Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 3 și 21, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 4, 11, 173- 178, 191 și 194, precum și Protocolul nr. 28 la tratate privind coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP21) de la Paris, din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris), în special articolul 7 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2), care recunosc dimensiunile locale, subnaționale și regionale ale schimbărilor climatice și ale politicilor climatice,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, așa cum a fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015, precum și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice - o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 11 decembrie 2020 privind schimbările climatice,

–  având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind o încălzire globală de 1,5 °C, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză, raportul său special privind schimbările climatice și terenurile și raportul său special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare,

–  având în vedere evaluarea realizată de Agenția Europeană de Mediu referitoare la pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme în Europa, publicată la 20 decembrie 2020,

–  având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”, propunerea Comisiei privind Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030 și viziunea sa pentru 2050,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică,

–  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) (COM(2020)0080),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru o tranziție justă (COM(2020)0022) și propunerea sa modificată din 28 mai 2020 (COM(2020)0460),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind facilitatea de împrumut pentru sectorul public din cadrul Mecanismului pentru o tranziție justă (COM(2020)0453),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele suplimentare și măsurile de implementare excepționale în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, cu scopul de a oferi asistență pentru promovarea reparării daunelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei (REACT-EU) (COM(2020)0451),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(10),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 29 mai 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului InvestEU (COM(2020)0403),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088(11),

–  având în vedere studiul Parlamentului European din 2021 intitulat „Politica de coeziune și schimbările climatice”,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 iunie 2018 referitoare la politica de coeziune și economia circulară(12),

–  având în vedere articolul 349 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție în Hotărârea Mayotte din 15 decembrie 2015 (cauzele conexate C-132/14 - C-136/14), care permite adoptarea unor derogări specifice pentru regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0034/2021),

A.  întrucât schimbările climatice reprezintă o provocare care depășește granițele și necesită o acțiune imediată și ambițioasă la nivel mondial, al Uniunii, la nivel național, regional și local pentru a limita încălzirea globală la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale și pentru a preveni pierderea biodiversității la scară largă; întrucât sunt necesare măsuri urgente pentru a se asigura că creșterea temperaturii medii globale este menținută sub 2 °C în comparație cu nivelurile preindustriale, deoarece orice pierdere a biodiversității va avea un impact major, inclusiv asupra calității producției agricole;

B.  întrucât o creștere de 1,5 grade este maximul pe care planeta noastră îl poate tolera; întrucât, dacă temperaturile vor continua să crească după 2030, omenirea se va confrunta cu și mai multe secete, inundații, căldură extremă și sute de milioane de oameni în sărăcie, dispariția probabilă a populațiilor celor mai vulnerabile, putând pune în pericol, în cel mai rău caz, supraviețuirea sa pe termen lung, după cum se subliniază în raportul interinstituțional al UE intitulat „Provocări și opțiuni pentru Europa”;

C.  întrucât, Agenția Europeană de Mediu estimează că, între 1980 și 2019, fenomenele climatice extreme au cauzat pierderi economice totale estimate la 446 de miliarde EUR în țările membre ale SEE; întrucât această sumă este echivalentă cu 11,1 miliarde EUR pe an, iar pierderile cumulate corectate sunt egale cu aproape 3 % din PIB-ul țărilor analizate;

D.  întrucât studiile recente arată că potențialul de încălzire globală (GWP) al gazelor naturale fosile (metan – CH4) este semnificativ mai mare decât cel estimat anterior;

E.  întrucât încălzirea globală poate atinge 1,5 °C peste nivelurile preindustriale în cursul actualei perioade de programare, necesitând acțiuni imediate pentru a aborda urgența climatică, în conformitate cu politicile UE privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu Pactul verde european, cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și cu Acordul de la Paris al ONU;

F.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic cel târziu până în 2050 reprezintă o mare oportunitate, dar și o provocare pentru Uniune și pentru statele sale membre, regiuni, orașe, comunitățile locale, oameni, lucrători, întreprinderi și industrii; întrucât trebuie găsit totuși un echilibru între obiectivele ambițioase privind clima și menținerea competitivității economiei, fără a submina realizarea obiectivului de 1,5 °C;

G.  întrucât realizarea acestui obiectiv va necesita o transformare generală a societății și a economiei europene, deoarece unele sectoare se vor confrunta cu o scădere ireversibilă a producției, combinată cu pierderea de locuri de muncă în activitățile economice bazate pe producția și utilizarea combustibililor fosili, în timp ce alte sectoare vor reuși să găsească o alternativă tehnologică;

H.  întrucât sustenabilitatea ar trebui privită ca o abordare echilibrată pentru a reuni creșterea durabilă, progresul social și mediul;

I.  întrucât Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020(13) prevede un obiectiv global de cel puțin 30 % din suma totală a bugetului Uniunii și a cheltuielilor Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru sprijinirea obiectivelor climatice și un nou obiectiv anual privind biodiversitatea de 7,5 % începând din 2024, cu scopul de a atinge 10 % în 2026 și 2027;

J.  întrucât insulele, în special insulele mici și regiunile ultraperiferice, sunt teritoriile UE cele mai expuse și mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice care trebuie să abordeze, de asemenea, provocările și costurile specifice și suplimentare în timpul tranziției; întrucât schimbările climatice și impactul lor multiplu afectează regiunile europene în moduri diferite, cu grade diferite de gravitate și în intervale de timp diferite, iar gestionarea tranziției va duce la schimbări structurale semnificative; întrucât cetățenii și lucrătorii vor fi, prin urmare, afectați în moduri diferite și nu toate țările vor fi afectate în mod egal sau vor fi în măsură să reacționeze în mod adecvat; întrucât este esențial ca, atunci când se elaborează o viziune pe termen lung pentru zonele rurale din Europa, să se sublinieze necesitatea de a consolida zonele rurale și de a le face atractive ca locuri de trai și de muncă;

K.  întrucât insulele, regiunile ultraperiferice și periferice au un potențial enorm în ceea ce privește producția de energie din surse regenerabile și sunt laboratoare strategice pentru punerea în aplicare a unor măsuri politice inovatoare și a unor soluții tehnice pentru realizarea tranziției energetice, reducerea emisiilor de CO2 și stimularea tranziției către economia circulară;

L.  întrucât politica de coeziune nu oferă numai oportunități de investiții pentru a răspunde nevoilor locale și regionale prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), ci oferă și un cadru integrat de politici pentru a reduce disparitățile în materie de dezvoltare dintre regiunile europene și pentru a le ajuta să facă față provocărilor multiple pentru dezvoltarea lor, în special prin protecția mediului, locuri de muncă de calitate și o dezvoltare incluzivă și durabilă;

M.  întrucât disparitățile economice, sociale și teritoriale, pe care politica de coeziune are ca obiectiv principal să le abordeze, pot fi influențate și de schimbările climatice și de consecințele pe termen lung ale acestora, iar măsurile de politică privind clima ale UE ar trebui, de asemenea, să sprijine obiectivele politicii de coeziune a UE;

N.  întrucât politica de coeziune este esențială pentru sprijinirea regiunilor mai puțin dezvoltate sau a zonelor afectate de handicapuri naturale și geografice, care adesea suferă cel mai mult consecințele schimbărilor climatice, dar care dispun de mai puține resurse pentru a o combate;

O.  întrucât politica de coeziune este un instrument esențial pentru realizarea unei tranziții echitabile către o economie neutră din punct de vedere climatic, care nu lasă pe nimeni în urmă; întrucât femeile și bărbații pot fi afectați în mod diferit de politicile ecologice de combatere a schimbărilor climatice; întrucât impactul asupra grupurilor vulnerabile și marginalizate ar trebui, de asemenea, luat în considerare;

P.  întrucât autoritățile locale și regionale, împreună cu alte părți interesate relevante, sunt actori-cheie pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune și pentru a oferi un răspuns eficace la amenințarea urgentă pe care o reprezintă schimbările climatice; întrucât acestea sunt responsabile pentru o treime din cheltuielile publice și două treimi din investițiile publice și, prin urmare, este esențial să se creeze mecanisme precum „Convenția primarilor pentru climă și energie”, care să reunească autoritățile locale și regionale responsabile cu punerea în aplicare a obiectivelor UE în materie de climă și energie;

Q.  întrucât criza climatică este strâns legată de alte crize, cum ar fi biodiversitatea, la fel cum criza de sănătate, socială și economică este legată de pandemia de COVID-19; întrucât, deși acestea trebuie abordate în paralel, fiecare dintre ele trebuie tratată diferit și adecvat;

R.  întrucât, de la crearea sa în 2002, Fondul de solidaritate al UE (FSUE) a fost activat ca răspuns la peste 90 de evenimente catastrofale și a mobilizat peste 5,5 miliarde EUR în 23 state membre și o țară în curs de aderare; întrucât, ca parte a răspunsului UE la epidemia de COVID-19, domeniul de aplicare al FSUE a fost extins pentru a acoperi urgențele majore de sănătate publică și a fost majorat nivelul maxim al plăților în avans;

S.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, durabilă și circulară trebuie să implice toate părțile interesate din societate, în special sectorul privat, partenerii sociali și cetățenii, împreună cu reprezentanții aleși, inclusiv autoritățile locale și regionale, și trebuie să fie susținută de măsuri sociale solide și favorabile incluziunii pentru a asigura o tranziție echitabilă care să sprijine întreprinderile, menținerea și crearea de locuri de muncă, mai ales a locurilor de muncă verzi și albastre de calitate;

T.  întrucât statele membre au adoptat planuri naționale privind energia și clima, iar regiunile ar trebui să prezinte planuri regionale în consecință pentru a realiza atenuarea emisiilor și adaptarea la acestea, cu scopul de a stabili o cale către neutralitatea climatică până cel târziu în 2050;

U.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până cel târziu în 2050 poate fi realizată printr-o combinație de finanțare publică la nivelul UE și la nivel național și prin crearea condițiilor adecvate pentru finanțarea privată;

