Index 
Texte adoptate
Marţi, 9 martie 2021 - Bruxelles
Cerere de ridicare a imunității lui Carles Puigdemont i Casamajó
 Cerere de ridicare a imunității lui Antoni Comín i Oliveres
 Cerere de ridicare a imunității Clarei Ponsatí Obiols
 Cerere de ridicare a imunității lui Valter Flego
 Cerere de ridicare a imunității lui Nuno Melo
 Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: măsuri pentru abordarea perturbării pieței în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol, provocată de pandemia de COVID-19
 Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: contribuția financiară în sectorul apicol
 Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: identificarea instituțiilor globale de importanță sistemică și definirea de subcategorii ale instituțiilor globale de importanță sistemică
 Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: modalitățile de plată a contribuțiilor la cheltuielile administrative ale Comitetului unic de rezoluție
 Programul InvestEU ***I
 Programul de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății pentru perioada 2021-2027 („programul «UE pentru sănătate»”) ***I

Cerere de ridicare a imunității lui Carles Puigdemont i Casamajó
PDF 132kWORD 45k
Decizia Parlamentului European din 9 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității lui Carles Puigdemont i Casamajó (2020/2024(IMM))
P9_TA(2021)0059A9-0020/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității primită la 13 ianuarie 2020, trimisă de președintele Tribunal Supremo (Curtea Supremă) din Spania și formulată, la 10 ianuarie 2020, de președintele Secției 2 a Tribunal Supremo din Spania în legătură cu procedura specială nr. 3/20907/2017; având în vedere anunțarea acestei cereri de ridicare a imunității în ședința plenară din 16 ianuarie 2020,

–  în urma audierii lui Carles Puigdemont i Casamajó în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere decizia din 13 iunie 2019 a Junta Electoral Central (Biroul Electoral Central) din Spania(2),

–  având în vedere anunțul făcut în ședința plenară din 13 ianuarie 2020 potrivit căruia, în urma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 decembrie 2019, Parlamentul a luat act de alegerea lui Carles Puigdemont i Casamajó, în calitate de deputat în Parlamentul European, cu efect de la 2 iulie 2019,

–  având în vedere articolul 71 alineatele (1) și (2) din Constituția Spaniei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0020/2021),

A.  întrucât președintele Secției 2 a Tribunal Supremo din Spania a solicitat ridicarea imunității lui Carles Puigdemont i Casamajó, deputat în Parlamentul European, în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, în legătură cu procedura specială penală nr. 3/20907/2017 pentru o presupusă infracțiune de sedițiune, așa cum este prevăzută la articolele 544 și 545 din Codul penal spaniol, precum și o infracțiune de deturnare de fonduri publice, așa cum este prevăzută la articolul 432 din Codul penal spaniol, coroborat cu articolul 252;

B.  întrucât faptele care fac obiectul urmăririi penale ar fi fost comise în 2017; întrucât ordonanța de urmărire penală în acest caz a fost emisă la 21 martie 2018 și confirmată prin ordonanțe ulterioare de respingere a recursurilor; întrucât ancheta a fost închisă prin ordonanța din 9 iulie 2018 și a fost confirmată ca fiind definitivă la 25 octombrie 2018; întrucât, prin ordonanța din 9 iulie 2018, Carles Puigdemont i Casamajó, printre alții, a fost declarat în contumacie și s-a hotărât suspendarea și clasarea prezentei cauze cu privire la el și la alte persoane până când vor fi găsite;

C.  întrucât, în urma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 decembrie 2019, Parlamentul a luat act de alegerea lui Carles Puigdemont i Casamajó, în calitate de deputat în Parlamentul European, cu efect de la 2 iulie 2019,

D.  întrucât statutul de deputat în Parlamentul European a fost dobândit cu efect de la 13 iunie 2019; întrucât cererea de ridicare a imunității se referă, prin urmare, la fapte și urmăriri penale anterioare dobândirii statutului și așadar a imunității în calitate de deputat în Parlamentul European;

E.  întrucât Comisia pentru afaceri juridice a luat act de documentele prezentate membrilor comisiei de Carles Puigdemont i Casamajó, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, pe care domnia sa le-a considerat relevante pentru procedură;

F.  întrucât autoritățile statelor membre decid cu privire la oportunitatea procedurilor judiciare;

G.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să pună sub semnul întrebării temeinicia sistemelor juridice și judiciare naționale;

H.  întrucât Parlamentul European nu are competența de a evalua sau de a pune sub semnul întrebării jurisdicția autorităților judiciare naționale responsabile de procedurile penale în cauză;

I.  întrucât, în conformitate cu legislația spaniolă, așa cum a fost interpretată de instanțele naționale și așa cum a fost comunicată Parlamentului de către respectivul stat membru, Secția 2 penală a Tribunal Supremo din Spania este autoritatea competentă să solicite ridicarea imunității unui deputat în Parlamentul European;

J.  întrucât procedura de față nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor deputatului în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

K.  întrucât articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților Parlamentului propriei țări;

L.  întrucât în articolul 71 alineatele (1) și (2) din Constituția spaniolă se prevăd următoarele:

„(1) Deputații și senatorii beneficiază de inviolabilitate în ceea ce privește opiniile exprimate în exercitarea funcțiilor.

(2) Pe durata mandatelor lor, deputații și senatorii beneficiază, de asemenea, de imunitate și pot fi arestați numai în cazul unei infracțiuni flagrante. Aceștia nu pot fi inculpați sau puși sub urmărire penală fără autorizarea prealabilă a camerei aferente.”

M.  întrucât cererea de ridicare a imunității semnalează, în ceea ce privește aplicarea articolului 71 din Constituția spaniolă și, în special, în ceea ce privește stadiul procedurilor în care nu este necesar să se solicite autorizația parlamentară de a desfășura proceduri penale împotriva unei persoane acuzate care dobândește calitatea de membru al Parlamentului, că o cerere de ridicare a imunității nu este necesară în cazurile în care statutul de membru al Parlamentului este dobândit în timpul unui proces inițiat anterior sau în cazurile în care un membru al Parlamentului își preia mandatul după ce a fost trimis în judecată în mod oficial; întrucât, prin urmare, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene pentru ca măsurile să fie adoptate pe teritoriul Spaniei;

N.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să interpreteze normele interne privind privilegiile și imunitățile membrilor Parlamentului;

O.  întrucât articolul 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală;

P.  întrucât, la 14 octombrie 2019, Secția 2 a Tribunal Supremo din Spania a dispus „în vederea desfășurării procedurilor penale, emiterea, după caz, a: unui mandat de arestare național, unui mandat european de arestare sau a unui mandat internațional de arestare în vederea extrădării” lui Carles Puigdemont i Casamajó, despre care s-a confirmat că este în contumacie; întrucât, așa cum s-a explicat în cererea de ridicare a imunității, la 10 ianuarie 2020, recursul împotriva acestei decizii a fost respins în ceea ce privește revocarea „mandatelor naționale de percheziție, arestare și detenție relevante, precum și a mandatelor de arestare internaționale și europene” și a fost acceptat recursul „împotriva ordonanței din 14 octombrie 2019 și a hotărârii din 18 octombrie 2018, [...] în temeiul interpretării date de CJUE în hotărârea sa din 19 decembrie 2019 care recunoaște privilegiile și imunitățile recurentului/recurenților în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în calitatea lor de deputați în Parlamentul European”; s-a decis și să se solicite Parlamentului European ridicarea imunității lui Carles Puigdemont i Casamajó „pentru a pune în executare mandatul/mandatele european/europene de arestare emis/emise” și să fie informată autoritatea de executare din Belgia în acest sens;

Q.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (8) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției unui deputat sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă, în urma examinării cererii de ridicare a imunității, comisia a ajuns la o cunoaștere aprofundată a cauzei;

R.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

S.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

T.  întrucât acuzațiile nu au, în mod clar, nicio legătură cu poziția lui Carles Puigdemont i Casamajó de deputat în Parlamentul European, ci cu fosta sa poziție de președinte al Generalitat (Guvernul) a Cataloniei;

U.  întrucât Carles Puigdemont i Casamajó este una dintre persoanele dintr-un grup de persoane care se află într-o situație similară de a fi urmărite penal și acuzate de infracțiunile în cauză, singura diferență fiind că domnia sa beneficiază în prezent de imunitate în calitate de deputat în Parlamentul European; întrucât, prin urmare, ar trebui să se țină seama de faptul că dl Carles Puigdemont i Casamajó nu este singura persoană urmărită penal în cauza respectivă;

V.  întrucât faptele incriminate au fost comise în 2017, iar procedura penală în cauză a fost inițiată împotriva lui Carles Puigdemont i Casamajó în 2018; întrucât, în acest temei, nu se poate susține că procedurile judiciare au fost inițiate cu intenția de a împiedica activitatea politică viitoare a lui Carles Puigdemont i Casamajó în calitate de deputat în Parlamentul European, având în vedere că, la momentul respectiv, statutul său de deputat în Parlamentul European era încă ipotetic și posibil numai în viitor;

W.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit așadar nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume elemente de fapt care să indice că intenția care stă la baza procedurii juridice ar putea fi subminarea activității politice a unui deputat și, prin urmare, a Parlamentului European,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Carles Puigdemont i Casamajó în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților spaniole și lui Carles Puigdemont i Casamajó.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.
(2) Boletín Oficial del Estado, nr. 142, 14 iunie 2019, p. 62477-62478.


Cerere de ridicare a imunității lui Antoni Comín i Oliveres
PDF 132kWORD 45k
Decizia Parlamentului European din 9 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității lui Antoni Comín i Oliveres (2020/2025(IMM))
P9_TA(2021)0060A9-0021/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității primită la 13 ianuarie 2020, trimisă de președintele Tribunal Supremo (Curtea Supremă) din Spania și formulată, la 10 ianuarie 2020, de președintele Secției 2 a Tribunal Supremo din Spania în legătură cu procedura specială nr. 3/20907/2017, având în vedere anunțarea acestei cereri de ridicare a imunității în ședința plenară din 16 ianuarie 2020,

–  în urma audierii lui Antoni Comín i Oliveres în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere decizia din 13 iunie 2019 a Junta Electoral Central (Biroul Electoral Central) din Spania(2),

–  având în vedere anunțul făcut în ședința plenară din 13 ianuarie 2020 potrivit căruia, în urma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 decembrie 2019, Parlamentul a luat act de alegerea lui Antoni Comín i Oliveres, în calitate de deputat în Parlamentul European, cu efect de la 2 iulie 2019,

–  având în vedere articolul 71 alineatele (1) și (2) din Constituția Spaniei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0021/2021),

A.  întrucât președintele Secției 2 a Tribunal Supremo din Spania a solicitat ridicarea imunității lui Antoni Comín i Oliveres, deputat în Parlamentul European, în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, în legătură cu procedura specială penală nr. 3/20907/2017 pentru o presupusă infracțiune de sedițiune, așa cum este prevăzută la articolele 544 și 545 din Codul penal spaniol, precum și o infracțiune de deturnare de fonduri publice, așa cum este prevăzută la articolul 432 din Codul penal spaniol, coroborat cu articolul 252;

B.  întrucât faptele care fac obiectul urmăririi penale ar fi fost comise în 2017; întrucât ordonanța de urmărire penală în acest caz a fost emisă la 21 martie 2018 și confirmată prin ordonanțe ulterioare de respingere a recursurilor; întrucât ancheta a fost închisă prin ordonanța din 9 iulie 2018 și a fost confirmată ca fiind definitivă la 25 octombrie 2018; întrucât, prin ordonanța din 9 iulie 2018, Antoni Comín i Oliveres, printre alții, a fost declarat în contumacie și s-a hotărât suspendarea și clasarea prezentei cauze cu privire la el și la alte persoane până când vor fi găsite;

C.  întrucât, în urma hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 19 decembrie 2019, Parlamentul a luat act de alegerea lui Antoni Comín i Oliveres, în calitate de deputat în Parlamentul European, cu efect de la 2 iulie 2019,

D.  întrucât statutul de deputat în Parlamentul European a fost dobândit cu efect de la 13 iunie 2019; întrucât cererea de ridicare a imunității se referă, prin urmare, la fapte și urmăriri penale anterioare dobândirii statutului și așadar a imunității în calitate de deputat în Parlamentul European;

E.  întrucât Comisia pentru afaceri juridice a luat act de documentele prezentate membrilor comisiei de Antoni Comín i Oliveres, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, pe care domnia sa le-a considerat relevante pentru procedură;

F.  întrucât autoritățile statelor membre decid cu privire la oportunitatea procedurilor judiciare;

G.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să pună sub semnul întrebării temeinicia sistemelor juridice și judiciare naționale;

H.  întrucât Parlamentul European nu are competența de a evalua sau de a pune sub semnul întrebării jurisdicția autorităților judiciare naționale responsabile de procedurile penale în cauză;

I.  întrucât, în conformitate cu legislația spaniolă, așa cum a fost interpretată de instanțele naționale și așa cum a fost comunicată Parlamentului de către respectivul stat membru, Secția 2 penală a Tribunal Supremo din Spania este autoritatea competentă să solicite ridicarea imunității unui deputat în Parlamentul European;

J.  întrucât procedura de față nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor deputatului în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

K.  întrucât articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților Parlamentului propriei țări;

L.  întrucât la articolul 71 alineatele (1) și (2) din Constituția spaniolă se prevăd următoarele:

„1. Deputații și senatorii beneficiază de inviolabilitate în ceea ce privește opiniile exprimate în exercitarea funcțiilor.

2. Pe durata mandatelor lor, deputații și senatorii beneficiază, de asemenea, de imunitate și pot fi arestați numai în cazul unei infracțiuni flagrante. Aceștia nu pot fi inculpați sau puși sub urmărire penală fără autorizarea prealabilă a camerei aferente.”

M.  întrucât cererea de ridicare a imunității semnalează, în ceea ce privește aplicarea articolului 71 din Constituția spaniolă și, în special, în ceea ce privește stadiul procedurilor în care nu este necesar să se solicite autorizația parlamentară de a desfășura proceduri penale împotriva unei persoane acuzate care dobândește calitatea de membru al Parlamentului, că o cerere de ridicare a imunității nu este necesară în cazurile în care statutul de membru al Parlamentului este dobândit în timpul unui proces inițiat anterior sau în cazurile în care un membru al Parlamentului își preia mandatul după ce a fost trimis în judecată în mod oficial; întrucât, prin urmare, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene pentru ca măsurile să fie adoptate pe teritoriul Spaniei;

N.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să interpreteze normele interne privind privilegiile și imunitățile membrilor Parlamentului;

O.  întrucât articolul 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală;

P.  întrucât, la 4 noiembrie 2019, Secția 2 a Tribunal Supremo din Spania a dispus „în vederea desfășurării procedurilor penale, emiterea, după caz, a: unui mandat de arestare național, unui mandat european de arestare sau a unui mandat internațional de arestare în vederea extrădării” lui Antoni Comín i Oliveres, despre care s-a confirmat că este în contumacie; întrucât, așa cum s-a explicat în cererea de ridicare a imunității, la 10 ianuarie 2020, recursul împotriva acestei decizii a fost respins în ceea ce privește revocarea „mandatelor naționale de percheziție, arestare și detenție relevante, precum și a mandatelor de arestare internaționale și europene” și a fost acceptat recursul „împotriva ordonanței din 4 noiembrie 2019, în temeiul interpretării date de CJUE în hotărârea sa din 19 decembrie 2019 care recunoaște privilegiile și imunitățile recurentului/recurenților în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în calitatea lor de deputați în Parlamentul European”; s-a decis și să se solicite Parlamentului European ridicarea imunității lui Antoni Comín i Oliveres „pentru a pune în executare mandatul/mandatele european/europene de arestare emis/emise” și să fie informată autoritatea de executare din Belgia în acest sens;

Q.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (8) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției unui deputat sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă, în urma examinării cererii de ridicare a imunității, comisia a ajuns la o cunoaștere aprofundată a cauzei;

R.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

S.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

T.  întrucât acuzațiile nu au, în mod clar, nicio legătură cu poziția lui Antoni Comín i Oliveres de deputat în Parlamentul European, ci cu fosta sa poziție de ministru regional al sănătății în Govern (guvernul regional catalan);

U.  întrucât Antoni Comín i Oliveres este una dintre persoanele dintr-un grup de persoane care se află într-o situație similară de a fi urmărite penal și acuzate de infracțiunile în cauză, singura diferență fiind că domnia sa beneficiază în prezent de imunitate în calitate de deputat în Parlamentul European; întrucât, prin urmare, ar trebui să se țină seama de faptul că Antoni Comín i Oliveres nu este singura persoană urmărită penal în cauza respectivă;

V.  întrucât faptele incriminate au fost comise în 2017, iar procedura penală în cauză a fost inițiată împotriva lui Antoni Comín i Oliveres în 2018; întrucât, în acest temei, nu se poate susține că procedurile judiciare au fost inițiate cu intenția de a împiedica activitatea politică viitoare a lui Antoni Comín i Oliveres în calitate de deputat în Parlamentul European, având în vedere că, la momentul respectiv, statutul său de deputat în Parlamentul European era încă ipotetic și posibil numai în viitor;

W.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit așadar nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume elemente de fapt care să indice că intenția care stă la baza procedurii juridice ar putea fi subminarea activității politice a unui deputat și, prin urmare, a Parlamentului European,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Antoni Comín i Oliveres în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților spaniole și lui Antoni Comín i Oliveres.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.
(2) Boletín Oficial del Estado, nr. 142, 14 iunie 2019, p. 62477-62478.


