Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027, Acordul interinstituțional, Instrumentul de redresare al UE și Regulamentul privind statul de drept (2020/2923(RSP)

P9_TA(2020)0360 B9-0428/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 14, 15, 16 și 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 295, 310, 311, 312 și 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere acordul politic convenit la 5 noiembrie 2020 cu privire la Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii („Regulamentul privind statul de drept“),

–  având în vedere acordurile politice, inclusiv declarațiile comune și unilaterale, încheiate la 10 noiembrie 2020 cu privire la cadrul financiar multianual 2021-2027 („CFM”), la Acordul interinstituțional între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii („AII”) și Instrumentul de redresare al UE („EURI”),

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 21 iulie 2020,

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 23 iulie 2020,

–  având în vedere scrisoarea Parlamentului European privind statul de drept din 26 august 2020, adresată de liderii grupurilor politice dnei Angela Merkel, cancelarul Republicii Federale Germania și președinta Consiliului Uniunii Europene, și dnei Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene,

–  având în vedere declarația Parlamentului European pronunțată la 18 noiembrie 2020 de Conferința președinților privind bugetul pe termen lung al Uniunii și statul de drept,

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 11 decembrie 2020,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană este o Uniune a valorilor consacrate la articolul 2 din TUE;

B.  întrucât epidemia de COVID-19 a provocat moartea a mii de persoane în Europa și în lume și a generat o criză fără precedent, cu consecințe dezastruoase pentru oameni, lucrători și întreprinderi și, prin urmare, este nevoie de un răspuns fără precedent, în special după cel de al doilea val de COVID-19 și până în momentul în care pandemia va fi efectiv eradicată;

C.  întrucât dezbaterea politică din cadrul Consiliului European a întârziat întregul proces, prin urmare și negocierile, adoptarea și punerea în aplicare a CFM, AII, EURI și a Regulamentului privind statul de drept;

D.  întrucât un regulament eficace privind statul de drept și introducerea de noi resurse proprii au reprezentat o condiție prealabilă pentru ca Parlamentul European să fie de acord cu pachetul CFM;

E.  întrucât colegiuitorii Uniunii au reușit să ajungă la acorduri fără precedent în cursul anului 2020,

1.  salută acordurile politice, inclusiv declarațiile comune și unilaterale, la care au ajuns colegiuitorii la 5 noiembrie 2020, cu privire la Regulamentul privind statul de drept și, la 10 noiembrie 2020, cu privire la CFM, AII și Instrumentul de redresare al UE; subliniază că aceste acorduri politice istorice includ, printre altele, următoarele dispoziții:

2.  reamintește importanța istorică a pachetului și potențialul său de a asigura o redresare rapidă în urma pandemiei de COVID-19, de a depăși efectele sale socioeconomice și de a răspunde provocărilor cu care se confruntă Uniunea în următorii șapte ani, inclusiv Pactul verde, tranziția digitală și protejarea valorilor sale și a banilor contribuabililor din UE;

3.  salută rezultatul Consiliului European care a aprobat acordurile politice menționate anterior în cadrul reuniunii sale din 10 și 11 decembrie 2020; apreciază că șefii de stat și de guvern au ajuns la un acord pentru a permite intrarea în vigoare a CFM, a acordului interinstituțional, a Instrumentului de redresare al UE și a Regulamentului privind statul de drept la 1 ianuarie 2021; salută faptul că textele juridice rămân neschimbate;

4.  cu toate acestea, regretă profund faptul că, din cauza regulii unanimității în cadrul Consiliului, adoptarea întregului pachet, inclusiv a noilor programe ale UE pentru perioada 2021-2027, provoacă întârzieri nejustificate pentru întregul proces; reamintește că conținutul concluziilor Consiliului European referitoare la Regulamentul privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii este inutil; reamintește că aplicabilitatea, scopul și domeniul de aplicare al Regulamentului privind statul de drept sunt clar definite în textul juridic al regulamentului respectiv;

5.  reamintește că, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) din TUE, Consiliul European nu exercită funcții legislative; prin urmare, este de opinie că nu se poate considera că orice declarație politică a Consiliului European reprezintă o interpretare a legislației, întrucât interpretarea este de competența Curții Europene de Justiție (CJUE);

6.  reamintește că Comisia și președintele ei sunt aleși de Parlamentul European; reamintește că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia asigură aplicarea tratatelor și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora; afirmă, prin urmare, că, în orice moment și în orice circumstanțe, Comisia respectă legea, dura lex sed lex;

7.  reamintește că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din TUE, Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență;

8.  reamintește că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (8) din TUE, Comisia răspunde în fața Parlamentului European; reamintește că Parlamentul dispune de mai multe mijloace juridice pentru a se asigura că Comisia își respectă obligația prevăzută în tratat, inclusiv procedura de descărcare de gestiune, pentru a evalua buna gestionare a fondurilor Uniunii; subliniază, de asemenea, că Parlamentul dispune de mai multe mijloace juridice și politice pentru a se asigura că legea este aplicată de toți și în primul rând de instituțiile UE; subliniază că concluziile Consiliului European nu pot deveni obligatorii pentru Comisie în aplicarea actelor juridice;

9.  subliniază că colegiuitorii au convenit că Regulamentul privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii se aplică de la 1 ianuarie 2021 și va trebui să se aplice tuturor angajamentelor și plăților; reamintește că aplicabilitatea acestui regulament nu poate fi condiționată de adoptarea unor orientări, deoarece textul convenit este suficient de clar și nu sunt prevăzute instrumente de punere în aplicare; se așteaptă ca Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să se asigure că regulamentul este pe deplin aplicabil de la data convenită de colegiuitori și reamintește că numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate anula regulamentul sau o parte a acestuia; afirmă că, în cazul în care un stat membru solicită anularea regulamentului sau a unor părți ale acestuia, Parlamentul îi va apăra validitatea în fața Curții și se așteaptă ca Comisia să intervină în sprijinul poziției Parlamentului; subliniază că, într-un astfel de caz, Parlamentul va solicita Curții să lanseze procedura accelerată; reamintește articolul 265 din TFUE și își declară disponibilitatea de a face uz de acesta;

10.  consideră că este nevoie să se recunoască că Parlamentul trebuie să participe pe deplin la funcționarea Instrumentului de redresare al Uniunii Europene; subliniază că trilogul în curs trebuie să ofere un rezultat satisfăcător cu privire la acest aspect;

11.  consideră că depășirea obstacolelor generate de cerința unanimității în Consiliu în ceea ce privește adoptarea CFM și a deciziei privind resursele proprii, printre altele, va fi discutată în cadrul viitoarei Conferințe privind viitorul Europei;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Consiliului European și Comisiei.

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III (2019/2206(INI))

P9_TA(2020)0361 A9-0245/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 78 alineatul (2) litera (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 80 din TFUE privind principiul solidarității și distribuirii echitabile a răspunderii, inclusiv implicațiile sale financiare, între statele membre,

–  având în vedere articolele 1, 2, 3, 4, 18, 19 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 2, 3, 5, 8 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere articolul 14 din Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere Pactul mondial privind refugiații al ONU;

—  având în vedere Convenția din 1951 și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva),

—  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare), cunoscut sub denumirea de Regulamentul Dublin III(1),

—  având în vedere Deciziile Consiliului (UE) 2015/1523 din 14 septembrie 2015(2) și (UE) 2015/1601 din 22 septembrie 2015(3) de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și Greciei,

–  având în vedere propunerea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu (COM(2016)0270) de reformare a Regulamentului Dublin III,

–  având în vedere mandatul de negociere adoptat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 19 octombrie 2017, care a fost aprobat în plen la 16 noiembrie 2017 și confirmat de Conferința președinților la 17 octombrie 2019,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(4),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la Regulamentul (UE) nr. 604/2013, în special cauza C-695/15 PPU, cauza Mirza (ECLI: UE: C:2016:188), C-63/15 Ghezelbash (Marea Cameră) (*) (ECLI:EU:C:2016:409), C-155/15, Karim (ECLI:EU:C:2016:410), C-578/16 PPU C.K. și alții (*) (ECLI:EU:C:2017:127), C-528/15 Al Chodor (ECLI:EU:C:2017:213), C-36/17 Ahmed (ordonanță) (ECLI:EU:C:2017:273), C-490/16 A.S. (Marea Cameră) (ECLI:EU:C:2017:585), C-646/16 Jafari (Marea Cameră) (*) (ECLI:EU:C:207:586), C-670/16 Mengesteab (Marea Cameră) (ECLI:EU:C:2017:587), C-60/16 Khir Amayri, ECLI:EU:C:2017:675, C-201/16 Shiri, (ECLI:EU:C:2017:805), C-360/16 Hasan (ECLI:EU:C:2018:35), C-647/16 Hassan (ECLI:EU:C:2018:368), C-213/17 X (ECLI:EU:C:2018:538), C-56/17 Fathi (ECLI:EU:C:2018:803), C-47/17 X (Marea Cameră) (ECLI:EU:C:2018:900), C-661/17 M.A. și alții (Marea Cameră) (*) (ECLI:EU:C:2019:53), C-163/17 Jawo (Marea Cameră) (*) (ECLI:EU:C:2019:218), și C-582/17 H. (Marea Cameră) (*) ECLI:EU:C:2019:280, precum și C-715/17, C-718/17 și C-719/17 Comisia/Polonia, Ungaria și Republica Cehă,

—  având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la Regulamentul (UE) nr. 604/2013, în special Sharifi/Austria, din 5 decembrie 2013 (hotărârea Camerei), Mohammadi/Austria, din 3 iulie 2014 (hotărârea Camerei), Sharifi și alții/Italia și Grecia, din 21 octombrie 2014 (hotărârea Camerei), Tarakhel/Elveția, din 4 noiembrie 2014 (hotărârea Marii Camere) și CEDO-M.S.S./Belgia și Grecia, cererea nr. 30696/09, hotărârea din 21 noiembrie 2011 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 343/2003 din 18 februarie 2003 (Dublin II),

—  având în vedere Agenda europeană privind migrația a Comisiei din 13 mai 2015 (COM(2015)0240),

—  având în vedere așa-numita Declarație din Malta din septembrie 2019,

—  având în vedere studiul din august 2017 al Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, intitulat „În așteptarea unei decizii” privind punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III,

—  având în vedere evaluarea Regulamentului Dublin III din 2015 și evaluarea punerii în aplicare a Regulamentului Dublin III din 2016, efectuată în numele Comisiei de către ICF International,

—  având în vedere Raportul special 2019/24 din noiembrie 2019 al Curții de Conturi Europene intitulat „Azilul, transferul și returnarea migranților: este momentul să se accelereze măsurile de reducere a disparităților dintre obiective și rezultate”,

—  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și returnare și privind relocarea” (2020/C 126/02),

—  având în vedere raportul Biroului European de Sprijin pentru Azil din 2 iunie 2020 privind măsurile de urgență în sistemele de azil și de primire în contextul situației de urgență provocate de COVID-19,

–  având în vedere raportul intitulat „Raport anual privind situația azilului în Uniunea Europeană” al Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) din iunie 2020,

—  având în vedere evaluarea punerii în aplicare realizată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) a Regulamentului Dublin din ianuarie 2019, realizată de dr Amandine Scherrer, Unitatea de evaluare ex post a Direcției pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană (prima parte) și de echipa de cercetare a Consiliului European pentru Refugiați și Exilați (ECRE), la cererea Unității de evaluare ex post (a doua parte),

—  având în vedere alte studii comandate de Parlamentul European, în special evaluarea punerii în aplicare de către EPRS a Regulamentului Dublin și a procedurilor de azil în Europa realizată de către Gertrud Malmersjo și Milan Remáč din 2016, studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale (Direcția Generală Politici Interne) privind reformarea Regulamentului Dublin III realizat de Francesco Maiani în iunie 2016, studiul EPRS intitulat „The Cost of Non-Europe in Asylum Policy” (Costurile non-Europei în domeniul politicii de azil), realizat de Wouter van Ballegooij și Cecilia Navarra din octombrie 2018, precum și studiul EPRS privind reforma sistemului Dublin realizat de Anja Radjenovic din martie 2019,

—  având în vedere audierea din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) din 19 februarie 2020,

—  având în vedere răspunsurile parlamentelor statelor membre cu privire la activitatea acestora referitoare la Regulamentul Dublin III furnizate prin sistemul automat al Centrului European de Cercetare și Documentare Parlamentară,

—  având în vedere răspunsul oferit de Germania la o listă cuprinzând cinci întrebări trimise de președintele Comisiei LIBE și de raportoare tuturor autorităților naționale implicate în procedura Dublin,

—  având în vedere călătoriile de informare efectuate de către raportoare la Bochum (Germania), Ter Apel (Țările de Jos), București (România) și Lampedusa (Italia),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere scrisoarea din partea Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0245/2020),

A.  întrucât 1 393 920 de solicitanți de azil au cerut protecție internațională în țările UE+ în 2015 și 1 292 740 în 2016, ceea ce reprezintă o creștere de patru ori în comparație cu 2012 (373 375) și 2013 (464 515); întrucât numărul cererilor de protecție internațională în țările UE + a crescut din nou între 2018 (665 920) și 2019 (738 425), adică 0,13 % din populația totală a UE în 2019;

B.  întrucât copiii reprezintă aproape jumătate din cererile de azil depuse în UE și aproximativ 17 700 de minori neînsoțiți au depus o cerere de protecție internațională în 2019; întrucât 86 % dintre aceștia erau băieți și 90 % aveau vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani;

C.  întrucât un stat membru care eliberează o viză unui resortisant al unei țări terțe este responsabil de examinarea cererii de protecție internațională în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul Dublin III; întrucât, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul Dublin III, cererea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid care a intrat pe teritoriul unui stat membru care acordă exonerarea de obligația de a deține viză este examinată de acest stat membru;

D.  întrucât, în 2019, au fost emise 145 000 de decizii privind cererile în baza Regulamentului Dublin; întrucât rata de acceptare pentru deciziile privind cererile în baza Regulamentului Dublin a fost de 62 % în 2019;

E.  întrucât o treime din statele membre au găzduit 90 % din solicitanții de azil în perioada 2008-2017;

F.  întrucât criteriile de stabilire a responsabilității unui stat membru pentru o cerere de azil includ, în ordine ierarhică, unitatea familială, eliberarea permiselor de ședere sau a vizelor, intrarea sau șederea ilegală și intrarea fără obligația de a deține viză; întrucât, dacă nu se aplică niciunul dintre aceste criterii, statul membru în care a fost prezentată prima cerere de azil devine statul membru responsabil în temeiul articolului 3 alineatul (2); întrucât, ca urmare a utilizării disproporționate a articolului 13, care atribuie responsabilitatea examinării unei cereri de azil statului membru al primei intrări ilegale, responsabilitățile nu sunt repartizate în mod echitabil între statele membre ale UE; întrucât mai multe state membre „ale primei intrări” din zona mediteraneeană, în special Grecia, Italia, Malta, Cipru și Spania, au primit o mare parte din primele cereri de azil, în special în perioada de criză 2015-2016;

G.  întrucât, în 2018, Germania (82,8 milioane de locuitori, 18,6 % din populația totală a UE) a înregistrat cel mai mare număr de cereri (184 180, adică 28 % din totalul cererilor, echivalentul a 0,22 % din populația sa), urmată de Franța (66,9 milioane de locuitori, 15 % din populația totală a UE) cu 120 425 de cereri (19 % din totalul cererilor, echivalentul a 0,18 % din populația sa), Grecia (10,74 milioane de locuitori, 2,4 % din populația totală a UE) cu 66 695 de cereri (11 % din totalul cererilor, 0,62 % din populația sa), Italia (60,48 milioane de locuitori, 13,6 % din populația totală a UE) cu 59 950 de cereri (10 % din totalul cererilor, echivalentul a 0,01 % din populația sa) și Spania (46,66 milioane locuitori, 10,49 % din populația totală a UE), cu 52 700 de cereri (9 % din totalul cererilor, echivalentul a 0,11 % din populația sa);

H.  întrucât, în perioada 2016-2019, Germania și Franța sunt, de departe, cele două țări care au emis cele mai multe cereri în baza Regulamentului Dublin (68 % din numărul total de cereri din UE), în timp ce Spania, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia, Bulgaria, Polonia și Republica Cehă au emis puține cereri în baza Regulamentului Dublin; întrucât Spania nu a emis aproape nicio cerere în baza Regulamentului Dublin, în pofida existenței unui număr mare și în creștere de cereri de azil; întrucât există diferențe semnificative între țări, 54,6 % dintre transferuri fiind efectuate din Grecia, 42,2 % din Suedia, 11,2 % din Germania, 6,7 % din Franța și 1,6 % din Italia în perioada 2016-2019; întrucât există un deficit semnificativ de informații în cazul mai multor țări;

I.  întrucât Regulamentul Dublin III se bazează pe prezumția principală că solicitanților de azil li se acordă drepturi egale în statele membre și că fiecare cerere beneficiază de o examinare echitabilă, oriunde este depusă aceasta în UE; întrucât acest lucru este departe de realitate;

J.  întrucât statele membre nu au utilizat decât foarte rar clauza privind persoanele aflate în îngrijire (articolul 16) sau clauza umanitară și discreționară (articolul 17) din regulament; întrucât aceste clauze oferă soluții rezonabile pentru problema reîntregirii familiei sau a transferurilor, inclusiv în urma debarcărilor;

K.  întrucât, în majoritatea procedurilor în baza Regulamentului Dublin, dispozițiile privind ierarhia criteriilor și termenele nu sunt puse în aplicare corect, iar transferurile nu sunt efectuate; întrucât, în situațiile care implică copii și familii, aceste deficiențe aduc atingere în special interesului superior al copilului și dreptului solicitanților de azil la reîntregirea familiei;

L.  întrucât datele și studiile referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III evidențiază nerespectarea regulată a dispozițiilor privind familia și aplicarea incorectă a principiului „interesului superior al copilului”; întrucât, de exemplu, în 2018, criteriul unității familiei a fost invocat în numai 5 % dintre cererile de „preluare” în Franța (din 12 000) și în 3,7 % în Germania (din 17 500) și într-un număr chiar mai mic de cereri în Belgia, Suedia, Elveția; subliniază faptul că, în schimb, Grecia a emis 79,3 % dintre cererile sale de „preluare” pe baza criteriului unității familiei; întrucât cererile de reîntregire a familiei sunt mai puțin acceptate (48 % din cazuri), comparativ cu rata medie de acceptare pentru toate procedurile (67,6 %); întrucât punerea în aplicare efectivă a articolelor 16 și 17 din regulament ar putea garanta eficacitatea dreptului solicitanților de azil la viața de familie și la unitatea familiei;

M.  întrucât au existat deficiențe semnificative în punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III, inclusiv în timpul sosirilor în masă din 2015 și în timpul pandemiei de COVID-19, subminând astfel încrederea între statele membre și dreptul la protecție internațională și ducând la încălcarea drepturilor fundamentale; întrucât normele Dublin III s-au dovedit a fi inadecvate pentru a face față afluxurilor substanțiale de migranți, creând un sistem care impune o responsabilitate și sarcini excesive pentru câteva state membre;

N.  întrucât mecanismul temporar de reciprocitate pentru căutare și salvare în Marea Mediterană, convenit prin Declarația din Malta și semnat la 23 septembrie 2019 de Germania, Franța, Italia și Malta, a fost valabil pentru o perioadă de cel puțin șase luni; întrucât niciun alt stat membru nu a aderat la acest acord ad-hoc;

O.  întrucât dispoziția referitoare la acțiunea preventivă (articolul 33) nu a fost utilizată niciodată;

P.  întrucât articolul 28 din Regulamentul Dublin permite detenția ca măsură excepțională „pentru a garanta desfășurarea procedurilor de transfer”, dacă există „[un] risc ridicat de sustragere” a solicitantului; întrucât această definiție rămâne neclară, iar interpretarea sa variază de la un stat membru la altul;

Q.  întrucât există o lipsă de conformitate în ceea ce privește garanțiile și măsurile de protecție procedurale pentru solicitanții de azil, în special pentru copii; întrucât durata procedurilor și lipsa de rezultate previzibile, împreună cu condițiile precare de primire și precaritatea socială afectează bunăstarea solicitanților de azil care, în multe cazuri, au suferit experiențe traumatizante în țara de origine și/sau în drumul lor spre UE;

R.  întrucât punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III este strâns legată de punerea în aplicare a altor dosare ale politicii europene în domeniul migrației și azilului; întrucât, în special, deficiențele în punerea în aplicare a Directivei reformate privind procedurile de azil (2013/32/UE), a Directivei reformate privind condițiile de primire (2013/33/UE) și a Directivei reformate privind condițiile pentru protecția internațională (2011/95/UE) au afectat punerea în aplicare a Regulamentului Dublin; întrucât Comisia Europeană ar trebui să facă mai mult pentru a se asigura că statele membre respectă aceste directive, inclusiv prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

S.  întrucât o parte dintre deficiențe sunt inerente modului în care a fost conceput Regulamentul Dublin și nu pot fi soluționate doar printr-o mai bună punere în aplicare;

T.  întrucât lipsa informațiilor împiedică o evaluare cuprinzătoare a punerii în aplicare a Regulamentului Dublin III; întrucât informațiile statistice nu sunt furnizate în mod sistematic și consecvent de către statele membre și nu au același nivel de detaliere sau frecvență; întrucât lipsesc informații esențiale despre motivele pe care se întemeiază cererile, durata procedurilor, resursele, cererile retrase, transferurile nereușite, recursurile, procesele și detenția;

U.  întrucât, la 6 noiembrie 2017, Parlamentul a adoptat, cu o majoritate de două treimi, o rezoluție legislativă referitoare la propunerea de reformare conținută în Regulamentul Dublin IV,

Integrarea principiului solidarității în sistemul european comun de azil

1.  consideră că actualul sistem Dublin III impune o responsabilitate disproporționată asupră unei minorități a statelor membre, în special în perioadele sosirilor în masă; consideră că, din cauza situării lor geografice, criteriul primei țări de intrare prevăzut de Regulamentul Dublin III a creat o povară fără precedent și disproporționată pentru țările din prima linie în ceea ce privește înregistrarea și primirea solicitanților de azil; subliniază că Regulamentul Dublin III, așa cum a fost conceput și pus în aplicare, nu a reușit să asigure atingerea obiectivului său principal, și anume stabilirea rapidă a statului membru responsabil de o cerere de azil și, astfel, asigurarea unei repartizări echitabile a responsabilității între statele membre și accesul eficace și rapid la procedurile de azil;

2.  subliniază că introducerea hotspoturilor, combinată cu programul temporar de transfer propus de Comisie în 2015, viza facilitarea gestionării cererilor de azil atunci când solicitanții de azil intră pe teritoriul UE și a fost o abordare pragmatică care atenuează deficiențele Regulamentului Dublin III care deveneau evidente la momentul respectiv; reamintește, de asemenea, contribuția agențiilor UE, cum ar fi EASO și Frontex, la sprijinirea statelor membre care se confruntă cu sarcini excesive pentru a pune în aplicare acquis-ul în materie de azil și subliniază necesitatea de a îmbunătăți cooperarea dintre aceste agenții;

3.  subliniază că aplicarea necorespunzătoare a ierarhiei criteriilor, în special utilizarea excesivă a criteriului primei țări de intrare și realizarea ineficientă a transferurilor, a mărit responsabilitatea disproporționată a anumitor state membre, în special a statelor membre din prima linie; consideră, prin urmare, că UE are nevoie de un mecanism de reciprocitate sustenabil, care să stabilească norme echitabile de repartizare a responsabilității între statele membre, în conformitate cu articolul 80 din TFUE, cu respectarea deplină a dreptului fundamental la siguranță și la protecția solicitanților de azil;

4.  consideră că este esențial să se pună la dispoziția statelor membre din prima linie mai multe resurse și capacități, de exemplu prin intermediul EASO, atât timp cât sistemul Dublin nu este reformat;

5.  reamintește că dreptul la azil este un drept fundamental; subliniază că procedura de azil servește la examinarea cererilor și la acordarea protecției internaționale solicitanților care îndeplinesc condițiile, prevăzând, în același timp, o decizie rapidă și corectă pentru cei care nu îndeplinesc condițiile;

6.  remarcă faptul că, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4) din Regulamentul Dublin III, statele membre pot fie să solicite reprimirea unei persoane, fie să desfășoare o procedură de returnare pentru persoanele a căror cerere de protecție internațională a fost respinsă printr-o hotărâre definitivă într-un stat membru; subliniază că, în contextul aplicării articolului 24 alineatul (4), returnarea persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de protecție internațională, în special pe baza respectării voluntare, ar putea ajuta la funcționarea politicilor UE în domeniul migrației;

7.  salută deciziile Consiliului din 2015 și 2016 privind transferurile, care au fost adoptate ca o măsură urgentă de solidaritate; își exprimă dezamăgirea cu privire la angajamentele neîndeplinite ale statelor membre în ceea ce privește solidaritatea și partajarea responsabilității, recunoscând, totodată, contribuția pozitivă a unor state membre; reamintește faptul că Comisia Europeană nu a urmat apelul Parlamentului din rezoluția sa din 18 mai 2017 de a propune prelungirea măsurilor de transfer până la adoptarea Regulamentului Dublin III reformat; subliniază că acordurile ad-hoc privind transferurile nu pot înlocui un sistem european comun de azil armonizat și sustenabil;

8.  regretă că, spre deosebire de Parlament, Consiliul nu a adoptat o poziție cu privire la propunerea de reformare conținută în Regulamentul Dublin IV și, prin urmare, a blocat reforma Regulamentului Dublin III, în ciuda deficiențelor sale dovedite; consideră că această blocare ar putea fi interpretată drept o încălcare a principiului cooperării loiale și sincere între instituțiile UE, prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din TUE, ținând seama, de asemenea, de faptul că Consiliul a încercat întotdeauna obținerea unui acord în unanimitate cu toate că tratatele prevăd o majoritate calificată; consideră deosebit de regretabil faptul că Uniunea dispune în continuare de același set de norme care s-au dovedit ineficace în gestionarea unor sosiri în masă; solicită o reformă rapidă a SECA;

9.  constată faptul că mecanismul de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor prevăzut la articolul 33 nu a fost aplicat până în prezent, nici măcar în timpul sosirilor în masă din perioada 2015-2016; constată, de asemenea, că nu au fost încă invocate dispozițiile Directivei privind protecția temporară care au vizat abordarea protecției temporare în cazul afluxurilor masive de persoane strămutate care nu se pot întoarce în țara lor de origine;

10.  consideră că ar trebui instituit un mecanism bazat pe solidaritate în UE pentru a asigura continuitatea dreptului fundamental de azil în UE, în vederea garantării accesului la azil și a partajării responsabilității între statele membre; subliniază că protecția drepturilor fundamentale ale solicitanților de azil ar trebui să rămână întotdeauna elementul de bază al acestui mecanism; consideră că un astfel de mecanism ar trebui să permită participarea organizațiilor societății civile care oferă asistență profesională persoanelor care au nevoie de protecție internațională, în special dacă această asistență este de natură juridică;

11.  subliniază că clauza discreționară de la articolul 17, care permite unui stat membru să își asume responsabilitatea pentru o cerere de azil, chiar dacă nu a fost identificat ca statul membru responsabil în temeiul Regulamentului Dublin III, este utilizată în mod diferit, rar și numai de câteva state membre; constată că Germania, Țările de Jos și Franța au reprezentat majoritatea cazurilor în 2018; invită toate statele membre să utilizeze mai bine clauza discreționară de la articolul 17 pentru a face față situațiilor dificile și de urgență umanitară în absența unui mecanism permanent de solidaritate; consideră că clauzele discreționare de la articolul 17 ar trebui utilizate ca instrument de solidaritate pentru partajarea responsabilității, în special în cazul unor sosiri în masă pe uscat și pe mare sau pentru transferul solicitanților de azil care trăiesc în prezent în hotspoturi în condiții inumane, degradante, insalubre și nesigure și fără un acces suficient la asistență pentru sănătatea fizică și mentală;

12.  consideră că dispozițiile privind unitatea familiei, care ocupă primul loc în ierarhia criteriilor pentru stabilirea responsabilității, ar trebui să fie puse în aplicare în mod eficace și că dispozițiile privind persoanele aflate în îngrijire (articolul 16) și clauzele discreționare (articolul 17) ar putea fi utilizate la scară mai largă pentru a sprijini unitatea familiei;

13.  subliniază numeroasele dificultăți pe care le implică punerea în aplicare a Regulamentului Dublin III; ia act de sprijinul operațional și tehnic semnificativ oferit de EASO autorităților statelor membre pentru punerea în aplicare a sistemului Dublin, în special în hotspoturi;

14.  invită Comisia și statele membre să faciliteze activitatea personalului EASO, permițând desfășurarea interviurilor în altă limbă decât cea oficială a țării în care sunt realizate, garantând totodată că solicitantul beneficiază de interpretare într-o limbă pe care o înțelege; subliniază că este necesar ca EASO să respecte, în cadrul activității sale operaționale, cele mai înalte standarde și să plaseze în centrul activității sale interesele solicitanților care au nevoie de protecție internațională, inclusiv interesul superior al copilului; solicită înființarea Agenției Uniunii Europene pentru Azil, care să aibă resurse financiare și umane suficiente pentru a sprijini statele membre cu proceduri ale sistemului Dublin; solicită organizarea și dotarea adecvată cu personal a unităților Dublin europene pentru a raționaliza și accelera finalizarea procedurilor legate de sistemul Dublin și, în special, pentru a asigura aplicarea corectă a capitolului III din Regulamentul Dublin III, care leagă un solicitant de azil de un anumit stat membru;

Protejarea drepturilor fundamentale

15.  subliniază că protejarea drepturilor fundamentale trebuie să se afle în centrul tuturor măsurilor de punere în aplicare a Regulamentului Dublin III, inclusiv protejarea copiilor, a victimelor traficului de persoane, a persoanelor LGBTI și a celorlalte persoane aflate în situații vulnerabile; subliniază costurile umane pe care deficiențele SECA le cauzează solicitanților de azil, a căror sănătate mintală este deja slăbită de traumele cu care s-au confruntat în țara lor de origine și chiar de-a lungul parcursului migrator;

16.  reamintește că solicitanții de azil au dreptul de a fi informați pe deplin cu privire la proceduri; regretă că nivelul de informații puse la dispoziția solicitanților de azil diferă considerabil de la un stat membru la altul; îndeamnă statele membre să garanteze că minorii beneficiază de informații personalizate, adaptate vârstei lor, precum și de sprijin specific; subliniază că furnizarea de asistență juridică și de servicii de interpretare este esențială pentru asigurarea dreptului solicitanților la informare;

17.  subliniază că transferurile solicitanților de azil, în special ale persoanelor vulnerabile, ale minorilor și ale familiilor pot conduce la încălcări ale drepturilor omului; reiterează că principiul nereturnării și încălcările drepturilor omului sunt motive suficiente pentru a suspenda un transfer, chiar și atunci când țara de destinație nu prezintă deficiențe sistemice; îndeamnă statele membre să evalueze în mod adecvat riscurile la care ar fi expuși solicitanții în statul membru de destinație; subliniază mai ales că transferurile trebuie efectuate în așa fel încât să nu expună în niciun caz persoanele în cauză unui risc de returnare;

18.  reamintește că, în conformitate cu articolul 28, măsura reținerii solicitanților de azil în cadrul procedurii Dublin nu poate fi impusă decât în ultimă instanță, numai dacă este conformă cu principiul proporționalității și dacă nu poate fi aplicată în mod eficient nicio altă măsură alternativă mai puțin coercitivă pentru a asigura procedurile de transfer în cazurile în care există un risc semnificativ de sustragere de la procedură; invită statele membre să depună eforturi concrete pentru a găsi alternative adecvate la detenție;

19.  consideră că o astfel de detenție trebuie să fie cât mai scurtă posibil și să nu fie mai lungă decât perioada necesară, în mod rezonabil, pentru îndeplinirea cu diligență a procedurilor administrative necesare până la efectuarea transferului în temeiul prezentului regulament; subliniază că, în lipsa unor criterii armonizate pentru determinarea riscului de sustragere, statele membre au adoptat criterii divergente și uneori controversate; invită statele membre și Comisia să clarifice noțiunea de „risc semnificativ de sustragere”;

20.  îndeamnă statele membre și Comisia să declare neechivoc că detenția nu este niciodată în interesul superior al copilului;

21.  reamintește că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului(5), este ilegal să se impună o măsură de detenție unui minor fără a se ține seama de interesul superior al acestuia, de situația sa individuală de minor neînsoțit, dacă este cazul, sau fără o evaluare a proporționalității sau fără să existe alternative la detenție;

22.  subliniază că scopul final al protecției copiilor, cum ar fi combaterea traficului de copii, prevalează întotdeauna, pentru a se garanta că copiii migranți au acces rapid la educație, asistență medicală și cazare adecvată; subliniază că copiii neînsoțiți ar trebui să beneficieze de măsuri adecvate de protecție, cum ar fi o tutelă efectivă;

23.  subliniază că există numeroase și sistematice de respectare a ierarhiei criteriilor; subliniază că unitatea familiei este departe de a fi cel mai frecvent criteriu aplicat, deși se află în vârful ierarhiei, în conformitate cu capitolul III din regulament; consideră că statele membre ar trebui, în baza principiului cooperării reciproce, să ajute autoritățile competente și resortisanții țărilor terțe să îmbunătățească determinarea legăturilor de familie existente dovedite în cadrul procedurii de determinare a statelor membre responsabile; invită Comisia să asigure respectarea deplină a ierarhiei criteriilor;

24.  consideră că este esențial să se clarifice condițiile de aplicare a criteriului reunificării familiei și să se acorde prioritate, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulament, aplicării articolelor 8, 10 și 16 drept criterii principale pentru determinarea statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil, pentru a garanta exercitarea reală a dreptului la unitatea familiei și o aplicare mai rapidă a deciziilor de reunificare a familiei; invită Comisia și statele membre să armonizeze standardele de probă necesare pentru reîntregirea familiei în sensul unor standarde și cerințe mai realizabile; subliniază că interpretarea a ceea ce constituie o familie variază de la un stat membru la altul, contribuind la nerespectarea ierarhiei criteriilor și la disfuncționalitatea sistemului; invită, prin urmare, Comisia să monitorizeze cu atenție aplicarea corectă de către statele membre a definițiilor referitoare la familie, așa cum sunt definite la articolul 3 din regulament;

25.  reamintește că, potrivit regulamentului, interesul superior al copilului ar trebui să reprezinte considerentul primordial în toate procedurile și deciziile Dublin referitoare la copii; regretă că statele membre aplică interpretări diferite ale interesului superior al copilului;

26.  regretă că mecanismele de identificare neadecvate și metodele de evaluare a vârstei uneori eronate agravează adesea situația minorilor, cauzând întârzieri sau afectând negativ rezultatul procedurilor Dublin; constată că în anumite state membre au fost elaborate bune practici, cum ar fi utilizarea unui personal specializat pentru minorii neînsoțiți sau abordarea multidisciplinară pentru determinarea vârstei;

27.  este profund îngrijorat că în multe state membre, din cauza problemelor de ordin practic, numirea unui reprezentant care să asiste minorii neînsoțiți în procedurile Dublin este adesea întârziată sau nu este garantată; mai observă că în anumite țări acești reprezentanți sunt insuficient informați despre procedurile Dublin și că minorii neînsoțiți nu beneficiază de sprijin adaptat vârstei lor;

Simplificarea procedurilor, reducerea semnificativă a termenelor și respectarea dreptului la o cale de atac eficientă

28.  subliniază că procedurile de transfer s-au multiplicat semnificativ în perioada 2016-2017 și generează costuri umane, materiale și financiare semnificative; regretă, cu toate acestea, că transferurile au fost efectuate doar în 11 % din cazuri, un alt factor în supraîncărcarea frecventă a sistemelor de azil, ceea ce demonstrează în mod clar lipsa de eficacitate a regulamentului; consideră că este esențial să se depună eforturi pentru a asigura accesul la informații și proceduri rapide pentru reîntregirea familiei și pentru transferurile solicitanților de azil;

29.  subliniază jurisprudența importantă a CEDO și a CJUE din ultimii ani, care a clarificat care sunt motivele admisibile de refuz al transferurilor Dublin, mai ales orice sursă de risc pentru persoana în cauză; remarcă în special numărul tot mai mare de decizii ale instanțelor europene și naționale de a suspenda transferurile către statele membre în care unui solicitant de azil i s-ar refuza pe nedrept protecția internațională (cazuri de returnare indirectă) sau ar fi privat de drepturi în cadrul procedurii Dublin; regretă că solicitanții de azil sunt victime ale unui tratament inuman sau degradant în anumite state membre;

30.  observă că deficiențele în organizarea structurală și funcționarea autorităților naționale responsabile cu examinarea cererii de azil, împreună cu penuria de resurse, au contribuit la întârzierea procedurilor Dublin și au împiedicat punerea în aplicare a regulamentului; constată că, deși majoritatea țărilor au o singură autoritate specializată responsabilă cu examinarea cererii de azil, unele state membre au optat pentru împărțirea responsabilității între diferite autorități, creând în anumite cazuri complexități de ordin practic pentru solicitanții de azil și divergențe în punerea în aplicare a regulamentului;

31.  subliniază că eficiența procedurilor Dublin depinde și de calitatea și dimensiunea personalului din fiecare autoritate națională în materie de azil; remarcă decalajele importante dintre autoritățile în materie de azil în ceea ce privește raportul dintre numărul membrilor personalului și cel al solicitanților de azil; subliniază că unitățile Dublin de la nivel național au deficit de personal, deși se confruntă cu o creștere semnificativă a volumului de muncă; invită statele membre să sporească resursele pentru a asigura aplicarea Regulamentului Dublin III, în special numărul funcționarilor însărcinați cu probleme de azil;

32.  subliniază lipsa cooperării și a schimbului de informații între state, ceea ce subminează activ principiul solidarității UE și contribuie direct la supraîncărcarea sistemelor în anumite state membre;

33.  subliniază că aplicarea excesivă și parțial neadecvată a criteriului „trecerea neregulamentară a frontierei” creează o sarcină disproporționată pentru țările primei intrări, care deseori nu dispun de resurse și capacități pentru a găzdui și înregistra solicitanți de azil; constată că cererile de readmisie au fost forma predominantă a procedurilor Dublin în ultimii ani, ceea ce a însemnat că majoritatea persoanelor care au făcut obiectul unei proceduri Dublin au solicitat deja azil într-un alt stat membru; remarcă faptul că statelor membre din spațiul Schengen, precum și celor din afara acestuia, ar trebui să li se aplice măsuri adecvate de împiedicare a deplasărilor secundare;

34.  reamintește că termenele pentru fiecare etapă a procedurii Dublin sunt menite să reducă durata procedurii și să permită accesul rapid la procedura de azil; constată că există în continuare o lipsă de claritate și variații între statele membre în ceea ce privește calcularea termenelor și a datei de la care începe să curgă termenul pentru fiecare procedură; propune clarificarea și armonizarea condițiilor care declanșează procedurile de transfer;

35.  consideră că în anumite cazuri normele privind transferul de responsabilitate în temeiul Regulamentului Dublin III subminează eficiența procedurilor de azil și executarea transferurilor prin încurajarea sustragerilor; regretă că statele membre invocă adesea motive neîntemeiate pentru a refuza transferurile; consideră că acești factori, printre alții, au contribuit la creșterea numărului de deplasări secundare prin încurajarea solicitanților de azil să rămână în afara sistemului; invită Comisia să revizuiască normele pentru a îmbunătăți execuția transferurilor și pentru a elimina transferul de responsabilitate în cazurile în care un solicitant de azil se sustrage, pentru a întări încrederea între statele membre, pentru a monitoriza situația și, dacă este necesar, pentru a impune sancțiuni statelor membre care refuză transferurile;

36.  constată că aplicarea incorectă a normelor privind ierarhia criteriilor, în special în ceea ce privește reîntregirea familiei și situația copiilor neînsoțiți, precum și utilizarea disproporționată a criteriului primei țări de intrare neregulamentară subminează și ele procedurile de azil; constată că aceste lacune în aplicare pot încuraja solicitanții de azil să rămână în afara sistemului; subliniază că o armonizare suplimentară a sistemelor de azil ale statelor membre este esențială pentru un Regulament Dublin III funcțional și pentru împiedicarea deplasărilor secundare; invită Comisia să propună un sistem care să țină seama în mod adecvat de legăturile semnificative dovedite ale solicitanților de azil cu un stat membru, cum ar fi rezidența legală anterioară sau actele de studii, și care să asigure egalitatea relativă de tratament a solicitanților de azil în întreaga UE;

37.  consideră că furnizarea de asistență juridică solicitanților de azil pentru procedurile Dublin, în special în hotspoturi, este fundamentală pentru a se garanta că solicitanții sunt informați în legătură cu drepturile și obligațiile lor în cursul unei proceduri Dublin; subliniază că acest lucru ar îmbunătăți procedurile care respectă drepturile, ar simplifica procedurile Dublin și ar îmbunătăți procesul decizional; remarcă faptul că un reprezentant legal poate garanta că fiecare dosar este complet și corect și poate contribui la reducerea ratei contestațiilor și la garantarea dreptului la nereturnare; observă cu îngrijorare că există în continuare unele probleme specifice la nivel național, cum ar fi accesul limitat la reprezentanți alternativi în centrele de azil periferice, onorariile reduse pentru asistență juridică, lipsa unor amenajări corespunzătoare pentru interviurile pregătitoare și private și asistența juridică neadecvată pentru solicitanți în centrele de detenție; invită statele membre și Comisia Europeană să majoreze fondurile disponibile pentru oferirea de asistență juridică în cursul procedurii Dublin;

38.  subliniază că calitatea și cantitatea informațiilor furnizate solicitanților în cursul procedurilor Dublin sunt departe de a fi satisfăcătoare, variază semnificativ de la o țară la alta și, în unele cazuri, în interiorul acestora; constată că factori diferiți afectează respectarea dreptului la informare, cum ar fi calitatea și claritatea informațiilor, accesul la un interpret, disponibilitatea documentelor traduse, accesul în timp util la informații; reamintește că dreptul la informare, în conformitate cu articolul 4 din regulament, este esențial, dată fiind natura complexă a procedurilor Dublin și pentru a garanta accesul la o examinare corectă a cererii de azil în UE; subliniază că lacunele din acest domeniu pot fi atribuite lipsei de resurse, dar decurg și din opțiuni politice deliberate din anumite țări în care au fost numiți foarte puțini reprezentanți legali; îndeamnă statele membre să îmbunătățească, cu sprijinul Comisiei și al Biroului European de Sprijin pentru Azil, calitatea informațiilor oferite solicitanților de azil în legătură cu procedurile Dublin complexe, să vegheze ca acestea să fie clare și accesibile tuturor, în special cele cu privire la reîntregirea familiei, în conformitate cu articolele 4 și 26 din regulament, precum și cele cu privire la accesul la o cale de atac eficientă și la asistență juridică, în conformitate cu articolul 27;

39.  invită Comisia să evalueze punerea în aplicare globală a SECA, precum și toate lacunele și deficiențele Regulamentului Dublin III care duc la plasarea disproporționată a responsabilității asupra țărilor aflate la frontierele externe ale UE;

O punere în aplicare unică și axată pe drepturi a prevederilor Dublin în cazurile de azil în întreaga UE

40.  subliniază că principiul unei cereri unice de azil în UE nu poate fi respectat, o situație care contravine însuși obiectivului Regulamentului Dublin III; constată că aplicarea acestui principiu este îngreunată de diverși factori, ceea ce înseamnă că există mai multe motive pentru depunerea de cereri ulterioare de azil; consideră că autoritățile naționale competente ar trebui să facă schimb de informații relevante, mai ales cu privire la aprobarea și respingerea cererilor de azil, utilizând o bază de date europeană, cum ar fi Eurodac, pentru a accelera procedurile și a evita cererile multiple de azil, protejând în același timp datele cu caracter personal; consideră că înregistrarea tuturor solicitanților și migranților care traversează neregulamentar frontierele este o prioritate;

41.  constată că măsura în care solicitanții de azil sunt protejați variază foarte mult de la un stat membru la altul în funcție de cetățenia persoanelor implicate, iar acest lucru poate contribui la deplasări ulterioare; consideră că luarea în considerare a nevoilor individuale ale solicitanților în cadrul procedurilor Dublin ar reduce deplasările secundare; consideră că luarea în considerare a „legăturilor semnificative dovedite” cu un anumit stat membru este o abordare eficientă de reducere a deplasărilor secundare și solicită ca acest lucru să fie inclus ca un criteriu pentru transfer;

Consolidarea guvernanței și a convergenței între statele membre

42.  subliniază că rețeaua de unități Dublin a Comisiei din statele membre s-a reunit o dată sau de două ori pe an și nu a jucat un rol operațional; consideră că utilizarea necoordonată a rețelei de unități Dublin a EASO împiedică funcționarea eficientă a Regulamentului Dublin III; observă, cu toate acestea, că rețeaua de unități Dublin a EASO a fost mai activă și că EASO a efectuat o serie de misiuni utile menite să sprijine statele membre în punerea în aplicare a Regulamentului Dublin, precum elaborarea de documente de orientare și analiză, organizarea de cursuri de pregătire sau desfășurarea agenților; îndeamnă la o cooperare mai strânsă între autoritățile naționale responsabile cu examinarea cererii de azil pentru a face schimb de informații, a încuraja dezvoltarea de bune practici, a raționaliza transferurile și a contribui la prevenirea cazurilor de cereri multiple; propune mandatarea EASO pentru crearea unei guvernanțe consolidate privind aplicarea acestui regulament, care să includă un dialog operațional lunar între autoritățile naționale și o platformă pentru schimbul și punerea în comun de informații și bune practici;

43.  invită Comisia și statele membre să includă printre sursele utilizate pentru monitorizarea punerii în aplicare a regulamentului informații fiabile și actualizate furnizate de actori nestatali, în special de organizații internaționale și neguvernamentale;

44.  ia act de faptul că între 2008 și 2017 un număr semnificativ de cereri de azil au fost depuse de resortisanți ai țărilor terțe care au călătorit cu scutire de viză sau au utilizat o viză de scurtă ședere pentru a intra în spațiul Schengen(6); constată, de asemenea, că unele dintre aceste cereri au fost depuse într-un alt stat membru decât cel pentru care a fost emisă viza; subliniază că, în ceea ce privește procedurile Dublin ulterioare, s-a dovedit că normele de la articolele 12 și 14 nu sunt suficient de clare, împiedicând astfel determinarea statului membru responsabil; invită Comisia să clarifice modul în care ar trebui aplicate articolele 12 și 14 din regulament atunci când se stabilește ce stat membru ar trebui să fie responsabil pentru o cerere de azil; propune evaluarea, ca unul dintre criteriile din ierarhie, a posibilului impact al cererilor de intrare fără viză asupra bunei funcționări a sistemului Dublin;

45.  observă că statele membre au încheiat acorduri bilaterale pentru a îmbunătăți eficiența procedurilor Dublin sau pentru a asigura transferul solicitanților de azil; subliniază, totuși, că acestea s-au dovedit a avea și un efect negativ, afectând, în anumite cazuri, realizarea obiectivelor regulamentului la nivel european; îndeamnă Comisia și toate statele membre să evalueze mai degrabă factorii care contribuie la creșterea eficienței, să ia măsuri comune și coordonate pentru a optimiza punerea în aplicare efectivă a Regulamentului Dublin III și să depună eforturi pentru armonizarea punerii în aplicare a regulamentului;

46.  ia act de faptul că statele membre pot elabora, cu sprijinul Comisiei și în coordonare cu aceasta, planuri de acțiune preventive în cazul în care aplicarea regulamentului poate fi periclitată din cauza unui risc justificat de presiune deosebită asupra sistemelor de azil ale statelor membre și/sau din cauza unor probleme legate de funcționarea sistemelor lor de azil, în conformitate cu articolul 33; observă că aceste măsuri preventive pot lua în considerare informațiile furnizate de Comisie și EASO și pot conduce la o solidaritate reală și practică, în conformitate cu articolul 80 din TFUE, cu statele membre care se confruntă cu presiuni deosebite asupra sistemelor lor de azil în general, inclusiv ca urmare a fluxurilor migratorii mixte, și cu solicitanții, permițând o mai bună pregătire în cazul unei posibile crize în materie de azil;

47.  consideră că aplicarea Regulamentului Dublin nu se dovedește a fi efectivă, întrucât nu sunt îndeplinite obiectivele principale, și anume determinarea rapidă și corectă a statelor membre responsabile de examinarea unei cereri de protecție internațională; reamintește că au fost identificate lacune semnificative în punerea în aplicare a unei serii de dispoziții Dublin; subliniază că punerea în aplicare a regulamentului este extrem de ineficientă din punctul de vedere al eforturilor, resurselor umane și personalului alocate acestuia de către statele membre;

48.  invită Consiliul să recurgă la votul cu majoritate calificată atunci când reformează Regulamentul Dublin III și atunci când acționează în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din TFUE;

49.  regretă că Comisia nu și-a publicat încă raportul de evaluare prevăzut la articolul 46; invită Comisia să asigure o aplicare mai eficace a Regulamentului Dublin III;

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 180, 29.6.2013, p. 31. (2) JO L 239, 15.9.2015, p. 146. (3) JO L 248, 24.9.2015, p. 80. (4) JO C 58, 15.2.2018, p. 9. (5) EDAL, CEDO - Rahimi/Grecia, cererea nr. 8687/08, hotărârea din 5 iulie 2011: https://www.asylumlawdatabase.eu/en/content/ecthr-rahimi-v-greece-application-no-868708-1 (6) Comisia Europeană, Rețeaua europeană de migrație, „Impact of Visa Liberalisation on Countries of Destination”, martie 2019: https://ec.europa.eu/home-affairs/sites/homeaffairs/files/00_eu_visa_liberalisation_2019_synthesis_report_en_0.pdf

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind returnarea (2019/2208(INI))

P9_TA(2020)0362 A9-0238/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția din 1951 și Protocolul din 1967 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), în special dreptul la nereturnare,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 4, 6, 7, 18, 19, 20 și 47,

–  având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, adoptat de către Adunarea Generală a ONU la 19 decembrie 2018,

–  având în vedere cele Douăzeci de orientări privind returnarea forțată, adoptate de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 4 mai 2005,

–  având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală(1) (Directiva privind returnarea),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală(2) („Regulamentul SIS privind returnarea”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/851 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale(3),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la Directiva 2008/115/CE, inclusiv cauzele C-357/09 Kadzoev(4), C-61/11 El Dridi(5), C-534/11 Arslan(6), C-146/14 Mahdi(7), C-554/13 Z. Zh.(8), C-47/15 Sélina Affum(9)C-82/16 K.A. și alții(10) și C-181/16 Gnandi(11),

–  având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la Directiva 2008/115/CE, inclusiv Amie și alții/Bulgaria (cererea nr. 58149/08), N.D. și N.T./Spania (cererea nr. 8675/15 și nr. 8697/15) și Haghilo/Cipru (cererea nr. 47920/12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 martie 2014 privind politica UE în materie de returnare (COM(2014)0199),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–   având în vedere Concluziile summiturilor Consiliului European din octombrie 2016 și iunie 2018,

–  având în vedere standardele comune fără caracter obligatoriu ale Consiliului din 11 mai 2016 privind programele de returnare voluntară asistată (și de reintegrare) puse în aplicare de statele membre,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2017 privind eficientizarea politicii de returnare a Uniunii Europene - Un plan de acțiune reînnoit (COM(2017)0200),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2017/432 a Comisiei din 7 martie 2017 cu privire la eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului(12),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2017/2338 a Comisiei din 16 noiembrie 2017 de instituire a unui manual comun în materie de returnare care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare(13),

–  având în vedere raportul de sinteză publicat în 2017 de Rețeaua europeană de migrație și intitulat „Eficacitatea returnării în statele membre ale UE: provocări și bune practici legate de normele și standardele UE”,

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 12 septembrie 2018 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (reformare) (COM(2018)0634),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 decembrie 2018 intitulată „Gestionarea migrației sub toate aspectele sale: progresele înregistrate în cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2018)0798),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2020 intitulată „COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și returnare și privind relocarea” (C(2020)2516),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la abordarea deplasărilor refugiaților și migranților: rolul acțiunii externe a UE(15),

–  având în vedere poziția sa din 13 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru azil și migrație(16),

—  având în vedere Raportul special nr. 24/2019 al Curții de Conturi Europene din noiembrie 2019 intitulat „Azilul, transferul și returnarea migranților: este momentul să se accelereze măsurile de reducere a disparităților dintre obiective și rezultate”,

–  având în vedere evaluarea de impact înlocuitoare a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (SCPE) din martie 2019 referitoare la propunerea de directivă reformată privind returnarea,

–  având în vedere evaluarea europeană a SCPE din iunie 2020, care oferă o evaluare a punerii în aplicare a Directivei privind returnarea și a dimensiunii externe a Directivei privind returnarea,

–  având în vedere raportul de evaluare al Frontex din 15 iunie 2020 privind operațiunile de returnare în cel de al doilea semestru al anului 2019,

–  având în vedere cel de al 4-lea raport anual al Centrului european privind introducerea ilegală de migranți, din cadrul Europol din 15 mai 2020,

–  având în vedere rapoartele privind aplicarea acquis-ului Schengen în domeniul returnării, elaborate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen(17),

–  având în vedere manualul Consiliului Europei din 17 septembrie 2019 intitulat „Orientări practice privind alternativele la detenția migranților: stimularea rezultatelor efective”,

–  având în vedere analiza din 7 decembrie 2017 întreprinsă de Comitetul director pentru drepturile omului (CDDH) al Consiliului Europei privind aspectele juridice și practice ale alternativelor efective la detenție în domeniul imigrației,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare(19),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0238/2020),

A.  întrucât Comisia a evaluat punerea în aplicare a Directivei privind returnarea doar o dată (în 2014), în ciuda obligației legale prevăzute la articolul 19 din directiva respectivă de a prezenta un raport privind aplicarea sa o dată la trei ani, începând cu 2013; întrucât în 2015, Comisia a publicat o comunicare ce conține un plan de acțiune privind returnarea; întrucât în 2017, Comisia a emis o recomandare cu privire la eficientizarea returnărilor în cadrul punerii în aplicare a Directivei privind returnarea și a publicat un manual privind returnarea; întrucât în septembrie 2018 Comisia a prezentat, fără a efectua o evaluare a impactului, o propunere de reformare a Directivei privind returnarea cu scopul de a crește eficacitatea și coerența politicii de returnare; întrucât Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din cadrul Parlamentului European a mandatat EPRS să furnizeze o evaluare de impact înlocuitoare pentru reformarea propusă; întrucât, potrivit evaluării în cauză, nu există dovezi că propunerea de reformare ar conduce la o eficacitate sporită a returnărilor;

B.  întrucât dublul obiectiv al Directivei privind returnarea este de a defini norme comune pentru returnările eficace în concordanță cu drepturile fundamentale și cu principiul proporționalității; întrucât, în recomandarea sa privind eficientizarea returnărilor, Comisia se concentrează pe rata de returnare ca indicator principal al eficacității Directivei privind returnarea și recomandă măsuri care ar putea avea efectul nedorit de a limita anumite garanții prevăzute de directiva respectivă, cum ar fi dreptul la o cale de atac și de a utiliza perioade de detenție mai lungi; întrucât returnările sustenabile și reintegrarea cu succes constituie indicatori semnificativi în evaluarea eficacității returnărilor; întrucât, în prezent, monitorizarea de după returnare nu este suficient de cuprinzătoare și exactă; întrucât au apărut dovezi potrivit cărora nu toate returnările sunt sustenabile, în special în cazul minorilor neînsoțiți, din cauza absenței unui plan personal de reintegrare sau a asistenței la întoarcere;

C.  întrucât Comisia a constatat că, în statele membre, eficientizarea returnărilor este îngreunată de mai multe obstacole, de natură procedurală, tehnică și operațională, printre care nivelul de cooperare între toate părțile implicate, inclusiv cu țările terțe; întrucât identificarea persoanelor returnate și nevoia de a obține documentația necesară din partea țărilor terțe au fost identificate de Comisie drept unul din principalele motive de nereturnare;

D.  întrucât absența armonizării are un impact profund asupra practicilor de returnare în rândul statelor membre; întrucât din evaluările efectuate de Comisie cu ocazia publicării recomandării sale cu privire la eficientizarea returnărilor, a reieșit că „marja de apreciere acordată statelor membre prin Directiva privind returnarea a condus la o transpunere inconsecventă a acesteia în legislațiile naționale, ceea ce are consecințe negative asupra eficacității politicii Uniunii în materie de returnare” și că „o punere în aplicare mai eficace a acestei directive ar reduce posibilitățile de utilizare abuzivă a procedurilor și ar elimina problemele de eficacitate, asigurând în același timp protecția drepturilor fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”;

E.  întrucât Comisia, în planul său de acțiune privind returnarea, publicat în 2015, a considerat că, atunci când este posibil, returnările voluntare sunt preferabile; întrucât, din nou, potrivit planul de acțiune menționat al Comisiei, „se estimează că aproximativ 40 % din returnări au fost plecări voluntare, în creștere de la doar 14 % în 2009”; întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, anual, 300 000 de persoane nu pot fi returnate din cauza obstacolelor administrative, a problemelor de sănătate sau a riscului de respingere; întrucât situația lor ar trebui soluționată, inclusiv prin acordarea unui statut juridic din considerente umanitare;

F.  întrucât datele referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind returnarea sunt puse la dispoziția publicului prin intermediul Eurostat, dar nu sunt în toate cazurile defalcate și comparabile; întrucât ar putea fi puse la dispoziție mai multe informații odată cu punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1860 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală („Regulamentul SIS privind returnarea”) și a Regulamentului (UE) 2020/851 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale;

G.  întrucât, între 2014 și 2018, numărul de treceri neregulamentare ale frontierei a scăzut de la 1,82 milioane la 142 000; întrucât, în 2019, statele membre au eliberat aproximativ trei milioane de prime permise de ședere; întrucât numărul cererilor de azil a scăzut de la 1,29 milioane în 2015 la 698 000 în 2019; întrucât, în 2018, statele membre au emis 283 880 de decizii de returnare, iar dintre acestea 147 815 persoane au fost returnate;

H.  întrucât statele membre nu împărtășesc în mod sistematic informații cu privire la deciziile de returnare sau interdicțiile de intrare emise, ceea ce face imposibilă, în practică, recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare emise de statele membre și asigurarea aplicării lor la nivelul întregii Uniuni; întrucât, pentru a crește eficiența readmisiilor și a asigura coerența returnărilor la nivel european, acordurile formale ale UE ar trebui să prevaleze în fața acordurilor bilaterale dintre statele membre și țările terțe;

Observații generale

1.  ia act de lipsa unei evaluări a punerii în aplicare din partea Comisiei și o invită pe aceasta să efectueze o astfel de evaluare, care trebuia să aibă loc în 2017, în conformitate cu articolul 19 din Directiva privind returnarea și cu principiul unei mai bune legiferări;

2.  reiterează importanța unei abordări bazate pe dovezi care să ghideze o elaborare coerentă a politicilor și un discurs public bine documentat și invită Comisia să îndemne și să sprijine statele membre să colecteze și să publice date cantitative și calitative privind punerea în aplicare a Directivei privind returnarea, în special date privind interdicțiile de intrare și detenția, deoarece acestea sunt categoriile de date care în prezent nu sunt colectate de Eurostat, utilizând îndeosebi noile instrumente disponibile, cum ar fi Regulamentul SIS privind returnarea și Regulamentul (UE) 2020/851 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale; invită statele membre să colecteze date statistice cât mai curând posibil în temeiul Regulamentului (UE) 2020/851 și să participe la studiile-pilot; constată cu îngrijorare lipsa datelor disponibile, inclusiv a datelor defalcate în funcție de sex și vârstă, cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind returnarea;

3.  este preocupat de faptul că, din 2015, numărul deciziilor de returnare executate a scăzut și constată că acest număr nu corespunde neapărat unei creșteri sau unei scăderi a intrărilor neregulamentare; subliniază că o politică eficientă de returnare este unul din elementele-cheie al unei politici funcționale a UE în domeniul azilului și al migrației; constată că, potrivit declarației Comisiei, rata de returnare a scăzut de la 46 % în 2016 la 37 % în 2017 și că acest lucru ar putea să nu prezinte o imagine completă, din cauza marjei inerente de apreciere de care dispun statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei privind returnarea, în special dificultățile întâmpinate în cooperarea cu țările terțe, faptul că unele state membre emit mai multe decizii de returnare pentru o singură persoană, că deciziile nu sunt retrase dacă returnarea nu are loc din motive umanitare, că unele persoane nu pot fi returnate deoarece returnarea lor ar încălca principiul nereturnării sau dacă persoanele se întorc voluntar, fără ca returnarea lor să fie înregistrată; subliniază că nu toate deciziile de returnare sunt urmate de proceduri rapide de returnare și readmisie, din cauza obstacolelor practice și juridice, și constată cu îngrijorare că acest lucru poate provoca dificultăți considerabile, nu numai pentru infrastructurile locale, dar și pentru persoanele în cauză;

4.  împărtășește obiectivul Comisiei de a îmbunătăți punerea în aplicare efectivă a Directivei privind returnarea și eficacitatea procedurilor de returnare în statele membre; invită Comisia să demareze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dacă este cazul; evidențiază că eficacitatea Directivei privind returnarea ar trebui măsurată prin referire la rata de returnare, precum și prin sustenabilitatea returnărilor și punerea în aplicare a garanțiilor privind drepturile fundamentale, respectarea garanțiilor procedurale și eficacitatea returnărilor voluntare; subliniază că măsurarea punerii efective în aplicare a Directivei privind returnarea ar trebui îmbunătățită și eficientizată în continuare între statele membre pentru a întări transparența și comparabilitatea datelor;

5.  constată că Comisia a afirmat că lipsa identificării țărilor terțe și a readmisiei persoanelor returnate este unul dintre principalele motive ale nereturnării; subliniază necesitatea îmbunătățirii relațiilor cu țările terțe în cadrul unui dialog constructiv privind migrația întemeiat pe egalitate, pentru a asigura o cooperare reciproc avantajoasă pentru returnări eficace și sustenabile;

6.  ia act de caracterul informal pe care l-a căpătat cooperarea cu țările terțe; invită statele membre să îndemne Comisia și să îi permită să încheie acorduri europene formale de readmisie, însoțite de control parlamentar și de supraveghere judiciară din partea UE; subliniază că ar trebui oferite stimulente pentru facilitarea cooperării; constată că acordurile bilaterale de readmisie utilizate în temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva privind returnarea nu oferă garanții procedurale adecvate, inclusiv informarea persoanei în cauză cu privire la o măsură individuală și informații privind căile de atac disponibile și eficace de contestare a măsurii; constată că statele membre se confruntă cu încercări în a asigura în mod regulat ocuparea completă a tuturor locurilor disponibile pentru persoanele returnate în operațiunile de returnare prin utilizarea de zboruri charter coordonate de Frontex; constată cu îngrijorare că, în unele cazuri, opțiunea de a desfășura operațiuni Frontex comune de returnare este exclusă de acordurile bilaterale dintre statele membre organizatoare sau participante și țările de destinație din afara UE;

7.  subliniază necesitatea unei cooperări mai intense în materie de returnare între statele membre, inclusiv a unui schimb de informații și a aplicării Directivei 2001/40/CE privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de îndepărtare a resortisanților țărilor terțe, în concordanță cu garanțiile privind drepturile fundamentale; subliniază nevoia de sprijin, inclusiv operațional, din partea agențiilor competente ale Uniunii; subliniază necesitatea unei cooperări sporite între statele membre și Frontex;

8.  solicită statelor membre să aloce capacități adecvate autorităților responsabile pentru luarea deciziilor de returnare și pentru punerea în aplicare a acestora, inclusiv resurse umane și instruire suficientă, și, în acest context, să investească în calitatea activității decizionale și a punerii în aplicare;

9.  subliniază importanța unor proceduri corecte, rapide și eficiente pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere neregulamentară pe teritoriul Uniunii, inclusiv a celor ale căror cereri au fost respinse, cu respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză;

Deciziile de returnare și plecarea voluntară

10.  subliniază importanța, evidențiată în Directiva privind returnarea, de a garanta respectarea de către migranți a deciziilor de returnare și reamintește principiul fundamental consacrat în directiva respectivă, potrivit căruia trebuie să se acorde prioritate returnărilor voluntare înaintea returnărilor forțate atunci când nu există motive serioase să se considere că acest lucru ar submina scopul unei proceduri de returnare, întrucât returnările voluntare sunt mai sustenabile, mai puțin costisitoare și mai puțin dificile pentru state, și sunt mai susceptibile să respecte drepturile fundamentale ale persoanei în cauză; invită Comisia să considere în continuare că returnările voluntare sunt preferabile returnărilor forțate și să încurajeze statele membre să elaboreze un cadru eficient pentru a accesa programele de returnare voluntară;

11.  invită Comisia să finanțeze în continuare și să crească resursele disponibile pentru programele de returnare voluntară asistată pentru a încuraja utilizarea acestor programe, cu obiectivul final de a asigura o returnare și o reintegrare sustenabile;

12.  subliniază că, în conformitate cu articolul 7 din Directiva privind returnarea, o decizie de returnare trebuie, ca regulă generală, să prevadă un termen adecvat pentru plecarea voluntară, cuprins între 7 și 30 de zile, pe care statele membre îl prelungesc dacă este necesar, ținând seama de circumstanțele specifice fiecărui caz; atrage atenția asupra excepțiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (4) din Directiva privind returnarea; constată că programele naționale ale statelor membre pentru asistența la plecarea voluntară sunt uneori insuficiente în ce privește domeniul de aplicare și mijloacele; reamintește că statele membre care oferă acest termen pentru plecarea voluntară numai ca urmare a unei cereri trebuie să îi informeze pe resortisanții țărilor terțe în cauză despre posibilitatea înaintării unei astfel de cereri;

13.  salută dispozițiile, existente în mai multe state membre, care permit luarea în considerare în mod corespunzător a circumstanțelor individuale pentru a acorda prelungirea unui termen pentru plecarea voluntară; reamintește că, în cazurile în care Directiva privind returnarea impune statelor membre să amâne îndepărtarea, cum ar fi atunci când aceasta ar încălca principiul nereturnării, articolul 14 alineatul (2) din Directiva privind returnarea impune statelor membre să furnizeze persoanelor în cauză o confirmare scrisă că, temporar, decizia de returnare nu va fi executată;

14.  subliniază că o definiție largă a riscului de sustragere poate determina statele membre să se abțină de la a acorda un termen pentru plecarea voluntară; reamintește că eliminarea termenului pentru plecarea voluntară duce, de asemenea, la impunerea unei interdicții a intrării, ceea ce ar putea compromite și mai mult plecarea voluntară; subliniază necesitatea îmbunătățirii punerii în aplicare a cadrului juridic actual pentru a spori eficacitatea returnărilor voluntare;

15.  invită statele membre și Frontex să facă schimb de informații și bune practici cu privire la returnările voluntare reușite și realizate în condiții demne, și să acorde asistență operațională între statele membre, la cerere, pentru a întări și a îmbunătăți eficacitatea operațională a returnărilor voluntare;

16.  subliniază importanța furnizării de asistență și gestionare individuală a cazurilor, adaptată la circumstanțele și perspectivele individuale ale persoanei returnate, acordând o atenție deosebită minorilor neînsoțiți;

Garanțiile procedurale

17.  subliniază că Directiva privind returnarea impune ca deciziile de returnare, de interzicere a intrării și de îndepărtare să fie individualizate, justificate clar de motive de drept și de fapt, emise în scris și însoțite de informații privind căile de atac disponibile și termenele pertinente; subliniază importanța furnizării acestor informații într-o limbă pe care persoana o înțelege; își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de detalii și justificări suficiente în deciziile de returnare;

18.  consideră că copiii neînsoțiți nu trebuie returnați decât dacă se poate demonstra că acest lucru este în interesul superior al copilului și că minorii trebuie informați într-o manieră adaptată lor și într-o limbă pe care o înțeleg cu privire la drepturile lor și la căile de atac pe care le au la dispoziție;

19.  reamintește că principiul nereturnării este obligatoriu pentru statele membre în toate circumstanțele, inclusiv pentru procedurile de returnare care nu intră în domeniul de aplicare al Directivei privind returnarea;

20.  constată diferențele semnificative existente între statele membre în ceea ce privește dreptul de a exercita o cale de atac, în special în ceea ce privește tipul de organism la care se introduce calea de atac și termenele de exercitare a căilor de atac; subliniază necesitatea de a garanta dreptul la o cale de atac eficace, inclusiv prin furnizarea de informații și asistență juridică adecvate și accesibile, precum și de fonduri adecvate pentru acordarea de asistență juridică;

21.  constată că utilizarea clauzei opționale de la articolul 2 alineatul (2) litera (a) poate duce la diminuarea punerii în aplicare a garanțiilor la frontiere în comparație cu procedura obișnuită de returnare; îndeamnă, prin urmare, statele membre să asigure garanții procedurale și respectarea drepturilor omului și să aplice Directiva privind returnarea în situațiile de frontieră;

22.  subliniază că Directiva privind returnarea permite suspendarea temporară a executării îndepărtării în așteptarea unei revizuiri a deciziei privind returnarea; subliniază nevoia de a asigura un astfel de efect suspensiv în cazurile în care există un risc de returnare; observă că, în majoritatea țărilor, căile de atac împotriva returnării nu au în mod automat un efect suspensiv, lucru care poate diminua protecția; subliniază că o cale de atac suspensivă automată ar garanta că persoanele nu sunt returnate înainte de luarea unei decizii finale privind procedura de returnare; subliniază că interesul superior al copilului trebuie să constituie principala considerație pentru toate deciziile care vizează copiii, inclusiv pentru deciziile pendinte referitoare la returnare;

23.  reamintește că articolul 6 alineatul (4) din Directiva privind returnarea oferă statelor membre posibilitatea de a acorda un permis de ședere autonom din considerente umanitare, de compasiune sau de altă natură unui resortisant al unei țări terțe care se află în situație de ședere neregulamentară pe teritoriul lor; subliniază importanța epuizării cu succes a opțiunilor prevăzute în Directiva privind returnarea pentru a asigura respectarea deciziilor de returnare, cu accent pe returnarea voluntară; ia act totuși de utilizarea limitată a articolului 6 alineatul (4) din Directiva privind returnarea și încurajează statele membre să extindă utilizarea acestei clauze; este preocupat de faptul că statele membre nu eliberează un permis de ședere temporară când returnarea se dovedește a fi imposibilă, ceea ce deseori pune migranții care nu pot fi returnați în incapacitatea de a avea acces la drepturile lor fundamentale; subliniază că acordarea unor permise de ședere persoanelor care nu se pot întoarce în țara lor de origine ar putea contribui la prevenirea șederilor ilegale prelungite, la reducerea vulnerabilității la exploatare prin muncă și poate înlesni includerea socială a persoanelor și contribuția acestora în cadrul societății; constată că acest lucru ar contribui, de asemenea, la scoaterea persoanelor din situațiile administrative incerte în care pot fi lăsate; evidențiază, în același timp, că este necesară coordonarea în cadrul Uniunii pentru a preveni deplasările neregulamentare ulterioare ale persoanelor care fac obiectul unei decizii de returnare;

Interdicțiile de intrare

24.  ia act cu îngrijorare de generalizarea interdicțiilor de intrare automate, care, în unele state membre, sunt aplicate în paralel cu plecarea voluntară; subliniază că această abordare este susceptibilă să descurajeze stimulentele pentru returnarea voluntară; invită statele membre să respecte obligația prevăzută de Directiva privind returnarea de a lua în considerare retragerea sau suspendarea interdicției în cazurile în care un resortisant al unei țări terțe poate demonstra că a părăsit teritoriul unui stat membru;

25.  constată că situația unei persoane se poate schimba în perioada impusă de interdicția de intrare și că o persoană se poate găsi în pericol de persecuție în țara în care a fost returnată; invită statele membre ca, în astfel de cazuri, să elimine interdicția de intrare din considerente umanitare; reiterează că o interdicție de intrare nu ar trebui aplicată în mod automat, ci ar trebui să se bazeze pe o evaluare individuală; îndeamnă statele membre să instituie proceduri eficace pentru a solicita eliminarea unei interdicții de intrare, în care să se garanteze o evaluare individuală, în care interesul superior al copilului constituie considerația principală și în care sunt respectate dreptul la viața de familie, la reîntregirea familiei și principiul proporționalității;

26.  constată că, deși amenințarea cu interdicția de intrare poate incita la părăsirea țării în termenul pentru plecarea voluntară, odată impus, interdicțiile de intrare pot descuraja respectarea unei decizii de returnare și pot crește riscul de sustragere; îndeamnă statele membre să ia în considerare programarea impunerii interdicției de intrare astfel încât să pună în aplicare cu succes deciziile de returnare; subliniază că Directiva privind returnarea conține norme care permit ridicarea interdicțiilor de intrare și invită statele membre să le utilizeze când este necesar;

27.  subliniază că interdicțiile de intrare au consecințe disproporționate, îndeosebi pentru familii și copii; salută faptul că unele state membre au introdus posibilitatea de a scuti copiii de la o interdicție de intrare, dar subliniază că interesele copiilor ar trebui să fie, de asemenea, considerația primordială în momentul luării unei decizii de interdicție a intrării părinților lor (sau de revocare a acestei decizii); invită statele membre să asigure reîntregirea familiei și respectarea dreptului la viața de familie, inclusiv prin aplicarea acestuia ca bază pentru a se abține de la impunerea de interdicții de intrare;

Detenția și riscul de sustragere

28.  reamintește că articolul 3 alineatul (7) din Directiva privind returnarea prevede că „riscul de sustragere” înseamnă existența unor motive într-un caz particular care se bazează pe criterii obiective, definite prin legislație, care justifică presupunerea că un resortisant al unei țări terțe care face obiectul unei proceduri de returnare se poate sustrage acesteia; constată diferențe în transpunerea în legislațiile naționale a definiției „riscului de sustragere”; evidențiază că, pentru a respecta dispozițiile articolului 3 alineatul (7) din Directiva privind returnarea , trebuie să se acorde atenția cuvenită circumstanțelor individuale ale persoanei în cauză când se identifică un risc de sustragere care să justifice detenția;

29.  este preocupat de faptul că legislația mai multor state membre include liste detaliate și uneori divergente de „criterii obiective” pentru definirea riscului de sustragere, printre care criterii generale precum lipsa de bani; este preocupat de faptul că diferitele definiții ale criteriilor obiective pentru evaluarea riscului de sustragere din legislația națională a statelor membre pot duce la utilizarea incoerentă a detenției pe teritoriul Uniunii; regretă că aceste criterii sunt aplicate adesea într-un mod mai mult sau mai puțin automat, în timp ce circumstanțele individuale sunt considerate marginale; subliniază că acest lucru a dus la impunerea detenției în mod sistematic în multe state membre; subliniază necesitatea unei armonizări în definirea și implementarea criteriilor obiective care să stabilească riscul de sustragere;

30.  subliniază că, în concordanță cu dreptul internațional al drepturilor omului, detenția trebuie să rămână o măsură de ultimă instanță, să fie prevăzută de lege și să fie necesară, rezonabilă și proporțională cu obiectivele urmărite, și trebuie să aibă cea mai scurtă durată posibilă, precum și că decizia de a impune detenția trebuie să se întemeieze întotdeauna pe o evaluare individuală a circumstanțelor particulare, în cadrul căreia au fost luate în considerare interesele persoanei în cauză;

31.  reamintește că o perioadă mai lungă de detenție nu crește în mod automat șansa de returnare și este în general mai costisitoare decât alternativele la detenție; adaugă că statele nu ar trebui să recurgă în mod automat la perioada maximă admisă în temeiul Directivei privind returnarea , precum și că, de asemenea, ele ar trebui să asigure că pe toată durata perioadei de detenție sunt îndeplinite toate condițiile unei rețineri legale;

32.  observă că Directiva privind returnarea prevede circumstanțele în care persoanele returnate pot fi reținute în mod legal; observă că detenția este posibilă numai dacă într-un anumit caz nu pot fi aplicate în mod eficace măsuri suficiente, dar mai puțin coercitive; își exprimă regretul că, în practică, statele membre dezvoltă și aplică foarte puține alternative viabile la detenție; invită statele membre să propună în mod urgent alternative comunitare viabile la detenție, care să aibă un impact negativ mai redus asupra migranților, în special asupra copiilor și a persoanelor vulnerabile; invită statele membre să prezinte rapoarte cu privire la măsurile pe care le adoptă ca alternativă la detenție;

33.  reamintește că statele membre ar trebui să respecte mandatele organismelor naționale și internaționale pertinente și competente, cum ar fi instituțiile naționale pentru drepturile omului, instituțiile de mediere și mecanismele naționale de prevenire, care efectuează o supraveghere independentă a condițiilor de detenție;

34.  constată că un număr important de copii încă sunt reținuți în Uniunea Europeană în cadrul procedurilor de returnare; este de acord cu Comitetul ONU pentru drepturile copilului, care a precizat că detenția nu ar trebui aplicată niciodată în cazul copiilor în contextul imigrației și că nu poate fi justificată niciodată ca fiind în interesul superior al copilului, în concordanță și cu Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din 19 septembrie 2016; invită statele membre să asigure alternative la detenție adecvate, umane și neprivative de libertate;

35.  invită Comisia să se asigure că statele membre și Frontex dispun de organisme de monitorizare care beneficiază de un mandat, de o capacitate și de o competență adecvate, de un nivel ridicat de independență și de expertiză și de proceduri transparente; subliniază că monitorizarea returnării ar trebui să cuprindă toate etapele operațiunilor de returnare, cu resurse adecvate; invită Comisia și statele membre să facă uz de organismele de monitorizare independente existente, cum ar fi organizațiile naționale și internaționale și instituțiile naționale pentru drepturile omului, prin cooperarea cu acestea sau prin desemnarea acestora ca sisteme de monitorizare a returnărilor forțate; îndeamnă Comisia să asigure crearea unui mecanism de monitorizare după returnare pentru a înțelege mai bine soarta persoanelor returnate, acolo unde este posibil din punct de vedere legal și practic, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți și familiile; invită statele membre să efectueze un transfer corespunzător al serviciilor de protecție a copilului între autoritățile naționale pentru ca copiii returnați să fie îngrijiți și să aibă acces la serviciile naționale de protecție a copilului; evidențiază necesitatea monitorizării planurilor de reintegrare a persoanelor returnate pentru ca acestea să fie puse pe deplin în aplicare; invită Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între statele membre în ceea ce privește monitorizarea ulterioară returnării și să aloce fonduri suficiente în acest scop;

36.  invită statele membre să garanteze punerea în aplicare corespunzătoare a Directivei privind returnarea în toate aspectele sale; invită Comisia să monitorizeze în continuare această punere în aplicare și să ia măsuri în caz de nerespectare;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 348, 24.12.2008, p. 98. (2) JO L 312, 7.12.2018, p. 1. (3) JO L 198, 22.6.2020, p. 1. (4) ECLI:EU:C:2009:741. (5) ECLI:EU:C:2011:268. (6) ECLI:EU:C:2013:343. (7) ECLI:EU:C:2014:1320. (8) ECLI:EU:C:2015:377. (9) ECLI:EU:C:2016:408. (10) ECLI:EU:C:2018:308. (11) ECLI:EU:C:2018:465. (12) JO L 66, 11.3.2017, p. 15. (13) JO L 339, 19.12.2017, p. 83. (14) JO C 58, 15.2.2018, p. 9. (15) JO C 298, 23.8.2018, p. 39. (16) Texte adoptate, P8_TA(2019)0175. (17) JO L 295, 6.11.2013, p. 27. (18) JO L 123, 12.5.2016, p. 1. (19) JO C 76, 9.3.2020, p. 86.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor Oficiului European de Luptă Antifraudă (10008/1/2020 – C9-0393/2020 – 2018/0170(COD))

P9_TA(2020)0363 A9-0263/2020

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (10008/1/2020 – C9-0393/2020),

–  având în vedere avizul nr. 8/2018 al Curții de Conturi(1),

–  având în vedere avizul Comisiei (COM(2020)0805),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0338),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru control bugetar (A9-0263/2020),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 42, 1.2.2019, p. 1. (2) Text adoptat la 16.4.2019, P8_TA(2019)0383.