V.  întrucât sursele de energie derivate din combustibili fosili, în special din combustibili fosili solizi, subminează eforturile de realizare a neutralității climatice, iar Uniunea Europeană ar trebui, prin urmare, să ofere un cadru de reglementare coerent pentru a promova în continuare utilizarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia solară și cea din biomasă, în locul celor derivate din combustibili fosili; întrucât, în acest sens, politica de coeziune ar trebui să garanteze principiul „eficiența energetică înainte de toate”, care vizează îmbunătățirea eficienței cererii și ofertei de energie și care ar trebui aplicat și respectat în toate investițiile legate de energie realizate în cadrul politicii de coeziune; întrucât, pentru multe state membre, utilizarea tranzitorie a surselor de energie bazate pe gaze naturale până la 31 decembrie 2025 ar putea fi esențială pentru realizarea unei tranziții energetice echitabile, care să nu dăuneze societății și să nu lase pe nimeni în urmă; întrucât strategiile regionale de mediu ar trebui să fie corelate cu obiective climatice ambițioase care pot depăși obiectivul general de realizare a unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050 și ar trebui, până la 31 decembrie 2025, să elimine treptat combustibilii fosili, inclusiv proiectele de infrastructură pentru gaze, să sprijine înlocuirea acestora cu energia, materialele și produsele regenerabile produse în mod durabil și să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și dezvoltarea durabilă în general, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului FEDR-FC(14);

W.  întrucât strategiile regionale de mediu ar trebui să contribuie la ocuparea integrală și stabilă a forței de muncă, împreună cu progresul social și nediscriminarea, pentru a aborda mai bine efectele schimbărilor climatice și a combate pierderea biodiversității;

X.  întrucât planurile de gestionare a deșeurilor ar trebui să urmeze principiile economiei circulare și să facă parte din strategiile regionale de mediu;

Y.  întrucât un model european de guvernanță cu niveluri multiple, bazat pe un parteneriat activ și constructiv între diferitele niveluri de guvernanță și părțile interesate, este esențial pentru tranziția către neutralitatea climatică; întrucât inițiativele comunitare și cetățenești pot sprijini cu fermitate tranziția ecologică și pot combate schimbările climatice;

Z.  întrucât strategiile macroregionale ale UE pot contribui la identificarea sectoarelor-cheie și a domeniilor de cooperare între diferite regiuni care se confruntă cu provocări comune, cum ar fi schimbările climatice, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, biodiversitatea, transporturile, gestionarea deșeurilor, proiectele transfrontaliere și turismul durabil,

1.  subliniază importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele asumate de Uniune în cadrul Pactului verde european cu privire la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, în conformitate deplină cu Regulamentul privind taxonomia UE, luând în considerare aspectele sociale, economice și teritoriale pentru a asigura o tranziție echitabilă pentru toate teritoriile și cetățenii acestora, fără a lăsa pe nimeni în urmă; subliniază necesitatea de a consacra principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” din Regulamentul privind taxonomia pentru toate investițiile;

2.  salută propunerea Comisiei privind Legea europeană a climei, o piatră de temelie a Pactului verde european, care consacră obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050 în legislația Uniunii și necesitatea de a o transpune în acțiuni locale concrete care să respecte constrângerile și să evidențieze atuurile fiecărui teritoriu, inclusiv obiectivele intermediare pentru 2030 și 2040, astfel cum a solicitat Parlamentul European; reamintește în acest sens că obiectivul Pactului verde european este de a proteja, a conserva și a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impactului aferent;

3.  subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale să își asume un angajament politic clar în vederea atingerii obiectivelor climatice și subliniază necesitatea de a intensifica dialogul pe mai multe niveluri între autoritățile naționale, regionale și locale privind planificarea și punerea în aplicare a măsurilor naționale în domeniul climei, accesul direct la finanțare al autorităților locale și monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește măsurile adoptate, precum și necesitatea urgentă de a le dota cu instrumente financiare și administrative relevante pentru atingerea acestor obiective; consideră, pe lângă aceasta, că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în toate etapele de planificare, pregătire și implementare ale proiectelor:

4.  invită autoritățile naționale și regionale de programare să maximizeze impactul transformațional al protecției climei și a mediului în timpul pregătirii în curs a programelor naționale și regionale;

5.  constată că posibilele ajustări de politică în ceea ce privește îndeplinirea Acordului de la Paris și rapoartele sale pe cinci ani ar trebui luate în considerare în mod judicios și adecvat pentru politica de coeziune, la fel ca în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a FEDR-FC;

6.  invită toate autoritățile locale și regionale să adopte strategii locale și regionale privind clima, care să transpună obiectivele de la nivelul UE în obiective locale concrete, printr-o abordare globală bazată pe realitatea locului sau a zonei, care să ofere o viziune pe termen lung pentru tranziția climatică și o mai bună utilizare a resurselor financiare în cadrul politicii de coeziune; subliniază că strategiile de mediu regionale ar trebui să acopere și să includă planuri de gestionare a deșeurilor,

7.  subliniază rolul esențial al politicii de coeziune, în sinergie cu alte politici, în combaterea schimbărilor climatice și realizarea neutralității climatice până în 2050 cel târziu, precum și obiectivul intermediar până în 2030 și respectiv 2040, și rolul autorităților locale și regionale în adoptarea unei reforme ample a politicilor de investiții;

8.  solicită să se depună eforturi pentru a asigura o mai mare coerență și coordonare între politica de coeziune și alte politici ale UE pentru a îmbunătăți integrarea politică a aspectelor legate de climă, pentru a elabora politici mai eficiente de reducere a emisiilor la sursă, pentru a oferi finanțare specifică din partea UE și, prin urmare, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a politicilor climatice pe teren;

9.  reamintește că politicile în domeniul climei ar trebui să contribuie la ocuparea integrală și stabilă a forței de muncă, inclusiv locuri de muncă verzi și albastre și formări corespunzătoare în măsură să contribuie la un progres social echitabil, și consideră că politicile în domeniul climei trebuie să protejeze locurile de muncă cele mai afectate de schimbările climatice prin crearea de noi locuri de muncă verzi, astfel încât lucrătorii să nu fie lăsați în urmă atunci când anumite sectoare trec la economia verde; îndeamnă statele membre să acorde prioritate combaterii schimbărilor climatice, precum și luptei pentru dezvoltare durabilă și incluzivă și justiției sociale și luptei împotriva sărăciei, sărăciei energetice și a politicilor care împovărează grupurile vulnerabile și marginalizate; subliniază, în acest context, că ar trebui avute în vedere acțiuni suplimentare de combatere a sărăciei energetice;

10.  salută poziția Consiliului European și recunoașterea poziției Parlamentului, conform căreia cheltuielile UE ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris și cu principiul de „a nu face rău” al Pactului verde european; reamintește, de asemenea, că noul cadru legislativ al politicii de coeziune include principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” din Regulamentul privind taxonomia printre principiile orizontale care se aplică tuturor fondurilor structurale;

11.  subliniază că sustenabilitatea și tranziția către o economie sigură, neutră din punct de vedere climatic, rezilientă la schimbările climatice, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai accesibilă, circulară și echilibrată din punct de vedere social sunt esențiale pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii, precum și pentru menținerea coeziunii sale sociale, contribuind astfel la crearea de noi oportunități de investiții în agricultură, comerț, transporturi, energie și infrastructură, promovând un consum mai sigur și mai ecologic, protejând totodată mediul nostru de viață și bunăstarea cetățenilor europeni;

12.  subliniază că este extrem de important să se mențină pe deplin guvernanța pe mai multe niveluri și principiile parteneriatului în cadrul politicii de coeziune, inclusiv perspectiva de gen, dat fiind că autoritățile locale și regionale au competențe directe în materie de mediu și schimbări climatice, punând în aplicare 90 % din măsurile de adaptare la schimbările climatice și respectiv 70 % din măsurile de atenuare ale schimbărilor climatice; reamintește că acestea pot, de asemenea, să dezvolte acțiuni care să vizeze promovarea unui comportament ecologic în rândul cetățenilor, inclusiv cele legate de gestionarea deșeurilor, mobilitatea inteligentă și locuințele sustenabile; insistă că tranziția către neutralitatea climatică trebuie să fie justă și incluzivă, acordând o atenție deosebită oamenilor care locuiesc în zonele rurale și îndepărtate; recunoaște necesitatea de a sprijini teritoriile cele mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică, de a evita orice creștere a disparităților regionale și de a capacita lucrătorii și comunitățile locale și regionale; invită toate nivelurile de guvernare să depună toate eforturile pentru a încuraja cooperarea între administrații, inclusiv cooperarea verticală interguvernamentală, cooperarea interregională, intermunicipală și transfrontalieră, pentru a face schimb de cunoștințe și exemple de bune practici cu privire la proiectele și inițiativele privind schimbările climatice finanțate în cadrul politicii de coeziune;

13.  solicită strategii regionale de mediu cuprinzătoare pentru a garanta dezvoltarea sustenabilă și a atenua consecințele schimbărilor climatice prin sprijinirea tranziției energetice către surse regenerabile, a biodiversității și a adaptării la schimbările climatice; consideră că aceste strategii regionale ar trebui să sprijine angajamentul civic și proiectele inițiate și conduse la nivel local și ar trebui să stimuleze cooperarea între regiuni, inclusiv prin proiecte transfrontaliere; invită Comisia să ofere sprijin și să faciliteze cooperarea între regiuni și schimbul de know-how și de bune practici; accentuează că este important să se respecte principiul parteneriatului în toate acțiunile de programare, punere în aplicare și monitorizare a politicii de coeziune a UE și să se stabilească o cooperare solidă între autoritățile regionale și locale, cetățeni, ONG-uri și părțile interesate; subliniază că consultările publice ar trebui să fie temeinice și semnificative, asigurând participarea activă și reprezentativă a comunităților și a părților interesate la procesul decizional, pentru a inspira asumarea deciziilor și a planurilor, inițiative și implicarea în acțiuni; evidențiază importanța inițiativelor și proiectelor coordonate la nivel local care contribuie la neutralitatea climatică;

14.  consideră că politica de coeziune ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și la punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice, a Convenției privind diversitatea biologică și a Pactului verde european, pentru a combate schimbările climatice, mai ales printr-o metodologie eficientă, transparentă, cuprinzătoare, orientată spre rezultate și bazată pe performanță pentru monitorizarea cheltuielilor legate de climă, care să țină seama de efectele negative ale schimbărilor climatice asupra tuturor persoanelor și regiunilor din UE; solicită ca această metodologie să fie folosită în toate programele din cadrul financiar multianual și din Planul de redresare al UE, în special pentru infrastructura de bază din sectoare economice cheie, cum ar fi producția și distribuția de energie, transporturile, gestionarea apei și a deșeurilor și clădirile publice; consideră că ar putea fi nevoie de măsuri suplimentare dacă nu se înregistrează progrese suficiente în direcția atingerii obiectivelor climatice ale Uniunii;

15.  subliniază rolul-cheie al autorităților locale și regionale în realizarea unei tranziții echitabile către o economie neutră climatic pentru toți având în centru coeziunea socială, economică și teritorială, și solicită să se recurgă mai mult la investiții verzi și albastre și la inovare în cadrul politicii de coeziune, precum și să se folosească pe scară mai largă soluții bazate pe natură; evidențiază că este nevoie de sinergii mai mari între diferitele surse de finanțare la nivelul UE și la nivel național și regional, precum și de legături mai strânse între finanțarea publică și cea privată, pentru a crește eficacitatea strategiilor regionale de mediu în lupta împotriva schimbărilor climatice; reamintește că acest proces nu ar fi posibil fără a se pune un accent puternic pe competențe; consideră că strategiile regionale de mediu ar trebui să vizeze și creșterea capacității administrative a instituțiilor locale și regionale și dezvoltarea potențialului lor de facilitatori ai competitivității economice, sociale și teritoriale;

16.  accentuează că inițiativele comunitare și cetățenești pot sprijini puternic tranziția ecologică și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și că grupurile de acțiune locală și programul LEADER pot avea rolul de instrumente primare pentru realizarea acestui lucru; încurajează deci statele membre și autoritățile regionale să coordoneze aceste programe cu strategiile lor regionale de mediu;

17.  accentuează importanța conceptului de „sate inteligente” în combaterea dificultăților Uniunii legate de climă și salută integrarea acestuia în viitoarea PAC și în politica de coeziune și politica regională a Uniunii; insistă ca statele membre să includă abordarea de tip „sate inteligente” în programele lor de punere în aplicare a politicii de coeziune a UE la nivel național și regional și în planurile lor strategice naționale PAC, ceea ce va necesita elaborarea strategiilor de tip „sate inteligente”(15) la nivel național; evidențiază rolul abordării LEADER/DLRC atunci când sunt puse în aplicare strategiile „sate inteligente”, care ar trebui să pună un accent puternic pe digitalizare, sustenabilitate și inovare;

18.  atrage atenția că strategiile macroregionale ale UE ar trebui să contribuie la consolidarea cooperării menite să rezolve problemele regionale legate de atenuarea schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea și ar trebui deci avute în vedere atunci când se adoptă noile programe, deoarece o abordare integrată și planificarea strategică sunt extrem de importante;

19.  solicită ca atunci când se calculează eligibilitatea proiectelor în cazul celor care implică patrimoniul cultural și natural, să se țină seama de criteriile de mediu și sociale și de conservarea patrimoniului natural în aceeași măsură ca de criteriile economice;

20.  evidențiază că este nevoie să fie sprijinite proiectele care fac legătura între știință, inovare și cetățenie, cum ar fi proiectul New European Bauhaus, care se axează pe reziliența culturii și arhitecturii la schimbările climatice;

21.  reamintește că succesul strategiilor regionale de mediu depinde, de asemenea, de politici solide în materie de cercetare și inovare și la nivel local și regional; încurajează colaborarea dintre autoritățile locale, instituțiile de cercetare și întreprinderi, cum ar fi inițiativele din cadrul Institutului European de Inovare și Tehnologie și al comunităților sale de cunoaștere și inovare (CCI);

22.  invită Comisia să monitorizeze și să publice rapoarte folosind un standard comun pentru toate statele membre, cu privire la progresele înregistrate de guvernele naționale și de autoritățile locale și regionale în combaterea schimbărilor climatice la toate nivelurile, precum și să evalueze legăturile dintre politicile de mediu și economie; accentuează că autoritățile locale și regionale ar trebui să fie implicate cu adevărat la nivel național în evaluarea politicilor privind schimbările climatice în contextul semestrului european; evidențiază că este nevoie de o mai mare eficacitate și complementaritate a fondurilor ESI, dar și a altor programe și instrumente ale UE, cum ar fi FEADR, FEPAM, LIFE, Orizont Europa sau Europa creativă, în combaterea schimbărilor climatice; încurajează statele membre să asigure această complementaritate printr-o aplicare teritorială ambițioasă a planului lor național de redresare, implicând toți actorii relevanți din regiuni; invită, în plus, statele membre să publice un tablou de bord actualizat periodic, care să măsoare impactul teritorial al măsurilor de redresare naționale și europene, acordând o atenție deosebită contribuției acestor măsuri la lupta împotriva schimbărilor climatice;

23.  sprijină acordul privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027 cu scopul de a evita subvențiile dăunătoare, de a sprijini eliminarea treptată a subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili până cel târziu în 2025, asigurând finanțarea globală și priorități ale programelor care reflectă urgența climatică și contribuie la integrarea acțiunilor în domeniul climei și la atingerea obiectivului global ca cel puțin 30 % din cheltuielile bugetare ale UE să fie în sprijinul obiectivelor climatice, ceea ce înseamnă că cel puțin 547 de miliarde EUR din noile resurse financiare ale UE vor fi puse la dispoziție pentru tranziția verde; accentuează că este important să se respecte principii precum obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, o tranziție echitabilă și incluzivă social, un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic de 30 % privind cheltuielile legate de climă și un obiectiv de 10 % privind cheltuielile pentru biodiversitate până la sfârșitul perioadei de programare, atunci când se pune în aplicare politica de coeziune; subliniază, prin urmare, că ar putea fi avută în vedere adoptarea unei metodologii de urmărire transparente, cuprinzătoare și semnificative, care ar putea fi, dacă este necesar, adaptată în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, atât pentru cheltuielile legate de climă, cât și pentru cheltuielile legate de biodiversitate;

24.  salută obiectivul de politică 2 din propunerea de nou regulament privind dispozițiile comune(16), prin care se urmărește „o Europă mai verde, rezilientă, cu emisii reduse de dioxid de carbon, care se îndreaptă către o economie cu zero emisii de dioxid de carbon, prin promovarea tranziției către o energie curată și echitabilă, a investițiilor verzi și albastre, a economiei circulare, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, precum și a prevenirii și gestionării riscurilor”; reamintește că concentrarea tematică a FEDR pentru OP2 ar fi cel mai bine realizată dacă ar fi aplicată la nivel regional, pentru a reflecta diferitele particularități regionale în ceea ce privește clima;

25.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul trilogului privind Fondul pentru o tranziție justă (JTF), inclusiv privind fondurile suplimentare din partea instrumentului Next Generation EU și cei doi piloni suplimentari ai Mecanismului pentru o tranziție justă, și anume un program special în cadrul InvestEU și o facilitate de împrumut pentru sectorul public, care vor contribui la atenuarea efectelor socioeconomice ale tranziției către neutralitatea climatică asupra celor mai vulnerabile regiuni ale Uniunii; accentuează că Fondul pentru o tranziție justă va fi un nou instrument pentru sprijinirea teritoriilor celor mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică și pentru evitarea unei adânciri a disparităților regionale; regretă totuși că suma suplimentară propusă de Comisie a fost redusă cu două treimi, de la 30 de miliarde EUR la 10 miliarde EUR, în temeiul acordului Consiliului privind Next Generation EU; subliniază că aceste reduceri sunt în detrimentul realizării obiectivelor centrale ale fondului și pun o presiune suplimentară pe bugetele naționale; invită statele membre să programeze fondurile cât mai repede posibil și invită statele membre în cauză să acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice atunci când distribuie fondurile, întrucât aceste regiuni sunt foarte afectate de schimbările climatice și sunt expuse dezastrelor naturale, cum ar fi cicloanele, erupțiile vulcanice și seceta, precum și inundațiile și creșterea nivelului apei;

26.  salută programul REACT- EU deoarece continuă și extinde măsurile de răspuns la criză și de redresare în urma crizelor, furnizând resurse suplimentare pentru programele existente ale politicii de coeziune;

27.  reafirmă că particularitățile tuturor regiunilor, așa cum sunt definite la articolul 174 din TFUE, trebuie să se reflecte pe deplin în procesul de tranziție, astfel încât nicio regiune să nu fie lăsată în urmă, în special prin concentrarea asupra zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială și regiunilor afectate de handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, pentru a asigura dezvoltarea armonioasă generală a tuturor zonelor; consideră că este necesar, în acest sens, să se evalueze particularitățile regiunilor, astfel cum sunt enumerate la articolul 174 din TFUE, în cazul unei revizuiri a orientărilor privind ajutoarele de stat; accentuează că este necesar ca autoritățile locale și regionale să folosească pe deplin toate instrumentele de finanțare (atât pe cele din bugetul european, cât și pe cele de la alte instituții financiare europene, cum ar fi BEI) în vederea combaterii crizei climatice și a creșterii rezilienței comunităților locale, deschizând totodată calea spre redresare după pandemia de COVID-19; evidențiază, mai exact, că ar trebui create instrumente suplimentare care să ofere acces direct la fondurile UE, cum ar fi acțiunile urbane inovatoare în cadrul FEDR (articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013) sau viitoarea inițiativă urbană europeană post-2020 în temeiul Regulamentului privind FEDR-FC (articolul 10), în special pentru proiectele din cadrul Pactului verde;

28.  consideră că soluțiile inovatoare, incluzive și sustenabile pentru consolidarea zonelor rurale și creșterea atractivității lor ca locuri de trai și de muncă ar trebui să reprezinte un element-cheie în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

29.  atrage atenția că, în temeiul articolului 349 din TFUE, regiunile ultraperiferice beneficiază de norme speciale care permit adoptarea unor măsuri adaptate, care țin seama de particularitățile lor; solicită să se aloce resursele financiare necesare acestor regiuni, astfel încât să poată realiza tranziția verde și să se poată adapta la efectele schimbărilor climatice, care le afectează în mod deosebit din cauza vulnerabilității lor; solicită și crearea unui observator axat pe dezvoltarea sustenabilă și tranziția ecologică în regiunile ultraperiferice, pentru a identifica cele mai bune practici și a dezvolta soluții sustenabile de combatere a schimbărilor climatice, care ar putea fi adoptate și adaptate în alte regiuni ale UE;

30.  este îngrijorat de pierderile economice cauzate de pericolele naturale și de daunele provocate de condițiile meteorologice și climatice extreme proiectelor de infrastructură finanțate de UE; solicită să se acorde sprijin activităților și proiectelor de infrastructură care respectă standardele climatice și de mediu și care sunt mai rezistente la pericolele naturale;

31.  evidențiază rolul-cheie pe care îl au insulele, în special insulele mici, și regiunile ultraperiferice și periferice/îndepărtate în tranziția către neutralitatea climatică ca laboratoare de inovare pentru dezvoltarea energiei curate, a mobilității inteligente, a gestionării deșeurilor și a economiei circulare, dacă li se valorifică întregul potențial prin instrumente, sprijin și finanțare adecvate, care să le permită să joace un rol esențial în cercetarea în domeniul schimbărilor climatice și al biodiversității; reamintește că ar trebui să poată avea acces la resurse economice suficiente și la formare adecvată pentru a asigura intervenții integrate, bazate pe integrarea sectorială și inovatoare pentru o infrastructură sustenabilă și pentru dezvoltarea economică locală; subliniază potențialul regiunilor periferice și ultraperiferice în domeniul energiei din surse regenerabile, având în vedere caracteristicile lor geografice și climatice;

32.  evidențiază că este necesar să se valorifice rezultatele inițiativelor precum Noi soluții energetice optimizate pentru insule (NESOI), Insule inteligente și Energie curată pentru insulele din UE (CE4EUI), care includ și insule cu statut de țări și teritorii de peste mări (TTPM), pentru a asigura o tranziție funcțională între perioadele de programare 2014-2020 și 2021-2027; invită Comisia, în acest sens, să elaboreze orientări ușor de utilizat pentru a oferi autorităților locale și regionale posibilitatea de a recunoaște și a valorifica cele mai bune practici consolidate privind tranziția energetică și decarbonizarea economiilor; salută Memorandumul de la Split, care recunoaște rolul de lider al comunităților insulare în tranziția energetică; subliniază, în acest sens, importanța schimbului de bune practici și a promovării învățării reciproce;

33.  subliniază că strategiile regionale de mediu ar trebui să sprijine și producția de energie din surse regenerabile și utilizarea eficientă a resurselor în sectoarele agricol, alimentar și forestier, ținând totodată cont de competitivitatea acestor sectoare; propune ca autoritățile relevante să acorde prioritate tuturor opțiunilor de producție de energie din surse regenerabile benefice mediului și economiei regionale, dar și locuitorilor din regiunile relevante; insistă că strategiile regionale de mediu ar trebui să acorde o atenție specială sprijinirii înlocuirii materialelor cu consum mare de combustibili fosili cu materiale regenerabile și biomateriale obținute din silvicultură și agricultură, aceste două sectoare funcționând și ca emițători, și ca absorbanți de carbon; evidențaiză că gestionarea sustenabilă și apropiată de natură a pădurilor este crucială pentru absorbția continuă a gazelor cu efect de seră din atmosferă și face posibilă și furnizarea de materii prime regenerabile și favorabile climei pentru produse forestiere care stochează carbon și pot acționa ca substitut pentru materialele bazate pe combustibili fosili și pentru combustibilii fosili; subliniază că „triplul rol” al pădurilor (absorbție, stocare și substituire) contribuie la reducerea emisiilor de dioxid de carbon eliberate în atmosferă, garantând în același timp că pădurile continuă să crească și să ofere multe alte servicii și ar trebui deci să facă parte integrantă din strategiile regionale de mediu;

34.  atrage atenția că toate sectoarele trebuie să fie reprezentate și sprijinite în tranziția către procese industriale neutre climatic, contribuind astfel la sustenabilitatea Uniunii și menținând totodată competitivitatea internațională și coeziunea economică, socială și teritorială între diferitele regiuni europene; subliniază rolul strategic al energiei regenerabile, sustenabile și descentralizate în dezvoltarea regiunilor din UE și a întreprinderilor lor, în special a IMM-urilor; consideră că strategiile regionale de mediu eficiente vor fi aduce beneficii și sectorului turismului, deoarece ar putea contribui la creșterea atractivității multor regiuni europene ca destinații sustenabile și ar putea promova, în general, un nou tip de turism responsabil și sustenabil;

35.  accentuează că reducerea utilizării terenurilor, în special a impermeabilizării solului, ar trebui avută în vedere ca un criteriu important și esențial pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune, pe lângă strategiile regionale de mediu, în vederea valorificării, acolo unde este posibil, a potențialului și diversității utilizărilor terenurilor în combaterea schimbărilor climatice (stocarea apei și a CO2, filtrarea, stocarea tampon și prelucrarea materialelor, aprovizionarea cu alimente, producția de resurse biogene);

36.  subliniază că este necesar ca Directiva privind impozitarea energiei(17) să fie revizuită în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, pentru a promova sursele sustenabile de energie în detrimentul combustibililor fosili până cel târziu în 2025, acordând o atenție deosebită impactului social;

37.  accentuează că integrarea dimensiunii de gen ar trebui aplicată pe deplin și inclusă ca principiu orizontal în toate activitățile, politicile și programele UE, inclusiv în politica de coeziune;

38.  salută prezentarea strategiei „Valul de renovări ale clădirilor” ca una dintre strategiile esențiale care contribuie la realizarea neutralității climatice în Europa până în 2050; accentuează că trebuie combătută sărăcia energetică printr-un program de renovare a clădirilor care vizează gospodăriile vulnerabile și cu venituri mici, ca parte a unei strategii europene mai ample de combatere a sărăciei;

39.  solicită ca Planul de acțiune pentru economia circulară actualizat să sprijine în continuare tranziția către o economie circulară orientată către reutilizare și reparare, pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor și a stimula consumul sustenabil, oferind consumatorilor informații despre durabilitatea și posibilitatea de reparare a produselor prin etichetare obligatorie, pe lângă un cadru de reglementare adecvat și un set de măsuri concrete, cuprinzătoare și ambițioase pentru stimularea economiei circulare la nivelul UE; accentuează că este esențial să se creeze și să se consolideze cicluri economice regionale, în special bazate pe materii prime biogene din economia rurală și forestieră, pentru a genera creștere sustenabilă și locuri de muncă mai verzi; subliniază nevoia urgentă de a sprijini în continuare principiile economiei circulare și de a acorda prioritate ierarhiei deșeurilor; solicită să fie dezvoltate planuri locale privind economia circulară, iar contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile locale și regionale să fie „verzi” și ambițioase în ceea ce privește durabilitatea bunurilor și serviciilor, ceea ce va spori reziliența industrială și autonomia strategică a Uniunii Europene;

40.  solicită investiții suplimentare în mobilitatea sustenabilă, de exemplu, în căile ferate și mobilitatea urbană sustenabilă, pentru orașe mai verzi, cu o mai bună calitate a vieții pentru cetățeni;

41.  salută eforturile Băncii Europene de Investiții (BEI) de a-și revizui politica de creditare a energiei și de a consacra 50 % din operațiunile sale acțiunilor climatice și sustenabilității mediului; invită BEI să se angajeze în direcția tranziției sustenabile către neutralitatea climatică, acordând o atenție deosebită regiunilor celor mai afectate de tranziție;

42.  promovează implicarea puternică a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM-uri) în procesul de tranziție, precum și în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor regionale de mediu, deoarece acești actori nu numai că sunt bine ancorați în structura economică locală, dar vor fi și afectați de politicile Pactului verde; consideră că este esențial ca MIMM-urile să fie ajutate să profite de oportunitățile tranziției ecologice prin sprijin personalizat în procesele de perfecționare și recalificare;

43.  invită Comisia să evalueze comparativ proiectele de planuri de cheltuieli în raport cu nivelul de ambiție cel mai ridicat posibil în materie de climă;

44.  scoate în evidență propunerea Comisiei din cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 ca orașele cu cel puțin 20 000 de locuitori să pregătească planuri de înverzire urbană pentru a crea păduri, parcuri și grădini urbane bogate în biodiversitate și accesibile, ferme urbane, acoperișuri și ziduri verzi și străzi pe care sunt plantați copaci; reafirmă impactul pozitiv al unei astfel de măsuri asupra microclimatului urban și asupra sănătății, în special pentru grupurile vulnerabile; încurajează această acțiune și solicită mobilizarea instrumentelor de politică, de reglementare și financiare pentru punerea sa în aplicare;

45.  solicită instituirea unor mecanisme eficiente de cooperare regională și interregională în domeniul prevenirii dezastrelor naturale, inclusiv a unei capacități de reacție, gestionare și asistență reciprocă în caz de dezastre;

46.  solicită ca politica de coeziune să joace un rol mai important în sprijinirea eforturilor de prevenire a riscurilor în vederea adaptării la efectele actuale și viitoare ale schimbărilor climatice la nivel regional și local;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și statelor membre.

(1) JO C 23, 21.1.2021, p. 116. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0015. (6) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (7) JO L 347, 20.12.2013, p. 289. (8) JO L 347, 20.12.2013, p. 470. (9) JO L 347, 20.12.2013, p. 259. (10) JO L 347, 20.12.2013, p. 281. (11) JO L 198, 22.6.2020, p. 13. (12) JO C 28, 27.1.2020, p. 40. (13) Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28). (14) Propunere pentru un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (COM(2018)0372). (15) Articolul 72 b (amendamentul 513) din poziția Parlamentului European în primă lectură privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0287). (16) Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european plus, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize (COM(2018)0375). (17) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).