Cerere de ridicare a imunității Clarei Ponsatí Obiols
PDF 136kWORD 45k
Decizia Parlamentului European din 9 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității Clarei Ponsatí Obiols (2020/2031(IMM))
P9_TA(2021)0061A9-0022/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității primită la 10 februarie 2020, trimisă de președintele Tribunal Supremo (Curtea Supremă) din Spania și formulată, la 4 februarie 2020, de președintele Secției 2 a Tribunal Supremo din Spania în legătură cu procedura specială nr. 3/20907/2017; având în vedere anunțarea acestei cereri de ridicare a imunității în ședința plenară din 13 februarie 2020,

–  în urma audierii Clarei Ponsatí Obiols, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere decizia din 23 ianuarie 2020 a Junta Electoral Central (Biroul Electoral Central) din Spania(2),

–  având în vedere Decizia (UE) 2018/937 a Consiliului European din 28 iunie 2018 de stabilire a componenței Parlamentului European(3) și Decizia (UE) 2019/1810 a Consiliului European adoptată de comun acord cu Regatul Unit din 29 octombrie 2019 privind prelungirea termenului în temeiul articolului 50 alineatul (3) din TUE(4),

–  având în vedere anunțul făcut în ședința plenară din 10 februarie 2020 potrivit căruia, în conformitate cu Decizia Consiliului European din 28 iunie 2018 și în urma deciziei Regatului Unit de a se retrage din Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020, Parlamentul a luat act de alegerea Clarei Ponsatí Obiols, în calitate de deputată în Parlamentul European, cu efect de la 1 februarie 2020,

–  având în vedere articolul 71 alineatele (1) și (2) din Constituția Spaniei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0022/2021),

A.  întrucât președintele Secției 2 a Tribunal Supremo din Spania a solicitat ridicarea imunității Clarei Ponsatí Obiols, deputată în Parlamentul European, în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, în legătură cu procedura specială penală nr. 3/20907/2017 pentru o presupusă infracțiune de sedițiune, așa cum este prevăzută la articolele 544 și 545 din Codul penal spaniol;

B.  întrucât faptele care fac obiectul urmăririi penale ar fi fost comise în 2017; întrucât ordonanța de urmărire penală în acest caz a fost emisă la 21 martie 2018 și confirmată prin ordonanțe ulterioare de respingere a recursurilor; întrucât ancheta a fost închisă prin ordonanța din 9 iulie 2018 și a fost confirmată ca fiind definitivă la 25 octombrie 2018; întrucât, prin ordonanța din 9 iulie 2018, Clara Ponsatí Obiols, printre alții, a fost declarată în contumacie și s-a hotărât suspendarea și clasarea prezentei cauze cu privire la ea și la alte persoane până când vor fi găsite;

C.  întrucât Clara Ponsatí Obiols a fost declarată aleasă de Junta Electoral Central (Biroul Electoral Central) din Spania la 23 ianuarie 2020, întrucât, în urma retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2020, Parlamentul a luat act de alegerea Clarei Ponsatí Obiols, în calitate de deputată în Parlamentul European, cu efect de la 1 februarie 2020,

D.  întrucât statutul de deputată în Parlamentul European a fost dobândit cu efect de la 23 ianuarie 2020; întrucât cererea de ridicare a imunității se referă, prin urmare, la fapte și urmăriri penale anterioare dobândirii statutului și așadar a imunității în calitate de deputată în Parlamentul European;

E.  întrucât Comisia pentru afaceri juridice a luat act de documentele prezentate membrilor comisiei de Clara Ponsatí Obiols, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, pe care domnia sa le-a considerat relevante pentru procedură;

F.  întrucât autoritățile statelor membre decid cu privire la oportunitatea procedurilor judiciare;

G.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să pună sub semnul întrebării temeinicia sistemelor juridice și judiciare naționale;

H.  întrucât Parlamentul European nu are competența de a evalua sau de a pune sub semnul întrebării jurisdicția autorităților judiciare naționale responsabile de procedurile penale în cauză;

I.  întrucât, în conformitate cu legislația spaniolă, așa cum a fost interpretată de instanțele naționale și așa cum a fost comunicată Parlamentului de către statul membru, Secția 2 penală a Tribunal Supremo din Spania este autoritatea competentă să solicite ridicarea imunității unui deputat în Parlamentul European;

J.  întrucât procedura de față nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor deputatei în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

K.  întrucât articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute deputaților Parlamentului propriei țări;

L.  întrucât în articolul 71 alineatele (1) și (2) din Constituția spaniolă se prevăd următoarele:

„(1) Deputații și senatorii beneficiază de inviolabilitate în ceea ce privește opiniile exprimate în exercitarea funcțiilor.

(2) Pe durata mandatelor lor, deputații și senatorii beneficiază, de asemenea, de imunitate și pot fi arestați numai în cazul unei infracțiuni flagrante. Aceștia nu pot fi inculpați sau puși sub urmărire penală fără autorizarea prealabilă a camerei aferente.”

