezulte într-o îmbunătățire considerabilă a informațiilor disponibile privind performanța de mediu a întreprinderilor;

O strategie digitală în serviciul unei piețe sustenabile

21.  salută anunțul privind un spațiu european comun al datelor pentru aplicațiile circulare inteligente și ambiția Comisiei de a elabora un „pașaport digital al produsului” cu scopul de a îmbunătăți trasabilitatea și accesul la informațiile privind condițiile de fabricare ale unui produs, durabilitatea, componența, reutilizarea, repararea, posibilitățile de dezmembrare și manevrarea la încheierea ciclului de viață, ținând seama de principiul proporționalității și de costurile suportate de întreprinderi și acordând o atenție deosebită nevoilor IMM-urilor, microîntreprinderilor și persoanelor care desfășoară activități independente; solicită ca aceste instrumente să fie dezvoltate în strânsă colaborare cu industria și cu părțile interesate relevante;

22.  ia act de contribuția tehnologiilor digitale la inovare și la modelarea unei economii mai circulare; invită Comisia să elaboreze standarde și protocoale pentru accesarea și utilizarea datelor interoperabile în vederea partajării în mod eficace a acestora între întreprinderi, investitori și autorități și pentru a permite noi oportunități de afaceri circulare bazate pe date; invită Comisia și statele membre să majoreze finanțarea pentru cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor sustenabile în noul CFM;

23.  ia act de faptul că sectorul digital și consumul online au o amprentă de mediu, indiferent dacă este vorba de producția de bunuri sau de furnizarea de servicii, și invită Comisia să aprecieze în ce mod un indice digital european al sustenabilității bazat pe analizarea ciclului de viață al produselor ar putea duce la integrarea producției și consumului sustenabile de tehnologii digitale; subliniază că practicile vizând reducerea acestui impact asupra mediului, cum ar fi reducerea ambalajelor și dezvoltarea unor ambalaje mai sustenabile, ar trebui să facă parte din strategia pentru realizarea unei piețe unice sustenabile;

24.  adaugă că ar trebui să se crească gradul de sensibilizare privind potențiala amprentă de mediu a datelor inutile, cum ar fi aplicațiile neutilizate, fișierele, materialele video, fotografiile și e-mailurile nesolicitate (spam); invită Comisia să evalueze impactul practicilor și infrastructurilor digitale din punctul de vedere al amprentei de carbon și de mediu, precum și impactul acestora asupra practicilor consumatorilor și să aibă în vedere măsuri adecvate pentru reducerea lor;

25.  solicită Comisiei să țină seama de deciziile Parlamentului privind instituirea unui sistem comun de încărcare, pentru a reduce volumul producției și deșeurile electronice;

Autoritățile publice trebuie să își schimbe abordarea

26.  este de opinie că achizițiile publice ar trebui să fie plasate în centrul planului de redresare economică al UE, în conformitate cu Pactul verde european, prin sprijinirea eforturilor de inovare ale sectorului privat și a proceselor de digitalizare a licitațiilor publice și prin stabilirea stimulentelor adecvate în vederea impulsionării producției și consumului sustenabile; solicită să se acorde prioritate stimulării cererii de bunuri și servicii ecologice cu o amprentă de mediu mai redusă și promovării criteriilor sociale și de mediu;

27.  subliniază că este nevoie să se asigure adoptarea achizițiilor publice ecologice, sociale și de inovare în cadrul tranziției către o economie sustenabilă și neutră climatic, prin introducerea unor criterii și obiective de sustenabilitate în licitațiile publice; reamintește, în acest sens, angajamentul Comisiei de a întreprinde acțiuni prin măsuri specifice fiecărui sector și prin orientări privind achizițiile publice verzi, menținând totodată cadrul legislativ actual în materie de achiziții publice, și invită Comisia să fie ambițioasă atunci când stabilește ca criteriile sustenabile să fie opțiunea implicită în cadrul achizițiilor publice; subliniază cât este de important să se sprijine produsele de ocazie, reutilizate, reciclate și recondiționate și programele informatice cu consum redus de energie prin stabilirea unor obiective pentru achizițiile publice; subliniază beneficiile potențiale ale unui instrument de verificare a sustenabilității licitațiilor publice pentru a se asigura compatibilitatea acestora cu angajamentele UE în materie de climă și pentru a aborda „dezinformarea ecologică”;

28.  evidențiază rolul pe care l-ar putea avea achizițiile verzi și sociale în scurtarea lanțurilor de aprovizionare, reducerea dependenței de țări terțe și promovarea sustenabilității în sectoare esențiale, cum sunt cele care produc medicamente, energie și alimente; solicită o reciprocitate efectivă în cazul achizițiilor publice în care sunt implicate țări terțe și să se garanteze un acces adecvat la achiziții publice pentru IMM-uri, dar și pentru întreprinderile din economia socială, de exemplu prin introducerea unor criterii de atribuire preferențiale;

29.  invită statele membre să folosească schemele existente ale UE pentru a efectua achiziții sustenabile și solicită Comisiei, în acest sens, să își îmbunătățească orientările și să ofere un exemplu prin publicarea de obiective și statistici referitoare la impactul de mediu al achizițiilor pe care le efectuează; solicită, de asemenea, obligații de raportare pentru instituțiile UE și statele membre în ceea ce privește achizițiile lor publice sustenabile, fără însă a crea o sarcină administrativă nejustificată și respectând principiul subsidiarității;

Un marketing și o publicitate responsabile

30.  subliniază că consumatorii se confruntă cu mențiuni înșelătoare privind calitățile ecologice ale unui bun sau serviciu, atât online, cât și offline; recomandă, prin urmare, monitorizarea eficace a mențiunii „ecologic” aplicate de producători și distribuitori înainte de introducerea pe piață a unui produs sau serviciu și asigurarea respectării Directivei 2005/29/CE recent modificate prin măsuri proactive vizând eliminarea practicilor înșelătoare; invită Comisia să elaboreze orientări actualizate pentru punerea în aplicare uniformă a acestei directive în ceea ce privește mențiunea „ecologic” și să ofere orientări pentru activitățile de supraveghere a pieței;

31.  solicită elaborarea unor orientări și standarde clare privind mențiunile de produs ecologic și angajamente care să se concretizeze în certificări mai riguroase prin eticheta ecologică și salută propunerea legislativă anunțată privind justificarea mențiunii „ecologic”; recomandă să se evalueze dacă ar fi nevoie să se instituie un registru european public care să cuprindă o listă a mențiunilor „ecologic” autorizate, respectiv interzise, precum și condițiile și pașii necesari pentru a justifica o mențiune; adaugă că furnizarea unor informații transparente, responsabile și exacte va spori încrederea consumatorilor în produse și piețe, ducând în cele din urmă la un consum mai sustenabil;

32.  subliniază că publicitatea are un efect asupra nivelurilor și modelelor de consum și ar trebui să încurajeze întreprinderile și consumatorii să facă alegeri sustenabile; subliniază importanța publicității responsabile care respectă standardele publice privind mediul și sănătatea consumatorilor; subliniază că actualul cadru de reglementare pentru eliminarea publicității înșelătoare ar putea consolida protecția consumatorilor, în special în cazul anumitor categorii de consumatori considerați vulnerabili, și ar putea încuraja producția și consumul sustenabile;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (2) JO L 304, 22.11.2011, p. 64. (3) JO L 136, 22.5.2019, p. 28. (4) JO L 169, 25.6.2019, p. 1. (5) JO C 334, 19.9.2018, p. 60. (6) JO C 433, 23.12.2019, p. 146. (7) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (9) JO C 334, 19.9.2018, p. 60. (10) JO C 334, 19.9.2018, p. 60, considerentul S. (11) Raportul special Eurobarometru 503 din decembrie 2019 intitulat „Attitudes towards the impact of digitalisation on daily lives” (Atitudini față de impactul digitalizării asupra vieții de zi cu zi). (12) Sondaj realizat în numele Comisiei în decembrie 2015, intitulat „Consumer market study on the functioning of legal and commercial guarantees for consumers in the EU” (Studiu de piață în rândul consumatorilor privind funcționarea garanțiilor legale și comerciale pentru consumatori în UE) . (13) Raportul Eurobarometru Flash 388 din iunie 2014 intitulat „Attitudes of Europeans towards waste management and resource efficiency” (Atitudinea europenilor față de gestionarea deșeurilor și utilizarea eficientă a resurselor).

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la siguranța produselor pe piața unică (2019/2190(INI))

P9_TA(2020)0319 A9-0207/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor(1),

–  având în vedere Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011(5),

–   având în vedere Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE). 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică)(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2020 referitoare la procesele decizionale automatizate: asigurarea protecției consumatorilor și libera circulație a bunurilor și a serviciilor(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2018 referitoare la tehnologia blockchain: o politică comercială orientată spre viitor(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la pachetul privind piața unică(11),

–  având în vedere raportul său interimar din 14 noiembrie 2018 privind cadrul financiar multianual 2021-2027 – poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2018 referitoare la tehnologiile registrelor distribuite și tehnologiile blockchain: consolidarea încrederii prin eliminarea intermedierii(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la standardele europene pentru secolul 21(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la Strategia privind piața unică(16),

–  având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 15 aprilie 2014 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. ... /2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind siguranța produselor de consum și de abrogare a Directivei 87/357/CEE a Consiliului și a Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17),

–  având în vedere programul de lucru al Comisiei pe 2020 intitulat „O Uniune mai ambițioasă” (COM(2020)0037),

–  având în vedere raportul Comisiei din 19 februarie 2020 privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere ale inteligenței artificiale, ale internetului obiectelor și ale roboticii (COM(2020)0064),

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 privind un plan de acțiune pe termen lung pentru o mai bună implementare și asigurare a respectării normelor pieței unice (COM(2020)0094),

–  având în vedere Orientările în materie de etică pentru o inteligență artificială (IA) fiabilă elaborate de Grupul de experți la nivel înalt al Comisiei privind inteligența artificială, publicate la 8 aprilie 2019,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2019 intitulată „Cum construim încrederea cetățenilor într-o inteligență artificială centrată pe factorul uman” (COM(2019)0168),

–  având în vedere raportul intitulat „Politica și recomandările de investiții în inteligență artificială fiabilă” realizat de Grupul de experți la nivel înalt al Comisiei privind inteligența artificială, publicat la 26 iunie 2019,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0207/2020),

A.  întrucât piața unică a bunurilor este unul dintre principalele fundamente economice ale UE, iar comerțul cu bunuri generează în prezent aproximativ un sfert din PIB-ul UE și trei sferturi din schimburile comerciale din interiorul UE;

B.  întrucât Directiva privind siguranța generală a produselor (Directiva 2001/95/CE, DSGP) a fost adoptată în 2001, iar obiceiurile de cumpărare ale consumatorilor s-au schimbat, din cauza creșterii vânzărilor în cadrul comerțului electronic; întrucât o tentativă anterioară de reformă a DGSP, prezentată de Comisia Europeană în 2013, nu a reușit;

C.  întrucât este inacceptabil faptul că consumatorii din Uniune sunt expuși la produse care nu respectă cerințele de siguranță ale UE sau care sunt ilegale din alt motiv, prezentând probleme care variază de la conținutul de substanțe chimice periculoase la software-uri nesigure și la alte riscuri pentru siguranță; întrucât, pentru a se atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și siguranței consumatorilor, este nevoie de un cadru legislativ cu caracter orizontal care să acționeze ca o plasă de siguranță și să mărească protecția consumatorilor;

D.  întrucât comerțul cu bunuri pe piața unică are de-a face cu dinamica comerțului mondial cu bunuri și cu eficiența lanțurilor de aprovizionare; întrucât este deci esențial să se asigure că frontierele externe ale UE sunt mai dotate cu instrumente mai eficace și mai armonizate, pentru a detecta produsele nesigure din țări terțe și a împiedica circulația lor pe piața unică, în beneficiul întreprinderilor care respectă regulile și cu scopul de a proteja în mod corespunzător și eficace drepturile consumatorilor;

E.  întrucât autoritățile competente ar trebui să țină seama în mod corespunzător de principiul precauției atunci când iau măsuri pentru a asigura siguranța consumatorilor, în special în cazul produselor ce au noi tehnologii digitale încorporate și care ar putea fi periculoase;

F.  întrucât tehnologiile emergente transformă caracteristicile produselor și trebuie abordate, astfel încât să asigure protecția consumatorilor și securitatea juridică, fără a împiedica inovarea; întrucât raportul Comisiei privind siguranța și răspunderea în materie de tehnologii ce implică inteligența artificială (AI), internetul obiectelor și robotica pregătește terenul pentru realizarea acestui lucru;

G.  întrucât numărul produselor periculoase notificate prin sistemul european de alertă rapidă „Safety Gate” (RAPEX) rămâne foarte mare, la fel ca volumul vânzărilor de produse periculoase și neconforme, iar respectarea cadrului de reglementare al UE, în special a normelor privind siguranța produselor, inclusiv în timpul procesului de fabricație, contribuie la siguranța produselor;

H.  întrucât siguranța încă din stadiul proiectării și siguranța implicită a produselor sunt fundamentale, deoarece siguranța din stadiul proiectării poate îmbunătăți siguranța produselor de pe piață;

I.  întrucât sistemul UE de supraveghere a pieței se axează mai ales pe operatorii economici prezenți pe piața unică și întrucât evoluțiile comerțului electronic determină introducerea directă pe piață a multor produse din țări terțe; întrucât multe dintre aceste produse nu respectă însă cerințele de siguranță ale Uniunii Europene și riscă, prin urmare, să aducă prejudicii consumatorilor, care deseori nu sunt conștienți de aceste pericole;

J.  întrucât nivelul de protecție a consumatorilor nu ar trebui să depindă de opțiunea consumatorului de a face cumpărături dintr-un magazin online sau dintr-un magazin fizic și întrucât ar trebui să se încurajeze mai mult inițiativele voluntare introduse de unele platforme digitale și piețe online; întrucât, pentru a proteja suficient consumatorii, este nevoie și de alte acțiuni, fiindcă multe produse vândute pe piețele online nu respectă normele de siguranță ale UE și, așadar, este necesar un cadru de reglementare mai cuprinzător care să asigure responsabilitatea și răspunderea platformei;

K.  întrucât trasabilitatea produselor de-a lungul lanțului de aprovizionare este esențială pentru îmbunătățirea siguranței și protejarea consumatorilor;

L.  întrucât în UE numeroase mărfuri contrafăcute au fost raportate ca fiind periculoase și au prezentat un risc serios pentru sănătatea și siguranța consumatorilor,

1.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat că, pentru protecția cetățenilor UE, este extrem de important ca produsele necesare pentru a face față situației de urgență și tuturor crizelor cu care s-ar putea confrunta Uniunea în viitor să aibă o siguranță maximă, în special echipamentele medicale și de protecție, produsele vândute online și offline și produsele din afara UE; subliniază că platformele și piețele online trebuie să ia măsuri proactive pentru a combate practicile înșelătoare și dezinformarea cu privire la produsele vândute online; invită Comisia să acorde o atenție deosebită siguranței dispozitivelor medicale când achiziționează echipamente pentru situații de criză; observă că produsele bazate pe IA, pe internetul obiectelor sau pe robotică pot oferi soluții care pot contribui la combaterea crizelor actuale și viitoare ce ar putea submina poziția strategică a UE; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să își consolideze acțiunile coordonate în cadrul de siguranță a produselor și în rețelele pertinente ale acestuia;

Siguranța tuturor produselor

2.  salută Regulamentul (UE) 2019/1020 privind supravegherea pieței, dar subliniază că, cu excepția verificărilor produselor care intră pe piața Uniunii, se aplică doar produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii, în timp ce aproximativ o treime din toate produsele care circulă în UE sunt produse nearmonizate; îndeamnă Comisia să stabilească norme aliniate de supraveghere a pieței și să le actualizeze atât pentru produsele armonizate, cât și pentru cele nearmonizate introduse pe piață online sau offline și să le facă adecvate pentru scopul urmărit în era digitală, pentru a asigura condiții de concurență echitabile și a îmbunătăți siguranța produselor;

3.  subliniază că normele privind siguranța produselor trebuie adaptate la noile realități ale pieței și la tranziția digitală prin combaterea riscurilor și a amenințărilor emergente la adresa siguranței consumatorilor, prin oferirea de soluții la îngrijorările legate de securitate ale consumatorilor și prin protejarea drepturilor lor; invită Comisia ca, la revizuirea DSGP, să abordeze provocările reprezentate de tehnologiile emergente, cum ar fi IA, internetul obiectelor, robotica, imprimarea 3D și altele, și să identifice și să umple lacunele legislației în vigoare, cum ar fi Directiva privind echipamentele tehnice și Directiva privind echipamentele radio, evitând suprapunerea actelor legislative și asigurând o abordare coerentă a siguranței produselor în toate actele legislative sectoriale, cum ar fi Directiva privind siguranța jucăriilor și alte acte legislative specifice privind anumite produse, pentru a atinge nivelul maxim de protecție a consumatorilor înlăturând totodată eventualele bariere pentru dezvoltarea tehnologiilor disruptive;

4.  invită Comisia, ca, la revizuirea DSGP, să redefinească termenii „produs” și „produs sigur”, în coordonare cu potențiala revizuire a altor acte legislative, cum ar fi Directiva privind răspunderea pentru produse, astfel încât să reflecte complexitatea tehnologiilor emergente, astfel încât să se refere și la produse ce au IA, internet al obiectelor și robotică încorporate, la software de sine stătător sau la actualizările care presupun o modificare substanțială a produsului, transformându-l de facto într-un produs nou; îndeamnă Comisia să acorde prioritate drepturilor consumatorilor și securității juridice a consumatorilor la revizuirea DSGP;

5.  își exprimă convingerea că IA și alte tehnologii emergente încorporate în produse pot modifica destinația produselor și pot avea un impact asupra siguranței acestora după introducerea lor pe piață, în special ca urmare a actualizării software-ului sau în cazul tehnologiei de învățare automatizată; îndeamnă Comisia să analizeze dacă este încă adecvată scopului abordarea potrivit căreia „introducerea pe piață” este momentul decisiv în care operatorul economic trebuie să garanteze siguranța produsului și subliniază că conformitatea continuă a produsului cu legislația pertinentă privind siguranța produselor, inclusiv după instalarea software-ului, ar putea fi mai adecvată scopului urmărit în era digitală;

6.  este de acord că sistemele de IA ar trebui să fie sigure pentru a prezenta încredere, astfel cum a subliniat Grupul de experți la nivel înalt privind IA în orientările sale în materie de etică pentru o IA fiabilă, invită Comisia să țină seama în totalitate de recomandările grupului respectiv și este de acord că trebuie informați consumatorii cu privire la siguranța și securitatea IA și a produselor în care este încorporată; este convins că o abordare la nivelul UE a IA este esențială pentru dezvoltarea acestei tehnologii în UE; evidențiază că este nevoie de o definiție comună, care ar trebui revizuită periodic pentru a fi adaptată la noile evoluții tehnologice, și că trebuie impuse cerințe de siguranță pentru inteligența artificială, pentru ca fragmentarea pieței unice, care este consecința faptului că legislațiile naționale diferă, să nu se agraveze; reliefează că UE trebuie să acționeze pentru a crea un cadru pentru investiții, infrastructura de date, cercetare și norme etice comune, care ar crește încrederea cetățenilor și a întreprinderilor, ar oferi o formă mai eficace și mai echitabilă de protecție a consumatorilor, ar genera securitate juridică, ar îmbunătăți competitivitatea economică a UE și ar stimula întemeierea și dezvoltarea de start-up-uri și întreprinderi care desfășoară și folosesc cercetări în domeniul IA; subliniază că Comisia ar trebui să aprecieze cum ar putea fi folosite tehnologia IA și tehnologia de tip blockchain pentru a crește siguranța produselor, de exemplu, prin elaborarea unor baze de date interoperabile privind rănirile cauzate de produse nesigure care circulă pe piața unică;

7.  consideră că sistemele de IA, indiferent dacă sunt de sine stătătoare sau încorporate în produs, oferă multe oportunități și ar trebui să utilizeze seturi de date de înaltă calitate și nepărtinitoare pentru a prezenta încredere și a promova protecția consumatorilor; salută, prin urmare, comunicarea Comisiei intitulată „Cum construim încrederea cetățenilor într-o inteligență artificială centrată pe factorul uman”, care ia în considerare cele șapte cerințe-cheie stabilite în orientările Grupului de experți la nivel înalt privind IA; subliniază că aceste orientări ar trebui luate în considerare și la nivel internațional; accentuează că Comisia ar trebui să analizeze standardele în vigoare privind IA și să se consulte cu părțile interesate relevante pentru a aprecia de ce standarde noi este nevoie, că ar trebui să evalueze periodic cadrul de reglementare al UE privind IA pentru a asigura siguranța produselor și protecția consumatorilor și a datelor și că ar trebui să intervină în domeniile în care trebuie promovată securitatea juridică și asigurată armonizare normelor în UE;

Respectarea normelor privind siguranța produselor

8.  evidențiază că un cadru armonizat de evaluare a riscurilor, conceput conform unor criterii clare și transparente, va fi eficient nu doar din punct de vedere administrativ, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), deoarece va evita sarcinile disproporționate, ci și în ceea ce privește creșterea siguranței consumatorilor; îndeamnă, așadar, Comisia, să armonizeze mai departe metodologia și, împreună cu părțile interesate relevante, să evalueze în amănunt fezabilitatea mecanismelor de evaluare bazate pe riscuri, adaptându-le aplicarea la produsele cu un grad ridicat de risc, și a mecanismelor de evaluare a conformității, acolo unde ele nu există încă, pentru a asigura siguranța și securitatea încă din stadiul proiectării și în mod implicit a produselor cu tehnologii emergente încorporate; evidențiază că trebuie să existe o abordare coerentă a aplicării legislației în domeniul siguranței produselor și observă că poate apărea o asimetrie semnificativă între dezvoltarea de produse cu tehnologii emergente încorporate și capacitatea autorităților publice de a le evalua; subliniază deci că statele membre ar trebui să își coordoneze – cu sprijinul Comisiei – strategiile de gestionare a riscurilor pentru IA în contextul strategiilor lor naționale de supraveghere a pieței, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toți operatorii economici;

9.  consideră că lacunele actuale ale cadrului juridic existent afectează drepturile consumatorilor și competitivitatea întreprinderilor din UE, în special competitivitatea IMM-urilor și a microîntreprinderilor; îndeamnă Comisia să țină seama și de principiul „a gândi mai întâi la scară mică” atunci când evaluează impactul viitoarelor acte legislative, care ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitatea de a sprijini IMM-urile pentru a reduce povara pe care o pot crea aceste măsuri și de a asigura un mediu stabil, previzibil și bine reglementat, în care IMM-urile să își poată desfășura activitatea;

10.  îndeamnă Comisia să aibă în vedere introducerea unor criterii de referință ale UE pentru „spațiile de testare în materie de reglementare”, fără a renunța la principiul precauției, deoarece acestea pot crește siguranța produselor prin furnizarea unei contribuții de specialitate despre cum se evaluează într-un mod modern conformitatea unui produs cu legislația aplicabilă; subliniază că crearea unui mediu unic pentru testarea și îmbunătățirea tehnologiilor precum IA va ajuta întreprinderile europene să depășească fragmentarea pieței unice și să exploateze în mod eficient potențialul de creștere în întreaga UE; recunoaște rolul semnificativ pe care îl pot juca centrele de inovare digitală, care au funcția de intermediari între autoritățile de reglementare și întreprinderi, acordă asistență start-up-urilor și IMM-urilor pentru a se adapta la legislația nouă și facilitează totodată intrarea pe piață;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să țină cont de comportamentul autonom de învățare automatizată al IA pe durata vieții produsului și să aprecieze dacă se pot crea mecanisme care să permită să se evite riscurile emergente; solicită ca supravegherea umană obligatorie să fie opțiunea implicită pentru produsele IA cu grad ridicat de risc și să se conceapă controale eficace ale produselor IA cu grad ridicat de risc în întregul lanț de aprovizionare, cu proceduri fiabile și imparțiale care să garanteze siguranța produselor și dreptul consumatorilor de a cere să comunice cu o persoană, și nu cu sistemele automatizate; subliniază că acordarea de drepturi consistente consumatorilor sprijină dezvoltarea unor produse IA sigure și inovatoare;

12.  încurajează furnizorii de tehnologii emergente să integreze mecanisme de siguranță și securitate în aceste tehnologii, inclusiv mecanisme de autoreparare, pentru a preveni încărcarea de software care poate pune în pericol siguranța consumatorilor, pentru a sensibiliza la problemele de siguranță ale produselor lor și pentru a asigura și îmbunătăți siguranța pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor; cere Comisiei să analizeze dacă durabilitatea, posibilitățile de reutilizare, de modernizare și de reparare a produselor le pot influența siguranța; observă totuși că mulți operatori economici nu exercită întotdeauna un control efectiv asupra produselor lor de-a lungul întregului ciclu de viață al acestora și că mai multe alte părți pot fi responsabile de diferite componente ale produsului;

13.  invită Comisia și statele membre să se asigure că securitatea și confidențialitatea sunt încorporate încă din stadiul proiectării și în mod implicit în infrastructura de conectivitate, inclusiv în noile tehnologii de comunicare precum 5G, pentru a îmbunătăți siguranța produselor conectate; reliefează că riscurile care decurg din actualizările software-urilor, din date defectuoase și din pierderea conectivității pot genera prejudicii pentru siguranță și sănătate și îndeamnă Comisia să actualizeze legislația actuală privind siguranța produselor pentru a combate aceste riscuri;

14.  este convins că lipsa securității cibernetice sau securitatea cibernetică precară a dispozitivelor conectate și a serviciilor interconectate poate compromite siguranța produselor și că trebuie tratat acest aspect în cadrul revizuirii orizontale a normelor și recomandărilor relevante; invită deci Comisia să se asigure că domeniul de aplicare al revizuirii DSGP ține seama și de provocările în materie de securitate cibernetică și de noile tendințe, asigurând faptul că toate dispozitivele continuă să respecte standardele în materie de internet ale sectorului, aflate în continuă evoluție;

15.  subliniază că Legea UE privind securitatea cibernetică este unul dintre principalele instrumente pentru îmbunătățirea securității cibernetice la nivelul UE, dar se bazează doar pe un sistem voluntar de certificare; invită Comisia să aprecieze dacă este nevoie de un sistem al UE de certificare a securității cibernetice a produselor cu tehnologii emergente încorporate, cum ar fi IA, internetul obiectelor și robotica, în conformitate cu cadrul UE privind securitatea cibernetică, care să țină seama de aspectele specifice sectorului, și dacă este nevoie să se dezvolte sisteme obligatorii de certificare corespondente pentru produsele de consum care să poată fi actualizate rapid pentru a se adapta la riscurile actuale, fără a împiedica inovarea; invită, așadar, Comisia să aprecieze dacă este necesară o legislație privind cerințe obligatorii în materie de securitate cibernetică și mecanisme adecvate de supraveghere a pieței;

Supravegherea eficace a pieței

16.  subliniază că multe autorități de supraveghere a pieței din UE s-au confruntat în ultimii ani cu o lipsă a resurselor financiare și umane; încurajează Comisia și statele membre ca, în măsura în care le permit competențele, să aloce autorităților lor de supraveghere a pieței mai multe resurse și cunoștințe de specialitate, să consolideze cooperarea dintre acestea și să conceapă acțiuni comune, inclusiv la nivel transfrontalier și pentru piețele online, să îmbunătățească eficiența și eficacitatea controalelor și să doteze autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv autoritățile vamale, cu efective adecvate de personal, pentru ca ele să poată identifica produsele nesigure, în special cele din țări terțe, și să le poată împiedica circulația pe piața internă; pune în evidență, în acest context, că este deosebit de important să se ofere autorităților competente echipamente moderne, precum și să se asigure faptul că ele folosesc tehnologii inovatoare și accentuează că accesul la documentația relevantă, cum ar fi documentația software-urilor privind siguranța produselor și seturile de date, este esențial pentru ca autoritățile de supraveghere a pieței să își poată desfășura activitățile și evalua conformitatea produselor cu normele de siguranță relevante;

17.  evidențiază importanța Programului privind piața unică, în contextul cadrului financiar multianual (CFM) 2021-2027, pentru a sprijini și a consolida autoritățile eficace de supraveghere a pieței în îndeplinirea sarcinilor lor pe piața internă și pentru a asigura aplicarea uniformă a normelor de siguranță a produselor în întreaga UE, astfel încât pe piața internă să fie oferite numai produse sigure și conforme, care garantează un nivel ridicat de protecție a consumatorilor; își reiterează, în acest sens, apelul adresat Comisiei și Consiliului de a asigura resurse mai mari și adecvate și o linie bugetară separată și invită, de asemenea, statele membre să aloce resurse suficiente și autorităților lor vamale; îndeamnă părțile implicate în negocierile interinstituționale să împiedice reducerea bugetelor pentru programele în domeniul pieței unice și în cel vamal ale CFM;

18.  accentuează că, deși activitățile de supraveghere a pieței urmăresc să protejeze interesele generale ale populației, iar produsele contrafăcute au de-a face cu protecția drepturilor private de proprietate intelectuală, există o legătură între produsele contrafăcute și riscurile pentru sănătatea și siguranța consumatorilor; îndeamnă, prin urmare, Comisia să încerce să înțeleagă mai bine fenomenul contrafacerii și rolul potențial pe care autoritățile de supraveghere a pieței și piețele online ar putea să îl joace pentru a proteja mai mult sănătatea și siguranța consumatorilor din UE, inclusiv prin aplicarea eficace a legislației vamale și armonizarea controalelor vamale în întreaga UE; încurajează autoritățile de supraveghere a pieței să folosească tehnologii noi, cum ar fi IA și blockchain, pentru a se asigura că analiza datelor poate fi utilizată pentru a atenua riscurile, a îmbunătăți respectarea legislației privind siguranța produselor și a proteja consumatorii de produsele contrafăcute;

19.  îndeamnă Comisia și statele membre să stabilească rate minime de eșantionare; solicită autorităților de supraveghere a pieței să efectueze controale prin metoda „clientului misterios” în fiecare sector, inclusiv pe piețele pentru cumpărături online, regulat sau în zilele de control („sweep days”), precum cele desfășurate de Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorilor; adaugă că ar trebui să se acorde o atenție deosebită categoriilor de produse cel mai des notificate în RAPEX, și că, dacă se identifică un risc, ar trebui să se ia măsuri restrictive corespunzătoare; recomandă ca aceste măsuri să se bazeze ferm pe instrumente de analiză a datelor; reliefează că este important ca statele membre să impună sancțiuni contravenienților;

20.  invită Comisia să adopte rapid acte de punere în aplicare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020, în special articolul 25, care să stabilească criteriile de referință și tehnicile de control al produselor armonizate și nearmonizate, precum și să includă cerințe minime privind controalele pentru produsele care intră pe piața Uniunii, astfel încât să se asigure aplicarea consecventă, eficace și uniformă a legislației Uniunii;

21.  subliniază că produsele cumpărate de consumatori de la operatori economici din afara UE trebuie să facă obiectul unor controale eficace, pentru a le asigura conformitatea cu cadrul de reglementare al UE; invită autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv autoritățile vamale, să efectueze controale adecvate ale acestor produse; invită Comisia să examineze posibilitatea de a solicita operatorilor economici din afara UE să desemneze un operator economic din UE pentru produsele nearmonizate, care ar furniza autorităților de supraveghere a pieței informații sau documente referitoare la siguranța produsului și ar coopera cu acestea pentru a se asigura că se întreprind acțiuni corective menite să remedieze cazurile de neconformitate;

22.  solicită Comisiei să coopereze cu autoritățile de reglementare din țările terțe, pentru a face schimb de informații ce țin de supravegherea pieței privind produsele periculoase și să prevadă dispoziții privind supravegherea pieței și asigurarea respectării normelor în toate acordurile comerciale bilaterale ale UE, astfel încât întreprinderile din afara UE care vând produse sau servicii pe piața internă să fie supuse acelorași obligații de siguranță a produselor ca și întreprinderile din UE;

23.  îndeamnă Comisia să intensifice, la nivel european și internațional, cooperarea dintre autoritățile de protecție consumatorilor, autoritățile de supraveghere a pieței, autoritățile vamale și alte autorități competente, pentru garanta controale armonizate și uniforme la toate punctele de intrare în Uniune, să permită transferul rapid de informații cu privire la produsele nesigure și să coordoneze mai bine măsurile de asigurare a respectării normelor, cum ar fi verificarea respectării cadrului de reglementare al UE și sancțiunile; în acest context, invită Comisia și statele membre să consolideze interacțiunile dintre bazele de date publice ale UE și cele naționale privind produsele ilegale; îndeamnă Comisia ca, în cadrul prevăzut de Regulamentul (UE) 2019/1020, să permită utilizarea sistemului de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței, care ar trebui să funcționeze în paralel cu sistemul comun de gestionare a riscurilor, pentru a intensifica cooperarea și schimburile de informații între statele membre și Comisie;

24.  îndeamnă Comisia să acorde prioritate siguranței produselor în planul său de acțiune vamală;

Produse sigure pe piețele online

25.  subliniază că consumatorilor ar trebui să li se ofere produse la fel de sigure, indiferent dacă fac achiziții online sau offline, și recunoaște angajamentul privind siguranța produselor pe piețele online(18), subliniind caracterul voluntar al acestuia, faptul puțini operatori ai pieței participă la acesta și că nu există indicatori-cheie de performanță detaliați care să asigure o evaluare semnificativă a eforturilor semnatarilor; invită Comisia să încurajeze alte piețe online să se alăture inițiativei și să le prezinte consumatorilor informații clare privind drepturile lor și comerciantul cu amănuntul, să evalueze rolul pe care l-ar putea juca piețele online pentru a limita circulația produselor nesigure și să propună norme obligatorii privind obligațiile și responsabilitățile piețelor cu sediul în UE și în afara acesteia, în cadrul Legii privind serviciile digitale, al revizuirii DSGP și al oricărui alt act legislativ relevant;

26.  subliniază că sunt necesare condiții de concurență echitabile între platformele din UE și cele din țări terțe în ceea ce privește conformitatea cu normele UE privind siguranța produselor; invită Comisia ca, împreună cu autoritățile de supraveghere a pieței, să efectueze cercetări cu privire la siguranța produselor din țări terțe, să controleze mai activ piețele online și să le atribuie o responsabilitate mai mare; îndeamnă Comisia ca, în cooperare cu organizațiile consumatorilor și cu statele membre, să informeze mai bine consumatorii cu privire la posibilele pericole pe care le prezintă produsele din țări terțe achiziționate de pe piețe online; invită Comisia să ceară piețelor online să aplice aceleași norme tuturor entităților care oferă produse consumatorilor din UE, inclusiv celor cu sediul în țări terțe;

