Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (3), articolele 6, 7, 13, articolul 14 alineatul (1), articolul 16 alineatul (1), articolul 17 alineatul (1), articolul 17 alineatul (3), articolul 17 alineatul (8), articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și articolele 265, 310, 317 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(1) („Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept”),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept(2) și rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027, Acordul interinstituțional, Instrumentul de redresare al UE și Regulamentul privind statul de drept(3),

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2020 privind statul de drept din 30 septembrie 2020 (COM(2020)0580),

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 21 iulie 2020 și la 11 decembrie 2020,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care invită Consiliul să stabilească, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea(4),

–  având în vedere hotărârea CJUE din 3 iunie 2021 în cauza C-650/18 de respingere a acțiunii Ungariei împotriva rezoluției Parlamentului din 12 septembrie 2018 care a declanșat procedura de stabilire a existenței unui risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor pe care se întemeiază Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017 în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE referitoare la statul de drept în Polonia: propunere de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept (COM(2017)0835),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește situația din Polonia(6),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, valori consacrate la articolul 2 din TUE;

B.  întrucât orice risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor consacrate la articolul 2 din TUE nu privește numai statul membru în care se materializează riscul, ci are un impact și asupra celorlalte state membre, asupra încrederii reciproce dintre acestea, asupra naturii înseși a Uniunii și asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi în temeiul legislației Uniunii;

C.  întrucât articolul 7 alineatul (1) din TUE a fost declanșat de Comisie și de Parlament în ceea ce privește Polonia și, respectiv, Ungaria, în urma constatării unui risc clar de încălcare gravă a valorilor pe care se întemeiază Uniunea; întrucât Consiliul a organizat până în prezent trei audieri ale Poloniei și două audieri ale Ungariei în cadrul Consiliului Afaceri Generale;

D.  întrucât Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și este aplicabil de atunci;

E.  întrucât aplicabilitatea, scopul și domeniul de aplicare ale Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept sunt clar definite în acesta și, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia „asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora”;

F.  întrucât aplicarea Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept nu poate face obiectul adoptării de orientări și reamintește că nicio orientare nu trebuie să submineze intenția colegiuitorilor;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 234 din TFUE, Parlamentul European are dreptul să voteze o moțiune de cenzură împotriva Comisiei;

H.  întrucât Comisia „își exercită responsabilitățile în deplină independență”, iar membrii săi „nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție” [articolul 17 alineatul (3) din TUE, articolul 245 din TFUE] și, în plus, „răspunde în fața Parlamentului European” [articolul 17 alineatul (8) din TUE] și „asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora” [articolul 17 alineatul (1) din TUE];

I.  întrucât numai CJUE are competența de a anula Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept sau orice parte a acestuia și întrucât acțiunile introduse în fața CJUE nu au efect suspensiv, în conformitate cu articolul 278 din TFUE;

J.   întrucât interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate în conformitate cu principiile generale încorporate în tratatele Uniunii, în special cu valorile prevăzute la articolul 2 din TUE, și cu principiul bunei gestiuni financiare consacrat la articolul 317 din TFUE și în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(7) (Regulamentul financiar),

1.  își reiterează poziția cu privire la Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și este direct aplicabil în toate elementele sale în Uniunea Europeană și în toate statele sale membre pentru toate fondurile din bugetul UE, inclusiv resursele alocate de atunci prin Instrumentul de redresare al UE;

2.  invită Comisia și Consiliul să recunoască în sfârșit nevoia urgentă de acțiune pentru apărarea valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și să admită că un stat membru nu își poate modifica legislația, inclusiv dispozițiile constituționale, în așa fel încât să se reducă protecția acestor valori; consideră că cooperarea loială reciprocă între instituții este subminată dacă preocupările Parlamentului nu sunt pe deplin împărtășite și luate în considerare; reamintește că Parlamentul are dreptul de a vota o moțiune de cenzură împotriva Comisiei și are posibilitatea de a reacționa la lipsa de cooperare din partea Consiliului; invită alte instituții să colaboreze mai degrabă decât să obstrucționeze eforturile de soluționare a crizei actuale;

3.  reamintește că, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept, „Comisia verifică dacă dreptul aplicabil a fost respectat și, acolo unde este cazul, ia toate măsurile adecvate pentru a proteja bugetul Uniunii”; consideră că situația respectării principiilor statului de drept în unele state membre justifică utilizarea imediată a Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept;

4.  îndeamnă Comisia să reacționeze rapid la încălcările continue grave ale principiilor statului de drept în unele state membre, care provoacă un pericol grav în ceea ce privește distribuirea echitabilă, legală și imparțială a fondurilor UE, în special în cadrul gestiunii partajate, și să efectueze o analiză aprofundată a necesității de a declanșa, fără întârzieri nejustificate, procedura prevăzută în Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept; își reiterează apelul adresat Comisiei de a-și îndeplini imediat obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament de a informa în mod corespunzător Parlamentul cu privire la orice notificare scrisă adresată statelor membre în cauză, prezentând elementele faptice și motivele specifice ale încălcării statului de drept sau ale oricăror investigații în curs; constată că, până în prezent, Parlamentul nu a primit nicio astfel de informație cu privire la vreo notificare;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la indiciile tot mai clare și la riscul tot mai mare de utilizare abuzivă a bugetului Uniunii ca mijloc de deteriorare a statului de drept în unele state membre; regretă incapacitatea Consiliului de a realiza progrese semnificative în ceea ce privește asigurarea respectării valorilor Uniunii în cadrul procedurilor în curs prevăzute la articolul 7, ca răspuns la amenințările la adresa valorilor europene comune care au loc în Polonia și Ungaria; subliniază că eșecul Consiliului în a face uz efectiv de articolul 7 din TUE continuă să submineze integritatea valorilor comune europene, încrederea reciprocă și credibilitatea Uniunii în ansamblu; îndeamnă viitoarele președinții să organizeze audieri în mod regulat; recomandă Consiliului să adreseze recomandări concrete statelor membre în cauză în urma audierilor, așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) din TUE și să indice termene pentru punerea în aplicare a acestor recomandări;

6.  subliniază că, în pofida numeroaselor rezoluții și rapoarte ale Parlamentului European și a mai multor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și hotărâri ale CJUE, situația statului de drept în Uniunea Europeană continuă să se deterioreze;

7.  invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv regulamentul, și pentru a aborda încălcările persistente ale democrației și ale drepturilor fundamentale în întreaga Uniune, inclusiv atacurile împotriva libertății media și a jurnaliștilor, a migranților, a drepturilor femeilor, a drepturilor persoanelor LGBTIQ, a libertății de asociere și a libertății de întrunire; salută decizia adoptată de Marea Cameră a CJUE de a respinge acțiunea Ungariei împotriva rezoluției Parlamentului din 12 septembrie 2018 care a declanșat procedura prevăzută la articolul 7; regretă incapacitatea Comisiei de a răspunde în mod adecvat numeroaselor preocupări exprimate de Parlament cu privire la democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în mai multe state membre; invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv articolul 7 din TUE, Cadrul privind statul de drept și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 19 alineatul (1) din TUE, precum și alte instrumente, cum ar fi procedurile accelerate, cererile de măsuri provizorii în fața CJUE și acțiunile privind neexecutarea hotărârilor Curții; solicită Comisiei să își motiveze în mod explicit decizia de a nu utiliza instrumentele recomandate de Parlament;

8.  subliniază că este important să se sprijine și să se consolideze cooperarea dintre instituțiile UE, statele membre, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Parchetul European (EPPO); salută faptul că EPPO a devenit operațional la 1 iunie 2021;

9.  subliniază că raportul anual privind statul de drept este un instrument separat, complementar Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept; invită Comisia să utilizeze constatările raportului anual în evaluarea sa în sensul regulamentului; cere Comisiei să includă în raportul său anual privind statul de drept o secțiune specială, în care să analizeze cazurile în care încălcarea principiilor statului de drept într-un stat membru poate afecta sau riscă să afecteze grav buna gestiune financiară a bugetului Uniunii într-un mod suficient de direct;

10.  regretă faptul că Comisia nu a trimis notificări scrise statelor membre de la intrarea în vigoare a regulamentului, în pofida numeroaselor preocupări legate de încălcările statului de drept identificate în Raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept, precum și existența a două proceduri în curs în temeiul articolului 7, care au un impact asupra bunei gestiuni financiare a bugetului Uniunii și sunt în continuare nesoluționate de statele membre; ia act de faptul că absența acțiunilor în temeiul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 din regulament constituie un refuz al Comisiei de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul acestuia;

11.  reamintește că, în rezoluția sa referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept, Parlamentul a acordat Comisiei un termen concret și constată cu dezamăgire că Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile în acest termen; subliniază că acest lucru constituie un temei suficient pentru introducerea unei acțiuni în justiție împotriva Comisiei în temeiul articolului 265 din TFUE;

12.  regretă faptul că Comisia nu a răspuns la solicitările Parlamentului până la 1 iunie 2021 și nu a activat procedura prevăzută în Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept în cazurile cele mai evidente de încălcare a statului de drept în UE; încredințează Președintelui sarcina de a solicita Comisiei, în termen de cel mult două săptămâni de la data adoptării prezentei rezoluții, în temeiul articolului 265 din TFUE, să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament; afirmă că, pentru a fi pregătit, Parlamentul va începe, între timp, imediat pregătirile necesare pentru eventuale proceduri judiciare în temeiul articolului 265 din TFUE împotriva Comisiei;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și statelor membre.

(1) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1. (2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0103. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0360. (4) JO C 433, 23.12.2019, p. 66. (5) Hotărârea din 3 iunie 2021, Ungaria/Parlamentul, C-650/18, ECLI:EU:C:2021:426. (6) JO C 129, 5.4.2019, p. 13. (7) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.