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 17 decembrie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085 – C8-0034/2017 – 2017/0035(COD))(1)

P9_TA(2020)0364 A9-0187/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 2 (2)  Sistemul instituit prin Regulamentul (UE) nr. 182/2011 a dovedit, în general, că funcționează bine în practică și a găsit echilibrul instituțional adecvat între rolul Comisiei și cel al altor actori implicați. Acest sistem ar trebui, prin urmare, să continue să funcționeze fără alte schimbări în afara anumitor modificări specifice, referitoare la unele aspecte de procedură de la nivelul comitetului de apel. Modificările respective au scopul de a asigura asumarea într-o mai mare măsură a responsabilității politice în cazul actelor de punere în aplicare sensibile din punct de vedere politic, fără a modifica însă responsabilitățile juridice și instituționale pentru actele de punere în aplicare, stabilite de Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (2)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 a dovedit, în general, că funcționează eficient în practică și a găsit echilibrul instituțional adecvat între rolul Comisiei și cel al altor actori implicați. Elementele principale ale sistemului pot, prin urmare, continua să funcționeze fără alte schimbări. Cu toate acestea, valoarea adăugată pe care o aduce Regulamentul (UE) nr. 182/2011 în ceea ce privește un proces decizional adecvat nu a atins un nivel pe deplin satisfăcător. Prin urmare, anumite modificări specifice, referitoare la unele aspecte de procedură de la nivelul comitetului de apel, par a fi necesare. Modificările respective au scopul de a asigura asumarea într-o mai mare măsură a responsabilității politice în cazul actelor de punere în aplicare sensibile din punct de vedere politic, fără a modifica însă responsabilitățile juridice și instituționale pentru actele de punere în aplicare, stabilite de Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Un alt obiectiv al acestui act de modificare este de a îmbunătăți gradul de informare a cetățenilor Uniunii cu privire la procedurile legate de actele de punere în aplicare. Pentru a mări încrederea în instituțiile și organismele Uniunii, este esențial nu numai să fie informați cetățenii Uniunii cu privire la luarea deciziilor, ci și să se explice motivele care stau la baza deciziilor respectivelor instituții și organisme. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 3 (3)  În unele cazuri specifice, Regulamentul (UE) nr. 182/2011 prevede sesizarea comitetului de apel. În practică, a fost sesizat comitetul de apel în cazurile în care, în contextul procedurii de examinare, comitetul nu a emis niciun aviz, întrucât nu a fost atinsă o majoritate calificată nici în favoarea, nici împotriva unei decizii. Cele mai multe dintre aceste cazuri au fost legate de organismele modificate genetic, de produsele alimentare și furajele modificate genetic și de produsele de protecție a plantelor. (3)  În unele cazuri specifice, Regulamentul (UE) nr. 182/2011 prevede sesizarea comitetului de apel. În practică, în special în ceea ce privește organismele modificate genetic, produsele alimentare și furajele modificate genetic, precum și produsele de protecție a plantelor, a fost sesizat comitetul de apel în cazurile în care, în contextul procedurii de examinare, comitetul nu a emis niciun aviz, întrucât nu a fost atinsă o majoritate calificată nici în favoarea, nici împotriva unei decizii. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 3 a (nou) (3a)  În consecință, doar un număr foarte limitat de cazuri au fost prezentate comitetului de apel în temeiul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 și, prin urmare, sunt vizate de acest act de modificare. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 4 (4)  Experiența a arătat că, în marea majoritate a cazurilor, în comitetul de apel se obține același rezultat ca și în comitetul de examinare și, în consecință, nu se emite nici un aviz. Prin urmare, comitetul de apel nu a contribuit la clarificarea pozițiilor statelor membre. (4)  Experiența a arătat că, în marea majoritate a cazurilor, în comitetul de apel se obține același rezultat ca și în comitetul de examinare și, în consecință, nu se emite nici un aviz. Prin urmare, comitetul de apel nu a contribuit la clarificarea pozițiilor statelor membre, nici la depășirea absenței avizelor în cadrul procedurii de examinare. Regulamentul (UE) nr. 182/2011 prevede că, în astfel de situații, Comisia poate adopta proiectul de act de punere în aplicare, lăsând în sarcina Comisiei stabilirea, în numele statelor membre, a necesității și a modalității de a asigura o punere efectivă în aplicare a legislației. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 5 (5)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 conferă Comisiei o marjă de discreție, prevăzând că, în astfel de situații, Comisia poate adopta proiectul de act de punere în aplicare. eliminat Amendamentul 6 Propunere de regulament Considerentul 6 (6)  Această marjă de discreție este însă redusă semnificativ în cazurile legate de autorizarea produselor sau a substanțelor, de exemplu, în domeniul produselor alimentare și al furajelor modificate genetic, întrucât Comisia este obligată să adopte o decizie într-un interval de timp rezonabil și nu are posibilitatea de a se abține de la luarea unei decizii. (6)  Această marjă de discreție este însă redusă semnificativ în cazurile legate de autorizarea produselor sau a substanțelor, de exemplu, în domeniul produselor alimentare și al furajelor modificate genetic, întrucât Comisia este obligată să adopte o decizie într-un interval de timp rezonabil și nu are posibilitatea de a se abține de la luarea unei decizii. În această privință, Ombudsmanul European a afirmat, în decizia sa privind cazul 1582/2014, că Comisia trebuie să respecte dispozițiile juridice în vigoare în ceea ce privește termenele stabilite pentru aprobarea organismelor modificate genetic. Amendamentul 7 Propunere de regulament Considerentul 7 (7)  Deși Comisia este împuternicită să decidă în astfel de cazuri, având în vedere sensibilitatea deosebită a chestiunilor în cauză, statele membre ar trebui să își asume, de asemenea, pe deplin responsabilitatea în procesul decizional. Acest lucru nu se întâmplă însă atunci când statele membre nu sunt în măsură să ajungă la o majoritate calificată, printre altele, din cauza unui număr semnificativ de abțineri sau de absențe în momentul votului. (7)  Deși Comisia are competența de a decide în astfel de cazuri, având în vedere sensibilitatea deosebită a chestiunilor în cauză, statele membre ar trebui să își asume, de asemenea, o mai mare responsabilitate în procesul decizional. Atunci când actul de bază privește protecția sănătății sau a siguranței oamenilor, animalelor sau plantelor și statele membre nu sunt în măsură să ajungă la o majoritate calificată în favoarea proiectului de act de punere în aplicare care vizează acordarea autorizației pentru un produs sau o substanță, autorizația respectivă ar trebui considerată ca fiind refuzată. Amendamentul 8 Propunere de regulament Considerentul 8 (8)  Pentru ca valoarea adăugată adusă de comitetul de apel să crească, rolul său ar trebui întărit prin prevederea posibilității ca acesta să țină o nouă reuniune, ori de câte ori nu este emis niciun aviz. Nivelul corespunzător de reprezentare la noua reuniune a comitetului de apel ar trebui să fie nivelul ministerial, pentru a se asigura posibilitatea de a purta o discuție politică. Pentru a permite organizarea acestei noi reuniuni, termenul în care comitetul de apel emite un aviz ar trebui prelungit. (8)  Pentru ca valoarea adăugată adusă de comitetul de apel să crească, rolul său ar trebui întărit prin prevederea posibilității ca acesta să țină o nouă reuniune, ori de câte ori nu este emis niciun aviz. Nivelul corespunzător de reprezentare la noua reuniune a comitetului de apel ar trebui să fie un nivel politic suficient de înalt, cum ar fi nivelul ministerial, pentru a se asigura posibilitatea de a purta o discuție politică. Pentru a permite organizarea acestei noi reuniuni, termenul în care comitetul de apel emite un aviz ar trebui prelungit. Însă o astfel de prelungire ar trebui să fie numai de scurtă durată. Amendamentul 9 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  În cazuri specifice, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita Consiliului să îi indice punctele de vedere și aprecierea sa cu privire la implicațiile mai ample ale lipsei unui aviz, inclusiv cu privire la implicațiile instituționale, juridice, politice și internaționale. Comisia ar trebui să țină seama de poziția exprimată de Consiliu în termen de 3 luni de la sesizare. În cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate indica în sesizare un termen mai scurt. (10)  În cazuri specifice, Comisia ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita Parlamentului European și Consiliului să își indice pozițiile și aprecierea cu privire la implicațiile mai ample ale lipsei unui aviz, inclusiv cu privire la implicațiile instituționale, juridice, economice, politice și internaționale. Comisia ar trebui să țină seama de poziția exprimată de Parlamentul European și de Consiliu în termen de trei luni de la sesizare. În cazuri justificate în mod corespunzător, din motive de urgență, Comisia poate indica în sesizare un termen mai scurt. Pozițiile exprimate de Parlamentul European și de Consiliu ar trebui trimise, de asemenea, fără întârzieri nejustificate, Comitetului Economic și Social European și, după caz, Parlamentului European și Consiliului. Amendamentul 10 Propunere de regulament Considerentul 10 a (nou) (10a)  În cazurile în care pare că ar fi dificil să se obțină avize pozitive din partea statelor membre cu privire la mai multe proiecte de acte de punere în aplicare similare, ar trebui să se aibă în vedere revizuirea competențelor de executare conferite Comisiei în actele de bază relevante. Amendamentul 11 Propunere de regulament Considerentul 11 (11)  Este necesară mai multă transparență în ceea ce privește voturile reprezentanților statelor membre în comitetul de apel, care ar trebui să fie făcute publice. (11)  Este necesară mai multă transparență în ceea ce privește voturile reprezentanților statelor membre în toate etapele procedurilor de consultare și examinare, care ar trebui să fie făcute publice. În cazul în care actul vizează domenii deosebit de sensibile, cum ar fi protecția consumatorilor, sănătatea sau siguranța oamenilor, animalelor sau plantelor, sau protecția mediului, reprezentantul fiecărui stat membru ar trebui să furnizeze justificări specifice pentru voturi și abțineri, pentru fiecare caz în parte. De asemenea, Comisia ar trebui să furnizeze informații cu privire la componența comitetelor, inclusiv persoanele prezente și autoritățile și organizațiile de care aparțin aceste persoane, precum și cu privire la ordinile de zi ale reuniunilor și documentele și proiectele de texte discutate. Amendamentul 12 Propunere de regulament Considerentul 11 a (nou) (11a)  Pentru a îmbunătăți gradul de informare și înțelegere ale cetățenilor Uniunii cu privire la procedură, precum și pentru a mări vizibilitatea acesteia, reprezentantul fiecărui stat membru ar trebui să își motiveze votul, abținerea sau orice eventuală absență. Amendamentul 13 Propunere de regulament Considerentul 11 b (nou) (11b)  Registrul ar trebui să devină și mai accesibil, iar conținutul său ar trebui modificat pentru a asigura o mai mare transparență privind procesul decizional, în special prin adăugarea mai multor informații cu privire la acest proces. Îmbunătățirea funcțiilor de căutare ale registrului pentru a permite căutări în funcție de domeniul de politică ar fi un element esențial în această privință. Amendamentul 14 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 3 – alineatul 7 – paragraful 6 „În cazul în care, după cum prevede articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf, comitetul de apel nu emite niciun aviz, președintele poate decide organizarea unei noi reuniuni a comitetului de apel, la nivel ministerial. În astfel de cazuri, comitetul de apel emite avizul său în termen de 3 luni de la data sesizării inițiale."; „În cazul în care, după cum prevede articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf, comitetul de apel nu emite niciun aviz, președintele sau majoritatea simplă a reprezentanților statelor membre pot decide organizarea unei noi reuniuni a comitetului de apel, la un nivel politic suficient de înalt, cum ar fi nivelul ministerial. În astfel de cazuri, comitetul de apel emite avizul său în termen de 3 luni de la data sesizării inițiale.”; Amendamentul 15 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera b Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 6 – alineatul 3 a „3a. În cazul în care comitetul de apel nu emite niciun aviz, Comisia poate supune chestiunea atenției Consiliului pentru a obține din partea acestuia o opinie care indică punctele de vedere și aprecierea sa cu privire la implicațiile mai ample ale lipsei avizului, inclusiv cu privire la implicațiile instituționale, juridice, politice și internaționale. Comisia ține seama de poziția exprimată de Consiliu în termen de 3 luni de la sesizare. În cazuri justificate în mod corespunzător, Comisia poate indica în sesizare un termen mai scurt.”; „3a. În cazul în care comitetul de apel nu emite niciun aviz, Comisia poate supune chestiunea atenției Parlamentului European și Consiliului pentru a obține din partea acestora opinii care indică pozițiile și aprecierea lor cu privire la implicațiile mai ample ale lipsei avizului, inclusiv cu privire la implicațiile instituționale, juridice, economice, politice și internaționale ale rezultatului votului în comitetul de apel. Comisia ține seama de poziția exprimată de Parlamentul European și Consiliu în termen de trei luni de la sesizare. În cazuri justificate în mod corespunzător, din motive de urgență, Comisia poate indica în sesizare un termen mai scurt. Pozițiile exprimate de Parlamentul European și de Consiliu sunt trimise, de asemenea, fără întârzieri nejustificate, Comitetului Economic și Social European și, după caz, Parlamentului European și Consiliului.”; Amendamentul 16 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 – litera ba (nouă) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 6 – alineatul 4 a (nou) (ba)   se introduce următorul alineat: „4a. Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care actul de bază se referă la protecția sănătății sau siguranța oamenilor, animalelor sau plantelor, iar proiectul de act de punere în aplicare prevede acordarea autorizației pentru un produs sau o substanță, autorizația respectivă va fi acordată numai dacă votul în conformitate cu alineatul (1) conduce la un aviz pozitiv. Primul paragraf nu aduce atingere dreptului Comisiei de a propune un proiect modificat de act de punere în aplicare privind același subiect.”; Amendamentul 17 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2 - litera bb (nouă) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 6 – alineatul 4 b (nou) (bb)   se introduce următorul alineat: „4b. Reprezentanții statelor membre își motivează votul sau abținerea, în conformitate cu alineatul (1), sau absența de la vot. În cazul în care actul vizează domenii deosebit de sensibile, cum ar fi protecția consumatorilor, sănătatea sau siguranța oamenilor, animalelor sau plantelor, sau mediul, reprezentanții statelor membre furnizează justificări detaliate pentru votul sau abținerea lor, pentru fiecare caz în parte.”; Amendamentul 18 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -a (nouă) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 10 – alineatul 1 – litera b (-a)   la alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text: (b)  ordinile de zi ale reuniunilor comitetelor; „(b) ordinile de zi ale reuniunilor comitetelor, inclusiv proiectele de texte în privința cărora urmează să fie luată o decizie și documentele care urmează să fie discutate; Amendamentul 19 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera -aa (nouă) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 10 – alineatul 1 – litera c (-aa)  la alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text: (c)  procesele-verbale sumare ale reuniunilor și listele autorităților și organizațiilor de care aparțin persoanele desemnate de statele membre să le reprezinte; „(c) procesele-verbale sumare ale reuniunilor și listele persoanelor prezente la reuniune și ale autorităților și organizațiilor de care aparțin persoanele respective desemnate de statele membre să le reprezinte”; Amendamentul 20 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera a Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 10 – alineatul 1 – litera e „(e) rezultatul votării, inclusiv, în cazul comitetului de apel, voturile exprimate de fiecare reprezentant al unui stat membru;”; „(e) rezultatele votării, inclusiv voturile exprimate de reprezentantul fiecărui stat membru și orice abținere, împreună cu motivele votului sau ale abținerii, precum și cu motivele absenței de la vot, și, atunci când actul se referă la domenii deosebit de sensibile, cum ar fi protecția consumatorilor, sănătatea sau siguranța oamenilor, animalelor sau plantelor, sau mediul, justificările detaliate aferente specifice privind votul sau abținerea, pentru fiecare caz în parte;”; Amendamentul 21 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera aa (nouă) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 10 – alineatul 3 (aa)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: 3.   Parlamentul European și Consiliul au acces la informațiile menționate la alineatul (1), în conformitate cu normele aplicabile. „3. Parlamentul European și Consiliul au acces la informațiile menționate la alineatul (1), în conformitate cu normele aplicabile și fără întârzieri nejustificate.”; Amendamentul 22 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera b Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 10 – alineatul 5 „5. Referințele tuturor documentelor menționate la literele (a)-(d), litera (f) și litera (g) de la alineatul (1), precum și informațiile menționate la literele (e) și (h) de la alineatul (1) se publică în registru.” „5. Toate documentele și informațiile menționate la alineatul (1) se publică în registru.” Amendamentul 23 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 – litera ba (nouă) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 10 – alineatul 5 a (nou) (ba)  se adaugă următorul alineat: „5a. Funcțiile de căutare ale registrului permit căutarea după domeniul de politică.”; Amendamentul 24 Propunere de regulament Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 Articolul 11 3a.  Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text: Articolul 11 „Articolul 11 Dreptul de control al Parlamentului European și al Consiliului Dreptul de control al Parlamentului European și al Consiliului În cazul în care actul de bază este adoptat prin procedura legislativă ordinară, fie Parlamentul European, fie Consiliul poate aduce oricând la cunoștință Comisiei faptul că apreciază că un proiect de act de punere în aplicare depășește competențele de executare prevăzute de actul de bază. În acest caz, Comisia revizuiește respectivul proiect de act de punere în aplicare, ținând seama de pozițiile exprimate, și informează Parlamentul European și Consiliul dacă intenționează să mențină, să modifice sau să retragă proiectul de act de punere în aplicare. În cazul în care actul de bază este adoptat prin procedura legislativă ordinară, fie Parlamentul European, fie Consiliul poate aduce oricând la cunoștință Comisiei faptul că apreciază că un proiect de act de punere în aplicare depășește competențele de executare prevăzute de actul de bază sau contravine obiectivelor actului de bază. În acest caz, Comisia revizuiește respectivul proiect de act de punere în aplicare, ținând seama de pozițiile exprimate, și informează Parlamentul European și Consiliul dacă intenționează să mențină, să modifice sau să retragă proiectul de act de punere în aplicare. În plus, în cazul în care fie Parlamentul European, fie Consiliul consideră că este adecvat să se revizuiască atribuirea competențelor de executare Comisiei în actul de bază, acestea pot, în orice moment, să invite Comisia să prezinte o propunere de modificare a actului de bază respectiv.” Amendamentul 25 Propunere de regulament Articolul 2 – paragraful 1 Prezentul regulament nu se aplică procedurilor pendinte cu privire la care comitetul de apel a emis deja un aviz la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Prezentul regulament se aplică procedurilor demarate după data intrării sale în vigoare.

(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în temeiul articolului 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A9-0187/2020).

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87751 × MON 87701 × MON 87708 × MON 89788, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069145/02 – 2020/2891(RSP))

P9_TA(2020)0365 B9-0411/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87751 × MON 87701 × MON 87708 × MON 89788, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069145/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în urma căruia nu a fost emis niciun aviz,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul adoptat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 25 septembrie 2019 și publicat la 11 noiembrie 2019(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(4),

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât, la 17 decembrie 2015, Monsanto Europe N.V. a înaintat, în numele companiei Monsanto din Statele Unite, o cerere către autoritatea națională competentă din Țările de Jos (denumită în continuare „cererea”) pentru introducerea pe piață a unor alimente, ingrediente alimentare și furaje care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87751 × MON 87701 × MON 87708 × MON 89788, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață a unor produse care conțin sau constau în soia modificată genetic MON 87751 × MON 87701 × 87708 × MON 89788 (soia modificată genetic cu acumulare de gene) pentru alte utilizări decât consumul uman și animal, cu excepția cultivării;

B.  întrucât soia modificată genetic cu acumulare de gene este derivată din încrucișarea a patru evenimente de porumb modificat genetic (MON 87751 × MON 87701 × MON 87708 × MON 89788), conferă toleranță la erbicidele care conțin glifosat, glufosinat și dicamba și produce trei proteine insecticide (Cry1A.105, Cry2Ab2 și Cry1Ac, cunoscute sub denumirea de „toxine Bt”) care sunt toxice pentru larvele anumitor lepidoptere (fluturi și molii)(5);

C.  întrucât evaluările anterioare ale celor patru evenimente individuale ale soiei modificate genetic cu acumulare de gene, care au fost deja autorizate, au fost utilizate ca bază pentru evaluarea celor patru evenimente de soia modificată genetic cu acumulare de gene(6);

D.  întrucât, la 25 septembrie 2019, EFSA a adoptat un aviz favorabil, care a fost publicat la 11 noiembrie 2019(7);

Observațiile statelor membre și puncte suplimentare

E.  întrucât autoritățile competente ale statelor membre au trimis numeroase observații critice destinate agenției EFSA, în cursul perioadei de consultare de trei luni(8); întrucât aceste observații critice includ preocupări legate de faptul că nu a fost efectuată nicio analiză cu privire la reziduurile de glifosat sau la metaboliții de glifosat din soia modificată genetic cu acumulare de gene, că nu a existat nicio testare a posibilelor efecte sinergice sau antagoniste ale toxinelor Bt cu reziduurile de erbicide, că întrebările referitoare la siguranța soiei modificate genetic cu acumulare de gene și a alimentelor și furajelor derivate rămân fără răspuns, că efectele potențiale asupra reproducerii sau a dezvoltării pe termen lung ale alimentelor sau ale furajelor nu au fost evaluate și că, din cauza informațiilor lipsă, siguranța soiei modificate genetic cu acumulare de gene nu poate fi evaluată pe deplin;

F.  întrucât în urma unei analize științifice independente s-a constatat că, printre altele, nu se poate trage o concluzie finală cu privire la siguranța soiei modificate genetic cu acumulare de gene, că evaluarea toxicologică și evaluarea riscului pentru mediu sunt inacceptabile și că evaluarea riscurilor nu îndeplinește cerințele de evaluare a riscurilor pentru sistemul imunitar(9);

Erbicidele complementare

G.  întrucât s-a demonstrat că cultivarea de plante modificate genetic cu toleranță la erbicide are ca efect utilizarea unor cantități mai mare de erbicide, în mare parte din cauza apariției unor buruieni tolerante la erbicide(10); întrucât, prin urmare, este de așteptat ca culturile de soia modificată genetic să fie expuse la doze mai mari și repetate de erbicide complementare (glufosinat, dicamba și glifosat), fapt ce ar putea duce la creșterea cantității de reziduuri în recolte;

H.  întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere (1B) și îndeplinește, prin urmare, criteriile de excludere prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(11); întrucât autorizarea utilizării glufosinatului în Uniune a expirat la 31 iulie 2018(12);

I.  întrucât un studiu evaluat inter pares a constatat că glifosatul se acumulează în soia modificată genetic, cu un impact negativ corespunzător asupra compoziției nutriționale în comparație cu soia nemodificată genetic(13); întrucât un proiect-pilot desfășurat în Argentina a constatat niveluri surprinzător de ridicate ale reziduurilor de glifosat în soia modificată genetic(14);

J.  întrucât există în continuare întrebări legate de caracterul cancerigen al glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, dimpotrivă, în 2015, Agenția internațională pentru cercetare în domeniul cancerului, agenția specializată în domeniul cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății, a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni; întrucât o serie de studii științifice recente, evaluate inter pares, confirmă potențialul cancerigen al glifosatului(15);

K.  întrucât un studiu științific publicat în august 2020 a constatat că utilizarea substanței dicamba poate crește riscul de apariție a cancerului hepatic și intrahepatic al canalelor biliare(16);

L.  întrucât, în plantele modificate genetic, modul în care erbicidele complementare sunt descompuse de către plantă, precum și compoziția și, prin urmare, toxicitatea produșilor de descompunere (metaboliții) pot fi generate de modificarea genetică în sine(17);

M.  întrucât, deși în avizul EFSA se afirmă că „evaluarea reziduurilor de erbicide relevante pentru prezenta cerere a fost investigată de Unitatea Pesticide EFSA”, acest lucru nu este suficient, deoarece toxicitatea combinatorie a erbicidelor complementare și a produselor de descompunere și interacțiunea lor potențială cu soia modificată genetic în sine nu au fost luate în considerare;

N.  întrucât un număr de autorități competente din statele membre au semnalat absența unei analize a reziduurilor de erbicide pe culturile modificate genetic și a eventualelor riscuri pentru sănătate, ca o preocupare în observațiile acestora cu privire la evaluarea riscurilor efectuată de EFSA;

Lipsa unor limite maxime de reziduuri și a controalelor aferente

O.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului(18), care urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în ceea ce privește limitele maxime de reziduuri, reziduurile din culturile importate care conțin substanțe active care nu sunt autorizate pentru utilizare în Uniune, cum ar fi glufosinatul, ar trebui să fie controlate și monitorizate cu atenție(19);

P.  întrucât, dimpotrivă, în cadrul celui mai recent program de control multianual coordonat al Uniunii (pentru 2020, 2021 și 2022), statele membre nu sunt obligate să măsoare reziduurile de glufosinat din niciun produs, inclusiv soia(20);

Proteinele Bt

Q.  întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la proteinele Bt și că anumite proteine Bt pot avea proprietăți adjuvante(21), ceea ce înseamnă că pot intensifica efectul alergen al altor proteine cu care intră în contact;

R.  întrucât o opinie minoritară adoptată de un membru al Grupului EFSA pentru OMG în procesul de evaluare a unui tip de porumb modificat genetic cu acumulare de gene și a subcombinațiilor sale a constatat că, deși nu s-au identificat niciodată efecte neintenționate asupra sistemului imunitar în nicio cerere în care sunt exprimate proteine Bt, acestea „nu pot fi observate în cadrul studiilor toxicologice [...] recomandate și efectuate în prezent pentru evaluarea siguranței plantelor modificate genetic de către EFSA, deoarece aceste studii nu includ testele corespunzătoare în acest scop”(22);

S.  întrucât nu se poate concluziona că consumul de soia modificată genetic cu acumulare de gene este sigură pentru sănătatea umană și animală;

Procesul decizional nedemocratic

T.  întrucât în urma votului din 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre;

U.  întrucât Comisia recunoaște că este problematic faptul că deciziile de autorizare a OMG sunt adoptate în continuare de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii, ceea ce constituie o excepție în cazul autorizării produselor în general, dar a devenit norma în procesul de luare a deciziilor privind autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic;

V.  întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a organismelor modificate genetic pentru produse alimentare și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de organisme modificate genetic în Uniune (trei rezoluții); întrucât, până în prezent, în cursul celei de a noua legislaturi, Parlamentul a adoptat 11 obiecții; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării niciuneia dintre aceste organisme modificate genetic; întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze organisme modificate genetic;

W.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia poate decide să nu autorizeze un organism modificat genetic atunci când nu există o majoritate calificată a statelor membre care să fie în favoare în cadrul comitetului de apel(23); întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației în această privință;

Respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii

X.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și prevede că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile pertinente din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi pertinenți pentru subiectul în cauză; întrucât acești factori legitimi ar trebui să includă obligațiile Uniunii în temeiul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și al Convenției ONU privind diversitatea biologică (CBD);

Y.  întrucât într-un raport recent al Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație se afirmă că, în special în țările în curs de dezvoltare, pesticidele periculoase au un impact dezastruos asupra sănătății(24); întrucât ODD 3.9 vizează, până în 2030, reducerea substanțială a numărului de decese și de boli cauzate de substanțele chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, a apei și a solului(25);

Z.  întrucât EFSA a constatat că expunerea estimată a operatorului la glufosinat, clasificat drept toxic pentru reproducere, atunci când este folosit pentru combaterea buruienilor în porumbul modificat genetic a depășit nivelul acceptabil de expunere a operatorului chiar și atunci când a fost utilizat echipamentul individual de protecție(26); întrucât riscul unei expuneri mult prea ridicate a operatorilor reprezintă un motiv deosebit de îngrijorare în ceea ce privește culturile modificate genetic tolerante la erbicide, din cauza volumelor mai mari de erbicide utilizate;

AA.  întrucât defrișările reprezintă o cauză majoră a declinului biodiversității; întrucât emisiile rezultate din exploatarea terenurilor și schimbarea destinației terenurilor, cauzate în principal de defrișări, reprezintă a doua principală cauză a schimbărilor climatice, după arderea combustibililor fosili(27); întrucât Acordul de la Paris privind schimbările climatice și Planul strategic privind biodiversitatea pentru 2011-2020, adoptat în cadrul CBD, și obiectivele de la Aichi în materie de biodiversitate promovează eforturile de gestionare, protecție și refacere sustenabilă a pădurilor(28); întrucât ODD 15 include obiectivul de a opri defrișările până în 2020(29); întrucât pădurile joacă un rol multifuncțional, care sprijină realizarea celor mai multe ODD(30);

AB.  întrucât producția de soia este un factor determinant al defrișărilor din pădurile din Amazonia, Cerrado și Gran Chaco din America de Sud; întrucât 97 % și, respectiv, 100 % din soia cultivată în Brazilia și Argentina este soia modificată genetic(31);

AC.  întrucât marea majoritate a soiurilor de soia modificate genetic autorizate pentru cultivare în Brazilia și Argentina sunt, de asemenea, autorizate să fie importate în Uniune(32); întrucât soiul de soia modificat genetic este deja autorizat pentru cultivare în Argentina(33);

AD.  întrucât o analiză efectuată de Comisie a constatat că soia a fost dintotdeauna cea mai importantă contribuție a Uniunii la defrișările la nivel mondial și la emisiile aferente, reprezentând aproape jumătate din defrișările cuprinse în toate importurile din Uniune(34);

AE.  întrucât un studiu științific recent supus evaluării inter pares a constatat că Uniunea este regiunea cu cea mai mare amprentă de carbon din lume asociată importurilor de soia din Brazilia, cu 13,8 % mai mare decât cea a Chinei, cel mai mare importator de soia, din cauza unei ponderi mai mari a emisiilor provenite din defrișările încorporate(35); întrucât un alt studiu recent a constatat că aproximativ o cincime din soia exportată către Uniune din regiunile Amazonia și Cerrado din Brazilia, în principal pentru hrana animalelor, ar putea fi „contaminată cu defrișări ilegale”(36);

AF.  întrucât incendiile forestiere din Amazonia sunt determinate de nivelurile ridicate de defrișare; întrucât, într-o comunicare din 2019, Comisia și-a exprimat ambiția de a proteja și a reface pădurile la nivel mondial(37); întrucât protecția globală a biodiversității, inclusiv a pădurilor, este un obiectiv-cheie al Strategiei UE în domeniul biodiversității, publicată recent de Comisie(38);

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în concordanță cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(39), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunului tratament al animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând, în același timp, funcționarea efectivă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  salută faptul că, în final, Comisia a recunoscut, într-o scrisoare din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare a organismelor modificate genetic(40); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă că, la 28 septembrie 2020, Comisia a autorizat un alt tip de soia modificată genetic pentru import(41), în pofida unei obiecții din partea Parlamentului și a majorității statelor membre;

5.  invită Comisia să avanseze de urgență în elaborarea criteriilor de sustenabilitate, implicând în totalitate Parlamentul; invită Comisia să ofere informații cu privire la modul în care se va desfășura acest proces și la intervalul de timp prevăzut;

6.  îndeamnă din nou Comisia să țină seama de obligațiile Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a înceta autorizarea OMG, indiferent dacă sunt destinate cultivării sau pentru alimente și furaje, în cazul în care statele membre nu emit niciun aviz în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

8.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a nu autoriza culturi modificate genetic rezistente la erbicide până când riscurile pentru sănătate asociate reziduurilor nu sunt investigate în mod cuprinzător, de la caz la caz, ceea ce impune o evaluare completă a reziduurilor rezultate în urma pulverizării acestor culturi modificate genetic cu erbicide complementare, o evaluare a produselor de descompunere ale erbicidelor și a eventualelor efecte combinatorii, inclusiv cu însăși planta modificată genetic;

9.  invită din nou Comisia să nu autorizeze importul pentru utilizări în produse alimentare sau furaje al niciunei plante modificate genetic care a fost modificată pentru a fi tolerantă la o substanță activă cu acțiune erbicidă, neautorizată pentru utilizare în Uniune;

10.  invită din nou EFSA să dezvolte în continuare și să utilizeze în mod sistematic metode care să permită identificarea efectelor neintenționate ale evenimentelor de transformare cu acumulare de gene, de exemplu în contextul proprietăților adjuvante ale toxinelor Bt;

11.  își exprimă din nou consternarea cu privire la faptul că dependența ridicată a Uniunii de importurile de furaje sub formă de boabe de soia provoacă defrișări în țări terțe(42);

12.  se bucură de anunțul unei propuneri legislative din partea Comisiei privind măsuri pentru a evita sau a reduce la minimum introducerea pe piața UE a produselor asociate cu defrișarea sau cu degradarea pădurilor prevăzute pentru iunie 2021; între timp, având în vedere că este urgent să se combată defrișările în pădurile din Amazonia, Cerrado și Gran Chaco și faptul că cererea Uniunii de soia modificată genetic contribuie la defrișarea pădurilor din această regiune, invită din nou Comisia să suspende imediat importul de soia modificată genetic cultivată în Brazilia și Argentina, utilizând articolul 53 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, dacă este necesar, până la instituirea unor mecanisme eficace obligatorii din punct de vedere juridic pentru a împiedica introducerea pe piața Uniunii a produselor asociate cu defrișarea și cu încălcări ale drepturilor omului legate de aceasta;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) Aviz științific al Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic privind evaluarea soiei modificate genetic MON 87751 × MON 87701 × MON 87708 × MON 89788, pentru utilizări în alimente și furaje, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003) (cererea EFSA-GMO-NL-2016-128), EFSA Journal, 2019; 17(11):5847, https://doi.org/10.2903/j.efsa.2019.5847) (4) ––––––––––– În cea de a opta legislatură a sa, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții în care se opune autorizării OMG. În plus, în cea de a noua sa legislatură, Parlamentul a adoptat următoarele rezoluții:Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MZHG0JG (SYN-ØØØJG-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0028).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de reînnoire a autorizației de introducere pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic A2704-12 (ACS-GMØØ5-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0029).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × MON 88017 × 59122 × DAS-40278-9 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 89034, 1507, MON 88017, 59122 și DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0030).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din bumbac modificat genetic LLCotton25 (ACS-GHØØ1-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0054).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic MON 89788 (MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0055).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și din subcombinații MON 89034 × NK603 × DAS-40278-9, 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și NK603 × DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0056).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × 1507 × 5307 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei, patru sau cinci dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604, 1507, 5307 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0057).Rezoluția Parlamentului European din 14 mai 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0069).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și NK603, și de abrogare a Deciziei (UE) 2018/1111 de punere în aplicare a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0291).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic SYHT0H2 (SYN-ØØØH2-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0292).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 87460 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 87427, MON 87460, MON 89034, MIR162 și NK603, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0293). (5) Avizul EFSA, p. 11, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.2903/j.efsa.2019.5847 (6) Avizul EFSA, p. 3, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.2903/j.efsa.2019.5847 (7) Idem. (8) Observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2016-00009 (9) Observațiile Testbiotech în urma evaluării de către EFSA a soiei modificate genetic MON87751 x MON87701 x MON87708 x MON89788, pentru utilizări în alimente și furaje, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (cererea EFSA-GMO-NL-2016- 128) a Bayer/Monsanto, decembrie 2019, https://www.testbiotech.org/sites/default/files/Testbiotech_Comment_MON87751%20x%20MON87701%20x%20MON87708%20x%20MON89788_fin.pdf (10) A se vedea, de exemplu, Bonny, S., „Genetically Modified Herbicide-Tolerant Crops, Weeds, and Herbicides: Overview and Impact” (Culturile modificate genetic tolerante la erbicide, buruienile și erbicidele - Perspectivă generală și impact), Environmental Management, ianuarie 2016, 57(1), pp. 31-48, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738, Benbrook, C. M., „Impacts of genetically engineered crops on pesticide use in the U.S. - the first sixteen years” (Impactul culturilor modificate prin inginerie genetică asupra utilizării de pesticide în SUA - primii 16 ani), Environmental Sciences Europe 24, 24 (2012), https://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/2190-4715-24-24, și Schütte, G., Eckerstorfer, M., Rastelli, V. et al., „Herbicide resistance and biodiversity: agronomic and environmental aspects of genetically modified herbicide-resistant plants”, (Rezistența la erbicide și biodiversitatea: aspecte agronomice și de mediu ale plantelor modificate genetic rezistente la erbicide), Environmental Sciences Europe 29, 5 (2017), https://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/s12302-016-0100-y (11) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1). (12) https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/eu-pesticides-database/active-substances/index.cfm?event=as.details&as_id=79 (13) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24491722 (14) https://www.testbiotech.org/sites/default/files/TBT_Background_Glyphosate_Argentina_0.pdf (15) A se vedea, de exemplu, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1383574218300887 https://academic.oup.com/ije/advance-article/doi/10.1093/ije/dyz017/5382278 https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0219610 și https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6612199/ (16) https://academic.oup.com/ije/advance-article-abstract/doi/10.1093/ije/dyaa066/5827818?redirectedFrom=fulltext (17) Acest lucru este valabil pentru glifosat, astfel cum se menționează în Analiza realizată de EFSA a actualelor limite maxime de reziduuri pentru glifosat în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, EFSA Journal 2018; 16(5):5263, p. 12, https://www.efsa.europa.eu/fr/efsajournal/pub/5263 (18) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1). (19) A se vedea considerentul 8 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005. (20) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/533 al Comisiei din 28 martie 2019 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2020, 2021 și 2022 vizând asigurarea respectării limitelor maxime de reziduuri de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 88, 29.3.2019, p. 28). (21) Pentru o trecere în revistă, a se vedea Rubio-Infante, N., & Moreno-Fierros, L., „An overview of the safety and biological effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in mammals”, Journal of Applied Toxicology, mai 2016, 36(5): pp. 630-648, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jat.3252/full (22) Cererea EFSA-GMO-DE-2010-86 (porumbul Bt11 × MIR162 × 1507 × GA21 și trei subcombinații, independent de originea lor), opinie minoritară, Wal, J.M., membru al Grupului EFSA pentru OMG, EFSA Journal 2018;16(7):5309, p. 34, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2018.5309 (23) Comisia „poate”, nu „este obligată” să acorde o autorizație în cazul în care nu există o majoritate calificată a statelor membre care să fie în favoare în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (24) https://www.ohchr.org/EN/Issues/Environment/ToxicWastes/Pages/Pesticidesrighttofood.aspx (25) https://www.un.org/sustainabledevelopment/health/ (26) „EFSA Conclusion regarding the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance glufosinate” (Concluziile EFSA privind evaluarea inter pares a riscurilor legate de utilizarea ca pesticid a substanței active glufosinat), EFSA Scientific Report (2005) 27, 1-81, p. 3, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/pdf/10.2903/j.efsa.2005.27r (27) Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, COM(2019)0352, p. 1. (28) Idem, p. 2. (29) A se vedea obiectivul 15.2: https://www.un.org/sustainabledevelopment/biodiversity/ (30) Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial”, COM(2019)0352, p. 2. (31) Serviciul internațional pentru achiziția de aplicații agro-biotehnologice, „Situația mondială a culturilor biotehnologice / modificate genetic comercializate în 2017: adoptarea culturilor biotehnologice explodează odată cu acumularea beneficiilor economice în decurs de 22 de ani”, ISAAA nr. 53 (2017), p. 16 și 21, http://www.isaaa.org/resources/publications/briefs/53/download/isaaa-brief-53-2017.pdf (32) prin verificarea încrucișată a două baze de date în octombrie 2020, registrul comunitar al produselor alimentare și furajelor modificate genetic (https://webgate.ec.europa.eu/dyna/gm_register/index_en.cfm) și baza de date cu aprobările OMG a ISAAA (http://www.isaaa.org/gmapprovaldatabase) se poate calcula câte culturi de soia modificate genetic autorizate pentru cultivare în Brazilia și Argentina sunt, de asemenea, autorizate să fie importate în Uniune. Pentru Brazilia: din 17 culturi de soia modificate genetic autorizate pentru cultivare, 12 sunt autorizate în prezent să fie importate în Uniune, în timp ce autorizația pentru trei tipuri de soia modificată genetic este în curs de aprobare. Pentru Argentina: dintr-un total de 15 culturi de soia modificate genetic autorizate pentru cultivare, 10 sunt autorizate în prezent să fie importate în Uniune, în timp ce autorizația pentru trei tipuri de soia modificată genetic este în curs de aprobare. (33) https://www.isaaa.org/gmapprovaldatabase/event/default.asp?EventID=438&Event=MON87751%20x%20MON87701%20x%20MON87708%20x%20MON89788 (34) Raport tehnic 2013-063 al Comisiei, „Impactul consumului UE asupra defrișărilor: analiză cuprinzătoare a impactului consumului UE asupra defrișărilor”, studiu finanțat de Comisia Europeană, DG ENV, și efectuat de VITO, IIASA, HIVA și IUCN NL, http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/1.%20Report%20analysis%20of%20impact.pdf, pp. 23-24: Între 1990 și 2008, Uniunea a importat produse vegetale și animaliere care au reprezentat defrișări cu o suprafață de 90 000 km2. Produsele vegetale au reprezentat 74 000 km2 (82 %), iar culturile de plante oleaginoase au cea mai mare pondere (52 000 km2). Soia și turtele de soia au reprezentat 82 % din această suprafață (42 600 km2), echivalentul a 47 % din importurile totale ale Uniunii de produse asociate cu defrișarea. (35) Escobar, N., Tizado, E. J., zu Ermgassen, E. K., Löfgren, P., Börner, J., Godar, J., „Spatially-explicit footprints of agricultural commodities: Mapping carbon emissions embodied in Brazil’s soy exports” (Date explicite din punct de vedere spațial ale mărfurilor agricole: cartografierea emisiilor de carbon încorporate în exporturile de soia ale Braziliei), Global Environmental Change, volumul 62, mai 2020, 102067 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0959378019308623 (36) Rajão, R., Soares-Filho, B., Nunes, F., Börner, J., Machado, L., Assis, D., Oliveira, A., Pinto, L., Ribeiro, V., Rausch, L., Gibbs, H., Figueira, D., „The rotten apples of Brazil’s agribusiness” (Merele putrede ale agroindustriei braziliene), Science, 17 iulie 2020, volumul 369, nr. 6501, p. 246-248, https://science.sciencemag.org/content/369/6501/246. (37) Comunicarea UE privind intensificarea acțiunii UE pentru protejarea și refacerea pădurilor la nivel mondial https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/HTML/?uri=CELEX:52019DC0352&from=RO (38) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre”, mai 2020, https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:a3c806a6-9ab3-11ea-9d2d-01aa75ed71a1.0001.02/DOC_1&format=PDF (39) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (40) https://tillymetz.lu/wp-content/uploads/2020/09/Co-signed-letter-MEP-Metz.pdf (41) MON 87708 × MON 89788 × A5547-127. https://webgate.ec.europa.eu/dyna/gm_register/gm_register_auth.cfm?pr_id=100 (42) Idem.

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × MON 87411 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și MON 87411 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069146/02 – 2020/2892(RSP))

P9_TA(2020)0366 B9-0413/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × MON 87411 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și MON 87411 în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069146/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în urma căruia nu a fost emis niciun aviz,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul adoptat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 26 septembrie 2019 și publicat la 7 noiembrie 2019(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(4),

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât, la 24 mai 2017, Monsanto Europe N.V. a înaintat, în numele întreprinderii Monsanto din Statele Unite, o cerere către autoritatea națională competentă din Țările de Jos pentru introducerea pe piață a unor alimente, ingrediente alimentare și furaje care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × MON 87411 (denumit în continuare „porumb modificat genetic cu acumulare de gene”), în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 (denumită în continuare „cererea”); întrucât cererea se referea și la introducerea pe piață a unor produse care conțin sau constau în porumb modificat genetic cu acumulare de gene destinate altor utilizări decât pentru alimente și furaje, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, în plus, cererea se referea la introducerea pe piață a unor produse care conțin, constau în sau sunt produse din 10 subcombinații ale evenimentelor de transformare care constituie porumbul modificat genetic cu acumulare de gene;

C.  întrucât au fost deja autorizate patru subcombinații de porumb modificat genetic cu acumulare de gene; întrucât decizia de punere în aplicare a Comisiei cuprinde cele șase subcombinații rămase;

D.  întrucât porumbul modificat genetic cu acumulare de gene este derivat din încrucișarea a patru evenimente de porumb modificat genetic (MON 87427, MON 89034, MIR162 și MON 87411), conferă toleranță la erbicidele care conțin glifosat și produce patru proteine insecticide (Cry1A.105, Cry2Ab2, Vip3Aa20 și Cry3Bb1), cunoscute și sub denumirea de proteine „Bt”, care sunt toxice pentru anumite lepidoptere (fluturi și molii) și coleoptere(5);

E.  întrucât evaluările anterioare ale celor patru evenimente individuale și ale patru subcombinații de porumb modificat genetic cu acumulare de gene, care au fost deja autorizate, au fost utilizate ca bază pentru evaluarea celor patru evenimente de porumb modificat genetic cu acumulare de gene și a celor șase subcombinații rămase;

F.  întrucât, la 26 septembrie 2019, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea respectivă, care a fost publicat la 7 noiembrie 2019;

G.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și stabilește faptul că, la elaborarea deciziei sale, Comisia are obligația să țină seama de toate dispozițiile pertinente din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi pertinenți pentru subiectul în cauză;

Preocupările statelor membre și lipsa de date experimentale privind subcombinațiile

H.  întrucât statele membre au trimis EFSA numeroase observații critice în timpul perioadei de consultare de trei luni(6); întrucât aceste observații critice includ preocupări legate de faptul că nu a fost efectuată nicio analiză cu privire la reziduurile de glifosat sau la metaboliții de glifosat din porumbul modificat genetic cu acumulare de gene, că nu a existat nicio testare a posibilelor efecte sinergice sau antagoniste ale proteinelor Bt și ale reziduurilor de erbicide, că întrebările referitoare la siguranța porumbului modificat genetic cu acumulare de gene și a alimentelor și furajelor derivate rămân fără răspuns, că efectele potențiale asupra reproducerii sau a dezvoltării pe termen lung ale alimentelor sau ale furajelor nu au fost evaluate și că, din cauza informațiilor lipsă, siguranța porumbului modificat genetic cu acumulare de gene nu poate fi evaluată pe deplin;

I.  întrucât în urma unei analize științifice independente s-a constatat că, printre altele, nu se poate trage o concluzie finală cu privire la siguranța porumbului modificat genetic cu acumulare de gene, că evaluarea toxicologică și evaluarea riscului pentru mediu sunt inacceptabile și că evaluarea riscurilor nu îndeplinește cerințele de evaluare a riscurilor pentru sistemul imunitar(7);

J.  întrucât solicitantul nu a furnizat date experimentale referitoare la cele șase subcombinații neautorizate în momentul de față ale porumbului modificat genetic cu acumulare de gene(8);

Lipsa evaluării reziduurilor de erbicide și a produselor de degradare

K.  întrucât mai multe studii demonstrează că existența unor culturi modificate genetic cu toleranță la erbicide duce la o utilizare mai mare a erbicidelor „complementare”, în mare parte din cauza apariției unor buruieni tolerante la erbicide(9); întrucât este, prin urmare, de așteptat ca porumbul modificat genetic cu acumulare de gene să fie expus la doze mai mari și, în același timp, repetate de glifosat, ceea ce ar putea, prin urmare, duce la prezența unei cantități mai mari de reziduuri în recoltă; întrucât porumbul modificat genetic cu acumulare de gene exprimă două proteine tolerante la glifosat, făcându-l și mai rezistent la doze mai mari și la pulverizări repetate;

L.  întrucât există în continuare întrebări legate de caracterul cancerigen al glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, dimpotrivă, în 2015, Agenția internațională pentru cercetare în domeniul cancerului, agenția specializată în domeniul cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății, a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni;

M.  întrucât, în avizul său științific din 26 septembrie 2019, Grupul EFSA pentru organisme modificate genetic (Grupul EFSA pentru OMG) prevede că „evaluarea reziduurilor de erbicide din culturile tolerante la erbicide relevante pentru prezenta cerere a fost investigată de Unitatea Pesticide a EFSA”(10); întrucât, cu toate acestea, potrivit unui aviz al Unității Pesticide a EFSA, datele cu privire la reziduurile de glifosat din porumbul modificat genetic cu modificări EPSPS(11) sunt insuficiente pentru a determina conținutul maxim de reziduuri și valorile de evaluare a riscului(12);

N.  întrucât, potrivit Unității pentru pesticide a EFSA, lipsesc datele toxicologice care permit efectuarea unei evaluări a riscului pentru consumatori pentru mai multe produse de descompunere ale glifosatului relevante pentru culturile modificate genetic cu toleranță la glifosat(13);

O.  întrucât se consideră că evaluarea reziduurilor de erbicide și a produselor de descompunere ale erbicidelor din plantele modificate genetic, precum și interacțiunea lor potențială cu proteinele Bt, nu intră în sfera de competență a Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic (Grupul EFSA pentru OMG) și, prin urmare, nu este efectuată în cadrul procesului de autorizare a organismelor modificate genetic; întrucât acest lucru este problematic, deoarece modul în care erbicidele complementare sunt descompuse de planta modificată genetic în cauză, precum și compoziția și, prin urmare, toxicitatea produșilor de descompunere (metaboliților) pot fi determinate de însăși modificarea genetică(14);

Proteinele Bt

P.  întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la proteinele Bt și că anumite proteine Bt pot avea proprietăți adjuvante(15), ceea ce înseamnă că pot crește caracterul alergen al altor proteine cu care intră în contact;

Q.  întrucât o opinie minoritară adoptată de un membru al Grupului EFSA pentru OMG în procesul de evaluare a altui porumb modificat genetic cu acumulare de gene și a subcombinațiilor sale a constatat că, deși nu s-au identificat niciodată efecte neintenționate asupra sistemului imunitar în nicio cerere în care sunt exprimate proteine Bt, acestea „nu pot fi observate în cadrul studiilor toxicologice [...] recomandate și efectuate în prezent pentru evaluarea siguranței plantelor modificate genetic de către EFSA, deoarece aceste studii nu includ testele corespunzătoare în acest scop”(16);

R.  întrucât nu se poate concluziona că consumul de porumb modificat genetic cu acumulare de gene sau consumul de subcombinații ale acestuia este sigur pentru sănătatea umană și animală;

Procesul decizional nedemocratic

S.  întrucât în urma votului din 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre;

T.  întrucât Comisia recunoaște că este problematic faptul că deciziile de autorizare a OMG sunt adoptate în continuare de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii, ceea ce constituie o excepție în cazul autorizării produselor în general, dar a devenit norma în procesul de luare a deciziilor privind autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic;

U.  întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a OMG pentru produse alimentare și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de OMG în Uniune (trei rezoluții); întrucât, până în prezent, în cursul celei de a noua legislaturi, Parlamentul a adoptat 11 obiecții; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării niciuneia dintre aceste organisme modificate genetic; întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze organisme modificate genetic;

V.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia poate decide să nu autorizeze un organism modificat genetic atunci când nu există o majoritate calificată a statelor membre care să fie în favoare în cadrul comitetului de apel(17); întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației în această privință,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în concordanță cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(18), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunului tratament al animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând, în același timp, funcționarea efectivă a pieței interne;

3.  invită Comisia să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  salută faptul că, în final, Comisia a recunoscut, într-o scrisoare din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare a organismelor modificate genetic(19); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă că, la 28 septembrie 2020, Comisia a autorizat importul unui alt tip de soia modificată genetic(20), în pofida unei obiecții din partea Parlamentului și a unui vot împotrivă din partea majorității statelor membre;

5.  invită Comisia să avanseze de urgență în elaborarea criteriilor de sustenabilitate, implicând în totalitate Parlamentul; invită Comisia să ofere informații cu privire la modul în care se va desfășura acest proces și la intervalul de timp prevăzut;

6.  îndeamnă din nou Comisia să țină seama de obligațiile Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a înceta autorizarea OMG, indiferent dacă sunt destinate cultivării sau pentru alimente și furaje, în cazul în care statele membre nu emit niciun aviz în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

8.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a nu autoriza culturi modificate genetic rezistente la erbicide până când riscurile pentru sănătate asociate reziduurilor nu sunt investigate în mod cuprinzător, de la caz la caz, ceea ce impune o evaluare completă a reziduurilor rezultate în urma pulverizării acestor culturi modificate genetic cu erbicide complementare, o evaluare a produselor de descompunere ale erbicidelor și a eventualelor efecte combinatorii, inclusiv cu însăși planta modificată genetic;

9.  invită din nou Comisia să nu autorizeze nicio subcombinație de evenimente de transformare cu acumulare de gene dacă nu a fost evaluată în detaliu de către EFSA pe baza datelor complete furnizate de solicitant;

10.  consideră, mai precis, că a aproba soiuri pentru care nu au fost furnizate date privind siguranța, care nu au fost testate sau care nici măcar nu au fost încă create contravine principiilor legislației alimentare generale, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

11.  invită din nou EFSA să dezvolte în continuare și să utilizeze sistematic metode care să permită identificarea efectelor neintenționate ale evenimentelor de transformare cu acumulare de gene, de exemplu în contextul proprietăților adjuvante ale proteinelor Bt;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) Aviz științific al Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic privind evaluarea porumbului modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × MON 87411 și a subcombinațiilor acestuia, pentru utilizări în alimente și furaje, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (cererile EFSA-GMO-NL-2017-144), EFSA Journal, 2019; 17(11):5848, https://doi.org/10.2903/j.efsa.2019.5848 (4) ––––––––––– În cea de a opta legislatură a sa, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții în care se opune autorizării organismelor modificate genetic. În plus, în cea de a noua legislatură a sa, Parlamentul a adoptat următoarele rezoluții:Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MZHG0JG (SYN-ØØØJG-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0028).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de reînnoire a autorizației de introducere pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic A2704-12 (ACS-GMØØ5-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0029).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × MON 88017 × 59122 × DAS-40278-9 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 89034, 1507, MON 88017, 59122 și DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0030).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din bumbac modificat genetic LLCotton25 (ACS-GHØØ1-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0054).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic MON 89788 (MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0055).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și din subcombinații MON 89034 × NK603 × DAS-40278-9, 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și NK603 × DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0056).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × 1507 × 5307 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei, patru sau cinci dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604, 1507, 5307 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0057).Rezoluția Parlamentului European din 14 mai 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0069).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și NK603, și de abrogare a Deciziei (UE) 2018/1111 de punere în aplicare a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0291).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic SYHT0H2 (SYN-ØØØH2-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0292).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 87460 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 87427, MON 87460, MON 89034, MIR162 și NK603, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0293). (5) Avizul EFSA, p. 11. (6) Observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2017-00442 (7) Observațiile Testbiotech în urma evaluării de către EFSA a porumbului modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × MON 87411 și a subcombinațiilor acestuia, pentru utilizări în alimente și furaje, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (cererea EFSA-GMO-NL-2017-144) de la Bayer/Monsanto, decembrie 2019, https://www.testbiotech.org/sites/default/files/Testbiotech_Comment_MON87427%20x%20MON89034%20x%20MIR%20162%20x%20MON87411.pdf (8) Avizul EFSA, p. 26. (9) A se vedea, de exemplu, Bonny, S., „Genetically Modified Herbicide-Tolerant Crops, Weeds, and Herbicides: Overview and Impact” (Culturile modificate genetic tolerante la erbicide, buruienile și erbicidele - Perspectivă generală și impact), Environmental Management, ianuarie 2016, 57(1), pp. 31-48, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738, Benbrook, C. M., „Impacts of genetically engineered crops on pesticide use in the U.S. - the first sixteen years” (Impactul culturilor modificate prin inginerie genetică asupra utilizării de pesticide în SUA - primii 16 ani), Environmental Sciences Europe 24, 24 (2012), https://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/2190-4715-24-24, și Schütte, G., Eckerstorfer, M., Rastelli, V. et al., „Herbicide resistance and biodiversity: agronomic and environmental aspects of genetically modified herbicide-resistant plants’, (Rezistența la erbicide și biodiversitatea: aspecte agronomice și de mediu ale plantelor modificate genetic rezistente la erbicide), Environmental Sciences Europe 29, 5 (2017), https://link.springer.com/article/10.1186/s12302-016-0100-y (10) Avizul EFSA, p. 8. (11) Porumbul modificat genetic cu acumulare de gene conține o modificare EPSPS. (12) Analiza EFSA a limitelor maxime de reziduuri existente pentru glifosat, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 – versiune revizuită pentru a lua în considerare datele omise, EFSA Journal, 2019;17(10):5862, p. 4, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5862. (13) EFSA conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance glyphosate (Concluziile EFSA în urma examinării inter pares a evaluării riscurilor privind utilizarea ca pesticid a substanței active glifosat), EFSA Journal, 2015; 13(11):4302, p. 3, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4302 (14) Acest lucru este valabil pentru glifosat, astfel cum se menționează în Analiza realizată de EFSA a actualelor limite maxime de reziduuri pentru glifosat în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, EFSA Journal, 2018; 16(5):5263, p. 12, https://www.efsa.europa.eu/fr/efsajournal/pub/5263. (15) Pentru o trecere în revistă, a se vedea Rubio-Infante, N., & Moreno-Fierros, L., „An overview of the safety and biological effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in mammals”, Journal of Applied Toxicology, mai 2016, 36(5): pp. 630-648, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jat.3252/full (16) Cererea EFSA-GMO-DE-2010-86 (porumbul Bt11 × MIR162 × 1507 × GA21 și trei subcombinații, independent de originea lor), opinie minoritară, Wal, J.M., membru al Grupului EFSA pentru OMG, EFSA Journal, 2018;16(7):5309, p. 34, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2018.5309 (17) Comisia „poate”, nu „trebuie” să acorde o autorizație în cazul în care nu există o majoritate calificată a statelor membre în favoarea comitetului de apel în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (18) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (19) https://tillymetz.lu/wp-content/uploads/2020/09/Co-signed-letter-MEP-Metz.pdf (20) MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, https://webgate.ec.europa.eu/dyna/gm_register/gm_register_auth.cfm?pr_id=100

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MIR604 (SYN-IR6Ø4-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069147/02 – 2020/2893(RSP))

P9_TA(2020)0367 B9-0414/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MIR604 (SYN-IR6Ø4-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069147/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în urma căruia nu a fost emis niciun aviz,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul adoptat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 2 iulie 2009 și publicat la 21 iulie 2009(3),

–  având în vedere avizul adoptat de EFSA la 25 septembrie 2019 și publicat la 7 noiembrie 2019(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(5),

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât prin Decizia 2009/866/CE a Comisiei(6) s-a autorizat introducerea pe piață a produselor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic (MG) MIR604; întrucât domeniul de aplicare a autorizației acordate include, de asemenea, introducerea pe piață a produselor care conțin sau sunt compuse din porumb modificat genetic MIR604 destinat altor utilizări decât consumul uman și animal, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, la 26 iulie 2018, titularul autorizației, Syngenta Crop Protection NV/SA, a prezentat Comisiei, în numele societății Syngenta Crop Protection AG, și în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de reînnoire a autorizației respective;

C.  întrucât, la 2 iulie 2009, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea de autorizare inițială, care a fost publicat la 21 iulie 2009;

D.  întrucât, la 25 septembrie 2019, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea de reînnoire a autorizației, care a fost publicat la 7 noiembrie 2019;

E.  întrucât posibilele utilizări ale porumbului modificat genetic MIR604 includ producția de hrană pentru animale și produse alimentare, cum ar fi amidonul, siropurile și uleiurile(7);

F.  întrucât porumbul modificat genetic MIR604 a fost modificat pentru a produce mCry3A, o proteină insecticidă sintetică (cunoscută și sub denumirea de „toxină Bt”) cu toxicitate sporită (în comparație cu bacteriile naturale din care provine), pentru asigura protecția împotriva viermelui vestic al rădăcinilor de porumb și a altor dăunători ai porumbului din ordinul coleopterelor, cum ar fi viermele nordic al rădăcinilor de porumb; întrucât porumbul modificat genetic MIR604 a fost, de asemenea, modificat folosind gena fosfomanozo-izomerază (PMI), obținută de la bacteria Escherichia coli (E. coli), care codează enzima PMI ca marker selectabil;

G.  întrucât combinația din cele două structuri genetice a fost derivată prin acumularea de gene, însă planetele-sursă individuale nu au fost evaluate, fiind astfel încălcat Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei (UE) nr. 503/2013(8);

H.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și stabilește faptul că, la elaborarea deciziei sale, Comisia are obligația să țină seama de toate dispozițiile pertinente din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi pertinenți pentru subiectul în cauză;

Preocupările statelor membre privind avizele EFSA

I.  întrucât, în cursul perioadei de consultare legate de cererea de autorizarea inițială, statele membre au prezentat multiple observații critice la proiectul de aviz al EFSA(9); întrucât aceste observații critice includ preocupări cu privire la faptul că nu poate fi exclusă o intensificare a activității alergenice cauzate de proteina mCry3A din hrana pentru animale și produsele alimentare fabricate pe baza porumbului modificat genetic MIR604, că datele obținute din studiile efectuate pe teren nu pot fi considerate suficiente pentru introducerea pe piață, că orientările OCDE privind testarea nu au fost respectate în studiile toxicologice, contrar recomandărilor EFSA, și că un studiu care a presupus utilizarea plantei întregi de porumb modificat genetic MIR604 pentru hrănirea șobolanilor și a păsărilor de curte, menit să demonstreze siguranța toxicologică, nu a utilizat parametri toxicologici;

J.  întrucât, în perioada de consultare cu privire la cererea de reînnoire a autorizației, statele membre au prezentat din nou numeroase observații critice în legătură cu proiectul de aviz al EFSA(10); întrucât aceste observații critice includ preocupări legate de faptul că abordarea în materie de monitorizare adoptată de solicitant nu este pe deplin conformă cu cerințele din anexa VII la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) și cu recomandările EFSA, că nu au fost furnizate argumente prin care să se demonstreze că porumbul modificat genetic MIR604 este la fel de sigur ca porumbul convențional și că supravegherea generală propusă a efectelor adverse anticipate nu este suficient elaborată, reamintindu-se totodată faptul că Uniunea a ratificat Convenția ONU privind diversitatea biologică (CBD), în care se stipulează în mod clar că atât țările exportatoare, cât și cele importatoare au responsabilități internaționale în ceea ce privește diversitatea biologică;

Studii de toxicitate nevalide

K.  întrucât, în cadrul studiilor privind toxicitatea și degradarea sub acțiunea fluidelor digestive, au fost folosite proteinele mCry3A și PMI produse de o tulpină recombinată de E. coli; întrucât atât proteina mCry3A, cât și proteina PMI produsă de bacteria E. coli diferă de proteinele produse de planta modificată genetic(12), ceea ce face ca validitatea studiilor de toxicitate efectuate să devină îndoielnică; întrucât mai multe state membre au semnalat acest aspect ca fiind un motiv de preocupare(13);

L.  întrucât, în general, testele toxicologice efectuate cu proteine izolate nu pot fi considerate foarte relevante, din cauza faptului că efectele proteinelor în cauză în combinație cu planta însăși nu sunt luate în considerare;

M.  întrucât unele plante, inclusiv porumbul, spre exemplu, produc în mod natural inhibitori de proteinază (IP), despre care s-a demonstrat că încetinesc degradarea toxinelor Bt; întrucât acest lucru duce la o toxicitate mult mai mare a toxinei Bt, dacă aceasta este ingerată împreună cu țesutul plantei, în comparație cu situația în care se ingerează toxina izolată; întrucât un studiu din 1990, realizat de oameni de știință de la Monsanto, a arătat că, în prezența IP, chiar și dacă nivelurile acestora sunt foarte scăzute, proprietățile insecticide ale toxinelor Bt sunt amplificate de până la 20 de ori(14); întrucât această interacțiune nu a fost evaluată niciodată și nici nu a fost menționată de EFSA în evaluarea sa a riscurilor asociate plantelor MG cu Bt;

N.  întrucât s-a demonstrat că factorii care sporesc toxicitatea proteinelor Bt pot, de asemenea, să afecteze selectivitatea acestora(15): dacă este amplificată eficacitatea toxinei Bt asupra organismelor vizate, selectivitatea acesteia poate să fie scăzută în același timp și o gamă largă de organisme nevizate pot să devină susceptibile; întrucât, deși până în prezent nu au fost efectuate studii sistematice, o serie de studii descriu efectele IP în combinație cu toxinele Bt asupra insectelor nevizate(16);

O.  întrucât nu sunt cunoscute riscurile legate de toxicitatea sporită pentru oameni și mamifere determinată de interacțiunea dintre IP și toxinele Bt în plantele MG;

Chestiuni legate de efectul de adjuvant al Bt

P.  întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la proteinele Bt și că unele proteine Bt pot avea proprietăți adjuvante,(17) ceea ce înseamnă că pot amplifica caracterul alergen al altor proteine cu care intră în contact;

Q.  întrucât, deși EFSA recunoaște că s-a demonstrat că proteina Cry1Ac(18) acționează ca adjuvant, aceasta concluzionează că, deoarece porumbul nu este un aliment alergenic comun, este puțin probabil ca efectul adjuvant al proteinelor Cry, observat după administrarea intragastrică sau intranazală cu doze mari, să ridice semne de întrebare cu privire la efectul alergenic(19); întrucât, cu toate acestea, EFSA nu ține seama de faptul că porumbul produce IP(20) și că trebuie avută în vedere posibilitatea unei degradări mult mai lente a proteinelor Bt dacă acestea sunt ingerate împreună cu țesuturile plantei, în comparație cu forma izolată a proteinei; întrucât această diferență poate determina și efectul său de adjuvant și, prin urmare, invalidează studiile efectuate pe baza proteinei în formă izolată; întrucât nu au fost efectuate studii empirice pentru a cerceta imunogenitatea efectivă a toxinei Bt produse de planta MG; întrucât degradarea în lichidele digestive a fost testată folosind toxina Bt în formă izolată;

Culturile Bt: efectele asupra organismelor nevizate și rezistența crescută

R.  întrucât, spre deosebire de utilizarea insecticidelor, care asigură expunerea în momentul pulverizării și ulterior pentru o perioadă limitată, utilizarea culturilor MG cu Bt conduce la expunerea continuă a organismelor vizate și a celor nevizate la toxinele Bt; întrucât proteinele mCry3A se găsesc în toate părțile plantei de porumb modificat genetic MIR604, cu excepția polenului(21);

S.  întrucât gena mCry3A, exprimată de porumbul modificat genetic MIR604, a fost modificată pentru a spori toxicitatea pentru insectele vizate(22), dar în evaluarea riscurilor nu au fost analizate efectele asupra organismelor nevizate; întrucât un stat membru a remarcat că, în condițiile în care „toxina Cry3A este activă împotriva familiei chrysomelidelor(23), ca cerință minimă, efectele adverse asupra chrysomelidelor nevizate ar trebui să fie incluse în evaluarea riscurilor” și că „deoarece importul, transportul și prelucrarea porumbului modificat genetic MIR604 poate cauza prezența accidentală sau eliberarea porumbului MIR604 în mediul înconjurător, trebuie avute în vedere eventualele efecte adverse ale porumbului MG asupra organismelor nevizate”(24);

T.  întrucât ipoteza potrivit căreia toxinele Bt prezintă un singur mod de acțiune, specific unui organism-țintă, nu mai poate fi considerată corectă, iar efectele asupra organismelor nevizate nu pot fi excluse(25); întrucât sunt raportate o serie de efecte diferite ale acestor toxine asupra unui număr tot mai mare de organisme nevizate; întrucât, într-un articol de sinteză recent, sunt menționate 39 de publicații evaluate inter pares în care se consemnează efecte adverse semnificative ale toxinelor Bt asupra unui număr mare de specii nevizate(26);

U.  întrucât efectele combinatorii, cum ar fi asocierea cu IP, pot contribui în mod semnificativ la toxicitatea proteinelor Bt; întrucât problema selectivității este deosebit de importantă pentru toxinele Bt sintetice, cum ar fi mCry3A, care pot prezenta o selectivitate mai scăzută și, totodată, o toxicitate mai mare; întrucât EFSA consideră în continuare că toxinele Bt afectează doar o gamă restrânsă de organisme nevizate, fără a lua în considerare efectele combinatorii; întrucât o gamă mai largă de organisme nevizate ar putea fi expuse la toxinele Bt prin scurgeri, deșeuri și dejecții animaliere;

V.  întrucât evaluarea riscurilor nu a luat în considerare dezvoltarea rezistenței dăunătorilor vizați la proteina mCry3A, ceea ce ar putea duce la utilizarea unor pesticide mai puțin sigure pentru mediu sau la creșterea dozelor și a numărului de aplicații pe culturile MG în țara de cultivare; întrucât Agenția pentru Protecția Mediului din SUA propune eliminarea treptată a multor hibrizi actuali de porumb Bt, precum și a unor soiuri de bumbac Bt, în următorii trei-cinci ani, din cauza creșterii rezistenței insectelor la aceste culturi(27);

W.  întrucât, deși s-a susținut că utilizarea culturilor Bt duce la o scădere a utilizării insecticidelor, un studiu recent publicat în Statele Unite(28) constată că „mai multe analize privind influența culturilor de Bt asupra modelelor de utilizare a pesticidelor nu par să fi luat în considerare tratamentele semințelor și, prin urmare, este posibil să fi existat reduceri supraestimate ale utilizării insecticidelor (în special «suprafețele tratate») asociate cu culturile Bt”; întrucât același studiu constată că tratamentele cu neonicotinoide ale semințelor sunt adesea utilizate în asociere cu culturile BT de porumb și soia, că „această practică de utilizare poate avea consecințe nedorite, și anume rezistența dăunătorilor vizați, infestări de dăunători nevizați și poluarea cu efecte negative în cascadă asupra faunei sălbatice” și că „unele dintre aceste efecte se manifestă deja”; întrucât Uniunea a interzis utilizarea în exterior a trei neonicotinoide, inclusiv ca materiale de acoperire a semințelor, din cauza impactului lor asupra albinelor melifere și a altor polenizatori(29);

Procesul decizional nedemocratic

X.  întrucât, în urma votului din 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre;

Y.  întrucât Comisia recunoaște că este problematic faptul că deciziile de autorizare a organismelor modificate genetic continuă să fie adoptate de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii, ceea ce constituie o excepție în cazul autorizării produselor în ansamblu, dar a devenit norma în procesul de luare a deciziilor privind autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic;

Z.  întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a organismelor modificate genetic pentru produse alimentare și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de organisme modificate genetic în Uniune (trei rezoluții); întrucât, până în prezent, în cursul celei de a noua legislaturi, Parlamentul a adoptat 11 obiecții; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării vreunuia dintre aceste organisme modificate genetic; întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze organisme modificate genetic;

AA.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia poate decide să nu autorizeze un organism modificat genetic atunci când nu există o majoritate calificată a statelor membre care să fie în favoare în cadrul comitetului de apel(30); întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației în această privință,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în concordanță cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(31), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând, în același timp, funcționarea eficace a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  salută faptul că, în final, Comisia a recunoscut, într-o scrisoare din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare referitoare la organismele modificate genetic(32); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă că, la 28 septembrie 2020, Comisia a autorizat un alt tip de soia modificată genetic pentru import(33), în pofida unei obiecții din partea Parlamentului și a majorității statelor membre care au votat împotrivă;

5.  invită Comisia să facă progrese urgente în ceea ce privește elaborarea criteriilor de sustenabilitate, cu implicarea deplină a Parlamentului; invită Comisia să furnizeze informații cu privire la modul de desfășurare a acestui proces și la intervalul de timp în care va avea loc acesta;

6.  îndeamnă din nou Comisia să țină seama, în cadrul procesului de autorizare, de obligațiile Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a înceta autorizarea organismelor modificate genetic, fie pentru cultivare, fie pentru producția de alimente și furaje, în cazul în care statele membre nu emit niciun aviz în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

8.  invită EFSA să accepte în cele din urmă diferențele substanțiale dintre proteinele Bt naturale și cele produse de transgenele sintetice în plantele modificate genetic și să-și extindă sfera de evaluare a riscurilor pentru a ține seama pe deplin de toate interacțiunile și efectele combinatorii dintre toxinele Bt, plantele modificate genetic și componentele acestora, reziduurile rămase în urma utilizării erbicidelor complementare și mediu, precum și de efectele asupra siguranței alimentare și a sănătății;

9.  invită EFSA să nu mai accepte studiile de toxicitate bazate pe proteine izolate care ar putea fi diferite din punctul de vedere al structurii și al efectelor biologice în comparație cu cele produse de planta însăși și să solicite ca toate testele să fie efectuate pe țesuturi provenite de la planta modificată genetic;

10.  invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de condiții agronomice și de mediu pentru a se evalua impactul tuturor factorilor de stres care pot fi preconizați în cursul cultivării asupra activității genetice și a compoziției plantelor;

11.  invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de varietăți pentru a evalua impactul diferitelor medii genetice asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor;

12.  invită EFSA să solicite date privind impactul asupra microbiomului intestinal al consumului de alimente și furaje produse pe bază de plante MG;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) Aviz științific al Grupului pentru organisme modificate genetic EFSA privind cererea (Referința EFSA-GMO-UK‐2005‐11) de introducere pe piață a porumbului modificat genetic rezistent la insecte MIR604, pentru utilizare în produse alimentare și furaje, pentru import și pentru prelucrare, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, transmisă de Syngenta Seeds S.A.S în numele Syngenta Crop Protection AG, Jurnalul EFSA, 2009, 7(7):1193, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/1193 (4) Aviz științific al Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic privind evaluarea porumbului modificat genetic MIR604, pentru reînnoirea autorizației în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (cererea EFSA-GMO-RX-013), Jurnalul EFSA, 2019, 17(11):5846, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5846 (5) ––––––––––– În cea de a opta legislatură a sa, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții în care se opune autorizării organismelor modificate genetic. În plus, în cea de a noua legislatură a sa, Parlamentul a adoptat următoarele rezoluții:Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MZHG0JG (SYN-ØØØJG-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0028).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de reînnoire a autorizației de introducere pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic A2704-12 (ACS-GMØØ5-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0029).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × MON 88017 × 59122 × DAS-40278-9 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 89034, 1507, MON 88017, 59122 și DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0030).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din bumbac modificat genetic LLCotton25 (ACS-GHØØ1-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0054).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic MON 89788 (MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0055).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și din subcombinații MON 89034 × NK603 × DAS-40278-9, 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și NK603 × DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0056).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × 1507 × 5307 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei, patru sau cinci dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604, 1507, 5307 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0057).Rezoluția Parlamentului European din 14 mai 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0069).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și NK603, și de abrogare a Deciziei (UE) 2018/1111 de punere în aplicare a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0291).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic SYHT0H2 (SYN-ØØØH2-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0292).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 87460 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 87427, MON 87460, MON 89034, MIR162 și NK603, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0293). (6) Decizia 2009/866/CE a Comisiei din 30 noiembrie 2009 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MIR604 (SYN-IR6Ø4-5) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 314, 1.12.2009, p. 102). (7) Avizul din 2009 al EFSA, p. 11. (8) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei din 3 aprilie 2013 privind cererile de autorizare a alimentelor și furajelor modificate genetic în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 641/2004 și (CE) nr. 1981/2006 ale Comisiei (JO L 157, 8.6.2013, p. 1). (9) 3 Observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-046 (10) 1 Observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2018-00644 (11) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1). (12) Avizul din 2009 al EFSA, p. 12. (13) Observațiile statelor membre, p. 8 și p. 14: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-046 (14) MacIntosh, S.C., Kishore, G.M., Perlak, F.J., Marrone, P.G., Stone, T.B., Sims, S.R., Fuchs, R.L., „Potentiation of Bacillus thuringiensis insecticidal activity by serine protease inhibitors”, în Journal of Agricultural and Food Chemistry 1990, 38, pp. 1145-1152. (15) A se vedea, de exemplu, Then, C., „Risk assessment of toxins derived from Bacillus thuringiensis: synergism, efficacy, and selectivity”, în Environmental Science Pollution Research 2010, 17, pp. 791-797, https://doi.org/10.1007/s11356-009-0208-3. (16) A se vedea, de exemplu, Han, P., Niu, C.Y., Lei, C.L., Cui, J.J., Desneux, N., „Quantification of toxins in a Cry1Ac + CpTI cotton cultivar and its potential effects on the honey bee Apis mellifera L.”, în Ecotoxicology 2010, 19, pp. 1452-1459,   https://doi.org/10.1007/s10646-010-0530-z; Babendreier, D., Kalberer, N.M., Romeis, J., Fluri, P., Mulligan, E. și Bigler, F., „Influence of Bt-transgenic pollen, Bt-toxin and protease inhibitor (SBTI) ingestion on development of the hypopharyngeal glands in honeybees”, în Apidologie 2005, 36(4), pp. 585-594, https://doi.org/10.1051/apido:2005049; și Liu, X.D., Zhai, B.P., Zhang, X.X., Zong, J.M., „Impact of transgenic cotton plants on a non-target pest, Aphis gossypii Glover”, în Ecological Entomology, 30(3), pp. 307-315, https://doi.org/10.1111/j.0307-6946.2005.00690.x (17) Pentru o analiză, a se vedea Rubio-Infante, N., Moreno-Fierros, L., „An overview of the safety and biological effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in mammals”, în Journal of Applied Toxicology 2016, 36(5), pp. 630-648, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jat.3252/full (18) Cry1Ac este una dintre cele câteva toxine Bt care au fost investigate în detaliu de EFSA. (19) Avizul din 2009 al EFSA, p. 16. (20) A se vedea considerentul M. (21) Avizul din 2009 al EFSA, p. 8. (22) Avizul din 2009 al EFSA, p. 7. (23) Familia gândacilor, cunoscute în general sub denumirea de gândaci de frunze. (24) A se vedea observațiile statelor membre, p. 24: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-046 (25) A se vedea, de exemplu, Hilbeck, A., Otto, M., „Specificity and combinatorial effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in the context of GMO environmental risk assessment”, în Frontiers in Environmental Science 2015, 3:71, https://doi.org/10.3389/fenvs.2015.00071 (26) Hilbeck, A., Defarge, N., Lebrecht, T., Bøhn, T., „Insecticidal Bt crops - EFSA’s risk assessment approach for GM Bt plants fails by design”, RAGES 2020, p. 4, https://www.testbiotech.org/sites/default/files/RAGES_report-Insecticidal%20Bt%20plants.pdf (27) https://www.dtnpf.com/agriculture/web/ag/crops/article/2020/09/29/epa-proposes-phasing-dozens-bt-corn (28) Douglas, M.R., Tooker, J.F., „Large-Scale Deployment of Seed Treatments Has Driven Rapid Increase in Use of Neonicotinoid Insecticides and Preemptive Pest Management in U.S. Field Crops”, în Environmental Science and Technology 2015, 49, 8, pp. 5088-5097, https://pubs.acs.org/doi/10.1021/es506141g (29) Neonicotinoidele, https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/approval_active_substances/approval_renewal/neonicotinoids_en (30) Comisia „poate”, nu „este obligată” să acorde o autorizație în cazul în care nu există o majoritate calificată a statelor membre care să fie în favoare în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (31) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (32) https://tillymetz.lu/wp-content/uploads/2020/09/Co-signed-letter-MEP-Metz.pdf (33) MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, https://webgate.ec.europa.eu/dyna/gm_register/gm_register_auth.cfm?pr_id=100