M.  întrucât cererea de ridicare a imunității semnalează, în ceea ce privește aplicarea articolului 71 din Constituția spaniolă și, în special, în ceea ce privește stadiul procedurilor în care nu este necesar să se solicite autorizația parlamentară de a desfășura proceduri penale împotriva unei persoane acuzate care dobândește calitatea de membru al Parlamentului, că o cerere de ridicare a imunității nu este necesară în cazurile în care statutul de membru al Parlamentului este dobândit în timpul unui proces inițiat anterior sau în cazurile în care un membru al Parlamentului își preia mandatul după ce a fost trimis în judecată în mod oficial; întrucât, prin urmare, nu este necesar să se solicite ridicarea imunității în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene pentru ca măsurile să fie adoptate pe teritoriul Spaniei;

N.  întrucât nu este de competența Parlamentului European să interpreteze normele interne privind privilegiile și imunitățile membrilor Parlamentului;

O.  întrucât articolul 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală;

P.  întrucât, la 4 noiembrie 2019, Secția 2 a Tribunal Supremo din Spania a dispus „în vederea desfășurării procedurilor penale, emiterea, după caz, a: unui mandat de arestare național, unui mandat european de arestare sau a unui mandat internațional de arestare în vederea extrădării” Clarei Ponsatí Obiols, despre care s-a confirmat că este în contumacie; întrucât, așa cum s-a explicat în cererea de ridicare a imunității, la 3 februarie 2020, a fost confirmată hotărârea privind emiterea mandatului național de percheziție, arestare și detenție, precum și a mandatului european de arestare și a mandatului internațional de percheziție și arestare împotriva Clarei Ponsatí Obiols în vederea extrădării sale și, în același timp, a fost formulată o cerere de ridicare a imunității sale pentru a se continua punerea în executare a mandatului european de arestare care fusese emis;

Q.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (8) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției unui deputat sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă, în urma examinării cererii de ridicare a imunității, comisia a ajuns la o cunoaștere aprofundată a cauzei;

R.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție pentru independența Parlamentului în ansamblu și a membrilor săi;

S.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

T.  întrucât acuzațiile nu au, în mod clar, nicio legătură cu poziția Clarei Ponsatí Obiols de deputată în Parlamentul European, ci cu fosta sa poziție de ministru regional al educației în Govern (guvernul regional catalan);

U.  întrucât Clara Ponsatí Obiols este una dintre persoanele dintr-un grup de persoane care se află într-o situație similară de a fi urmărite penal și acuzate de infracțiunile în cauză, singura diferență fiind că domnia sa beneficiază în prezent de imunitate în calitate de deputată în Parlamentul European; întrucât, prin urmare, ar trebui să se țină seama de faptul că Clara Ponsatí Obiols nu este singura persoană urmărită penal în cauza respectivă;

V.  întrucât faptele incriminate au fost comise în 2017, iar procedura penală în cauză a fost inițiată împotriva Clarei Ponsatí Obiols în 2018; întrucât, în acest temei, nu se poate susține că procedurile judiciare au fost inițiate cu intenția de a împiedica activitatea politică viitoare a Clarei Ponsatí Obiols în calitate de deputată în Parlamentul European, având în vedere că, la momentul respectiv, statutul ei de deputată în Parlamentul European era încă ipotetic și posibil numai în viitor;

W.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit așadar nicio dovadă de fumus persecutionis, și anume elemente de fapt care să indice că intenția care stă la baza procedurii juridice ar putea fi subminarea activității politice a unui deputat și, prin urmare, a Parlamentului European,

1.  hotărăște să ridice imunitatea Clarei Ponsatí Obiols în temeiul articolului 9 primul paragraf litera (b) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților spaniole și Clarei Ponsatí Obiols.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.
(2) Boletín Oficial del Estado, nr. 21, 24 ianuarie 2020, p. 7441-7442.
(3) JO L 165 I, 2.7.2018, p. 1.
(4) JO L 278 I, 30.10.2019, p. 1.


Cerere de ridicare a imunității lui Valter Flego
PDF 125kWORD 42k
Decizia Parlamentului European din 9 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității lui Valter Flego (2020/2054(IMM))
P9_TA(2021)0062A9-0023/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Valter Flego din data de 19 februarie 2020 înaintată de președintele Consiliului cantonal Rijeka din Republica Croația în legătură cu procedurile penale aflate pe rolul Tribunalului penal cantonal Rijeka și anunțată în plen la 26 martie 2020,

–  având în vedere renunțarea lui Valter Flego la dreptul său de a fi audiat în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere articolul 75 din Constituția Republicii Croația și articolele 23-28 din Regulamentul de procedură al Parlamentului Croației,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0023/2021),

A.  întrucât președintele Tribunalului penal cantonal Rijeka a depus o cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Valter Flego în legătură cu procedurile pendinte inițiate împotriva sa pentru infracțiunea de abuz în serviciu în temeiul articolului 291 alineatul (1) și (2) din Codul penal(2);

B.  întrucât în calitatea sa de primar al orașului Buzet din Croația, în perioada 1 aprilie 2010-30 mai 2013, se bănuiește că a facilitat plata ilegală de suplimente salariale către el însuși în calitate de primar, către viceprimar, către directorul primăriei și către alți trei directori;

C.  întrucât Valter Flego a fost ales în Parlamentul European la alegerile din mai 2019;

D.  întrucât presupusa infracțiune nu are legătură cu opiniile sau voturile exprimate de Valter Flego în exercitarea funcțiilor sale, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriului stat;

F.  întrucât în temeiul articolului 75 alineatele (2) și (3) din Constituția Republicii Croația:

„[n]iciun reprezentant nu poate fi urmărit în justiție, reținut sau pedepsit pentru o opinie sau pentru un vot exprimate în Parlamentul Croației.

