Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Ioannis Lagos, înaintată la 2 octombrie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă a Greciei în legătură cu o posibilă urmărire penală condusă de procurorul Tribunalului de primă instanță din Atena (dosar nr. ABM PB2020/65), cerere anunțată în plen la 19 octombrie 2020,

–  în urma audierii lui Ioannis Lagos în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0135/2021),

A.  întrucât procurorul Curții Supreme a Greciei a depus o cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Ioannis Lagos pe motivul anumitor fapte comise de acesta în timpul unui discurs adresat Parlamentului European, pe 29 ianuarie 2020;

B.  întrucât Ioannis Lagos a fost acuzat de o presupusă a defăimare a simbolului național al Turciei, comisă în timpul dezbaterii în plen din 29 ianuarie 2020 referitoare la situația migrației la frontiera greco-turcă și la răspunsul comun al UE la aceasta;

C.  întrucât defăimarea unui simbol național constituie o infracțiune în temeiul: (1) articolului 1 alineatul (1) din Legea nr. 927/1979, astfel cum a fost pusă în aplicare prin Legea 4285/2014 și (2) articolului 155, coroborat cu articolele 1, 12, 14, 26, 27, 51, 53, 57 și 79 din Codul penal elen;

D.  întrucât imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

E.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judiciare și, pe de altă parte, în cadrul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în Parlamentul European în cauză nu poate fi considerat „acuzat”(2);

F.  întrucât articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene prevede că deputații în Parlamentul European „nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor”;

G.  întrucât Ioannis Lagos a acționat în timpul unei sesiuni plenare a Parlamentului European, în incinta în care se desfășura ședința plenară propriu-zisă, în exercitarea funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât acțiunile lui Ioannis Lagos au avut, prin urmare, loc în contextul funcțiilor sale de deputat și al activității sale în cadrul Parlamentului European;

1.  decide să nu ridice imunitatea lui Ioannis Lagos;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Elene și lui Ioannis Lagos.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra v De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch v Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543; hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch v Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois v Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.