Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității Líviei Járóka, transmisă de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel din Bruxelles la 9 iulie 2020 și anunțată în plen la 14 septembrie 2020,

–  având în vedere că Lívia Járóka a renunțat la dreptul de a fi audiată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0050/2021),

A.  întrucât procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel din Bruxelles a depus o cerere de ridicare a imunității Líviei Járóka, deputată aleasă în Parlamentul European din partea Ungariei, în legătură cu o încălcare a articolului 11 alineatul (1) primul paragraf din decretul regal belgian din 1 decembrie 1975 de stabilire a regulamentului general privind poliția rutieră și utilizarea drumurilor publice și a articolului 29 alineatul (3) din legea din 16 martie 1968 privind poliția rutieră; întrucât încălcarea se referă, în mod specific, la excesul de viteză;

B.  întrucât, la 17 noiembrie 2018, la ora 10.30, un dispozitiv automat fix din Uccle, care funcționează în absența unui agent de aplicare a legii, a înregistrat depășirea vitezei maxime admise de către un vehicul înmatriculat pe numele Líviei Járóka; întrucât a fost întocmit un proces-verbal și o copie a acestuia, însoțită de un formular de răspuns, a fost trimisă Líviei Járóka în data de 29 noiembrie 2018; întrucât, pentru a stabili dacă dna Járóka era conducătorul vehiculului în cauză, ministerul public a încercat să o audieze în repetate rânduri, fără niciun rezultat; întrucât, potrivit Serviciului de protocol al Serviciului public federal de afaceri externe, Lívia Járóka nu și-a regularizat locul de reședință în Belgia; întrucât, la cincisprezece zile de la trimiterea copiei procesului-verbal, dosarul a fost transmis Parchetului din Bruxelles;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca și cele recunoscute membrilor parlamentului țării respective și nu pot fi deținuți sau urmăriți penal pe teritoriul niciunui alt stat membru;

D.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi echivalat cu un tribunal și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat drept „acuzat”(2);

E.  întrucât este de competența exclusivă a Parlamentului să decidă dacă să ridice sau nu imunitatea într-un anumit caz; întrucât Parlamentul poate ține seama în mod rezonabil de poziția deputatului în cauză la luarea deciziei de a-i ridica sau nu acestuia imunitatea(3);

F.  întrucât presupusa infracțiune nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către Lívia Járóka a funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European și nu constituie o opinie sau un vot exprimate în cadrul funcțiilor de deputat în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a putut identifica un caz de fumus persecutionis, și anume o prezumție suficient de serioasă și precisă că procedura a fost inițiată cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului;

1.  hotărăște să ridice imunitatea Líviei Járóka;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente din Belgia și Líviei Járóka.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266. (3) Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, punctul 28.