27.  constată că, deși platformele online, cum ar fi piețele online, au adus beneficii atât comercianților cu amănuntul, cât și consumatorilor, prin îmbunătățirea ofertei și scăderea prețurilor, în același timp, tot mai mulți vânzători – mai ales din țări terțe – oferă produse nesigure sau ilegale pe piața unică; așadar, îndeamnă piețele online să reacționeze cât mai repede posibil la notificările din partea RAPEX și să coopereze în mod eficace și proactiv cu autoritățile competente ale statelor membre, retrăgând imediat produsele nesigure și luând măsuri pentru ca acestea să nu reapară pe piață; solicită Comisiei să oblige piețele online să reacționeze în mod eficace la produsele nesigure, inclusiv prin informarea consumatorilor dacă au achiziționat un produs nesigur sau neconform în alte privințe; încurajează piețele online ca, atunci când sunt contactate de organizații ale consumatorilor, să emită o alertă cu privire la un produs nesigur și să coopereze cu acestea pentru a evalua riscul potențial;

28.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că piețele online își consolidează cooperarea cu autoritățile competente prin desfășurarea de activități în comun cu acestea, consultă RAPEX înainte de a introduce produse pe site-urile lor internet, înlătură produsele pe care RAPEX le identifică ca fiind nesigure, fac schimb de informații privind vânzătorii care încalcă normele, iau măsuri eficace și de descurajare împotriva acestora și a lanțului lor de aprovizionare, creează un sistem solid de autentificare a utilizatorului comercial și dezvoltă un instrument ușor accesibil din întreaga UE prin care consumatorii să semnaleze produsele nesigure;

29.  îndeamnă Comisia să aprecieze cum și-ar putea îmbunătăți piețele online interconectarea cu sistemul RAPEX, cu condiția ca acesta din urmă să fie modernizat și să devină compatibil, de exemplu, printr-o interfață de programare a aplicațiilor, pentru a fi alertate despre faptul că un produs a fost notificat în sistem și a se asigura că produsele oferite spre vânzare sunt sigure și îndeamnă Comisia să ceară piețelor online să introducă pe site-urile lor internet un link către RAPEX, astfel încât să sensibilizeze populația la existența acestei platforme;

30.  solicită Comisiei să evalueze cerința ca platformele online să aplice măsuri de protecție eficace și adecvate împotriva apariției unor reclame la produse nesigure, ce nu respectă cadrul de reglementare al UE, inclusiv a unor reclame sau a garanții și declarații înșelătoare prezentate de furnizori sau de consumatori, și să alăture acestei evaluări o evaluare amănunțită a impactului unor astfel de dispoziții, inclusiv o analiză a raportului costuri-eficacitate bazată pe proporționalitate pentru platformele online;

31.  invită Comisia să negocieze în cadrul OMC un acord ambițios privind comerțul electronic pentru a îmbunătăți respectarea normelor de siguranță a produselor online la nivelul UE și la nivel internațional;

Programul de standardizare pentru 2020 al Comisiei și trasabilitatea

32.  salută faptul că programul UE de standardizare pentru 2020 abordează problemele apărute pe piața unică digitală, cum ar fi IA, internetul obiectelor, protecția datelor, inclusiv datele privind sănătatea, securitatea cibernetică și mobilitatea automatizată; solicită Comisiei să dea Comitetului European de Standardizare, Comitetului European de Standardizare în Electrotehnică și Institutului European de Standardizare în Telecomunicații sarcina de a sprijini procesul de concepere a unor standarde armonizate, inclusiv pentru sectoarele tradiționale care nu foloseau în trecut tehnologia informației, pentru a asigura utilizarea în condiții de siguranță și în mod uniform în întreaga UE a noilor tehnologii digitale interoperabile; evidențiază că standardele, în special cele pentru anumite categorii de produse, cum ar fi echipamentele individuale de protecție, ar trebui elaborate astfel încât să asigure cel mai înalt nivel de siguranță pentru bărbați și femei; invită Comisia și statele membre să sprijine participarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a asociațiilor de consumatori și de întreprinderi, la activitățile de standardizare;

33.  accentuează că o trasabilitate efectivă și eficientă de-a lungul lanțului de aprovizionare este esențială pentru îmbunătățirea siguranței și a calității produselor, în conformitate cu cadrul de reglementare al UE, precum și a protecției consumatorilor din UE, deoarece informațiile clare și fiabile privind produsele previn incertitudinea în rândul consumatorilor, inclusiv a persoanelor cu dizabilități, le dau mijloacele necesare pentru a alege în cunoștință de cauză și permit autorităților de supraveghere a pieței să își desfășoare activitatea; solicită Comisiei să actualizeze în consecință normele privind cerințele de trasabilitate a produselor nearmonizate;

34.  solicită Comisiei să evalueze cum ar putea mări tehnologia registrelor distribuite, cum ar fi tehnologia blockchain, siguranța produselor prin îmbunătățirea trasabilității produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, inclusiv prin standardizarea lor; subliniază că prin producția de informații electronice fiabile și verificabile, controalele autorităților de supraveghere a pieței ar deveni mai simple și mai eficace;

Rechemările unor produse

35.  ia act de faptul că consumatorii reacționează prea puțin la rechemarea anumitor produse și că produsele nesigure continuă astfel să fie utilizate, cu toate că au fost rechemate; solicită Comisiei să publice orientări într-un limbaj simplu privind procedurile de rechemare a unor produse, inclusiv o listă de verificare cu cerințe concrete, și să furnizeze informații clare cu privire la criteriile de referință utilizate de autoritățile de supraveghere a pieței, pentru a crește numărul de consumatori care au luat la cunoștință de rechemările produselor, luând în considerare faptul că s-ar putea ca IMM-urile, mai ales microîntreprinderile, să aibă nevoie de mai mult ajutor pentru a se conforma orientărilor;

36.  solicită comercianților cu amănuntul, piețelor online și asociațiilor de consumatori să joace un rol mai important în rechemările produselor nesigure achiziționate online sau offline prin furnizarea unor informații adecvate consumatorilor și invită comercianții cu amănuntul și piețele online să se asigure că produsele sunt retrase rapid de pe piețele online și de pe rafturi și sunt rechemate de la consumatori; solicită Comisiei și statelor membre să ceară piețelor online să stabilească mecanisme adecvate prin care să se asigure că își pot contacta utilizatorii, cumpărătorii și vânzătorii, indiferent dacă este vorba de persoane fizice sau întreprinderi, pentru a-i informa cât mai curând posibil atunci când trebuie făcute rechemări de produse; solicită Comisiei să evalueze cum pot face noile tehnologii și algoritmii acest proces mai eficace și cum se pot asigura că sunt contactați mai mulți consumatori afectați;

37.  îndeamnă Comisia și statele membre să intensifice schimbul transfrontalier de bune practici privind rechemările și să analizeze posibilitatea de a crește ratele de înregistrare a produselor, astfel încât consumatorii afectați să poată fi identificați mai ușor și informați în mod activ, chiar și pentru achizițiile transfrontaliere, și să permită operatorilor economici să utilizeze date precum sistemele de fidelizare pentru a contacta consumatorii fără a încălca normele Regulamentului general privind protecția datelor; invită asociațiile de consumatori să își consolideze cooperarea cu autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la procedurile de rechemare, indicând pe site-urile lor produsele identificate ca fiind nesigure în RAPEX;

38.  invită Comisia și statele membre să elaboreze un raport simplu și armonizat de feedback privind rechemările unor produse de către operatorii economici, raport care trebuie înaintat autorităților de supraveghere a pieței pentru a aprecia dacă rechemarea a fost eficace;

o
o   o

39.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 11, 15.1.2002, p. 4. (2) JO L 218, 13.8.2008, p. 82. (3) JO L 91, 29.3.2019, p. 1. (4) JO L 316, 14.11.2012, p. 12. (5) JO L 169, 25.6.2019, p. 1. (6) JO L 194, 19.7.2016, p. 1. (7) JO L 151, 7.6.2019, p. 15. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0032. (9) Texte adoptate, P8_TA(2019)0081. (10) JO C 388, 13.11.2020, p. 141. (11) JO C 388, 13.11.2020, p. 39. (12) JO C 363, 28.10.2020, p. 179. (13) JO C 11, 13.1.2020, p. 7. (14) JO C 334, 19.9.2018, p. 2. (15) JO C 334, 19.9.2018, p. 60. (16) JO C 76, 28.2.2018, p. 112. (17) JO C 443, 22.12.2017, p. 722. (18) Angajamentul privind siguranța produselor este un angajament voluntar asumat de piețele online în ceea ce privește siguranța produselor nealimentare comercializate online de către vânzători terți începând cu iunie 2018.

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la consolidarea libertății mass-mediei: protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor (2020/2009(INI))

P9_TA(2020)0320 A9-0205/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO),

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–   având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a ONU, ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și rapoartele privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare ale raportorului special al ONU, în special cel din 23 aprilie 2020 intitulat „Pandemia și libertatea de opinie și de exprimare”,

–  având în vedere Declarația comună din 3 martie 2017 prezentată de către raportorul special al ONU privind libertatea de opinie și de exprimare, reprezentantul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru libertatea mass-mediei, raportorul special al Organizației Statelor Americane (OAS) pentru libertatea de exprimare și raportorul special al Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) privind libertatea de exprimare și accesul la informație, intitulată „Libertatea de exprimare și « știrile false », dezinformarea și propaganda”,

–  având în vedere Planul de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității,

–  având în vedere Comentariul general nr. 34 al Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la articolul 19 din PIDCP („libertatea de opinie și de exprimare”),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și angajamentele asumate în cadrul acesteia în ceea ce privește, printre altele, promovarea unor societăți pașnice și favorabile incluziunii pentru o dezvoltare durabilă, inclusiv prin asigurarea accesului public la informații și prin protejarea libertăților fundamentale,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Consiliul Europei pentru a promova protecția și siguranța jurnaliștilor, inclusiv Recomandarea CM/Rec(2018)1 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la pluralismul mass-mediei și transparența proprietății asupra mass-mediei și declarația Comitetului de Miniștri privind sustenabilitatea financiară a jurnalismului de calitate în era digitală, Recomandarea CM/Rec(2016)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre referitoare la protecția jurnalismului și la siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei și raportul său anual pentru anul 2020, intitulat „Hands off press freedom: Attacks on media in Europe must not become a new normal” (Nu vă atingeți de libertatea presei: atacurile asupra mass-mediei din Europa nu trebuie să devină o normalitate),

–  având în vedere Rezoluția 2300 din 1 octombrie 2019 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) referitoare la îmbunătățirea protecției avertizorilor în toată Europa,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 iunie 2020, intitulată „Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte” (JOIN(2020)0008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2020 privind Programul de lucru al Comisiei pe 2020 (COM(2020)0027),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 iulie 2019, intitulată „Consolidarea statului de drept în cadrul Uniunii: Plan de acțiune” (COM(2019)0343),

–  având în vedere Strategia Comisiei privind egalitatea de gen 2020-2025,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2018 intitulată „Combaterea dezinformării online: o abordare europeană” (COM(2018)0236),

–  având în vedere Codul Comisiei de practici privind combaterea dezinformării online, convenit la 26 septembrie 2018,

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 1 martie 2018 privind măsuri de combatere eficace a conținutului ilegal online (C(2018)1177),

–  având în vedere Planul de acțiune al Comisiei împotriva dezinformării din 5 decembrie 2018,

–  având în vedere Codul de conduită al Comisiei privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, lansat în mai 2016, și a patra rundă de evaluare a acestuia, care a avut drept rezultat documentul „Fișă informativă – a 4-a rundă de monitorizare a Codului de conduită”,

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii(1),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale sau DSMAV)(2)și Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE(3),

–   având în vedere Raportul din 2020 al Grupului autorităților europene de reglementare pentru serviciile mass-media audiovizuale, intitulat:„ Disinformation: Assessment of the implementation of the Code of Practice” (Dezinformarea: evaluarea punerii în aplicare a Codului de bune practici),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 25 mai 2020 privind educația în domeniul mass-mediei într-o lume în continuă schimbare,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind consolidarea conținutului european în economia digitală, care recunosc relevanța conținutului generat de mass-media, „precum și alte sectoare culturale și creative”, ca „elemente esențiale ale dezvoltării sociale și economice a Europei”,

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(4),

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate la 12 mai 2014, în care libertatea artistică este recunoscută drept o componentă inerentă a libertății de exprimare, alături de libertatea presei,

–  având în vedere actualizarea raportului special al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 24 aprilie 2020 intitulat „Short Assessment of Narratives and Disinformation around the COVID-19/Coronavirus Pandemic” (Evaluare succintă a discursurilor și dezinformării legate de pandemia de COVID-19/Coronavirus),

–  având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA),

–  având în vedere concluziile clasamentului mondial al libertății presei, publicate de Reporteri fără Frontiere, și ale Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei al Centrului pentru pluralism și libertate în mass-media al Institutului Universitar European,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 ianuarie 2020 referitoare la audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia și Ungaria(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI”(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la statul de drept în Malta, după recentele dezvăluiri privind asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la ingerințele electorale externe și dezinformarea în procesele democratice naționale și europene(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 martie 2019 referitoare la situația statului de drept și lupta împotriva corupției în UE, în special în Malta și Slovacia(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la egalitatea de gen în sectorul mass-mediei din UE(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la prevenirea și combaterea hărțuirii morale și a hărțuirii sexuale la locul de muncă, în spațiile publice și în viața politică a UE(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la necesitatea unui mecanism cuprinzător la nivelul UE pentru protejarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la folosirea datelor utilizatorilor Facebook de către Cambridge Analytica și impactul asupra protecției datelor(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 aprilie 2018 referitoare la protecția jurnaliștilor de investigație din Europa: cazul jurnalistului slovac Ján Kuciak și al Martinei Kušnírová(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2017 referitoare la raportul privind cetățenia UE în 2017: consolidarea drepturilor cetățenilor într-o Uniune a schimbărilor democratice(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la combaterea criminalității informatice(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2017 referitoare la platformele online și piața unică digitală(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la implicațiile megadatelor asupra drepturilor fundamentale: viața privată, protecția datelor, nediscriminarea, securitatea și impunerea respectării legii(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la statul de drept în Malta(24),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(25),

–   având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(26),

–  având în vedere studiul din 28 februarie 2019 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Parlamentului European intitulat „Dezinformarea și propaganda - impactul asupra funcționării statului de drept în UE și în statele sale membre”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0205/2020),

A.  întrucât libertatea mass-mediei, pluralismul, independența și siguranța jurnaliștilor sunt elemente esențiale ale dreptului la libertatea de exprimare și de informare și sunt vitale pentru funcționarea democratică a UE și a statelor sale membre; întrucât principalele sarcini democratice ale mass-mediei includ consolidarea transparenței și a responsabilității democratice; întrucât mass-media are un rol esențial în societatea democratică, acționând în calitate de „câine de pază” public, contribuind în același timp la informarea și capacitarea cetățenilor, ajutându-i să înțeleagă mai bine peisajul politic și social actual, și stimulând participarea lor conștientă la viața democratică;

B.  întrucât criza a scos în evidență rolul esențial pe care l-au jucat jurnaliștii care le oferă cetățenilor informații fiabile și verificate; întrucât, în acest context, ar trebui intensificate eforturile pentru a asigura condiții de lucru sigure și adecvate pentru jurnaliști; întrucât jurnalismul de investigație ar trebui luat în considerare în mod special în contextul combaterii corupției și a administrării defectuoase în UE;

C.  întrucât unele state membre limitează libertatea mass-mediei prin mijloace economice, cum ar fi publicitatea publică denaturată în rândul organelor de presă, care modifică concurența, acestea controlând în mod direct mass-media publică pentru a influența deciziile editoriale și pentru a asigura, astfel, loialitatea proguvernamentală; întrucât autoritățile publice ar trebui să adopte un cadru juridic și de reglementare care să favorizeze dezvoltarea unor mijloace de comunicare libere, independente și pluraliste;

D.  întrucât toate statele membre trebuie să adere la valorile consacrate în articolul 2 din TUE;

E.  întrucât capturarea mass-mediei, lipsa transparenței instituționale, discursul de incitare la ură și dezinformarea sunt din ce în ce mai mult exploatate în scopuri politice, ca instrumente de intensificare a polarizării sociale; întrucât combaterea acestor fenomene nu este relevantă numai pentru domeniul drepturilor omului, ci reprezintă, de asemenea, un factor fundamental pentru apărarea statului de drept și a democrației în UE;

F.  întrucât, conform clasamentului mondial al libertății presei din 2020, pandemia de COVID-19 a evidențiat și a amplificat multe alte crize care amenință dreptul la informații raportate în mod liber, independente, diverse și fiabile; întrucât indicele a scos la iveală diferențe semnificative între statele membre individuale, unele figurând la punctaj printre primele clasate la nivel mondial, în timp ce altele s-au situat în coada clasamentului, rezultatul fiind o diferență de peste 100 de locuri între statele membre cele mai performante și statele cele mai slabe; întrucât mai multe state membre au regresat în clasamentele internaționale legate de libertatea presei;

G.  întrucât libertatea mass-mediei a fost afectată în ultimii ani și, deși pandemia de COVID-19 a agravat această deteriorare, ea a adus în prim plan, de asemenea, importanța mass-mediei și a dreptului de acces la informații fiabile;

H.  întrucât, conform Raportului Digital News din 2019 al Institutului Reuters, nivelul mediu de încredere (la nivel mondial) în știri a scăzut, în general, cu două puncte procentuale, la 42 % în comparație cu 2018, mai puțin de jumătate din respondenți (49 %) declarând că au încredere în mijloacele de informare în masă pe care le utilizează; întrucât încrederea în știrile găsite prin intermediul căutărilor (33 %) și al platformelor de comunicare socială (23 %) rămâne stabilă, dar la un nivel extrem de scăzut;

I.  întrucât transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei reprezintă o condiție prealabilă absolut necesară pentru asigurarea pluralismului mass-mediei și a jurnalismului independent;

J.  întrucât jurnaliștii și alți actori din domeniul mass-mediei se confruntă în UE, în continuare, cu violența, amenințările, hărțuirea, presiunea, (auto)cenzura, dezaprobarea publică și chiar cu asasinarea, ca urmare a faptului că își fac meseria de protejare a interesului public; întrucât, în ultimii ani, s-a dezvoltat un model de intimidare din ce în ce mai extins care vizează reducerea la tăcere a jurnaliștilor, fiind necesare în acest sens acțiuni urgente pentru a sprijini rolul esențial al mass-mediei independentă în asigurarea respectării principiilor statului de drept; întrucât asasinarea lui Daphne Caruana Galizia și a lui Ján Kuciak sunt două exemple profund tragice ale măsurii în care jurnaliștii de investigație devin ținte, deoarece dezvăluie fapte de corupție, apără democrația și statul de drept;

K.  întrucât amenințările la adresa libertății mass-mediei includ hărțuirea și atacurile îndreptate împotriva jurnaliștilor, sfidarea protecției juridice a acestora și capturarea mass-mediei, precum și acțiunile motivate politic din sectorul mediatic;

L.  întrucât jurnalistele se confruntă cu forme specifice de violență bazată pe gen, cum ar fi hărțuirea sexuală și cea online; întrucât peste 70 % din femeile care lucrează în mass-media au suferit mai multe tipuri de hărțuire, de amenințare sau de atac online; întrucât 52 % dintre femei au fost victima acestor tipuri de delicte doar în ultimul an; întrucât hărțuirea online și abuzul au deseori un caracter marcant sexual, nefiind bazate pe conținutul activității victimelor, ci pe trăsăturile lor fizice, pe apartenența culturală sau pe viața lor privată; întrucât aceste amenințări le determină pe jurnaliste să se autocenzureze și au un efect de intimidare asupra libertății presei și a libertății de exprimare; întrucât cercetările găsesc în mod constant dovezi potrivit cărora femeile se află în minoritate în sectoarele media, în special în rolurile creative, fiind grav subreprezentate la nivelurile decizionale înalte(27);

M.  întrucât, în mai multe state membre, acțiunile strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP) constituie o practică utilizată în mod constant pentru a-i speria pe jurnaliști astfel încât aceștia să renunțe la investigațiile care vizează corupția și alte chestiuni de interes public;

N.  întrucât, pe lângă actele de violență, intimidare și hărțuire îndreptate împotriva jurnaliștilor, autorii infracțiunilor nu sunt urmăriți în justiție, impunitatea având un efect de intimidare; întrucât OSCE semnalează prevalența impunității, având în vedere, de exemplu, că mai puțin de 15 % din cazurile de asasinare a jurnaliștilor sunt soluționate în regiunea OSCE;

O.  întrucât dreptul jurnaliștilor de a semnala și de a investiga trebuie consolidat mai mult și protejat în mod eficace;

P.  întrucât, pentru a consolida libertatea mass-mediei, sunt necesare informații credibile și detaliate cu privire la sfera și la natura provocărilor cu care se confruntă statele membre și UE în ansamblul său, inclusiv cu privire la cazurile individuale de încălcare a principiilor independenței mass-mediei sau a drepturilor fundamentale ale jurnalistului;

Q.  întrucât libertatea artistică este o parte integrantă a dreptului fundamental la libertatea de exprimare, fiind esențială pentru diversitatea culturală și sănătatea democratică a Europei; întrucât atacurile la libertatea artistică se înmulțesc, dar rămân invizibile;

R.  întrucât criza mondială provocată de COVID-19 are un impact social și economic devastator asupra sectorului mass-mediei; întrucât mass-media a înregistrat pierderi considerabile ale veniturilor din publicitate; întrucât mii de lucrători media au pierdut sau riscă să își piardă locul de muncă, fie temporar, fie permanent; întrucât acest lucru a avut un impact deosebit de puternic asupra jurnaliștilor și a profesioniștilor independenți din mass-media, al căror număr este în creștere în întreaga UE, constituind deja o proporție semnificativă a tuturor jurnaliștilor și profesioniștilor din mass-media din Europa; întrucât din aceasta derivă un risc grav de a favoriza și mai mult concentrarea informației în mâinile câtorva persoane și de a împiedica răspândirea informațiilor din surse libere și independente; întrucât sustenabilitatea financiară a locului de muncă și independența financiară constituie o componentă esențială a libertății presei;

S.  întrucât veniturile din publicitatea digitală aduc adesea beneficii actorilor din afara UE, iar veniturile din mass-media europeană se află în declin puternic, punând în pericol viitorul companiilor de publicitate tradiționale finanțate din publicitate, cum ar fi canalele TV comerciale, ziarele și revistele;

T.  întrucât, în unele state membre, ajutoarele de stat pentru mass-media nu au fost acordate într-un mod transparent, ceea ce prezintă un risc serios pentru independența și credibilitatea acesteia;

U.  întrucât modelul de afaceri al platformelor sociale, bazat pe publicitatea orientată cu maximă precizie, joacă un rol în răspândirea și amplificarea discursului de incitare la ură, instigând la discriminare și violență, și încurajarea radicalizării, care conduc la extremism violent, inclusiv prin faptul că vehiculează conținuturi ilegale; întrucât combaterea tuturor formelor de intoleranță face parte integrantă din protecția drepturilor omului, astfel cum este dezvoltată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

V.  întrucât pandemia de COVID-19 a dus la stigmatizarea, inclusiv mediatică, a unor persoane deosebit de vulnerabile, ceea ce a favorizat polarizarea societății europene și proliferarea discursurilor de incitare la ură;

W.  întrucât fenomenul violenței cibernetice (inclusiv discursurile online de incitare la ură, urmărirea cibernetică și hărțuirea online) este din ce în ce mai răspândit; întrucât femeile care au un rol public, printre alți politicieni, jurnaliști și activiști care luptă pentru drepturile femeilor și pentru drepturile minorităților sexuale, devin ținta principală a hărțuirii cibernetice și a violenței online;

X.  întrucât DSMAV obligă autoritățile din fiecare stat membru să se asigure că serviciile mass-media audiovizuale și platformele de partajare a materialelor video iau măsuri pentru a proteja publicul larg împotriva programelor, a materialelor video generate de utilizatori și a comunicărilor comerciale audiovizuale care conțin incitări la violență sau la ură îndreptate împotriva unui grup de persoane sau împotriva unui membru al unui grup, pe baza oricăror criterii menționate la articolul 21 din Carta UE a drepturilor fundamentale; întrucât DSMAV obligă statele membre să asigure independența autorităților de reglementare a mass-mediei;

Y.  întrucât răspândirea informării eronate și a dezinformării, precum și acțiunile disproporționate care vizează combaterea acestora pe platformele digitale reprezintă o amenințare la adresa libertății de informare, a discursului democratic și a independenței mass-mediei, și a sporit necesitatea unei mass-media tradiționale și de înaltă calitate; întrucât analiza datelor și algoritmii au un impact din ce în ce mai mare asupra informațiilor puse la dispoziția cetățenilor;

Z.  întrucât răspândirea la scară masivă a informațiilor provenite din surse diferite, dificil de verificat, împreună cu rolul tot mai mare al platformelor de comunicare socială și de mesagerie au un efect negativ asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE; întrucât pandemia de COVID-19 a accelerat impactul dezinformării online, uneori având consecințe grave pentru sănătatea publică, și a făcut și mai evidentă nevoia de a asigura informații libere și independente în scopul protejării drepturilor fundamentale ale cetățenilor; întrucât absența unei strategii de comunicare coordonate la nivelul UE a favorizat valul de dezinformare în ceea ce privește pandemia, în special pe platformele de comunicare socială și de mesagerie;

AA.  întrucât dezinformarea și informațiile incorecte legate de COVID-19 pot provoca panică și discordie în rândul societății și trebuie combătute; întrucât măsurile de combatere a informațiilor eronate și a dezinformării nu pot fi folosite ca pretext pentru introducerea unor restricții disproporționate privind libertatea presei, subminând pluralismul mass-mediei și punând în pericol siguranța jurnaliștilor; întrucât rapoartele indică faptul că, în statele membre și în regiunile din vecinătate, au fost derulate campanii coordonate în cadrul cărora au fost promovate informații false cu privire la sănătate și dezinformarea cu privire la UE și la partenerii săi; întrucât Comisia a abordat aceste fenomene în recenta sa comunicare comună privind combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19; întrucât unele guverne au profitat de legislația de urgență și, deși unele dintre restricții vor fi temporare, altele riscă să fie prelungite mult timp după încetarea crizei în domeniul sănătății, întrucât pluralismul surselor de informații, răspunderea și transparența instituțională reprezintă o barieră fundamentală de apărare împotriva dezinformării;

AB.  întrucât serviciile publice de mass-media cu adevărat independente și finanțate în mod corespunzător care operează pe diverse platforme sunt esențiale pentru funcționarea democrației în UE,

Libertatea mass-mediei, pluralismul mass-mediei și protecția jurnaliștilor în Europa

1.  își reiterează îngrijorarea profundă și continuă cu privire la situația libertății mass-mediei în UE în contextul abuzurilor și atacurilor încă comise împotriva jurnaliștilor și a profesioniștilor din mass-media din unele state membre din cauza muncii acestora, precum și cu privire la denigrarea publică și vulnerabilitatea din ce în ce mai mare a acestei profesii, care afectează în special jurnalismul local, de investigație și cel transfrontalier; subliniază că, în conformitate cu recomandarea Consiliului Europei din 7 martie 2018 privind pluralismul mass-mediei și transparența proprietății în mass-media, statele membre au obligația pozitivă de a încuraja un mediu favorabil libertății de exprimare, offline și online, în care fiecare persoană să își poată exercita dreptul la libertatea de exprimare și invită statele membre să acorde tot sprijinul acestei recomandări și să o aprobe;

2.  este puternic zguduit de asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia în Malta și a lui Ján Kuciak și a logodnicei sale, Martina Kušnírová, în Slovacia, din cauza activităților lor de investigație care vizau dezvăluirea corupției și a altor infracțiuni, și reafirmă importanța unei anchete independente pentru a-i aduce în fața justiției pe autorii și comanditarii acestor crime; invită autoritățile naționale de aplicare a legii să coopereze pe deplin cu Europol și cu alte organizații internaționale relevante în acest sens;

3.  regretă faptul că jurnaliștii și profesioniștii din mass-media lucrează adesea în condiții precare, ceea ce compromite capacitatea acestora de a-și exercita profesia în mod corespunzător, îngrădind astfel libertatea mass-mediei; subliniază că, pentru a promova un jurnalism de înaltă calitate, sunt esențiale condiții de muncă adecvate pentru jurnaliști și profesioniștii din presă; invită Comisia și statele membre să promoveze măsuri durabile care să vizeze finanțarea și sprijinirea jurnalismului independent și de înaltă calitate;

4.  reamintește rolul esențial al jurnalismului de investigație în combaterea criminalității organizate, prin colectarea și conectarea informațiilor relevante, demascând astfel rețelele infracționale și activitățile ilicite; subliniază faptul că aceste activități îi expun unui risc crescut la nivel personal;

5.  subliniază rolul esențial al jurnaliștilor de investigație în ceea ce privește tragerea la răspundere a celor aflați la putere și exercitarea funcțiilor de „câini de pază” ai democrației și ai statului de drept;

6.  solicită din nou Comisiei să considere încercările guvernelor statelor membre de a îngrădi libertatea și pluralismul mass-mediei drept un abuz de putere grav și sistematic și o încălcare a valorilor fundamentale ale UE, astfel cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE; salută, prin urmare, intenția Comisiei de a include în raportul său anual privind situația statului de drept în UE un capitol specific privind monitorizarea libertății și pluralismului mass-mediei; sugerează, în acest context, că o abordare ascendentă, care să reflecte opiniile și diversitatea persoanelor, ar permite luarea efectivă în considerare a provocărilor cu care se confruntă jurnaliștii și sectorul mass-mediei; solicită, de asemenea, includerea în acest capitol a unor recomandări specifice pentru fiecare țară și a unor răspunsuri eficace, precum și a unei evaluări a transparenței proprietății și a nivelului de interferență a guvernelor și a actorilor privați în statele membre ale UE; încurajează Comisia să coopereze în mod activ cu Consiliul Europei, să facă schimb de bune practici și să se asigure că măsurile întreprinse sunt complementare; îndeamnă Comisia și statele membre să elaboreze și să mențină un cadru credibil pentru protecția libertății și a pluralismului mass-mediei; solicită Comisiei să urmărească introducerea unor standarde și criterii de referință pentru libertatea mass-mediei la nivelul Uniunii, precum și a unor stimulente vizând o mai mare convergență între statele membre; invită Comisia și statele membre să sprijine pe deplin și să consolideze instrumentele deja dezvoltate pentru promovarea și protecția drepturilor și libertăților consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE și la articolul 10 din CEDO, cum ar fi Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei și Platforma Consiliului Europei pentru protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor, precum și să reacționeze prompt la posibilele amenințări și încălcări ale acestor drepturi și libertăți; îndeamnă Comisia să țină seama de impactul măsurilor de urgență luate în 2020 în contextul COVID-19 asupra libertății presei, transparenței instituționale, responsabilității, pluralismului mass-mediei și siguranței jurnaliștilor, inclusiv printr-o analiză generală a atacurilor împotriva jurnaliștilor din întreaga UE și a reacțiilor în acest sens ale statelor membre; reamintește apelul repetat al Parlamentului de a se introduce un mecanism permanent, independent și global privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale în UE; consideră că mecanismul viitor al UE privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale trebuie să consacre libertatea mass-mediei, inclusiv libertatea artistică, ca pilon esențial al unui sistem democratic; invită Comisia, în acest context, să colecteze informații și statistici privind libertatea și pluralismul mass-mediei în toate statele membre;

7.  subliniază rolul esențial al mass-mediei publice și faptul că este esențial să se asigure și să se mențină independența sa față de interferențele politice; subliniază, în plus, necesitatea de a asigura independența financiară a operatorilor privați de pe piață și condițiile legate de sustenabilitatea activităților lor, astfel încât să se evite capturarea mass-mediei; reiterează apelul Parlamentului privind adoptarea unui plan ambițios de acțiune privind mass-media la nivelul UE; condamnă încercările guvernelor unor state membre de a reduce la tăcere mass-media critică și independentă și de a submina libertatea și pluralismul mass-mediei; avertizează cu privire la încercările de a supune indirect aceste mijloace de informare în masă, prin intermediul clientelismului financiar și condamnă, în special, încercările de a controla mass-media publică; deplânge faptul că, în unele state membre, radioteleviziunea publică a devenit un exemplu de propagandă proguvernamentală, care exclude adesea grupurile de opoziție și grupurile minoritate din societate și le prezintă în contexte defăimătoare și chiar incită, în unele cazuri, la violență; subliniază că, în unele state membre, în special în zonele rurale, accesul la informații este limitat la propaganda publică și că barierele lingvistice restricționează accesul la știrile internaționale; reamintește că accesul la informație și la jurnalismul de înaltă calitate este extrem de important pentru o democrație; subliniază faptul că nu există o analiză obligatorie a conținutului furnizat de organele de presă în anumite state membre, care să furnizeze date publice comparabile cu privire la prezența echilibrată a vocilor proguvernamentale și a celor din opoziție, la televiziune și la radio, în special în timpul campaniilor electorale;

8.  atrage atenția asupra recomandărilor incluse în Rezoluția APCE 2255 din 23 ianuarie 2019, prin care li se solicită statelor membre să garanteze independența editorială și o finanțare suficientă și stabilă a mass-mediei publice; subliniază că mass-media națională, regională și locală și îndeosebi cea din serviciul public are responsabilitatea importantă de a sluji interesul public și de a reflecta în mod adecvat diversitatea culturală, lingvistică, socială și politică a societăților noastre; subliniază că rolul canalelor mediatice publice, ca furnizori de încredere în slujba interesului public general, ar fi consolidat de o finanțare adecvată și sustenabilă, fără interferențe politice, în statele membre; invită, prin urmare, statele membre să utilizeze modele de finanțare în care canalele publice de media să fie finanțate din surse independente de procesul decizional politic; subliniază că este esențial să se garanteze existența unor autorități independente și să se asigure un control riguros și independent al mass-mediei pentru a se evita intervenții ale statului sau comerciale nejustificate sau încercări de influențare a politicilor editoriale; solicită Comisiei să prezinte un cadru juridic pentru supravegherea funcționării furnizorilor de servicii publice de mass-media, care să includă verificări ale îndeplinirii criteriilor de gestionare prudentă și de finanțare bazată pe sarcini, precum și ale cerințelor aferente unui jurnalism întemeiat pe fapte, echitabil și etic;

9.  denunță lipsa unei dezbateri politice echilibrate în cadrul organelor de presă în anumite state membre și existența, în practică, a unor restricții în materie de informare motivate din punct de vedere politic, cum ar fi respingerea solicitării de a consulta date de interes public, utilizarea strategiilor de întârziere, restrângerea nejustificată a volumului de informații solicitate, interzicerea jurnaliștilor în sediile instituțiilor publice, inclusiv ale parlamentelor, restricționarea posibilităților jurnaliștilor de a desfășura interviuri cu politicieni și membri ai guvernului și evitarea interviurilor acordate organelor mediatice care nu fac parte din conglomeratul de presă favorabil guvernului, chiar dacă acestea au o audiență semnificativă la nivel național; subliniază că autoritățile publice trebuie să asigure transparența în ceea ce privește activitatea lor, contribuind astfel la consolidarea încrederii cetățenilor, având în vedere fluxul liber de informații care contribuie la protecția vieții și a sănătății și facilitează și promovează dezbaterea și procesul decizional din domeniul social, economic, politic; invită statele membre să se asigure că jurnaliștii și organele de presă au acces semnificativ la dezbaterile parlamentare, la deputații parlamentari și la funcționarii guvernamentali de rang înalt, la datele de interes public, precum și la evenimentele publice și la conferințele de presă, în special la cele organizate de guverne, întrucât lipsa unui astfel de acces restricționează în mod grav noțiunea de libertate a mass-mediei;

10.  își exprimă din nou preocuparea cu privire la faptul că, în UE, la nivel național, nu există cadre juridice sau de politici specifice care să protejeze jurnaliștii și profesioniștii din mass-media împotriva violenței, a amenințărilor și a intimidărilor; invită personalitățile publice și reprezentanții autorităților să nu denigreze jurnaliștii, deoarece acest lucru subminează încrederea întregii societăți în mass-media; subliniază rolul important al jurnaliștilor în transmiterea informațiilor referitoare la proteste și la demonstrații și solicită protejarea acestora pentru ca aceștia să își poată îndeplini rolul fără teamă; solicită statelor membre să pună la dispoziție programe de formare specifice destinate autorităților de aplicare a legii responsabile pentru protecția jurnaliștilor; invită statele membre și Comisia să asigure – în lege și în practică – protecția și siguranța efectivă a jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-mediei, precum și a surselor acestora, inclusiv în context transfrontalier; are convingerea fermă că, în această privință, statele membre ar trebui să interzică utilizarea investigatorilor privați, ca formă de intimidare în scopul de a obține informații cu privire la jurnaliști care acționează în cadrul exercitării profesiei lor sau cu privire la sursele acestora;

11.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu atacurile politice din ce în ce mai dese asupra mass-mediei și regretă lipsa de protecție a surselor jurnaliștilor; reamintește obligația statelor membre de a efectua anchete prompte, imparțiale și eficace în ceea ce privește atacurile, cum ar fi amenințările, uciderile, hărțuirea, intimidarea și relele tratamente comise împotriva jurnaliștilor și îndeamnă statele membre la intensificarea eforturilor pentru a pune capăt amenințărilor și atacurilor împotriva jurnaliștilor și a profesioniștilor din mass-media, pentru a garanta tragerea la răspundere și a asigura faptul că victimele și familiile lor au acces la căile de atac adecvate; invită Comisia și statele membre să asigure accesibilitatea mecanismelor de raportare; solicită punerea în aplicare a Orientărilor UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, care evidențiază faptul că UE va recurge la toate mijloacele adecvate pentru a asigura protecția jurnaliștilor, atât prin adoptarea măsurilor preventive, cât și prin solicitarea unor anchete eficace atunci când survin încălcări; subliniază faptul că jurnalistele sunt vulnerabile în mod deosebit la hărțuire și intimidare și, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unor măsuri de protecție suplimentare; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea numărului de atacuri împotriva jurnalistelor și a profesionistelor din mass-media; solicită din nou statelor membre să adopte o abordare care să țină seama de perspectiva de gen atunci când iau în considerare măsuri care vizează asigurarea siguranței jurnaliștilor;

12.  invită statele membre să implementeze integral recomandarea Consiliului Europei privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mediatic și să transpună în legislația lor națională, cât mai curând posibil, Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, care are drept scop stabilirea unor standarde comune minime pentru a asigura un nivel ridicat de protecție avertizorilor de integritate; subliniază că avertizarea în interes public este esențială pentru jurnalismul de investigație și libertatea presei;

13.  condamnă utilizarea SLAPP pentru a reduce la tăcere sau a intimida jurnaliștii de investigație și organele de presă și a crea un climat de teamă în ceea ce privește raportarea anumitor subiecte; invită Comisia să prezinte o propunere globală de act legislativ care să vizeze stabilirea unor standarde minime împotriva practicilor SLAPP, în întreaga UE;

14.  reamintește recomandările finale ale Comisiei speciale pentru crimă organizată, corupție și spălare de bani (CRIM), recomandări cuprinse în rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani, conform căreia legile privind defăimarea și calomnia descurajează posibila raportare a corupției; reiterează apelul său către toate statele membre de a depenaliza în sistemul lor juridic defăimarea și calomnia, cel puțin pentru cazurile în care există acuzații legate de crima organizată, corupție și spălare de bani în statele membre și în exterior;

15.  invită Comisia să creeze o linie telefonică de urgență a UE, ca mecanism de reacție rapidă, pentru jurnaliștii care solicită protecție și să se asigure că situația acestora va beneficia de o atenție adecvată;

16.  subliniază că o concentrare excesivă a proprietății în cadrul sectoarelor producției și distribuției de conținut poate periclita accesul cetățenilor la un conținut diversificat; subliniază că pluralismul mass-mediei, care depinde de existența unei diversități a conținuturilor și a proprietarilor de mass-media, precum și de independența jurnalismului, joacă un rol-cheie în contracararea propagării dezinformării și în garantarea faptului că cetățenii europeni sunt bine informați; reamintește că, potrivit Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei 2020, concentrarea proprietății în mass-media rămâne unul dintre cele mai semnificative riscuri la adresa pluralismului acesteia și este considerată o barieră în calea diversității informațiilor; invită statele membre să adopte și să pună în aplicare cadre de reglementare în domeniul proprietății în mass-media pentru a evita concentrarea orizontală a proprietății în sectorul mass-media, a garanta transparența, divulgarea și accesul facil al cetățenilor la informații privind proprietatea, sursele de finanțare și managementul mass-mediei; invită Comisia să monitorizeze punerea în aplicare la nivelul statelor membre a instrumentelor UE existente împotriva concentrării proprietății și acordării ilegale a ajutorului de stat, în scopul creșterii gradului de diversitate în peisajul mediatic; condamnă orice încercare de monopolizare a proprietății în mass-media în statele membre sau de intervenție politică în gestionarea mass-mediei; îndeamnă Comisia și statele membre să acționeze rapid și ferm pentru a spori transparența în ceea ce privește proprietatea în mass-media și sursele financiare utilizate de proprietarii mass-media; invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a se asigura că mass-media publică în mod proactiv informații referitoare la structurile de proprietate aferente acesteia, inclusiv cu privire la beneficiarii efectivi, și că sunt puse în aplicare norme clare pentru a preveni eventualele conflicte de interese care pot surveni în structurile de proprietate în mass-media, acordând o atenție specială evitării interferențelor politice; condamnă imixtiunea excesivă a guvernelor în pluralismul mass-mediei, prin intermediul publicității publice; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor UE alocate susținerii mass-mediei libere și independente, în scopul de a canaliza resursele către cei care au nevoie; subliniază, în acest sens, că banii UE nu pot fi cheltuiți în favoarea mass-mediei controlate de stat și a celei care difuzează propagandă politică;

17.  regretă că, în unele state membre, organismele de reglementare a mass-mediei au intrat sub influența guvernului și sunt părtinitoare față de organele de presă care critică guvernul;

18.  este preocupat de încercările de a profita de pandemia de COVID-19 pentru a pedepsi mass-media independentă și critică și a introduce restricții privind accesul mass-mediei la deciziile și acțiunile guvernamentale și supravegherea acestora, suprimând sau atenuând mecanismele de asigurare a transparenței instituționale prin adoptarea unor măsuri excepționale și împiedicând desfășurarea unor dezbateri adecvate și în cunoștință de cauză cu privire la aceste acțiuni; subliniază că jurnalismul și libera circulație a informațiilor joacă un rol esențial în eforturile UE de a limita pandemia de COVID-19; subliniază că jurnalismul îndeplinește o funcție vitală în contextul unei urgențe de sănătate publică; invită Comisia să monitorizeze aceste practici ale guvernelor naționale în mod exhaustiv și să includă rezultatele în rapoartele sale anuale privind statul de drept;

19.  invită Comisia și statele membre să introducă de urgență pachete de redresare la nivelul UE și la nivel național pentru a proteja locurile de muncă și mijloacele de subzistență ale jurnaliștilor și ale lucrătorilor din mass-media, a sprijini întreprinderile și a finanța organizațiile mass-media publice pe durata aplicării planului de redresare în urma crizei provocate de COVID-19, respectând pe deplin normele UE în materie de concurență; subliniază faptul că, în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19, anumite organe de presă și, în special, anumite platforme de mass-media locale, au pierdut până la 80 %(28) din veniturile lor din cauza reducerii publicității; subliniază că, în fața pandemiei, cetățenii europeni au nevoie de jurnaliști profesioniști, cu suficiente resurse economice și independenți; solicită din nou, în acest context, crearea unui fond european permanent pentru jurnaliști în cadrul următorului CFM (2021-2027), astfel cum este reformulat în urma crizei COVID-19, care să ofere un sprijin financiar direct jurnaliștilor independenți și organelor de presă, lucrătorilor independenți și lucrătorilor din mass-media ce desfășoară activități independente; subliniază că finanțarea ar trebui gestionată de organizații independente pentru a evita orice interferențe în procesul de luare a deciziilor editoriale și că ar trebui acordată numai acelor organe de presă publice și comerciale care sunt cu adevărat independente și care nu fac obiectul interferențelor guvernului sau al oricărei alte interferențe politice; reamintește că ar trebui să se acorde o atenție specială și întreprinderilor nou-înființate din mass-media independentă, în special celor locale, în statele membre în care libertatea mass-mediei a fost afectată în ultimii ani, concentrarea proprietății asupra mass-mediei a crescut semnificativ, iar organizațiile mass-media publice sunt în pericol de a fi influențate politic;

20.  își reiterează, în acest context, apelul privind lansarea unui plan ambițios de acțiune pentru mass-media la nivelul UE, care să sprijine dezvoltarea unui peisaj mediatic plin de viață și pluralist;

21.  solicită un CFM ambițios, cu alocări bugetare majorate, pentru sprijinirea mass-mediei și a jurnalismului independent, în special a jurnalismului de investigație; subliniază importanța inovării în domeniul jurnalismului și în mass-media specializată în știri, care ar putea fi încurajată prin finanțarea UE; ia act cu îngrijorare de reducerile bugetare care privesc programele „Europa creativă” și „Justiție, drepturi și valori” din propunerea de buget revizuită a Comisiei;

22.  salută cu căldură alocarea de fonduri UE pentru a face posibilă demararea de noi proiecte, cum ar fi mecanismul de răspuns rapid la nivel european în cazul încălcărilor libertății presei și mass-mediei și fondul transfrontalier pentru jurnalismul de investigație, cu scopul de a consolida libertatea și pluralismul mass-mediei;

23.  subliniază că mass-media joacă un rol important în promovarea egalității de gen și a combaterii discriminării; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri active pentru promovarea egalității de gen în sectorul mass-mediei, astfel încât mai multe femei să fie implicate în procesul de creație sau de luare a deciziilor, ceea ce ar permite mass-mediei să contribuie la reducerea stereotipurilor de gen;

Discursurile de incitare la ură

24.  condamnă toate tipurile de infracțiuni motivate de ură, discursurile de incitare la ură și acuzațiile lipsite de fundament sau formulate cu rea-credință(29), în mediul offline sau online, înregistrate pe teritoriul UE și în afara acesteia și care au la bază discriminarea de orice fel, din motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală; își exprimă îngrijorarea cu privire la infracțiunile motivate de ură și la cazurile de incitare la discriminare sau la violență, care au fost semnalate în timpul pandemiei de COVID-19, conducând la stigmatizarea unor persoane deosebit de vulnerabile;

25.  își exprimă regretul cu privire la nivelurile din ce în ce mai mari de discursuri de incitare la ură utilizate în comunicarea politică de către guverne și partidele politice din întreaga UE; invită statele membre să condamne și să sancționeze cu fermitate infracțiunile motivate de ură, discursurile de incitare la ură și găsirea de țapi ispășitori din partea politicienilor și a funcționarilor publici, la toate nivelurile și în toate tipurile de mijloace de informare, întrucât aceste fenomene fac în mod direct ca ura și violența în societate să fie considerate normale și le încurajează; invită, de asemenea, statele membre să nu utilizeze o retorică discriminatorie și care incită la discriminare în comunicările guvernamentale, întrucât acest lucru are un impact negativ asupra societății; subliniază faptul că sancțiunile ar trebui să fie întotdeauna conforme standardelor internaționale privind libertatea de exprimare; invită, de asemenea, statele membre ca, în limitele stabilite de lege, să garanteze și să încurajeze libertatea de exprimare, inclusiv libertatea artistică, aceasta fiind esențială pentru vitalitatea dezbaterii democratice; reamintește că discursul rasist și xenofob nu este protejat de libertatea de exprimare;

26.  invită din nou statele membre să adopte și să pună efectiv în aplicare măsuri suplimentare pentru a preveni, a condamna și a combate discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, contracarând astfel răspândirea discursurilor de incitare la ură și a violenței offline și online și asigurând, în același timp, că autoritățile de aplicare a legii utilizează practici pentru a înregistra în mod eficace cazurile de infracțiuni motivate de ură, pe baza principiilor aprobate de Grupul la nivel înalt al UE pentru combaterea rasismului, a xenofobiei și a altor forme de intoleranță;

27.  subliniază faptul că discursurile online de incitare la ură s-au răspândit tot mai mult în ultimii ani, pe măsură ce persoanele și actorii perturbatori utilizează puterea platformelor online pentru a răspândi informații care incită la ură; subliniază că acest lucru aduce atingere interesului public colectiv, deoarece conținutul dăunător subminează discursul public respectuos și onest și reprezintă o amenințare la adresa siguranței publice, având în vedere că discursurile de incitare la ură în mediul online pot incita la violență în lumea reală;

28.  subliniază faptul că ar trebui consolidat cadrul juridic pentru combaterea discursurilor de incitare la ură și a discriminării; își reiterează solicitarea ca negocierile referitoare la directiva orizontală privind combaterea discriminării să fie deblocate în acest scop;

29.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei și statelor membre de a lua măsuri pentru a spori siguranța femeilor în spațiul public și pe internet și de a aborda formele emergente ale violenței de gen, cum ar fi urmărirea cibernetică și hărțuirea online și, în același timp, de a introduce mecanisme cuprinzătoare pentru a acorda asistență victimelor unor astfel de violențe;

30.  invită din nou Comisia și Consiliul să activeze „clauza pasarelă” prevăzută la articolul 83 alineatul (1) din TFUE pentru a include violența împotriva femeilor și a fetelor și alte forme de violență de gen (inclusiv violența cibernetică) pe lista de infracțiuni recunoscute la nivelul UE;

31.  ia act de Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, promovat de Comisie, și de cea de-a cincea rundă de evaluare a acestuia, din care reiese că întreprinderile din domeniul tehnologiei informației elimină în medie 71 % din discursurile ilegale de incitare la ură care le sunt notificate; reamintește că ar trebui să se asigure participarea sistematică a jurnaliștilor și a organizațiilor societății civile la evaluările și revizuirile Codului de conduită și că întreprinderile din domeniul tehnologiei informației care au aderat la Codul de conduită ar trebui să examineze cererile de eliminare exclusiv pe baza propriilor norme și orientări comunitare; subliniază marja largă de apreciere lăsată întreprinderilor private pentru a determina ce conținuturi sunt ilegale; încurajează toate întreprinderile care gestionează platforme de comunicare socială să participe la Codul de conduită;

32.  subliniază faptul că statele membre trebuie să asigure, prin toate mijloacele adecvate, că mass-media, inclusiv mass-media online și platformele de comunicare socială, precum și publicitatea, nu conțin nicio incitare la violență sau la ură împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane, practicile de acest gen putând avea un efect direct asupra participării acestor persoane la societatea civilă; solicită din nou Comisiei, statelor membre și întreprinderilor din domeniul mass-mediei sociale să contracareze răspândirea rasismului, a xenofobiei, a fobiei față de persoanele LGBTI și a urii din motive religioase pe internet, în cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile; invită statele membre și Comisia să colecteze date mai fiabile cu privire la amploarea infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură;

33.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de raportare a infracțiunilor motivate de ură de către victime din cauza unor garanții inadecvate și a faptului că autoritățile nu investighează în mod corespunzător și nu pun capăt impunității în cazul infracțiunilor motivate de ură în statele membre; invită statele membre să creeze și să disemineze instrumente și mecanisme de raportare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură și să se asigure că fiecare caz de presupusă infracțiune motivată de ură sau de discurs de incitare la ură este anchetat, urmărit penal și judecat;

Dezinformarea și rolul platformelor

34.  remarcă faptul că noile instrumente bazate pe tehnologia digitală și noile platforme de comunicare socială au constituit factori care au favorizat răspândirea dezinformării și interferențele externe și, prin intermediul platformelor online, au jucat un rol important în publicarea, difuzarea și promovarea știrilor și a altor conținuturi media; își reafirmă îngrijorarea cu privire la potențiala amenințare pe care dezinformarea o poate reprezenta pentru libertatea de informare și de exprimare, discursul democratic, independența mass-mediei și sănătatea publică; subliniază faptul că măsurile de combatere a dezinformării ar trebui să pună accentul pe încurajarea pluralității opiniilor, prin promovarea jurnalismului de înaltă calitate, prin furnizarea unor informații fiabile, bazate pe fapte și verificate, precum și pe dezvoltarea educației în domeniul mass-mediei, precizând că orice astfel de măsuri trebuie să ofere garanții pentru libertatea de informare și pentru libertatea de exprimare;

35.  solicită o mai mare colaborare între platformele online și autoritățile de aplicare a legii pentru a aborda în mod eficace problema răspândirii de mesaje de incitare la ură sau de instigare la violență; subliniază că este important să se elimine rapid conținutul ilegal pentru a limita răspândirea sa necontrolată; constată, cu toate acestea, că platformele online nu pot și nu trebuie să devină organisme private de cenzură și că eliminarea oricăror conținuturi ilegale de către platformele online trebuie să facă întotdeauna obiectul unor măsuri de protecție, inclusiv al controlului autorităților jurisdicționale ale statelor membre, cu scopul de a proteja libertatea de exprimare, inclusiv libertatea artistică, dreptul la informare liberă și independentă și, în general, drepturile fundamentale ale cetățenilor; reamintește că platformele online fac parte din sfera publică online unde au loc dezbaterile publice; invită Comisia să asigure adoptarea unor măsuri de protecție pentru platforme, astfel încât drepturile fundamentale și libertatea de exprimare să fie respectate;

36.  reamintește că partidele politice și entitățile publice sau private recurg adesea la crearea de profiluri politice, la dezinformare și la manipularea informațiilor și își reafirmă îngrijorarea cu privire la faptul că apar mereu dovezi referitoare la interferențe, adesea cu indicii de influență străină, în perioada premergătoare tuturor alegerilor europene și naționale majore, o mare parte din aceste interferențe fiind în favoarea candidaților anti-UE și populiști, care încearcă să polarizeze curentele de opinie și să anuleze pluralismul ideologic, vizând anumite minorități și grupuri vulnerabile; subliniază că combaterea interferențelor de către părțile terțe, în viitor, va reprezenta un factor fundamental în susținerea valorilor și a democrației europene; subliniază, în contextul situației de urgență cauzate de pandemia de COVID-19, faptul că dezinformarea și relatările cu caracter senzațional din mass-media referitoare la pandemie au fost, de asemenea, utilizate de grupurile populiste și de politicienii de extremă dreaptă pentru a viza grupurile minoritare și pentru a contribui la retorica împotriva imigrației, ceea ce a condus la o creștere a incidenței discursurilor de incitare la ură rasiste și xenofobe, precum și a discriminării;

37.  subliniază că diferite forme de informare eronată și de dezinformare, precum și alte forme de manipulare a informațiilor care privesc, printre altele, pandemia de COVID-19, continuă să prolifereze în întreaga lume, au adesea drept public-țintă cele mai vulnerabile comunități și implică consecințe potențial dăunătoare pentru securitatea publică, sănătate și gestionarea eficace a crizelor; consideră că astfel de campanii de dezinformare vizează slăbirea procesului democratic și a încrederii cetățenilor în instituțiile democratice ale statelor membre; salută Comunicarea comună din 10 iunie 2020 privind combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19; reamintește că toate măsurile de combatere a dezinformării, inclusiv cele care sunt luate în contextul situației de urgență provocate de COVID-19, trebuie să fie necesare, proporționale, transparente, temporare și să facă obiectul unei supravegheri regulate, evitând orice deviere care să conducă la un monopol al autorităților de stat sau la concentrarea surselor de informații, și nu pot, în niciun caz, să împiedice jurnaliștii și actorii din mass-media să își desfășoare activitatea sau să conducă eliminarea nejustificată a unor conținuturi sau la blocarea accesului la acestea pe internet; regretă faptul că anumite platforme online elimină sau cenzurează conținuturile referitoare la pandemia de COVID-19, inclusiv conținuturile jurnalistice, pe baza unor clauze și condiții lipsite de transparență, care limitează inutil libertatea de exprimare; subliniază că recurgerea la astfel de măsuri poate avea drept rezultat restricționarea sau limitarea accesului la informații importante privind sănătatea publică; subliniază că orice încercare de a incrimina informațiile referitoare la pandemie poate crea neîncredere în informațiile instituționale, poate întârzia accesul la informațiile fiabile și poate avea un efect de intimidare asupra libertății de exprimare;

38.  condamnă teoriile conspiraționiste și campaniile de dezinformare finanțate din fonduri publice, menite să discrediteze UE și să inducă publicul în eroare cu privire la obiectivele și activitățile sale; invită Comisia să condamne în mod deschis și să infirme minciunile și dezinformările răspândite de autoritățile statului, oricare ar fi acestea, cu privire la UE și să publice și să distribuie un răspuns bazat pe fapte pentru a informa cetățenii;

39.  salută inițiativa Comisiei de a prezenta un Plan de acțiune pentru democrația europeană, care urmărește să combată dezinformarea și să permită adaptarea la amenințări și manipulări în continuă schimbare, precum și să sprijine mass-media liberă și independentă; subliniază, în acest sens, că protejarea libertății de exprimare, inclusiv a mass-mediei libere, independente și viabile din punct de vedere financiar și a libertății artistice, a conținutului drepturilor fundamentale și a dezbaterii democratice, combătând, în același timp, discursurile de incitare la ură și dezinformarea, este un element esențial pentru apărarea statului de drept și a democrației în UE; constată cu îngrijorare că, potrivit unui studiu realizat de organizația non-profit Global Disinformation Index (GDI), site-urile care răspândesc dezinformarea în UE au venituri din publicitate în valoare de peste 70 de milioane EUR în fiecare an; subliniază potențialul impact negativ al modelelor de afaceri bazate pe publicitatea orientată cu maximă precizie; confirmă faptul că Regulamentul general privind protecția datelor(30) prevede dreptul tuturor persoanelor de a nu face obiectul unei urmăriri generalizate la nivelul site-urilor și al aplicațiilor; invită Comisia să coopereze în continuare cu platformele digitale în acest domeniu și să își intensifice eforturile pentru a asigura interzicerea practicilor de acest tip, precum și pentru a combate amplificarea strategică și automatizată a dezinformării prin utilizarea boților sau a profilurilor false online și pentru a spori transparența în ceea ce privește finanțarea și distribuția publicității online; solicită, de asemenea, tuturor platformelor online să se asigure că algoritmii care stau la baza funcțiilor lor de căutare nu se bazează în primul rând pe publicitate; solicită înființarea unui grup de experți al mai multor părți interesate în domeniul digital și al drepturilor fundamentale care să includă mijloace de comunicare în masă independente și ONG-uri din domeniul digital și al drepturilor omului, pentru a oferi asistență Comisiei și instituțiilor UE în general;

40.  salută lansarea proiectului European Digital Media Observatory (EDMO) care va spori nivelul de cunoștințe științifice disponibile în materie de dezinformare online, va promova dezvoltarea unei piețe UE a serviciilor de verificare a autenticități informațiilor, va sprijini crearea unei comunități transfrontaliere și multidisciplinare compuse din verificatori de fapte și din cercetători din mediul academic care vor colabora cu părțile interesate pentru a identifica, a analiza și a expune potențialele amenințări în materie de dezinformare, inclusiv în domeniul COVID-19, de exemplu;

41.  reamintește Comisiei și statelor membre, precum și sectorului privat, în special platformelor online, precum și societății civile în ansamblul său că este nevoie de o acțiune comună pentru combaterea dezinformării; subliniază că platformele online ar trebui să joace un rol-cheie în detectarea și contracararea dezinformării; recunoaște impactul promițător și necesar, însă în continuare insuficient al acțiunilor voluntare întreprinse de unii furnizori de servicii și platforme cu scopul de a combate dezinformarea, conținutul ilegal și interferențele străine în procesele electorale din UE; subliniază totuși faptul că platformele online nu își asumă nici în prezent în mod corespunzător responsabilitatea pentru a contracara aceste amenințări imediate;

42.  subliniază că eficacitatea acțiunilor platformelor online care vizează combaterea dezinformării poate fi evaluată numai în condițiile în care acestea sunt realizate cu deplină transparență și prin partajarea datelor relevante; îndeamnă, prin urmare, Comisia să examineze toate măsurile posibile pentru a obliga platformele online să abordeze eficient problema răspândirii dezinformării, într-un mod transparent și responsabil, și să împărtășească datele relevante în mod corespunzător; invită Comisia Europeană să aibă în vedere impunerea de sancțiuni împotriva platformelor online care nu fac acest lucru; se așteaptă ca acest aspect să fie reflectat în mod corespunzător în Planul de acțiune pentru democrația europeană și în actul legislativ privind serviciile digitale;

43.  subliniază, în acest sens, că eliminarea conținutului online, în absența unei hotărâri judecătorești care să stabilească caracterul ilegal al acestuia, are un impact puternic asupra libertății de exprimare și de informare; solicită evaluări periodice ale impactului acțiunilor voluntare întreprinse de furnizorii de servicii și de platforme pentru a contracara dezinformarea; insistă asupra obligației statelor membre de a respecta, a proteja și a garanta drepturile fundamentale și solicită evaluarea tuturor opțiunilor disponibile pentru a proteja și a respecta dreptul la informare și participare; invită Comisia, în acest context, să propună norme ale Uniunii cu privire la platformele online, care să aibă și obiectivul de a contracara practicile guvernamentale ce limitează în mod inutil libertatea de exprimare; subliniază că utilizarea instrumentelor automatizate în moderarea conținutului poate pune în pericol libertatea de exprimare și de informare și că politica și strategia digitală a UE trebuie să prevadă măsuri corective și garanții adecvate, în deplină conformitate cu dispozițiile relevante ale Cartei drepturilor fundamentale a UE și ale CEDO;

44.  consideră că Codul UE de bune practici privind dezinformarea ar putea fi consolidat printr-o mai bună monitorizare a angajamentelor existente, prin furnizarea transparentă și dezagregată de informații și date de către platformele online și prin extinderea acestor angajamente; consideră că o abordare de co-reglementare care să reflecte în mod continuu evoluțiile actuale din sfera digitală ar putea constitui un pas înainte;

45.  încurajează întreprinderile care activează în domeniul comunicării sociale și platformelor online să exploreze posibilitățile de a pune la dispoziția utilizatorilor instrumente care să le permită acestora să raporteze și să semnalizeze eventualele dezinformări, pentru a facilita o rectificare promptă și a face posibilă examinarea acestora de către organizații terțe de verificare a faptelor, independente și imparțiale, prevenind totodată cazurile de utilizare abuzivă a unor astfel de instrumente; subliniază că platformele online ar trebui să coopereze cu statele membre și cu instituțiile UE pentru a facilita evaluarea campaniilor de dezinformare și a interferențelor străine, precum și identificarea autorilor acestora;

Educația în domeniul mass-mediei

46.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de consolidare a politicilor educaționale care promovează educația în domeniul mass-mediei și al informării și care le permit cetățenilor să își dezvolte capacitatea de a gândi critic și de a identifica dezinformarea; subliniază, în acest sens, că menținerea independenței editoriale a organelor de presă centrale și locale și elaborarea unor proiecte educaționale în domeniul mass-mediei sunt elemente esențiale pentru a consolida reziliența, pentru a crește gradul de conștientizare și pentru a consolida educația în vederea combaterii eficiente a propagandei, a dezinformării și a manipulării; consideră că continuitatea programelor educaționale în domeniul mass-mediei și eforturile întreprinse la nivelul tuturor categoriilor de vârstă au o importanță semnificativă atunci când contribuie la consolidarea rezilienței sociale împotriva acestor amenințări din spațiul digital; invită Comisia, în acest sens, să lucreze în strânsă cooperare cu statele membre și cu organizațiile societății civile pentru a elabora programe de studiu referitoare la educația în domeniul mass-mediei, al datelor și al strategiilor de informare; subliniază că educația în domeniul mass-mediei reprezintă un set de aptitudini din ce în ce mai importante și vitale pentru cetățeni; subliniază că, pentru a ajunge la un public mai larg și la cât mai multe grupe de vârstă, este important ca inițiativele legate de educația în domeniul mass-mediei să fie extinse prin intermediul platformelor de comunicare socială, inclusiv prin strategii eficiente de educație în domeniul mass-mediei pentru persoanele în vârstă și pentru cele mai vulnerabile grupuri; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze, totodată, programe și politici care să sprijine educația în domeniul mass-mediei și al știrilor pentru jurnaliști și actorii din mass-media, precum și dezvoltarea unei aprecieri critice și conștiente a utilizării TIC, de exemplu, prin campanii de sensibilizare cu privire la drepturile și potențialele riscuri din sfera digitală; subliniază necesitatea de a elabora o strategie cuprinzătoare a UE privind educația în domeniul mass-mediei și solicită Comisiei să își intensifice eforturile în acest sens; subliniază rolul-cheie al organizațiilor societății civile în încurajarea educației în domeniul mass-mediei și în prevenirea răspândirii discursului de incitare la ură; reamintește faptul că programele despre care se consideră că utilizează strategii eficace pentru combaterea infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură pun accentul pe cooperare, pe comunicare, pe soluționarea conflictelor, pe rezolvarea problemelor, pe mediere și pe conștientizarea prejudecăților;

47.  îndeamnă Comisia să își intensifice eforturile pentru a majora finanțarea acordată de UE programelor de educație în domeniul mass-mediei și să se implice activ în promovarea unor informații fiabile, bazate pe fapte și verificate, prin îmbunătățirea canalelor de distribuție mediatice în vederea asigurării unui acces mai bun la astfel informații; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin dispozițiile Directivei revizuite privind serviciile mass-media audiovizuale (DSMAV), care le impune să promoveze competențele dobândite prin educația în domeniul mass-mediei și să dezvolte aceste competențe;

48.  încurajează Comisia să ofere sprijin pentru completarea programelor educaționale în toate statele membre, nu numai în ceea ce privește educația în domeniul mass-mediei, ci și în ceea ce privește educația civică cu caracter mai general, incluzând educația în ceea ce privește valorile democratice și drepturile omului, pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la dezinformare și propagandă;

49.  subliniază faptul că organizațiile mass-media locale și comunitare reprezintă structuri esențiale pentru promovarea, producerea și difuzarea informațiilor și a faptelor legate de evenimentele artistice și culturale locale și minoritare; consideră că acestea reprezintă un instrument important pentru menținerea pluralismului media și a unui mediu multicultural în Europa; consideră că structurile mass-media comunitare ar trebui să fie implicate, de asemenea, în calitate de părți interesate, în programele UE dedicate promovării jurnalismului și educației în domeniul mass-mediei și invită statele membre să le ofere acestora un sprijin adecvat, asigurându-se că își îndeplinesc rolul lor educațional și cultural;

50.  solicită instituțiilor UE să asigure o comunicare consolidată și proactivă în toate limbile oficiale atunci când apar urgențe publice de importanță majoră, cum ar fi pandemia, pentru a asigura accesul cetățenilor UE la informații precise, ușor de utilizat și verificate;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 305, 26.11.2019, p. 17. (2) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (3) JO L 303, 28.11.2018, p. 69. (4) JO L 328, 6.12.2008, p. 55. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (6) Texte adoptate, P9_TA(2020)0014. (7) Texte adoptate, P9_TA(2019)0101. (8) Texte adoptate, P9_TA(2019)0103. (9) Texte adoptate, P9_TA(2019)0080. (10) Texte adoptate, P9_TA(2019)0031. (11) Texte adoptate, P9_TA(2019)0021. (12) Texte adoptate, P8_TA(2019)0328. (13) Texte adoptate, P8_TA(2019)0032. (14) JO C 390, 18.11.2019, p. 19. (15) JO C 433, 23.12.2019, p. 31. (16) JO C 238, 6.7.2018, p. 57. (17) JO C 324, 27.9.2019, p. 392. (18) JO C 41, 6.2.2020, p. 64. (19) JO C 390, 18.11.2019, p. 111. (20) JO C 369, 11.10.2018, p. 11. (21) JO C 346, 27.9.2018, p. 29. (22) JO C 331, 18.9.2018, p. 135. (23) JO C 263, 25.7.2018, p. 82. (24) JO C 356, 4.10.2018, p. 5. (25) JO C 215, 19.6.2018, p. 162. (26) JO C 208, 10.6.2016, p. 89. (27) International Women’s Media Foundation, „Global Report on the Status of Women in the News Media” (Raportul global privind statutul femeilor în mass-medi), 2011. (28) A se vedea The Economist, „The newspaper industry is taking a battering”, 18 aprilie 2020, și News Media Europe, „COVID-19 and the news media: journalism always comes at a cost”, 24 martie 2020. (29) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 aprilie 1992, cererea nr. 11798/85, punctul 46. (30) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la o nouă strategie industrială pentru Europa (2020/2076(INI))

P9_TA(2020)0321 A9-0197/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele sale 9, 151, 152, articolul 153 alineatele (1) și (2), precum și articolul 173 care se referă la politica industrială a UE și, printre altele, la competitivitatea industriei Uniunii,

–  având în vedere articolele 14, 27 și 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere TFUE și Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 5 alineatul (3) din TUE și Protocolul nr. 2 la acesta privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (3) din TUE, care se referă la piața internă, la dezvoltarea durabilă și la economia socială de piață,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

–  având în vedere concluziile privind indicele economiei și societății digitale 2020, publicat la 11 iunie 2020,

–  având în vedere documentul Comisiei din 2 iunie 2020 privind foaia de parcurs a strategiei privind medicamentele - accesul pacienților la medicamente în timp util și la prețuri accesibile;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație”, (COM(2020)0456),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020” (COM(2020)0440),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei Europene din 19 februarie 2020 intitulată „Inteligența artificială - O abordare europeană axată pe excelență și încredere” (COM(2020)0065),

–  având în vedere raportul Comisiei din 19 februarie 2020 privind implicațiile în materie de siguranță și răspundere ale inteligenței artificiale, ale internetului obiectelor și ale roboticii (COM(2020)0064),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 mai 2020 referitoare la noul cadru financiar multianual, resursele proprii și planul de redresare(1),

–  având în vedere previziunile economice europene elaborate de Comisie: primăvara 2020,

–  având în vedere Concluziile din 23 aprilie 2020 ale președintelui Consiliului European în urma videoconferinței cu membrii Consiliului European,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

–  având în vedere concluziile președintelui Consiliului European din 17 martie 2020 în urma videoconferinței cu membrii Consiliului European pe tema pandemiei de COVID-19,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 martie 2020 intitulată „Un răspuns coordonat al UE la epidemia de COVID-19” (COM(2020)0112),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară - Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098), concluziile intitulate „Mai multă circularitate – Tranziția la o societate durabilă” adoptate de către Consiliu în cea de-a 3716-a sa reuniune, desfășurată la 4 octombrie 2019 (12791/19) și Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O strategie pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitală” (COM(2020)0103),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) din 4 martie 2020 (COM(2020)0080),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

–  având în vedere programul de lucru al Comisiei pe 2020 intitulat „O Uniune mai ambițioasă” (COM(2020)0037),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 privind Planul de investiții pentru o Europă durabilă (COM(2020)0021),

–  având în vedere raportul Comisiei din 28 noiembrie 2019 intitulat „Planul general pentru o transformare competitivă a industriilor energointensive ale UE în perspectiva unei economii circulare neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei până în 2050” (raport elaborat de Grupul la nivel înalt pentru industriile mari consumatoare de energie),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la echitatea fiscală într-o economie digitalizată și globalizată: BEPS 2.0(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2019 (EUCO 29/19),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 20 iunie 2019 intitulate „O nouă agendă strategică pentru UE 2019-2024” (EUCO 9/19),

–  având în vedere Concluziile privind o viitoare strategie pentru politica industrială a UE, așa cum au fost adoptate de Consiliu în cea de-a 3655-a sa reuniune, care a avut loc la 29 noiembrie 2018 (14832/2018),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 mai 2018 intitulată „O nouă agendă europeană pentru cultură” (COM(2018)0267),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 intitulată „Investițiile într-o industrie inteligentă, inovatoare și durabilă. O strategie reînnoită privind politica industrială a UE” (COM(2017)0479),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2017 referitoare la elaborarea unei ambițioase strategii industriale europene ca prioritate strategică pentru creștere economică, ocuparea forței de muncă și inovare în Europa(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene(6),

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei privind elaborarea unei strategii industriale a UE ambițioase ca prioritate strategică pentru creșterea economică, ocuparea forței de muncă și inovarea din Europa (O-000047/2017),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată ,,Digitalizarea industriei europene - Valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180),

–  având în vedere Acordul de la Paris, ratificat de Parlamentul European la 4 octombrie 2016,

–  având în vedere rezoluția sa din 5 octombrie 2016 referitoare la necesitatea unei politici europene de reindustrializare, în contextul recentelor cazuri Caterpillar și Alstom(8),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 15 decembrie 2016 și din 23 iunie 2017,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2016 referitoare la o politică coerentă a UE pentru industriile culturale și creative(9),

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Agenda privind competitivitatea industrială, concluziile privind transformarea digitală a industriei europene și cele referitoare la pachetul privind tehnologiile pieței unice digitale și modernizarea serviciilor publice,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți – Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 22 mai 2013 și 22 martie 2019 (EUCO 1/19),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru afaceri juridice,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru pescuit,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0197/2020),

A.  întrucât Uniunea Europeană are nevoie de o nouă strategie industrială în concordanță cu obiectivul atingerii neutralității climatice până cel târziu în 2050, care va crea condițiile pentru o societate inovatoare, favorabilă incluziunii, rezilientă, digitalizată și va avea o contribuție majoră la competitivitatea globală a industriilor europene; întrucât această strategie ar trebui să mențină niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă și locuri de muncă de calitate, fără a lăsa pe nimeni în urmă; întrucât o astfel de strategie trebuie să asigure tranziția dublă la o bază industrială europeană modernă, digitalizată, care valorifică întregul potențial al surselor regenerabile de energie, este eficientă din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor și neutră climatic; întrucât strategia ar trebui, de asemenea, să consolideze poziția de lider a Europei la nivel mondial și să reducă dependența Uniunii față de alte părți ale lumii în lanțurile valorice strategice prin diversificarea și creșterea sustenabilității acestora, evitând delocalizarea industriilor europene și menținând în același timp o piață deschisă;

B.  întrucât pandemia de COVID-19 și consecințele acesteia au dus la o încetinire fără precedent a creșterii economice în Europa, care riscă să exacerbeze inegalitățile și tensiunile sociale din Uniunea Europeană, în special în rândul celor mai vulnerabili cetățeni;

C.  întrucât competitivitatea industrială și politica privind clima se consolidează reciproc și reindustrializarea inovatoare și fără efecte negative asupra climei va crea locuri de muncă locale și va asigura competitivitatea economiei europene; întrucât o astfel de abordare ar trebui să fie aplicată în toate politicile care vizează tranziția verde și digitală;

D.  întrucât Uniunea trebuie să deblocheze potențialul antreprenorial neexploatat al anumitor grupuri sociale în care acesta trebuie să fie pe deplin dezvoltat, inclusiv tinerii, migranții, persoanele în vârstă și femeile; întrucât strategia industrială a Uniunii ar putea reprezenta o ocazie de a încuraja cultura antreprenorială în rândul grupurilor subreprezentate sau defavorizate și de a le permite să contribuie plenar la tranziția digitală și verde;

E.  întrucât toate sectoarele economiei, în special IMM-urile, au fost afectate de pandemia de COVID-19 și de declinul economic fără precedent pe care l-a creat, unele sectoare ajungând chiar la o stagnare completă; întrucât, în acest context, o redresare rapidă și justă nu se va realiza prin menținerea statu-quo-ului și orice strategie industrială orientată spre viitor ar trebui să înceapă prin măsuri de redresare industrială și a competitivității globale pe termen lung, mai ales în sectoarele de creștere și în sectoarele cele mai afectate de restricțiile de deplasare legate de pandemia de COVID-19;

F.  întrucât noile datorii contractate pentru a supraviețui încetinirii creșterii economice sunt susceptibile de a lăsa întreprinderile cu o structură financiară mai fragilă, ceea ce va duce la o creștere economică lentă și la lipsa capacităților de investiții pe termen scurt, mediu și lung pentru dubla tranziție către o economie digitalizată, neutră din punct de vedere climatic, care utilizează eficient resursele și este circulară;

G.  întrucât în aceste împrejurări Uniunea are nevoie de o strategie industrială care să aibă două faze distincte, una axată pe recuperare, iar cealaltă pe reconstrucție și reziliență; întrucât redresarea economică ar trebui să se bazeze pe o abordare solidă din punct de vedere social și ecologic și ar trebui să sprijine reconstrucția industrială pentru o transformare digitală și ecologică de succes, cu o forță de muncă calificată care să însoțească aceste transformări și să asigure o tranziție echitabilă și justă;

H.  întrucât sectorul industrial din Europa este caracterizat de interdependență și există relații strânse între statele membre și abordări diferite față de întreprinderi în funcție de dimensiuni; întrucât, prin urmare, o politică europeană coordonată care să garanteze că întregul lanț de producție poate aduce beneficii, de la întreprinderi mari la IMM-uri, va avea un succes mai mare în creșterea competitivității și sustenabilității Europei pe plan mondial;

I.  întrucât Uniunea ar trebui să continue să încheie acorduri comerciale multilaterale și bilaterale ambițioase; întrucât înainte de criza COVID-19 industria europeană, deși rămânând pilon al economiei Uniunii și angajând aproximativ 32 de milioane de persoane, se afla deja la o răscruce, contribuția sa la PIB-ul UE scăzând de la 23 % la 19 % în ultimii 20 de ani; întrucât în prezent aceasta se confruntă cu o intensă concurență la nivel internațional și este adesea afectată de măsuri comerciale din ce în ce mai protecționiste din partea unor țări terțe care nu aplică standarde de mediu și sociale ridicate;

J.  întrucât noua strategie industrială europeană trebuie să asigure tranziția dublă la o bază industrială europeană competitivă și sustenabilă; întrucât această transformare constituie o șansă ca Europa să își modernizeze bazele industriale, să mențină și să repatrieze locurile de muncă și producția industrială esențială și să dezvolte competențe și capacități esențiale pentru efortul global de a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD);

K.  întrucât strategia trebuie să ofere cadrul de reglementare necesar pentru a permite tranziția dublă, precum și infrastructurile și resursele financiare necesare și să se concentreze pe principiul „eficiența energetică pe primul loc”, pe economisirea energiei și a resurselor, pe energiile regenerabile și pe tehnologiile energetice cu emisii |de carbon zero și reduse, pe circularitate și netoxicitate;

L.  întrucât după criza provocată de pandemia de COVID-19, schimbările climatice și degradarea mediului rămân unele dintre cele mai mari amenințări și necesită o abordare comună cuprinzătoare; întrucât emisiile industriale din UE contribuie la emisiile totale de gaze cu efect de seră (GES) din Europa; întrucât decarbonizarea industriei mari consumatoare de energie rămâne una dintre cele mai mari probleme în calea realizării neutralității climatice până cel târziu în 2050; întrucât toate sectoarele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul climei;

M.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat rolul crucial al activelor digitale, inclusiv al conectivității și al rețelelor, precum și al competențelor digitale, ca instrumente care permit lucrătorilor și întreprinderilor să își adapteze modul în care își îndeplinesc sarcinile și operațiunile la situația de urgență; întrucât reziliența infrastructurii digitale și îmbunătățirea competențelor digitale ale forței de muncă sunt domenii prioritare menite să stimuleze competitivitatea întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor;

N.  întrucât noua strategie industrială a Uniunii ar trebui să se concentreze pe o conectivitate sporită, pe îmbunătățirea stratificării digitale, pe internetul industrial al obiectelor, pe inteligența artificială, pe tehnologiile registrelor digitale, pe tehnica de calcul de hiperperformanță și informatica cuantică; întrucât sectorul digital va contribui și la Pactul verde european și la tranziția industrială la neutralitatea climatică atât ca sursă de soluții tehnologice și prin optimizarea proceselor industriale, cât și prin îmbunătățirea eficienței energetice și a performanței economiei circulare a sectorului digital în sine;

O.  întrucât suveranitatea și autonomia strategică a Uniunii necesită o bază industrială autonomă și competitivă și investiții masive în cercetare și inovare pentru a se impune ca forță de prim ordin în tehnologii generice esențiale și soluții inovatoare și pentru a asigura competitivitatea la nivel mondial; întrucât strategia industrială a Uniunii ar trebui să conțină un plan de acțiune pentru a consolida, a scurta, a face mai sustenabile și a diversifica lanțurile de aprovizionare ale industriilor europene cu scopul de a reduce dependența excesivă de câteva piețe și a crește reziliența acestora; întrucât ar trebui să existe și o strategie de relocalizare inteligentă, cu scopul de a reimplanta industriile în Europa, precum și de a crește producția și investițiile și a relocaliza producția industrială în sectoare de importanță strategică pentru Uniune,

1.  consideră că tranziția către o societate rezilientă din punct de vedere social, economic și ecologic, o conducere și o autonomie strategică și o piață unică funcțională ar trebui să constituie nucleul tuturor strategiilor Uniunii; consideră, de aceea, că este necesar să se creeze un cadru legislativ și de politici pe deplin funcțional și orientat spre viitor, întemeiat pe înțelegerea dinamicii dintre planul de redresare, obiectivele noastre climatice și digitale și o strategie industrială eficace care să simplifice diferitele abordări, ținte și obiective; invită Comisia să definească o strategie industrială revizuită și cuprinzătoare, care să ofere un cadru politic clar și siguranță în materie de reglementare și care, printre altele:

2.  solicită adoptarea unei strategii industriale favorabile incluziunii care să includă toate ecosistemele industriale, IMM-urile, regiunile, comunitățile și lucrătorii în dezvoltarea și punerea sa în aplicare; consideră că o strategie industrială puternică poate contribui la construirea unei punți peste posibilele fracturi și poate permite valorificarea șanselor create de dubla tranziție; este convins că politica industrială a Uniunii trebuie să se bazeze pe un pilon social puternic și să gestioneze la timp consecințele sociale ale schimbărilor structurale;

3.  consideră că este esențial să se investească în piețe active ale forței de muncă și să se ofere programe de educație și de formare care să răspundă nevoilor economiei; invită Comisia să pună în aplicare o politică a Uniunii care să pună în corespondență numărul de locuri de muncă pierdute în industriile tradiționale cu cererea de forță de muncă în industriile de transformare digitală și ecologică; având în vedere că este puțin probabil ca aceste noi locuri de muncă să fie create în aceleași regiuni care pierd industrii tradiționale sau să fie preluate de către aceiași lucrători, încurajează Comisia și statele membre să faciliteze revitalizarea economică și socială a teritoriilor care riscă depopularea și sărăcia, acordând o atenție deosebită disparităților de gen;

4.  consideră că această dublă tranziție reprezintă o șansă pentru zonele dominate de combustibili fosili de a se deplasa către prima linie a inovării și către un sistem de producție compatibil cu obiectivele de neutralitate climatică; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că această tranziție promovează condiții de creare de locuri de muncă echitabile și juste din punct de vedere social, în spiritul principiului „a nu lăsa pe nimeni în urmă”, în paralel cu implementarea completă a Pilonului european al drepturilor sociale, îmbunătățirea standardelor sociale și de viață și asigurarea de condiții bune de muncă; subliniază, în acest sens, necesitatea ca fiecare acțiune care accelerează tranziția dublă să fie însoțită de politici corespunzătoare și de acțiuni concrete îndreptate înspre combaterea efectelor negative atât asupra regiunilor, cât și asupra persoanelor celor mai vulnerabile;

5.  subliniază că pentru atingerea acestui scop trebuie să se pună accentul pe coeziunea regională și socială și pe anticiparea și gestionarea restructurărilor, adaptate la caracteristicile și nevoile specifice ale pieței muncii locale, cu scopul de a realiza revitalizarea economică a regiunilor afectate și de gestiona și problema șomajului și promovarea utilizării investițiilor publice, inclusiv în sectoarele esențiale afectate în mod deosebit de pandemie, pentru a sprijini crearea de locuri de muncă de calitate în întreaga Uniune; subliniază importanța participării lucrătorilor la gestionarea și guvernanța întreprinderilor;

6.  insistă asupra identificării de viitoare competențe și a creșterii investițiilor în resurse umane, educație, formare specifică, perfecționare și învățare pe tot parcursul vieții pentru a oferi cetățenilor și regiunilor perspective și venituri în viitor, precum și a aproviziona industria cu lucrători calificați; observă că o industrie competitivă depinde în mare măsură de recrutarea și menținerea unei forțe de muncă calificate, cu competențe esențiale în domeniul sustenabilității și al transformării digitale a întreprinderilor și că acest lucru ar trebui sprijinit prin finanțare adecvată din programul Europa digitală și din Programul privind piața unică;

7.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a crește coordonarea politicilor educaționale, cu investiții publice masive în acestea în întreaga Europă; pe lângă aceasta, îndeamnă Comisia să creeze un grup de părți interesate experte care să aibă sarcina de a estima insuficiența și penuria de personal industrial calificat cu ajutorul resurselor IA și digitale, în special cu capacitățile tehnologiilor volumelor mari de date;

8.  consideră că noua strategie pe termen lung pentru viitorul industrial al Europei ar trebui să contribuie la combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați și a disparității de gen în ceea ce privește pensiile, care afectează în continuare piața europeană a forței de muncă și societatea europeană; invită Comisia să ia în considerare în mod adecvat dimensiunea de gen în punerea în aplicare a strategiei industriale europene, atât în etapa de redresare, cât și în etapa de reconstrucție și transformare, incluzând utilizarea instrumentelor de integrare a dimensiunii de gen în buget în definirea instrumentelor financiare care sprijină creșterea industrială și economică a Uniunii Europene;

9.  subliniază rolul-cheie pe care industria europeană îl poate juca în implicarea activă în favoarea obiectivelor de mediu, sociale și economice ambițioase, inclusiv în domeniul drepturilor omului; consideră că pentru ca acest lucru să se materializeze, Uniunea trebuie să își creeze un cadru de diligență cuprinzător pentru industrie pentru identificarea, urmărirea, prevenirea, atenuarea riscurilor, impactului, abuzului și prejudiciilor de mediu și sociale și asumarea răspunderii pentru acestea în cadrul activităților sale la nivel intern și mondial și la nivelul lanțurilor de aprovizionare, pentru a asigura standarde minime și a crea condiții de concurență echitabile;

10.  consideră că Uniunea are nevoie de o strategie industrială care să contribuie la redresarea industrială în urma crizei economice actuale, să atragă investiții, să faciliteze accesul la capital și să stimuleze concurența efectivă; prin urmare, consideră că o strategie actualizată ar trebui să aibă în vedere două etape principale și interconectate: una care să vizeze consolidarea locurilor de muncă, reactivarea producției și adaptarea ei la „noua normalitate” de după criza provocată de pandemia de COVID-19, iar a doua reconstrucția și transformarea;

11.  invită Comisia, în acest sens, să îmbunătățească legislația relevantă existentă și viitoare astfel încât să acorde prioritate tranzițiilor verzi și digitale, întărind în același timp competitivitatea pe termen lung și reziliența societală și economică pe parcursul ambelor faze; în plus, invită Comisia să stimuleze cererea internă a Uniunii și creșterea pe termen lung prin atragerea mai multor investiții, atât publice, cât și private, în cercetare și inovare, în dezvoltarea de noi tehnologii sustenabile și digitale, inclusiv în industriile cu utilizare intensivă a forței de muncă, în noi rețele de infrastructură și în proiecte compatibile cu obiectivele Pactului verde european, în eficiența energetică și a utilizării resurselor și în economia circulară;

12.  invită Comisia să pregătească un raport cuprinzător de evaluare a situației economiei Uniunii și a fezabilității realizării unei duble tranziții, ținând cont de perspectivele industriei, inclusiv ale IMM-urilor, de a valorifica sinergiile și de a reduce la minimum riscurile pe care și le pot prezenta reciproc și de a maximiza beneficiile; solicită Comisiei, pe baza constatărilor sale, să adapteze strategia publicată în martie 2020 la situația actuală și să gestioneze ambele faze, menținând în același timp accentul pe o tranziție ecologică, digitală, justă și echitabilă, care să întărească suveranitatea Uniunii și autonomia sa strategică;

13.  subliniază că strategia industrială a Uniunii trebuie să urmărească obiective bine definite și, în interesul deplinei transparențe, invită Comisia să ofere definiții clare, explicite și concrete ale noțiunilor „strategic”, „autonomie”, „autonomie strategică”, „reziliență”, „reziliență strategică” și a altor noțiuni conexe, astfel încât să se asigure că acțiunile întreprinse care utilizează aceste noțiuni sunt concrete și urmăresc prioritățile și obiectivele UE;

14.  consideră că instrumentele de asigurare tradiționale nu sunt suficiente pentru a acoperi pierderile generate de întreruperea activității cauzată de o pandemie și că este necesară o soluție ambițioasă la nivelul UE pentru a anticipa și a gestiona efectele negative ale unei pandemii sau crize sistemice viitoare asupra cetățenilor, întreprinderilor și economiei; invită Comisia să depună eforturi pentru crearea unui cadru care să implice investitori instituționali, statele membre și UE pentru a acoperi pierderile generate de întreruperea activității în cazul unei pandemii viitoare;

15.  salută propunerea Comisiei de a crea un nou instrument de redresare denumit Next Generation EU (NGEU), în valoare de 750 de miliarde EUR; regretă reducerile aplicate programelor orientate spre viitor de Consiliul European în iulie 2020, atât în CFM 2021-2027, cât și în NGEU și solicită ca cheltuielile din bugetul UE pentru combaterea schimbărilor climatice să crească la cel puțin 30 % din buget; consideră că aceste reduceri vor submina bazele unei redresări sustenabile și reziliente a industriei Uniunii și vor avea efecte de propagare negative asupra atingerii obiectivelor de neutralitate climatică ale Uniunii până în 2050, precum și asupra justiției sociale și competitivității globale; solicită, prin urmare, adoptarea unui buget al UE pe termen lung ambițios și consolidat pentru perioada 2021-2027 care să nu fie inferior propunerii Comisiei; în acest sens, subliniază poziția Parlamentului cu privire la reforma sistemului de resurse proprii al UE, inclusiv introducerea unor noi resurse care să fie mai bine aliniate cu și să stimuleze progresele privind prioritățile politice majore ale UE;

16.  salută măsurile adoptate de Uniune pentru a face față crizei provocate de pandemia de COVID-19, injecția de lichidități de către BCE, majorarea capitalului BEI pentru IMM-uri și inițiativa SURE pentru a ajuta statele membre să finanțeze pe termen scurt măsurile în domeniul muncii, să mențină locurile de muncă și să protejeze lucrătorii; salută și mijloacele financiare extraordinare prevăzute de Cadrul pentru măsuri de ajutor de stat pentru a sprijini întreprinderile în mod normal solvabile și lucrătorii în efortul de a reduce efectele economice ale pandemiei; totuși, invită Comisia să se asigure că ajutorul acordat în faza de urgență este justificat de consecințele pandemiei nu conduce la eliminarea concurenței reale pe piața unică și că niciun sector strategic nu este neglijat; în plus, așteaptă cu interes o revizuire în timp util a normelor Uniunii privind ajutoarele de stat. în special a orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru a oferi statelor membre flexibilitatea necesară pentru un sprijin specific pentru decarbonizarea și digitalizarea industriei; subliniază, în acest sens, că orice revizuire a normelor privind ajutoarele de stat ar trebui să se bazeze pe o evaluare a impactului competitivității industriei europene, ar trebui să țină seama de posibilele denaturări la nivel mondial și să fie pe deplin coerentă cu obiectivele de neutralitate climatică și de mediu ale UE pentru 2050, așa cum s-a convenit în Legea europeană a climei;

17.  subliniază că ajutoarele de stat trebuie acordate numai întreprinderilor care se confruntă cu efectele directe ale COVID-19 și că relaxarea normelor privind ajutoarele de stat ar trebui să fie limitată în timp; în acest sens, invită Comisia să propună un regim special privind ajutoarele de stat care să vizeze sprijinirea sectoarelor care au suferit cel mai mult de pe urma măsurilor de urgență legate de COVID-19, cum ar fi industria auto, turismul, aviația, industria siderurgică și metalurgică; invită Comisia să stabilească cerințe minime comune pentru întreprinderile care primesc asistență financiară, pentru a evita apariția unor criterii diferite la nivel național care să creeze și mai multe discrepanțe; subliniază că ajutorul public primit ar trebui să protejeze locurile de muncă și să fie utilizat pentru a alinia funcționarea societăților în cauză la neutralitatea climatică a Uniunii și la obiectivele de mediu ale acesteia;

18.  subliniază, în contextul asistenței de urgență, importanța acordării de sprijin întreprinderilor care respectă convențiile colective aplicabile și care nu sunt înregistrate în paradisuri fiscale;

19.  subliniază, în plus, că orice ajutor de stat acordat în cadrul politicilor industriale sau al altor politici ar trebui să adere la „principiul de echilibrare” comun pentru a garanta condiții de concurență echitabile și a evita toate formele de dumping fiscal în UE și denaturările concurenței;

20.  invită Comisia să stabilească o abordare clară, consecventă și accesibilă a definirii pieței în cazurile de concurență din diferite sectoare; subliniază, de asemenea, necesitatea de a asigura un ritm suficient de alert, transparența și proporționalitatea în cadrul administrativ și procedural al procedurilor UE în domeniul concurenței, în special în ceea ce privește controlul concentrărilor economice în UE;

21.  încurajează Comisia să elaboreze un raport privind modul în care protecționismul extern afectează industria Uniunii, precum și să efectueze o evaluare periodică a competitivității sectoarelor industriale în UE în comparație cu principalii săi concurenți și să acționeze rapid dacă sunt necesare adaptări ale normelor UE;

22.  invită Comisia, având în vedere profunda modificare a contextului economic global, să revizuiască normele antitrust ale Uniunii, căutând un echilibru între necesitatea de a face față concurenței la nivel mondial și protejarea lanțului de aprovizionare și a consumatorilor de potențialele consecințe negative ale unei concentrări mai mari ale pieței interne;

23.  consideră că mecanismele economice create de fiecare stat membru pentru a ajuta IMM-urile, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile să facă față crizei de lichidități pe termen scurt sunt utile, dar ar putea crește, în unele cazuri, nivelul datoriilor acestora; în acest context, invită Comisia să sprijine programele europene și naționale care stimulează creșterea capitalului și să faciliteze redresarea;

24.  invită Comisia să revigoreze și înnoiască spiritul inițiativei în favoarea întreprinderilor mici prin inițiative menite să sprijine mai ales microîntreprinderile și întreprinderile mici, deoarece măsurile universale nu sunt potrivite pentru microîntreprinderi și IMM-uri; consideră că IMM-urilor le sunt cel mai de folos măsuri de sprijin ad hoc care evită obstacolele birocratice și garantează că lichiditățile necesare ajung la întreprinderi prin instrumente eficace și accesibile și proceduri rapide, suple și favorabile IMM-urilor; subliniază că numeroase IMM-uri nu vor dispune de lichiditățile necesare pentru a investi într-o transformare digitală durabilă;

25.  subliniază că programele de finanțare ale UE au un impact asupra accelerării ritmului de creștere pe termen lung al întreprinderilor beneficiare, dar subliniază, de asemenea, că întreprinderile, în special IMM-urile, întâmpină mari greutăți când vor să acceseze fondurile UE; solicită, prin urmare, Comisiei să meargă pe calea deja bătută de a cofinanța sistemele naționale provizorii de credite fiscale, menite să stimuleze investițiile în tehnologiile digitale și ecologice;

26.  reiterează importanța măsurilor de sprijin ad hoc destinate IMM-urilor, propunând sprijin financiar solid în următorul CFM; încurajează Comisia să analizeze ideea de a crea un program de cupoane pentru IMM-uri pentru a susține, printre altele, eforturile IMM-urilor de a moderniza echipamentele învechite, de a intensifica transferul de cunoștințe și de a găsi cele mai inspirate utilizări ale tehnologiilor, precum IA pentru industrie, și de a asigura perfecționarea profesională a angajaților prin dobândirea competențelor imediat necesare pentru controlul activelor, monitorizarea producției și colaborarea angajaților de la distanță, precum și modele de afaceri ecologic sustenabile, abordări în spiritul economiei circulare și eficiența energetică și a utilizării resurselor, domenii în care know-how-ul digital este adesea esențial și le permite IMM-urilor să rămână competitive;

27.  regretă că există încă un decalaj semnificativ între întreprinderile mari și IMM-uri în ceea ce privește integrarea tehnologiilor digitale în activitățile lor comerciale și un decalaj între întreprinderile fruntașe și cele codașe în materie de inovare; subliniază că trebuie lărgită paleta de oportunități pentru IMM-urile care doresc să își mărească capacitatea de a absorbi tehnologii inovatoare și trebuie reduse discrepanțele în materie de infrastructuri digitale care afectează orașele mai mici și zonele rurale și periferice; în acest sens, invită Comisia să sprijine în continuare centrele europene de inovare digitală, care, datorită cunoașterii ecosistemelor locale, reprezintă o modalitate de reducere a decalajului digital cu șanse mari de succes;

28.  consideră că întreprinderile din economia socială ar trebui să fie implicate din plin în definirea versiunii finale a strategiei industriale, întrucât creează valoare publică și au un impact esențial asupra comunităților locale în care sunt implantate; invită, în acest sens, Comisia să țină cont de trăsăturile specifice acestei categorii de întreprinderi la conceperea instrumentelor financiare și a programelor de lucru, pentru a le facilita accesul la finanțare;

29.  subliniază că există caracteristici specifice care fac ca tranziția sustenabilă economic către o economie neutră climatic și complet digitalizată să se potrivească foarte bine cu măsurile de redresare care urmăresc să stimuleze rapid cererea consumatorilor și ocuparea forței de muncă; subliniază că există dovezi care demonstrează că proiectele verzi și digitale creează mai multe locuri de muncă, generează o rentabilitate mai mare pe termen scurt pentru fiecare euro cheltuit și contribuie la economii de costuri mai mari pe termen lung în comparație cu stimulentele fiscale tradiționale, întrucât se pot dezvolta rapid dacă este disponibilă tehnologia necesară (de exemplu, energia din surse regenerabile), tind să implice IMM-urile și să încurajeze economiile locale prin efecte puternice asupra ocupării forței de muncă, mărind rapid venitul net al consumatorilor (de exemplu, eficiența energetică) și sunt mai puțin expuse la șocuri externe, contribuind, astfel, la o redresare socială și economică mai rezistentă la șocuri;

30.  constată că, pentru a contribui la identificarea investițiilor cu un impact pozitiv ridicat social și de mediu, taxonomia UE, dacă este disponibilă, stabilește cadrul pentru a stabili în ce măsură o investiție este ecologic sustenabilă și pentru a asigura că nu se produc efecte negative semnificative asupra obiectivelor sociale și de mediu;

31.  consideră că Uniunea are nevoie de o strategie industrială inovatoare care să accelereze digitalizarea industriilor și IMM-urilor noastre, inclusiv a celor tradiționale, să dezvolte capacitatea industrială a UE prin infrastructuri și capacități digitale esențiale și să consolideze piața unică digitală și piața unică a datelor; este de părere că Uniunea trebuie să sprijine întreprinderile să își automatizeze și să își digitalizeze know-how-ul și formarea profesională, ajutându-le totodată să investească în echipamente digitale (hardware și software), acordând o atenție deosebită încurajării participării femeilor la procesul de digitalizare și modernizării și îmbunătățirii sistemelor de formare și de calificare; subliniază cât de importante sunt programul Europa digitală și accelerarea adoptării unor tehnologii de perspectivă și emergente în industrii; încurajează crearea unor centre de inovare digitală la nivelul UE;

32.  invită Comisia și statele membre să investească, printre altele, în economia datelor, inteligența artificială centrată pe om, producția inteligentă, internetul obiectelor (IoT), mobilitatea, supercalculul, ingineria informatică și tehnologia, cloud, tehnologia cuantică, rețelele de mare viteză 5G și 6G reziliente, la prețuri accesibile și sigure, tehnologiile registrelor distribuite, robotica, bateriile și internetul prin satelit; prin urmare invită statele membre și Comisia în acest sens să asigure o punere în aplicare promptă a măsurilor-cheie relevante recomandate în setul de instrumente pentru securitatea cibernetică a rețelelor 5G și, în special, să aplice, după caz, restricții corespunzătoare furnizorilor considerați de risc ridicat pentru activele de bază definite ca fiind esențiale și sensibile în evaluările coordonate ale riscurilor la nivelul UE;

33.  subliniază contribuția esențială a sectorului digital la transformarea sectorului industrial, atât ca sursă de soluții tehnologice curate, cât și prin optimizarea proceselor industriale și reducerea la minimum a impactului asupra mediului; cum sectorul TIC este mare consumator de energie și resurse, roagă Comisia să evalueze impactul potențial asupra mediului al dezvoltării masive a soluțiilor digitale, asigurând, în același timp, poziția de lider a Europei la tehnologiile circulare și centrele de date digitale și foarte eficiente energetic; roagă Comisia să propună idei concrete pentru a pune soluțiile digitale în slujba tranziției ecologice și să conceapă o metodologie de monitorizare și cuantificare a impactului tot mai mare al tehnologiilor digitale asupra mediului;

34.  subliniază că datele joacă un rol esențial în transformarea industriilor europene și reliefează cât sunt de importante creșterea inteligentă a producției și digitalizarea; invită Comisia să creeze un mediu unic european digital și al datelor și să asigure și să promoveze interoperabilitatea, precum și accesul și fluxul de date și de softuri securizate în Uniune și între sectoare, în întreprinderi de toate mărimile și în instituțiile publice; în plus, invită Comisia să vegheze ca Uniunea să dea tonul la stabilirea unor standarde și crearea unor instrumente și infrastructuri orientate spre viitor, pentru a stoca și prelucra date și a pune în comun datele europene în sectoare-cheie, cu spații de date comune și interoperabile la nivelul Uniunii; în acest sens, invită Comisia să se concentreze în special asupra proiectelor care vizează gestionarea și clasificarea datelor, standardizarea formatului de date și securitatea datelor, să dezvolte și să prelucreze datele privind solul european, în special datele din partea organismelor publice, pentru a construi un sistem de impozitare digitală mai bun, în care profiturile sunt impozitate și companiile au o interacțiune semnificativă cu utilizatorii, și să dezvolte în continuare standarde europene și certificate de securitate cibernetică, dând astfel avânt competitivității, promovând tehnologiile revoluționare, în special pentru infrastructurile critice, inclusiv prin revizuirea Directivei privind securitatea rețelelor și a informațiilor (NIS) și prin înființarea unei rețele de centre de competență în securitatea cibernetică; invită, de asemenea, Comisia să asigure o platformă echitabilă pentru relațiile de afaceri care să le permită întreprinderilor din UE, în special IMM-urilor, să utilizeze eficient datele generate pe platforme;

35.  recunoaște importanța unei abordări europene a economiei datelor, care să fie transparentă, de încredere, interoperabilă și centrată pe om; invită Comisia și statele membre să reducă treptat fragmentarea vizibilă în diferitele strategii naționale și să se ocupe de dezechilibrele în materie de putere de piață, cu scopul de a susține un flux de date la nivelul întregii Uniuni, interoperabilitatea și gestionarea, protecția și (re)utilizarea datelor;

36.  evidențiază necesitatea unui cadru juridic european privind IA, robotica și tehnologiile conexe care să trateze, în dezvoltarea, implementarea și utilizarea lor, principiile etice și drepturile fundamentale, precum și chestiuni de siguranță și răspundere legală; subliniază că pentru inovare și competitivitatea industriei Europei va fi nevoie de un cadru orizontal care să reflecte valorile și principiile Uniunii, cu scopul de a oferi orientări concrete și securitate juridică cetățenilor și întreprinderilor deopotrivă – inclusiv celor din afara Europei;

37.  consideră că trebuie cumpănită cu atenție orice acțiune legislativă în contextul unei revizuiri a cadrului de drepturi de proprietate intelectuală (DPI) aplicabil actual, deoarece ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei europene a datelor, încă fragilă și în curs de dezvoltare; consideră că nu ar trebui să existe niciun drept de proprietate pe baza proprietății intelectuale asupra datelor fără caracter personal utilizate și produse prin tehnologii precum inteligența artificială;

38.  invită Comisia să includă în planul de redresare măsuri concrete de atragere a industriilor către Europa, să intensifice, să impulsioneze și să promoveze relocarea și diversificarea industriilor europene în funcție de importanța lor strategică și, din perspectiva neutralității climatice, să scurteze și să diversifice lanțurile de aprovizionare; în acest context, subliniază că este important să se asigure producția în Uniune în cantitate suficientă de bunuri strategice, precum echipamentele medicale și tehnico-medicale sau energia din surse regenerabile, pentru a fi autosuficientă în perioade de criză, și încurajează utilizarea de stimulente în acest scop, cum ar fi cerința de a achiziționa o cantitate mai mare de produse locale (UE/SEE) din sectoare care primesc ajutoare temporare;

39.  își dă seama de riscul ca criza COVID-19 să ducă la o exacerbare a naționalismului și protecționismului economic, o provocare majoră pentru comerțul liber bazat pe norme și pentru lanțurile valorice globale, din cauza renaționalizării producției și a ruperii lanțurilor respective; în acest scop, invită părțile interesate să își diversifice și să își scurteze lanțurile de aprovizionare și să le facă mai sustenabile pentru a reduce vulnerabilitatea;

40.  invită Comisia, în acest sens, să pledeze pentru un sistem comercial multilateral deschis și bazat pe norme, care să fie în acord cu eforturile mondiale de stopare a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității și cu standardele ridicate de mediu și sociale ale UE, să deschidă accesul întreprinderilor din UE la piețele internaționale și să îi împiedice pe actorii internaționali puternici să abuzeze de puterea lor de piață; este de părere că, în acest context, Uniunea ar trebui să aplice politica de concurență în raport cu companiile din țări terțe și, dacă este cazul, să aplice cu mai mare strictețe măsuri de apărare comercială (TDI), astfel încât să contracareze sistematic practicile neloiale de dumping și subvenții și să întărească sistemul TDI existent;

41.  invită Comisia să propună imediat o interdicție temporară a preluării întreprinderilor europene din sectoare strategice de întreprinderi de stat sau companii aflate în legătură cu guvernele țărilor terțe; invită, de asemenea, Comisia să reflecteze la aplicarea reciprocității în accesul la piață, să cimenteze și să verifice sistematic cadrul de examinare al Uniunii pentru investiții străine directe (ISD), pentru a proteja accesul la industrii strategice, infrastructură, tehnologii generice esențiale și la alte active de securitate și de securitate cibernetică, precum și pentru a bloca achizițiile ostile ca să apere competitivitatea și să reducă denaturările pieței pe piața unică; consideră binevenită, în acest sens, Cartea albă pentru stabilirea de condiții de concurență echitabile în ceea ce privește subvențiile străine; îndeamnă la adoptarea rapidă a Regulamentului (UE) nr. 654/2014 (Regulamentul privind asigurarea respectării normelor); subliniază că acesta este un instrument important de protejare a intereselor Uniunii atunci când țările terțe adoptă măsuri ilegale cu impact negativ asupra întreprinderilor din UE;

42.  roagă Consiliul să facă și mai multe progrese în negocierile privind Instrumentele pentru achiziții publice internaționale (IPI) care prevăd reciprocitate și standarde reciproce; invită Comisia să propună instrumente juridice adecvate care să îndrepte denaturările produse pe piața unică, inclusiv în procedurile de achiziții publice; în acest context, îndeamnă Comisia să aibă în vedere posibilitatea de a da prioritate companiilor care își au și își mențin sediul, producția și angajații în Uniune; solicită Comisiei, în absența unui IPI riguros și a unor norme mondiale eficiente de acces la achizițiile publice, să încerce să introducă măsuri de sprijinire a producătorilor europeni, în special IMM-uri, care întâmpină o concurență tot mai aprigă din partea unor țări emergente care nu respectă normele comune de comerț internațional și standardele sociale de mediu;

43.  consideră că o strategie industrială vastă, care să includă toate politicile UE, poate juca un rol însemnat în diplomația economice și „industrială”; încurajează Comisia să apeleze activ la rețeaua UE a camerelor de comerț în țări terțe pentru a crea noi parteneriate comerciale;

44.  apreciază ambiția de a crea piețe-lider la tehnologii sustenabile ecologic și digitale și la soluții inovatoare; consideră că finanțarea cercetării și inovării este esențială pentru proiectele industriale inovatoare și pentru capacitățile digitale și că ar trebui să meargă mână în mână cu analiza actuală realizată de Comisie cu privire la orientările pentru „Proiecte importante de interes european comun” (PIIEC); este de părere că reziliența și autonomia strategică ar trebui considerate criterii definitorii și că PIIEC ar trebui să respecte obiectivele Uniunii privind neutralitatea climatică și digitalizarea; invită Comisia ca în punerea în aplicare a PIIEC să asigure mai multă transparență și participarea IMM-urilor; în plus, invită Comisia să accelereze apariția de lideri europeni și/sau ecosisteme europene în sectoare industriale strategice, capabili să concureze la scară mondială și care vor contribui la realizarea unei economii neutre climatic și la atingerea unei poziții dominante în domeniul digital, fără a denatura concurența în Uniune și fără a șubrezi încrederea în deschiderea pieței;

45.  invită Comisia să lucreze în continuare la lanțurile valorice, asigurând monitorizarea corespunzătoare a acțiunilor propuse pentru cele șase lanțuri valorice strategice identificate de Forumul strategic privind PIIEC, și să creeze condiții de participare transparente la proiectele PIIEC, uniforme în toate statele membre, pentru ca de pe urma lor să beneficieze întreaga Uniune; solicită Comisiei, în contextul crizei actuale, să investească în proiecte cu valoare adăugată europeană clară și să simplifice procesele administrative, să extindă criteriile de eligibilitate a costurilor și să majoreze finanțarea;

46.  consideră că inițiativa NGEU este pilonul primei etape a redresării industriale a UE în urma COVID-19; invită Comisia să asigure executarea rapidă a fondului și cere vehement ca Parlamentul să fie implicat întru totul în procesul de luare a deciziilor și de executare, pentru a asigura răspunderea democratică și un grad maxim de transparență și control parlamentar; pentru a concentra efectiv la începutul perioadei suma de 750 de miliarde EUR, solicită ca NGEU:

47.  subliniază necesitatea de a sprijini o redresare durabilă și echitabilă, asigurând bunăstarea cetățenilor și după ce va trece criza de COVID-19; este de părere că fondul ar trebui să promoveze sustenabilitatea și competitivitatea industriilor europene și să garanteze o tranziție digitală și industrială echitabilă și justă;

48.  consideră că, în paralel cu criza actuală, Uniunea ar trebui să pregătească și să anticipeze o a doua fază a strategiei sale industriale, asigurând competitivitatea, sustenabilitatea ecologică și digitalizarea propriilor industrii ca premisă pentru reziliența pe termen lung pe o bază responsabilă social; reamintește că rolul statelor membre va fi esențial pentru o redresare de succes care să valorifice printr-un efect de levier resursele limitate ale UE și că politica industrială ar trebui să devină o sarcină orizontală pentru Comisie;

49.  este de părere că Uniunea are nevoie de o strategie industrială care să includă protecția sănătății mediului și a biodiversității și insistă că trebuie accelerată transformarea cu efect neutru față de climă a industriei noastre; semnalează că investițiile trebuie să fie compatibile cu obiectivele din 2050 privind neutralitatea climatică, deoarece, în caz contrar, există riscul de a crea active irecuperabile și efecte de împotmolire în tehnologii bazate pe resurse fosile și dăunătoare mediului;

50.  subliniază că o strategie industrială europeană cu adevărat eficace și politica aferentă trebuie să se bazeze pe acțiuni și ținte ambițioase în domeniul climei, în conformitate cu Legea climei, și să producă o foaie de parcurs pentru a modela industria viitorului astfel încât toate sectoarele să contribuie la atingerea obiectivului de neutralitate climatică cât mai repede posibil și până în 2050 cel târziu;

51.  subliniază că noua strategie industrială trebuie aliniată la obiectivul de a realiza o economie neutră climatic până în 2050, subliniind totodată că politicile europene în domeniul climei trebuie să se sprijine pe date concludente;

52.  subliniază că pe piețele interne și mondiale există un potențial semnificativ pentru tehnologii cu emisii scăzute și cu emisii zero și pentru produse, procese și servicii durabile de-a lungul întregului lanț valoric, de la materii prime la industriile mari consumatoare de energie, industria prelucrătoare și sectorul serviciilor industriale; consideră, în plus, că Legea climei va contribui în mare măsură la raționalizarea eforturilor îndreptate spre atingerea neutralității climatice până cel târziu în 2050, stabilind obiectivele în domeniul climei pentru 2030 și 2050 în legislația Uniunii; crede că este nevoie și de un cadru politic mai cuprinzător și mai sistematic pentru a asigura coerența tuturor politicilor Uniunii și siguranța investitorilor și predictibilitatea normativă pe termen lung printr-o abordare coerentă, transparentă și incluzivă a guvernanței în toate domeniile politicilor, netezind calea către o strategie clară și previzibilă pentru industriile europene;

53.  consideră binevenit Forumul Industrial propus; invită Comisia să facă progrese în direcția înființării sale și să poarte, în acest cadru, un dialog la care să participe, cu o reprezentare echilibrată, toți experții științifici relevanți și organizațiile și părțile interesate relevante, inclusiv societatea civilă, organizațiile de consumatori și sindicatele, pentru a monitoriza în permanență și a raporta periodic progresele înregistrate de fiecare sector industrial la nivelul UE în îndeplinirea obiectivelor de neutralitate climatică care trebuie atinse până în 2050, și să ajute Comisia cu sugestiile lor să stabilească dacă investițiile concordă cu obiectivele UE în materie de mediu și climă și contribuie la atingerea lor, în conformitate cu guvernanța uniunii energetice;

54.  consideră că toate sectoarele ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii în domeniul climei și, în acest sens, subliniază cât este de important ca Comisia să întocmească strategii specifice fiecărui sector, specificând acțiunile necesare pentru a îndeplini aceste obiective și a asigura coerența politicilor; îndeamnă la eliminarea treptată a combustibililor fosili, avertizând că industria are nevoie un sistem energetic extrem de eficient și neutru față de climă la prețuri competitive internațional; subliniază rolul pe care îl joacă energia și materiile prime curate, sustenabile și la prețuri accesibile în tranziția către economii foarte eficiente energetic și cu efect neutru asupra climei; scoate în evidența nevoia de a garanta că utilizarea unor surse de energie precum gazele naturale are loc doar într-o etapă de tranziție, dat fiind obiectivul de a ajunge la neutralitate climatică până în 2050 cel târziu; relevă că o mai mare integrare a pieței de energie a UE va avea ca efect o mai mare securitate a aprovizionării cu energie și prețuri mai accesibile; subliniază, în acest sens, că trebuie accelerate dezvoltarea și integrarea capacităților regenerabile în mixul energetic și facilitată implantarea producției de hidrogen pe bază de surse regenerabile de energie, ca tehnologie potențial revoluționară pentru sectoarele unde amprenta de carbon nu se lasă redusă așa ușor; salută lansarea alianței pentru hidrogen curat și a unei alianțe a industriilor cu emisii reduse de dioxid de carbon; subliniază necesitatea de a accelera cercetarea privind producția pe scară largă a hidrogenului și a combustibililor ecologici, tehnologiile de decarbonizare, cum ar fi infrastructura pentru captarea și stocarea carbonului în procesele industriale, instalațiile de producție de bioenergie și alimentate cu bioenergie, în perspectiva tranziției energetice, explorând, de asemenea, potențialul de exploatare a surselor geotermale de energie; reamintește că pentru aceasta este nevoie de energie curată în cantități mari și la prețuri accesibile, precum și de infrastructuri aferente, pe măsura nevoilor de decarbonizare ale industriilor mari consumatoare de energie;

55.  face un apel la instituțiile UE, statele membre, regiunile, industria și orice alți actori relevanți să conlucreze pentru a mări eficiența energetică europeană și a crea piețe-lider la tehnologii și inovații cu influență asupra climei în Uniune și a da prioritate investițiilor în infrastructuri energetice; roagă Comisia să facă în așa fel încât BEI să fie mai bine valorificată ca „banca pentru climă” a Uniunii, să majoreze finanțarea sustenabilă pentru sectoarele public și privat și să ajute companiile să treacă cu bine prin procesul de decarbonizare;

56.  subliniază că trebuie introduse pe scară largă capacități de energie din surse regenerabile competitive la nivel de costuri în toate sectoarele economiei; recunoaște că UE deține 40 % din brevetele pentru energie din surse regenerabile la nivel mondial, și afirmă răspicat că ar trebui să rămână lider la tehnologii revoluționare în domeniul energiilor regenerabile; subliniază, în acest sens, că trebuie elaborată o politică industrială solidă pentru sursele regenerabile de energie care să cuprindă politici atât pe partea de ofertă, cât și pe partea de cerere și să permită o integrare sectorială a surselor regenerabile de energie, aspect esențial pentru a garanta pe termen lung siguranța alimentării cu energie, supremația tehnologică și autonomia strategică a Europei; îndeamnă Comisia să recunoască că tehnologiile bazate pe energie din surse regenerabile sunt un lanț valoric strategic și un ecosistem industrial esențial, eligibil pentru finanțare din Facilitatea de investiții strategice, și cere să fie reprezentate pe măsură la următorul forum industrial; subliniază că în Europa trebuie pregătite măsuri de sprijin pentru dezvoltarea de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile și asigurate condiții de concurență echitabile pentru producătorii din Uniune și din afara Uniunii;

57.  subliniază că, pentru a fi competitivă, industria europeană trebuie susținută de o rețea eficientă, durabilă și interconectată în totalitate de infrastructuri de transport, digitale și energetice; pledează pentru o politică de investiții pe termen lung pentru dotarea și renovarea infrastructurii și pentru reducerea barierelor administrative care împiedică dezvoltarea rapidă a rețelelor transeuropene; cere mai multe fonduri pentru Mecanismul pentru interconectarea Europei în cele trei sectoare ale sale pentru a stimula investițiile în infrastructuri, interconexiuni, digitalizare și rețele inteligente, compatibile cu obiectivele Pactului verde european; mai subliniază necesitatea de a accelera proiectele de interes comun (PIC) și de a revizui cât mai curând posibil Regulamentul privind rețelele energetice transeuropene (TEN-E).

58.  subliniază potențialul economiei circulare și cu zero poluare de a moderniza economia Uniunii, a reduce consumul de energie și resurse, a da prioritate prevenirii generării de deșeuri, a oferi stimulente pentru inovare și a transforma sectoare industriale întregi și lanțurile de valoare, produsele, procesele de producție și modelele de afaceri ale acestora, promovând astfel dematerializarea și detoxificarea economiei Uniunii și reducând dependența Europei de materiile prime, stimulând în același timp inovarea, inclusiv crearea de piețe pentru soluții nepoluante, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și regenerabile, care să înlocuiască produsele și materialele pe bază de combustibili fosili, promovând totodată dezvoltarea de noi tehnologii și soluții proiectate ecologic, menite să prevină impactul asupra mediului; subliniază sinergiile puternice dintre acțiunile de combatere a schimbărilor climatice și economia circulară, în industriile mari consumatoare de energie și de resurse și sectoarele de renovare, și stăruie asupra ideii că fiecare ramură industrială are un parcurs de decarbonizare și puncte de plecare diferite; subliniază potențialul bioeconomiei circulare și al industriei forestiere de promovare a unei industrii competitive și sustenabile;

59.  reamintește că politica europeană în domeniul climei și al energiei va necesita o cantitate mare de metale și minerale pentru tehnologiile sale strategice; se arată îngrijorat de faptul că Europa depinde în mare măsură de alte zone ale lumii pentru aprovizionarea cu multe dintre aceste metale și minerale și își pierde treptat cota pe piața mondială, chiar și la materiale pentru care dispune de capacitate industrială; subliniază că autonomia Europei în sectoarele strategice nu poate fi obținută dacă UE nu dispune de un ecosistem competitiv și sustenabil la materialele de bază, prețioase și critice din surse primare și secundare; subliniază, în acest sens, importanța Planului de acțiune privind economia circulară dar atrage atenția că Europa trebuie să își mărească capacitatea pentru toate etapele lanțului valoric al materiilor prime, și anume minerit, reciclare și extragere din minereu, rafinare și transformare: consideră că aria de cuprindere a planului de acțiune pentru materii prime de importanță critică nu ar trebui să se limiteze la materiile prime de importanță critică, ci ar trebui să înglobeze dezvoltarea unui ecosistem integrat pentru întreaga gamă de materiale, metale și minerale necesare pentru tranziția industrială;

60.  invită Comisia să elaboreze o strategie europeană de export și import pentru tehnologiile axate pe surse regenerabile și eficiente ca și consum de energie și resurse;

61.  subliniază potențialul cuplării sectoriale și al interconectării sectoarelor consumatoare de energie, cum ar fi clădirile și transporturile, și consideră binevenită în acest sens comunicarea Comisiei privind integrarea sistemelor energetice;

62.  cere ca un flux de fonduri substanțial să fie mobilizat pentru reabilitarea energetică a clădirilor, pentru a stimula „valul de renovări” planificat cu ajutorul mijloacelor financiare necesare prevăzute în planul de redresare; subliniază că, în contextul viitoarei propuneri privind valul de renovări ale clădirilor și dată fiind obligația statelor membre de a stabili strategii pe termen lung pentru a realiza un fond imobiliar extrem de eficient ca și consum de energie și decarbonizat, ar trebui pus pe primul loc în ordinea priorităților principiul „eficiență energetică mai întâi de orice”, și, implicit, ar trebui accelerate renovările din temelii și înlocuite sistemele de termoficare și răcire ineficiente, bazate pe combustibili fosili; subliniază că programele integrate de renovare din temelii gândite pentru localități sau județe întregi pot fi derulate la costuri mai mici și mai rapid, în beneficiul consumatorilor și cu reducerea costurilor la energie;

63.  pune în lumină faptul că încălzirea și răcirea pentru procese industriale rămân printre cele mai semnificative utilizări ale energiei în sectorul industrial; de aceea, subliniază că pentru a accelera efortul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în industrie trebuie valorificat la maximum potențialul de eficiență energetică al încălzirii și răcirii industriale, apelând mai mult la electricitate din surse regenerabile, pompe de căldură și valorificând mai bine clusterele industriale și simbiozele cu potențial însemnat de reducere în numeroase sectoare;

64.  subliniază potențialul mobilității ecologice de a crea noi locuri de muncă, de a impulsiona industria europeană și de a susține investițiile care urmăresc să extindă infrastructura de transport sustenabilă, ceea ce ar permite un efect multiplicator prin plasarea de comenzi către un spectru larg de entități - contractanți, subcontractanți, furnizori și subcontractanți ai acestora - și reducerea emisiilor din sectorul transporturilor; subliniază că trebuie accelerată concretizarea Alianței europene pentru baterii, pentru a exploata potențialul lanțului său valoric strategic, a mări șansele de a produce baterii inovatoare la nivel local și a recicla metalele în Europa, a crea valoare adăugată pentru Uniune, contribuind la competitivitatea industriei europene a autovehiculelor, și a facilita tranziția către un sistem electric decarbonizat; solicită mai multe investiții în trenuri de mare viteză și renovarea rețelelor feroviare interurbane, precum și în transportul public cu emisii zero sau mici; subliniază că mobilitatea ecologică trebuie promovară prin investiții în îmbunătățirea infrastructurii, cum ar fi înmulțirea stațiilor de încărcare; consideră că o densitate mai mare a stațiilor de încărcare va ajuta la extinderea semnificativă și mai rapidă a pieței vehiculelor electrice (VE), având un impact pozitiv asupra amprentei noastre ecologice și de carbon; roagă, prin urmare, Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare pentru proliferarea unei infrastructuri de încărcare rapidă a VE pentru a determina consumatorii să le folosească, oferindu-le certitudinea că această tehnologie are potențial și dându-le acces la o rețea densă de infrastructuri de încărcare compatibile, îndemnând-o să sprijine producția europeană de automobile;

65.  consideră că, pentru o tranziție energetică de succes, Europa va avea nevoie de o cantitate însemnată de energie cu emisii zero/scăzute de dioxid de carbon și din surse regenerabile la prețuri accesibile, care poate proveni și din țări terțe și cu utilizarea de infrastructuri de sprijin; solicită ca inițiativele strategice intraunionale și politica energetică să devină o prioritate în politica externă și de vecinătate a Uniunii, incluzând aici sprijinul financiar pentru alianțe pentru producția de hidrogen și energie din surse regenerabile; este de părere că aceste alianțe ar trebui incluse și în acordurile comerciale; subliniază importanța unor alianțe solide pentru a face față deficitului de resurse și materii prime;

66.  reamintește Planul general al UE din 2019 pentru o transformare competitivă a industriilor mari consumatoare de energie care gestionează perioada de tranziție menținând, totodată, competitivitatea industriilor europene și roagă Comisia să pună în practică recomandarea sa de a înlocui importurile din țări terțe care nu îndeplinesc suficient standardele de mediu și de a-i stimula pe partenerii comerciali internaționali ai UE să își propună obiective mai ambițioase în materie de climă;

67.  cere să se revizuiască schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), în acord cu obiectivele pentru climă și cu un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon (CBAM), pentru a contribui la relocalizarea inteligentă a producției și la scurtarea lanțurilor valorice; subliniază rolul potențial important al CBAM pentru a evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon în afara UE;

68.  subliniază că peste jumătate din PIB-ul mondial depinde de natură și de serviciile pe care le furnizează aceasta, iar câteva sectoare depind chiar foarte mult de natură; constată că peste 90 % din declinul biodiversității și din deficitul de apă derivă din extracția și prelucrarea resurselor; subliniază că politica industrială europeană ar trebui să fie în armonie cu obiectivele Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030;

69.  subliniază că din perspectiva abordării „O singură sănătate”, conservarea ecosistemelor naturale este fundamentală pentru a satisface nevoile de bază ale umanității, cum ar fi apa potabilă, aerul curat și solurile fertile; cere să fie elaborați rapid indicatori fiabili pentru a evalua impactul asupra biodiversității și pentru a asigura reducerea progresivă a poluării, după cum se prevede în Strategia UE în domeniul biodiversității;

70.  subliniază că industria rămâne un factor major de poluare a mediului, care eliberează poluanți în aer, apă și sol; subliniază rolul Directivei privind emisiile industriale în stabilirea obligațiilor impuse uzinelor mari de a reduce la minimum poluanții eliberați în natură; așteaptă cu interes viitorul plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului, precum și revizuirea Directivei privind emisiile industriale, care ar trebui să ducă la o reducere semnificativă a poluării industriale;

71.  subliniază importanța dimensiunii regionale a politicii industriale, deoarece disparitățile economice dintre regiuni nu au dispărut, ba chiar riscă să se agraveze ca urmare a crizei provocate de coronavirus; insistă că pentru a preveni și atenua declinul regiunilor, planurile de redresare regională trebuie să ajute la succesul strategiilor de transformare sustenabilă și să combine programele de revitalizare economică cu programele active de stimulare a pieței de muncă; roagă Comisia să colaboreze strâns cu statele membre pentru a întocmi previziuni pe termen mediu și lung despre competențele necesare pe piața muncii;

72.  subliniază, în acest context, importanța fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) pentru a sprijini crearea de locuri de muncă de calitate cu salarii decente, competitivitatea întreprinderilor, dezvoltarea economică durabilă și modernizarea și îmbunătățirea sistemelor de învățământ și formare și a sistemelor sanitare;

73.  avertizează că trebuie pus umărul la o tranziție echitabilă, favorabilă incluziunii și echitabilă și că trebuie remediate inegalitățile sociale și economice fără a se limita la recalificare și crearea de noi locuri de muncă în noi sectoare economice, astfel încât să avem grijă ca nimeni să nu fie lăsat în urmă și niciun lucrător să nu fie exclus de pe piața muncii; consideră că un mecanism bine conceput pentru o tranziție justă (MTJ), inclusiv un fond pentru o tranziție justă, va fi un instrument important pentru a facilita dubla tranziție și a atinge obiective climatice ambițioase; stăruie asupra ideii că pentru a garanta o tranziție mai incluzivă și a-i atenua impactul social, ar trebui cooptate toate părțile interesate locale, inclusiv reprezentanții societății civile și ai comunităților, în faza de concepere și implementare a planurilor pentru o tranziție justă; subliniază că investițiile în tehnologii sustenabile au un rol esențial în această privință, sprijinind dezvoltarea economică pe termen lung a economiilor regionale; subliniază că o finanțare consistentă a MTJ, inclusiv prin resurse bugetare suplimentare semnificative, ar fi un element-cheie pentru implementarea cu succes a Pactului verde european;

74.  crede că trebuie intensificată cooperarea interregională în sprijinul transformării sustenabile și digitale, precum în strategiile de specializare inteligentă, pentru a stimula ecosistemele regionale; solicită, prin urmare, Comisiei să sprijine dezvoltarea unor instrumente care pot oferi o foaie de parcurs clară regiunilor, cu o abordare adaptată situației fiecăreia, pentru a asigura supremația în sectorul industrial;

75.  consideră că transformarea industrială necesită depunerea unor eforturi mai mari în materie de cercetare și dezvoltare, precum și integrarea noilor cunoștințe și inovații în piețele existente și utilizarea lor pentru crearea de noi piețe; subliniază că inovarea este unul dintre motoarele ecosistemelor industriale de vârf și că acest lucru ar trebui să se traducă printr-un sprijin consolidat acordat inovării și capacității antreprenoriale în fiecare etapă a ciclului de inovare; subliniază că este necesară majorarea cheltuielilor pentru cercetare, în special pentru cercetarea publică de înaltă calitate și pentru dezvoltare și inovare, care sunt elemente-cheie pentru realizarea dublei tranziții, îmbunătățirea autonomiei strategice a Uniunii și creșterea competitivității pe termen lung; invită, în acest sens, statele membre să își respecte angajamentul de a investi 3 % din PIB în cercetare și dezvoltare, pentru ca Uniunea să își poată mențiune poziția de lider printre concurenții de la nivel mondial; regretă lipsa actuală de capacitate de inovare din cadrul IMM-urilor, cauzată de un deficit al capitalului de risc, de costurile și complexitatea procedurilor administrative, precum și de lipsa competențelor adecvate și dificultatea de a accede la informații;

76.  subliniază necesitatea de a majora bugetul pentru programele care stau la baza transformării industriale a Uniunii și reamintește, prin urmare, poziția Parlamentului care este favorabilă majorării bugetului Orizont Europa la 120 de miliarde EUR și asigurării coerenței programului cu obiectivele Uniunii privind neutralitatea climatică, precum și sprijinirii programelor InvestEU și Europa digitală prin intermediul unor instrumente de finanțare adecvate pentru introducerea pe piață a unor tehnologii și inovații revoluționare, promovând, de asemenea, sinergiile între sursele de finanțare regionale, naționale, europene și private; solicită un sprijin eficace pentru Consiliul European pentru Inovare (CEI) și Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT) și pentru consolidarea misiunilor acestora; insistă asupra faptului că o parte substanțială din fondurile disponibile pentru IMM-uri în cadrul programului Orizont Europa ar trebui să fie executată prin intermediul CEI și al părților colaborative ale programului, cu scopul de a crea noi soluții și de a stimula inovarea, atât graduală, cât și disruptivă; sprijină instituirea de parteneriate europene în cadrul programului Orizont Europa pentru a mobiliza investițiile din sectorul privat, pentru a promova transferul de cunoștințe, tehnologii și inovații de la centrele de cercetare și universități la procesul industrial, profitând de sistemul ecosistemelor industriale și pentru a sprijini redresarea economică și tranziția ecologică și digitală; invită, de asemenea, Comisia să se asigure că aceste parteneriate vor fi transparente și favorabile incluziunii pe tot parcursul punerii lor în aplicare, în special în ceea ce privește agenda lor de cercetare strategică și programele anuale de lucru; subliniază că ele ar trebui, de asemenea, să excludă toate conflictele de interese și să prezinte o valoare adăugată reală pentru societate;

77.  consideră, de asemenea, în acest sens, că o societate mai bine pregătită și mai rezilientă este esențială pentru gestionarea evenimentelor perturbatoare de la nivel european sau mondial și pentru oferirea unor răspunsuri politice cuprinzătoare și că investițiile coordonate în materie de cercetare și dezvoltare sunt esențiale în acest sens; invită, în acest scop, Comisia să sprijine crearea unui instrument specific pentru pregătirea în caz de pandemie și reziliența societății, deoarece această măsură ar crea condițiile pentru o mai bună coordonare la nivelul UE, ar identifica domeniile prioritare și ar lansa acțiuni care necesită cercetări medicale de înaltă calitate și investiții coordonate în cercetare și dezvoltare;

78.  evidențiază importanța unei industrii farmaceutice bazate pe cercetare, ca factor esențial pentru a asigura o producție de calitate și o aprovizionare cu medicamente la un preț abordabil pentru toți pacienții care au nevoie, importanța de a consolida inovarea, reziliența, accesibilitatea și reactivitatea în Uniune și de a contribui la abordarea provocărilor viitoare; reiterează necesitatea de a pune în aplicare un plan de atenuare a riscurilor de penurie a medicamentelor pentru a gestiona eventualele vulnerabilități și riscuri pentru lanțul de aprovizionare cu medicamente critice, de a garanta inovarea viitoare pentru a răspunde nevoilor nesatisfăcute încă și de a sprijini reziliența, capacitatea de reacție și disponibilitatea sistemelor de sănătate de a aborda provocările viitoare, inclusiv pandemiile;

79.  subliniază rolul tehnologiilor generice esențiale în consolidarea capacităților tehnologice și inovatoare în întreaga Uniune; invită Comisia să adapteze programul Orizont Europa și strategia sa industrială la dezvoltarea, extinderea și comercializarea tehnologiilor și a inovațiilor revoluționare în Uniune pentru a reduce decalajul dintre inovare și introducerea pe piață, oferind finanțare de risc pentru proiecte tehnologice și demonstrative aflate într-un stadiu incipient și dezvoltând lanțuri valorice timpurii pentru a sprijini, în primul rând, produsele, tehnologiile, procesele, serviciile și modelele comerciale la scară industrială, utilizabile pe piață, cu emisii scăzute sau cu emisii zero, regenerabile, eficace din punctul de vedere al utilizării resurselor și energiei și circulare și sprijinind, în același timp, dezvoltarea infrastructurilor de cercetare, cu scopul de a reduce decalajele existente între statele membre; încurajează Comisia și statele membre să dezvolte ghișee unice cu informații simplificate privind posibilitățile de finanțare pentru proiectele industriale demonstrative din domeniul tehnologiilor inovatoare;

80.  invită Comisia să examineze posibilitatea de a institui măsuri pentru a combate posibila pierdere de cunoștințe și de inovare în timpul crizei actuale, inclusiv prin instrumente care să sprijine întreprinderile care detașează temporar lucrători intelectuali în cadrul unor instituții publice de cercetare și în universități, pentru a permite cercetarea atât publică, cât și privată legată de prioritățile publice și pentru a menține locurile de muncă și capacitatea de inovare în perioada de criză;

81.  solicită Comisiei să dezvolte, împreună cu statele membre, un eventual stimulent fiscal pentru a impulsiona investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării, care au scăzut din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19;

82.  invită Comisia să sprijine în continuare capacitatea întreprinderilor europene de a inova pe baza unui regim cuprinzător privind proprietatea intelectuală (PI), sporind flexibilitatea în acordarea licențelor, astfel încât să se mențină o protecție eficace pentru investițiile lor în cercetare și dezvoltare, să se asigure un profit echitabil și, în același timp, să se dezvolte în continuare standarde tehnologice deschise care să sprijine concurența și libertatea de alegere, precum și participarea industriei europene la dezvoltarea tehnologiilor esențiale;

83.  recunoaște că un cadru solid și echilibrat în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală este un factor esențial care stă la baza competitivității europene, în vederea combaterii spionajului industrial și a contrafacerii și, prin urmare, invită Comisia să mențină și să consolideze acest cadru; subliniază necesitatea de a asigura paritatea cu SUA și China în ceea ce privește stimulentele pentru PI în domeniul științelor vieții pentru ca Europa să rămână o destinație atractivă pentru investițiile în domeniul cercetării și dezvoltării și pentru dezvoltarea industrială; invită Comisia să mențină și să dezvolte sistemul european de PI de anvergură mondială prin promovarea unei protecții solide a PI, a unor stimulente și mecanisme de recompensare pentru cercetare și dezvoltare, pentru a atrage investiții în dezvoltarea de inovații viitoare în beneficiul societății; salută anunțarea unui Plan de acțiune privind proprietatea intelectuală care ar putea facilita o contribuție europeană la dezvoltarea de standarde; sprijină producția și locurile de muncă durabile și îmbunătățirea atractivității și a reputației producției de înaltă calitate a Uniunii la nivel mondial; invită Comisia să încurajeze transferul de tehnologii climatice și de mediu esențiale către țările în curs de dezvoltare prin acordarea de licențe deschise pentru aceste tehnologii;

84.  solicită Comisiei să pună în aplicare, cât mai curând posibil, brevetul european cu efect unitar, așa cum este prevăzut în Acordul privind o instanță unică în materie de brevete din 19 februarie 2013;

85.  subliniază importanța unei guvernanțe generale cuprinzătoare și eficace pentru transformarea industrială, care să asigure coerența cu legislația și strategiile relevante ale UE, în special cu obiectivele Pactului verde european, ceea ce este decisiv pentru succesul său; salută identificarea de către Comisie a 14 ecosisteme și abordarea incluzivă care constă în reunirea tuturor actorilor care operează în cadrul unui lanț valoric, pentru a promova rolul de lider al Europei în sectoarele strategice și competitivitatea pe scena mondială; subliniază necesitatea de a se asigura că IMM-urile vor prospera în cadrul fiecărui ecosistem; subliniază necesitatea de a asigura transparența în ecosistemele industriale identificate, în special în ceea ce privește criteriile care trebuie respectate pentru a fi considerat ca făcând parte dintr-un ecosistem, defalcarea exactă pe tip de actor în fiecare ecosistem identificat și informațiile privind rezultatele și subiectele discutate, reamintind și rolul forumului industrial și al alianțelor în ceea ce privește aceste ecosisteme; subliniază că societatea civilă, organizațiile de consumatori și sindicatele ar trebui să participe în mod corespunzător la definirea strategiilor și priorităților industriale generale și sectoriale; subliniază că ecosistemele ar trebui să includă toate legăturile cu lanțurile valorice, inclusiv IMM-urile, și subliniază că IMM-urile joacă un rol esențial în crearea de alianțe industriale și în lanțurile lor de producție; subliniază necesitatea unor instrumente financiare adecvate pentru alianțe;

86.  consideră că ecosistemele vor fi componente-cheie ale următoarei revoluții industriale, încurajând o fabricație avansată și inteligentă și oferind surse de energie abordabile ca preț, curate, durabile și sigure, precum și infrastructura energetică necesară, transformând metodele de producție și de prestare a serviciilor; solicită realizarea unei analize a ecosistemelor pentru a evalua necesitățile fiecărui sector în vederea tranziției acestuia și pentru a ajuta la stabilirea unui plan de tranziție; consideră, în plus, că sprijinirea colaborării între industrie, mediul universitar, IMM-uri, întreprinderile nou-înființate și întreprinderile aflate în faza de extindere, sindicate, societatea civilă, organizațiile utilizatorilor finali și toate celelalte părți interesate va fi esențială pentru soluționarea disfuncționalităților pieței și pentru reducerea distanței care separă o idee de realizarea sa, asigurând în același timp protecția lucrătorilor, inclusiv în domenii care nu sunt încă acoperite de interese industriale, dar care au o valoare adăugată ridicată pentru societate; solicită o guvernanță a acestor ecosisteme care să integreze toate părțile interesate relevante din cadrul sectoarelor industriale care sunt esențiale pentru realizarea tranziției verzi și digitale; consideră că ecosistemele ar trebui să joace un rol în definirea soluțiilor și a măsurilor care urmează să fie adoptate în vederea punerii în aplicare a strategiei industriale europene și a sprijinirii unor lanțuri valorice europene solide, care sunt esențiale pentru dubla tranziție ecologică și digitală;