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON 88017 (MON-88Ø17-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069148/02 – 2020/2894(RSP))

P9_TA(2020)0368 B9-0415/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON 88017 (MON-88Ø17-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069148/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în urma căruia nu a fost emis niciun aviz,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul adoptat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 21 aprilie 2009 și publicat la 6 mai 2009(3),

–  având în vedere avizul adoptat de EFSA la 29 ianuarie 2020 și publicat la 11 martie 2020(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(5),

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât prin Decizia 2009/814/CE a Comisiei(6) s-a autorizat introducerea pe piață a produselor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic (MG) MON 88017; întrucât domeniul de aplicare al autorizației vizează, de asemenea, introducerea pe piață de alte produse în afara celor alimentare și a furajelor, care conțin sau sunt compuse din porumb MG MON 88017, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, la 10 iulie 2018, Monsanto Europe N.V. a prezentat Comisiei, în numele titularului autorizației, societatea Monsanto, Statele Unite, și în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de reînnoire a autorizației respective;

C.  întrucât, la 21 aprilie 2009, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea inițială de autorizare, care a fost publicat la 6 mai 2009;

D.  întrucât, la 29 ianuarie 2020, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea de reînnoire, care a fost publicat la 11 martie 2020;

E.  întrucât porumbul MG MON 88017 a fost conceput astfel încât să producă Cry3Bb1, o proteină insecticidă sintetică (cunoscută de asemenea și drept toxină Bt), cu un grad ridicat de toxicitate comparativ cu bacteriile naturale din care a fost extrasă, pentru a combate coleopterele dăunătoare, precum și proteina CP4 EPSPS, care asigură toleranța la glifosat(7);

F.  întrucât combinarea celor două structuri genetice a fost realizată prin acumularea de gene, însă planetele-sursă nu au fost evaluate individual, fiind astfel încălcat Regulamentul de punere în aplicare al Comisiei (UE) nr. 503/2013(8);

G.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și prevede că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile aplicabile din dreptul Uniunii și de alți factori pertinenți pentru subiectul în cauză;

Preocupările statelor membre privind avizele EFSA

H.  întrucât, în cursul perioadei de consultare legate de cererea de autorizarea inițială, statele membre au prezentat multiple observații critice la proiectul de aviz al EFSA(9); întrucât în una dintre observațiile critice respective se menționează că testele toxicologice având ca obiect anumite proteine (și nu întreaga plantă MG) nu pot fi considerate semnificative, că monitorizarea de mediu propusă după comercializare este prea imprecisă pentru un plan de monitorizare a efectelor secundare asupra sănătății umane și animale și asupra mediului, că testarea proteinelor bacteriene de înlocuire nu trebuie să înlocuiască testarea proteinelor elaborate de plantele în cauză, că numărul ciclurilor vegetale în condiții de câmp și locurile de cultură nu sunt adecvate având în vedere utilizarea comercială a OMG, că sunt necesare informații suplimentare pentru a se putea ajunge la o concluzie privind riscurile și că nu se poate exclude o intensificare a activității alergene provocate de proteina mCry3Bb1 din produsele alimentare și din furajele fabricate pe baza porumbului MG MON 88017; întrucât, de asemenea, un stat membru a pus la îndoială independența studiilor efectuate în vederea evaluării riscurilor, întrucât acestea au fost efectuate de solicitant – societatea Monsanto;

I.  întrucât, în cursul perioadei de consultare legate de cererea de reînnoire, statele membre au prezentat din nou multiple observații critice la proiectul de aviz al EFSA(10); întrucât în una dintre observații se menționează faptul că planul de monitorizare întemeiat pe aprobarea acordată de Decizia 2009/814/CE și rapoartele de monitorizare conțin deficiențe fundamentale și nu respectă dispozițiile Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) și nici orientările aplicabile ale EFSA, că nu au fost efectuate suficiente studii și sunt necesare experiențe suplimentare pentru a se determina expunerea și efectele și riscurile ulterioare provocate de expunerea la proteinele Bt a organismelor nevizate, prin intermediul gunoiului de grajd sau al apelor de canalizare, și că, din cauza informațiilor insuficiente, nu poate fi evaluată în mod corespunzător siguranța de mediu a porumbului MG MON 88017;

Erbicidele complementare și lipsa analizei reziduurilor

J.  întrucât s-a demonstrat că cultivarea de plante modificate genetic cu toleranță la erbicide are ca efect utilizarea unor cantități mai mare de erbicide, în mare parte din cauza apariției unor buruieni tolerante la erbicide(12); întrucât, prin urmare, este de așteptat ca culturile de porumb MG să fie expuse la doze mai mari și repetate de glifosat, fapt ce ar putea duce la creșterea cantității de reziduuri în recolte;

K.  întrucât există în continuare incertitudini legate de potențialul cancerigen al glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, dimpotrivă, în 2015, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului, agenția specializată în domeniul cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății, a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni; întrucât o serie de studii științifice recente, evaluate inter pares, confirmă potențialul cancerigen al glifosatului(13);

L.  întrucât, potrivit unui aviz al Unității pentru pesticide din cadrul EFSA, datele cu privire la reziduurile de glifosat din porumbul MG cu modificări EPSPS(14) sunt insuficiente pentru a determina conținutul maxim al reziduurilor și valorile aferente evaluării riscurilor(15);

M.  întrucât, potrivit Unității pentru pesticide a EFSA, lipsesc datele toxicologice care permit efectuarea unei evaluări a riscului pentru consumatori pentru mai multe produse de descompunere ale glifosatului relevante pentru culturile modificate genetic cu toleranță la glifosat(16);

N.  întrucât se consideră că evaluarea reziduurilor de erbicide și a produselor de descompunere a erbicidelor din plantele modificate genetic, precum și interacțiunea lor cu toxinele Bt, nu intră în sfera de competență a Grupului EFSA pentru OMG și, prin urmare, nu este efectuată în cadrul procesului de autorizare a OMG; întrucât acest lucru este problematic, deoarece modul în care erbicidele complementare sunt descompuse de planta modificată genetic în cauză, precum și compoziția și, prin urmare, toxicitatea produșilor de descompunere (metaboliților) pot fi determinate de însăși modificarea genetică(17);

Studii de toxicitate nevalabile

O.  întrucât, pentru studiile privind toxicitatea acută și degradarea în lichidele digestive, au fost folosite proteinele Cry3Bb1 și CP4 EPSPS produse într-o tulpină recombinată de E. coli;

P.  întrucât, în general, nu pot fi considerate semnificative testele toxicologice efectuate cu proteine izolate, deoarece nu se iau în considerare efectele proteinei în combinație cu planta însăși;

Q.  întrucât, de exemplu, unele plante, inclusiv porumbul, produc în mod natural inhibitori de protează (IP), despre care s-a demonstrat că încetinesc degradarea toxinelor Bt; întrucât acest lucru duce la creșterea toxicității proteinei Bt dacă aceasta este ingerată împreună cu țesuturile plantei, față de toxicitatea proteinei izolate; întrucât un studiu efectuat în 1990 de cercetătorii din cadrul Monsanto a arătat că prezența IP, chiar și în cantități foarte scăzute, sporește cu până la 20 de ori activitatea insecticidă a toxinelor Bt(18); întrucât această interacțiune nu a fost evaluată niciodată și nici nu a fost menționată de EFSA în evaluarea sa a riscurilor asociate plantelor MG cu Bt;

R.  întrucât s-a demonstrat că factorii care sporesc toxicitatea proteinelor Bt pot, de asemenea, să afecteze selectivitatea acestora(19): dacă este amplificată eficacitatea toxinei Bt asupra organismelor vizate, selectivitatea acesteia poate să fie redusă în același timp, ceea ce poate face să devină susceptibile o gamă largă de organisme nevizate; întrucât, deși până în prezent nu au fost efectuate studii sistematice, există totuși o serie de studii care descriu efectele IP în combinație cu toxinele Bt asupra insectelor nevizate(20);

S.  întrucât nu sunt cunoscute riscurile legate de toxicitatea sporită pentru oameni și mamifere determinată de interacțiunea dintre IP și toxinele Bt în plantele MG;

Chestiuni legate de efectul de adjuvant al Bt

T.  întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la toxinele Bt și că anumite toxine Bt pot avea proprietăți adjuvante(21), ceea ce înseamnă că pot amplifica caracterul alergen al altor proteine cu care intră în contact;

U.  întrucât evaluarea riscurilor efectuată de EFSA nu ține seama de faptul că porumbul produce PI(22) și că, prin urmare, trebuie avută în vedere posibilitatea unei degradări mult mai lente a toxinei Bt dacă aceasta este ingerată împreună cu țesuturile plantei, față de forma sa izolată; întrucât această diferență poate determina și efectul său de adjuvant și, prin urmare, invalidează studiile efectuate pe baza proteinei în formă izolată; întrucât nu au fost efectuate studii empirice pentru a cerceta imunogenitatea efectivă a toxinei Bt produse de planta MG; întrucât, pentru a testa degradarea în lichidele digestive, factor pertinent pentru toxicitate și efectul de adjuvant, a fost folosită toxina Bt în formă izolată;

Culturile cu Bt: efectele asupra organismelor nevizate și rezistența crescută

V.  întrucât, spre deosebire de utilizarea insecticidelor, care asigură expunerea în momentul pulverizării și ulterior pentru o perioadă limitată, utilizarea culturilor MG cu Bt conduce la expunerea continuă a organismelor-țintă și a celor nevizate la toxinele Bt;

W.  întrucât ipoteza că toxinele Bt prezintă un singur mod de acțiune, specific unui organism-țintă, nu mai poate fi considerată corectă, iar efectele asupra organismelor nevizate nu pot fi excluse(23); întrucât unele informații arată că sunt afectate în multe feluri tot mai multe organisme nevizate; întrucât, într-un articol de sinteză recent(24), sunt menționate 39 de publicații evaluate inter pares în care se consemnează efecte adverse semnificative ale toxinelor Bt asupra unui număr mare de specii nevizate;

X.  întrucât efectele combinatorii, cum ar fi asocierea cu IP, pot contribui în mod semnificativ la toxicitatea proteinelor Bt; întrucât problema selectivității este deosebit de importantă pentru toxinele Bt sintetice, cum ar fi Cry3Bb1, care pot prezenta o selectivitate mai scăzută și, totodată, o toxicitate mai mare; întrucât EFSA consideră în continuare că toxinele Bt afectează doar o gamă restrânsă de organisme nevizate, fără a lua în considerare efectele combinatorii; întrucât o gamă mai largă de organisme nevizate ar putea fi expuse la toxinele Bt prin scurgeri, deșeuri și dejecții animaliere;

Y.  întrucât evaluarea riscurilor nu a luat în considerare dezvoltarea rezistenței dăunătorilor vizați la toxinele Bt, ceea ce ar putea duce la utilizarea unor pesticide mai dăunătoare pentru mediu sau la creșterea dozelor și a numărului de aplicații pe culturile MG în țara de cultivare; întrucât Agenția pentru Protecția Mediului din SUA propune eliminarea treptată, în următorii trei-cinci ani, a multor hibrizi actuali de porumb Bt, precum și a unor soiuri de bumbac Bt din cauza creșterii rezistenței insectelor la aceste culturi(25);

Z.  întrucât, deși s-a afirmat că utilizarea culturilor Bt duce la o scădere a utilizării insecticidelor, un studiu recent publicat în Statele Unite ale Americii(26) constată că mai multe analize privind influența culturilor Bt asupra practicilor de utilizare a pesticidelor nu par să fi luat în considerare tratamentul aplicat semințelor și, prin urmare, este posibil să fi supraestimat gradul de reducere a utilizării insecticidelor (în special privind „suprafețele tratate”) în legătură cu culturile Bt; întrucât același studiu constată că tratamentele cu neonicotinoide aplicate semințelor sunt adesea utilizate în asociere cu porumbul și soia Bt, că această practică de utilizare poate avea consecințe nedorite, și anume rezistența dăunătorilor vizați, infestări de dăunători nevizați și poluarea cu efecte negative în cascadă asupra faunei sălbatice, și că unele dintre aceste efecte se manifestă deja; întrucât Uniunea a interzis utilizarea în exterior a trei neonicotinoide, inclusiv ca materiale de acoperire a semințelor, din cauza impactului lor asupra albinelor melifere și a altor polenizatori(27);

AA.  întrucât Uniunea este parte la Convenția ONU privind diversitatea biologică („CBD ONU”), prin care țările exportatoare și țările importatoare sunt obligate să țină seama de diversitatea biologică;

Procesul decizional nedemocratic

AB.  întrucât în urma votului din 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre;

AC.  întrucât Comisia recunoaște că este problematic faptul că deciziile de autorizare a OMG sunt adoptate în continuare de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii, ceea ce constituie o excepție în cazul autorizării produselor în general, dar a devenit norma în procesul de luare a deciziilor privind autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic;

AD.  întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a OMG pentru produse alimentare și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de OMG în Uniune (trei rezoluții); întrucât, până în prezent, în cursul celei de a noua legislaturi, Parlamentul a adoptat 11 obiecții; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării niciuneia dintre aceste organisme modificate genetic; întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze organisme modificate genetic;

AE.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia poate decide să nu autorizeze un organism modificat genetic atunci când nu există o majoritate calificată favorabilă a statelor membre în cadrul comitetului de apel(28); întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației în această privință,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este coerent cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(29), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunului tratament al animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând, în același timp, funcționarea efectivă a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  salută faptul că, în final, Comisia a recunoscut, în cuprinsul unei scrisori din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare a organismelor modificate genetic(30); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă cu privire la faptul că, la 28 septembrie 2020, Comisia a autorizat importul unui alt tip de soia modificată genetic(31), în pofida unei obiecții din partea Parlamentului și a unui vot negativ al majorității statelor membre;

5.  invită Comisia să avanseze de urgență în elaborarea criteriilor de sustenabilitate, implicând pe deplin în acest proces Parlamentul; invită Comisia să informeze cu privire la modul în care se va desfășura acest proces și la intervalul de timp prevăzut;

6.  îndeamnă din nou Comisia să țină seama, în procesul de autorizare, de obligațiile ce îi revin Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a înceta autorizarea OMG, indiferent dacă sunt destinate cultivării, asigurării cu alimente sau furaje, în cazul în care statele membre nu emit niciun aviz în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

8.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a nu autoriza culturi modificate genetic rezistente la erbicide până când riscurile pentru sănătate asociate reziduurilor nu sunt investigate în mod cuprinzător, de la caz la caz, ceea ce impune o evaluare completă a reziduurilor rezultate în urma pulverizării acestor culturi modificate genetic cu erbicide complementare, o evaluare a produselor de degradare a erbicidelor și a eventualelor efecte combinatorii, inclusiv cu însăși planta modificată genetic;

9.  invită EFSA să accepte în cele din urmă diferențele substanțiale dintre toxinele Bt naturale și cele produse de transgenele sintetice în plantele modificate genetic și să-și extindă sfera de evaluare a riscurilor pentru a ține seama de toate interacțiunile și efectele combinatorii dintre toxinele Bt, plantele modificate genetic și componentele acestora, reziduurile rămase în urma utilizării erbicidelor complementare și mediu, precum și efectele asupra siguranței alimentare și a sănătății;

10.  invită EFSA să nu mai accepte studiile de toxicitate bazate pe proteine izolate, care ar putea fi diferite ca structură și ca efecte biologice în comparație cu cele produse de planta însăși, și să solicite ca toate testele să fie efectuate pe țesuturi provenite de la planta modificată genetic;

11.  invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de condiții agronomice și de mediu, pentru a se evalua impactul tuturor factorilor de stres, care pot fi preconizați în cursul cultivării, asupra activității genetice și a compoziției plantelor;

12.  invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de soiuri pentru a se evalua impactul diferitelor profiluri genetice asupra expresiei genelor și a compoziției plantelor;

13.  invită EFSA să solicite date privind impactul asupra microbiomului intestinal al consumului de alimente și furaje produse pe bază de plante MG;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/1075 (4) Aviz științific al Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic privind evaluarea porumbului modificat genetic MON 88017, pentru reînnoirea autorizației în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (cererea EFSA‐GMO‐RX‐014), EFSA Journal, 2020; 18(3):6008. https://doi.org/10.2903/j.efsa.2020.6008. (5) ––––––––––– În cea de a opta legislatură a sa, Parlamentul European a adoptat 36 de rezoluții în care se opune autorizării OMG. În plus, în cea de a noua sa legislatură, Parlamentul a adoptat următoarele rezoluții:Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MZHG0JG (SYN-ØØØJG-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0028).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de reînnoire a autorizației de introducere pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic A2704-12 (ACS-GMØØ5-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0029).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × MON 88017 × 59122 × DAS-40278-9 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 89034, 1507, MON 88017, 59122 și DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0030).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din bumbac modificat genetic LLCotton25 (ACS-GHØØ1-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0054).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic MON 89788 (MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0055).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și din subcombinații MON 89034 × NK603 × DAS-40278-9, 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și NK603 × DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0056).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × 1507 × 5307 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei, patru sau cinci dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604, 1507, 5307 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0057).Rezoluția Parlamentului European din 14 mai 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0069).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și NK603, și de abrogare a Deciziei (UE) 2018/1111 de punere în aplicare a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0291).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic SYHT0H2 (SYN-ØØØH2-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0292).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 87460 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 87427, MON 87460, MON 89034, MIR162 și NK603, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0293). (6) Decizia 2009/814/CE a Comisiei din 30 octombrie 2009 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON 88017 (MON-88Ø17-3) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 289, 5.11.2009, p. 25). (7) Avizul EFSA, p. 7 https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/1075. (8) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei din 3 aprilie 2013 privind cererile de autorizare a alimentelor și furajelor modificate genetic în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 641/2004 și (CE) nr. 1981/2006 ale Comisiei (JO L 157, 8.6.2013, p. 1). (9) Prima serie de observații ale statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-280 (10) Cea de-a doua serie de observații ale statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2018-00672 (11) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului – Declarația Comisiei (JO L 106, 17.4.2001, p. 1). (12) A se vedea, de exemplu, „Genetically Modified Herbicide-Tolerant Crops, Weeds, and Herbicides: Overview and Impact”, Environmental Management, ianuarie 2016, 57(1), pp. 31-48, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26296738, Benbrook, C.M., „Impacts of genetically engineered crops on pesticide use in the U.S. – the first sixteen years”, Environmental Sciences Europe 24, 24 (2012), https://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/2190-4715-24-24 și Schütte, G., Eckerstorfer, M., Rastelli, V. et al., „Herbicide resistance and biodiversity: agronomic and environmental aspects of genetically modified herbicide-resistant plants”, Environmental Sciences Europe 29, 5 (2017), https://enveurope.springeropen.com/articles/10.1186/s12302-016-0100-y. (13) A se vedea, de exemplu, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1383574218300887, https://academic.oup.com/ije/advance-article/doi/10.1093/ije/dyz017/5382278, https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0219610 și https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6612199/ (14) Porumbul modificat genetic cu acumulare de gene conține o modificare EPSPS. (15) Analiza EFSA a limitelor maxime de reziduuri existente pentru glifosat, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 – versiune revizuită pentru a lua în considerare datele omise, EFSA Journal, 2019; 17(10):5862, p. 4, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5862. (16) Concluzia EFSA privind evaluarea inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active glifosat, EFSA Journal ,2015; 13(11):4302, p. 3, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4302. (17) Acest lucru este valabil pentru glifosat, astfel cum se menționează în Analiza realizată de EFSA a actualelor limite maxime de reziduuri pentru glifosat în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 396/2005, EFSA Journal, 2018; 16(5):5263, p. 12, https://www.efsa.europa.eu/fr/efsajournal/pub/5263. (18) MacIntosh, S.C., Kishore, G.M., Perlak, F.J., Marrone, P.G., Stone, T.B., Sims, S.R., Fuchs, R.L. ‘Potentiation of Bacillus thuringiensis insecticidal activity by serine protease inhibitors’. J Agric Food Chem, 1990, 38: 1145-1152. (19) A se vedea, de exemplu, Then, C. „Risk assessment of toxins derived from Bacillus thuringiensis: synergism, efficacy, and selectivity”, Environ Sci Pollut Res Int, 2010, 17, pp. 791–797. (20) A se vedea, de exemplu, Han P, Niu CY, Lei CL, Cui JJ, Desneux N. „Quantification of toxins in a Cry1Ac + CpTI cotton cultivar and its potential effects on the honey bee Apis mellifera L.”, Ecotoxicology, 2010, 19, pp. 1452-1459. https://link.springer.com/article/10.1007/s10646-010-0530-z Babendreier, D., Kalberer,N.M., Romeis, J. Fluri, P., Mulligan, E. și  Bigler, F., Apidologie, „Influence of Bt-transgenic pollen, Bt-toxin and protease inhibitor (SBTI) ingestion on development of the hypopharyngeal glands in honeybees”, 2005, 36 4, pp. 585-594, https://doi.org/10.1051/apido:2005049, and Liu, X.D., Zhai, B.P., Zhang, X.X., Zong, J.M. „Impact of transgenic cotton plants on a non-target pest, Aphis gossypii Glover”, Ecological Entomology, 30(3), pp. 307-315. https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/j.0307-6946.2005.00690.x (21) Pentru o trecere în revistă, a se vedea Rubio-Infante, N., & Moreno-Fierros, L., „An overview of the safety and biological effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in mammals”, Journal of Applied Toxicology, mai 2016, 36(5): pp. 630-648, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jat.3252/full (22) A se vedea considerentul Q. (23) A se vedea, de exemplu, Hilbeck, A. și Otto, M. „Specificity and combinatorial effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in the context of GMO risk assessment”, Frontiers Environmental Science, 2015, 3:71. (24) Hilbeck, A., Defarge, N., Lebrecht, T., Bøhn, T, „Insecticidal Bt crops. EFSA’s risk assessment approach for GM Bt plants fails by design”, RAGES, 2020, p. 4 https://www.testbiotech.org/sites/default/files/RAGES_report-Insecticidal%20Bt%20plants.pdf (25) https://www.dtnpf.com/agriculture/web/ag/crops/article/2020/09/29/epa-proposes-phasing-dozens-bt-corn (26) Douglas, M.R., Tooker, J.F., „Large-Scale Deployment of Seed Treatments Has Driven Rapid Increase in Use of Neonicotinoid Insecticides and Preemptive Pest Management in U.S. Field Crops”, Environmental Science and Technology, 2015, 49, 8, pp. 5088-5097, https://pubs.acs.org/doi/10.1021/es506141g (27) Neonicotinoidele, https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/approval_active_substances/approval_renewal/neonicotinoids_en (28) Comisia „poate”, dar nu „trebuie” să acorde o autorizație în cazul în care nu există o majoritate calificată favorabilă a statelor membre în cadrul comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (29) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (30) https://tillymetz.lu/wp-content/uploads/2020/09/Co-signed-letter-MEP-Metz.pdf (31) MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, https://webgate.ec.europa.eu/dyna/gm_register/gm_register_auth.cfm?pr_id=100

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 (MON-89Ø34-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069149/02 – 2020/2895(RSP))

P9_TA(2020)0369 B9-0416/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 (MON-89Ø34-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D069149/02),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

–  având în vedere votul din data de 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, când nu s-a emis niciun aviz,

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 3 decembrie 2008 și publicat la 18 decembrie 2008(3),

–  având în vedere avizul adoptat de EFSA la 25 septembrie 2019 și publicat la 7 noiembrie 2019(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(5);

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât prin Decizia 2009/813/CE(6) a Comisiei s-a autorizat introducerea pe piață a produselor alimentare și a furajelor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic (MG) MON 89034; întrucât domeniul de aplicare al autorizației vizează, de asemenea, introducerea pe piață de alte produse decât cele alimentare și furaje care conțin sau sunt compuse din porumb modificat genetic MON 89034, având aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării;

B.  întrucât, la 3 august 2018, Monsanto Europe N.V. a prezentat Comisiei, în numele societății Monsanto, Statele Unite, și în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, o cerere de reînnoire a autorizației respective;

C.  întrucât, la 3 decembrie 2008, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea inițială de autorizare, care a fost publicat la 18 decembrie 2008;

D.  întrucât, la 25 septembrie 2019, EFSA a adoptat un aviz favorabil în legătură cu cererea de reînnoire, care a fost publicat la 7 noiembrie 2019;

E.  întrucât porumbul MG MON 89034 a fost conceput astfel încât să secrete Cry1A.105 și Cry2Ab2, proteine insecticide sintetice (cunoscute de asemenea și drept toxine Bt), cu un grad ridicat de toxicitate comparativ cu bacteriile naturale din care sunt extrase, pentru a combate anumite lepidoptere dăunătoare(7);

F.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede faptul că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și prevede că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile pertinente din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi pertinenți pentru subiectul în cauză;

Preocupările statelor membre privind avizele EFSA

G.  întrucât, în cursul perioadei de consultare legate de cererea de autorizare inițială, statele membre au prezentat multiple observații critice la proiectul de aviz al EFSA(8); întrucât aceste observații critice includ preocupări legate de faptul că studiul de hrănire a puilor de carne nu este adecvat pentru evaluarea siguranței toxicologice, deoarece nu ia în considerare parametrii toxicologici, că propunerea solicitantului privind un plan de monitorizare a mediului nu îndeplinește obiectivele definite în anexa VII la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului(9), că nu au fost studiate efectele combinatorii ale ambelor toxine, că nu poate fi exclusă o creștere a activității alergenice provocate de proteinele Cry1A.105 și Cry2Ab2 în produsele alimentare și furajele din porumbul modificat genetic MON 89034 și că este prematură concluzia privind echivalența substanțială a porumbului MG MON 89034 cu porumbul convențional;

H.  întrucât, în cursul perioadei de consultare legate de cererea de reînnoire, statele membre au prezentat din nou multiple observații critice la proiectul de aviz al EFSA(10); întrucât aceste comentarii critice includ observația că ultimele rapoarte anuale de monitorizare nu menționează faptul că, recent, în Europa (Franța), au fost semnalate populații sălbatice de teosint capabile de încrucișare cu porumbul și că planul de monitorizare bazat pe autorizația acordată prin Decizia 2005/635/CE(11) a Comisiei și rapoartele de monitorizare (2010-2018) prezintă numeroase deficiențe și nu sunt în conformitate nici cu Directiva 2001/18/CE și orientările corespunzătoare, nici cu orientările EFSA privind monitorizarea mediului după introducerea pe piață; în plus, numeroase state membre și-au reafirmat preocupările cu privire la evaluarea inițială a riscurilor efectuată de EFSA(12);

Studii de toxicitate nevalide

I.  întrucât s-au efectuat studii de siguranță pentru evaluarea toxicității acute și a descompunerii în lichidele digestive cu proteinele Cry1A.105 și Cry2Ab2 produse într-o tulpină E.coli; întrucât autoritatea competentă a unui stat membru a semnalat preocupări cu privire la lipsa de echivalență exprimată în E.coli și în MON 89034(13), exprimându-și îndoielile referitoare la validitatea acestor studii de toxicitate;

J.  întrucât, în general, testele toxicologice efectuate cu proteine izolate nu pot fi considerate relevante, deoarece nu se iau în vedere efectele proteinei în combinație cu planta însăși;

K.  întrucât, de exemplu, unele plante, inclusiv porumbul, produc în mod natural inhibitori de protează (IP), despre care s-a demonstrat că încetinesc descompunerea toxinelor Bt; întrucât acest lucru duce la creșterea toxicității toxinei Bt dacă aceasta este ingerată împreună cu țesuturile plantei, față de toxina izolată; întrucât un studiu efectuat în 1990 de cercetătorii din cadrul Monsanto a arătat că prezența IP, chiar și în cantități foarte scăzute, sporește cu până la 20 de ori activitatea insecticidă a toxinelor Bt(14); întrucât această interacțiune nu a fost niciodată evaluată și nici nu a fost menționată de EFSA în evaluările pe care le-a efectuat ale riscurilor asociate plantelor MG Bt;

L.  întrucât s-a demonstrat că factorii care sporesc toxicitatea toxinelor Bt pot, de asemenea, să afecteze selectivitatea acestora(15): dacă este amplificată eficacitatea toxinei Bt asupra organismelor vizate, se poate, de asemenea, reduce și selectivitatea acesteia și o gamă mai largă de organisme nevizate pot să devină susceptibile; întrucât, deși până în prezent nu au fost efectuate cercetări sistematice, o serie de studii descriu efectele IP în combinație cu toxinele Bt asupra insectelor nevizate(16);

M.  întrucât nu se cunosc riscurile legate de toxicitatea sporită pentru oameni și mamifere, datorate interacțiunii dintre IP și toxinele Bt în plantele MG;

Chestiuni legate de efectul de adjuvant al Bt

N.  întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la toxinele Bt și că anumite toxine Bt pot avea proprietăți adjuvante(17), ceea ce înseamnă că pot amplifica caracterul alergen al altor proteine cu care intră în contact;

O.  întrucât, deși EFSA recunoaște că s-a demonstrat faptul că Cry1Ac(18) acționează ca adjuvant, aceasta concluzionează că, întrucât porumbul nu este un aliment alergenic comun, este puțin probabil ca efectul adjuvant al proteinelor Cry, observat după administrarea intragastrică sau intranazală cu doze mari, să ridice semne de întrebare cu privire la efectul alergenic(19); întrucât, cu toate acestea, EFSA nu ține seama de faptul că porumbul produce IP (20)și că, prin urmare, trebuie avută în vedere posibilitatea unei descompuneri mult mai lente a toxinei Bt dacă aceasta este ingerată împreună cu țesuturile plantei, față de forma sa izolată; întrucât această diferență poate determina și efectul său de adjuvant și, prin urmare, invalidează studiile efectuate pe baza proteinei în formă izolată; întrucât nu au fost efectuate studii empirice pentru a cerceta imunogenitatea efectivă a toxinei Bt produse de planta MG; întrucât descompunerea proteinelor în lichidele digestive, care este relevantă și pentru evaluarea potențialului caracter alergenic, a fost testată prin utilizarea proteinelor produse în E.coli în izolare;

Culturile Bt: efectele asupra organismelor nevizate și creșterea rezistenței

P.  întrucât, spre deosebire de utilizarea insecticidelor, unde expunerea are loc în momentul pulverizării și, ulterior, pentru o perioadă limitată, utilizarea culturilor MG Bt conduce la expunerea continuă a organismelor țintă și nevizate la toxinele Bt;

Q.  întrucât presupunerea că toxinele Bt prezintă un singur model de acțiune specific țintei nu mai poate fi considerată corectă, iar efectele asupra organismelor nevizate nu pot fi excluse(21); întrucât se semnalează faptul că din ce în ce mai multe organisme nevizate sunt afectate în numeroase moduri; întrucât 39 de publicații evaluate inter pares care raportează efecte adverse semnificative ale toxinelor Bt asupra multor specii „din afara gamei” sunt menționate într-o recentă prezentare generală(22);

R.  întrucât efectele combinatorii, cum ar fi asocierea cu IP, pot contribui în mod semnificativ la toxicitatea toxinelor Bt; întrucât problema selectivității este deosebit de relevantă pentru toxinele Bt sintetice, cum ar fi Cry1A.105 și Cry2Ab2, care pot prezenta o selectivitate mai scăzută în combinație cu o toxicitate mai mare; întrucât EFSA consideră în continuare că toxinele Bt afectează doar o gamă restrânsă de organisme nevizate, fără a lua în considerare efectele combinatorii; întrucât o gamă mai largă de organisme nevizate ar putea fi expuse la toxinele Bt prin scurgeri, deșeuri și dejecții animaliere;

S.  întrucât nu au fost evaluate efectele asupra organismelor nevizate în cadrul evaluării riscurilor; întrucât o autoritate competentă dintr-un stat membru observă că „studiile nu sunt suficiente pentru a concluziona că expunerea mediului și, prin urmare, efectele asupra organismelor nevizate vor fi neglijabile” și „dovezile experimentale din cele câteva studii disponibile demonstrează că toxinele Bt vor fi prezente în materiile fecale ale animalelor hrănite cu culturi Bt. În consecință, pentru orice cerere de introducere pe piață a culturilor Bt, ar trebui prezentate experimente care să concluzioneze cu privire la efectele și riscurile ulterioare pentru organismele nevizate”(23);

T.  întrucât evaluarea riscurilor nu a luat în considerare dezvoltarea rezistenței dăunătorilor vizați la toxinele Bt, ceea ce ar putea duce la utilizarea unor pesticide mai puțin sigure pentru mediu sau la creșterea dozelor și a numărului de cereri de culturi MG în țara de cultivare; întrucât Agenția pentru Protecția Mediului din SUA propune eliminarea treptată a numeroși hibrizi actuali de porumb Bt, precum și a unor soiuri de bumbac Bt, în următorii trei-cinci ani, din cauza creșterii rezistenței insectelor la astfel de culturi(24);

U.  întrucât, deși s-a susținut că utilizarea culturilor Bt duce la o scădere a utilizării insecticidelor, un studiu recent publicat în Statele Unite ale Americii(25) constată că „mai multe analize privind influența culturilor Bt asupra modelelor de utilizare a pesticidelor nu par să fi luat în considerare tratamentele semințelor și, prin urmare, este posibil să fi supraestimat reducerile utilizării insecticidelor (în special ale „suprafaței tratate”) asociată cu culturile Bt”; întrucât același studiu constată că tratamentele cu neonicotinoide ale semințelor sunt adesea utilizate în asociere cu culturile Bt de porumb și soia, că „acest model de utilizare poate avea consecințe nedorite, și anume rezistența la dăunătorii vizați, focare de dăunători nevizați și poluarea cu efecte negative în cascadă asupra faunei sălbatice” și că „unele dintre aceste efecte au apărut deja”; întrucât Uniunea a interzis utilizarea în exterior a trei neonicotinoide, inclusiv ca materiale de acoperire a semințelor, din cauza impactului lor asupra albinelor melifere și a altor polenizatori(26);

V.  întrucât Uniunea este parte la Convenția ONU privind diversitatea biologică („CBD ONU”), care clarifică faptul că atât țările exportatoare, cât și cele importatoare au responsabilități internaționale în ceea ce privește diversitatea biologică;

Analiza materialelor de referință

W.  întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013(27) al Comisiei prevede obligația solicitantului de a efectua o analiză a literaturii de specialitate pentru procedura de reînnoire; întrucât o cercetare a literaturii de specialitate a identificat 285 de publicații, însă solicitantul a selectat doar cinci publicații, după aplicarea propriilor criterii de eligibilitate/includere pe care le-a considerat relevante pentru evaluarea siguranței alimentelor și a furajelor sau caracterizarea moleculară; întrucât o autoritate competentă dintr-un stat membru a observat că cercetarea literaturii de specialitate nu a abordat în mod adecvat potențialele efecte adverse asupra sănătății umane și animale, deoarece următorii termeni de căutare nu au fost incluși în căutare: „toxicitate”, „toxic”, „studii pe animale”, „efecte toxice”, „efecte adverse” și „efecte asupra sănătății”(28); întrucât, în general, analizele literaturii de specialitate efectuate de solicitanții de reînnoire a autorizațiilor pentru OMG-uri nu sunt de înaltă calitate;

Procesul decizional nedemocratic

X.  întrucât în urma votului din 26 octombrie 2020 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre;

Y.  întrucât Comisia recunoaște că este problematic faptul că deciziile de autorizare a OMG sunt adoptate în continuare de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii, ceea ce constituie o excepție în cazul autorizării produselor în general, dar a devenit norma în procesul de luare a deciziilor privind autorizarea produselor alimentare și a furajelor modificate genetic;

Z.  întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul a adoptat 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a organismelor modificate genetic pentru produse alimentare și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de organisme modificate genetic în Uniune (trei rezoluții); întrucât, până în prezent, în cursul celei de a noua legislaturi, Parlamentul a adoptat 11 obiecții; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării vreunuia dintre aceste organisme modificate genetic; întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze organisme modificate genetic;

AA.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia poate decide să nu autorizeze un organism modificat genetic atunci când nu există o majoritate calificată a statelor membre favorabile în cadrul Comitetului de apel(29); întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației în această privință;

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în concordanță cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(30), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând, în același timp, funcționarea eficace a pieței interne;

3.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.  salută faptul că, în sfârșit, Comisia a recunoscut, într-o scrisoare din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare referitoare la organismele modificate genetic(31); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă că, la 28 septembrie 2020, Comisia a autorizat un alt tip de soia modificată genetic pentru import(32), în pofida unei obiecții din partea Parlamentului și a majorității statelor membre care au votat împotrivă;

5.  invită Comisia să facă progrese urgente în ceea ce privește elaborarea criteriilor de sustenabilitate, cu implicarea deplină a Parlamentului; invită Comisia să furnizeze informații cu privire la modul de desfășurare a acestui proces și la intervalul de timp în care va avea loc acesta;

6.  îndeamnă din nou Comisia să țină seama, în cadrul procesului de autorizare, de obligațiile Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU;

7.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a înceta autorizarea organismelor modificate genetic, fie pentru cultivare, fie pentru alimente și furaje, în cazul în care statele membre nu emit niciun aviz în cadrul Comitetului de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011;

8.  invită EFSA să accepte în cele din urmă diferențele substanțiale dintre toxinele Bt native și cele exprimate de transgene sintetice în plantele de culturi modificate genetic și să își extindă evaluarea riscurilor pentru a lua pe deplin în considerare toate interacțiunile și efectele combinatorii dintre toxinele Bt, plantele modificate genetic și constituenții acestora, reziduurile provenite din pulverizarea cu erbicide complementare, mediul, precum și impactul asupra sănătății și siguranței alimentare;

9.  invită EFSA să nu mai accepte studiile de toxicitate bazate pe proteine izolate, care ar putea fi diferite din punctul de vedere al structurii și al efectelor biologice, în comparație cu cele produse de planta însăși, și să solicite ca toate testele să fie efectuate pe țesuturi provenite de la planta modificată genetic;

10.  invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de condiții agronomice și de mediu pentru a evalua impactul tuturor factorilor de stres care trebuie preconizați în cursul cultivării asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor;

11.  invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de varietăți pentru a evalua impactul diferitelor medii genetice asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor;

12.  invită EFSA să solicite date privind impactul consumului de alimente și furaje derivate din plante MG asupra microbiomului intestinal;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 1. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) Aviz științific al Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic privind cererea (Referința EFSA-GMO-NL-2007-37) de introducere pe piață a porumbului modificat genetic MON89034 rezistent la insecte, pentru utilizare în produse alimentare și furaje, pentru import și pentru prelucrare, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, transmisă de Monsanto, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/909. (4) Aviz științific al Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic privind evaluarea porumbului modificat genetic MON 89034, pentru reînnoirea autorizației în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 (cererea EFSA-GMO-RX-015), EFSA Journal, 2019, 17(11):5845, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.2903/j.efsa.2019.5845 (5) ––––––––––– În cea de a opta legislatură a sa, Parlamentul European a adoptat 36 de rezoluții în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG). În plus, în cea de a noua sa legislatură, Parlamentul a adoptat următoarele rezoluții:Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MZHG0JG (SYN-ØØØJG-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0028).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de reînnoire a autorizației de introducere pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic A2704-12 (ACS-GMØØ5-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0029).Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × MON 88017 × 59122 × DAS-40278-9 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 89034, 1507, MON 88017, 59122 și DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0030).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din bumbac modificat genetic LLCotton25 (ACS-GHØØ1-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0054).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic MON 89788 (MON-89788-1), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0055).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 × 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și din subcombinații MON 89034 × NK603 × DAS-40278-9, 1507 × NK603 × DAS-40278-9 și NK603 × DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0056).Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2019 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × 1507 × 5307 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei, patru sau cinci dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604, 1507, 5307 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2019)0057).Rezoluția Parlamentului European din 14 mai 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0069).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două sau trei dintre evenimentele MON 87427, MON 89034, MIR162 și NK603, și de abrogare a Deciziei (UE) 2018/1111 de punere în aplicare a Comisiei, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0291).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din soia modificată genetic SYHT0H2 (SYN-ØØØH2-5), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0292).Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 87460 × MON 89034 × MIR162 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele MON 87427, MON 87460, MON 89034, MIR162 și NK603, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0293). (6) Decizia 2009/813/CE a Comisiei din 30 octombrie 2009 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic MON 89034 (MON-89Ø34-3) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 289, 5.11.2009, p. 21). (7) Primul aviz al EFSA, p. 21, https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.2903/j.efsa.2019.5845 (8) Observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2007-042 (9) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului – Declarația Comisiei (JO L 106, 17.4.2001, p. 1). (10) Observațiile statelor membre: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2018-00673 (11) Decizia 2005/635/CE a Comisiei din 31 august 2005 referitoare la introducerea pe piață, în temeiul Directivei 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din rapiță (Brassica napus L., linia GT73 ) modificat genetic pentru toleranță la erbicidul glifosat (JO L 228, 3.9.2005, p. 11). (12) A se vedea considerentul G. (13) A se vedea observațiile statelor membre, p. 7: https://doi.org/10.2903/j.efsa.2009.1193 și observațiile statelor membre, p.27: http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2018-00673 (14) Macintosh, S.C., Kishore, G. M., Perlak, F.J., Marrone, P. G., Stone, T.B., Sims, S.R., Fuchs, R.L., „Potentiation of Bacillus thuringiensis insecticidal activity by serine protease inhibitors” (Potențarea activității insecticide a Bacillus thuringiensis prin inhibitori de protează serică), Journal of Agricultural and Food Chemistry, 1990, 38, p. 1145-1152. (15) A se vedea, de exemplu, Then, C., „Risk assessment of toxins derived from Bacillus thuringiensis: synergism, efficacy, and selectivity” (Evaluarea riscului toxinelor derivate din Bacillus thuringiensis: sinergii, eficacitate și selectivitate), Environmental Science Pollution Research, 2010, 17, p. 791–797. (16) A se vedea, de exemplu, Han, P., Niu, C.Y., Lei, C.L., Cui, J.J., Desneux, N., „Quantification of toxins in a Cry1Ac + CpTI cotton cultivar and its potential effects on the honey bee Apis mellifera L.” (Cuantificarea toxinelor într-un cultivar de bumbac Cry1Ac + CpTI și efectele sale potențiale asupra albinei melifere Apis mellifera L.), Ecotoxicology, 2010, 19, p. 1452-1459, https://link.springer.com/article/10.1007/s10646-010-0530-z; Babendreier, D., Kalberer, N.M., Romeis, J., Fluri, P., Mulligan, E. and Bigler, F., „Influence of Bt-transgenic pollen, Bt-toxin and protease inhibitor (SBTI) ingestion on development of the hypopharyngeal glands in honeybees”, (Influența ingestiei polenului transgenic Bt, a toxinei Bt și a inhibitorului de protează (SBTI) asupra dezvoltării glandelor hipofaringiene la albinele melifere), Apidologie 2005, 36(4), p. 585-594, https://doi.org/10.1051/apido:2005049; și Liu, X.D., Zhai, B.P., Zhang, X.X., Zong, J.M., „Impact of transgenic cotton plants on a non-target pest, Aphis gossypii Glover”. (Impactul plantelor de bumbac transgenic asupra unui dăunător nevizat, Aphis gossypii Glover), Ecological Entomology, 30(3), p. 307-315, https://doi.org/10.1111/j.0307-6946.2005.00690.x (17) Pentru o analiză, a se vedea Rubio-Infante, N., Moreno-Fierros, L., „An overview of the safety and biological effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in mammals”, (O perspectivă generală asupra siguranței și a efectelor biologice ale toxinelor Cry produse de Bacillus thuringiensis la mamifere), Journal of Applied Toxicology, mai 2016, 36(5): p. 630-648, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/jat.3252/full (18) Cry1Ac nu este decât una dintre cele câteva toxine Bt analizate în detaliu de către EFSA. (19) Primul aviz al EFSA, p. 16, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/909 (20) A se vedea considerentul K. (21) A se vedea, de exemplu, Hilbeck, A. și Otto, M. „Specificity and combinatorial effects of Bacillus thuringiensis Cry toxins in the context of GMO risk assessment” (Specificitatea și efectele combinatorii ale toxinelor Cry Bacillus thuringiensis în contextul evaluării riscului OMG), Frontiers in Environmental Science, 2015, 3: 71. (22) Hilbeck, A., Defarge, N., Lebrecht, T., Bøhn, T., „Insecticidal Bt crops. EFSA’s risk assessment approach for GM Bt plants fails by design”, RAGES, 2020, p. 4, https://www.testbiotech.org/sites/default/files/RAGES_report-Insecticidal%20Bt%20plants.pdf (23) Observațiile statelor membre, p. 16. http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2018-00673 (24) https://www.dtnpf.com/agriculture/web/ag/crops/article/2020/09/29/epa-proposes-phasing-dozens-bt-corn (25) Douglas, M.R., Tooker, J.F., „Large-Scale Deployment of Seed Treatments Has Driven Rapid Increase in Use of Neonicotinoid Insecticides and Preemptive Pest Management in U.S. Field Crops” (Folosirea pe scară largă a tratării semințelor a determinat intensificarea rapidă a utilizării insecticidelor neonicotinoide și a gestionării preventive a dăunătorilor în cazul culturilor din S.U.A.), Environmental Science and Technology, 2015, 49, 8, 5088-5097, https://pubs.acs.org/doi/10.1021/es506141g (26) Neonicotinoidele, https://ec.europa.eu/food/plant/pesticides/approval_active_substances/approval_renewal/neonicotinoids_en (27) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei din 3 aprilie 2013 privind cererile de autorizare a alimentelor și furajelor modificate genetic în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 641/2004 și (CE) nr. 1981/2006 ale Comisiei (JO L 157, 8.6.2013, p. 1). (28) Observațiile statelor membre, p. 1. http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2018-00673 (29) Comisia „poate” și nu „este obligată” să acorde o autorizație în cazul în care nu există o majoritate calificată a statelor membre favorabile în Comitetul de apel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, (30) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (31) https://tillymetz.lu/wp-content/uploads/2020/09/Co-signed-letter-MEP-Metz.pdf (32) MON 87708 × MON 89788 × A5547-127, https://webgate.ec.europa.eu/dyna/gm_register/gm_register_auth.cfm?pr_id=100

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack - un milion de semnături pentru diversitate în Europa” (2020/2846(RSP))

P9_TA(2020)0370 B9-0403/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack - un milion de semnături pentru diversitate în Europa” (ECIXXXX),

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 2, articolul 3 alineatul (3) și articolul 11 alineatul (4),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 19, articolul 24, articolul 53 alineatul (1), articolul 63, articolul 79 alineatul (2), articolul 107 alineatul (3) litera (e), articolul 108 alineatul (4), articolul 109, articolul 118, articolul 165 alineatul (4), articolul 167 alineatul (5), articolul 173 alineatul (3), articolul 177, articolul 178 și articolul 182 alineatul (1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/788 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind inițiativa cetățenească europeană(1) (Regulamentul privind ICE),

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene („carta”), în special articolele 10, 21, 22 și 51,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 21 și 22 iunie 1993, în care s-au stabilit cerințele pe care trebuie să le îndeplinească țările ca să fie eligibile pentru aderarea la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga),

–  având în vedere articolul 27 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, adoptate de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, precum și avizele organismelor de monitorizare relevante,

–  având în vedere Documentul de la Copenhaga din 1990 al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și numeroasele recomandări și orientări tematice privind drepturile minorităților prezentate de Înaltul Comisar al OSCE pentru Minoritățile Naționale și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2018 referitoare la standardele minime pentru minorități în UE(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 februarie 2018 referitoare la protecție și nediscriminare în ceea ce privește minoritățile în statele membre ale UE(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la egalitatea limbilor în epoca digitală(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 mai 2019 privind o abordare globală a predării și învățării limbilor(6),

–  având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), în special în cauza T-646/13 (Minority SafePack - un milion de semnături pentru diversitate în Europa/Comisia)(7) și în cauza T-391/17 (România/Comisia)(8);

–  având în vedere Decizia (UE) 2017/652 a Comisiei din 29 martie 2017 privind propunerea de inițiativă cetățenească intitulată „Minority SafePack - one million signatures for diversity in Europe”(9),

–  având în vedere audierea publică din 15 octombrie 2020 privind inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack”, organizată de Comisia pentru cultură și educație, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru petiții,

–  având în vedere propunerea din inițiativa cetățenească europeană (ICE) „Minority SafePack” în ceea ce privește actele legislative așteptate din partea Comisiei pe baza ICE, înaintată Comisiei după depunerea semnăturilor și prezentată în Parlament în cursul audierii publice,

–  având în vedere articolul 222 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în temeiul articolului 2 din TUE, Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

B.  întrucât articolul 3 alineatul (3) din TUE prevede că obiectivul Uniunii este de a promova coeziunea economică, socială și teritorială și solidaritatea între statele membre, precum și de a respecta bogăția diversității sale culturale și lingvistice și de a veghea la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european;

C.  întrucât articolul 6 din TFUE recunoaște că în domeniile culturii și educației UE are competența de a desfășura acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre; întrucât Comisia ar trebui să colaboreze activ cu statele membre în aceste domenii de politică, care reprezintă o preocupare majoră și pentru persoanele care aparțin minorităților;

D.  întrucât în conformitate cu articolul 10 din TFUE, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de rasă sau origine etnică, printre altele;

E.  întrucât articolul 21 alineatul (1) din cartă prevede că se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală;

F.  întrucât articolul 22 din cartă prevede că Uniunea respectă diversitatea culturală, religioasă și lingvistică;

G.  întrucât respectarea diversității culturale este consacrată la articolul 167 din TFUE;

H.  întrucât aproximativ 8 % din cetățenii UE aparțin unei minorități naționale și aproximativ 10 % vorbesc o limbă regională sau minoritară; întrucât ei reprezintă un element esențial al bogăției culturale a Uniunii prin limbile și culturile lor unice;

I.  întrucât conceptul general de minorități în Europa este acoperit de o gamă largă de termeni în limbajul juridic și academic; întrucât aceste grupuri sociale sunt adesea denumite alternativ minorități naționale, grupuri etnice, minorități tradiționale sau autohtone, naționalități, locuitori ai regiunilor constituționale, minorități lingvistice, grupuri care vorbesc limbi mai puțin folosite, grupuri lingvistice etc.; întrucât, pentru a evita dificultatea de a prelua varietatea de termeni utilizați în Europa, Consiliul Europei, în Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, care reprezintă în continuare cel mai înalt standard de protecție a minorităților în Europa, folosește termenul de „minoritate națională”; întrucât în inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack” se folosește termenul „minorități naționale și lingvistice” atunci când se face referire la astfel de grupuri minoritare;

J.  întrucât majoritatea minorităților naționale și lingvistice se confruntă cu o tendință accelerată de asimilare și pierdere a limbii, ceea ce are ca efect o sărăcire lingvistică și culturală în UE și pierderea diversității, pe care UE trebuie să o protejeze în temeiul tratatelor; întrucât educația este principalul instrument pentru revitalizarea și conservarea limbilor minoritare;

K.  întrucât Atlasul UNESCO al limbilor aflate în pericol în lume enumeră 186 de limbi din statele membre ale UE ca fiind vulnerabile sau în pericol și alte trei limbi ca fiind dispărute;

L.  întrucât ICE „Minority SafePack” a fost prezentată Comisiei la 15 iulie 2013, solicitând ca UE să ia măsuri pentru a sprijini minoritățile naționale și lingvistice în 11 domenii;

M.  întrucât la 13 septembrie 2013 Comisia a considerat că această ICE nu este fundamentată suficient pentru a fi înregistrată; întrucât organizatorii ICE au introdus un recurs la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și la 3 februarie 2017 Tribunalul CJUE a pronunțat hotărârea de anulare a deciziei Comisiei;

N.  întrucât, ca să ia măsurile necesare pentru a se conforma hotărârii Tribunalului, Comisia a analizat din nou admisibilitatea juridică a ICE și, prin adoptarea Deciziei (UE) 2017/652, a înregistrat inițiativa în nouă dintre cele 11 domenii solicitate inițial;

O.  întrucât, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul privind ICE, verificarea admisibilității juridice de către Comisie este urmată de o examinare a fondului ICE, după strângerea cu succes a semnăturilor; întrucât Comisia își stabilește concluziile juridice și politice cu privire la ICE pe baza tratatelor UE;

P.  întrucât, în hotărârea sa din 24 septembrie 2019 în cauza T-391/17, Tribunalul Uniunii Europene a confirmat decizia Comisiei de a înregistra ICE „Minority SafePack”;

Q.  întrucât între 3 aprilie 2017 și 3 aprilie 2018 au fost strânse în UE 1 123 422 de semnături certificate, iar pragul minim național a fost atins în 11 state membre;

R.  întrucât inițiativa cetățenească europeană este primul instrument de democrație participativă transnațională din lume, permițând cetățenilor să colaboreze direct cu instituțiile UE;

S.  întrucât „Minority SafePack” este a cincea din cele doar șase ICE reușite până în prezent;

T.  întrucât, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2019/788, în urma organizării unei audieri publice, Parlamentul evaluează sprijinul politic pentru ICE individuale; întrucât Parlamentul a organizat audierea publică la 15 octombrie 2020, în conformitate cu articolul 222 din Regulamentul său de procedură,

1.  își reiterează sprijinul puternic pentru instrumentul ICE și solicită valorificarea deplină a potențialului lui; evidențiază că ICE este o ocazie excepțională pentru ca cetățenii să-și identifice și să-și formuleze aspirațiile și să solicite acțiuni din partea UE; subliniază că, pentru a aduce proiectul integrării europene mai aproape de cetățeni, este esențial ca aceștia să poată juca un rol activ în procesele politice care îi afectează;

2.  atrage atenția că noul regulament privind ICE a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020 și că este extrem de important ca instituțiile UE și naționale să facă tot posibilul pentru ca relansarea acestui instrument de participare al UE să fie o reușită; evidențiază că Comisia ar trebui să acorde atenția cuvenită solicitărilor exprimate de peste 1,1 milioane de cetățeni ai UE prin ICE „Minority SafePack”;

3.  reamintește că protejarea persoanelor care aparțin minorităților este o valoare fundamentală explicită a UE, alături de democrație, statul de drept și respectarea drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 2 din TUE;

4.  reamintește că articolul 3 alineatul (3) din TUE prevede că Uniunea trebuie să respecte bogăția diversității sale culturale și lingvistice și să vegheze la protejarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european; subliniază că limbile și culturile minoritare sunt parte integrantă și inalienabilă din cultura și patrimoniul Uniunii; evidențiază că Uniunea ar trebui să încurajeze acțiunile statelor membre de a asigura protecția drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

5.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei(10) de a elabora, în conformitate cu principiul subsidiarității, un cadru comun de standarde minime ale UE pentru protecția drepturilor persoanelor ce aparțin minorităților, care să fie puternic integrate într-un cadru juridic ce garantează democrația, statul de drept și drepturile fundamentale în întreaga UE;

6.  invită statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a proteja drepturile persoanelor care aparțin minorităților și să se asigure că aceste drepturi sunt pe deplin respectate;

7.  consideră că drepturile lingvistice trebuie respectate în comunitățile în care există mai multe limbi oficiale, fără a limita drepturile unui grup comparativ cu alte grupuri, în conformitate cu ordinea constituțională a fiecărui stat membru și cu dreptul național; consideră că promovarea limbilor regionale și protejarea comunităților lingvistice ar trebui să respecte drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor;

8.  consideră că UE ar trebui să continue să sensibilizeze publicul cu privire la multilingvism în întreaga Europă prin intermediul programelor UE și să promoveze activ avantajele multilingvismului;

9.  reamintește că nu există o definiție comună a persoanelor care pot fi considerate ca aparținând unei minorități naționale sau lingvistice în UE; subliniază că trebuie protejate toate minoritățile, indiferent de definiție, și accentuează că orice definiție ar trebui aplicată în mod flexibil, respectând totodată principiile subsidiarității, proporționalității și nediscriminării;

10.  solicită o cooperare reciproc avantajoasă între UE și Consiliul Europei în domeniul protecției drepturilor minorităților naționale și lingvistice; subliniază că o astfel de cooperare i-ar da Uniunii Europene posibilitatea să valorifice realizările și experiența Consiliului Europei și i-ar permite Consiliului Europei să eficientizeze implementarea recomandărilor sale în legătură cu Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; încurajează statele membre să pună în aplicare și să ratifice Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare;

În legătură cu cele nouă propuneri ale ICE

11.  recunoaște că protecția minorităților naționale și lingvistice este în primul rând responsabilitatea autorităților statelor membre; atrage însă atenția că Uniunea are un rol important în sprijinirea autorităților statelor membre în acest demers; subliniază că o serie de state membre sunt exemple de succes în ceea ce privește coexistența respectuoasă și armonioasă a diferitelor comunități, inclusiv în domeniul politicilor de revitalizare lingvistică și culturală; invită statele membre să facă schimb de bune practici privind protecția și sprijinirea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților și invită UE să faciliteze astfel de schimburi;

12.  este de părere că măsurile de conservare a identității culturale și lingvistice în beneficiul persoanelor care aparțin minorităților naționale și lingvistice trebuie să urmărească acțiuni pozitive, inclusiv în domeniile educației, culturii și serviciilor publice;

13.  își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea alarmantă a numărului infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură, motivate de rasism, xenofobie sau intoleranță, îndreptate împotriva persoanelor care aparțin minorităților naționale și lingvistice în Europa; invită Comisia și statele membre să lanseze campanii de combatere a discursurilor de incitare la ură și să combată rasismul și xenofobia față de persoanele care aparțin minorităților naționale și lingvistice;

14.  recunoaște contribuția minorităților naționale și lingvistice la patrimoniul cultural al UE și scoate în evidență rolul mass-mediei;

15.  atrage atenția că diversitatea lingvistică este o componentă valoroasă a bogăției culturale a Europei și ar trebui protejată, astfel încât limbile regionale sau minoritare să poată fi transmise de la o generație la alta; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la limbile regionale sau minoritare expuse riscului de dispariție; subliniază că este nevoie să se ia mai multe măsuri în acest domeniu; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze învățarea limbilor în întreaga UE, inclusiv învățarea limbilor minoritare; observă că ICE solicită înființarea unui centru european al diversității lingvistice, cu scopul de a proteja bogăția diversității limbilor europene;

16.  invită UE și statele sale membre să țină cont de nevoile minorităților naționale și lingvistice atunci când elaborează programele de finanțare; consideră că protejarea multilingvismului și a diversității culturale reprezintă un motor al dezvoltării și inovării regionale și, prin urmare, că fondurile structurale și de investiții europene și fondurile de coeziune ar trebui să țină seama de acest aspect; consideră că finanțarea studierii diversității culturale și lingvistice și a efectului ei asupra dezvoltării economice în regiunile UE prin programul Orizont Europa ar permite o mai bună direcționare a politicilor publice pentru minoritățile naționale și lingvistice;

17.  recunoaște rolul limbilor în cultură; este îngrijorat că operatorii culturali care își desfășoară activitatea în limbi regionale sau minoritare se pot confrunta cu dificultăți suplimentare în ceea ce privește atragerea unui public larg și accesarea de resurse financiare și administrative; invită statele membre să țină seama de situațiile regionale și să elaboreze măsuri pentru a ajuta operatorii culturali să-și exercite libertatea culturală, indiferent de caracteristicile lor lingvistice sau de altă natură;

18.  consideră că toți cetățenii UE ar trebui să se poată bucura de cultură și divertisment în propria limbă; atrage atenția că minoritățile lingvistice sunt adesea prea mici sau nu dispun de sprijin instituțional pentru a construi un sistem cuprinzător de servicii mass-media proprii; invită Comisia, în acest sens, să facă o evaluare și să ia măsurile cele mai potrivite pentru a sprijini dezvoltarea unor astfel de servicii mass-media; constată că, de la transmiterea ICE „Minority SafePack” către Comisie în 2013, colegiuitorii au adoptat deja propuneri esențiale privind drepturile de autor și serviciile mass-media audiovizuale; ia act de comunicarea recent adoptată a Comisiei privind revizuirea timpurie a Regulamentului privind geoblocarea (COM(2020)0766), în care Comisia propune un exercițiu detaliat de evaluare pentru 2022, când toate efectele regulamentului ar trebui să fie vizibile; salută planul Comisiei de a se angaja într-un dialog cu părțile interesate cu privire la conținutul audiovizual, ca parte a planului său de acțiune pentru sectorul mass-media și audiovizual; subliniază că este necesar să se asigure faptul că în viitoarele reglementări se ține seama de îngrijorările legate de limbile minoritare;

19.  atrage atenția că un număr mare de persoane apatride din Uniunea Europeană aparține minorităților naționale și lingvistice; consideră că, fără a aduce atingere suveranității și competențelor statelor membre, ar putea fi luate și sunt luate măsuri pozitive în acest sens; evidențiază că acordarea sau retragerea cetățeniei este o competență națională;

20.  îți exprimă sprijinul pentru inițiativa cetățenească europeană „Minority SafePack - un milion de semnături pentru diversitate în Europa”; invită Comisia să îi dea curs și să propună acte juridice pe baza tratatelor și a Regulamentului privind ICE și în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității; evidențiază că inițiativa înregistrată de Comisie solicită propuneri legislative în nouă domenii distincte și reamintește solicitarea din cadrul său ca fiecare propunere individuală să fie verificată și evaluată separat;

o
o   o

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 130, 17.5.2019, p. 55. (2) JO C 363, 28.10.2020, p. 13. (3) JO C 463, 21.12.2018, p. 21. (4) JO C 433, 23.12.2019, p. 42. (5) JO C 93, 9.3.2016, p. 52. (6) JO C 189, 5.6.2019, p. 15. (7) ECLI:EU:T:2017:59. (8) ECLI:EU:T:2019:672. (9) JO L 92, 6.4.2017, p. 100. (10) Rezoluția Parlamentului din 13 noiembrie 2018 referitoare la standardele minime pentru minorități în UE (JO C 363, 28.10.2020, p. 13).

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste (2020/2084(INI))

P9_TA(2020)0371 A9-0233/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 3 și 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 9, 151, 152, 153, 156, 157, 162 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 1, 8 și 28 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat de Consiliul European, Parlamentul European și Comisia Europeană în noiembrie 2017,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat la COP21 din 2015 și mai exact preambulul acestuia, în care se precizează că părțile sunt îndemnate ca, atunci când își pun în aplicare politicile și măsurile, să promoveze o tranziție justă a forței de muncă și crearea „unor locuri de muncă decente și de calitate, în conformitate cu prioritățile de dezvoltare definite la nivel național,

–  având în vedere convențiile și recomandările OIM, în special Convenția din 1947 privind inspecția muncii (nr. 81), Declarația centenarului OIM privind viitorul muncii (2019) și orientările OIM din februarie 2016 pentru o tranziție justă către economii și societăți sustenabile din punctul de vedere al mediului pentru toți,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8, 10 și 13,

–   având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

–   având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei,

–   având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(1) („Directiva privind egalitatea la încadrarea în muncă”),

–   având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426) și poziția Parlamentului din 2 aprilie 2009(3) pe această temă,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” (COM(2020)0014),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație”, (COM(2020)0456),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a Planului de redresare pentru Europa” (COM(2020)0442),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020” (COM(2020)0440),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Consiliului de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0441),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19(4),

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 iunie 2020 privind impactul schimbărilor demografice (COM(2020)0241),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 18 ianuarie 2017 intitulat „Răspunsul Uniunii Europene la provocarea demografică” (2017/C017/08),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 1 iulie 2020 de recomandare a Consiliului privind educația și formarea profesională (EFP) pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență (COM(2020)0275),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 1 iulie 2020 care însoțește propunerea de recomandare a Consiliului intitulată „O punte către locuri de muncă - consolidarea Garanției pentru tineret” (SWD(2020)0124),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(5),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro(7),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(8),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale referitor la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în strategia anuală privind creșterea durabilă 2020,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2019 intitulată „Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă” (COM(2019)0650),

–  având în vedere propunerea de raport comun privind ocuparea forței de muncă al Comisiei Europene și Consiliului din 17 decembrie 2019, care însoțește Comunicarea Comisiei referitoare la strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă,

–  având în vedere Decizia (UE) 2019/1181 a Consiliului din 8 iulie 2019 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2019 referitoare la Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2019(10),

–  având în vedere „Orientările politice pentru următoarea Comisie (2019-2024): O Uniune mai ambițioasă, prezentate de președinta Comisiei, Ursula von der Leyen,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 ianuarie 2019 privind dialogul social pentru inovare în economia digitală(11),

–  având în vedere previziunile economice ale Comisiei din primăvara lui 2020 din 6 mai 2020,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2020 privind salarii minime decente în Europa,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iulie 2020 intitulat „Planul de redresare pentru Europa și cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027”,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2019 privind standardele minime comune în domeniul ajutorului de șomaj în statele membre ale UE – un pas concret către punerea efectivă în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale(12),

–  având în vedere studiul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) intitulat „COVID-19: Policy responses across Europe” („COVID-19: răspunsuri în materie de politici în întreaga Europă”),

–  având în vedere raportul tehnic al Centrului Comun de Cercetare intitulat „Măsurile de izolare împotriva COVID și piața muncii din UE”, publicat în 2020, și, în special, analiza realizată de Centrul comun cu privire la cele mai recente informații disponibile privind practicile de muncă la distanță în UE,

–  având în vedere Carta socială europeană revizuită și Procesul de la Torino, lansat în 2014 cu scopul de a consolida sistemul de tratate al Cartei sociale europene în cadrul Consiliului Europei și în relația sa cu dreptul Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0233/2020),

A.  întrucât dezvoltarea durabilă este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene; întrucât economia de piață socială se bazează pe doi piloni complementari, și anume punerea în aplicare a normelor de concurență și măsuri solide de politică socială, care ar trebui să conducă la ocuparea integrală a forței de muncă și la realizarea progresului social; întrucât cei trei piloni ai dezvoltării durabile sunt pilonul economic, pilonul social și pilonul de mediu; întrucât dezvoltarea durabilă se bazează, printre altele, pe ocuparea integrală a forței de muncă și pe progresul social; întrucât este vorba de un obiectiv fundamental al Uniunii Europene, prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din TUE; întrucât, până în prezent, s-a acordat prioritate sustenabilității economice și de mediu;

B.  întrucât Europa se confruntă cu provocări emergente, precum accentuarea inegalităților dintre generații, reducerea oportunităților și a resurselor sociale, de sănătate, economice și de mediu, disparitățile teritoriale și accesul inegal la servicii sociale și de sănătate fundamentale, la locuri de muncă și oportunități de afaceri și la infrastructura socială; întrucât reducerea inegalităților reprezintă o responsabilitate comună a UE și a statelor membre; întrucât inegalitățile (în ceea ce privește veniturile și oportunitățile) s-au accentuat în majoritatea statelor membre de la criza economică din 2008, afectând atât caracterul sustenabil, cât și caracterul incluziv al creșterii și al coeziunii sociale, și, în acest context, progresul în direcția atingerii obiectivelor UE pentru 2020 a fost dificil;

C.  întrucât există o nevoie puternică și recunoscută de tranziții juste, în Europa și în lume, de exploatare durabilă a resurselor, de reducere a emisiilor de CO2 și de protecție solidă a mediului, pentru a garanta mijloacele de subzistență, securitatea, sănătatea și prosperitatea generațiilor viitoare; întrucât tranzițiile către o economie și o dimensiune socială, verde și ecologică, stabilă și durabilă vor necesita cooperarea între actorii publici și privați și trebuie să fie însoțite de un proces de reindustrializare, de modernizare a bazei industriale și de consolidare a pieței interne; întrucât tranzițiile verzi, digitale și demografice afectează regiunile, sectoarele, lucrătorii și grupurile de populație europene în diferite moduri, iar aceste tranziții vor necesita o reconversie profesională majoră și realocarea forței de muncă pentru a preveni distrugerea locurilor de muncă în sectoarele afectate;

D.  întrucât regiunile europene în care este cea mai mare nevoie de o tranziție durabilă sunt, în general, și cele cu niveluri ridicate de sărăcie și excluziune; întrucât sunt necesare măsuri decisive și investiții pentru o redresare rapidă, care ar trebui să se axeze pe atenuarea efectelor economice și sociale ale pandemiei, să repornească activitatea economică, promovând dezvoltarea durabilă, tranziția verde și transformarea digitală și punând în aplicare principiile incluse în Pilonul european al drepturilor sociale, pentru ca sistemele de protecție socială să fie mai eficace și mai robuste; întrucât o Europă competitivă la nivel internațional trebuie să se bazeze pe o Europă socială puternică pentru a crea o cale către o creștere durabilă, locuri de muncă de calitate și sisteme solide de protecție socială pentru toți;

E.  întrucât cercetările Eurofound evidențiază complexitatea dimensiunii sociale a Uniunii Europene și sugerează completarea tabloului de bord care însoțește Pilonul european al drepturilor sociale cu indicatori suplimentari, care vizează calitatea locurilor de muncă, justiția socială și egalitatea de șanse, sistemele solide de protecție socială și mobilitatea echitabilă;

F.  întrucât strategia Europa 2020 a fost lansată în 2010 pentru a promova o creștere economică inteligentă, sustenabilă și incluzivă; întrucât punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona ar fi trebuit să acorde mai multă prioritate durabilității și incluziunii decât creșterii;

G.  întrucât, astfel cum prevede articolul 151 din TFUE, Uniunea și statele membre, conștiente de drepturile sociale fundamentale precum cele enunțate în Carta socială europeană semnată la Torino la 18 octombrie 1961 și în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor adoptată în 1989, au ca obiective promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres, precum și o protecție socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat și durabil al ocupării forței de muncă și combaterea excluziunii; întrucât inițiativele ce provin din Pilonul european al drepturilor sociale reprezintă o responsabilitate partajată între UE și statele membre, care au sisteme sociale și tradiții diferite; întrucât, prin urmare, astfel de inițiative ar trebui să protejeze sistemele naționale de negociere colectivă, oferind niveluri mai ridicate de protecție; întrucât drepturile fundamentale, proporționalitatea, securitatea juridică, egalitatea în fața legii și subsidiaritatea sunt principii generale ale dreptului UE și, ca atare, trebuie respectate;

H.  întrucât femeile sunt subreprezentate în pozițiile de conducere din politică și economie în care se concep răspunsurile strategice la pandemia de COVID-19; întrucât femeile ar trebui să participe la procesul de luare a deciziilor, pentru a-l îmbogăți cu mai multe perspective, cunoștințe și experiență, ceea ce ar duce la rezultate politice mai bune;

I.  întrucât sistemele de protecție socială contribuie la garantarea unei vieți decente; întrucât sistemele respective includ securitatea socială, asistența medicală, educația, locuințele, ocuparea forței de muncă, justiția și serviciile sociale destinate grupurilor dezavantajate și joacă un rol esențial în realizarea unei dezvoltări sociale durabile, promovând egalitatea și justiția socială și asigurând dreptul la protecție socială, astfel cum este consacrat în Declarația universală a drepturilor omului (1948); întrucât politicile de protecție socială sunt componente vitale ale strategiilor naționale de dezvoltare pentru a reduce sărăcia și vulnerabilitatea pe parcursul ciclului de viață și pentru a sprijini o creștere favorabilă incluziunii și sustenabilă;

J.  întrucât dialogul social și negocierile colective sunt instrumente esențiale pentru ca angajatorii și sindicatele să poată stabili salarii și condiții de muncă corecte, iar sistemele puternice de negocieri colective sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică; întrucât societățile cu sisteme solide de negociere colectivă tind să fie mai bogate și mai echitabile; întrucât dreptul la negocierile colective este un aspect care privește toți lucrătorii europeni, care poate avea și implicații cruciale pentru democrație și statul de drept, inclusiv respectarea drepturilor sociale fundamentale; întrucât negocierile colective constituie un drept european fundamental, iar instituțiile UE sunt obligate să-l respecte în conformitate cu articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale; întrucât, în acest context, politicile care respectă, promovează și consolidează negocierile colective și poziția lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor joacă un rol esențial în realizarea unui standard ridicat al condițiilor de muncă;

K.  întrucât negocierea colectivă reprezintă un instrument esențial pentru promovarea drepturilor la locul de muncă; întrucât, potrivit datelor OCDE, în ultimele decenii, atât densitatea sindicală, cât și acoperirea negocierilor colective au scăzut semnificativ; întrucât, din anul 2000, acoperirea negocierilor colective a scăzut în 22 dintre cele 27 de state membre ale UE; întrucât calitatea muncii și a mediului de lucru este mai ridicată, în medie, în țările cu parteneri sociali bine organizați și cu o acoperire ridicată a contractelor colective; întrucât, cu condiția să aibă o acoperire bună și să fie bine coordonată, negocierea colectivă stimulează performanțele satisfăcătoare pe piața muncii;

L.  întrucât, potrivit Eurofound, negocierea colectivă a fost supusă presiunilor, iar recesiunea din 2008 a condus la o descentralizare a negocierii colective; întrucât, deși se estimează că unul din șase lucrători din UE este acoperit de un acord salarial colectiv, se obțin cu greu dovezi fiabile sub forma unor date mai aprofundate privind acoperirea negocierilor și contractele colective de la nivelul UE; întrucât, potrivit datelor furnizate de Institutul European al Sindicatelor (ETUI), nivelul mediu al apartenenței la sindicat în UE este de aproximativ 23 %, cu o mare diversitate a ratei de aderare sindicală între statele membre, variind între 74 % și 8 %; întrucât apartenența la organizații patronale și cota de piață pe care o reprezintă acestea prezintă, de asemenea, variații foarte mari;

M.  întrucât investițiile sociale se referă la investiții în oameni pentru a le îmbunătăți condițiile de viață; întrucât principalele domenii de politică pentru investițiile sociale includ securitatea socială, asistența medicală, îngrijirea pe termen lung, educația, locuințele, ocuparea forței de muncă, justiția și serviciile sociale pentru grupurile vulnerabile; întrucât politicile sociale bine concepute au o contribuție importantă la dezvoltarea și creșterea sustenabile, precum și la protejarea populației împotriva sărăciei și acționează ca factori de stabilizare economică;

N.  întrucât se preconizează că rata sărăciei va crește, acesta fiind unul dintre efectele pandemiei de COVID-19; întrucât femeile, tinerii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și familiile numeroase sunt mai afectate de această situație; întrucât numărul gospodăriilor cu o singură persoană și al persoanelor în vârstă care trăiesc singure este în creștere; întrucât numărul de gospodării formate dintr-o singură persoană sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială și mai ales femeile în vârstă sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie decât bărbații în vârstă dacă locuiesc singure; întrucât gospodăriile monoparentale sunt expuse unui risc ridicat de sărăcie și de privațiuni și întâmpină dificultăți în a-și întocmi un buget din cauză că au un singur venit și rate de încadrare în muncă mai scăzute; întrucât tot mai mulți adulți tineri se bazează pe faptul că îi va proteja de sărăcie căminul părintesc, însă 29 % din gospodăriile cu trei generații sunt expuse riscului de sărăcie, iar 13 % suferă de privațiuni severe;

O.  întrucât discriminarea de gen de acasă și de pe piața muncii poate determina o distribuire inegală a resurselor, femeile devenind mai vulnerabile la sărăcie și excluziune socială decât bărbații; întrucât, dacă ajung într-o situație de sărăcie, femeile au șanse mai mici de a ieși din ea;

P.  întrucât atât segregarea orizontală, cât și cea verticală a pieței muncii din UE sunt încă semnificative, femeile fiind suprareprezentate în sectoarele mai puțin profitabile; întrucât pandemia de COVID-19 a afectat mai ales femeile cu contracte de muncă precare, deoarece acestea au fost primele care și-au pierdut locurile de muncă, lucru ce a avut consecințe financiare pentru familii și independența lor economică și a avut drept rezultat o protecție insuficientă în domeniul securității sociale în timpul crizei;

Q.  subliniază că, în 2018, în UE-27 existau aproape 109 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, echivalentul a 21,7 % din populația totală, 23 de milioane dintre acestea fiind copii(13); întrucât UE nu și-a atins obiectivul pentru 2020 de a reduce cu cel puțin 20 de milioane numărul de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială; întrucât, cel mai probabil, numărul de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială va crește la nivelul Uniunii, ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19; întrucât lipsa de adăpost a crescut constant cu 70 % în majoritatea statelor membre în ultimul deceniu, cel puțin 700 000 de persoane neavând adăpost în fiecare noapte în UE; întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat că problema lipsei de adăpost constituie atât o criză socială, cât și o criză în domeniul sănătății publice(14); întrucât aproximativ o cincime din populația UE este în pericol să se îndatoreze excesiv, iar numeroase persoane nu primesc prestațiile sociale la care au dreptul, în temeiul sistemelor lor naționale;

R.  întrucât unul din cinci lucrători din UE are un loc de muncă de calitate precară; întrucât se preconizează că, în următorul deceniu, polarizarea locurilor de muncă și formele de muncă atipice vor crește și mai mult și vor exista mai multe locuri de muncă la extremitățile superioare și inferioare ale spectrului de competențe(15); întrucât schimbările tehnologice și utilizarea inteligenței artificiale ar putea schimba semnificativ piața muncii; întrucât acest fapt conduce la disparități și mai mari în ceea ce privește veniturile; întrucât cererea de forță de muncă a înregistrat în mod constant nivelurile cele mai scăzute în cadrul distribuției locurilor de muncă și a salariilor, în special în perioadele de recesiune și de contracție a ocupării forței de muncă dintre anii 2008 și 2013, parțial din cauza deplasării ocupării forței de muncă din sectorul producției și din cel al construcțiilor către sectorul serviciilor; întrucât această tendință poate fi consolidată în continuare de pandemie; întrucât locurile de muncă cu calificare redusă vor fi întotdeauna esențiale pentru societăți și trebuie să asigure un salariu și condiții de muncă decente; întrucât digitalizarea poate crea șanse și oportunități de perfecționare profesională, dar nu îmbunătățește neapărat condițiile de muncă sau nu creează neapărat noi locuri de muncă de calitate pentru toată lumea;

S.  întrucât tranziția de la locuri de muncă pe perioadă determinată la contracte de muncă pe perioadă nedeterminată este aproape inexistentă; întrucât 60 % dintre lucrători sunt captivi, în mod involuntar, în locuri de muncă pe perioadă determinată; întrucât ratele de tranziție sunt scăzute mai ales în țările cu un nivel ridicat al ocupării forței de muncă pe perioadă determinată; întrucât chiar și administrațiile publice s-au bazat prea des pe lucrători temporari pentru a înlocui funcționari publici, în condiții de muncă mai precare;

T.  întrucât cercetările Eurofound privind „noile forme de muncă” arată că formele de muncă emergente și din ce în ce mai importante, care se abat de la raporturile tradiționale angajator-angajat și/sau sunt caracterizate de o organizare netradițională a muncii și de modele de muncă netradiționale, tind să beneficieze mai puțin de protecție socială, de dialog social și de negociere colectivă; întrucât, de asemenea, s-a constatat că astfel de forme de muncă sunt folosite mai intens în perioade dificile din punct de vedere economic și, drept urmare, intervențiile ar trebui evaluate în raport cu criza care se preconizează că va avea loc pe piața muncii ca urmare a pandemiei de COVID-19;

U.  întrucât rata șomajului este de peste 7 %, iar rata șomajului în rândul tinerilor a crescut la 17 % și se preconizează că va crește în continuare din cauza epidemiei de COVID-19(16), în special în rândul femeilor și al lucrătorilor slab calificați; întrucât se preconizează că rata șomajului în zona euro va crește de la 8,3 % în 2020 la aproximativ 9,3 % în 2021, cu diferențe substanțiale între statele membre(17); întrucât rata șomajului în anumite grupuri, cum ar fi persoanele cu dizabilități, minoritățile etnice precum romii, tinerii și persoanele în vârstă, poate fi semnificativ mai ridicată; întrucât, potrivit sondajului privind nivelul de trai, munca și pandemia de COVID-19, realizat de Eurofound, criza provocată de pandemia de COVID-19 a avut un impact dramatic asupra pieței muncii, 8 % dintre angajați și 13 % dintre lucrătorii independenți devenind șomeri de la începutul pandemiei; întrucât impactul crizei a fost resimțit și de persoanele care au rămas pe piața muncii, cărora le-a scăzut semnificativ numărul de ore lucrate, ceea ce a condus la pierderea de venituri și a generat îngrijorări în legătură cu participarea pe piața muncii în viitor și cu insecuritatea financiară;

V.  întrucât, potrivit Eurostat, în 2018, în UE-28, existau 8,3 milioane de lucrători cu fracțiune de normă subocupați, 7,6 milioane de persoane erau apte de muncă, însă nu căutau un loc de muncă, iar alte 2,2 milioane de persoane au căutat locuri de muncă, însă nu au putut să înceapă munca imediat; întrucât, în total, 18,1 milioane de persoane se aflau într-o situație similară șomajului în UE-28 în 2018;

W.  întrucât combaterea șomajului în rândul tinerilor, dar și în rândul persoanelor în vârstă rămâne una dintre cele mai mari provocări la nivel regional în UE;

X.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos la lumină abuzuri în ceea ce privește drepturile lucrătorilor transfrontalieri, frontalieri și sezonieri și situația precară a acestora, cu un nivel scăzut al protecției sociale și al coordonării în materie de securitate socială; întrucât, prin urmare, este nevoie de o reglementare mai strictă, de o monitorizare mai eficientă și de o aplicare efectivă a condițiilor de muncă decente, precum și a condițiilor de locuit și a sănătății și siguranței la locul de muncă; întrucât au fost îmbunătățite dispozițiile Directivei privind munca prin agent de muncă temporară, sub aceste aspecte;

Y.  întrucât, în 2019, între bărbați și femei se înregistra un decalaj de 11,7 % în ceea ce privește participarea la ocuparea forței de muncă; întrucât această diferență are un cost economic uriaș pentru UE, și anume de 320 de miliarde EUR pe an sau 2,37 % din PIB-ul UE; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 afectează în mod disproporționat situația profesională și socială a femeilor, deoarece 26,5 % dintre femei au locuri de muncă precare și ele reprezintă 60 % dintre lucrătorii cu fracțiune de normă; întrucât femeile sunt mai afectate decât bărbații de dificultățile provocate de pandemia de COVID-19, din cauza sectoarelor profesionale în care sunt predominante și pentru că sarcinile de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă sunt încă, în mare măsură, responsabilitatea lor;

Z.  întrucât persoanele cu dizabilități și vârstnicii sunt expuși în mod deosebit la criza provocată de COVID-19; întrucât aceștia sunt susceptibili de a suferi în mod disproporționat și de a avea nevoi speciale de sprijin, care trebuie luate în considerare încă de la început atunci când se răspunde pandemiei, cercetările arătând că aceste grupuri sunt expuse unui risc ridicat de a dezvolta probleme de sănătate mintală;

AA.  întrucât regiunile Europei se confruntă cu tendințe demografice pe termen lung, de la o speranță de viață mai mare, la rate mai scăzute ale natalității, îmbătrânirea populației, reducerea forței de muncă, gospodării mai mici și creșterea urbanizării; întrucât se preconizează că proporția populației Europei față de populația mondială va fi în scădere și va reprezenta mai puțin de 4 % până în 2070, fenomen care va genera provocări; întrucât zonele rurale și periferice sunt puternic afectate de schimbările demografice;

AB.  întrucât pandemia a afectat în special persoanele în vârstă, în unele cazuri agravând situația celor care sunt izolați; întrucât persoanele în vârstă sunt cele mai expuse riscului de a nu avea acces la internet și la tehnologiile moderne și, prin urmare, sunt mai expuse riscului de excludere, inclusiv de excludere digitală;

AC.  întrucât criza a cauzat accentuarea sărăciei urbane, afectând mai mult gospodăriile cu venituri medii și creând noi grupuri expuse riscului de sărăcie, și determină adâncirea inegalităților teritoriale, exacerbând dezavantajele sociale în zonele urbane defavorizate și accesul inegal la servicii publice și generând o cerere tot mai mare de servicii sociale și de infrastructură socială la nivel local, într-o perioadă în care bugetele locale sunt suprasolicitate;

AD.  întrucât cercetările bazate pe Sondajul european privind condițiile de muncă din 2015 arată că de două ori mai multe persoane care lucrează în mod obișnuit de la distanță declară că lucrează mai mult decât cele 48 de ore prevăzute de legislația Uniunii și că perioadele lor de repaus dintre zilele lucrătoare nu depășesc 11 ore, comparativ cu persoanele care lucrează în spațiile de lucru ale angajatorilor; întrucât ponderea acestor lucrători de la distanță care declară că lucrează în timpul liber în fiecare zi sau de mai multe ori pe săptămână ajunge la aproape 30 %, comparativ cu cea a lucrătorilor care muncesc de la birou, care nu depășește 5 %; întrucât persoanele care lucrează în mod obișnuit de la distanță sunt, de asemenea, mai expuse riscului de a suferi de stres din cauze profesionale, de a fi afectate de tulburări de somn și de a avea probleme în concilierea responsabilităților profesionale cu cele familiale;

AE.  întrucât, din cauza pandemiei de COVID-19 și a măsurilor de combatere a acesteia, și anume izolarea și munca de la distanță, femeile aflate în relații abuzive au devenit permanent expuse la violență, ceea ce a dus la creșterea numărului de cazuri de violență la adresa femeilor; întrucât unul dintre efectele izolării a fost o explozie a cazurilor de violență de gen și violență în familie cu circa 30 % în unele țări europene; întrucât, în total, peste 243 de milioane de femei între 15 și 49 de ani din întreaga lume au fost victime ale violenței sexuale și/sau fizice în ultimele 12 luni;

AF.  întrucât presiunea asupra femeilor a crescut și mai mult; întrucât noile forme de muncă impuse, cu un program ce poate fi prelungit și care se practică în detrimentul separării vieții profesionale de cea privată, au dus la o explozie de noi forme de hărțuire psihologică și sexuală, atât online cât și offline, în timpul izolării; întrucât marea majoritate a companiilor și a guvernelor nu au instituit niciun fel de măsuri de combatere a acestor fenomene,

1.  subliniază că UE s-a lansat pe calea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, neutră din punct de vedere climatic, eficientă în utilizarea resurselor și circulară, care trebuie să garanteze cel mai înalt nivel de justiție socială, crescând nivelul de bunăstare, progres social, securitate, prosperitate, egalitate și incluziune și nelăsând pe nimeni în urmă; consideră că dezvoltarea durabilă este adânc înrădăcinată în proiectul european și în valorile europene și că sustenabilitatea socială este o condiție prealabilă fundamentală pentru o tranziție ecologică, digitală și demografică echitabilă și favorabilă incluziunii; insistă că, pentru a reduce inegalitățile, aceste procese trebuie încadrate într-o tranziție care poate oferi oportunități sociale și prosperitate comună; subliniază că justiția socială, munca decentă cu venituri de subzistență, egalitatea de șanse, mobilitatea echitabilă și sistemele solide de protecție socială reprezintă elemente esențiale în tranziția justă către o Europă sustenabilă și socială;

2.  consideră că această perioadă de redresare trebuie să fie momentul pentru reforme pe deplin angajate față de implementarea Agendei 2030 a ONU și a celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale acesteia, bazate pe solidaritate, integrare, justiție socială, o distribuire echitabilă a bogăției, egalitate de gen, sisteme publice de protecție socială de înaltă calitate, locuri de muncă de calitate și creștere economică sustenabilă – un model care să asigure egalitatea și protecția socială, să țină cont de nevoile grupurilor vulnerabile, să îmbunătățească participarea și cetățenia, precum și nivelul de trai pentru toți cetățenii; consideră că acesta este cel mai bun mod prin care UE poate ieși din această criză mai sustenabilă, mai rezilientă și mai echitabilă pentru generația viitoare;

3.  subliniază că progresul în direcția unei Europe sustenabile, echitabile și favorabile incluziunii impune asumarea unui angajament comun puternic, atât pentru promovarea Agendei 2030 a ONU, cât și pentru punerea în aplicare și materializarea principiilor și drepturilor prevăzute în Pilonul european al drepturilor sociale; subliniază că trebuie elaborată o agendă politică ambițioasă, cu obiective și indicatori ai sustenabilității sociale ușor de identificat, fezabili, sustenabili, clari și obligatorii; atrage atenția că următorul summit social al UE, planificat să aibă loc în mai 2021 la Porto, ar fi ocazia perfectă pentru adoptarea acestei agende la cel mai înalt nivel politic de către liderii celor 27 de state membre și ai Consiliului European, ai Parlamentului European și ai Comisiei Europene; solicită implicarea partenerilor sociali pe tot parcursul procesului;

Cadrul de guvernanță pentru progres social

4.  consideră că Agenda de la Porto ar trebui să aibă o dublă abordare, și anume să se concentreze pe componenta privind sustenabilitatea socială a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a UE și totodată să deschidă calea spre materializarea principiilor Pilonului european al drepturilor sociale, prin adoptarea unui plan de acțiune, și constituind o prelungire a Strategiei de la Lisabona, stabilind obiective și instrumente ambițioase și obligatorii, care să definească drumul către progres și sustenabilitate socială; consideră că această agendă ar putea conține cadrul strategic pentru o Europă socială sustenabilă, echitabilă și favorabilă incluziunii pentru 2030;

5.  subliniază că obiectivele unei noi agende pentru o Europă socială puternică trebuie să se axeze pe protejarea tuturor cetățenilor, în special a celor mai vulnerabili, și pe asigurarea unei redresări incluzive și juste din punct de vedere social și că aceste obiective trebuie să fie consolidate prin conferirea de forță executorie obligatorie, ținând seama de caracteristicile și nevoile naționale și reflectând obligațiile economice și de mediu a căror respectare este legată de accesul la fondurile europene; consideră că, în acest sens, acțiunile politice, programele și reformele UE și ale statelor membre ar trebui elaborate într-o manieră care să contribuie la realizarea acestor obiective obligatorii și că protecția juridică ar putea însemna că ar trebui prevenite acțiunile, politicile, programele sau reformele care ar putea avea un impact negativ asupra progresului în direcția atingerii acestor obiective sau l-ar putea îngreuna;

6.  este convins că un cadru de guvernanță pentru o Europă socială și sustenabilă ar trebui să fie ancorat în următoarele reforme: integrarea în tratate a Pilonului european al drepturilor sociale și a unui protocol privind progresul social, protejându-se drepturile sociale la același nivel ca și libertățile economice pe piața unică, și adoptarea unui pact pentru dezvoltare sustenabilă și progres social, care să impună obligativitatea obiectivelor sociale și de sustenabilitate, pentru a realiza ODD-urile ONU; consideră, de asemenea, că procesul semestrului european ar trebui să respecte metoda comunitară și să fie stabilit de comun acord de către Consiliu și Parlamentul European, iar mai multe domenii de politică socială ar trebui să se supună procesului decizional cu majoritate calificată, în special nediscriminarea, protecția socială a lucrătorilor (în afara situațiilor transfrontaliere), protecția lucrătorilor cărora li s-a reziliat contractul de muncă, reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor și condițiile de ocupare a forței de muncă pentru resortisanții țărilor terțe care locuiesc în mod legal în UE;

Mijloace financiare pentru o Europă socială și sustenabilă puternică

7.  invită statele membre să utilizeze pe deplin flexibilitatea în aplicarea normelor UE privind finanțele publice și politicile fiscale, pentru a permite cheltuieli excepționale, astfel încât să prevină și să atenueze consecințele sociale ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, să întărească sistemele de protecție socială, să finanțeze locurile de muncă de calitate, serviciile publice, combaterea sărăciei și tranziția verde și digitală; salută planul de redresare al UE intitulat „Next Generation EU”; subliniază că tranziția verde și cea digitală nu pot fi realizate decât printr-un sprijin adecvat pentru educație, asistență socială și infrastructura de asistență medicală, pentru a asigura echitatea socială, coeziunea socială și prosperitatea pentru toți; este îngrijorat de faptul că, în cadrul crizei actuale, sistemele de protecție socială sunt supuse unei presiuni fără precedent și că cheltuielile publice aferente vor crește exponențial; subliniază că cheltuielile aferente măsurilor de combatere a crizei nu ar trebui să afecteze categoriile cele mai defavorizate ale populației, ci ar trebui să vizeze o abordare echitabilă; subliniază, prin urmare, că, pentru a impulsiona redresarea, eforturile de investiții ale UE prin intermediul planului de redresare trebuie să aibă o puternică dimensiune socială, care să consolideze sistemele de protecție socială și investițiile în securitate socială, acces la asistență medicală și la educație, locuințe la un preț accesibil, ocuparea forței de muncă, justiție și servicii sociale pentru grupurile vulnerabile, în vederea combaterii impactului social al crizei; consideră că investițiile în educație, sistemele bine concepute de impozitare progresivă și de prestații sociale, investițiile sociale și asigurarea unor servicii publice și sociale de calitate sunt pârghii esențiale pentru a preveni transferul dezavantajelor de la o generație la următoarea; subliniază că este important să se pună în aplicare Pilonul european al drepturilor sociale în contextul planului european de redresare și al Mecanismului de redresare și reziliență, la același nivel cu Pactul verde și tranziția digitală; solicită, prin urmare, ca reformele viitoare legate de pachetul de redresare să prevadă printre obiectivele principale ale programelor naționale de reformă convergența socială ascendentă, inclusiv prin sprijin financiar; în acest sens, consideră că noile obiective de la Porto pentru 2030 ar trebui incluse în planul de redresare, alături de obiectivele economice și de mediu;

8.  subliniază că investițiile sociale din pachetul de redresare ar trebui să corespundă obiectivelor ambițioase ale Agendei de la Porto, pentru a oferi, de asemenea, sprijinul financiar necesar; consideră că planurile specifice de progres social ar trebui să evidențieze modul în care vor fi puse în aplicare obiectivele Agendei de la Porto și principiile Pilonului european al drepturilor sociale, dimensiunea investițiilor sociale, domeniile în cauză și rezultatele vizate în materie de progrese;

9.  reamintește că șomajul tehnic reprezintă un instrument eficace pentru a proteja locurile de muncă pe perioada unei crize economice; salută instituirea Instrumentului de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE), ca o măsură de urgență pentru sprijinirea schemelor de șomaj tehnic din statele membre în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19; subliniază că acesta este un instrument-cheie pentru sprijinirea programelor naționale de șomaj tehnic, făcând astfel posibilă protejarea locurilor de muncă și a competențelor și păstrarea unei mari părți din salarii și venituri; invită Comisia să evalueze cu atenție performanța acestui instrument temporar și să examineze posibila introducere a unui instrument special permanent în acest sens, care să fie activat, la cererea statelor membre, în cazul oricărei crize neprevăzute care conduce la o creștere constantă a cheltuielilor pentru programele de șomaj tehnic și măsurile similare; invită Comisia și statele membre să se asigure că asistența financiară este acordată numai întreprinderilor care nu sunt înregistrate în țările enumerate în lista comună a UE a jurisdicțiilor din țări terțe în scopuri fiscale sau în anexa 1 la concluziile Consiliului privind lista UE revizuită a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale; invită Comisia și statele membre să se asigure că beneficiarii respectă valorile fundamentale consacrate în tratate, iar companiile care primesc sprijin financiar public protejează lucrătorii, asigură condiții de muncă decente, respectă sindicatele și contractele colective aplicabile, își plătesc impozitele și se abțin de la răscumpărarea acțiunilor și de la plata primelor pentru cadrele de conducere și a dividendelor către acționari; subliniază importanța combinării programelor de șomaj tehnic cu educația și formarea profesională a lucrătorilor afectați;

10.  salută anunțul făcut de Președinta Comisiei Europene privind propunerea unui sistem UE de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj și îndeamnă Comisia să își prezinte propunerea; solicită ca acest instrument să protejeze toate tipurile de lucrători, să reducă presiunea exercitată de șocurile externe asupra finanțelor publice și să protejeze sistemele naționale de indemnizații de șomaj pe perioada crizelor care conduc la o creștere bruscă a cheltuielilor; solicită ca această propunere să vizeze țările din UEM, cu posibilitatea să adere și statele din afara UEM;

11.  salută crearea unui Fond pentru o tranziție justă; subliniază că acceptarea socială pe scară largă a măsurilor de protecție a mediului și privind acțiunile climatice este esențială pentru punerea lor în aplicare cu eficacitate; îndeamnă statele membre să implice într-o manieră eficace partenerii sociali, guvernele regionale și locale și societatea civilă în elaborarea planurilor teritoriale pentru o tranziție justă; reamintește că schimbările climatice și schimbările structurale subsecvente au deja un impact puternic asupra multor regiuni europene și a cetățenilor lor; subliniază că crearea de locuri de muncă verzi și decente este esențială pentru a asigura o piață a locurilor de muncă echilibrată și incluzivă, care să însoțească tranziția justă și echitabilă către o economie bazată pe surse regenerabile de energie, foarte eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și al energiei, circulară și neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și care să garanteze că nimeni nu este lăsat în urmă; insistă asupra majorării sumei propuse de Comisie în mai 2020 pentru Fondul pentru o tranziție justă în propunerea sa modificată; solicită ca fondul să dispună de mijloace financiare suficiente pentru a sprijini regiunile aflate în tranziție și pentru a se asigura că sunt create noi locuri de muncă de calitate și că coeziunea socială este principiul director pentru acordarea de sprijin în cadrul fondului; subliniază că Fondul european revizuit de ajustare la globalizare joacă un rol esențial în sprijinirea planurilor sociale pentru lucrătorii afectați de restructurare și solicită Comisiei și statelor membre să fie de acord cu majorarea substanțială a bugetului pentru acest instrument, în cadrul sprijinului financiar european mai amplu pentru o tranziție justă; solicită utilizarea sustenabilă și ambițioasă a fondurilor disponibile pentru a sprijini regiunile cele mai vulnerabile și care au rămas în urmă, prin utilizarea unor măsuri tranzitorii acolo unde este necesar; reamintește că este important ca proiectele eligibile să fie în concordanță cu obiectivul neutralității climatice pentru 2050, cu etapele intermediare ale acestuia pentru 2030 și cu Pilonul european al drepturilor sociale;

12.  evidențiază schimbările pe care le aduce tranziția justă pe piața forței de muncă și în distribuirea noilor locuri de muncă ecologice; invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii pentru a asigura accesul femeilor la noi locuri de muncă ecologice și pentru a reduce disparitatea de gen în ocuparea forței de muncă în sectorul energiei din surse regenerabile;

13.  reamintește că, înainte de pandemia de COVID-19, peste 100 de milioane de europeni se confruntau în fiecare zi cu sărăcia și cu lipsuri materiale și că această situație se va deteriora și mai mult în urma crizei; recunoaște rolul esențial al tuturor fondurilor și programelor europene în domeniul social și rolul și mai important pe care îl vor juca viitoarele FSE+ și fondul european de ajustare la globalizare (FEG) în următorii 7 ani; subliniază că eforturile de redresare ar trebui să stimuleze crearea de locuri de muncă și creșterea economică, reziliența și echitatea societăților noastre și ar trebui să fie completate de o puternică dimensiune socială, care să abordeze inegalitățile sociale și economice și nevoile persoanelor care sunt cel mai puternic afectate de criză, în special ale grupurilor vulnerabile și defavorizate, precum persoanele care trăiesc în sărăcie, cele fără un loc de muncă, persoanele în vârstă, tinerii, persoanele cu dizabilității, părinții unici susținători ai familiilor monoparentale, lucrătorii mobili și migranții; salută faptul că Comisia își asumă angajamentul de a mobiliza FEG ca răspuns la impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 la nivel social și economic și subliniază că extinderea sferei de aplicare a FEG la tranziția digitală și la tranziția verde va necesita o finanțare suficientă pentru anii următori; solicită statelor membre să folosească pe deplin acest fond pentru a-i ajuta pe lucrătorii strămutați în aceste tranziții;

14.  este preocupat că, în contextul redresării după pandemia de COVID-19, va deveni iminentă în următorii ani nevoia de a combate sărăcia, inclusiv sărăcia în rândul copiilor; subliniază că statele membre ar trebui să aloce cel puțin 5 % din resursele cu gestiune partajată din cadrul Fondului social european (FSE+) pentru a sprijini activitățile desfășurate în cadrul Garanției europene pentru copii (GEC); subliniază că este esențială crearea unui buget separat de 3 miliarde EUR pentru primul an de punere în aplicare a acesteia, într-o perioadă în care UE suferă consecințele pandemiei de COVID-19, ceea ce va avea un impact și mai mare asupra copiilor, aceștia fiind grupul cel mai vulnerabil dintre persoanele cele mai defavorizate, și investirea unei sume totale de cel puțin 20 de miliarde EUR în Garanția europeană pentru copii în perioada 2021-2027; îndeamnă ca această garanție să fie completată de o strategie cuprinzătoare de combatere a sărăciei, care să includă măsuri care să asigure locuințe decente și la prețuri accesibile și să abordeze problema lipsei de adăpost; reamintește că orice strategie de eradicare a sărăciei în rândul copiilor trebuie să țină cont de realitatea părinților unici susținători ai familiilor monoparentale și a familiilor cu mulți copii, întrucât aceste familii fac parte din grupurile vulnerabile din societate; subliniază, de asemenea, că statele membre ar trebui să aloce cel puțin 3 % din resursele cu gestiune partajată din cadrul FSE+ pentru a combate privațiunile de natură alimentară și materială și pentru a sprijini incluziunea socială a persoanelor care sunt cel mai puternic afectate de privațiuni;

15.  subliniază că criza provocată de COVID-19 a cauzat deja pierderea multor locuri de muncă, în special în rândul tinerilor, care ocupă mai frecvent locuri de muncă precare; salută, în acest context, planurile Comisiei de a consolida Garanția europeană pentru tineret și invită Comisia și statele membre să facă din lupta împotriva șomajului în rândul tinerilor o prioritate; subliniază că este necesar ca statele membre să continue să investească suficiente resurse din cadrul FSE+ în măsuri de sprijinire a ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și, prin urmare, acestea trebuie să aloce cel puțin 15 % din resursele lor în cadrul FSE+ prin gestiune partajată pentru acțiuni specifice și reforme structurale pentru a sprijini ocuparea forței de muncă de calitate în rândul tinerilor; reamintește că este nevoie de o Garanție pentru tineret cu caracter obligatoriu, mai eficace și mai incluzivă, care să ofere stagii de practică și de ucenicie remunerate, pentru toate grupurile de persoane care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, într-un cadru clar de criterii de calitate aplicabil Garanției pentru tineret; condamnă practica stagiilor neremunerate, atunci când nu sunt legate de obținerea unor calificări educaționale, ca o formă de exploatare a muncii tinerilor și o încălcare a drepturilor acestora; solicită Comisiei să propună un cadru juridic pentru interzicerea într-o manieră eficace și aplicabilă a stagiilor de practică și de ucenicie neremunerate;

Agenda de la Porto: obiective și propuneri

16.  consideră că Agenda de la Porto, ca o agendă pentru o Europă socială puternică în vederea dezvoltării sustenabile, ar trebui să cuprindă indicatori de bunăstare economică, socială și de mediu și ar trebui să acopere următoarele domenii: munca decentă, justiția socială și egalitatea de șanse, sisteme solide de protecție socială și mobilitatea echitabilă; consideră că, pentru a obține rezultate mai concrete, această nouă agendă ar trebui să îmbine obiective cantitative și calitative și să pornească de la o abordare bazată pe drepturi;

17.  invită Comisia și statele membre să combată în mod activ diviziunea digitală în ceea ce privește accesul la serviciile publice, care au fost digitalizate în mare parte pe perioada pandemiei de COVID-19, asigurând sprijin financiar din partea UE pentru inovații sociale la nivel local astfel încât serviciile publice să devină mai accesibile, inclusiv în ceea ce privește consolidarea capacităților și extinderea inițiativelor ascendente inovatoare pentru e-incluziune și pentru competența digitală, pentru a se asigura că toți cetățenii au acces la servicii de interes general care sunt de înaltă calitate, accesibile și ușor de utilizat;

1.Munca decentă și piețe ale muncii sustenabile și incluzive

18.  constată că salariile decente reprezintă un element-cheie pentru condițiile de muncă echitabile și pentru prosperitatea economiei sociale de piață; consideră că salariile ar trebui să le permită lucrătorilor să își satisfacă propriile nevoi și pe cele ale familiilor lor; consideră că negocierile colective consolidate reprezintă cea mai bună modalitate de promovare a salariilor decente în cadrul UE; invită Comisia să identifice obstacolele din calea negocierilor colective în cadrul UE și ia act de propunerea de directivă privind salariile minime și negocierile colective; subliniază că această directivă ar trebui să elimine sărăcia persoanelor încadrate în muncă, în conformitate cu tradițiile naționale și respectând în mod corespunzător autonomia partenerilor sociali și modelele de negociere colectivă care funcționează bine; invită din nou Comisia să realizeze un studiu privind indicele venitului de subzistență pentru a estima costul vieții și venitul aproximativ necesar pentru satisfacerea nevoilor de bază ale unei familii pentru fiecare stat membru și regiune, din moment ce acest lucru ar putea servi ca instrument de referință pentru partenerii sociali; insistă ca salariile minime prevăzute de lege să fie stabilite la un nivel care să depășească pragul unui venit decent, cu implicarea deplină a partenerilor sociali, fiindcă acest lucru contribuie la eliminarea sărăciei persoanelor încadrate în muncă, garantând fiecărui lucrător un venit superior nivelului sărăciei și ținând cont totodată de diferențele dintre statele membre în ceea ce privește costul vieții; solicită o abordare coordonată la nivelul UE pentru a obține o creștere reală a salariilor, pentru a evita spirala descendentă a concurenței nesănătoase a costului forței de muncă și pentru a îmbunătăți convergența socială ascendentă pentru toți;

19.  invită Comisia și statele membre ca, împreună cu partenerii sociali, să se angajeze să ajungă la o sferă de acoperire a negocierilor colective de 90 % până în 2030 în acele sisteme naționale care îmbină reglementările cu caracter obligatoriu și pe cele ale partenerilor sociali în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă; subliniază că negocierile colective contribuie la economia socială de piață, așa cum se urmărește în Tratatul de la Lisabona; reafirmă că tratatele europene, care protejează în mod explicit autonomia partenerilor sociali, și sistemele de autoreglementare existente în unele state membre trebuie să fie protejate, pentru ca partenerii sociali să reglementeze într-o manieră autonomă, asigurând o legitimitate puternică și progrese în ceea ce privește acoperirea contractelor colective; solicită statelor membre să elimine orice legislație națională care îngreunează negocierile colective, inclusiv asigurând accesul sindicatelor la locurile de muncă în scopuri organizatorice; subliniază că reformele din statele membre nu ar trebui să afecteze negocierile colective și că acestea trebuie promovate la nivel sectorial, inclusiv prin sprijinirea consolidării capacităților partenerilor sociale; îndeamnă Comisia și statele membre să implice pe deplin partenerii sociali în procesul de elaborare a politicilor europene, inclusiv în procesul semestrului european; consideră că obiectivele propuse ar contribui la eradicarea sărăciei în rândul persoanelor încadrate în muncă și la asigurarea unor salarii echitabile pentru lucrătorii europeni;

20.  invită Comisia să revizuiască directiva europeană privind achizițiile publice, pentru a stabili un tratament preferențial pentru întreprinderile care respectă contractele colective de muncă; invită, de asemenea, Comisia să consolideze clauza socială și să excludă de la procedurile de achiziții întreprinderile care au fost implicate în activități infracționale și în spargeri de greve sau care au refuzat să se implice în negocierile colective, asigurându-se că fondurile publice sunt folosite pentru a investi în întreprinderile implicate în tranziții juste, cu scopul de a promova contractele colective și de a crește densitatea sindicală; consideră, de asemenea, că orice sprijin financiar acordat de UE întreprinderilor ar trebui să fie condiționat de respectarea, de către acestea, a condițiilor aplicabile privind munca și ocuparea forței de muncă și/sau a obligațiilor angajatorilor care decurg din contractele colective relevante; îndeamnă Comisia și statele membre să depună eforturi pentru a asigura că instituțiile care prestează servicii publice, indiferent dacă sunt administrate privat sau public, asigură condiții decente de muncă pentru personalul lor, respectând în special libertatea de a negocia și încheia contracte colective sectoriale sau la nivel de întreprindere și dreptul la salarii adecvate;

21.  constată cu o profundă îngrijorare nivelul ridicat al șomajului în rândul tinerilor într-o serie de state membre și fragilitatea contractelor de muncă ale lucrătorilor tineri, în special în sectoarele grav afectate de pandemia de COVID-19; solicită consolidarea instrumentului de garanție pentru tineret, cu scopul de a reduce șomajul de lungă durată și șomajul în rândul tinerilor cu cel puțin 50 % până în 2030, care să prevadă inclusiv criterii pentru crearea unor locuri de muncă de calitate, în conformitate cu obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 8 din Agenda 2030 a Națiunilor Unite; consideră că a sosit momentul ca Garanția pentru tineret să devină obligatorie pentru toate statele membre și favorabilă incluziunii, prevăzând măsuri active de informare destinate tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare o perioadă îndelungată și tinerilor care provin dintr-un mediu socioeconomic defavorizat, precum tinerii cu dizabilități și tinerii romi;

22.  subliniază că o agendă europeană pentru locuri de muncă de calitate nu este doar o chestiune de decență, ci este și benefică pentru economie, întrucât îmbunătățește productivitatea și stimulează cererea internă; consideră că un loc de muncă de calitate trebuie să includă un venit de subzistență, siguranța locului de muncă și acces la protecție socială, oportunități de învățare pe tot parcursul vieții, condiții bune de muncă în locuri de muncă sigure și sănătoase, un timp de lucru rezonabil, cu un echilibru adecvat între viața profesională și cea privată, reprezentare sindicală și drepturi de negociere; invită Comisia să includă obiectivul general privind creșterea calității muncii la nivel european în procesul semestrului european și în tabloul de bord social, cu scopul de a orienta și a evalua contribuția politicilor de ocupare a forței de muncă în toate statele membre la realizarea ODD-urilor și la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale; invită statele membre să acorde recomandărilor specifice fiecărei țări în domeniul social și al ocupării forței de muncă, în special celor emise în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, aceeași importanță pe care o acordă celor economice și bugetare;

23.  invită Comisia și statele membre să se asigure că orientările UE privind ocuparea forței de muncă sunt revizuite în termen de cel mult un an de la adoptarea lor din 2020, pentru a ține seama de criza provocată de pandemia de COVID-19 și de consecințele sale sociale și asupra ocupării forței de muncă, precum și pentru a reacționa mai bine la crize viitoare asemănătoare; insistă că, pentru a consolida procesul democratic de luare a deciziilor, Parlamentul European trebuie implicat în aceeași măsură ca și Consiliul în definirea liniilor directoare integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă; solicită Eurofound să contribuie la măsurarea calității locurilor de muncă în diferite contexte contractuale și profesionale și să pună la dispoziție analize relevante pentru politici, pentru a contribui la îmbunătățirea calității locurilor de muncă și a asigura sustenabilitatea muncii;

24.  este îngrijorat de numărul crescut de lucrători angajați în forme de muncă precare și atipice, care desfășoară activități independente fictive și care au contracte de muncă de zero ore, inclusiv în administrațiile publice naționale; invită Comisia și statele membre să acționeze pentru atingerea obiectivului de a elimina munca temporară involuntară și munca cu fracțiune de normă involuntară până în 2030 și a obiectivului ca peste 80 % din locurile de muncă create să fie locuri de muncă cu salarii medii sau mari și să fie concentrate în sectoare sustenabile; îndeamnă Comisia și statele membre să elimine practica contractelor de muncă cu zero ore și a activităților independente fictive;

25.  invită statele membre să se angajeze să elimine decesele și bolile profesionale până în 2030; îndeamnă Comisia ca, pentru a atinge acest obiectiv, să propună o nouă strategie privind securitatea și sănătatea în muncă, care să aibă în vedere atât sănătatea fizică, cât și cea mentală a lucrătorilor; consideră că această strategie ar trebui să includă revizuirea directivei-cadru privind securitatea și sănătatea, pentru a-i proteja pe lucrători în situații de urgență precum pandemiile, precum și propuneri legislative ambițioase privind afecțiunile musculoscheletale și cele legate de stres, în cooperare cu partenerii sociali; invită Comisia să actualizeze în continuare Directiva privind expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni, să propună valori-limită obligatorii de expunere profesională obligatorii pentru cel puțin alte 50 de substanțe până în 2024, să includă în directivă substanțe cu efecte dăunătoare asupra sistemului reproducător și să introducă valori-limită mai stricte pentru substanțele nocive, precum substanțele cancerigene și mutagene; subliniază că UE trebuie să întreprindă acțiuni ca urmare a cadrului european pentru acțiuni în domeniul sănătății psihice; constată că unul dintre obiective constă, de asemenea, în prevenirea cancerului, întrucât se consideră că 40 % din acestea pot fi prevenite; invită Comisia să prezinte un plan ambițios pentru combaterea cancerului, pentru a contribui la reducerea suferinței provocate de această boală; solicită să se consolideze rolul Agenției Europene pentru Sănătate și Securitate în Muncă, pentru a promova locurile de muncă sănătoase și sigure în Uniune și pentru a dezvolta în continuare inițiative pentru îmbunătățirea prevenției la locul de muncă în toate sectoarele de activitate;

26.  invită Comisia să prezinte o agendă strategică a UE pentru îngrijitori, ca un alt pas înainte spre o capacitare calitativă a sectorului asistenței medicale din UE, inclusiv pentru lucrătorii din sectorul serviciilor personale și la domiciliu; reafirmă că agenda pentru îngrijire trebuie să reflecte și situația celor 100 de milioane de îngrijitori informali din UE care asigură 80 % din îngrijirea pe termen lung, însă, în mare parte, rămân nerecunoscuți; invită Comisia ca, în coordonare cu statele membre, să elaboreze un cadru de reglementare care să garanteze servicii de îngrijire de calitate, inclusiv evaluarea noilor oportunități din sectorul asistenței medicale de care să beneficieze consumatorii și pacienții, respectând totodată rolul instituțiilor publice și private în furnizarea de servicii pentru cetățeni și asigurând condiții de muncă decente pentru îngrijitori;

27.  recunoaște că munca echitabilă, sustenabilă din punct de vedere social și participarea reală a angajaților la modelarea condițiilor de muncă sunt mai importante ca oricând pe platformele digitale și în orice alt sector și că lucrătorii trebuie să exercite o influență democratică asupra guvernanței muncii; subliniază că beneficiile digitalizării trebuie să fie împărțite într-o manieră amplă și echitabilă și că lucrătorii din sectorul digital trebuie să se bucure de aceleași drepturi și condiții de muncă precum cei din alte sectoare; invită Comisia să propună o directivă privind condiții de muncă decente și drepturi în economia digitală pentru toți lucrătorii, inclusiv lucrătorii cu contracte atipice, lucrătorii care lucrează pentru societăți ce dețin platforme online și lucrătorii independenți; invită Comisia să se asigure, prin această directivă, că societățile ce dețin platforme online respectă legislația națională și europeană în vigoare, să clarifice statutul profesional al lucrătorilor pe platforme online prin prezumția relativă a existenței unui raport de muncă și să protejeze condițiile de muncă, protecția socială și sănătatea și securitatea acestora precum și dreptul lor de a se organiza, de a fi reprezentați de sindicate și de a negocia contracte colective, inclusiv în cazul lucrătorilor independenți; îndeamnă Comisia să propună o revizuire specifică a legislației concurenței din UE astfel încât să permită stabilirea colectivă a prețurilor pentru lucrătorii independenți aflați într-o situație precară, pentru a asigura un echilibru mai bun la nivelul puterii de negociere și o piață internă mai echitabilă;

28.  subliniază că pandemia de COVID-19 a evidențiat importanța soluțiilor digitale, în special a muncii de la distanță; îndeamnă Comisia să prezinte o directivă privind standarde și condiții minime pentru munca de la distanță echitabilă, pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor și a asigura condiții de muncă decente, cu respectarea caracterului voluntar, a programului de lucru, a concediului, a echilibrului între viața profesională și cea privată și a altor drepturi digitale legate de muncă, precum dreptul de a se deconecta, protecția vieții private a lucrătorilor, inclusiv prin monitorizarea de la distanță sau prin orice alte mijloace de urmărire, și interzicerea implantării de microcipuri în corpul lucrătorilor și a utilizării inteligenței artificiale în procesele de recrutare, ținând cont de Acordul-cadru privind digitalizarea al partenerilor sociali europeni;

29.  invită Comisia să introducă o nouă directivă-cadru privind informarea, consultarea și participarea lucrătorilor în cazul formelor de întreprinderi europene, inclusiv al lanțurilor de subcontractare și al francizelor, și în cazul întreprinderilor care folosesc instrumente europene de mobilitate a întreprinderilor, cu scopul de a stabili standarde minime, inclusiv în ceea ce privește anticiparea schimbărilor și restructurările, mai ales la nivel de întreprindere; solicită și revizuirea Directivei privind instituirea unui comitet european de întreprindere, pentru a asigura, printre altele, punerea sa corespunzătoare în aplicare, accesul la justiție și sancțiuni efective pentru încălcarea normelor și pentru a îmbunătăți funcționarea organismului special de negociere, inclusiv printr-un proces transnațional de informare și consultare care să fie desfășurat și finalizat în mod corespunzător înainte de luarea oricărei decizii; invită Comisia să promoveze participația angajaților la capital ca instrument de îmbunătățire a incluziunii lucrătorilor prin mai multă democrație la locul de muncă, reducând în același timp inegalitatea, precum și riscul pierderii de locuri de muncă în perioadele de încetinire a creșterii;

30.  invită Comisia și statele membre să stabilească condițiile și cerințele necesare pentru ca cel puțin 80 % din întreprinderi să aibă acorduri de guvernanță corporativă sustenabilă până în 2030, stabilind, de comun acord cu lucrătorii, strategii menite să influențeze pozitiv dezvoltarea socială, economică și de mediu prin practici de guvernanță și prin prezența pe piață, să îmbunătățească responsabilitatea directorilor în ceea ce privește integrarea sustenabilității în procesul decizional al întreprinderii și să promoveze practicile de guvernanță corporativă care contribuie la sustenabilitatea întreprinderii, inclusiv în ceea ce privește raportările întreprinderii, remunerarea membrilor consiliului de administrație, diferența dintre salariul cel mai mare și salariul cel mai mic, componența consiliului de administrație și implicarea părților interesate;

31.  solicită adoptarea unei directive privind cerințe obligatorii în domeniul drepturilor omului, obligația de diligență și un comportament responsabil în afaceri, care să prevadă drepturi ale lucrătorilor, precum dreptul la asociere și la negociere colectivă și dreptul la sănătate și securitate, protecție socială și bune condiții de muncă, prin care să se stabilească obligația de diligență cu privire la activitățile întreprinderilor și la relațiile de afaceri ale acestora, inclusiv ale lanțurilor lor de aprovizionare și de subcontractare; subliniază că această directivă ar trebui să asigure implicarea deplină a sindicatelor și a reprezentanților lucrătorilor în întregul proces de diligență și să garanteze dreptul de a încheia convenții colective la nivelurile corespunzătoare ale politicilor de diligență; subliniază că atât inspectoratele naționale de muncă, cât și Autoritatea Europeană a Muncii trebuie să poată efectua inspecții la nivelul întregului lanț, să fie deschise la introducerea de plângeri și să poată oferi sprijin în vederea conformității tuturor întreprinderilor din UE și întreprinderilor care doresc să pătrundă pe piața internă; invită Comisia să insiste asupra ratificării Convențiilor OIM nr. 81 (inspecția muncii) și nr. 129 (inspecția muncii în sectorul agricol) de către toți partenerii comerciali ai UE;

32.  încurajează Comisia să țină cont de particularitățile întreprinderilor din economia socială, care se dovedesc a fi foarte importante pentru societate pe parcursul pandemiei, și să evalueze dezvoltarea unor programe și instrumente financiare specifice; invită Comisia să își actualizeze cadrul pentru înființarea și dezvoltarea unor cooperative și a unor întreprinderi din economia socială, care, prin natura lor, pun un accent mai mare pe condiții de muncă corecte și pe capacitarea lucrătorilor;

33.  subliniază că asigurarea respectării normelor într-o manieră eficace este esențială pentru protecția lucrătorilor și pentru punerea în aplicare a drepturilor sociale; regretă faptul că majoritatea statelor membre nu își respectă în totalitate angajamentele asumate prin Convenția OIM privind inspecția muncii în ceea ce privește numărul de inspectori ai muncii; insistă ca statele membre să își mărească capacitatea de asigurare a respectării normelor, astfel încât să atingă un raport de cel puțin un inspector al muncii la 10 000 de angajați, până cel târziu în 2030;

2.Justiția socială și egalitatea de șanse

34.  subliniază că eradicarea sărăciei în rândul copiilor și asigurarea bunăstării și a egalității de șanse pentru copii trebuie să fie unele dintre principalele priorități ale Europei; invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare a Garanției europene pentru copii, astfel încât, până în 2030, fiecare copil din UE să aibă acces deplin la servicii medicale, educație și servicii de îngrijire a copiilor de calitate și gratuite, să trăiască într-o locuință decentă și să aibă o alimentație adecvată; constată că această politică trebuie să fie integrată cu alte măsuri care să vizeze sărăcia și politica privind familia, pentru a realiza cicluri de politică complete, capabile să ofere oportunități pentru incluziunea socială a copiilor și a familiilor acestora, inclusiv strategii naționale și locale de combatere a sărăciei în rândul copiilor, ținând cont de provocările specifice cu care se confruntă diferitele grupuri de copii aflați într-o situație dificilă la nivel local;

35.  condamnă faptul că pandemia este folosită ca pretext pentru ca unele guverne să facă pași înapoi în ceea ce privește unele drepturi fundamentale ale lucrătorilor și ale femeilor; reamintește dreptul inalienabil de a avea acces la asistență medicală, precum și dreptul de a dispune de propriul corp; subliniază, prin urmare, că trebuie garantate servicii de sănătate reproductivă, contracepție și avort, inclusiv prin prelungirea duratei prevăzute de lege pentru efectuarea unui avort;

36.  salută concluziile Consiliului privind consolidarea protecției venitului minim pentru a combate sărăcia și excluziunea socială; invită Comisia să dezvolte în continuare aceste concluzii, propunând un cadru pentru sistemele de venit minim, cu scopul de a proteja dreptul la o viață decentă, de a eradica sărăcia și de a aborda aspectele legate de adecvare și acoperire, inclusiv o clauză de menținere a nivelului de protecție; subliniază că fiecare persoană din Europa ar trebui să fie acoperită de un sistem de venituri minime și că pensiile ar trebui să asigure un venit superior pragului de sărăcie;

37.  invită statele membre și Comisia să se angajeze să elimine diferența de remunerare dintre femei și bărbați, care este în prezent de 16 %, și decalajul de pensii rezultat, cu obiectivul de a ajunge la 0 % până în 2030, susținând principiul remunerării egale pentru aceeași muncă prestată de bărbați și de femei; invită Comisia să prezinte de urgență un cadru juridic privind transparența salarială, așa cum a promis inițial că va face în primele 100 de zile, inclusiv raportarea privind transparența salarială și informațiile privind nivelurile de remunerare; reafirmă că decalajul de pensii rezultă și din schemele necorespunzătoare de pensii, care nu țin cont în mod adecvat de perioadele de concediu de maternitate sau de îngrijire a copilului; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pe termen lung pentru a reduce ratele semnificative ale șomajului în rândul femeilor și pentru a asigura participarea femeilor pe piața muncii, să asigure o participare și șanse egale pe piața muncii pentru bărbați și femei și să introducă inițiative pentru a promova accesul femeilor la finanțare, antreprenoriatul în rândul femeilor și independența financiară a femeilor;

38.  invită Comisia să introducă măsuri concrete, atât pentru sectorul public, cât și pentru sectorul privat, ținând cont de particularitățile întreprinderilor mici și mijlocii, precum definirea clară a criteriilor pentru evaluarea valorii muncii, sisteme de evaluare și de clasificare a locurilor de muncă în care să nu se țină cont de sex, audituri și rapoarte privind câștigul salarial al femeilor și cel al bărbaților pentru a garanta remunerația egală, dreptul lucrătorilor de a solicita informații complete privind remunerația și dreptul la măsuri de reparare și obiective clare în ceea ce privește performanțele întreprinderilor în materie de egalitate; cere să se înlesnească accesul la justiție și să se introducă drepturi procedurale mai stricte pentru a combate discriminarea salarială; îndeamnă Comisia să promoveze rolul partenerilor sociali și al negocierii colective la toate nivelurile (național, sectorial, local și la nivel de întreprinderi) în viitoarea legislație privind transparența salarială; solicită Comisiei să includă măsuri puternice de asigurare a respectării reglementărilor pentru acele întreprinderi care le încalcă, precum penalități și sancțiuni pentru angajatorii care încalcă dreptul la egalitatea salarială;

39.  invită statele membre să deblocheze Directiva privind femeile în consiliile de administrație și să adopte o poziție ambițioasă a Consiliului, pentru a remedia dezechilibrul considerabil dintre femei și bărbați în procesul de luare a deciziilor la cel mai înalt nivel; invită Comisia și statele membre să se angajeze să elimine efectul „plafonului de sticlă” în structurile de conducere ale societăților cotate la bursă, prin introducerea obiectivului de a asigura o reprezentare a femeilor de cel puțin 40 % în posturile de conducere;

40.  invită Comisia să prezinte o Strategie europeană pentru persoanele cu dizabilități post-2020 în care să se regăsească toate prevederile Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap care să conțină obiective ambițioase, clare și măsurabile, acțiuni planificate cu termene clare și resurse specifice alocate, susținute de un mecanism de monitorizare adecvat și cu resurse suficiente, cu repere și indicatori clari și care să evidențieze necesitatea de a asigura bunuri și servicii pe deplin accesibile, inclusiv în ceea ce privește clădirile, educația și piața muncii favorabile incluziunii, utilizarea inteligenței artificiale pentru a le permite persoanelor cu dizabilități să participe pe deplin în societate, precum și angajamentul de a finaliza procesul de dezinstituționalizare a unităților de îngrijire pe termen lung; invită statele membre să folosească resursele disponibile din Fondul de coeziune și din FEDR, precum și din FSE în special, pentru a îmbunătăți accesibilitatea spațiilor publice pentru persoanele cu nevoi speciale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, pentru persoanele cu copii și pentru persoanele în vârstă, care se confruntă în continuare cu problema excluziunii sociale;

41.  insistă ca perspectiva de gen să fie integrată în viitoarea Strategie privind persoanele cu dizabilități și egalitatea din 2021, acordând atenția cuvenită îmbunătățirii accesului la piața muncii prin măsuri și acțiuni specifice;

42.  sprijină promovarea unei educații favorabile incluziunii și accesibile, în care se încadrează și accesul la internet în bandă largă și formarea profesională și în domeniul digital, inclusiv pentru grupurile vulnerabile și pentru persoanele cu dizabilități, pentru ca mai ales lucrătorii slab calificați și lucrătorii mai în vârstă să se recalifice și să dobândească noi competențe; sprijină crearea unor oportunități de ucenicie la nivelul UE; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru o mai bună integrare a persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă, prin eliminarea barierelor în calea oportunităților de integrare pe care le oferă munca digitală, precum și prin crearea de stimulente pentru încadrarea în muncă a acestor persoane; reamintește că, potrivit Eurofound, doar unul din trei lucrători cu boli cronice și boli rare invalidante au locul de muncă adaptat într-o manieră corespunzătoare; invită Comisia și statele membre să își continue activitatea de stimulare a încadrării în muncă, a menținerii locurilor de muncă și a reintegrării pe piața muncii pentru persoanele cu dizabilități și cu boli cronice din Europa;

43.  salută noua agendă pentru competențe a UE; evidențiază importanța accesului la formare și la reconversie profesională pentru lucrătorii din ramurile industriale și din sectoarele care trebuie să treacă prin schimbări fundamentale, în perspectiva unei tranziții verzi și digitale; subliniază că calificările și competențele certificate le conferă lucrătorilor o valoare adăugată, îmbunătățindu-le poziția pe piața muncii, și pot fi transferate în cursul tranzițiilor de pe piața muncii; solicită ca politicile publice privind competențele să fie orientate către certificarea și validarea calificărilor și a competențelor; subliniază că, în cadrul întreprinderilor care au acces la fonduri publice pentru perfecționarea lucrătorilor, ar trebui create, de comun acord cu reprezentanții lucrătorilor, sisteme de remunerare bazate pe competențe, deoarece aceste sisteme ar asigura recuperarea respectivei investiții publice; subliniază că strategia europeană în materie de competențe pentru competitivitate sustenabilă, echitate socială și reziliență trebuie să garanteze dreptul la învățare pe tot parcursul vieții pentru toți cetățenii și în toate domeniile,

3.Sisteme solide de protecție socială

44.  constată că investițiile actuale în infrastructura socială din UE au fost estimate la aproximativ 170 de miliarde EUR pe an și că Comisia estimează investițiile necesare la 192 de miliarde EUR, investițiile necesare în asistența medicală și în îngrijirea pe termen lung reprezentând 62 % din total (locuințe la preț accesibil – 57 de miliarde EUR, sănătate – 70 de miliarde EUR, îngrijire pe termen lung – 50 de miliarde EUR, educație și învățare pe tot parcursul vieții – 15 miliarde EUR); invită Comisia și statele membre să aloce punerii în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale o parte din fondurile Mecanismului redresare și reziliență care să fie echivalentă cu investițiile în prioritățile de mediu și în cele digitale; insistă ca la alocarea resurselor din Mecanismul de redresare și de reziliență să se țină cont de egalitatea de gen;

45.  invită Comisia să monitorizeze Strategia europeană pentru egalitatea de gen (2020-2025) și invită statele membre să adopte strategii naționale privind egalitatea de gen întemeiate pe strategia europeană, aceasta fiind o componentă importantă a măsurilor socioeconomice luate în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19;

46.  subliniază, de asemenea, necesitatea ca statele membre și Comisia să colecteze date mai bune și mai armonizate cu privire la numărul de persoane fără adăpost din Europa, întrucât aceasta constituie baza oricărei politici publice eficace;

47.  subliniază că UE și statele sale membre au obligația să asigure accesul universal la locuințe decente, sigure și la prețuri accesibile, în conformitate cu Agenda 2030 a ONU, în special cu obiectivul nr. 11 al acesteia, și cu drepturile fundamentale, cum ar fi cele prevăzute la articolele 16, 30 și 31 din Carta socială europeană și în Pilonul european al drepturilor sociale; în acest sens, invită toate statele membre să ratifice Carta socială europeană revizuită; subliniază că investițiile în locuințe sociale, decente și la prețuri accesibile sunt esențiale pentru a garanta și a îmbunătăți calitatea vieții pentru toți; invită Comisia și statele membre să maximizeze eforturile de investiții în locuințe la prețuri accesibile pentru a acoperi nevoile locative ale populației cu venituri mici și medii (cele trei cvintile inferioare), asigurându-se că cel puțin 30 % din locuințele nou construite sunt locuințe la prețuri accesibile pentru populația din aceste două grupuri de venit, precum și să elimine sărăcia energetică până în 2030, sprijinind investițiile în eficiența energetică la nivelul gospodăriilor cu venituri scăzute; invită statele membre să acorde prioritate renovării în cadrul planurilor lor de redresare și de reziliență; îndeamnă Comisia să propună un plan de acțiune ambițios pentru a eradica treptat problema lipsei de adăpost până în 2030, inclusiv o abordare de tipul „locuințele pe primul loc” la nivel european; invită Comisia să propună un cadru al UE pentru strategiile naționale împotriva lipsei de adăpost; invită Comisia și statele membre să asigure standarde minime pentru locuințe de calitate destinate lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri, care ar trebui decuplate de remunerația lor, precum și amenajări decente, protecția vieții private a chiriașilor și contracte scrise de închiriere verificate de inspecția muncii, și să stabilească standarde în acest sens;

48.  insistă ca toți lucrătorii să fie incluși în sistemul de securitate socială și să aibă dreptul la indemnizații de șomaj, la concediu medical plătit, la concediu de maternitate, de paternitate și de îngrijire a copilului, la o asigurare împotriva accidentelor și la protecție împotriva concedierii abuzive;

49.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dezechilibrele existente în ceea ce privește calitatea asistenței medicale și accesul la aceasta în întreaga UE, care au fost expuse de criza provocată de pandemia de COVID-19; reamintește că persoanele mai sărace tind să trăiască cu șase ani mai puțin decât persoanele mai înstărite și că persoanele cu dizabilități se confruntă frecvent cu dificultăți de accesare a asistenței medicale; evidențiază nevoia de a aborda factorii sociali, economici și de mediu ai sănătății, pentru a gestiona aceste inegalități în materie de sănătate; invită Comisia să dezvolte indicatori și metodologii comune pentru monitorizarea stării de sănătate, precum și a performanțelor și a accesibilității sistemelor de asistență medicală, cu scopul de a reduce inegalitățile, de a identifica și a prioritiza domeniile care necesită îmbunătățiri și de a obține o finanțare mai mare; invită Comisia să analizeze modurile în care diferitele sisteme naționale de asistență socială răspund nevoilor de asistență socială în timpul crizei actuale, pentru a identifica punctele tari și punctele slabe în ceea ce privește accesul la și furnizarea de servicii și de protecție socială și pentru a asigura un mecanism de monitorizare și evaluare a sistemelor de asistență socială în Europa, cu scopul de a le verifica gradul lor de reziliență atunci când suferă șocuri ale căror niveluri de severitate sunt diferite și a studia cum pot fi făcute mai reziliente și mai robuste pentru a rezista la viitoarele crize;

50.  subliniază că trebuie să se acorde acces universal la pensii la retragerea din activitate și la pensii pentru limită de vârstă, care să fie publice, bazate pe solidaritate și adecvate; recunoaște provocările cu care se confruntă statele membre în încercarea de a consolida sustenabilitatea sistemelor de pensii, dar subliniază că este important ca sistemele de pensii să rămână solidare prin consolidarea părții de venituri; subliniază importanța sistemelor de pensii publice și ocupaționale, care asigură venituri adecvate din pensii, cu mult peste pragul sărăciei, și permit pensionarilor să își păstreze nivelul de trai; consideră că cel mai bun mod de a asigura pensii sustenabile, sigure și adecvate pentru femei și bărbați este de a crește rata globală de ocupare a forței de muncă și de a crea mai multe locuri de muncă de calitate pentru toate vârstele, de a îmbunătăți condițiile de muncă și de angajare și de a rezerva fondurile publice necesare pentru aceasta; consideră că reformele sistemului de pensii ar trebui să se concentreze, printre altele, pe vârsta efectivă de pensionare și să reflecte tendințele pieței muncii, ratele natalității, situația în materie de sănătate și de bunăstare, condițiile de muncă și raportul de dependență economică; consideră că aceste reforme trebuie să țină seama și de situația a milioane de lucrători din Europa, în special a femeilor, a tinerilor și a lucrătorilor independenți, care sunt afectați de forme nesigure și precare de angajare, de perioade de șomaj involuntar și de munca cu program redus; invită Comisia și statele membre să ia în considerare situația specială a lucrătorilor în vârstă de pe piața muncii și să își intensifice eforturile în direcția îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate prin contracararea discriminării persoanelor în vârstă încadrate în muncă și prin conceperea de programe de integrare pe piața muncii pentru cetățenii de peste 55 de ani, învățarea pe tot parcursul vieții fiind o prioritate-cheie;

51.  se arată îngrijorat de modul în care pandemia de COVID-19 a accentuat în continuare vulnerabilitatea, izolarea și riscul de sărăcie și de excluziunea socială ale populației vârstnice; subliniază că pandemia de COVID-19 a dovedit că UE are nevoie de un model care să promoveze și să protejeze demnitatea și drepturile fundamentale ale persoanelor în vârstă; invită Comisia să prezinte un plan de asigurare a sănătății mintale, a demnității și a bunăstării cetățenilor, inclusiv a celor vârstnici, sprijinind servicii publice de asistență medicală și de îngrijire de o calitate adecvată, investind în servicii comunitare, în asistența medicală preventivă și în promovarea sănătății, în protecție socială, în locuințe decente, la prețuri accesibile și în infrastructură, precum și sprijinind proiectele economiei sociale, inclusiv locuințele în comun și locuințele cooperative, programele de sănătate și de îngrijire personală, îngrijirea de zi și îngrijirea pe termen lung a adulților, protejând rolul și condițiile de muncă ale îngrijitorilor și stimulând solidaritatea intergenerațională; invită statele membre să asigure accesul egal la asistență medicală la prețuri accesibile, preventivă și curativă de bună calitate, astfel cum este prevăzut în Pilonul european al drepturilor sociale, inclusiv la servicii și unități medicale și de îngrijire fără discriminare pe criterii de vârstă;

52.  salută recentul raport al Comisiei privind impactul schimbărilor demografice asupra diferitelor grupuri din societate și asupra zonelor și regiunilor care sunt afectate în mod disproporționat în Europa; invită Comisia și statele membre să aloce mai multe resurse din FEDR pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport și telecomunicații în zonele cu o populație foarte îmbătrânită, precum și, în primul rând, în zonele rurale și în zonele afectate de depopulare;

4.Mobilitatea echitabilă

53.  invită Comisia să revizuiască Directiva privind munca prin agent de muncă temporară pentru a institui un cadru juridic care să asigure condiții de muncă decente și egalitate de tratament pentru lucrătorii sezonieri din interiorul UE și pentru lucrătorii mobili cu contracte pe durată determinată cu agenții de muncă temporară sau cu orice alt tip de intermediari de pe piața muncii, inclusiv cu agențiile de recrutare; invită statele membre să asigure respectarea reglementărilor într-o manieră mai fermă și să combată practicile agențiilor de ocupare a forței de muncă pe durată determinată care nu acționează cu bună-credință; subliniază că acest cadru juridic ar putea prevedea: interzicerea intermediarilor de pe piața muncii care nu respectă Directiva privind munca prin agent de muncă temporară și își desfășoară activitatea pe piața unică, un salariu minim garantat de un contract colectiv de muncă sau de lege, un număr minim garantat de ore pe săptămână/lună pe care angajatorul nu le poate deduce la nicio rubrică din salariul minim sau din salariile prevăzute de contractele colective, interzicerea deducerilor salariale în cazul contractelor cu fracțiune de normă, garantarea egalității de tratament pentru orice persoană care, în statul membru în cauză, este protejată ca un lucrător în aceeași întreprindere/același sector, o cerință ca toate agențiile de muncă temporară care își desfășoară activitatea pe piața internă să fie înscrise într-un registru european și să fie certificate să funcționeze pe piața unică, sancțiuni pentru societățile care folosesc practici de recrutare frauduloase și traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă, acces la informații privind contractele de muncă și drepturile lucrătorilor într-un limbaj care să poată fi înțeles de lucrători; solicită Comisiei și statelor membre să pună capăt plăților directe, efectuate în cadrul politicii agricole comune, către beneficiari care nu respectă legislația națională și europeană a muncii, convențiile OIM și contractele colective de muncă aplicabile;

54.  evidențiază că libera circulație a lucrătorilor în UE este o libertate fundamentală și o parte integrantă a succesului pieței interne; accentuează că libera circulație a serviciilor trebuie să se realizeze fără subminarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sociale; consideră că libera circulație a serviciilor merge mână în mână cu mobilitatea liberă și echitabilă a lucrătorilor care furnizează aceste servicii și că piața internă aduce beneficii atunci când sunt respectate normele privind condițiile de muncă și sunt protejate sănătatea și securitatea lucrătorilor mobili; constată că există o serie de zone gri și de portițe legale, astfel încât unii lucrători își exercită această libertate în condiții precare și deseori prin agenții de recrutare frauduloase și prin intermediari de pe piața muncii; solicită Comisiei și statelor membre să garanteze condiții de muncă decente și egalitate de tratament pentru toți lucrătorii mobili din UE;

55.  solicită o abordare a UE menită să pună capăt concurenței nesănătoase legate de costurile forței de muncă și să intensifice convergența socială ascendentă pentru toți; invită Comisia și statele membre să asigure condiții de muncă echitabile și decente pentru lucrătorii mobili, transfrontalieri și sezonieri din UE și să le asigure acestora un acces egal la locuri de muncă și oportunități în alte state membre, precum și niveluri egale de protecție socială, astfel cum se prevede la articolul 45 alineatul (2) din TFUE; cere să se ia în considerare și practicile referitoare la lucrătorii detașați; îndeamnă statele membre să asigure o coordonare adecvată a securității sociale, inclusiv prin revizuirea Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(18) și prin consolidarea portabilității drepturilor; invită să se promoveze în continuare digitalizarea sistemelor de securitate socială; invită statele membre și Comisia să asigure protecția tuturor lucrătorilor afectați în cazul transferurilor de întreprinderi și să evalueze necesitatea unei revizuiri a Directivei privind transferul întreprinderilor;

56.  subliniază că practicile de a înființa filiale sau de a crea lanțuri de subcontractare cu scopul de a reduce securitatea socială, evitând obligațiile și contribuțiile angajatorilor, fără a crea în practică o asigurare socială efectivă sunt în detrimentul protecției lucrătorilor și al sustenabilității sistemelor de protecție socială și trebuie combătute de Comisie și de statele membre; invită Comisia și statele membre ca, în vederea echității pe piața internă, să ia măsuri legislative menite să pună capăt subcontractării abuzive și să asigure răspunderea solidară generală de-a lungul întregului lanț de subcontractare, cu scopul de a proteja drepturile lucrătorilor și revendicările acestora în situații precum întârzieri la plata salariilor, neplata contribuțiilor sociale, faliment, dispariția subcontractanților, subcontractanții de tip „cutie poștală” sau plata necorespunzătoare a salariilor de către aceștia;

57.  invită Comisia să asigure ferm respectarea clauzei sociale prevăzute de Directiva UE privind achizițiile publice în vigoare și să analizeze dacă este necesar să se revizuiască directiva respectivă astfel încât să se consolideze clauzele sociale din contractele publice, care să prevadă obligația operatorilor economici și a subcontractanților de a respecta pe deplin dreptul lucrătorilor la negociere colectivă și de a stabili condiții pentru punerea pe deplin în aplicare a contractelor colective sectoriale aplicabile și a condițiilor de muncă descrise în acestea, respectând totodată tradițiile și modelele pieței naționale a muncii; cere ca această revizuire să excepteze de la obligațiile privind achizițiile toate serviciile sociale și de protecție socială și să se creeze un mecanism european de excludere, astfel încât să fie excluși contractanții principali și subcontractanții care se implică în mod repetat în activități de concurență neloială și de fraudă fiscală; invită statele membre să asigure respectarea, verificarea și executarea;

58.  este îngrijorat de volumul important al veniturilor fiscale care au fost pierdute din cauza evitării obligațiilor fiscale pe scară largă; invită Consiliul să accelereze negocierile privind legislația referitoare la raportarea publică pentru fiecare țară și la baza fiscală consolidată comună a societăților și să revizuiască atât criteriile Grupului de lucru pentru Codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor, cât și criteriile pentru lista UE a jurisdicțiilor necooperante;

59.  salută înființarea Autorității Europene a Muncii (ELA); solicită ca ELA să devină funcțională cât mai curând posibil; solicită ca ELA să facă în permanență schimb de informații cu autoritățile competente în domeniul ocupării forței de muncă ale statelor membre în ceea ce privește bunele practici și să realizeze inspecții provizorii; subliniază că, pentru ca ELA să fie eficientă în combaterea practicilor ilegale și a exploatării și abuzului asupra lucrătorilor, ar trebui să i se acorde posibilitatea de a efectua controale și de a impune penalități întreprinderilor neconforme; subliniază că pentru aceasta este nevoie, de asemenea, de extinderea mandatului Autorității, astfel încât să fie acoperite acte legislative ale UE, precum, de exemplu, Directivele 2008/104/CE(19), 2014/36/UE(20) 2009/52/CE(21) ale Parlamentului European și ale Consiliului, și să fie inclusă legislația relevantă a UE în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă; consideră că ELA și inspectoratele naționale ar trebui să aibă obligația de a efectua o inspecție comună sau concertată atunci când un partener social național le aduce la cunoștință cazuri de abuz; îndeamnă, prin urmare, Comisia să includă aceste aspecte în evaluarea mandatului ELA prevăzut pentru 2024 și să implice părțile interesate Care cunosc bine diferitele modele de piață a muncii în activitatea și evaluările ELA; consideră, de asemenea, că gestiunea ELA ar trebui să respecte aceeași structură tripartită precum alte agenții și, astfel, să permită reprezentarea în mai mare măsură a partenerilor sociali în consiliul de administrație, inclusiv în ceea ce privește drepturile de vot;

60.  solicită Comisiei să prezinte, în urma unei evaluări corespunzătoare a impactului, o propunere privind un număr de securitate socială digital al Uniunii Europene, astfel cum a anunțat în 2018, care să încurajeze și să protejeze mobilitatea lucrătorilor și să poată institui și un mecanism de control pentru persoanele fizice și pentru autoritățile competente, pentru a garanta acoperirea lucrătorilor și plata contribuțiilor la asigurările sociale în conformitate cu obligațiile, cum ar fi o carte de muncă personală, și că normele UE privind mobilitatea forței de muncă și coordonarea securității sociale sunt aplicate într-un mod corect și eficient; consideră, de asemenea, că lucrătorii, reprezentanții acestora și inspectoratele trebuie să aibă acces la informații actualizate cu privire la angajatorii lor și la drepturile lor salariale și sociale, în conformitate cu acordul colectiv sectorial sau cu legislația națională, după caz, și în conformitate cu criteriile de protecție a datelor;

61.  invită Comisia să studieze posibilitățile de a permite lucrătorilor resortisanți ai țărilor terțe să obțină permise de muncă în UE, cu condiția ca toate garanțiile prevăzute de legislația muncii la nivel național și la nivelul UE să asigure efectiv protecția și condiții de muncă decente și pentru resortisanții țărilor terțe și ca acest lucru să nu ducă la denaturări ale pieței muncii; solicită Comisiei Europene să desfășoare o anchetă extinsă privind tendințele resortisanților țărilor terțe detașați sub aspectul condițiilor lor de muncă și subliniază nevoia unor posibile măsuri de politică la nivelul UE sau la nivel național, pe baza rezultatului anchetei; este profund îngrijorat de creșterea actuală a ponderii resortisanților țărilor terțe în sectoare care sunt cunoscute pentru condițiile de muncă precare și cazuri de abuz; subliniază că, deseori, resortisanții țărilor terțe sunt mai vulnerabili la exploatare și, prin urmare, au nevoie de protecție; evidențiază faptul că printre astfel de practici abuzive se numără detașările fictive, activitățile independente fictive, subcontractarea și agențiile de recrutare frauduloase, societățile de tip „cutie poștală” și munca nedeclarată; invită Comisia și statele membre să asigure respectarea legislației aplicabile și a normelor privind condițiile de încadrare în muncă în cazul resortisanților țărilor terțe, pentru a elimina abuzurile, și invită statele membre să pună în aplicare elementele de protecție din Directiva 2009/52/CE, asigurând mecanisme accesibile și eficace de depunere a plângerilor, care să permită recuperarea efectivă a salariilor și a contribuțiilor la asigurările sociale datorate;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (2) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (3) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0176. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0194. (6) Texte adoptate, P9_TA(2020)0180. (7) Texte adoptate, P9_TA(2019)0033. (8) Texte adoptate, P8_TA(2019)0337. (9) JO L 185, 11.7.2019, p. 44. (10) Texte adoptate, P8_TA(2019)0202. (11) JO C 159, 10.5.2019, p. 1. (12) JO C 97, 24.3.2020, p. 32. (13) https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/10163468/3-16102019-CP-EN.pdf/edc3178f-ae3e-9973-f147-b839ee522578 (14) https://www.feantsa.org/public/user/Resources/resources/Rapport_Europe_2020_GB.pdf (15) Eurofound (2018), Convergență ascendentă în UE: Concepte, măsurători și indicatori, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. Eurofound (2017), Al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă – Raport general (actualizarea din 2017), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. (16) Statistici privind șomajul: Eurostat, iulie 2020 (17) Previziunile economice europene, toamna anului 2020, Comisia Europeană, https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/economy-finance/ip136_en.pdf (18) JO L 166, 30.4.2004, p. 1. (19) Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9). (20) Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri (JO L 94, 28.3.2014, p. 375). (21) Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă (2020/2137(INI))

P9_TA(2020)0372 A9-0240/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (UNGP) din 2011(1),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU(2),

–  având în vedere Orientările pentru societățile multinaționale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)(3),

–  având în vedere Orientările OCDE privind obligația de diligență pentru o conduită responsabilă în afaceri(4) și pentru o conduită responsabilă în afaceri pentru investitorii instituționali(5),

–  având în vedere Declarația tripartită de principii privind întreprinderile multinaționale și politica socială a Organizației Internațională a Muncii (OIM)(6),

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat la 12 decembrie 2015(7),

–  având în vedere raportul special pe 2018 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind încălzirea globală de 1,5ºC(8),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) (COM(2020)0080),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006(9),

–  având în vedere Planul de acțiune: finanțarea creșterii durabile (COM(2018)0097),

–  având în vedere Pactul verde european (COM(2019)0640),

–  având în vedere adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020 (COM(2020)0440),

–  având în vedere Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului(10) (Directiva privind contabilitatea),

–  având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari(11) (Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare - NFRD),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale(12),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/828 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor(13) (Directiva privind drepturile acționarilor),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii(14),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare(15) (Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088(16) (Regulamentul privind taxonomia),

–  având în vedere Ghidul Comisiei privind raportarea informațiilor nefinanciare (metodologia de raportare a informațiilor nefinanciare)(17) și Orientările Comisiei privind raportarea nefinanciară: Supliment privind raportarea informațiilor legate de climă(18),

–  având în vedere raportul final al Forumului la nivel înalt privind Uniunea piețelor de capital al Comisiei intitulat „O nouă viziune pentru piețele de capital ale Europei”(19),

–  având în vedere studiul întocmit pentru Comisia Europeană în iulie 2020 intitulat „Obligațiile administratorilor și guvernanța sustenabilă a întreprinderilor”,

–  având în vedere cadrul ONU pentru întreprinderi și drepturile omului, „Protect, Respect and Remedy” (Protecție, respect și remediere) din 2008(20),

–  având în vedere studiul întocmit pentru Comisie în mai 2020 intitulat „Improving financial security in the context of the Environmental Liability Directive” (Îmbunătățirea garantării financiare în contextul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător)(21),

–  având în vedere principiile de la Oslo privind obligațiile mondiale de reducere a schimbărilor climatice(22),

–  având în vedere recomandările Grupului operativ pentru prezentarea informațiilor financiare privind schimbările climatice din iunie 2017,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru comerț internațional și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0240/2020),

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și întrucât politica sa de mediu se bazează pe respectarea principiului precauției enunțat la articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, într-un context corporativ, o abordare axată pe sustenabilitate presupune că întreprinderile țin seama așa cum se cuvine de preocupările generale societale și de mediu, ca, de pildă, drepturile propriilor angajați și respectarea limitelor planetei, luând în calcul cele mai presante riscuri pe care activitățile lor le prezintă pentru acestea;

C.  întrucât numeroasele inițiative internaționale care promovează guvernanța corporativă sustenabilă a întreprinderilor sunt voluntare, instrumente neobligatorii care s-au dovedit în mare măsură ineficiente pentru a schimba comportamentul întreprinderilor și a le îndrepta spre sustenabilitate; întrucât studiul elaborat pentru Comisie despre sarcinile administratorilor și guvernanța corporativă sustenabilă în acord cu Planul de acțiune privind finanțarea durabilă arată că este bine să se clarifice obligațiile administratorilor în materie de sustenabilitate și considerentele pe termen lung; scoate în evidență problemele asociate cu o gândire pe termen scurt și reamintește că întreprinderile trebuie să aibă în vedere și interesele pe termen lung pentru ca UE să urmărească în continuare neabătut îndeplinirea propriilor angajamente de sustenabilitate; întrucât studiul relevă clar că UE trebuie să adopte o legislație în acest sens;

D.  întrucât în cursul ultimei legislaturi UE a avut o serie de inițiative în efortul de a promova transparența și o viziune pe termen lung în activitățile financiare și economice, cum ar fi Directiva privind drepturile acționarilor, Planul de acțiune pentru finanțarea creșterii durabile, Regulamentul privind divulgarea de informații și Regulamentul privind taxonomia; întrucât această tendință începuse, printre altele, odată cu adoptarea Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare (NFRD); întrucât dezvăluirea unor informații nefinanciare este necesară pentru a măsura, monitoriza și gestiona performanța întreprinderilor și impactul lor pe termen lung asupra societății și mediului;

E.  întrucât NFRD se întrepătrunde cu guvernanța sustenabilă a întreprinderilor, fiind un pas important pentru a promova publicarea de informații nefinanciare în UE; întrucât, cu toate acestea, ea prezintă unele defecte grave care trebuie îndreptate pentru a fi mai utilă pentru investitori și părțile interesate;

F.  întrucât, potrivit Pactului verde european, întreprinderile și instituțiile financiare trebuie să publice mai multe date despre efectele asupra climei și mediului, ca să le ofere investitorilor informații complete despre sustenabilitatea investițiilor lor; întrucât Comisia s-a angajat să revizuiască NFRD în acest scop; întrucât, în conformitate cu programul său de lucru adaptat pentru 2020, Comisia intenționează să prezinte o propunere de revizuire a Directivei privind prezentarea de informații nefinanciare în primul trimestru al anului 2021;

G.  întrucât părțile interesate au afirmat adesea că informațiile nefinanciare furnizate de întreprinderi în temeiul NFRD nu sunt suficiente, fiabile și comparabile; întrucât cei însărcinați cu pregătirea acestor informații s-au arătat bulversați de mulțimea de cadre de raportare voluntară existente și au pledat pentru clarificare juridică și standardizare; întrucât divulgarea unor informații mai complete și mai fiabile este necesară pentru a reduce orice potențial efect negativ asupra climei, mediului și societății; întrucât optimizările în divulgarea de informații nefinanciare ar putea face întreprinderile să devină mai responsabile și să se bucure de mai multă încredere; întrucât aceste optimizări nu ar trebui să creeze dezechilibre competitive neloiale pe piață; întrucât obligațiile de divulgare ar trebui, așadar, să țină seama de costurile administrative și să fie proporționale cu mărimea întreprinderii și consecvente cu alte acte legislative aplicabile activităților comerciale, cum ar fi respectarea secretelor comerciale și protecția avertizorilor de nereguli;

H.  întrucât studiul întocmit pentru Comisie despre sarcinile administratorilor și guvernanța sustenabilă a întreprinderilor demonstrează tendința tot mai accentuată a societăților din UE cotate la bursă de a se concentra pe interesele pe termen scurt ale acționarilor lor; întrucât studiul propune mai multe opțiuni legislative la nivelul UE care ar îmbunătăți semnificativ sustenabilitatea întreprinderilor; întrucât se resimte necesitatea de a adopta un cadru legislativ pentru companiile europene, respectând întru totul principiul proporționalității și evitând sarcinile administrative excesive pentru întreprinderile europene; întrucât acest cadru trebuie să asigure conformitatea juridică și mai multă siguranță juridică pe piața internă și să nu creeze dezavantaje competitive;

I.  întrucât o abordare durabilă a guvernanței corporative ia în calcul atât drepturile omului, cât și protecția mediului; întrucât obligația legală de a furniza informații despre aspecte de mediu, sociale și de personal, despre drepturile omului, mită și corupție, ar trebui considerată ca făcând parte din „responsabilitatea întreprinderilor de a respecta”, definită în Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;

J.  întrucât Acordul de la Paris urmărește să limiteze creșterea temperaturii medii a planetei la mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de limitare a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale;

K.  întrucât concurența globală tot mai aprigă pentru accesul la resurse naturale determină adesea întreprinderile să exploateze în mod nesustenabil mediul natural și capitalul uman;

L.  întrucât guvernanța întreprinderilor are un rol esențial în îndeplinirea angajamentelor UE de a implementa obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU și Acordul de la Paris;

M.  întrucât schimbările climatice amenință grav securitatea alimentară, și anume disponibilitatea, accesibilitatea și utilizarea alimentelor și stabilitatea sistemelor alimentare; întrucât femeile fermier asigură în prezent 45 % - 80 % din producția totală de alimente în țările în curs de dezvoltare, fiind afectate disproporționat de schimbările climatice și de degradarea mediului;

N.  întrucât Convenția de la Aarhus stabilește o serie de drepturi de mediu pentru populație și asociațiile sale, inclusiv dreptul de acces la informații despre mediu, dreptul de a participa la luarea deciziilor privind mediul și accesul la justiție;

O.  întrucât în 2017 Comitetul ONU pentru examinarea respectării dispozițiilor Convenției de la Aarhus a constatat că UE încalcă Convenția de la Aarhus pentru că nu îi permite populației să conteste deciziile instituțiilor UE în fața instanțelor UE;

P.  întrucât Comisia Europeană a stabilit obiective mai ambițioase pentru perioada 2019-2024, stabilind o agendă pentru Pactul verde european, precizând că „Europa trebuie să fie în avangarda tranziției către o planetă sănătoasă”;

Q.  întrucât administratorii întreprinderilor au obligația legală și statutară de a acționa în interesul propriei întreprinderi; întrucât această obligație a fost interpretată diferit de la o jurisdicție la alta, iar interesul întreprinderii a fost de multe ori echivalat cu interesele financiare ale acționarilor; întrucât în ceea ce se consideră a fi interesul întreprinderii ar trebui să intre și interesele părților afectate relevante, inclusiv interesele angajaților, și interesele societății în general; întrucât o interpretare restrânsă a acestei obligații, focalizată excesiv pe maximizarea profitului pe termen scurt, dăunează performanțelor și sustenabilității pe termen lung ale întreprinderilor afectând, implicit, interesele pe termen lung ale acționarilor;

R.  întrucât coerența legislației UE privind guvernanța corporativă sustenabilă ar trebui realizată și prin stabilirea de obligații și stimulente concrete de a acționa, nu doar prin obligația de a furniza informații; întrucât, prin urmare, este necesar un nou cadru care să stabilească sarcinile consiliilor de administrație ale întreprinderilor legate de sustenabilitate,

S.  întrucât, pentru ca guvernanța întreprinderilor în Uniune să fie mai sustenabilă, mai transparentă și mai responsabilă, Comisia ar trebui să prezinte propuneri de revizuire a NFRD și să introducă o nouă legislație separată privind obligația de diligență și obligațiile administratorilor, întrucât, dacă ar fi să fie cuprinse într-un singur instrument legislativ, obligațiile de diligență și îndatoririle administratorilor ar trebui separate clar în două părți distincte; întrucât aceste obligații și îndatoriri sunt complementare, dar nu interschimbabile, și nu sunt subordonate una celeilalte.

Obligațiile de prezentare a informațiilor nefinanciare

1.  invită Comisia ca, atunci când va propune noi măsuri de drept comercial și guvernanță a întreprinderilor, să asigure un echilibru just între, pe de o parte, nevoia de a reduce presiunea pe termen scurt de pe umerii administratorilor de întreprinderi și de a promova integrarea sustenabilității în procesul decizional al întreprinderilor, și, pe de altă parte, nevoia de a asigura suficientă flexibilitate cu ocazia armonizării; subliniază că este important să li se confere administratorilor un rol mai proeminent în urmărirea intereselor pe termen lung ale întreprinderilor în acțiunile viitoare la nivelul UE și să se sădească în rândul organelor de conducere ale întreprinderilor deprinderea de a avea în minte și a pune în practică o guvernanță corporativă sustenabilă;

2.  salută angajamentul Comisiei de a revizui Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare; subliniază că o astfel de revizuire ar trebui să fie în deplină concordanță cu cerințele impuse de Regulamentul privind informațiile privind durabilitatea și de Regulamentul privind taxonomia; invită Comisia să țină seama de recomandările cuprinse în prezenta rezoluție;

3.  își reiterează apelul de a lărgi domeniul de aplicare al NFRD, incluzând toate întreprinderile mari cotate și necotate la bursă cu sediul pe teritoriul UE, așa cum sunt definite la articolul 3 alineatul (4) din Directiva privind contabilitatea; subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, obligațiile de raportare a informațiilor nefinanciare ar trebui să se aplice și tuturor întreprinderilor din afara UE care își desfășoară activitatea pe piața UE; invită Comisia să identifice ramurile economice cu risc mare și un impact semnificativ asupra aspectelor de sustenabilitate, ceea ce ar putea justifica includerea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) din aceste sectoare în domeniul de aplicare al NFRD; consideră, în acest sens, că Comisia ar trebui să se bazeze pe expertiză externă independentă pentru a furniza o listă orientativă, neexhaustivă și actualizată periodic a zonelor de conflict și cu risc ridicat și orientări specifice pentru IMM-uri; consideră că ar trebui vizate în special investițiile și sectoarele unde au loc deseori activități comerciale ilegale, precum infracțiunile împotriva mediului, comerțul ilegal cu specii sălbatice, corupția sau infracțiuni financiare; atrage atenția că o revizuire a NFRD este necesară și pentru a le da participanților la piața financiară acces la date relevante pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din Directiva privind divulgarea de informații;

4.  subliniază că guvernanța corporativă sustenabilă constituie un pilon important, care îi permite UE să realizeze o economie rezistentă și sustenabilă, să consolideze condițiile de concurență echitabile pentru a menține și a stimula competitivitatea internațională a întreprinderilor din UE și pentru a proteja lucrătorii și întreprinderile din UE de concurența neloială din partea țărilor terțe și, prin urmare, poate fi benefică pentru politica comercială și de investiții a UE, dacă este proporțională și evaluată în mod adecvat;

5.  ia act de faptul că pandemia de COVID-19 a scos în evidență vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare globale și a demonstrat că doar normele voluntare nu sunt suficiente, astfel cum s-a întâmplat, de exemplu, în sectorul confecțiilor, unde producția a fost perturbată în timpul crizei, ceea ce a avut efecte negative de-a lungul lanțului de aprovizionare; observă că întreprinderile care au practici de mediu, sociale și de guvernanță și procese de reducere a riscurilor mai bine definite fac față mai ușor crizei; recunoaște că OCDE a afirmat că(23) întreprinderile care iau măsuri proactive pentru a contracara riscurile legate de criza provocată de COVID-19, într-un mod care să atenueze efectele adverse asupra lucrătorilor și a lanțurilor de aprovizionare, au șanse mai mari să creeze valoare și să își dezvolte reziliența pe termen lung și să își mărească viabilitatea pe termen scurt și șansele de redresare pe termen mediu și lung;

6.  constată că Regulamentul privind taxonomia stabilește o serie de obiective de mediu, și anume obiective privind schimbările climatice, utilizarea și protejarea resurselor hidrice și marine, tranziția către o economie circulară, prevenirea și controlul poluării și biodiversitatea și ecosistemele; consideră că conceptul de „aspecte de mediu” din NFRD ar trebui interpretat în concordanță cu Regulamentul privind taxonomia și ar trebui să cuprindă toate formele de poluare; invită Comisia să țină seama de recomandările Grupului operativ pentru prezentarea informațiilor financiare privind schimbările climatice și să promoveze dezvoltarea unor tehnici contabile inovatoare care să reflecte valoarea ecosistemelor; consideră că este la fel de important să se definească cu precizie celelalte aspecte de sustenabilitate la care se referă NFRD, de pildă conceptele de „aspecte sociale și de muncă”, „respectarea drepturilor omului” și „combaterea corupției și a dării de mită”; consideră că printre aspectele de muncă s-ar putea număra publicarea politicilor salariale ale întreprinderilor, care ar putea include afișarea salariilor pe decili și afișarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați;

7.  consideră că guvernanța corporativă sustenabilă este esențială pentru orientarea pe termen lung a întreprinderilor, pentru ca ele să își alinieze activitățile cu îndeplinirea obiectivelor generale de mediu ale Uniunii, prevăzute în Pactul verde european, precum și cu angajamentul Uniunii de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră pe măsură ce se apropie de obiectivul pentru 2050 privind neutralitatea climatică; subliniază că toate sectoarele ar trebui să contribuie la atingerea acestui obiectiv;

8.  consideră că definiția pragului de semnificație ar trebui să se refere la orice impact relevant asupra mediului, drepturilor omului și societății în ansamblu, fără a se limita la crearea de valoare și la chestiunile legate de performanța pur financiară a întreprinderilor; cere ca această definiție să fie revizuită în acord cu principiul pragului de semnificație dublu introdus de NFRD și explicat mai în detaliu în Orientările Comisiei privind raportarea informațiilor legate de climă; consideră că pragul de semnificație ar trebui evaluat în cadrul unui proces care să implice părțile interesate relevante;

9.  constată că Directiva privind prezentarea de informații nefinanciare le oferă societăților aflate în domeniul său de aplicare o flexibilitate semnificativă în prezentarea informațiilor relevante în modul pe care îl consideră cel mai util; observă că, în prezent, întreprinderile se pot baza, la alegerea lor, pe o serie de cadre diferite; observă că întreprinderile încă nu s-au lămurit care este cea mai bună modalitate de a se conforma obligațiilor de divulgare a informațiilor; consideră necesar să se instituie un cadru UE vast, care să acorde atenția cuvenită principiului proporționalității și să acopere întreaga gamă de aspecte de sustenabilitate relevante pentru raportarea cuprinzătoare a informațiilor nefinanciare; evidențiază, în acest sens, că cadrul legislativ al UE ar trebui să ofere garanția că informațiile prezentate sunt clare, echilibrate, ușor de înțeles, verificabile și obiective, permițând să se compare întreprinderi din același sector și cuprind ținte de sustenabilitate cu termene de îndeplinire clare; subliniază că acest cadru ar trebui să includă standarde obligatorii, atât generale, cât și sectoriale; salută, în acest sens, angajamentul Comisiei de a sprijini procesul de elaborare a unor standarde UE de raportare nefinanciară; semnalează că la revizuirea NFRD ar trebui stabilite obligații și standarde obligatorii specifice de divulgare a informațiilor, cu implicarea adecvată a tuturor părților interesate vizate ca, de exemplu, societatea civilă, organizațiile de mediu și partenerii sociali;

10.  consideră că rapoartele cu informații nefinanciare ar trebui cuprinse în raportul anual de gestiune pentru a evita sarcini în plus pentru întreprinderi; salută angajamentul asumat de Comisie în Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital (COM(2020)0590) de a prezenta o propunere legislativă până în al treilea trimestru din 2021 referitoare la o platformă digitală la nivelul UE, accesibilă publicului, care să ofere acces gratuit la informațiile financiare și nefinanciare raportate de întreprinderi; consideră că această platformă ar trebui să le permită utilizatorilor să compare online datele publicate de întreprinderi, printr-o defalcare pe teme, sectoare, țări, cifră de afaceri și număr de angajați;

11.  observă că directiva exclude declarațiile nefinanciare din domeniul de aplicare al cerinței de asigurare a conținutului, pe care trebuie să o respecte situațiile financiare ale întreprinderilor; consideră că declarațiile nefinanciare ar trebui să facă obiectul unui audit obligatoriu, în funcție de dimensiunea și de domeniul de activitate al întreprinderii în cauză; consideră că societățile de servicii de asigurare, sub rezerva cerințelor de obiectivitate și independență, ar trebui să își desfășoare activitatea de audit în conformitate cu viitorul cadru al UE; subliniază, în lumina celor de mai sus, că trebuie rezolvată problema stimulentelor nefaste inerente auditului statutar, revizuind Directiva privind auditul statutar(24); susține că aceasta este, de asemenea, o ocazie de a pune capăt situației de cvasimonopol de care se bucură cele patru mari societăți de contabilitate care se ocupă în general de auditarea celor mai mari firme cotate la bursă;

12.  subliniază că reprezentanții lucrătorilor ar trebui implicați în definirea procesului de raportare a informațiilor nefinanciare și în verificarea informațiilor, în special în ce privește obiectivele de sustenabilitate socială și aspectele legate de lanțul de aprovizionare și producție, inclusiv externalizarea și subcontractarea.

13.  subliniază că este important să se introducă o obligație care impune anumitor întreprinderi din UE să prezinte anual un raport defalcat pe țări pentru fiecare jurisdicție fiscală în care își desfășoară activitatea; îndeamnă Consiliul să își adopte poziția generală cât mai curând posibil pentru a începe negocierile cu Parlamentul privind propunerea Comisiei de directivă de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește comunicarea, de către anumite întreprinderi și sucursale, de informații privind impozitul pe profit (COM(2016)0198);

14.  consideră că Uniunea ar trebui să depună un efort maxim pentru a include în acordurile de liber schimb pe care le negociază prevederi prin care țărilor-partenere să li se ceară să impună obligații comparabile pentru întreprinderile lor, pentru a evita orice noi metode de denaturare a concurenței;

Obligația de diligență a administratorilor și măsuri suplimentare pentru a orienta mai mult guvernanța corporativă spre sustenabilitate

15.  subliniază că întreprinderile care promovează diversitatea și o atitudine incluzivă au performanțe mai bune în afaceri; invită Consiliul să își adopte poziția generală cât mai curând posibil pentru a începe negocierile cu Parlamentul la propunerea privind femeile în consiliile de administrație(25), care își propune să pună capăt dezechilibrului omniprezent între femei și bărbați la cele mai înalte niveluri decizionale ale întreprinderilor; invită Comisia să examineze și alte propuneri de îmbunătățire a echilibrului de gen în rândul personalului de conducere de nivel superior și în rândul persoanelor cu poziții influente în cadrul întreprinderilor;

16.  subliniază că lucrătorii trebuie implicați mai mult în procesele decizionale ale întreprinderilor, pentru a integra mai bine obiectivele și efectele pe termen lung ale întreprinderilor în care lucrează; invită Comisia să analizeze posibilitatea de a revizui Directiva privind comitetul european de întreprindere(26) și de a stabili un nou cadru privind informarea, consultarea și implicarea lucrătorilor în întreprinderile europene;

17.  atrage atenția că tranziția ecologică și expansiunea digitalizării vor avea repercusiuni profunde asupra forței de muncă; consideră așadar că orice tip de guvernanță sustenabilă a întreprinderilor ar trebui să recunoască și să garanteze efectiv dreptul angajaților la formare profesională și educație continuă în timpul programului de lucru;

18.  semnalează că întreprinderile nu sunt entități abstracte, rupte de provocările de mediu și sociale actuale; consideră că întreprinderile ar trebui să contribuie mai activ la sustenabilitate, întrucât performanțele lor pe termen lung, reziliența și chiar supraviețuirea lor pot depinde de cât de bine vor reacționa la problemele de mediu și sociale; subliniază, în această privință, că obligația de diligență a administratorilor față de propria întreprindere ar trebui definită nu numai în raport cu maximizarea profitului pe termen scurt din dividende, ci și în raport cu preocupările de sustenabilitate; observă rolul major al administratorilor executivi în definirea strategiei unei societăți și supravegherea operațiunilor sale; consideră că îndatoririle legale ale administratorilor executivi de a acționa în interesul întreprinderii ar trebui înțelese ca o datorie de a integra interesele și riscurile pentru sustenabilitate, impacturile, oportunitățile și dependențele pe termen lung în strategia globală a întreprinderii; subliniază că această datorie de a stabili prioritățile ar putea duce la o schimbare de atitudine, de la investiții nesustenabile la investiții sustenabile;

19.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru ca îndatoririle administratorilor să nu fie interpretate greșit, ca însemnând doar maximizarea pe termen scurt a valorii pentru acționari, ci să includă în schimb interesele pe termen lung ale întreprinderii și societății în general, precum și interesele lucrătorilor și ale altor părți implicate. mai crede, totodată, că o asemenea propunere ar trebui să impună pentru membrii organelor administrative, de conducere și de supraveghere, acționând în limitele competențelor conferite de legislația națională, obligația legală de a defini, publica și monitoriza o strategie de sustenabilitate a întreprinderii;

20.  subliniază că, având în vedere revizuirea în curs a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător(27), întreprinderile ar trebui să depună garanții financiare pentru răspunderea legală față de mediu în cazul daunelor de mediu provocate persoanelor și ecosistemelor;

21.  consideră că strategiile de sustenabilitate ale întreprinderilor ar trebui să identifice și să trateze, în acord cu obligațiile lor de diligență necesară, pe de o parte aspectele semnificative menționate în cerințele de raportare nefinanciară și, pe de altă parte, impacturile semnificative pe care aceste întreprinderi le-ar putea avea asupra mediului, climei, societății și angajaților, și implicațiile pentru drepturile omului, mită și corupție care decurg din modelele lor de afaceri, din operațiunile și lanțurile lor de aprovizionare, inclusiv în afara UE; consideră că obligația de diligență a administratorilor față de întreprinderea lor le impune și datoria de a nu distruge ecosistemele și de a proteja interesele părților implicate relevante, inclusiv angajați, care ar putea avea de suferit de pe urma activităților întreprinderii;

22.  crede că domeniul de aplicare al legislației viitoare ar trebui să cuprindă toate întreprinderile mari cotate și necotate la bursă cu sediul pe teritoriul UE, definite la articolul 3 alineatul (4) din Directiva privind contabilitatea; subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, această legislație ar trebui să se aplice și tuturor întreprinderilor din afara UE care își desfășoară activitatea pe piața UE; invită Comisia să identifice sectoarele economice cu risc mare și impact semnificativ asupra aspectelor de sustenabilitate, care ar putea justifica ca legislația să se aplice și IMM-urilor din aceste sectoare; consideră, de asemenea, că, în urma evaluării impactului pe care Comisia o desfășoară în prezent, strategiile de sustenabilitate ar trebui să includă ținte măsurabile, specifice, cu termene precise și bazate pe date științifice, precum și planuri de tranziție aliniate la angajamentele internaționale ale UE privind mediul și schimbările climatice, în special Acordul de la Paris, Convenția privind diversitatea biologică și acordurile internaționale privind defrișările; consideră că strategiile ar putea include și o politică internă de salarizare echitabilă bazată pe venitul de subzistență pentru fiecare țară, o politică privind egalitatea de gen și o politică pentru o mai bună integrare a drepturilor angajaților în activitățile economice; subliniază că conținutul acestor politici interne ar trebui stabilit chiar de întreprinderi, ținând seama de angajații lor și în consultare cu aceștia; consideră că aceste politici ar trebui să ia în calcul aspecte sectoriale și/sau geografice și drepturile persoanelor care fac parte din grupuri sau comunități extrem de vulnerabile; consideră că corelarea părții variabile a remunerației directorilor executivi cu realizarea țintelor măsurabile stabilite în strategie ar ajuta la concilierea intereselor directorilor cu interesele pe termen lung ale companiilor lor; invită Comisia să promoveze în continuare astfel de sisteme de remunerare pentru posturile de conducere de nivel superior;

23.  reține că unele state membre au introdus în legislația lor conceptul de „acțiuni de fidelitate”, prin care păstrarea acțiunilor pe termen lung este recompensată prin drepturi de vot și avantaje fiscale; invită Comisia să aibă în vedere să introducă noi mecanisme de promovare a rentabilității durabile și a performanțelor pe termen lung ale întreprinderilor; subliniază că rezultatul reportat poate contribui la crearea unor rezerve adecvate;

24.  consideră că Directiva privind drepturile acționarilor ar trebui și ea modificată pentru a stimula atitudinea răbdătoare a acționarilor, în special recompensând deținerea pe termen lung a acțiunilor cu drepturi de vot și avantaje fiscale;

25.  este îngrijorat că anumite acorduri internaționale de investiții, cum ar fi Tratatul privind Carta energiei, pun interesele financiare ale corporațiilor multinaționale deasupra priorităților din domeniul mediului și climei; îndeamnă Comisia să acționeze cu promptitudine pentru a alinia întru totul acordurile comerciale de investiții existente și viitoare la obiectivele UE în domeniul mediului și al climei și să vină cu propuneri pentru a contracara acapararea terenurilor de marile companii și despăduririle cu prilejul viitoarei revizuiri a NFRD;

26.  consideră că, în procesul de definire și monitorizare a strategiilor lor de sustenabilitate, întreprinderile ar trebui să aibă datoria de a comunica și a se consulta cu părțile interesate; consideră că noțiunea de parte interesată ar trebui interpretată în sens larg și să includă toate persoanele ale căror drepturi și interese pot fi afectate de deciziile întreprinderii, cum ar fi angajații, sindicatele, comunitățile locale, populațiile indigene, asociațiile de cetățeni, acționarii, societatea civilă și organizațiile de mediu; consideră, de asemenea, esențial să se consulte autoritățile publice naționale și locale care se ocupă de sustenabilitatea afacerilor economice, în special cele responsabile de politicile publice de ocupare a forței de muncă și de mediu;

27.  consideră că această colaborare ar trebui să aibă loc, în funcție de mărimea și domeniul de activitate al întreprinderii în cauză, făcând o excepție pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) care nu își desfășoară activitatea în sectoare de risc mare, sectoare care ar trebui să fie precizate de Comisie, prin intermediul unor comitete consultative alcătuite din reprezentanți sau purtători de cuvânt ai părților interesate, inclusiv angajați sau experți independenți, cu rolul principal de a-și spune părerea în legătură cu conținutul și modul de aplicare a strategiei de sustenabilitate; consideră că aceste comitete consultative ar trebui să aibă dreptul de a cere, dacă este aprobat de o largă majoritate, un audit independent dacă există dubii rezonabile că strategia de sustenabilitate nu a fost implementată corespunzător;

28.  crede că întreprinderile care primesc ajutoare de stat, fonduri din partea UE sau alte fonduri publice sau întreprinderile care execută planuri de disponibilizare ar trebui să încerce să păstreze locurile de muncă ale propriilor angajați și să le ofere protecție, să ajusteze remunerațiile directorilor în consecință, să își plătească impozitele cinstit, să implementeze propria strategie de sustenabilitate în concordanță cu obiectivul de a-și reduce amprenta de carbon și să nu plătească dividende, nici să nu ofere scheme de răscumpărare a acțiunilor menite să remunereze acționarii;

o
o   o

29.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) https://www.ohchr.org/documents/publications/guidingprinciplesbusinesshr_en.pdf (2) https://www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/ (3) http://mneguidelines.oecd.org/guidelines/ (4) https://www.oecd.org/investment/due-diligence-guidance-for-responsible-business-conduct.htm (5) https://mneguidelines.oecd.org/RBC-for-Institutional-Investors.pdf (6) https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_emp/---emp_ent/---multi/documents/publication/wcms_094386.pdf (7) https://unfccc.int/files/essential_background/convention/application/pdf/english_paris_agreement.pdf (8) https://www.ipcc.ch/2018/10/08/summary-for-policymakers-of-ipcc-special-report-on-global-warming-of-1-5c-approved-by-governments/ (9) JO L 150, 20.5.2014, p. 195. (10) JO L 182, 29.6.2013, p. 19. (11) JO L 330, 15.11.2014, p. 1. (12) JO L 157, 15.6.2016, p. 1. (13) JO L 132, 20.5.2017, p. 1. (14) JO L 305, 26.11.2019, p. 17. (15) JO L 317, 9.12.2019, p. 1. (16) JO L 198, 22.6.2020, p. 13. (17) JO C 215, 5.7.2017, p. 1. (18) JO C 209, 20.6.2019, p. 1. (19)  https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/business_economy_euro/growth_and_investment/documents/200610-cmu-high-level-forum-final-report_en.pdf (20) http://www.undocs.org/A/HRC/8/5 (21) https://ec.europa.eu/environment/legal/liability/pdf/Final_report.pdf (22) https://climateprinciplesforenterprises.files.wordpress.com/2017/12/osloprincipleswebpdf.pdf (23)  http://www.oecd.org/coronavirus/policy-responses/covid-19-and-responsible-business-conduct-02150b06/#:~:text=A%20responsible%20business%20conduct%20(RBC,both%20government%20and%20business%20response (24) JO L 158, 27.5.2014, p. 196. (25) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2012 privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (prima lectură) (COM(2012)0614). (26) JO L 122, 16.5.2009, p. 28. (27) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la Recomandarea Consiliului privind educația și formarea profesională (EFP) pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență (2020/2767(RSP))

P9_TA(2020)0373 B9-0400/2020

Parlamentul European,

—  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14 privind dreptul la educație,

—  având în vedere Agenda 2030 a ONU pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă, în special obiectivul 4, precum și obiectivele aferente,

—  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale proclamat de Consiliu, Parlament și Comisie în noiembrie 2017, în special principiul 1 referitor la educație, formare și învățarea pe tot parcursul vieții și principiul 4 referitor la sprijinul activ pentru ocuparea forței de muncă,

—  având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului din 1 iulie 2020 privind educația și formarea profesională (EFP) pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență (COM(2020)0275) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SWD(2020)0123),

—  având în vedere raportul Comisiei din octombrie 2017 intitulat „Cartografierea măsurilor de monitorizare a absolvenților din domeniul educației și formării profesionale în statele membre ale UE”,

—  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională(1),

—  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui sistem european de credite pentru educație și formare profesională (SECEFP)(2),

—  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2020 privind combaterea crizei provocate de pandemia de COVID-19 în educație și formare,

—  având în vedere Rezoluția Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind dezvoltarea în continuare a spațiului european al educației pentru a sprijini sisteme de educație și formare orientate către viitor(3),

—  având în vedere Recomandarea Consiliului din 15 martie 2018 privind un Cadru european pentru ucenicii de calitate și eficace(4),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda europeană pentru competențe în scopul promovării competitivității durabile, a echității sociale și a rezilienței” (COM(2020)0274) și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care o însoțesc (SWD(2020)0121) și (SWD(2020)0122),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor: o punte către locuri de muncă pentru generația viitoare” (COM(2020)0276),

—  având în vedere propunerea Comisiei din 1 iulie 2020 de recomandare a Consiliului privind „O punte către locuri de muncă – consolidarea Garanției pentru tineret” și de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret (COM(2020)0277),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 privind realizarea Spațiului european al educației până în 2025 (COM(2020)0625) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SWD(2020)0212),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 - Resetarea educației și formării pentru era digitală” (COM(2020)0624) și documentul de lucru conex al serviciilor Comisiei (SWD(2020)0209),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 privind Planul de acțiune pentru educația digitală (COM(2018)0022),

—  având în vedere cadrul de politică pentru cooperarea europeană în domeniul educației și al formării profesionale (ET 2020),

—  având în vedere Cadrul european pentru competențe personale, sociale și competența-cheie de a învăța să înveți (LifeComp),

—  având în vedere raportul de sinteză al Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) din 15 aprilie 2020 pe baza informațiilor furnizate de comunitatea Cedefop a experților în materie de ucenicie și intitulat „Cum gestionează țările europene programele de ucenicie pentru a răspunde la criza provocată de COVID-19?”,

—  având în vedere raportul Cedefop din 2020 intitulat „Educația și formarea profesională în Europa, 1995-2035. Scenarii pentru educația și formarea profesională în Europa în secolul XXI”,

—  având în vedere seria de șapte documente de cercetare ale Cedefop intitulată „Natura și rolul în schimbare al educației și formării profesionale în Europa”,

—  având în vedere publicația Cedefop din 2013 intitulată „Beneficiile educației și formării profesionale în Europa pentru persoane, organizații și țări”,

—  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Garanția pentru tineret(5),

—  având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2018 referitoare la modernizarea educației în UE(6),

—  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la Noua agendă pentru competențe în Europa(7),

—  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor(8),

—  având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe toată durata vieții(9),

—  având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale în sprijinul Strategiei Europa 2020(10),

—  având în vedere rezoluția sa legislativă din 20 mai 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Deciziei nr. 85/368/CEE a Consiliului privind echivalarea calificărilor profesionale între statele membre ale Comunității Europene(11),

—  având în vedere studiul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din 6 mai 2020 intitulat „EFP pe timp de criză: Construirea bazelor pentru sisteme reziliente de educație și formare profesională”,

—  având în vedere întrebările referitoare la recomandarea Consiliului privind educația și formarea profesională (EFP) pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență adresate Consiliului și Comisiei (O-000068/2020 – B9-0027/2020 și O-000069/2020 – B9-0028/2020),

—  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

A.  întrucât educația și formarea profesională (EFP) reprezintă o parte esențială a sistemelor educaționale și de învățare pe tot parcursul vieții europene, oferind tinerilor și adulților cunoștințe, know-how, aptitudini și competențe necesare pentru ocuparea unui loc de muncă; întrucât aproximativ jumătate din absolvenții învățământului secundar superior din Uniunea Europeană sunt absolvenți de EFP; întrucât EFP ar putea fi esențială pentru abordarea provocărilor cauzate de tendințele macroeconomice accelerate și de viitoarele tranziții și pentru eliminarea deficitului tot mai mare de competențe de pe piața muncii din UE;

B.  întrucât, potrivit Cedefop, aproximativ două treimi dintre europeni (68 %) consideră că educația profesională din învățământul secundar superior are o imagine pozitivă în țara lor, în timp ce puțin sub un sfert (23 %) afirmă că are o imagine negativă(12);

C.  întrucât educația și formarea joacă, de asemenea, un rol central în integrarea persoanelor în societate și în promovarea participării la procesul politic, contribuind astfel la consolidarea incluziunii, precum și a cetățeniei democratice și active;

D.  întrucât EFP poate stimula dezvoltarea profesională a studenților și a lucrătorilor, performanța întreprinderilor, competitivitatea, cercetarea și inovarea și reprezintă un aspect central al unei politici sociale și de ocupare a forței de muncă de succes;

E.  întrucât EFP în Europa este foarte diversă și nu este la fel de atractivă pentru toți cei care învață; întrucât sistemele și inițiativele naționale trebuie să fie mai compatibile și mai interconectate la nivelul UE; întrucât Comisia și politicile UE pot juca un rol important în sprijinirea și coordonarea acțiunilor statelor membre în domeniul EFP la nivelul UE; întrucât rolul rețelelor și parteneriatelor transnaționale și naționale ale furnizorilor de EFP este esențial pentru diseminarea agendei politicii EFP și a celor mai bune practici ale UE;

F.  întrucât educația și formarea profesională inițială (EFPI) nu mai este considerată doar un parcurs profesional, ci și o cale alternativă la traseul academic care conține multe elemente ale unei forme de învățământ academic care, în cele din urmă, poate conduce la o educație de nivel terțiar, universitar; întrucât, în țările în care sistemul dual este bine stabilit, parcursul profesional a combinat întotdeauna experiența practică la locul de muncă cu studii academice în clasă;

G.  întrucât educația și formarea profesională continuă (EFPC) este esențială pentru realizarea obiectivelor sociale și economice ale UE; întrucât EFPC îmbunătățește participarea adulților la învățarea pe tot parcursul vieții, consolidează capacitatea de inserție profesională a acestora și crește gradul de ocupare a forței de muncă în Europa;

H.  întrucât sistemele de EFP europene se confruntă cu provocări importante; întrucât aceste sisteme trebuie să fie echipate cu capacitatea de a se adapta la evoluția rapidă a tranzițiilor verzi și digitale, la evoluțiile tehnologice, la schimbările ocupaționale și la trecerea la mai multe locuri de muncă de înaltă calificare, la nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă, la satisfacerea deficitelor actuale de competențe și la evitarea celor viitoare, la noile modele de afaceri, la noile forme de organizare a muncii, la tendințele demografice, la coeziune și la evoluțiile în materie de infrastructură; întrucât statele membre și instituțiile UE trebuie să își intensifice eforturile și sprijinul pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru EFP, pentru a se adapta rapid la aceste provocări și nevoi în materie de competențe de pe piața muncii;

I.  întrucât țărilor cu programe de formare profesională bine concepute le este mai ușor să evite șomajul în rândul tinerilor, chiar și în perioade de criză; întrucât, potrivit analizei IZA Institute of Labor Economics (Institutul IZA de economie a muncii), țările cu un sistem dual de formare profesională au făcut față mai bine crizei economice din 2008 și efectelor sale asupra tinerilor pe piața muncii; întrucât rata șomajului în rândul tinerilor în țările în care nu există un sistem dual de educație și formare profesională a crescut semnificativ la momentul respectiv(13);

J.  întrucât, în ciuda eforturilor depuse în vederea stabilirii unui cadru european coordonat al calificărilor și a dezvoltării cadrelor naționale ale calificărilor, numeroși lucrători mobili din UE întâmpină dificultăți în a obține recunoașterea competențelor și a formării lor și în găsirea unui loc de muncă echivalent în alte state membre;

K.  întrucât sistemul dual nu prevede, de obicei, posibilitatea de a continua procesul educațional la toate nivelurile; întrucât sistemul dual trebuie să fie flexibil și să poată răspunde schimbărilor de pe piața muncii și locurilor de muncă noi, încă necunoscute;

L.  întrucât stagiile și formarea profesională cu angajatori străini în cadrul programului Erasmus+ au un impact semnificativ asupra sprijinirii studenților și absolvenților școlilor profesionale și tehnice în vederea găsirii unui loc de muncă și a dezvoltării competențelor necesare pe piața muncii, inclusiv a competențelor lingvistice, profesional-lingvistice și sociale;

M.  întrucât pandemia de COVID-19 a exercitat presiuni semnificative asupra activităților de educație și formare profesională, precum și asupra educației standard în general, întrerupând procesul de învățare atât la locul de muncă, cât și în sala de clasă; întrucât pandemia a perturbat în mod deosebit învățarea la locul de muncă, inclusiv uceniciile și programele de formare, numărul frecventărilor, al ofertelor și al noilor studenți fiind adesea în scădere semnificativă; întrucât consecințele crizei provocate de pandemia de COVID-19 reprezintă, de asemenea, o oportunitate de a lansa o revoluție digitală și tehnologică în cadrul EFP, care poate elimina barierele fizice, acolo unde este posibil, și poate spori în mod semnificativ zona de acoperire și impactul acesteia asupra rezultatelor preconizate;

N.  întrucât, în multe sectoare, formarea ucenicilor este afectată masiv de închiderea întreprinderilor și de programul redus de lucru;

O.  întrucât tinerii vor suferi, probabil, disproporționat de mult de pe urma consecințelor crizei economice declanșate de pandemia de COVID-19 în ceea ce privește șomajul; întrucât, în august 2020, după ce a crescut rapid în lunile anterioare, șomajul în rândul tinerilor a fost de 17,6 % în UE și de 18,1 % în zona euro (față de 14,1 % și, respectiv, 15,4 % în august 2019) și întrucât se preconizează că acesta va crește și mai mult în viitorul apropiat și va menține mulți tineri blocați în forme precare și atipice de ocupare a forței de muncă sau de inactivitate cu protecție socială insuficientă; întrucât UE trebuie să facă din șomajul în rândul tinerilor și al persoanelor care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) una dintre principalele priorități politice pentru a evita crearea unei alte „generații pierdute” ca urmare a crizei actuale, care va avea, de asemenea, un efect negativ asupra sănătății mintale și a vieților a milioane de tineri; întrucât EFP este un factor-cheie pentru pregătirea celor care învață mecanismele societăților democratice și pentru intrarea și participarea cu succes pe piața muncii;

P.  întrucât recentele evoluții socioeconomice și criza provocată de pandemia de COVID-19 au accentuat inegalitățile sociale și nevoia ca sistemele de EFP să devină nu doar mai eficiente, ci și mai accesibile și mai favorabile incluziunii în ceea ce privește grupurile vulnerabile și persoanele din zonele rurale sau îndepărtate; întrucât egalitatea de șanse pentru toți este esențială; întrucât accesul la computere, conexiunea în bandă largă, sprijinul digital și alte instrumente tehnologice de învățare sunt esențiale, nu numai pentru furnizorii de EFP, ci și pentru studenți, pentru a evita adâncirea inegalităților și pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă;

Q.  întrucât 60 de milioane de adulți din UE sunt slab calificați; întrucât, potrivit Cedefop, în UE există 128 de milioane de adulți care au un nivel scăzut de educație, competențe digitale reduse sau competențe cognitive scăzute sau care au un nivel de educație mediu-înalt, dar sunt expuși riscului de pierdere a competențelor și de învechire a competențelor și, prin urmare, au nevoie de perfecționare și recalificare; întrucât sistemele EFP bine concepute și favorabile incluziunii au o importanță strategică pentru a spori competențele și aptitudinile tuturor celor care învață și pentru a sprijini accesul la oportunități de locuri de muncă de calitate;

R.  întrucât, în 2017, 4,3 % dintre elevii din învățământul secundar inferior din UE au urmat programe de formare profesională, această proporție ajungând la 47,8 % pentru învățământul secundar superior și 92 % pentru învățământul postliceal; întrucât, în 2017, 46,7 % dintre absolvenții programelor de formare profesională din învățământul secundar superior din UE erau femei(14);

S.  întrucât în EFP, ca și în educație, criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat unele provocări și limitări ale învățământului la distanță în domenii tehnice și legate de conținut;

T.  întrucât învățământul la distanță riscă să crească rata abandonului școlar pentru cursanții vulnerabili și, prin urmare, trebuie să rămână mai degrabă o completare decât o alternativă la învățarea tradițională;

U.  întrucât nu există nici o definiție convenită, nici o înțelegere comună a micro-certificatelor în EFP la nivelul UE; întrucât micro-certificatele ar trebui concepute ca fiind complementare calificărilor complete și recunoscute ca dovadă a unor realizări semnificative și de înaltă calitate, pe baza standardelor privind modul de livrare, procedura de evaluare și durata;

V.  întrucât, în 2015, aproape o treime (30,5 %) din totalul întreprinderilor cu cel puțin 10 angajați în economia de afaceri a UE-28 au furnizat EFPI, deși această proporție a variat foarte mult de la un stat membru la altul(15);

W.  întrucât, în 2015, 72,6 % din întreprinderile cu cel puțin 10 angajați în UE-28 au furnizat EFPC personalului lor; întrucât aceasta a marcat o creștere față de 2005 și 2010, când cotele corespunzătoare au fost de 59,7 % și, respectiv, 65,7 %(16);

X.  întrucât impactul EFPI și EFPC asupra rezultatelor pe piața muncii reflectă adesea efectele agregate directe sau indirecte asupra productivității individuale; întrucât principalele rezultate subliniate de țări sunt o participare mai mare pe piața muncii, o rată mai scăzută a șomajului, posibilitatea de a obține o calificare pentru toate categoriile care nu aveau anterior o astfel de calificare și posibilitatea de a avansa într-o ierarhie profesională; întrucât, prin învățarea pe tot parcursul vieții, persoanele își pot îmbunătăți oportunitățile de muncă și nivelurile de calificare, ceea ce duce la o remunerație mai mare și la rezultate economice și sociale mai bune, cum ar fi autonomia economică, și poate, de asemenea, spori bunăstarea psihologică(17);

Y.  întrucât EFPI și EFPC au un impact direct asupra schimbărilor de generații și asupra situației familiilor;

Z.  întrucât EFPI și EFPC contribuie la eficientizarea întreprinderilor și a inovării,

1.  subliniază că EFP, în special prin accentul pus pe practică și învățarea la locul de muncă, joacă un rol vital pe o piață a muncii orientată către o tranziție echitabilă și în schimbare constantă; subliniază că EFP, dacă este orientat spre calitate, poate oferi cunoștințe, aptitudini și competențe relevante și de înaltă calitate la toate nivelurile în întreprinderi de toate dimensiunile și în toate sectoarele și pentru persoane aflate atât în educația inițială, cât și în educația continuă, adaptate nevoilor lor individuale; subliniază că EFP este importantă pentru acoperirea lacunelor în materie de competențe de pe piața muncii din UE, pentru înzestrarea tinerilor studenți cu competențele de care au nevoie pentru a găsi un loc de muncă, precum și pentru perfecționarea și recalificarea lucrătorilor în vederea alinierii competențelor lor la nevoile angajatorilor, ceea ce este deosebit de important pentru IMM-uri și pentru noile investiții în economie; subliniază, în plus, necesitatea de a promova abilitățile de dezvoltare personală pentru a ajuta persoanele să se dezvolte atât personal, cât și profesional, în vederea maximizării potențialului acestora;

2.  solicită ca EFP să fie coordonată cu sistemele de educație formală și tradițională și să fie integrată ca domeniu de politică în cadrul tuturor politicilor educaționale, la nivelul UE și al statelor membre, fără a fi abandonată în mediul academic și fără a deveni doar o prioritate secundară; invită Comisia și statele membre să se asigure că EFP și educația clasică sunt complementare și egale în ceea ce privește prioritatea;

3.  reamintește, în plus, importanța abordării EFP ca instrument fundamental de promovare a integrării și incluziunii în vederea dezvoltării unei societăți mai coezive;

4.  subliniază necesitatea urgentă de a moderniza și de a extinde în mod semnificativ politicile EFP pentru a le face mai favorabile incluziunii, mai accesibile, mai reziliente, mai atractive și mai eficace în sprijinirea ocupării echitabile a forței de muncă, a dezvoltării capitalului uman și a participării active în societate; consideră că politicile EFP ar trebui să le ofere persoanelor aptitudini de bază și competențe-cheie bune pentru a le permite să se adapteze la evoluțiile socioeconomice actuale și viitoare de pe piața muncii și la oportunitățile și provocările pe care le prezintă tranzițiile digitale și verzi, schimbările demografice și toate celelalte tendințe macroeconomice și ar trebui să îndeplinească obiectivele Pactului verde european; subliniază rolul-cheie al politicilor EFP în îmbunătățirea competențelor și recalificarea tuturor lucrătorilor pentru a face față mai bine acestor tranziții-cheie;

5.  reamintește că EFP contribuie la competitivitate și coeziune socială; subliniază necesitatea de a crește investițiile în capitalul uman și în competențe și de a oferi o bază de competențe relevantă pentru viața profesională;

6.  reamintește că măsurile de izolare puse în aplicare pentru a stopa răspândirea pandemiei de COVID-19 au pus o presiune serioasă asupra sistemelor europene de educație și formare profesională și asupra cursanților aflați în situații precare; subliniază că perturbarea EFP exacerbează inegalitățile preexistente în materie de educație prin reducerea oportunităților pentru multe dintre persoanele cele mai vulnerabile ale societății, care trebuie să fie sprijinite prin investiții sustenabile și măsuri nefinanciare eficiente în acest sector; subliniază, în acest sens, că ar trebui să se acorde o atenție deosebită asigurării accesului egal la EFP de înaltă calitate, inclusiv în zonele îndepărtate sau rurale, unde învățământul la distanță ar putea fi împiedicat de o lipsă de acoperire a internetului;

7.  subliniază că este esențial să se asigure mijloacele financiare, asistența tehnică și orientarea necesare pentru a asigura accesul la dispozitivele digitale și la soluțiile de e-learning pentru furnizorii de EFP, profesori, formatori și studenți; încurajează statele membre să promoveze modele de educație flexibile și sprijin pentru cursanții la distanță prin mijloace precum resursele electronice, materialele electronice, formarea online gratuită și – cel mai important – echipamentele și internetul în bandă largă pentru toate școlile și gospodăriile; subliniază că autoritățile publice ar trebui să acorde o atenție deosebită și să stimuleze soluții pentru gospodăriile care nu au acces la computere și la o conexiune bună în bandă largă, astfel încât să se prevină un decalaj digital și o creștere a inegalităților într-un sector educațional în care sunt înscriși mulți studenți defavorizați;

8.  își exprimă temerea cu privire la o scădere dramatică a numărului de locuri de formare pentru ucenicii pentru toamna viitoare, având în vedere potențiala reducere a activităților de formare în multe sectoare pe care le-ar putea genera criza provocată de COVID-19; subliniază că această lipsă de oportunități de formare pentru tineri ar putea duce, de asemenea, la o intensificare pe termen mediu a deficitului de forță de muncă calificată în anumite domenii; invită statele membre și regiunile să analizeze modul în care formarea alternativă la nivel superior celui de întreprindere ar putea fi extinsă în mod judicios pentru a elimina decalajul iminent în ceea ce privește locurile de formare pentru ucenici;

9.  solicită o garanție de calitate care să asigure că persoanele care și-au terminat formarea și/sau educația în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 își pot acoperi eventualele lacune în formare prin (re)efectuarea de cursuri de la stagiul sau ucenicia lor, chiar și după obținerea diplomei și/sau după încheierea stagiului sau a uceniciei, care ar fi putut fi anulate sau reduse sau ar fi fost insuficiente în alt mod în perioada în care măsurile de combatere a COVID-19 erau în vigoare;

10.  salută propunerea de recomandare a Consiliului privind EFP pentru competitivitate durabilă, echitate socială și reziliență; sprijină obiectivele generale ale propunerii de a moderniza politica UE privind EFP și de a confirma rolul central al EFP în continuarea învățării pe tot parcursul vieții și în adaptarea rapidă la o piață a muncii aflată în schimbare rapidă; salută eforturile de simplificare a guvernanței EFP, de dezvoltare a unei strategii de internaționalizare și de asigurare a unei cooperări și a unor oportunități de mobilitate mai mari la nivel european pentru cursanți și profesori; subliniază rolul esențial al competențelor care ajung la toți lucrătorii în tranziția către o economie verde și digitală;

11.  salută obiectivele cantitative ale propunerii, și anume că — până în 2025 — proporția absolvenților angajați ar trebui să fie de cel puțin 82 %, 60 % dintre proaspeții absolvenți de EFP ar trebui să beneficieze de expunerea la învățarea la locul de muncă în timpul EFP, iar 8 % dintre cursanții din cadrul EFP ar trebui să beneficieze de o mobilitate în scop educațional în străinătate; invită statele membre să încurajeze parcursurile de învățare, inclusiv învățarea la locul de muncă; reamintește că obiectivele specifice pot ajuta statele membre să stabilească obiective și să facă politicile EFP mai favorabile incluziunii și mai adaptate la nevoile pieței muncii; invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, o dată la cinci ani, un raport privind punerea în aplicare a recomandării;

12.  invită Comisia să extindă programele de mobilitate utile pentru ucenici, cum ar fi ErasmusPro, prin consolidarea sinergiilor dintre Fondul social european Plus (FSE+) și programele Erasmus+ și prin asigurarea unor resurse adecvate în perioada de programare 2021-2027; invită statele membre să stabilească un obiectiv mai ambițios privind mobilitatea în scop educațional în străinătate pentru studenții EFP; reamintește că, în cadrul inițiativelor similare din cadrul ET2020 și al programului Erasmus pentru învățământul superior, obiectivul privind mobilitatea absolvenților de învățământ superior a fost stabilit la 20 % pentru 2020; subliniază că oportunitățile sporite de mobilitate pot contribui la extinderea rețelelor personale, educaționale și profesionale ale ucenicilor și la creșterea atractivității EFP, în loc să fie percepută ca o a doua opțiune, și la deblocarea potențialului de mobilitate al EFP, care, la rândul său, poate contribui la succesul viitorului program Erasmus+;

13.  invită Comisia să introducă, în tabloul de bord social, un indicator privind lacunele în materie de competențe, în conformitate cu obiectivele și punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, care ar putea fi util pentru factorii de decizie în domeniul EFP de la nivel național pentru a identifica domeniile în care sunt necesare mai multe eforturi și pentru a realiza o coordonare mai bună la nivelul UE, urmărind evoluțiile și progresele legate de lacunele în materie de competențe și stimulând o convergență ascendentă în rândul statelor membre;

14.  evidențiază că campaniile de sensibilizare ce vizează anumite grupuri și canalele de comunicare adaptate tinerilor, cum ar fi platformele de comunicare socială, pot juca un rol decisiv în stabilirea de contacte cu tinerii pentru a crește vizibilitatea și atractivitatea EFP; subliniază rolul esențial pe care îl au școlile, în special învățământul primar și secundar inferior, pentru a face cunoscute posibilitățile oferite de EFP, făcând EFP mai atractivă și făcând mai mult pentru a îndruma cursanții tineri către aceste parcursuri profesionale;

15.  invită statele membre și Comisia să colaboreze cu părțile interesate pentru a elabora o platformă online a UE privind EFP, așa cum au cerut mulți furnizori de EFP și factori de decizie politică într-un sondaj recent la nivelul UE(18), care ar trebui promovată cât mai curând posibil; susține ideea că o astfel de platformă ar putea oferi posibilități de a colabora în rețea și de a face schimb de bune practici, precum și soluții digitale, inclusiv pentru învățarea la locul de muncă, și toate materialele disponibile pentru învățarea online într-un mediu sigur, cu o calitate asigurată și multilingv; subliniază că o platformă EFP poate constitui legătura dintre platformele centrelor de excelență profesională de la nivelul UE; sugerează că platforma ar trebui să fie conectată la un portal internet al UE privind EFP, deschis contribuțiilor părților interesate, pentru a conferi vizibilitate activităților și serviciilor furnizate de centrele de excelență profesională ecosistemelor lor, pentru a evidenția multitudinea de oportunități oferite de EFP cursanților la nivel național și la nivelul UE, precum și pentru a intensifica eforturile de comunicare și a spori atractivitatea EFP;

16.  invită Comisia să studieze ideea unui portal online cu locuri de muncă al UE dedicat expres oportunităților de stagii și ucenicii în întreaga UE, care să reunească toate inițiativele UE asemănătoare existente într-un mod mai vizibil, exhaustiv și ușor de utilizat; consideră că, dacă este promovat în mod adecvat și prin canale corespunzătoare, acest instrument poate deveni un punct de referință pentru tinerii europeni, instituțiile de învățământ și firmele din întreaga UE; consideră că portalul ar putea fi conectat la EFP, ar putea contribui la orientarea talentelor tinerilor înspre locurile unde piața muncii are cea mai mare nevoie de acest lucru, la creșterea mobilității în UE, la combaterea șomajului în rândul tinerilor și la soluționarea lacunelor în materie de competențe din prezent și din viitor; consideră că o astfel de inițiativă ar putea fi sprijinită de Garanția pentru tineret și de programele Erasmus+, pentru a amplifica impactul acestor programe, și ar putea fi complementară și conectată cu alte inițiative ale UE, cum ar fi Portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), Europass și un viitor portal privind EFP al UE;

17.  invită statele membre și Comisia să analizeze cererile formulate de părțile interesate din domeniul EFP în cadrul recentului sondaj al UE realizat de Comisie în perioada martie-mai 2020 privind provocările și impactul pandemiei de COVID-19 asupra educației și formării profesionale și să ofere sprijin și soluții pentru acestea; pe lângă crearea unei platforme comune a UE pentru EFP, sprijină mai ales dezvoltarea unor sisteme de simulare a realității virtuale și a altor instrumente digitale pentru EFP cu ajutorul proiectelor de cercetare și al fazelor de testare, crearea de cursuri profesionale online deschise (VOOC), proiectele europene virtuale, cum ar fi Erasmus virtual, un canal pe YouTube al UE privind EFP destinat publicului larg, săptămâni europene de formare și, în plus, creșterea flexibilității FSE, a viitorului FSE+ și a capacității acestora de a finanța tehnologiile educaționale, formarea profesorilor și a formatorilor și punerea în practică a învățării online;

18.  reliefează că perturbarea furnizării EFP cauzată de pandemia de COVID-19 a avut un impact educațional și social considerabil asupra cursanților încadrați în EFP, în special a acelora din medii defavorizate, și le pun probleme dificile cursanților care lucrează cel mai bine sub îndrumarea directă și în prezența unui profesor; subliniază că acest lucru nu ar trebui considerat doar o problemă, ci și o oportunitate unică de modernizare a sistemelor de EFP prin inovații tehnologice în domenii precum realitatea virtuală, inteligența artificială, industria 4.0 și internetul obiectelor, precum și printr-o utilizare mai mare a învățării online și de la distanță, a uceniciilor hibride și a evaluării alternative; scoate în evidență faptul că astfel de reforme ar putea, în ultimă instanță, să contribuie la consolidarea sistemelor de EFP și la îmbunătățirea capacității de reacție și a rezilienței acestora comparativ cu perioada anterioară crizei provocate de pandemia de COVID-19 și să îi înzestreze pe elevi și pe lucrători pentru competențele și locurile de muncă de mâine; constată totodată că competențele digitale avansate pentru profesori, formatori și cursanți reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru o învățare online de calitate;

19.  subliniază că trebuie adoptate urgent toate măsurile necesare pentru a scădea numărul cursanților care abandonează educația și formarea profesională, că trebuie consolidate caracterul incluziv și calitatea EFP, pentru a le oferi tuturor cursanților tineri și adulți accesul egal la ucenicii de calitate și pentru a le garanta tuturor lucrătorilor din toate firmele, mari sau mici, și din toate sectoarele acces egal și dreptul la formarea angajaților, cu un accent special pe IMM-uri;

20.  salută ideea de a dezvolta oportunități de mobilitate virtuală, pentru a surmonta constrângerile generate de COVID-19, și încurajează statele membre și furnizorii de EFP să faciliteze posibilitățile de învățare nelegate de o amplasare fizică fixă, inclusiv în viitor, permițând elevilor din zonele îndepărtate și rurale sau din străinătate să aibă acces la cursuri din întreaga UE, fără constrângeri de amplasare, acolo unde este fezabil;

21.  reamintește că implicarea tuturor actorilor relevanți în elaborarea politicilor și în furnizarea de EFP ajută să se ofere certitudinea că EFP răspunde nevoilor de competențe de pe piața forței de muncă și contribuie la o mai bună punere în aplicare a politicilor; invită, așadar, statele membre să coopereze îndeaproape cu toate părțile interesate relevante, cum ar fi partenerii sociali, întreprinderile, inclusiv MIMM-urile, întreprinderile sociale, cum ar fi cooperativele și organizațiile non-profit, furnizorii de EFP și asociațiile lor, cursanții din cadrul EFP, sindicatele acestor cursanți, centrele de cercetare, organizațiile societății civile, serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, specialiștii în orientare și autoritățile locale și regionale, pentru a se coordona la nivelul UE cu scopul de a interconecta mai bine diferitele sisteme și pentru a face schimb de bune practici; cere să se creeze ecosisteme locale care să includă părțile interesate menționate anterior, pentru a consolida calitatea, cantitatea, caracterul incluziv al EFP și renumele de a fi o alegere bună al acesteia; subliniază că trebuie promovate activ în rândul potențialilor solicitanți oportunitățile de angajare legate de EFP și de a direcționa cursanții către sectoarele care duc lipsă de angajați cu calificări EFP; subliniază că este esențial să existe o legătură puternică între EFP și mediul profesional; accentuează că formarea oferită ar trebui să răspundă provocărilor și nevoilor locale;

22.  susține că o bază educațională solidă, care oferă studenților cunoștințe vaste și competențe de scris-citit, numerice și de comunicare de bază, competențe digitale și competențe non-tehnice, cum ar fi gândirea critică, soluționarea problemelor și inteligența emoțională, servește drept bază pentru continuarea învățării și a formării la locul de muncă și este esențială pentru viitorul tinerilor, atât ca lucrători, cât și ca indivizi, permițându-le acestora să se adapteze la cererile în schimbare pe parcursul întregii lor cariere profesionale;

23.  evidențiază că este nevoie de o definiție europeană comună și transparentă a micro-certificatelor; consideră că micro-certificatele pot fi doar complementare calificărilor complete și trebuie să asigure calitatea, să fie acreditate și să se bazeze pe un mod de furnizare, o procedură de evaluare și o durată standardizate; subliniază că cerințele de calitate bine definite pentru furnizorii de micro-certificate au o importanță fundamentală;

24.  reamintește valoarea intrinsecă a educației, dincolo de rolul său pe piața muncii; invită statele membre să pună un accent mai mare pe rolul educației dincolo de nevoile pieței forței de muncă, ținând seama de dezvoltarea cunoștințelor și a competențelor care sprijină dezvoltarea personală, bunăstarea și cetățenia activă;

25.  invită statele membre să conceapă, cu implicarea partenerilor sociali, sisteme de EFP de calitate și favorabile incluziunii și politici de învățare în rândul adulților, în vederea îmbunătățirii aptitudinilor și competențelor adulților slab calificați, atât lucrători, cât și șomeri, care au nevoie urgentă de sprijin pentru a avea acces la locuri de muncă de calitate;

26.  susține crearea și promovarea unor structuri reprezentative pentru cursanții încadrați în EFP la toate nivelurile, pentru a le oferi cursanților din cadrul EFP posibilitatea de a-și face auzită vocea în gestionarea sistemelor de EFP, contribuind astfel la îmbunătățirea calității programelor de EFP;

27.  sprijină promovarea propusă a centrelor de excelență profesională, care reunesc o gamă largă de părți interesate și parteneri locali din cadrul EFP; subliniază că astfel de centre pot fi motoare ale inovării, calității și caracterului incluziv și facilitează schimbul de bune practici, promovează învățarea reciprocă și contribuie la îmbunătățirea calității și a ofertei de EFP pe întreg teritoriul UE; invită statele membre să se asigure că se fac investiții solide în dezvoltarea acestor centre și a tuturor instituțiilor din domeniul EFP și reamintește că sprijinirea centrelor de excelență profesională prin intermediul programului Erasmus+ au nevoie ca acest program să aibă un buget ambițios; invită statele membre să ia și alte măsuri pentru a aduce laolaltă și a implica părțile interesate relevante, pentru a contribui la creșterea relevanței și a calității educației în aceste centre, pentru a corela mai bine oferta și cererea de competențe și pentru a ajuta angajatorii să găsească soluții în ceea ce privește unitățile de formare profesională; invită statele membre să transforme centrele de formare profesională într-un motor al dezvoltării de calificări, programe de învățământ și diplome europene comune în domeniul EFP; invită, de asemenea, statele membre să promoveze strategii de cooperare regională în vederea elaborării unor programe transfrontaliere menite să faciliteze mobilitatea cursanților și a lucrătorilor și să îmbunătățească cooperarea teritorială și regională, inclusiv prin intermediul Cadrului european al calificărilor;

28.  crede cu tărie că toți elevii ar trebui să aibă acces la o programă de învățământ echilibrată, riguroasă și exigentă din punct de vedere cognitiv, bazată pe cunoaștere, deoarece aceasta este cea mai bună pregătire posibilă, atât pentru studiile profesionale, cât și pentru cele academice, garantând faptul că tinerii care au optat pentru un program de EFP au făcut acest lucru deoarece aceasta este alegerea sau vocația lor, și nu din cauza rezultatelor slabe sau a incapacității lor de a urma alte opțiuni academice; subliniază că competențele digitale și cele verzi ar trebui integrate în programele de învățământ, recunoscând că acestea sunt competențe de bază pentru toți cursanții; constată că aserțiunea CEDEFOP potrivit căreia adaptarea programelor de învățământ și includerea activităților de sensibilizare la problemele mediului, cu o înțelegere a dezvoltării sustenabile și a eficienței afacerilor, sunt mai eficiente decât conceperea de la zero a unor noi programe de formare;

29.  invită statele membre să asigure finanțarea adecvată a politicilor în domeniul EFP atât la nivel național, cât și la nivel european, pentru a garanta investițiile necesare pentru ca sistemele de EFP să fie mai moderne, mai reziliente, mai atractive și mai incluzive; subliniază necesitatea creșterii finanțării pentru mobilitatea în domeniul EFP a cursanților și a profesorilor, inclusiv în Erasmus+; invită statele membre să dezvolte stimulente pentru a ajuta IMM-urile să încurajeze cursanții încadrați în EFP să participe la mobilitatea europeană; subliniază că trebuie să se finanțeze mai mult centrele de formare pentru a finanța echipe specializate însărcinate cu organizarea practică a mobilității; invită Comisia să organizeze o campanie la nivelul UE care să vizeze IMM-urile, cu scopul de a sublinia beneficiile pe care le are pentru prosperitatea lor mobilitatea profesională înspre interior și înspre exterior;

30.  subliniază că trebuie să se dezvolte mai multe programe, cum ar fi e-Twining și Platforma electronică pentru educația adulților în Europa (EPALE), care să contribuie la promovarea creării de rețele și a cooperării interșcolare; reamintește că aceste proiecte pot contribui la punerea în aplicare a programelor de învățământ de bază și la încurajarea să participe a cursanților care sunt reticenți să învețe de la distanță;

31.  invită statele membre să acorde o atenție deosebită formării continue și dezvoltării profesionale a profesorilor și a formatorilor în cadrul EFP, pentru a le permite să își joace rolurile tot mai multifuncționale și responsabilitățile ca vectori ai calității și inovării în educație; reamintește că este important ca profesorii din cadrul EFP să dispună de competențe digitale de înaltă calitate și de echipamentele tehnologice necesare pe care le au la dispoziție pentru a putea profita pe deplin de posibilitățile oferite de educația digitală și pentru a contribui la înzestrarea cursanților cu competențele cerute de tranziția digitală; subliniază că reprezentanții sucursalelor și ai companiilor care cooperează în cadrul EFP trebuie să aibă competențe pedagogice; invită statele membre și Comisia să ofere mai multe posibilități profesorilor din cadrul EFP de a desfășura și activități de cercetare de-a lungul carierei, deoarece acest lucru le-ar putea permite să facă schimb de bune practici, să stimuleze bunele practici și să contribuie la valorificarea întregului potențial al Spațiului european de cercetare;

32.  invită statele membre să promoveze modelul de învățământ profesional și tehnic dual, care ar putea facilita accesul tinerilor pe piața forței de muncă, în special în comparație cu învățământul general, întrucât formarea care îmbină învățarea structurată la locul de muncă cu teoria dă naștere unor competențe atestate, care sunt relevante pentru angajatori și transferabile către piața muncii; subliniază, în acest context, potențialul soluțiilor digitale, care pot avea o contribuție pozitivă la un sistem dual eficient;

33.  îndeamnă statele membre ca, atunci când concep educația și formarea profesională, să profite mai bine de dezvoltarea sectorului locurilor de muncă verzi, să creeze ucenicii de înaltă calificare, pentru a oferi tinerilor cunoștințe și formare de specialitate, și să contribuie la combaterea nivelurilor ridicate ale șomajului în rândul tinerilor;

34.  încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să integreze în sistemele de educație și formare dezvoltarea sustenabilă și aptitudinile și competențele de mediu, în special prin consolidarea sistemelor de EFP, precum și prin încurajarea centrelor de cercetare să dezvolte tehnologii, proiecte și brevete pentru produsele verzi, în colaborare cu întreprinderile noi și verzi; în acest sens, încurajează schimburile de idei între centrele de cercetare și rețelele de întreprinderi și experți; reamintește importanța competențelor științifice, tehnologice și matematice (STIM) și nevoia de a asigura un număr cât mai mare de femei care să studieze discipline STIM;

35.  invită statele membre să îmbunătățească sistemul de anticipare a competențelor pentru a identifica mai bine schimbările emergente și nevoile de competențe, astfel încât sistemele de educație și formare profesională să fie mai bine informate cu privire la domeniile în care sunt necesare investiții în competențe și să fie mai receptive la nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă, precum și să asigure că educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții reprezintă un drept al tuturor; subliniază că EFP va fi mai eficace dacă se bazează pe previziuni fiabile în materie de competențe, care să dea posibilitatea de a anticipa și identifica lacunele în materie de competențe și de a adapta programele de formare profesională și cele de formare pe tot parcursul vieții la o piață a muncii orientată spre viitor; consideră că programele de EFP ar trebui să devină mai flexibile și mai adaptabile, pentru a răspunde și a rezista fluctuațiilor de pe piața muncii și a face posibilă orientarea inteligentă și specifică a cursanților din cadrul EFP, cu scopul de a le asigura cursanților adulți o formare inițială, de a-i perfecționa și a-i recalifica, astfel încât neconcordanțele dintre cererea și oferta de competențe și perimarea competențelor să scadă;

36.  solicită stabilirea unor politici privind concediul pentru studii plătit, în conformitate cu Convenția OIM privind concediul pentru studii plătit, care să permită lucrătorilor să participe la programe de formare în timpul orelor de lucru și fără costuri personale, cu scopul de a promova învățarea pe tot parcursul vieții;

37.  solicită statelor membre, administrațiilor regionale și autorităților locale să adopte și să aplice, împreună cu partenerii sociali și furnizorii de cursuri de formare profesională, strategii de dezvoltare și de anticipare a competențelor, cu scopul de a îmbunătăți competențele generice, sectoriale și specifice diferitelor meserii; ia act de faptul că aceste strategii ar trebui să includă o evaluare detaliată a tipului și nivelului de locuri de muncă care urmează să fie create și a competențelor și cunoștințelor necesare, conducând la anticiparea și identificarea lacunelor în materie de competențe și la programe de instruire și formare profesională specifice pe parcursul întregii vieți care să se axeze pe corelarea competențelor cu locurile de muncă, în scopul creșterii gradului de ocupare a forței de muncă;

38.  apreciază recomandarea ca furnizorii de EFP să beneficieze de un grad adecvat de autonomie, de flexibilitate, de sprijin și de finanțare; reamintește că independența financiară și strategică a furnizorilor de EFP este importantă pentru a se adapta rapid la schimbările cererii de competențe și la oportunitățile și provocările generate de tranziția digitală și cea verde; invită statele membre să facă mai multe eforturi pentru a crea programe de formare calificate în sectoarele în care nu există o forță de muncă adecvată, cum ar fi sectorul sănătății și al îngrijirii, agricultura, construcțiile, mediul și economia circulară;

39.  invită statele membre să pună un accent mai mare pe creșterea gradului de incluziune și accesibilitate pentru toți, pe parcursul vieții active, inclusiv pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități, tinerii care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, lucrătorii în vârstă, șomerii de lungă durată, adulții slab calificați, lucrătorii disponibilizați, minoritățile și grupurile etnice, persoanele care provin din familii de migranți, refugiații și persoanele cu mai puține oportunități din cauza șocului în care trăiesc; cere să se ia măsuri concrete pentru a avea certitudinea că persoanele care provin din medii socioeconomice defavorizate, care trăiesc adesea experiența unui cerc vicios al sărăciei, au acces la EFP, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale; încurajează statele membre care se confruntă cu un declin demografic să se asigure că tinerii beneficiază de programe de EFP, în special ca o cale către locuri de muncă de calitate; evidențiază că acțiunile preventive, cum ar fi evaluările competențelor și orientarea profesională și în carieră, pot reduce, pe termen lung, numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și pot răspunde nevoilor întreprinderilor și sectoarelor care se confruntă cu lipsa de personal calificat;

40.  salută sugestia ca sistemele de EFP să joace un rol la fel de important pentru adulții care au nevoie de perfecționare și recalificare continuă; invită Comisia să adopte o abordare holistică a EFP și a educației adulților care să înglobeze învățarea formală, nonformală și informală; solicită statelor membre să crească atractivitatea și accesibilitatea EFP pentru cursanții adulți și să creeze legături și o cooperare mai strânse între EFP pentru adulți și învățarea nonformală în rândul adulților, pentru a promova competențe-cheie, inclusiv bune competențe de bază, digitale, transversale, verzi și alte abilități de viață care oferă baze solide în ceea ce privește reziliența, angajabilitatea pe tot parcursul vieții, incluziunea socială, cetățenia activă și dezvoltarea personală; reliefează că eforturile depuse pentru a îmbunătăți imaginea și caracterul incluziv al programelor de EFP trebuie să fie însoțite de eforturi menite să le consolideze valoarea educațională și să crească calitatea și gradul de respectare a drepturilor sociale și de lucrători ale ucenicilor;

41.  reliefează că este important să se vină în întâmpinarea persoanelor din zonele rurale și îndepărtate și să se asigure faptul că EFP este accesibilă și concepută pentru persoanele care lucrează în agricultură, pescuit, silvicultură și care ocupă alte locuri de muncă în aceste regiuni, să li se furnizeze acestor persoane toate competențele necesare, inclusiv competențe verzi și digitale, pentru a înțelege mai bine oportunitățile prezente și viitoare oferite de economia verde și cea albastră și pentru a le da posibilitatea să aducă o contribuție importantă la conservarea mediului;

42.  subliniază că învățarea la locul de muncă și promovarea și punerea în aplicare a sistemului de EFP dual ar trebui să constituie priorități ale noului program Erasmus;

43.  invită statele membre ca, în conformitate cu strategia europeană privind egalitatea de gen, să combată în continuare prejudecățile de gen și opțiunile conforme cu stereotipurile de gen, asigurând și încurajând participarea egală a femeilor la formarea profesională pentru profesiile care sunt, în mod tradițional, „masculine” și cea a bărbaților la formarea pentru profesiile „feminine”; solicită ca, în eforturile de modernizare a sistemelor de EFP, să se consolideze dimensiunea de gen și să se facă mai accesibilă învățarea la locul de muncă și în afara acestuia pentru femeile angajate și cele cu responsabilități de îngrijire a familiei, nu în ultimul rând în sectoarele în care femeile sunt subreprezentate, în special în sectorul digital, în sectorul STIM și în sectorul verde, pentru a combate segregarea de gen în educație și ocuparea forței de muncă și pentru a combate stereotipurile de gen;

44.  invită Comisia și statele membre ca, atunci când fac trecerea la o economie verde, să țină seama de nevoile femeilor și fetelor privind oportunitățile de învățare pe tot parcursul vieții, în special în domeniile care au un potențial ridicat de creare a unui număr semnificativ de locuri de muncă verzi noi, cum ar fi știința, cercetarea, ingineria, tehnologia digitală și noile tehnologii, pentru a consolida poziția femeilor în societate, a elimina stereotipurile de gen și a oferi locuri de muncă care să corespundă în totalitate nevoilor și competențelor specifice ale femeilor;

45.  invită statele membre să promoveze participarea la EFP prin campanii care să evidențieze beneficiile pentru persoane și angajatori și prin oferirea de stimulente, inclusiv stimulente de lungă durată, menite să acopere o parte din costurile pe care le au uceniciile pentru angajatori; recunoaște importanța unor inițiative precum concursurile internaționale ale meseriilor (WorldSkills), care au un impact esențial pentru crearea unei imagini pozitive a EFP, promovarea de noi locuri de muncă și de noi competențe, atragerea tinerilor către carierele în EFP, adaptarea sistemelor de EFP la economia modernă și stimularea cooperării dintre educație, angajatori și piața muncii;

46.  salută obiectivul Spațiului european al educației de a dezvolta un veritabil spațiu european al învățării, în care educația și formarea de înaltă calitate și favorabile incluziunii să nu fie în niciun caz împiedicate de frontiere; consideră că recomandarea ar trebui să îndeplinească acest obiectiv;

47.  salută propunerea de a crește flexibilitatea programelor de EFP, de a utiliza micro-certificate și de a crește permeabilitatea la alte sectoare educaționale, deoarece această flexibilitate mai mare permite adaptarea programelor de EFP la nevoile fiecăruia, respectând totodată calificările complete; constată că această inițiativă permite, de asemenea, transferul de calificări recunoscute și acumularea de rezultate ale învățării; salută, în acest sens, ideea unor profiluri profesionale de bază europene și a integrării lor în platforma Europass, inclusiv în viitoarele conturi personale de învățare pe tot parcursul vieții, care ar trebui să înlesnească recunoașterea calificărilor și a mobilității; subliniază că programele de învățământ trebuie să stabilească o bază care să le permită oamenilor să treacă de la un profil academic la un profil profesional și invers, inclusiv cu competențele pe care le obțin; subliniază că structura calificărilor trebuie să permită comparabilitatea; subliniază că programele de învățământ trebuie, de asemenea, să asigure viitoarea angajabilitate profesională a persoanelor, anticipând nevoile în materie de competențe pe termen mediu și lung; invită statele membre să încurajeze modularizarea în continuare a EFP pentru a crea mai multe punți între sistemele de educație și de formare; subliniază importanța sistemului ECVET, care a oferit o mai bună recunoaștere a rezultatelor învățării obținute în perioadele de mobilitate; invită statele membre să ia în considerare stabilirea unui sistem de credite ECTS pentru EFP; invită statele membre să se asigure că programele EFP permit să se atingă niveluri mai ridicate ale competențelor;

48.  salută dispozițiile-cadru ale EQAVET și cere să se evalueze punerea lor în aplicare; salută integrarea în recomandare a cadrului EQAVET și a elementelor care corectează deficiențele punerii în aplicare a acestuia, în special în ceea ce privește standardele de calitate, și includerea principiilor-cheie ale ECVET menite să sprijine flexibilitatea și mobilitatea dezvoltate în cadrul altor instrumente, cum ar fi Erasmus+;

49.  consideră binevenite toate sinergiile posibile și un rol mai important al EFP în cadrul Garanției pentru tineret, având în vedere eficacitatea acesteia în facilitarea tranziției către piața muncii pentru tinerii expuși riscului de șomaj și de excluziune socială;

50.  invită statele membre să consolideze învățarea limbilor străine în sistemele de EFP, deoarece necunoașterea limbilor străine reprezintă un impediment major în calea mobilității, în timp ce o bună cunoaștere a mai multor limbi reprezintă o valoare adăugată pe piețele muncii;

51.  subliniază că orice îmbunătățire a furnizării de EFP trebuie să fie însoțită de îmbunătățirea accesului la informații, consiliere și servicii de orientare într-un format accesibil pentru toți cursanții adulți și pentru elevi încă de la o vârstă fragedă;

52.  subliniază că uceniciile reprezintă o parte esențială a programelor de EFP; îndeamnă statele membre să depună mai multe eforturi pentru a pune la dispoziție ucenicii de înaltă calitate, diversificate și personalizate, inclusiv o remunerare echitabilă, care să fie aliniate la principiile Pilonului european al drepturilor sociale, în special la dreptul la un tratament echitabil și egal în ceea ce privește condițiile de muncă, inclusiv la asigurarea unui mediu de lucru adaptat nevoilor persoanelor cu dizabilități, accesul la protecție socială și formare; în acest sens, invită Comisia să revizuiască Cadrul european pentru ucenicii eficace și de calitate; invită statele membre să încurajeze mobilitatea în domeniul EFP prin relaxarea condițiilor administrative naționale pentru cursanții străini din cadrul EFP; încurajează Comisia și statele membre să depună eforturi în vederea creării unui statut european al uceniciilor;

53.  evidențiază că este important să se asigure că obiectivele recomandării sunt aliniate la actualul cadru politic și legislativ în contextul Planului de redresare pentru Europa, acordând o atenție deosebită investițiilor în competențe, educație și formare prin Mecanismul de redresare și reziliență și REACT-EU, precum și prin Agenda europeană pentru competențe, Planul de acțiune pentru educația digitală, Spațiul european al educației, Erasmus+ și Garanția pentru tineret;

54.  subliniază că trebuie îmbunătățită monitorizarea absolvenților de EFP, deoarece o mai bună înțelegere a performanțelor acestora pe piața muncii este una dintre principalele modalități de evaluare și îmbunătățire a calității și relevanței EFP pentru piața muncii, alături de previziunile privind oferta și cererea de competențe;

55.  invită Comisia și statele membre să aloce mai multe resurse digitalizării programelor de EFP și monitorizării parcursului profesional al absolvenților;

56.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 155, 8.7.2009, p. 1. (2) JO C 155, 8.7.2009, p. 11. (3) JO C 389, 18.11.2019, p. 1. (4) JO C 153, 2.5.2018, p. 1. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0267. (6) JO C 28, 27.1.2020, p. 8. (7) JO C 337, 20.9.2018, p. 135. (8) JO C 11, 12.1.2018, p. 44. (9) JO C 58, 15.2.2018, p. 65. (10) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 67. (11) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 119. (12) Cedefop, European public opinion survey on vocational education and training (Anchetă de opinie europeană privind educația și formarea profesională), 2017. (13) Eichhorst, W., „Does vocational training help young people find a (good) job?” (Îi ajută formarea profesională pe tineri să își găsească un loc de muncă (bun)?, IZA Institute of Labor Economics (Institutul IZA de economie a muncii). (14)  Eurostat, Vocational education and training statistics (Statistici privind educația și formarea profesională), date extrase în septembrie 2020. (15) Eurostat, Vocational education and training statistics (Statistici privind educația și formarea profesională), date extrase în septembrie 2020. (16) Eurostat, Vocational education and training statistics (Statistici privind educația și formarea profesională), date extrase în septembrie 2020. (17) Cedefop, The benefits of vocational education and training (Beneficiile educației și formării profesionale), 2011. (18) Sondajul Comisiei pentru Săptămâna europeană a competențelor profesionale 2020, 9-13 noiembrie 2020.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 445/2014/UE de instituire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului „Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033 (COM(2020)0384 – C9-0275/2020 – 2020/0179(COD))

P9_TA(2020)0374 A9-0201/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0384),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 167 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0275/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 noiembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0201/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 decembrie 2020 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2020/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 445/2014/UE de instituire a unei acțiuni a Uniunii în favoarea evenimentului „Capitale europene ale culturii” pentru anii 2020-2033

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2020/2229.)

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la munca forțată și situația uigurilor din Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang (2020/2913(RSP))

P9_TA(2020)0375 RC-B9-0432/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile și rapoartele sale anterioare referitoare la situația din China, în special cea din 19 decembrie 2019 referitoare la situația uigurilor din China („China Cables”)(1), cea din 18 aprilie 2019 referitoare la China, în special situația minorităților etnice și religioase(2), cea din 4 octombrie 2018 referitoare la detenția arbitrară în masă a uigurilor și kazahilor în regiunea autonomă uigură Xinjiang(3), cea din 12 septembrie 2018 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-China(4), cea din 15 decembrie 2016 referitoare la Academia budistă tibetană din Larung Gar și la Ilham Tohti(5), cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kașgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang din China)(6), precum și cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2020 referitoare la analiza politicii comerciale a UE(8),

–  având în vedere acordarea Premiului Saharov pe 2019 lui Ilham Tohti, un economist uigur care luptă pașnic pentru drepturile minorității uigure din China,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului(9) și Decizia (PESC) 2020/1999 a Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului(10),

–  având în vedere observațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Josep Borrell, în urma Consiliului Afaceri Externe din 7 decembrie 2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2020 privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale,

–  având în vedere observațiile Președintelui Consiliului, Charles Michel, în urma reuniunii liderilor UE-China din 14 septembrie 2020,

–  având în vedere declarația comună a Președintelui Michel și a Președintei von der Leyen privind apărarea intereselor și valorilor UE într-un parteneriat complex și vital în urma celui de al 22-lea summit UE-China, care a avut loc la 22 iunie 2020,

–  având în vedere solicitarea experților ONU din 26 iunie 2020 privind adoptarea unor măsuri decisive pentru protejarea libertăților fundamentale în China,

–  având în vedere declarația comună a celui de-al 21-lea summit UE-China din 9 aprilie 2019,

–  având în vedere comunicarea comună din 12 martie 2019 a Comisiei și a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „UE-China – O perspectivă strategică” (JOIN(2019)0005),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protecția libertății religioase sau de convingere, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă din 26 octombrie 2018 privind situația din Xinjiang,

–  având în vedere comunicarea comună din 12 martie 2019 a Comisiei și a Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „UE-China – O perspectivă strategică” (JOIN(2019)0005),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede că „nimeni nu poate fi ținut în sclavie sau în servitute” și că „nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forțată sau obligatorie”,

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația din 25 iunie 2012, care plasează protecția și promovarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura și alte tratamente crude, libertatea de exprimare online și offline și apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care le garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase, precum și articolul 4, care consacră drepturile minorităților etnice,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966, semnat de China în 1998, dar neratificat încă de aceasta,

–  având în vedere Protocolul din 2014 la Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca forțată din 1930, care nu a fost semnat de China,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU din 2011 privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere rapoartele Institutului Australian pentru Politici Strategice (ASPI) intitulate „Uyghurs for sale – «Re-education», forced labour and surveillance beyond Xinjiang” (Uiguri de vânzare – „Reeducare”, muncă forțată și supraveghere în afara Xinjiang) și „Cultural erasure – Tracing the destruction of Uyghur and Islamic spaces in Xinjiang” (Eradicarea culturală – Urmărirea distrugerii uigurilor și a spațiilor islamice în Xinjiang), publicate în 2020, precum și proiectul său privind datele referitoare la Xinjiang,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept ar trebui să rămână în centrul relației îndelungate dintre UE și China, în concordanță cu angajamentul UE de a promova aceste valori în acțiunea sa externă și cu interesul exprimat de China de a adera la ele în propria politică de cooperare pentru dezvoltare și internațională;

B.  întrucât situația din Xinjiang, unde trăiesc peste 10 milioane de uiguri musulmani și kazahi, s-a deteriorat rapid, în special de la lansarea campaniei guvernului chinez „Să dăm o lovitură dură terorismului” în 2014, și întrucât uigurii și alte minorități etnice predominant musulmane din regiunea autonomă uigură Xinjiang au fost supuși detenției arbitrare, torturii, unor restricții flagrante asupra practicii religioase și a culturii, precum și unui sistem digital de supraveghere atât de intruziv încât fiecare aspect a vieții zilnice este monitorizat – prin camere de recunoaștere facială, scanarea telefoanelor mobile, colectarea, agregarea și prelucrarea ilegală pe scară largă a datelor personale, precum și printr-o prezență amplă și intruzivă a forțelor de poliție; întrucât s-a înregistrat o consolidare generală a regimului chinez și o înăsprire a tratamentului aplicat minorităților, în special uigurilor, tibetanilor și mongolilor, cu scopul de a-i asimila prin impunerea stilului de viață al populației chineze majoritare și a ideologiei comuniste; întrucât platformele polițienești predictive, cum ar fi Platforma integrată pentru operațiuni comune, au fost utilizate pe scară largă de către poliție pentru a urmări persoanele suspecte pe baza comportamentului zilnic, legal și nonviolent;

C.  întrucât, potrivit unor rapoarte credibile, peste un milion de persoane sunt sau au fost deținute în așa-numitele centre de „reeducare politică”, în cea mai mare încarcerare în masă a unei populații minoritare etnice din lume din momentul de față; întrucât sistemul de tabere de detenție din regiunea autonomă uigură Xinjiang se extinde, presupunându-se că peste 380 de centre de detenție au fost construite sau extinse din 2017 și cel puțin 61 de locuri de detenție au fost construite sau extinse între iulie 2019 și iulie 2020;

D.  întrucât suferința uigurilor se extinde și asupra tinerei generații; întrucât, potrivit relatărilor, copii mici au fost internați în orfelinate de stat chiar dacă numai unul dintre părinți a fost reținut în taberele de detenție; întrucât, potrivit rezultatelor cercetărilor, până la sfârșitul anului 2019, peste 880 000 de copii uiguri fuseseră plasați în centre de primire; întrucât studii credibile arată că autoritățile chineze au pus în aplicare un program oficial de măsuri specifice de prevenire a nașterilor împotriva femeilor uigure în efortul de a reduce rata natalității uigure; întrucât, ca parte a acestui sistem, autoritățile chineze supun în mod sistematic femeile uigure aflate la vârsta maternității la avorturi forțate, injecții intrauterine și sterilizare, 80 % din toate plasamentele noi de dispozitive intrauterine din China în 2018 fiind efectuate în regiunea uigură, în ciuda faptului că aceasta reprezintă doar 1,8 % din populația Chinei; întrucât astfel de măsuri de prevenire a nașterilor în rândul populației uigure ar putea îndeplini criteriile pentru a fi considerate printre cele mai grave crime împotriva umanității;

E.  întrucât, în august 2018, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a luat la întrebări Guvernul Republicii Populare Chineze în legătură cu abuzurile din Xinjiang, inclusiv înființarea de lagăre de detenție arbitrară în masă; întrucât, în septembrie 2018, în primul său discurs în noua funcție, Înalta Comisară a ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, a luat act de „acuzațiile profund îngrijorătoare privind detenția arbitrară pe scară largă a unor persoane de etnie uigură și a membrilor altor comunități musulmane, în așa-numitele tabere de reeducare din întreaga regiune Xinjiang”;

F.  întrucât noile reglementări din China privind chestiunile religioase, care au intrat în vigoare la 1 februarie 2018, sunt mai restrictive față de grupurile și activitățile religioase și le constrâng să adere mai îndeaproape la linia partidului; întrucât libertatea religioasă și de conștiință a atins un nou punct minim de la începutul reformelor economice și deschiderea Chinei la sfârșitul anilor 1970; întrucât China găzduiește una dintre cele mai mari populații de prizonieri pe motive de religie; întrucât relatări credibile au dezvăluit distrugerea deliberată și sistematică a moscheilor, a bisericilor și a altor lăcașuri de cult, în special din 2017, reducând numărul acestora la cel mai scăzut nivel de la revoluția culturală;

G.  întrucât China nu a ratificat încă patru dintre cele opt convenții fundamentale ale OIM, și anume Convenția nr. 87 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, Convenția nr. 98 privind dreptul de organizare și negociere colectivă, Convenția nr. 29 privind munca forțată și Convenția nr. 105 privind abolirea muncii forțate; întrucât China a ratificat Convenția nr. 111 privind discriminarea (încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă) și Convenția nr. 100 privind egalitatea de remunerare; întrucât acordurile OMC permit adoptarea de măsuri comerciale referitoare la produsele muncii din închisori;

H.  întrucât, în paralel cu campania „Să dăm o lovitură dură terorismului”, programele de transfer de forță de muncă au luat amploare din 2014, ceea ce sugerează că acestea au devenit o prioritate politică pentru guvernul chinez ca instrument de reducere a sărăciei în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang; întrucât există mai multe rapoarte credibile privind munca forțată a uigurilor în lanțurile de producție din sectoarele confecțiilor, tehnologiei și autovehiculelor, inclusiv raportul din martie 2020 al ASPI, care a identificat 27 de fabrici din nouă provincii chineze care utilizează forța de muncă a cel puțin 80 000 de uiguri transferați din Xinjiang între 2017 și 2019; întrucât aceste fabrici aprovizionează cel puțin 82 de mărci mondiale, inclusiv cele deținute de numeroase companii multinaționale europene;

I.  întrucât China este unul dintre cei mai mari producători de bumbac din lume, Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang asigurând peste 20 % din producția mondială de bumbac; întrucât China este cel mai mare producător și exportator de fire și cel mai mare producător și exportator de textile și îmbrăcăminte; întrucât guvernul chinez intenționează să dubleze capacitatea de producție în regiunea uigură până în 2025, îmbrăcămintea și textilele constituind un element-cheie al acestui plan; întrucât, numai în 2018, trei regiuni uigure au mobilizat cel puțin 570 000 de persoane în activități de culegere a bumbacului prin intermediul sistemului coercitiv de formare și transfer al forței de muncă impus de guvern; întrucât transferul total de forță de muncă provenită din rândul minorităților etnice din Xinjiang către activități de recoltare a bumbacului depășește probabil această cifră cu câteva sute de mii, făcând din munca forțată o caracteristică intrinsecă și generalizată a recoltării bumbacului în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang; întrucât 84 % din bumbacul chinezesc provine din Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, ceea ce înseamnă că firele, textilele și articolele de îmbrăcăminte fabricate din bumbac chinezesc sunt expuse unui risc extraordinar de ridicat de a fi fost produse cu ajutorul muncii forțate și al muncii din penitenciare, indiferent dacă au fost fabricate în China sau oriunde altundeva în lume;

J.  întrucât s-a raportat că peste 80 de mărci internaționale profită direct sau indirect de pe urma muncii forțate a uigurilor în lanțurile lor de aprovizionare; întrucât contextul actual al opresiunii împiedică efectuarea unor anchete și audituri independente în regiunea uigură;

K.  întrucât întreprinderile nu dispun de mijloace fiabile pentru a verifica dacă toate locurile de muncă din Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang nu sunt afectate de munca forțată sau pentru a preveni utilizarea muncii forțate în aceste locuri de muncă, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu standardele privind obligația de diligență în domeniul drepturilor omului;

L.  întrucât, în conformitate cu legislația actuală a UE (fie la nivelul UE, fie la nivel național), întreprinderile nu au responsabilitatea juridică de a lua măsuri pentru a nu contribui ele însele la încălcări ale drepturilor omului în lanțurile lor de aprovizionare; întrucât Directiva UE privind prezentarea de informații nefinanciare impune firmelor o obligație de raportare, dar nu le impune să ia măsuri pentru a preveni prejudiciile din lanțurile lor de aprovizionare și nici nu permite să fie trase la răspundere;

M.  întrucât, cu ocazia audierii sale în cadrul Comisiei pentru comerț internațional, vicepreședintele executiv Dombrovskis a indicat că lupta împotriva muncii forțate este o prioritate pentru UE și că, tot în cadrul Acordului cuprinzător UE-China privind investițiile, investițiile UE vor trebui să respecte convențiile OIM relevante privind munca forțată;

N.  întrucât Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului European lucrează în prezent la o inițiativă privind „obligația de diligență și răspunderea companiilor”; întrucât, la 1 decembrie 2020, Consiliul a publicat concluziile sale privind drepturile omului și munca decentă în lanțurile de aprovizionare globale, în care Comisia este invitată să prezinte o propunere de cadru juridic al UE privind guvernanța corporativă sustenabilă, care să includă obligațiile de diligență corporativă transsectoriale de-a lungul lanțurilor de aprovizionare globale; întrucât Comisia a anunțat că va prezenta o propunere legislativă privind „guvernanța corporativă sustenabilă”, în al doilea trimestru al anului 2021, în care va aborda obligația de diligență în materie de drepturi ale omului în cadrul lanțurilor valorice;

O.  întrucât Consiliul a adoptat o decizie și un regulament de instituire a regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, care permite UE să impună măsuri restrictive persoanelor, entităților și organismelor vizate, inclusiv actori statali și nestatali, responsabili, implicați sau asociați cu încălcări grave ale drepturilor omului și cu abuzuri comise peste tot în lume, inclusiv sclavie;

P.  întrucât Congresul SUA a adoptat în 2019 Legea privind politica în domeniul drepturilor omului care îi vizează pe uiguri („Uyghur Human Rights Policy Act”); întrucât, la 22 septembrie 2020, Camera Reprezentanților din SUA a adoptat Legea privind prevenirea muncii forțate a uigurilor („Uyghur Forced Labor Prevention Act”), care impune diverse restricții referitoare la Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, inclusiv interzicerea anumitor importuri din Xinjiang și impunerea de sancțiuni persoanelor și entităților responsabile de încălcări ale drepturilor omului în această regiune;

Q.  întrucât China a înregistrat progrese în domeniul economic și social, dar eșuează în mod regretabil în a garanta standardele internaționale de bază în materie de drepturi ale omului și libertăți fundamentale;

R.  întrucât, în Cadrul său strategic privind drepturile omului și democrația, UE s-a angajat să depună noi eforturi pentru a promova drepturile omului, democrația și statul de drept în toate domeniile acțiunilor sale externe și să pună drepturile omului în centrul relațiilor sale cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici,

1.  condamnă ferm sistemul de muncă forțată susținut de guvern, în special exploatarea uigurilor, a etnicilor kazahi și kârgâzi și a altor grupuri minoritare musulmane, în fabrici atât din interiorul, cât și din afara taberelor de detenție din Xinjiang, transferul lucrătorilor care prestează muncă forțată către alte diviziuni administrative chineze, precum și faptul că mărci și companii europene bine-cunoscute au beneficiat de pe urma utilizării muncii forțate; invită actorii relevanți din sectorul privat să își evalueze angajamentele în Xinjiang, să exercite responsabilitatea corporativă care le revine, să efectueze audituri independente privind respectarea drepturilor omului pe tot parcursul lanțurilor lor de aprovizionare și să pună capăt relațiilor de afaceri în cazul în care se constată că acestea încalcă drepturile omului sau dacă este imposibil să se stabilească dacă există încălcări, directe sau indirecte, prin activitatea unuia dintre furnizorii lor sau prin relațiile de afaceri din lanțul lor valoric din China;

2.  este profund îngrijorat de regimul tot mai opresiv cu care se confruntă multe minorități religioase și etnice, în special uigurii și kazahii, care le încalcă demnitatea umană și dreptul la libertatea de exprimare culturală și de credință religioasă, la libertatea de exprimare și dreptul la întrunire și asociere pașnică; deplânge înrăutățirea situației drepturilor omului în China continentală și în Hong Kong și solicită autorităților chineze să respecte libertățile fundamentale;

3.  regretă profund persecuțiile continue și încălcările grave și sistematice ale drepturilor omului, care echivalează cu crime împotriva umanității; îndeamnă guvernul chinez să pună capăt imediat practicii de detenție arbitrară în lipsa acuzațiilor, a unui proces sau a condamnării pentru infracțiuni penale a membrilor minorității uigure și ai altor minorități musulmane, să închidă toate lagărele și centrele de detenție și să elibereze imediat și necondiționat persoanele reținute; invită autoritățile chineze să înceteze programele de muncă forțată și sterilizare în masă sprijinite de guvern; invită autoritățile chineze din Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang să comunice informații cu privire la locul în care se află persoanele deținute și la starea de sănătate a acestora și să le elibereze imediat, dacă nu există dovezi ale unei activități infracționale efective;

4.  condamnă ferm utilizarea pe scară largă a tehnologiilor de supraveghere digitală pentru a monitoriza și controla populația din Xinjiang, precum și testările, despre care s-a raportat recent, ale software-ului de recunoaștere facială care ar putea trimite „alarme despre uiguri” autorităților guvernamentale, atunci când sistemele de camere ale acestui soft identifică membri ai minorității uigure; regretă faptul că China nu își respectă angajamentele asumate odată cu aderarea la principiile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind inteligența artificială centrată pe factorul uman și odată ce a subscris la declarația G20 din iunie 2019 și invită Comisia și statele membre să continue să ceară Chinei să își respecte angajamentele luate în această privință;

5.  invită autoritățile chineze să permită accesul liber, semnificativ și neîngrădit în provincia Xinjiang și accesul nerestricționat în taberele de detenție pentru jurnaliști și observatori internaționali, inclusiv pentru oficiali ai UE, în urma invitației adresate de președintele Xi Jinping, la Summitul UE-China din 14 septembrie 2020, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și titularilor de mandate pentru procedurile speciale ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului; cere UE și statelor membre să insiste în continuare pentru înființarea unei misiuni de anchetă a ONU în Xinjiang și pentru numirea unui trimis special;

6.  cere Chinei să permită efectuarea unei misiuni a Parlamentului European în Xinjiang, cu condiția ca acesteia să i se acorde acces liber și nerestricționat, garantându-se, în același timp, confidențialitatea și siguranța pentru populația locală;

7.  condamnă ferm campania masivă pe care se pare că o desfășoară Partidul Comunist Chinez de a reduce rata natalității în rândul uigurilor din Xinjiang și invită autoritățile chineze să pună capăt imediat oricăror măsuri menite să scadă natalitatea în rândul populației uigure, inclusiv sterilizări forțate, avorturi sau sancțiuni pentru încălcarea măsurilor de planificare familială;

8.  îndeamnă guvernul chinez să ratifice și să pună în aplicare Convenția nr. 29 a OIM privind munca forțată, Convenția nr. 105 a OIM privind abolirea muncii forțate, Convenția nr. 87 a OIM privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical și Convenția nr. 98 a OIM privind dreptul de organizare și negociere colectivă; îndeamnă China să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

9.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările legate de hărțuirea uigurilor în străinătate de către autoritățile chineze, cu scopul de a-i obliga să acționeze ca informatori împotriva altor uiguri, să revină în Xinjiang sau să păstreze tăcerea în legătură cu situația de acolo, uneori prin reținerea membrilor familiilor acestora; invită Comisia și toate statele membre ale UE să investigheze de urgență aceste informații, să asigure protecția membrilor diasporei Xinjiang și să accelereze prelucrarea cererilor de azil din partea uigurilor și a altor musulmani turcici; salută decizia luată de Germania și Suedia de a suspenda returnarea în China a tuturor etnicilor uiguri, kazahi sau a altor musulmani turcici, având în vedere riscul de detenție arbitrară, tortură sau alte rele tratamente;

10.  invită Comisia și statele membre să inițieze un dialog cu statele în care uigurii sunt expuși riscului de deportare în China, pentru a preveni astfel de acțiuni; invită membrii Consiliului să își suspende tratatele de extrădare cu Republica Populară Chineză, pentru a împiedica extrădarea uigurilor, a cetățenilor Hong Kong-ului, a tibetanilor sau a dizidenților chinezi din Europa pentru a fi judecați politic în Republica Populară Chineză;

11.  invită UE să depună eforturi proactive pentru realizarea unei anchete independente de către ONU privind China, pentru ca cei responsabili de crimele comise să fie trași la răspundere;

12.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la măsurile luate de statul chinez pentru a asigura „supravegherea amplă” a provinciei Xinjiang, prin instalarea de dispozitive de supraveghere electronică Skynet în principalele zone urbane și dispozitive de urmărire prin GPS în toate autovehiculele, utilizarea scanerelor de recunoaștere facială la punctele de control și în stațiile de tren și în benzinării, utilizând software-uri bazate pe sisteme de camere și inteligență artificială, menite să îi identifice pe uiguri și alți membri ai grupurilor etnice minoritare, precum și campania de colectare de sânge desfășurată de poliția din Xinjiang pentru a extinde baza de date ADN din China; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la ultimele dezvăluiri privind o listă care conține informații detaliate referitoare la peste 2 000 de uiguri deținuți în prefectura Aksu în perioada 2016-2018; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la exportul de astfel de tehnologii din China către regimuri autoritare din întreaga lume; solicită UE și statelor membre să monitorizeze achiziționarea și dezvoltarea acestor tehnologii, precum și activitatea furnizorilor lor, precum și să nu le acorde acces la finanțări din partea UE sau la finanțări naționale și nici la achiziții publice;

13.  critică achiziționarea de camere termice de la Hikivision de către administrația Parlamentului și de către Comisie; insistă asupra introducerii unei politici de achiziții publice circumspecte, care să țină seama în mod corespunzător de preocupările legate de drepturile omului; îndeamnă administrația Parlamentului și pe Președintele său să întrerupă imediat orice relație de afaceri directă sau indirectă cu Hikivision și să îmbunătățească transparența achizițiilor Parlamentului;

14.  invită autoritățile chineze să îl elibereze imediat și necondiționat pe savantul uigur și totodată laureat al Premiului Saharov 2019, Ilham Tohti, și, între timp, să se asigure că acesta are acces regulat și nerestricționat la familia lui și la avocații pe care îi alege și că nu este supus torturii sau altor rele tratamente; solicită anchetarea imediată, efectivă și imparțială a acuzațiilor de torturare a lui Ilham Tohti și aducerea celor responsabili în fața justiției;

15.  salută includerea în programul de lucru al Comisiei pentru 2021 a unei inițiative legislative referitoare la legislația privind obligația de diligență în materie de drepturi ale omului în cadrul lanțului de aprovizionare; invită Comisia să adopte propuneri legislative relevante, cel târziu în al doilea trimestru al anului 2021 și conform planificării, cuprinzând trei propuneri distincte, dar care se consolidează reciproc, privind obligațiile directorilor și guvernanța corporativă sustenabilă, privind obligațiile de diligență în materie drepturile omului și de mediu ale companiilor și privind reforma Directivei privind raportarea nefinanciară; consideră că, pentru a aborda în mod eficace problema muncii forțate și a altor încălcări ale drepturilor omului în lanțurile de aprovizionare ale companiilor, o astfel de legislație ar trebui să includă și o interdicție de a introduce bunurile respective pe piața UE; reamintește, în acest sens, poziția sa din recenta rezoluție referitoare la revizuirea politicii comerciale, în care a cerut măsuri suplimentare, cum ar fi interzicerea importului de produse fabricate prin încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi munca forțată sau munca copiilor;

16.  invită statele membre ca, în acord cu competențele lor și cu circumstanțele naționale, să își intensifice eforturile de punere în aplicare efectivă a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, inclusiv prin planuri naționale de acțiune noi sau actualizate, care să conțină o combinație de măsuri voluntare și obligatorii;

17.  este de părere că Acordul cuprinzător privind investițiile cu China trebuie să includă angajamente adecvate de respectare a convențiilor internaționale împotriva muncii forțate; consideră, în special, că China ar trebui, prin urmare, să ratifice Convențiile 29 și 105 ale OIM;

18.  salută recentul acord la care au ajuns colegiuitorii cu privire la reforma Regulamentului UE privind produsele cu dublă utilizare, din motive de securitate națională și din considerente legate de drepturile omului;

19.  îndeamnă Comisia, Consiliul și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a convinge guvernul chinez să închidă taberele de detenție și să pună capăt tuturor încălcărilor drepturilor omului în Xinjiang și în alte locuri, cum ar fi în Tibet; invită UE și statele sale membre să repete acest mesaj guvernului chinez cu fiecare ocazie și la cel mai înalt nivel; regretă că abordarea adoptată și instrumentele utilizate până în prezent de UE nu au condus la progrese concrete în ceea ce privește situația drepturilor omului din China, care n-a făcut decât să se deterioreze în ultimul deceniu; îndeamnă Comisia să elaboreze și să aplice o strategie globală a UE prin care să se garanteze că în China se fac progrese reale în domeniul drepturilor omului; îndeamnă autoritățile chineze să continue implementarea reformelor naționale necesare pentru ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, care a fost semnat de China în 1998, și să pună în aplicare recomandările organismelor ONU pentru drepturile omului;

20.  salută adoptarea, la 7 decembrie 2020, a regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului; invită statele membre și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să evalueze rapid adoptarea de sancțiuni împotriva oficialilor chinezi și a entităților deținute de stat, cum ar fi Xinjiang Production și Construction Corporation, responsabile pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicii de detenție în masă a uigurilor și a altor musulmani turcici din Xinjiang, pentru utilizarea muncii forțate și pentru orchestrarea reprimării severe a libertății religioase, a libertății de circulație și a altor drepturi fundamentale în regiune și în alte locuri, cum ar fi în Tibet;

21.  invită Consiliul și Comisia să pună în aplicare pachetul de măsuri convenit în iulie, inclusiv crearea unui „sistem de bărci de salvare” pentru persoanele oprimate din China, în urma deteriorării și mai grave a situației drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

22.  își reafirmă sprijinul pentru viitorul dialog UE-SUA privind China și cere ca drepturile omului să ocupe un loc important pe agenda acestui dialog; solicită o mai bună coordonare între democrații în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor și a altor măsuri pentru a aborda încălcările drepturilor omului în China continentală și în Hong Kong, precum și provocările geopolitice reprezentate de Republica Populară Chineză;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Populare Chineze.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2019)0110. (2) Texte adoptate, P8_TA(2019)0422. (3) JO C 11, 13.1.2020, p. 25. (4) JO C 433, 23.12.2019, p. 103. (5) JO C 238, 6.7.2018, p. 108. (6) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185. (7) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0337. (9) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1. (10) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 13.

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la Iran, în special cazul laureatei Premiului Saharov 2012, Nasrin Sotoudeh (2020/2914(RSP))

P9_TA(2020)0376 RC-B9-0440/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cea din 13 decembrie 2018 referitoare la Iran, în special cazul lui Nasrin Sotoudeh(1), și cea din 17 septembrie 2019 referitoare la situația apărătorilor drepturilor femeilor și a deținuților cu dublă cetățenie UE-iraniană(2),

–  având în vedere declarația Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din 9 decembrie 2020 referitoare la Iran, prin care se solicită eliberarea lui Nasrin Sotoudeh,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 12 decembrie 2020 privind execuția dlui Ruhollah Zam,

–  având în vedere declarația OHCHR din 25 noiembrie 2020 prin care se solicită Iranului să oprească execuția lui Ahmadreza Djalali,

–  având în vedere declarația de la 26 octombrie 2020 a Raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran în care solicită de urgență asumarea răspunderii pentru reprimarea violentă a protestelor, și raportul său din 21 iulie 2020 privind situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

–  având în vedere cel de al 5-lea dialog la nivel înalt dintre Uniunea Europeană și Iran din 9 decembrie 2020,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura și libertatea de exprimare,

–  având în vedere decernarea în 2012 a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire lui Nasrin Sotoudeh,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Nasrin Sotoudeh, laureata Premiului Saharov 2012 pentru libertatea de gândire, este o avocată iraniană, activistă pentru drepturile omului și deținut politic care, în ultimii 15 ani, a luptat pentru drepturile femeilor, copiilor, minorităților religioase, jurnaliștilor și artiștilor, precum și ale celor care se confruntă cu pedeapsa cu moartea și, prin urmare, a fost vizată și hărțuită în mod continuu de autoritățile iraniene și a fost arestată și încarcerată de mai multe ori; întrucât acuzarea sa și acuzațiile aduse împotriva ei demonstrează gravitatea faptului că sistemul judiciar iranian incriminează activismul pentru drepturile omului;

B.  întrucât Nasrin Sotoudeh a fost deținută în mod arbitrar începând cu 13 iunie 2018 pentru că reprezintă femeile care au protestat împotriva legii obligatorii privind hijabul din Iran și a fost condamnată în contumacie în martie 2019 la 33 de ani de închisoare și 148 de lovituri de bici; întrucât experții ONU au exprimat în numeroase ocazii îngrijorări serioase cu privire la faptul că detenția sa actuală este arbitrară și au solicitat eliberarea ei;

C.  întrucât Nasrin Sotoudeh a fost eliberată temporar la 7 noiembrie 2020, în urma unui test pozitiv pentru COVID-19; întrucât, la 2 decembrie 2020, i s-a ordonat să se întoarcă în închisoarea Qarchak, un centru de detenție pentru femei din Teheran cunoscut pentru condițiile de detenție crude și inumane; întrucât această decizie a autorităților iraniene îi poate pune viața în pericol și îi prelungește în continuare detenția arbitrară, încălcând obligațiile Iranului în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului;

D.  întrucât familia, rudele și prietenii lui Nasrin Sotoudeh, în special soțul său, Reza Khandan, sunt vizate de autoritățile iraniene, cu scopul de a-i reduce la tăcere și de a opri orice campanie de eliberare a lui Nasrin Sotoudeh;

E.  întrucât arestarea lui Nasrin Sotoudeh este parte a unei represiuni intensificate împotriva apărătorilor drepturilor femeilor din Iran; întrucât apărătorii drepturilor femeilor care au desfășurat o campanie activă de consolidare a emancipării și a drepturilor femeilor au fost victime ale hărțuirii, arestărilor și detențiilor arbitrare, iar drepturile lor la un proces echitabil și la respectarea garanțiilor procedurale au fost încălcate;

F.  întrucât, conform relatărilor, Ahmadreza Djalali, medic iranian și suedez și profesor universitar la Universitatea VUB din Belgia și la Universita degli Studi del Piemonte Orientale din Italia, care a fost condamnat la moarte pe baza unor acuzații false de spionaj în octombrie 2017, a fost transferat în detenție în regim de izolare în vederea executării sale, în ciuda constatărilor pe scară largă care confirmă că procesul său a fost extrem de inechitabil și că condamnarea sa s-a bazat pe o mărturisire forțată, obținută în urma torturii; întrucât el și familia sa din Suedia și Iran au primit amenințări cu moartea din partea unor funcționari iranieni; întrucât, într-o scrisoare scrisă în închisoarea politică Evin, el a scris că motivul care a stat la baza detenției sale a fost că a refuzat să spioneze pentru Iran împotriva instituțiilor europene; întrucât dr. Djalali a fost informat la 24 noiembrie 2020 că execuția sa era iminentă;

G.  întrucât, la 12 decembrie 2020, jurnalistul Ruhollah Zam a fost executat prin spânzurare în urma unei hotărâri precipitate a Curții Supreme din 8 decembrie 2020 de a-i menține pedeapsa capitală pentru acuzații vagi de „propagare a corupției în lume”, care au fost susținute de mărturii forțate; întrucât dl Zam, căruia i s-a acordat azil în Franța în 2009 și care conducea un canal de succes pe Telegram, care critica autoritățile iraniene, a fost ademenit în Irak, răpit și transportat în Iran de către autoritățile iraniene; întrucât executarea sa pentru exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare constituie o încălcare flagrantă a dreptului internațional al drepturilor omului;

H.  întrucât Fariba Adelkhah, resortisantă a UE și cadru universitar francez, directoare de cercetare la Universitatea Sciences Po Paris, este deținută în mod arbitrar din iunie 2019 în închisoarea Evin;

I.  întrucât persoanele cu dublă cetățenie UE-iraniană continuă să fie arestate, iar arestul este urmat de o perioadă îndelungată de izolare și interogatorii, fără respectarea garanțiilor procedurale, fără acces la un proces echitabil și primesc pedepse lungi cu închisoarea pe baza unor acuzații vagi sau nespecificate legate de „securitatea națională” și „spionaj”; întrucât Iranul nu recunoaște dubla cetățenie, limitând astfel accesul ambasadelor străine la persoanele cu dublă cetățenie aflate în arest în această țară;

J.  întrucât instanțele iraniene nu reușesc să asigure respectarea garanțiilor procedurale și a proceselor echitabile, refuzând accesul la consiliere juridică, în special în decursul anchetei, și refuzând vizitele organizațiilor consulare, ale ONU sau ale organizațiilor umanitare; întrucât sentințele pronunțate de către sistemul judiciar iranian se bazează adesea pe acuzații vagi sau nespecificate privind securitatea națională și spionajul; întrucât nu există mecanisme independente de asumare a răspunderii în cadrul sistemului judiciar și întrucât persistă preocupări serioase cu privire la politizarea judecătorilor;

K.  întrucât protestele societății civile din Iran împotriva sărăciei, inflației, corupției și autoritarismului politic au fost întâmpinate de autoritățile iraniene cu represiune severă; întrucât serviciul de informații iranian și-a intensificat represiunea împotriva lucrătorilor din societatea civilă și a apărătorilor drepturilor omului, a avocaților, a activiștilor din domeniul mediului, a apărătorilor drepturilor femeilor, a studenților, a jurnaliștilor, a profesorilor, a șoferilor de camioane și a activiștilor pașnici;

L.  întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului au solicitat Iranului să garanteze drepturile apărătorilor drepturilor omului și ale avocaților care au fost închiși pentru susținerea publică a protestelor împotriva purtării obligatorii a hijabului în Iran și și-au reiterat profunda îngrijorare cu privire la continuarea execuțiilor delincvenților minori din Iran;

M.  întrucât au existat numeroase rapoarte privind condițiile inumane și degradante din închisori și refuzul de a oferi acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, cu scopul de a intimida, a pedepsi sau a constrânge deținuții, încălcând regulile standard minime ale ONU privind tratamentul deținuților;

N.  întrucât zeci de apărători ai drepturilor omului, jurnaliști, avocați și activiști continuă să rămână în urma gratiilor pentru activism pașnic și au fost excluși de la clemență și de la eliberarea temporară pusă în aplicare în timpul pandemiei de COVID-19 pentru a reduce supraaglomerarea din închisori;

O.  întrucât Raportorul special al ONU pentru situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran, în raportul său anual prezentat Adunării Generale a ONU la 21 iulie 2020, a fost consternat de utilizarea în continuare de către Iran a pedepsei cu moartea și de numeroasele execuții și a afirmat că rapoartele primite demonstrează o tendință continuă de restricționare a libertății de exprimare și de discriminare continuă împotriva minorităților și a femeilor;

P.  întrucât, în același raport, Raportorul special al ONU afirmă că, în ciuda dovezilor clare că forțele de securitate iraniene au utilizat o forță excesivă și letală care a provocat moartea a peste 300 de persoane, inclusiv femei și copii, la protestele din noiembrie 2019, aproape un an mai târziu, autoritățile iraniene nu au desfășurat o anchetă în conformitate cu standardele internaționale;

Q.  întrucât utilizarea pedepselor cu moartea împotriva protestatarilor a crescut, cu un tipar de așa-numite mărturisiri obținute prin tortură, după care protestatarii sunt executați fără ca avocații sau membrii familiilor lor să fie informați, așa cum s-a întâmplat în cazul cunoscutului luptător Navid Afkari, asasinat prin executare la 12 septembrie 2020 pentru acuzații pe care acesta le-a negat în totalitate; întrucât frații săi rămân în închisoare și au primit pedepse foarte lungi pentru participarea la proteste antiguvernamentale;

R.  întrucât Parlamentul a adoptat o rezoluție prin care solicită înființarea unei unități StratCom a SEAE dedicată Orientului Mijlociu, în special Iranului;

S.  întrucât tehnologiile de supraveghere în masă sunt utilizate pentru a opri protestele online și protestele stradale, inclusiv prin cenzură online; întrucât mass-media de stat a desfășurat campanii de dezinformare împotriva protestatarilor și a apărătorilor drepturilor omului, cu implicarea unor personalități naționale de prim rang, cu scopul de a distorsiona protestele din noiembrie 2019,

1.  condamnă cu fermitate detenția arbitrară, condamnarea și, recent, repunerea în închisoare a avocatei și apărătoarei drepturilor omului, Nasrin Sotoudeh, și invită autoritățile Republicii Islamice Iran să o elibereze imediat și necondiționat, în regim de urgență, și să îi permită să beneficieze de asistența medicală de care are nevoie;

2.  condamnă cu fermitate execuția, la 12 decembrie 2020, a jurnalistului Ruhollah Zam, rezident în Franța, redactor al canalului Amad News de pe Telegram, și la 12 septembrie 2020, a luptătorului Navid Afkari; transmite sincere condoleanțe familiilor, prietenilor și colegilor lor; invită UE și instituțiile statelor sale membre să ofere o protecție mai eficientă resortisanților iranieni care locuiesc în UE și care sunt supuși hărțuirii și amenințărilor din partea serviciilor de informații iraniene;

3.  invită Iranul să oprească imediat execuția iminentă a lui Ahmadreza Djalali, profesor iranian-suedez, să îl elibereze și să îi acorde despăgubiri, precum și să pună capăt amenințărilor la adresa familiei sale în Iran și Suedia; condamnă cu fermitate, de asemenea, tortura, detenția arbitrară și pedeapsa cu moartea a căror victimă este; ia act de faptul că, la 24 noiembrie 2020, dr. Djalali a fost informat că organele de urmărire penală au emis un ordin de executare a pedepsei și că a fost mutat în regim de izolare în secția 209 a închisorii Evin; își reiterează apelurile la intervenții urgente din partea Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a statelor membre ale UE, pentru a opri planurile de executare a lui Ahmadreza Djalali, a anula pedeapsa cu moartea și a asigura eliberarea imediată a acestuia;

4.  invită toate statele membre ale UE să facă declarații publice în comun și să ia inițiative diplomatice pentru a monitoriza procesele inechitabile și a vizita închisorile în care sunt deținuți apărători ai drepturilor omului și alți prizonieri de conștiință, inclusiv resortisanți ai UE în Iran, în conformitate cu Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului;

5.  invită guvernul iranian să elibereze imediat și necondiționat sutele de persoane deținute în mod arbitrar deoarece și-au exercitat în mod pașnic drepturile la libertatea de opinie și de exprimare: protestatari, jurnaliști, lucrători din mass-media, disidenți politici, artiști, scriitori și apărători ai drepturilor omului, printre care avocați, apărători ai drepturilor femeilor, activiști pentru drepturile lucrătorilor, activiști pentru drepturile minorităților, ecologiști, militanți împotriva pedepsei cu moartea și alții, inclusiv cei care cer să se afle adevărul, să se facă dreptate și să se acorde despăgubiri în urma execuțiilor extrajudiciare în masă din anii 1980; subliniază că, până la eliberarea lor, autoritățile iraniene trebuie să le garanteze integritatea fizică și psihică;

6.  îndeamnă Iranul să renunțe imediat la toate acuzațiile și să ridice toate restricțiile de călătorie pentru toți cetățenii cu dublă cetățenie, europeană și iraniană, care fac obiectul detenției arbitrare și al altor măsuri restrictive, cum ar fi Fariba Adelkhah, Nahid Taghavi, Kameel Ahmady și Nazanin Zaghari-Ratcliffe; își reiterează solicitarea de eliberare imediată și necondiționată a lui Kamran Ghaderi, Massoud Mossaheb și Morad Tahbaz, care se află în prezent în detenție în închisorile iraniene, și denunță, încă o dată, practica permanentă a sistemului judiciar iranian de a pune în detenție persoane cu dublă cetățenie, europeană și iraniană, în urma unor procese inechitabile și lipsa accesului acestora la asistență consulară;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la agresiunea fizică și transferul forțat, la 13 decembrie 2020, al apărătoarei drepturilor omului, Golrokh Iraee, la închisoarea Evin; solicită clarificarea imediată a situației sale și își reiterează cererea de a fi pusă în libertate;

8.  condamnă în termenii cei mai duri reprimarea drepturilor la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică; îndeamnă autoritățile iraniene să garanteze punerea în aplicare deplină a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care este parte, și să asigure dreptul tuturor deținuților la respectarea garanțiilor procedurale și la un proces echitabil, inclusiv dreptul de a fi reprezentați de un avocat ales de ei;

9.  condamnă restricționarea sferei civice, utilizarea pedepsei cu moartea ca armă de represiune politică, amputările, flagelările și alte pedepse crude și inumane incluse în codul penal iranian, condițiile de detenție crude și inumane, mărturisirile obținute prin tortură sau maltratare și judecarea civililor în fața instanțelor revoluționare; denunță utilizarea pedepsei cu moartea ca factor de descurajare a protestelor pașnice, a activismului în favoarea drepturilor omului și a dreptului de exercitare a libertății de exprimare; invită guvernul iranian să declare un moratoriu imediat asupra tuturor execuțiilor în curs, în vederea abolirii complete a pedepsei cu moartea;

10.  constată progresele înregistrate de femeile iraniene în domeniile educației, științei și cercetării, exemplificate prin faptul că majoritatea studenților din universitățile iraniene sunt femei; îndeamnă Republica Islamică Iran să elimine, în drept și în fapt, toate formele de discriminare și alte încălcări ale drepturilor omului împotriva femeilor și fetelor; își exprimă sprijinul ferm în favoarea apărătorilor drepturilor femeilor din Iran care continuă să apere drepturile omului, în ciuda dificultăților și a repercusiunilor cu care se confruntă;

11.  invită autoritățile iraniene să abordeze toate formele de discriminare împotriva persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase, inclusiv a creștinilor și a comunității Baha’i, precum și a persoanelor LGBTI, și să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele aflate în detenție deoarece și-au exercitat dreptul la libertatea de religie, de credință sau privind orientarea sexuală;

12.  solicită instituirea unei anchete sub egida ONU asupra crimelor în temeiul dreptului internațional și a altor încălcări grave ale drepturilor omului comise în timpul protestelor din noiembrie 2019 și ianuarie 2020; îndeamnă UE și statele sale membre să adopte măsuri restrictive țintite împotriva funcționarilor responsabili de aceste abuzuri;

13.  sprijină aspirațiile poporului iranian care dorește să trăiască într-o țară liberă, stabilă, incluzivă și democratică, ce își respectă angajamentele naționale și internaționale referitoare la drepturile omului și libertățile fundamentale; invită autoritățile iraniene să asigure anchetarea independentă și imparțială a tuturor deceselor care au avut loc la aceste proteste, a tuturor persoanelor suspectate de a avea răspunderea penală pentru uciderea protestatarilor, precum și a tuturor cazurilor de victime ale unor dispariții forțate și execuții extrajudiciare continue; invită, de asemenea, autoritățile iraniene să deshume rămășițele umane ale victimelor și să le înapoieze familiilor, să identifice și să urmărească penal autorii infracțiunilor și să ofere victimelor căi de atac eficiente;

14.  salută adoptarea de către Consiliu a mecanismului de sancțiuni în domeniul drepturilor omului, așa-numita Lege Magnitsky, ca instrument important al UE de sancționare a celor care încalcă drepturile omului; solicită măsuri țintite împotriva funcționarilor iranieni responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului, printre care recentele execuții ale lui Ruhollah Zam și Navid Afkari și detenția arbitrară a cetățenilor străini și cu dublă cetățenie din Iran, precum și a celor implicați în abuzuri grave împotriva drepturilor omului, inclusiv judecători care au condamnat la moarte jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, disidenți politici și activiști;

15.  consideră că vor fi necesare sancțiuni specifice suplimentare în cazul în care autoritățile iraniene nu îl eliberează pe dr. Djalali, așa cum solicită UE și statele sale membre;

16.  invită Consiliul să abordeze încălcările drepturilor omului ca un element central al cooperării sale bilaterale cu Iranul, în conformitate cu declarația comună convenită de VP/ÎR și de ministrul iranian al afacerilor externe în aprilie 2016; invită SEAE să includă în continuare drepturile omului, în special situația apărătorilor drepturilor omului, în contextul dialogului la nivel înalt UE-Iran și solicită insistent autorităților iraniene să pună capăt tuturor actelor de intimidare și represaliilor împotriva apărătorilor drepturilor omului pentru a comunica cu funcționarii UE și ai ONU;

17.  invită SEAE și statele membre ale UE să sprijine din plin laureații Premiului Saharov prin intermediul reprezentanțelor lor diplomatice și consulare și prin înființarea unui grup operativ interinstituțional intern de suport pentru laureații Premiului Saharov aflați în pericol; consideră că delegațiile UE ar trebui să intensifice sprijinul acordat laureaților aflați în situații de risc;

18.  cere SEAE să își consolideze capacitățile de combatere a interferențelor și dezinformării iraniene pe teritoriul european; îndeamnă autoritățile iraniene să renunțe la cenzurarea serviciilor și conținuturilor online și să nu mai recurgă la blocarea accesului la internet, practică incompatibilă cu drepturile internaționale ale omului;

19.  invită UE și statele sale membre să abordeze vulnerabilitatea deosebită a femeilor apărătoare ale drepturilor omului prin măsuri de protecție adecvate, care să le apere de riscurile specifice și de gen la care sunt expuse;

20.  invită autoritățile iraniene să emită o invitație permanentă de a vizita țara către toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și să dea dovadă de cooperare proactivă; le îndeamnă să asigure în mod deosebit accesul în Iran al Raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, conducătorului suprem al Republicii Islamice Iran, președintelui Republicii Islamice Iran și membrilor Majlisului iranian.

(1) JO C 388, 13.11.2020, p. 127. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0019.

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la punerea în aplicare a legislației UE privind apa (2020/2613(RSP))

P9_TA(2020)0377 B9-0401/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 191,

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(1) („Directiva-cadru privind apa”),

–  având în vedere Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale(2) („Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale”),

–  având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării(3) („Directiva privind apele subterane”),

–  având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscului de inundații(4) („Directiva privind inundațiile”),

–  având în vedere Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole(5) („Directiva privind nitrații”),

–  având în vedere Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE(6) („Directiva privind standardele de calitate a mediului”),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei(7),

–   având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(8),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei(9) („Regulamentul REACH”),

–  având în vedere Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)(10),

–  având în vedere raportul Comisiei din 10 decembrie 2019 privind verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind inundațiile și rezumatul acestuia din aceeași dată,

–  având în vedere evaluarea Comisiei din 13 decembrie 2019 a Directivei 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor reziduale urbane și rezumatul evaluării din aceeași dată,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 1 februarie 2018 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) (COM(2017)0753),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 („programul «UE pentru sănătate»”) (COM(2020)0405),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(11),

–  având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu (AEM) din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european - situație și perspective în 2020: cunoștințe necesare pentru tranziția către o Europă durabilă”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă Strategie industrială pentru Europa”, și în special secțiunea 2.2 din aceasta, „O industrie care pregătește terenul pentru neutralitatea climatică”, (COM(2020)0102),

–  având în vedere Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2030(12),

–  având în vedere Strategia „De la fermă la consumator”(13),

–  având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu(14),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulată „Planul de investiții pentru o Europă durabilă, Planul de investiții din cadrul Pactului verde european” (COM(2020)0021),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară - Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2019 intitulată „Abordarea strategică a Uniunii Europene privind impactul substanțelor farmaceutice asupra mediului” (COM(2019)0128),

–  având în vedere Acordul de la Paris,

–  având în vedere studiul din mai 2020 realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Financing Water Supply, Sanitation and Flood Protection - Challenges in EU Member States and Policy Options” („Finanțarea aprovizionării cu apă, a salubrității și a apărării împotriva inundațiilor – Provocări în statele membre și opțiuni de politică”),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivul nr. 6 privind apa curată și salubritatea(15) și obiectivul nr. 14 privind conservarea și exploatarea oceanelor, a mărilor și a resurselor marine,

–  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din mai 2019,

–   având în vedere raportul Comisiei din noiembrie 2019 intitulat „Evaluarea impactului PAC asupra apei”,

–  având în vedere Rezoluția ONU nr. 64/292 din 28 iulie 2010, care a recunoscut dreptul omului la apă și la salubritate,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 28 mai 2020 în cauza C-535/18 IL și alții/Landul Renania de Nord-Westfalia,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 1 iulie 2015 în cauza C-461/13, Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland e.V. v Bundesrepublik Deutschland (cauza Weser),

–  având în vedere inițiativa cetățenească europeană „Right2Water” („Dreptul la apă”) și raportul Parlamentului referitor la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă“ (Right2Water),

–  având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor din 2 iulie 2020 privind verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa, a Directivei privind apele subterane, a Directivei privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei și a Directivei privind inundațiile(16),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2018 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele minime pentru reutilizarea apei (programul continuu)(17),

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei în legătură cu punerea în aplicare a legislației UE privind apa (O-000077/2020 – B9-0077/2020 și O-000078/2020 – B9-0078/2020),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât apa este esențială pentru viață, iar gestionarea apei joacă un rol major în menținerea serviciilor ecosistemice ale UE, precum și în utilizarea resurselor și în producția economică; întrucât EU trebuie să găsească soluții eficace la provocările actuale legate de apă și să gestioneze resursele de apă existente în mod eficient, deoarece acestea influențează direct sănătatea umană, mediul, calitatea sa și ecosistemele, producția de energie, agricultura și securitatea alimentară;

B.  întrucât apa este un element esențial al ciclului alimentar; întrucât este necesar ca apele subterane și de suprafață să fie de bună calitate și disponibile în cantități suficiente pentru a se ajunge la un sistem alimentar echitabil, sănătos, ecologic și durabil, astfel cum este descris în Strategia „De la fermă la consumator”; întrucât apa curată și suficientă este un element esențial pentru stabilirea și realizarea unei economii circulare reale în UE;

C.  întrucât apa reprezintă o mare valoare pentru economia UE și întrucât sectoarele dependente de apă ale UE generează 26 % din valoarea adăugată brută anuală a UE, ceea ce face esențială asigurarea disponibilității continue a apei de bună calitate, în cantități suficiente pentru a deservi toate utilizările;

D.  întrucât Directiva-cadru privind apa a stabilit un cadru de protecție a 110 000 de corpuri de apă de suprafață din UE, pentru ca acestea să atingă „o stare ecologică și chimică bună” până în 2015, și de protecție a 13 400 de corpuri de apă subterană din UE, pentru ca acestea să atingă „o stare cantitativă și chimică bună” până la același termen, precum și de protecție a resurselor de apă potabilă în conformitate cu articolul 7 alineatul (2); întrucât verificarea adecvării a evidențiat lacune semnificative în punerea în aplicare a legislației UE privind apa, fiind puțin probabilă realizarea obiectivelor acesteia până la sfârșitul anului 2027, termenul-limită, cu excepția cazului în care sunt inițiate imediat în statele membre toate eforturile necesare de punere în aplicare și cu excepția cazului în care se aliniază politicile sectoriale relevante pentru apă cu cerințele Directivei-cadru privind apa; întrucât planificarea gestionării apei și programele de măsuri ar trebui să continue după 2027, termenul-limită, conducând la îmbunătățirea în continuare a calității și cantității apei;

E.  întrucât 74 % din suprafața corpurilor de apă subterană se află într-o stare chimică bună și 89 % prezintă o stare cantitativă bună; întrucât ponderea de azot brută la nivelul UE a scăzut cu 10 % în perioada 2004-2015(18),

F.  întrucât doar 38 % din apele de suprafață au atins o stare chimică bună și doar 40 % din acestea sunt sau pot fi într-o stare ecologică bună și întrucât starea a 16 % din apele de suprafață este încă necunoscută din cauza unei lipse de date; întrucât 81 % din apa de suprafață ar atinge o stare chimică bună dacă nu ar fi poluată de substanțe persistente, bioacumulative și toxice omniprezente (PBT), cum ar fi mercurul; întrucât numai unul din cei patru indicatori privind apa dulce prevăzuți în Directiva-cadru privind apa și analizați de AEM a evidențiat progrese în ultimii 10-15 ani(19);

G.  întrucât, potrivit principiului eliminării totale („one out, all out”), starea apei este considerată a fi bună numai dacă toate elementele evaluării sunt considerate a fi bune, ceea ce nu reflectă îmbunătățirile parametrilor individuali ai calității apei; întrucât starea bună depinde nu numai de măsurile de atenuare care abordează presiunile actuale, ci și de măsurile de refacere, care abordează presiunile din trecut, și de măsurile preventive luate în timp util împotriva amenințărilor emergente(20);

H.  întrucât eficacitatea Directivei-cadru privind apa și îndeplinirea obiectivelor sale depind de punerea sa în aplicare și de asigurarea respectării acesteia de către autoritățile competente din statele membre, de garantarea unei finanțări adecvate, inclusiv prin intermediul instrumentelor financiare ale UE, de punerea în aplicare a altor acte legislative ale UE și de o mai bună integrare a obiectivelor privind apa în alte politici; întrucât implicarea părților interesate este esențială pentru o punere în aplicare eficace;

I.  întrucât articolul 7 alineatul (3) din Directiva-cadru privind apa prevede că statele membre trebuie să asigure protecția necesară a corpurilor de apă utilizate pentru producerea apei potabile, pentru a preveni deteriorarea calității acestora; întrucât verificarea adecvării precizează în mod clar că s-au înregistrat puține progrese în zonele protejate pentru generarea de apă potabilă;

J.  întrucât este extrem de important să se combată, cu prioritate, la sursă, poluarea chimică și alte cauze ale poluării în apele de suprafață și în apele subterane, deoarece aceasta este măsura cea mai sustenabilă, eficace și eficientă din punctul de vedere al costurilor, punând totodată în aplicare principiul „poluatorul plătește”;

K.  întrucât Directiva-cadru privind apa subliniază nevoia de a proteja apele utilizate pentru captarea apei potabile; întrucât operatorii de apă potabilă ar trebui să se poată baza pe resurse de apă de înaltă calitate, astfel încât cetățenii să nu fie nevoiți să plătească pentru tratamente costisitoare; întrucât, prin urmare, este necesar să se reducă poluarea la sursă;

L.  întrucât, conform raportului IPBES din 2019 de evaluare globală a biodiversității și a serviciilor ecosistemice, poluarea apei constituie o amenințare importantă la adresa biodiversității mondiale; întrucât biodiversitatea apelor dulci se numără printre cele mai amenințate din Europa și întrucât poluarea apei are un impact negativ asupra florei și faunei; întrucât zonele umede din Europa, care servesc drept absorbanți naturali de carbon, au scăzut cu 50 % din 1970 și întrucât speciile de apă dulce au pierdut, de atunci, 83 % din efective;

M.  întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare majoră la adresa resurselor de apă din lume atât în ceea ce privește cantitățile mari de apă, cât și în ceea ce privește cantitățile mici de apă; întrucât ecosistemele de apă dulce sănătoase și reziliente pot atenua mai bine efectele schimbărilor climatice și se pot adapta mai bine la acestea;

N.  întrucât Directiva-cadru privind apa nu include dispoziții specifice privind abordarea efectelor schimbărilor climatice; întrucât, în comunicarea sa privind Pactul verde european, Comisia recunoaște totuși că trebuie restabilite funcțiile naturale ale apelor subterane și de suprafață; întrucât verificarea adecvării a constatat că Directiva-cadru privind apa „este suficient de normativă în ceea ce privește presiunile care trebuie abordate și, de asemenea, suficient de flexibilă pentru a-și consolida punerea în aplicare, în funcție de necesitățile legate de provocările emergente care nu sunt menționate în directivă, cum ar fi schimbările climatice, deficitul de apă și poluanții care generează noi preocupări”;

O.  întrucât zonele urbane sunt în continuă creștere și exercită o presiune tot mai mare asupra stațiilor de epurare a apelor uzate; întrucât sursa principală, și parțial nereglementată, de poluare a apei din UE este deversarea de ape uzate urbane și/sau industriale netratate sau tratate necorespunzător; întrucât Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale nu a fost concepută inițial pentru a aborda eliberarea de substanțe chimice, reziduuri farmaceutice sau microplastice în corpurile de apă; întrucât Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale a redus cu eficacitate poluanții specifici ai corpurilor de apă prin reducerea încărcării cu consum biochimic de oxigen, cu azot și cu fosfor din apele uzate epurate din întreaga UE; întrucât, cu toate acestea, ar trebui să se acorde mai multă atenție atât surselor de poluare existente, cât și celor emergente; întrucât o altă sursă principală difuză de poluare a apei o reprezintă agricultura, din cauza împrăștierilor de nutrienți, pesticide, antibiotice și alți poluanți în bazinele hidrografice și în râuri; întrucât dispozițiile actualei PAC privind apa au fost insuficiente pentru a facilita realizarea obiectivelor Directivei-cadru privind apa; întrucât poluarea difuză reprezintă un obstacol în calea punerii în aplicare a principiului „poluatorul plătește”;

P.  întrucât o treime din țările europene suferă din cauza deficitului de apă, adică anual dispun de mai puțin de 5 000 m3 de apă pe cap de locuitor(21); întrucât, în cazul unor conflicte privind alocarea resurselor de apă, respectarea dreptului omului la apă trebuie să aibă prioritate; întrucât 13 state membre au declarat că sunt expuse riscului de deșertificare în cadrul Convenției ONU pentru combaterea deșertificării(22);

Q.  întrucât captarea apei exercită o presiune semnificativă asupra surselor de apă din UE; întrucât, în UE, circa o pătrime din apa care este deviată din mediul natural este folosită pentru agricultură; întrucât s-a ajuns la un acord cu privire la noul regulament privind cerințele minime pentru reutilizarea apei, care va înlesni folosirea apelor uzate urbane tratate pentru irigații agricole;

R.  întrucât există situații în care entitățile care gestionează corpurile de apă sunt finanțate din activități care deteriorează starea chimică și ecologică a corpurilor de apă, împiedicând realizarea obiectivelor Directivei-cadru privind apa; întrucât, în astfel de situații, conflictele de interese sunt dificil de evitat, acestea menținând entitățile care gestionează corpurile de apă în cercuri vicioase, făcându-le dependente de activități care deteriorează corpurile de apă;

S.  întrucât 60 % din bazinele hidrografice se află în regiuni transnaționale, ceea ce face esențială o cooperare transfrontalieră eficientă; întrucât 20 de state europene depind de alte țări pentru mai mult de 10 % din resursele lor de apă, cinci țări bazându-se în proporție de peste 75 % pe resurse care provin din străinătate prin intermediul râurilor; întrucât nerespectarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale în regiunile de frontieră conduce la deteriorarea corpurilor de apă transfrontaliere prevăzute de Directiva-cadru privind apa, ceea ce face imposibilă atingerea obiectivelor Directivei-cadru privind apa în statul membru receptor;

T.  întrucât conectivitatea râurilor, de la pârâuri la estuare și delte, este esențială pentru speciile migratoare de pești, ale căror etape de viață sunt un element-cheie în ecosistemele respective și în lanțul alimentar și care dobândesc o valoare socioculturală din ce în ce mai mare în cadrul comunităților de pescari;

U.  întrucât consumul general de energie al sectorului apei în UE este semnificativ și trebuie să fie mai eficient pentru a contribui la obiectivele Acordului de la Paris, la obiectivele UE în domeniul climei pentru 2030 și la obiectivul său de realizare a neutralității emisiilor de dioxid de carbon până în 2050;

V.  întrucât hidroenergia are potențialul de a decarboniza într-o anumită măsură generarea de energie electrică și, prin urmare, poate contribui la atingerea obiectivelor UE în domeniul climei și al energiei din cadrul Acordului de la Paris; întrucât hidroenergia trebuie văzută într-o manieră globală, care să țină seama și de efectele sale asupra condițiilor hidromorfologice și a habitatelor; întrucât, în comparație cu energia eoliană și solară, hidroenergia este mai puțin fluctuantă și, prin urmare, contribuie la menținerea continuității aprovizionării cu electricitate și a stabilității rețelelor; întrucât acumularea hidroenergiei prin pompare reprezintă peste 90 %(23) din capacitatea de stocare a UE; întrucât Uniunea Europeană ar trebui să sprijine statele membre care se angajează în proiecte hidroenergetice ecologice care, în același timp, nu pun în pericol sănătatea comunităților locale;=;

W.  întrucât schimbările structurale aduse corpurilor de apă reprezintă sursa principalelor presiuni exercitate asupra stării acestora(24); întrucât hidromorfologia afectează 40 % din corpurile de apă de suprafață, constând în modificări fizice (26 %), baraje, bariere și ecluze (24 %), modificări hidrologice (7 %) sau alte modificări hidromorfologice (7 %); întrucât, în Europa, există în prezent peste 21 000 de centrale hidroelectrice; întrucât, la nivelul UE, nu s-a luat nicio măsură cuprinzătoare pentru a elimina barajele și îngrăditurile învechite, în ciuda dovezilor care confirmă că o coordonare la nivelul UE în acest domeniu ar oferi valoare adăugată;

X.  întrucât dreptul omului la apă și la salubritate a fost recunoscut de Adunarea Generală a ONU ca un drept al omului la 28 iulie 2010;

Y.  întrucât Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei și Convenția cu privire la drepturile copilului, printre alte convenții și acorduri internaționale, recunosc în mod explicit dreptul la apă și la salubritate și obligă statele părți să ia măsuri adecvate în acest sens;

Z.  întrucât un milion de persoane din Europa nu au acces la apă și opt milioane nu au acces la servicii de salubrizare(25), iar la nivel mondial, 844 de milioane de persoane nu au acces în condiții de siguranță la apă potabilă sigură(26) și întrucât o treime din populația mondială nu are acces la servicii de salubrizare de bază; întrucât inițiativa cetățenească europeană (ICE) Right2Water („Dreptul la apă„) a strâns peste 1,8 milioane de semnături în martie 2014; întrucât inițiativa Right2Water („Dreptul la apă„) a solicitat să se garanteze apă și salubritate pentru toți în UE și la nivel mondial, un acces mai bun la apă potabilă pentru public și mai multă transparență în ceea ce privește calitatea apei, precum și consacrarea dreptului la apă în legislația UE; întrucât Comisia a adoptat comunicarea sa ca răspuns la inițiativa „Right2Water” („Dreptul la apă„)(27); întrucât, în rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile întreprinse ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Right2Water” („Dreptul la apă„), Parlamentul a criticat Comisia pentru neîndeplinirea cerințelor inițiativei și a invitat Comisia să recunoască accesul universal și dreptul omului la apă(28);

AA.  întrucât studiile arată că testarea apelor uzate poate acționa ca un sistem de alertă timpurie pentru a prezice sau a localiza focare de COVID-19, jucând astfel un rol important în lupta împotriva pandemiei,

1.  salută faptul că Directiva-cadru privind apa a reușit să instituie un cadru de guvernanță adecvat pentru gestionarea integrată a apei, precum și faptul că a reușit să îmbunătățească calitatea apei sau, în unele cazuri, cel puțin să încetinească deteriorarea calității apei;

2.  respinge orice încercare de a trata apa ca pe o marfă (ca în cazul tranzacționării sale ca resursă în contractele la termen la Bursa din New York); regretă implicațiile mercantilizării naturii, prin care bunuri publice esențiale sunt supuse speculei, negându-se dreptul universal la folosirea lor;

3.  salută evaluarea Comisiei potrivit căreia Directiva-cadru privind apa este adecvată scopului urmărit, dar constată că punerea sa în aplicare trebuie îmbunătățită și accelerată prin implicarea autorităților competente relevante din statele membre și prin integrarea în continuare a obiectivelor Directivei-cadru privind apa în politicile sectoriale, în special în agricultură, transport și energie, pentru a se asigura că toate corpurile de apă de suprafață și subterane vor fi într-o stare bună până cel târziu în 2027;

4.  subliniază că nu este necesară nicio revizuire a Directivei-cadru privind apa; solicită Comisiei să declare că Directiva-cadru privind apa nu va fi revizuită, pentru a pune capăt insecurității juridice; invită Comisia să propună în continuare actualizări ale anexelor, dacă este necesar;

5.  regretă profund faptul că jumătate din corpurile de apă din UE nu prezintă încă o stare bună și că obiectivele Directivei-cadru privind apa nu au fost încă atinse, în principal din cauza finanțării insuficiente, în special a punerii în aplicare lente, a punerii în aplicare insuficiente, a nepunerii în aplicare a principiului precauției și a principiului „poluatorul plătește”, precum și a utilizării pe scară largă a derogărilor prevăzute de directivă în multe state membre și regretă, de asemenea, că integrarea obiectivelor de mediu în politicile sectoriale a fost insuficientă;

6.  subliniază necesitatea de a restabili și a îmbunătăți calitatea apei; constată că, pentru a îmbunătăți starea corpurilor de apă, este esențială implicarea și cooperarea tuturor nivelurilor de guvernare și a autorităților din statele membre în vederea integrării obiectivelor Directivei-cadru privind apa în politică, în legislație și în măsurile luate în temeiul Directivei-cadru privind apa; reamintește principiul nedeteriorării, prin care statele membre sunt obligate să pună în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării corpurilor de apă; invită statele membre să ia de urgență măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare și respectarea Directivei-cadru privind apa, precum și conformitatea cu aceasta, printre altele, prin intermediul celui de al treilea ciclu al planurilor de management al bazinelor hidrografice, care urmează să fie adoptat de statele membre în 2021; îndeamnă UE, statele sale membre și autoritățile regionale să se asigure că următoarele planuri de management al bazinelor hidrografice sunt adoptate în timp util, respectând cerințele privind consultarea publicului; invită Comisia să crească disponibilitatea finanțării și să ofere statelor membre sprijinul necesar pentru punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa;

7.  reamintește studiul OCDE care estimează că, până în 2030, în sectorul apei din UE trebuie cheltuite alte 253 de miliarde EUR pentru a menține sau a asigura respectarea deplină a legislației relevante privind apa(29); invită Comisia, Consiliul, statele membre și, după caz, autoritățile regionale să identifice și să mobilizeze fondurile și instrumentele financiare necesare pentru infrastructuri care să nu dăuneze mediului sau să nu afecteze în mod negativ sănătatea publică, dar și să identifice infrastructurile cu performanțe slabe și care nu corespund standardelor și să abordeze problema noilor contaminanți care generează preocupări și alte provocări societale; subliniază necesitatea de a susține financiar metodele inovatoare sustenabile și, în special, soluțiile bazate pe natură, cum ar fi infrastructurile de epurare neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon sau cele care utilizează decantarea, refacerea zonelor umede și a zonelor inundabile, reumidificarea turbăriilor drenate, ținând seama în mod corespunzător de parteneriatele public-privat; subliniază importanța ajustării finanțării și a fluxurilor de finanțare existente legate de gestionarea apei și de alte utilizări conexe ale terenurilor, cum ar fi agricultura, inclusiv a subvențiilor, trecând de la măsurile tradiționale de inginerie la soluții bazate pe natură;

8.  invită statele membre să ia toate măsurile necesare, inclusiv mobilizarea fondurilor, resurselor umane și competențelor tehnice necesare, să se conformeze pe deplin Directivei-cadru privind apa cât mai curând posibil și, în orice caz, nu mai târziu de anul 2027; solicită Comisiei să publice recomandări adresate statelor membre astfel încât să se respecte termenul-limită stabilit (2027); invită Comisia să sprijine statele membre în punerea în aplicare a directivelor privind apa, oferind asistență tehnică și formare adecvată, prin schimburi de bune practici și de cunoștințe de specialitate pentru a asigura realizarea obiectivelor Directivei-cadru privind apa și prin promovarea programelor profesionale de schimb între statele membre; invită Comisia să ofere orientări cu privire la consecințele hotărârii Curții de Justiție în cauza C-461/13 pentru punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa; invită Comisia să ofere orientări clare cu privire la aplicarea derogărilor în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (c) după 2027;

9.  invită statele membre să identifice măsurile de punere în aplicare necesare pentru a garanta o stare bună a corpurilor de apă și să elaboreze programele de măsuri pe baza celor mai bune dovezi disponibile; invită statele membre și Comisia să pună la dispoziția publicului programele de măsuri ale statelor membre și evaluările respective ale acestora, cu scopul de a îmbunătăți schimbul de bune practici și strategii și de a îmbunătăți accesul publicului la informații;

10.  consideră că principiul potrivit căruia dacă un indicator este prost, atunci starea generală este proastă („one-out-all-out”) ar trebui să rămână neschimbat; solicită Comisiei să elaboreze metodologii complementare de raportare (cum ar fi pașii rămași până la îndeplinirea obiectivului, măsurile puse în aplicare și progresele înregistrate privind parametri individuali de calitate), care să ofere posibilitatea de a evalua mai bine progresele înregistrate în direcția atingerii unei stări bune a apei; evidențiază importanța pe care o au transparența și furnizarea de informații complete populației cu privire la calitatea și cantitatea apei în UE;

11.  deplânge aplicarea de derogări pentru mai mult de jumătate din corpurile de apă din UE, cu o justificare limitată; solicită Comisiei și statelor membre să actualizeze documentele de orientare privind aplicarea de derogări pentru a limita recurgerea la această practică doar la cazurile justificate corespunzător, astfel încât să nu mai împiedice atingerea obiectivelor de mediu ale Directivei-cadru privind apa; solicită Comisiei să inițieze rapid și sistematic proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când derogările nu se justifică;

12.  regretă faptul că aplicarea principiului recuperării costurilor, care prevede participarea financiară efectivă și proporțională a tuturor utilizatorilor de apă la recuperarea costurilor serviciilor de alimentare cu apă, rămâne scăzută până la inexistentă în unele state membre, în special în ceea ce privește consumatorii casnici, industria și agricultura; subliniază că utilizarea apei în unele părți ale UE amenință starea cantitativă a corpurilor de apă și depășește nivelul care permite menținerea debitului ecologic; invită statele membre și autoritățile lor regionale să pună în aplicare politici adecvate de stabilire a prețurilor la apă și să aplice peste tot principiul recuperării costurilor, atât pentru costurile de mediu, cât și pentru cele legate de resurse, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa (DCA), precum și să aplice principiul „poluatorul plătește”; reamintește că principiul recuperării costurilor poate fi aplicat cu privire la efectele sale sociale, de mediu și economice, precum și cu privire la condițiile geografice și climatice ale regiunilor afectate; invită Comisia să asigure respectarea acestui principiu; subliniază totuși că trebuie asigurat dreptul la apă și la salubritate, toți cetățenii trebuind să aibă acces la servicii legate de utilizarea apei la prețuri accesibile și de bună calitate;

13.  invită Comisia să ia măsuri stricte și rapide împotriva încălcărilor comise de statele membre, pentru a se asigura că toate respectă pe deplin legislația în domeniul apei, în special DCA, cât mai curând posibil și nu mai târziu de 2027; îndeamnă Comisia să ia, de asemenea, măsuri stricte și rapide cu privire la cazurile deschise de încălcări sistematice ale legislației privind apa; invită Comisia să își consolideze resursele în ceea ce privește procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în general, și legislația UE în domeniul mediului, în special;

14.  observă că schimbările climatice au și vor continua să aibă un efect negativ considerabil asupra surselor de apă dulce, deoarece secetele provoacă reducerea debitelor unor cursuri de apă și concentrații mai mari de poluanți, în special în acumulările de apă „închise”, iar ploile abundente cauzează creșterea revărsărilor de apă în mediul agricol și urban; reamintește că incidența mai mare a fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi cicloanele și furtunile, duce la creșterea salinității apelor dulci și a celor de coastă; subliniază că creșterea temperaturilor duce la creșterea stresului hidric, afectând mediul, mai multe sectoare economice care depind de un nivel ridicat de captare și utilizare a apei, precum și calitatea vieții; subliniază că ar trebui luate în considerare în mod corespunzător reziliența ecosistemelor acvatice, inundațiile, deficitul de apă și impactul acestora asupra producției alimentare, în viitoarea Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Acordul de la Paris, precum și în decursul procesului de punere în aplicare a DCA (planuri de management al bazinelor hidrografice);

15.  sugerează Comisiei să sprijine statele membre în schimbul și facilitarea de cunoștințe și bune practici cu privire la diferitele eforturi de adaptare la schimbările climatice, depuse la nivel regional și local în UE;

16.  subliniază că râurile și zonele umede sunt cele mai amenințate zone, în pofida faptului că sunt considerate a fi cei mai importanți furnizori de servicii ecosistemice; reamintește că zonele umede, precum ecosistemele marine și de coastă, joacă un rol fundamental în reglarea apelor și a climei și furnizează servicii prin intermediul ecosistemelor lor naturale, al resurselor lor și al desfășurării de activități economice sau culturale, toate acestea fiind condiționate de o stare ecologică bună a resurselor de apă; subliniază că zonele umede sunt absorbanți de carbon și stabilizatori ai climei la nivel mondial, joacă un rol important în atenuarea inundațiilor și a secetelor, furnizează apă curată, protejează coastele, reîncarcă acviferele subterane, susțin o geodiversitate importantă, au un rol esențial în peisaj și oferă servicii recreative și culturale societății; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a reduce exploatarea acviferelor, să planifice dezvoltarea urbană în afara zonelor inundabile și să respecte biodiversitatea aferentă râurilor și zonelor umede;

17.  subliniază că utilizarea eficientă a apei reprezintă o contribuție importantă la obiectivele UE în domeniul climei, deoarece astfel se poate economisi energie utilizată pentru pomparea apei, se poate reduce cantitatea de substanțe chimice utilizate pentru tratarea apei și se poate reduce stresul hidric; constată că în unele state membre există rate ridicate de scurgere a apei din conducte, ceea ce este inacceptabil date fiind obiectivele de combatere a schimbărilor climatice și eforturile depuse în domeniul eficienței resurselor; salută faptul că, în conformitate cu noua directivă privind apa potabilă, Comisia va evalua ratele de scurgere și va stabili valori limită care vor declanșa acțiuni în statele membre respective; salută, de asemenea, noua obligație ca marii furnizori de apă să prezente în mod transparent ratele de scurgere;

18.  observă că, pe întreg teritoriul UE, corpurile de apă utilizate pentru producerea apei potabile sunt afectate de presiuni noi și vechi și din această cauză furnizorii de apă trebuie să depună eforturi tot mai mari pentru tratarea și purificarea apei; invită statele membre să pună pe deplin în aplicare articolul 7 alineatul (3) din DCA și să ia toate măsurile necesare pentru a opri deteriorarea corpurilor de apă folosite pentru captarea apei destinate consumului uman;

19.  salută dovezile care arată că directivele au condus la reducerea poluării chimice în apele UE; consideră, totuși, că este urgent nevoie de îmbunătățiri în domeniul substanțelor chimice; ia act de faptul că Comisia a identificat diferențe neașteptate între statele membre, în special în ceea ce privește modul în care este actualizată lista substanțelor prioritare și cum sunt luate în calcul efectele combinate ale amestecurilor; constată, de asemenea, că, până în prezent, Directiva privind substanțele prioritare vizează în foarte mică măsură substanțele relevante pentru furnizarea de apă potabilă; subliniază că diferențele considerabile dintre metodele de clasificare, evaluare și raportare fac dificile comparațiile și analizele la nivelul UE;

20.  invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a atinge o stare chimică bună a apei și să ia măsuri decisive la nivelul UE atunci când statele membre nu îndeplinesc standardele de calitate a mediului pentru substanțele prioritare care intră în sfera de aplicare a legislației UE; subliniază că substanțele relevante pentru producția de apă potabilă, cum ar fi substanțele perfluoroalchilate și polifluoroalchilate (PFAS) și substanțele farmaceutice relevante, ar trebui adăugate pe lista substanțelor prioritare; consideră că substanțele poluante emergente și toxicitatea amestecurilor sunt aspecte care pot și ar trebui să fie abordate în cadrul DCA și al directivelor sale secundare specifice; invită Comisia să actualizeze și să adauge substanțele respective în anexele la Directiva privind substanțele prioritare și la Directiva privind apele subterane, pentru a facilita atingerea obiectivelor DCA și a proteja mai bine resursele de apă potabilă; invită Comisia să alinieze punerea în aplicare a legislației privind apa la Strategia privind durabilitatea în domeniul substanțelor chimice și la Strategia privind biodiversitatea, astfel încât corpurile de apă dulce și ecosistemele acestora să fie protejate în mod adecvat, să stabilească un calendar pentru eliminarea treptată a tuturor utilizărilor neesențiale ale PFAS și să stimuleze dezvoltarea unor alternative sigure și nepersistente la utilizarea substanțelor PFAS; îndeamnă Comisia să finanțeze cercetarea și dezvoltarea de strategii de combatere a substanțelor persistente, bioacumulative și toxice omniprezente (uPBT), cu scopul de a îmbunătăți calitatea corpurilor de apă și de a reduce riscurile pentru sănătatea animală și umană și pentru mediu; recomandă să se elaboreze noi orientări privind metode îmbunătățite de monitorizare și raportare a amestecurilor chimice și a efectelor de coctail; solicită o mai amplă utilizare a listei de supraveghere pentru a monitoriza potențialii poluanți ai apei și pentru a determina riscul pe care aceștia îl prezintă pentru mediul acvatic; invită Comisia să accelereze dezvoltarea de metode de evaluare și gestionare a amestecurilor chimice și să își completeze activitatea prin introducerea unui factor de evaluare a amestecurilor;

21.  constată că se estimează că microplasticele persistă în apa dulce timp de sute de ani și că actualele stații de epurare a apei nu filtrează în totalitate aceste particule; salută, prin urmare, decizia de dezvoltare a unei metodologii pentru monitorizarea microplasticelor și de introducere a unei liste de supraveghere în Directiva revizuită privind apa potabilă; îndeamnă Comisia și statele membre să sporească măsurile de control la sursă, pentru a realiza un mediu netoxic și o economie circulară; subliniază că reducerea emisiilor la sursă ar atenua presiunea exercitată asupra ecosistemelor și ar reduce costul tratării apei; îndeamnă la o acțiune decisivă la nivelul UE, al statelor membre și la nivel regional pentru abordarea problemei poluanților emergenți, cum ar fi PFAS, microplasticele, perturbatorii endocrini și substanțele farmaceutice, printr-o abordare holistică, începând cu măsuri de control la sursă și, în ultimă instanță, cu soluții complementare la finalul procesului; invită Comisia și statele membre să abordeze peste tot problema poluanților pe baza ciclului de viață, punând totodată în aplicare principiul „poluatorul plătește”, inclusiv prin intermediul unor instrumente inovatoare, cum ar fi schemele de răspundere extinsă a producătorilor, pentru a finanța soluții de tratare a apei;

22.  subliniază că este important să se intensifice acțiunile de combatere a eutrofizării apelor dulci și sărate cauzate de azotul și fosforul provenite din toate sursele, inclusiv din agricultură și din apele uzate netratate sau tratate necorespunzător; reamintește că eutrofizarea slăbește starea ecologică a corpurilor de apă și le face mai vulnerabile la invazia speciilor alogene; îndeamnă toți fermierii să utilizeze instrumentul pentru sustenabilitatea fermelor în ceea ce privește utilizarea nutrienților, care facilitează o mai bună gestionare și reduce scurgerile de nutrienți în apele subterane și de suprafață; invită statele membre să identifice în mod adecvat zonele vulnerabile la poluarea cu nitrați și să implementeze integral și să consolideze măsurile adoptate în temeiul Directivei privind nitrații;

23.  subliniază că, în actuala criză a biodiversității, statele membre ar trebui să acționeze cu toate mijloacele pentru implementarea politicilor din domeniul apei, reducând la minimum factorii de stres pentru ecosistemele de apă și asigurând refacerea ecosistemelor degradate; subliniază importanța noii Strategii în domeniul biodiversității pentru 2030; reamintește că, în cadrul procesului de punere în aplicare a DCA, ar trebui să se asigure coerența deplină cu noua Strategie în domeniul biodiversității, cu Directivele privind natura și cu alte acte legislative în domeniul mediului;

24.  salută angajamentul luat de Comisie, în cadrul Strategiei sale în domeniul biodiversității pentru 2030, de a reface 25 000 km de râuri cu curgere liberă din UE, prin desființarea barierelor și refacerea câmpiilor inundabile, și de a stabili o metodologie și dispoziții la nivelul UE pentru a cartografia și a evalua starea ecosistemelor și pentru a garanta că acestea se află într-o stare bună; ia act de faptul că, în prezent, în UE există 21 000 de centrale hidroelectrice și că hidrocentralele și centralele hidroelectrice de mici dimensiuni asigură cea mai mare pondere de energie din surse regenerabile în UE; ia act de evoluțiile tehnologiei de producere a hidroenergiei cu impact redus asupra mediului; subliniază, cu toate acestea, că construcția de baraje poate afecta negativ habitatele și poate exercita o presiune importantă asupra apelor de suprafață; reamintește că DCA impune criterii stricte de protecție a condițiilor hidromorfologice; solicită Comisiei și statelor membre să garanteze că se realizează evaluări riguroase ale efectelor pe care le au modificările aduse asupra calității și cantității apei și asupra ecosistemelor și că obiectivele DCA sunt respectate în toate proiectele existente și în noile proiecte potențiale din domeniul hidroenergetic; solicită, prin urmare, Comisiei să consulte de urgență toate direcțiile generale relevante, inclusiv Direcția Generală Energie, atunci când evaluează impactul centralelor hidroelectrice asupra mediului și să țină seama de recomandările acestora;

25.  invită statele membre și Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a reduce la minimum presiunea asupra corpurilor de apă de suprafață, pentru a restabili funcțiile naturale ale râurilor și a proteja ecosistemele; invită statele membre să nu construiască centrale hidroelectrice și să evite alte proiecte de construcții care cauzează presiuni hidromorfologice semnificative asupra apei în zonele protejate; consideră că, în alte zone decât cele protejate, ar trebui acordate subvenții din partea UE și finanțări publice numai pentru centralele hidroelectrice noi care aduc în mod clar beneficii generale ce depășesc impactul negativ general;

26.  salută faptul că, în conformitate cu cel de-al 10-lea raport bienal privind punerea în aplicare de către statele membre a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale (UWWTD)(30), colectarea și tratarea apelor urbane reziduale s-a îmbunătățit în ultimul deceniu în UE, precum și faptul că Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale a dat rezultate în ceea ce privește reducerea încărcăturilor poluante, contribuind astfel la îmbunătățirea calității apei; regretă, cu toate acestea, faptul că nu s-a realizat încă conformitatea deplină cu Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, deoarece unele state membre sunt încă foarte departe de obiectivele lor; sprijină opinia Comisiei potrivit căreia trebuie depuse mai multe eforturi pentru a combate poluarea care mai există, substanțele contaminante emergente, utilizarea energiei și gestionarea nămolurilor, precum și problemele legate de guvernanță; regretă, în plus, că în evaluarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale nu se analizează eficacitatea directivei în ceea ce privește deversările de ape uzate industriale în sistemele de colectare și în stațiile de epurare a apelor urbane reziduale;

27.  solicită Comisiei să țină seama de aspectele de mai sus în cadrul revizuirii Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în punerea în aplicare a directivei, permițând o finanțare sustenabilă a gospodăririi apelor și stimularea dezvoltării și implementării de tehnologii inovatoare privind apele uzate; solicită Comisiei să examineze cu atenție modul în care cerințele din Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale referitoare la proiectarea, construirea și extinderea stațiilor de epurare a apelor urbane reziduale, în toate etapele dezvoltării tehnice, interacționează cu obligația de nedeteriorare, prevăzută de DCA, cu scopul de a asigura coerența între cele două acte legislative și pentru a permite tratarea apelor uzate urbane menținând totodată toate stimulentele pentru adoptarea măsurilor tehnice corespunzătoare de tratare; încurajează Comisia să ia măsuri legislative, dacă este necesar; subliniază că măsurile care vizează în primul rând remedierea problemei la sursă sunt vitale pentru combaterea poluanților emergenți; subliniază că o viitoare revizuire a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale ar trebui să includă și aceste provocări noi reprezentate de astfel de poluanți;

28.  subliniază că Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale și Directiva-cadru privind apa nu abordează în mod adecvat problemele generate de schimbările climatice, cum ar fi revărsările de ape pluviale, revărsările urbane și inundațiile din aglomerări, și nici nu abordează impactul apelor uzate epurate insuficient asupra corpului de apă receptor; consideră că monitorizarea și controlarea efectelor revărsărilor de ape pluviale și al revărsărilor urbane tot mai mari ar trebui mai bine gestionate de UE, de statele membre și de autoritățile regionale, întrucât aceste fenomene poluează în mod semnificativ corpurile de apă receptoare și apă subterană;

29.  insistă că, atunci când se evaluează impactul asupra mediului al instalațiilor hidroelectrice, este necesară o abordare globală, care să includă beneficiile pentru societate ale furnizării de energie electrică fără emisii și contribuția hidroenergiei și a acumulării hidroenergiei prin pompare la asigurarea aprovizionării cu energie, precum și efectele negative asupra apelor de suprafață și a habitatelor; subliniază, în acest sens, contribuția pe care energia electrică generată de centralele hidroelectrice o poate avea la atingerea obiectivelor UE în domeniul climei și al energiei și la îndeplinirea angajamentelor asumate de UE prin Acordul de la Paris, dar consideră că acest deziderat nu ar trebui realizat în detrimentul apelor de suprafață și al protecției habitatelor; recunoaște că există modalități și tehnologii menite să reducă impactul asupra mediului și asupra vieții sălbatice acvatice; subliniază că există un potențial uriaș de creștere a eficienței centralelor hidroelectrice existente;

30.  constată că trecerea de la transportul rutier de mărfuri la transportul pe căile navigabile interioare ar trebui să fie pe deplin compatibilă cu principiul nedeteriorării prevăzut în DCA și cu alte acte legislative în materie de mediu, inclusiv cu directivele privind păsările și habitatele, și ar trebui să fie însoțită de sprijin pentru combustibilii și tehnologiile alternative durabile și pentru navigația pe căile interioare, cum ar fi alimentarea cu energie de la țărm la navă, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și alți poluanți și pentru a evita deteriorarea stării ecologice și chimice a corpurilor de apă și degradarea calității aerului, precum și pentru a evita stresul asupra ecosistemelor acvatice, pentru a proteja biodiversitatea și pentru a viza eliminarea poluării mediului;

31.  observă consumul ridicat de energie din sectorul apei; invită Comisia să ia în calcul măsuri eficiente energetic și posibilitatea utilizării apelor uzate epurate ca sursă „in situ” de energie din surse regenerabile; invită Comisia să promoveze îmbunătățiri ale eficienței energetice a stațiilor de epurare a apelor uzate, pentru a recunoaște și a valorifica potențialul sectorului de economisire a energiei; subliniază că, în conformitate cu evaluarea Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, realizată de Comisie, potențialele economii de energie se ridică anual la valori cuprinse între 5 500 GWh și 13 000 GWh;

32.  recunoaște că cantitatea totală de apă captată a scăzut în Europa cu peste 20 % în ultimii 15 ani; constată, cu toate acestea, că opt țări pot fi considerate afectate de stresul hidric(31), aceste țări reprezentând 46 % din populația Europei, că numărul țărilor aflate în situație de stres hidric este în continuă creștere și că în UE aproximativ un sfert din apa deviată din mediul natural este utilizată în scopuri agricole(32); observă potențialul reutilizării apei pentru crearea unei economii circulare pentru resursele de apă și de reducere a extracției directe din corpurile de apă și din apele subterane; salută acordul cu privire la noul regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele minime pentru reutilizarea apei, care va facilita utilizarea apelor uzate urbane epurate pentru irigații agricole; sprijină modernizarea continuă a infrastructurilor de irigații prin inovări și noi tehnologii;

33.  subliniază că este important să se găsească sinergii între evaluările riscurilor de inundații și planificarea pentru prevenire și pregătire în caz de dezastre în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii; invită Comisia, statele membre și, după caz, autoritățile regionale să elaboreze strategii de gestionare a secetei, în special pentru a asigura aprovizionarea cu apă potabilă și producția de alimente, ca parte a planurilor de management al bazinelor hidrografice și a planurilor de gestionare a riscului de inundații, precum și să integreze sisteme digitalizate de monitorizare, control și alertă timpurie privind starea vegetației și reacția acesteia la secetă, pentru a putea lua decizii eficace și bazate pe date privind măsurile de protecție, reacție și comunicare; solicită Comisiei și statelor membre să pună în centrul acestor planuri acțiunile de refacere a zonelor umede și a zonelor inundabile și de protecție a corpurilor de apă subterană, deoarece corpurile de apă și ecosistemele în stare bună sunt esențiale pentru reducerea impactului negativ al secetelor și al inundațiilor;

34.  constată că un domeniu în care DCA a fost considerată de părțile interesate ca fiind ineficientă este gestionarea efectelor secetelor(33); invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru a aborda schimbările climatice și noile probleme de captare (excesivă) care ar putea apărea în bazinele hidrografice, inclusiv în cele care nu se confruntau în trecut cu probleme de captare(34); constată că o abordare globală a gospodăririi apei și a adaptării la schimbările climatice ar putea aduce rezultate mai eficiente și ar putea reduce impactul evenimentelor extreme; solicită integrarea deplină a considerațiilor privind schimbările climatice în procesul de punere în aplicare a directivei și subliniază, de asemenea, în acest sens, potențialul soluțiilor bazate pe natură; reiterează că ar trebui asigurate cheltuieli publice suficiente pentru obiectivele DCA și pentru adaptările necesare;

35.  sugerează ca problemele legate de secetă și deficitul de apă să fie abordate acordându-se prioritate captării apei pentru producerea apei potabile față de alte utilizări, pentru a asigura respectarea dreptului omului la apă, precum și implementându-se soluții de colectare a apei pluviale și a valurilor de inundații pentru utilizare ulterioară, inclusiv prin proiectarea clădirilor și a infrastructurii cu sisteme de colectare a apei pluviale, bazine de depozitare subterană, sisteme duale de distribuție a apei în locuințe și proiecte pentru reutilizarea carierelor dezafectate, acolo unde se consideră adecvat; încurajează cercetarea și investițiile în măsuri care să contribuie la combaterea secetelor și a deficitului de apă;

36.  subliniază necesitatea alinierii politicii agricole comune (PAC), a Directivei privind apa potabilă(35), a Directivei privind nitrații, a Regulamentului privind produsele de protecție a plantelor(36) și a REACH la Directiva-cadru privind apa în ceea ce privește necesitatea unor măsuri sporite de protecție a apei și de utilizare eficientă a apei în agricultură; subliniază necesitatea unei creșteri considerabile a finanțării pentru măsurile de mediu și de combatere a schimbărilor climatice, în ambii piloni ai PAC, precum și a finanțării suplimentare pentru măsuri ecologice specifice în cadrul revizuirii PAC, pentru a asigura gestionarea durabilă a apei și pentru a îmbunătăți calitatea solului; îndeamnă statele membre să integreze în planurile lor strategice din PAC și să realizeze o reducere a utilizării îngrășămintelor și a utilizării și riscurilor pesticidelor și să introducă elemente legate de apă în sistemele lor de condiționalitate; solicită Comisiei să facă din problema poluării apelor dulci și a captării excesive a acestora subiecte prioritare în recomandările privind PAC adresate statelor membre; în cele din urmă, invită Comisia să se asigure că DCA este pusă în aplicare și prin intermediul politicii de coeziune (Regulamentul privind dispozițiile comune(37), Fondul european de dezvoltare regională/Fondul de coeziune(38)) și în conformitate cu obiectivul de politică 2 din RDC;

37.  salută obiectivele de reducere a utilizării pesticidelor și a riscurilor asociate acestora cu 50 % până în 2030 și de reducere a pierderilor de nutrienți din îngrășăminte, astfel cum au fost stabilite în strategiile „De la fermă la consumator” și privind biodiversitatea, decizia de revizuire a Directivei privind utilizarea durabilă a pesticidelor și includerea unei mai bune gestionări a nutrienților în obiectivele noilor planuri strategice din cadrul PAC și ale celor două strategii; solicită transpunerea în legislație a țintelor și obiectivelor menționate mai sus, precum și a viitorului plan de acțiune privind eliminarea poluării; subliniază nevoia urgentă de a reduce impactul pesticidelor asupra resurselor de apă potabilă, integrând măsuri de protecție a acestora în cadrul proceselor de (re)aprobare a substanțelor active și de (re)autorizare a pesticidelor;

38.  solicită Comisiei să îmbunătățească omogenizarea standardelor și să reducă numărul mare de valori prag existente în statele membre, conform Directivei privind protecția apelor subterane;

39.  solicită Comisiei și statelor membre să îmbunătățească sinergiile dintre politicile în domeniul apei și cel al biodiversității, prin introducerea unor măsuri adecvate prin care să se protejeze mai bine corpurile de apă de dimensiuni mici și ecosistemele de ape subterane, în cadrul acțiunilor de management al bazinelor hidrografice, inclusiv prin cerințe de raportare, documente de orientare și proiecte;

40.  încurajează Comisia și statele membre să integreze mai bine Directiva privind gestionarea riscului de inundații în politicile menite să acorde prioritate soluțiilor bazate pe natură și să adapteze în consecință sursele de finanțare; subliniază importanța gestionării zonelor de captare a apei într-un mod integrat și holistic;

41.  solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare o abordare integrată bazată pe Directiva-cadru privind apa și Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin, având în vedere că 97,3 % din resursele de apă terestre provin din oceane și că apele subterane, continentale, de tranziție, de coastă și marine sunt legate prin circuitul apei și prin legătura dintre uscat și mare;

42.  solicită intensificarea acțiunilor, cu o finanțare suficientă, pentru a îmbunătăți migrația peștilor în apele UE; solicită ca, acolo unde este cazul, să se includă conectivitatea râurilor în criteriile tehnice de examinare elaborate în contextul taxonomiei verzi a UE pentru activități sustenabile și ca proiectele în domeniul energiei și al transporturilor să fie considerate sustenabile numai dacă prevăd scări de pești similare mediului natural;

43.  constată că „folosirea durabilă și protecția apei și a resurselor marine” se numără printre cele șase obiective de mediu ale taxonomiei UE pentru finanțare durabilă; încurajează, prin urmare, utilizarea acestui obiectiv pentru orientarea de investiții publice și private în scopul asigurării protecției corpurilor de apă;

44.  invită Comisia și statele membre ca, în cadrul următorului ciclu de planificare hidrologică, să adopte toate măsurile necesare pentru a facilita conservarea și refacerea ecosistemelor acvatice, pentru a promova soluțiile bazate pe natură, pentru a implica sectorul financiar prin încurajarea investițiilor sustenabile și pentru a stimula construirea de capacități și educația în materie de dezvoltare ecologică;

45.  invită Comisia să ofere asistență și sprijin statelor membre în coordonarea transfrontalieră a corpurilor de apă prevăzute de DCA; invită statele membre să acorde prioritate măsurilor prevăzute de DCA și punerii în aplicare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale în regiunile transfrontaliere și să îmbunătățească cooperarea referitoare la bazinele hidrografice internaționale;

46.  îndeamnă Comisia să modernizeze și să îmbunătățească sistemele de monitorizare a calității apei și a poluanților mediului, colectând, printre altele, date privind principalele surse de emisii de substanțe periculoase, inclusiv reziduuri și metaboliți radioactivi și de pesticide, biocide, reziduuri farmaceutice, substanțele chimice care prezintă motive de îngrijorare, cum ar fi PFAS, și microplasticele, precum și alți poluanți emergenți descoperiți în corpurile de apă din UE, și să utilizeze cele mai recente și mai eficiente tehnici disponibile; îndeamnă Comisia să adopte orientări privind standardele armonizate pentru rețelele de monitorizare și raportare a datelor; solicită Comisiei să faciliteze, în Planul său de acțiune privind reducerea la zero a poluării, utilizarea unor metode de monitorizare și a unor bioindicatori neinvazivi pentru a reduce la minimum expunerea oamenilor și a florei și faunei sălbatice la contaminanții din aer, sol și apă; îndeamnă statele membre să facă uz de propriile rețele de monitorizare completă atunci când raportează date Comisiei;

47.  invită Comisia, statele membre și furnizorii de apă să integreze digitalizarea și să îmbunătățească utilizarea datelor privind gestionarea și contorizarea pentru luarea de decizii bazate pe dovezi, atât la nivel de reglementare, cât și la nivel de consum; solicită ca tehnologiile digitale în domeniul apei să permită monitorizarea și raportarea de la distanță în ceea ce privește calitatea apei, scurgerile de apă, utilizarea apei și resursele de apă;

48.  remarcă potențialul digitalizării și al inteligenței artificiale în îmbunătățirea gestionării și a monitorizării corpurilor de apă, deoarece ele generează date mai bune și analizează dovezi care vin în sprijinul factorilor de decizie, dat fiind că ar putea contribui în mod considerabil la identificarea rapidă a modificărilor minore ale calității apei, care ar putea reprezenta o amenințare pentru corpurile de apă, precum și la evaluarea bunelor practici și la identificarea celor mai eficiente și rentabile măsuri;

49.  invită statele membre să creeze cadre juridice prin care să se evite situațiile în care entitățile care gestionează corpuri de apă sunt finanțate din activități care deteriorează starea chimică și ecologică a acestora; invită statele membre să separe în mod clar entitățile responsabile de gestionarea apelor de cele responsabile de evaluarea stării corpurilor de apă;

50.  subliniază necesitatea de a omogeniza datele privind apa și de a crea standarde obligatorii de raportare pentru statele membre, pentru a spori transparența datelor; invită Comisia să continue îmbunătățirea sistemului WISE (Sistemul european de informații privind apa), astfel încât acesta să devină un instrument de informare ușor de utilizat pentru toți cetățenii UE, care să furnizeze informații privind cantitatea, calitatea și disponibilitatea resurselor de apă, pe lângă analiza comparativă a gestionării corpurilor de apă;

51.  constată că, potrivit raportului privind adecvarea, se mai pot aduce îmbunătățiri, atât în ceea ce privește accesibilitatea informațiilor privind politicile și calitatea apei, cât și nivelul de detaliu al acestora; invită statele membre și Comisia să remedieze această situație și să furnizeze cetățenilor UE informații clare, cuprinzătoare și ușor accesibile; solicită, de asemenea, o mai mare transparență și, prin urmare, o îmbunătățire semnificativă a consultărilor publice, a sensibilizării publicului și a educației cu privire la apă și la legăturile dintre apă, ecosisteme, salubritate, sănătate, siguranță alimentară, securitate alimentară și prevenirea dezastrelor; solicită încurajarea dialogului intersectorial dintre operatorii economici, furnizorii de apă, publicul larg, autorități și organizațiile societății civile, precum și asigurarea accesului la justiție, atât în temeiul Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIA), cât și al DCA, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție;

52.  salută faptul că UE a răspuns parțial inițiativei Right2Water în reformarea Directivei privind apa potabilă prin introducerea unui nou articol privind accesul la apă și creșterea transparenței în ceea ce privește calitatea apei, pentru a îmbunătăți sănătatea și mediul; invită statele membre să pună pe deplin în aplicare și să asigure respectarea DCA pentru a asigura accesul tuturor oamenilor la apă și pentru a răspunde sub toate aspectele inițiativei Right2Water;

53.  invită statele membre și furnizorii de apă să utilizeze sistematic testarea pentru COVID-19 în apele uzate, ca sistem de alertă timpurie pentru a sprijini lupta împotriva pandemiei;

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (2) JO L 135, 30.5.1991, p. 40. (3) JO L 372, 27.12.2006, p. 19. (4) JO L 288, 6.11.2007, p. 27. (5) JO L 375, 31.12.1991, p. 1. (6) JO L 348, 24.12.2008, p. 84. (7) JO L 177, 5.6.2020, p. 32. (8) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (9) JO L 396, 30.12.2006, p. 1. (10) JO L 334, 17.12.2010, p. 17. (11) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078. (12) Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380). (13) Comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată «O strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic» (COM(2020)0381), (14) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171). (15) Incluse în Rezoluția nr. 70/1 adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015 pe tema „Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development” („Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”), (16) JO C 324, 1.10.2020, p. 28. (17) JO C 110, 22.3.2019, p. 94. (18) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Agri-environmental_indicator_-_gross_nitrogen_balance (19) Raportul Agenției Europene de Mediu din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european - situația și perspectivele în 2020: cunoștințele pentru tranziția către o Europă sustenabilă”. (20) Sinteza Comisiei din 10 decembrie 2019 referitoare la verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind inundațiile. (21) https://www.eea.europa.eu/publications/92-9167-025-1/page003.html (22) Documentul de bază al Curții de Conturi Europene din iunie 2018 intitulat „Deșertificarea în UE”. (23) Studiul Comisiei din martie 2020 privind stocarea energiei - Contribuția la securitatea aprovizionării cu energie electrică în Europa, p. 20 (24) https://ec.europa.eu/info/news/implementation-report-water-framework-directive-and-floods-directive-questions-and-answers-2019-feb-26_ro (25) https://www.right2water.eu/documents (26) Organizația Mondială a Sănătății și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii, „Progress on Drinking Water, Sanitation and Hygiene: 2017 Update and SDG Baselines” (Progrese în ceea ce privește apa potabilă, salubritatea și igiena: actualizarea din 2017 și situațiile de referință pentru ODD), Organizația Mondială a Sănătății și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii, Geneva, 2017, p. 3. (27) Comunicarea Comisiei din 19 martie 2014 privind inițiativa cetățenească europeană „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!” (COM(2014)0177). (28) JO C 316, 22.9.2017, p. 99. (29) http://www.oecd.org/environment/financing-water-supply-sanitation-and-flood-protection-6893cdac-en.htm (30) Al zecelea raport al Comisiei din 10 septembrie 2020 cu privire la stadiul punerii în aplicare și programele de punere în aplicare (COM(2020)0492). (31) https://www.eea.europa.eu/archived/archived-content-water-topic/water-resources/water-abstraction (32) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Archive:Agri-environmental_indicator_-_water_abstraction (33) Verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind inundațiile, p. 66. (34) Verificarea adecvării Directivei-cadru privind apa și a Directivei privind inundațiile, p. 199. (35) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32). (36) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1). (37) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320). (38) Propunerea Comisiei din 29 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (COM(2018)0372).

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la Strategia UE privind uniunea securității (2020/2791(RSP))

P9_TA(2020)0378 B9-0421/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul Uniunii Europene (TUE), în special articolele 2 și 3, precum și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 4, 16, 67, 70-72, 75, 82-87 și 88,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7, 8, 11, 14, 21 și 24,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 referitoare la Strategia UE privind uniunea securității (COM(2020)0605),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 privind Strategia UE pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor (COM(2020)0607),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 privind Planul de acțiune al UE privind traficul de arme de foc pentru perioada 2020-2025 (COM(2020)0608),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 privind Agenda și Planul de acțiune ale UE în materie de droguri 2021-2025 (COM(2020)0606),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2020 intitulată „Agenda UE privind combaterea terorismului: anticipare, prevenire, protecție și răspuns” (COM(2020)0795),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la stadiul punerii în aplicare a legislației Uniunii de combatere a spălării banilor(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la o politică cuprinzătoare a Uniunii privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului - Planul de acțiune al Comisiei și alte evoluții recente(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la constatările și recomandările Comisiei speciale pentru combaterea terorismului(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 septembrie 2019 referitoare la importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protestele antirasiste care au avut loc în urma morții lui George Floyd(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(6),

–  având în vedere decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 6 octombrie 2020 în cauzele conexate C-511/18 La Quadrature du Net și alții, C-512/18 French Data Network și alții și C-520/18 Ordre des barreaux francophones et germanophone și alții,

–  având în vedere jurisprudența CJUE privind supravegherea în masă și păstrarea datelor,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 intitulată „O Europă care protejează: o inițiativă de extindere a competențelor Parchetului European pentru a include infracțiunile de terorism transfrontaliere” (COM(2018)0641),

–  având în vedere recentele rapoarte ale Europol(7),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

A.  întrucât politica de securitate a Uniunii trebuie să rămână ancorată în valorile pe care s-a întemeiat UE și care sunt consacrate la articolul 2 din TUE, inclusiv principiile democrației, ale libertăților individuale și ale statului de drept, precum și în Carta drepturilor fundamentale; întrucât dreptul la securitate, așa cum este prevăzut la articolul 6 din Cartă, se referă la siguranța în fața arestărilor, perchezițiilor și altor intervenții nejustificate ale statului; întrucât proiectul european se bazează pe ideea unei societăți deschise; întrucât orice restrângere a exercitării acestor drepturi și libertăți trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți; întrucât, pe baza principiului proporționalității, se pot aplica restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității de a proteja drepturile și libertățile celorlalți;

B.  întrucât noua Strategie a UE privind uniunea securității trebuie să stipuleze reacțiile adecvate pentru a contracara în mod eficient provocările existente și emergente în peisajul european al amenințărilor de securitate, aflat în rapidă schimbare; întrucât Comisia a identificat criminalitatea informatică, inclusiv furtul de identitate, securitatea cibernetică, amenințările hibride, dezinformarea, atacurile teroriste și infracțiunile de crimă organizată, de la traficul de persoane și comerțul cu arme de foc până la traficul de droguri și infracțiunile financiare, economice și de mediu, ca fiind principalele provocări;

C.  întrucât a existat o tendință de scădere a numărului atacurilor teroriste în UE în 2019, dar UE a suferit recent noi atacuri teroriste; întrucât mai multe atacuri comise de extremiști de dreapta nu au fost recunoscute oficial ca fiind atacuri teroriste(8); întrucât amenințarea terorismului jihadist se menține la un nivel ridicat și întrucât amenințarea terorismului de extremă dreapta a fost în creștere în ultimii ani; întrucât amenințarea terorismului de extremă stângă continuă să se manifeste în unele state membre; întrucât terorismul în toate formele și manifestările sale trebuie condamnat și contracarat; întrucât internetul este unul dintre instrumentele utilizate cel mai frecvent de organizațiile teroriste pentru a răspândi conținut terorist(9), a recruta noi membri și a incita la violență;

D.  întrucât, conform unui raport al Comisiei publicat la 30 septembrie 2020(10), în majoritatea statelor membre au fost raportate decalaje majore în ceea ce privește implementarea Directivei (UE) 2017/541(11);

E.  întrucât în Europa continuă să apară noi forme de activități de criminalitate organizată, care exploatează vulnerabilitățile societale în schimbare, majoritatea grupurilor de criminalitate organizată fiind implicate în mai multe activități infracționale; întrucât profiturile grupărilor de criminalitate organizată în UE sunt estimate la 110 miliarde EUR pe an, însă numai aproximativ 1 % din aceste profituri sunt confiscate(12); întrucât există o legătură puternică între criminalitatea organizată și corupție;

F.  întrucât, în 2019, Comisia a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 23 state membre pentru nerespectarea Directivei 2011/93/UE din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile(13); întrucât statele membre au făcut progrese în punerea în aplicare a directivei, dar există încă provocări, mai ales în ceea ce privește prevenirea, dreptul penal și protecția, sprijinul și asistența acordată victimelor; întrucât coerciția de întreținere a relațiilor sexuale și extorcarea copiilor în mediul online, precum și exploatarea sexuală pe bază de materiale explicite produse chiar de copii este favorizată de gradul ridicat de disponibilitate a dispozitivelor conectate la internet; întrucât din ce în ce mai mulți copii și adolescenți devin victime ale cultivării online în vederea exploatării sexuale (grooming);

G.  întrucât exploatarea sexuală continuă să fie cel mai răspândit scop care stă la baza traficului de persoane în UE, iar în mai multe state membre a fost raportată o creștere a traficului în scopul exploatării prin muncă(14); întrucât numărul de condamnări și acțiuni de urmărire penală rămâne redus în raport cu numărul raportat de victime; întrucât tehnologiile digitale, rețelele de socializare și serviciile de internet sunt instrumente importante folosite pentru a recruta victimele traficului de persoane;

H.  întrucât, conform rapoartelor Centrului European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri (EMCDDA) și ale Europol, piața drogurilor ilicite din UE, care este din ce în ce mai complexă și are o capacitate din ce în ce mai mare de adaptare și inovare, are o valoare estimată de desfacere cu amănuntul de aproximativ 30 de miliarde EUR pe an, iar traficul de droguri ilicite reprezintă o sursă importantă de venituri pentru grupările de criminalitate organizată și ar putea avea legături cu alte activități ilegale și cu terorismul; întrucât traficul de droguri ilicite devine un factor determinant pentru nivelul din ce în ce mai mare de violență și corupție și poate avea un amplu impact negativ asupra societății; întrucât decesele asociate cu drogurile în Europa par să se mențină la peste 9 000 de victime în fiecare an(15) și întrucât consumul de droguri rămâne o problemă importantă de sănătate publică;

I.  întrucât, în 2019, Europol a continuat să asigure pentru statele membre analiza operațională și prelucrarea contribuțiilor, precum și un sprijin proactiv pentru anchete de mare vizibilitate în cele trei domenii care reprezintă o amenințare permanentă la adresa securității interne a Uniunii, și anume criminalitatea informatică, criminalitatea gravă și organizată și terorismul;

J.  întrucât, în 2019, Rețeaua Prüm avea peste 9,2 milioane de profiluri ADN disponibile pentru comparare în toate bazele de date ale statelor membre, cu peste 2,2 milioane de căutări de ADN efectuate în anul respectiv; întrucât, de asemenea, s-au realizat aproape 400 000 de căutări de amprente care au generat 10 000 de cazuri de potrivire confirmate, precum și peste 16 milioane de căutări de date privind înmatricularea vehiculelor(16);

K.  întrucât cooperarea judiciară în materie penală este unul din fundamentele Uniunii în domeniul libertății, securității și justiției și se bazează pe principiul recunoașterii reciproce a sentințelor și a hotărârilor judecătorești; întrucât recunoașterea reciprocă trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă între statele membre; întrucât anchetarea multor infracțiuni implică dovezi stocate electronic („dovezi electronice”); întrucât autoritățile competente se confruntă de multe ori cu dificultăți practice în a obține datele relevante de la furnizorii de servicii în anchetele transfrontaliere, din cauza ineficienței instrumentelor existente, de exemplu a acordurilor de asistență juridică reciprocă și a ordinului european de anchetă; întrucât procedurile existente pot fi de durată și, de multe ori, datele ajung să fie șterse până când cererea ajunge la furnizorul de servicii; întrucât colegiuitorii discută în prezent un pachet legislativ privind dovezile electronice;

L.  întrucât punerea în aplicare a directivei privind garanțiile procedurale(17), al cărei scop este să asigure echitatea procedurilor penale, nu a fost satisfăcătoare, afectând încrederea reciprocă și cooperarea dintre autoritățile judiciare;

M.  întrucât CJUE a decis în mai multe rânduri că păstrarea fără discriminare a datelor și supravegherea în masă a comunicațiilor electronice sau a datelor de călătorie nu respectă Carta drepturilor fundamentale; întrucât, în decizia sa privind cauzele conexate C-511/18, C-512/18 și C520/18, CJUE a susținut jurisprudența din Tele2, concluzionând că este permisă numai o păstrare țintită a datelor, limitată la anumite persoane sau la o anumită zonă geografică; întrucât Curtea a mai precizat totuși că adresele IP atribuite sursei unei comunicări pot face obiectul unei păstrări generalizate și nediscriminatorii în scopul combaterii infracțiunilor grave și a amenințărilor grave la adresa securității publice, sub rezerva unor garanții stricte;

N.  întrucât punerea în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor(18) nu a fost satisfăcătoare, îndeosebi din cauza transpunerii incomplete și/sau incorecte(19);

O.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat în mod semnificativ anumite infracțiuni, cum ar fi producerea și distribuirea în mediul online a materialelor conținând abuzuri sexuale asupra copiilor, existând estimări potrivit cărora volumul de astfel de materiale a crescut cu 25 % în unele state membre; întrucât între 70 % și 85 % dintre copiii care au fost victime ale unui abuz își cunosc agresorul, iar marea lor majoritate sunt victime ale persoanelor în care au încredere; întrucât numărul semnalărilor de cazuri de violență domestică, în special împotriva femeilor și a copiilor, a crescut semnificativ în această perioadă; întrucât pandemia s-a dovedit a avea un impact considerabil asupra peisajului criminalității grave și al criminalității organizate în toată Europa, în domenii precum criminalitatea cibernetică, contrafacerea de mărfuri, fraudele și criminalitatea organizată împotriva patrimoniului(20); întrucât criza provoacă întârzieri și împiedică accesul la justiție, asistență și sprijin și înrăutățește condițiile din închisori; întrucât criza a înrăutățit situația migranților, făcându-i mai vulnerabili la abuzurile din partea infractorilor și a dus la modificarea rutelor de contrabandă;

1.  salută publicarea noii Strategii a UE privind o uniune a securității și evidențiază necesitatea punerii efective în aplicare și a evaluării legislației UE existente în acest domeniu; este de acord cu Comisia că, acolo unde s-au identificat decalaje în ceea ce privește cadrul de reglementare și de aplicare a legii, este necesară o revenire sub forma unor inițiative legislative și non-legislative; subliniază, în plus, că măsurile din cadrul Strategiei privind o uniune a securității trebuie să fie suficient de flexibile pentru a reacționa la circumstanțele în continuă schimbare și a face față organizațiilor criminale care își schimbă modul de operare;

2.  subliniază că orice nouă propunere legislativă trebuie să fie însoțită de o evaluare de impact temeinică și cuprinzătoare, inclusiv o evaluare a impactului asupra drepturilor fundamentale și asupra riscurilor de discriminare; subliniază rolul-cheie al Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a UE în evaluarea respectării drepturilor fundamentale;

3.  subliniază că terorismul, indiferent de natura sa, are ca scop să amenințe societățile democratice din Europa și este îndreptat împotriva valorilor europene; deplânge numeroasele victime, în special ale atacurilor jihadiste și ale extremismului de dreapta, din ultimii ani; subliniază munca importantă a autorităților de aplicare a legii, care au ajutat la zădărnicirea multor atacuri; constată, cu toate acestea, că amenințarea terorismului în UE se menține la cote ridicate; îndeamnă Comisia să asigure punerea în aplicare deplină și rapidă a Directivei (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului în toate statele membre; salută noua agendă a UE de combatere a terorismului, prezentată de Comisie la 9 decembrie 2020, care promovează o abordare comună bazată pe activitățile existente și pe noile inițiative anunțate în cadrul acesteia pentru a anticipa, a preveni, a proteja și a răspunde amenințărilor teroriste, care sunt bazate pe diferiți factori determinanți, cum ar fi cei menționați în raportul TE-SAT 2020 al Europol; consideră că măsurile și acțiunile cuprinse în aceasta, în special cele privind coordonarea, intensificarea cooperării la nivel național, regional și internațional și schimbul de informații între autoritățile competente ale statelor membre cu privire la finanțarea terorismului, la contracararea radicalizării offline și online, la prevenție și educație, la lupta împotriva discursului urii, rasismului și intoleranței și la oferirea de protecție, asistență și sprijin pentru victimele terorismului vor contribui la contracararea mai eficace în viitor a amenințării reprezentate de terorism;

4.  invită Comisia și statele membre să implementeze o abordare holistică a prevenirii și combaterii radicalizării, care ar trebui să combine politicile de securitate, educație, sociale, culturale și anti-discriminare și să implice toate părțile interesate relevante, inclusiv Rețeaua pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN), inițiativele comunitare la firul ierbii și munca la nivelul de bază al comunităților, elaborarea de politici care să fie orientate pe comunitate, integrarea limbilor și a valorilor, precum și educația pe tot parcursul vieții; își reiterează apelul către Comisie de a utiliza mai eficient fondurile UE în acest scop și de a elabora metodologii pentru a evalua eficacitatea programelor în domeniu;

5.  subliniază că educația, inclusiv dezvoltarea gândirii critice, a competențelor digitale și de siguranță online este esențială pentru prevenirea pe termen mediu și lung și pentru reducerea radicalizării și a privării de drepturi, care reprezintă factori generatori de activitate infracțională;

6.  reamintește că, deși nu constituie singurul factor, prezența conținutului online cu caracter terorist s-a dovedit a fi un catalizator pentru radicalizarea persoanelor și în special a tinerilor, dintre care unii au comis infracțiuni de terorism, astfel cum sunt definite în Directiva (UE) 2017/541; consideră că lupta împotriva inegalităților sociale este crucială pentru a aborda cauzele profunde ale radicalizării; subliniază necesitatea de a identifica rapid și de a îndepărta complet conținutul cu caracter terorist prezent în mediul online, pe baza unor prevederi legislative clare, inclusiv cu o analiză a conținutului asigurată de oameni și cu garanții robuste, pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a standardelor constituționale; subliniază că, deși s-au înregistrat progrese în acest sens, întreprinderile trebuie să fie mult mai implicate în acest proces; solicită instituirea unor mecanisme transparente, pentru a permite identificarea și raportarea rapidă a conținutului cu caracter terorist existent în mediul online și a da posibilitatea cetățenilor UE să semnaleze un astfel de conținut; consideră că propunerea de regulament privind prevenirea diseminării conținutului online cu caracter terorist(21), convenită recent între Parlament și Consiliu, este un instrument important în acest sens și solicită implementarea sa deplină de îndată ce va începe să se aplice; subliniază necesitatea consolidării capabilităților Unității UE de semnalare a conținutului online (EU IRU) a Europol;

7.  reamintește că libertatea religioasă și libertatea de exprimare sunt drepturi fundamentale, care sunt consacrate prin articolele 10 și 11 din Carta drepturilor fundamentale; invită UE și statele sale membre să susțină aceste drepturi fundamentale în lumina recentelor atacuri teroriste cu motivație religioasă;

8.  salută agenda pentru combaterea crimei organizate anunțată de Comisie; își reiterează apelurile anterioare privind revizuirea Deciziei-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate(22) și reiterează necesitatea de a stabili o definiție comună a criminalității organizate; consideră că această definiție comună ar trebui să ia în calcul și folosirea de către grupările infracționale a violenței, a corupției sau a intimidării cu scopul de a obține controlul asupra activităților economice sau a achizițiilor publice sau de a influența procesele democratice; consideră că grupările de crimă organizată pot fi destructurate într-un mod mai eficient prin privarea lor de profiturile obținute din infracțiuni; subliniază, în această privință, necesitatea unor măsuri suplimentare privind înghețarea și confiscarea activelor, inclusiv a activelor care nu fac obiectul unei hotărâri de condamnare și face apel la statele membre să intensifice cooperarea și schimbul de informații în această privință; ia act de faptul că activitățile infracționale emergente, cum ar fi infracțiunile de mediu, infracțiunile organizate contra patrimoniului sau traficul de bunuri culturale nu ar trebui trecute cu vederea, deoarece acestea contribuie adesea la finanțarea altor activități infracționale;

9.  salută Comunicarea Comisiei din 7 mai 2020 privind un plan de acțiune pentru o politică amplă a Uniunii de prevenire a spălării banilor și a finanțării terorismului, care aduce noi îmbunătățiri în ceea ce privește răspunsul UE la astfel de infracțiuni, mai ales în ceea ce privește punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației existente; reiterează necesitatea unei mai bune cooperări între autoritățile administrative, judiciare și de aplicare a legii din UE, în special unitățile de informații financiare (FIU) ale statelor membre, inclusiv prin FIU.net; consideră că ar trebui sporită vizibilitatea modelelor de cooperare existente în domeniul securității, cum ar fi Platforma multidisciplinară europeană împotriva amenințărilor infracționale (EMPACT); consideră că UE ar trebui să deschidă calea către reformele privind Grupul de Acțiune Financiară (FATF), atât de necesare; consideră că Directiva privind combaterea spălării banilor trebuie evaluată în profunzime și, dacă este necesar, revizuită;

10.  reiterează apelul adresat instituțiilor UE și statelor membre să combată cu determinare corupția sistemică și să conceapă instrumente eficace de prevenire, combatere și sancționare a corupției și de luptă împotriva fraudei, precum și să monitorizeze cu regularitate utilizarea fondurilor publice; invită, prin urmare, Comisia să își reia imediat activitățile de monitorizare și raportare anuală privind combaterea corupției, care să facă referire la toate statele membre și la instituțiile, agențiile și organismele UE; subliniază, prin urmare, că trebuie împiedicată în mod eficient utilizarea finanțării UE în cadrul noului CFM și al planului de redresare de către grupările de criminalitate organizată, în scopuri de corupție și fraudă;

11.  reamintește că statele membre care oferă reședință și cetățenie prin scheme de investiții adesea facilitează corupția și spălarea banilor, importând astfel riscuri de securitate în Uniune; salută procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, lansate de Comisie(23) în această privință; își reiterează apelul adresat Comisiei de a utiliza pe deplin dreptul său de inițiativă legislativă pentru a prezenta o propunere legislativă pentru interzicerea sau reglementarea acestor scheme;

12.  subliniază nevoia de intensificare a eforturilor la nivelul Uniunii și la nivel național de a aborda fenomenul în plină evoluție al abuzului sexual asupra copiilor în mediul online și offline, inclusiv de a preveni, a detecta și a semnala abuzurile sexuale asupra copiilor, de a elimina materialele privind abuzul sexual asupra copiilor care există în mediul online și de a spori acțiunile de anchetare și urmărire penală a infracțiunilor conexe; ia act de comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 privind Strategia UE pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor; ia act, în continuare, de intenția Comisiei de a prezenta, înainte de iunie 2021, o nouă propunere legislativă complexă, prin care li se impune furnizorilor de servicii să detecteze și să semnaleze abuzul sexual asupra copiilor în mediul online; se așteaptă ca această propunere să respecte pe deplin drepturile fundamentale și să fie însoțită de o evaluare temeinică a impactului;

13.  subliniază că aceste măsuri trebuie completate cu o campanie de sensibilizare a publicului, concepută în cooperare cu toți actorii implicați relevanți, inclusiv cu organizațiile pentru drepturile copilului și care să educe copiii, părinții și profesorii cu privire la pericolele din mediul online; solicită o mai bună protecție a copiilor, inclusiv a datelor cu caracter personal și a vieții private a acestora, pe internet și solicită statelor membre să sprijine rețelele și campaniile existente care activează în acest domeniu;

14.  invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva 2011/93/UE și să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru a aplica pe deplin această directivă, în regim de urgență; regretă că legislația penală din mai multe state membre prevede sancțiuni foarte mici pentru întreținerea de activități sexuale cu un copil, sancțiuni care nu constituie un factor de descurajare eficient(24); invită statele membre să reevalueze aceste sancțiuni și să facă modificările legislative necesare pentru a-și alinia rapid codurile legislative la dispozițiile Directivei 2011/93/UE; îndeamnă Comisia să evalueze dacă această directivă trebuie consolidată prin includerea de dispoziții privind protejarea și sprijinirea victimelor și prevenirea acestor infracțiuni;

15.  reamintește Comisiei îndemnul său de a desemna un reprezentant al UE pentru drepturile copilului, care ar trebui să servească drept punct de referință pentru toate chestiunile și politicile UE legate de copii; salută decizia Comisiei de a include în strategia UE din 24 iulie 2020 pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor crearea unui centru european pentru prevenirea și combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor, așa cum solicită Parlamentul în rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor, ca punct de contact pentru o abordare europeană coordonată și multipartită, care să includă aplicarea legii, prevenirea și acordarea de asistență victimelor abuzului sexual asupra copiilor;

16.  subliniază că metodele de criptare de la un capăt la altul („end-to-end encryption”) contribuie la protejarea vieții private a cetățenilor, inclusiv la protejarea copiilor pe internet, precum și la securitatea sistemelor informatice și că această criptare este indispensabilă pentru jurnaliștii de investigație și pentru avertizori, dar și pentru alte entități care doresc să semnaleze faptele ilegale; subliniază că accesul de tip backdoor poate compromite grav robustețea și eficacitatea criptării și poate fi utilizat în mod abuziv de infractori și de actori statali externi din afara UE care urmăresc să destabilizeze societatea noastră; atrage atenția asupra faptului că infractorii se adaptează rapid la noi evoluții și exploatează tehnologiile emergente în scopuri ilicite; prin urmare, invită statele membre și Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) să ofere autorităților de aplicare a legii instruire de înaltă calitate în domeniile relevante; îndeamnă Comisia să aprecieze dacă se poate găsi o soluție de reglementare care să permită accesul legal și țintit al autorităților de aplicare a legii la datele necesare, cu respectarea drepturilor fundamentale;

17.  subliniază că dezinformarea, în special când este amplificată de noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială și trucajele de tip „deep fake”, diseminată de actori statali sau nestatali, poate reprezenta o amenințare la adresa democrației și a securității; invită Comisia să includă combaterea dezinformării ca parte integrantă a strategiei noastre privind o uniune a securității, inclusiv prin alocarea unei finanțări adecvate; ia act de Planul de acțiune pentru democrația europeană, care abordează problema dezinformării ca pe o posibilă amenințare la securitatea internă; amintește importanța campaniilor de sensibilizare, prin care cetățenii să fie informați că se folosesc astfel de tehnici de dezinformare;

18.  recunoaște că atât combaterea amenințărilor hibride care vizează slăbirea coeziunii sociale și subminarea încrederii în instituții, cât și consolidarea rezilienței UE reprezintă elemente importante al strategiei privind o uniune a securității; subliniază, în acest sens, necesitatea unei cooperări mai strânse între statele membre și a unei mai bune coordonări la nivelul UE, între toți actorii, pentru a contracara aceste amenințări; salută principalele măsuri de contracarare a amenințărilor hibride, dispuse de Comisie și subliniază necesitatea sistematizării aspectelor hibride în practici mai cuprinzătoare de elaborare a politicilor;

19.  subliniază că tehnologiile noi și în evoluție sunt prezente în toate aspectele securității și creează noi provocări și amenințări în materie de securitate; subliniază importanța unei infrastructuri critice securizate, inclusiv a infrastructurii digitale și de comunicații; invită Comisia să planifice în mod proactiv cercetarea, dezvoltarea și implementarea de noi tehnologii pentru a asigura securitatea internă a UE, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a valorilor europene; subliniază că UE nu trebuie să finanțeze tehnologii care încalcă drepturile fundamentale;

20.  subliniază că infrastructura 5G este o componentă strategică a viitoarei securități europene și o componentă-cheie a rezilienței strategice europene; invită Comisia să elaboreze un plan pentru construirea 5G european, inclusiv finanțare pentru dezvoltarea sa în Europa și un plan pentru eliminarea treptată și înlocuirea tehnologiei 5G din țări terțe care nu respectă drepturile fundamentale și valorile europene;

21.  ia act de faptul că introducerea organizată ilegală de migranți se întrepătrunde adesea cu alte forme de criminalitate organizată; se așteaptă ca Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți pentru perioada 2021- 2025 să propună acțiuni de îmbunătățire a capacității de prevenire, identificare, anchetare și urmărire penală a rețelelor de introducere ilegală de migranți; consideră că, în cadrul aspectelor sale cheie, planul de acțiune ar trebui să abordeze utilizarea platformelor de socializare și a platformelor de mesagerie online folosite de traficanți pentru a își promova serviciile și a recruta clienți; consideră că este necesar să se acorde o atenție deosebită minorilor neînsoțiți, care reprezintă un grup extrem de vulnerabil și care se confruntă cu diverse riscuri, inclusiv violență, abuz și exploatare de-a lungul rutelor de migrație către și în interiorul UE(25); ia act de rolul agențiilor și entităților UE, îndeosebi al Centrului european privind introducerea ilegală de migranți (EMSC) al Europol; invită statele membre să respecte legislația internațională atunci când se ocupă de cazurile de asistență umanitară acordată persoanelor aflate în dificultate pe mare, în conformitate cu orientările Comisiei din 2020;

22.  salută adoptarea planului de acțiune al UE pentru 2020- 2025 privind traficul de arme de foc, care include indicatori și dispoziții de raportare adecvate și cuprinde partenerii din Europa de Sud-Est (Balcanii de Vest, Moldova și Ucraina), intensificând în același timp cooperarea cu țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord; salută intenția Comisiei de a introduce colectarea sistematică și armonizată a datelor privind confiscarea armelor de foc;

23.  solicită implementarea rapidă a acțiunii pregătitoare propuse de Parlament privind monitorizarea eficace a dark net-ului la nivelul UE și invită statele membre și Comisia să identifice și alte acțiuni de prevenire a traficului de arme de foc pe rețeaua dark net;

24.  salută propunerea Comisiei de a confirma angajamentul Uniunii și al statelor membre de a proteja sănătatea și securitatea cetățenilor în fața amenințărilor asociate cu drogurile, prin adoptarea unei noi Agende a UE în materie de droguri pentru următorii cinci ani; consideră că politica Uniunii în materie de droguri ar trebui să urmărească în continuare o abordare integrată, echilibrată, multidisciplinară și bazată pe dovezi și pe drepturile omului și să fie coordonată îndeaproape cu acțiunea externă a Uniunii; insistă că acțiunea Uniunii în ceea ce privește drogurile ilicite ar trebui să acorde o atenție și resurse comparabile atât părții de ofertă, cât și părții de cerere a acestui fenomen și solicită ca planul de acțiune al UE să pună un accent mai mare pe reabilitare și prevenire, inclusiv prin campanii de sensibilizare dedicate în mod special copiilor și tinerilor;

25.  sprijină participarea societății civile și a altor părți interesate relevante la discuțiile în curs referitoare la comunicarea Comisiei privind Agenda și Planul de acțiune ale UE în materie de droguri (2021- 2025); consideră că reacțiile la nivelul Uniunii și la nivel național față de provocările legate de droguri ar trebui să fie proiectate cu implicarea cât mai largă a celor vizați, inclusiv a consumatorilor de droguri; solicită lărgirea mandatului EMCDDA pentru a include dependențe multiple;

26.  ia act de propunerea legislativă a Comisiei din 9 decembrie 2020(26) de consolidare a mandatului Europol în cadrul misiunii și sarcinilor agenției, astfel cum sunt prevăzute în tratat, pentru a-i permite acesteia să își îndeplinească mai bine rolul de centru pentru schimbul de informații în materie de aplicare a legii și cooperarea în lupta împotriva terorismului și a infracționalității grave și a crimei organizate în UE și pentru a furniza Europol instrumentele relevante pentru a coopera mai eficient cu toți partenerii relevanți; subliniază că aceste modificări ar trebui să fie însoțite de o mai bună asumare a răspunderii la nivel politic, precum și de un control judiciar și parlamentar sporit, cu un accent ferm pe asumarea răspunderii, transparență și respectarea drepturilor fundamentale; subliniază că revizuirea mandatului Europol ar trebui să alinieze pe deplin regimul de protecție a datelor al agenției cu Regulamentul (UE) 2018/1725(27); solicită prezentarea evaluării cadrului legislativ actual care reglementează mandatul Europol, prevăzut la articolul 68 din Regulamentul Europol în vigoare;

27.  ia act de posibila modernizare a cadrului legislativ al deciziilor Prüm; recunoaște deficiențele și potențialele îmbunătățiri identificate de diferiți experți și, printre altele, puse pe seama calității insuficiente a datelor; amintește importanța existenței unor date exacte și disponibile public cu privire la utilizarea Prüm și solicită Comisiei să colecteze aceste date de la toate statele membre participante, pentru a evalua în mod corespunzător actualul cadru Prüm și a permite un control democratic consistent; solicită ca orice propunere nouă să conțină obligația statelor membre de a furniza Comisiei aceste date, care trebuie să fie utilizate pentru rapoarte de revizuire periodice și disponibile publicului; în continuare, solicită ca propunerea să fie însoțită de o evaluare temeinică a impactului, care să includă implicațiile asupra drepturilor fundamentale și care ar trebui să arate dacă schimbul automat de date ar aduce o valoare adăugată și dacă sunt necesare și alte categorii de date biometrice; subliniază că orice soluție nouă trebuie să respecte principiile necesității și proporționalității, precum și acquis-ul UE privind protecția datelor și să prevadă garanții solide pentru protejarea drepturilor fundamentale;

28.  subliniază că Directiva privind informațiile prealabile referitoare la pasageri (Directiva API)(28) a contribuit la eficientizarea controalelor la frontieră și la identificarea persoanelor care prezintă amenințări la adresa securității; ia act de intenția Comisiei de a propune o nouă versiune a Directivei API, care să respecte dispozițiile Tratatului de la Lisabona și acquis-ul privind protecția datelor; se așteaptă ca această revizuire să fie însoțită de o evaluare aprofundată a impactului, care să includă implicațiile asupra drepturilor fundamentale;

29.  amintește că, recent, au fost finalizate inițiative legislative importante ale UE vizând detectarea infractorilor la granițele externe ale UE și îmbunătățirea eficacității cooperării polițienești, menite să contribuie la un nivel ridicat de securitate în domeniul libertății, securității și justiției în Uniune; amintește, de asemenea, că printre aceste inițiative se numără și o nouă arhitectură a sistemelor informatice ale UE și interoperabilitatea acestora și că este momentul ca atenția să se concentreze pe punerea în aplicare la timp a acestora, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale;

30.  subliniază că o capacitate suficientă de prelucrare a informațiilor de către autoritățile de aplicare a legii este o componentă vitală a întregului lanț de eforturi în materie de securitate depuse la nivelul Uniunii în ansamblu; subliniază că o capacitate insuficientă în unul sau mai multe state membre slăbește grav eficacitatea politicilor de securitate ale UE; invită Comisia să facă tot ceea ce este de competența sa pentru a asigura o capacitate adecvată de prelucrare a informațiilor în statele membre;

31.  recunoaște activitatea Eurojust de sprijinire și coordonare a activității autorităților judiciare naționale în anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor transnaționale; solicită intensificarea eforturilor de promovare a încrederii reciproce între autoritățile judiciare, inclusiv prin punerea în aplicare efectivă a directivelor privind drepturile procedurale, precum și a eforturilor de a facilita și a accelera schimbul de informații și comunicarea în cadrul sectorului judiciar din Uniunea Europeană; subliniază că, în ceea ce privește digitalizarea, cooperarea judiciară în materie penală a rămas în urmă; solicită Comisiei și statelor membre să ofere autorităților judiciare sprijin financiar pentru a asigura standarde analitice și instrumente digitale adecvate, pentru a ușura și a accelera cooperarea între acestea și a permite schimbul de informații într-un mod securizat; salută comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2020 cu privire la digitalizarea sistemului judiciar in UE, precum și propunerea unei reglementări cu privire la un sistem informatic de comunicare în procedurile transfrontaliere în materie civilă și penală (sistemul e-CODEX);

32.  arată că este necesară îmbunătățirea cooperării judiciare între statele membre și recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești și a hotărârilor în materie penală, inclusiv prin implementarea la timp și în mod corect a instrumentelor de cooperare judiciară în materie penală; subliniază că anumite evoluții în ceea ce privește situația statului de drept din mai multe state membre au afectat acest schimb de informații, precum și cooperarea polițienească și judiciară în general; în acest sens, subliniază că încrederea reciprocă se bazează pe o înțelegere comună a valorilor UE consacrate la articolul 2 din TUE, inclusiv a statului de drept, care include două componente esențiale: sisteme judiciare independente și lupta împotriva corupției;

33.  își reiterează solicitarea de a se lua măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți instruirea autorităților de aplicare a legii cu privire la strategiile de combatere a rasismului și a discriminării și pentru a preveni, a identifica și a interzice violența și realizarea de profiluri pe criterii rasiale și etnice; invită statele membre să investească în acest domeniu și să coopereze cu CEPOL și cu Rețeaua Europeană de Formare Judiciară; subliniază că există o nevoie continuă de formare pe tema tendințelor în radicalizare, terorism și spălarea de bani;

34.  salută înființarea Parchetului European (EPPO); solicită păstrarea independenței acestuia și asigurarea funcționării sale eficiente în procedurile judiciare la nivel național; își exprimă îngrijorarea cu privire la omisiunea semnificativă pe care a făcut-o Comisia prin neluarea în calcul a rolului EPPO în consolidarea uniunii securității: solicită analizarea unei potențiale extinderi a mandatului EPPO în conformitate cu articolul 83 din TFUE în momentul în care EPPO va deveni pe deplin funcțional;

35.  invită statele membre să asigure punerea în aplicare deplină și corectă a Directivei privind drepturile victimelor și a altor norme ale UE privind drepturile victimelor; salută adoptarea Strategiei privind drepturile victimelor și crearea postului de coordonator al Comisiei pentru drepturile victimelor; își reiterează apelul pentru acordarea unei atenții deosebite victimelor vulnerabile și pentru posibilitatea ca despăgubirile să se plătească din activele poprite și confiscate și din veniturile obținute din infracțiuni; își reiterează solicitarea privind o finanțare sustenabilă pentru asigurarea de servicii de sprijin pentru victime;

36.  reiterează necesitatea unei protecții și asistențe eficace în favoarea victimelor vulnerabile ale traficului, inclusiv a reintegrării acestora în societate, cu acordarea unei atenții deosebite minorilor neînsoțiți; subliniază necesitatea ca personalul de aplicare a legii să fie instruit cu privire la aspectele psihologice ale traficului de persoane și necesitatea existenței unei abordări bazate pe egalitatea de gen și favorabile copiilor, care să aplice politici anti-discriminare;

37.  subliniază că egalitatea de gen este un aspect crucial în combaterea radicalizării, reducerea violenței domestice și prevenirea abuzului sexual și a abuzului asupra copiilor; invită Comisia să includă măsuri pentru a sprijini egalitatea de gen ca și componentă importantă a prevenirii în strategia sa de securitate și invită Consiliul să activeze clauza pasarelă prin adoptarea unei decizii unanime cu privire la identificarea violenței împotriva femeilor și a fetelor (și a altor forme de violență cu motivații bazate pe gen) ca fiind unul din domeniile de infracționalitate definite la articolul 83, alineatul (1) din TFUE; invită Comisia și statele membre să acorde prioritate luptei împotriva violenței domestice, asigurând servicii de sprijin, constituind unități specializate de aplicare a legii și asigurând urmărirea penală a acestor infracțiuni; invită Comisia și statele membre să furnizeze date la zi cu privire la aceasta; invită UE și statele membre să ratifice Convenția de la Istanbul;

38.  regretă lipsa sistematică a punerii în aplicare depline și la timp a măsurilor de securitate ale UE de către statele membre; consideră că măsurile de securitate trebuie să fie puse în aplicare nu numai în litera legii, ci și în spiritul acesteia; constată că, atunci când măsurile de securitate nu sunt puse în aplicare pe deplin și la timp, ele riscă să devină nule, să nu aibă ca rezultat un grad mai ridicat de securitate și, în consecință, să nu mai îndeplinească cerințele de necesitate și proporționalitate; solicită Comisiei să inițieze procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor imediat după termenele de transpunere sau imediat după ce a fost identificată o încălcare;

39.  subliniază importanța unor dovezi ale eficacității actualelor măsuri de securitate ale UE; arată că măsura în care restricționarea drepturilor fundamentale poate fi considerată necesară și proporțională depinde de eficacitatea acestor politici, confirmată prin dovezi cantitative și calitative disponibile publicului; regretă că, până în prezent, Comisia a pus la dispoziție doar dovezi empirice cu privire la măsurile de securitate, însă fără dovezi cantitative;

40.  solicită Comisiei să evalueze periodic politicile și acordurile de securitate existente și să le alinieze, acolo unde este necesar, la jurisprudența CJUE; consideră că acordurile privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) cu SUA și cu Australia trebuie modificate urgent pentru a fi conforme cu jurisprudența CJUE și consideră că refuzul Comisiei de a acționa în consecință constituie o omisiune gravă;

41.  își exprimă îngrijorarea cu privire la externalizarea anumitor activități ale agențiilor de aplicare a legii către sectorul privat și solicită o mai bună supraveghere a oricărei cooperări între sectorul public și sectorul privat în domeniul securității; regretă lipsa de transparență a finanțării UE acordată societăților private care înființează sisteme sau părți ale unor sisteme de securitate;

42.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu lipsa resurselor alocate anumitor agenții ale UE care acționează în domeniul justiției și afacerilor interne (JAI) pentru ca acestea să își respecte pe deplin mandatul; solicită să se asigure finanțarea și personalul adecvat pentru agențiile și organismele UE din domeniul JAI, pentru ca UE să îndeplinească obiectivele strategiei pentru o uniune a securității;

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2019)0022. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0204. (3) JO C 388, 13.11.2020, p. 42. (4) Texte adoptate, P9_TA(2019)0021. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0173. (6) Texte adoptate, P9_TA(2019)0066. (7) European Union Terrorism Situation and Trend Report (TE-SAT) 2020 (Raportul privind situația și tendințele terorismului în UE (TE-SAT) 2020), publicat la 23 iunie 2020; Internet Organised Crime Threat Assessment (IOCTA) 2020 (Evaluarea Europol pe 2020 privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată online (IOCTA)), publicat la 5 octombrie 2020; ‘Exploatarea izolării: Agresorii și victimele abuzului sexual asupra copiilor pe internet în timpul pandemiei de COVID-19’, publicat la 19 iunie 2020. (8) Europol, TE-SAT 2020, p. 66. (9) Pe baza TE-SAT 2020, p. 24. (10) Raport al Comisiei din 30 septembrie 2020, în temeiul articolului 29, alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului (COM(2020)0619). (11) JO L 88, 31.3.2017, p. 6. (12) Strategia UE privind uniunea securității, p. 19. (13) JO L 335, 17.12.2011, p. 1. (14) Document de lucru al serviciilor Comisiei, care însoțește al treilea raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (2020) în temeiul articolului 20 din Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, p. 3 (SWD(2020)0226). (15) EMCDDA, European Drug Report 2020 (Raport european privind drogurile, 2020): Tendințe și evoluții, septembrie 2020, p. 66. (16) Deloitte Consulting & Advisory CVBA, Study on the Feasibility of Improving Information Exchange under the Prüm Decisions (Studiu privind fezabilitatea îmbunătățirii schimbului de informații în baza deciziilor Prüm), mai 2020, p. 7. (17) JO L 132, 21.5.2016, p. 1. (18) JO L 315, 14.11.2012, p. 57. (19) Raport al Comisiei din 11 mai 2020, privind punerea în aplicare a Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din 25 octombrie 2012, de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, p. 9 (COM(2020)0188). (20) Europol, How COVID-19-related crime infected Europe during 2020 (Cum a fost infectată Europa în 2020 de criminalitatea asociată pandemiei de COVID-19, Raport al Europol), 12 noiembrie 2020. (21) COM(2018)0640. (22) JO L 300, 11.11.2008, p. 42. (23) Proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate împotriva Ciprului și Maltei, din 20 octombrie 2020 privind schemele de cetățenie pentru investitori care funcționează în aceste țări, denumite și schemele „pașapoartelor de aur”. (24) Raport al Comisiei din 16 decembrie 2016 de evaluare a măsurii în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a respecta Directiva 2011/93/UE din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, p. 8 (COM(2016)0871). (25) Centrul european privind introducerea ilegală de migranți (Europol), Al patrulea raport anual de activitate – 2020. (26) Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/794 în ceea ce privește cooperarea Europol cu părți private, prelucrarea datelor cu caracter personal de către Europol în sprijinul anchetelor penale și rolul Europol în domeniul cercetării și inovării (COM(2020)0796). (27) JO L 295, 21.11.2018, p. 39. (28) Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligația operatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (JO L 261, 6.8.2004, p. 24).

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la necesitatea unei formațiuni a Consiliului dedicate egalității de gen (2020/2896(RSP))

P9_TA(2020)0379 B9-0402/2020

Parlamentul European,

—  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și articolele 8, 10, 19, articolul 153 alineatul (1) litera (i), articolele 157 și 236 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—  având în vedere articolele 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—  având în vedere articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului,

—  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului din 2 iulie 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (Directiva privind combaterea discriminării) (COM(2008)0426),

—  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(1),

—  având în vedere propunerea Comisiei din 14 martie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),

—  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), care intrat în vigoare la 1 august 2014,

—  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 4 martie 2016 privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0109),

—  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen(2),

—  având în vedere rezoluția sa din 30 ianuarie 2020 referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați(3),

—  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE(4),

—  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protestele antirasiste care au avut loc în urma morții lui George Floyd(5),

—  având în vedere Indicele egalității de gen pe 2020 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), publicat la 28 octombrie 2020,

—  având în vedere raportul EIGE din 19 noiembrie 2020 referitor la inegalitățile de gen în îngrijire și remunerare în UE,

—  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”,

—  având în vedere concluziile Consiliului din 2 decembrie 2020 intitulate „Eliminarea diferențelor de remunerare dintre femei și bărbați”,

—  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 2, 3, 9 și 15 ale acestuia,

—  având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, convenite în 2015, în special obiectivele 5 și 8,

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

—  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 25 noiembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP) III – O agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE” (JOIN(2020)0017),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025” (COM(2020)0565),

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor” (COM(2020)0620),

—  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea de gen reprezintă o valoare fundamentală și un obiectiv esențial al UE; întrucât dreptul la egalitatea de tratament și la nediscriminare este un drept fundamental consacrat în tratate și în Carta drepturilor fundamentale și ar trebui pe deplin respectat;

B.  întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, în temeiul căruia, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

C.  întrucât discriminarea pe criterii de gen și de identitate de gen se intersectează adesea cu discriminarea pe alte criterii, cum ar fi rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de alt tip, apartenența la o minoritate națională, proprietatea, nașterea, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală, declanșând discriminare dublă și multiplă; întrucât o perspectivă intersecțională, orizontală și integrarea perspectivei de gen în politicile UE sunt esențiale pentru realizarea egalității de gen și a egalității în general;

D.  întrucât este esențială o perspectivă intersecțională, orizontală în orice politică privind egalitatea de gen pentru a recunoaște și a aborda aceste multiple amenințări în materie de discriminare; întrucât politicile UE nu au adoptat până acum o abordare intersecțională și au pus accentul în principal pe dimensiunea individuală a discriminării, care nu îi vizează dimensiunea instituțională, structurală și istorică; întrucât o analiză intersecțională nu numai că ne permite să înțelegem barierele structurale, ci și oferă dovezile necesare pentru a stabili valori de referință și a deschide calea către politici strategice și eficace împotriva discriminării sistemice, excluziunii și inegalităților de gen;

E.  întrucât, potrivit Indicelui egalității de gen al EIGE pe 2020, niciun stat membru al UE nu a reușit încă să asigure pe deplin egalitatea între femei și bărbați; întrucât progresele UE în ceea ce privește egalitatea de gen sunt încă lente, valoarea indicelui îmbunătățindu-se în medie cu un punct o dată la doi ani; întrucât, în acest ritm, va fi nevoie de peste 60 de ani pentru ca UE să ajungă la egalitatea de gen;

F.  întrucât violența de gen în toate formele sale constituie o discriminare și o încălcare a drepturilor omului înrădăcinată în inegalitatea de gen, la perpetuarea și consolidarea căreia contribuie; întrucât violența de gen este unul dintre cele mai mari obstacole în calea realizării egalității de gen; întrucât un sondaj realizat în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a arătat că una din trei femei a fost victima violenței fizice sau sexuale de la vârsta de 15 ani, că 55 % dintre femei s-au confruntat cu una sau mai multe forme de hărțuire sexuală și că, în medie, o dată la două zile și jumătate, o femeie moare ca urmare a violenței domestice; întrucât o viață lipsită de violență este o condiție prealabilă pentru egalitate; întrucât în UE se înregistrează în fiecare an aproximativ 3 500 de femicide legate de violența domestică;(6) întrucât datele comparabile defalcate pe gen și care iau în considerare dimensiunea de gen sunt esențiale pentru a reflecta amploarea deplină a violenței de gen, pentru a face inegalitățile vizibile și pentru a crea politici specifice; întrucât datele defalcate pe gen și care iau în considerare dimensiunea de gen lipsesc încă în diferite domenii de politică ale UE și ale statelor membre;

G.  întrucât, după cele mai recente date ale Comisiei, diferența de remunerare pe oră între femei și bărbați în UE este de 16 %, deși există diferențe semnificative de la un stat membru la altul; întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați se ridică la 40 % când sunt luate în considerare ratele de ocupare a forței de muncă și participarea generală pe piața forței de muncă; întrucât situația este și mai gravă atunci când femeile se pensionează, deoarece pensiile lor sunt cu aproximativ 37 % mai mici decât ale bărbaților, ca urmare a diferenței de remunerare între femei și bărbați, precum și a altor factori; întrucât rata ocupării forței de muncă în UE, care variază semnificativ de la un stat membru la altul, era în continuare mai ridicată în rândul bărbaților (79 %) decât în rândul femeilor (67,4 %) în 2018; întrucât 31,3 % dintre femeile angajate cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani din UE au lucrat cu fracțiune de normă în 2018, față de 8,7 % dintre bărbați; întrucât femeile sunt suprareprezentate în economia informală, în locurile de muncă cu fracțiune de normă involuntară și în cele precare și prost plătite;

H.  întrucât serviciile de îngrijire neremunerate și activitățile casnice sunt prestate majoritar de către femei, ceea ce afectează ocuparea forței de muncă și avansarea în carieră și contribuie la disparitățile de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea și pensiile; întrucât estimările arată că, în sectorul îngrijirii, 80 % dintre servicii sunt furnizate de îngrijitori informali care sunt în cea mai mare parte femei (75 %), inclusiv femei migrante;

I.  întrucât, prin urmare, femeile sunt încă subreprezentate și se confruntă cu diverse forme de discriminare pe piața muncii și întrucât obiectivul este de a le oferi aceleași oportunități la locul de muncă ca bărbaților pentru a reduce aceste decalaje;

J.  întrucât, potrivit comunicării Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulate „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” (COM(2020)0014), îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a copiilor și a serviciilor de îngrijire pe termen lung reprezintă o modalitate de a garanta că responsabilitățile de îngrijire sunt repartizate cu mai multă echitate între femei și bărbați, pentru a se facilita participarea femeilor la piața muncii pe picior de egalitate cu bărbații;

K.  întrucât disparitățile de gen și barierele structurale persistă în multe domenii, reducând femeile și bărbații la rolurile lor tradiționale și limitând posibilitățile femeilor de a beneficia pe deplin de dreptul lor fundamental la egalitate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, munca și remunerarea;

L.  întrucât femeile sunt subreprezentate în funcțiile de decizie, inclusiv în sectorul economic, iar paritatea de gen în organismele alese este departe de a fi atinsă; întrucât, potrivit EIGE, mai puțin de o treime dintre parlamentarii din UE sunt femei; întrucât majoritatea organismelor decizionale nu dispun de expertiză în domeniul egalității de gen;

M.  întrucât opiniile stereotipice cu privire la rolurile de gen contribuie la inegalitățile de gen și la perpetuarea violenței de gen; întrucât este în interesul întregii societăți să se combată inegalitățile de gen și întrucât participarea bărbaților la eforturile de combatere a inegalității de gen și a violenței de gen este esențială;

N.  întrucât accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente este esențial pentru realizarea egalității de gen; întrucât refuzul accesului la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente (SRHR) este o formă de violență de gen; întrucât Parlamentul a abordat SRHR în cadrul programului „UE pentru sănătate”, adoptat recent, pentru a garanta accesul în timp util la produsele necesare pentru respectarea, în condiții de siguranță, a SRHR;

O.  întrucât s-au înregistrat evoluții pozitive în UE, dar se mai pot aduce îmbunătățiri, deoarece asistăm la o reacție serioasă împotriva egalității de gen și a drepturilor femeilor, inclusiv în domeniul SRHR; întrucât acest regres trebuie combătut, iar egalitatea de gen și drepturile femeilor trebuie protejate la cel mai înalt nivel politic;

P.  întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact disproporționat asupra femeilor și fetelor ca urmare a inegalităților existente, care au condus, printre altele, la o creștere exponențială a violenței de gen și a ratei de abandonare a pieței muncii; întrucât este esențial să se integreze o perspectivă de gen în toate etapele răspunsului la criza provocată de pandemia de COVID-19;

Q.  întrucât, ocupând cele mai precare locuri de muncă din societatea noastră, femeile au fost cel mai grav afectate în timpul pandemiei de COVID-19 de șomajul parțial, de riscul de a-și pierde locul de muncă și de munca la distanță impusă de lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor; întrucât o cincime dintre femeile din UE erau deja expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială(7); întrucât femeile constituie, de asemenea, 85 % dintre familiile monoparentale, care sunt și mai expuse riscului de precaritate și de sărăcie crescută; întrucât se preconizează că 500 de milioane de persoane(8) din lume vor ajunge într-o situație de sărăcie în lunile următoare, majoritatea fiind femei; întrucât sărăcia și excluziunea socială au cauze structurale care trebuie eradicate și inversate, în special prin intermediul unor politici privind ocuparea forței de muncă, locuințele, mobilitatea și accesul la serviciile publice;

R.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat importanța integrării UE, precum și a consolidării cooperării și dialogului dintre statele membre, a schimbului de soluții și a furnizării de acțiuni și răspunsuri coordonate la nivelul UE, inclusiv în domeniul egalității de gen;

S.  întrucât, pentru prima dată, integrarea perspectivei de gen va reprezenta o prioritate orizontală în cadrul financiar multianual 2021-2027, în urma unui acord între Parlament și Consiliu, și ar trebui să fie însoțită de evaluări ale impactului fiecărei propuneri legislative și de politică, precum și de o monitorizare și evaluare a programelor care să integreze perspectiva de gen, inclusiv prin urmărirea fondurilor dedicate egalității de gen; întrucât integrarea dimensiunii de gen în buget ar trebui, de asemenea, monitorizată la cel mai înalt nivel politic în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență și al principalelor programe de finanțare ale UE; întrucât egalitatea de gen și respectarea drepturilor femeilor și fetelor sunt condiții prealabile pentru redresarea economică și dezvoltarea durabilă favorabilă incluziunii;

T.  întrucât, după opt ani de la aprobare, Convenția de la Istanbul nu a fost încă ratificată de toate statele membre, nici de UE; întrucât, în prezent, Convenția de la Istanbul este cel mai important instrument internațional pentru prevenirea și combaterea violenței de gen;

U.  întrucât, în mai multe rezoluții, cum ar fi rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen, Parlamentul a solicitat Consiliului să activeze „clauza pasarelă” prevăzută la articolul 83 alineatul (1) din TFUE pentru a include violența de gen pe lista de infracțiuni recunoscute la nivelul UE; întrucât Parlamentul a solicitat, în repetate rânduri, o directivă pentru prevenirea și combaterea violenței de gen;

V.  întrucât, la șapte ani de când Comisia și-a prezentat propunerea, iar Parlamentul și-a adoptat poziția în primă lectură, nu s-a ajuns încă la un acord în legătură cu Directiva privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație), propunerea fiind blocată în Consiliu de atunci;

W.  întrucât, la doisprezece ani de la propunerea Comisiei, nu s-a ajuns încă la un acord în legătură cu Directiva Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, propunerea fiind blocată în Consiliu de atunci;

X.  întrucât, în concluziile sale din 10 decembrie 2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”, Consiliul a evidențiat că „în timp ce provocările vechi subzistă, unele noi apar. Obiectivele stabilite pentru egalitatea de gen nu au fost îndeplinite în întregime” și a invitat Comisia și statele membre „să consolideze egalitatea de gen [...] prin promovarea activă a dialogului politic la nivel înalt privind aspectele legate de egalitatea de gen la nivelul UE și la cel mai înalt nivel politic”;

Y.  întrucât dialogul politic la nivel înalt și dialogul la nivelul UE s-au dovedit a fi eficiente în reducerea disparităților dintre statele membre și în promovarea integrării europene în majoritatea domeniilor de politică; întrucât un dialog structurat la cel mai înalt nivel politic este esențial pentru a proteja și a promova drepturile femeilor și egalitatea de gen prin adoptarea unei legislații a Uniunii care să țină seama de dimensiunea de gen;

Z.  întrucât rolul Consiliului de colegiuitor al UE este esențial; întrucât formațiunile Consiliului trebuie să fie concepute pentru a răspunde provocărilor și priorităților politice actuale; întrucât lipsa unei formațiuni a Consiliului dedicate egalității de gen crește riscul adoptării unei legislații care nu ține seama de dimensiunea de gen;

AA.  întrucât actuala Comisie a demonstrat un angajament ferm față de promovarea egalității de gen în orientările politice ale Președintei sale și prin acțiuni ulterioare;

AB.  întrucât aspectele legate de egalitatea de gen sunt tratate în prezent la nivelul Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori, care nu reflectă în mod corespunzător toate aspectele de abordat;

AC.  întrucât Parlamentul a solicitat deja instituirea unei noi formațiuni a Consiliului pentru miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen;

AD.  întrucât mai multe președinții ale Consiliului Uniunii Europene au depus eforturi pozitive pentru a organiza reuniuni informale pentru miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen și pentru a include chestiunile legate de egalitatea de gen pe agendele programelor; întrucât această practică trebuie instituționalizată printr-un for specializat permanent;

AE.  întrucât o acțiune unitară este esențială pentru convergența și armonizarea ascendentă a drepturilor femeilor în Europa prin intermediul unui pact puternic între statele membre bazat pe împărtășirea și aplicarea celei mai ambițioase legislații a Uniunii și pe aplicarea celor mai bune practici în vigoare în prezent în UE;

AF.  întrucât, deși există o comisară responsabilă în mod exclusiv pentru egalitate și Parlamentul are o comisie destinată drepturilor femeilor și egalității de gen, nu există o formațiune specifică a Consiliului privind egalitatea de gen, iar miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen nu dispun de un forum specific și oficializat pentru discuții;

AG.  întrucât Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată, are dreptul să stabilească (sau să modifice) lista formațiunilor în cadrul cărora se reunește Consiliul, altele decât cea a Consiliului Afaceri Generale și cea a Consiliului Afaceri Externe,

1.  regretă că miniștrii și secretarii de stat responsabili cu egalitatea de gen nu dispun de un for instituțional specific pentru a se asigura că reprezentanții statelor membre se întâlnesc în mod regulat, discută, legiferează, iau decizii politice și fac schimb de bune practici; subliniază că prin reunirea miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen se va crea un for mai bine orientat și mai eficient pentru cooperare, asigurând o mai bună integrare a egalității de gen în strategiile și procesele politice ale UE, o abordare coerentă și coordonarea tuturor politicilor conexe;

2.  subliniază importanța reunirii miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen într-un singur for oficial specific care să adopte măsuri și acte legislative comune și concrete pentru a aborda provocările din domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen și pentru a garanta că aspectele legate de egalitatea de gen sunt discutate la cel mai înalt nivel politic, ținând seama de formele distincte de discriminare la care sunt supuse femeile victime ale rasismului, femeile care aparțin minorităților etnice, religioase și lingvistice, femeile în vârstă, femeile cu dizabilități, femeile rome, femeile LBTI, femeile refugiate și cele migrante, precum și femeile care sunt expuse riscului excluziunii sociale;

3.  reliefează importanța semnalului politic exprimat prin instituirea unei formațiuni a Consiliului privind egalitatea de gen; afirmă că o formațiune specifică a Consiliului privind egalitatea de gen, care să le permită miniștrilor și secretarilor de stat responsabili cu egalitatea de gen să se întâlnească și să discute în mod regulat, va sprijini integrarea perspectivei de gen în legislația Uniunii, precum și dialogul și cooperarea între statele membre, schimbul de bune practici și de acte legislative și capacitatea de a oferi răspunsuri comune la problemele de la nivelul UE și va contribui la reducerea decalajelor dintre statele membre și la armonizarea protecției drepturilor femeilor și a egalității de gen în Europa printr-o abordare intersecțională;

4.  subliniază că o formațiune specifică a Consiliului privind egalitatea de gen ar reprezenta un element-cheie în deblocarea negocierilor referitoare la principalele dosare legate de egalitatea de gen, și anume ratificarea Convenției de la Istanbul, adoptarea Directivei privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) și a Directivei Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (Directiva privind combaterea discriminării), precum și promovarea altor aspecte de gen care ar trebui să fie abordate în următorii ani, cum ar fi includerea violenței de gen pe lista de infracțiuni recunoscute la nivelul UE, precum și adoptarea unei viitoare directive privind violența de gen;

5.  invită Consiliul și Consiliul European să înființeze o formațiune a Consiliului privind egalitatea de gen, pentru a facilita integrarea perspectivei de gen în toate politicile și actele legislative ale UE;

6.  invită Consiliul European să hotărască cu majoritate calificată și să modifice lista formațiunilor în care se reunește Consiliul, în conformitate cu articolul 236 din TFUE și cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0080. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0025. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0286. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0173. (6) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2018/630296/EPRS_BRI(2018)630296_EN.pdf (7) Eurostat, 2018. (8) Potrivit ONG-urilor (Oxfam) și ONU.

Decizia Parlamentului European din 17 decembrie 2020 privind modificările aduse Regulamentului de procedură pentru a asigura funcționarea Parlamentului în împrejurări excepționale (2020/2098(REG))

P9_TA(2020)0380 A9-0194/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 236 și 237 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0194/2020),

1.  hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.  subliniază că criza sanitară provocată de pandemia de COVID-19 a arătat că Regulamentul său de procedură are nevoie de proceduri mai dezvoltate pentru a garanta funcționarea fără limitări a Parlamentului în diferite tipuri de împrejurări excepționale;

3.  subliniază importanța măsurilor temporare adoptate, în conformitate cu principiul statului de drept, de Președintele său și de organele sale de conducere în timpul actualei crize sanitare, pentru a face față acestor împrejurări excepționale; subliniază că nu au existat alte alternative la aceste măsuri pentru a garanta continuitatea activității Parlamentului așa cum se prevede în tratate și că ele au permis Parlamentului să își desfășoare funcțiile de control legislativ, bugetar și politic în timpul crizei, în conformitate cu procedurile prevăzute de tratate;

4.  subliniază că aceste măsuri temporare au fost pe deplin justificate și că ele au asigurat validitatea tuturor voturilor exprimate în perioada în care s-au aplicat;

5.  reamintește importanța asigurării, prin toate mijloacele de care dispune, de înlesniri rezonabile pentru deputații cu dizabilități și personalul acestora în perioada în care Parlamentul își desfășoară activitatea în împrejurări excepționale;

6.  consideră că modificările de mai jos ar trebui adoptate prin intermediul sistemului electronic alternativ de votare, în conformitate cu actualele măsuri temporare adoptate de președintele său și de organele sale de conducere pentru a-i permite să funcționeze în timpul crizei sanitare cauzate de pandemia de COVID-19;

7.  decide că aceste modificări intră în vigoare la 1 ianuarie 2021, dar că se aplică numai de la 18 ianuarie 2021, astfel încât Președintele și Conferința președinților să aibă temeiul juridic pentru adoptarea și aprobarea prealabilă a unei decizii în temeiul noului articol 237a alineatul (2) primul paragraf, astfel încât noile dispoziții să poată fi aplicate integral din prima zi de aplicare a acestora, și anume la deschiderea primei perioade de sesiune ordinară din 2021;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie spre informare Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

Textul în vigoare   Amendamentul Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Titlul XIII a (nou) TITLUL XIIIa: ÎMPREJURĂRI EXCEPȚIONALE Amendamentul 2 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 237 a (nou) Articolul 237a Măsuri excepționale (1)  Prezentul articol se aplică situațiilor în care Parlamentul, din cauza unor împrejurări excepționale și neprevăzute independente de voința sa, este împiedicat să își îndeplinească atribuțiile și să își exercite prerogativele în temeiul tratatelor și în care, pentru a adopta măsuri excepționale care să îi permită Parlamentului să continue să îndeplinească aceste atribuții și să exercite aceste prerogative, este necesară o derogare temporară de la procedurile obișnuite ale Parlamentului, prevăzute la alte articole din prezentul regulament. Se consideră că există împrejurări excepționale în cazul în care Președintele ajunge, pe baza unor dovezi solide, confirmate, dacă este cazul, de serviciile Parlamentului, la concluzia că, din motive de securitate sau siguranță sau din cauza indisponibilității mijloacelor tehnice, este sau va fi imposibil sau periculos ca Parlamentul să se întrunească urmând procedurile sale obișnuite, astfel cum se prevede la alte articole din prezentul regulament și în calendarul adoptat de aceasta. (2)  Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), Președintele poate decide, cu aprobarea Conferinței președinților, să aplice una sau mai multe dintre măsurile menționate la alineatul (3). Dacă, din motive de urgență imperativă, este imposibilă întrunirea Conferinței președinților în persoană sau virtual, Președintele poate decide să aplice una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alineatul (3). O astfel de decizie expiră în termen de cinci zile de la adoptare, cu excepția cazului în care a fost aprobată de Conferința președinților în termenul respectiv. În urma unei decizii a Președintelui, aprobată de Conferința președinților, un număr de deputați sau un grup sau grupuri politice care ating cel puțin pragul mediu pot solicita, în orice moment, ca unele măsuri sau toate măsurile prevăzute în decizia respectivă să fie supuse în mod individual Parlamentului spre aprobare fără dezbatere. Votul în plen se înscrie pe ordinea de zi a primei ședințe care urmează după ziua depunerii solicitării respective. Nu se pot depune amendamente. În cazul în care o măsură nu întrunește majoritatea voturilor exprimate, aceasta expiră după încheierea perioadei de sesiune. O măsură aprobată în sesiune plenară nu poate fi supusă din nou la vot în cursul aceleiași perioade de sesiune. (3)  Decizia menționată la alineatul (2) poate prevedea toate măsurile adecvate pentru abordarea împrejurărilor excepționale menționate la alineatul (1), în special următoarele măsuri: (a)  amânarea unei perioade de sesiune, a unei ședințe sau a unei reuniuni a unei comisii până la o dată ulterioară celei programate și/sau anularea sau limitarea reuniunilor delegațiilor interparlamentare și ale altor organe; (b)  mutarea locului de desfășurare a unei perioade de sesiune, a unei ședințe sau a unei reuniuni a unei comisii de la sediul Parlamentului la unul dintre locurile de desfășurare a activității sale sau la un loc extern, ori de la unul dintre locurile de desfășurare a activității sale la sediul Parlamentului, la unul dintre celelalte locuri de desfășurare a activității sale sau la un loc extern; (c)  desfășurarea, integral sau parțial, a unei perioade de sesiune sau a unei ședințe în incinta Parlamentului, în săli de reuniune separate, care permit o distanțare fizică adecvată; (d)  desfășurarea unei perioade de sesiune, a unei ședințe sau a unei reuniuni a organelor Parlamentului în conformitate cu regimul de participare de la distanță prevăzut la articolul 237c; (e)  în cazul în care mecanismul ad hoc de suplinire prevăzut la articolul 209 alineatul (7) nu oferă suficiente soluții pentru a aborda împrejurările excepționale avute în vedere, înlocuirea temporară a deputaților dintr-o comisie de către grupurile politice, cu excepția cazului în care deputații în cauză se opun unei astfel de înlocuiri temporare. (4)  O decizie menționată la alineatul (2) este limitată în timp și precizează motivele pe care se întemeiază. Aceasta intră în vigoare la data publicării pe site-ul Parlamentului sau, dacă împrejurările împiedică o astfel de publicare, la data publicării acesteia prin cele mai bune mijloace alternative disponibile. De asemenea, toți deputații sunt informați individual și fără întârziere cu privire la decizie. Decizia poate fi reînnoită de către Președinte în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2) o dată sau de mai multe ori, pentru o perioadă limitată. O decizie de reînnoire expune motivele pe care se întemeiază. Președintele revocă o decizie adoptată în temeiul prezentului articol de îndată ce au dispărut împrejurările excepționale menționate la alineatul (1) care au condus la adoptarea acesteia. (5)  Prezentul articol se aplică numai în ultimă instanță și sunt reținute și aplicate numai măsurile strict necesare pentru abordarea împrejurărilor excepționale în cauză. La aplicarea prezentului articol se ține seama în mod corespunzător mai ales de principiul democrației reprezentative, de principiul egalității de tratament a deputaților, de dreptul deputaților de a-și exercita mandatul parlamentar fără deficiențe, inclusiv de drepturile acestora care decurg din articolul 167 și de dreptul de a vota în mod liber, individual și în persoană, precum și de Protocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene, anexat tratatelor. Amendamentul 3 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 237 b (nou) Articolul 237b Perturbarea echilibrului politic în Parlament (1)  Președintele poate adopta, cu aprobarea Conferinței președinților, măsurile necesare pentru a facilita participarea deputaților sau a unui grup politic în cauză în cazul în care, pe baza unor dovezi solide, acesta ajunge la concluzia că echilibrul politic din Parlament este grav afectat deoarece un număr semnificativ de deputați sau un grup politic nu pot participa la lucrările Parlamentului desfășurate conform procedurilor sale obișnuite, astfel cum se prevede la alte articole din prezentul regulament, din motive de securitate sau de siguranță sau ca urmare a indisponibilității mijloacelor tehnice. Scopul unic al unor astfel de măsuri este de a permite participarea de la distanță a deputaților în cauză prin aplicarea anumitor mijloace tehnice selectate în temeiul articolului 237c alineatul (1) sau prin alte mijloace adecvate care servesc aceluiași scop. (2)  Măsurile prevăzute la alineatul (1) pot fi adoptate în beneficiul unui număr semnificativ de deputați dacă împrejurări excepționale și imprevizibile, independente de voința lor, care au loc într-un context regional, conduc la neparticiparea acestora. Măsurile prevăzute la alineatul (1) pot fi adoptate, de asemenea, în beneficiul deputaților dintr-un grup politic, dacă grupul respectiv le-a solicitat, în cazul în care neparticiparea acestuia este rezultatul unor împrejurări excepționale și imprevizibile, care nu pot fi controlate de grupul respectiv. (3)  Articolul 237a alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf, precum și normele și principiile prevăzute la articolul 237a alineatele (4) și (5) se aplică în mod corespunzător. Amendamentul 4 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 237 c (nou) Articolul 237c Regimul de participare de la distanță (1)  Dacă Președintele decide, în conformitate cu articolul 237a alineatul (3) litera (d), să aplice regimul de participare de la distanță, Parlamentul își poate desfășura lucrările de la distanță, printre altele, permițând tuturor deputaților să își exercite unele dintre drepturile parlamentare prin mijloace electronice. În cazul în care Președintele decide, în conformitate cu articolul 237b, că trebuie utilizate anumite mijloace tehnice în cadrul regimului de participare de la distanță, prezentul articol se aplică numai în măsura necesară și numai deputaților în cauză. (2)  Regimul de participare de la distanță garantează că: –  deputații își pot exercita mandatul parlamentar fără deficiențe, în special dreptul de a se exprima în plen și în comisii, de a vota și de a depune texte; –  deputații votează individual și în persoană; –  sistemul de votare de la distanță le permite deputaților să voteze în mod obișnuit, să voteze prin apel nominal și prin vot secret și să verifice dacă voturile lor sunt luate în calcul printre voturile exprimate; –  se aplică un sistem de vot uniform pentru toți deputații, indiferent dacă sunt prezenți sau nu în incinta Parlamentului; –  articolul 167 se aplică în cea mai mare măsură posibilă; –  soluțiile informatice puse la dispoziția deputaților și a personalului acestora sunt neutre din punct de vedere tehnologic; –  participarea deputaților la dezbaterile parlamentare și la votare are loc prin mijloace electronice securizate care sunt gestionate și supravegheate de serviciile Parlamentului direct și intern. (3)  La luarea deciziei menționate la alineatul (1), Președintele stabilește dacă regimul respectiv se aplică numai exercitării drepturilor deputaților în plen sau și exercitării drepturilor deputaților în comisii și/sau alte organe ale Parlamentului. De asemenea, Președintele stabilește în decizia sa modul în care drepturile și practicile care nu pot fi exercitate în mod corespunzător fără prezența fizică a membrilor suferă adaptări pe durata regimului. Aceste drepturi și practici se referă, printre altele, la: –  modul de contabilizare a prezenței la o ședință sau la o reuniune; –  condițiile în care se cere verificarea cvorumului; –  depunerea textelor; –  cererile de vot separat sau pe părți; –  repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt; –  programarea dezbaterilor; –  prezentarea amendamentelor orale și obiecțiile ridicate la acestea; –  ordinea voturilor; –  termenele pentru stabilirea ordinii de zi și pentru moțiunile de procedură. (4)  Din punctul de vedere al aplicării dispozițiilor din normele privind cvorumul și votul în sala de ședințe, deputații care participă de la distanță sunt considerați prezenți fizic în sala de ședințe. Prin derogare de la articolul 171 alineatul (11), deputații care nu au luat cuvântul în cadrul unei dezbateri pot prezenta, o dată pe ședință, o declarație scrisă, care se anexează la stenograma dezbaterii. Președintele stabilește, după caz, modul în care sala de ședințe poate fi utilizată de către deputați în cadrul regimului de participare de la distanță, în special numărul maxim de deputați care pot fi prezenți fizic. (5)  Dacă Președintele decide, în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf, să aplice regimul de participare de la distanță în cazul comisiilor sau al altor organe, se aplică, mutatis mutandis, alineatul (4), primul paragraf. (6)  Biroul adoptă măsurile privind funcționarea și securitatea mijloacelor electronice utilizate în temeiul prezentului articol, în concordanță cu cerințele și standardele prevăzute la alineatul (2). Amendamentul 5 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 237 d (nou) Articolul 237d Organizarea unei perioade de sesiune sau a unei ședințe în săli de reuniune separate În cazul în care, în conformitate cu articolul 237a alineatul (3) litera (c), Președintele decide să permită desfășurarea unei perioade de sesiune sau a unei ședințe, integral sau parțial, în mai multe săli de reuniune, inclusiv, dacă este cazul, în hemiciclu, se aplică următoarele norme: –  sălile de reuniune utilizate în acest context sunt considerate a constitui în mod colectiv sala de ședințe; –  Președintele poate, dacă este necesar, să stabilească modul în care sălile de reuniune respective pot fi utilizate, pentru a asigura respectarea cerințelor de distanțare fizică.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare având în vedere infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii (COM(2020)0782 – C9-0379/2020 – 2020/0347(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0782),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 91 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0379/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  după consultarea Comitetului Economic și Social European,

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 2 decembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 17 decembrie 2020 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2020/... al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite aspecte ale siguranței și conectivității feroviare având în vedere infrastructura transfrontalieră care leagă Uniunea de Regatul Unit prin legătura fixă pe sub Canalul Mânecii

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2020/2222.)

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice (2020/2532(RSP))

P9_TA(2020)0382 B9-0422/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la CCONUSC (COP21) de la Paris pe data de 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, prezentată în aprilie 2013, și documentele de lucru ale serviciilor Comisiei care însoțesc această strategie,

–  având în vedere raportul Comisiei din 12 noiembrie 2018 privind punerea în aplicare a Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice (COM(2018)0738),

–  având în vedere Raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu pentru 2018 în ceea ce privește decalajele privind adaptarea,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2020 privind un regulament de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) (COM(2020)0080),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030: Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie „De la fermă la consumator” pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

–  având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la o încălzire globală de 1,5 °C, cel de-al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului și raportul său de sinteză, raportul său special privind schimbările climatice și terenurile și raportul său special privind oceanele și criosfera într-un context climatic în schimbare;

–  având în vedere Evaluarea globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice publicată de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din 31 mai 2019,

–  având în vedere Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”,

–  având în vedere raportul emblematic al Comisiei mondiale privind adaptarea pe 2019, intitulat „Adapt Now: A Global Call for Leadership on Climate Resilience” (Adaptare acum: Un apel global la preluarea unui rol de frunte în domeniul rezilienței la schimbările climatice),

–  având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu al UE până în 2020 și viziunea sa pentru 2050,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(3),

–  având în vedere raportul bazat pe indicatori al Agenției Europene de Mediu (AEM), din 25 ianuarie 2017, intitulat „Climate change, impacts and vulnerability in Europe 2016” (Schimbările climatice, efectele și gradul de vulnerabilitate în Europa, 2016),

–  având în vedere evaluarea indicatorilor realizată de AEM, din 2 aprilie 2019, intitulată „Economic losses from climate-related extremes in Europe” (Pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme în Europa),

–  având în vedere raportul AEM din 4 septembrie 2019, intitulat „Climate change adaptation in the agriculture sector in Europe” (Adaptarea sectorului agricol din Europa la schimbările climatice),

–  având în vedere raportul AEM din 4 decembrie 2019, intitulat „The European environment  state and outlook 2020: knowledge for transition to a sustainable Europe” (Mediul european  situație și perspective în 2020: Cunoștințe pentru tranziția către o Europă sustenabilă),

–  având în vedere opinia științifică a Grupului independent pentru consultanță științifică din 29 iunie 2020 privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice asupra sănătății,

–  având în vedere raportul AEM din 8 septembrie 2020, intitulat „Healthy environment, healthy lives: how the environment influences health and well-being in Europe” (Un mediu sănătos, o viață sănătoasă: Influența mediului asupra sănătății și bunăstării în Europa),

–  având în vedere Cadrul de acțiune de la Sendai al ONU pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030,

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei(5),

–  având în vedere Cadrul privind adaptarea de la Cancun,

–  având în vedere Mecanismul internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune asociate efectelor schimbărilor climatice,

–  având în vedere Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water)(7),

–  având în vedere Raportul special nr. 33/2018 al Curții de Conturi Europene intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”,

–  având în vedere Raportul special nr. 25/2018 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare”,

–  având în vedere prognozele Comisiei referitoare la impactul schimbărilor climatice asupra economiei în sectoarele UE, bazate pe o analiză ascendentă (Rapoartele PESETA), în special rapoartele PESETA III și PESETA IV din 2018 și 2020,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice (O-000075/2020 – B9‑0075/2020),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât schimbările climatice observate deja au un impact extins asupra ecosistemelor (și în special asupra biodiversității), asupra sectorului social și a celui economic (ducând la adâncirea inegalității) și asupra sănătății umane; întrucât este important să se prevină apariția amenințărilor multiple și adesea în interacțiune asupra ecosistemelor și asupra faunei și florei sălbatice, inclusiv pierderea și degradarea habitatelor; întrucât se înregistrează în continuare efecte ale schimbărilor climatice la nivel global și în UE și întrucât există dovezi suplimentare că schimbările climatice viitoare vor duce la creșterea numărului evenimentelor extreme asociate cu schimbările climatice în multe regiuni ale UE, precum și în țări terțe și vor declanșa invazii ale unor purtători de boli infecțioase, care ar putea duce la reapariția în UE a unor boli infecțioase eliminate anterior; întrucât adaptarea la schimbările climatice nu este numai în interesul economic al UE, ci este și imperativă pentru bunăstarea publicului larg;

B.  întrucât statele membre, regiunile și sectoarele din UE sunt și se preconizează că vor fi afectate de schimbările climatice în mod diferit; întrucât regiunile costiere și insulare sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice; întrucât capacitatea de adaptare diferă în mod semnificativ de la o regiune UE la alta, iar capacitatea de adaptare a regiunilor insulare și ultraperiferice este limitată; întrucât strategiile de adaptare ar trebui, de asemenea, să încurajeze trecerea la o dezvoltare sustenabilă în zonele vulnerabile, cum ar fi insulele, pe baza unor soluții ecologice și bazate pe natură; întrucât zona mediteraneeană va suferi mai mult din cauza efectelor mortalității umane legate de căldură, a deficitului de apă, a deșertificării, a pierderii habitatelor și a incendiilor forestiere;

C.  întrucât recifele de corali și mangrovele, care sunt absorbanți naturali de carbon cu un rol esențial, sunt expuse riscului din cauza schimbărilor climatice;

D.  întrucât sănătatea solurilor este un factor esențial în atenuarea efectelor deșertificării, deoarece solul reprezintă cel mai mare rezervor de carbon și fundamentul tuturor ecosistemelor și al culturilor de câmp și pentru că acesta are o capacitate semnificativă de retenție a apei și joacă un rol important în îmbunătățirea rezilienței societale la schimbările de mediu;

E.  întrucât există o legătură puternică între sectorul apei, agricultură, pescuit, silvicultură și biodiversitatea terestră și marină, aceste domenii având legătură și cu modificările ce au loc în utilizarea terenurilor, precum și cu schimbările demografice; întrucât efectele schimbărilor climatice înregistrate în alte părți ale lumii pot afecta UE prin intermediul comerțului, al fluxurilor financiare internaționale, al sănătății publice, al migrației și al securității;

F.  întrucât consumul general de energie în sectorul apei în UE este semnificativ și trebuie să fie mai eficient pentru a contribui la obiectivele Acordului de la Paris și la obiectivele UE în domeniul climei pentru 2030 și pentru a putea realiza neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon în 2050;

G.  întrucât Directiva-cadru privind apa (DCA) nu include dispoziții specifice destinate să abordeze efectele schimbărilor climatice; întrucât, în comunicarea sa intitulată „Pactul verde european”, Comisia recunoaște totuși că trebuie restabilite funcțiile naturale ale apelor subterane și de suprafață;

H.  întrucât clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul de energie și 36 % din emisiile de CO2 din UE și întrucât renovarea lor în profunzime, inclusiv renovarea în profunzime efectuată în etape, este, așadar, esențială pentru realizarea obiectivului UE de a atinge până în 2050 un nivel al emisiilor nete de gaze cu efect de seră egal cu zero;

I.  întrucât AEM a estimat că extremele climatice și meteorologice au reprezentat 426 de miliarde EUR în termeni monetari între 1980 și 2017 în statele membre UE-28 și a precizat că se preconizează costuri ridicate ale prejudiciilor cauzate de schimbările climatice, chiar și în condițiile implementării Acordului de la Paris; întrucât aceste costuri ar trebui luate în considerare în analiza cost-beneficiu a măsurilor care urmează să fie puse în aplicare; întrucât investițiile reziliente la schimbările climatice pot limita efectele negative ale schimbărilor climatice și, astfel, pot reduce costurile de adaptare; întrucât efectele schimbărilor climatice în afara UE ar putea avea repercusiuni economice, sociale și politice asupra UE în numeroase moduri, inclusiv prin comerț, fluxuri financiare internaționale, strămutarea provocată de factori climatici și securitate; întrucât investițiile necesare pentru adaptarea la schimbările climatice încă nu au fost evaluate sau incluse în cifrele din cadrul financiar multianual (CFM) privind clima;

J.  întrucât schimbările climatice și efectele conexe pot fi reduse considerabil prin aplicarea la nivel mondial a unei politici ambițioase de atenuare, care să fie compatibilă cu obiectivul de atenuare înscris în Acordul de la Paris; întrucât angajamentele actuale privind reducerea emisiilor nu sunt suficiente pentru realizarea obiectivelor Acordului de la Paris și vor avea ca efect o încălzire globală de peste 3 °C față de nivelul preindustrial;

K.  întrucât se impune o adaptare la schimbările climatice pentru a anticipa efectele negative prezente și viitoare ale schimbărilor climatice și pentru a le face față, dar și pentru a evita sau a reduce riscurile pe termen scurt, mediu și lung legate de schimbările climatice; întrucât o strategie robustă de adaptare a UE este esențială pentru pregătirea regiunilor și a sectoarelor vulnerabile; întrucât eforturile internaționale colective, printre altele, privind dezvoltarea sustenabilă, biodiversitatea și reducerea riscurilor de dezastre ar trebui să fie mai bine integrate în noua strategie;

L.  întrucât mecanismele de finanțare a măsurilor de adaptare, menite să abordeze pierderile și daunele sau strămutările provocate de schimbările climatice, vor fi mai eficace dacă vor include participarea deplină a femeilor, inclusiv a femeilor de la nivel local, la procesele de proiectare, de luare a deciziilor și de punere în aplicare; întrucât luarea în considerare a cunoștințelor femeilor, inclusiv a cunoștințelor la nivel local și indigen, poate să contribuie la progrese în gestionarea dezastrelor, să încurajeze biodiversitatea, să îmbunătățească gestionarea apei, să consolideze securitatea alimentară, să prevină deșertificarea, să protejeze pădurile, să asigure o tranziție rapidă la tehnologiile bazate pe energia din surse regenerabile și să sprijine sănătatea publică;

M.  întrucât pericolele pentru sănătate legate de schimbările climatice vor afecta oamenii, în special unele grupuri vulnerabile (persoanele în vârstă, copiii, lucrătorii în aer liber și persoanele fără adăpost); întrucât aceste pericole cresc, printre altele, morbiditatea și mortalitatea, din cauza fenomenelor meteorologice extreme (caniculă, furtuni, inundații, incendii forestiere) și a bolilor infecțioase emergente (a căror răspândire, sincronizare și intensitate sunt influențate de modificările temperaturii, umidității și precipitațiilor); întrucât schimbările ecosistemelor ar putea crește și riscul prezentat de bolile infecțioase;

N.  întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, schimbările climatice preconizate vor provoca aproximativ 250 000 de decese suplimentare pe an până în 2030;

O.  întrucât refacerea ecosistemelor, cum ar fi pădurile, pajiștile, turbăriile și zonele umede, conduce la schimbări pozitive în ceea ce privește echilibrul de carbon al respectivului sistem de utilizare a terenurilor și reprezintă atât o măsură de atenuare, cât și o măsură de adaptare;

P.  întrucât investițiile în prevenirea dezastrelor de mediu pot îmbunătăți în mod eficace adaptarea la schimbările climatice și pot reduce frecvența și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme legate de climă;

Q.  întrucât, conform raportului special al IPCC din 2019 privind schimbările climatice și terenurile, conservarea ecosistemelor cu conținut ridicat de dioxid de carbon are un impact pozitiv imediat în ceea ce privește schimbările climatice; întrucât impactul pozitiv al măsurilor de refacere și al altor măsuri asupra sistemelor de utilizare a terenurilor nu este imediat;

R.  întrucât obiectivul atingerii unei stări ecologice bune a corpurilor de apă este deosebit de important pentru adaptare, starea ecologică a corpurilor de apă fiind supusă unei presiuni tot mai mari din cauza schimbărilor climatice,

Observații generale

1.  subliniază că este necesară o adaptare atât la nivelul Uniunii în ansamblu, cât și al tuturor țărilor și regiunilor, pentru a reduce la minimum efectele negative și ireversibile ale schimbărilor climatice, aplicând măsuri ambițioase de atenuare în scopul continuării eforturilor de limitare a încălzirii globale la un nivel sub 1,5 °C în comparație cu nivelurile preindustriale, a valorifica pe deplin oportunitățile de creștere economică rezilientă la schimbările climatice și de dezvoltare sustenabilă și a maximiza beneficiile comune cu alte politici și legi privind mediul; în acest context, își reafirmă angajamentul neclintit de a realiza obiectivul global de adaptare, prevăzut în Acordul de la Paris;

2.  recunoaște că orașele și regiunile din UE se confruntă deja cu efecte negative ample ale schimbărilor climatice, cum ar fi precipitațiile extreme, inundațiile și seceta și că aceste fenomene reprezintă riscuri ecologice, economice și în materie de siguranță pentru comunitățile și întreprinderile locale; consideră că viitoarea strategie ar trebui să reflecte această urgență și să propună măsuri adecvate în acest sens;

3.  propune ca natura reactivă a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene să fie completată de o adaptare la schimbările climatice planificată în mod proactiv, care să reducă vulnerabilitatea teritoriului UE și a locuitorilor săi prin creșterea capacității de adaptare și prin reducerea sensibilității acestuia;

4.  își exprimă sprijinul pentru activitatea Comisiei mondiale privind adaptarea de a atrage atenția asupra problemei adaptării;

5.  solicită să se acorde o atenție reînnoită și mai mare adaptării; ca urmare, își exprimă satisfacția cu privire la prezentarea de către Comisie a unei noi strategii, care va fi o componentă-cheie a politicilor UE privind schimbările climatice, și solicită Comisiei să prezinte această strategie fără întârziere; consideră că aceasta este o oportunitate pentru poziționarea UE ca lider global în dezvoltarea rezilienței climatice mondiale prin creșterea finanțării, precum și prin promovarea științei, serviciilor, tehnologiilor și practicilor necesare pentru adaptare; consideră că noua strategie ar trebui să facă parte integrantă din Pactul verde european, în scopul construirii unei UE reziliente prin crearea și susținerea de sisteme cu o mare capacitate de adaptare și de răspuns într-un context climatic în rapidă schimbare, prin stimularea dezvoltării economice sustenabile, asigurarea calității vieții și a sănătății publice, garantarea securității alimentare și de aprovizionare cu apă, respectarea și protejarea biodiversității, adoptarea surselor de energie ecologice și asigurarea dreptății climatice și sociale; salută regimul îmbunătățit de guvernanță al adaptării în cadrul Legii europene a climei;

6.  salută evaluarea Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice, publicată de Comisie în noiembrie 2018, și ia act de concluzia acesteia, potrivit căreia obiectivele ample ale strategiei nu au fost atinse în totalitate, însă au fost înregistrate progrese în toate acțiunile individuale din strategie; consideră, în acest sens, că obiectivele stabilite în noua strategie trebuie să fie mai ambițioase pentru ca UE să fie pregătită pentru a face față efectelor negative preconizate ale schimbărilor climatice;

7.  solicită luarea în considerare a adaptării la schimbările climatice la construirea și la renovarea infrastructurii existente, în toate sectoarele și în amenajarea teritoriului, și solicită integrarea dimensiunii climatice în activitățile de amenajare a teritoriului, la nivelul clădirilor, al întregii infrastructuri relevante, precum și în alte investiții, în special prin examinarea ex ante a activelor în vederea analizării capacității proiectelor de a face față efectelor pe termen mediu și lung ale schimbării climatice în contextul unor diferite scenarii de creștere a temperaturii globale, pentru a afla dacă sunt sau nu eligibile pentru finanțare din partea Uniunii și pentru a asigura cheltuirea eficientă a fondurilor UE pe proiecte de durată și compatibile din punct de vedere climatic; solicită o reformă a standardelor și practicilor în domeniul ingineriei pe întregul teritoriu al UE, pentru a integra riscurile fizice legate de schimbările climatice;

8.  subliniază că infrastructura ecologică contribuie la adaptarea la schimbările climatice prin protejarea capitalului natural, conservarea habitatelor și a speciilor naturale, starea ecologică bună, gestionarea apei și siguranța alimentară;

9.  regretă că strategia din 2013 nu ține seama în mod corespunzător de caracterul stringent al aplicării măsurilor de adaptare; salută guvernanța consolidată pentru acțiunile de adaptare în cadrul Legii europene a climei și solicită ca noua strategie să includă obiective obligatorii și măsurabile atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, identificarea domeniilor prioritare și a nevoilor de investiții, inclusiv evaluarea măsurii în care investițiile UE contribuie la reducerea vulnerabilității climatice a Uniunii în general, precum și un proces de analiză cu o frecvență crescută, cu obiective clare, cu o evaluare corespunzătoare și cu indicatori bazați pe cele mai recente date științifice pentru măsurarea progreselor realizate în implementarea strategiei; recunoaște necesitatea de a actualiza în mod continuu măsurile și planurile într-o lume a cărei schimbare este fără precedent; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască și să actualizeze în mod periodic noua strategie, în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii europene a climei;

10.  ia act, de asemenea, de faptul că progresele înregistrate în ceea ce privește numărul de strategii de adaptare locale și regionale au fost mai reduse decât s-a preconizat, existând diferențe între statele membre; încurajează statele membre să stimuleze și să sprijine regiunile în punerea în aplicare a planurilor de adaptare și în inițierea acțiunilor; subliniază că strategiile de adaptare ar trebui să țină seama în mod corespunzător de specificitățile teritoriale și de cunoștințele acumulate la nivel local; invită Comisia să se asigure că toate regiunile din UE sunt pregătite să facă față efectelor schimbărilor climatice prin măsuri de adaptare; recunoaște, în acest context, valoarea Convenției primarilor, prin care a fost intensificată cooperarea privind adaptarea la nivel local, și a dialogurilor naționale permanente pe mai multe niveluri în domeniul climei și al energiei, astfel cum prevede Regulamentul privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice; solicită consolidarea rolului adaptării în Pactul climatic european;

11.  subliniază importanța gestionării riscurilor fizice legate de schimbările climatice și solicită integrarea evaluărilor obligatorii ale riscurilor aferente schimbărilor climatice în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, inclusiv în planurile naționale de adaptare;

12.  solicită ca achizițiile publice să servească drept exemplu pozitiv de utilizare a materialelor și serviciilor favorabile climei;

13.  subliniază importanța promovării în continuare, în noua strategie, a adaptării climatice a regiunilor și orașelor, de exemplu prin promovarea unor cadre legislative care să impună strategii de adaptare, precum și o monitorizare adecvată la nivel regional și la nivelul orașelor, după o consultare corespunzătoare cu părțile interesate relevante, inclusiv cu societatea civilă și cu organizațiile de tineret, cu sindicatele și întreprinderile locale, care să fie însoțite de stimulente financiare pentru a sprijini punerea lor în aplicare; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție specială creșterii gradului de pregătire și a capacității de adaptare în regiunile geografice cele mai vulnerabile, precum zonele de coastă, insulele și regiunile ultraperiferice, care sunt afectate cel mai mult de schimbările climatice prin catastrofe naturale și prin perturbări cauzate de fenomenele meteorologice extreme; regretă lipsa vizibilă a perspectivei de gen din strategia de adaptare a Comisiei din 2013 și insistă asupra unei perspective de gen care să ia în considerare pe deplin vulnerabilitatea femeilor și a fetelor și să susțină egalitatea de gen în participare;

14.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți cooperarea și coordonarea transfrontalieră în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, precum și în cadrul reacției rapide la dezastre climatice; în acest context, solicită Comisiei să sprijine statele membre în ceea ce privește schimbul de cunoștințe și bune practici cu privire la diferitele eforturi de adaptare la schimbările climatice depuse la nivel regional și local;

15.  subliniază necesitatea ca statele membre, regiunile și orașele să își formeze capacitatea de adaptare pentru a reduce vulnerabilitățile și efectele sociale ale schimbărilor climatice; solicită Comisiei și agențiilor UE să asigure formarea de capacitate și instruirea necesară, precum și un cadru pentru schimbul corespunzător de informații și bune practici între autoritățile locale, sub-naționale și naționale;

16.  subliniază că strategiile de adaptare ar trebui, de asemenea, să încurajeze o schimbare a modelului în zonele vulnerabile, cum ar fi insulele, întemeiată pe soluții ecologice și bazate pe natură și ar trebui să sporească autonomia pentru a asigura condiții de trai mai bune, inclusiv practici agricole și piscicole sustenabile și locale, gestionarea sustenabilă a apei, o utilizare mai intensă a energiilor din surse regenerabile etc., în conformitate cu obiectivele de dezvoltare durabilă, pentru a încuraja reziliența acestor zone și protejarea ecosistemelor lor;

17.  constată nevoia suplimentară de cartografiere a impactului cauzat de schimbările climatice, de exemplu în cazul apariției unor pericole naturale; salută, ca urmare, proiectul Climate-ADAPT al Observatorului UE pentru schimbări climatice și sănătate, a cărui lansare a avut loc deja și încurajează Comisia să dezvolte și să extindă în continuare proiectul pentru a include și alte sectoare;

18.  subliniază sinergiile importante și potențialele compromisuri dintre atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; subliniază că evaluarea actualei strategii de adaptare a evidențiat nevoia de a se pune mai mult accentul pe legătura dintre atenuare și adaptare în politici și planuri; constată că abordările sinergice ale acestor probleme sunt esențiale atât din cauza caracterului urgent al crizelor climatice și de mediu, cât și datorită necesității de a proteja sănătatea umană și de a consolida reziliența sistemelor ecologice și sociale, asigurându-ne că nimeni nu este lăsat în urmă; subliniază faptul că, deși eforturile comune sunt vitale pentru asigurarea unei acțiuni eficace de atenuare, având în vedere natura sa transfrontalieră globală, trebuie să se acorde o atenție deosebită și impactului schimbărilor climatice, precum și costurilor adaptării pentru fiecare regiune, în special pentru regiunile care se confruntă cu dubla provocare de a contribui la efortul global de atenuare și de a suporta, totodată, costurile în creștere necesare pentru a face față efectelor schimbărilor climatice;

19.  consideră că efectele negative ale schimbărilor climatice ar putea depăși capacitățile de adaptare ale statelor membre; consideră, prin urmare, că statele membre și Uniunea ar trebui să colaboreze pentru a evita, a reduce la minim și a contracara pierderile și daunele asociate cu schimbările climatice, astfel cum prevede articolul 8 din Acordul de la Paris; recunoaște necesitatea de a elabora în continuare măsuri menite să abordeze problemele legate de pierderi și daune;

20.  recunoaște că efectele schimbărilor climatice au un caracter transfrontalier, afectând, de exemplu, comerțul, migrația și securitatea; îndeamnă, prin urmare, Comisia să se asigure că noua strategie are o abordare holistică și acoperă întreaga gamă de efecte ale schimbărilor climatice;

21.  subliniază că UE trebuie să fie pregătită pentru strămutarea provocată de schimbările climatice și recunoaște necesitatea de a lua măsuri adecvate pentru a proteja drepturile umane în cazul populațiilor amenințate de efectele schimbărilor climatice;

Soluții naturale și infrastructură ecologică

22.  reamintește că schimbările climatice și efectele acestora afectează nu numai populația umană, ci și biodiversitatea și ecosistemele marine și terestre și că, potrivit raportului de referință al IPBES, schimbările climatice constituie, în prezent, al treilea cel mai important factor care determină direct pierderea biodiversității la nivel mondial, iar existența unor mijloace de trai sustenabile va fi vitală pentru atenuarea interferenței antropogene periculoase la nivelul sistemului climatic și pentru adaptarea la acest sistem; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să asigure o mai mare coerență între punerea în aplicare a măsurilor de adaptare și măsurile de conservare a biodiversității care decurg din strategia în domeniul biodiversității pentru 2030;

23.  încurajează dezvoltarea unei rețele transeuropene pentru natură cu adevărat coerentă și rezilientă, care să constea în coridoare ecologice pentru a preveni izolarea genetică, pentru a permite migrația speciilor și pentru a menține și a îmbunătăți ecosistemele sănătoase, permițând totodată dezvoltarea unei infrastructuri tradiționale, dar care să fie rezilientă la schimbările climatice;

24.  subliniază importanța utilizării unor soluții de adaptare naturale și sustenabile, a conservării și a refacerii ecosistemelor marine și terestre, care pot să contribuie în același timp la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptare, la protejarea biodiversității și la combaterea diferitelor tipuri de poluare; solicită ca noua strategie să includă planuri de acțiune ambițioase în vederea intensificării utilizării unor astfel de soluții, cu finanțare adecvată, inclusiv din CFM, din InvestEU și din Facilitatea de redresare și reziliență și propune analizarea portofoliilor de produse financiare disponibile și îmbunătățirea condițiilor de finanțare în vederea remedierii situației actuale necorespunzătoare în ceea ce privește investițiile; solicită, de asemenea, să se utilizeze în mod corespunzător programul LIFE, care să poată să acționeze ca un catalizator pentru inovare în domeniul adaptării și să devină un spațiu de experimentare, dezvoltare și testare a soluțiilor în vederea dezvoltării rezilienței UE în fața riscurilor generate de schimbările climatice;

25.  atrage atenția asupra necesității de a evalua și de a utiliza în continuare potențialul pădurilor, al arborilor și al infrastructurii verzi în adaptarea la schimbările climatice și în furnizarea de servicii ecosistemice, de exemplu al arborilor în zonele urbane, care ar putea reduce temperaturile extreme, pe lângă alte beneficii pe care le-ar putea furniza, precum îmbunătățirea calității aerului; solicită plantarea mai multor arbori în orașe, sprijinirea gestionării sustenabile a pădurilor și aplicarea unei reacții integrate la incendiile forestiere, inclusiv, de exemplu, instruire adecvată pentru pompierii implicați în combaterea acestora, pentru a proteja pădurile UE împotriva distrugerilor cauzate de evenimentele extreme cauzate de schimbările climatice; subliniază că toate măsurile de adaptare pentru reîmpădurire și agricultură trebuie să se bazeze pe cele mai recente cunoștințe științifice și trebuie să fie puse în aplicare cu respectarea deplină a principiilor ecologice;

26.  constată că identificarea zonelor forestiere care au rămas cel mai aproape de starea lor naturală și care ar trebui, prin urmare, să beneficieze de o protecție specială a reprezentat una dintre prioritățile celui de al doilea program de acțiune pentru mediu al UE din 1977; reține, de asemenea, că, deși nu s-au întreprins acțiuni până acum, UE a acordat prioritate acestui aspect și în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030; invită Comisia să alinieze viitoarea strategie a UE de adaptare la schimbările climatice cu obiectivele Strategiei UE în domeniul biodiversității, în special cu privire la protejarea strictă a tuturor pădurilor primare, precum și la obiectivele acesteia în materie de conservare și refacere;

27.  subliniază rolul ecosistemelor forestiere intacte(8) în depășirea factorilor de stres din mediul înconjurător, printre care schimbările climatice, datorită proprietăților inerente ale acestora, care le permit să își crească la maximum capacitatea de adaptare, aceste ecosisteme incluzând linii evolutive adaptate în mod remarcabil pentru a supraviețui în cazul unor variații sezoniere majore de temperatură și în cazul unor perturbări la nivel de peisaj survenite de-a lungul timpului;

28.  subliniază că există mai multe tehnologii care permit replantarea arborilor; înțelege că, în unele cazuri, lucrările de construcții efectuate în orașe pot conduce la distrugerea zonelor verzi și susține, în acest context, replantarea arborilor, oferindu-le o nouă viață, în locuri noi, bine concepute;

29.  invită Comisia și statele membre să includă infrastructura verde în categoria infrastructurii critice pentru a fi avută în vedere programare, finanțare și investiții;

30.  constată că anumite componente ale infrastructurii verzi sunt și ele afectate în condiții de temperaturi ridicate și alte condiții de stres și că, pentru ca acestea să creeze un efect de răcire nu doar fizic, ci și fiziologic, trebuie să le oferim condiții favorabile, sol și umiditate pentru a se putea dezvolta în zonele urbane; subliniază, prin urmare, rolul unei planificări urbane verzi adecvate, care ia în considerare nevoile diferitelor componente ale infrastructurii verzi și nu doar plantarea de arbori;

31.  recunoaște rolul oceanelor în adaptarea la schimbările climatice și subliniază că trebuie să se asigure și să se promoveze sănătatea și reziliența mărilor și oceanelor; amintește că raportul special al IPCC intitulat „Oceanul și criosfera într-un climat în schimbare” precizează că mecanismele climatice depind de sănătatea oceanelor și a ecosistemelor marine, afectate în prezent de încălzirea globală, de poluare, de exploatarea excesivă a biodiversității marine, de acidifiere, dezoxigenare și eroziune costieră; subliniază că raportul IPCC mai arată și că oceanul este o parte a soluției de atenuare și de adaptare la efectele schimbărilor climatice și evidențiază necesitatea de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea ecosistemelor, precum și de a spori absorbanții naturali de carbon;

32.  atrage atenția că degradarea ecosistemelor costiere și marine amenință securitatea fizică, economică și alimentară a comunităților locale și economia în general și slăbește capacitatea acestora de a asigura servicii ecosistemice critice, cum ar fi alimentele, stocarea carbonului și generarea de oxigen, precum și capacitatea de a susține soluții bazate pe natură pentru adaptarea la schimbările climatice;

33.  avertizează că anumite zone de coastă ar putea fi supuse unor presiuni uriașe din cauza nivelului în creștere al mării și a pătrunderii apei sărate în pânza freatică de coastă folosită pentru extragerea apei potabile, dar și în sistemele de canalizare, precum și din cauza fenomenelor meteorologice extreme, aceste lucruri putând avea consecințe precum deteriorarea culturilor, contaminarea corpurilor de apă, deteriorarea infrastructurii și strămutarea forțată; încurajează dezvoltarea de infrastructură verde în orașele de coastă, care sunt în general situate în apropierea zonelor umede, pentru a conserva biodiversitatea și ecosistemele costiere, precum și pentru a consolida dezvoltarea sustenabilă a economiei, a turismului și a peisajelor de coastă, care contribuie, de asemenea, la îmbunătățirea rezilienței la schimbările climatice în aceste zone vulnerabile, care sunt deosebit de afectate de nivelul în creștere al mării;

34.  sprijină inițiative, inclusiv elaborarea unor strategii urbane și a unei mai bune amenajări a teritoriului, care vizează folosirea potențialului acoperișurilor și al altor tipuri de infrastructură, precum parcurile, grădinile urbane, acoperișurile și pereții verzi, aparatele de filtrare a aerului, pavajele reci, betonul penetrabil și alte măsuri care pot contribui la scăderea temperaturilor ridicate din mediul urban, la păstrarea și reutilizarea apei pluviale și la producerea de hrană, în același timp reducând poluarea aerului, îmbunătățind calitatea vieții în orașe, reducând riscurile pentru sănătatea umană și protejând biodiversitatea, inclusiv polenizatorii; consideră că elementele de infrastructură precum drumurile, parcările, căile ferate, sistemele de electricitate și de drenaj, printre altele, trebuie să respecte biodiversitatea și să fie reziliente la schimbările climatice;

35.  recunoaște că evaluările autorităților publice cu privire la impactul amenajării teritoriului și al dezvoltării urbane asupra sistemului de apă ar putea oferi autorităților de planificare consultanța necesară cu privire la modalitățile în care se pot efectua lucrări de construcție fără a afecta sistemul de apă; solicită statelor membre să integreze aceste evaluări în abordările lor; invită statele membre să realizeze hărți de hazard și hărți de risc de inundații în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații, reducând astfel impactul inundațiilor;

36.  reamintește că schimbările climatice au un impact atât asupra cantității de apă, cât și asupra calității acesteia, întrucât debitul mai mic în corpurile de apă înseamnă o rată de diluție mai scăzută a substanțelor nocive care prezintă o amenințare la adresa biodiversității, a sănătății umane și a rezervei de apă potabilă; solicită, prin urmare, măsuri mai eficiente de gestionare a apei în zonele urbane și rurale, inclusiv crearea unor sisteme sustenabile de evacuare a apei printr-o mai bună amenajare a teritoriului, care să protejeze și să recupereze sistemele naturale de curgere și măsurile naturale de reținere a apei, pentru a contribui la atenuarea inundațiilor și a secetei, pentru a favoriza reîncărcarea pânzei freatice subterane și a asigura disponibilitatea resurselor de apă pentru producția de apă potabilă; subliniază că măsurile de adaptare în domeniul gestionării apei ar trebui să fie în armonie cu măsurile de îmbunătățire a sustenabilității și a circularității în agricultură, de încurajare a tranziției energetice și de conservare și refacere a ecosistemelor și a biodiversității; solicită, în acest sens, stabilirea unei legături strânse între viitorul plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului și noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice;

37.  solicită statelor membre și Comisiei să pună în aplicare pe deplin Directiva 2000/60/CE, care stabilește un cadru pentru acțiunea comunitară în domeniul politicilor privind apa, îmbunătățind calitatea apelor din amonte; constată că măsurile de reținere și captare a apei din corpurile de apă din amonte au un impact asupra corpurilor de apă din aval – inclusiv un impact transfrontalier, ceea ce ar putea împiedica dezvoltarea economică a zonelor din aval și ar putea limita disponibilitatea resurselor de apă potabilă; solicită măsuri politice coerente în diferite zone pentru a contribui la atingerea cel puțin a unei stări ecologice bune a corpurilor de apă în UE și subliniază importanța crucială a asigurării unor fluxuri ecologice care să fie conforme cu DCA și a unei îmbunătățiri semnificative a conectivității ecosistemelor de apă dulce;

38.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze în continuare reutilizarea apei pentru a preveni conflictele de alocare între diferitele utilizări ale apei, asigurând totodată disponibilitatea suficientă a resurselor de apă pentru producția de apă potabilă, esențială pentru îndeplinirea dreptului omului la apă;

39.  observă consumul ridicat de energie din sectorul apei; invită Comisia să ia în calcul măsuri eficiente din punct de vedere energetic și posibilitatea utilizării apelor uzate epurate ca sursă „in situ” de energie din surse regenerabile; constată că actuala Directivă privind tratarea apelor urbane reziduale nu a fost revizuită de la adoptarea acesteia în 1991; solicită Comisiei să revizuiască Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale pentru a se asigura că aceasta contribuie în mod pozitiv la obiectivele climatice și de mediu ale Uniunii;

Măsurile de adaptare și consecvența

40.  subliniază că este necesar să se sistematizeze adaptarea la schimbările climatice și să se maximizeze beneficiile comune ale acesteia cu toate politicile UE în domeniu pentru un viitor mai sustenabil, cum sunt politicile în domeniul agriculturii și producției de alimente, al silviculturii, transporturilor, comerțului, energiei, mediului, gestionării apei, clădirilor, infrastructurii, politicile industriale, maritime și de pescuit, politica de coeziune și politicile de dezvoltare locală, precum și politicile sociale și că este necesar ca alte inițiative care fac parte din Pactul verde european să fie consecvente cu măsurile de adaptare la schimbarea climatică și de atenuare a schimbării climatice;

41.  invită Comisia să analizeze în detaliu impactul asupra climei și asupra mediului al tuturor propunerilor legislative și bugetare pertinente și să se asigure că acestea sunt aliniate pe deplin la obiectivul de a limita încălzirea globală la mai puțin de 1,5 °C;

42.  regretă faptul că politicile UE au permis alocarea unor subvenții dăunătoare pentru climă și mediu în perioada 2014-2020, care au contribuit la reducerea rezilienței ecosistemelor UE; solicită ca normele aplicabile în toate domeniile de politică să împiedice utilizarea resurselor publice în acest fel;

43.  invită Comisia să adopte o abordare ambițioasă a viitorului val de renovări și să adopte inițiative adecvate care să asigure renovări aprofundate și etapizate, acordând o atenție deosebită eficienței din punctul de vedere al costurilor; salută, în acest context, obiectivul ambițios al Președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, de a înființa un „Bauhaus european” care să reunească ingineri, arhitecți și alți angajați din sectorul construcțiilor, astfel cum a subliniat în cadrul discursului privind starea Uniunii din 16 septembrie 2020, susținut în Parlamentul European;

44.  solicită ca noua strategie să fie armonizată cu acțiunile și acordurile mondiale precum Acordul de la Paris, ODD-urile și Convenția privind diversitatea biologică; cere Comisiei să identifice în noua strategie acțiuni care promovează și favorizează adaptarea în afara UE, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici, care sunt afectate cel mai puternic de schimbările climatice și de creșterea nivelului mării și să își intensifice asistența tehnică furnizată țărilor în curs de dezvoltare și partajarea de bune practici cu aceste țări, ca parte din acțiunile sale externe;

45.  solicită ca noua strategie de adaptare să promoveze și să dezvolte soluții de adaptare cu țările terțe, în special în părțile lumii cele mai vulnerabile la schimbările climatice și cel mai afectate de acestea; subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida în mod eficace și bine direcționat capacitățile în țările în curs de dezvoltare, de a difuza tehnologiile de adaptare la schimbările climatice și de a garanta responsabilitățile de-a lungul lanțurilor de aprovizionare;

46.  solicită Comisiei să abordeze rapid și în mod adecvat deșertificarea și degradarea solurilor, probleme care afectează deja majoritatea țărilor din Uniune și care reies ca printre cele mai vizibile consecințe ale schimbărilor climatice, precum și să elaboreze o metodologie și indicatori pentru evaluarea dimensiunii acestor probleme; subliniază, de asemenea, necesitatea abordării problemei impermeabilizării solurilor; amintește constatările raportului special al Curții Europene de Conturi intitulat „Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare”, în special necesitatea de a consolida cadrul juridic al UE pentru sol, de a intensifica acțiunile în vederea îndeplinirii angajamentului statelor membre de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE până cel târziu în 2030 și de a aborda mai bine cauzele subiacente ale deșertificării, în special practicile agricole nesustenabile; regretă lipsa unei politici și a unei acțiuni specifice a UE în acest sens; solicită, prin urmare, Comisiei să prezinte o strategie a UE pentru combaterea deșertificării în cadrul strategiei de adaptare; solicită fonduri suficiente pentru combaterea deșertificării și a degradării solurilor;

47.  recunoaște efectele inegale ale schimbărilor climatice, precum și faptul că efectele negative vor varia nu doar de la un stat la altul, ci și - mai important - de la o regiune la alta, afectând nevoile de măsuri de adaptare în fiecare dintre regiuni; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze orientări pentru statele membre și pentru regiuni, cu scopul de a le ajuta să își orienteze măsurile de adaptare în cel mai eficace mod;

48.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți gradul de pregătire și capacitatea de adaptare ale zonelor geografice cu un nivel ridicat de expunere la schimbările climatice, cum ar fi regiunile insulare și regiunile ultraperiferice ale UE;

49.  recunoaște că efectele negative ale schimbărilor climatice vor afecta în mod special grupurile sărace și defavorizate din societate, deoarece acestea tind să dispună de capacități de adaptare mai reduse și depind într-o măsură mai mare de resursele sensibile la schimbările climatice; subliniază că eforturile de adaptare la schimbările climatice trebuie să abordeze legătura dintre schimbările climatice și multiplele cauze socioeconomice ale vulnerabilității, inclusiv sărăcia și inegalitatea de gen;

50.  solicită sisteme de protecție socială consolidate pentru a proteja regiunile și persoanele cele mai vulnerabile împotriva efectelor negative ale schimbărilor climatice, precum și identificarea grupurilor vulnerabile la elaborarea unor politici echitabile de adaptare la toate nivelurile relevante de guvernanță;

51.  subliniază că selectarea măsurilor de adaptare ar trebui să se facă pe baza unei analize întemeiate pe criterii multiple, de exemplu eficiență, eficacitate, costuri financiare, consecvență cu măsurile de atenuare, perspectivă urbană etc; solicită Comisiei să elaboreze o definiție a integrării dimensiunii climatice ca o modalitate de a asigura faptul că toate măsurile sunt eficace și adecvate scopului urmărit;

52.  subliniază riscul adaptării necorespunzătoare la schimbările climatice și costurile asociate cu aceasta; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze indicatori pentru a evalua dacă Uniunea îndeplinește obiectivele de adaptare, pe baza impactului preconizat;

53.  încurajează dezvoltarea unor metodologii și abordări comune pentru a monitoriza și a evalua eficacitatea acțiunilor de adaptare, recunoscând în același timp că efectele schimbărilor climatice și acțiunile de adaptare sunt locale și specifice contextului;

Finanțare

54.  solicită majorarea fondurilor la toate nivelurile de guvernanță și mobilizarea de investiții publice și private pentru adaptare; reamintește poziția sa prin care acesta a solicitat stabilirea unui obiectiv privind cheltuielile legate de schimbările climatice de 30 % și a unui obiectiv privind cheltuielile legate de biodiversitate de 10 % în următorul CFM pentru 2021- 2027 și în Next Generation EU, ceea ce ar trebui să contribuie atât la atenuarea schimbărilor climatice, cât și la adaptarea la acestea; solicită ca reziliența climatică să fie considerată drept un criteriu determinant în toate măsurile pertinente de finanțare din partea UE; consideră că, în calitate de bancă pentru climă, Banca Europeană de Investiții (BEI) ar trebui să finanțeze și măsuri de adaptare climatică(9); solicită BEI, în calitate de bancă pentru climă a UE, să asigure în mod corespunzător finanțarea UE pentru adaptarea la schimbările climatice și să se angajeze la un nivel sporit de ambiție privind adaptarea în foaia sa de parcurs referitoare la banca pentru climă și solicită stimulente mai mari pentru IMM-uri, care pot avea un rol-cheie în dezvoltarea unor soluții de adaptare sustenabile și inovatoare; subliniază că următorul CFM și Fondul de redresare nu ar trebui să conducă la o presiune crescută asupra ecosistemelor și nici la o conectivitate redusă și la o supraexploatare a acestora, întrucât numai utilizarea sustenabilă a naturii va permite Uniunii să se adapteze și să atenueze interferențele antropogene periculoase cu sistemul climatic(10); solicită acordarea unui sprijin financiar adecvat pentru punerea în aplicare a obiectivelor de protecție și refacere ale Strategiei UE privind biodiversitatea; subliniază necesitatea de a integra incluziunea și dimensiunea de gen în finanțarea adaptării la schimbările climatice;

55.  regretă faptul că metodologia UE de urmărire a fondurilor destinate măsurilor climatice nu face deosebirea între atenuare și adaptare și că a fost dificilă urmărirea acțiunii de alocare privind schimbările climatice, aceasta fiind utilizată mai mult ca un instrument contabil, decât ca un sprijin efectiv pentru planificarea politicilor; solicită ca sistemul de alocare privind schimbările climatice să fie specific fiecărei politici și să includă criterii de monitorizare care să permită comparații între fondurile UE, făcându-se distincția între atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în cadrul tuturor instrumentelor bugetare ale UE;

56.  încurajează utilizarea mai bună a Fondului de solidaritate al UE ca mecanism de finanțare bazat pe principiul „reconstrucției mai temeinice’, care asigură stimulente și pentru adaptarea și planificarea prospectivă;

57.  recunoaște faptul că adaptarea necesită fonduri; reține totuși că inacțiunea ar putea avea costuri mult mai mari; insistă asupra importanței investirii în adaptare, deoarece, pe lângă faptul că salvează vieți și protejează mediul, măsurile de prevenție pot fi mai eficiente din punct de vedere economic; scoate în evidență principiul prevenției și invită Comisia să elaboreze măsuri prin care să garanteze că publicul larg nu va suporta costurile generate din cauză că nu au fost luate măsuri de adaptare și să aplice principiul „poluatorul plătește”, alocând responsabilități în materie de adaptare în sarcina poluatorului; solicită UE și statelor membre să se asigure că investițiile publice iau în considerare schimbările climatice și, în același timp, să stimuleze investițiile private verzi, sustenabile, pentru a cataliza modificările sistemice; consideră că principiul de a nu face rău ar trebui să fie explicit în viitoarea strategie de adaptare, în special pentru a preveni impactul negativ asupra biodiversității și a evita adaptarea necorespunzătoare;

58.  salută propunerea Comisiei de a extinde domeniul de aplicare al Fondului de solidaritate al UE pentru a include urgențele de sănătate publică precum pandemiile;

Sensibilizarea și cunoștințele și cercetarea în materie de adaptare

59.  subliniază importanța sensibilizării publicului cu privire la efectele schimbărilor climatice, precum evenimentele meteorologice extreme, inclusiv efectele acestora asupra sănătății și mediului, precum și cu privire la necesitatea și beneficiile adaptării, acționând nu numai în rândul decidenților, ci și printr-o informare corespunzătoare și continuă și prin activități educaționale în toate etapele și în toate domeniile vieții; regretă, în acest context, faptul că s-au făcut reduceri bugetare la nivelul unor programe importante precum „UE pentru sănătate” și Erasmus;

60.  recunoaște că nu au fost eliminate deficitele de cunoștințe prioritare și că au apărut noi deficite; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice și să elimine în continuare deficitul de cunoștințe legat, de asemenea, de sectoarele critice pentru a garanta luarea unor decizii în cunoștință de cauză, prin dezvoltarea în continuare a unor instrumente precum Climate-ADAPT și comunitatea de cunoaștere și inovare privind clima a Institutului European de Inovare și Tehnologie (CCI-Climă a EIT); subliniază, în acest sens, importanța unui schimb mai bun de cunoștințe între statele membre, care este în continuare insuficient, precum și a unei coordonări mai bune cu privire la aspecte precum bazinele hidrografice internaționale, dispozitivele de protecție împotriva inundațiilor, codurile din domeniul construcțiilor și construcțiile în zone cu risc potențial ridicat; invită Comisia să instituie un for de analiză și modelare în domeniul adaptării pentru a îmbunătăți utilizarea impactului schimbărilor climatice și a modelelor de adaptare în vederea elaborării politicilor;

61.  evidențiază volumul mare de inovații care stau la baza proiectelor și a măsurilor de adaptare la schimbările climatice, cum ar fi dezvoltarea tehnologiei, serviciile digitale etc. și subliniază că este necesar ca UE să sprijine dezvoltarea și implementarea unor astfel de inițiative;

62.  subliniază importanța sprijinului acordat prin programul Orizont Europa și prin alte mecanisme de finanțare activităților de cercetare și inovare care vizează adaptarea climatică, soluțiile naturale, tehnologiile ecologice și alte soluții care pot contribui la combaterea schimbărilor climatice și a fenomenelor meteorologice extreme; amintește și potențialul programului Orizont Europa de a sprijini reziliența la schimbările climatice la nivelul cetățenilor UE, astfel contribuind la adaptare inclusiv prin transformarea societății; regretă, în acest context, faptul că s-au redus masiv bugetele pentru cercetare și inovare alocate unor programe precum Orizont Europa, întrucât aceste reduceri vor diminua competitivitatea UE în domeniul tehnologiilor de vârf și al soluțiilor de ultimă generație pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; reamintește rolul fundamental pe care îl au cercetătorii în combaterea încălzirii globale și subliniază, în acest sens, importanța unei colaborării științifice strânse între parteneri internaționali; constată că Parteneriatul european pentru inovare în agricultură (PEI-AGRI) poate fi un instrument important pentru dezvoltarea de noi tehnologii și practici pentru adaptarea la schimbările climatice în sistemele agroalimentare;

63.  subliniază importanța fundamentării măsurilor de adaptare pe cele mai recente cunoștințe științifice și pe cele mai noi date accesibile; ia act, în acest context, de activitatea deja desfășurată în cadrul unor programe ale UE, cum ar fi COPERNICUS, și subliniază rolul unei colectări mai bune a datelor pentru a asigura proiecții cât mai exacte; solicită o intensificare a activităților de cercetare și dezvoltare în vederea identificării de soluții inovatoare pentru adaptare, precum și sprijinirea orientată a inovărilor digitale care exploatează puterea digitalizării de a contribui la o transformare sustenabilă;

64.  constată că efectele schimbărilor climatice asupra sănătății vor lua amploare și că, în conformitate cu Raportul Agenției Europene de Mediu (AEM) privind sănătatea și schimbările climatice și conform Lancet Countdown, aceste efecte abia acum încep să fie luate în considerare; subliniază, prin urmare, importanța studierii în continuare a impactului schimbărilor climatice asupra sănătății umane și solicită efectuarea de investiții în cercetări în acest domeniu, o cooperare intersectorială în domeniul evaluării și monitorizării riscurilor și o mai bună cunoaștere și o capacitate crescută în sectorul de sănătate, inclusiv la nivel local, precum și partajarea de bune practici și de informații recente cu privire la riscurile pe care le comportă schimbările climatice pentru sănătatea umană, prin programe ale UE precum Orizont Europa și programul LIFE; solicită ca datele care se colectează să fie direcționate către spațiul european al datelor privind sănătatea;

65.  solicită Comisiei ca, în cadrul strategiei sale, să ia în considerare necesitatea de a se asigura că statele membre dispun de sisteme de sănătate reziliente la schimbările climatice, capabile să anticipeze și să reacționeze la consecințele schimbărilor climatice asupra sănătății oamenilor, în special a celor mai vulnerabili, implicând pe deplin comunitatea din domeniul sănătății în proiectarea de instrumente de adaptare; subliniază că acest lucru ar trebui să includă programe de prevenire, planuri de măsuri de adaptare și campanii de sensibilizare cu privire la efectele schimbărilor climatice asupra sănătății, precum decesele, vătămările, riscul crescut de boli asociate cu alimentele și cu apa ca urmare a temperaturilor extreme, a inundațiilor și a incendiilor, precum și efectele generate de ecosistemele perturbate, care creează riscuri de boală, de schimbarea sezoanelor de prezență a polenului și de alergii; invită Comisia să furnizeze și resursele necesare pentru menținerea și dezvoltarea în continuare a rețelei de supraveghere a bolilor cu transmitere prin vectori și de supraveghere entomologică, precum și implementarea corespunzătoare a acesteia în statele membre;

Alerta timpurie și reacția rapidă

66.  solicită ca noua strategie să acorde o mai mare atenție prevenirii crizelor și planificării măsurilor de pregătire, gestionării dezastrelor și reacției în caz de dezastru, inclusiv în cazul pandemiilor, exploatând toate sinergiile cu mecanismul consolidat de protecție civilă al Uniunii și cu implicarea activă a agențiilor UE cum ar fi AEM și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC); consideră că statele membre ar trebui să coordoneze elaborarea acestor planuri privind măsurile de pregătire cu mecanismul de protecție civilă al UE prin intermediul Centrului său de coordonare a răspunsului în situații de urgență; invită Comisia să elaboreze orientări privind starea de urgență în caz de caniculă în orașe și să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre în acest context;

67.  îndeamnă statele membre să elaboreze planuri adecvate de prevenire și de intervenție rapidă în cazul dezastrelor climatice precum caniculă, inundații și secetă, care să țină seama de specificul fiecărei regiuni, precum regiunile de graniță sau regiunile de coastă și să includă mecanisme de acțiune transfrontalieră, asigurând partajarea de responsabilități și solidaritatea între statele membre și cu state terțe; insistă asupra necesității de a adopta o strategie de adaptare pentru teritoriile și orașele expuse la consecințele schimbărilor climatice, întemeiată pe o nouă abordare inovatoare, bazată pe ecosisteme, în vederea prevenirii și gestionării riscurilor, în special prin anticiparea zonelor de recul, a zonelor de reținere a apei, a protecțiilor naturale și, în cazurile în care acestea sunt esențiale, a protecțiilor artificiale;

68.  solicită autorităților naționale, regionale și locale să instituie sisteme de alertă timpurie la timp și să elaboreze instrumente adecvate pentru a putea reacționa la evenimente meteorologice extreme și la alte efecte negative ale schimbărilor climatice, precum și la pandemii;

o
o   o

69.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0015. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (3) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078. (4) JO L 327, 22.12.2000, p. 1 (5) JO L 177, 5.6.2020, p. 3. (6) JO L 288, 6.11.2007, p. 27. (7) JO C 316, 22.9.2017, p. 99. (8) Watson, J. E. M. et al..: ‘The exceptional value of intact forest ecosystems’ (Valoarea excepțională a sistemelor forestiere intacte), Nature, Ecology and Evolution, Vol. 2, Nr. 4, Macmillan Publishers Limited, Londra, 2018. (9) Rezoluția Parlamentului European din 23 iulie 2020 referitoare la concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European din 17-21 iulie 2020, Texte adoptate, P9_TA(2020)0206. (10) IPBES, „Global Assessment Report on Biodiversity and Ecosystem Services” (Raport de evaluare globală a biodiversității și a serviciilor ecosistemice), 2019.

Rezoluția Parlamentului European din 17 decembrie 2020 referitoare la rezultatul deliberărilor Comisiei pentru petiții din cursul anului 2019 (2020/2044(INI))

P9_TA(2020)0383 A9-0230/2020

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rezultatul deliberărilor Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reflectă importanța pe care tratatul o acordă dreptului cetățenilor și rezidenților din UE de a aduce preocupările lor în atenția Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 228 din TFUE privind rolul și funcțiile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

–  având în vedere dispozițiile din TFUE referitoare la procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

–  având în vedere articolul 54 și articolul 227 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A9-0230/2020),

A.  întrucât, în urma alegerilor europene, care au avut loc între 23 și 26 mai 2019 și în urma constituirii noului Parlament la 2 iulie 2019, Comisia pentru petiții a organizat reuniunea sa constitutivă la 10 iulie 2019;

B.  întrucât, în 2019, Parlamentul a primit 1 357 de petiții, ceea ce reprezintă o creștere de 11,23 % față de cele 1 220 de petiții depuse în 2018 și arată că, în ciuda perioadei de vacanță pentru alegerile europene, cetățenii și rezidenții UE au continuat să-și exercite dreptul de a adresa petiții;

C.  întrucât în 2019 numărul de utilizatori care susțin una sau mai multe petiții pe portalul web pentru petiții al Parlamentului a crescut în comparație cu 2018 și a ajuns la un total de 28 075; întrucât numărul de clicuri în sprijinul petițiilor a fost de 31 679;

D.  întrucât, dintre petițiile depuse în 2019, 41 au fost cosemnate de unul sau mai mulți cetățeni, 8 de peste 100 de cetățeni și 3 de mai mult de 10 000 de cetățeni;

E.  întrucât numărul petițiilor primite a rămas modest în comparație cu populația totală a UE; întrucât numărul total al petițiilor primite indică faptul că sunt necesare eforturi mai mari și măsuri adecvate pentru a spori gradul de sensibilizare a cetățenilor cu privire la dreptul de a adresa petiții; întrucât cetățenii care își exercită dreptul de a adresa petiții se așteaptă ca instituțiile UE să aducă o valoare adăugată în găsirea unor soluții pentru problemele lor;

F.  întrucât dintre cele 1 357 de petiții depuse în 2019, 938 au fost declarate admisibile, 406 au fost declarate inadmisibile, iar 13 au fost retrase; întrucât procentul relativ ridicat (30 %) de petiții inadmisibile în 2019 arată că persistă o lipsă generalizată de claritate în ceea ce privește domeniile de activitate ale UE; întrucât, în acest sens, este necesar ca această problemă să fie abordată prin campanii de informare destinate clarificării competențelor Uniunii, precum și a procedurii de depunere a petițiilor la Parlamentul European;

G.  întrucât criteriile de admisibilitate a petițiilor sunt prevăzute la articolul 227 din TFUE și la articolul 226 din Regulamentul de procedură al Parlamentului, care impun ca petițiile să fie depuse de cetățeni ai UE sau de rezidenți afectați în mod direct de chestiuni care se încadrează în domeniile de activitate ale Uniunii Europene;

H.  întrucât dreptul de a adresa petiții Parlamentului European reprezintă unul dintre drepturile fundamentale de care se bucură cetățenii europeni; întrucât dreptul de a adresa petiții le oferă cetățenilor și rezidenților UE un mecanism deschis, democratic și transparent pentru a intra în contact direct cu reprezentanții lor aleși și este, prin urmare, un element important al participării active a cetățenilor în domeniile de activitate ale UE;

I.  întrucât este necesară o guvernanță democratică bazată pe transparență, pe protecția eficace a drepturilor fundamentale și pe includerea cererilor cetățenilor UE în agenda politică a UE în vederea creșterii participării directe a cetățenilor, precum și în vederea îmbunătățirii calității procesului decizional al UE; întrucât o guvernanță democratică și transparentă ar trebui considerată, de asemenea, o piatră de temelie pentru consolidarea activității favorabile cetățenilor desfășurate de Comisia pentru petiții și a eficacității acesteia;

J.  întrucât dreptul de a adresa petiții ar trebui să îmbunătățească capacitatea de reacție a Parlamentului la plângerile și preocupările legate de respectarea drepturilor fundamentale ale UE și de respectarea legislației UE în statele membre; întrucât petițiile sunt, printre altele, o sursă foarte utilă de informații privind cazurile de încălcare a dreptului UE; întrucât petițiile permit Parlamentului și altor instituții ale UE să analizeze transpunerea și punerea în aplicare a dreptului UE și impactul acestuia asupra cetățenilor și rezidenților UE și să detecteze deficiențele și neconcordanțele legislației UE care subminează obiectivul asigurării unei protecții depline a drepturilor fundamentale ale cetățenilor;

K.  întrucât cetățenii apelează, de obicei, la Comisia pentru petiții ca soluție de ultimă instanță, atunci când consideră că alte organisme și instituții nu pot să le rezolve problemele;

L.  întrucât Parlamentul se află de mult timp în linia întâi la nivel internațional în ceea ce privește dezvoltarea procesului de adresare de petiții și deține cel mai deschis și mai transparent proces de petiționare din Europa, care le permite petiționarilor să participe la activitățile sale;

M.  întrucât fiecare petiție este examinată cu atenție de Comisia pentru petiții; întrucât fiecare petiționar are dreptul de a primi un răspuns și informații despre decizia privind admisibilitatea luată de Comisia pentru petiții și acțiunile pentru a-i da curs, într-un interval de timp rezonabil și în propria limbă sau în limba utilizată în petiție;

N.  întrucât activitățile Comisiei pentru petiții se bazează pe informațiile și contribuțiile primite de la petiționari; întrucât informații oferite de petiționari, alături de cunoștințele de specialitate furnizate de Comisie, de statele membre și de alte organisme sunt esențiale pentru activitatea comisiei; întrucât petițiile admisibile au adesea o contribuție valoroasă la lucrările altor comisii și intergrupuri parlamentare;

O.  întrucât un număr considerabil de petiții sunt discutate în mod public în cadrul reuniunilor Comisiei pentru petiții; întrucât petiționarii sunt invitați în mod frecvent să își prezinte petițiile și iau parte pe deplin la dezbatere, contribuind astfel în mod activ la activitatea comisiei; întrucât, în 2019, Comisia pentru petiții a organizat 9 reuniuni ordinare ale comisiei, în cadrul cărora au fost discutate 250 de petiții cu 239 de petiționari, în timp ce 126 de petiționari au participat în mod activ, luând cuvântul; întrucât rolul comisiei de capacitare a cetățenilor europeni reprezintă o contribuție importantă la consolidarea imaginii și a autorității Parlamentului;

P.  întrucât principalele subiecte de interes exprimate în petițiile adresate în 2019 se refereau la aspecte legate de mediu (în special, aspecte legate de poluare, protecția și conservarea mediului și gestionarea deșeurilor), drepturi fundamentale (în special drepturile copilului, dreptul de vot și drepturile cetățenilor UE, în special în contextul Brexitului), afaceri constituționale (în special chestiuni legate de alegerile europene și de retragerea Regatului Unit din UE), sănătate (în special chestiuni legate de asistența medicală și impactul substanțelor periculoase și toxice), transport (în special drepturile pasagerilor în transportul aerian și feroviar, conexiunile transnaționale și schimbarea sezonieră a orei), piața internă (în special chestiunile legate de drepturile consumatorilor și libertatea de circulație a persoanelor), ocuparea forței de muncă (în special în ceea ce privește accesul la piața forței de muncă și contractele precare) și la cultură și educație (inclusiv accesul la educație pentru copiii cu dizabilități sau hărțuirea la școală) pe lângă multe alte domenii de activitate;

Q.  întrucât 73,9 % dintre petițiile primite (1 003 petiții) în 2019 au fost prezentate prin intermediul portalului web pentru petiții al Parlamentului European, față de 70,7 % (863 de petiții) în 2018;

R.  întrucât, în 2019, portalul web pentru petiții a fost dezvoltat în continuare într-o versiune de concept web adaptabil, conformă noului aspect și noii experiențe oferite de site-ul Parlamentului European (Europarl); întrucât acesta a devenit astfel mai ușor de utilizat și mai accesibil pentru cetățeni, care îl pot folosi acum pe orice dispozitiv, fiind optimizat pentru a aplica standardul european EN 301 549; întrucât acesta respectă parțial și standardul AA nivelul 2.1 al Orientărilor privind accesibilitatea conținutului web (WCAG); întrucât noua declarație de confidențialitate a fost încărcată în toate versiunile lingvistice în modelele de e-mail și pe pagina de înregistrare, iar Captcha audio pentru înregistrarea conturilor de utilizator a fost activată; întrucât portalul web pentru petiții și ePetition au fost integrate și mai mult prin îmbunătățirea mecanismului lor de sincronizare; întrucât au fost tratate cu succes multe cereri individuale de asistență;

S.  întrucât ar trebui remarcat faptul că, din cauza perioadei de vacanță pentru alegerile europene, nu au avut loc vizite de informare pentru petițiile care au făcut obiectul unei anchete în cursul anului 2019; întrucât comisia a realizat monitorizări pentru mai multe vizite de informare anterioare și a adoptat rapoarte privind două vizite care au avut loc în 2018; întrucât o serie de vizite de informare au fost programate pentru 2020;

T.  întrucât Comisia pentru petiții consideră că inițiativa cetățenească europeană (ICE) este un instrument important al democrației participative, care le permite cetățenilor să se implice în mod activ în elaborarea politicilor și legislației Uniunii; întrucât nu a existat o comunicare eficientă cu privire la ICE;

U.  întrucât mass-media joacă un rol esențial în orice sistem democratic și oferă mai multă transparență procesului Comisiei pentru petiții; întrucât o presă de calitate reprezintă un element esențial pentru întreaga Uniune Europeană; întrucât unele mijloace europene de informare în masă nu au o imagine foarte clară în ceea ce privește rolul și competențele Comisiei pentru petiții;

V.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul de procedură, Comisia pentru petiții este responsabilă de relațiile cu Ombudsmanul European, care anchetează plângerile legate de cazurile de administrare defectuoasă în cadrul instituțiilor și organelor Uniunii Europene; întrucât, în 2019, Comisia pentru petiții a jucat un rol-cheie în organizarea alegerii Ombudsmanului European prin desfășurarea unei audieri publice a candidaților, în temeiul articolului 231 din Regulamentul de procedură; întrucât, la 18 decembrie 2019, Emily O’Reilly a fost realeasă în funcția de Ombudsman European pentru legislatura 2019-2024;

W.  întrucât, prin rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE(1), Parlamentul și-a exprimat sprijinul față de Ombudsman în ancheta sa și i-a solicitat Consiliului să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare cât mai curând posibil recomandările Ombudsmanului; întrucât Consiliul nu i-a răspuns nici Ombudsmanului, nici nu s-a pronunțat cu privire la rezoluția Parlamentului și nici nu a luat măsuri în vederea punerii în aplicare a acesteia;

X.  întrucât, în 2019, relațiile dintre Comisia pentru petiții și Ombudsmanul European au fost consolidate în continuare, fapt demonstrat de participarea activă a Ombudsmanului la reuniunile comisiei; întrucât, în urma rezoluției sale din 12 februarie 2019 referitoare la Statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(2), Emily O’Reilly a participat la reuniunea comisiei din 2 aprilie 2019 pentru un schimb de opinii cu privire la noile sale prerogative propuse și și-a prezentat raportul anual pentru 2018 Comisiei pentru petiții în cadrul reuniunii sale din 4 septembrie 2019;

Y.  întrucât Comisia pentru petiții este membră a rețelei europene a ombudsmanilor, care include și Ombudsmanul European, ombudsmanii naționali și regionali, precum și organisme similare din statele membre, din țările candidate și din alte țări din Spațiul Economic European și care urmărește să promoveze schimbul de informații cu privire la legislația și politicile UE, precum și să facă schimb de bune practici;

Z.  întrucât activitățile rețelei pentru petiții ar trebui îmbunătățite prin asigurarea unei cooperări mai eficace între comisiile care se ocupă de petiții; întrucât rețeaua pentru petiții ar trebui să consolideze dialogul și colaborarea cu Comisia și cu alte instituții ale UE pentru a garanta că problemele semnalate de cetățeni în petiții sunt abordate și rezolvate în mod adecvat;

AA.  întrucât, în orientările sale politice pentru Comisia Europeană pentru perioada 2019-2024, președinta Ursula von der Leyen s-a angajat să răspundă printr-un act legislativ rezoluțiilor Parlamentului în temeiul articolului 225 din TFUE, pentru a-i conferi Parlamentului un rol mai puternic privind inițierea legislației UE; întrucât Comisia pentru petiții ar trebui să joace un rol strategic în crearea unei legături directe între dreptul de inițiativă legislativă al Parlamentului și problemele semnalate de cetățeni prin intermediul petițiilor;

1.  reamintește că Comisia pentru petiții, fiind singura comisie care este în contact direct cu cetățenii, trebuie să își consolideze rolul esențial în apărarea și promovarea drepturilor cetățenilor și rezidenților UE în limitele competențelor sale, asigurându-se că preocupările și plângerile petiționarilor sunt examinate în timp util și soluționate printr-un proces deschis, democratic, agil și transparent de petiționare și prin îmbunătățirea cooperării și a dialogului cu alte instituții ale UE și cu autoritățile naționale, regionale și locale și evitând să le ofere petiționarilor un răspuns părtinitor sau politizat;

2.  regretă că petiționarii nu sunt încă suficient de informați cu privire la motivele pentru care o petiție este declarată inadmisibilă; subliniază importanța unei campanii de informare și a unei dezbateri publice continue cu privire la domeniile de activitate ale Uniunii, cu scopul de a sensibiliza publicul referitor la dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, oferind informații mai clare și mai detaliate cu privire la competențele UE; subliniază necesitatea de a adopta de urgență toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare o guvernanță democratică a UE bazată pe transparență, pe o protecție sporită a drepturilor fundamentale și pe participarea directă a cetățenilor la procesele decizionale ale UE; consideră că este esențial să se găsească o modalitate de a promova în continuare dreptul de a introduce petiții, sensibilizând totodată cetățenii în acest sens; propune intensificarea campaniilor de informare în Uniunea Europeană pentru a se asigura faptul că cetățenii UE înțeleg mai bine competențele UE și pentru a clarifica felul în care este perceput rolul Comisiei pentru petiții în fața publicului;

3.  solicită un serviciu de presă și comunicare mai activ și o prezență mai dinamică în mass-media socială pentru a mări vizibilitatea activității comisiei, precum și pentru a crește capacitatea de a răspunde la preocupările publicului și la dezbaterile UE, inclusiv prin evidențierea cazurilor și a poveștilor de succes în care o problemă semnalată de un petiționar a fost soluționată cu sprijinul Comisiei pentru petiții;

4.  propune desfășurarea de campanii de sensibilizare și de evenimente de comunicare adresate jurnaliștilor și mass-mediei pentru a preveni informațiile imprecise și pentru a îmbunătăți astfel relația dintre Comisia pentru petiții și mass-media; subliniază că mass-media joacă un rol esențial în stabilirea unui contact cu cetățenii Uniunii referitor la activitatea cotidiană a Comisiei pentru petiții și poate contribui, prin activitățile sale, la îmbunătățirea cunoștințelor cetățenilor Uniunii despre activitatea Comisiei pentru petiții; subliniază că UE are sarcina de a încuraja facilitarea unor informații exacte pentru cetățenii Uniunii;

5.  evidențiază că petițiile oferă Parlamentului European și altor instituții ale UE oportunitatea de a menține un dialog direct cu cetățenii UE și rezidenții legali care sunt afectați de aplicarea incorectă sau de încălcarea legislației UE și de inconsecvențele din legislația UE, precum și de a remedia problemele care au fost identificate; salută, prin urmare, faptul că petițiile reprezintă o modalitate prin care cetățenii pot accesa instituțiile europene; subliniază necesitatea unei cooperări consolidate dintre Comisia pentru petiții și comisiile competente, instituțiile UE și autoritățile naționale, regionale și locale cu privire la anchetele legate de punerea în aplicare și respectarea dreptului UE;

6.  consideră că, pentru a se asigura transmiterea petițiilor către autoritățile competente și relevante, este necesară îmbunătățirea cooperării cu parlamentele naționale, cu guvernele statelor membre, cu instituțiile naționale relevante și cu ombudsmanii;

7.  reamintește că petițiile aduc o contribuție valoroasă la rolul Comisiei de gardian al tratatelor; reiterează faptul că este esențială o bună cooperare între Comisia pentru petiții și Comisie și că este important ca, în procesul de tratare a petițiilor, Comisia să ofere răspunsuri mai rapide; Salută, în această privință, angajamentul asumat de vicepreședintele Comisiei pentru relații interinstituționale și prospectivă, Maroš Šefčovič, în timpul audierii sale în calitate de comisar desemnat, de a îmbunătăți și mai mult modul de tratare a petițiilor de către Comisie și de a asigura prezentarea unor răspunsuri corecte în termenul de trei luni; invită din nou Comisia să asigure transparența și accesul la documente în cadrul procedurilor EU Pilot legate de petițiile primite, precum și al procedurilor EU Pilot și de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care au fost închise deja;

8.  invită Comisia să se angajeze la o participare mai activă alături de Comisiei pentru petiții, pentru a se asigura faptul că petiționarii primesc un răspuns exact la solicitările și plângerile lor cu privire la punerea în aplicare a legislației UE;

9.  consideră că Comisia nu ar trebui să plaseze responsabilitatea de a acționa numai pe umerii unui petiționar atunci când se identifică o problemă privind aplicarea sau încălcarea legislației UE; consideră că Comisia trebuie să examineze dacă autoritățile naționale iau măsuri pentru a soluționa problema menționată în petiție și trebuie să fie pregătită să intervină în cazul în care acțiunile autorităților naționale sunt ineficiente;

10.  subliniază faptul că transparența documentelor tuturor instituțiilor UE, inclusiv ale Consiliului, și accesul cetățenilor la acestea ar trebui să constituie regula pentru a asigura cel mai înalt nivel de protecție a drepturilor democratice ale cetățenilor; subliniază că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(3) în vigoare nu mai reflectă situația reală; invită Comisia să prezinte o propunere de reformare a Regulamentului din 2001 în vederea sporirii transparenței și a responsabilității prin promovarea bunelor practici administrative;

11.  ia act de faptul că Comisia pentru petiții primește frecvent plângeri cu privire la încălcarea statului de drept de către anumite autorități; reamintește că asigurarea aplicării eficace, egale și uniforme a legislației UE este esențială pentru respectarea statului de drept, care constituie una dintre valorile fundamentale ale Uniunii și ale statelor sale membre, în conformitate cu articolul 2 din TUE; respectând principiul subsidiarității, invită Comisia să-și respecte angajamentele asumate în comunicarea sa din 17 iulie 2019, intitulată „Consolidarea statului de drept în Uniune: Plan de acțiune” (COM(2019)0343), pentru a promova o cultură a respectării statului de drept, a consolida cooperarea cu autoritățile na