Index 
Texte adoptate
Miercuri, 10 februarie 2021 - Bruxelles
Instituirea Mecanismului de redresare și reziliență ***I
 Banca Centrală Europeană - Raportul anual pe 2020
 Noul plan de acțiune privind economia circulară
 Punerea în aplicare a Directivei privind combaterea traficului de persoane
 Punerea în aplicare a articolului 43 din Directiva privind procedurile de azil
 Accesul public la documente - raport pe anii 2016-2018
 Reducerea inegalităților cu accent special asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă
 Impactul COVID-19 asupra tineretului și a sportului

Instituirea Mecanismului de redresare și reziliență ***I
PDF 135kWORD 58k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență (COM(2020)0408 – C9-0150/2020 – 2020/0104(COD))
P9_TA(2021)0038A9-0214/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0408),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 175 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0150/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 iulie 2020(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 octombrie 2020(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 22 decembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare, desfășurate în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru control bugetar și Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,

–  având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0214/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  aprobă declarația comună a Parlamentului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

4.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

5.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 februarie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență

P9_TC1-COD(2020)0104


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/241.)

ANEXE LA REZOLUțIA LEGISLATIVă

Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind stabilirea unor cerințe de raportare pentru a permite emiterea de obligațiuni care contribuie la realizarea obiectivelor de mediu pentru NextGenerationEU

Comisia reamintește ambiția politică comună din Pactul verde european. În acest cadru, își subliniază ambiția de a obține cel puțin 30 % din fondurile care urmează să fie împrumutate de pe piețele de capital pentru nevoile NextGenerationEU prin emiterea de obligațiuni care contribuie la realizarea obiectivelor de mediu.

Cele trei instituții convin să analizeze cu atenția posibilitatea de a introduce norme care să stabilească obligațiile de raportare ale statelor membre, pentru a asigura disponibilitatea informațiilor în scopul evaluării contribuției fondurilor împrumutate de pe piețele de capital la îndeplinirea obiectivelor de mediu. De aceea, Comisia va depune eforturi pentru a prezenta o propunere legislativă în acest scop în primul trimestru al anului 2021.

DECLARAȚIA COMUNĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A COMISIEI PRIVIND CULEGEREA DE DATE PENTRU CONTROALE ȘI AUDITURI EFICIENTE

Parlamentul European și Comisia reamintesc necesitatea de a asigura controale și audituri eficiente pentru a evita dubla finanțare și a preveni, detecta și corecta frauda, corupția și conflictele de interese în legătură cu măsurile sprijinite de Mecanismul de redresare și reziliență. Cele două instituții consideră că este esențial ca statele membre să culeagă și să înregistreze date privind destinatarii și beneficiarii finali ai finanțării din partea Uniunii într-un format electronic standardizat și interoperabil și să utilizeze instrumentul unic de extragere a datelor care urmează să fie furnizat de Comisie.

DECLARAȚIE SUPLIMENTARĂ A COMISIEI PRIVIND CULEGEREA DE DATE PENTRU CONTROALE ȘI AUDITURI EFICIENTE

Comisia Europeană amintește declarația sa unilaterală în această privință, în temeiul Regulamentului privind dispozițiile comune, care se aplică mutatis mutandis articolului 22 din Regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență.

DECLARAȚIA COMISIEI PRIVIND METODOLOGIA PENTRU URMĂRIREA CHELTUIELILOR LEGATE DE CLIMĂ

Comisia consideră că, pentru a asigura coerența, metodologia din anexa VI la Regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență ar trebui încorporată în Regulamentul privind dispozițiile comune.

(1) JO C 364, 28.10.2020, p. 132.
(2) JO C 440, 18.12.2020, p. 160.


Banca Centrală Europeană - Raportul anual pe 2020
PDF 163kWORD 49k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la Raportul anual al Băncii Centrale Europene pentru 2020 (2020/2123(INI))
P9_TA(2021)0039A9-0002/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Băncii Centrale Europene (BCE) pentru 2019,

–  având în vedere documentul BCE intitulat „Feedback privind contribuția furnizată de Parlamentul European în cadrul rezoluției sale referitoare la Raportul anual 2018 al BCE”,

–  având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al BCE, în special articolele 15 și 21,

–  având în vedere articolul 123, articolul 127 alineatele (1), (2) și (5), articolele 130 și 132 și articolul 284 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților Eurosistemului și măsurile adoptate de Consiliul guvernatorilor BCE la 4 iunie 2020,

–   având în vedere studiul BCE referitor la accesul la finanțare al întreprinderilor din zona euro în perioada octombrie 2019 - martie 2020, publicat la 8 mai 2020,

–  având în vedere proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE, publicate la 10 septembrie 2020,

–  având în vedere dialogurile monetare cu președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, din 6 februarie, 8 iunie și 28 septembrie 2020,

–  având în vedere poziția sa din 28 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui cadru de facilitare a investițiilor durabile(1),

–   având în vedere studiul ocazional nr. 247 din septembrie 2020 al grupului operativ al BCE privind criptoactivele, intitulat „Stablecoins: Implications for monetary policy, financial stability, market infrastructure and payments, and banking supervision in the euro area” (Monede stabile: Implicații pentru politica monetară, stabilitatea financiară, infrastructura pieței și plăți, precum și pentru supravegherea bancară în zona euro),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE(2),

–  având în vedere Raportul BCE din octombrie 2020 privind euro digital,

–  având în vedere studiul ocazional al BCE nr. 201 din noiembrie 2017 intitulat „The use of cash by households in the euro area” (Utilizarea numerarului de către gospodăriile din zona euro),

–  având în vedere actualizarea din 2020 a declarației de mediu a BCE,

–  având în vedere articolul 142 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0002/2021),

A.  întrucât previziunile economice ale Comisiei din vara anului 2020, care iau în considerare șocurile economice cauzate de pandemia de COVID-19, estimează că economia zonei euro se va contracta cu 8,7 % în 2020 și va crește cu 6,1 % în 2021, iar economia UE-27 se va contracta cu 8,3 % în 2020 și va crește cu 5,8 % în 2021;

B.  întrucât, în conformitate cu proiecțiile macroeconomice ale experților BCE din septembrie 2020, inflația anuală în zona euro măsurată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) se va situa, în medie, la 0,3 % în 2020, 1,0 % în 2021 și 1,3 % în 2022, în vreme ce proiecțiile privind inflația prezintă diferențe semnificative în zona euro;

C.  întrucât, potrivit Eurostat, rata șomajului în august 2020 a fost de 7,4 % în UE și 8,1 % în zona euro; întrucât se estimează că rata șomajului va crește; întrucât rata șomajului este inegală pe teritoriul Uniunii; întrucât persistă inegalitățile regionale extraordinare în ceea ce privește șomajul, atât în interiorul statelor membre, cât și între acestea; întrucât o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor rămâne o problemă gravă care trebuie soluționată în UE;

D.  întrucât datele BCE privind IAPC din 2020 arată un impact deflaționist cauzat de criza provocată de pandemia de COVID-19 în mai multe state membre;

E.  întrucât proiecțiile BCE din septembrie în ceea ce privește PIB-ul real mondial (cu excepția zonei euro) sunt o scădere de 3,7 % în 2020, urmată de o redresare de 6,2 % în 2021 și un nivel de 3,8 % în 2022;

F.  întrucât, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului European de a primi o listă de preselecție, echilibrată din perspectiva genului, cu cel puțin două nume pentru numirea în funcții în cadrul Comitetului executiv al BCE, lista de preselecție pentru numirea unui nou membru al Comitetului executiv care să îl înlocuiască pe Yves Mersch a fost compusă doar din bărbați; întrucât femeile sunt în continuare mult subreprezentate în Consiliul guvernatorilor BCE;

G.  întrucât în 2019 profitul net al BCE s-a ridicat la 2 366 de miliarde EUR, față de 1 575 de miliarde EUR în 2018; întrucât această creștere poate fi atribuită în principal creșterii venitului net din dobânzi în cadrul portofoliului asociat dolarului SUA și al portofoliului legat de programul de achiziționare de active;

H.  întrucât la sfârșitul anului 2019 dimensiunea bilanțului Eurosistemului atinsese vârful de 4 671 425 de milioane EUR, a doua valoare cea mai ridicată din toate timpurile după vârful din 2018;

I.  întrucât IMM-urile, care rămân coloana vertebrală a economiei și a societăților UE și care consolidează coeziunea economică și socială, necesită sprijin suplimentar;

J.  întrucât IMM-urile au fost grav afectate de criza provocată de COVID-19; întrucât evoluțiile perspectivei economice generale au afectat accesul acestora la finanțare;

K.  întrucât TFUE definește mandatul BCE ca fiind acela de menținere a stabilității prețurilor și de sprijinire a politicilor economice generale în Uniune, pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia;

L.  întrucât UE s-a angajat să realizeze neutralitatea climatică până în 2050 și este misiunea BCE de a contribui la realizarea acesteia; întrucât misiunile BCE nu se limitează la stabilitatea prețurilor, ci includ și siguranța și soliditatea sistemului bancar și stabilitatea sistemului financiar;

M.  întrucât, conform anchetei Eurobarometru din noiembrie 2019, sprijinul public pentru uniunea economică și monetară europeană a cărei monedă unică este euro a fost de 62 % în 2019;

N.  întrucât, la 18 martie 2020, BCE a anunțat un program de achiziționare în regim de urgență în caz de pandemie (PEPP) ca un program nou, temporar, pentru achizițiile de active în sectorul public și privat, cu un pachet financiar de 750 de miliarde EUR, pentru a combate riscurile la adresa transmisiei politicii monetare în zona euro cauzate de pandemia de coronavirus;

O.  întrucât, la 4 iunie 2020, Consiliul guvernatorilor BCE a decis ca pachetul financiar al PEPP să fie majorat cu 1,35 mii de miliarde EUR, perioada achizițiilor nete în cadrul PEPP să fie extinsă cel puțin până la sfârșitul lunii iunie 2021 și principalul aferent titlurilor ajunse la scadență achiziționate în cadrul PEPP să fie reinvestit cel puțin până la sfârșitul anului 2022; subliniază, în plus, că achizițiile nete în cadrul programului de achiziționare de active vor continua la o valoare lunară de 20 de miliarde EUR, alături de achizițiile din cadrul pachetului financiar temporar suplimentar de 120 de miliarde EUR până la sfârșitul anului 2020;

P.  întrucât au fost luate alte măsuri de politică pentru a asigura lichidități, cum ar fi operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung (TLTRO III) și o facilitate de lichiditate specifică pandemiei (PELTRO);

Q.  întrucât sistemul european de asigurare a depozitelor a fost amânat considerabil, în pofida propunerilor Comisiei și ale BCE privind necesitatea urgentă de a proteja depozitele la nivelul UE,

Prezentare generală

1.  salută rolul BCE în asigurarea stabilității monedei euro; subliniază că statutul de independență al BCE, astfel cum este prevăzut în tratate, este o condiție esențială pentru îndeplinirea mandatului său, precum și pentru protejarea legitimității sale democratice; subliniază că independența impune obligația ca BCE să nu solicite și să nu primească instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, ori din partea vreunui guvern al unui stat membru sau din partea oricărui alt organism; subliniază că această independență nu trebuie încălcată și evidențiază, în plus, că independența băncii centrale ar trebui să fie întotdeauna completată de un nivel corespunzător de răspundere; subliniază că TFUE prevede că, pe lângă mandatul său principal de a menține stabilitatea prețurilor, BCE trebuie să sprijine și politicile economice generale în Uniune, pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, atât timp cât acestea nu contravin mandatului său principal; subliniază că dezvoltarea durabilă, convergența, ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social sunt obiective generale ale Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 3 din TFUE;

2.  salută înființarea unui centru privind schimbările climatice ca o nouă unitate în cadrul BCE;

3.  subliniază că moneda unică este ireversibilă; subliniază că moneda euro este nu numai un proiect monetar, ci și unul politic;

4.  este preocupat de criza sanitară, economică și socială fără precedent cauzată de pandemia de COVID-19, cu o contracție puternică a economiei zonei euro și deteriorarea rapidă a condițiilor de pe piața forței de muncă, inclusiv creșterea ratei șomajului; ia act de faptul că se preconizează o revenire a activității din zona euro, deși viteza și amploarea redresării rămân extrem de incerte și inegale între statele membre;

5.  este preocupat, în plus, de faptul că echilibrul riscurilor cu privire la perspectivele de creștere rămâne negativ, în contextul unei incertitudini excepționale, în care amploarea contracției și a redresării va depinde de durata și eficacitatea măsurilor de izolare, de succesul politicilor bugetare și monetare de atenuare a impactului negativ asupra veniturilor și a ocupării forței de muncă și de măsura în care capacitatea ofertei, cererea internă și lanțurile de aprovizionare internaționale sunt afectate în mod permanent;

6.  solicită o reevaluare urgentă a riscului sistemic în sectorul financiar în urma pandemiei; salută, în acest sens, înființarea unui comitet de lucru privind pandemia în cadrul Comitetului european pentru risc sistemic; recomandă includerea unei evaluări calitative a riscului idiosincratic în viitoarele teste de rezistență;

7.  salută eforturile BCE pentru menținerea stabilității prețurilor; constată că ținta pentru inflație nu a fost atinsă în mod sistematic și că este necesară o vigilență suplimentară; subliniază că zona euro a înregistrat deflație în ultimele luni; subliniază că deflația prezintă riscuri semnificative pentru economiile zonei euro, care pot necesita o intervenție puternică din partea BCE;

8.  salută faptul că BCE discută despre adaptarea măsurătorilor sale privind inflația; ia act de faptul că IACP este un concept foarte restrâns privind măsurarea inflației, care subestimează inflația din zona euro din cauza unei cote inadecvate a costurilor pentru locuințe reflectate în coșul IACP(3); solicită reajustarea coșului pentru a reflecta faptul că gospodăriile europene cheltuiesc 24 % din venitul lor pentru costurile legate de locuințe; încurajează BCE să ia în considerare și inflația prețurilor activelor cauzată, printre altele, de ratele scăzute ale dobânzilor; recunoaște provocările transmisiei politicii monetare;

9.  ia act de apelul ferm al președintei Lagarde la „alinierea deplină a politicilor bugetare și monetare”, precum și de angajamentul „de a utiliza toate instrumentele care vor produce rezultatul cel mai eficace, mai eficient și mai proporțional” pentru a sprijini redresarea economică a zonei euro; subliniază că există complementarități puternice între politicile bugetare și monetare; salută programul BCE de achiziționare în regim de urgență în caz de pandemie menit să sprijine redresarea economică a zonei euro;

Politica monetară

10.  salută răspunsul rapid și substanțial al politicii monetare a BCE la criza provocată de pandemia de COVID-19 în contextul unei situații de urgență; recunoaște impactul pozitiv al acestui răspuns asupra situației economice a zonei euro; se așteaptă ca BCE să își mențină sprijinul atât timp cât va fi necesar; ia act de declarația membrului Consiliului de supraveghere al BCE, Yves Mersch, conform căreia această flexibilitate nu va fi extinsă la alte operațiuni;

11.  subliniază că numai politica monetară nu va fi suficientă pentru a asigura o redresare economică durabilă; subliniază că sunt necesare reforme care să întărească competitivitatea și coeziunea socială, pentru a restabili și a mări creșterea economică în întreaga Uniune; consideră că potențialul politicii monetare în sine este limitat pentru a facilita redresarea și, respectând totodată independența BCE, îi solicită să analizeze posibilitatea utilizării altor măsuri de politică care au potențialul de a stimula economia, în limitele mandatului său; subliniază efectele de propagare ale unei politici monetare foarte acomodative, precum impactul asupra titularilor unor conturi de economii sau riscul inflației prețurilor activelor; recomandă statelor membre să nu considere ratele scăzute ale dobânzilor drept un lucru firesc, întrucât o creștere a ratelor dobânzilor ar putea avea efecte negative asupra serviciului datoriei publice;

12.  atrage totuși atenția asupra riscului unei aprecieri exagerate a activelor de pe piețele de obligațiuni, situație ce ar fi dificil de soluționat dacă ratele dobânzii încep să crească din nou, în special în cazul țărilor care fac obiectul unei proceduri de deficit excesiv sau care au un nivel ridicat al datoriei;

13.  ia act de importanța unei politici monetare active pentru atenuarea presiunii constrângerilor financiare asupra întreprinderilor mici și mijlocii; constată că procentul IMM-urilor care se confruntă cu constrângeri financiare a scăzut de la 18 % în perioada 2009-2012 la 8 % în perioada 2016-2019; subliniază impactul puternic pe care îl are criza provocată de pandemia de COVID-19 asupra IMM-urilor; recunoaște importanța microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii în UE; subliniază, în acest sens, că este necesar ca investițiile publice și private, precum și reformele, să fie încurajate și solicită, așadar, eforturi suplimentare pentru a asigura finanțarea economiei reale;

14.  solicită BCE să monitorizeze proporționalitatea relaxării cantitative față de riscuri în bilanțurile sale, a inflației prețurilor activelor și a posibilei alocări necorespunzătoare a resurselor;

15.  ia act de impactul ratelor scăzute ale dobânzilor pe termen lung; subliniază, pe de o parte, că dobânzile scăzute reprezintă o oportunitate pentru consumatori, întreprinderi (inclusiv IMM-uri), lucrători și debitori, care pot beneficia de un avânt economic mai puternic, de reducerea șomajului și de împrumuturi mai ieftine; recunoaște existența unor efecte distributive divergente ale politicilor BCE; invită BCE să examineze impactul politicilor sale asupra inegalității în materie de avere; regretă, pe de altă parte, creșterea numărului de întreprinderi neviabile și foarte îndatorate, reducerea motivației guvernelor de a continua reformele de consolidare a creșterii economice și a sustenabilității, precum și efectele negative asupra asigurătorilor și a fondurilor de pensii, și subliniază sarcina financiară pe care acest lucru îl impune multor cetățeni din întreaga Uniune;

16.  ia act de legătura dintre politica monetară și creșterea prețurilor la locuințe în zona euro; subliniază că rata costurilor suplimentare pentru locuințe, constant ridicată, de 9,6 % în 2018, se așteaptă să crească din cauza pandemiei și solicită BCE să evalueze impactul regional și sectorial al programului său de relaxare cantitativă asupra costului vieții, precum și asupra echității între generații în întreaga Uniune;

17.  înțelege că gravitatea crizei a obligat BCE să-și deturneze atenția de la revizuirea strategiei privind cadrul său de politici monetare; salută angajamentul manifestat de președinta Lagarde în cadrul dialogului monetar din 28 septembrie 2020 pentru o interacțiune mai strânsă cu Parlamentul și pentru asigurarea unor dialoguri periodice;

18.  subliniază că orice revizuire a strategiei privind cadrul de politici monetare ar trebui să ia în considerare în mod serios natura economiei europene, care este din ce în ce mai dependentă de servicii și digitalizată, și ar trebui să evalueze măsura în care acest lucru împiedică transmisia politicilor monetare în economia reală;

Acțiuni de combatere a schimbărilor climatice

19.  constată, respectând independența BCE, impactul schimbărilor climatice asupra dinamicii inflației și a riscurilor de transmisie în politica monetară; reamintește impactul BCE în menținerea stabilității prețurilor; amintește că, în calitate de instituție europeană, BCE are obligația să respecte Acordul de la Paris;

20.  ia act de angajamentul președintei Lagarde de a analiza modul în care operațiunile BCE ar putea fi modificate pentru a fi favorabile mediului și „de a explora fiecare cale disponibilă pentru a combate schimbările climatice”; invită BCE să își alinieze cadrul de garanții la riscurile legate de schimbările climatice și să facă public nivelul său de aliniere la Acordul de la Paris, precum și să examineze această aliniere în sectorul bancar;

21.  solicită o abordare proactivă și calitativă a gestionării riscurilor, care să integreze riscurile sistemice legate de schimbările climatice;

22.  salută faptul că achizițiile de obligațiuni ecologice și cota lor în portofoliul BCE continuă să crească;

23.  încurajează eforturile de creștere a capacităților de cercetare în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice asupra stabilității financiare și a zonei euro;

Alte aspecte

24.  solicită BCE să își continue eforturile în vederea asigurării stabilității piețelor financiare în toate situațiile neprevăzute legate de retragerea Regatului Unit din UE;

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la divergența tot mai mare a soldurilor TARGET2 în cadrul SEBC; ia act de faptul că interpretarea acestor divergențe este contestată;

26.  ia act de rezultatele analizei grupului operativ al BCE pentru criptoactive; solicită BCE să contracareze riscurile existenței unor activități de spălare a banilor, de finanțare a terorismului și a altor activități infracționale corelate cu anonimatul oferit de criptoactive; solicită BCE să își intensifice monitorizarea evoluției criptoactivelor, inclusiv a criptomonedelor stabile, și a riscurilor crescute în materie de securitate cibernetică;

27.  salută analiza BCE și activitatea pregătitoare pentru introducerea unei monede euro digitale; ia act de faptul că o monedă euro digitală nu constituie o criptomonedă; subliniază că o monedă euro digitală ar trebui să satisfacă o serie de cerințe minime, inclusiv robustețe, siguranță, eficiență și protecție a vieții private; subliniază că o monedă euro digitală nu trebuie să înlocuiască numerarul ca mijloc de plată; susține recomandarea BCE ca emiterea unei monede euro digitale să fie accesibilă în afara zonei euro, într-un mod care să fie în concordanță cu obiectivele Eurosistemului, pentru a stimula cererea de euro în rândul investitorilor străini și, astfel, pentru a stimula un rol mai puternic pentru euro la nivel internațional; solicită BCE să asigure un echilibru corespunzător între reglementările care permit utilizarea de inovații financiare în domeniul tehnologiei financiare și asigurarea stabilității financiare;

28.  împărtășește preocupările BCE în ceea ce privește creșterea rapidă a sectorului financiar nebancar, cunoscut și sub numele de activitate de creditare desfășurată de instituții financiare nebancare; subliniază necesitatea unei reglementări adecvate în acest domeniu; subliniază necesitatea ca BCE să atenueze riscul sistemic datorat numărului tot mai mare de entități nebancare reglementate grupate în jurul băncilor pentru accesul la sistemul lor de plăți;

29.  salută eforturile susținute ale BCE de a-și consolida în continuare capacitățile de răspuns și de redresare în cazul unui atac cibernetic asupra propriei organizații; ia act cu îngrijorare de recentele defecțiuni tehnice ale sistemului de decontare TARGET2 în octombrie și noiembrie 2020; salută investigarea ulterioară a acestor defecțiuni de către BCE și solicită ca rezultatele să fie comunicate Parlamentului;

30.  recunoaște succesul înregistrat de BCE în combaterea contrafacerii, fapt demonstrat de ponderea redusă a bancnotelor falsificate în circulația totală; salută introducerea, în 2019, a unor bancnote modernizate de 100 EUR și 200 EUR cu elemente de securitate optimizate; subliniază importanța numerarului ca mijloc de plată pentru cetățenii UE; solicită BCE să nu reducă mai mult volumele de diferite bancnote aflate în circulație;

31.  solicită BCE să examineze modalitățile de a consolida rolul internațional al monedei euro, întrucât acest lucru ar crește capacitatea UE de a-și formula politicile în mod independent față de alte puteri mondiale și reprezintă un element-cheie în protejarea suveranității economice a Europei; ia act de faptul că creșterea atractivității monedei euro ca monedă de rezervă va spori și mai mult utilizarea sa internațională; subliniază că întărirea rolului euro necesită aprofundarea uniunii economice și monetare europene; salută apelurile repetate ale BCE pentru finalizarea uniunii bancare; subliniază că crearea unui activ sigur european bine conceput ar putea facilita integrarea financiară și ar putea contribui la atenuarea circuitelor de feedback negativ dintre entitățile suverane și sectoarele bancare naționale;

32.  salută aderarea Bulgariei și a Croației la MCS II în iulie 2020; sprijină o dată-țintă rapidă pentru adoptarea monedei euro în ambele țări; salută examinarea cuprinzătoare de către BCE a băncilor croate și bulgare în iulie și august 2019; atrage atenția asupra obligației, prevăzute în tratate, pe care o au toate statele membre, cu excepția Danemarcei, de a adopta moneda unică, după îndeplinirea criteriilor de convergență de la Maastricht;

33.  invită BCE să își continue cooperarea fructuoasă și cu statele din afara zonei euro;

Responsabilitate

34.  împărtășește deschiderea președintei Lagarde față de un dialog mai susținut și subliniază necesitatea de a consolida în continuare mecanismele de responsabilitate și transparență ale BCE; subliniază necesitatea de a reflecta asupra modului în care poate fi consolidat controlul BCE de către Parlamentul European, precum și prin dialogul cu parlamentele naționale; solicită negocierea unui acord interinstituțional formal pentru a oficializa și a depăși practicile existente în materie de responsabilitate în ceea ce privește funcțiile monetare;

35.  își exprimă îngrijorarea serioasă privind faptul că doar doi din cei 25 de membri ai Consiliului guvernatorilor BCE sunt femei, în ciuda solicitărilor repetate din partea Parlamentului și a personalităților de rang superior din BCE, inclusiv a președintei sale, Christine Lagarde, de a îmbunătăți echilibrul de gen în numirile pentru funcții în domeniul economic și monetar la nivelul UE; subliniază că numirile în Comitetul executiv trebuie pregătite cu atenție, în deplină transparență și în colaborare cu Parlamentul, așa cum prevăd tratatele; invită Consiliul să întocmească o listă de preselecție pentru toate posturile vacante viitoare și să o comunice Parlamentului, permițând astfel acestuia să joace un rol consultativ mai important în procesul de numire; regretă că până în prezent nu s-au înregistrat progrese satisfăcătoare în acest sens; reamintește că egalitatea de tratament între bărbați și femei este un principiu constituțional care trebuie respectat cu strictețe;

36.  reamintește că doar doi din șase membri ai Comitetului executiv al BCE sunt femei; subliniază că, în pofida numeroaselor solicitări adresate de Parlament Consiliului de a remedia lipsa echilibrului de gen în cadrul Comitetului executiv al BCE, Consiliul nu a luat în serios această cerere; reamintește angajamentul Parlamentului de a nu lua în considerare listele de candidați în care nu a fost respectat principiul echilibrului de gen; invită guvernele statelor membre, Consiliul European, Consiliul, Eurogrupul și Comisia să depună eforturi active pentru a asigura echilibrul de gen în viitoarele lor propuneri de liste scurte și numiri;

37.  apreciază răspunsurile detaliate, defalcate pe secțiuni și substanțiale furnizate de BCE la rezoluția Parlamentului referitoare la Raportul anual al BCE pentru 2018; invită BCE să își continue angajamentul față de datoria de a da socoteală și să continue să publice în fiecare an răspunsuri scrise la rezoluțiile Parlamentului referitoare la Raportul anual al BCE;

38.  ia act de Decizia Curții Constituționale Federale a Germaniei din 5 mai 2020 privind BCE, precum și de declarația Consiliului guvernatorilor BCE din aceeași zi; recunoaște evaluarea continuă a proporționalității tuturor programelor realizată de BCE; ia act de decizia ulterioară a BCE de a divulga Parlamentului European, guvernului federal german, Bundestag și Bundesbank documente nepublice referitoare la programul de achiziționare de active de către sectorul public (PSPP);

39.  recunoaște eforturile continue de îmbunătățire a comunicării și a transparenței în relația cu Parlamentul și felicită BCE și pe președinta Lagarde pentru acestea; este de acord, în plus, cu președinta Lagarde, care afirmă că BCE trebuie să își îmbunătățească comunicarea cu cetățenii pe tema impactului politicilor sale; sugerează, pe de altă parte, un dialog periodic cu ușile închise între membrii Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului și reprezentanții relevanți ai BCE, după publicarea celor mai recente stenograme disponibile ale procedurilor Consiliului guvernatorilor pentru evaluarea deciziilor BCE înainte de dialogurile monetare și în paralel cu acestea;

40.  salută publicarea avizelor Comitetului de etică al BCE pentru cazurile de conflicte de interese și angajare remunerată post-mandat de către membrii Comitetului executiv al BCE, ai Consiliului guvernatorilor și ai Consiliului de supraveghere; invită BCE să asigure independența membrilor Comitetului său de audit intern, să se asigure că Comitetul de etică nu este prezidat de un fost președinte sau de alți foști membri ai Consiliului guvernatorilor, și nici de alte persoane care s-ar putea afla într-o situație de conflict de interese, și să reproducă această transparență privind potențialul conflict de interese și activitățile lucrative post-mandat;

41.  ia act de faptul că BCE își „reexaminează” politica prin care i se permite economistului-șef să efectueze apeluri telefonice private cu investitori importanți în urma reuniunilor în care se iau decizii de politică, dar consideră că această practică trebuie să înceteze imediat, deoarece nu este transparentă;

42.  își reiterează apelul privind adoptarea unei politici consolidate privind denunțarea neregulilor și o revizuire a Statutului personalului BCE aliniată, cel puțin, la standardele și obiectivele stabilite în Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii(4), atât pentru a proteja, cât și pentru a capacita persoanele respective, ajutându-le să ridice probleme cu încredere, fără teama de represalii, inclusiv prin păstrarea anonimatului când este necesar;

43.  solicită o prezentare mai detaliată a problemelor sociale și ale angajaților, precum și a problemelor de guvernanță, inspirată din Directiva 2014/95/UE privind prezentarea de informații nefinanciare(5);

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și Băncii Centrale Europene.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2019)0325.
(2) JO C 23, 21.1.2021, p. 105.
(3) cf. „Persistent low inflation in the euro area: Mismeasurement rather than a cause for concern?” (Nivelul persistent scăzut al inflației în zona euro: măsurare eronată mai degrabă decât motiv de îngrijorare?) (https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2018/614214/IPOL_IDA(2018)614214_EN.pdf).
(4) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO L 305, 26.11.2019, p. 17).
(5) Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (JO L 330, 15.11.2014, p. 1).


Noul plan de acțiune privind economia circulară
PDF 236kWORD 78k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la noul plan de acțiune privind economia circulară (2020/2077(INI))
P9_TA(2021)0040A9-0008/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară: pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098) și documentul de lucru al serviciilor Comisiilor intitulat „Către o economie circulară la nivel global: situația actuală și perspective” (SWD(2020)0100)),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, inclusiv ODD 12 „Consum și producție responsabile” și ODD 15 „Viața pe pământ”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice. Către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667)(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030. Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

–  având în vedere raportul global de evaluare privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al IPBES din mai 2019,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 octombrie 2018 intitulată „O bioeconomie durabilă pentru Europa: consolidarea legăturilor dintre economie, societate și mediu” (COM(2018)0673),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, intitulată „O strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la o abordare europeană globală privind stocarea energiei(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 2020 privind cerințele minime pentru reutilizarea apei(9),

–  având în vedere propunerea referitoare la cel de-al 8-lea program de acțiune pentru mediu, prezentată de Comisie la 14 octombrie 2020, în special obiectivul prioritar de accelerare a tranziției către o economie circulară prevăzut la articolul 2 alineatul (2) litera (c) din propunere,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea sustenabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră din ecosistemele terestre și oceanele și criosfera în contextul schimbărilor climatice și raportul special al IPCC intitulat „Global Warming of 1.5°C” (O încălzire globală de 1,5 C), cel de al 5-lea raport de evaluare al său (AR5) și raportul său de sinteză din septembrie 2018,

–  având în vedere primul Plan de acțiune privind economia circulară, lansat în 2015 (Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară”) (COM(2015)0614) și acțiunile întreprinse în cadrul acestui plan,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2020 referitoare la Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică(14),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului (Directiva privind plasticul de unică folosință)(15),

–  având în vedere revizuirea legislației UE privind deșeurile, adoptată în 2018: Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile(16) (Directiva-cadru privind deșeurile), Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje(17) (Directiva privind deșeurile din ambalaje), Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri (Directiva privind depozitele de deșeuri)(18) și Directiva (UE) 2018/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice(19),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor(20) („Regulamentul CLP”),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2017 privind rolul valorificării energetice a deșeurilor în economia circulară (COM(2017)0034),

–  având în vedere rapoartele intitulate „Perspectiva resurselor globale 2019” (21) și „Eficiența resurselor și schimbările climatice” (22) ale Comitetului internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor,

–  având în vedere articolul intitulat „Evaluating scenarios toward zero plastic pollution” (Evaluarea scenariilor către un nivel zero al poluării cu plastic) din publicația „Science”(23),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0008/2021),

A.  întrucât, în raportul său intitulat „Perspectiva resurselor globale 2019”, Comitetul internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor estimează că extracția de resurse și prelucrarea acestora generează jumătate din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră și sunt responsabile pentru pierderea a peste 90 % din biodiversitate și pentru producerea a 90 % din stresul hidric; întrucât economia mondială utilizează resurse echivalente cu resursele a 1,5 planete și am avea nevoie încă de pe acum de trei planete dacă toți oamenii ar consuma la nivelul la care consumă un locuitor mediu al UE și întrucât a reduce semnificativ utilizarea generală a resurselor naturale și generarea de deșeuri ar trebui să fie obiectivul primordial al economiei circulare; întrucât acest lucru va necesita o decuplare a creșterii economice de utilizarea resurselor, ținând seama de diferența dintre decuplarea absolută și cea relativă;

B.  întrucât aceste cifre demonstrează că utilizarea sustenabilă a resurselor, în special a materiilor prime principale, joacă un rol central și că este necesar să se intensifice acțiunilor la toate nivelurile și în întreaga lume; întrucât conceptul de economie circulară are un caracter orizontal și va contribui în mod semnificativ la realizarea altor obiective de mediu, inclusiv a obiectivelor Acordului de la Paris;

C.  întrucât tranziția către o economie circulară joacă un rol crucial în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ale UE, în realizarea obiectivului Uniunii în materie de climă pentru 2030 și a obiectivului de a avea o economie cu zero emisii nete de GES până cel târziu în 2050 și necesită transformarea profundă a lanțurilor valorice din întreaga economie;

D.  întrucât trecerea la o economie circulară poate promova practici de afaceri sustenabile și întrucât se estimează că întreprinderile și economiile europene vor fi printre primele care pun în aplicare, dar care de asemenea beneficiază în cursa globală către circularitate, datorită modelelor de afaceri bine dezvoltate ale UE, cunoștințelor noastre despre circularitate și expertizei noastre în materie de reciclare;

E.  întrucât principiile economiei circulare ar trebui să fie elementul central al oricărei politici industriale europene și naționale și al planurilor naționale de redresare și reziliență ale statelor membre în cadrul mecanismului de redresare și reziliență;

F.  întrucât consumul general de energie al UE este semnificativ, iar acțiunile în materie de economie circulară ar trebui să presupună și eficiența energetică și aprovizionarea sustenabilă din sursele de energie;

G.  întrucât economia circulară este relevantă pentru diferite ODD-uri, inclusiv pentru obiectivul 12 „Asigurarea unor modele de consum și producție durabile”, precum și pentru obiectivul 13 „Acțiunea climatică”;

H.  întrucât proiectarea fără deșeuri și poluare este unul dintre principiile economiei circulare;

I.  întrucât, potrivit unor studii recente, economia circulară are potențialul de a crește PIB-ul UE cu încă 0,5 % și de a crea peste 700 000 de noi locuri de muncă până în 2030(24), precum și de a îmbunătăți totodată calitatea locurilor de muncă respective; întrucât, între 2012 și 2018, numărul de locuri de muncă legate de economia circulară în UE a crescut cu 5 %, ajungând la aproximativ 4 milioane; întrucât, prin intermediul politicilor de susținere și a investițiilor din industrie, se preconizează că, până în 2030, refabricarea va putea atinge o valoare anuală cuprinsă între aproximativ 70 și 100 de miliarde EUR în UE, cu o ocupare conexă a forței de muncă situată între aproximativ 450 000 și aproape 600 000;

J.  întrucât aprovizionarea sustenabilă și responsabilă cu materii prime primare este esențială pentru utilizarea eficientă a resurselor și realizarea obiectivelor economiei circulare; astfel, trebuie elaborate standarde de aprovizionare sustenabile pentru materii și bunuri prioritare;

K.  întrucât până la 80 % din impactul produselor asupra mediului este determinat în etapa de proiectare și doar 12 % din materialele utilizate de industria UE provin din reciclare;

L.  întrucât dezvoltarea rapidă a comerțului electronic a crescut semnificativ cantitatea de deșeurile de ambalaje, cum ar fi deșeurile de plastic și carton de unică folosință; întrucât transporturile de deșeuri către țări terțe continuă să constituie un motiv de îngrijorare;

M.  întrucât se estimează că în UE se generează anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare și că peste 50% din risipa alimentară este produsă de gospodării și la nivelul consumatorilor; întrucât risipa alimentară are un impact imens asupra mediului, reprezentând aproximativ 6 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră din UE;

N.  întrucât materialele plastice creează preocupări legate de mediu, precum aruncarea de gunoaie pe domeniul public, dificultățile legate de reutilizare și reciclare, substanțele problematice, emisiile de gaze cu efect de seră și utilizarea resurselor;

O.  întrucât ECHA a adoptat un aviz științific pentru a restricționa utilizarea microplasticelor care sunt adăugate în mod intenționat la produsele de pe piața UE/SEE, în concentrații mai mari de 0,01% g/g;

P.  întrucât, potrivit estimărilor Agenției Europene de Mediu (AEM), între 1996 și 2012, cantitatea de haine cumpărate de o persoană în UE a crescut cu 40 %, în timp ce, în aceeași perioadă, peste 30 % din hainele din dulapurile europenilor nu fuseseră îmbrăcate de cel puțin un an; în plus, odată aruncate, peste jumătate din articolele de îmbrăcăminte nu sunt reciclate, ci devin deșeuri menajere mixte și sunt trimise ulterior la incineratoare sau la groapa de gunoi(25);

Q.  întrucât au trecut peste doi ani de când IPCC a publicat raportul său special privind încălzirea globală de 1,5 C, în care se afirma că limitarea încălzirii globale la 1,5 C ar necesita schimbări rapide, de anvergură și fără precedent în toate aspectele societății,

1.  salută noul plan de acțiune al Comisiei privind economia circulară, evidențiază faptul că, împreună cu strategia de reducere a poluării la zero pentru un mediu fără substanțe toxice, economia circulară este esențială pentru a reduce amprenta globală a consumului și cea a producției europene asupra mediului, respectând limitele planetei și protejând sănătatea umană și asigurând totodată o economie competitivă și inovatoare; reliefează contribuția majoră pe care o poate aduce economia circulară la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris, ale Convenției privind diversitatea biologică și ale obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU;

2.  invită Comisia să prezinte toate inițiativele din cadrul planului de acțiune, respectând datele stabilite în anexa la comunicare, și să întemeieze fiecare propunere legislativă pe o evaluare cuprinzătoare a impactului; subliniază că este important să se ia în considerare și costurile lipsei de acțiune;

3.  accentuează că economia circulară poate oferi soluții la noile provocări generate și puse în lumină de criza cauzată de pandemia de COVID-19 prin întărirea lanțurilor valorice în UE și la nivel mondial și prin reducerea vulnerabilității lor, precum și prin creșterea rezilienței, sustenabilității, competitivității și rentabilității ecosistemelor industriale europene; observă că acest lucru va promova autonomia strategică a UE și va contribui la crearea de locuri de muncă; subliniază că pandemia de COVID-19 a demonstrat că este nevoie de un mediu favorabil economiei circulare; invită statele membre să integreze economia circulară în planurile lor naționale de redresare și reziliență;

4.  consideră că economia circulară este calea pentru ca UE și întreprinderile europene să rămână inovatoare și competitive pe piața mondială, reducându-și totodată amprenta asupra mediului; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să canalizeze investițiile către extinderea inițiativelor economiei circulare și către sprijinirea inovării; consideră că planul de redresare economică al UE („Next Generation EU”), precum și Fondul pentru o tranziție justă și programul Orizont Europa ar trebui folosite pentru a pune în practică și a promova inițiative, practici, infrastructuri și tehnologii ale economiei circulare;

5.  evidențiază că îmbunătățirea funcționării pieței interne este o condiție prealabilă pentru realizarea unei economii circulare în UE; reliefează mai ales că, pentru o piață unică sustenabilă funcțională, este importantă punerea în aplicare adecvată a normelor actuale și asigurarea respectării efective a acestora; reamintește că UE se află pe locul al doilea în clasamentul puterilor economice mondiale și este cea mai mare putere comercială mondială; subliniază că piața unică reprezintă un instrument puternic, care trebuie folosit pentru a crea produse sau tehnologii sustenabile și circulare ce vor deveni standardele de mâine, oferindu-le astfel cetățenilor posibilitatea de a cumpăra produse la un preț accesibil, sigure, sănătoase și ecologice;

6.  pune în evidență că este necesară o decuplare totală a creșterii economice de utilizarea resurselor; invită Comisia să propună obiective obligatorii, întemeiate pe știință, pe termen mediu și pe termen lung ale UE de reducere a utilizării materiilor prime principale și a impactului asupra mediului; cere ca obiectivele UE să fie stabilite printr-o abordare retrospectivă, pentru a se asigura că obiectivele de politică sunt pe o cale credibilă către obținerea unei economii neutre din punctul de vedere al carbonului, sustenabilă din punctul de vedere al mediului și pe deplin circulară, în limitele planetei noastre, până în 2050;

7.  invită Comisia să propună obiective obligatorii ale UE pentru 2030 de a reduce semnificativ atât amprenta UE asupra materiilor prime, cât și amprenta UE în materie de consum și să le aducă în limitele planetei până în 2050, cu ajutorul indicatorilor care urmează să fie adoptați până la sfârșitul anului 2021 în cadrul de monitorizare actualizat; invită Comisia să se bazeze pe exemplele oferite de cele mai ambițioase state membre, ținând seama în mod corespunzător de diferențele dintre statele membre în ceea ce privește punctele de pornire și capacitățile;

8.  îndeamnă Comisia să introducă până în 2021 obiective și indicatori de circularitate armonizați, comparabili și uniformi, constând în indicatori ai amprentei asupra materiilor prime și ai amprentei în materie de consum, și o serie de indicatori secundari privind utilizarea eficientă a resurselor și serviciile ecosistemice; acești indicatori ar trebui să măsoare consumul de resurse și productivitatea resurselor, să includă importurile și exporturile la nivelul UE, al statelor membre și al sectorului și să fie coerenți cu metodele de evaluare armonizată a ciclului de viață și de contabilizare a capitalului natural; indicatorii ar trebui aplicați în toate politicile, instrumentele financiare și inițiativele de reglementare ale Uniunii;

9.  salută angajamentul Comisiei de a actualiza și a revizui cadrul de monitorizare pentru economia circulară; regretă că actualul cadru de monitorizare nu prezintă un set cuprinzător și global de indicatori care să permită măsurarea decuplării creșterii economice de utilizarea resurselor și impactul asupra mediului; subliniază că cadrul de monitorizare ar trebui să acopere indicatorii de circularitate menționați mai sus și, în plus, întreaga gamă de obiective și acțiuni concrete ale planului de acțiune privind economia circulară, pentru a oferi un instrument eficace de măsurare a circularității și a progreselor înregistrate către atingerea obiectivelor sale într-un mod exhaustiv;

10.  subliniază, de asemenea, că această măsurare trebuie să fie solidă din punct de vedere științific, pentru a surprinde sinergiile dintre economia circulară și atenuarea schimbărilor climatice, inclusiv prin măsurări ale amprentei de carbon;

11.  evidențiază oportunitățile asociate utilizării cât mai eficiente posibil a produselor și serviciilor, pe lângă măsurile care prelungesc ciclurile de viață și extind utilizarea materialelor; în acest context, reliefează mai ales posibilitățile de a îmbina soluțiile economiei circulare cu digitalizarea; invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de sprijinire a noilor modele de afaceri sustenabile și circulare, cum ar fi abordările de tipul „produsul ca serviciu”, care economisesc resurse și reduc impactul asupra mediului în timp ce asigură și protecția consumatorilor; invită Comisia să faciliteze astfel de abordări de tipul „produsul ca serviciu” în noua inițiativă privind produsele sustenabile și cere Comisiei și statelor membre să elimine barierele de reglementare și fiscale nejustificate din calea unor astfel de modele și să promoveze dezvoltarea infrastructurilor care fac posibilă circularitatea și o economie digitală sustenabilă; reamintește că digitalizarea are și efecte considerabile asupra climei și mediului, cum ar fi cererea tot mai mare de energie, extracția materiilor prime și generarea de deșeuri electronice; invită Comisia să evalueze aceste provocări și să le găsească o rezolvare, stabilind o metodologie de monitorizare și cuantificare a impactului pe care îl au asupra mediului tehnologiile, structurile și serviciile digitale, inclusiv centrele de date, și propunând măsuri – inclusiv, după caz, măsuri legislative – pentru a asigura sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului a soluțiilor digitale, punând eficiența energetică, reducerea emisiilor de GES, utilizarea resurselor și dezvoltarea unei economii circulare în centrul unei tranziții digitale sustenabile;

12.  invită Comisia să identifice măsuri de reglementare și alte acțiuni de care ar fi nevoie pentru a elimina obstacolele administrative și juridice din calea unei economii circulare bazate pe partajare și pe servicii și pentru a stimula dezvoltarea acesteia; în special, invită Comisia să încerce să găsească soluții la provocări precum chestiunile ce țin de răspundere și drepturile de proprietate în contextul unei economii bazate pe partajare și servicii, fără a uita că, pentru ca aceste concepte să devină realitate, este esențial să existe o mai mare securitate juridică, atât pentru producători, cât și pentru consumatori; sugerează Comisiei să examineze posibilitatea de a elabora o strategie europeană pentru economia bazată pe partajare și pe servicii care să trateze aceste chestiuni, în paralel cu chestiunile sociale;

13.  evidențiază că trebuie înțeles mai bine modul în care tehnologiile inteligenței artificiale pot sprijini o economie circulară, încurajând utilizarea lor în proiectare, în modele de afaceri și în infrastructură; reliefează că este important ca digitalizarea să fie considerată un factor favorizant al economiei circulare, în special în ceea ce privește pașapoartele produselor sau informațiile despre materiale în contextul unui „spațiu al datelor” la nivelul UE; subliniază că va fi esențial să se îmbunătățească accesibilitatea datelor și schimbul de date, asigurând în același timp o colaborare activă între părțile interesate, astfel încât noile abordări să rămână echitabile și incluzive și să protejeze viața privată și securitatea datelor;

14.  scoate în evidență că trebuie să se creeze stimulente economice și cadrul de reglementare potrivit pentru inovare în domeniul soluțiilor, al materialelor și al modelelor de afaceri circulare, eliminând totodată subvențiile care denaturează piața și cele care dăunează mediului și solicită sprijin în acest sens în noua strategie industrială pentru Europa și în strategia dedicată IMM-urilor; reliefează rolul specific pe care îl joacă primii veniți, IMM-urile (întreprinderile mici și mijlocii) și start-up-urile în tranziția către o economie circulară; subliniază că cercetarea în domeniul materialelor, proceselor, tehnologiilor și produselor sustenabile și extinderea utilizării lor la scară industrială pot oferi întreprinderilor europene un avantaj competitiv la nivel mondial; evidențiază că este nevoie de politici la nivelul UE și la nivel național pentru a sprijini pionierii economiei circulare și modelele de afaceri circulare;

15.  subliniază că industria europeană trebuie implicată în calitate de parte interesată în tranziția către o economie mai circulară; reamintește rolul fundamental pe care îl au măsurile din economia circulară în realizarea decarbonizării industriale; cere abordări axate pe circularitate în industrie, la toate nivelurile de proiectare a produselor, aprovizionare cu materiale, reutilizare și reciclare a produselor și gestionare a deșeurilor și accentuează că trebuie stimulată dezvoltarea piețelor-lider pentru materiale și produse industriale sustenabile;

16.  încurajează întreprinderile să pregătească planuri de tranziție atunci când își elaborează rapoartele anuale, în care să descrie modul și momentul în care intenționează să ajungă la neutralitate climatică, la o economie circulară și la sustenabilitate;

17.  invită statele membre să acorde prioritate opțiunilor care prevăd sarcini administrative minime și să consolideze dezvoltarea parteneriatelor public-privat în domeniul cercetării și dezvoltării care oferă soluții sistemice și globale;

18.  invită Comisia să stabilească un cadru de reglementare pentru certificarea tuturor soluțiilor bazate pe natură și a soluțiilor tehnologice de eliminare a carbonului, inclusiv captarea, stocarea și utilizarea carbonului;

19.  accentuează rolul crucial al biomimetismului, ca accelerator al circularității, în promovarea soluțiilor biomimetice care, prin proiectare, reduc la minimum utilizarea materialelor, a energiei și a compușilor toxici și oferă soluții sustenabile, regenerative și inovatoare inspirate din natură și aplicabile unei multitudini de sectoare;

20.  solicită niveluri adecvate de personal și buget pentru serviciile Comisiei însărcinate cu asigurarea implementării cu succes a planului de acțiune; subliniază că alocarea resurselor trebuie să răspundă atât priorităților politice actuale, cât și celor pe termen lung și, prin urmare, în contextul Pactului verde european, se așteaptă la o consolidare semnificativă a resurselor umane, în special în cadrul Direcției Generale Mediu a Comisiei;

Un cadru de politică privind produsele sustenabile

21.  evidențiază că economia liniară, de tip „fabricare-utilizare-eliminare”, trebuie transformată într-o economie cu adevărat circulară, pe baza următoarelor principii: reducerea utilizării energiei și a resurselor, păstrarea valorii în economie, prevenirea producerii de deșeuri, excluderea deșeurilor, a substanțelor nocive și a poluării încă din faza de proiectare, păstrarea produselor și a materialelor în uz și în circuite închise, protejarea sănătății umane, promovarea beneficiilor pentru consumatori și regenerarea sistemelor naturale; noul cadru de politică privind produsele sustenabile, precum și strategia privind economia circulară în ansamblu și strategia industrială ar trebui să fie ghidate de noile obiective; reliefează că trebuie integrat pe deplin conceptul de sistem circular sustenabil în toate activitățile, inclusiv în politicile, produsele, procesele de producție și modelele de afaceri;

22.  subliniază că produsele și materialele sustenabile, circulare, sigure și netoxice ar trebui să devină norma pe piața UE, și nu excepția, și ar trebui considerate opțiunea implicită, care să fie atractivă și accesibilă și să aibă un preț rezonabil pentru toți consumatorii; salută deci planul Comisiei de a prezenta o inițiativă legislativă privind produsele sustenabile care stabilește principiile orizontale ale politicii privind produsele și cerințe obligatorii pentru produsele introduse pe piața UE;

23.  susține cu fermitate lărgirea domeniului de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică(26) pentru a include și produse fără impact energetic și pentru a stabili principii orizontale în materie de sustenabilitate și standarde specifice fiecărui produs în materie de performanță, durabilitate, potențial de reutilizare, reparare, netoxicitate, modernizare, reciclare și conținut reciclat, precum și eficiența energetică și eficiența din punctul de vedere al utilizării resurselor a produselor introduse pe piața UE, și invită Comisia să prezinte o propunere în acest sens în 2021; în același timp, cere din nou Comisiei să fie ambițioasă atunci când pune în aplicare proiectarea ecologică pentru toate produsele consumatoare de energie care se încadrează în domeniul de aplicare actual al Directivei privind proiectarea ecologică, inclusiv în ceea ce privește aspectele economiei circulare;

24.  accentuează că este important să se mențină un cadru legislativ coerent și clar al UE pentru produsele sustenabile și evidențiază că trebuie consolidate sinergiile cu alte politici, inclusiv cu eticheta ecologică a UE; subliniază că, în paralel cu standardele minime prevăzute de lege pentru proiectarea produselor, este important să se ofere stimulente de piață celor mai sustenabile întreprinderi și produselor și materialelor sustenabile;

25.  invită Comisia să propună obiective obligatorii privind amprenta de materii prime și amprenta de mediu pentru întregul ciclu de viață și pentru fiecare categorie de produse introduse pe piața UE, inclusiv pentru semiprodusele cu cea mai mare intensitate a emisiilor de dioxid de carbon; invită, de asemenea, Comisia să propună obiective obligatorii specifice fiecărui produs și fiecărui sector privind conținutul de material reciclat, asigurând totodată performanța și siguranța produselor în cauză și faptul că sunt proiectate pentru a fi reciclate; îndeamnă Comisia să stabilească condiții tehnologice, de reglementare și de piață care să conducă la realizarea acestor obiective și să ia în considerare mutațiile industriale și ciclurile de investiții necesare în fiecare sector; în același timp, îndeamnă Comisia să ia în considerare impunerea unor cerințe obligatorii pentru a face serviciile mai sustenabile;

26.  sprijină planul de introducere a pașapoartelor digitale pentru produse, pentru a ajuta întreprinderile, consumatorii și autoritățile de supraveghere a pieței să urmărească impactul pe care îl are un produs asupra climei, mediului și societății de-a lungul întregului lanț valoric și să furnizeze informații fiabile, transparente și ușor accesibile cu privire la durabilitatea produsului, la posibilitățile de întreținere, reutilizare, reparare și demontare a acestuia și la gestionarea sa la sfârșitul ciclului de viață, precum și cu privire la materialele și substanțele chimice și substanțele chimice folosite în componența sa și la impactul acestora asupra mediului și a altor produse; invită Comisia să evalueze posibilitățile de etichetare în acest sens; consideră că pașapoartele produselor ar trebui introduse astfel încât să se evite sarcinile de reglementare nejustificate pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri; consideră că ele ar trebui să fie compatibile cu alte instrumente digitale, cum ar fi viitorul pașaport de renovare a clădirilor și baza de date SCIP;

27.  subliniază că, pentru succesul economiei circulare, pentru crearea unei piețe unice sustenabile și, în cele din urmă, pentru a asigura un mediu fără substanțe toxice pentru cetățenii Europei, este esențial să se obțină cicluri de materiale netoxice și reparatorii; reia, prin urmare, pozițiile adoptate în rezoluția sa referitoare la Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice și în rezoluția sa referitoare la interfața dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile și insistă asupra unor acțiuni rapide de punere în aplicare a Strategiei pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice către un mediu fără substanțe toxice;

28.  scoate în evidență dreptul consumatorilor la informații mai detaliate, mai armonizate și mai precise cu privire la impactul produselor și serviciilor asupra mediului și a climei de-a lungul ciclului lor de viață, inclusiv în ceea ce privește durabilitatea și potențialul lor de reparare, și cere să se adopte măsuri împotriva dezinformării ecologice și a mențiunilor „ecologic” false pentru produse oferite atât online, cât și offline; susține ferm intenția Comisiei de a prezenta propuneri de reglementare a utilizării mențiunilor „ecologic” prin stabilirea unor metode de calcul temeinice și armonizate care să acopere întregul lanț valoric, pe baza unor indicatori armonizați și a unor evaluări armonizate ale ciclului de viață, cum ar fi amprenta de mediu, inclusiv în ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri, utilizarea materiilor prime, evitarea substanțelor nocive, durabilitatea și longevitatea produsului, precum și proiectarea astfel încât produsul să poată fi reparat și reciclat; în plus, accentuează că este necesar să se pună în aplicare Directiva 2005/29/CE(27), recent modificată, prin măsuri proactive care să combată dezinformările ecologice;

29.  invită Comisia să susțină dezvoltarea unor instrumente digitale de informare a consumatorilor menite să capaciteze consumatorii în era digitală; subliniază importanța platformelor și a piețelor online pentru promovarea produselor și serviciilor sustenabile și observă că acestea ar putea oferi consumatorilor informații mai clare și mai ușor de înțeles privind durabilitatea și potențialul de reparare a produselor pe care le oferă;

30.  subliniază necesitatea de a consolida eticheta ecologică a UE ca reper pentru sustenabilitate ecologică, prin creșterea gradului de sensibilizare și recunoaștere la nivelul pieței și al consumatorilor, stabilirea unor standarde cuprinzătoare, extinderea sistemului la produse relevante și facilitarea utilizării acesteia în achiziții;

31.  sprijină inițiativele planificate de creștere a duratei de viață și a posibilităților de reparare ale produselor, în conformitate cu principiul privind prevenirea generării de deșeuri ținând seama de ierarhia deșeurilor, și consolidând, în același timp, drepturile consumatorilor pe piețele B2C și B2B deopotrivă; prin urmare, salută cu entuziasm inițiativele planificate de instituire a unui nou „drept la reparare”, care ar trebui să se aplice cel puțin ciclului de viață extins al produselor, reglementând accesul la piese de schimb și la informații cuprinzătoare, precum și la servicii de reparații la prețuri accesibile pentru consumatori;

32.  solicită, în acest context, să se adopte măsuri prin care să se asigure tuturor participanților la piață un acces gratuit la informațiile necesare privind repararea și întreținerea, inclusiv la informațiile privind piesele de schimb și actualizările de software, ținând cont de imperativele în materie de siguranță a consumatorilor și fără a aduce atingere Directivei (UE) 2016/943(28), precum și să se asigure accesul la piese de schimb fără obstacole inechitabile pentru toți actorii din sectorul reparațiilor, inclusiv reparatori și consumatori independenți, să se stabilească termene minime obligatorii pentru disponibilitatea pieselor de schimb și/sau a actualizărilor și termene maxime de livrare pentru o gamă extinsă de categorii de produse, care să țină seama de particularitățile acestora, evaluându-se modul în care se poate încuraja repararea în cadrul regimului de garanție legală; subliniază că comercianții ar trebui să informeze toți participanții la piață cu privire la posibilitatea de reparare a produselor lor;

33.  solicită, pentru a facilita alegerea consumatorilor, să se adopte o etichetare armonizată clară și ușor de înțeles, care ar putea lua forma unui indice privind durabilitatea produselor (și anume, privind durata de viață estimată a unui produs) și potențialul lor de reparare, să se elaboreze un punctaj uniform pentru reparații și să se introducă contoare de utilizare pentru anumite categorii de produse; solicită cerințe minime de informare în conformitate cu Directivele 2005/29/CE și 2011/83/UE(29); solicită Comisiei ca, atunci când pregătește revizuirea Directivei (UE) 2019/771(30), să examineze posibilitatea de a extinde atât drepturile de garanție legală, cât și normele privind inversarea sarcinii probei pentru unele categorii de produse care au o durată de viață estimată mai ridicată și de a introduce răspunderea directă a producătorului;

34.  solicită să se adopte măsuri legislative pentru a pune capăt practicilor care duc la obsolescența programată, studiind posibilitatea, de asemenea, de a adăuga astfel de practici pe lista din anexa I la Directiva 2005/29/CE;

35.  salută intențiile Comisiei de a introduce o legislație care să interzică distrugerea bunurilor de folosință îndelungată necomercializate, cu excepția cazului în care acestea reprezintă o amenințare la adresa siguranței sau a sănătății; subliniază că reciclarea, reutilizarea și redistribuirea articolelor nealimentare ar trebui să fie norma și să fie aplicate prin legislație;

36.  subliniază necesitatea consolidării pieței interne pentru produsele durabile și consideră că sectorul public ar trebui să dea un exemplu privind calea de urmat; observă că autoritățile publice aplică în continuare doar criteriul prețului celui mai scăzut drept criteriu de atribuire atunci când selectează cea mai bună ofertă de bunuri, servicii sau lucrări; sprijină stabilirea, în cadrul legislației sectoriale, a unor criterii și obiective minime obligatorii pentru achizițiile publice verzi;

37.  subliniază că achizițiile publice verzi joacă un rol menit să accelereze trecerea la o economie sustenabilă și circulară și că este important să se folosească achizițiile publice verzi în timpul redresării economice a UE;

38.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă privind procedurile de achiziții publice verzi; consideră că în toate achizițiile publice produsele refolosite, reparate, refabricate, recondiționate și alte asemenea produse și soluții eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor și a energiei, care reduc la minimum impactul asupra mediului pe durata ciclului de viață, sunt alegerea implicită, în conformitate cu obiectivele Pactului verde european și că, dacă acestea nu sunt preferate, ar trebui să se aplice principiul „respectă sau explică”; solicită, de asemenea, Comisiei să ofere orientări pentru a sprijini achizițiile sustenabile ale întreprinderilor; solicită să se introducă o obligație de raportare a Comisiei și a statelor membre cu privire la sustenabilitatea deciziilor lor de achiziții publice, respectând totodată principiul subsidiarității;

39.  subliniază necesitatea de a promova fluxurile de colectare a materialelor, reutilizarea și reciclarea de înaltă calitate, de a menține materialele la cea mai ridicată valoare a lor, precum și de a asigura circuite de materiale închise, curate, netoxice și durabile; subliniază necesitatea de a spori calitatea și disponibilitatea materialelor reciclate, punând accentul pe capacitatea unui material de a-și păstra proprietățile inerente după reciclare și pe capacitatea acestuia de a înlocui materiile prime virgine în utilizările viitoare; în acest context, subliniază necesitatea de a încuraja atât creșterea posibilităților de reciclare în proiectarea produselor, cât și unele măsuri cum sunt sistemele eficace de colectare separată a deșeurilor și sistemele-depozit; solicită sprijin pentru crearea de instalații și capacități de reciclare, în conformitate cu principiul proximității, acolo unde acestea nu există deja;

40.  îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze dezvoltarea unor infrastructuri de înaltă calitate de colectare, sortare, reutilizare și reciclare a materialelor și să sprijine cercetarea în vederea dezvoltării de noi tehnologii inovatoare care să reducă la minimum utilizarea resurselor și generarea de deșeuri reziduale, să îmbunătățească randamentul și calitatea materialelor secundare reciclabile și reutilizabile, să decontamineze materialele reciclate și să reducă amprenta globală asupra mediului – inclusiv amprenta energetică și climatică – în raport cu alte tehnologii; consideră că reciclarea chimică, în cazul în care îndeplinește aceste criterii, are potențialul de a contribui la închiderea buclei materialelor în anumite fluxuri de deșeuri;

41.  invită Comisia să se asigure că impactul proceselor și rezultatelor noilor tehnologii de reciclare și recuperare asupra sănătății, mediului și climei este evaluat cu atenție la nivel industrial înainte de stimularea acestora și să garanteze transparența pe tot parcursul evaluării;

42.  consideră că reciclarea chimică trebuie să respecte definiția reciclării în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile pentru a se asigura faptul că reprelucrarea deșeurilor în vederea obținerii de materiale și substanțe care urmează să fie utilizate drept combustibili nu este considerată reciclare chimică; îndeamnă Comisia să furnizeze o confirmare juridică în acest sens;

43.  îndeamnă Comisia și statele membre să permită intrarea în funcțiune a anumitor tehnologii digitale, cum ar fi tehnologia blockchain și filigranele digitale, și să asigure interoperabilitatea acestora, astfel încât ele să poată sprijini dezvoltarea economiei circulare prin localizarea, urmărirea și cartografierea utilizării resurselor și a fluxurilor de produse în toate etapele ciclului de viață;

44.  subliniază importanța îmbunătățirii accesului la fonduri pentru proiectele de cercetare și inovare privind economia circulară; prin urmare, invită Comisia să orienteze activitățile din cadrul programului Orizont Europa către sprijinirea cercetării și inovării pentru:

   procesele și tehnologiile de reciclare;
   utilizarea eficientă a resurselor în procesele industriale;
   materiale, produse, procese, tehnologii și servicii inovatoare și durabile, precum și extinderea lor industrială;
   bioeconomie, prin bioinovare care include dezvoltarea de biomateriale și bioproduse;
   sateliții de observare a Pământului, deoarece pot juca un rol important în monitorizarea dezvoltării unei economii circulare, prin evaluarea presiunii asupra materiilor prime virgine și a nivelurilor de emisii;

45.  subliniază rolul important al factorilor de producție durabili din surse regenerabile în procesele circulare orientate către decarbonizare și modul în care utilizarea energiei din surse regenerabile poate spori circularitatea ciclurilor de viață ale produselor, stimulând tranziția energetică;

46.  subliniază că legislația referitoare la „un cadru de politică privind produsele sustenabile” ar trebui să fie susținută de un sistem robust și transparent de contabilitate de mediu și a emisiilor de dioxid de carbon, care să acționeze ca un catalizator pentru investițiile în produsele și procesele economiei circulare;

47.  subliniază că, atunci când se stabilesc standarde pentru produse în scopul monitorizării impactului asupra mediului și a climei, este necesar să se ia în considerare ciclul integral de viață al unui produs, de la început până la final, precum și impactul aprovizionării, al produselor semifinite, al pieselor de schimb și al produselor secundare de-a lungul lanțului valoric; consideră că aceste standarde trebuie stabilite pe baza unui proces științific deschis și transparent, cu implicarea părților interesate relevante; încurajează, în acest context, stabilirea unor metodologii comune de evaluare a ciclului de viață și îmbunătățirea procesului de colectare a datelor;

48.  subliniază că standardizarea este esențială pentru implementarea unei politici sustenabile în ceea ce privește produsele, prin furnizarea de definiții fiabile, de indicatori și teste pentru caracteristici precum durabilitatea și potențialul de reparare;

49.  insistă ca standardele Uniunii să fie elaborate în timp util și în conformitate cu condițiile de utilizare reală, evitând totodată blocajele administrative pentru părțile interesate implicate, care duc la publicarea cu întârziere a standardelor;

50.  reamintește comunicarea Comisiei din 1 iunie 2016, intitulată „Standarde europene pentru secolul 21” și lucrările întreprinse cu privire la o „Inițiativă comună privind standardizarea” (ICS); invită Comisia să consolideze în continuare ICS și să adopte noi măsuri și proiecte care să vizeze îmbunătățirea funcționării organizațiilor de standardizare europene;

51.  subliniază că punerea în aplicare și asigurarea respectării efective a legislației Uniunii privind siguranța produselor și a cerințelor privind durabilitatea acestora sunt esențiale pentru a se asigura că produsele introduse pe piață respectă aceste norme în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020(31); adaugă că un număr foarte mare de produse achiziționate online și importate în Uniune nu îndeplinesc cerințele minime de siguranță ale Uniunii; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a asigura conformitatea produselor, inclusiv a produselor vândute online, și să combată riscurile pe care produsele contrafăcute le prezintă pentru siguranța consumatorilor, prin consolidarea supravegherii pieței și prin aplicarea unor standarde echivalente de control vamal, precum și prin consolidarea cooperării în acest domeniu și prin creșterea bugetelor și a resurselor umane; solicită, prin urmare, o supraveghere mai eficace din partea Uniunii, prin stabilirea de norme armonizate privind numărul minim de controale și frecvența acestora, precum și prin împuternicirea Comisiei să monitorizeze și să auditeze activitățile autorităților naționale de supraveghere a pieței;

52.  subliniază că acordurile voluntare s-au dovedit ineficace în ceea ce privește obținerea unei soluții de încărcare durabile și comune pentru echipamentele radio mobile; invită din nou Comisia să pună în aplicare de urgență dispozițiile Directivei 2014/53/UE(32) privind echipamentele radio și, în special, să introducă un încărcător comun pentru telefoanele inteligente și toate dispozitivele electronice mici și mijlocii pentru a asigura mai bine standardizarea, compatibilitatea și interoperabilitatea capacităților de încărcare, inclusiv încărcarea fără fir, ca parte a strategiei globale de reducere a deșeurilor electronice; solicită Comisiei să pregătească, în timp util, o strategie de decuplare, care să garanteze că consumatorii nu sunt obligați să cumpere noi încărcătoare cu dispozitive noi, pentru a permite obținerea unor beneficii mai mari pentru mediu, economii de costuri și a asigura confortul pentru consumatori; reafirmă că este important ca consumatorii să primească, prin intermediul unei etichetări armonizate, într-un format ușor de citit, informații de încredere și pertinente cu privire la caracteristicile importante ale încărcătoarelor, cum ar fi interoperabilitatea și performanța încărcării, inclusiv conformitatea cu USB 3.1 sau cu o versiune ulterioară, pentru a le permite să facă alegerile cele mai convenabile, mai rentabile și mai sustenabile;

53.  subliniază necesitatea de a respecta principiul coerenței politicilor în cadrul măsurilor existente și viitoare adoptate la nivelul UE și al statelor membre, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor planului de acțiune și pentru a oferi siguranță economică și în materie de investiții pentru tehnologiile, produsele și serviciile circulare, stimulând totodată, în acest mod, competitivitatea și inovarea în UE; invită Comisia să abordeze orice eventuale inconsecvențe în materie de reglementare, bariere sau incertitudini juridice existente care împiedică implementarea deplină a unei economii circulare; solicită să se introducă stimulente economice, spre exemplu prin stabilirea prețurilor la emisiile de CO2, răspunderea extinsă a producătorilor cu modularea ecologică a taxelor și stimulente fiscale, precum și alte tipuri de stimulente financiare care să promoveze alegeri sustenabile ale consumatorilor; consideră că aceste măsuri ar trebui, după caz, să fie în conformitate cu criteriile tehnice relevante de screening pentru economia circulară definite în Regulamentul privind taxonomia; invită statele membre să ia în considerare obiectivele economiei circulare în toate actele legislative naționale relevante și să se asigure că acestea sunt pe deplin aliniate la obiectivele și măsurile Strategiei UE privind economia circulară; în plus, invită Comisia să se concentreze pe punerea în aplicare a legislației referitoare la economia circulară cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile pentru procesele de producție și modelele de afaceri circulare;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: produsele electronice și TIC

54.  sprijină inițiativa pentru circularitate în domeniul electronicii, care ar trebui să abordeze deficiențele în ceea ce privește durabilitatea, proiectarea circulară, prezența substanțelor periculoase și nocive, conținutul reciclat, potențialul de reparare, accesul la piese de schimb, potențialul de modernizare, prevenirea generării de deșeuri de echipamente electrice și electronice, precum și în ceea ce privește colectarea, reutilizarea și reciclarea deșeurilor; solicită, de asemenea, să se integreze aspectele legate de obsolescența timpurie, inclusiv de obsolescența produselor cauzată de modificări ale componentelor software; solicită armonizarea și îmbunătățirea infrastructurii de reciclare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice în UE;

55.  consideră că colectarea deșeurilor electronice trebuie facilitată într-o măsură mult mai mare pentru cetățeni; salută angajamentul Comisiei de a explora diferite opțiuni pentru introducerea unui sistem al UE de preluare a produselor TIC și consideră că un astfel de sistem ar trebui să acopere o gamă cât mai largă de produse; subliniază importanța conceperii unui astfel de sistem de returnare și a oricărui alt model de colectare, într-un mod care să protejeze capacitatea de reutilizare a produselor TIC și să asigure accesul operatorilor care se ocupă de reutilizare la bunurile reutilizabile;

56.  subliniază potențialul măsurilor de proiectare ecologică și reamintește că aproape jumătate din economiile provenite din eficiența energetică stabilite ca obiectiv de UE pentru 2020 se datorează aplicării Directivei privind proiectarea ecologică(33) și a Directivei privind etichetarea în ceea ce privește eficiența energetică; subliniază necesitatea de a asigura finalizarea rapidă a activității existente de proiectare ecologică privind produsele electronice și TIC, în special pentru smartphone-uri, tablete, computere, imprimante (inclusiv cartușe), stațiile și subsistemele pentru rețelele de telefonie mobilă și echipamentele pentru rețele, cu recomandarea de a propune măsuri până cel târziu în 2021;

57.  subliniază că este important să se promoveze modele de consum și de producție mai sustenabile pentru produsele electronice și TIC și invită Comisia să analizeze posibilitatea de a pune la dispoziția consumatorilor informații despre distincția dintre actualizările corective și cele evolutive și despre impactul consumului de date din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon;

58.  solicită instituirea unui sistem obligatoriu de certificare pentru reciclatorii de deșeuri electronice cu scopul de a garanta o recuperare eficientă a materialelor și protecția mediului;

59.  solicită Comisiei, pe lângă inițiativa pentru circularitate în domeniul electronicii, să propună o inițiativă de digitalizare circulară și sustenabilă și un plan privind TIC și IA;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: bateriile și vehiculele

60.  subliniază importanța unei abordări strategice, sustenabile din punct de vedere ecologic și etice a noilor cadre legislative pentru baterii și vehicule în contextul tranziției către o mobilitate cu emisii nule și către rețele electrice bazate pe energie din surse regenerabile, precum și necesitatea de a asigura aprovizionarea sustenabilă și etică cu materii prime, inclusiv cu materii prime critice; sprijină crearea unor lanțuri valorice competitive și reziliente pentru producția, reutilizarea și reciclarea de baterii în UE;

61.  salută propunerea Comisiei referitoare la un nou regulament privind bateriile și bateriile uzate și consideră că noul cadru de reglementare al UE pentru baterii ar trebui să includă cel puțin următoarele: aprovizionarea etică, sigură și din surse sustenabile, proiectarea ecologică, inclusiv măsuri care să vizeze conținutul reciclat, înlocuirea substanțelor periculoase și nocive acolo unde este posibil, îmbunătățirea colectării separate, reutilizarea, recondiționarea, refabricarea, reconversia și reciclarea – inclusiv obiective mai ambițioase legate de reciclare, recuperarea materialelor valoroase, răspunderea extinsă a producătorilor și informarea consumatorilor; cadrul ar trebui să abordeze impactul asupra mediului pe durata întregului ciclu de viață, integrând dispoziții specifice privind bateriile legate de mobilitate și de stocarea energiei;

62.  este preocupat de faptul că UE depinde în mare măsură de importurile de materii prime pentru producția de baterii; este convins că prin îmbunătățirea sistemelor de reciclare a bateriilor s-ar putea obține o parte semnificativă a materiilor prime necesare producției de baterii din UE;

63.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul socioeconomic al industriei extractive, în special în cadrul industriei cobaltului; solicită Comisiei să evalueze opțiunile pentru adoptarea unui cadru legislativ viabil care să asigure aprovizionarea etică cu materiale și pentru introducerea unei legislații obligatorii privind diligența necesară, cu scopul de a aborda efectele negative asupra mediului și a drepturilor omului într-un context internațional;

64.  salută planurile Comisiei de a revizui Directiva privind vehiculele scoase din uz(34); solicită Comisiei să actualizeze directiva respectivă pentru a reflecta pe deplin și pentru a respecta principiile economiei circulare, inclusiv al „proiectării fără deșeuri”, potențialul de modernizare, modularitatea, potențialul de reparare, de reutilizare și de reciclare a materialelor la cea mai ridicată valoare, acordând prioritate reutilizării; solicită Comisiei să acționeze în vederea asigurării unor lanțuri de reutilizare eficiente, colaborând cu producătorii de autoturisme și instituind sisteme extinse referitoare la responsabilitatea producătorilor; solicită Comisiei să îmbunătățească raportarea vehiculelor scoase din uz, printr-o bază de date europeană; solicită Comisiei să clarifice, să consolideze și să supervizeze aplicarea principiului conform căruia dezmembrarea autoturismului și reutilizarea pieselor trebuie să preceadă întotdeauna casarea și concasarea autoturismelor;

65.  subliniază că trebuie promovate în continuare cercetarea și inovarea pentru procesele și tehnologiile de reciclare în cadrul programului Orizont Europa, pentru a crește potențialul pentru economia circulară al bateriilor; recunoaște rolul IMM-urilor în sectoarele de colectare și reciclare;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: ambalajele

66.  reiterează obiectivul de a face ca toate ambalajele să fie reutilizabile sau reciclabile într-un mod viabil din punct de vedere economic până în 2030 și solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere legislativă, care să includă măsuri și obiective privind reducerea deșeurilor și să prevadă introducerea unor cerințe indispensabile ambițioase în Directiva deșeurile de ambalaje, cu scopul de a reduce ambalajele excesive, inclusiv în cadrul comerțului online, a crește potențialul de reciclare și a reduce complexitatea ambalajelor, a crește ponderea conținutului reciclat, a elimina treptat substanțele periculoase și nocive și a promova reutilizarea; subliniază că siguranța alimentară sau standardele de igienă nu trebuie compromise; solicită ca aceste măsuri să vizeze atingerea celor mai bune rezultate globale în materie de mediu, în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu principiul unei amprente de carbon reduse;

67.  subliniază rolul esențial al ambalajelor pentru siguranța produselor, în special pentru siguranța alimentară și igienă, precum și pentru reducerea risipei de alimente însă invită, totodată, industria să completeze măsurile de reglementare cu acțiuni voluntare suplimentare pentru a evita într-o măsură și mai mare generarea de ambalaje inutile și a reduce în mod substanțial cantitatea de ambalaje pe care le introduce pe piață, să dezvolte soluții de ambalare mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai circulare și mai ecologice, spre exemplu formate armonizate de ambalaje și ambalaje reutilizabile și care pot fi umplute din nou, precum și să faciliteze utilizarea ambalajelor reutilizabile pentru transport; încurajează inițiative precum Alianța pentru circularitate în domeniul maselor plastice și Pactul european pentru materialele plastice;

68.  reafirmă că reciclarea de înaltă calitate creează o cerere reală de materiale reciclate pe piață și se numără printre factorii esențiali din cadrul eforturilor de creștere a cantității totale de ambalaje care sunt colectate, sortate și reciclate; solicită utilizarea unor echipamente de sortare și a unor tehnologii de separare moderne și eficiente, alături de o proiectare ecologică mai bună a ambalajelor, și reiterează inclusiv necesitatea de a reproiecta soluții de ambalare bazate pe criterii îmbunătățite privind evaluarea ciclului de viață;

69.  solicită Comisiei să analizeze diferitele tipuri de ambalaje utilizate în comerțul electronic pentru a stabili cele mai bune practici de optimizare a ambalajelor, în vederea reducerii excesului de ambalare; solicită Comisiei să sprijine reutilizarea materialelor de ambalat pentru livrarea mai multor articole, ca o alternativă la materialele de ambalat de unică folosință;

70.  subliniază rolul major pe care îl poate juca vânzarea în vrac în reducerea utilizării ambalajelor și invită Comisia și statele membre să încurajeze acest tip de măsuri, asigurând în același timp siguranța alimentară și igiena;

71.  subliniază rolul esențial al fondurilor și programelor de inovare pentru inovațiile legate de reducerea materialelor și reciclare;

72.  recunoaște creșterea vânzărilor online, cu o creștere a livrărilor de colete; îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru a verifica dacă vânzătorii online, indiferent unde se află, respectă cerințele esențiale și raportează și contribuie financiar la sistemele de răspundere extinsă a producătorilor din statele membre ale UE în care sunt comercializate produsele;

73.  solicită Comisiei să sprijine colectarea separată și sortarea deșeurilor de ambalaje, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2018/852 și să asigure transpunerea sa la timp de către statele membre; solicită Comisiei să evalueze posibilitatea de a revizui sistemul de identificare pentru materialele de ambalat (Decizia 97/129/CE(35)) pentru a facilita colectarea separată de către cetățeni, în funcție de potențialul de reciclare al ambalajelor;

74.  solicită Comisiei să sprijine și să exploreze potențialul sistemelor-depozit naționale compatibile de a atinge rata de colectare necesară de 90 % a recipientelor din plastic pentru băuturi ca un pas către instituirea unei piețe unice a ambalajelor, în special pentru statele membre învecinate; în acest context, subliniază faptul că se pot realiza sisteme compatibile prin numere de serie și printr-o etichetare codificată și unificată; consideră că, dacă un stat membru nu a instituit un sistem sau planuri de reproiectare a sistemului său, acesta ar trebui încurajat să aleagă, pe baza celor mai bune practici și prin dovezi științifice relevante, un sistem care să fie similar sau compatibil cu cele din alte state membre;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: materialele plastice

75.  îndeamnă Comisia să continue punerea în aplicare a Strategiei europene pentru materialele plastice într-o economie circulară, în special pentru promovarea unui design mai bun, a modelelor de afaceri circulare și a produselor inovatoare , precum și a abordărilor de tipul „produsul ca serviciu”, care oferă modele de consum mai sustenabile;

76.  invită Comisia să abordeze materialele plastice, inclusiv microplasticele, într-un mod cuprinzător; îndeamnă Comisia să adopte o strategie generală de eliminare treptată a microplasticelor adăugate intenționat și să reducă, prin noi măsuri legislative obligatorii, orice eliberare neintenționată de microplastice la sursă, inclusiv, de exemplu, din pneuri, textile, iarbă artificială și în timpul producției de pelete din plastic; subliniază necesitatea de a elimina lacunele în materie de cunoștințe științifice cu privire la microplastice și nanoplastice și de a promova dezvoltarea unor alternative mai sigure și a unor piețe competitive cu produse care să nu conțină microplastice; insistă, în același timp, asupra necesității urgente de a lua măsuri pe termen scurt; subliniază că poluarea cu microplastice provine în cea mai mare parte din degradarea macroplasticelor din mediu și susține că este necesar ca toate produsele din plastic să fie vizate de măsuri specifice, precum cerințele de proiectare ecologică în timpul etapei de producție, pentru a preveni eliberarea de microplastice secundare în mediu; solicită Comisiei să analizeze sursele, distribuția, soarta și efectele atât ale macroplasticelor, cât și ale microplasticelor, în contextul tratării apelor reziduale și al gestionării apelor pluviale; reamintește că 80 % din deșeurile marine provin de pe uscat și îndeamnă statele membre să ia măsuri cu privire la zonele care generează cantități mari de deșeuri marine din râuri și estuare;

77.  subliniază că, în cazul în care produsele de unică folosință reprezintă o povară semnificativă pentru mediu și resurse, articolele de unică folosință ar trebui înlocuite cu produse reutilizabile dacă există alternative reutilizabile și/sau durabile, într-un mod rațional din punct de vedere ecologic, fără a compromite igiena sau siguranța alimentară; în acest sens, invită Comisia să ia în considerare măsuri legislative, inclusiv o extindere a Directivei privind materialele plastice de unică folosință în contextul revizuirii directivei respective; invită Comisia să depună eforturi pentru a elabora standarde referitoare la ambalajele reutilizabile și substitute pentru ambalajele, vesela și tacâmurile de unică folosință;

78.  recunoaște rolul potențial al materialelor plastice de origine biologică, biodegradabile și compostabile în cadrul economiei circulare, dar atrage atenția asupra faptului că numai materialele plastice de origine biologică și/sau biodegradabile nu vor oferi o soluție la preocupările pe care le suscită materialele plastice în raport cu mediul; subliniază importanța sensibilizării cu privire la utilizarea corectă a materialelor plastice de origine biologică și biodegradabile;

79.  încurajează propunerea unor standarde globale clare privind materialele, produsele, proiectarea și reciclarea;

80.  îndeamnă Comisia și statele membre să creeze un cadru consecvent în materie de transparență și obligații de raportare pentru toate părțile implicate în lanțul valoric privind producția, comercializarea, utilizarea și gestionarea materialelor plastice la sfârșitul ciclului lor de viață;

81.  îndeamnă Comisia să dezvolte sisteme de răspundere extinsă a producătorilor care să îi tragă la răspundere pe producători pentru sfârșitul ciclului de viață al produselor din plastic;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: produsele textile

82.  subliniază importanța unei noi strategii cuprinzătoare a UE pentru textile, pentru a promova durabilitatea și circularitatea, precum și trasabilitatea și transparența în sectorul textilelor și al confecțiilor din UE, ținând seama de caracterul global al lanțurilor valorice și de dimensiunea „modei de consum”; solicită ca strategia să prezinte un set coerent de instrumente de politică și să sprijine noi modele de afaceri, pentru a aborda întreaga gamă de impacturi sociale și de mediu de-a lungul întregului lanț valoric și pentru a îmbunătăți proiectarea textilelor, cu scopul de a crește durabilitatea, potențialul de reutilizare și reciclare mecanică și utilizarea fibrelor de înaltă calitate, în special printr-o combinație de cerințe de proiectare ecologică, sisteme de responsabilitate a producătorilor și sisteme de etichetare;

83.  salută aplicarea noului cadru de politică în domeniul textilelor și subliniază că acesta trebuie să prioritizeze prevenirea generării de deșeuri și durabilitatea, potențialul de reutilizare și de reparare, abordând totodată problema substanțelor chimice periculoase și nocive în conformitate cu ierarhia deșeurilor; solicită să se introducă măsuri în etapa de proiectare și de producție pentru a combate pierderile de microfibre sintetice, precum și alte măsuri, cum ar fi conceperea unei proceduri de prespălare industrială preventivă controlată și nepoluantă și standarde pentru echiparea noilor mașini de spălat cu filtre pentru microfibre; solicită să se introducă criterii specifice la nivelul UE privind încetarea statutului de deșeu pentru textile;

84.  solicită ca aplicarea noului cadru de politică în domeniul textilelor să fie coerentă cu alte instrumente de politică, și anume cu viitoarea propunere de legislație a UE privind obligația de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu, pentru a asigura că drepturile lucrătorilor, drepturile omului și aspectele legate de egalitatea de gen sunt abordate la nivelul tuturor etapelor lanțului valoric al industriei textile;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: construcțiile și clădirile

85.  invită Comisia să pună în aplicare Inițiativa „Valul de renovări ale clădirilor”, în deplină conformitate cu principiile economiei circulare, ținând seama, în același timp, de diversitatea sectorului; invită Comisia să stabilească cerințe orizontale și specifice produselor; subliniază potențialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de obținere a unor beneficii pentru mediu prin prelungirea duratei de viață a clădirilor, în comparație cu alternativa demolării; solicită Comisiei să examineze posibilitatea de stabilire a unor obiective de reducere a amprentei de carbon și a amprentei materiilor prime pentru clădirile din UE și de aplicare, cu titlu obligatoriu, a cadrului „Level(s)” pentru monitorizarea performanței clădirilor din punctul de vedere al sustenabilității; consideră că este necesar să se includă cerințe juridice minime privind performanța de mediu a clădirilor cu scopul de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor și performanța energetică a clădirilor;