87.  subliniază că investițiile în lanțurile valorice esențiale vor juca un rol capital în conservarea viitoarei noastre autonomii strategice; consideră că este necesar să se acorde prioritate investițiilor în sectoarele industriale care au o importanță vitală pentru autonomia noastră strategică, cum ar fi securitatea, apărarea, tehnologiile relevante pentru climă, suveranitatea alimentară și sănătatea; reiterează, în special, faptul că industria farmaceutică joacă un rol important pentru a garanta că inovarea viitoare abordează nevoile nesatisfăcute încă și pentru a sprijini reziliența, reactivitatea și capacitatea sistemelor de sănătate de a face față provocărilor viitoare, inclusiv pandemiilor;

88.  subliniază importanța industriei energiei din surse regenerabile ca sector strategic pentru a consolida avantajul competitiv al Uniunii, pentru a obține reziliența pe termen lung și pentru a asigura securitatea energetică, consolidând, în același timp, forța industrială; subliniază, în plus, contribuția sectorului energiei din surse regenerabile la crearea de noi locuri de muncă la nivel local și de oportunități de afaceri, în special pentru IMM-uri, și la dinamizarea producției de echipamente, precum și la reducerea costurilor energiei și la îmbunătățirea competitivității din punctul de vedere al costurilor;

89.  subliniază că sectorul autovehiculelor a fost puternic afectat de criza provocată de pandemia de COVID-19, care a forțat întreprinderile și lucrătorii să se adapteze rapid la modificările ofertei și la noile cerințe în materie de sănătate și siguranță, pe lângă procesul de transformare prin care trecea deja sectorul înainte de pandemie; este de părere că tranziția către o mobilitate inteligentă și mai curată este esențială, deoarece ne îndreptăm către o economie neutră din punct de vedere climatic, digitală și mai rezilientă, și că acest lucru ar trebui, de asemenea, să fie considerat drept o oportunitate de a genera o creștere economică verde și locuri de muncă curate, bazate pe avantajul competitiv mondial al industriei europene în domeniul tehnologiilor vehiculelor; invită Comisia să stabilească priorități în materie de cercetare și inovare, digitalizare și sprijinul pentru startup-uri, microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, inclusiv în sectorul autovehiculelor;

90.  subliniază că sectorul turismului a fost, de asemenea, afectat puternic de criza COVID-19 și invită Comisia să stabilească priorități legate de sprijinirea și promovarea redresării sectorului, având în vedere contribuția sa la PIB-ul UE și la competitivitatea Uniunii; invită Comisia să promoveze cooperarea între statele membre și regiuni pentru crea posibilități pentru noi investiții și noi inovații, în vederea realizării unui ecosistem european turistic durabil, inovator și rezilient, care să protejeze drepturile lucrătorilor și ale consumatorilor;

91.  subliniază potențialul sectoarelor cultural și creativ de a impulsiona inovarea, acționând drept catalizatori ai schimbării în alte sectoare și stimulând invențiile și progresul; observă că sectoarele economice inovatoare depind tot mai mult de creativitate pentru a-și menține avantajul competitiv; ia act, de asemenea, de faptul că, odată cu apariția unor modele de afaceri mai complexe, creative și interconectate, sectoarele cultural și creativ devin din ce în ce mai mult o componentă esențială a aproape fiecărui produs și serviciu; consideră, prin urmare, că Europa ar trebui să se bazeze pe bunurile sale creative și culturale și invită Comisia și statele membre să acorde o atenție suficientă sectoarelor cultural și creativ pentru a elabora un cadru de politică industrială cuprinzător, coerent și pe termen lung, care să includă accesul la finanțare și la programe de finanțare;

92.  subliniază importanța politicii spațiale europene, în special pentru a îmbunătăți capacitățile spațiale industriale europene și a debloca potențialul sinergiilor cu alte sectoare și politici-cheie, îndeosebi pentru a dezvolta tehnologii de ultimă generație și a însoți transformarea industrială;

93.  menționează contribuția industriei chimice la numeroase lanțuri valorice strategice și la crearea de tehnologii și de soluții circulare, neutre în ceea ce privește emisiile de carbon și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; solicită o politică sustenabilă privind produsele chimice, aliniată la strategia industrială;

94.  invită Agenția Europeană de Mediu să elaboreze, împreună cu Agenția Europeană pentru Produse Chimice, un raport privind produsele chimice care se află în mediul înconjurător în Europa; consideră că raportul ar trebui să evalueze caracterul sistemic al substanțelor chimice periculoase din cadrul sistemelor de producție și de consum din Europa, utilizarea acestora în produse, prezența lor în mediul înconjurător din Europa și efectele nocive ale acestora asupra sănătății umane și a ecosistemelor;

95.  subliniază că este esențial să dispunem de un sector al dispozitivelor medicale și farmaceutice performant și competitiv, care să garanteze pacienților europeni un acces durabil la medicamente și un nivel ridicat în materie de îngrijiri de sănătate în Uniune; consideră că Comisia ar trebui să faciliteze dialogul cu statele membre și cu toate părțile interesate relevante prin crearea unui forum farmaceutic, supravegheat de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), pentru a permite o dezbatere cuprinzătoare privind, printre altele, sustenabilitatea în domeniul farmaceutic și introducerea de noi tehnologii în sistemele de sănătate; subliniază că acest forum ar trebui să ia în considerare diferitele abordări naționale în materie de stabilire a prețurilor și de rambursare, precum și investițiile și organizarea din domeniul asistenței medicale;

96.  consideră că achizițiile publice sunt un vector esențial al transformării industriale; invită Comisia să analizeze cum ar putea să se utilizeze pe deplin pârghiile cheltuielilor publice și investițiilor pentru a atinge obiective strategice, inclusiv consolidând sustenabilitatea și plasând contractele de achiziții publice în centrul planului european de redresare economică, acordând prioritate cererii de produse și bunuri ecoinovatoare, durabile și care prezintă un bun raport calitate-preț, încurajând această cerere, precum și permițând relocalizarea în sectoare strategice esențiale, cum ar fi sectorul produselor legate de sănătate, sectorul agricol și cel al tehnologiilor bazate pe surse regenerabile de energie și promovând lanțuri de aprovizionare mai scurte și mai sustenabile; invită Comisia și autoritățile publice să analizeze condițiile necesare pentru a face ca durabilitatea să fie o condiție obligatorie în domeniul achizițiilor publice, pe baza unor criterii ecologice, sociale și etice, inclusiv a amprentei de carbon, a conținutului reciclat și a condițiilor de muncă pe parcursul întregului ciclu de viață al produselor, precum și să sensibilizeze în mai mare măsură cu privire la programele existente care vizează promovarea serviciilor verzi și să îmbunătățească utilizarea acestora; insistă asupra faptului că IMM-urile ar trebui să aibă o șansă echitabilă de a participa la achizițiile publice; solicită autorităților contractante să utilizeze sistematic o abordare bazată pe cel mai bun raport calitate-preț pe toată durată de viață a produselor și a serviciilor; le încurajează să folosească dispoziția (articolul 85 din Directiva privind utilitățile publice) care le permite să respingă oferte în cazul în care proporția produselor originare din țări terțe depășește 50 % din valoarea totală a produselor care constituie oferta;

97.  recunoaște contribuția standardizării la piața unică europeană și la creșterea bunăstării economice, societale și de mediu, inclusiv a sănătății și siguranței consumatorilor și a lucrătorilor; subliniază necesitatea de a elabora, evalua și utiliza standarde armonizate pentru a sprijini industriile care produc în mod eficient, sigur, circular, durabil și reproductibil și care asigură un nivel înalt de calitate;

98.  invită Comisia să adopte un sistem solid de indicatori-cheie de performanță pentru a analiza impactul ex ante al regulamentelor și instrumentelor Uniunii și posibilele investiții necesare, precum și pentru a monitoriza progresele și rezultatele, luând în considerare dimensiunea IMM-urilor; subliniază că sistemul de indicatori-cheie de performanță ar trebui să se bazeze pe obiective care sunt specifice, măsurabile, abordabile, relevante și încadrate în timp;

99.  invită Comisia să își consolideze practica de evaluare a impactului și să se asigure că, înainte de a prezenta noi propuneri legislative sau de a adopta noi măsuri, aceasta efectuează o evaluare de impact detaliată a costurilor potențiale de asigurare a conformității, a impactului asupra ocupării forței de muncă, a sarcinilor și a beneficiilor potențiale pentru cetățenii, sectoarele și întreprinderile din Europa, inclusiv pentru IMM-uri; consideră că evaluarea legislației și a măsurilor Uniunii ar trebui să se concentreze mai mult pe punerea în aplicare în statele membre și pe ceea ce se întâmplă atunci când legislația Uniunii este pusă în aplicare și interpretată într-un mod care creează obstacole administrative inutile și neașteptate atât pentru IMM-uri, cât și pentru întreprinderile mai mari; invită Comisia să favorizeze coerența în materie de reglementare și să aibă în vedere o reglementare inteligentă, menită să reducă sarcinile birocratice fără a submina eficacitatea legislației sau a reduce standardele sociale și de mediu, în special atunci când industria tradițională trebuie să se adapteze din cauza deciziilor de reglementare; consideră că măsurile de digitalizare și decarbonizare ar trebui concepute în așa fel încât să ofere oportunități întreprinderilor, inclusiv IMM-urilor, și să reducă la minimum sarcina asupra sectorului afectat;

100.  se așteaptă ca strategia industrială să nu creeze sarcini de reglementare inutile pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, și să aplice principiul numărului constant, cu scopul de a identifica, ori de câte ori noile dispoziții introduc costuri de asigurare a conformității, dispozițiile existente care trebuie abrogate sau revizuite, garantând astfel că costurile de asigurare a conformității într-un anumit sector nu cresc, fără a aduce atingere prerogativelor colegislatorilor; consideră că o astfel de propunere trebuie să se bazeze pe dovezi, să fi făcut obiectul unei consultării largi, să garanteze eficacitatea legislației și respectarea normelor sociale și de mediu și să demonstreze beneficiile clare ale unei acțiuni europene; este de părere că UE trebuie să-și consolideze principiile bazate pe ideea unei „implicări cât mai mari în chestiuni majore și cât mai mici în cele de mai mică importanță”, pentru a asigura mai bine proporționalitatea;

101.  subliniază că administrația publică ar trebui să joace un rol esențial în asigurarea unui mediu economic favorabil întreprinderilor și în reducerea sarcinii administrative a întreprinderilor, asigurând, în același timp, aplicarea deplină a standardelor etice, sociale, de mediu și de transparență ale Uniunii și a normelor privind siguranța lucrătorilor; consideră că instrumentele de guvernare electronică, politicile în materie de inovare digitală și dezvoltarea competențelor digitale ar trebui promovate în cadrul sectorului public și în rândul angajaților acestuia; invită Comisia să asigure schimbul de bune practici naționale și regionale în domeniu, cu o referire specifică la gestionarea publică a competitivității economice;

102.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0124. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (4) Texte adoptate, P9_TA(2019)0102. (5) JO C 334, 19.9.2018, p. 124. (6) JO C 307, 30.8.2018, p. 163. (7) JO C 11, 12.1.2018, p. 55. (8) JO C 215, 19.6.2018, p. 21. (9) JO C 238, 6.7.2018, p. 28. (10) JO C 482, 23.12.2016, p. 89.

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la consecințele epidemiei de COVID-19 în materie de politică externă (2020/2111(INI))

P9_TA(2020)0322 A9-0204/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului din 22 aprilie 2020 privind acordarea de asistență macrofinanciară partenerilor vizați de politica de extindere și de politica de vecinătate în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19 (COM(2020)0163),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2020 intitulată „Sprijinirea Balcanilor de Vest pentru combaterea COVID-19 și redresarea post-pandemică, Contribuția Comisiei în perspectiva reuniunii liderilor UE și ai Balcanilor de Vest din 6 mai 2020” (COM(2020)0315),

–  având în vedere declarația din 5 mai 2020 a Înaltului Reprezentant, Josep Borrell, în numele Uniunii Europene, referitoare la drepturile omului în timpul pandemiei de coronavirus,

–  având în vedere Rezoluția 2532(2020) a Consiliului de Securitate al ONU privind încetarea ostilităților în contextul pandemiei de coronavirus (COVID-19) și exprimarea sprijinului pentru António Guterres, secretarul general al Organizației Națiunilor Unite (ONU),

–  având în vedere solicitarea Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Michelle Bachelet, de a reevalua impactul regimurilor de sancțiuni economice extinse în contextul pandemiei de COVID-19,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 iunie 2020, intitulată „Combaterea dezinformării în legătură cu COVID-19 – Asigurarea unei informări corecte” (JOIN(2020)0008),

–  având în vedere actualizarea raportului special al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) intitulat Short assessment of narratives and disinformation around the Covid-19 pandemic (Succintă evaluare a discursurilor și a dezinformării în contextul pandemiei de COVID-19) din 1 aprilie 2020 și 20 mai 2020,

–  având în vedere discursul Președintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen din 16 septembrie 2020 privind starea Uniunii,

–  având în vedere orientările Comisiei din 25 martie 2020 privind protejarea activelor și a tehnologiei europene cruciale în contextul crizei actuale,

–  având în vedere nota consultativă a Comisiei din 16 iunie 2020 intitulată „O politică comercială reînnoită pentru o Europă mai puternică”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2020 privind Răspunsul pe plan mondial al Echipei Europa la pandemia de COVID-19,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 17-21 iulie 2020 privind planul de redresare și cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027,

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din 28 iunie 2016,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 iulie 2020 privind prioritățile UE prezentate cu ocazia celei de-a 75-a Adunări Generale a Organizației Națiunilor Unite, desfășurate sub tema „Promovarea multilateralismului și a unei Organizații puternice și eficiente a Națiunilor Unite care produce rezultate pentru toți”,

–  având în vedere declarația din 30 martie 2020 a copreședinților Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane (EUAL) privind pandemia de COVID-19,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(1),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, așa cum a fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015, precum și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 conținând recomandări adresate Comisiei privind vizele umanitare(2),

–  având în vedere Liniile directoare ale UE din 8 decembrie 2008 privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa lor,

–  având în vedere Codul de bună conduită electorală al Comisiei de la Veneția,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0204/2020),

A.  întrucât virusul SARS-CoV-2 a provocat o pandemie la nivel mondial care afectează milioane de vieți, generând o criză globală de sănătate, economică, socială și umanitară fără precedent, creând tensiuni sistemice de guvernanță globală, cu consecințe profunde și pe termen lung pentru relațiile internaționale, care afectează aspecte esențiale ale politicii externe și ale securității și apărării UE, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene; întrucât UE a fost ținta unor acțiuni de dezinformare, a unor atacuri cibernetice și a altor tipuri de interferențe rău-intenționate din partea unor terți, care vizează destabilizarea instituțiilor UE și a statelor membre;

B.  întrucât pandemia afectează în mod disproporționat cele mai vulnerabile țări și întrucât unele țări nu au reacționat și nu au luat măsuri de securitate adecvate și rapide pentru a reduce răspândirea bolii; întrucât guvernul chinez a minimizat importanța epidemiei de COVID-19 la izbucnirea acesteia; întrucât discursurile care se referă mai degrabă la caracteristicile geografice și nu la terminologia medicală atunci când menționează boala COVID-19 sunt stigmatizate; întrucât virusul a ucis aproximativ un milion de persoane la nivel mondial și a demonstrat că numai prin coordonare și solidaritate între țări poate fi ținut sub control și îi pot fi atenuate efectele;

C.  întrucât UE are responsabilitatea de a acționa ca actor mondial și de a-și adapta prioritățile și politicile, inclusiv politica externă, în concordanță cu schimbarea situației geopolitice din lume și cu lupta mondială împotriva COVID-19; întrucât UE trebuie să își asume rolul de lider într-o manieră previzibilă și respectându-și angajamentul față de libertățile fundamentale și statul de drept ca parte a eforturilor multilaterale și internaționale și în acord cu poziția sa în cadrul economiei mondiale; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a subliniat încă o dată necesitatea de a consolida multilateralismul și ordinea bazată pe norme pentru a face mai bine față provocărilor globale;

D.  întrucât pandemia și efectele sale economice și sociale pot contribui în continuare la revendicările politice care decurg din inegalitatea și marginalizarea percepute; întrucât declinul economic mondial a avut un impact deosebit de grav asupra celor mai vulnerabile economii; întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat problema persistentă a deficitelor de medicamente la nivel global, cu consecințe acute în țările în curs de dezvoltare;

E.  întrucât pandemia a agravat situația umanitară critică a persoanelor vulnerabile, în special în zonele de conflict, în taberele de refugiați și în statele fragile, precum și în rândul comunităților indigene; întrucât UE a reiterat apelul lansat de ONU la încetarea imediată a focului la nivel mondial și la relaxarea sancțiunilor în contextul pandemiei, astfel încât să se asigure că sunt livrate echipamentele și materialele esențiale necesare pentru combaterea coronavirusului; întrucât asistăm, în consecință, la un declin al libertăților și al democrației la nivel mondial, ceea ce pune și mai multe presiuni asupra unei ordini multilaterale aflate deja în criză;

F.  întrucât în întreaga lume femeile care au parteneri de viață violenți au fost nevoite să rămână acasă, unde au fost la cheremul agresorilor lor pentru perioade mai lungi de timp; întrucât, în timp ce liniile telefonice de asistență și adăposturile pentru victimele violenței domestice din întreaga lume raportează o creștere a apelurilor de ajutor, în anumite țări rapoartele privind actele de violență în familie și apelurile de urgență au crescut cu peste 25 % de la adoptarea măsurilor de distanțare socială,

1.  afirmă că pandemia mondială de COVID-19 este un factor de schimbare în mediul internațional, un multiplicator de risc și un catalizator al schimbării ordinii mondiale; subliniază importanța fundamentală a consolidării rezilienței interne a UE, a dezvoltării de noi parteneriate și a consolidării viziunii sale multilateraliste la scară mondială, cu un răspuns ferm și coordonat de politică externă;

2.  salută inițiativele Echipa Europa și răspunsul mondial la criza provocată de coronavirus, care ajută țările partenere să abordeze impactul coronavirusului asupra coordonării transfrontaliere; salută coordonarea UE cu G7, G20, ONU, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Programul Alimentar Mondial și alți parteneri internaționali, care contribuie la promovarea unui răspuns global coerent și incluziv la pandemie, la atenuarea impactului mai larg asupra societăților și a economiilor și la reducerea riscului de destabilizare;

3.  regretă lipsa unei poziții de lider la nivel mondial și a unui răspuns internațional coordonat în gestionarea crizei provocate de pandemia de COVID-19; condamnă nedezvăluirea unor informații critice; respinge urmărirea unor soluții izolaționiste; obiectează vehement față de intensificarea naționalismului autoritar, a campaniilor de dezinformare susținute de stat și a promovării unor discursuri false care provoacă neîncredere și subminează societățile democratice și cooperarea internațională și ridică semne de întrebare cu privire la rolul UE în lume; subliniază că cooperarea la nivel mondial, o abordare globală incluzivă și o coordonare globală sunt esențiale pentru a aborda în mod eficace criza sanitară mondială și alte amenințări de la nivel mondial;

4.  subliniază că, în pofida pandemiei de COVID-19, țările partenere ale UE nu ar trebui să se abată, pe parcursul procesului legislativ, de la calea reformelor, ar trebui să ia în serios lupta împotriva corupției și să se angajeze să respecte și să pună în aplicare drepturile fundamentale ale omului și ale minorităților în conformitate cu obligațiile și angajamentele lor internaționale;

5.  regretă că unele guverne și unii lideri politici de pe glob utilizează criza ca pe o oportunitate de a-și atribui puteri excesive și de a-și urmări propriile agende politice prin limitarea drepturilor omului, subminarea standardelor democratice, slăbirea statului de drept, diminuarea rolului parlamentelor, limitarea libertății mass-mediei, incitarea la campanii de ură împotriva grupurilor minoritare, lansarea unor campanii de dezinformare care amenință reformele și valorile proeuropene, și prejudicierea cooperării internaționale; insistă că orice stare de urgență trebuie să conțină o clauză de reziliere; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că demonstrațiile de protest împotriva restricțiilor legate de coronavirus care au loc în diferite orașe din întreaga lume sunt adesea infiltrate și manipulate de către grupuri extremiste, manifestanții susținând că virusul este o farsă;

6.  deplânge faptul că consecințele pandemiei de COVID-19 au exacerbat inegalitățile socioeconomice la nivel mondial și au afectat în mod disproporționat persoanele cele mai sărace și persoanele din categoriile cele mai dezavantajate, marginalizate și neprotejate, inclusiv migranții; condamnă toate formele de excludere și discriminare ale persoanelor infectate cu COVID-19 și invită țările terțe și statele membre ale UE să atenueze efectele sociale ale pandemiei;

7.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să reexamineze Strategia globală din 2016, dat fiind impactul global al crizei, reflectând aceste schimbări geopolitice, pentru a asigura o acțiune mai strategică a UE și faptul că UE joacă rolul care îi revine în apărarea, promovarea și dezvoltarea ordinii mondiale multilaterale create după cel de-al Doilea Război Mondial, și să includă sprijinul democrației și protecția drepturilor omului ca prioritate a Echipei Europa, implicând Parlamentul European în această sarcină prin instrumentele și mecanismele sale existente de sprijinire a democrației și a statului de drept;

Un echilibru geopolitic schimbat după COVID-19

8.  constată cu preocupare că concurența geopolitică și tensiunile s-au intensificat ca urmare a pandemiei de COVID-19 și recunoaște că Uniunea Europeană nu și-a definit încă poziția în acest nou mediu geopolitici; este de acord cu faptul că lumea post COVID-19 va fi fundamental diferită și va avea consecințe importante asupra politicii externe a UE și consideră că pandemia de COVID-19 a confirmat necesitatea unei politici externe și de securitate a UE mai puternice și mai eficiente;

9.  insistă că parteneriatul transatlantic ar trebui să fie revigorat pentru a lupta mai eficace împotriva pandemiei și a altor provocări internaționale majore, cum ar fi schimbările climatice; recunoaște necesitatea de a găsi o nouă metodă de cooperare între UE și SUA, bazată pe respect reciproc și pe o agendă comună de promovare a multilateralismului, a justiției internaționale, a statului de drept și a drepturilor omului împotriva ambițiilor naționaliste, autoritare și hegemonice;

10.  consideră că, în acest context în schimbare, UE trebuie să își intensifice prezența și să conducă prin puterea exemplului, promovând soluții multilaterale, colaborând cu organizațiile internaționale, în special ONU și agențiile sale, OMS, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și organizațiile regionale internaționale, cum ar fi NATO, urmărind o cooperare mai strânsă cu țările care împărtășesc aceeași viziune, inclusiv din emisfera sudică, promovând colaborarea între regimurile democratice și consolidând valorile democratice; reamintește că pandemia a scos în evidență necesitatea de a colabora pentru a găsi soluții comune la problemele care privesc întreaga omenire;

Statele Unite

11.  este preocupat de lipsa de cooperare din partea guvernului Statelor Unite ale Americii, de reticența acestuia în a-și asuma un rol de lider în combaterea COVID-19 și de neparticiparea sa la inițiative comune privind vaccinurile; consideră că faptele alternative și informațiile false care neagă gravitatea pandemiei au indus considerabil în eroare în lupta comună împotriva virusului; solicită atât UE, cât și SUA să consolideze cooperarea și solidaritatea pe baza unei abordări orientate către știință în lupta comună împotriva pandemiei de COVID-19, inclusiv schimbul de informații în timp util, cercetarea și dezvoltarea vaccinului și a echipamentelor medicale strategice, precum și pentru să abordeze împreună alte provocări globale;

12.  încurajează autoritățile să integreze bunele practici prevăzute în Codul de bună conduită electorală al Comisiei de la Veneția, care conține, de asemenea, orientări pentru organizarea alegerilor în perioada de pandemie;

13.  reamintește că cooperarea transatlantică rămâne un pilon esențial al politicii externe a UE și că este de o importanță capitală pentru interesele de securitate și comerciale reciproce ale UE și ale SUA; își exprimă sprijinul continuu pentru alianța transatlantică și cooperarea transatlantică strategică mai strânsă; regretă măsurile unilaterale luate în timpul crizelor în contextul COVID-19, cum ar fi restricțiile de călătorie din spațiul Schengen al UE către SUA fără consultarea prealabilă a UE;

14.  regretă declinul implicării SUA la nivel mondial și decizia guvernului SUA de a retrage finanțarea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și de a se retrage din Tratatul „Cer Deschis”, precum și tendința generală a administrației actuale a SUA de a face notă discordantă în cadrul mai multor organizații multilaterale care au fost create pentru a institui o ordine mondială liberală bazată pe norme sau de a le submina (cum s-a întâmplat în cazul Curții Penale Internaționale);

15.  subliniază necesitatea de a consolida și a îmbunătăți cooperarea între UE și SUA, bazată pe respect reciproc și pe o agendă comună de apărare a multilateralismului, a dreptului internațional, a valorilor democratice comune, a statului de drept și a drepturilor omului; constată că, într-o lume marcată de concurență între marile puteri, Uniunea Europeană și Statele Unite împărtășesc valori comune legate de structurile internaționale existente și rămân parteneri indispensabili în actualul mediu internațional volatil;

China

16.  ia act de consolidarea diplomației publice asertive a Republicii Populare Chineze la nivel mondial în urma epidemiei de COVID-19, aceasta încercând să umple vidul politic lăsat în sistemul multilateral de o SUA mai izolaționistă și să se poziționeze ca un actor mondial dominant cu un model de guvernanță alternativ; își exprimă preocuparea în legătură cu eforturile depuse de RPC pentru a realiza o proiecție a puterii mai pronunțată în regiune, ceea ce a dus la dispute legate de frontieră cu mulți dintre vecinii săi și la promovarea de către aceasta a intereselor strategice naționale prin intermediul organizațiilor multilaterale; este preocupat de posibila schimbare a echilibrului puterilor în politica mondială legată de schimbarea conducerii Chinei; obiectează față de faptul că guvernul chinez a folosit impulsul dat de izbucnirea pandemiei pentru a impune legislația privind securitatea națională și pentru reprimarea mișcării prodemocratice din Hong Kong, pentru a intensifica amenințările împotriva Taiwanului și pentru a-și intensifica activitățile în Tibet și în Marea Chinei de Sud, precum și persecutarea brutală a uigurilor în Xinyang, și condamnă atacurile și presiunile repetate ale reprezentanților chinezi la adresa guvernelor statelor membre și a politicienilor aleși în mod democratic din UE, cum ar fi președintele Senatului Republicii Cehe și ministrul culturii din Suedia;

17.  constată că, după izbucnirea pandemiei de COVID-19, China a oferit contribuții de urgență pentru combaterea virusului și regretă faptul că unele dintre acestea au fost defecte sau de calitate inferioară; recunoaște însă eforturile motivate de interese geopolitice și geoeconomice, susținute de o „diplomație a virusului și a lupilor războinici”, care a inclus campanii de dezinformare și propagandă agresivă; condamnă încercările Chinei de a utiliza această „diplomație a virusului” împotriva UE, cu ambiția de a-și forma imaginea globală de putere binevoitoare; regretă izolarea Taiwanului de către China în cadrul OMS; invită statele membre să susțină aderarea Taiwanului la OMS/AMS și la alte organizații internaționale în calitate de observator, având în vedere că această țară a tratat eficace virusul pe plan intern, fără însă a putea contribui cu expertiza sa la răspunsul internațional la actuala criză sanitară; salută ajutorul acordat de autoritățile taiwaneze;

18.  își exprimă preocuparea cu privire la o serie de erori și la lipsa de transparență în ceea ce privește reacția inițială a Chinei la pandemia de COVID-19, care implică ascunderea amplorii problemei, încercările de manipulare și de nedivulgare a informațiilor, slaba comunicare cu OMS, cenzura, suprimarea, amenințarea, persecuția și dispariția forțată a avertizorilor de integritate, a activiștilor pentru drepturile omului și a cetățenilor jurnaliști, precum și crearea unor îndoieli cu privire la numărul oficial de victime cauzate de COVID-19, toate acestea având un impact negativ asupra capacității UE de a anticipa, de a se pregăti și de a face față crizei COVID-19, precum și un cost în vieți umane; prin urmare, îndeamnă guvernul chinez să coopereze pe deplin cu o anchetă internațională independentă privind originea COVID-19 și invită statele membre să dezvolte o abordare cuprinzătoare în ceea ce privește o Chină în ascensiune și să protejeze autonomia strategică a UE;

19.  solicită un răspuns european la intensificarea expansiunii Chinei către statele membre cele mai expuse și către vecinii UE; subliniază că preocuparea actuală de a ține sub control impactul economic al pandemiei va reprezenta o oportunitate pentru investițiile strategice chineze în sectoare-cheie precum telecomunicațiile, transporturile și tehnologia;

20.  este preocupat de posibila „capcană a datoriilor” care ar putea afecta țările africane ca urmare a COVID-19, precum și de creșterea dependențelor politice și economice ale țărilor terțe față de China, întrucât recesiunea economică va îngreuna rambursarea împrumuturilor chineze contractate de acestea în cadrul inițiativei „O centură, un drum”; îndeamnă UE și statele sale membre să promoveze căutarea unor soluții viabile privind reducerea datoriilor pentru țările terțe în cadrul forurilor internaționale; invită UE și statele sale membre să se asigure că derogările umanitare de la aplicarea sancțiunilor au un efect imediat și practic în sensul unei livrări rapide a echipamentelor medicale, a proviziilor și a altor forme de asistență către țările afectate;

21.  invită VP/ÎR să recunoască aceste preocupări, să reexamineze relațiile UE-China și să creeze simultan o atmosferă de dialog, implicare și cooperare autentică și de concurență bazată pe o strategie nouă, coerentă și mai asertivă, adaptată la peisajul geopolitic și geoeconomic schimbat, precum și la strategia pe termen lung față de China, în cadrul căreia UE și statele membre cooperează, atunci când este posibil, concurează atunci când este necesar și se confruntă, dacă este necesar, pentru a apăra valorile și interesele europene; consideră că, în cadrul acestei noi strategii, UE ar trebui să urmărească o colaborare mai strânsă cu țările din regiune și cu alte democrații care împărtășesc aceeași viziune, inclusiv India, Australia, Noua Zeelandă, Japonia și Coreea de Sud, și să lucreze la o viziune europeană asupra regiunii indo-pacifice, în vederea căreia strategia UE privind conectivitatea ar trebui utilizată la maximum;

India

22.  constată cu preocupare că, în paralel cu înrăutățirea pandemiei de COVID-19 în India, unde s-au înregistrat peste 90 000 de decese până în prezent, continuă represiunea politică împotriva apărătorilor drepturilor omului și libertăților individuale în contextul tensiunilor generate de comunitarism și consideră că este esențial ca acest subiect să fie pus pe ordinea de zi a următorului dialog la nivel înalt UE-India;

23.  subliniază importanța parteneriatului strategic UE-India și necesitatea de a-l valorifica, precum și de a colabora pentru a garanta stabilitatea și securitatea, în special în Oceanul Indian și Pacific;

Rusia

24.  își exprimă profunda preocupare cu privire la încercările sistematice ale Federației Ruse de a submina unitatea UE și răspunsul său la criză, de a crea neîncredere între UE și țările din Balcanii de Vest și cele din cadrul Parteneriatului estic prin intensificarea campaniilor de dezinformare de la începutul pandemiei de COVID-19 și prin atacurile cibernetice împotriva organizațiilor de cercetare, precum și prin politizarea asistenței umanitare; felicită SEAE și departamentul East StratCom pentru eforturile lor vizând identificarea și contracararea campaniilor de dezinformare desfășurate de mass-media din Rusia în mai multe state membre și solicită Comisiei să își intensifice eforturile și finanțarea dedicate combaterii știrilor false ruse rusești;

25.  recunoaște dimensiunea geopolitică și geoeconomică evidentă a ofertei făcute de Rusia, susținută de „diplomația virusului” și de o bătălie a discursurilor; constată cu preocupare că Rusia face anumite demersuri ambițioase pe scena internațională, cu scopul de a-și promova propria agendă geopolitică; solicită UE să nu ignore acest lucru și să păstreze pe ordinea de zi conflictele în care Rusia are un interes, cum ar fi cele cu Belarus, Ucraina, Georgia, Crimeea, Siria și Libia;

26.  își exprimă profunda preocupare cu privire la încercările Rusiei de a se folosi de pandemie pentru a diminua și mai mult spațiul drepturilor omului în țară, pentru a sprijini regimurile autoritare și pentru a-și continua politica externă agresivă; subliniază că nu trebuie să permitem unor țări precum Rusia să se folosească de criză pentru a distrage atenția de la propriile lor probleme lor interne majore; este preocupat de referendumul constituțional, în cadrul căruia președintele Rusiei s-a folosit de actuala criză pentru a adopta amendamente constituționale cruciale care îi prelungesc și îi consolidează guvernarea autoritară în Rusia;

27.  condamnă tentativa de asasinat asupra lui Aleksei Navalnâi și solicită inițierea, fără întârziere, a unei anchete independente și transparente privind otrăvirea domnului Navalnâi;

28.  solicită Rusiei să contribuie semnificativ la un răspuns global la criză, cu bună-credință și în cadrul ordinii internaționale bazate pe norme; își exprimă preocuparea cu privire la eficacitatea și siguranța noului vaccin rusesc aflat, în prezent, în uz; reamintește că produsele medicale livrate au fost, în unele cazuri, de calitate foarte scăzută și, prin urmare, ineficace;

O politică externă mai fermă a UE pentru apărarea intereselor Europei, a valorilor sale și a ordinii mondiale multilaterale

29.  recunoaște riscurile politice, socioeconomice și politice globale care ar putea fi cauzate de consecințele pandemiei de COVID-19 și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că unele puteri globale precum China și Rusia sunt dispuse să se folosească cu abilitate de criză pentru a destructura ordinea mondială bazată pe norme susținută de organizațiile multilaterale;

30.  subliniază că ordinea mondială multilaterală bazată pe norme este vitală pentru pacea mondială, pentru statul de drept și pentru democrație; consideră că o UE geopolitică, împreună cu partenerii care împărtășesc aceeași viziune, trebuie să joace un rol mai important în apărarea și reconstrucția acesteia; este de părere că UE trebuie să caute modalități de dezamorsare a tensiunilor dintre puteri, în special atunci când aceste tensiuni împiedică acțiunile multilaterale; remarcă faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat atât necesitatea de a consolida cooperarea multilaterală, în special în ceea ce privește guvernanța în domeniul sănătății la nivel mondial, cât și necesitatea de a reforma instituțiile internaționale; solicită statelor membre ale UE și ÎR/VP să elaboreze o „foaie de parcurs a UE privind multilateralismul” pentru a promova și a iniția reforme structurale ale organizațiilor multilaterale;

31.  solicită să se exploreze posibilitatea de a crea un nou for pentru cooperarea multilaterală între aliații occidentali, respectiv UE, SUA, Japonia, Canada, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, după modelul Comitetului de coordonare pentru controlul multilateral al exporturilor strategice; subliniază că mandatul acestui nou comitet ar trebui să cuprindă monitorizarea și controlul exporturilor de tehnologii, al fluxurilor comerciale și al investițiilor sensibile către țările care suscită preocupări;

32.  ia act de faptul că ambițiile geopolitice ale UE trebuie să se bazeze pe alocări bugetare adecvate prin intermediul viitorului cadru financiar multilateral (CFM) și regretă că Consiliul European a propus reduceri ale liniilor bugetare pentru instrumentele de politică externă; solicită consolidarea bugetului UE pentru acțiuni externe în CFM 2021-2027 și asigurarea unor bugete suficiente pentru a garanta că UE dispune de resursele necesare pentru a aborda provocările din vecinătatea sa și consecințele geopolitice ale crizei COVID-19 și că își poate îndeplini obiectivul ambițios de a deveni un actor geopolitic responsabil;

33.  subliniază că doar o UE puternică și mai unită, care deține autonomie strategică deschisă și dispune de capacități militare suficiente și credibile, precum și de instrumente și mecanisme pentru a sprijini partenerii, va fi în măsură să joace un rol important în noul mediu geopolitic și să desfășoare o politică externă puternică și consideră că statele membre ar trebui să acorde VP/ÎR un mandat mai puternic și bine definit în numele UE, de exemplu prin instituirea unui mandat european în cadrul organelor multilaterale; salută concluzia președintelui Charles Michel potrivit căreia „este extrem de important să se asigure creșterea autonomiei strategice a Uniunii”;

34.  consideră că renunțarea la regula unanimității în ceea ce privește anumite domenii ale politicii externe ar ajuta UE să desfășoare o politică externă mai eficace, mai proactivă și mai capabilă să reacționeze rapid la urgențe; invită Consiliul sau Consiliul European să dea curs apelului Comisiei și al Parlamentului de a trece la votul cu majoritate calificată, cel puțin în ceea ce privește apărarea drepturilor omului sau aplicarea sancțiunilor, prin activarea clauzei pasarelă; subliniază că influența UE este maximă atunci când statele membre acționează împreună, la unison;

35.  subliniază rolul important al forțelor armate în timpul pandemiei de COVID-19; salută asistența militară în sprijinul operațiunilor civile, îndeosebi la instalarea spitalelor de campanie, transportul pacienților și livrarea și distribuirea echipamentelor și este de părere că o operațiune în comun și o coordonare mai aprofundată între forțele armate ale statelor membre în limitele cadrelor existente – cum ar fi proiectul cooperarea structurată permanentă PESCO și Comandamentul medical european – sau ale unor cadre noi – cum ar fi trenuri sanitare militare – ar putea duce la creșterea eficienței și ar putea contribui la pregătirea UE pentru combaterea pandemiilor; recunoaște că este necesar ca personalul militar să fie suficient de bine instruit, pregătit și echipat pentru a face față unor astfel de sarcini esențiale în sprijinul concetățenilor;

36.  recunoaște că este necesară reexaminarea strategiilor de securitate și apărare ale UE pentru a dezvolta autonomia strategică, inclusiv în sectorul sănătății, pentru a se pregăti mai bine și pentru a rezista mai bine în fața noilor amenințări și tehnologii hibride care au făcut natura războiului mai puțin convențională și au pus sub semnul întrebării rolul tradițional al armatei, precum și pentru un viitor în care Rusia și China se impun din ce în ce mai mult; subliniază că este necesar ca mobilitatea militară să beneficieze de o finanțare sporită, pentru a ajuta statele membre să acționeze mai rapid și mai eficace în contextul unui eventual conflict viitor; subliniază că viitoarea busolă strategică pentru securitate și apărare ar trebui să reflecte aceste evoluții, să țină seama de implicațiile geopolitice mai largi ale COVID-19 și să abordeze întregul spectru de amenințări, cum ar fi o nouă pandemie, amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) și ingerințele străine, inclusiv dezinformarea sau atacurile cibernetice; consideră că, având în vedere noul echilibru politic și o potențială înrăutățire a mediului internațional de securitate în urma COVID-19, bugetele de apărare ale UE în general și bugetul de mobilitate militară în special nu trebuie reduse;

37.  susține nevoia de a continua și a consolida cooperarea și, acolo unde este necesar, coordonarea dintre UE și NATO, inclusiv prin Centrul euroatlantic de coordonare a reacțiilor în situații de dezastru (EADRCC) sau Centrul NATO de excelență pentru medicina militară, precum și de a combate dezinformarea și atacurile cibernetice în contextul COVID-19; solicită o cooperare strânsă cu Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) și sprijin din partea acesteia la planificarea și dezvoltarea capabilităților militare;

38.  solicită adoptarea unei noi abordări instituționale a comunicării strategice pentru a aborda provocările și riscurile cu care se confruntă democrațiile liberale occidentale, precum și extinderea și modernizarea strategiilor de comunicare ale UE, astfel încât valorile și acțiunile UE să fie suficient de vizibile atât în interiorul, cât și în afara UE, în special în regiunile învecinate; îndeamnă SEAE să își consolideze în continuare capacitățile de combatere a ingerințelor străine rău intenționate și a dezinformării, a războiului hibrid, a propagandei și a spionajului, inclusiv crearea unor grupuri operative speciale StratCom axate pe activitățile originare din (a) China și (b) din Orientul Mijlociu, inclusiv din Iran, și să impună sancțiuni asupra țărilor și actorilor nestatali care răspândesc în mod deliberat dezinformarea pentru a diviza și a prejudicia UE și statele sale membre; își reafirmă angajamentul de a elabora cadre legislative și nelegislative coordonate și de a îmbunătăți eforturile de coordonare și schimbul de informații între statele membre la nivelul UE pentru a contracara dezinformarea;

39.  salută activitatea EUvsDisinfo și rolul jucat de societatea civilă, organizațiile locale, jurnaliștii independenți și organizațiile mass-media în lupta împotriva dezinformării; subliniază importanța unei poziții principiale a UE cu privire la combaterea dezinformării legate de răspândirea COVID-19 și a atacurilor cibernetice împotriva infrastructurii critice; invită platformele de comunicare socială să acționeze în mod proactiv și să adopte măsuri de prevenire a răspândirii dezinformării și a discursului de incitare la ură în ceea ce privește virusul SARS-CoV-2, precum și necesitatea ca acestea să investească în combaterea criminalității cibernetice și să sensibilizeze opinia publică cu privire la această amenințare crescândă;

40.  subliniază că faptul că dispune de cea mai mare piață mondială de consum, de aproape 500 de milioane de persoane, îi conferă UE influență pe scena mondială și consideră că o Comisie geopolitică ar trebui să utilizeze această influență, inclusiv prin intermediul politicii sale comerciale, atunci când alte țări nu sunt dispuse să respecte drepturile omului, statul de drept sau tratatele internaționale;

41.  observă că pandemia de COVID-19 a demonstrat necesitatea de a reduce dependența UE de țări terțe în anumite sectoare strategice și existențiale, cum ar fi sectorul sănătății, și sprijină ferm diversificarea și relocarea celor mai importante lanțuri de aprovizionare ale sale; subliniază că criza COVID-19 a evidențiat vulnerabilitățile interconectării și ale interdependenței și a condus la creșterea protecționismului; subliniază, prin urmare, că este important să se găsească un echilibru adecvat între îmbunătățirea rezilienței lanțurilor noastre valorice în vederea atingerii autonomiei strategice, consolidarea competitivității globale a UE și menținerea unor relații comerciale cât mai deschise cu putință;

42.  reamintește solicitarea sa privind instituirea de urgență, înainte de sfârșitul anului 2020, a unui regim puternic de sancțiuni la nivel mondial pentru a combate încălcările grave ale drepturilor omului, care ar fi echivalentul UE al așa-numitei Legi Magnițki; subliniază că aceasta ar trebui să includă actele de corupție la nivel înalt drept criteriu pentru sancțiuni; salută anunțul făcut președintei von der Leyen, potrivit căruia Comisia va prezenta în curând o propunere, și invită Consiliul European să adopte mecanismul UE de sancțiuni în materie de drepturi ale omului la nivel mondial, ca o decizie legată de interesele și obiectivele strategice ale Uniunii, în temeiul articolului 22 alineatul (1) din TUE;

43.  este profund preocupat de impactul negativ disproporționat al pandemiei de COVID-19 asupra migranților și refugiaților; îndeamnă guvernele ca, în politicile lor externe, să ofere răspunsuri bazate pe respectarea drepturilor omului și a demnității umane și soluții pentru abordarea vulnerabilității migranților și a refugiaților și a nevoii lor de protecție, în acord cu principiile solidarității și parteneriatului și permițând căi legale adecvate și accesibile pentru migrație; subliniază importanța garantării dreptului la azil la nivel mondial;

44.  invită UE să se implice într-o campanie globală de promovare a recomandărilor ONU privind reducerea efectivelor de deținuți prin punerea în aplicare a unor programe de eliberare timpurie, provizorie sau temporară a infractorilor cu risc scăzut; îndeamnă, în special, ca toate persoanele deținute pentru că și-au exprimat opinii critice sau divergente sau pentru activitățile lor în domeniul drepturilor omului să fie eliberate și susține reducerea utilizării detenției imigranților și a taberelor de refugiați închise;

45.  recunoaște rolul decisiv pe care l-au jucat femeile pentru a face față crizei provocate de pandemia de COVID-19 și impactul de gen al pandemiei; rămâne profund preocupat de efectele fără precedent ale crizei COVID-19 asupra progreselor realizate în materie de egalitate de gen la nivel mondial, în ceea ce privește repartizarea inegală a activităților de îngrijire atât casnice, cât și publice, femeile reprezentând aproximativ 70 % din forța de muncă din domeniul sănătății la nivel mondial, și solicită să se țină seama de nevoile femeilor și ale grupurilor marginalizate într-un răspuns global la pandemie, întrucât acestea continuă să fie rareori reprezentate la masa negocierilor la care se formulează răspunsurile la criză;

46.  este convins că un răspuns la pandemia de COVID-19 bazat pe drepturile omului constituie cea mai eficace, incluzivă și sustenabilă abordare pentru a gestiona criza actuală; reamintește că răspunsul țărilor terțe la criza COVID-19 nu trebuie să încalce drepturile omului sau dreptul internațional, trebuie să se limiteze la strictul necesar, să fie proporțional, să se supună unui control regulat și să fie bine delimitat în timp; invită delegațiile UE să monitorizeze îndeaproape situația drepturilor omului la nivel mondial, să identifice tendințele și să sprijine organizațiile internaționale, regionale și locale, cetățenii și societatea civilă în eforturile lor de a inversa impactul negativ al crizei COVID-19 asupra drepturilor omului la nivel mondial, și solicită Comisiei să asigure că consecințele crizei COVID-19 nu subminează aplicarea valorilor și angajamentelor asumate de UE în domeniul drepturilor omului, care au fost deja stabilite în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024;

47.  subliniază importanța strategică a poziției de lider și a sprijinului UE în vecinătatea sa, atât în regiunea de est, cât și în cea de sud și în regiunea arctică, prin sprijinirea vecinilor săi în lupta lor împotriva pandemiei de COVID-19; solicită un sprijin sporit pentru democrație, statul de drept, drepturile omului și reformele din vecinătate;

48.  subliniază că UE trebuie să acorde țărilor din Balcanii de Vest care nu fac încă parte din UE o șansă echitabilă de a adera la UE și că UE trebuie să își consolideze eforturile de investiții în regiune; subliniază că procesul de extindere a UE și atenția acordată de UE sprijinirii proceselor de reformă din Balcanii de Vest continuă în pofida pandemiei în curs; salută inițiativa Comisiei de a acorda asistență financiară țărilor din Balcanii de Vest pentru a le sprijini în lupta împotriva pandemiei de COVID-19 și includerea lor în programul UE de achiziții comune de echipamente medicale; solicită includerea tuturor țărilor din Balcanii de Vest în Fondul de solidaritate al UE și reiterează faptul că ajutorul acordat partenerilor noștri trebuie să fie însoțit de o campanie de comunicare solidă;

49.  subliniază că criza COVID-19 ar putea destabiliza țările din Africa, care au adesea o infrastructură de sănătate fragilă și datorii mari, acționând ca un „factor de multiplicare a conflictelor”; solicită consolidarea și coordonarea mai eficace a cooperării UE-Africa, extinderea investițiilor private, stimularea asistenței financiare și a planurilor de redresare și furnizarea unei alternative la investițiile chineze; solicită UE să continue dialogul consolidat în vederea organizării unui summit UE-Africa și să depună eforturi pentru a face din Africa un partener pe termen lung al UE fiabil și apropiat;

50.  subliniază că sancțiunile nu ar trebui să împiedice un răspuns cuprinzător la pandemia de COVID-19; subliniază, în cazul specific al Iranului, că domeniul de aplicare al instrumentului de susținere a schimburilor comerciale (INSTEX) trebuie extins și că acest mecanism ar trebui utilizat pentru a îmbunătăți răspunsul nostru umanitar;

51.  subliniază că partenerii UE din regiunile Sahel-Sahara și Cornul Africii se confruntă cu consecințele fără precedent ale pandemiei de COVID-19, pe lângă lupta lor continuă împotriva grupurilor teroriste armate, inclusiv a jihadiștilor;

52.  consideră că relațiile dintre UE și America Latină și Caraibe sunt de interes strategic și de o importanță crucială; subliniază că America Latină a fost una dintre regiunile cele mai afectate de pandemia de COVID-19; invită Comisia să se implice în continuare în relațiile cu țările din America Latină, să stabilească o cooperare consolidată pentru a aborda criza COVID-19, să contribuie la planurile de redresare și să sprijine aceste țări din punct de vedere politic, pentru a preveni dependența lor excesivă de ajutorul furnizat de alți actori geopolitici; invită Uniunea Europeană și statele sale membre să transpună în practică Agenda 2030 și obiectivele de dezvoltare durabilă ca foaie de parcurs pentru redresare;

53.  observă că actuala pandemie de COVID-19 a avut un impact negativ asupra misiunilor actuale din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC), în special asupra misiunilor de instruire ale UE în locuri precum Mali, Somalia sau Republica Centrafricană; reamintește că o prezență europeană și un angajament credibil sunt esențiale în atenuarea consecințelor umanitare și socioeconomice ale pandemiei de COVID-19; solicită consolidarea misiunilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) însărcinate cu prevenirea conflictelor sau atenuarea acestora, în special a celor din imediata vecinătate a UE, pentru a contribui la stabilizarea unor medii deja fragile și pentru a preveni reizbucnirea conflictelor și a violenței ca urmare a tensiunilor suplimentare cauzate de COVID-19; invită statele membre să pună la dispoziție mai multe cadre civile și militare pentru astfel de misiuni și operații și solicită, în acest sens, adoptarea rapidă a Instrumentului european pentru pace; îndeamnă SEAE să lucreze la reziliența și sustenabilitatea misiunilor și operațiilor PSAC în timpul unor crize precum pandemia de COVID-19; insistă asupra importanței de a menține continuitatea misiunilor și operațiunilor PSAC în astfel de contexte; solicită o reexaminare completă a impactului pandemiei de COVID-19 asupra pregătirii, a disponibilității, a constituirii de forțe, a siguranței personalului și a continuității operațiilor și misiunilor PSAC;

54.  invită SEAE, Comisia și statele membre să integreze egalitatea de gen și perspectiva de gen, precum și o perspectivă intersecțională, inclusiv reprezentarea egală și diversă, în politica externă și de securitate a UE și să recunoască diversele experiențe ale femeilor și ale altor grupuri marginalizate care au fost afectate în mod negativ de această pandemie;

55.  își exprimă convingerea fermă că cooperarea în domeniul schimbărilor climatice ar putea servi ca bază pentru realizarea unei cooperări mai ample la nivel mondial ca răspuns la pandemia de COVID-19, consolidând sistemul multilateral și restabilind încrederea în necesitatea unui sistem bazat pe norme;

56.  este de părere că criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat anumite deficiențe ale Uniunii noastre și a demonstrat că este nevoie urgent de o Uniune eficientă, eficace și autonomă, atât la nivel intern, cât și pe scena mondială, cu mecanisme de prevenire și combatere a crizelor, inclusiv cu instrumente financiare; consideră că Conferința privind viitorul Europei va oferi o platformă adecvată pentru a avansa în construirea unui proces decizional mai eficient în ceea ce privește politicile externe ale UE; ca urmare, este hotărât să lanseze conferința cât mai curând posibil;

57.  constată impactul pe care COVID-19 l-a avut asupra regiunilor mai vulnerabile, inclusiv asupra regiunilor aflate în conflict și a țărilor cel mai puțin dezvoltate; îndeamnă VP/ÎR să exercite presiuni în direcția încetării focului la nivel local și regional și a încheierii de armistiții și să sprijine inițiativa secretarului general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, privind o încetare a focului la nivel mondial; reamintește necesitatea de a respecta principiile umanitare de imparțialitate și neutralitate în furnizarea de ajutor, inclusiv în cadrul răspunsului la nevoile legate de COVID-19; solicită UE să apere accesul umanitar la zonele de conflict îndepărtate, promovând coridoare umanitare, și subliniază că orice acțiune externă desfășurată în țările afectate de conflicte trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor și a vulnerabilităților care să țină cont de perspectivele femeilor și să acorde o atenție specială consolidării păcii;

58.  salută respingerea de către UE a naționalismului în materie de vaccinuri; reiterează faptul că UE are de jucat un rol principal în facilitarea accesului la vaccinuri într-un mod echitabil pentru toate persoanele din întreaga lume; solicită Comisiei să colaboreze cu partenerii săi internaționali pentru a se asigura că nimeni nu va fi lăsat în urmă odată ce va fi pus la dispoziție un vaccin;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (2) JO C 388, 13.11.2020, p. 11.

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2020 referitoare la îmbunătățirea eficacității dezvoltării și a eficienței ajutorului (2019/2184(INI))

P9_TA(2020)0323 A9-0212/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă din 25-27 septembrie 2015 și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015 intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” și, mai ales, obiectivul nr. 17 din cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în acesta, în temeiul căruia statele membre ale ONU se angajează să consolideze mijloacele de punere în aplicare a agendei și să dea un nou impuls parteneriatului mondial pentru dezvoltare durabilă(1),

–  având în vedere Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba, documentul final adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare (Addis Abeba, Etiopia, 13-16 iulie 2015) și aprobat de Adunarea Generală a ONU prin rezoluția sa nr. 69/313 din 27 iulie 2015,

–  având în vedere Raportul pe 2019 al Grupului operativ inter-agenții al ONU privind finanțarea dezvoltării durabile(2),

–  având în vedere Acordul de la Paris a celei de a 21-a Conferințe a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris (Franța), între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutorului, adoptată în cadrul celui de Al doilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului din 2005, Agenda pentru acțiune de la Accra, adoptată în cadrul celui de Al treilea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, desfășurat în 2008 la Accra (Ghana), și rezultatul celui de Al patrulea forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului, desfășurat la Busan (Republica Coreea) în decembrie 2011, care a lansat Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC),

–  având în vedere documentul final de la Nairobi al celei de A doua reuniuni la nivel înalt a GPEDC, care a avut loc la Nairobi (Kenya) în noiembrie și decembrie 2016(3),

–  având în vedere reuniunea la nivel înalt a GPEDC din 13-14 iulie 2019, organizată în marja Forumului politic la nivel înalt al ONU privind dezvoltarea durabilă de la New York,

–  având în vedere cea de-a 17-a reuniune a Comitetului director pentru reuniunea la nivel înalt a Parteneriatului mondial din 2019 din 26-27 martie 2019 de la Kampala (Uganda),

–  având în vedere raportul din 2019 al GPEDC intitulat „Să facem cooperarea pentru dezvoltare mai eficace”(4),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (CDC) din 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care definește obiectivul de reducere și eradicare a sărăciei drept obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și care impune ca Uniunea și statele sale membre să respecte angajamentele pe care le-au acceptat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații competente și să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere noul Consens european privind dezvoltarea din 30 iunie 2017(5),

–  având în vedere strategia comună Africa-EU, adoptată la cel de al doilea summit UE-Africa de la Lisabona din decembrie 2007,

–  având în vedere cel de al cincilea summit Uniunea Africană-UE din 29-30 noiembrie 2017 și declarația summitului „Investiții în tineret pentru o creștere accelerată favorabilă incluziunii și o dezvoltare durabilă”(6),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în iunie 2016, intitulată „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2016 privind intensificarea programării în comun,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 mai 2019 privind Raportul anual pentru 2019 către Consiliul European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare(7),

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt de înțelepți din octombrie 2019 intitulat „Europa în lume – viitorul arhitecturii financiare europene pentru dezvoltare”(8),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 martie 2015 intitulat „Lansarea cadrului UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale” (SWD(2015)0080), precum și concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la cadrul privind rezultatele,

–  având în vedere planul strategic al Comisiei pentru 2016-2020 privind cooperarea internațională și dezvoltarea,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 intitulată „O nouă Alianță Africa-Europa pentru investiții și locuri de muncă sustenabile” (COM(2018)0643),

–  având în vedere raportul final din martie 2019 al Grupului operativ pentru Africa Rurală al Comisiei intitulat „O agendă Africa-Europa pentru transformare rurală”(9),

–  având în vedere studiul din iulie 2019 privind aplicarea principiilor eficacității, intitulat „Eficacitatea pentru impact”(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la acțiunile întreprinse în urma Declarației de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la viitorul sprijinului bugetar al UE acordat țărilor în curs de dezvoltare(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la sectorul privat și la dezvoltare(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la raportul pentru 2015 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Fondul fiduciar al UE pentru Africa: implicațiile în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2016 referitoare la creșterea eficacității cooperării pentru dezvoltare(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la Strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, a instrumentului pentru ajutor umanitar și a Fondului european de dezvoltare(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2018 referitoare la viitoarele negocieri pentru un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la Raportul anual strategic privind punerea în aplicare și realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD)(24),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la negocierile în curs pentru un nou acord de parteneriat între Uniunea Europeană și grupul de țări din Africa, zona Caraibilor și Pacific(26),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la Conferința ONU din 2019 privind schimbările climatice, care va avea loc la Madrid, Spania (COP 25)(27),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(28),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 privind Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020(29),

–  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei intitulat „Egalitatea de gen și femeile prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020 (SWD(2015)0182),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492);

–  având în vedere studiul Effective Development Cooperation - Does the EU deliver?: Detailed Analysis of EU Performance (O cooperare pentru dezvoltare eficace - Livrează UE rezultatele scontate?: O analiză detaliată a prestației UE) comandat de Comisie și publicat în mai 2020(30);

–  având în vedere studiul din mai 2020 privind eficacitatea finanțării mixte, intitulat The use of development funds for de-risking private investment: how effective is it in delivering development results? (Utilizarea fondurilor de dezvoltare în scopul reducerii riscurilor legate de investițiile private: cât de eficace este pentru a obține rezultate în materie de dezvoltare?),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 mai 2013 intitulată „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare” (COM(2013)0280),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei din 9 martie 2020 adresată Parlamentului European și Consiliului și intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa”,

–  având în vedere raportul OCDE din 10 decembrie 2018 (Evaluarea inter pares a cooperării pentru dezvoltare) privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere recomandarea Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 22 februarie 2019 privind legătura dintre domeniul umanitar și pace,

–  având în vedere raportul OCDE din 24 iunie 2020 intitulat „Impactul crizei COVID-19 asupra finanțării pentru dezvoltare”(31),

–  având în vedere raportul special privind oceanul, criosfera și schimbările climatice, elaborat de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) la 25 septembrie 2019,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0212/2020),

A.  întrucât contextul cooperării pentru dezvoltare s-a schimbat de-a lungul anilor, odată cu apariția unor noi provocări la nivel mondial, cum ar fi schimbările climatice și declinul biodiversității, migrația, insecuritatea alimentară, conflictele interne, terorismul și extremismul violent, epidemiile de boli infecțioase, precum și dezastrele naturale frecvente și grave, în special în țările în curs de dezvoltare, care afectează persoanele cele mai vulnerabile; întrucât mediul global devine din ce în ce mai complex și nesigur, cu o intensificare a conflictelor și a rivalității geopolitice; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unui multilateralism consolidat și a unor eforturi continue pentru a spori eficacitatea și impactul ajutorului european;

B.  întrucât întreaga lume este profund afectată de pandemia de COVID-19; întrucât impactul acestei pandemii asupra țărilor în curs de dezvoltare și asupra țărilor care beneficiază de ajutor este încă neclar și reprezintă o presiune semnificativă asupra capacităților de asistență în materie de ajutoare atât ale țărilor donatoare, cât și ale investitorilor privați;

C.  întrucât pandemia de COVID-19, care a afectat toate țările, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, are un impact asupra sănătății, dar și un impact economic și social; întrucât această pandemie are un impact asupra cooperării pentru dezvoltare și impune o obligație de a asigura o mai mare eficiență;

D.  întrucât actuala pandemie a perturbat grav și ar putea avea efecte pe termen lung asupra turismului, a transportului maritim și a altor sectoare ale oceanelor, cu un impact negativ asupra economiilor multor țări în curs de dezvoltare, inclusiv asupra țărilor celor mai vulnerabile, a statelor insulare mici în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate;

E.  întrucât eficacitatea ajutorului depinde de modul în care este pus în aplicare principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD); întrucât sunt necesare în continuare mai multe eforturi pentru a respecta principiile CPD, în special în domeniul politicilor UE în materie de migrație, comerț, climă și agricultură;

F.  întrucât politicile interne și externe ale UE și ale statelor membre ar trebui, în conformitate cu CPD, să nu aibă un impact negativ asupra țărilor în curs de dezvoltare; întrucât se pune un accent din ce în ce mai mare pe promovarea intereselor de politică externă ale UE; întrucât asistența externă a UE ar trebui să aibă în continuare în centrul său eficacitatea și eficiența dezvoltării, iar țările partenere ar trebui să se afle în centrul acesteia, în conformitate cu articolul 208 din TFUE, care stabilește că reducerea și eradicarea sărăciei constituie obiectivul principal al politicii de cooperare pentru dezvoltare;

G.  întrucât principiile eficacității în materie de dezvoltare, precum și toate sursele de finanțare a dezvoltării ar trebui să fie definite astfel încât să îndeplinească obiectivele stabilite în Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

H.  întrucât populația mondială crește mai repede decât venitul național brut (VNB), în special în Africa Subsahariană, unde se preconizează că populația se va dubla în următorii 30 de ani, ajungând la 2,1 miliarde în 2050 și la 3,8 miliarde până la sfârșitul secolului; întrucât, în pofida unei creșteri economice puternice, acest lucru va duce la creșterea numărului de persoane care trăiesc în sărăcie și șomaj, evidențiind nevoia urgentă de a sprijini în mod eficace țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a îndeplini obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD);

I.  întrucât o strategie UE-Africa bazată pe un parteneriat între egali presupune luarea în considerare a preocupărilor specifice ale țărilor africane în ceea ce privește diversificarea economică, industrializarea, pierderea veniturilor publice și integrarea regională;

J.  întrucât inegalitățile dintre țări sunt încă foarte mari, iar inegalitatea are un impact negativ asupra eficienței și eficacității ajutorului;

K.  întrucât este important să se instituie măsuri care să vizeze consolidarea și creșterea rezilienței comunităților, în special în țările partenere fragile, în țările afectate de conflicte sau dezastre naturale, precum și în țările care găzduiesc refugiați;

L.  întrucât sănătatea și bunăstarea copiilor constituie un obiectiv esențial al politicilor de cooperare pentru dezvoltare;

M.  întrucât UE, care, alături de statele membre, este cel mai mare donator mondial de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD), acordând ajutoare totale în valoare de 74,4 miliarde EUR în 2018, reprezentând aproape 57 % din totalul AOD la nivel mondial, se angajează să promoveze o cooperare pentru dezvoltare eficace, orientată către eliminarea tuturor formelor de sărăcie și inegalitate, și să sprijine partenerii săi pentru dezvoltare în realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; întrucât, în 2019, membrii Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) au cheltuit împreună doar 0,3 % din VNB pentru AOD, doar cinci membri atingând sau depășind ținta de cheltuieli (Regatul Unit, Suedia, Danemarca, Luxemburg și Norvegia);

N.  întrucât principiile de apartenență națională și democratică și de aliniere, cu accent pe rezultate, parteneriate incluzive, transparență și responsabilitatea, ar trebui să stea la baza tuturor formelor de cooperare pentru dezvoltare, pentru a asigura că fondurile de dezvoltare sunt utilizate în mod eficient și eficace astfel încât să îndeplinească în mod corespunzător ODD;

O.  întrucât rolul Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) este de a promova principiile eficacității ajutorului; întrucât aceasta are trei priorități strategice care vor orienta contribuția sa la lansarea „Deceniului de acțiune”, și anume: promovarea eficacității dezvoltării pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030; construirea unor parteneriate mai bune și folosirea monitorizării pentru a acționa;

P.  întrucât studiul intitulat Effective Development Cooperation – Does EU Deliver?: Detailed Analysis of EU Performance indică o reducere a alinierii statelor membre și a instituțiilor UE la principiile de eficacitate și la indicatorii aferenți, în special previzibilitatea, utilizarea unor indicatori proveniți din cadrele de rezultate ale țărilor partenere, utilizarea sistemelor de gestionare a finanțelor publice ale țărilor partenere, angajamentul de a implica guvernele partenere în evaluările proiectelor și raportarea transparentă;

Q.  întrucât politicile și parteneriatele pentru dezvoltare ale UE trebuie să se bazeze pe o cooperare economică și politică durabilă cu partenerii, în condiții de egalitate și având respectarea drepturilor omului în centrul lor; întrucât politicile sale de dezvoltare trebuie să țină seama de situația persoanelor strămutate forțat, a populațiilor vulnerabile și a migranților și a solicitanților de azil;

R.  întrucât, dată fiind creșterea numărului de crize prelungite, UE ar trebui să își continue eforturile de operaționalizare a legăturii dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării, cu scopul de a obține rezultate pe termen lung;

S.  întrucât fragmentarea ajutorului rămâne o provocare persistentă din cauza proliferării donatorilor și a agențiilor de ajutor, precum și a lipsei de coordonare a activităților și proiectelor acestora;

T.  întrucât, în timpul procesului de programare, este esențial să se garanteze o largă consultare în țările partenere cu toți actorii relevanți: autoritățile locale, parlamentele naționale, societatea civilă, ONG-urile locale, asociațiile de femei, grupurile marginalizate, ONU și agențiile sale, IMM-urile și sectorul privat;

U.  întrucât, fără o abordare ascendentă a dezvoltării, este imposibil să se maximizeze rezultatele în materie de dezvoltare; întrucât îmbunătățirea schimbului de exemple concrete și de consiliere cu privire la proiectele de succes de pe teren în țările partenere va contribui la punerea în aplicare eficace a principiilor și la obținerea cu succes a rezultatelor scontate;

V.  întrucât implicarea efectivă a sectorului privat (ISP) ar trebui să se bazeze pe cele cinci principii de la Kampala, și anume: aproprierea incluzivă de către țări; rezultate și impact specific; parteneriat incluziv; transparență și responsabilitate și nelăsarea nimănui în urmă;

W.  întrucât în țările partenere există alți actori și donatori care furnizează ajutor umanitar și ajutor pentru dezvoltare;

X.  întrucât, deși instituțiile UE și statele membre, autoritățile locale și regionale, organizațiile internaționale și organizațiile societății civile (OSC) au un stoc mare de date și expertiză, acestea rămân insuficient partajate; întrucât datele respective ar trebui să devină mai accesibile și să fie utilizate în procesul de elaborare a politicilor;

Y.  întrucât cooperarea tripartită este în mod special eficientă în ceea ce privește îmbunătățirea cooperării pentru a răspunde provocărilor comune, cum ar fi prevenirea, gestionarea și redresarea în urma dezastrelor naturale care încetinesc și întrerup dezvoltarea, provocările de securitate dintr-o regiune extinsă sau adaptarea modelelor de afaceri de mici dimensiuni la noile provocări economice apărute în timpul crizei de coronavirus;

Z.  întrucât elaborarea și punerea în aplicare a unei politici de ajutor eficace necesită o înțelegere mai aprofundată a impactului ajutorului și a mediului general în care funcționează ajutorul pentru dezvoltare;

AA.  întrucât datele accesibile și fiabile privind ajutoarele consolidează transparența fluxurilor de ajutoare și îi asistă pe toți partenerii de dezvoltare în procesele lor de planificare și coordonare; întrucât standardele internaționale promovate de Inițiativa internațională privind transparența ajutoarelor (IATI) fac aceste date comparabile; întrucât obținerea de rezultate în materie de dezvoltare și depunerea de eforturi în vederea îndeplinirii ODD necesită date detaliate privind contextul local, un set convenit de rezultate care să fie orientate, acțiuni comune de realizare a acestora și un feedback public rapid pentru a facilita responsabilitatea;

AB.  întrucât egalitatea de gen este un principiu esențial al ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE; întrucât impactul politicilor de dezvoltare este diferit asupra femeilor și fetelor; întrucât lipsesc date defalcate pe gen în domeniul dezvoltării;

AC.  întrucât politicile de ajutor care promovează egalitatea se dovedesc a fi mai eficiente în atingerea ODD, în special combaterea sărăciei și promovarea educației;

AD.  întrucât există un risc real ca beneficiile asistenței pentru dezvoltare, ale investițiilor străine directe (ISD) și ale ajutorului umanitar să poată fi capturate de către elitele politice și economice; întrucât acest lucru evidențiază necesitatea unei cooperări pentru dezvoltare care să vizeze schimbări transformaționale în economiile politice, în special în ceea ce privește guvernanța, distribuția puterii, excluziunea socială, protecția socială și accesul la resurse, precum și interacțiunea cu economia mondială; întrucât acest lucru subliniază necesitatea de a sprijini și de a promova, prin intermediul cooperării pentru dezvoltare, principiile bunei guvernanțe, ale statului de drept, separării puterilor și promovării drepturilor omului;

AE.  întrucât Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) estimează că țările în curs de dezvoltare au nevoie de o reducere a datoriilor post-COVID-19 în valoare de o mie de miliarde USD; întrucât Banca Mondială, FMI, G20 și G7 au luat măsuri de reducere a datoriei publice pentru țările cele mai sărace din lume; întrucât aceste măsuri ar trebui să fie completate pentru a permite acordarea de ajutor pentru dezvoltare pentru îndeplinirea efectivă a ODD în domenii precum accesul la servicii de bază, buna guvernanță și drepturile fundamentale ale omului în țările în curs de dezvoltare;

AF.  întrucât UE este prezentă în toate oceanele de pe teritoriile sale de peste mări, atât în regiunile ultraperiferice, cât și în țările și teritoriile de peste mări, și este esențial ca aceasta să dezvolte strategii regionale care să încorporeze nevoile exprimate la nivel local într-un mod cât mai complet posibil;

AG.  întrucât autoritățile locale joacă un rol central în realizarea ODD, iar cooperarea descentralizată trebuie să se afle în centrul strategiei de dezvoltare a UE;

AH.  întrucât politicile de dezvoltare trebuie să ia în considerare adaptarea la impactul schimbărilor climatice din punctul de vedere al strămutării populațiilor vulnerabile și al agravării inegalităților sociale și în vederea eradicării sărăciei;

AI.  întrucât venitul pe care țările în curs de dezvoltare îl pierd din cauza fluxurilor financiare ilicite, inclusiv a evaziunii fiscale, reprezintă mai mult decât dublul sumei pe care o câștigă din surse externe oficiale, inclusiv din asistența pentru dezvoltare;

AJ.  întrucât utilizarea de către instituțiile UE a cadrelor naționale privind rezultatele și a instrumentelor de planificare (gestionarea finanțelor publice - GFP) este în scădere, deși acestea joacă un rol semnificativ în cooperarea eficientă pentru dezvoltare, în scopul îndeplinirii ODD, precum și în realizarea egalității de gen, dat fiind că au rezultate pozitive în integrarea sensibilității la aspectele legate de egalitatea de gen; întrucât este necesar un angajament sporit în această privință,

1.  subliniază că eficacitate înseamnă obținerea unui impact mai mare și de mai bună calitate, îndeplinirea ODD și nelăsarea niciunei persoane în urmă; consideră că, atunci când cooperarea europeană pentru dezvoltare este în concordanță cu propriile eforturi ale țărilor partenere și cu nevoile locale, coordonată cu eforturi ale altor donatori și realizată prin intermediul instituțiilor și al sistemelor partenerilor lor, precum și al actorilor locali și ai societății civile, și că, atunci când sprijină prioritățile convenite prin procese politice incluzive și echitabile, asigurând asumarea democratică a responsabilității la nivel de țară și includerea tuturor părților interesate, impactul este mai mare, mai rapid și mai sustenabil;

2.  subliniază că UE, în calitate de cel mai mare donator la nivel mondial și actor internațional important pentru multilateralismul bazat pe norme și democrație, ar trebui să utilizeze în mod coordonat setul său puternic de instrumente și modalități de ajutor pentru a permite partajarea sarcinilor și a evita fragmentarea ajutoarelor, precum și să identifice prioritățile în cazul în care poate furniza efectiv cel mai mare impact cu valoare adăugată;

3.  subliniază că UE ar trebui să preia inițiativa în utilizarea principiilor de eficacitate și de eficiență a ajutorului, pentru a asigura un impact real și realizarea ODD, fără a lăsa pe nimeni în urmă în țările sale partenere; subliniază, în acest sens, impactul pe care utilizarea de către UE a ajutorului pentru dezvoltare și a ISD l-ar putea avea asupra combaterii cauzelor profunde ale migrației și strămutării forțate;

4.  subliniază că este necesar ca obiectivele de politică din noul Consens european privind dezvoltarea să fie puse în aplicare într-un mod mai strategic și mai orientat în fiecare țară parteneră, aplicând astfel abordarea bazată pe legătura dintre ajutorul umanitar și dezvoltare și respectând CPD; subliniază că programele de ajutor ar trebui combinate cu o analiză a sustenabilității datoriei și ar trebui să țină seama de necesitatea de a consolida supravegherea parlamentară într-o țară parteneră;

5.  subliniază că UE trebuie să continue să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor și să ia toate măsurile necesare pentru a evita orice utilizare abuzivă a fondurilor de ajutor, asigurând respectarea obiectivelor sale de politică și a valorilor sale în cadrul cooperării pentru dezvoltare; solicită instituirea unor mecanisme eficace pentru a putea controla riguros destinația finală a fondurilor în cauză și a evalua proiectele care au primit finanțare;

6.  subliniază că buna guvernanță este un factor decisiv pentru distribuirea echitabilă și adecvată a ajutoarelor și subliniază că realizarea ODD și, prin urmare, eficacitatea fondurilor depinde în mare măsură de capacitatea țărilor partenere de a utiliza fondurile în mod echitabil și transparent;

7.  invită UE să se implice în mod direct și să construiască parteneriate durabile și favorabile incluziunii cu țările de origine și de tranzit ale migrației, pe baza nevoilor specifice ale fiecărei țări și a situației individuale a migranților;

8.  subliniază că principiile Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) se bazează pe lecțiile importante și în continuare valabile ale strategiilor și practicilor în materie de dezvoltare din trecut, care au cunoscut atât succese, cât și eșecuri, și că aceste principii rămân expresii importante ale cooperării și coordonării multilaterale pe care UE s-a angajat să le susțină; invită Comisia să facă uz de statutul său de membru al GPEDC și al OCDE-CAD în cadrul forurilor internaționale și în cadrul structurilor de guvernanță ale instituțiilor financiare internaționale, pentru a consolida în continuare principiile de eficacitate și a încuraja aderarea la acestea și punerea lor în aplicare în toate formele de cooperare pentru dezvoltare și de către toți actorii implicați;

9.  recunoaște că o cooperare eficace pentru dezvoltare nu poate fi pusă în aplicare doar prin intermediul cooperării la nivelul UE și poate fi cu adevărat eficace dacă toți actorii din domeniul dezvoltării colaborează; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, atunci când alți actori nu respectă și nu pun în aplicare principiile de eficacitate în programele lor de cooperare, fragmentarea care rezultă și ocolirea sistemelor din țările partenere reduc eficacitatea și impactul asistenței generale, inclusiv asistența UE;

10.  invită Comisia să publice, cel puțin de două ori pe an, un raport privind progresele înregistrate în domeniul eficacității ajutorului, care să cuprindă planificarea în comun, punerea în aplicare în comun și cadrele de rezultate comune, precum și acțiunile întreprinse de instituțiile UE, de statele membre și de autoritățile locale și regionale; subliniază că acest raport ar trebui să se bazeze pe ținte și obiective de politică stabilite de comun acord, în special în ceea ce privește ODD și consensul; invită Comisia să consulte părțile interesate în cursul elaborării acestui raport și să îl prezinte Parlamentului;

11.  invită Comisia și Consiliul să intensifice programarea în comun între UE și statele sale membre; subliniază că, la nivel de țară, UE și statele membre trebuie să meargă dincolo de simpla consolidare a priorităților și acțiunilor bilaterale de dezvoltare existente și să constituie o voce europeană comună unificată cu privire la chestiunile strategice în dialogul politic și în materie de politici cu țările partenere, care ar trebui să țină seama, de asemenea, de organismele de integrare regională în calitate de omologi din UE, după caz, precum și de metodele de finanțare inovatoare, cum ar fi combinarea surselor de finanțare și garanțiile atunci când acestea sunt eficiente; solicită asumarea unor angajamente clare și realizabile, care să țină seama de strategiile și practicile anterioare;

12.  invită Comisia să se asigure că reuniunile periodice ale UE cu reprezentanții statelor membre, agențiile de implementare, organizațiile internaționale, autoritățile locale și regionale și organizațiile societății civile au loc pe teren în țările partenere respective pentru a identifica provocările și oportunitățile și că răspunsul comun și punerea în aplicare ulterioare răspund nevoilor identificate; subliniază că programarea în comun, sub direcția șefilor de misiune, s-a dovedit a fi un succes din perspectiva coerenței politicilor în ceea ce privește strategiile politice, comerciale, de dezvoltare și de securitate; solicită, de asemenea, UE și statelor sale membre să se implice în punerea în aplicare și evaluarea comună și solicită, de asemenea, mecanisme de răspundere comune față de cetățeni; solicită UE să colaboreze cu donatori netradiționali care pot demonstra respectarea principiilor de eficacitate a ajutorului;

13.  salută concluziile Consiliului din 8 iunie 2020 care evidențiază „importanța pentru toți actorii implicați în Team Europe a coordonării acțiunilor și a schimbului de informații și a eforturilor de comunicare la nivel de țară, în cadrul UE, în țările partenere și în forurile internaționale și multilaterale”; solicită Comisiei și statelor membre să urmeze această abordare în viitor, în contextul tuturor măsurilor legate de dezvoltare, programare și punere în aplicare; își reiterează solicitările din 2013(32) și 2017(33) și solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolelor 209 și 210 din TFUE, o propunere de act privind aspectele de reglementare ale coordonării donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare;

14.  subliniază că, în vederea viitoarei puneri în aplicare a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), programarea în comun și implementarea de către UE, statele sale membre și partenerii săi de finanțare a dezvoltării ar trebui să se bazeze pe principiile eficacității ajutorului; atrage atenția că este important să se stabilească în mod colectiv prioritățile strategice, să se identifice nevoile/lacunele în materie de investiții în faza de pre-programare și să se analizeze ulterior modurile de optimizare a gamei de modalități din setul de instrumente al instituțiilor UE, inclusiv granturi, sprijin bugetar și împrumuturi din partea BEI, precum și finanțare din partea statelor membre; este preocupat, în acest sens, de faptul că țările cel mai puțin dezvoltate înregistrează o creștere a ajutorului condiționat și reiterează faptul că renunțarea la condiționarea ajutorului poate reduce costurile cu 15 până la 30 %;

15.  invită Comisia să asigure că programarea și punerea în aplicare a acestor modalități sunt coordonate, aliniate strategic cu prioritățile și procesele țărilor partenere și axate pe obținerea de rezultate și impacturi cu rol transformator în realizarea ODD în contextul specific al fiecărei țări partenere; subliniază necesitatea de a facilita crearea unor piețe care sunt autonome și de a se asigura că bunele practici de ieșire sunt luate în considerare în faza de pre-programare; invită Comisia și statele membre să își accelereze eforturile de renunțare la condiționarea AOD în conformitate cu angajamentele consensului și să încurajeze toți furnizorii de cooperare pentru dezvoltare, inclusiv economiile emergente, să procedeze la fel; încurajează achizițiile și asumarea responsabilității la nivel local;

16.  subliniază că mandatul Parlamentului în ceea ce privește Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională solicită dispoziții de îmbunătățire a drepturilor omului, conformitatea socială și de mediu a operatorilor financiari în ceea ce privește utilizarea mecanismelor de combinare-garantare prin intermediul FEDD+ (Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus) - GAE (garanția pentru acțiunea externă); reamintește că, potrivit poziției Parlamentului, 45 % din finanțarea prin FEDD+ - GAE se alocă investițiilor care contribuie la obiectivele în materie de climă, management și protecție a mediului, biodiversitate și combaterea deșertificării, 30 % din pachetul financiar global fiind dedicat atenuării schimbărilor climatice și adaptării la acestea;

17.  subliniază că UE și-a stabilit obiective ambițioase în domeniul mediului și al climei și îi solicită să sprijine țările partenere printr-o cooperare strânsă, pentru a le ajuta să își îndeplinească propriile obiective și strategii în domeniul climei și al mediului, atât cele stabilite prin tratat, cât și pe cele autoimpuse, utilizarea durabilă a resurselor proprii constituind fundamentul economiilor multor țări partenere și fiind esențială pentru realizarea ODD;

18.  invită instituțiile UE, statele membre și alți actori publici și neguvernamentali care acționează în domeniul cooperării pentru dezvoltare să facă schimb de dovezi și de experiență privind tipurile de intervenții în scopul dezvoltării care tind să aibă succes și cele care au eșuat, s-au dovedit dificil de pus în aplicare sau nu au produs impactul scontat;

19.  salută raportul independent al Grupului de înțelepți pentru arhitectura financiară europeană pentru dezvoltare și solicită crearea unei Bănci Europene de Investiții și Dezvoltare Durabilă;

20.  subliniază că răspunderea pentru toate cheltuielile publice, inclusiv AOD, este vitală atât în Europa, cât și în țările partenere; consideră că răspunderea necesită instituții puternice și că existența unor obiective clare și convenite pentru AOD europene este esențială în scopul de a asigura un sprijin public continuu pentru eforturile de cooperare pentru dezvoltare ale UE; reamintește că parteneriatele și cooperarea cu societatea civilă și cu ONG-urile pot îmbunătăți responsabilitatea în ceea ce privește cheltuielile publice legate de AOD; subliniază rolul organizațiilor societății civile în mobilizarea fondurilor necesare pentru realizarea ODD;

21.  subliniază, în plus, că răspunderea necesită proceduri transparente și solide, precum și preocupări privind eficiența și obținerea unor rezultate demonstrabile, evaluări ex ante și ex post riguroase, precum și o analiză critică a eșecurilor și a modalităților prin care se pot livra rezultate efective și sustenabile; invită, prin urmare, Comisia să coordoneze o standardizare la nivel european a indicatorilor de impact pentru a compara eficacitatea și eficiența proiectelor între statele membre;

22.  încurajează parlamentele țărilor beneficiare să adopte politici naționale privind ajutorul pentru dezvoltare, pentru a îmbunătăți responsabilitatea donatorilor și asumarea guvernelor beneficiare, inclusiv a autorităților locale, eradicarea corupției și a tuturor formelor de ajutor și îmbunătățirea condițiilor de primire a sprijinului bugetar, precum și reducerea, pe termen lung, a dependenței de ajutor;

23.  subliniază că este important ca AOD acordată de UE să se concentreze și mai mult pe reducerea inegalităților, eliminarea sărăciei și nelăsarea nimănui în urmă;

24.  subliniază că ajutoarele efective și eficiente pentru strategiile naționale și pentru dezvoltarea capacităților conduc la o reducere a mortalității infantile și că investițiile în bunăstarea copiilor sunt fundamentale pentru a întrerupe ciclul sărăciei, inclusiv combaterea muncii forțate și a muncii minorilor;

25.  consideră că utilizarea abordărilor bazate pe rezultate este esențială pentru țările partenere ale UE și este un element fundamental al capacității lor de a îndeplini ODD pentru cetățenii lor; subliniază, cu toate acestea, importanța luării în considerare a diversității situațiilor specifice și a provocărilor cu care se confruntă țările partenere, în special țările cel mai puțin dezvoltate și țările fragile; invită UE și statele sale membre să sprijine și să utilizeze cadrele naționale proprii de măsurare a rezultatelor ale țărilor partenere și sistemele lor de monitorizare și statistice și să implice, în toate etapele, toți actorii relevanți: autoritățile locale, parlamentele naționale, societatea civilă, inclusiv asociațiile de femei și grupurile marginalizate, precum și sectorul privat, cu accent pe IMM-uri; subliniază că investițiile în consolidarea capacităților organizațiilor locale ale societății civile reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru un ajutor eficient;

26.  constată că, în anumite domenii, eficiența și eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare sunt greu de măsurat, dar invită Comisia să analizeze indicatorii adecvați pentru evaluare și să utilizeze rezultatele pentru a pregăti informațiile specifice fiecărei țări cu privire la eficiența și eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare și să elaboreze abordări bazate pe cele mai bune practici;

27.  solicită UE și statelor sale membre să își consolideze angajamentul față de fluxurile de date transparente prin investiții continue în vizualizarea datelor, raportarea statistică și publicarea de date deschise, precum și aplicarea unor standarde internaționale precum standardul IATI (standardul dezvoltat de Inițiativa internațională privind transparența ajutorului) și prin actualizarea și dezvoltarea periodică a EU Aid Explorer; încurajează intensificarea eforturilor la nivelul UE pentru a asigura accesul public la date și diseminarea acestora și raportarea cu privire la cheltuirea ajutorului pentru dezvoltare acordat de UE; reamintește, în acest sens, că Comisia ar trebui să publice „Raportul anual privind punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii Europene pentru finanțarea acțiunii externe”, înainte de începerea procedurii de descărcare de gestiune pentru un anumit an;

28.  subliniază că egalitatea de gen este esențială pentru dezvoltarea durabilă și că progresele înregistrate în combaterea discriminării și a violenței împotriva femeilor și a fetelor în țările partenere ar trebui considerate un aspect esențial al eficacității ajutorului; reamintește că cooperarea pentru dezvoltare poate avea un impact diferit asupra fetelor și băieților și asupra femeilor și bărbaților;

29.  îndeamnă Comisia și statele membre, precum și toți partenerii în materie de dezvoltare, să acorde prioritate egalității de gen, recurgând mai mult la integrarea dimensiunii de gen, la integrarea dimensiunii de gen în buget și la orientarea de gen; în plus, subliniază necesitatea de a colecta date comparabile și defalcate pe gen pentru a promova o abordare cuprinzătoare și armonizată a raportării de către UE cu privire la obiectivele de gen și pentru a sprijini femeile astfel încât acestea să devină agenți capacitați pentru dezvoltare în comunitățile lor și în afara acestora;

30.  solicită UE și statelor sale membre să intensifice alinierea asistenței lor la principiile de eficacitate și la indicatorii aferenți, în special previzibilitatea, utilizarea indicatorilor proveniți din cadrele de rezultate ale țărilor partenere, utilizarea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din țările partenere și angajamentul de a implica guvernele partenere în evaluările proiectelor, precum și raportarea transparentă;

31.  invită statele membre să își eficientizeze asistența în mai mare măsură cu obiectivele comune privind ajutorul european, pentru a îmbunătăți eficacitatea politicii de dezvoltare a UE în ansamblu;

32.  sprijină o abordare catalitică și transversală, bazată pe evaluări și programe descentralizate și ascendente ale nevoilor, care favorizează asumarea responsabilității la nivel local și se bazează pe o analiză aprofundată a situației și pe consultarea cu societatea civilă și cu alte părți interesate din fiecare țară parteneră, în strânsă colaborare cu comunitățile și organizațiile locale;

33.  încurajează consolidarea cooperării sud-sud și a cooperării tripartite, inclusiv pentru proiecte axate pe o cooperare și integrare regională mai eficace, precum și implicarea mai eficace a regiunilor ultraperiferice și a țărilor și teritoriilor de peste mări în punerea în aplicare a cooperării europene pentru dezvoltare în zonele lor geografice respective, la toate nivelurile de guvernanță, pentru a sprijini realizarea ODD și redresarea în urma pandemiei de COVID-19; subliniază că capacitățile țărilor cu venituri medii, inclusiv ale țărilor care au ieșit recent de pe lista de beneficiari de asistență oficială pentru dezvoltare a Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE, ar trebui implicată acolo unde este cazul;

34.  subliniază că, pentru ca ajutorul pentru dezvoltare să fie mai eficient, să producă rezultate durabile și să răspundă nevoilor locale, în special în situații de criză prelungită și post-criză, este imperativ să se îmbunătățească coordonarea asistenței umanitare și a asistenței pentru dezvoltare, să se consolideze legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării și legăturile acesteia cu acțiunile legate de pace și securitate în țările în curs de dezvoltare; solicită UE să dezvolte în continuare o astfel de abordare;

35.  recunoaște valoarea unei finanțări previzibile și flexibile, inclusiv a finanțării umanitare multianuale pentru crizele prelungite și programele de ajutor pentru dezvoltare care au capacitatea de a se adapta la crize umanitare neprevăzute;

36.  subliniază importanța consolidării rolului organizațiilor societății civile (OSC) în calitate de actori independenți în domeniul dezvoltării; subliniază că un mediu favorabil și deschis pentru organizațiile societății civile este în concordanță cu drepturile convenite la nivel internațional și maximizează contribuțiile OSC la dezvoltare; își exprimă preocuparea în legătură cu reducerea spațiului acordat OSC din multe țări partenere; invită Comisia să îmbunătățească accesibilitatea finanțării pentru OSC, inclusiv în țările partenere;

37.  subliniază importanța punerii în aplicare a schimbului de bune practici și a coordonării politicilor și acțiunilor și a colaborării dintre UE și ceilalți actori, de exemplu ONU și agențiile sale, care acordă ajutor în țările partenere; subliniază că acest lucru este cu atât mai important în țările partenere fragile, în țările afectate de conflicte sau dezastre naturale, precum și în țările care găzduiesc refugiați; consideră că este esențial, în acest context, să se plaseze reziliența comunităților în centrul atenției și să se sprijine acțiunile care vizează dezvoltarea unor programe bazate pe cunoașterea riscurilor și a unor programe de formare pentru situații de urgență, implicarea comunității și promovarea parteneriatelor;

38.  invită Comisia și statele membre să intensifice cooperarea cu autoritățile locale din țările partenere, dar și în cadrul UE; solicită ca sprijinul bugetar ca modalitate de ajutor să fie utilizabil, de asemenea, la nivel subnațional și solicită ca mecanisme de redistribuire între diferitele niveluri ale administrației și între regiuni să fie dezvoltate cu obiectivul principal de reducere a disparităților și inegalităților la nivel de țară și de asigurare a faptului că nimeni nu este lăsat în urmă;

39.  subliniază rolul bisericilor și al organizațiilor de misiune în domeniul ajutorului umanitar și al asistenței pentru dezvoltare, precum și importanța acestora pe teren, deoarece se numără printre cele mai mari ONG-uri active în domeniile dezvoltării și ajutoarelor; subliniază că colaborarea cu liderii religioși din multe comunități locale din țările în curs de dezvoltare este adesea cel mai eficace mod de a ajunge la localnici care au nevoie de ajutor;

40.  recunoaște rolul esențial al societății civile în calitate de partener, atât în timpul procesului de consultare, cât și ca furnizor de servicii; în acest context, invită Comisia și statele membre să recunoască și să își consolideze rolul în vederea realizării de parteneriate pentru dezvoltare favorabile incluziunii;

41.  solicită să se acorde mai multă atenție IMM-urilor locale, micilor agricultori și capacitării femeilor, deoarece această abordare s-a dovedit deosebit de eficace în reducerea sărăciei și a inegalităților, precum și în consolidarea societății și a comunităților civile;

42.  recunoaște că implicarea sectorului privat – la nivel local, național, bilateral și internațional – este importantă pentru realizarea ODD, pentru mobilizarea de fonduri suplimentare destinate dezvoltării și pentru tranziția către dezvoltarea economică sustenabilă, creștere economică și prosperitate;

43.  solicită să se depună eforturi pentru a asigura alinierea sectorului privat la prioritățile în materie de dezvoltare ale guvernelor naționale și ale societății civile din țările în curs de dezvoltare, precum și la nevoile populațiilor locale, în special cele ale grupurilor marginalizate și vulnerabile, și să se alinieze implicarea sectorului privat în cooperarea pentru dezvoltare cu principiile de eficacitate și cu principiile de la Kampala, îmbunătățind, în același timp, transparența, monitorizarea și evaluarea și responsabilizarea ISD și a lanțurilor valorice globale, precum și respectarea drepturilor omului și a principiilor diligenței necesare;

44.  invită instituțiile și organele europene să instituie un cadru clar, structurat, transparent și responsabil de reglementare a parteneriatelor și a alianțelor cu sectorul privat în țările în curs de dezvoltare și subliniază că, în paralel cu atribuirea unui rol mai important sectorului privat, este important să se dezvolte capacitățile instituționale;

45.  subliniază că toți actorii, inclusiv sectorul privat, trebuie să contribuie la agenda privind eficacitatea prin implicare participativă, planificare și punere în aplicare, responsabilitate reciprocă și transparență, monitorizare și evaluare; subliniază că donatorii ar trebui să își îmbunătățească previzibilitatea și să reacționeze mai rapid atunci când lucrează cu acești actori în calitate de parteneri la punerea în aplicare și la furnizarea de servicii de bază, pentru a ajunge cu adevărat la categoriile cele mai vulnerabile ale populației;

46.  invită Comisia și statele membre să asigure că actorii din sectorul privat implicați în parteneriate de dezvoltare respectă principiul responsabilității întreprinderilor în ceea ce privește drepturile omului și mediul, pe parcursul întregului ciclu de viață al proiectelor, în conformitate cu Pactul mondial al ONU cu privire la drepturile omului, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, standardele fundamentale de muncă ale OIM și Convenția ONU împotriva corupției; își reiterează apelul pentru un cadru juridic al UE care să sprijine obligația de diligență corporativă obligatorie, pentru a se asigura că investitorii din UE acționează în mod responsabil pe plan internațional și local și contribuie la dezvoltarea locală în țările în curs de dezvoltare;

47.  reiterează faptul că asistența pentru dezvoltare privată trebuie să respecte Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, standardele OIM și Orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale; subliniază, de asemenea, că aceasta trebuie să se angajeze să asigure buna guvernanță, reducerea sărăciei și crearea de bunăstare prin investiții durabile, precum și să reducă inegalitățile, să promoveze drepturile omului și standardele de mediu și să capaciteze economiile locale;

48.  subliniază că, pentru a trece de la o dinamică de tip donator-beneficiar și pentru a responsabiliza țările partenere în ceea ce privește prioritățile de dezvoltare, astfel încât să se obțină rezultate în materie de dezvoltare durabilă, cadrele strategiei de dezvoltare a UE trebuie să prevadă acțiuni concrete pentru a sprijini mobilizarea sporită a resurselor interne în țările partenere, cum ar fi sprijinirea luptei împotriva corupției și dezvoltarea unor sisteme fiscale progresive, precum și combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale;

49.  salută utilizarea de către UE a diverselor instrumente de finanțare a dezvoltării pentru eradicarea sărăciei și realizarea ODD; subliniază necesitatea ca donatorii să acorde prioritate finanțării pe bază de granturi, în special țărilor cel mai puțin dezvoltate, într-un context în care, înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19, țările mai sărace cheltuiau deja mai mulți bani pentru plata serviciului datoriei decât pentru serviciile medicale;

50.  constată că Comisia prevede un rol din ce în ce mai important pentru mecanismele de combinare-garantare în cadrul politicii de dezvoltare a UE, în detrimentul altor modalități de ajutor; subliniază că, în timp ce finanțarea mixtă a crescut rapid, există puține dovezi ale impactului său asupra dezvoltării, întrucât aceasta ajunge cel mai adesea în țările cu venituri medii și doar o mică proporție ajunge în țările cel mai puțin dezvoltate; subliniază opinia critică a Curții de Conturi Europene privind gestionarea și eficacitatea punerii în aplicare de către Comisie a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD); în consecință, solicită UE și statelor sale membre să adopte o abordare prudentă în ceea ce privește finanțarea mixtă și să se asigure că toate finanțările mobilizate prin intermediul mecanismului de finanțare mixtă respectă principiile eficacității dezvoltării;

51.  încurajează UE să își continue eforturile de sprijinire a țărilor partenere în punerea în aplicare a unor politici inteligente, specifice și adaptabile, care pot contribui la realizarea ODD în modul cel mai eficace; reamintește, în acest sens, rolul esențial al cercetării și dezvoltării (C&D) în stimularea inovării și a spiritului antreprenorial, cu efecte de propagare pozitive asupra tuturor sectoarelor economiilor locale; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să consolideze cooperarea în domeniul C&D și să consolideze investițiile în capacitatea de producție strategică locală, în special în ceea ce privește sănătatea, inclusiv cele mai noi produse biofarmaceutice, pentru a spori autonomia față de lanțurile globale de aprovizionare;

52.  subliniază rolul important al organizațiilor societății civile în identificarea nevoilor și în furnizarea de ajutor pentru dezvoltare direct persoanelor sărace, defavorizate și vulnerabile; solicită, cu toate acestea, o mai bună coordonare a asistenței acordate ONG-urilor și altor donatori pentru a asigura previzibilitatea ajutorului și pentru a evita fragmentarea ajutorului, suprapunerea acțiunilor și așa-numitele „țări neglijate din punctul de vedere al acordării de ajutoare” (țări neglijate de comunitatea de dezvoltare);

53.  invită Comisia să reevalueze dacă obligațiile administrative privind accesul la finanțarea UE sunt proporționale; regretă, în acest context, faptul că granturile UE devin din ce în ce mai inadecvate și mai puțin atractive pentru ONG-uri, din cauza cerințelor de a limita costurile de sprijin și a creșterii sarcinilor administrative și de audit;

54.  invită Comisia să înființeze o rețea de parteneri neguvernamentali de încredere, cum ar fi organizațiile societății civile locale, bisericile, organizațiile cu profil religios și agențiile specializate ale statelor membre, precum și să colaboreze cu aceștia pentru a pune în aplicare proiecte la scară mai mică;

55.  reconfirmă că investițiile în infrastructura locală și națională de diferite dimensiuni pentru proiecte-cheie la nivel local și național reprezintă modalitatea cea mai eficientă prin care ajutoarele pot stimula și consolida dezvoltarea economică și socială pentru întreaga populație;

56.  subliniază necesitatea de a corela măsurile de reducere a datoriilor cu mobilizarea suplimentară a ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD); solicită includerea datoriei multilaterale și comerciale în inițiativa G20 privind suspendarea parțială a serviciului datoriei (DSSI); subliniază necesitatea de a asigura participarea tuturor creditorilor, inclusiv a Băncii Mondiale și a altor bănci de dezvoltare multilaterală, precum și a creditorilor privați, la DSSI și la orice alte oferte suplimentare de reducere a datoriilor; solicită crearea unui mecanism multilateral de reeșalonare a datoriilor pentru a face față atât impactului crizei COVID-19, cât și cerințelor de finanțare ale Agendei 2030;

57.  atrage atenția asupra rolului deosebit de important al programelor de formare pentru personalul local și operatorii de teren în asigurarea continuității proiectelor sprijinite de UE în țările partenere, sporind astfel gradul de asumare și responsabilitate;

58.  subliniază rolul esențial al AOD în realizarea agendei privind eficacitatea dezvoltării; subliniază că AOD este mai flexibilă, mai previzibilă și răspunde în mai mare măsură decât alte fluxuri care ar putea contribui la dezvoltare; avertizează cu privire la diluarea criteriilor AOD pentru a acoperi alte cheltuieli decât cele legate direct de promovarea dezvoltării durabile în țările în curs de dezvoltare;

59.  își reiterează solicitarea adresată Consiliului și statelor membre de a stabili un calendar clar pentru atingerea obiectivului de majorare a bugetului AOD la 0,7 % din VNB, inclusiv angajamentul internațional de a cheltui între 0,15 și 0,2 % din VNB pe AOD alocată țărilor cel mai puțin dezvoltate, și solicitarea adresată Comisiei de a prezenta un plan de acțiune concret care definește modul în care vor fi mobilizate resurse suplimentare pentru realizarea ODD; subliniază că eficacitatea ajutorului nu reprezintă un substitut pentru volumele de ajutor adecvate și că menținerea sau depășirea obiectivului de 0,7 % pentru AOD este deosebit de importantă; reiterează faptul că bugetul UE ar trebui să aducă o contribuție considerabilă la creșterea globală a AOD din partea UE;

60.  își reiterează sprijinul pentru includerea în IVCDCI a obiectivelor următoare: 20 % pentru incluziunea socială și dezvoltarea umană și cel puțin 85 % din proiectele finanțate în cadrul AOD să aibă ca obiectiv principal sau semnificativ egalitatea de gen și drepturile și capacitarea femeilor și fetelor, astfel cum sunt definite de OCDE-CAD;

61.  solicită o mai mare coerență a politicilor pentru dezvoltare, care urmărește să garanteze că nicio politică a UE sau a statelor membre nu are efecte negative asupra țărilor în curs de dezvoltare sau obiective contradictorii;

62.  consideră că ajutorul european pentru dezvoltare și investițiile publice ar trebui să promoveze priorități și obiective comune de politică, inclusiv eradicarea sărăciei, politicile climatice și de mediu, politicile economice și comerciale și gestionarea migrației, și ar trebui, de asemenea, să fie pe deplin aliniate la principiile drepturilor fundamentale ale omului, democrației și bunei guvernanțe;

63.  subliniază că a condiționa alocarea ajutoarelor umanitare și a ajutoarelor de urgență de cooperarea cu UE în chestiuni legate de migrație sau securitate nu este compatibilă cu principiile convenite ale eficacității dezvoltării;

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale OCDE, Serviciului European de Acțiune Externă, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Grupului Băncii Mondiale, Uniunii Africane, copreședinților Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării, Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Departamentului pentru afaceri economice și sociale din cadrul ONU, OCDE și Uniunii Interparlamentare.

(1) Rezoluția ONU adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015: https://www.unfpa.org/sites/default/files/resource-pdf/Resolution_A_RES_70_1_EN.pdf (2) Raportul pe 2019 privind finanțarea dezvoltării durabile: https://developmentfinance.un.org/sites/developmentfinance.un.org/files/FSDR2019.pdf (3) Documentul final al Reuniunii la nivel înalt a GPEDC din 2016 de la Nairobi: http://effectivecooperation.org/wp-content/uploads/2016/12/OutcomeDocumentEnglish.pdf (4) Raportul Parteneriatului mondial privind progresele înregistrate, 17 iunie 2019: http://effectivecooperation.org/blogs-news-resources/resource-library/ (5) JO C 210, 30.6.2017, p. 1. (6) https://www.africa-eu-partnership.org/sites/default/files/33454-pr-final_declaration_au_eu_summit1.pdf (7) Raportul anual pe 2019 privind obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare: https://www.consilium.europa.eu/media/39336/annual-report-2019-on-development-aid-targets.pdf (8) Raportul Consiliului pe 2019 privind arhitectura financiară europeană pentru dezvoltare: https://www.consilium.europa.eu/media/40967/efad-report_final.pdf (9) https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/food-farming-fisheries/farming/documents/report-tfra_mar2019_en.pdf (10) Benfield și Como pentru AECOM International Development Europe (2019), studiu privind aplicarea principiilor eficacității, comandat de Comisia Europeană (Proiect nr. 2018/403300/1): https://knowledge.effectivecooperation.org/system/files/2019-07/2019_07_Impact_study_final.pdf (11) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 100. (12) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 38. (13) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 80. (14) JO C 349, 17.10.2017, p. 11. (15) JO C 353, 27.9.2016, p. 2. (16) JO C 58, 15.2.2018, p. 209. (17) JO C 86, 6.3.2018, p. 2. (18) JO C 204, 13.6.2018, p. 68. (19) JO C 224, 27.6.2018, p. 36. (20) JO C 252, 18.7.2018, p. 62. (21) JO C 356, 4.10.2018, p. 66. (22) JO C 390, 18.11.2019, p. 33. (23) JO C 28, 27.1.2020, p. 101. (24) Texte adoptate, P8_TA(2019)0220. (25) Texte adoptate, P8_TA(2019)0298. (26) Texte adoptate, P9_TA(2019)0084. (27) Texte adoptate, P9_TA(2019)0079. (28) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (29) https://www.consilium.europa.eu/media/24467/st13201-en15.pdf (30) https://ec.europa.eu/international-partnerships/system/files/eu-development-effectiveness-monitoring-report-2020_en.pdf (31) http://www.oecd.org/coronavirus/policy-responses/the-impact-of-the-coronavirus-covid-19-crisis-on-development-finance-9de00b3b/ (32) Rezoluția din 11 decembrie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind coordonarea donatorilor din UE cu privire la ajutorul pentru dezvoltare (JO C 468, 15.12.2016, p. 73). (33) Rezoluția din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (JO C 252, 18.7.2018, p. 62).