Niciun reprezentant nu poate fi reținut și nu se poate iniția nicio procedură penală împotriva acestuia fără consimțământul Parlamentului Croației”;

G.  întrucât presupusa infracțiune nu are nicio influență clară sau directă asupra îndeplinirii de către dl Flego a funcției sale de deputat în Parlamentul European;

H.  întrucât este de competența exclusivă a Parlamentului să decidă dacă să ridice sau nu imunitatea într-un anumit caz; întrucât Parlamentul poate ține seama în mod rezonabil de poziția deputatului atunci când decide dacă să îi ridice sau nu acestuia imunitatea(3);

I.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

J.  întrucât infracțiunile de care este acuzat Valter Flego au avut loc înainte de alegerea sa în Parlamentul European;

K.  întrucât în acest caz Parlamentul nu a identificat dovada vreunui fumus persecutionis, adică existența unor elemente care indică faptul că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a aduce atingere activității politice a deputatului, inclusiv activității sale de deputat în Parlamentul European;

L.  întrucât Parlamentul nu poate acționa ca tribunal și întrucât, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat acuzat(4),

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Valter Flego;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie și raportul comisiei competente autorităților croate și lui Valter Flego.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.
(2) Monitorul Oficial al Croației, 125/11, 144/12, 56/15, 61/15, 101/17, 118/2018 și 126/2019.
(3) Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T‑345/05, EU:T:2008:440, punctul 28.
(4) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.


Cerere de ridicare a imunității lui Nuno Melo
PDF 119kWORD 43k
Decizia Parlamentului European din 9 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității lui Nuno Melo (2020/2050(IMM))
P9_TA(2021)0063A9-0024/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui João Nuno Lacerda Teixeira de Melo, transmisă la 6 februarie 2020 de Tribunal Judicial da Comarca de Braga, Juízo de Instrução Criminal de Guimarães, 2. Juizo (Tribunalul teritorial Braga, Tribunalul penal din Guimarães, camera a doua), în cadrul unei proceduri penale de pe rol, ca urmare a depunerii unei cereri de chemare în judecată în materie civilă la același tribunal (procedura 1039/17.2T9VNF), și anunțată în ședință plenară la 9 martie 2020,

–  în urma audierii lui Nuno Melo în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere articolul 157 alineatul (2) din Constituția Republicii Portugheze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0024/2021),

A.  întrucât instanța competentă în această procedură a cerut ridicarea imunității lui Nuno Melo, deputat în Parlamentul European, în vederea participării sale în calitate de victimă/parte civilă la toate demersurile care vor fi considerate indispensabile pentru stabilirea adevărului și vor fi făcute în cauza respectivă sau în alte cauze deja pendinte ori care urmează a fi inițiate în legătură cu faptele speței și implicând aceleași părți;

B.  întrucât ancheta nu are legătură cu opiniile sau voturile exprimate de Nuno Melo în exercitarea funcțiilor sale, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

C.  întrucât în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriului stat;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 157 alineatul (2) din Constituția Republicii Portugheze, pentru ca un deputat să poată fi audiat în calitate de martor sau inculpat, trebuie ca Adunarea să autorizeze acest lucru, însă același alineat prevede că aceste autorizații se acordă din oficiu atunci când există indicii temeinice că s-a săvârșit cu premeditare o infracțiune pedepsită cu peste trei ani de închisoare;

E.  întrucât Nuno Melo a inițiat cauza de față intentându-i o acțiune penală lui João Quadros pentru fapte care pot reuni, prima facie, săvârșirea mai multor infracțiuni de calomnie și de insultă prevăzute și pedepsite de articolul 180 alineatul (1), articolul 181 alineatul (1) și articolul 183 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) din Codul penal portughez;

F.  întrucât, în temeiul articolului 9 alineatul (8) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, Comisia pentru afaceri juridice nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau a nevinovăției deputatului ori asupra caracterului oportun sau inoportun al urmăririi penale a acestuia pentru opiniile sau acțiunile care îi sunt imputate, chiar dacă, prin examinarea cererii, Comisia pentru afaceri juridice ajunge să cunoască în profunzime cauza;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;

H.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații acestuia de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

I.  întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, adică a unor elemente de fapt care indică că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a dăuna activității politice a deputatului și, prin urmare, a Parlamentului European,

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Nuno Melo;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie și raportul comisiei competente autorităților portugheze și lui Nuno Melo.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.


Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: măsuri pentru abordarea perturbării pieței în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol, provocată de pandemia de COVID-19
PDF 119kWORD 42k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat (UE) 2021/95 al Comisiei din 28 ianuarie 2021 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2020/592 privind măsuri excepționale temporare de derogare de la anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în vederea abordării perturbării pieței în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol, provocată de pandemia de COVID-19 și de măsurile legate de aceasta (C(2021)00368 – 2021/2531(DEA))
P9_TA(2021)0064B9-0157/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2021/95(1),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 24 februarie 2021,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(2), în special articolul 219 alineatul (1) și articolul 228,

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere că nu au fost formulate obiecții în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 9 martie 2021,

A.  întrucât, având în vedere perturbarea extrem de gravă a pieței și acumularea unor circumstanțe dificile, printre altele, în sectorul vitivinicol, care își au originea în impunerea, în octombrie 2019, de către Statele Unite, a unor tarife la importurile de vinuri din Uniune și care continuă în prezent cu efectele măsurilor restrictive în vigoare din cauza pandemiei mondiale de COVID-19, operatorii din toate statele membre au întâmpinat dificultăți excepționale în ceea ce privește planificarea, punerea în aplicare și executarea operațiunilor din cadrul programelor de sprijin;

B.  întrucât, având în vedere caracterul fără precedent al acestor circumstanțe combinate, Comisia a adoptat, la 30 aprilie 2020, regulamentul delegat (UE) 2020/592 al Comisiei(3), care prevede mecanisme de flexibilitate și permite derogări de la anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 pentru a aborda perturbarea pieței în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol cauzată de pandemia de COVID-19;