86.  reamintește obligația Comisiei, în temeiul Directivei-cadru privind deșeurile, de a lua în considerare o revizuire a țintelor de recuperare a materialelor, stabilite în legislația UE referitoare la deșeurile provenite din activități de construcție și demolare și la fracțiunile acestora de materiale specifice și consideră că aceasta ar trebui să includă o țintă privind recuperarea materialelor pentru solurile excavate; sugerează ca, în acest demers, să se includă ținte în materie de reutilizare și reciclare și opțiunea utilizării materiilor prime secundare în construcții, asigurând, în același timp, faptul că acestea sunt mai ușor de urmărit; invită Comisia să revizuiască Regulamentul privind produsele pentru construcții și salută anunțarea Strategiei pentru un mediu construit sustenabil în 2021; consideră că adoptarea de soluții digitale în mediul construit, cum ar fi urmărirea deșeurilor, ar face posibilă o mai bună performanță energetică a clădirilor și o mai mare circularitate în sectorul construcțiilor;

87.  subliniază că este important să se pună în aplicare politici de planificare de înaltă calitate a clădirilor, care să acorde prioritate renovării, transformării și utilizării continue a clădirilor, dacă acest lucru este posibil, mai degrabă decât realizării unor construcții noi;

88.  subliniază că, întrucât 90 % din mediul construit din 2050 există deja, ar trebui să fie stabilite cerințe speciale pentru sectorul renovărilor, pentru a avea, până în 2050, clădiri complet modulare, adaptabile diferitelor utilizări și care produc mai multă energie decât consumă, utilizând în acest scop și renovările aprofundate, producția la fața locului și potențialul de reutilizare;

Lanțurile valorice ale produselor-cheie: alimentele, apa și nutrienții

89.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a pune în aplicare obiectivul de reducere la jumătate a risipei de alimente până în 2030, în acord cu angajamentele asumate în cadrul Strategiei „De la fermă la consumator” și pe baza datelor raportate de statele membre în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile; invită Comisia să integreze în politicile relevante ale UE prevenirea pierderii și a risipei de alimente de-a lungul întregului lanț valoric alimentar, astfel cum se prevede în Strategia „De la fermă la consumator”, și reamintește că aceste măsuri ar trebui să fie în concordanță cu ierarhia deșeurilor; invită statele membre să ia măsuri cuprinzătoare pentru a limita în mod semnificativ risipa de alimente și pentru a încuraja donațiile de alimente;

90.  invită Comisia să ia măsuri pentru a închide circuitul nutrienților din sectorul agricol, pentru a reduce dependența Europei de importurile de proteine vegetale pentru hrana animalelor și pentru a spori utilizarea gunoiului de grajd reciclat și a altor nutrienți organici, cum ar fi compostul și digestatul, în locul îngrășămintelor sintetice, asigurând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a sănătății, a mediului și a ecosistemelor;

91.  pledează pentru o economie circulară bazată pe un cadru normativ solid din punct de vedere ecologic, pentru a se evita posibilele efecte toxice asupra ecosistemelor acvatice; salută Regulamentul recent adoptat privind cerințele minime pentru reutilizarea apei și revizuirea Directivei privind apa potabilă(36) și solicită punerea lor deplină în aplicare; invită Comisia să integreze pe deplin în politicile europene legătura apă-energie și reamintește că calitatea resurselor de apă și accesul la acestea se bazează pe controlul corespunzător la sursă și pe principiul „poluatorul plătește”; sprijină o abordare circulară în ceea ce privește tratarea și gestionarea apelor reziduale, scopul fiind de a promova recuperarea apelor urbane reziduale; subliniază că din apele reziduale pot fi recuperate resurse, de la celuloză, la bioplastice și la nutrienți, energie și apă, și că analiza aprofundată a opțiunilor potențiale de reutilizare poate contribui la reducerea consumului de energie și apă; sprijină revizuirea planificată a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale(37); invită Comisia să evalueze posibilitatea de a lua măsuri legislative pentru a crește eficiența utilizării apei în clădiri;

92.  subliniază că prin creșterea accesului la apă pentru toți oamenii din Uniunea Europeană se poate îmbunătăți semnificativ circularitatea, reducându-se astfel dependența de apa îmbuteliată; solicită punerea în aplicare a tuturor dispozițiilor privind accesul la apă din directiva privind apa potabilă;

93.  subliniază rolul important al bioproduselor sustenabile în tranziția către o economie circulară și neutră climatic, în special pentru că permit o mai bună valorificare a deșeurilor biologice și utilizarea reziduurilor și a produselor secundare;

94.  invită Comisia și statele membre să se asigure că colectarea separată a deșeurilor biologice, astfel cum a fost introdusă prin Directiva-cadru privind deșeurile, vizează producerea de compost de înaltă calitate pentru îmbunătățirea solului, de substanțe chimice nepericuloase, de alte produse și de energie din surse regenerabile, acolo unde acest lucru este fezabil și benefic pentru mediu;

95.  subliniază potențialul unei bioeconomii sustenabile și al unui sector forestier sustenabil; subliniază importanța punerii în aplicare a strategiilor UE în domeniul bioeconomiei și al biodiversității pentru a îmbunătăți circularitatea, înlocuind materialele fosile cu materiale biologice regenerabile, acolo unde acest lucru este benefic pentru mediu și sustenabil, inclusiv pentru biodiversitate, ținând seama de cererea tot mai mare de biomateriale;

Mai puține deșeuri, mai multă valoare

96.  subliniază că este important ca, atât în politicile legate de produse, cât și în cele privind deșeurile, să se acorde prioritate mai întâi prevenirii generării de deșeuri, în acord cu ierarhia deșeurilor stabilită de UE; invită Comisia să propună, în cadrul revizuirii Directivei-cadru privind deșeurile și a Directivei privind depozitele de deșeuri, prevăzută pentru 2024, obiective obligatorii pentru reducerea generală a deșeurilor și reducerea deșeurilor în anumite fluxuri de deșeuri și grupe de produse, precum și obiective de limitare a generării de deșeuri reziduale; consideră că obiectivele privind reutilizarea și reciclarea ar trebui să fie separate, pentru a acorda pregătirii pentru reutilizare prioritatea pe care o are în ierarhia deșeurilor;

97.  își exprimă îngrijorarea cu privire la punerea în aplicare inegală a obiectivelor UE în materie de deșeuri în statele membre; invită Comisia să asigure punerea în aplicare efectivă și deplină de către toate statele membre atât a obiectivelor actuale privind deșeurile, cât și a pachetului privind deșeurile din 2018 și îndeamnă toate statele membre să transpună integral și fără întârziere legislația din 2018;

98.  consideră că prețurile necompetitive și lipsa materiilor prime secundare de înaltă calitate și a piețelor pentru acestea se numără printre obstacolele în calea unei economii circulare; solicită Comisiei să evalueze măsuri de creștere a competitivității materiilor prime secundare, contribuind în același timp la un mediu fără substanțe toxice;

99.  consideră sectorul privat drept un partener puternic pentru creșterea cererii și a interesului clienților față de soluțiile și produsele circulare și îndeamnă statele membre să sprijine întreprinderile care au modele de afaceri, servicii sau produse care reduc deșeurile și utilizarea resurselor și să recurgă la serviciile acestora;

100.  sprijină cu tărie obiectivul ambițios de a crea o piață europeană funcțională pentru materiile prime secundare de înaltă calitate și netoxice, fără a aduce atingere dispozițiilor Directivei-cadru privind deșeurile și Regulamentului privind transportul deșeurilor, și subliniază că aceasta va necesita standarde comune de calitate; reamintește că statele membre au posibilitatea de a defini criterii naționale privind subprodusele și încetarea statutului de deșeu și invită Comisia să propună criterii europene armonizate privind încetarea statutului de deșeu pentru principalele fluxuri de deșeuri, în conformitate cu Directiva-cadru privind deșeurile, pentru a elimina barierele de pe piață și a asigura o recuperare de înaltă calitate a materialelor; regretă faptul că Comisia nu a definit criterii europene specifice pentru hârtie, pneuri și textile, astfel cum se prevede în Directiva-cadru privind deșeurile;

101.  solicită Comisiei să acorde atenție normelor privind transportul transfrontalier al deșeurilor în scopul recuperării între statele membre ale UE și să le adapteze pentru a le spori gradul de claritate și de inteligibilitate, pentru a elimina barierele administrative, menținând totodată eficacitatea legislației pentru protecția sănătății umane și a mediului, precum și pentru a armoniza punerea lor în aplicare la nivelul statelor membre ale UE, inclusiv prin instituirea unui sistem electronic unic al UE pentru înregistrarea transporturilor de deșeuri;

102.  sprijină activitatea în curs a Comisiei care vizează tratarea corespunzătoare a uleiurilor uzate; invită Comisia ca, potrivit Directivei 2008/98/CE(38), să prezinte o propunere legislativă până în 2022, cu măsuri suplimentare pentru a promova regenerarea uleiurilor uzate, inclusiv prin introducerea unor ținte cantitative;

103.  reamintește că toate statele membre au obligația de a asigura că, până la 31 decembrie 2023, deșeurile biologice fie sunt separate și reciclate la sursă, fie sunt colectate separat și nu sunt amestecate cu alte tipuri de deșeuri; îndeamnă Comisia și statele membre să direcționeze investițiile pentru a extinde colectarea și compostarea deșeurilor organice;

104.  reamintește obiectivele UE în materie de deșeuri și subliniază că UE și statele membre trebuie să consolideze prevenirea generării de deșeuri și pregătirea lor pentru reutilizare, să crească capacitatea de reciclare de înaltă calitate și să renunțe la depozitarea deșeurilor în depozite, reducând la minimum incinerarea, în conformitate cu ierarhia deșeurilor; invită Comisia să definească o abordare comună la nivelul UE pentru gestionarea deșeurilor reziduale urbane care nu sunt reciclabile, pentru a asigura tratarea optimă a acestora și pentru a evita crearea unei capacități excedentare de incinerare a deșeurilor la nivelul UE, care ar putea avea efecte de blocare și ar putea împiedica dezvoltarea economiei circulare; consideră că incinerarea ar trebui să aibă loc în cele mai avansate instalații de valorificare energetică a deșeurilor, cu o eficiență energetică ridicată și emisii scăzute în UE;

105.  subliniază că colectarea separată a deșeurilor este o condiție prealabilă pentru reciclarea de înaltă calitate și pentru a menține materialele și produsele valoroase în circuitul reciclării; sprijină planurile Comisiei de a propune măsuri de îmbunătățire și armonizare a sistemelor de colectare separată existente, care ar trebui să ia în considerare cele mai bune practici din statele membre, să țină seama de diferitele condiții regionale și locale și să nu aibă impact negativ asupra bunei funcționări a sistemelor existente; solicită Comisiei să asigure punerea adecvată în aplicare a dispozițiilor prevăzute în Directiva-cadru privind deșeurile;

106.  subliniază că este necesar ca strategiile și politicile privind deșeurile să se bazeze pe date și metodologii științifice robuste, care să îmbunătățească fiabilitatea și comparabilitatea statisticilor UE; solicită, prin urmare, Comisiei să armonizeze într-o mai mare măsură statisticile privind deșeurile și să colecteze informații privind materialele și deșeurile reciclate în trei puncte: colectare, punctul de intrare în unitatea de reciclare și cota de reutilizare efectivă a materialelor reciclate;

107.  regretă că Directiva privind depozitele de deșeuri nu se axează pe prevenire și, prin urmare, solicită alinierea acesteia cu principiile generale ale Planului de acțiune pentru economia circulară, precum și ca un procent de 10 % din ținta privind depozitele de deșeuri să fie stabilit în funcție de un an de referință și o cantitate (kg) de deșeuri pe persoană pe an, pentru a preveni înlocuirea depozitării de deșeuri cu incinerarea lor;

108.  reamintește că simbioza industrială este un element esențial pentru realizarea economiei circulare prin promovarea rețelelor interconectate, în care deșeurile unei industrii devin materii prime pentru o alta, iar energia și materialele pot fi folosite într-un ciclu continuu, resursele fiind utilizate în continuare în mod productiv cât mai mult timp posibil; solicită, prin urmare, eforturi sporite pentru amplificarea simbiozei industriale la nivelul UE și sporirea eficienței și competitivității lanțului valoric industrial;

109.  subliniază că, pentru dezvoltarea unor simbioze industriale, este necesar ca teritoriile să înțeleagă și să își gestioneze mai bine fluxurile locale de resurse și să le direcționeze către implementarea de noi strategii de amenajare a teritoriului, în colaborare cu industriile, părțile interesate, administrația locală și cetățeni, și îndeamnă statele membre să solicite administrațiilor locale și regionale să identifice oportunitățile de simbioză industrială, prin cartografierea activităților economice și analiza obligatorie a fluxului de resurse;

110.  subliniază importanța punerii în aplicare a articolului 8a alineatul (1) din Directiva-cadru privind deșeurile, care prevede clar că statele membre au obligația de a defini în mod precis rolurile și responsabilitățile organizațiilor care implementează răspunderea extinsă a producătorului;

111.  recomandă ca dezvoltarea unor lanțuri valorice locale, bazate pe reciclarea deșeurilor biologice pentru generarea de energie din surse regenerabile, precum biometanul, să fie sprijinită pentru a crea legături mai strânse între comunitățile rurale și cele urbane, punând totodată în aplicare ierarhia deșeurilor;

112.  subliniază nevoia de a include circularitatea produselor și intensitatea consumului de resurse în mecanismele de ajustare transfrontalieră;

Pentru o bună funcționare a circularității la nivelul cetățenilor, al regiunilor și al orașelor

113.  recunoaște rolul important al guvernelor regionale, al autorităților și comunităților locale și al IMM-urilor în economia circulară, în gestionarea deșeurilor și în punerea în aplicare a măsurilor incluse în Planul de acțiune pentru economia circulară; invită Comisia și statele membre să sprijine crearea și cooperarea unor centre de circularitate în toate regiunile europene, a unor clustere industriale și comunități locale în spiritul inițiativei propuse intitulate „noul Bauhaus european”, oferind sprijin pentru dezvoltarea unor modele circulare de proiectare, achiziții publice și gestionare a deșeurilor;

114.  sprijină ideea actualizării Agendei pentru competențe în economia circulară și invită Comisia să adapteze această agendă la nevoile specifice în materie de ocupare a forței de muncă, inclusiv cerințele în materie de educație și formare, precum și privind noile locuri de muncă necesare în tranziția către o economie circulară; invită Comisia să se asigure că Planul de acțiune privind economia circulară este legat de implementarea Pilonului european al drepturilor sociale și a strategiei privind egalitatea de gen și să asigure o tranziție echitabilă; subliniază, de asemenea, rolul crucial al partenerilor sociali în aspectele profesionale și sociale ale trecerii la o economie circulară;

115.  subliniază rolul-cheie al consumatorilor în prevenirea generării de deșeuri și gestionarea deșeurilor, precum și necesitatea de a facilita implicarea cetățenilor în colectarea separată a deșeurilor; reiterează că este important ca statele membre și autoritățile regionale și locale să sensibilizeze opinia publică cu privire la consumul sustenabil, inclusiv la modelele de consum bazate pe reutilizare, închiriere sau partajare, precum și cu privire la prevenirea generării de deșeuri și sortarea și eliminarea eficientă a deșeurilor;

116.  invită Comisia să se asigure că principiile economiei circulare sunt integrate în toate practicile și invită Comisia să sprijine statele membre în schimbul de cunoștințe și de bune practici în legătură cu diferitele eforturi în materie de economie circulară la nivel regional și local în UE;

117.  subliniază importanța cooperării dintre guverne, autoritățile locale, mediul academic și întreprinderi, inclusiv producători și cumpărători, pentru a stimula și extinde acțiunile economiei circulare; subliniază că este important ca această cooperare să se extindă și la alte părți interesate, cum ar fi întreprinderile sociale, startup-urile și ONG-urile;

118.  constată că sectorul serviciilor de reparații și întreținere are un potențial considerabil de a genera oportunități de angajare, iar dezvoltarea acestuia trebuie sprijinită și promovată, în special inițiativele, cooperativele și întreprinderile sociale de reparații de la nivel local și comunitar;

119.  subliniază rolul pe care îl pot juca tehnologiile de captare, stocare și utilizare a dioxidului de carbon care sunt sigure pentru mediu pentru îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european; sprijină un context de politici integrate pentru a încuraja recurgerea la măsurile de captare, stocare și utilizare a dioxidului de carbon care sunt sigure pentru mediu și care asigură o reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru ca industria grea să devină neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei dacă nu sunt disponibile opțiuni de reducere directă a emisiilor(39); reafirmă totuși că strategia UE fără emisii de dioxid de carbon ar trebui să acorde prioritate reducerilor directe ale emisiilor, precum și acțiunilor de menținere și îmbunătățire a absorbanților și a rezervoarelor naturale ale UE(40);

Stimularea eforturilor la nivel mondial

120.  sprijină ambiția Comisiei de a revizui Regulamentul privind transferurile de deșeuri pentru a asigura transparența și trasabilitatea comerțului cu deșeuri în interiorul UE, pentru a opri exportul către țările terțe de deșeuri care provoacă daune mediului sau sănătății umane și pentru a combate mai eficient comportamentele ilegale, cu scopul de a se asigura că toate deșeurile sunt tratate în conformitate cu principiile economiei circulare; în plus, sprijină Comisia să pună în aplicare recentele amendamente la Convenția de la Basel privind deșeurile de plastic și să acționeze cu respectarea deplină a obligațiilor UE în temeiul acestei convenții; solicită Comisiei să se concentreze, de asemenea, asupra următoarelor aspecte:

   stimulente financiare pentru crearea unei piețe unice reale și a unor condiții de concurență echitabile pentru materiile prime secundare de înaltă calitate;
   facilitarea procedurilor de promovare a capacităților de reciclare și a infrastructurilor de tratare a deșeurilor în UE;
   implementarea sistemului de schimburi de date electronice pentru o mai bună monitorizare a fluxurilor de deșeuri;
   punerea în aplicare a Regulamentului revizuit privind transferurile de deșeuri(41) și a Directivei-cadru privind deșeurile;

121.  salută Alianța mondială pentru economia circulară și eficiența resurselor, care contribuie la accelerarea tranziției mondiale către o economie neutră climatic, eficientă în utilizarea resurselor și circulară și invită Comisia să conducă acțiunile în direcția unui acord internațional privind gestionarea resurselor naturale, pentru ca utilizarea resurselor naturale să rămână „în limitele planetei”;

122.  sprijină eforturile depuse de Comisie pe plan internațional pentru un acord mondial privind masele plastice și pentru a promova adoptarea la scară mondială a conceptelor europene de economie circulară în ceea ce privește masele plastice; subliniază că este necesar să se garanteze că diferitele angajamente asumate la nivelul UE și la nivel mondial pot fi urmărite într-un mod integrat și transparent; invită Comisia și statele membre să joace un rol de lider activ în continuarea lucrărilor pentru inițiative internaționale vizând combaterea deșeurilor de plastic și a particulelor de microplastic din mediul marin;

123.  subliniază că este important să se prevadă că materiile prime principale și secundare importate în UE respectă drepturile omului, sănătatea umană și standarde de protecție a mediului echivalente cu cele din UE, inclusiv prin propunerea legislativă a Comisiei privind guvernanța corporativă sustenabilă și obligația de diligență, și să se asigure un nivel de concurență echitabilă în cadrul lanțurilor de aprovizionare cheie din UE; subliniază că este important să se asigure coerența dintre politicile interne și externe ale Uniunii în ceea ce privește obiectivele Pactului verde european și ale Planului de acțiune privind economia circulară, inclusiv în relațiile externe ale Uniunii și în acordurile de comerț exterior;

124.  invită producătorii europeni să își asume răspunderea atunci când vând produse în țări terțe și propune ca părțile interesate din industrie să se angajeze să extindă responsabilitatea producătorului la organizarea sau finanțarea colectării separate a produselor lor atunci când acestea devin deșeuri în țări terțe; invită, de asemenea, producătorii să remedieze neconcordanțele dintre calitatea produselor exportate și cea a produselor vândute pe piața UE;

125.  sprijină Comisia să promoveze discuții multilaterale privind nivelurile sustenabile ale utilizării resurselor și limitele planetei, inclusiv explorarea țintelor de utilizare a resurselor bazate pe date științifice;

126.  subliniază nevoia urgentă de a pune în aplicare Agenda 2030 în aspecte legate de consolidarea gestionării și protecției internaționale împotriva efectelor nocive ale substanțelor chimice asupra sănătății și a mediului; subliniază în mod deosebit importanța procesului în curs din cadrul Abordării strategice a gestionării internaționale a substanțelor chimice (SAICM), prin care se vizează crearea unui cadru solid de gestionare corespunzătoare a substanțelor chimice și a deșeurilor după anul 2020, cu ocazia celei de-a cincea Conferințe internaționale privind gestionarea substanțelor chimice, care va avea loc la Bonn, în iulie 2021;

127.  invită Comisia să promoveze folosirea unor indicatori privind eficiența resurselor, prin convenții internaționale, pentru a permite comparabilitatea între industrii și economii și a asigura condiții de concurență echitabile, precum și să susțină dialogul și cooperarea cu țările terțe;

128.  consideră că, dat fiind că resursele planetei sunt finite, ar trebui instituită o Convenție internațională privind suficiența resurselor, la care să aibă loc discuții privind accesul la resurse și implicațiile utilizării acestora, având ca fundamente sustenabilitatea și echitatea;

129.  reamintește că, pe lângă adoptarea de măsuri pentru ca UE să atingă obiectivul neutralității climatice până în 2050, trebuie să țină seama și de amprenta de carbon care rezultă din cererea de produse importate a UE; invită Comisia să identifice și să elimine barierele din calea creșterii verzi sau a ecoinovării și cele care împiedică sau restricționează accesul pe piață al produselor și serviciilor circulare din afara UE; invită Comisia să analizeze posibilitățile și beneficiile reducerii tarifelor și a barierelor netarifare pentru anumite produse și servicii pentru a încuraja dezvoltarea economiei circulare, inclusiv în contextul revizuirii în curs a sistemului generalizat de preferințe al UE (SGP); încurajează Comisia, în acest sens, să adauge dimensiunea economiei circulare la sfera negocierilor legate de Acordul privind bunurile de mediu, negocieri care ar trebui intensificate; invită Comisia să țină seama de nevoile speciale ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) din UE, să sprijine IMM-urile să integreze economia circulară în modelul lor de afaceri, inclusiv prin stimulente, și să le sprijine în implementarea strategiilor de afaceri pentru exportul de produse circulare, în special prin lansarea unui instrument de evaluare a riscurilor pentru regulile de origine, astfel cum are în vedere în prezent Comisia; invită Comisia să aibă rol de lider în cadrul OMC în ceea ce privește tratarea produselor pe baza conținutului lor de carbon, ceea ce va face posibilă existența unor reglementări echitabile;

130.  consideră că sunt necesare dispoziții solide din punct de vedere juridic în acordurile comerciale pentru a proteja legislația UE relevantă privind economia circulară de noțiunea de barieră în calea comerțului;

131.  subliniază că o politică comercială strategică este un instrument esențial pentru promovarea tranziției economiei circulare și a agendei UE și ONU privind dezvoltarea durabilă la nivel mondial până în 2030 și pune în evidență, prin urmare, că este important să se asigure că acordurile comerciale și de investiții sunt aliniate la politicile privind economia circulară;

132.  încurajează Comisia să se implice în dialoguri deschise și transparente și să coopereze cu partenerii comerciali ai UE pentru a sprijini în continuare obiectivele economiei circulare; invită Comisia și statele membre să continue să depună eforturi în cadrul forurilor internaționale (UNCTAD, OMC, G20, G7), pentru a urma agenda UE privind economia circulară și pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel mondial cu partenerii internaționali, explorând posibilitatea de a utiliza pașapoarte digitale prin care să devină disponibile datele legate de conținutul produselor, de amprenta de carbon și de potențialul de reciclare, pentru a permite o mai bună circularitate, a promova răspunderea extinsă a producătorilor și a încuraja consumatorii să facă alegeri sustenabile; sugerează Comisiei, tot în acest sens, să colaboreze cu organizațiile multilaterale relevante pentru a ajunge la un acord privind o etichetă internațională care să fie ușor de înțeles de către consumatori și să arate dacă un produs poate fi reciclat sau nu; subliniază, în plus, că trebuie să se acorde o atenție deosebită modului în care țările partenere mai puțin dezvoltate pot participa la economia circulară și pot beneficia de aceasta; invită Comisia să integreze principiile economiei circulare îndeosebi în strategia sa intitulată „Către o strategie globală cu Africa”; solicită Comisiei să utilizeze ajutorul pentru comerț și SGP+ pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să adopte practici ale economiei circulare, inclusiv standarde pentru produse;

o
o   o

133.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) https://ec.europa.eu/environment/pdf/chemicals/2020/10/Strategy.pdf.
(2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0201.
(3) JO C 23, 21.1.2021, p. 116.
(4) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078.
(5) JO C 334, 19.9.2018, p. 60.
(6) JO C 265, 11.8.2017, p. 65.
(7) JO C 433, 23.12.2019, p. 146.
(8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0198.
(9) JO L 177, 5.6.2020, p. 32.
(10) Texte adoptate, P9_TA(2020)0201.
(11) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005.
(12) JO C 433, 23.12.2019, p. 136.
(13) JO C 433, 23.12.2019, p. 146.
(14) JO C 76, 9.3.2020, p. 192.
(15) JO L 155, 12.6.2019, p. 1.
(16) JO L 150, 14.6.2018, p. 109.
(17) JO L 150, 14.6.2018, p. 141.
(18) JO L 150, 14.6.2018, p. 100.
(19) JO L 150, 14.6.2018, p. 93.
(20) JO L 353, 31.12.2008, p. 1.
(21) https://www.resourcepanel.org/ro/reports/global-resources-outlook
(22) https://www.resourcepanel.org/ro/reports/resource-efficiency-and-climate-change
(23) https://science.sciencemag.org/content/369/6510/1455
(24) https://www.ellenmacarthurfoundation.org/assets/downloads/publications/EllenMacArthurFoundation_Growth-Within_July15.pdf
(25) Raport privind indicatorii de mediu 2014: impactul asupra mediului al sistemelor de producție și consum din Europa. Agenția Europeană de Mediu 2014.
(26) Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10).
(27) Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO L 149, 11.6.2005, p. 22).
(28) Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).
(29) Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 304, 22.11.2011, p. 64).
(30) Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO L 136, 22.5.2019, p. 28).
(31) Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).
(32) Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE (JO L 153, 22.5.2014, p. 62).
(33) Directiva 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (JO L 153, 18.6.2010, p. 1).
(34) Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34).
(35) Decizia 97/129/CE a Comisiei din 28 ianuarie 1997 de stabilire a sistemului de identificare a materialelor folosite pentru ambalaje, în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile provenite din ambalaje (JO L 50, 20.2.1997, p. 28).
(36) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).
(37) Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).
(38) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
(39) Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european, punctul 33.
(40) Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2019 referitoare la o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris, punctul 13.
(41) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).


Punerea în aplicare a Directivei privind combaterea traficului de persoane
PDF 230kWORD 73k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (2020/2029(INI))
P9_TA(2021)0041A9-0011/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 79 și 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 3, 5 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului („Directiva privind combaterea traficului de persoane”)(1),

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane și recomandările Consiliului Europei în acest domeniu,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate („Convenția de la Palermo”) și protocoalele la aceasta, în special Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii („Protocolul ONU împotriva traficului de persoane”) și Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului (CDC), referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, precum și Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(2),

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere activitatea Raportorului special al ONU pentru traficul de persoane, în special de femei și copii,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în special articolul 6, care urmărește combaterea tuturor formelor de trafic de femei și de exploatare a prostituției femeilor,

–  având în vedere Convenția ONU pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituției semenilor,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010) și a conferinței de revizuire Beijing+20,

–  având în vedere comentariul comun al ONU referitor la Directiva UE privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și protejarea victimelor, care cere să se acorde protecție internațională victimelor traficului de ființe umane, acordând atenție aspectelor de gen,

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind munca forțată, 1930 (nr. 29), Protocolul din 2014 anexat la Convenția privind munca forțată, 1930, Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105) și Recomandarea privind munca forțată (Măsuri suplimentare), 2014 (nr. 203), Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor, 1999 (nr. 182) și Convenția privind personalul casnic, 2011 (nr. 189),

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere Recomandarea generală nr. 33 a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW) din 23 iulie 2015 privind accesul femeilor la justiție,

–  având în vedere rezoluția Organizației Națiunilor Unite intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015, în special obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 5.2 privind eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor în sfera publică și privată, inclusiv traficul și exploatarea sexuală și de altă natură,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(3) („Directiva privind drepturile victimelor”),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(4) („Directiva privind combaterea abuzului sexual și a pornografiei infantile”),

–  având în vedere Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime pentru sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală(5),

–  având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situația de ședere ilegală(6),

–  având în vedere Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente(7) („Directiva privind permisele de ședere”),

–  având în vedere Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate(8) și Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate(9),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iunie 2020 intitulată „Strategia UE pentru drepturile victimelor” (2020-2025) (COM(2020)0258),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 iunie 2012, intitulată „Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane (2012-2016)” (COM(2012)0286),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 17 octombrie 2014 intitulat „Raport intermediar privind punerea în aplicare a Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane” (SWD(2014)0318) și primul (COM(2016)0267), al doilea (COM(2018)0777) și al treilea (COM(2020)0661) raport privind progresele înregistrate în acest sens,

–  având în vedere raportul Comisiei care evaluează măsura în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a respecta Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, în concordanță cu articolul 23 alineatul (1) (COM(2016)0722),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2020 referitoare la egalitatea de gen în politica externă și de securitate a UE(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale UE(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la implementarea dintr-o perspectivă de gen a Directivei 2011/36/UE din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la exploatarea sexuală și prostituția - impactul acestora asupra egalității de gen(14),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 decembrie 2017 intitulată „Raport privind măsurile întreprinse pentru a da curs Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane și identificarea unor noi măsuri concrete” (COM(2017)0728),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere Studiul din 2020 al Comisiei privind costurile economice, sociale și umane ale traficului de ființe umane în cadrul UE, Studiul Comisiei din 2020 privind reexaminarea funcționării mecanismelor naționale și transnaționale de sesizare ale statelor membre, Studiul din 2020 al acesteia referitor la colectarea datelor privind traficul de persoane în UE și Studiul său din 2016 privind dimensiunea de gen a traficului de ființe umane,

–  având în vedere Declarația comună de angajament din 2018 privind colaborarea împotriva traficului de ființe umane, semnată de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL), Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE),

–  având în vedere raportul Europol din 18 februarie 2016 intitulat „Trafficking in human beings in the EU” (Traficul de persoane în UE),

–  având în vedere raportul Europol din 18 octombrie 2020 intitulat „Provocările legate de combaterea traficului de ființe umane în era digitală”,

–  având în vedere Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată (SOCTA), elaborată de Europol în 2017,

–  având în vedere cel de al 4-lea raport anual al Centrului european privind introducerea ilegală de migranți, din cadrul Europol din 15 mai 2020,

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Severe labour exploitation: workers moving within or into the European Union” (Exploatarea gravă prin muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul UE sau care intră în Uniunea Europeană) din 29 mai 2015.

–  având în vedere raportul Eurostat intitulat „Trafficking in human beings” (Traficul de ființe umane), din 17 octombrie 2014,

–  având în vedere Rezoluția 9/1 a Conferinței părților la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (UNTOC) referitoare la instituirea unui mecanism de evaluare a punerii în aplicare a UNTOC și a protocoalelor la aceasta,

–  având în vedere orientările UNHCR din 7 aprilie 2006 privind protecția internațională, intitulate „Aplicarea articolului 1A alineatul (2) din Convenția din 1951 și/sau a Protocolului din 1967 privind statutul refugiaților victimelor traficului de persoane și persoanele expuse riscului de traficare”,

–  având în vedere Raportul global privind traficul de persoane elaborat de Oficiul ONU pentru combaterea traficului de droguri și prevenirea criminalității (UNODC) în 2018,

–  având în vedere Recomandarea generală nr. 38 a Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor (CEDAW) din 6 noiembrie 2020 privind traficul de femei și fete în contextul migrației la nivel mondial,

–  având în vedere Evaluarea implementării la nivel european a Directivei 2011/36/UE: Aspecte privind migrația și genul, publicată de Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, la 15 septembrie 2020(15);

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, desfășurate în temeiul articolului 58 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A9-0011/2021),

A.  întrucât traficul de ființe umane (TFU) constituie o încălcare a demnității umane, a integrității fizice și psihologice a unei ființe umane, care ne înconjoară în viața de zi cu zi și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, după cum se subliniază la articolul 5 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.  întrucât traficul de ființe umane este un fenomen cu o puternică dimensiune de gen, aproape trei sferturi(16) din totalul victimelor comunicate în 2017 și 2018 din UE au fost femei și fete, care au fost traficate, în principal, în scopul exploatării sexuale; întrucât, din 2008, exploatarea sexuală a fost motivul de traficare în UE cel mai des comunicat;

C.  întrucât numărul de victime înregistrate ale TFU a crescut în ultima perioadă de studiu a Comisiei (2017 și 2018), comparativ cu cea precedentă, și continuă să crească(17); întrucât numărul real al victimelor este, cel mai probabil, considerabil mai ridicat decât datele comunicate, deoarece multe victime rămân nedetectate;

D.  întrucât copiii reprezintă un număr considerabil în rândul victimelor TFU; întrucât 78 % din totalul copiilor traficați sunt fete și 68 % dintre adulți sunt femei(18);

E.  întrucât inegalitatea între femei și bărbați, sărăcia, strămutarea forțată, șomajul, lipsa oportunităților socioeconomice, lipsa accesului la educație, violența de gen, discriminarea și marginalizarea, precum și corupția, sunt unii dintre factorii care contribuie la vulnerabilitatea persoanelor la traficare, în special a femeilor și a copiilor; întrucât cauzele profunde ale TFU sunt, în continuare, insuficient abordate;

F.  întrucât victimele TFU fac adesea obiectul unor forme multiple și intersectate de discriminare și violență, inclusiv din motive de sex, vârstă, rasă, handicap, etnie, cultură și religie, precum și origine națională sau socială ori alt statut, și întrucât aceste forme de discriminare pot, prin ele însele, să alimenteze traficul de persoane(19);

G.  întrucât traficul îmbracă multe forme diferite, dar toate se bazează pe abuzarea de vulnerabilitatea inerentă victimelor și vizează exploatarea ființelor umane, și întrucât victimele TFU se regăsesc în diferite activități legale și ilegale, inclusiv, dar nu numai, în sectorul agricol, în prelucrarea alimentelor, în sectorul sexului, în activitățile casnice, în sectorul manufacturier, în activitățile de îngrijire, în sectorul curățeniei, în alte sectoare (în special cele ale serviciilor), în cerșetorie, criminalitate, în căsătoriile forțate, în exploatarea sexuală online și offline, în adopțiile ilegale și în traficul de organe umane; întrucât există alte forme de trafic de ființe umane care rămân insuficient înregistrate și raportate, inclusiv unele care au o puternică dimensiune de gen, precum căsătoriile forțate și aservirea domestică;

H.  întrucât în ultimii câțiva ani s-a constatat că migranții și solicitanții de azil sunt deosebit de expuși riscului de a fi traficați; întrucât, printre aceștia, minorii neînsoțiți și femeile reprezintă un grup-țintă special pentru rețelele de trafic de ființe umane;

I.  întrucât Europol avertizează că impactul pandemiei ar putea crește în continuare numărul victimelor(20) și ar putea diminua probabilitatea ca traficanții să fie detectați de către autoritățile de aplicare a legii, precum și că o recesiune economică în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 ar putea, de asemenea, să aibă consecințe periculoase în domeniul TFU(21); întrucât situația victimelor traficului s-a înrăutățit de la începutul crizei, iar serviciile de sprijin s-au confruntat cu dificultăți în a oferi asistență victimelor;

J.  întrucât, potrivit Europol(22), utilizarea tehnologiilor digitale a întărit capacitatea infractorilor de a face trafic de ființe umane pentru diferite forme de exploatare, întrucât noile tehnologii sunt utilizate de traficanți în timpul fiecărei faze a exploatării sexuale, de la recrutarea victimelor și publicitatea referitoare la acestea, la șantajarea și la controlarea deplasărilor lor; întrucât aceste noi instrumente oferă traficanților o mai mare anonimitate și creează dificultăți pentru autoritățile de aplicare a legii în ceea ce privește detectarea lor; întrucât interacțiunea online creează atât riscuri, cât și oportunități pentru infractori, pentru victime și pentru autoritățile de aplicare a legii;

K.  întrucât TFU rămâne o infracțiune complexă și predominantă, care afectează posibilitatea de a îndeplini toate ODD-urile, în special ODD 5 (egalitatea de gen), ODD 8 (munca decentă și creșterea economică), ODD 16 (pace, justiție și instituții puternice) și ODD 17 (parteneriate pentru obiective);

L.  întrucât traficul de persoane este, în primul rând, o infracțiune gravă împotriva persoanelor și generează, de asemenea, costuri pentru societate, cum ar fi utilizarea suplimentară a serviciilor publice, inclusiv a serviciilor de aplicare a legii, a serviciilor specializate, a serviciilor de sănătate și de protecție socială, pierderi la nivelul producției, valoarea calității pierdute a vieții și coordonarea activităților de prevenire a traficului de ființe umane; întrucât acest cost este estimat la 3 700 524 433 EUR pentru UE-28(23);

M.  întrucât traficul de ființe umane este un fenomen transnațional complex, care poate fi combătut în mod real numai dacă instituțiile UE, statele membre, țările terțe, UE și organizațiile internaționale colaborează într-un mod coordonat; întrucât cooperarea internațională este esențială pentru eradicarea traficului prin sinergia diferitelor politici interne și externe existente, cum ar fi Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2020-2024, precum și prin campanii de informare pertinente în țările implicate; întrucât TFU ar trebui luat în considerare în activitatea legislativă privind Planul de acțiune III pentru egalitatea între femei și bărbați;

N.  întrucât detectarea efectivă a victimelor TFU rămâne o provocare în majoritatea statelor membre din diverse motive, cum ar fi lipsa competențelor lingvistice și reticența de a informa poliția sau capacitățile limitate ale autorităților de aplicare a legii; întrucât identificarea victimelor care sunt copii este adesea și mai dificilă deoarece aceștia nu înțeleg că sunt victime; întrucât statele membre au obligația de a aplica procesul de diligență pentru a preveni TFU, de a investiga cazurile de trafic de ființe umane și de a pedepsi infractorii, de a le sprijini și capacita pe victime, de a le respecta demnitatea și de a le asigura protecția și accesul la căi de atac și întrucât nerespectarea acestei obligații încalcă și afectează sau anulează drepturile omului și libertățile fundamentale ale victimelor;

O.  întrucât Directiva privind combaterea traficului de persoane stabilește standardele minime ce trebuie aplicate în întreaga Uniune Europeană pentru a împiedica și a combate traficul de ființe umane și a proteja victimele și definește ceea ce constituie trafic de ființe umane; întrucât o transpunere completă și corectă a Directivei privind combaterea traficului de persoane, urmată de punerea sa deplină în aplicare, nu este numai obligatorie, ci și necesară pentru a se înregistra progrese în combaterea traficului de ființe umane;

P.  întrucât toate rapoartele de monitorizare arată că, la aproape zece ani de la adoptarea Directivei privind combaterea traficului de persoane, încă există obstacole în calea punerii sale depline în aplicare în statele membre, cele mai multe victime rămânând nedescoperite, iar numărul cazurilor de urmărire penală și de condamnare a infractorilor fiind în continuare scăzut; întrucât lacunele mari existente în aria de cuprindere și în aplicarea legislației și politicilor naționale referitoare la TFU pot fi exploatate activ de grupurile infracționale organizate și pot face astfel încât grupuri mari de persoane să cadă mai ușor pradă exploatării;

Q.  întrucât punerea în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor nu a fost satisfăcătoare, îndeosebi din cauza transpunerii incomplete și/sau incorecte;

R.  întrucât traficul de ființe umane este o formă de criminalitate organizată foarte profitabilă și funcționează, prin urmare, în funcție de cerere și de profit; întrucât reducerea cererii, inclusiv în ceea ce privește exploatarea sexuală a femeilor și fetelor, trebuie să fie o temă centrală în lupta împotriva traficului; întrucât violența fizică, violența psihologică și violența sexuală constituie elemente ale traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale și al violenței împotriva femeilor;

S.  întrucât ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul ar putea completa eforturile UE și ale statelor membre de combatere a traficului de ființe umane;

T.  întrucât exploatarea gravă a forței de muncă se manifestă în multe sectoare economice din UE și afectează diverse grupuri de lucrători transfrontalieri, atât cetățeni din UE, cât și resortisanți ai țărilor terțe; întrucât, în conformitate cu recomandările FRA(24), astfel de practici ar trebui abordate, printre altele, printr-un sistem cuprinzător de inspecții specifice ale condițiilor de muncă;

1.  subliniază necesitatea unui cadru coordonat, armonizat și coerent la nivelul UE, bazat pe mecanisme mai eficiente de evaluare și monitorizare, care să garanteze întărirea acțiunilor de împiedicare a traficului de persoane, împreună cu sprijinul, asistența și protecția victimelor acestuia, și care să vizeze eliminarea completă a traficului de persoane, inclusiv printr-o punere în aplicare coordonată cu drepturile conferite de Directiva privind victimele, de Directiva privind permisele de ședere, de Directiva privind combaterea abuzului sexual și a pornografiei infantile și de Directiva privind despăgubirile(25), întrucât traficul este o infracțiune cu o dimensiune transfrontalieră și nu poate fi abordat doar la nivel național;

2.  salută activitatea fructuoasă desfășurată de Comisie în coordonarea răspunsului UE la traficul de ființe umane (TFU) și dezvoltarea cunoștințelor și a constatărilor privind diferitele aspecte ale TFU, inclusiv cercetări în ce privește dimensiunea de gen și vulnerabilitatea deosebită a copiilor; solicită Comisiei să asigure continuitatea activității întreprinse prin numirea unui coordonator al UE cu normă întreagă pentru combaterea traficului de persoane, care să aibă cunoștințe specializate pertinente și un mandat clar, care să conlucreze cu o rețea de reprezentanți naționali din statele membre și cu societatea civilă pentru a asigura cooperarea consecventă;

3.  subliniază importanța finanțării programelor Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), a programului Daphne, a programelor Fondului social european+ și a Fondului pentru securitate internă (FSI) pentru a continua să fie utilizate pentru proiectele de combatere a TFU, precum și utilizarea altor instrumente disponibile, inclusiv programe UE cum ar fi programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”, instrumente financiare cum ar fi Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa, precum și inițiative cum ar fi EMPACT, inițiativele Spotlight UE-ONU și Glo.ACT; reamintește necesitatea unor inițiative și proiecte legate de dimensiunea de gen a traficului de persoane și solicită o reexaminare cuprinzătoare a politicilor privind proiectele finanțate de UE; invită statele membre să asigure o finanțare stabilă și personal adecvat pentru a identifica și proteja victimele și își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa unei finanțări adecvate pentru organizațiile victimelor, în special pentru cele care oferă sprijin femeilor, care, din cauza reducerilor drastice ale finanțărilor, întâmpină dificultăți în a continua să ofere servicii victimelor;

4.  subliniază că lipsa de date coerente, comparabile și detaliate continuă să împiedice evaluarea adecvată și bazată pe dovezi a amplorii și a tendințelor în ceea ce privește TFU; invită statele membre să își intensifice eforturile și finanțarea pentru cercetare, analiză și colectare de date privind toate formele de TFU și să îmbunătățească coordonarea între sursele de date la nivel național și la nivelul UE, precum și colectarea de date mai actualizate, centralizate și cuprinzătoare, defalcate pe tipuri de trafic, vârstă și sex, origine rasială și etnică, inclusiv persoane care au făcut obiectul traficului intern, prin compilarea de informații statistice, cu respectarea corespunzătoare a dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, în cooperare cu actorii instituționali implicați, societatea civilă, EIGE și toate organizațiile internaționale pertinente; solicită Comisiei să compileze și să publice periodic astfel de date pentru UE;

5.  îndeamnă Comisia și statele membre să asigure diferențierea între traficul de ființe umane și introducerea ilegală de persoane, care necesită o analiză mai aprofundată și răspunsuri diferite în materie de drept și politici; subliniază că confuzia dintre ele duce adesea la identificarea incorectă a victimelor și la faptul că acestea nu pot avea acces la măsuri de protecție, precum și la eșecul evitării victimizării secundare;

6.  invită Comisia și statele membre să examineze și să evalueze utilizarea tehnologiilor digitale, a rețelelor de socializare și a serviciilor de internet ca instrumente predominante utilizate pentru a recruta victime ale traficului de persoane și ca acestea să capaciteze autoritățile de aplicare a legii și organizațiile societății civile în lupta împotriva TFU, oferindu-le cunoștințele tehnice necesare și resurse consacrate pentru a răspunde provocărilor generate de noile tehnologii; le invită, de asemenea, să adopte norme privind răspunderea civilă pentru companiile tehnologice care găzduiesc materiale de exploatare, să îmbunătățească instrumentele legislative utilizate în procedurile judiciare și în urmărirea penală a traficanților, să promoveze schimbul de informații și cooperarea dintre autoritățile pertinente, furnizorii de servicii de internet și rețelele de socializare, să promoveze campanii de informare publică în întreaga UE cu privire la TFU, respectând totodată dreptul victimelor la viață privată și siguranță, și asigurând drepturile lor fundamentale și protecția datelor, precum și să sporească sprijinul pentru dezvoltarea de cunoștințe specializate transnaționale și a unor soluții bazate pe tehnologie, de exemplu pentru a bloca recrutarea victimelor;

7.  îndeamnă Comisia și statele membre să acorde prioritate sensibilizării cibernetice în campaniile care vizează școlile, universitățile, întreprinderile și organismele de cercetare și să valorifice cunoștințele specializate existente, cum ar fi portalul pentru un internet mai bun pentru copii; subliniază că sensibilizarea cu privire la traficul online de ființe umane pe platformele de comunicare socială este esențială pentru a împiedica intrarea victimelor în rețelele care se ocupă cu traficul de persoane; solicită Comisiei să dialogheze activ cu platformele pentru elaborarea unor orientări și planuri de acțiune comune, care să împiedice și să combată traficul online;

Identificarea, protecția, asistența și sprijinul acordat victimelor

8.  subliniază că identificarea timpurie a victimelor rămâne una dintre principalele încercări pentru punerea în aplicare și este una dintre cele mai importante în ce privește posibilitatea victimelor de a-și exercita drepturile; invită statele membre să le protejeze, să atribuie mai multor actori responsabilitatea și posibilitățile de sensibilizare pentru identificarea victimelor TFU în toate etapele procesului, inclusiv reprezentanților organizațiilor societății civile, personalului de aplicare a legii, funcționarilor de imigrație și azil, inspectorilor de muncă, asistenților sociali sau personalului medical, precum și altor profesioniști și actori implicați; subliniază necesitatea unei abordări bazate pe cele patru strategii-cheie de prevenire, urmărire penală, protecție a victimelor și parteneriat pe mai multe niveluri; invită toate statele membre să aloce fonduri adecvate pentru identificarea, protecția, asistența și sprijinirea victimelor TFU în toate etapele; subliniază că identificarea timpurie ar trebui să țină seama de particularitățile sectoarelor și grupurilor cu risc ridicat, cum ar fi victimele care sunt femei și fete;

9.  invită toate statele membre să garanteze efectiv drepturile victimelor prin acordarea de asistență juridică cât mai devreme posibil, inclusiv prin informații accesibile despre drepturile lor juridice, să le protejeze și să le sprijine printr-o abordare care țină seama de egalitatea între sexe și de specificitatea situației copiilor, asigurând în același timp complementaritatea cu Directiva privind drepturile victimelor; reamintește că Directiva privind combaterea traficului de persoane obligă statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile competente au dreptul de a nu urmări penal sau de a nu impune sancțiuni victimelor TFU pentru implicarea lor în activități infracționale pe care au fost obligate să le comită;

10.  regretă lipsa unor programe specifice de protecție pentru victimele vulnerabile din multe state membre; subliniază că este important să se prevadă măsuri pentru nevoile speciale ale victimelor aflate în situații vulnerabile și orientări specifice pentru victimele traficului de persoane în scopul exploatării sexuale; subliniază necesitatea de a asigura protecție, asistență și sprijin necondiționat și individualizat victimelor, luând în considerare, de asemenea, persoanele aflate în întreținerea directă a acestora, inclusiv în contextul procedurilor judiciare legate de acțiuni penale, civile sau de altă natură împotriva traficanților sau a exploatatorilor; solicită punerea efectivă în aplicare în toate statele membre a Directivei privind drepturile victimelor și a oricărei legislații conexe, cu o abordare ce ține seama de dimensiunea de gen și este axată pe victime; reamintește că persoanele care depun eforturi pentru a proteja și a ajuta victimele TFU nu ar trebui să fie incriminate pentru activitatea lor legată de acest lucru;

11.  observă că victimele TFU au nevoie de servicii specializate, inclusiv de acces la o locuință sigură pe termen scurt și lung, la programe de protecție a martorilor, la asistență medicală și la servicii de consiliere, de traducere și de interpretare, la căi judiciare de atac, la compensații, la educație și formare, inclusiv la cursuri de învățare a limbii țării lor de rezidență, la acces la piața muncii și la servicii de plasare profesională, la (re)integrare, la asistență pentru relocare și la servicii individualizate, acordând o atenție specifică perspectivei de gen; îndeamnă statele membre să asigure furnizarea de servicii adecvate, specifice și diferențiate în funcție de sex victimelor TFU;

12.  regretă faptul că nevoile specifice ale victimelor aflate în situații vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii, persoanele LGBTI, persoanele cu handicap și persoanele din grupuri rasiale, sunt adesea trecute cu vederea și îndeamnă statele membre să asigure servicii specifice în funcție de sex și sprijin adaptat nevoilor victimelor; invită statele membre să răspundă nevoilor persoanelor LGBTI, deoarece acestea sunt extrem de vulnerabile la TFU din cauza efectului cumulat al unor tipuri diferite de discriminare pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen;

13.  subliniază vulnerabilitatea ridicată a comunităților rome față de toate formele de trafic și exploatare, în special a femeilor și copiilor, potrivit celor trei rapoarte intermediare ale Comisiei; invită Comisia și statele membre să elaboreze măsuri specifice de combatere a traficului de ființe umane prin intermediul strategiilor naționale de integrare a romilor pentru perioada 2020-2030; invită Comisia și statele membre să colecteze date statistice privind victimele traficului de ființe umane pe baza originii lor etnice;

14.  este preocupat de faptul că, adesea, victimele TFU nu sunt informate în mod adecvat cu privire la drepturile lor și la măsurile de asistență și de sprijin care le stau la dispoziție; subliniază că este important să existe o informare clară și coerentă a victimelor și a personalului din prima linie care poate intra în contact cu victimele,

15.  subliniază că, deși impactul complet al pandemiei de COVID-19 nu este încă măsurabil, este clar totuși că criza le afectează în mod disproporționat pe victimele cele mai vulnerabile ale TFU, în special pe femei și pe copii și pe persoanele aflate în situații precare; criza a impus închiderea multor adăposturi sau suspendarea serviciilor lor din cauza contaminărilor semnalate, lăsându-le pe victimele traficului fără locuință, fără îngrijiri medicale și fără asistență juridică; subliniază, în acest context, că accesul la îngrijire și la servicii sociale ar trebui să fie garantat fără discriminare; reamintește că cauzele profunde ale TFU au fost exacerbate de pandemie, care a expus populațiile vulnerabile la riscuri mai mari de traficare, crescând numărul de reclame online care prezintă victime ale traficului de ființe umane, de prădători sexuali care vizează copii, de cazuri de exploatare sexuală online și de cereri de pornografie infantilă; invită statele membre să ia măsuri eficiente cu sprijinul organizațiilor societății civile și al agențiilor UE, cum ar fi Europol, care în martie 2020 a publicat un raport intitulat „Profitarea de pe urma pandemiei: modul în care infractorii exploatează criza provocată de pandemia de COVID-19”; invită Comisia să efectueze o analiză mai aprofundată a efectelor pandemiei de COVID-19 asupra potențialelor victime ale TFU și a structurii și funcționării TFU în general, pentru a adoptat măsuri specifice de eliminare a TFU;

16.  subliniază necesitatea unor mecanisme naționale de sesizare (NRM) pe deplin funcționale și coerente, coordonate cu mecanisme de sesizare transnaționale și finanțate prin alocări financiare specifice, pentru a face față provocărilor legate de coordonarea diferiților actori, precum și deficiențelor care duc la o încredere limitată în rândul victimelor, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sesizărilor efective; subliniază că o bună cooperare între poliție și organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) ar trebui să fie complementară unui NRM perfect funcțional care să definească rolurile și responsabilitățile tuturor actorilor pertinenți(26), astfel încât să asigure protejarea și promovarea drepturilor fundamentale ale victimelor; încurajează statele membre să creeze centre naționale specializate în sprijinirea și primirea victimelor TFU și să înlesnească cooperarea transfrontalieră directă și eficientă dintre aceste centre, precum și dintre autoritățile de aplicare a legii și agențiile competente ale UE;

17.  invită Comisia să monitorizeze și să evalueze situația compensațiilor acordate victimelor din statele membre din afara frontierelor în ce privește accesul, aplicarea legii și plățile reale și să propună măsuri specifice pentru a asigura o asistență juridică mai bună, mai rapidă și gratuită și acces la despăgubiri în toate statele membre, fără a aduce atingere altor forme de reparații;

18.  salută adoptarea instituirii Mecanismului de evaluare a punerii în aplicare a Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și a protocoalelor la aceasta în 2018 și inițierea procesului de reexaminare a acestuia în 2020; solicită Comisiei să acționeze ca model demn de urmat în cadrul acestui proces de evaluare; subliniază importanța unei mai bune înțelegeri a TFU ca infracțiune complexă și în continuă evoluție; invită statele membre și instituțiile UE să se asigure că un răspuns bazat pe drepturile omului rămâne în centrul analizei și al răspunsurilor la TFU și reamintește necesitatea de a dialoga cu cetățenii și cu organizațiile societății civile; subliniază rolul semnificativ pe care îl au Parlamentul European și parlamentele naționale; invită Comisia și statele membre să se alăture campaniei internaționale a ONU împotriva traficului de persoane; îndeamnă statele membre să ratifice toate instrumentele legale internaționale relevante privind TFU, inclusiv Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane;

TFU ca infracțiune legată de sexul victimei și combaterea traficului de persoane în scopul exploatării sexuale

19.  evidențiază că, din 2008, exploatarea sexuală rămâne forma cea mai raportată de trafic în UE, dat fiind că 60 % dintre victime sunt victime ale traficului de persoane în scopul exploatării sexuale; observă că peste 92 % dintre victime sunt femei și fete și că peste 70 % dintre traficanți sunt bărbați(27), ceea ce reflectă modul în care traficarea pentru exploatare sexuală își are originea în inegalitățile dintre femei și bărbați;

20.  îndeamnă, prin urmare, statele membre să adopte măsuri specifice pentru a aborda violența de gen, violența împotriva femeilor și a minorilor, acceptarea socială a violenței și cultura impunității, precum și inegalitățile și stereotipurile structurale de gen ca cauze profunde ale traficului, în special prin campanii de educare, de informare și de sensibilizare completate de un schimb de bune practici, inclusiv programe și cursuri de formare pentru a dialoga cu bărbații și băieții; recomandă ca Comisia să întărească și să dezvolte dimensiunea de gen în monitorizarea punerii în aplicare a legislației UE pentru combaterea traficului de ființe umane și îndeamnă Comisia să monitorizeze în continuare aceste aspecte în evaluarea sa privind respectarea și transpunerea Directivei privind combaterea traficului de persoane de către statele membre;

21.  invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să examineze modul în care cererea de servicii sexuale stimulează traficul de persoane, având în vedere că Europol a informat că „există state membre în care prostituția este legală, ceea ce le înlesnește traficanților utilizarea unui mediu legal pentru a-și exploata victimele”(28); reamintește concluziile Europol potrivit cărora, în unele state membre ale UE în care prostituția este legală, persoanele suspectate au putut să exploateze copii, pe lângă victimele adulte(29); subliniază că TFU este alimentat de profiturile mari pe care le obțin traficanții și de cererea care încurajează toate formele de exploatare; subliniază că utilizarea unor firme legale ca fațadă pentru activitățile de exploatare este o practică destul de obișnuită printre traficanții de ființe umane; reamintește că statele membre au obligația legală de a descuraja și a reduce cererea pentru toate formele de exploatare, care ar trebui să fie un obiectiv-cheie pentru eforturile de prevenire și urmărire penală;

22.  invită Comisia să acorde prioritate prevenirii infracțiunii de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, inclusiv prin campanii de informare, de sensibilizare și de educație, prin adoptarea de măsuri și programe pentru a descuraja și a reduce cererea și să adopte, eventual, viitoare acte legislative specifice, și invită statele membre să includă utilizarea cu bună-știință a serviciilor victimelor traficului de persoane ca infracțiune în legislația lor națională, așa cum se recomandă la articolul 18 din Directiva privind combaterea traficului de persoane și cum a reiterat Comisia în 2018(30) și să prevadă sancțiuni efective, proporționale și disuasive; îndeamnă statele membre să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile care se ocupă de persoane care au căzut victime traficului;

23.  îndeamnă statele membre și Comisia să se concentreze asupra modelelor recurente și emergente de TFU în scopul exploatării sexuale, cum ar fi exploatarea crescândă a copiilor și a femeilor, inclusiv prin manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale („grooming”), extorcarea de favoruri sexuale („sextortion”) și utilizarea, printre altele, a metodei „lover boy” ca mijlocul cel mai frecvent folosit pentru a atrage victimele și a le face docile prin utilizarea tehnologiilor online, prin dezvoltarea de competențe digitale, inclusiv în materie de siguranță online, în cooperare cu toți actorii pertinenți; observă că utilizarea crescândă a tehnologiei de către rețelele infracționale implicate în TFU a transformat în mod semnificativ modul lor de operare tradițional, în special în anumite etape ale procesului de traficare;

24.  evidențiază importanța unor programe de formare, și solicită organizarea mai multor astfel de programe, care să țină seama de dimensiunea de gen și să fie axate pe copii, pentru toți funcționarii, judecătorii, părțile interesate și actorii care se ocupă de cazurile de trafic, de anchete și de potențialele victime, cu scopul de a intensifica identificarea timpurie a persoanelor care ar putea cădea victime traficului de persoane în scopul exploatării sexuale și încurajează statele membre să adopte măsuri de sprijinire a victimelor, cum ar fi programe de ieșire din situația de victimă, măsuri de sprijin psihologic, oportunități decente de reintegrare socială și profesională, educație și acces la servicii cuprinzătoare de sănătate sexuală și reproductivă, acces la justiție și drepturile aferente, implicând societatea civilă, partenerii sociali și sectorul privat; subliniază, de asemenea, în această privință, importanța programelor de sensibilizare pentru publicul larg, în vederea identificării și protejării potențialelor victime; subliniază că este necesar să se aloce fonduri adecvate în scopul instruirii și, prin urmare, solicită statelor membre să pună la dispoziție resurse adecvate

25.  îndeamnă statele membre să adopte o educație sexuală cuprinzătoare adecvată vârstei și stadiului de dezvoltare ca un mijloc-cheie de prevenire a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a traficului de ființe umane și a exploatării sexuale, și să includă educația privind consimțământul și relațiile, promovând atitudinile sănătoase de respect și egalitate în toate interacțiunile;

Traficul în scopul exploatării prin muncă

26.  regretă profund că mai multe state membre și organizații ale societății civile au semnalat o creștere a traficului în scopul exploatării prin muncă(31); deplânge faptul că copiii au căzut, de asemenea, tot mai mult victime traficului în scopul exploatării prin muncă și solicită acțiuni urgente din partea inspectoratelor naționale de muncă ale statelor membre pentru a depista aceste practici și a le pune capăt; invită, de asemenea, Autoritatea Europeană a Muncii să abordeze cu prioritate problema exploatării grave prin muncă și să sprijine statele membre în întărirea capacităților în acest sens pentru o mai bună depistare și sancționare a practicilor de exploatare gravă prin muncă prin inspecții specifice; subliniază că este important să se ia în considerare includerea exploatării prin muncă în programele de instruire pentru funcționarii care asistă victimele, pentru a îmbunătăți identificarea timpurie a celor care au căzut victime traficului de persoane în scopul muncii forțate; invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să examineze în ce măsură cererea de servicii de muncă ieftine stimulează traficul de persoane pentru exploatare prin muncă; îndeamnă autoritățile statelor membre să își intensifice eforturile vizând eliminarea tuturor formelor de muncă informală și nereglementată pentru a garanta, astfel, drepturile de muncă pentru toți lucrătorii; evidențiază că statutul profesional precar al lucrătorilor în cauză îi face să depindă de angajatorii lor și permite autorilor traficului de ființe umane să își exploateze victimele;

Alte forme de exploatare

27.  invită insistent statele membre și Comisia, printre alte obiective, să se concentreze asupra modelelor recurente și a celor emergente ale tuturor formelor de TFU, inclusiv exploatarea prin muncă, cerșetoria forțată, căsătoriile forțate și fictive și criminalitatea forțată; subliniază că TFU este alimentat atât de profiturile mari pentru traficanți, cât și de cerere, care favorizează toate formele de exploatare; constată cu îngrijorare că multe state membre ale UE nu dispun de o legislație adecvată pentru victimele tuturor formelor de exploatare; invită statele membre să ia în considerare toate formele de trafic atunci când acordă protecție, asistență și sprijin victimelor; observă că, în ciuda rapoartelor recente privind rețelele infracționale care fac trafic de ființe umane în UE în scopul exploatării prin muncă și al altor forme de exploatare, tot nu există date și acte legislative adecvate, iar victimele acestor forme de exploatare nu au un acces corespunzător la servicii de sprijin;

28.  observă că 18 % din victime sunt victime ale traficului de persoane în scopul altor forme de exploatare(32), care implică activități de cerșetorie forțată, activități infracționale forțate, vânzarea nou-născuților, prelevarea de organe, adopții ilegale, exploatarea financiară prin fraudă și TFU prin maternitatea de substituție; subliniază că multe dintre victimele cerșetoriei forțate și ale activităților infracționale forțate provin adesea din comunitățile de romi marginalizate și deseori sunt copii;

29.  subliniază că, în cadrul juridic și de politică al UE privind traficul de ființe umane, sunt înglobate atât dimensiunea internă, cât și cea externă, recunoscând că lupta împotriva traficului, care este o infracțiune penală gravă și o încălcare a drepturilor omului, constituie un obiectiv clar al acțiunii externe a UE; invită Comisia și statele membre să consolideze cooperarea cu țările terțe pentru a combate toate formele de traficul de ființe umane și pentru a multiplica oportunitățile de anchete comune și urmăriri penale specializate;

TFU în contextul migrației și al azilului

30.  subliniază că, deși majoritatea victimelor sunt cetățeni ai UE, organizațiile criminale utilizează abuziv rutele de migrație pentru a introduce victime ale traficului de persoane în UE, iar crizele umanitare agravează vulnerabilitatea migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil în fața traficanților; subliniază că, în ultimii ani, a existat o creștere puternică a numărului de femei și fete victime ale traficului de ființe umane pe ruta central-mediteraneeană, pentru a fi exploatate sexual în UE(33); solicită statelor membre și UE să identifice aceste femei și fete și să împiedice perpetuarea unor astfel de cazuri, adoptând o perspectivă coerentă și coordonată, bazată pe drepturi și care să țină seama de gen și de situația copiilor, pentru a preveni și a combate traficul de ființe umane; reamintește că femeile și copiii devin adesea victime ale abuzurilor sexuale de-a lungul rutei de migrație, în schimbul protecției și al unei șanse de subzistență; subliniază că criteriile pentru a acorda acestor femei și copii statutul oficial de victime a traficului de persoane sunt adesea prea rigide pentru a putea fi îndeplinite și, ca urmare, victimele nu primesc asistența necesară pentru a face față prejudiciilor pe care le suferă;

31.  reiterează că solicitanții de azil, refugiații și migranții, și mai ales minorii neînsoțiți și separați de familie, sunt deosebit de vulnerabili la trafic, precum și că ar trebui să se acorde o atenție specială traficului de femei, de copii și de alte grupuri vulnerabile; subliniază că există vulnerabilități și riscuri în diferitele etape ale procesului de migrație dinaintea migrației ca atare: în drum spre UE, la destinație și pentru cei care pot fi obligați să se întoarcă; observă că și cunoașterea limitată a limbii locale și/sau neînțelegerea drepturilor lor, accesul limitat la oportunități viabile de subzistență și la educație de calitate, precum și restricționarea liberei lor circulații, cresc riscul de a deveni victime ale traficului de persoane;

32.  subliniază numărul foarte scăzut de victime înregistrate ale TFU în procedurile de protecție internațională; invită statele membre să asigure o mai bună informare a persoanelor care sosesc, inclusiv cu ajutorul traducerii și interpretării, cu privire la drepturile lor și la procedurile aplicabile în temeiul legislației UE, inclusiv cu privire la posibilitățile de a obține sprijin prin intermediul avocaților și al mediatorilor culturali, în vederea prevenirii traficului și a exploatării persoanelor;

33.  subliniază că, în unele state membre, solicitanții de protecție internațională care sunt identificați ca victime ale TFU se pot decide - sau pot fi obligați - să utilizeze alte proceduri și să solicite un permis de ședere în temeiul Directivei privind permisele de ședere(34); invită statele membre să ia măsuri pentru ca procedurile de combatere a traficului de persoane și procedurile de azil să fie interconectate și să se completeze reciproc;

34.  invită statele membre să asigure o aplicare coerentă a dispozițiilor prevăzute în Regulamentul Dublin III, în Directiva privind combaterea traficului de persoane și în Directiva privind permisele de ședere, pentru a se evita practica din unele state membre de a le transfera pe victimele traficului de ființe umane în țara în care au fost exploatate la sosire, expunându-le prin aceasta și mai mult riscului de a face din nou obiectul traficului și a repetării traumei;

35.  invită statele membre să-și intensifice eforturile de identificare timpurie a potențialelor victime, în special în cadrul fluxurilor de migrație și al punctelor de acces („hotspots”) și să adopte măsuri de protecție și prevenție; subliniază că potențialelor victime identificate ar trebui să li se ofere protecție și acces la un loc sigur, în care să poată primi informații și asistență juridică; invită statele membre să ia măsuri pentru ca toate victimele, inclusiv cele din rândul migranților, să aibă acces la justiție, indiferent de statutul lor de rezidență;

36.  invită statele membre să prevadă resurse adecvate și infrastructuri specializate pentru victimele confirmate sau potențiale ale traficului, inclusiv pentru femei și pentru minorii neînsoțiți și separați de familie, precum și să asigure suficiente locuri în adăposturi; solicită statelor membre să asigure prezența în centrele de primire a unui personal format în probleme de gen și să ofere sprijin și finanțare adecvate organizațiilor societății civile implicate;

37.  invită statele membre să garanteze dreptul victimelor traficului de persoane la viața de familie și să analizeze dacă protecția internațională acordată victimelor poate fi extinsă la membrii familiilor lor; solicită statelor membre să accelereze procedurile de reîntregire a familiei pentru membrii familiilor victimelor care sunt în pericol în țara de origine;

38.  subliniază necesitatea de a crea mecanisme naționale de colectare a datelor privind victimele traficului de ființe umane în cadrul procedurilor de protecție internațională, pentru a putea asigura urmărirea cazurilor identificate;

39.  este preocupat de faptul că perioada de refacere și de reflecție este legată de cooperarea victimei în timpul anchetei și este acordată de agențiile de aplicare a legii; regretă faptul că, în unele state membre(35), această perioadă nu este acordată nici victimelor traficului de persoane care sunt resortisanți ai UE și/sau SEE, nici solicitanților de azil; invită Comisia să monitorizeze aplicarea soluțiilor juridice disponibile la nivelul statelor membre, în special acordarea unei perioade de redresare și de reflecție;

40.  subliniază că, potrivit Europol, autorii contrabandei cu migranți și a TFU sunt uneori aceleași organizații criminale(36), iar anchetele arătă că traficanții vizează din ce în ce mai mult, pentru a-i exploata, migranții și solicitanții de azil din UE(37); subliniază importanța prevenirii și combaterii traficului de persoane în cadrul cooperării cu țările terțe de origine și de tranzit, precum și a protecției victimelor, oferindu-le programe cuprinzătoare de asistență, reintegrare și reabilitare;

41.  reamintește statelor membre că lipsa unor căi de migrație sigure și legale pentru solicitanții de azil le crește vulnerabilitatea la traficul de ființe umane, pentru că pot fi exploatați atât în timpul tranzitului, cât și la sosire; invită statele membre să asigure modalități de migrație mai sigure și legale, cum ar fi vizele umanitare, pentru a preveni exploatarea persoanelor vulnerabile;

42.  constată că lipsa documentelor sau statutul de persoană dependentă cresc șansele de a deveni victimă și reduc probabilitatea ca victimele să ceară ajutor sau să denunțe abuzurile, pentru că se tem de consecințele imigrației, expunându-le astfel riscului de exploatare și abuz; observă că există lacune majore în aria de cuprindere și aplicarea legislației și a politicilor naționale referitoare la traficul de persoane, ceea ce oferă traficanților o pârghie în plus pentru a exploata victimele cu statut nereglementar, vulnerabilizând grupuri mari de persoane în fața exploatării; invită statele membre să decupleze acțiunile de gestionare a migrației de activitățile de aplicare a legii; subliniază că ar trebui create mecanisme sigure de raportare și mecanisme eficiente de depunere a plângerilor pentru toate persoanele vulnerabile;

Traficul cu copii

43.  ia act de faptul că copiii reprezintă aproape un sfert din totalul victimelor din UE, fetele (78 %) constituind marea majoritate a copiilor victime din UE; subliniază faptul că aproape 75 % din totalul victimelor copii din UE erau cetățeni ai UE; este deosebit de preocupat de violențele, abuzurile și exploatarea la care sunt supuși în UE copiii victime, în special cei traficați în scopul exploatării sexuale(38);

44.  reamintește obligația statelor membre de a acorda o atenție deosebită copiilor victime ale traficului, considerând primordial interesul superior al copilului în toate măsurile pe care le iau; evidențiază prejudiciile fizice și psihologice suferite de copiii traficați și vulnerabilitatea lor crescută la exploatare; solicită statelor membre să ia măsuri puternice de protecție a copiilor, să aplice prezumția copilăriei și să le evalueze vârsta, să le asigure protecția înainte și în cursul procedurilor penale, accesul la asistență necondiționată și despăgubiri, să nu-i pedepsească, să acorde asistență și sprijin membrilor familiei copiilor victime și să ia măsuri preventive;

45.  invită statele membre să se concentreze asupra identificării copiilor victime și să-i ajute să-și exercite drepturile; subliniază că e nevoie de tutori bine instruiți și susținuți corespunzător, inclusiv de tutori temporari ai copiilor victime, care să fie numiți imediat în situații de urgență, inclusiv pentru copiii neînsoțiți; subliniază importanța unei justiții și a unor servicii specializate atente la nevoile copiilor; solicită, de asemenea, statelor membre să ia măsuri pentru a asigura o formare adecvată, în special juridică și psihologică, pentru cei care lucrează cu copiii victime ale traficului, precum și să crească numărul tutorilor, organizând campanii de conștientizare;

46.  invită statele membre să se asigure că personalul consulatelor acordă o atenție deosebită verificării corecte a identității minorilor și legăturii cu persoana sau persoanele care exercită autoritatea părintească sau tutela legală atunci când prelevă datele biometrice ale minorilor în cadrul procedurii de cerere de viză; invită Comisia, în strânsă cooperare cu Europol și cu organizațiile societății civile, precum și statele membre să ofere autorităților naționale, locale și regionale o pregătire teoretică și practică specializată și eficientă, precum și informații cu privire la metodele utilizate de traficanți, pentru a preveni traficul de copii;

47.  solicită insistent statelor membre să aplice integral Directiva privind combaterea abuzului sexual și a pornografiei infantile și să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară în vederea prevenirii și combaterii exploatării sexuale a copiilor la nivelul UE; solicită statelor membre să coopereze cu organizațiile societății civile și cu agențiile UE, în special cu Europol și Eurojust, pentru a accelera schimbul de informații și a susține investigațiile transfrontaliere;

48.  constată cu gravă îngrijorare prevalența abuzului sexual asupra copiilor și tendința de normalizare a traficului și a exploatării sexuale a copiilor și solicită o reacție adecvată din partea platformelor online, pentru a evita publicarea materialelor abuzive care implică copii;

49.  ia act de utilizarea unor mijloace precum internetul și platformele de socializare pentru a recruta și a atrage potențiale victime; solicită ca platformele de internet să acorde o atenție deosebită dezvoltării unor instrumente adecvate; solicită ca noul Act legislativ privind serviciile digitale să se ocupe de utilizarea acestor metode de violență online; invită statele membre să elaboreze un model de identificare, de sprijin rapid și de asistență pentru copiii victime ale exploatării și abuzurilor sexuale online, precum și programe de sensibilizare și mecanisme de raportare adaptate copiilor; încurajează Comisia și statele membre să ia mai multe măsuri pentru combaterea acestor infracțiuni online și să întărească măsurile preventive; reiterează, prin urmare, necesitatea de a îmbunătăți colaborarea și schimburile transfrontaliere între autoritățile de aplicare a legii și de protecție a copilului, precum și de a crea sisteme de regăsire rapidă a familiei și modalități alternative de îngrijire a minorilor neînsoțiți;

50.  subliniază că victimele copii au nevoie de sprijin special, ținând seama de interesul lor superior și de vulnerabilitățile specifice; încurajează statele membre să se asigure că membrii diferitelor profesii care intră în contact cu copiii victime, cum ar fi autoritățile de aplicare a legii, polițiștii de frontieră, funcționarii publici, magistrații, asistenții sociali și personalul medical, inclusiv cei care lucrează în centrele de îngrijire a tinerilor, sunt suficient de instruiți în ceea ce privește identificarea, sprijinirea și îndrumarea copiilor victime ale traficului de ființe umane; constată că echipele specializate din cadrul autorităților de aplicare a legii, formate în domeniul înregistrării audio-video a mărturiilor copiilor, nu sunt implicate constant în interogarea tuturor copiilor victime ale traficului de ființe umane; cere insistent statelor membre să facă din aceasta o practică standard și să formeze personalul organelor de aplicare a legii în acest tip de interogatoriu adaptat copiilor; recomandă statelor membre să dezvolte o „abordare în lanț” puternică, cu legături strânse între asistența specifică pentru victimele TFU, cum ar fi centrele specializate pentru sprijinirea și primirea victimelor TFU, și modulele generale de îngrijire a tinerilor, răspunzând în același timp nevoilor specifice ale fiecărui copil victimă a acestui tip de trafic;

51.  ia act de faptul că copiii romi sunt deosebit de vulnerabili la exploatare și trafic și sunt expuși unui risc ridicat de a fi exploatați sexual sau prin muncă și de a fi forțați să cerșească;

52.  salută decizia Comisiei de a include în strategia UE din 24 iulie 2020 pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor posibilitatea creării unui Centru european pentru prevenirea și combaterea abuzurilor sexuale asupra copiilor, așa cum se solicită în Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor, ca element de bază al unei abordări europene coordonate și multipartite pentru prevenirea și combaterea abuzurilor asupra copiilor și acordarea de asistență victimelor;

53.  ia act de faptul că copiii migranți și, în special, copiii migranți neînsoțiți sau separați de familii, continuă să fie expuși unui risc mare de violență, trafic și exploatare de-a lungul rutelor de migrație în drum spre și în interiorul UE; remarcă faptul că fetele sunt expuse riscului de exploatare sexuală și de violență de gen de-a lungul rutelor de migrație; solicită statelor membre să ofere asistență, sprijin și măsuri de protecție copiilor neînsoțiți victime ale traficului de persoane, care să răspundă nevoilor lor specifice, să le desemneze un tutore la sosire și să le ofere condiții de viață adecvate și adaptate; reamintește că aceste măsuri ar trebui să țină seama de interesul superior al copiilor neînsoțiți atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; condamnă faptul că unele state membre au recurs la detenție, inclusiv în celulele poliției, ca mijloc de „protecție” pentru minorii neînsoțiți; reamintește că statele membre ar trebui să caute alternative la detenție, în special în cazul copiilor; reamintește că detenția nu este în interesul superior al copilului și că statele membre trebuie să ofere adăposturi neprivative de libertate și adaptate copiilor;

54.  constată că traficanții au utilizat frecvent centrele de primire pentru a identifica potențiale victime și a aranja transportul lor la locurile de exploatare; prin urmare, autoritățile publice competente și alți actori de resort din statele membre trebuie să fie deosebit de vigilenți, să monitorizeze și să protejeze aceste centre, acordând o atenție maximă celor mai vulnerabili, cum ar fi copiii, întărindu-le protecția și informându-i și capacitându-i totodată, prin campanii de informare în școli, centre pentru tineri și mișcări de tineret; subliniază că este necesară o abordare europeană coordonată pentru a găsi și proteja copiii migranți neînsoțiți atunci când sunt dați dispăruți;

Eficiența sistemelor de justiție penală și incriminarea utilizării serviciilor victimelor

55.  ia act de numărul redus de urmăriri penale și de condamnări pentru infracțiunea de trafic de persoane; îndeamnă statele membre să ia măsuri pentru a îmbunătăți și accelera anchetarea cazurilor de trafic de persoane, intensificând acțiunile poliției la nivel național și transfrontalier, precum și să instituie sancțiuni penale severe pentru infracțiunea de trafic de persoane; subliniază că sancțiunile naționale existente și mijloacele de executare a acestora diferă încă considerabil de la un stat membru la altul; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită domeniilor în care semnalările și investigațiile sunt insuficiente, în special celui al locurilor de muncă sezoniere și temporare în sectoarele slab calificate și prost plătite, cum ar fi exploatarea prin muncă în sectorul agricol; invită statele membre să combată impunitatea printr-o abordare coordonată între agențiile relevante ale UE, în parteneriat cu statele membre, instituțiile UE, organizațiile societății civile și alți parteneri, crescând astfel eficiența anchetelor și urmăririlor penale, inclusiv printr-o utilizare eficientă a platformelor create de agenții precum Europol și Eurojust; invită, prin urmare, autoritățile competente responsabile de prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor penale grave, inclusiv a cazurilor de trafic de ființe umane, să utilizeze sistemele informatice la scară largă, inclusiv Sistemul de informații Schengen (SIS II), în conformitate cu dispozițiile consacrate în legislația relevantă, care le pot fi de folos;

56.  subliniază faptul că nu toate statele membre au introdus o legislație pertinentă pentru articolul 18 din Directiva privind combaterea traficului de persoane(39); ia act de faptul că tratamentul juridic diferit al incriminării utilizării serviciilor prestate de victime împiedică eforturile de reducere a cererii; regretă faptul că rata urmăririlor penale și a condamnărilor în UE pentru utilizarea cu bună știință a serviciilor victimelor și pentru exploatare sexuală este scăzută; își reiterează apelul adresat statelor membre de a incrimina penal utilizarea voluntară a serviciilor victimelor traficului de ființe umane;

57.  subliniază că este de importanță crucială pentru comunitatea forțelor de ordine din UE să dezvolte capacități analitice eficiente și extinse ca răspuns la modelele infracționale ale traficului de persoane care se folosesc tot mai mult de mediul online; solicită Comisiei să ofere sprijin financiar agențiilor UE, precum Europol, precum și statelor membre, prin fonduri sectoriale cum ar fi FSI, pentru a asigura cele mai înalte standarde analitice și instrumente adecvate pentru prelucrarea unor volume tot mai complexe de informații;

58.  constată că femeile sunt incriminate disproporționat din cauza situației lor socioeconomice și a statutului lor de migrație și sunt împiedicate să aibă acces egal la justiție din motive precum stereotipurile de gen, legile discriminatorii, discriminarea intersecțională sau mixtă și cerințele și practicile procedurale și probatorii; invită Comisia și statele membre să le garanteze tuturor femeilor că nu se pun piedici fizice, economice, sociale și culturale în calea accesului lor la justiție; invită Comisia și statele membre să înlăture obstacolele care împiedică accesul femeilor la justiție;

59.  regretă că condițiile pentru a-i acorda unei victime statutul oficial de victimă a TFU sunt adesea prea rigide pentru a putea fi îndeplinite, mai ales pentru minori și alte victime vulnerabile care sunt dependente financiar și emoțional de traficanții lor; deploră faptul că victimele sunt de multe ori ținta unor acuzații și condamnări penale pentru infracțiuni pe care au fost obligate să le săvârșească, legate adesea de intrarea ilegală pe teritoriul unui stat membru, situație inerentă condiției de obiect al traficului de persoane; invită statele membre să adopte dispoziții clare pentru ca victimele TFU să nu fie urmărite penal și pedepsite, iar protecția victimelor să nu fie condiționată de cooperarea lor cu forțele de ordine publică, ceea ce atribuie în prezent victimelor sarcina completă a probei; solicită statelor membre să răspundă, în schimb, nevoilor victimelor în ceea ce privește asistența psihologică; cere, de asemenea, statelor membre să ia măsurile necesare pentru ca asistența și sprijinul acordate unei victime să nu fie condiționate de acordul victimei de a coopera la cercetarea penală, la urmărirea penală sau la proces, în conformitate cu articolul 11 din Directiva privind combaterea traficului de persoane.

60.  consideră deplorabil că datele de identitate ale victimelor traficului de ființe umane apar în rapoartele poliției și pe tot parcursul acțiunilor în instanță, victimele fiind astfel mai greu de convins să depună mărturie și mai greu de protejat de represalii; încurajează statele membre să țină numele și alte date de identitate ale victimelor în dosare separate, accesibile poliției și organelor de urmărire penală, și să nu le divulge suspecților de TFU sau avocaților lor, respectând însă totodată dreptul la un proces echitabil;

61.  subliniază importanța anchetei financiare și a „urmăririi banilor” ca o strategie esențială pentru anchetarea și urmărirea penală a rețelelor de criminalitate organizată care obțin profituri din TFU; cere statelor membre să lanseze anchete financiare și să colaboreze cu specialiști în domeniul spălării banilor atunci când demarează o nouă anchetă privind traficul de persoane; invită statele membre să îmbunătățească cooperarea în ceea ce privește înghețarea și confiscarea activelor persoanelor implicate în trafic și acordarea de despăgubiri victimelor, inclusiv prin utilizarea produselor confiscate, pentru a sprijini asistența și protecția victimelor, urmând recomandările de la considerentul 13 din Directiva privind combaterea traficului de persoane; cere Comisiei să evalueze și să promoveze recurgerea la cooperarea judiciară și polițienească existentă, precum și la instrumentele disponibile, cum ar fi recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești, echipele comune de anchetă și ordinul european de anchetă; în acest sens, se pronunță pentru o abordare holistică mai riguroasă, care să urmărească cristalizarea unei viziuni comune în toate sectoarele, cum ar fi imigrația, ocuparea forței de muncă, sănătatea și siguranța la locul de muncă și multe alte sectoare;

Cooperarea dintre statele membre și cu agențiile UE

62.  reamintește rolul agențiilor UE în identificarea timpurie a victimelor și în combaterea traficului de ființe umane; solicită mai multe resurse pentru agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne (JAI), pentru a permite personalului lor să beneficieze de formare și de instrumente de consolidare a capacităților în domeniul depistării victimelor, inclusiv angajarea unor persoane instruite adecvat în aspecte legate de gen și de copii, în special în statele membre care se confruntă cu fluxuri migratorii mixte mai mari; invită Comisia să elaboreze orientări pentru a integra expertiza în chestiuni de gen și de drepturile omului în activitățile autorităților de aplicare a legii din întreaga UE, inclusiv prin elaborarea unor programe susținute de îmbunătățire a echilibrului de gen în procesul decizional și în cadrul personalului agențiilor JAI, în special cele din domeniul traficului de persoane;

63.  consideră binevenită declarația comună de angajament pentru cooperare în lupta împotriva traficului de persoane adoptată de agențiile JAI; solicită, în acest sens, statelor membre să intensifice cooperarea transfrontalieră și partajarea cunoștințelor cu agențiile de resort ale UE, ca de pildă Eurojust, Europol, FRA, Frontex, CEPOL, IEEG și EASO, în combaterea TFU;

64.  subliniază rolul esențial al Eurojust în cooperarea și coordonarea dintre autoritățile judiciare din statele membre în cercetările și urmăririle penale complexe, inclusiv prin mandatul european de arestare și ordinul european de anchetă, precum și prin mobilizarea unor echipe comune de anchetă; invită statele membre să raporteze mai des și mai prompt cazurile de TFU către Eurojust, pentru o mai bună coordonare a cercetărilor și urmăririlor penale între statele membre și cu țările terțe; îndeamnă să se recurgă mai des la echipe comune de anchetă cu sprijinul Eurojust și Europol, întrucât acest instrument de cooperare judiciară s-a dovedit a fi deosebit de eficace în lupta împotriva TFU;

65.  încurajează statele membre să intensifice schimbul de date și informații pentru combaterea traficului de persoane, utilizând resursele și bazele de date relevante ale Europol;

66.  solicită CEPOL să ofere modalități de instruire pentru autoritățile competente de aplicare a legii, astfel încât să existe abordări standardizate în privința anchetelor și a protecției victimelor;

Recomandări

67.  invită Comisia să revizuiască Directiva privind combaterea traficului de persoane, după o evaluare aprofundată de impact, pentru a îmbunătăți măsurile de prevenire, combatere și urmărire penală a tuturor formelor de trafic, în special în scopul exploatării sexuale, care este domeniul cel mai extins al TFU; să analizeze utilizarea tehnologiilor online atât în proliferarea, cât și în prevenirea traficului de persoane; să îmbunătățească măsurile de prevenire și de identificare timpurie a victimelor și accesul facil și necondiționat la asistență și protecție, accentuând totodată o perspectivă orizontală care să țină seama de gen și de copii în toate formele de trafic;

68.  invită Comisia să modifice Directiva privind combaterea traficului de persoane pentru a se asigura că statele membre incriminează explicit utilizarea în cunoștință de cauză a tuturor serviciilor furnizate de victimele traficului de persoane care implică exploatarea, astfel cum se sugerează la articolul 18 din Directiva privind combaterea traficului de persoane, având în vedere caracterul grav și amplu al acestei infracțiuni în întreaga UE și numărul redus de urmăriri penale; regretă că este dificil pentru autoritățile responsabile de urmărirea penală să aibă dovada că serviciile victimei traficului de persoane au fost folosite în cunoștință de cauză; subliniază că dificultatea de a găsi probe nu este în mod necesar un motiv întemeiat pentru a nu trata un anumit tip de comportament drept infracțiune penală; ia act de faptul că limitarea răspunderii penale numai la situația în care utilizatorul este conștient direct și concret că persoana respectivă este victimă a traficului de ființe umane creează un prag foarte ridicat pentru a se ajunge la urmărirea penală; consideră că nivelul de cunoaștere necesar pentru a stabili această infracțiune ar trebui să facă obiectul unei examinări aprofundate; consideră că utilizatorul ar trebui să demonstreze că au fost întreprinse toate acțiunile rezonabile pentru a evita utilizarea serviciilor furnizate de o victimă; își exprimă îngrijorarea pentru faptul că autoritățile de aplicare a legii nu au cunoștințe suficiente despre utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor practicate de victimele traficului de persoane, precum și pentru lipsa practicii judiciare în ceea ce privește dispozițiile relevante și insuficiența și inadecvarea resurselor umane implicate; subliniază că este important ca statele membre să facă eforturi pentru a crește numărul de anchete și urmăriri penale și pentru a reduce sarcina impusă victimelor și mărturiile lor în timpul procedurilor de strângere de probe; solicită organizarea de formări periodice și adaptate circumstanțelor pentru anchetatori, procurori și judecători, precum și utilizarea sistematică a anchetelor financiare și a altor instrumente eficiente de investigare bazate pe serviciile de informații, care pot furniza o serie de tipuri de probe utilizabile în plus față de mărturiile victimelor; invită statele membre să aloce suficiente resurse financiare și umane pentru a combate corespunzător această infracțiune;

69.  solicită Comisiei să publice fără întârziere o strategie precisă și specifică a UE în vederea eradicării traficului de persoane, tratându-l ca o prioritate și utilizând un cadru juridic și de politică cuprinzător, axat pe gen și pe copii și centrat pe victime;

70.  reamintește că Directiva privind combaterea traficului de persoane trebuie implementată integral, coerent și conștiincios de toți actorii din domeniu, printre care legislatorii, judecătorii, procurorii, poliția și administrațiile publice; subliniază că o instruire adecvată pentru toți acești actori este esențială, alături de campaniile preventive de conștientizare și cooperarea dintre administrația publică și organizațiile societății civile; invită insistent Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

71.  invită Comisia să evalueze și să revizuiască periodic implementarea Directivei privind combaterea traficului de persoane de către statele membre și să prezinte un raport în conformitate cu articolul 23 alineatul (1), verificând dacă statele membre au luat măsurile necesare pentru a se conforma directivei respective și impactul legislației naționale în vigoare, precum și să introducă de urgență proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care nu a fost aplicată efectiv, să raporteze Parlamentului European și să prezinte propuneri de revizuire;

72.  invită Comisia să aibă în vedere o revizuire a Directivei privind permisele de ședere, pentru a se asigura că victimele nu sunt returnate la expirarea perioadei de reflecție și că permisele de ședere pentru persoanele traficate nu sunt condiționate de participarea sau disponibilitatea lor de a participa la anchetă sau la procedurile penale ale cauzei; invită statele membre să se asigure că accesul necondiționat la asistență și sprijin, prevăzut de Directiva privind combaterea traficului de persoane, este compatibil cu Directiva privind permisele de ședere și cu aplicarea acesteia;

73.  solicită statelor membre și Comisiei să definească, să aloce și să distribuie fonduri adecvate pentru combaterea TFU, la nivel național și european, utilizând posibilitățile de finanțare oferite de fondurile și proiectele europene, cum ar fi Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), Fondul pentru securitate internă (FSI) și componenta Daphne a programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” în noul cadru financiar multianual;

74.  invită Comisia și statele membre să organizeze campanii de informare adresate potențialelor victime și să le informeze cu privire la asistența, protecția și drepturile lor în toate țările UE;

75.  invită Comisia să efectueze cercetări bazate pe dovezi cu privire la factorii de risc pentru potențialele victime și la modul în care diferite domenii de politică se intersectează cu traficul de ființe umane în sectoarele de risc;

76.  invită Comisia și statele membre să adopte o viziune bazată pe drepturile omului asupra prevenirii traficului, cu accent pe drepturile victimelor, să colaboreze cu societatea civilă pentru a oferi serviciile și asistența necesare victimelor și să se asigure că victimele au acces la justiție, reparații și despăgubiri;

77.  subliniază importanța unei abordări coerente pentru a îmbunătăți identificarea potențialelor victime în contextul fluxurilor de migrație și în punctele de acces (hotspots), a îmbunătățirii accesului la procedurile de azil și a asigurării complementarității acestora cu procedurile legate de traficul de persoane; invită Comisia să evalueze punerea în aplicare a Directivei privind combaterea traficului de persoane și să prezinte propuneri de revizuire a acesteia;

78.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri urgente împotriva grupurilor infracționale care se ocupă de contrabanda cu migranți și traficul de ființe umane, întrucât este foarte probabil ca persoanele introduse ilegal să devină victime ale traficului de persoane, precum și să evalueze riscurile la care sunt expuși migranții și persoanele cele mai vulnerabile, mai ales minorii neînsoțiți, copiii separați de familie și femeile; subliniază, în acest context, că este nevoie de mai multe căi legale și sigure de migrație pentru a preveni exploatarea persoanelor vulnerabile aflate în situație neregulamentară;

79.  invită statele membre, ca răspuns la pandemia de COVID-19, să instituie un plan de urgență pentru a asigura funcționarea minimă a sistemelor de combatere a traficului de persoane în situații de urgență; observă că planul de urgență ar trebui să pună la dispoziția victimelor un pachet minim de servicii pentru a răspunde nevoilor lor imediate în perioada în care există posibilități reduse de procesare, protecție, investigare a cazului și acțiuni în instanță;

80.  solicită Comisiei să asigure continuitatea activității coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane, numind un coordonator UE pentru combaterea traficului de persoane cu funcție de sine stătătoare, și să includă aceasta în noua strategie de combatere a TFU;

o
o   o

81.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0066.
(3) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.
(4) JO L 18, 21.1.2012, p. 7.
(5) JO L 168, 30.6.2009, p. 24.
(6) JO L 348, 24.12.2008, p. 9.
(7) JO L 261, 6.8.2004, p. 19.
(8) JO L 328, 5.12.2002, p. 17.
(9) JO L 328, 5.12.2002, p. 1.
(10) Texte adoptate, P9_TA(2020)0286.
(11) Texte adoptate, P9_TA(2019)0080.
(12) JO C 101, 16.3.2018, p. 47.
(13) JO C 76, 28.2.2018, p. 61.
(14) JO C 285, 29.8.2017, p. 78.
(15) Evaluare a implementării la nivel european - „Implementation of Directive 2011/36/EU: Migration and gender issues”, Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, Unitatea de evaluare ex post, 15 septembrie 2020.
(16) Al treilea raport al Comisiei Europene privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (2020) elaborat în temeiul articolului 20 din Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, COM(2020)0661.
(17) COM(2020)0661.
(18) Colectă de date privind traficul de persoane în UE (2020).
(19) COM(2020)0661, p. 1.
(20) COM(2020)0661, p. 1.
(21) https://www.europol.europa.eu/publications-documents/challenges-of-countering-human-trafficking-in-digital-era
(22) https://www.europol.europa.eu/publications-documents/challenges-of-countering-human-trafficking-in-digital-era
(23) Studiu privind costurile economice, sociale și umane ale traficului de persoane în UE (2020)
(24) Exploatarea gravă a forței de muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii sau care intră în Uniunea Europeană. http://fra.europa.eu/en/publication/2015/severe-labour-exploitation-workers-moving-within-or-european-union
(25) Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind privind despăgubirea victimelor infracționalității (JO L 261, 6.8.2004, p. 15).
(26) Recomandările Grupului de experți pentru lupta împotriva traficului de persoane (GRETA) din cadrul Consiliului Europei includ asigurarea aplicării NRM solicitanților de azil și persoanelor aflate în detenție.
(27) Colectă de date privind traficul de persoane în UE (2020).
(28) Europol, Raportul asupra situației traficului de persoane în UE, 18 februarie 2016.
(29) Al doilea raport privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a directivei, COM(2018)0777, p. 6.
(30) Al doilea raport privind progresele înregistrate cu privire la punerea în aplicare a directivei, COM(2018)0777, p. 6.
(31) Al treilea raport al Comisiei Europene privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (2020) elaborat în temeiul articolului 20 din Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, COM(2020)0661.
(32) COM(2020)0661.
(33) Al doilea raport privind progresele înregistrate, COM(2018)0777, p. 3.
(34) Evaluare a implementării la nivel european - „Implementation of Directive 2011/36/EU: Migration and gender issues”, Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară, Unitatea de evaluare ex post, 15 septembrie 2020, p. 49.
(35) Al 9-lea raport general privind activitățile GRETA, p. 57.
(36) Al patrulea raport anual al Centrului european privind introducerea ilegală de migranți al Europol (2020).
(37) Evaluarea amenințării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată în UE, realizată de Europol în 2017.
(38) Europol, Centrul european privind introducerea ilegală de migranți, Al 4-lea raport anual de activitate, 2020.
(39) Al doilea raport intermediar, COM(2018)0777, p. 29.


Punerea în aplicare a articolului 43 din Directiva privind procedurile de azil
PDF 171kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la punerea în aplicare a articolului 43 din Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (2020/2047(INI))
P9_TA(2021)0042A9-0005/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) în 1948, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO),

–  având în vedere Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul la aceasta din 1967, în special dreptul la nereturnare,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), în special articolele 1, 3, 4, 6, 7, 18, 19, 20 și 47,

–  având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, adoptat de către Adunarea Generală a ONU la 19 decembrie 2018,

–  având în vedere articolul 78 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale(1) (Directiva privind procedurile de azil - DPA),

–  având în vedere jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (Directiva privind condițiile de primire)(2),

–  având în vedere acordul provizoriu din 14 iunie 2018 dintre Parlament și Consiliu privind reformarea Directivei privind condițiile de primire,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (Dublin III)(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2020 intitulată „COVID-19: Orientări privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale UE în domeniul procedurilor de azil și returnare și privind relocarea” (C(2020)2516),

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european realizată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) în noiembrie 2020 privind procedurile de azil la frontieră(5),

–  având în vedere studiul Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) din septembrie 2020, intitulat „Proceduri la frontieră privind cereri de azil în statele UE+” și publicația acestuia din septembrie 2019, intitulată „Ghidul EASO privind procedura de azil: standarde operaționale și indicatori operaționali”,

–  având în vedere Raportul anual pe 2020 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere avizul FRA nr. 3/2019 din 4 martie 2019, intitulat „Actualizarea avizului din 2016 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene referitor la drepturile fundamentale în hotspoturile din Grecia și Italia”,

–  având în vedere raportul FRA din 8 decembrie 2020 intitulat „Migrația: provocări în materie de drepturi fundamentale la frontierele terestre”,

–  având în vedere principiile și orientările privind drepturile omului la frontierele internaționale, recomandate de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2016 privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare(6),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din 22 mai 2018 referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0005/2021),

A.  întrucât prezenta rezoluție urmărește să ofere colegislatorilor informații bazate pe dovezi cu privire la aplicarea actuală a procedurilor la frontieră, evaluând modul în care statele membre pun în aplicare articolul 43 din DPA și dispozițiile conexe; întrucât prezenta rezoluție nu urmărește să înlocuiască nici raportul de implementare complet privind DPA, care trebuia prezentat deja de Comisie, nici negocierile legislative asupra noii propuneri modificate de RPA;

B.  întrucât, adesea, nu sunt colectate date defalcate și comparabile referitoare la punerea în aplicare a articolului 43 din DPA, sau nu sunt accesibile public; întrucât costurile financiare ale procedurilor la frontieră nu sunt cunoscute; întrucât privarea de libertate poate genera costuri umane importante pentru persoanele respective, în special dacă centrele de detenție la frontieră sunt inadecvate sau dacă garanțiile procedurale nu sunt aplicate sau sunt aplicate necorespunzător;

C.  întrucât DPA nu oferă o definiție clară a procedurilor la frontieră și nici nu specifică obiectivele lor; întrucât articolul 43 alineatul (1) din DPA lasă la latitudinea statelor membre decizia de a utiliza proceduri la frontieră; întrucât 14 state membre au o procedură la frontieră, dintre care trei state, analizate în evaluarea punerii în aplicare la nivel european a EPRS, au utilizat motive care depășesc DPA; întrucât statele membre pot prevedea proceduri de admisibilitate și/sau de examinare pe fond la frontieră sau într-o zonă de tranzit în circumstanțe bine definite; întrucât majoritatea statelor membre evaluează și aplicabilitatea unei proceduri Dublin la frontieră sau în zonele de tranzit; întrucât procedurile la frontieră reprezintă doar un mic procent din numărul totalul cazurilor tratate de autoritățile decizionale, cu excepția Greciei, unde peste 50 % dintre cererile de azil sunt prelucrate în cadrul unei proceduri accelerate ca urmare a Declarației UE-Turcia;

D.  întrucât articolul 43 din APD nu precizează clar la ce frontiere pot utiliza statele membre procedurile la frontieră; întrucât în evaluarea punerii în aplicare la nivel european a EPRS se constată că termenul „frontieră” din articolul menționat anterior ar trebui înțeles ca însemnând frontierele externe ale UE; întrucât două state membre aplică astfel de proceduri și la frontierele interne și îi rețin pe solicitanți în centre de poliție;

E.  întrucât unele state membre rețin solicitanții de azil în cadrul procedurilor la frontieră fără a avea un temei juridic în legislația națională; întrucât, pe lângă insuficiența garanțiilor pentru solicitanți, acest lucru poate conduce și la refuzarea dreptului de vizită al deputaților în Parlament;

F.  întrucât detenția în cadrul procedurilor la frontieră este supusă acelorași norme ca și detenția solicitanților oriunde pe teritoriul unui stat membru; întrucât DCP prevede că solicitanții pot fi plasați în detenție numai în ultimă instanță, după ce toate măsurile neprivative de libertate alternative la detenție au fost examinate corespunzător, precum și că detenția trebuie bazată pe principiile necesității și proporționalității; întrucât, atunci când detenția este ordonată de autoritățile administrative, statele membre trebuie să asigure un control judiciar rapid al legalității plasării în detenție, care să se fie efectuat din oficiu și/sau la cererea solicitantului. întrucât, în cazul minorilor, în conformitate cu cadrul juridic actual, statele membre trebuie, de asemenea, să facă tot posibilul pentru a-i elibera din detenție și a-i plasa în spații de cazare adecvate pentru minori;

G.  întrucât, în pofida multiplicării vizibile a suspiciunilor de încălcări ale drepturilor fundamentale la frontierele externe ale UE, statele membre nu au obligația de a institui un mecanism independent de monitorizare, care să asigure protecția drepturilor fundamentale la frontierele externe;

H.  întrucât, în cadrul procedurilor la frontieră, ar trebui oferite informații clare și o asistență adecvată resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor, inclusiv asistență juridică și servicii de interpretare, în special în legătură cu posibilitatea de a depune o cerere de protecție internațională;

I.  întrucât în evaluarea punerii în aplicare la nivel european a EPRS se arată că garanțiile procedurale prevăzute în DPA, în special dreptul la informare, asistență juridică și interpretare, nu sunt aplicate în practică sau sunt aplicate doar în mod restrictiv de statele membre studiate;

J.  întrucât evaluarea punerii în aplicare la nivel european a EPRS relevă mai multe cazuri de nerespectare a DPA; întrucât Comisia a inițiat acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva a doar două state membre;

Observații generale

1.  constată că Comisia a consultat actorii interesați, și a făcut schimburi de opinii cu Parlamentul European și cu statele membre pentru a pregăti Noul pact privind azilul și migrația; subliniază totuși că, în pofida obligației sale legale de raportare și a cerințelor care decurg din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, Comisia nu a prezentat niciun raport privind punerea în aplicare a DPA și că, în 2016 și 2020, a prezentat propuneri pentru un Regulament privind procedurile de azil fără a realiza nicio evaluare de impact; se așteaptă ca acest raport, amânat din 2017, să fie prezentat de Comisie;

2.  reiterează că o abordare bazată pe probe contribuie în mare măsură la coerența politicilor elaborate;

3.  constată că monitorizarea și datele statistice sunt esențiale pentru asigurarea conformității cu dreptul UE; invită statele membre să colecteze statistici privind: (i) numărul de cereri tratate în cadrul procedurilor la frontieră și categoria solicitanților în cauză; (ii) tipurile de motive care au justificat utilizarea procedurii la frontieră și frecvența lor; (iii) rezultatele procedurilor la frontieră, atât în primă instanță, cât și în apel, și (iv) numărul și categoriile de persoane care nu au fost direcționate către procedura la frontieră;

Sfera de aplicare

4.  subliniază că procedurile la frontieră constituie în prezent excepții de la regula stabilită juridic că solicitanții de azil au dreptul de a intra pe teritoriul unui stat membru; observă că multe cereri de protecție internațională se fac la frontieră sau într-o zonă de tranzit a unui stat membru înainte de adoptarea unei hotărâri cu privire la intrarea solicitantului; observă că, în această situație, statele membre pot prevedea proceduri la frontieră numai în cazurile prevăzute exhaustiv la articolul 31 alineatul (8) și la articolul 33 din DPA, și în conformitate cu principiile și garanțiile de bază din capitolul II din DPA; constată că transpunerea și aplicarea procedurilor la frontieră în temeiul DPA variază de la un stat membru la altul, ceea ce conduce la o lipsă de uniformitate la nivelul UE; ia act de faptul că majoritatea statelor membre aplică procedurile la frontieră doar în puține cazuri și că mai multe state membre, în general, nu le utilizează; subliniază, cu toate acestea, că trei dintre cele șapte state membre examinate în evaluarea punerii în aplicare la nivel european a EPRS aplică procedurile la frontieră dincolo de motivele prevăzute la articolul 43 din DPA, și le invită să nu mai facă acest lucru; solicită, de asemenea, statelor membre să se abțină de la aplicarea procedurilor la frontierele interne;

5.  atrage atenția că toate persoanele care solicită protecție internațională au interesul ca solicitările lor să fie examinate cât mai rapid și eficient cu putință, cu condiția ca toate cererile să fie supuse unei evaluări individuale și ca garanțiile procedurale și drepturile acordate solicitanților în temeiul dreptului Uniunii să se aplice și să poată fi exercitate în mod real;

Ficțiunea juridică a ne-intrării și reținerii

6.  reamintește că procedurile la frontieră implică examinarea cererilor de azil la frontieră sau într-o zonă de tranzit înainte de luarea unei decizii privind intrarea pe teritoriul statului membru; reiterează că refuzul intrării în temeiul Codului frontierelor Schengen nu trebuie să aducă atingere aplicării dispozițiilor speciale privind dreptul de azil și dreptul la protecție internațională; constată, prin urmare, că statele membre au obligația de a evalua dacă un solicitant de azil are nevoie de protecție;

7.  remarcă, de asemenea, că, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din DPA, solicitanților trebuie să li se permită să rămână pe teritoriul statelor membre, inclusiv la frontieră sau în zonele de tranzit unde este examinată cererea de protecție internațională;

8.  subliniază că a considera, din punct de vedere legal, că un solicitant nu a intrat pe teritoriul statului membru, deși el rămâne efectiv pe teritoriul acestuia, este o ficțiune juridică; subliniază că această ficțiune juridică afectează doar dreptul de intrare și de ședere, și nu înseamnă că solicitantul nu se află sub jurisdicția statului membru în cauză;

9.  subliniază că solicitanții care fac obiectul procedurilor la frontieră sunt frecvent plasați în detenție în timpul examinării cererii lor de azil; subliniază, de asemenea, că toate statele membre examinate în cadrul evaluării punerii în aplicare la nivel european de către EPRS rețin solicitanții de azil în cadrul procedurilor la frontieră;

10.  reiterează că, conform DCP, statele membre nu trebuie să rețină o persoană exclusiv pe motivul că solicită protecție, precum și că solicitanții pot fi reținuți numai în circumstanțe excepționale, clar definite; reamintește acordul său provizoriu comun cu Consiliul privind reformarea DCP, care precizează că statele membre nu iau în custodie publică un solicitant pe baza naționalității sale; subliniază că DCP prevede că detenția trebuie să rămână o măsură de ultimă instanță, să dureze o perioadă cât mai scurtă și numai atât timp cât sunt aplicabile motivele prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din DDMC, precum și că persoanelor deținute trebuie să li se dea posibilitatea de a contesta privarea lor de libertate; reafirmă că dreptul la libertate, prevăzut la articolul 6 din Cartă și la articolul 5 din CEDO, se aplică și la frontierele UE; regretă că nu au fost aproape deloc concepute și aplicate alternative la detenție în cadrul procedurilor la frontieră și încurajează statele membre să ia măsurile necesare pentru a avea alternative la detenție;

11.  este preocupat de faptul că unele state membre rețin solicitanții de azil în cadrul procedurilor la frontieră fără un temei juridic relevant, în dreptul național, pentru luarea în custodie publică în cadrul acestor proceduri, deoarece acest lucru poate duce la garanții insuficiente; subliniază că, dacă decid să recurgă la detenție, statele membre trebuie să prezinte temeiul juridic din legislația națională pentru acest lucru;

12.  reamintește că CJUE, în cauzele conexate C-924/19 PPU și C-925/19 PPU, a statuat că, chiar dacă un solicitant poate părăsi zona de tranzit pentru a merge într-o țară terță, situația este considerată tot ca detenție;

13.  este profund îngrijorat de rapoartele privind încălcările grave ale drepturilor omului și condițiile de reținere deplorabile din zonele de tranzit sau din centrele de reținere din zonele de frontieră; solicită statelor membre să asigure condiții de primire demne în infrastructurile frontaliere, în conformitate cu standardele DCP; reamintește, în acest sens, că solicitanților aflați în detenție trebuie să li se respecte întru totul demnitatea umană;

14.  reamintește că, în aplicarea DPA de către statele membre, interesul superior al copilului ar trebui să primeze, în conformitate cu articolul 24 din Cartă și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului; observă că Comitetul ONU pentru drepturile copilului a clarificat faptul că copiii nu ar trebui să fie niciodată deținuți pe motive legate de imigrație; își reiterează poziția cu privire la RPA, potrivit căreia minorii nu ar trebui niciodată reținuți ca parte a procedurilor la frontieră și că aceste proceduri pot fi aplicate minorilor în cazul în care constituie o alternativă la detenție; invită statele membre care aplică în prezent procedura la frontieră minorilor să creeze alternative la detenție, respectând interesul superior al copilului; invită statele membre să aplice proceduri la frontieră numai dacă există astfel de alternative neprivative de libertate;

Refuzul intrării și monitorizarea

15.  subliniază constatările recente ale FRA, în special că numărul cazurilor de încălcări suspectate ale drepturilor fundamentale raportate la frontierele externe a crescut semnificativ în ultimii ani; remarcă faptul că printre acestea sunt multe cazuri de persoane cărora li s-a refuzat intrarea fără ca cererile lor de azil să fie înregistrate, inclusiv în contextul procedurilor la frontieră; reiterează că statele membre au obligația de a împiedica trecerile neautorizate ale frontierei și reamintește că această obligație nu aduce atingere drepturilor persoanelor care solicită protecție internațională; este de acord cu FRA că regularitatea și gravitatea acestor cazuri suspectate este un motiv de gravă îngrijorare în privința drepturilor fundamentale; reiterează faptul că refuzul automat al intrării, returnarea și expulzările colective sunt interzise în temeiul dreptului UE și al dreptului internațional; subliniază, de asemenea, că, în temeiul articolul 8 din DPA, statele membre au datoria de a informa persoanele cu privire la posibilitatea de a solicita azil atunci când există indicii că au nevoie de protecție și că persoanelor cărora li se refuză intrarea trebuie să li se asigure accesul la o cale de atac eficientă, în conformitate cu legislația UE și cu Convenția europeană a drepturilor omului; regretă toate cazurile în care statele membre nu-și respectă obligațiile în această privință și le invită să le respecte întru totul; invită Comisia să se asigure că statele membre respectă efectiv aceste obligații, inclusiv suspendând plățile UE în caz de deficiențe grave;

16.  consideră că este important să fie create organisme de monitorizare independente și invită statele membre să le acorde acces la infrastructurile frontaliere, pentru a asigura protecția efectivă a drepturilor fundamentale și raportarea sistematică a încălcărilor, în conformitate cu recomandările FRA din raportul privind problemele legate de drepturile fundamentale la frontierele terestre; consideră că monitorizarea independentă ar trebui să verifice și calitatea procesului decizional și rezultatul acestuia, precum și condițiile de reținere și conformitatea cu garanțiile procedurale; consideră că instituțiile naționale independente și competente din domeniul drepturilor omului și ONG-urile, agențiile UE, cum ar fi FRA, precum și organizațiile internaționale, cum ar fi UNHCR, ar trebui să facă parte din organismele de monitorizare;

Minorii neînsoțiți și solicitanții vulnerabili care au nevoie de garanții procedurale speciale în procedurile la frontieră

17.  observă că articolul 24 din DPA precizează că statele membre trebuie să analizeze, într-un termen rezonabil de la depunerea cererii de protecție internațională, dacă solicitantul are nevoie de garanții procedurale speciale, precum și că nu trebuie să aplice procedura la frontieră dacă nu pot fi oferite, în cadrul acesteia, astfel de garanții;

18.  subliniază că, deși statele membre au instituit mecanisme de identificare a solicitanților care au nevoie de garanții procedurale speciale, mecanismele adesea nu sunt eficiente în identificarea nevoilor, iar atunci când le identifică, adesea le iau în considerare doar pe cele vizibile; constată că identificarea reală și rapidă a solicitanților care au nevoie de garanții procedurale speciale rămâne o problemă; subliniază că persoanele vulnerabile au dreptul de a li se evalua nevoia de garanții procedurale speciale și, în cazul în care li se aplică proceduri la frontieră, de a beneficia de un sprijin adecvat, prevăzut în dreptul UE; invită statele membre să se asigure că toți solicitanții care au nevoie de garanții procedurale speciale sunt identificați efectiv și că li se acordă un acces deplin la aceste garanții speciale și la sprijin, conform DCP; subliniază că, dacă nu se poate oferi asistență adecvată în cadrul procedurii la frontieră sau dacă autoritatea decizională consideră că solicitantul are nevoie de garanții procedurale specifice, autoritatea decizională - acordând o atenție deosebită victimelor torturii, violului sau ale altor forme grave de violență psihologică, fizică, sexuală sau de gen - nu trebuie să aplice sau trebuie să înceteze să aplice aceste proceduri în cazul solicitantului respectiv;

19.  reamintește că articolul 25 alineatul (6) litera (b) din DPA prevede un set limitat de circumstanțe care permit statelor membre să prelucreze cererile de azil ale minorilor neînsoțiți în cadrul unei proceduri la frontieră; subliniază că statele membre examinate nu au creat metode adecvate de evaluare a vârstei; invită statele membre să asigure respectarea interesului superior al copilului și să protejeze copiii, inclusiv victimele traficului de persoane; subliniază că DPA oferă statelor membre opțiunea de a excepta minorii neînsoțiți de la procedura la frontieră și de a le prelucra cererile în consecință, în cadrul procedurii de azil obișnuite; invită statele membre să excepteze minorii neînsoțiți de procedurile la frontieră;

Garanții procedurale

20.  ia act de faptul că procedurile la frontieră sunt proceduri accelerate și reamintește că, în temeiul articolului 43 din DPA, solicitanții supuși procedurilor la frontieră beneficiază de aceleași drepturi și garanții ca și solicitanții din cadrul procedurilor normale;

21.  subliniază că în toate statele membre examinate au fost raportate probleme semnificative în ceea ce privește accesul la asistența juridică și calitatea acesteia; subliniază că asistența juridică este esențială pentru asigurarea unor proceduri de azil echitabile; recomandă ca asistența juridică gratuită să fie deja garantată în primă instanță, imediat după înregistrarea cererii de azil; invită statele membre să asigure și un acces efectiv, în practică, la asistență juridică și să pună la dispoziție suficienți consilieri juridici calificați;

22.  constată că DPA oferă statelor membre opțiunea de a permite ONG-urilor accesul la procedura de frontieră pentru a oferi asistență solicitanților; regretă că, în cadrul procedurilor la frontieră, multe state membre nu reglementează accesul ONG-urilor specializate la structurile de frontieră, la punctele de trecere și la zonele de tranzit, deși acestea pot avea un rol esențial în garantarea drepturilor legale și procedurale ale solicitantului și pot crește calitatea deciziilor luate în primă instanță;

23.  subliniază că procedurile la frontieră sunt o combinație de termene scurte de procedură și detenție; consideră că sunt necesare termene procedurale eficiente pentru a reduce la minimum privarea temporară de libertatea de circulație atunci când persoanele sunt reținute; reamintește că statele membre pot introduce termene mai scurte, dar rezonabile, fără a afecta caracterul adecvat și complet și accesului efectiv al solicitantului la garanțiile și principiile de bază prevăzute în DPA; ia act de faptul că termenul pentru luarea unei decizii în cadrul procedurilor la frontieră variază de la un stat membru la altul, de la două la 28 zile, iar termenul de introducere a unei căi de atac variază de la două la șapte zile; subliniază că termenele scurte pot pune probleme pentru pregătirea temeinică a interviului sau a unei căi de atac și, prin urmare, pentru o aplicare corectă a procedurii, și le pun cu siguranță atunci când garanțiile procedurale consacrate în DPA nu sunt aplicate efectiv;

24.  reiterează obligația statelor membre de a asigura accesul solicitanților la asistență, la reprezentare și la informații procedurale, conform DPA; subliniază că solicitanții trebuie să aibă acces în timp util la informații adecvate și ușor de înțeles cu privire la procedurile la frontieră, precum și cu privire la drepturile și obligațiile lor; subliniază că ar trebui asigurată interpretare în persoană, în toate etapele procedurii la frontieră; reamintește că interviurile personale sunt un corolar al obligației statelor membre de a oferi solicitanților posibilitatea efectivă de a-și prezenta motivele cererii, sunt elemente esențiale ale procedurii de examinare și trebuie realizate de persoane instruite corespunzător; subliniază că solicitanților ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a pregăti interviul; ia act cu îngrijorare de faptul că statele membre examinate în evaluarea punerii în aplicare la nivel european a EPRS nu își îndeplinesc obligațiile care le revin, în temeiul DPA, în ceea ce privește garanțiile procedurale în contextul procedurilor la frontieră și subliniază că dificultățile întâmpinate de solicitanți în accesarea garanțiilor procedurale pot avea repercusiuni grave asupra drepturilor care le sunt garantate în Cartă; invită statele membre să implementeze și să aplice integral garanțiile consacrate în DPA;

25.  ia act de faptul că DPA lasă la aprecierea statelor membre dacă contestările au un efect suspensiv automat; reamintește însă că CJUE a recunoscut că atacarea unei decizii de returnare a cărei executare poate expune resortisantul țării terțe în cauză la un risc grav în caz de returnare trebuie să aibă un efect suspensiv;

Procedurile la frontieră și numărul mare de sosiri

26.  precizează că, în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din DPA, în cazul sosirii masive a unor resortisanți ai țărilor terțe sau apatrizi care depun cereri de protecție internațională la frontieră sau într-o zonă de tranzit, procedurile respective pot fi aplicate și pe perioada în care acești resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi sunt cazați în mod normal în locurile din apropierea frontierei sau a zonei de tranzit;

27.  reamintește că garanțiile prevăzute în capitolul II din DPA se aplică și în cazul unui număr mare de sosiri; consideră că personalul și resursele suficiente sunt esențiale în acest sens; constată cu îngrijorare că, în cazul sosirilor masive, aplicarea corectă a procedurilor la frontieră poate fi dificilă, poate crea un risc de încălcare a drepturilor fundamentale și poate ridica probleme de eficiență;

28.  împărtășește preocupările exprimate de FRA, de Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați și de Raportorul special al ONU pentru drepturile fundamentale ale migranților în ceea ce privește respectarea garanțiilor procedurale și a drepturilor fundamentale în cadrul procedurilor rapide la frontieră care au fost aplicate pe insulele grecești; regretă lacunele grave în materie de drepturi fundamentale care există în aceste hotspoturi europene, identificate de FRA;

29.  consideră că agențiile UE pot sprijini statele membre în cazul sosirii masive de solicitanți de azil la punctele de frontieră, pentru a asigura o procedură rapidă și echitabilă pentru toți solicitanții; constată, în special, faptul că EASO poate oferi sprijin operațional în cadrul diferitelor etape ale procedurii de azil și că Frontex poate ajuta la verificări, identificări și luarea amprentelor digitale; remarcă faptul că, până în prezent, EASO a oferit asistență numai în Grecia în cadrul așa-numitei proceduri rapide la frontieră din insule; subliniază, de asemenea, că s-au au fost făcute îmbunătățiri, dar există încă deficiențe grave, cum ar fi o durată medie de câteva luni pentru procedurile la frontieră; speră că Agenția UE pentru Azil, care urmează să fie înființată, va contribui la soluționarea acestor deficiențe;

Aplicarea procedurilor la frontieră

30.  reamintește că aplicarea procedurilor la frontieră rămâne la latitudinea statelor membre; reiterează că, dacă aplică proceduri la frontieră, statele membre ar trebui să prevadă condiții pentru ca acestea să fie echitabile și adecvate, iar rezultatul să devină rapid clar pentru solicitanții de protecție internațională; constată că, în special în cazurile mai complexe, eficacitatea garanțiilor procedurale, cum ar fi dreptul la asistență juridică, poate fi afectată; subliniază că procedurile trebuie să fie eficiente și să fie întotdeauna însoțite de garanții procedurale; subliniază că, dacă nu se poate lua o decizie în termen de patru săptămâni, cererea trebuie prelucrată în conformitate cu celelalte dispoziții ale DPA; invită statele membre să respecte integral, în drept și în practică, garanțiile procedurale prevăzute în DPA;

31.  invită statele membre să facă în mod continuu schimb de bune practici privind aplicarea corectă a actualelor proceduri la frontieră și să le comunice Comisiei;

32.  solicită statelor membre să-și evalueze critic capacitatea operațională curentă, pentru a vedea dacă este suficientă pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin în cadrul procedurilor la frontieră; invită statele membre să îmbunătățească cooperarea operațională și asistența, acolo unde este necesar;

33.  invită Comisia să monitorizeze efectiv punerea în aplicare a articolului 43 și a dispozițiilor conexe din DPA și să ia măsuri în cazul nerespectării lor, inclusiv inițierea unor acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, dacă este cazul;

o
o   o

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 180, 29.6.2013, p. 60.
(2) JO L 180, 29.6.2013, p. 96.
(3) JO L 77, 23.3.2016, p. 1.
(4) JO L 180, 29.6.2013, p. 31.
(5) W. van Ballegooij, K. Eisele, „Asylum procedures at the border, European Implementation Assessment” (Procedurile de azil la frontieră, evaluarea punerii în aplicare la nivel european), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European, 2020.
(6) JO C 76, 9.3.2020, p. 86.


Accesul public la documente - raport pe anii 2016-2018
PDF 169kWORD 52k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la accesul public la documente [articolul 122 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] - raport anual pe anii 2016-2018 (2019/2198(INI))
P9_TA(2021)0043A9-0004/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 1, 9, 10, 11 și 16 din TUE și articolul 15 din TFUE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 41 și 42,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la accesul public la documente [articolul 104 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] pentru anii 2011-2013(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la accesul public la documente [articolul 116 alineatul (7) din Regulamentul de procedură] pentru anii 2014-2015(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE(4),

–  având în vedere rapoartele anuale ale Ombudsmanului European și raportul său special referitor la ancheta strategică OI/2/2017 privind transparența procesului legislativ al Consiliului,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE(5),

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere rapoartele Comisiei, Consiliului și Parlamentului pentru anii 2016, 2017 și 2018 referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2016(7),

–  având în vedere orientările politice pentru Comisie 2019-2024, stabilite de președinta Ursula von der Leyen,

–  având în vedere articolul 54 și articolul 122 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0004/2021),

A.  întrucât, în temeiul tratatelor, Uniunea „respectă principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din partea instituțiilor [...] sale” (articolul 9 din TUE); întrucât „orice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii”, iar „deciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean” [articolul 10 alineatul (3) din TUE, coroborat cu considerentul 13 din preambulul tratatului și cu articolul 1 paragraful 2 și articolul 9 din tratat];

B.  întrucât articolul 15 din TFUE prevede că, „în scopul promovării unei bune guvernări și asigurării participării societății civile, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței” și că „orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică, care are reședința sau sediul statutar într-un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

C.  întrucât dreptul de acces la documente și statutul său de drept fundamental sunt scoase și mai mult în evidență de articolul 42, care are în prezent „aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor” [articolul 6 alineatul (1) din TUE]; întrucât dreptul de acces la documente le permite cetățenilor să își exercite efectiv dreptul de a controla munca și activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, în special procesul legislativ;

D.  întrucât funcționarea instituțiilor UE ar trebui să respecte principiul statului de drept; întrucât instituțiile trebuie să depună eforturi pentru a atinge cele mai înalte standarde posibile de transparență, responsabilitate și integritate; întrucât aceste principii călăuzitoare sunt elemente esențiale pentru a promova buna guvernanță în instituțiile UE și pentru a asigura o mai mare deschidere în ceea ce privește funcționarea UE și procesul său decizional; întrucât încrederea cetățenilor în instituțiile UE este fundamentală pentru democrație, pentru buna guvernanță și pentru elaborarea unor politici eficace; întrucât transparența și accesul la documente ar trebui garantate și în ceea ce privește modul în care sunt puse în aplicare politicile UE la toate nivelurile și modul în care sunt utilizate fondurile UE; întrucât deschiderea și participarea societății civile sunt indispensabile pentru promovarea bunei guvernanțe în instituțiile UE; întrucât, în conformitate cu principiile de bază ale democrației, cetățenii au dreptul de a cunoaște și de a urmări procesul decizional; întrucât Parlamentul European lucrează cu un grad mare de transparență în procedurile sale legislative, inclusiv în etapa de comisii, permițându-le cetățenilor, mass-mediei și părților interesate să înțeleagă cum și de ce sunt luate deciziile și să identifice în mod clar diferitele poziții din cadrul Parlamentului și originea propunerilor specifice, precum și să urmărească adoptarea deciziilor finale;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din TUE, Consiliul trebuie să se întrunească în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ; întrucât, conform Ombudsmanului, practica curentă care constă în marcarea majorității documentelor pregătitoare din cadrul procedurilor legislative în curs ca „LIMITE” reprezintă o restricționare disproporționată a dreptului de acces cât mai larg al cetățenilor la documente legislative(8); întrucât absența unui angajament din partea Consiliului de a asigura transparența reflectă o lipsă de responsabilitate în rolul său de colegislator al UE;

F.  întrucât principalele preocupări din anchetele închise de Ombudsman în 2018 au fost transparența, responsabilitatea și accesul public la informații și documente (24,6 %), urmate de cultura serviciului (19,8 %) și utilizarea adecvată a puterii discreționare (16,1 %); întrucât printre alte preocupări s-au aflat respectarea drepturilor procedurale, cum ar fi dreptul de a fi ascultat, respectarea drepturilor fundamentale, chestiunile etice, participarea publică la procesul decizional al UE, inclusiv în procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, buna gestiune financiară a procedurilor de ofertare, a granturilor și a contractelor UE, recrutarea, precum și buna gestionare a chestiunilor legate de personalul UE;

G.  întrucât, în 2018, Ombudsmanul a lansat un nou site web, care include o interfață revizuită și ușor de utilizat pentru potențialii reclamanți; întrucât procedura accelerată a Ombudsmanului de tratare a plângerilor privind accesul public la documente reflectă angajamentul său de a oferi asistență și de a lua rapid decizii pentru cei care solicită asistență;

H.  întrucât în ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017/TE se constată că lipsa de transparență a Consiliului în ceea ce privește accesul publicului la documentele legislative ale acestuia, precum și practica sa actuală care caracterizează procesul său decizional, în special în etapa pregătitoare în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului, inclusiv al comitetelor sale, al grupurilor de lucru și al Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper), constituie cazuri de administrare defectuoasă; întrucât, la 16 mai 2018, în urma reticenței Consiliului de a pune în aplicare recomandările sale, Ombudsmanul a prezentat Parlamentului Raportul special OI/2/2017/TE privind transparența procesului legislativ al Consiliului; întrucât, în rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului, Parlamentul a sprijinit recomandările Ombudsmanului;

I.  întrucât, în cazul 1302/2017/MH privind tratarea de către Comisie a unei cereri de acces public la avizele Serviciului său juridic cu privire la registrul de transparență, Ombudsmanul a constatat că refuzul continuu al Comisiei de a acorda un acces mai mare la documente constituie un caz de administrare defectuoasă deoarece Comisia nu a fost cât mai deschisă și disponibilă cu putință în legătură cu măsura care vizează tocmai promovarea transparenței ca mijloc de a obține o mai mare legitimitate și asumare a răspunderii a UE,

Transparența dintr-o perspectivă mai generală

1.  își exprimă hotărârea fermă de a apropia cetățenii de procesul decizional; subliniază că transparența și responsabilitatea sunt fundamentale pentru menținerea încrederii cetățenilor în activitățile politice, legislative și administrative ale UE; subliniază că articolul 10 alineatul (3) din TUE recunoaște democrația participativă ca fiind unul din principalele principii democratice ale UE, insistând, așadar, că deciziile trebuie luate cât mai aproape de cetățeni; reamintește că un proces decizional pe deplin democratic și foarte transparent la nivel european este indispensabil pentru a crește încrederea cetățenilor în instituțiile UE; accentuează că este necesar ca toate instituțiile UE să avanseze cu un nivel similar de transparență;

2.  ia act cu satisfacție de numirea unui comisar responsabil de transparență, a cărui misiune este de a spori transparența procesului legislativ în instituțiile europene;

3.  reamintește că Parlamentul reprezintă interesele cetățenilor europeni într-un mod deschis și transparent pentru ca aceștia să fie pe deplin informați, fapt confirmat de către Ombudsman, și ia act de progresele înregistrate de Comisie în ceea ce privește îmbunătățirea standardelor sale în materie de transparență; este profund îngrijorat de faptul că, în pofida apelurilor și recomandărilor făcute de Parlament și Ombudsman, Consiliul nu a pus încă în aplicare standarde comparabile, iar procesul decizional din cadrul Consiliului este departe de a fi transparent; invită Consiliul să pună în practică hotărârile relevante ale CJUE și să nu le eludeze; apreciază bunele practici ale anumitor președinții ale Consiliului și, de asemenea, ale anumitor state membre în ceea ce privește publicarea documentelor Consiliului, inclusiv a propunerilor președinției Consiliului;

4.  salută decizia Consiliului UE, ca urmare a deschiderii de către Ombudsman a cazului 1011/2015/TN, de a aplica Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 în cazul documentelor deținute de Secretariatul său General în legătură cu sarcinile de acordare a unui sprijin diverselor organisme și entități interguvernamentale, cum ar fi avizele comitetului în cauză referitoare la capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție și al Tribunalului UE; salută avizul Ombudsmanului potrivit căruia trebuie să se opteze pentru o mai mare deschidere în ceea ce privește modul în care se poate ajunge la un echilibru just între necesitatea de a proteja datele cu caracter personal ale persoanelor evaluate pentru funcții publice de înalt nivel și necesitatea de a asigura o transparență maximă a procesului de numire în funcții publice de înalt nivel;

5.  regretă practica recurentă a Comisiei de a furniza Parlamentului doar foarte puține informații despre punerea în aplicare a legislației UE; invită instituțiile să respecte principiul cooperării loiale și să publice din proprie inițiativă aceste informații; regretă refuzul Comisiei de a publica statistici privind eficiența politicilor UE, acest lucru împiedicând orice control public asupra politicilor care au un impact semnificativ asupra drepturilor fundamentale; invită Comisia să publice mai des din proprie inițiativă astfel de statistici, pentru a demonstra că politicile sunt necesare și proporționale pentru a-și atinge obiectivele; invită Comisia să dea dovadă de transparență în ceea ce privește contractele cu părți terțe; invită Comisia să publice mai des din proprie inițiativă un număr cât mai mare de informații cu privire la procedurile de licitație, în comparație cu practicile sale actuale;

6.  subliniază importanța măsurilor adoptate pentru a spori transparența deciziilor luate în cadrul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; cere, în special, ca documentele trimise de Comisie statelor membre în cadrul acestor proceduri și răspunsurile aferente să fie accesibile publicului;

7.  subliniază că acordurile internaționale sunt obligatorii din punct de vedere juridic și au efecte asupra legislației UE și insistă că este necesar ca negocierile să fie transparente pe parcursul întregului proces; reamintește că, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, Parlamentul trebuie să fie informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor de negociere; invită Comisia să își intensifice eforturile și să asigure respectarea deplină a articolului 218 din TFUE;

8.  regretă profund faptul că Comisia și Consiliul insistă ca reuniunile să se desfășoare cu ușile închise, fără o justificare adecvată; consideră că cererile de reuniuni cu ușile închise ar trebui evaluate în mod corespunzător; solicită criterii și norme clare pentru reglementarea cererilor de ședințe cu ușile închise în instituțiile UE;

9.  reamintește că transparența procesului legislativ este de maximă importanță pentru cetățeni și este o modalitate esențială de a asigura o participare activă a cetățenilor la procesul legislativ; salută Acordului interinstituțional din 2016 privind o mai bună legiferare (AII) și angajamentul enunțat în cuprinsul său de către cele trei instituții de a asigura transparența procedurilor legislative în temeiul legislației aplicabile și al jurisprudenței, inclusiv abordarea corespunzătoare a negocierilor trilaterale;

10.  îndeamnă instituțiile să continue discuțiile cu privire la eventuala creare a unei baze de date specifice și ușor de utilizat care să reflecte situația exactă a dosarelor legislative (Baza de date comună privind dosarele legislative), astfel cum s-a convenit în AII privind o mai bună legiferare, pentru a asigura un grad de transparență mai mare;

11.  salută inițiativele lansate deja care răspund solicitărilor publice de creștere a transparenței, cum ar fi Registrul interinstituțional al actelor delegate, lansat în decembrie 2017 ca instrument comun al Parlamentului, al Comisiei și al Consiliului, care oferă acces la întregul ciclu de viață al actelor delegate;

12.  subliniază că transparența procedurii comitetului și accesibilitatea registrului de comitologie ar trebui mărite și mai mult, iar conținutul ar trebui modificat pentru a asigura o mai mare transparență în ceea ce privește procesul decizional; subliniază că îmbunătățirea funcțiilor de căutare ale registrului pentru a permite căutări în funcție de domeniul de politică ar trebui să fie un element esențial al acestui proces;

13.  salută noul Cod de conduită destinat membrilor Comisiei, care a intrat în vigoare în februarie 2018 și care are ca efect creșterea transparenței în principal în legătură cu reuniunile dintre comisari și reprezentanții grupurilor de interese, precum și în legătură cu costurile aferente deplasărilor de serviciu ale fiecărui comisar; regretă faptul că Consiliul nu a adoptat încă un cod de conduită pentru membrii săi și îndeamnă Consiliul să adopte un astfel de cod fără întârziere; insistă asupra faptului că Consiliul trebuie să fie la fel de responsabil și de transparent ca și celelalte instituții;

14.  reamintește versiunea revizuită a Regulamentului de procedură, conform căreia deputații sunt invitați să adopte practica sistematică de a participa la reuniuni cu reprezentanți ai grupurilor de interese numai dacă aceștia s-au înregistrat în registrul de transparență; reamintește, de asemenea, că deputații sunt invitați să publice online toate reuniunile programate cu reprezentanții grupurilor de interese vizați de registrul de transparență, iar raportorii, raportorii din umbră și președinții de comisii au obligația de a publica online, pentru fiecare raport, toate reuniunile programate cu reprezentanții grupurilor de interese care sunt vizați de registrul de transparență; atrage însă atenția, în acest context, că reprezentanții aleși au libertatea de a se întâlni cu orice persoană pe care o consideră relevantă și importantă pentru activitatea lor politică, fără restricții;

15.  consideră că modul actual de a găsi informații despre votul deputaților în Parlamentul European, cu ajutorul unor fișiere PDF care acoperă sute de voturi pe site-ul Parlamentului, nu este ușor de utilizat și nu contribuie la transparența UE; solicită un sistem ușor de utilizat prin care, pentru fiecare vot prin apel nominal, să se poată filtra, în funcție de grup și de deputat, textul votat și rezultatele votării, care, prin urmare, ar trebui să fie în același timp vizibile;

16.  salută faptul că negocierile privind propunerea Comisiei referitoare la un AII privind un registru de transparență obligatoriu (COM(2016)0627) s-au încheiat în sfârșit și îndeamnă cele trei instituții să pună acordul în aplicare fără întârziere; subliniază că, pentru a menține în rândul cetățenilor un nivel ridicat de încredere în instituțiile europene, este nevoie de mai multă transparență în ceea ce privește reuniunile organizate în cadrul instituțiilor;

17.  încurajează, de asemenea, membrii guvernelor și parlamentelor naționale să vizeze o mai mare transparență în ceea ce privește reuniunile lor cu reprezentanții grupurilor de interese, întrucât, atunci când iau decizii referitoare la chestiuni legate de UE, aceștia fac parte din corpul legislativ al UE în sens larg;

Accesul la documente

18.  reamintește că dreptul publicului de a avea acces la documentele instituțiilor este un drept fundamental consacrat în tratate și în Carta drepturilor fundamentale și este indisolubil legat de natura democratică a instituțiilor; subliniază că este esențial ca acest drept să fie exercitat la scară cât mai largă și într-o fază cât mai timpurie, deoarece el asigură controlul democratic al activității instituțiilor UE; reamintește că încrederea cetățenilor în instituțiile politice este un element de bază esențial al democrațiilor reprezentative;

19.  reamintește solicitările sale formulate în rezoluțiile sale anterioare referitoare la accesul public la documente; regretă faptul că Comisia și Consiliul nu au dat curs în mod corespunzător mai multor propuneri făcute de Parlament;

20.  reamintește că transparența și accesul neîngrădit la documentele deținute de instituții trebuie să constituie o regulă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, și că, după cum s-a stabilit deja în jurisprudența constantă a CJUE, excepțiile de la această regulă trebuie interpretate în mod strict, ținând seama de interesul public superior privind accesul la documente;

21.  reafirmă că este important să nu se supraclasifice documentele, acest lucru putând fi în detrimentul controlului public; regretă că documentele oficiale sunt deseori supraclasificate; își reiterează poziția conform căreia ar trebui instituite norme clare și uniforme pentru secretizarea și desecretizarea documentelor;

22.  constată că Comisia se confruntă cu cel mai mare număr de cereri inițiale (6 912 în 2018) care vizează documente specifice, urmată de Consiliu (2 474 în 2018) și de Parlament (498 în 2018); ia act de proporția ridicată de răspunsuri la nivel global (în 2018: 80 % pentru Comisie, 72,2 % pentru Consiliu și 96 % pentru Parlament);

23.  ia act cu interes de faptul că principalele motive de refuz se întemeiază pe necesitatea de a proteja procesul decizional al instituțiilor, viața privată și integritatea persoanelor și interesele comerciale ale unei persoane juridice sau fizice; ia act, totodată, de faptul că, pentru Parlament, protecția avizelor juridice a constituit de asemenea un temei valabil în cazurile în care au fost solicitate în principal documente ale Biroului, iar pentru Comisie astfel de temeiuri valabile au vizat efectuarea de inspecții, anchete și audituri, precum și securitatea publică;

24.  salută decizia Curții Europene de Justiție în cauza C-213/15 P (Comisia/Patrick Breyer), în care Curtea a confirmat hotărârea Tribunalului prin care se constată că Comisia nu poate refuza accesul la niciun material scris prezentat de statele membre pe care îl deține pentru simplul motiv că este vorba despre un document referitor la proceduri judiciare; ia act de faptul că Curtea consideră că orice decizie cu privire la o astfel de cerere de acces trebuie luată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și că documentele legate de activitatea judiciară a Curții de Justiție nu sunt, în principiu, excluse din domeniului de aplicare al regulamentului, atunci când sunt deținute de instituțiile UE enumerate în regulament, cum ar fi Comisia în acest caz specific;

25.  sprijină apelul societății civile(9) ca audierile publice ale Curții Europene de Justiție să fie transmise în direct pe internet, cum se practică deja la unele instanțe naționale și internaționale, de exemplu la Consiliul Constituțional din Franța (Conseil Constitutionnel) și la Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

26.  reamintește apelul lansat către Comisie și Consiliu în rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la accesul public la documente pentru anii 2014-2015;

27.  reamintește că procesul de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 a fost blocat din 2012 și ia act cu regret de intenția Comisiei de retrage această propunere; îndeamnă toate părțile implicate să reia acest proces și să continue să lucreze la revizuire pentru a adapta dispozițiile regulamentului la Tratatul de la Lisabona și pentru a garanta că domeniul de aplicare se extinde la toate instituțiile, organele și agențiile UE, cu scopul final de a le oferi cetățenilor UE un acces mai larg și îmbunătățit la documentele UE;

28.  reamintește că, în urma intrării în vigoare a TUE și a TFUE, dreptul de acces la documente vizează toate instituțiile, organele și agențiile UE, astfel cum este prevăzut la articolul 15 alineatul (3) din TFUE; consideră că Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 trebuie modificat și modernizat, pentru a-l alinia la tratate, a răspunde la evoluțiile din acest domeniu și a ține seama de jurisprudența aplicabilă a CJUE și a CEDO; îndeamnă, prin urmare, toate cele trei instituții să lucreze în mod constructiv pentru adoptarea unui regulament revizuit;

29.  subliniază că a asigura faptul că cetățenii pot înțelege, urmări în detaliu și participa la evoluția legislației este o cerință legală în temeiul tratatelor și o cerință de bază pentru controlul democratic și pentru democrație în ansamblu; consideră că atunci când sunt create documente în cadrul trilogurilor, precum ordini de zi, rezumate ale rezultatelor întâlnirilor, procese-verbale și abordările generale ale Consiliului, dacă sunt disponibile și în forma în care sunt disponibile, aceste documente sunt legate de procedurile legislative și nu pot fi tratate, în principiu, altfel decât alte documente legislative;

30.  atrage atenția asupra importanței transparenței și a accesului public la documente; accentuează faptul că un nivel ridicat de transparență a procesului legislativ este esențial pentru a le permite cetățenilor, mass-mediei, societății civile și altor părți interesate să tragă la răspundere reprezentanții aleși și guvernele; ia act de rolul important al Ombudsmanului în stabilirea unor legături și a unui proces de mediere între instituțiile UE și cetățeni și subliniază activitatea Ombudsmanului, care duce la un grad ridicat de răspundere în fața cetățenilor în legătură cu procesul legislativ al UE;

31.  reamintește că, potrivit Ombudsmanului, restricțiile privind accesul la documente, în special la documentele legislative, ar trebui să fie excepționale și să se limiteze la ceea ce este absolut necesar; salută procedura accelerată pentru accesul la documente a Ombudsmanului, dar regretă că recomandările sale nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic;

32.  indică faptul că, la baza oricărei decizii prin care se refuză accesul public la documente, trebuie să stea excepții prevăzute de legislație și definite în termeni clari și în mod strict, însoțite de justificări fundamentate și concrete, care să le permită cetățenilor să înțeleagă de ce a fost refuzat accesul și să se prevaleze în mod eficient de căile de atac pe care le au la dispoziție; ia act cu îngrijorare de faptul că, în prezent, singura cale legală de care dispun cetățenii pentru a contesta un refuz la o cerere de acces la documente este introducerea unei acțiuni în justiție în fața CJUE, aceasta implicând proceduri îndelungate, riscul unor costuri ridicate și un rezultat nesigur, ceea ce reprezentă o sarcină excesivă pentru cetățenii care doresc să conteste deciziile, descurajându-i astfel în demersurile lor;

33.  invită, în acest context, instituțiile, organele și agențiile UE să adopte proceduri mai rapide, mai simple și mai accesibile de tratare a plângerilor împotriva refuzurilor de acordare a accesului; consideră că o abordare mai proactivă ar contribui la asigurarea unei transparențe efective și ar preveni litigiile inutile, care ar putea genera costuri și sarcini inutile atât pentru cetățeni, cât și pentru instituții; consideră că cetățenii nu ar trebui împiedicați să conteste deciziile din cauza lipsei de mijloace; reamintește posibilitatea de a solicita asistență juridică, astfel cum se prevede în Carta drepturilor fundamentale; invită instituțiile UE să nu solicite părții adverse să suporte costurile procedurilor judiciare;

34.  reamintește, în acest context, deciziile Ombudsmanului din 19 decembrie 2017 în cauza 682/2014/JF, conform cărora cerința Comisiei ca toate persoanele care solicită acces public la documente să își furnizeze adresa poștală pentru trimiterea corespondenței pe suport de hârtie prin poștă constituie administrare defectuoasă, subliniind că a insista asupra reînnoirii cererilor și asupra formalităților procedurale atunci când acestea nu sunt necesare și nu servesc niciunui scop util evident demonstrează o lipsă de respect pentru drepturile fundamentale ale cetățenilor;

35.  regretă puternic faptul că Consiliul nu publică în mod proactiv majoritatea documentelor referitoare la dosarele legislative, astfel că cetățenii nu știu ce documente există efectiv, situație care îi împiedică să își exercite dreptul de a solicita acces la documente; regretă faptul că informațiile disponibile cu privire la documentele legislative sunt prezentate de Consiliu într-un registru incomplet și greu de folosit; invită Consiliul să includă documentele legate de dosarele legislative într-un registru public ușor de utilizat, reflectând astfel pe deplin interesul public pentru transparență și permițând un control legitim nu numai din partea cetățenilor, ci și din partea parlamentelor naționale;

36.  îndeamnă Consiliul să își alinieze metodele de lucru la standardele unei democrații parlamentare și participative, astfel cum se prevede în tratate, și reafirmă că acesta trebuie să fie la fel de responsabil și de transparent ca și celelalte instituții;

37.  sprijină în totalitate recomandările adresate Consiliului de către Ombudsmanul European în urma anchetei strategice, și anume: a) să înregistreze sistematic pozițiile exprimate de statele membre în discuțiile cu grupurile de pregătire, b) să elaboreze criterii clare și accesibile publicului în ceea ce privește clasificarea documentelor ca „LIMITE” și c) să revizuiască sistematic statutul „LIMITE” al documentelor înainte de adoptarea finală a unui act legislativ și înainte de negocierile informale din cadrul trilogurilor, când Consiliul a adoptat deja o poziție inițială; îndeamnă Consiliul să întreprindă toate măsurile necesare pentru a pune în practică fără întârziere recomandările Ombudsmanului, astfel încât să fie asigurată transparența dezbaterilor legislative din cadrul grupurilor sale de pregătire;

38.  consideră că practica larg răspândită și arbitrară a Consiliului care constă în marcarea majorității documentelor pregătitoare din cadrul procedurilor legislative în curs ca „LIMITE” reprezintă o restricționare a dreptului de acces cât mai larg al cetățenilor la documente legislative;

39.  ia act de faptul că, în urma hotărârii pronunțate de Tribunal în cauza De Capitani(10), Parlamentul a înregistrat o creștere considerabilă a numărului de cereri privind accesul public la documentele pe mai multe coloane dezbătute în cadrul reuniunilor trilogului; constată cu satisfacție că, după ce a fost pronunțată hotărârea, Parlamentul a dat publicității toate documentele pe mai multe coloane care au fost solicitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001; salută acest fapt, deoarece caracterul deschis al procesului legislativ contribuie la o mai mare legitimitate a instituțiilor în ochii cetățenilor UE; subliniază că cerința generală de a acorda acces la documente reprezintă instrumentul cel mai potrivit pentru ca toate instituțiile UE să poată răspunde creșterii foarte mari a numărului de cereri de documente;

40.  subliniază că în hotărârea pronunțată de Curte în martie 2018 în cauza De Capitani se menționează că punctele de vedere exprimate de instituții în documentele „pe patru coloane” nu intră sub incidența unei prezumții generale de nedivulgare; ia act de faptul că natura sensibilă a subiectelor abordate, așa cum se reflectă în documentele trilogurilor, nu a fost considerată în sine un motiv suficient pentru a refuza accesul publicului;

41.  reamintește că concluziile Tribunalului li se aplică tuturor instituțiilor UE și că Curtea enunță clar că, în cazul în care un document redactat de o instituție a UE este vizat de o excepție de la dreptul publicului de a avea acces la el, instituția în cauză trebuie să aprecieze și să explice clar motivul pentru care accesul la documentul în cauză ar putea periclita în mod specific și efectiv interesul protejat de clauza de excepție, îndeosebi motivul pentru care accesul neîngrădit la acest document ar pune în pericol în mod specific și efectiv procesul decizional, stabilind astfel condiția ca acest risc să fie previzibil în mod rezonabil și nu doar ipotetic; subliniază că orice refuz al accesului la documente trebuie să fie pe deplin justificat pentru fiecare caz în parte;

42.  salută faptul că în cauza ClientEarth/Comisia se clarifică semnificativ domeniul de aplicare al conceptului de „documente legislative” și că CJUE a constatat că documentele întocmite în contextul unei evaluări a impactului intră în categoria documentelor legislative și deci nu pot fi protejate în temeiul unei prezumții generale împotriva divulgării publice;

43.  regretă că accesul la consiliere din partea serviciilor juridice ale Consiliului, Comisiei și Parlamentului este limitat și că, adesea, avizul Serviciului Juridic al Parlamentului nu este disponibil nici măcar membrilor altor comisii; solicită instituțiilor să asigure transparența;

44.  ia act de anchetele deschise de Ombudsmanul European în 2020 cu privire la practicile agenției FRONTEX în legătură cu obligațiile ce îi revin în temeiul normelor UE privind accesul public la documente; îndeamnă agenția să dea curs constatărilor Ombudsmanului European și să pună în practică recomandările acestuia privind actualizarea registrului de documente și publicarea numărului de documente sensibile pe care le deține și care nu sunt incluse în registrul său de documente(11);

45.  subliniază rolul important jucat de avertizorii de integritate în demascarea cazurilor de administrare defectuoasă și sprijină măsurile de îmbunătățire a protecției avertizorilor de integritate împotriva represaliilor; solicită tuturor instituțiilor să evalueze și, după caz, să își revizuiască dispozițiile interne referitoare la raportarea neregulilor;

46.  îndeamnă Comisia să asigure accesul public la toate acordurile preliminare de achiziție, în forma lor integrală, dintre UE și societățile private din domeniul sănătății, îndeosebi atunci când comandă vaccinuri;

Concluzii

47.  subliniază că ar trebui să existe un echilibru atent între nevoia de transparență și necesitatea de a proteja datele cu caracter personal și de a permite luarea deciziilor cu un anumit grad de confidențialitate, dacă este necesar;

48.  atrage insistent atenția asupra necesității de a se analiza, de la caz la caz, orice excepție de la dreptul accesului public la documentele și informațiile UE, ținând seama de faptul că accesul la aceste documente reprezintă norma, iar excepțiile de la normă trebuie interpretate pe baza unor criterii stricte;

49.  solicită tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor să elaboreze o abordare comună în ceea ce privește accesul la documentație, inclusiv procedura pentru materialele trilogurilor, și să exploreze și să dezvolte în mod constant noi metode și măsuri pentru a obține o transparență maximă;

50.  invită instituțiile să asigure transparența procedurilor legislative pe baza legislației și a jurisprudenței relevante și a recomandărilor Ombudsmanului;

51.  invită toate instituțiile să își îmbunătățească comunicarea pe parcursul întregului ciclu legislativ și să difuzeze din proprie inițiativă mai multe documente proprii legate de procedura legislativă, în modul cel mai simplu, ușor de folosit și accesibil, prin intermediul site-urile lor de internet și al altor mijloace de comunicare; subliniază că este nevoie de mai multă transparență în ceea ce privește luarea deciziilor în cadrul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; invită instituțiile să își intensifice eforturile de creare a unei baze de date comune speciale și ușor de utilizat privind stadiul dosarelor legislative în curs, astfel cum s-a convenit în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, care să asigure transparența în diferitele etape ale procesului legislativ și să le ofere cetățenilor o înțelegere mai clară a procedurilor legislative ale UE;

52.  reamintește că, în conformitate cu articolul 3 din TUE și cu Carta drepturilor fundamentale, trebuie respectată bogata diversitate lingvistică a Uniunii; invită instituțiile Uniunii Europene să depună toate eforturile pentru a asigura accesul la documente în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

53.  atrage atenția asupra faptului că societățile democratice deschise depind de capacitatea cetățenilor de a avea acces la o gamă largă de surse de informații ce pot fi verificate, astfel încât să-și poată forma un punct de vedere asupra diverselor subiecte; subliniază că accesul la informații sporește responsabilitatea în procesul decizional și este esențial pentru funcționarea societăților democratice;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Ombudsmanului, altor organe, oficii, agenții ale Uniunii, precum și Consiliului Europei.

(1) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(2) JO C 378, 9.11.2017, p. 27.
(3) JO C 66, 21.2.2018, p. 23.
(4) JO C 337, 20.9.2018, p. 120.
(5) JO C 411, 27.11.2020, p. 149.
(6) JO L 264, 25.9.2006, p. 13.
(7) JO C 356, 4.10.2018, p. 77.
(8) https://www.ombudsman.europa.eu/ro/recommendation/en/89518
(9) https://thegoodlobby.eu/campaigns/openletter-to-the-president-of-the-court-ofjustice-of-the-european-union-asking-foreu-courts-to-live-stream-their-publichearings
(10) Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018, Emilio de Capitani/Parlamentul European, T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167.
(11) https://www.ombudsman.europa.eu/ro/solution/en/137293


Reducerea inegalităților cu accent special asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă
PDF 263kWORD 83k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la reducerea inegalităților, cu accent special asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă (2019/2188(INI))
P9_TA(2021)0044A9-0006/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere obiectivul de coeziune prevăzut la articolul 3 din TUE, în special convergența socială ascendentă,

–  având în vedere clauza socială orizontală prevăzută la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere politica socială în conformitate cu articolul 151 și următoarele din TFUE,

–  având în vedere Carta Socială Europeană revizuită,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt menționate la articolul 6 din TUE,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 5 și 6,

–  având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere convențiile și recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD a ONU) și intrarea sa în vigoare în Uniunea Europeană la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a CRPD a ONU(1),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(3),

–  având în vedere orientările politice ale președintei Ursula von der Leyen,

–  având în vedere Programul de lucru adaptat al Comisiei pentru 2020,

–  având în vedere obiectivul privind sărăcia și excluziunea socială stabilit în Strategia Europa 2020,

–  având în vedere cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 octombrie 2010 referitoare la rolul venitului minim în lupta împotriva sărăciei și în promovarea unei societăți incluzive în Europa(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 intitulată „Sărăcia: o perspectivă de gen”(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 29 noiembrie 2018 referitoare la situația femeilor cu dizabilități(10),

–  având în vedere indicele egalității de gen al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la politicile de garantare a venitului minim ca instrument de combatere a sărăciei(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la condițiile de muncă și locurile de muncă cu contracte precare(13),

–  având în vedere Indicele drepturilor globale al Confederației Internaționale a Sindicatelor (ITUC)(14),

–  având în vedere rapoartele Rețelei europene pentru combaterea sărăciei și rapoartele relevante ale Forumului european al persoanelor cu dizabilități și ale rețelei ERGO (Rețeaua europeană a organizațiilor de bază ale romilor)

–  având în vedere obiectivele prevăzute în Pactul verde european pentru o tranziție justă și echitabilă prin asigurarea accesului la programe de reconversie profesională și la oportunități de angajare în noi sectoare economice,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” (COM(2020)0014),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0006/2021),

Creșterea inegalităților și a sărăciei

A.  întrucât unul dintre punctele forte ale UE constă în modelul său social; întrucât evoluțiile tehnologice și tendința globală de creștere a inegalităților necesită reevaluarea și adaptarea modelului social la mediul nostru global modern, rapid, complex și imprevizibil;

B.  întrucât, conform definiției Eurostat, persoanele încadrate în muncă sunt amenințate de sărăcie atunci când lucrează mai mult de o jumătate de an și când venitul lor disponibil anual echivalent se situează sub 60 % din venitul median național al gospodăriilor (după transferurile sociale); întrucât cele mai recente cifre ale Eurostat arată că 9,4 % dintre lucrătorii europeni erau expuși riscului de sărăcie în 2018(15);

C.  întrucât inegalități există atât în statele membre, cât și între acestea și variază semnificativ; întrucât decalajul în ceea ce privește bogăția netă dintre percentilele celor mai bogate persoane și restul populației se adâncește; întrucât, în statele membre ale Eurogrupului patrimoniul net al 20 % din gospodăriile cele mai modeste a scăzut în 2017, dar a crescut relativ puternic pentru 20 % dintre gospodăriile cele mai prospere(16) și în timp ce 20 % din gospodăriile cele mai modeste au avut în medie o datorie netă de 4 500 EUR, cele 10 % din gospodăriile cele mai prospere au avut în medie un patrimoniu net de 1 189 700 EUR(17);

D.  întrucât factorii care contribuie la sărăcie și la creșterea inegalității în ceea ce privește bogăția netă sunt complecși și interconectați și includ, în primul rând, inegalitatea salarială, inegalitatea de gen, lipsa de locuințe accesibile, discriminarea, nivelurile scăzute de educație, schimbările tehnologice din lumea muncii și schimbările structurale de pe piața muncii; întrucât creșterea productivității fără măriri salariale corespunzătoare conduce, de asemenea, la o creștere a dezechilibrelor economice din statele membre și dintre acestea;

E.  întrucât riscul de accelerare a fenomenului de excluderea legată de venituri printre lucrători afectează în special nu doar lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare, ci și absolvenții (inclusiv absolvenții universitari) care intră pe piața muncii; întrucât se prevede mărirea decalajului între cele mai ridicate și respectiv cele mai scăzute venituri;

F.  întrucât unul din șase lucrători din UE câștigă un salariu mic, și anume un salariu mai mic de două treimi din salariul mediu național, iar această pondere crește constant; întrucât salariile mici nu au ținut pasul cu alte salarii din multe state membre, înrăutățind astfel inegalitățile în materie de venituri și sărăcia persoanelor încadrate în muncă și reducând totodată capacitatea persoanelor care câștigă un salariu mic de a face față dificultăților economice;

G.  întrucât recesiunea de pe piața forței de muncă în timpul crizei precedente a determinat o creștere considerabilă a numărului de lucrători cu fracțiune de normă involuntari, care sunt cei mai susceptibili să ocupe funcții de bază sau de nivel inferior în sectorul serviciilor, fiind foarte expuși la riscul de a fi lucrători săraci;

H.  întrucât egalitatea între femei și bărbați și nediscriminarea reprezintă valori fondatoare ale Uniunii Europene, astfel cum este consacrată în TUE și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

I.  întrucât, în UE-27, femeile câștigă în medie cu 15 % mai puțin decât bărbații(18), respectiv cu 9,38 % atunci când are loc o ajustare din diferite motive(19); întrucât decenii de diferențe de remunerare între femei și bărbați au creat o disparitate de gen de 37 % în ceea ce privește pensiile, situație care creează un nivel inegal de independență economică între femei și bărbați în vârstă;

J.  întrucât distribuția inegală a responsabilităților de îngrijire în UE, dat fiind că femeile suportă o sarcină disproporționată, fiind cele care asigură în principal îngrijirile în familie, precum și accesul limitat la structuri de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă în unele state membre, le obligă la perioade de absență de pe piața muncii, care conduc la diferențe de remunerare și de pensii între femei și bărbați; întrucât această repartizare inegală a responsabilităților de îngrijire, precum și remunerarea inegală a muncii desfășurate de obicei de către femei și impactul întreruperilor de carieră asupra promovării și avansării în sistemul de pensii sunt toți factori ai sărăciei în rândul femeilor;

K.  întrucât, în 2017, femeile aveau o rată a riscului de sărăcie și excluziune socială de 23,3 %, mai mare decât bărbații (21,6 %)(20);

L.  întrucât diferența de remunerare între femei și bărbați este, în general, mai mică pentru persoanele nou-intrate pe piața forței de muncă(21); întrucât egalitatea de șanse ar trebui promovată în continuare pentru a reduce și mai mult inegalitățile dintre femei și bărbați;

M.  întrucât gradul de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este considerabil mai ridicat în sectorul serviciilor decât în industrie, femeile fiind angajate în special în sectorul sănătății și cel social, precum și în sectorul comerțului cu amănuntul, al industriei de prelucrare, al educației și al activităților comerciale, un număr din ce în ce mai mare de femei ocupând locuri de muncă cu fracțiune de normă sau ocazionale;

N.   întrucât integrarea perspectivei de gen este un instrument important pentru includerea egalității de gen în toate politicile, măsurile și acțiunile UE, inclusiv în politicile pieței forței de muncă și în politicile sociale, pentru a promova egalitatea de șanse și a combate toate formele de discriminare împotriva femeilor;

O.   întrucât Pilonul european al drepturilor sociale include recomandări privind egalitatea de gen, egalitatea de șanse și sprijinul activ pentru ocuparea forței de muncă;

P.  întrucât principiul 6 al Pilonului european al drepturilor sociale stabilește că trebuie prevenită sărăcia lucrătorilor și că trebuie asigurate salarii minime adecvate, care să poată răspunde necesităților lucrătorilor și familiilor lor, ținând cont de condițiile economice și sociale existente la nivel național și protejând totodată accesul la un loc de muncă și stimulentele pentru căutarea unui loc de muncă; întrucât, conform Pilonului european al drepturilor sociale, când un principiu se referă la lucrători, este vorba de toate persoanele angajate, indiferent de statutul, modalitatea și durata încadrării lor în muncă;

Q.  întrucât tinerii întâmpină greutăți pentru a găsi locuri de muncă de calitate și stabile, cu contracte permanente, și experimentează adesea perioade de șomaj pe termen lung; întrucât multe state membre permit angajatorilor să plătească angajaților mai tineri un salariu mai mic, ceea ce discriminează lucrătorii mai tineri; întrucât tinerii acceptă adesea stagii neplătite, fără perspectiva ocupării unui loc de muncă;

R.  întrucât locurile de muncă precare afectează unele grupuri într-o măsură semnificativ mai mare decât alte grupuri, unele populații, precum cea romă, fiind suprareprezentate în locurile de muncă atipice, instabile și cu salarii mici; întrucât 80 % din populația romă și copiii din această categorie a populației trăiesc cu un venit sub pragul național al riscului de sărăcie(22), indiferent dacă persoanele respective au un loc de muncă sau nu; întrucât romii au fost grav afectați de pandemie și de măsurile de izolare(23);

S.  întrucât 95 de milioane de persoane (21,7 %) sunt amenințate de riscul de sărăcie sau de excluziune socială, ceea ce înseamnă că supraviețuirea economică, participarea socială și calitatea vieții(24) unei persoane din cinci sunt în pericol în al treilea cel mai puternic spațiu economic al lumii; întrucât 85,3 milioane de persoane (16,9 %) în UE sunt afectate de sărăcie sau de excluziune socială după transferurile sociale;

T.  întrucât statisticile privind sărăcia din UE arată diferențe mari între statele membre în ceea ce privește atingerea obiectivului de reducere a sărăciei și excluziunii sociale;

U.  întrucât 8,2 milioane de persoane au fost scoase din categoriile expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială în comparație cu scenariul de referință din 2008, în mare parte datorită îmbunătățirii condițiilor de pe piața forței de muncă și reducerii privațiunilor materiale severe(25) și a proporției persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii(26) în unele state membre;

V.  întrucât, în ciuda unei îmbunătățiri substanțiale a situației în unele state membre, UE nu și-a îndeplinit obiectivul stabilit în Strategia Europa 2020 de a reduce cu 20 de milioane numărul absolut de persoane expuse riscului de sărăcie până în 2020 comparativ cu 2008;

W.  întrucât anumite categorii de lucrători, cum ar fi cei sezonieri și anumiți lucrători transfrontalieri, deși încadrați în muncă, sunt expuși unui risc ridicat de sărăcie și de excluziune socială și sunt, adesea, angajați cu contracte de muncă pe termen scurt, cu un nivel redus sau inexistent de siguranță a locului de muncă, de drepturi ale lucrătorilor sau de protecție socială;

X.  întrucât există diverse consecințe economice și sociale ale condițiilor precare de viață și de muncă și ale sărăciei persoanelor încadrate în muncă, inclusiv niveluri mai scăzute de stare de bine mentală subiectivă, probleme legate de locuință și mediul de viață, relații precare și sentimentul de excluziune socială(27);

Y.  întrucât lucrătorii săraci muncesc, adesea, în condiții inacceptabile, cum ar fi locuri de muncă fără contract colectiv, nerespectarea orarelor de lucru(28) și riscuri la adresa sănătății și siguranței în muncă;

Z.  întrucât, într-o perioadă de recesiune economică, acești lucrători se află într-o poziție și mai slabă pe piața forței de muncă;

AA.  întrucât, în general, persoanele care lucrează cu fracțiune de normă și, în special, persoanele care lucrează cu fracțiune de normă involuntar sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie atunci când se combină diferiți factori de risc, printre care un salariu scăzut, locuri de muncă instabile, condiția de salariat unic cu membri ai gospodăriei în întreținere(29);

AB.  întrucât, în 2019, 5,8 % din populația UE-27 trăia în condiții de privațiune materială gravă și sărăcia extremă există în numeroase regiuni și comunități; întrucât este probabil ca acest procent să crească în mod semnificativ în contextul pandemiei de COVID-19, ceea ce face ca această problemă să devină și mai presantă;

AC.  întrucât sărăcia energetică este o problemă deosebit de răspândită în Europa, deoarece între 50 și 125 de milioane de persoane nu își pot permite un confort termic adecvat în locuință(30); întrucât 11 % dintre gospodăriile europene nu au acces la internet(31);

AD.  întrucât sărăcia gospodăriilor(32) consemnează o ușoară scădere(33): unul din patru copii sub 18 ani este expus riscului de sărăcie sau de excluziune socială și, astfel, este prins într-un ciclu în care o situație defavorizantă se transmite din generație în generație(34); întrucât părinții singuri (34,2 %) și familiile numeroase sunt deosebit de afectate(35); întrucât familiile cu un copil sau alte rude cu dizabilități sunt expuse unui risc deosebit de sărăcie;

AE.  întrucât chiriile sunt în continuă creștere în majoritatea statelor membre; întrucât rata costurilor suplimentare pentru locuințe(36) în UE este de 9,6 %, ceea ce înseamnă că persoanele care trăiesc în aceste gospodării cheltuiesc pentru locuință 40 % sau mai mult din venitul lor disponibil(37); întrucât în anumite state membre rata costurilor suplimentare pentru locuințe se ridică la 50-90 %(38); întrucât, în UE, gospodăriile cu venituri mici care plătesc chirie au costuri medii cu locuința situate între 20 % și 45 % din venitul disponibil;

AF.  întrucât unul dintre principalii factori care contribuie la discrepanța în ceea ce privește averea netă este modificarea prețurilor locuințelor; întrucât penuria de locuințe accesibile devine cea mai mare cauză a inegalităților în multe state membre;

AG.  întrucât numărul persoanelor fără adăpost este în creștere în întreaga Europă, estimându-se că aproximativ 700 000 de persoane au fost fără adăpost în 2019(39): cu 70 % mai multe decât acum un deceniu(40);

AH.  întrucât, în 2017, procentul tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani care, deși muncesc, sunt expuși riscului de sărăcie în Uniunea Europeană, a fost estimat la 11 %, ajungând până la 28,2 % în România(41);

AI.  întrucât sărăcia în rândul persoanelor în vârstă continuă să crească: rata riscului de sărăcie la persoanele în vârstă de peste 65 de ani a fost, în medie, de 16,1 % (UE-27); întrucât această cifră va crește și mai mult mai ales din cauza condițiilor de muncă precare și atipice, care este foarte răspândită în rândul persoanelor în vârstă(42);

AJ.  întrucât sărăcia persoanelor încadrate în muncă face ca munca să își piardă scopul de bază, acela de a asigura o viață decentă angajaților și familiilor lor, împiedicându-i să devină independenți din punct de vedere economic;

AK.  întrucât articolul 4 din Carta socială europeană a Consiliului Europei prevede dreptul tuturor lucrătorilor la o remunerație echitabilă, care să asigure un nivel de trai decent pentru lucrători și membrii familiilor acestora;

Declinul acoperirii negocierilor colective

AL.  întrucât acoperirea negocierilor colective în țările OCDE a scăzut în ultimele trei decenii de la 46 % la 32 % în medie; întrucât în cel puțin 14 state membre ale UE 50 % din angajați lucrează fără un contract colectiv; întrucât rata de negociere colectivă este mai mare de 80 % doar în șapte state membre(43); întrucât declinul cel mai rapid a avut loc în țările care au făcut obiectul unor reforme structurale care au vizat negocierile colective(44);

AM.  întrucât sistemele bine coordonate de negociere colectivă, care au o acoperire largă, favorizează o bună performanță pe piața forței de muncă și întrucât lucrătorii care fac obiectul contractelor colective de muncă se bucură, de obicei, de condiții de muncă mai bune și de o mai bună calitate a mediului de lucru decât cei care nu beneficiază de aceste contracte colective;

AN.  întrucât, la nivel mondial, numărul țărilor în care lucrătorilor li se interzice dreptul de a înființa sindicate sau de a deveni membru al unui sindicat a crescut din 2018 până în 2019 de la 92 la 107; întrucât cea mai mare creștere s-a înregistrat în Europa; întrucât 40 % din țările europene nu permit lucrătorilor să adere la sindicate, 68 % dintre țări au încălcat dreptul la grevă, iar 50 %, dreptul la negociere colectivă(45);

AO.  întrucât pentru lucrătorii din zonele rurale este mai dificil să obțină reprezentare sindicală și să negocieze acorduri colective locale și sectoriale, situație care depinde și de sector;

AP.  întrucât evoluția salariilor din zona euro s-a situat, în perioada 2000-2016, sub rata productivității(46); întrucât creșterea salariilor nu a ținut pasul cu dezvoltarea valorii adăugate, ceea ce a adâncit inegalitățile existente;

AQ.  întrucât negocierea colectivă și contractele colective sectoriale nu reglementează numai nivelurile salariilor, ci și condițiile de muncă, precum timpul de lucru, concediul plătit, posturile neocupate și posibilitățile de dezvoltare a competențelor;

AR.  întrucât partenerii sociali puternici și negocierea colectivă pot avea un impact pozitiv asupra nivelurilor generale ale salariilor în Europa, inclusiv asupra salariilor minime și a celor medii; întrucât negocierea colectivă asigură faptul că vocea lucrătorilor este auzită și că aceștia sunt respectați; întrucât există dovezi despre o clară corelație pozitivă între participarea lucrătorilor la locul de muncă și performanța și veniturile companiei(47);

Creșterea locurilor de muncă atipice și precare

AS.  întrucât rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități (50,6 %) a fost semnificativ mai scăzută decât rata totală de ocupare a forței de muncă (74,8 %) în 2017(48);

AT.  întrucât, drept urmare, persoanele cu handicap sunt expuse unui risc mai mare de sărăcia care afectează persoanelor încadrate în muncă (11 % față de media UE de 9,1 %)(49);

AU.  întrucât doar 20,7 % dintre femeile cu dizabilități și 28,6 % dintre bărbații cu dizabilități lucrează cu normă întreagă(50);

AV.  întrucât, în unele state membre, persoanele cu dizabilități își pierd adesea ajutorul pentru dizabilitate în momentul ocupării unui loc de muncă, ceea ce mărește riscul de sărăcie în ciuda faptului că sunt încadrate în muncă;

AW.  întrucât, în anumite state membre, persoanele cu dizabilități angajate în ateliere protejate nu primesc automat statutul de angajat, drepturi legate de muncă sau un salariu minim garantat(51);

AX.  întrucât integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața forței de muncă s-a dovedit a fi deosebit de dificilă în urma crizei financiare(52);

AY.  întrucât rata lucrătorilor care trăiesc în gospodării expuse la riscul de sărăcie a crescut de la 8 % la 9,4 % în zece ani, fiind vorba de 20,5 milioane de persoane(53);

AZ.  întrucât s-au stabilit legături între răspândirea formelor neconvenționale de ocupare a forței de muncă și creșterea procentului de europeni expuși riscului de sărăcie chiar dacă sunt încadrați în muncă(54); întrucât 16,2 % dintre persoanele care lucrează cu fracțiune de normă sau cu contracte temporare sunt mai expuse riscului de a deveni lucrători săraci, comparativ cu 6,1 % dintre persoanele cu contracte permanente;

BA.  întrucât nivelul de educație are un impact ridicat asupra riscului de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă; întrucât riscul de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă este considerabil mai mare pentru lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare; întrucât în unele state membre există un risc de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă chiar și pentru lucrătorii cu înaltă calificare(55);

BB.  întrucât există practici diferite de stabilire a salariilor în UE;

BC.  întrucât sistemele de salarii minime - acolo unde există - variază foarte mult în ceea ce privește domeniul de aplicare și acoperirea de la un stat membru la altul(56); întrucât sistemele de salarii minime variază și în ceea ce privește nivelul lor absolut și relativ și întrucât există diferențe considerabile în ceea ce privește acoperirea și caracterul suficient pentru a asigura un trai decent; întrucât chiar dacă decalajul dintre țări se reduce dacă se ține seama de diferențele de preț, disparitățile rămân mari(57); întrucât procentul persoanelor care primesc un salariu minim variază, de asemenea, considerabil de la un stat membru la altul;

BD.  întrucât salariul minim se află constant peste pragul riscului de sărăcie definit (60 % valoare medie brută) numai în trei state membre, iar în celelalte state membre nu oferă protecție împotriva sărăciei; întrucât uneori anumite sectoare, grupuri de lucrători și forme de muncă nu sunt acoperite sau incluse în sistemele de salarizare minimă sau în contractele colective;

BE.  întrucât lucrătorii care câștigă un salariu minim întâmpină adesea dificultăți în a face față cheltuielilor; întrucât, mai exact, 7 din 10 lucrători care câștigă un salariu minim au cel puțin „unele” dificultăți în a face față cheltuielilor finale, în comparație cu 5 din 10 lucrători din alte categorii, cu diferențe substanțiale între statele membre(58);

BF.  întrucât scăderea ocupării forței de muncă în timpul crizei financiare din 2008 a dus la o creștere dramatică a numărului de persoane care ocupă locuri de muncă atipice, locuri de muncă pe termen scurt și cu fracțiune de normă, inclusiv locuri de muncă cu fracțiune de normă involuntare(59); întrucât lucrătorii cu fracțiune de normă involuntari sunt cei mai susceptibili să ocupe funcții de bază sau de nivel inferior în sectorul serviciilor și sunt cei mai expuși la riscul de a fi lucrători săraci; întrucât mai mult de o treime dintre lucrătorii cu fracțiune de normă lucrează involuntar în acest mod și întrucât o jumătate dintre ei lucrează cu contracte pe durată determinată(60);

BG.  întrucât contractele standard pe durată nedeterminată cu normă întreagă reprezintă 59 % din totalul ocupării forței de muncă în UE, locurile de muncă atipice și, adesea dar nu întotdeauna, precare fiind în continuă creștere(61);

BH.  întrucât contractele de muncă pe durată determinată nu încurajează perfecționarea, formarea și adaptarea competențelor angajaților la nevoile pieței muncii aflate în schimbare;

BI.  întrucât există mari fluctuații ale numărului de lucrători care muncesc în condiții precare în EU în comerțul cu ridicata și cu amănuntul, în transporturi, în serviciile hoteliere și de catering(62) și în sectorul cultural și cel al organizării de evenimente;

BJ.  întrucât sărăcia persoanelor încadrate în muncă poate afecta și tinerii profesioniști cu studii superioare, în special în statele membre care consemnează un nivel ridicat al șomajului în rândul tinerilor; întrucât, cu toate că procentul tinerilor care trăiesc în sărăcie deși sunt încadrați în muncă este mai mic pentru cei cu o diplomă universitară decât pentru cei cu un nivel mai scăzut de educație, acesta rămâne totuși considerabil în unele state membre; întrucât acești tineri adulți suferă adesea din cauza salariilor mici, a condițiilor inechitabile de muncă, a activității independente fictive, a contractelor de muncă atipice sau chiar a muncii nedeclarate(63);

BK.  întrucât un venit suplimentar, un grad sporit de flexibilitate, dobândirea de experiență, atragerea clienților și lipsa oportunităților pe piața tradițională a forței de muncă par să fie principalele motivații pentru lucrul pe platforme online; întrucât lucrul pe platforme online are, în general, efecte pozitive pentru integrarea pe piața forței de muncă(64); întrucât lucrul pe platforme online este eterogen și, prin urmare, o soluție unică ar submina apariția unor forme importante de lucru(65);

BL.  întrucât Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) a fost înființată în iulie 2019 pentru a sprijini statele membre și Comisia în aplicarea și asigurarea respectării dreptului Uniunii referitor la mobilitatea forței de muncă și la coordonarea securității sociale; întrucât se preconizează ca ELA să-și atingă capacitatea operațională integrală până în 2024;

BM.  întrucât, deși Comisia și-a anunțat intenția de a prezenta o propunere privind un număr european de asigurări sociale, nu a fost încă prezentată nicio propunere concretă;

BN.  întrucât rata de educație a adulților în UE a fost de 11,1 % în 2018, ținta pentru 2020 fiind de 15 %(66); întrucât tehnologia și inovarea au un mare potențial de deblocare a oportunităților, dar peste 40 % dintre adulții din UE nu au competențe digitale de bază;

Consecințele economice și sociale ale pandemiei de COVID-19

BO.  întrucât șomajul și locurile de muncă precare și atipice au crescut considerabil în timpul crizei financiare din 2008, iar criza provocată de COVID-19 atrage din nou atenția asupra chestiunilor sociale, cum ar fi pierderea locurilor de muncă, șomajul parțial, dificultățile financiare cu care se confruntă, de exemplu, întreprinderile mici și mijlocii, micii artizani, micii comercianți și lucrătorii transfrontalieri; întrucât clasa de mijloc se micșorează, decalajul dintre bogați și săraci este în creștere, iar dezechilibrele din și dintre statele membre sunt exacerbate de criza provocată de COVID-19;

BP.  întrucât, în aprilie 2020, în timpul pandemiei de COVID-19, 50 % dintre lucrătorii din UE au cunoscut o reducere a timpului de lucru, mai mult de o treime (34 %) dintre ei raportând că acesta a scăzut „mult”, iar 16 % declarând că a scăzut „puțin”(67);

BQ.  întrucât 75 % dintre cetățenii UE declară că situația lor financiară este mai dificilă acum decât înainte de pandemia de COVID-19, iar 68 % raportează dificultăți în a se descurca din salariu și 68 % nu își pot menține nivelul de trai mai mult de trei luni fără un venit; întrucât 16 % dintre lucrătorii din UE cred că probabil își vor pierde locul de muncă în viitorul apropiat(68);

BR.  întrucât criza economică provocată de pandemia de COVID-19 ar putea avea consecințe grave și pe termen lung pe piața muncii, în special pentru tineri și lucrătorii vulnerabili, deoarece i-ar obliga să accepte locuri de muncă precare și atipice, fapt care va înrăutăți condițiile de muncă și va accentua în mod considerabil inegalitățile;

BS.  întrucât pandemia de COVID-19 va avea, prin urmare, cel mai probabil un impact direct în ceea ce privește creșterea sărăciei și a sărăciei persoanelor încadrate în muncă(69), în special în rândul celor mai vulnerabile grupuri din societate;

BT.  întrucât pandemia de COVID-19 a demonstrat că este necesară o protecție socială mai incluzivă, care să acopere toate tipurile de lucrători, în special lucrătorii independenți și lucrătorii pe platforme online;

BU.  întrucât numărul locurilor de muncă cu salarii mici și cu salarii mari continuă să crească, însă numărul locurilor de muncă cu salarii medii se reduce; întrucât locurile de muncă cu salarii mici nu implică un nivel scăzut de calificare, îndeosebi pentru lucrătorii de platforme online; întrucât există o cerere tot mai mare de lucrători cu studii superioare chiar și pentru locurile de muncă cu salarii mici;

1.  subliniază că, în conformitate cu articolul 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, UE are obligația de a se asigura că toți lucrătorii beneficiază de condiții de muncă care le respectă sănătatea, siguranța și demnitatea și solicită să se acorde atenție faptului că sărăcia și excluderea de pe piața muncii și din cadrul societății exacerbează inegalitățile și segregarea; reamintește că, atunci când își pun în aplicare politicile, Comisia și statele membre trebuie să consolideze și mai mult modelul social al UE și să ia în considerare cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, garantarea unui nivel de trai decent și a unei protecții sociale adecvate pentru toți, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale;

2.  subliniază că TUE prevede că Uniunea are obligația fundamentală de a acționa în sensul dezvoltării durabile a Europei, printre altele, pe baza unei economii sociale de piață extrem de competitive, care își propune să realizeze ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social, precum și un nivel ridicat de protecție; evidențiază faptul că UE ar trebui să combată excluziunea socială și discriminarea și să promoveze justiția și protecția socială, precum și egalitatea dintre femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului;

3.  este de acord cu Comisia în privința faptului că, în ceea ce privește inegalitatea veniturilor în UE ca regiune de pe glob, aceasta este mai puțin pregnantă decât în alte câteva mari economii avansate, dar rămâne un motiv de preocupare; subliniază faptul că inegalitatea pronunțată generează preocupări cu privire la echitate, deoarece formele adânc înrădăcinate de inegalitate pot avea drept rezultat inegalitatea de șanse și încetinirea creșterii potențiale; subliniază că o inegalitate relativ mare poate fi asociată cu o rată mai ridicată a riscului de sărăcie și cu o excluziune socială mai pronunțată, precum și cu o incidență mai mare a dificultăților financiare și, ca atare, poate reduce coeziunea socială(70);

4.  remarcă faptul că, deși rata sărăciei în rândul femeilor variază considerabil de la un stat membru la altul, riscul de sărăcie și de excludere socială în grupurile de risc din care fac parte femeile mai în vârstă, femeile necăsătorite, femeile cu copii și mamele singure, femeile refugiate și migrante, femeile de culoare, femeile din minoritățile etnice, femeile homosexuale, bisexuale și transgen și femeile cu dizabilități este foarte ridicat, tendința medie fiind că femeile sunt mai expuse riscului de sărăcie și de excludere socială decât bărbații (22,8 % în 2018 în UE); ia act de faptul că alți factori de risc intersectoriali, cum ar fi lipsa de activitate, lipsa serviciilor de îngrijire a copiilor și membrii de familie dependenți fac anumite categorii de femei mai vulnerabile la riscul de sărăcie decât altele;

5.   subliniază că una din două persoane din familii de migranți din afara UE este expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială, că nivelurile muncii precare sunt deosebit de ridicate în rândul femeilor migrante și refugiate și că persoanele care au un statut dependent sau neregulamentar se confruntă cu rate extrem de ridicate de sărăcie; subliniază că patru din cinci membri ai comunităților rome au venituri sub pragul sărăciei și că mai puțin de una din cinci femei de etnie romă (cu vârsta de cel puțin 16 ani) are un loc de muncă; subliniază că discriminarea în ceea ce privește accesul la educație, la formare și la un loc de muncă și calitatea lor contribuie la această realitate; invită UE să colaboreze cu statele membre pentru a asigura punerea deplină în aplicare a standardelor naționale și ale UE în materie de ocupare a forței de muncă, fără niciun fel de discriminare, inclusiv prin mecanisme de monitorizare, de tratare a plângerilor și de atac care să fie eficace, independente și accesibile tuturor lucrătorilor;

6.  subliniază că, potrivit Eurostat, în prezent există 64,6 milioane de femei și 57,6 milioane de bărbați care trăiesc în sărăcie în statele membre ale UE, ceea ce arată că impactul sărăciei asupra femeilor și bărbaților este diferit; ia act de faptul că aceste cifre arată doar numărul de femei afectate și că ele trebuie să fie examinate împreună cu alți indicatori, cum ar fi vârsta, speranța de viață, inegalitățile în materie de venituri, diferența de remunerare între femei și bărbați, tipul de gospodărie și transferurile sociale pentru a înțelege pe deplin importanța acestora; subliniază faptul că este probabil ca expunerea femeilor la sărăcie să fie subestimată și invită statele membre să colecteze date privind sărăcia într-un mod care să reflecte realitatea familială și personală a persoanelor respective, împreună cu datele relevante privind egalitatea, și să efectueze analize de gen ale statisticilor și ale politicilor privind sărăcia, deoarece nu se poate presupune că în gospodării resursele sunt împărțite în mod egal între bărbați și femei;

Măsuri de combatere a inegalităților

7.  solicită Comisiei și statelor membre să realizeze obiectivul unor condiții de viață comparabile, prin convergență socială și economică ascendentă, să combată creșterea inegalităților și să promoveze o mai mare solidaritate în statele membre și între acestea; încurajează statele membre să consolideze sistemele de negociere și să asigure un nivel minim de protecție socială și un sistem de securitate socială pentru toate grupele de vârstă; subliniază că aceste obiective pot fi realizate prin intermediul unor instrumente precum venitul minim, salariile minime și pensiile minime din cadrul primului pilon(71), fără a se limita la acestea, în conformitate cu competențele și legislația fiecărui stat membru și respectând toate principiile generale ale Uniunii Europene, inclusiv drepturile fundamentale, proporționalitatea, securitatea juridică, egalitatea în fața legii și subsidiaritatea;

8.  reamintește Comisiei și statelor membre că prevenirea și abordarea sărăciei persoanelor încadrate în muncă trebuie să facă parte din obiectivul general de eradicare a sărăciei în Uniunea Europeană;

9.  consideră că existența unor servicii accesibile și la prețuri abordabile (în special servicii publice) de înaltă calitate este esențială pentru reducerea inegalităților și a nivelurilor sărăciei; consideră, prin urmare, că este esențial ca statele membre să ia măsuri pentru a garanta accesul la servicii de calitate și, în consecință, accesul universal la asistență medicală, educație, locuințe la prețuri accesibile, aprovizionarea cu energie și protecție socială;

10.  este convins că principiul „munca este cea mai bună metodă de combatere a sărăciei” nu se aplică întotdeauna, având în vedere sectoarele cu salarii mici și condițiile precare de muncă (inclusiv anumite forme de muncă atipică), care afectează sustenabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de securitate socială; consideră, de asemenea, că acordurile colective efective și sistemele efective de salarizare minimă legală, acolo unde este cazul, sunt instrumente importante pentru combaterea sărăciei;

11.  subliniază că creșterea economică este esențială pentru a combate precaritatea și sărăcia; este convins că trebuie stimulat spiritul antreprenorial, inclusiv în rândul femeilor și al tinerilor; reamintește că trebuie sprijinite IMM-urile, care creează locuri de muncă și bogăție și care reprezintă coloana vertebrală a structurii economiei europene; reamintește că IMM-urile sporesc vitalitatea teritoriilor și contribuie la inovare și la construirea unei piețe a muncii competitive, diversificate și durabile; subliniază că legislația europeană trebuie să fie favorabilă companiilor, în special IMM-urilor;

12.  invită Comisia și statele membre, pe baza obligațiilor asumate în temeiul convențiilor OIM, a Cartei sociale europene revizuite și pe baza angajamentului lor privind planul de acțiuni din cadrul Pilonului european al drepturilor sociale să promoveze negocierile colective; invită statele membre să își adapteze legislația națională în cazul în care aceasta împiedică negocierea colectivă și dreptul de asociere, de negociere și de încheiere a unor acorduri colective, precum și să respecte și să asigure respectarea dreptului la salarii minime echitabile, după caz;

13.  subliniază că evoluțiile și schimbările tehnologice în structura economiei conduc la o mai mare concentrare a activității economice și a locurilor de muncă cu înaltă calificare în zonele metropolitane, ceea ce intensifică inegalitățile sociale și geografice; solicită Comisiei și statelor membre să mărească investițiile în tehnologia digitală în zonele rurale pentru a consolida serviciile publice, pentru a le îmbunătăți calitatea și eficiența și pentru a crea noi moduri de furnizare a serviciilor pentru regiunile îndepărtate și insuficient deservite, cu scopul de a combate inegalitățile și de a crea oportunități mai bune de muncă;

14.  salută propunerea Comisiei cu privire la agenda pentru competențe; subliniază că nivelurile scăzute de educație constituie una dintre cauzele fundamentale ale sărăciei persoanelor încadrate în muncă și că acest aspect trebuie remediat;

15.  invită statele membre să garanteze tuturor accesul egal la educație și formare favorabilă incluziunii și să își intensifice eforturile de reducere a părăsirii timpurii a școlii;

16.  subliniază că educația de înaltă calitate, de la o vârstă fragedă, educația și formarea profesională, recalificarea și perfecționarea sunt esențiale pentru reducerea inegalităților și îmbunătățirea capacității lucrătorilor de a se adapta la mediul profesional în schimbare și pentru a facilita tranziția lor reușită către reîncadrarea în muncă;

17.  invită, prin urmare, statele membre să colaboreze îndeaproape cu partenerii sociali, furnizorii de educație și formare, întreprinderile și alte părți interesate relevante pentru a consolida și a îmbunătăți sistemele de educație și formare și a ameliora calitatea și relevanța acestora pentru piața forței de muncă și autodezvoltare, inclusiv pentru a le permite persoanelor să aibă acces la învățarea pe tot parcursul vieții;

18.  subliniază că transformarea digitală și numărul tot mai mare de ocupații de înaltă calificare necesită investiții specifice în învățarea pe tot parcursul vieții; încurajează Comisia și statele membre să ofere sprijin coerent și cuprinzător pentru dezvoltarea competențelor digitale necesare, inclusiv pentru lucrătorii mai în vârstă; solicită, prin urmare, investiții specifice în recalificarea și perfecționarea digitală pentru a le permite lucrătorilor să se adapteze la schimbare și să obțină salarii mai mari;

19.  invită Comisia și statele membre să asigure tinerilor un nivel adecvat de educație și formare, care să le permită să facă față nevoilor și provocărilor de pe piața forței de muncă și să le ofere cunoștințe despre drepturile lor sociale și în domeniul muncii, astfel încât să nu accepte locuri de muncă atipice și precare;

20.  reamintește Comisiei și statelor membre că, în cazul unor conflicte între libertățile economice fundamentale și drepturile sociale și de muncă fundamentale, acestea din urmă sunt tratate la același nivel cu libertățile economice ale pieței unice;

21.  solicită o strategie europeană globală de combatere a sărăciei, cu obiective ambițioase de reducere a sărăciei și de eradicare a sărăciei extreme în Europa până în 2030, în conformitate cu principiile stabilite în Pilonul european al drepturilor sociale și ținând seama de ODD-uri;

22.  solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze instrumente financiare, precum Garanția pentru tineret și programele UE, pentru a combate șomajul în rândul tinerilor, pentru a consolida capacitatea de inserție profesională a tinerilor și pentru a-i încuraja să ocupe locuri de muncă stabile, care nu au un caracter precar;

23.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri reale de combatere a evaziunii fiscale și a fraudei fiscale, ca mecanism important de reducere a inegalităților economice și de îmbunătățire a colectării veniturilor fiscale în statele membre;

24.  solicită Comisiei să își actualizeze cadrul pentru înființarea și dezvoltarea cooperativelor și întreprinderilor din sectorul economiei sociale, care prin natura lor pun un accent mai mare pe condiții de muncă corecte și pe capacitarea lucrătorilor;

25.   invită Comisia și statele membre să introducă inițiative pentru promovarea emancipării femeilor prin educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții, precum și accesul la finanțare, antreprenoriatul în rândul femeilor și reprezentarea femeilor în sectoarele orientate spre viitor, pentru a garanta accesul la locuri de muncă de înaltă calitate; solicită, în special, o mai bună promovare a disciplinelor ȘTIM, a educației digitale, a inteligenței artificiale și a alfabetizării financiare, pentru a combate stereotipurile dominante și a se garanta că mai multe femei pătrund în aceste sectoare și contribuie la dezvoltarea lor;

26.   insistă asupra desfășurării unui dialog regulat cu femeile care se confruntă cu sărăcia și cu factorii de decizie prin intermediul forumurilor la nivel național, regional și european, pentru a monitoriza eficacitatea politicilor/serviciilor actuale și a sugera soluții;

27.   subliniază necesitatea de a asigura o finanțare adecvată pentru ONG-uri și accentuează nevoia ca acestea să aibă acces la fondurile UE pentru a putea oferi servicii inovatoare și eficace de combatere a sărăciei;

28.  salută planul Comisiei de a prezenta, fără întârziere, Garanția europeană pentru copii(72);

29.  invită statele membre să asigure accesul la locuințe decente, la prețuri accesibile, eficiente din punct de vedere energetic și confortabile pentru toți și să promoveze în continuare locuințele sociale, inclusiv locuințele publice; încurajează statele membre să consolideze schimbul de bune practici în domeniul politicilor eficiente privind locuințele sociale;

30.  solicită autorităților naționale și locale să adopte politici adecvate privind locuințele, să creeze condiții și sprijin pentru investiții în locuințe sociale și la prețuri accesibile și să combată sărăcia energetică;

31.  invită Comisia să propună un cadru strategic al UE pentru strategiile naționale privind persoanele fără adăpost, având în vedere legăturile dintre sărăcia persoanelor încadrate în muncă și lipsa de adăpost; invită statele membre să ia măsuri urgente pentru a preveni și a combate lipsa de adăpost și pentru a preveni evacuările forțate;

32.  subliniază importanța majorării finanțării prin noul Fond social european Plus (FSE+) pentru categoriile cele mai defavorizate, ca element esențial al solidarității europene și ca modalitate de a contribui la combaterea celor mai grave forme de sărăcie din UE, cum ar fi privarea de alimente și sărăcia în rândul copiilor;

Garanții minime privind condițiile de muncă și de viață

33.  consideră că este nevoie de un cadru legislativ în vederea reglementării condițiilor de telemuncă în întreaga UE, cu scopul de a asigura condiții decente de muncă și de angajare în economia digitală, contribuind astfel la reducerea inegalităților și la abordarea problemei sărăciei persoanelor încadrate în muncă;

34.  invită Comisia să prezinte un cadru al UE privind venitul minim;

35.  invită Comisia și statele membre să investească în politici active din domeniul muncii, astfel încât lucrătorii și economiile europene să devină mai reziliente și lucrătorii să dobândească competențe valoroase;

36.  ia act de propunerea Comisiei de directivă a UE pentru a asigura că lucrătorii din UE sunt protejați prin salarii minime adecvate care să permită un trai decent;

37.  subliniază că directiva ar trebui să ofere garanții clare în statele membre în care salariile sunt, ca regulă generală, negociate colectiv de partenerii sociali;

38.  reamintește măsurile propuse în orientările politice ale Comisiei pentru perioada 2019-2024(73), care vizează asigurarea faptului că lucrătorii din Uniune au un salariu minim echitabil, care ar trebui să permită un trai decent, indiferent de locul în care lucrează;

39.  reamintește că, în conformitate cu principiul de menținere a nivelului de protecție și cu dispozițiile mai favorabile, directivele privind drepturile lucrătorilor prevăd standarde minime și că statele membre sunt libere să ofere niveluri și standarde mai ridicate de protecție;

40.  consideră că prezenta directivă ar trebui să garanteze, prin contractele colective de muncă și salariile minime legale, că niciun lucrător sau familiile acestora nu sunt expuși riscului de sărăcie și că fiecare persoană poate avea un trai decent de pe urma muncii sale și poate participa la viața socială;

41.  subliniază că directiva finală ar trebui să garanteze că salariile minime legale, acolo unde este cazul, sunt întotdeauna stabilite peste pragul sărăciei;

42.  solicită statelor membre și partenerilor sociali să asigure un salariu minim, cu respectarea practicilor naționale și ținând cont de impactul acestuia asupra competitivității, a creării de locuri de muncă și a sărăciei persoanelor încadrate în muncă;

43.  subliniază că trebuie luate măsuri pentru a garanta că angajatorii nu se angajează în practici care deduc din salariile minime costurile necesare pentru desfășurarea activității, cum ar fi cazarea, îmbrăcămintea necesară, uneltele, protecția personală și alte echipamente;

44.  invită Comisia și statele membre să asigure respectarea cadrului legislativ privind condițiile minime de muncă pentru toți lucrătorii, în special pentru lucrătorii angajați în condiții de muncă precare, care afectează adesea și lucrătorii atipici sau lucrătorii cu contracte atipice din economia la cerere, și să îmbunătățească acest cadru prin abordarea lacunelor din legislație și prin îmbunătățirea directivelor existente(74) sau prin noi acte juridice, după caz;

45.  invită statele membre să asigure sisteme de protecție socială pentru toți lucrătorii și invită Comisia să completeze și să sprijine activitățile statelor membre în ceea ce privește securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor;

46.  subliniază că mobilitatea forței de muncă este esențială pentru a profita la maximum de talentele și ambițiile europenilor, pentru a maximiza performanța economică și prosperitatea întreprinderilor și a persoanelor și pentru a oferi persoanelor o mare varietate de oportunități; invită Comisia și statele membre să elimine barierele existente în calea mobilității în Uniunea Europeană;

47.  solicită statelor membre să asigure existența unor amenajări rezonabile pentru persoanele cu dizabilități la locul de muncă(75);

48.  invită Comisia și statele membre să combată strategiile care accentuează sărăcia persoanelor încadrate în muncă, cum ar fi orele suplimentare nedeclarate, planificarea nefiabilă sau imprevizibilă a timpului de lucru de către angajatori, contractele de muncă de zero ore, activitatea economică subterană nedeclarată și economia „gri”; reamintește că sănătatea și securitatea la locul de muncă sunt responsabilitatea angajatorilor și că formarea profesională trebuie să aibă loc în timpul programului de lucru;

49.  ia act de faptul că Summitul european al Comisiei privind munca pe platforme online, care urmărea să exploreze posibilitățile de îmbunătățire a condițiilor de muncă ale lucrătorilor de pe platforme, a fost amânat din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19; îndeamnă Comisia să organizeze acest summit cât de curând posibil;

50.  evidențiază consecințele sociale ale muncii pe platforme online, și anume lucrători care nu beneficiază de drepturile lucrătorilor și de protecția socială, precum și lipsa contribuțiilor și a impozitelor la asigurările sociale;

51.  ia act de planul Comisiei de a adopta o propunere legislativă(76) privind lucrătorii pe platforme online; invită Comisia să se asigure că relațiile de muncă dintre platforme și lucrători sunt adaptate la noile realități ale unei societăți și economii digitalizate și că sunt clarificate prin includerea acestor lucrători în legislația muncii în vigoare și în dispozițiile existente în materie de securitate socială, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă, competențele și educația lucrătorilor de pe platforme online și a asigura un program de lucru previzibil pentru lucrătorii pe platforme online;

52.  subliniază că o propunere legislativă a UE ar trebui să garanteze că lucrătorii de pe platformele online pot forma organisme de reprezentare a lucrătorilor și sindicate pentru a încheia contracte colective;

53.  îndeamnă statele membre să transpună rapid și să pună în aplicare pe deplin Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată(77);

54.  invită statele membre să asigure accesul la servicii de îngrijire a copiilor, accesibile și de calitate în general și, în special, pentru părinții singuri, părinții copiilor cu handicap și părinții din familiile numeroase; reamintește că accesul la servicii de îngrijire a copiilor este deosebit de important pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și pentru lucrătorii aflați într-o situație de instabilitate a locului de muncă, indiferent de natura contractului, precum și accesul la structuri de îngrijire pentru persoanele cu dizabilități sau rudele aflate în întreținere, pentru a preveni situațiile în care astfel de lucrători cu responsabilități de îngrijire sunt blocați în locuri de muncă precare, ceea ce duce adesea la sărăcia persoanelor încadrate în muncă;

55.  subliniază că îmbunătățirea opțiunilor pentru concediul parental partajat ar putea avea un impact pozitiv asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor; invită statele membre să ia măsuri pentru a garanta că beneficiarii alocațiilor sau indemnizațiilor pentru concediul parental vor fi protejați de riscul sărăciei;

56.  subliniază necesitatea de a asigura respectarea normelor privind egalitatea, de a combate toate formele de discriminare, în special în ceea ce privește salariile și condițiile de muncă, de a oferi șanse egale și de a elimina lacunele din legislație care afectează grupurile defavorizate; solicită, în plus, deblocarea directivei orizontale privind combaterea discriminării;

57.  invită Comisia să promoveze participarea și șansele egale pe piața muncii pentru bărbați și femei și să introducă inițiative pentru a promova accesul femeilor la finanțare, antreprenoriatul în rândul femeilor și independența financiară a femeilor;

58.  subliniază că combaterea diferenței de remunerare între femei și bărbați și a decalajului în materie de pensii care rezultă din aceasta sunt esențiale pentru combaterea sărăciei femeilor încadrate în muncă; ia act de importanța acordării unui sprijin financiar adecvat pentru îngrijirea copiilor în timpul concediului de maternitate și al concediului parental;

59.  solicită statelor membre să ia în considerare responsabilitățile creșterii copiilor în sistemele de pensii atunci când femeile nu sunt în măsură să lucreze și să contribuie în mod corespunzător în astfel de perioade;

60.  subliniază că măsurile privind transparența salarială ar trebui să vizeze obținerea egalității de remunerare și ar trebui să permită partenerilor sociali să încheie acorduri colective pentru a atinge acest obiectiv;

61.  invită Comisia să prezinte o strategie pentru persoanele cu dizabilități pentru perioada de după 2020 cu scopul de a asigura integrarea deplină a acestora pe piața muncii; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că persoanele cu dizabilități dobândesc competențele necesare pentru a obține un loc de muncă pe piața deschisă a muncii și că sunt incluse în legislația muncii, protecția socială și salariul minim;

62.  invită statele membre să nu priveze persoanele cu dizabilități de ajutorul pentru dizabilitate care acoperă costurile suplimentare legate de dizabilitate atunci când aceste persoane intră pe piața forței de muncă sau când depășesc un anumit prag al venitului, întrucât această practică contribuie la sărăcia persoanelor încadrate în muncă; invită statele membre să depună eforturi pentru a sprijini persoanele cu dizabilități să depășească barierele;

63.  solicită statelor membre să garanteze că persoanele cu dizabilități își pot exercita drepturile de muncă și sindicale în mod egal cu ceilalți;

64.  își reiterează apelul(78) adresat Comisiei de a prezenta fără întârziere măsuri obligatorii privind transparența salarială, în conformitate cu angajamentul său din cadrul Strategiei privind egalitatea de gen pentru perioada 2020-2025(79); consideră că aceste măsuri ar trebui să respecte pe deplin autonomia partenerilor sociali naționali;

65.  insistă asupra faptului că transparența salarială ar trebui să fie asigurată de angajatori atât în sectorul public, cât și în cel privat, ținând seama în mod corespunzător de particularitățile IMM-urilor, prevenind în același timp orice practici care subminează realizarea principiului „remunerație egală pentru muncă egală”;

66.  invită Comisia și statele membre să combată sărăcia tinerilor încadrați în muncă; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri împotriva activităților independente fictive și a exploatării tinerilor lucrători prin salarii mici și condiții de muncă neclare sau inechitabile, care ar putea conduce la sărăcia persoanelor încadrate în muncă; afirmă nevoia urgentă de a revizui și de a consolida cadrul de calitate european pentru stagii, cu scopul de a include principiul remunerării stagiilor de practică printre criteriile de calitate, precum și pentru a asigura accesul adecvat la sistemele de protecție socială; reafirmă că ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor nu ar trebui privită ca o muncă ieftină și că tinerilor ar trebui să li se asigure condiții de muncă și salarii echitabile, precum și contracte de muncă standard, în funcție de experiența și calificările lor;

67.  este preocupat de faptul că munca atipică și precară poate crește din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19; subliniază că salariile minime legale ar trebui să vizeze toți lucrătorii, inclusiv categoriile de lucrători excluse în prezent, cum ar fi lucrătorii care lucrează cu contracte de muncă atipice;

68.  invită Comisia și statele membre să colecteze statistici mai detaliate privind creșterea numărului de locuri de muncă precare și atipice pe piețele forței de muncă și să ia măsuri de adaptare și modernizare a legislației muncii existente;

69.  salută inițiativele statelor membre care vizează reducerea locurilor de muncă precare și eliminarea practicilor frauduloase menite să subevalueze salariile și să evite contribuțiile la asigurările sociale(80) și invită Comisia să prezinte propuneri, în limitele competențelor sale, astfel cum sunt definite în tratate;

70.  reamintește statelor membre că serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui să ofere în continuare cât mai multe oportunități pentru locuri de muncă de calitate;

71.  îndeamnă statele membre să elimine treptat utilizarea contractelor de muncă de zero ore; solicită Comisiei și statelor membre să abordeze munca cu fracțiune de normă involuntară și să depună eforturi intense pentru a promova angajarea pe perioadă nedeterminată și pentru a restrânge utilizarea contractelor temporare reînnoite continuu;

72.  este ferm convins că angajatorii poartă întreaga responsabilitate pentru furnizarea echipamentului, a vestimentației și a asigurărilor necesare pentru ca angajații să își poată desfășura activitatea fără niciun cost pentru ei înșiși; subliniază că angajatorii sunt pe deplin responsabili pentru cheltuielile sau formarea necesară pentru ca angajații să își îndeplinească responsabilitățile;

73.  invită Comisia și statele membre să asigure respectarea corespunzătoare a legislației UE privind mobilitatea forței de muncă și coordonarea în domeniul securității sociale și, în special, să se asigure că lucrătorii sunt informați cu privire la drepturile, obligațiile și garanțiile procedurale într-o limbă pe care o înțeleg înainte de semnarea contractelor(81); invită ELA și statele membre să monitorizeze respectarea legislației aplicabile în domeniul social și al muncii; invită statele membre să înființeze autorități de inspecție a muncii și să implice ELA în situațiile transfrontaliere;

74.  subliniază că statele membre ar trebui să se asigure că inspectoratele naționale de muncă efectuează controale și inspecții eficace și adecvate, furnizează mecanisme adecvate de depunere a plângerilor și susțin respectarea drepturilor tuturor lucrătorilor, în special ale celor cu locuri de muncă precare și atipice, și asigură finanțarea adecvată a acestora;

75.  invită statele membre să pună în aplicare Directiva revizuită privind detașarea lucrătorilor pentru a asigura o protecție reală pentru lucrătorii din această categorie;

76.  subliniază că monitorizarea și controlul sunt de o importanță deosebită în cazurile resortisanților țărilor terțe care lucrează în Uniune pentru a asigura protecția lor și a evita abuzurile; invită statele membre să continue cooperarea intensă cu ELA în acest sens;

77.  solicită ca ELA să aibă competențe reale de inspecție pentru a combate în mod eficient practicile ilegale, precum și exploatarea și abuzarea lucrătorilor;

78.  salută orientările Comisiei din 16 iulie 2020 privind protecția lucrătorilor sezonieri și concluziile Consiliului din 9 octombrie 2020 privind lucrătorii sezonieri;

79.  ia act de numărul mare de petiții primite de Comisia pentru petiții, care o avertizează cu privire la utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată, atât în sectorul public(82), cât și în cel privat(83), și remarcă în acest sens faptul că cel mai des menționată cauză a stresului la locul de muncă este nesiguranța acestuia; invită Comisia să examineze aceste petiții și să le răspundă mai bine, în conformitate cu competențele sale și cu cele ale statelor membre, pentru a combate în mod eficient sărăcia persoanelor încadrate în muncă, excluziunea socială și munca precară;

80.   consideră că prostituția este o formă gravă de violență și de exploatare care afectează majoritar femeile și copiii; invită statele membre să adopte măsuri specifice de combatere a cauzelor economice, sociale și culturale ale prostituției și de sprijin pentru persoanele prostituate, pentru a le facilita reintegrarea în societate și în viața profesională;

81.  este de părere că ar trebui să se pună un accent mai mare pe valorile și politicile care promovează munca și legătura dintre aceasta și îmbunătățirea efectivă a calității vieții persoanelor, și că aceste valori și politici ar trebui să contribuie în mod semnificativ la ameliorarea mediului lor social și fizic;

82.  salută adoptarea pachetului privind mobilitatea; consideră că pachetul privind mobilitatea reprezintă un instrument robust de combatere a dumpingului social și a sărăciei persoanelor încadrate în muncă în sectorul transporturilor; solicită punerea în aplicare rapidă și integrală a Regulamentului (UE) 2020/1054(84) privind duratele de conducere, perioadele de repaus și tahografele în beneficiul șoferilor de camioane din întreaga Europă; subliniază că trebuie luate inițiative suplimentare și similare pentru a combate dumpingul social și sărăcia persoanelor încadrate în muncă pentru alte industrii afectate de dumping social și de condiții de muncă nefavorabile, cum ar fi transportul aerian și industria navală;

83.  consideră că întreprinderile ar trebui să considere stagiile de practică o investiție, nu o formă de muncă gratuită; reamintește că, adeseori, tinerii nu au alte surse de venit în timp ce lucrează ca stagiari; consideră contribuția stagiarilor valoroasă și esențială; stagiarii merită să fie plătiți; invită Comisia și statele membre să pună capăt practicii stagiilor neremunerate și să asigure stagii de înaltă calitate, cu salarii decente;

84.  consideră că lucrătorii adulți tineri ar trebui să fie plătiți pe baza nivelului lor de experiență și să nu fie discriminați prin acordarea unor salarii semnificativ mai mici, exclusiv pe baza vârstei lor; invită, prin urmare, statele membre să pună capăt practicii de a acorda lucrătorilor adulți tineri salarii mai mici decât salariul minim legal;

Contractele colective de muncă

85.  ia act de faptul că autonomia partenerilor sociali este un atu valoros și subliniază necesitatea de a o asigura în fiecare stat membru și de a monitoriza respectarea acesteia la nivelul UE; ia act de propunerea Comisiei(85) pentru protejarea și consolidarea sistemelor de negociere colectivă la nivel național, în special la nivel sectorial;

86.  invită Comisia să promoveze utilizarea FSE+ pentru consolidarea capacităților partenerilor sociali în scopul consolidării negocierilor colective în Europa; invită statele membre să creeze instituțiile și mecanismele necesare pentru a sprijini negocierile colective, cu un accent deosebit pe negocierile colective sectoriale; invită statele membre să consulte și să implice partenerii sociali de la nivel național în elaborarea legislației, ori de câte ori acest lucru este relevant;

87.  ia act de propunerea Comisiei ca statele membre să prevadă măsuri care să permită condiții de negociere colectivă în cazul în care acoperirea este mai mică de 70 %(86) din lucrători; subliniază că partenerii sociali trebuie să fie implicați în procesul decizional pentru inițierea oricărei astfel de acțiuni; consideră că nicio acțiune întreprinsă în acest sens nu trebuie să interfereze cu autonomia partenerilor sociali;

88.  invită Comisia să monitorizeze și statele membre să garanteze dreptul lucrătorilor de a se organiza, de a negocia și de a încheia contracte colective de muncă și să ia măsuri imediate atunci când acest drept este încălcat;

89.  invită statele membre să se asigure că sindicatele au acces la locul de muncă, inclusiv prin munca la distanță, în scopul organizării, al schimbului de informații și al consultării;

90.  îndeamnă Comisia, pentru a descuraja concurența în detrimentul salariilor, să îmbunătățească directivele privind achizițiile publice(87), astfel încât numai cei care nu subminează contractele colective aplicabile să poată depună oferte; invită statele membre să asigure respectarea, verificarea și executarea;

91.  recunoaște că digitalizarea și globalizarea au condus la o creștere semnificativă a activității independente și a formelor atipice de muncă; salută angajamentul Comisiei de a evalua dacă este necesar să adopte măsuri la nivelul UE care să permită persoanelor care desfășoară o activitate independentă individuală să se reunească și să încheie acorduri colective, precum și angajamentul său de a propune modificări de reglementare acolo unde este necesar, precum și recenta consultare publică în acest sens; așteaptă publicarea evaluării impactului referitoare la opțiunile inițiale pentru acțiunile viitoare; subliniază că acest lucru nu trebuie să întârzie nicio altă inițiativă a Comisiei de a combate activitatea independentă fictivă și de a asigura drepturi pentru lucrătorii cu contracte atipice de muncă;

92.  consideră că toți lucrătorii trebuie să aibă acces la o imagine de ansamblu completă cu privire la identitatea angajatorilor lor și la drepturile lor în materie de salarizare și de muncă, fie în conformitate cu acordul colectiv sectorial, fie cu legislația națională; consideră că aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția inspectoratelor de muncă; este de părere că acest lucru ar putea lua forma unei cărți de identitate speciale pentru lucrătorii transfrontalieri, care s-a dovedit deja eficientă în anumite state membre; în acest sens, solicită Comisiei să introducă cu promptitudine un număr digital european de asigurări sociale; consideră că un număr european de asigurări sociale are un potențial considerabil de a servi drept mecanism de control atât pentru persoanele fizice, cât și pentru autoritățile relevante, pentru a se asigura faptul că contribuțiile sociale sunt plătite conform normelor și pentru a combate frauda în domeniul securității sociale;

Efectele sociale ale pandemiei de COVID-19

93.   invită Comisia să dea un răspuns la nivelul UE în sensul extinderii sprijinului acordat IMM-urilor conduse de femei în timpul crizei și după terminarea ei;

94.  reamintește că criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat în mod semnificativ lucrătorii și persoanele defavorizate; subliniază că răspunsurile de politică la pandemie trebuie să fie axate pe oameni și să se bazeze pe solidaritatea globală; insistă asupra faptului că măsurile de combatere a sărăciei și a sărăciei persoanelor încadrate în muncă sunt deosebit de necesare și ar trebui să vizeze o redresare rapidă, justă și ecologică; îndeamnă statele membre să asigure o protecție adecvată pentru toți lucrătorii vulnerabili în timpul pandemiei și să colaboreze cu partenerii sociali pentru dezvoltarea de soluții eficace, practice și echitabile la problemele provocate de pandemie; reamintește, în acest sens, că o proporție suficientă de resurse suplimentare din cadrul REACT-EU ar trebui utilizată pentru a crește disponibilitatea Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (FEAD), pentru a ajuta persoanele cele mai defavorizate; subliniază, de asemenea, că este important să se asigure că se alocă resurse suficiente pentru FSE+ în următorul cadru financiar multianual;

95.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită efectelor economice ale schemelor de lucru cu program redus, persoanelor concediate, precum și impactului social asupra persoanelor vulnerabile; reamintește, în acest sens, că schemele de lucru cu program redus nu sunt identice în toate statele membre și că alocațiile variază considerabil, angajații cu alocații mici fiind în mod special amenințați de sărăcia persoanelor încadrate în muncă; invită Comisia și statele membre, în acest scop, să protejeze lucrătorii pentru a-i ajuta să își păstreze locul de muncă, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar, de exemplu prin scheme de lucru cu program redus și sprijin pentru persoanele cu locuri de muncă precare și atipice, precum și să ia în considerare acordarea de sprijin financiar pentru anumite tipuri de persoane care desfășoară o activitate independentă individuală și care și-au pierdut baza financiară din cauza crizei; invită, de asemenea, statele membre să protejeze persoanele care trăiesc în condiții precare;

96.  invită statele membre să prezinte cadre juridice care să includă standarde minime pentru sistemele naționale de ajutor de șomaj și respectiv sistemele de securitate socială minimă pentru a îmbunătăți protecția socială a lucrătorilor și a locuitorilor din Europa;

97.  solicită adoptarea de măsuri pentru a evita o nouă creștere a angajării cu fracțiune de normă involuntară ca urmare a pandemiei de COVID-19;

98.  reamintește rapoartele îngrijorătoare care au apărut în timpul crizei referitoare la încălcarea drepturilor lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în ceea ce privește condițiile lor de muncă și de trai; invită Comisia și statele membre să combată practicile abuzive și să protejeze drepturile lucrătorilor sezonieri și transfrontalieri angajați în lanțul de subcontractare și de aprovizionare; solicită, în acest sens, statelor membre să asigure locuințe adecvate și la prețuri accesibile pentru lucrători, fără deducerea costurilor aferente acestora din salariile lucrătorilor;

99.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat importanța ocupării forței de muncă în profesiile identificate ca fiind importante din punct de vedere sistemic pentru economia și societatea noastră; reamintește că mulți dintre acești lucrători din prima linie ocupă locuri de muncă prost plătite în unele state membre, sunt adesea subevaluați și prost plătiți și, adesea, trebuie să suporte condiții de muncă nesigure, parțial din cauza lipsei de protecție socială și a sănătății; subliniază că aceste profesii sunt exercitate în cea mai mare parte de femei; subliniază necesitatea unei convergențe ascendente în ceea ce privește furnizarea serviciilor de îngrijire;

100.  subliniază că, pentru a face față șocurilor majore, statele membre ar trebui să adopte strategii pe termen lung pentru a menține locurile de muncă și calificările lucrătorilor și a reduce presiunea asupra finanțelor publice naționale;

101.  invită Comisia să adopte o strategie a UE privind activitățile de îngrijire, care să răspundă impactului social asupra persoanelor cu responsabilități de îngrijire, care sunt în mod disproporționat femei; subliniază că această strategie ar trebui să antreneze investiții semnificative în sectoarele activităților de îngrijire, să consolideze politicile de echilibrare a responsabilităților de muncă și de îngrijire de-a lungul vieții unei persoane și să acopere deficitele de forță de muncă, în special prin formare, recunoașterea competențelor și condiții de muncă mai bune în aceste sectoare;

102.  așteaptă viitoarea propunere a Comisiei privind un sistem european de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj pe termen lung, ținând seama de faptul că, cel mai probabil, disponibilizările vor crește; solicită ca această propunere să includă țările din uniunea economică și monetară (UEM), cu posibilitatea de a permite țărilor care nu fac parte din UEM să se alăture;

103.  invită Comisia și statele membre să atenueze efectele cele mai grave ale COVID-19 prin măsuri specifice de sprijin la nivel național și al UE și alocarea de resurse suficiente; salută, în acest sens, instituirea Instrumentului de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE) și invită statele membre să îl pună în aplicare rapid; invită Comisia și statele membre să se asigure că asistența financiară nu este acordată întreprinderilor care sunt înregistrate în țările enumerate în anexa I la Concluziile Consiliului privind lista revizuită a UE ce conține jurisdicțiile necooperante în scopuri fiscale; invită Comisia și statele membre să se asigure că beneficiarii respectă valorile fundamentale consacrate în tratate, iar companiile care primesc sprijin financiar public protejează lucrătorii, asigură condiții de muncă decente, respectă sindicatele și contractele colective aplicabile, își plătesc impozitele și se abțin de la răscumpărarea acțiunilor și de la plata primelor pentru cadrele de conducere și a dividendelor către acționari;

104.  încurajează statele membre să investească în creșterea accesului la internet în bandă largă, la educație și învățare la distanță în zonele rurale care sunt expuse riscului de depopulare și de sărăcie generațională;

105.  propune să se ia măsuri proactive pentru a contracara nivelul potențial mare al șomajului prin politicile UE și naționale și programele naționale de ocupare a forței de muncă și pentru a promova tranzițiile verzi, digitale, sociale, durabile și juste, care să nu lase pe nimeni în urmă prin investiții în locuri de muncă noi, sustenabile, accesibile și de bună calitate, programe de recalificare, infrastructură orientată spre viitor, inovare și schimbări digitale; consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială încurajării ocupării forței de muncă în rândul tinerilor;

106.  invită Comisia și statele membre să abordeze consecințele crizei și să faciliteze tranziția ținând seama de particularitățile regionale și, prin urmare, să garanteze o alocare rapidă a fondurilor disponibile, de exemplu prin formare pentru locuri de muncă orientate spre viitor, perfecționare și recalificare și, în acest scop, prin dezvoltarea financiară a FSE +;

107.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze în special sectoarele caracterizate de un grad mare de nesiguranță a locurilor de muncă, pentru a preveni utilizarea abuzivă a lucrătorilor, cum ar fi cei din poziții temporare în sectorul agricol, în care lucrătorii sezonieri se confruntă cu condiții abuzive de angajare care, în unele cazuri, încalcă nu numai drepturile muncii, ci și drepturile fundamentale ale lucrătorilor;

108.  subliniază că lucrătorii cu venituri mici prezintă un risc mai mare de a fi expuși la COVID-19, deoarece lucrează în sectoare cu un număr de contacte umane semnificativ mai mare, cum ar fi sectorul îngrijirii persoanelor, sectorul transporturilor sau prin asumarea unor activități prin intermediul platformelor online fără nicio posibilitate de telemuncă; critică cu fermitate perioada lungă de punere în aplicare a clasificării COVID-19 în Directiva privind agenții biologici(88); solicită ca Directiva privind agenții biologici să fie revizuită fără întârziere, pentru a o adapta la pandemiile globale și la alte circumstanțe extraordinare, în vederea asigurării protecției depline a lucrătorilor, cât mai curând posibil, împotriva riscurilor pe care le implică expunerea la agenții biologici;

109.  subliniază că lucrătorii cu venituri mici lucrează adesea în sectoare cu riscuri ridicate de deteriorare a stării de sănătate fizică, ceea ce poate afecta pe termen lung bunăstarea lor fizică și psihică și capacitatea de a avea un venit în viitor; consideră că legislația actuală privind sănătatea și siguranța nu se concentrează suficient pe prevenirea accidentelor de muncă; solicită Comisiei să propună cât mai curând posibil un nou cadru strategic pentru sănătatea și siguranța la locul de muncă pentru perioada de după 2020 și, în acest sens, solicită Comisiei să identifice provocările și să prezinte instrumentele cu ajutorul cărora lucrătorii din sectoarele cu venituri mici pot să gestioneze aceste probleme; subliniază că strategia trebuie să se concentreze pe lucrătorii de pe platforme online și pe lucrătorii care lucrează cu contracte atipice de muncă; solicită Comisiei să modifice Directiva 2004/37/CE(89) pentru a revizui și a extinde domeniului de aplicare al valorilor-limită de expunere profesională pentru o serie de substanțe cancerigene sau mutagene;

110.  subliniază că stresul la locul de muncă este resimțit masiv în sectoarele cu venituri mici; consideră că stresul la locul de muncă trebuie să fie o prioritate-cheie a legislației europene în materie de sănătate și siguranță; solicită Comisiei și statelor membre, în strânsă cooperare cu partenerii sociali naționali, să propună o directivă privind stresul la locul de muncă, care să stabilească orientări la nivel de întreprindere pentru a combate factorii de stres la locul de muncă și să impună tuturor întreprinderilor să instituie o politică internă privind stresul la locul de muncă;

111.  consideră că este de o importanță capitală să se asigure că punerea în aplicare a planului de redresare pentru Europa vizează eradicarea sărăciei și a inegalităților socioeconomice și se bazează pe un mecanism eficace, cu obiective și repere care fac posibilă o cuantificare exactă a progreselor realizate; subliniază că Parlamentul European trebuie să fie implicat pe deplin în controlul ex ante și ex post al planului de redresare și că toți deputații trebuie să aibă un rol oficial pentru asigurarea unui proces de evaluare și aplicare pe deplin democratic și transparent;

o
o   o

112.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 23, 27.1.2010, p. 35.
(2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(3) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(4) JO C 9 E, 15.1.2010, p. 11.
(5) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 8.
(6) Texte adoptate, P9_TA(2020)0176.
(7) JO C 366, 27.10.2017, p. 19.
(8) JO C 482, 23.12.2016, p. 31.
(9) JO C 76, 28.2.2018, p. 93.
(10) JO C 363, 28.10.2020, p. 164.
(11) JO C 346, 27.9.2018, p. 156.
(12) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.
(13) JO C 334, 19.9.2018, p. 88.
(14) https://www.ituc-csi.org/ituc-global-rights-index-2019
(15) https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_01_41/default/table?lang=ro
(16) Household Finance and Consumption Network (Rețeaua pentru patrimoniul și consumul gospodăriilor), „The Household Finance and Consumption Survey: Results from the 2017 wave”, Banca Centrală Europeană, document statistic, seria nr.36, martie 2020, p. 25. https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/scpsps/ecb.sps36~0245ed80c7.en.pdf?bd73411fbeb0a33928ce4c5ef2c5e872
(17) Household Finance and Consumption Network (Rețeaua pentru patrimoniul și consumul gospodăriilor), „The Household Finance and Consumption Survey: Wave 2017 – Statistical tables”, iunie 2020, p. 5. https://www.ecb.europa.eu/home/pdf/research/hfcn/HFCS_Statistical_Tables_Wave_2017.pdf?656f4e10de45c91c3c882840e9174eac
(18) https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20200227STO73519/diferenta-de-remunerare-intre-femei-si-barbati-in-cifre-infografic
(19) Ajustarea este o metodă statistică care permite compararea populațiilor luând în considerare diferențele în distribuția diferiților factori (sectorul de activitate, vârsta, ocupația etc.) între aceste populații. Diferența neajustată de remunerare între femei și bărbați este calculată ca diferența relativă dintre câștigurile salariale orare medii ale femeilor și bărbaților. Aceasta oferă un indicator simplu al inegalităților salariale, ceea ce explică utilizarea sa pe scară largă de către factorii de decizie. Cu toate acestea, diferența neajustată de remunerare între femei și bărbați include atât posibila discriminare între bărbați și femei în ceea ce privește „remunerația inegală pentru muncă egală”, cât și impactul diferențelor în ceea ce privește caracteristicile medii ale bărbaților și femeilor pe piața forței de muncă. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/aid_development_cooperation_fundamental_rights/report-gender-pay-gap-eu-countries_october2018_en_0.pdf.
(20) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/EDN-20181017-1?inheritRedirect=true
(21) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Gender_pay_gap_statistics#Gender_pay_gap_much_lower_for_young_employees
(22) https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2016-eu-minorities-survey-roma-selected-findings_ro.pdf
(23) http://ergonetwork.org/2020/04/eu-recovery-plan-the-case-of-roma/
(24) Calitatea vieții este noțiunea de stare de bine umană măsurată prin indicatori sociali, mai degrabă decât prin măsurarea cantitativă a veniturilor și a producției (sursa: Eurostat).
(25) Privațiunea materială se referă la o stare de presiune economică, definită ca incapacitatea forțată (mai degrabă decât alegerea de a nu face acest lucru) de a plăti cheltuieli neprevăzute sau de a-și permite o vacanță anuală de o săptămână departe de casă, o masă cu carne, pui sau pește o dată la două zile, încălzirea adecvată a unei locuințe sau bunuri durabile, cum ar fi o mașină de spălat sau un televizor color. Privațiunea materială severă se referă la incapacitatea de a-și permite cel puțin 4 dintre următoarele 11 categorii: plata creditului ipotecar sau a chiriei, facturile la utilități, credite de consum sau de alt tip, o săptămână de concediu anual, mese cu carne, pește, proteine o dată la două zile, cheltuieli financiare neașteptate, un telefon (inclusiv mobil), un televizor color, o mașină de spălat rufe, un automobil, încălzirea (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Quality_of_life_indicators_-_material_living_conditions#General_overview).
(26) Indicatorul „persoane care trăiesc în gospodării cu o intensitate foarte scăzută a muncii” este definit ca numărul de persoane care trăiesc într-o gospodărie în care membrii de vârstă activă au lucrat mai puțin de 20 % din potențialul lor total în ultimele 12 luni. Intensitatea muncii unei gospodării reprezintă raportul dintre numărul total de luni în care toți membrii gospodăriei de vârstă activă au lucrat în cursul anului de referință al venitului și numărul total de luni în care aceiași membri ai gospodăriei ar fi putut, teoretic, să fi lucrat în aceeași perioadă. O persoană de vârstă activă este o persoană cu vârsta cuprinsă între 18 și 59 de ani, cu excepția studenților cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani. Gospodăriile formate numai din copii, elevi/studenți cu vârste sub 25 de ani și/sau persoane în vârstă de cel puțin 60 de ani sunt complet excluse din calculul indicatorului.
(27) Eurofound, „Sărăcia persoanelor încadrate în muncă în UE”, 5 septembrie 2017.
(28) Conform definiției din Directiva privind timpul de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9).
(29) Eurofound, „Sărăcia persoanelor încadrate în muncă în UE”, 5 septembrie 2017.
(30) https://ec.europa.eu/energy/content/introduction-5_ro
(31) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Digital_economy_and_society_statistics_-_households_and_individuals/ro
(32) În contextul anchetelor privind condițiile sociale, o gospodărie este definită ca o unitate de gospodărire sau, din punct de vedere operațional, ca unitate socială: care are reguli comune; care împarte cheltuielile gospodăriei sau nevoile zilnice; într-o reședință comună. O gospodărie include fie o persoană care trăiește singură, fie un grup de persoane, care nu sunt neapărat înrudite, care locuiesc la aceeași adresă cu gospodărire comună, adică mănâncă împreună cel puțin o masă pe zi sau au o sufragerie comună.
(33) https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/10163468/3-16102019-CP-EN.pdf/edc3178f-ae3e-9973-f147-b839ee522578
(34) Eurostat, „EU statistics on income and living conditions (EU-SILC) methodology – 2011 intergenerational transmission of disadvantages” (Metodologia statisticilor UE privind venitul și condițiile de viață - transmiterea intergenerațională a dezavantajelor 2011 ( https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/EU_statistics_on_income_and_living_conditions_(EU-SILC)_methodology_-_2011_intergenerational_transmission_of_disadvantages).
(35) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Quality_of_life_indicators_-_material_living_conditions#General_overview
(36) Procentul de populație care trăiește într-o gospodărie în care costurile totale cu locuința (după deducerea alocațiilor pentru locuință) reprezintă peste 40 % din venitul disponibil total al gospodăriei (după deducerea alocațiilor pentru locuință).
(37) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Housing_statistics#Housing_affordability
(38) https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tessi163/default/table?lang=en
(39) https://www.europarl.europa.eu/news/en/agenda/briefing/2020-01-13/11/housing-urgent-action-needed- to-address-homelessness-in-europe
(40) https://www.feantsa.org/public/user/Resources/magazine/2019/Spring/Homeless_in_Europe_magazine_-_Spring_2019.pdf; https://www.feantsa.org/en/news/2020/07/23/fifth-overview-of-housing-exclusion-in-europe-2020
(41) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20190122-1?inheritRedirect=true
(42) https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tessi012/default/table?lang=ro
(43) OECD, Visser (2016) Baza de date ICTWSS. https://www.etuc.org/en/document/etuc-reply-first-phase-consultation-social-partners-under-article-154-tfeu-possible-action, p. 6, nr. 15.
(44) Eurofound, „Industrial relations: Developments 2015-2019” (Relații industriale: evoluții 2015-2019), 11 decembrie 2020.
(45) https://www.ituc-csi.org/IMG/pdf/2019-06-ituc-global-rights-index-2019-report-en-2.pdf
(46) OECD, ‘Negotiating Our Way Up: Collective Bargaining in a Changing World of Work’, (Negocierea colectivă într-o lume a muncii în schimbare), 18 noiembrie 2019, figura 3.10, p. 125.
(47) Van den Berg, A., Grift, Y., van Witteloostuijn, A., ‘The effect of employee workplace representation on firm performance: a cross-country comparison within Europe’, raport de cercetare 2013-008, ACED 2013-016, Universitatea Antwerp, aprilie 2013.
(48) https://www.europarl.europa.eu/news/en/headlines/society/20200604STO80506/parliament-calls-for-a-new-ambitious-eu-disability-strategy
(49) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/pdfscache/34425.pdf
(50) Indicele egalității de gen 2019.
(51) https://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2014_2019/documents/empl/dv/empl20141120-wss-people-disabilities-/empl20141120-wss-people-disabilities-en.pdf
(52) Eurostat Statistics Explained, „Europe 2020 indicators – poverty and social exclusion”, 11 iunie 2020 (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Europe_2020_indicators_-_poverty_and_social_exclusion&oldid=394836).
(53) https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=89&furtherNews=yes&langId=en&newsId=9378
(54) Eurofound, „Sărăcia persoanelor încadrate în muncă în UE”, 5 septembrie 2017.
(55) https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/ilc_peps04/default/table?lang=en
(56) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Minimum_wage_statistics
(57) https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Minimum_wage_statistics#Minimum_wages_expressed_in_purchasing_power_standards
(58) Eurofound (2020), Minimum wages in 2020:Annual review (Salariile minime în 2020: Revizuire anuală, 4 iunie 2020).
(59) ETUI, Benchmarking Working Europe 2019, ‘Labour market and social developments’ chapter, 2019. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=89&furtherNews=yes&langId=en&newsId=9378
(60) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2016/587285/IPOL_STU%282016%29587285_‌EN.pdf
(61) Eurofound, „Sărăcia persoanelor încadrate în muncă în UE”, 5 septembrie 2017 (https://www.eurofound.europa.eu/publications/report/2017/in-work-poverty-in-the-eu).
(62) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20200511-1
(63) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20200511-1
(64) https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef18001en.pdf
(65) https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef18001en.pdf
(66) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/DDN-20190517-1
(67) Eurofound, Living, Working and COVID-19 (Set de date despre viața, lucrul și COVID-19), 28 septembrie 2020 (http://eurofound.link/covid19data).
(68) Eurofound, Living, Working and COVID-19 (Set de date despre viața, lucrul și COVID-19), 28 septembrie 2020 (http://eurofound.link/covid19data).
(69) https://www.worldbank.org/en/topic/poverty/brief/projected-poverty-impacts-of-COVID-19
(70) Employment and Social Developments in Europe 2019 (Evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale) (https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8219).
(71) „Primul pilon” al unei abordări tipice bazate pe trei piloni în ceea ce privește pensiile constă în pensii publice legale care sunt administrate de stat și, de obicei, finanțate din contribuțiile la asigurările sociale și/sau din veniturile fiscale generale pe baza unui regim de pensii de tip redistributiv. Sursă: Nota de informare a EPRS intitulată „Sistemele de pensii ale Uniunii Europene: adecvate și sustenabile?”, noiembrie 2015.
(72) În conformitate cu rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (JO C 366, 27.10.2017, p. 19) și cu orientările politice pentru Comisia Europeană 2019-2024: „Pentru a-i sprijini pe toți copiii aflați în dificultate, voi crea Garanția europeană pentru copii, preluând astfel o propunere a Parlamentului European”.
(73) „O Uniune mai ambițioasă: Programul meu pentru Europa”, Orientări politice pentru următoarea Comisie Europeană 2019-2024.
(74) Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană (JO L 186, 11.7.2019, p. 105).
(75) Furnizarea de amenajări rezonabile este o obligație prevăzută de Directiva UE privind egalitatea de tratament (JO L 303, 2.12.2000, p. 16) și de articolul 5 din CRPD a ONU;
(76) Anexele la Programul de lucru al Comisiei pentru 2021 (COM(2020)0690), obiectivul de politică nr. 9 din cadrul secțiunii intitulate „O Europă pregătită pentru era digitală”.
(77) Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, p. 79).
(78) Rezoluția din 30 ianuarie 2020 referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați, punctul 2 (Texte adoptate, P9_TA(2020)0025).
(79) Conform strategiei, Comisia ar fi trebuit să prezinte măsuri obligatorii privind transparența salarială până la sfârșitul anului 2020.
(80) Înființarea de filiale (sau societăți de tip „cutie poștală”) și/sau de agenții de muncă temporară în statele membre cu salarii mai mici, cu unicul scop de a utiliza lucrători detașați în loc de a angaja lucrători locali.
(81) Conform dispozițiilor Directivei (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană (JO L 186, 11.7.2019, p. 105).
(82) Printre acestea se numără petițiile 0240/18, 0328/18, 0365/18, 0374/18, 0396/18, 0419/18, 0829/2018, 0897/2018, 1161/2018, 0290/19, 0310/2019, 0335/2019, 0579/19, 0624/19, 0652/19, 0683/2019, 0737/2019, 1017/19, 1045/2019, 1241/2019, 1318/2019 și 0036/2020.
(83) Printre acestea se numără petițiile 1378/2013, 0019/2016, 0020/2016, 0021/2016, 0099/2017, 1162/2017, 0110/2018 și 0335/2019.
(84) Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor (JO L 249, 31.7.2020, p. 1).
(85) Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 28 octombrie 2020 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (COM(2020)0682).
(86) Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 28 octombrie 2020 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (COM(2020)0682).
(87) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1); Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (JO L 94, 28.3.2014, p. 65); Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).
(88) Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (JO L 262, 17.10.2000, p. 21).
(89) Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (JO L 158, 30.4.2004, p. 50).


Impactul COVID-19 asupra tineretului și a sportului
PDF 156kWORD 49k
Rezoluția Parlamentului European din 10 februarie 2021 referitoare la impactul COVID-19 asupra tineretului și asupra sportului (2020/2864(RSP))
P9_TA(2021)0045B9-0115/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2020 referitoare la drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale și ale familiilor lor în cadrul crizei provocate de COVID-19(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 privind viitorul demografic al Europei(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la Garanția pentru tineret(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2020 referitoare la viitorul învățământului european în contextul pandemiei de COVID-19(5),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la impactul COVID-19 asupra tineretului și a sportului (O-000074/2020 – B9‑0005/2021),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru cultură și educație,

A.  întrucât, potrivit Organizației Internaționale a Muncii(6), actuala pandemie de COVID-19 afectează tinerii în mod disproporționat și este probabil ca aceștia să sufere efecte negative grave și de lungă durată asupra situației lor economice, a sănătății și a stării lor de bine, inclusiv pierderea oportunităților de educație, voluntariat și formare într-o etapă crucială a dezvoltării lor;

B.  întrucât impactul pandemiei de COVID-19 asupra funcționării programelor UE pentru tineret și educație în domeniul muncii pentru tineri și al voluntariatului, asupra sistemelor naționale de învățământ, asupra ocupării forței de muncă și a veniturilor și asupra libertăților civile exacerbează inegalitățile, așa cum reiese din statisticile OCDE, care arată că numai aproximativ jumătate dintre elevi pot avea acces la întreaga programă de învățământ sau la cea mai mare parte a acesteia, în pofida eforturilor țărilor de a oferi soluții de învățare online; întrucât această situație agravează consecințele decalajului digital și împiedică dezvoltarea competențelor digitale necesare, iar accesul la programa școlară nu înseamnă întotdeauna că elevii aflați în dificultate pot învăța;

C.  întrucât tinerii s-au aflat în centrul activităților de solidaritate pentru a răspunde nevoilor comunităților lor, în contextul pandemiei de COVID-19, de la lansarea de campanii de sensibilizare, la participarea în prima linie, în cadrul Corpului european de solidaritate și la alte inițiative de voluntariat;

D.  întrucât efectele negative ale pandemiei sunt atât de ample încât au contribuit și mai mult la restrângerea spațiului civic în statele membre din întreaga Europă; multe activități pentru tineret și organizații sportive se confruntă cu perspectiva de a trebui să se închidă, ceea ce ar avea un impact negativ asupra structurilor consacrate de cooperare europeană și internațională și ar limita în mod substanțial angajamentul civic;

E.  întrucât efectele psihosociale ale COVID-19 afectează sănătatea mintală a tinerilor și capacitatea de socializare, atât din cauza factorilor imediați, cât și a celor pe termen lung; întrucât lipsa activităților recreative și constrângerile sociale au un efect disproporționat asupra copiilor și tinerilor cu dizabilități;

F.  întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact devastator asupra sportului și a sectoarelor și industriilor conexe; întrucât impactul economic asupra sportului profesionist a fost enorm, deoarece veniturile au scăzut din cauză că numeroase evenimente de la toate nivelurile au trebuit să fie anulate sau organizate fără spectatori;

G.  întrucât impactul actual al pandemiei asupra sportului semiprofesionist și de masă și a activităților recreative este devastator, existența multor cluburi sportive fiind amenințată, deoarece ele sunt în mod inerent organizații non-profit și funcționează în cea mai mare parte cu ajutorul voluntarilor și, prin urmare, își desfășoară activitatea fără rezerve financiare;

H.  întrucât constrângerile pandemiei de COVID-19 și lipsa unor posibilități suficiente de antrenament și pregătire regulate în sportul de contact fizic dăunează evoluției și dezvoltării sportivilor;

I.  întrucât sportul este un sector economic important, care reprezintă 2,12 % din PIB-ul total și 2,72 % din totalul locurilor de muncă din UE și creează aproximativ 5,67 milioane de locuri de muncă;

J.  întrucât sportul îndeplinește funcții sociale importante, de exemplu prin promovarea incluziunii sociale, a integrării, a coeziunii și a valorilor, precum respectul și înțelegerea reciproce, solidaritatea, diversitatea și egalitatea, inclusiv egalitatea de gen; întrucât sportul și activitățile de voluntariat asociate pot îmbunătăți sănătatea fizică și mintală și, în special, capacitatea de inserție profesională a tinerilor, ajutând totodată tinerii să stea departe de implicarea în violență, inclusiv violența de gen, criminalitate și consumul de droguri;

Tineretul

1.  este preocupat de faptul că, din cauza faptului că piața forței de muncă tinere este deosebit de sensibilă la ciclurile și crizele economice, ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor este afectată mai puternic de consecințele pandemiei actuale, amplificând tendințele negative ale unui sector dominat în mare măsură de locuri de muncă instabile, slab remunerate, cu fracțiune de normă, cu protecție legală și standarde de securitate socială mai slabe;

2.  subliniază impactul deosebit de acut pe care pandemia actuală l-a avut asupra tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) și subliniază necesitatea de a soluționa problemele cu care se confruntă tinerii din grupurile vulnerabile; subliniază necesitatea de a lua în considerare disparitățile considerabile între femei și bărbați în privința proporției persoanelor care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare;

3.  subliniază că sectoarele cu utilizare intensivă a forței de muncă, caracterizate adesea de salarii mici, cum ar fi comerțul cu ridicata și cu amănuntul, serviciile de cazare, turism și alimentație, care, în general, angajează lucrători tineri necalificați și studenți care lucrează, au fost afectate cel mai dramatic; constată că șomajul și sărăcia în rândul tinerilor au crescut constant de la izbucnirea pandemiei; consideră că este probabil ca șomajul în rândul tinerilor să crească în continuare pe termen scurt și să se mențină, pe termen lung, peste nivelurile din perioada anterioară pandemiei;

4.  îndeamnă Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a contracara efectele dezastruoase asupra ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv prin politici macroeconomice (fiscale și monetare) care direcționează cheltuielile publice către acordarea de subvenții pentru recrutare sau garanții pentru tineret în sprijinul unor programe adaptate pentru menținerea și crearea de locuri de muncă și pentru perfecționarea și recalificarea tinerilor, precum și prin investiții în sectoarele economice care au potențialul de a absorbi tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă, oferind locuri de muncă de calitate și condiții decente de muncă și remunerare;

5.  reamintește rolul voluntariatului în dezvoltarea aptitudinilor de viață și profesionale ale tinerilor; consideră că activitățile de voluntariat sprijinite financiar au potențialul de a-i ajuta pe tinerii șomeri să facă față șocului economic al crizei provocate de pandemia de COVID-19, să-și aducă, în același timp, contribuția în societate și să dobândească o experiență valoroasă care le facilitează tranziția către un loc de muncă stabil pe termen lung; consideră că Corpul european de solidaritate îi poate ajuta pe tinerii europeni să își deschidă orizontul dincolo de realitățile lor locale; îndeamnă Comisia, în acest sens, să ofere claritate și orientări uniforme pentru punerea în aplicare a programelor în situații de criză și pentru eliminarea barierelor din calea participării cauzate, printre altele, de lipsa flexibilității finanțării, reducerea finanțării, restricțiile înăsprite privind acordarea de vize voluntarilor din țările partenere și de incapacitatea de a asigura statutul juridic al tinerilor ca voluntari;

6.  subliniază importanța capitală a învățării informale și non-formale, artelor, sportului, voluntariatului și activităților sociale pentru a încuraja participarea tinerilor și coeziunea socială, acestea putând avea un puternic impact asupra comunităților locale și contribui la soluționarea multor probleme societale de azi;

7.  subliniază că, prin acordul încheiat la 21 iulie 2020, Consiliul European ar fi trebuit să fie mai ambițios în ceea ce privește sprijinul acordat generațiilor tinere, viitorul Europei, nu în ultimul rând prin includerea unui sprijin mai mare pentru tineri în planurile de redresare, alocând 10 % educației și o contribuție de 20 % pentru strategia digitală europeană și realizarea unei piețe unice digitale; subliniază, în acest context, că programele sectoriale care se concentrează direct pe tineret, cum ar fi Erasmus +, Corpul european de solidaritate, Garanția pentru tineret și Garanția pentru copii, sau care au potențialul de a sprijini tranziția către o Europă mai echitabilă și mai sustenabilă din punct de vedere social și ecologic, trebuie să fie mobilizate astfel încât să își atingă întregul potențial, deoarece riscă să nu își atingă obiectivele ambițioase, ceea ce ar fi extrem de dezamăgitor pentru tineri și generațiile viitoare;

8.  subliniază că actuala pandemie a exacerbat decalajul digital din UE și, ca atare, subliniază nevoia urgentă de a promova alfabetizarea digitală pentru toți și de a încuraja utilizarea, recunoașterea și validarea pe scară largă a alternativelor, inclusiv a oportunităților de învățare informală și non-formală, cum ar fi învățarea și formarea online și digitală; solicită, în special, o concentrare și un sprijin puternice pentru tinerii cursanți care au suferit o pierdere de venituri în învățământul și formarea tehnice, duale și profesionale, precum și dezvoltarea și utilizarea pe scară largă a unor instrumente digitale de calitate, a materialelor de predare și de învățare și a conținutului, pentru a preveni abandonul școlar și pentru a asigura o tranziție lină și eficace de la școală la locul de muncă; subliniază că, în pofida contextului specific al COVID-19, este important să se mențină învățarea în persoană pentru a garanta că nimeni nu este lăsat în urmă, în special copiii de vârstă mică, grupurile vulnerabile și tinerii care provin din medii socioeconomice dificile, fără mijloace sau competențe tehnologice;

9.  îndeamnă Comisia și statele membre să crească investițiile în soluții și alfabetizare digitale pentru dezvoltarea de aptitudini, competențe și calificări practice, să pună la dispoziția tuturor accesul la alfabetizarea digitală și să promoveze dezvoltarea unor instrumente de învățare online independente, multilingve, favorabile incluziunii și gratuite, pentru a îmbunătăți nivelul general al aptitudinilor și competențelor digitale în cadrul punerii în aplicare a Planului de acțiune pentru educația digitală (2021-2027); subliniază necesitatea de a dezvolta competențe în rândul cadrelor didactice, formatorilor, directorilor de școală, părinților și al managerilor, în vederea îmbunătățirii ofertei de învățare online, la distanță și mixtă, cu un accent deosebit pe programele de dezvoltare a competențelor;

10.  este preocupat de faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 a sporit anxietatea și frica în rândul tinerilor, ceea ce riscă să aibă un impact considerabil asupra vieții lor și a tranziției de la școală la locul de muncă; solicită utilizarea pe scară largă a serviciilor personalizate de sănătate mintală, a sprijinului psihosocial și a activităților sportive, fie ca măsuri de sine stătătoare, fie ca măsuri modulare, precum și extinderea sprijinului pentru bunăstarea mintală în instituțiile de educație și formare, pentru a garanta că pandemia nu produce efecte psihologice de lungă durată; subliniază impactul pandemiei asupra tinerilor cu handicap și a tinerilor care locuiesc în zone rurale și îndepărtate și invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită nevoilor acestui grup, adaptând măsurile și serviciile de sprijin disponibile;

11.  solicită o abordare bazată pe drepturi și pe principiile nediscriminării și egalității, care să fie aplicată diferitelor politici pentru a aborda formele multiple de discriminare cu care se confruntă tinerii în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și reamintește Comisiei și statelor membre necesitatea unei abordări speciale pentru sprijinirea și protejarea grupurilor vulnerabile, cum ar fi tinerii cu dizabilități, tinerii din medii defavorizate și expuși riscului de violență domestică, tinerii migranți și refugiații, precum și membrii tineri ai comunității LGTBIQ +; subliniază importanța accesului liber la informații de calitate privind pandemia de COVID-19 în ansamblu, adaptate nevoilor tinerilor;

12.  subliniază că activitățile sportive și activitățile pentru tineret, în toată diversitatea lor, sunt în pericol în întreaga Europă, ceea ce duce la reducerea spațiului civic și îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a menține structurile și a asigura diversitatea ofertei în domeniul tineretului și sportului; reamintește necesitatea implicării puternice a autorităților locale, a organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în punerea în aplicare a unor soluții menite să sprijine tinerii și organizațiile de tineret și sportive; subliniază importanța sportului organizat și a organizațiilor de tineret pentru coeziunea socială;

Sportul

13.  este profund îngrijorat de posibilele daune de durată aduse sectorului sportului, nu numai din punct de vedere economic și al ocupării forței de muncă, ci și pentru societate în ansamblu;

14.  subliniază că sportul și exercițiile fizice sunt deosebit de importante în circumstanțele cauzate de pandemie, deoarece acestea consolidează reziliența fizică și mentală; salută faptul că, potrivit datelor, măsurile de izolare au determinat unele persoane să practice anumite sporturi individuale mai frecvent și mai activ; este preocupat, pe de altă parte, de lipsa activității fizice observată în rândul multor tineri în timpul măsurilor de izolare și de consecințele pe care acest lucru le-ar putea avea asupra sănătății publice;

15.  subliniază că modelul sportiv european trebuie menținut și promovat, întrucât solidaritatea, echitatea și abordarea bazată pe valori vor fi mai importante ca oricând pentru redresarea sectorului sporturilor și pentru supraviețuirea sportului de masă;

16.  reamintește că sportul promovează și inculcă valori precum respectul și înțelegerea reciproce, solidaritatea, diversitatea, echitatea, cooperarea și angajamentul civic și promovează coeziunea și integrarea migranților și a refugiaților; subliniază faptul că sportul nu cunoaște granițe și reunește persoane din medii socioeconomice și etnice diferite; consideră că sportul de masă, în special, joacă un rol esențial în promovarea incluziunii sociale a persoanelor cu mai puține oportunități, a persoanelor care aparțin grupurilor vulnerabile și a persoanelor cu dizabilități; invită Comisia, în acest sens, să consolideze incluziunea prin sport și să exploreze noi căi pentru a maximiza impactul și influența sa; solicită să se acorde un sprijin sporit familiilor cu venituri mici pentru a le permite copiilor lor să participe la activități sportive și la alte activități recreative;

17.  subliniază că persoanele cu handicap se confruntă cu provocări financiare și organizaționale considerabile în ceea ce privește accesul la sport, atât în contextul sportului de masă, cât și la nivel profesionist, care au fost exacerbate în timpul pandemiei de COVID-19 și, prin urmare, îndeamnă Comisia să abordeze această problemă în mod specific în viitoarea sa strategie pentru persoanele cu handicap;

18.  evidențiază că pandemia de COVID-19 are consecințe devastatoare asupra întregului sector al sporturilor, la toate nivelurile, în special asupra organizațiilor și cluburilor, ligilor, centrelor de fitness, sportivilor, antrenorilor, personalului și afacerilor legate de sport, inclusiv asupra organizatorilor de evenimente sportive și a mass-mediei din domeniul sportului; consideră că drumul către redresare va fi dificil și subliniază necesitatea unor măsuri de ajutor specifice;

19.  consideră că instrumentele generale de redresare adoptate de UE ca răspuns la criză trebuie să contribuie la sprijinirea sectorului sportului pe termen scurt și îndeamnă statele membre să se asigure că sectorul sportului beneficiază de fondurile naționale de sprijin, de fondurile structurale și de planurile naționale de redresare și reziliență, în ciuda caracteristicilor sale specifice și a structurilor sale organizaționale;

20.  subliniază importanța pachetelor de salvare care vizează toate sporturile; subliniază că, deși sporturile majore pentru public au fost adesea cel mai afectate din punct de vedere financiar, acestea nu ar trebui să fie singurele eligibile pentru ajutor financiar sau cărora li se acordă prioritate în acest sens;

21.  consideră că este posibil ca sprijinul financiar existent să nu fie suficient și invită Comisia să exploreze toate căile posibile de furnizare a unui sprijin specific suplimentar atât pentru sporturile de amatori, cât și pentru cele profesioniste, cu scopul de a crește viabilitatea întregului sector;

22.  invită Comisia și statele membre să consolideze redresarea și reziliența sectorului sporturilor în general și a sportului de masă în special, prin intermediul programelor UE disponibile și pentru care sectorul este eligibil, inclusiv programul Erasmus + și Corpul european de solidaritate, și să asigure accesul deplin al sportului la Mecanismul de redresare și reziliență, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune, Fondul social european Plus și EU4Health; subliniază că integrarea sportului în reglementările relevante și eliminarea tuturor obstacolelor din procesul de solicitare la nivel național sunt esențiale în acest sens;

23.  invită Comisia să evalueze în detaliu impactul economic și social al pandemiei de COVID-19 asupra sportului în toate statele membre și, pe baza rezultatelor acestei evaluări, să elaboreze o abordare europeană pentru a face față provocărilor și pentru a atenua posibilele consecințe;

24.  solicită un schimb structurat și sistematic de bune practici între statele membre în ceea ce privește abordarea efectelor crizei asupra sportului și o analiză sistematică a datelor și informațiilor privind participarea la activități sportive și impactul COVID-19; consideră că este util să se exploreze dezvoltarea unor noi modalități de practicare a sportului în situații care necesită distanțare fizică;

25.  consideră că este nevoie urgentă de o cooperare transsectorială amplă pentru a depăși provocările care au apărut în sectorul sportului ca urmare a pandemiei de COVID-19; subliniază, în acest sens, că ar trebui încurajată în continuare colaborarea la toate nivelurile, inclusiv cu toți cei implicați în sport, sectorul afacerilor legate de sport și alte părți interesate relevante;

26.  constată că utilizarea soluțiilor digitale, cum ar fi aplicațiile sportive, a crescut în timpul crizei; consideră că digitalizarea în continuare a sectorului sportului va spori reziliența acestuia în orice criză viitoare; solicită dezvoltarea unor instrumente digitale care să permită finanțarea activităților sportive în timpul pandemiei;

27.  invită Comisia să coordoneze toate măsurile luate pentru a aborda consecințele pandemiei de COVID-19 asupra sportului într-un plan de acțiune specific al UE;

28.  îndeamnă Consiliul să acorde prioritate măsurilor și acțiunilor menite să ajute sectorul să facă față consecințelor pandemiei pe termen scurt și lung în viitorul Plan de lucru al UE pentru sport;

29.  consideră că, atât timp cât pandemia continuă să evolueze, federațiile sportive europene și internaționale și statele membre vor trebui să participe la un dialog coordonat pentru a discuta posibilitățile de continuare în siguranță a evenimentelor și competițiilor sportive internaționale majore; îndeamnă statele membre și Comisia să depună eforturi pentru o abordare coordonată în ceea ce privește prezența pe stadioane, restricțiile de călătorie și testarea COVID-19 pentru a permite planificarea eficientă și organizarea responsabilă a competițiilor sportive paneuropene;

30.  solicită măsuri de consolidare a prevenirii dopajului în timpul măsurilor de izolare impuse de pandemia de COVID-19 și după acestea pentru a promova sănătatea sportivilor și fair play-ul în sportul european;

31.  consideră că sporturile au fost afectate în mod diferit și că, în cadrul anumitor sporturi, cluburile mai mici, competițiile diviziilor inferioare și activitățile de masă au avut de suferit, în special din cauza dependenței lor economice de micii sponsori sau de contribuțiile sportivilor înșiși; subliniază că sporturile practicate de amatori constituie baza sportului profesionist, întrucât cluburile mici din sportul de masă au o contribuție semnificativă la dezvoltarea tinerilor sportivi și funcționează în principal cu ajutorul voluntarilor; subliniază importanța solidarității la nivelul comunității sportive europene în cadrul diferitelor sporturi și între ele și solicită un sprijin sporit pentru sporturile mai puțin populare și sportul de masă, având în vedere dificultățile economice legate de menținerea activităților lor;

32.  subliniază că constrângerile cauzate de pandemia de COVID-19 și lipsa unor posibilități suficiente de antrenament și pregătire regulate pentru sporturile de contact fizic au dăunat evoluției și dezvoltării sportivilor; consideră că organizatorii de evenimente, formatorii și sportivii înșiși ar trebui să fie informați cu privire la posibilele implicații ale lipsei prelungite de antrenament intensiv; solicită cooperarea între instituțiile și organizațiile din domeniul sporturilor în ceea ce privește sprijinirea proiectelor și conceptelor care pun accentul pe recuperarea capacităților pierdute;

33.  consideră că arenele și stadioanele sunt fundamentale pentru structura socială a sportului și ecosistemele culturale ale societăților noastre; recunoaște că facilitarea redeschiderii locurilor de desfășurare a activităților sportive este esențială pentru sănătatea și starea de bine a cetățenilor noștri și pentru redresarea economică, atât în prezent, cât și în viitor;

o
o   o

34.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.
(2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0183.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0239.
(4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0267.
(5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0282.
(6) Global report, Youth & COVID-19: Impacts on jobs, education, rights and mental well-being, 11 august 2020.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate