Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Pakistan, în special cea din 20 mai 2010 referitoare la libertatea religioasă în Pakistan(1), cea din 10 octombrie 2013 referitoare la recentele cazuri de violență împotriva creștinilor, în special în Maaloula (Siria) și Peshawar (Pakistan), și cazul pastorului Saeed Abedini (Iran)(2), cea din 17 aprilie 2014 referitoare la Pakistan: cazuri de persecuție recente(3), cea din 27 noiembrie 2014 referitoare la Pakistan: legile privind blasfemia(4) și cea din 15 iunie 2017 referitoare la Pakistan, în special situația apărătorilor drepturilor omului și pedeapsa cu moartea(5),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, în special articolele 6, 18 și 19,

–  având în vedere Convenția internațională a ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială,

–  având în vedere observațiile purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Rupert Colville, mai ales nota sa de informare pentru presă din 8 septembrie 2020 privind Pakistanul,

–  având în vedere declarația privind Pakistanul a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

–  având în vedere Planul de cooperare strategică UE-Pakistan din 2019, care prevede că democrația, statul de drept, buna guvernanță și drepturile omului alcătuiesc, printre altele, baza convenită a cooperării reciproce,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință,

–  având în vedere raportul comun al Comisiei și al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 10 februarie 2020 privind sistemul generalizat de preferințe pentru perioada 2018-2019 (JOIN(2020)0003) și în special evaluarea corespunzătoare a Pakistanului în contextul regimului special de stimulare a dezvoltării sustenabile și a bunei guvernanțe (SGP+) al UE (SWD(2020)0022),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere din 2013,

–  având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea din 2013,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât controversatele legi pakistaneze privind blasfemia sunt în vigoare din 1986 în forma loc actuală și pedepsesc cu moartea sau cu închisoarea pe viață blasfemia la adresa profetului Mohamed;

B.  întrucât, deși nu au dus niciodată la organizarea unor execuții oficiale, legile pakistaneze privind blasfemia incită la hărțuire și la comiterea unor acte de violență și crime împotriva acuzaților; întrucât persoanele acuzate de blasfemie trebuie să se teamă pentru viața lor, indiferent de rezultatul procedurilor judiciare; întrucât este bine știut că legile pakistaneze privind blasfemia sunt adesea folosite abuziv, deoarece se formulează acuzații false care servesc intereselor personale ale acuzatorului;

C.  întrucât legile referitoare la blasfemie din Pakistan fac ca exprimarea liberă sau implicarea deschisă în activități religioase să constituie un pericol pentru minoritățile religioase; întrucât, în loc să protejeze comunitățile religioase, aceste legi au semănat teamă în societatea pakistaneză; întrucât s-a înăbușit prin amenințări și asasinate orice încercare de reformare a legilor sau a modului în care sunt aplicate; întrucât tentativele de a discuta aceste chestiuni în mass-media, online sau offline, sunt adesea întâmpinate cu amenințări și acte de hărțuire, inclusiv din partea guvernului;

D.  întrucât zeci de persoane, printre care musulmani, hinduși, creștini și alții, sunt în prezent în închisoare pentru blasfemie; întrucât mai mulți acuzați au fost linșați de mulțimi violente; întrucât se exercită presiuni enorme asupra sistemului judiciar pakistanez; întrucât procedurile judiciare durează adesea mulți ani și au un efect devastator asupra cetățenilor pakistanezi nevinovați și asupra familiilor lor și a comunităților în care trăiesc;

E.  întrucât anul trecut în Pakistan s-a înregistrat o înmulțire alarmantă a acuzațiilor de „blasfemie” formulate online și offline; întrucât multe dintre aceste acuzații îi vizează pe apărătorii drepturilor omului, vizează jurnaliști, artiști și persoanele cele mai marginalizate din societate; întrucât legile pakistaneze privind blasfemia sunt folosite tot mai mult pentru a regla conturi în plan personal sau în politică, încălcându-se astfel dreptul la libertatea religioasă și de convingere, la libertatea de opinie și de exprimare;

F.  întrucât în Pakistan procedurile judiciare în cazurile de blasfemie au multe neajunsuri; întrucât este nevoie de puține probe pentru a condamna o persoană, iar autoritățile judiciare acceptă adesea acuzațiile fără spirit critic; întrucât acuzații sunt adesea presupuși a fi vinovați și trebuie să își dovedească nevinovăția, și nu invers;

G.  întrucât libertatea de gândire, de conștiință și libertatea religioasă se aplică atât persoanelor care îmbrățișează o religie, cât și ateilor, agnosticilor și persoanelor care nu aderă la o credință anume;

H.  întrucât Pakistanul este parte la acorduri internaționale importante privind drepturile omului, inclusiv la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și la Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care conțin dispoziții privind dreptul la viață, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și nediscriminarea;

I.  întrucât amânarea proceselor a fost un numitor comun al mai multor cazuri ale unor persoane acuzate de „blasfemie”, iar judecătorii sunt bănuiți că recurg frecvent la aceste tactici fiindcă sunt reticenți să pronunțe hotărâri prin care îi disculpă pe acuzați; întrucât cei care lucrează în sistemul de justiție penală din Pakistan, inclusiv avocații, poliția, procurorii și judecătorii, sunt adesea împiedicați să își desfășoare activitatea în mod eficace, imparțial și fără teamă; întrucât martorii și familiile victimelor au trebuit să se ascundă, de teama represaliilor;

J.  întrucât situația din Pakistan a continuat să se degradeze în 2020, deoarece guvernul a aplicat sistematic legile privind blasfemia și nu a apărat minoritățile religioase de abuzurile comise de actori nestatali, înregistrându-se o creștere bruscă a numărului de asasinate cu țintă precisă, a cazurilor de blasfemie, a convertirilor forțate și a discursurilor de incitare la ură împotriva minorităților religioase, printre care se numără și ahmazii, musulmanii șiiți, hindușii, creștinii și sikhii; întrucât în 2020 răpirile, convertirile forțate la islamism, violurile și căsătoriile forțate au rămas amenințări iminente pentru femeile și copiii aparținând minorităților religioase, în special pentru cei de religie hindusă sau creștină;

K.  întrucât la 2 martie 2021 s-au împlinit zece ani de la asasinarea fostului ministru pakistanez pentru minorități, Shahbaz Bhatti, care a primit amenințări după ce s-a pronunțat public împotriva legilor privind blasfemia;

L.  întrucât Shagufta Kausar și Shafqat Emmanuel, cei doi pakistanezi care formează un cuplu, au fost condamnați la moarte pentru blasfemie în 2014; întrucât aceste acuzații le-au fost aduse pentru presupusa trimitere a unor mesaje text ofensatoare la adresa profetului Mohamed de pe un număr de telefon înregistrat pe numele lui Shagufta Kausar către persoana care acuza cuplul de blasfemie;

M.  întrucât dovezile pe baza cărora au fost condamnați cei doi pot fi considerate în mare parte falsificate; întrucât faptul că inculpații sunt analfabeți contrazice ipoteza că ar fi putut trimite mesaje text; întrucât telefonul care ar fi fost folosit pentru a trimite mesajele nu a fost recuperat pentru a fi examinat în cadrul anchetei; întrucât se presupune că cei doi se certaseră cu acuzatorul cu puțin timp înainte de formularea acuzațiilor; întrucât avem motive să credem că cei doi au fost torturați;

N.  întrucât cei doi au fost reținuți în închisoare în așteptarea pronunțării unei hotărâri judecătorești cu privire la recursul pe care l-au introdus împotriva pedepsei cu moartea; întrucât recursul lor trebuia să se judece în aprilie 2020, la șase ani după ce au fost condamnați, dar a fost amânat de mai multe ori, ultima dată la 15 februarie 2021;

O.  întrucât de când au fost condamnați, cei doi soți au fost despărțiți de cei patru copii ai lor;

P.  întrucât în urma unui accident petrecut în 2004 Shafqat Emmanuel suferă de o afecțiune a măduvei spinării și nu beneficiază de asistență medicală adecvată în închisoare; întrucât Shagufta Kausar este izolată într-o închisoare pentru femei și suferă de depresie din cauza situației în care se află;

Q.  întrucât Înalta Curte din Lahore a amânat cauza de mai multe ori, iar avocatul soților, Saiful Malook, a depus eforturi foarte mari pentru a se asigura că acestora li se poate judeca, în sfârșit, cauza în instanță, iar dreptul judiciar la un proces corect și echitabil le este, în sfârșit, respectat;

R.  întrucât, potrivit Centrului pentru justiție socială din Pakistan, din 1987 până în februarie 2021 au fost acuzate cel puțin 1 855 de persoane în temeiul legilor privind blasfemia, cel mai mare număr de acuzații fiind formulate în 2020;

S.  întrucât un student musulman, Mashal Khan, a fost ucis de o mulțime furioasă în aprilie 2017, fiind acuzat că ar fi postat conținuturi blasfematoare online, acuzații care nu au fost dovedite; întrucât Junaid Hafeez, cadru universitar la Universitatea Bahauddin Zakariya din Multan, a fost arestat în martie 2013 pentru că ar fi pronunțat remarci blasfematoare, a fost ținut într-o celulă de izolare timp de cinci ani, cât a durat procesul său, a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte de instanțele pakistaneze în decembrie 2019; întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului au condamnat sentința, numind-o „o parodie de justiție” care contravine dreptului internațional;

T.  întrucât există tot mai multe atacuri online și offline împotriva jurnaliștilor și a organizațiilor societății civile, în special împotriva femeilor și a persoanelor celor mai marginalizate din societate, inclusiv a membrilor minorităților religioase, a persoanelor sărace și a persoanelor cu dizabilități; întrucât printre aceste atacuri se numără adesea și acuzații false de blasfemie care pot provoca atacuri fizice, crime, arestări și detenții arbitrare;

U.  întrucât Pakistanul beneficiază de preferințe comerciale în cadrul programului bazat pe SGP+ încă din 2014; întrucât beneficiile economice pe care le implică acest acord comercial unilateral pentru Pakistan sunt considerabile; întrucât statutul de țară care beneficiază de SGP+ este însoțit de obligația de a ratifica și de a pune în aplicare 27 de convenții internaționale, inclusiv de a onora angajamentele referitoare la respectarea drepturilor omului și a libertății religioase;

V.  întrucât Comisia Europeană a exprimat, în cea mai recentă evaluare a Pakistanului pe care a efectuat-o în contextul programului SGP+, la 10 februarie 2020, o serie de preocupări serioase cu privire la situația drepturilor omului din această țară, în special în ceea ce privește lipsa progreselor în privința limitării domeniului de aplicare și a utilizării pedepsei cu moartea;

W.  întrucât aplicarea în continuare a legislației referitoare la blasfemie în Pakistan are loc în contextul unei înăspriri, la nivel global, a restricțiilor care vizează libertatea religioasă și libertatea de exprimare cu privire la religie și convingeri; întrucât, în martie 2019, Raportorul special al ONU privind libertatea de religie sau de convingere a menționat cazul Asiei Bibi ca fiind o ilustrare a revigorării legilor de combatere a blasfemiei și a apostaziei, care exemplifică utilizarea legilor privind ordinea publică pentru a limita exprimările considerate a fi ofensatoare pentru comunitățile religioase;

X.  întrucât s-a constatat o escaladare a atacurilor comise în mod repetat și înșelător de anumite grupări radicale pakistaneze împotriva autorităților franceze și a declarațiilor recente ale guvernului pakistanez cu privire la blasfemie după ce autoritățile franceze au reacționat la atacul terorist săvârșit împotriva unui profesor francez de gimnaziu care a apărat dreptul la libertatea de exprimare, ceea ce a determinat autoritățile franceze să recomande cetățenilor lor, la 15 aprilie 2021, să părăsească temporar Pakistanul; întrucât, la 20 aprilie 2021, un membru al partidului aflat la guvernare a prezentat o rezoluție în cadrul Adunării Naționale a Pakistanului, solicitând să fie inițiată o dezbatere privind expulzarea ambasadorului francez,

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la sănătatea și calitatea vieții lui Shagufta Kausar și ale lui Shafqat Emmanuel și îndeamnă autoritățile pakistaneze să se asigure că acestora li se acordă imediat asistență medicală adecvată; invită autoritățile pakistaneze să îi elibereze imediat și necondiționat pe Shafqat Emmanuel și pe Shagufta Kausar și să revoce condamnarea la moarte pronunțată împotriva acestora;

2.  regretă faptul că procedura de examinare a recursului formulat de Shagufta Kausar și de Shafqat Emmanuel continuă să fie amânată; invită Înalta Curte din Lahore să își pronunțe hotărârea cât mai curând posibil și să ofere o explicație rezonabilă pentru orice nouă amânare;

3.  constată că Shafqat Emmanuel este internat într-un spital aflat în incinta închisorii din cauza gravității stării sale și a beneficiat, în două rânduri, de tratament medical în afara închisorii Faisalabad; regretă faptul că cei doi soți au fost ținut captivi timp de șapte ani, izolați unul de celălalt și de familiile lor; invită, prin urmare, guvernul pakistanez să se asigure că închisorile sale oferă condiții de detenție decente și umane;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că legile privind blasfemia sunt utilizate în continuare în mod abuziv în Pakistan, exacerbând diviziunile religioase existente și favorizând, prin urmare, un climat de intoleranță religioasă, violență și discriminare; subliniază că legile pakistaneze privind blasfemia sunt incompatibile cu legislația internațională privind drepturile omului și sunt utilizate din ce în ce mai mult pentru a viza grupuri minoritare vulnerabile din țară, inclusiv șiiții, ahmazii, hindușii și creștinii; invită, prin urmare, guvernul pakistanez să revizuiască și, în cele din urmă, să abroge aceste legi și să pună capăt aplicării lor; solicită să se asigure protecția judecătorilor, a apărătorilor și a martorilor apărării în toate așa-numitele procese de blasfemie;

5.  îndeamnă Pakistanul să abroge secțiunile 295-B și C din Codul penal național și să respecte și să protejeze dreptul la libertatea religioasă, de gândire, de conștiință și de exprimare în întreaga țară, interzicând efectiv utilizarea legilor privind blasfemia; invită, de asemenea, guvernul pakistanez să modifice Legea privind combaterea terorismului din 1997, pentru a asigura faptul că judecarea cazurilor de blasfemie nu are loc în instanțe specializate în combaterea terorismului, și să ofere posibilități de eliberare pe cauțiune în presupusele cazuri de blasfemie;

6.  subliniază faptul că Constituția Pakistanului consacră libertatea religioasă și de convingere, libertatea de exprimare, precum și drepturile minorităților și drepturile omului;

7.  solicită guvernului pakistanez să condamne fără echivoc incitarea la violență și discriminarea împotriva minorităților religioase din țară; invită guvernul pakistanez să instituie garanții procedurale și instituționale eficace în cadrul procedurilor judiciare și în etapele desfășurării anchetelor și urmăririi penale, pentru a preveni utilizarea abuzivă a legilor privind blasfemia până la abolirea acestora; regretă faptul că se recurge în continuare la practici de discriminare și la acte de violență în Pakistan împotriva minorităților religioase, inclusiv a creștinilor, a musulmanilor ahmadiyya, a șiiților și a hindușilor; reamintește faptul că în 2014 a avut loc un atac al mulțimii asupra comunității ahmazilor din Gujranwala în urma acuzațiilor de blasfemie aduse membrului său Aqib Saleem, care a fost ulterior achitat în instanță, acest atac cauzând moartea a trei membri ai comunității, inclusiv a doi copii; ia act de faptul că s-a impus cerința ca agenții de poliție cu un grad inferior celui de comisar să nu poată realiza investigații în legătură cu acuzațiile aduse înainte de înregistrarea cazurilor;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că legile privind blasfemia din Pakistan sunt adesea utilizate în mod abuziv pentru a aduce acuzații false care servesc unor interese diverse, inclusiv celui de soluționare a unor dispute personale sau de obținere a unor avantaje economice; invită, prin urmare, guvernul pakistanez să acorde atenția cuvenită acestui aspect și să abroge legile privind blasfemia în consecință; respinge cu fermitate declarația făcută, conform relatărilor, de ministrul pakistanez pentru afaceri parlamentare, Ali Khan, prin care se solicită decapitarea persoanelor vinovate de blasfemie;

9.  îndeamnă întregul personal diplomatic european și al UE să facă tot posibilul pentru a oferi protecție și sprijin cuplului Shagufta Kausar și Shafqat Emmanuel, inclusiv participând la audierile din cadrul procesului acestora, solicitând autorizarea de a-i vizita în închisoare și contactând fără întrerupere și în mod ferm autoritățile implicate în acest caz;

10.  invită statele membre să faciliteze procesul de eliberare a vizelor de urgență pentru Shagufta Kausar, Shafqat Emmanuel, avocatul lor Saiful Malook și alte persoane puse sub acuzare pentru exercitarea pașnică a drepturilor lor, inclusiv pentru apărătorii drepturilor omului, în cazul în care aceștia vor fi nevoiți să părăsească Pakistanul, și să ofere protecție internațională tuturor acestor persoane;

11.  își exprimă îngrijorarea deosebită în legătură cu numărul tot mai mare de atacuri comise în mediul online și offline împotriva jurnaliștilor, a cadrelor universitare și a organizațiilor societății civile, în special în privința atacurilor care vizează femeile și minoritățile; îndeamnă guvernul pakistanez să ia măsuri imediate pentru a asigura siguranța jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului și a organizațiilor cu profil religios și să desfășoare anchete prompte și eficace pentru a proteja statul de drept și a aduce făptașii în fața justiției;

12.  invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să revizuiască de urgență eligibilitatea Pakistanului pentru statutul conferit în temeiul SGP+ în lumina evenimentelor actuale și să stabilească dacă există motive suficiente pentru a iniția o procedură de retragere temporară a acestui statut și a beneficiilor care decurg din el; invită, totodată, Comisia și SEAE să raporteze Parlamentului European cu privire la această chestiune cât mai curând posibil;

13.  invită SEAE și Comisia să folosească toate instrumentele de care dispun, inclusiv cele stipulate în Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere, pentru a sprijini comunitățile religioase și a exercita presiune asupra guvernului pakistanez, cu scopul de a-l determina să își intensifice eforturile de protejare a minorităților religioase;

14.  îndeamnă SEAE și statele membre să sprijine în continuare Pakistanul în procesul de reformă a sistemului judiciar și de consolidare a capacităților în acest sector, pentru a se asigura că instanțele inferioare dispun de mijloacele necesare pentru a organiza rapid procesele persoanelor reținute și pentru a respinge cazurile de blasfemie care nu sunt susținute de dovezi fiabile suficiente;

15.  salută dialogurile interreligioase care au loc în Pakistan și îndeamnă SEAE și delegația UE să sprijine în continuare Consiliul Național pentru Pace din Pakistan, responsabil de promovarea armoniei interconfesionale, în organizarea unor astfel de inițiative periodice cu participarea liderilor religioși, inclusiv din rândul minorităților religioase, cu sprijinul organizațiilor cu profil religios, al organizațiilor societății civile, al profesioniștilor din domeniul drepturilor omului și al juriștilor și cadrelor universitare; invită, de asemenea, delegația UE și reprezentanțele statelor membre să sprijine în continuare ONG-urile din Pakistan care sunt implicate în monitorizarea drepturilor omului și în acordarea de sprijin victimelor violenței religioase și de gen;

16.  îndeamnă Pakistanul să își intensifice cooperarea cu organismele internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv cu Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, pentru a pune în aplicare toate recomandările relevante și a îmbunătăți monitorizarea și raportarea progreselor înregistrate în vederea respectării criteriilor internaționale de referință;

17.  consideră că demonstrațiile violente și atacurile împotriva Franței sunt inacceptabile; este profund îngrijorat de accentuarea sentimentelor anti-franceze în Pakistan, care obligă resortisanții francezi și întreprinderile franceze să părăsească temporar țara;

18.  salută recenta hotărâre a Curții Supreme din Pakistan de a interzice executarea prizonierilor cu afecțiuni psihice; reiterează opoziția fermă a Uniunii Europene față de pedeapsa cu moartea, în toate cazurile și fără excepție; solicită abolirea universală a pedepsei capitale; invită autoritățile pakistaneze să comute sentințele tuturor persoanelor care sunt pasibile de condamnarea la moarte pentru a se asigura că dreptul lor la un proces echitabil, care este recunoscut la nivel internațional și garantat în Constituție, este respectat;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Pakistanului.

(1) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 147. (2) JO C 181, 19.5.2016, p. 82. (3) JO C 443, 22.12.2017, p. 75. (4) JO C 289, 9.8.2016, p. 40. (5) JO C 331, 18.9.2018, p. 109.