C.  întrucât, în pofida utilității acestor măsuri, sectorul vitivinicol nu a reușit să își regăsească echilibrul dintre cerere și ofertă și nici nu preconizează că și-l va regăsi pe termen scurt și mediu din cauza actualei pandemii de COVID-19;

D.  întrucât, având în vedere că se presupune că pandemia de COVID-19 va continua pe parcursul unei părți considerabile a exercițiului financiar 2021, Comisia a propus, în regulamentul delegat (UE) 2021/95, prelungirea aplicării măsurilor prevăzute în regulamentul delegat (UE) 2020/592 până la 15 octombrie 2021;

E.  întrucât punerea rapidă în aplicare, în continuare, a flexibilității și a derogărilor este esențială pentru eficacitatea și eficiența lor în combaterea dificultăților existente în derularea programelor de sprijin, împiedicând alte pierderi economice și abordând situația pieței și perturbările de funcționare în sectorul vitivinicol,

1.  declară că nu formulează obiecții la Regulamentul delegat (UE) 2021/95;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 31, 29.1.2021, p. 198.
(2) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(3) Regulamentul delegat (UE) 2020/592 al Comisiei din 30 aprilie 2020 privind măsuri excepționale temporare de derogare de la anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în vederea abordării perturbării pieței în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul vitivinicol, provocată de pandemia de COVID-19 și de măsurile legate de aceasta (JO L 140, 4.5.2020, p. 6).


Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: contribuția financiară în sectorul apicol
PDF 117kWORD 42k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la Regulamentul delegat al Comisiei din 1 februarie 2021 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/1366 în ceea ce privește baza de alocare a contribuției financiare în sectorul apicol (C(2021)00429 – 2021/2535(DEA))
P9_TA(2021)0065B9-0158/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2021)00429),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 12 februarie 2021 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 24 februarie 2021,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(1), în special articolul 56 alineatul (1) și articolul 227,

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere că nu au fost formulate obiecții în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 9 martie 2021,

A.  întrucât Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului(2) („regulamentul de tranziție”), care a modificat Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prin extinderea contribuțiilor Uniunii la programele apicole pentru anii 2021 și 2022, a intrat în vigoare abia la 29 decembrie 2020;

B.  întrucât pentru perioada 2021-2027, Comisia a propus creșterea contribuției Uniunii pentru programele apicole la 60 000 000 EUR pe an, alocările pentru statele membre fiind stabilite în anexa VIII la Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului(3); întrucât baza alocării contribuției Uniunii către statele membre în această propunere a Comisiei era alocarea de fonduri din partea Uniunii pentru programele apicole din perioada 2017-2019, care, la rândul său, se baza pe numărul de stupi comunicat în 2013 de statele membre în programele lor apicole pentru perioada 2014-2016;

C.  întrucât, pentru a asigura coerența cu propunerea Comisiei menționată mai sus (COM(2018)0392) și pentru a asigura coerența între alocările pentru programele apicole pentru anii 2021 și 2022 și pentru perioada de după 2023, precum și pentru a oferi certitudine statelor membre și a facilita aprobarea programelor apicole, este esențial ca prezentul regulament delegat să fie publicat în cel mai scurt timp posibil,

1.  declară că nu formulează obiecții la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(2) Regulamentul (UE) 2020/2220 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de stabilire a anumitor dispoziții tranzitorii privind sprijinul acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) în anii 2021 și 2022 și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013 și (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește resursele și aplicarea regulamentelor respective în anii 2021 și 2022 și a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 în ceea ce privește resursele și repartizarea unui astfel de sprijin pentru anii 2021 și 2022 (JO L 437, 28.12.2020, p. 1).
(3) COM(2018)0392.


Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: identificarea instituțiilor globale de importanță sistemică și definirea de subcategorii ale instituțiilor globale de importanță sistemică
PDF 118kWORD 43k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la regulamentul delegat al Comisiei din 11 februarie 2021 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1222/2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru precizarea metodologiei pentru identificarea instituțiilor globale de importanță sistemică și pentru definirea de subcategorii ale instituțiilor globale de importanță sistemică (C(2021)0772 – 2021/2561(DEA))
P9_TA(2021)0066B9-0168/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2021)0772),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 18 februarie 2021 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri economice și monetare trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 4 martie 2021,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE(1) (CRD), în special articolul 131 alineatul (18) și articolul 149,

–  având în vedere proiectul de standarde tehnice de reglementare depus de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) la 4 noiembrie 2020 în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei(2);

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere că nicio obiecție nu a fost ridicată în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuțele a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 9 martie 2021,

A.  întrucât Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) a publicat o metodologie revizuită de evaluare a băncilor globale de importanță sistemică (G-SIB) în iulie 2018; întrucât respectivele modificări ale metodologiei de evaluare a băncilor globale de importanță sistemică ar trebui să se reflecte în Regulamentul delegat (UE) nr. 1222/2014 al Comisiei(3); întrucât Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului(4) a modificat articolul 131 din CRD, iar modificările respective ar trebui să se reflecte și în regulamentul delegat (UE) nr. 1222/2014 al Comisiei;

B.  întrucât modificările aduse CRD au devenit aplicabile la 29 decembrie 2020, dar nu prevăd un termen pentru prezentarea actului delegat de modificare; întrucât ABE a prezentat Comisiei un proiect de modificare a standardelor tehnice de reglementare la 4 noiembrie 2020; întrucât obiectivul Comisiei este de a aplica deja metodologia suplimentară a UE specificată în proiectul de modificare a standardelor tehnice de reglementare în exercițiul anual de identificare a instituțiilor globale de importanță sistemică (G-SII, echivalentul GSIB în Uniune) din 2021, care va fi lansat de ABE în aprilie 2021 (pe baza datelor de la sfârșitul anului 2020) și va fi finalizat în noiembrie 2021;

C.  întrucât regulamentul delegat ar trebui să intre în vigoare de urgență pentru a atinge obiectivul Comisiei de a permite aplicarea metodologiei suplimentare a UE în cadrul primului exercițiu G-SII în baza CRD modificate, care este exercițiul din 2021; întrucât pentru a oferi securitate juridică pentru exercițiul care începe în aprilie 2021, regulamentul delegat de modificare ar trebui să intre în vigoare până la acea dată,

1.  declară că nu ridică obiecții față de regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 176, 27.6.2013, p. 338.
(2) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.
(3) Regulamentul delegat (UE) nr. 1222/2014 al Comisiei din 8 octombrie 2014 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru precizarea metodologiei pentru identificarea instituțiilor globale de importanță sistemică și pentru definirea de subcategorii ale instituțiilor globale de importanță sistemică (JO L 330, 15.11.2014, p. 27).
(4) Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului, (JO L 150, 7.6.2019, p. 253).


Decizia de a nu formula obiecții la un act delegat: modalitățile de plată a contribuțiilor la cheltuielile administrative ale Comitetului unic de rezoluție
PDF 117kWORD 42k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 11 februarie 2021 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2017/2361 în ceea ce privește modalitățile de plată a contribuțiilor la cheltuielile administrative ale Comitetului unic de rezoluție (C(2021)0766 – 2021/2562(DEA))
P9_TA(2021)0067B9-0169/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2021)0766),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 16 februarie 2021 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri economice și monetare trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 4 martie 2021,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010(1) (SRMR), îndeosebi articolul 65 alineatul (5) și articolul 93 alineatul (6),

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere că nicio obiecție nu a fost ridicată în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuțele a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 9 martie 2021,

A.  întrucât Comitetul unic de rezoluție („comitetul”) se bazează în special pe datele privind activele totale și expunerile totale la risc pe care Banca Centrală Europeană (BCE) le colectează de la entitățile care fac obiectul mecanismului unic de rezoluție pentru a calcula taxele de supraveghere menționate în Regulamentul (UE) nr. 1163/2014 al Băncii Centrale Europene(2) la calcularea contribuțiilor anuale individuale menționate în Regulamentul delegat (UE) 2017/2361 al Comisiei(3). întrucât Regulamentul (UE) nr. 1163/2014 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/2155 al Băncii Centrale Europene(4), modificând astfel abordarea de percepere de la una care prevede plata în avans a taxelor anuale de supraveghere către BCE la una care prevede perceperea taxelor de supraveghere numai după expirarea perioadei de taxare pertinente;

B.  întrucât aceste modificări efectuate de BCE impun modificarea termenelor de transmitere a datelor și de emitere a anunțurilor de contribuție în temeiul regulamentului delegat (UE) 2017/2361, pentru a menține coerența între sistemul comitetului de percepere a contribuțiilor în avans și noul regim al BCE și pentru a permite comitetului să continue să calculeze și să colecteze în avans contribuțiile anuale;

C.  întrucât regulamentul delegat ar trebui să intre în vigoare de urgență, deoarece comitetul trebuie să aplice dispozițiile tranzitorii pentru a colecta contribuțiile pentru cheltuielile sale administrative pentru exercițiul financiar 2021 cât mai curând posibil după începutul anului;

1.  declară că nu ridică obiecții față de regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 225, 30.7.2014, p. 1.
(2) Regulamentul (UE) nr. 1163/2014 al Băncii Centrale Europene din 22 octombrie 2014 privind taxele de supraveghere (BCE/2014/41) (JO L 311, 31.10.2014, p. 23).
(3) Regulamentul delegat (UE) 2017/2361 al Comisiei din 14 septembrie 2017 cu privire la sistemul definitiv al contribuțiilor la cheltuielile administrative ale comitetului unic de rezoluție (JO L 337, 19.12.2017, p. 6).
(4) Regulamentul (UE) 2019/2155 al Băncii Centrale Europene din 5 decembrie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1163/2014 privind taxele de supraveghere (BCE/2019/37) (JO L 327, 17.12.2019, p. 70).


Programul InvestEU ***I
PDF 126kWORD 57k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului InvestEU (COM(2020)0403 – C9-0158/2020 – 2020/0108(COD))
P9_TA(2021)0068A9-0203/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0403),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 173 și articolul 175 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C9-0158/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iulie 2020(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 17 decembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare, desfășurate în conformitate cu articolul 58 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru transport și turism,

–  având în vedere pozițiile sub formă de amendamente ale Comisiei pentru cultură și educație și ale Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitate de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0203/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 martie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului InvestEU și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/1017

P9_TC1-COD(2020)0108


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/523.)

(1) JO C 364, 28.10.2020, p. 139.
(2) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 13 noiembrie 2020 (Texte adoptate, P9_TA(2020)0306).


Programul de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății pentru perioada 2021-2027 („programul «UE pentru sănătate»”) ***I
PDF 125kWORD 53k
Rezoluţie
Text
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 9 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății – pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014 („programul «UE pentru sănătate»”) (COM(2020)0405 – C9-0152/2020 – 2020/0102(COD))
P9_TA(2021)0069A9-0196/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0405),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 168 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0152/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2020(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 14 octombrie 2020(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 decembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0196/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare(3);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 9 martie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății („programul «UE pentru sănătate»”) pentru perioada 2021-2027 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 282/2014

P9_TC1-COD(2020)0102


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/522.)

(1) JO C 429, 11.12.2020, p. 251.
(2) JO C 440, 18.12.2020, p. 131.
(3) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 13 noiembrie 2020 (Texte adoptate, P9_TA(2020)0304).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate