Choisissez la langue de votre document :
- bg - български
- es - español
- cs - čeština
- da - dansk
- de - Deutsch
- et - eesti keel
- el - ελληνικά
- en - English
- fr - français
- ga - Gaeilge
- hr - hrvatski
- it - italiano
- lv - latviešu valoda
- lt - lietuvių kalba
- hu - magyar
- mt - Malti
- nl - Nederlands
- pl - polski
- pt - português
- ro - română
- sk - slovenčina
- sl - slovenščina
- fi - suomi
- sv - svenska
|
 Controlul pescuitului ***I |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Echivalența materialului forestier de reproducere produs în Regatul Unit ***I |
| |||||||
| ||||||||
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură) Parlamentul European, – având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0852), – având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0430/2020), – având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 ianuarie 2021(1), – având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură, 1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare; 2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea; 3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului. Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2021 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2021/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei 2008/971/CE a Consiliului în ceea ce privește echivalența materialului forestier de reproducere produs în Regatul Unit
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2021/536.)
| ||||||||
| Echivalența inspecțiilor în câmp și echivalența controalelor privind selecțiile conservative de plante agricole efectuate în Regatul Unit ***I |
| |||||||
| ||||||||
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură) Parlamentul European, – având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0853), – având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0431/2020), – având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 ianuarie 2021(1), – având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură, 1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare; 2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea; 3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului. Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 martie 2021 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2021/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziilor 2003/17/CE și 2005/834/CE ale Consiliului în ceea ce privește echivalența inspecțiilor în câmp și echivalența controalelor privind selecțiile conservative de plante agricole efectuate în Regatul Unit
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2021/537.)
| ||||||||
| Substanțe active, inclusiv dimoxistrobin |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/52 al Comisiei din 22 ianuarie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active benfluralin, dimoxistrobin, fluazinam, flutolanil, mecoprop-P, mepiquat, metiram, oxamil și piraclostrobin(1), – având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(2), în special articolul 17 primul paragraf și articolul 21, – având în vedere avizul emis la 10 decembrie 2020 de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, – având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 al Comisiei din 11 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 80 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și privind stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire(3), – având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(4), – având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare(5), – având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură, – având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, A. întrucât substanța dimoxistrobin a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului(6) la 1 octombrie 2006 prin Directiva 2006/75/CE a Comisiei(7) și a fost considerată aprobată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009; B. întrucât, din 2013, se află în curs de desfășurare o procedură de reînnoire a aprobării substanței dimoxistrobin în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei(8); C. întrucât perioada de aprobare a substanței active dimoxistrobin, care, inițial, trebuia să se încheie la 30 septembrie 2016, a fost deja prelungită cu 16 luni prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1136/2013 al Comisiei(9) și, ulterior, cu perioade suplimentare de un an prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2018/84(10), (UE) 2018/1796(11) și (UE) 2019/2094(12) ale Comisiei și a fost prelungită din nou cu un an prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/52, care prelungește perioada de aprobare până la 31 ianuarie 2022; D. întrucât, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/52, Comisia nu a explicat motivele acestor prelungiri, ea menționând doar că: „[d]in cauza faptului că evaluarea substanțelor respective a fost amânată din motive independente de voința solicitanților, este probabil ca aprobările acestor substanțe active să expire înainte de adoptarea unei decizii privind reînnoirea lor”; E. întrucât scopul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 este să asigure un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, să protejeze competitivitatea agriculturii în Uniune; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției grupurilor vulnerabile ale populației, inclusiv femeilor însărcinate, sugarilor și copiilor; F. întrucât ar trebui să se aplice principiul precauției, iar Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că în compoziția produselor de protecție a plantelor ar trebui incluse numai substanțele în privința cărora s-a demonstrat că prezintă o utilitate pentru producția vegetală și că nu se prevede niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale și niciun efect inacceptabil asupra mediului; G. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că, din motive de siguranță, perioada de aprobare a substanțelor active ar trebui să fie limitată în timp; întrucât perioada de aprobare ar trebui să fie proporțională cu posibilele riscuri inerente utilizării unor astfel de substanțe, dar, în cazul substanțelor active care fac obiectul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/52, este clar că nu există o astfel de proporționalitate; H. întrucât Comisia și statele membre au posibilitatea și responsabilitatea să acționeze în conformitate cu principiul precauției atunci când a fost identificat riscul unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar nu există încă certitudine științifică, prin adoptarea unor măsuri provizorii de gestionare a riscurilor pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane; I. întrucât, mai precis, articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că Comisia poate revizui aprobarea acordată pentru o substanță activă în orice moment, în special atunci când, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice, consideră că există indicații conform cărora substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din regulamentul respectiv, și întrucât această revizuire poate duce la retragerea sau modificarea aprobării substanței; Proprietăți care perturbă sistemul endocrin J. întrucât, în 2015, substanța dimoxistrobin a fost înscrisă pe lista „substanțelor susceptibile de înlocuire” prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408, deoarece doza acută de referință (DAR) pentru substanța activă respectivă este semnificativ mai mică decât cea a majorității substanțelor active aprobate în cadrul grupului său de substanțe și întrucât trebuie să se considere că substanța dimoxistrobin are proprietăți care perturbă sistemul endocrin ce pot provoca efecte adverse asupra sănătății umane; K. întrucât, în conformitate cu punctul 3.6.5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă poate fi aprobată numai dacă este considerată ca fiind lipsită de proprietăți care perturbă sistemul endocrin ce ar putea cauza efecte nocive la om, cu excepția cazului în care expunerea omului la acțiunea substanței active din compoziția unui produs fitosanitar, în condițiile de utilizare realiste propuse, este neglijabilă, de exemplu produsul este folosit în sisteme închise sau în alte condiții ce exclud contactul cu omul și dacă reziduurile substanței active din alimente și furaje nu depășesc valorile de ajustare stabilite în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului(13); L. întrucât este inacceptabil ca o substanță despre care se știe că îndeplinește criteriile de excludere pentru substanțele active mutagene, cancerigene și/sau toxice pentru reproducere sau care are proprietăți care perturbă sistemul endocrin, stabilite pentru a proteja sănătatea oamenilor și mediul, să fie în continuare autorizată pentru a fi utilizată în Uniune, punând în pericol sănătatea umană și mediul; M. întrucât solicitanții de autorizații pot profita de pe urma sistemului automat integrat în metodele de lucru ale Comisiei, care prelungește imediat perioadele de aprobare a substanțelor active în cazul în care reevaluarea riscului nu a fost finalizată, prelungind în mod deliberat procesul de reevaluare prin furnizarea de date incomplete și solicitând mai multe derogări și condiții speciale, ceea ce duce la riscuri inacceptabile pentru sănătatea umană și pentru mediu, deoarece, în tot acest timp, continuă expunerea la substanțele periculoase respective; N. întrucât, în rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare, Parlamentul a invitat Comisia și statele membre „ să se asigure că prelungirea procedurală a perioadei de aprobare pe durata procedurii, în conformitate cu articolul 17 din regulament, nu va fi utilizată pentru substanțe active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere, deci substanțe din categoriile 1A sau 1B, sau pentru substanțe active cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin și care afectează oamenii sau animalele, așa cum este în prezent cazul substanțelor precum flumioxazin, tiacloprid, clorotoluron și dimoxistrobin”; O. întrucât, în rezoluția sa din 18 decembrie 2019(14), Parlamentul s-a opus deja prelungirii anterioare a perioadei de aprobare a substanței dimoxistrobin, iar Comisia nu a formulat un răspuns convingător la această rezoluție și nu a demonstrat în mod corespunzător că nu și-ar depăși competențele de executare în cazul în care acordă o nouă prelungire; P. întrucât, în urma prelungirii anterioare, în 2019, a perioadelor de aprobare a 10 substanțe active, inclusiv dimoxistrobin, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/2094, doar aprobarea uneia dintre aceste substanțe nu a fost reînnoită, în timp ce, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/52, perioadele de aprobare a celorlalte nouă substanțe au fost prelungite din nou, multe dintre acestea pentru a treia sau a patra oară, iar două pentru a șasea oară, 1. consideră că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/52 depășește competențele de executare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; 2. consideră că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/52 nu respectă principiul precauției; 3. consideră că decizia de a prelungi perioada de aprobare pentru dimoxistrobin nu respectă criteriile de siguranță prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și nu se bazează nici pe dovezi care să arate că această substanță poate fi utilizată în siguranță, nici pe necesitatea urgentă dovedită ca ea să fie utilizată în producția de alimente din Uniune; 4. invită Comisia să abroge Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/52 și să prezinte comisiei Parlamentului un nou proiect care să ia în considerare dovezile științifice privind proprietățile nocive ale tuturor substanțelor în cauză, în special cele ale substanței dimoxistrobin; 5. invită Comisia să prezinte o propunere pentru neprelungirea aprobării substanței dimoxistrobin în cadrul următoarei reuniuni a Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale; 6. invită Comisia să comunice Parlamentului motivele specifice care justifică o amânare a evaluării substanțelor, din motive independente de voința solicitanților, care sunt parametrii specifici încă în curs de evaluare și de ce este nevoie de atât de mult timp pentru a face această evaluare; 7. invită din nou Comisia să prezinte proiecte de regulamente de punere în aplicare pentru a prelungi perioadele de aprobare doar pentru substanțele în privința cărora nu se așteaptă ca evoluțiile științifice să conducă la o propunere a Comisiei de a nu reînnoi aprobarea substanțelor active în cauză; 8. invită din nou Comisia să retragă aprobările pentru substanțele în privința cărora există dovezi sau îndoieli întemeiate că nu vor îndeplini criteriile de siguranță prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; 9. invită din nou statele membre să asigure reevaluarea corespunzătoare și la timp a aprobărilor substanțelor active pentru care sunt state membre raportoare și să se asigure că întârzierile actuale sunt soluționate în mod eficient cât mai curând posibil; 10. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Bumbacul modificat genetic GHB614 × T304-40 × GHB119 |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB614 × T304-40 × GHB119, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D070621/02), – având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3), – având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei privind cererile de autorizare a alimentelor și furajelor modificate genetic în conformitate Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 641/2004 și (CE) nr. 1981/2006 ale Comisiei(2), – având în vedere votul din 11 ianuarie 2021 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în urma căruia nu a fost emis niciun aviz, – având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(3), – având în vedere avizul adoptat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 21 iunie 2018 și publicat la 25 iulie 2018(4), – având în vedere rezoluțiile sale anterioare în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(5), – având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură, – având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, A. întrucât, la 30 septembrie 2014, Bayer CropScience AG („solicitantul”) a depus o cerere pentru introducerea pe piață a unor produse alimentare, ingrediente alimentare și furaje care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB614 × T304-40 × GHB119 („bumbacul modificat genetic”), în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea și la introducerea pe piață a unor produse care conțin sau constau în bumbac modificat genetic destinate altor utilizări decât pentru alimente și furaje, cu excepția cultivării; B. întrucât, la 21 iunie 2018, EFSA a adoptat un aviz favorabil, care a fost publicat la 25 iulie 2018; C. întrucât bumbacul modificat genetic provine din încrucișarea a trei evenimente din bumbac modificat genetic („MG”) și conferă toleranță la erbicidele care conțin glufosinat și glifosat („erbicidele complementare”) și produce două proteine insecticide (toxinele„Bt” sau „Cry”): Cry1Ab și Cry2Ae, care sunt toxice pentru anumite larve lepidoptere care se hrănesc cu bumbac(6); D. întrucât, în timp ce consumul uman de ulei din semințe de bumbac este relativ limitat în Europa, acest ulei poate fi găsit într-o gamă largă de produse alimentare, inclusiv în sosuri, maioneză, produse de panificație fină, produse tartinabile și pepite din ciocolată; întrucât bumbacul este utilizat în hrana animalelor în principal sub formă de brichete/făină de semințe de bumbac sau sub formă de semințe de bumbac întregi(7); întrucât bumbacul este, de asemenea, consumat de oameni sub formă de făină de bumbac; E. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile pertinente din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi pertinenți pentru subiectul în cauză; întrucât acești factori legitimi ar trebui să includă obligațiile Uniunii în temeiul obiectivelor de dezvoltare durabilă („ODD”) ale ONU, al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și al Convenției ONU privind diversitatea biologică („CBD a ONU”); F. întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 prevede o evaluare a măsurii în care practicile agricole preconizate influențează rezultatele criteriilor studiate; întrucât, în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare menționat, acest lucru este deosebit de pertinent pentru plantele rezistente la erbicide; întrucât, în plus, diferitele situri selectate pentru studiile efectuate pe teren trebuie să reflecte diferitele condiții meteorologice și agronomice de cultură; Lipsa datelor privind expresia genică și compoziția plantelor G. întrucât în Statele Unite au fost efectuate testări pe teren pentru evaluarea compozițională și agronomică a bumbacului modificat genetic însă numai în opt locuri, dar nu și în alte zone pertinente de producție a bumbacului; întrucât doar datele dintr-un an, 2012, au fost utilizate pentru a produce date privind condițiile meteorologice pertinente în care plantele pot fi cultivate; H. întrucât glufosinatul și glifosatul nu au fost utilizate în dozele mari care pot fi preconizate în contextul rezistenței crescânde a buruienilor; I. întrucât EFSA nu a solicitat studii suplimentare, de exemplu studii de teren care durează mai mult de un sezon și provenind din locuri situate în alte regiuni producătoare de bumbac; întrucât, în plus, nu au fost generate date care să reprezinte condiții de mediu extreme, cum ar fi cele cauzate de schimbările climatice, chiar dacă s-a demonstrat că factorii de mediu pot avea un impact asupra expresiei toxinelor Bt(8); Absența evaluării erbicidelor complementare J. întrucât mai multe studii demonstrează că culturile modificate genetic cu toleranță la erbicide duc la o utilizare mai mare a erbicidelor complementare, în mare parte din cauza apariției unor buruieni tolerante la erbicide(9); întrucât, în consecință, este de așteptat ca culturile de porumb MG să fie expuse la doze mai mari și, în același timp, doze repetate de glufosinat și glifosat, ceea ce ar putea, prin urmare, duce la prezența unei cantități mai mari de reziduuri în recoltă; K. întrucât există în continuare incertitudini legate de potențialul cancerigen al glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017, Agenția Europeană pentru Produse Chimice a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, dimpotrivă, în 2015, Agenția internațională pentru cercetare în domeniul cancerului, agenția specializată în domeniul cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății, a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni; L. întrucât, potrivit EFSA, lipsesc datele toxicologice care permit efectuarea unei evaluări a riscului pentru consumatori pentru mai multe produse de descompunere ale glifosatului pertinente pentru culturile modificate genetic cu toleranță la glifosat(10); M. întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere 1B și îndeplinește, prin urmare, criteriile de excludere prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(11); întrucât autorizarea utilizării glufosinatului în Uniune a expirat la 31 iulie 2018(12); întrucât bumbacul modificat genetic a fost făcut dublu tolerant la glufosinat, permițând utilizarea unor doze și mai mari pe plante; N. întrucât studiile arată că glifosatul și glufosinatul pot avea un impact sever asupra microbiomului(13) și, prin urmare, toxicitatea pe termen lung (toxicitate mixtă) a produselor alimentare integrale și a furajelor care conțin toxine Bt asupra tractului intestinal prin pulverizarea cu glifosat și glufosinat ar trebui evaluată înainte de a se putea ajunge la o concluzie cu privire la efectele asupra sănătății și siguranței alimentare; O. întrucât se consideră că evaluarea reziduurilor de erbicide și a produselor de descompunere ale acestora din plantele modificate genetic nu intră în sfera de competență a Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic (Grupul EFSA GMO) și, prin urmare, nu este efectuată în cadrul procesului de autorizare a organismelor modificate genetic; întrucât acest lucru este problematic, deoarece modul în care erbicidele complementare sunt descompuse de planta modificată genetic în cauză, precum și compoziția și, prin urmare, toxicitatea produșilor de descompunere (metaboliților) pot fi afectate de însăși modificarea genetică(14); Chestiuni nesoluționate privind toxinele Bt P. întrucât proteinele Cry1Ab și Cry2Ae produse în Escherichia coli (E. coli) și respectiv B. thuringiensis au fost utilizate pentru realizarea studiilor de siguranță, mai degrabă decât proteinele produse de planta modificată genetic(15), ceea ce înseamnă că evaluarea efectelor toxice se bazează pe echivalența presupusă a toxinelor Bt produse artificial în bacterii cu toxinele Bt produse de plante; întrucât, cu toate acestea, pentru a lua în considerare în mod adecvat efectele sinergice, evaluările nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe teste cu toxine Bt transgenice produse în sistemele microbiene; Q. întrucât, în plus, testele toxicologice efectuate cu proteine izolate nu pot fi considerate semnificative, deoarece toxinele Bt din culturile modificate genetic, cum ar fi porumbul, bumbacul și boabele de soia, sunt inerent mai toxice decât toxinele Bt izolate; întrucât acest lucru se datorează faptului că inhibitorii de protează (PI), prezenți în țesutul vegetal, pot crește toxicitatea toxinelor Bt prin întârzierea degradării lor; întrucât acest fenomen a fost demonstrat într-o serie de studii științifice, inclusiv unul realizat pentru Monsanto în urmă cu 30 de ani, care a arătat că chiar și prezența unor niveluri extrem de scăzute de PI a sporit toxicitatea toxinelor Bt de până la 20 de ori(16); R. întrucât aceste efecte nu au fost niciodată luate în considerare în evaluările riscurilor efectuate de EFSA, chiar dacă sunt pertinente pentru toate plantele Bt aprobate pentru import sau cultivate în Uniune; întrucât riscurile care decurg din această toxicitate crescută ca urmare a interacțiunii dintre toxinele PI și Bt, pentru oameni și animale care consumă alimente și furaje care conțin toxine Bt, nu pot fi excluse; S. întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la toxinele Bt și că anumite toxine Bt pot avea proprietăți adjuvante(17), ceea ce înseamnă că pot amplifica caracterul alergen al altor proteine cu care intră în contact; T. întrucât se consideră că evaluarea posibilelor interacțiuni ale reziduurilor de erbicide și ale metaboliților acestora cu toxinele Bt nu intră în sfera de competență a Grupului EFSA GMO și, prin urmare, nu este efectuată în cadrul evaluării riscurilor; întrucât acest lucru este problematic, deoarece se știe că reziduurile de la pulverizarea cu glifosat și glufosinat perturbă microbiomul, ceea ce, de exemplu, poate intensifica reacțiile imunitare în combinație cu toxinele Bt(18); Culturile Bt: efectele asupra organismelor nevizate și rezistența crescută U. întrucât, spre deosebire de utilizarea insecticidelor, unde expunerea are loc în momentul pulverizării și, ulterior, pentru o perioadă limitată, utilizarea culturilor MG Bt conduce la expunerea continuă a organismelor vizate și a celor nevizate la toxinele Bt; V. întrucât presupunerea că toxinele Bt prezintă un singur model de acțiune specific țintei nu mai poate fi considerată corectă, iar efectele asupra organismelor nevizate nu pot fi excluse(19); întrucât se semnalează faptul că din ce în ce mai multe organisme nevizate sunt afectate în numeroase moduri; întrucât 39 de publicații evaluate inter pares în care se raportează efecte adverse semnificative ale toxinelor Bt asupra multor specii „din afara gamei” sunt menționate într-un articol de sinteză recent(20); W. întrucât o serie de organisme nevizate din Uniune ar putea fi expuse la toxine Bt prin scurgeri, deșeuri și gunoi de grajd rezultate din importul de culturi Bt; întrucât nu au fost evaluate efectele asupra organismelor nevizate în cadrul evaluării riscurilor; X. întrucât evaluarea riscurilor nu a luat în considerare dezvoltarea rezistenței dăunătorilor vizați la toxinele Bt, ceea ce ar putea duce la utilizarea unor pesticide mai puțin sigure pentru mediu sau la creșterea dozelor și a numărului de cereri de culturi MG în țara de cultivare; întrucât Agenția pentru Protecția Mediului din SUA plănuiește eliminarea treptată a numeroși hibrizi de porumb Bt, precum și a unor soiuri de bumbac Bt, în următorii trei-cinci ani, din cauza creșterii rezistenței insectelor la astfel de culturi(21); Y. întrucât, deși s-a susținut că utilizarea culturilor Bt duce la o scădere a utilizării insecticidelor, un studiu recent publicat în Statele Unite ale Americii(22) constată că „mai multe analize privind influența culturilor Bt asupra modelelor de utilizare a pesticidelor nu par să fi luat în considerare tratamentele semințelor și, prin urmare, este posibil să fi supraestimat reducerile utilizării insecticidelor (în special ale «suprafaței tratate») asociate cu culturile Bt”; Z. întrucât Uniunea este parte la „CBD ONU”, care clarifică faptul că atât țările exportatoare, cât și cele importatoare au responsabilități internaționale în ceea ce privește diversitatea biologică; Observațiile autorităților competente din statele membre AA. întrucât statele membre au trimis EFSA numeroase observații critice în timpul perioadei de consultare de trei luni(23); întrucât aceste observații critice includ faptul că datele și analizele datelor furnizate cu privire la evaluarea fenotipică, compoziția și toxicitatea sunt insuficiente, că analiza compoziției nu a luat în considerare reziduurile și nici metaboliții erbicidelor complementare, că propunerea solicitantului pentru un plan de monitorizare a mediului nu îndeplinește obiectivele definite în anexa VII la Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului(24) și că activitățile de monitorizare nu sunt corelate cu obiectivele de protecție pertinente; întrucât o autoritate competentă dintr-un stat membru a respins propunerea de introducere pe piață a bumbacului modificat genetic pe motiv că evaluările anterioare pentru cele trei evenimente unice nu erau suficiente pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane; Respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii AB. întrucât într-un raport din 2017 al Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație se afirmă că, în special în țările în curs de dezvoltare, pesticidele periculoase au un impact dezastruos asupra sănătății(25); întrucât ODD ONU 3.9 vizează, până în 2030, reducerea substanțială a numărului de decese și de boli cauzate de substanțele chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, a apei și a solului(26); întrucât autorizarea importului de bumbac modificat genetic ar crește cererea pentru această cultură tratată cu un erbicid care este toxic pentru reproducere și care nu mai este autorizat pentru utilizare în Uniune, sporind astfel expunerea lucrătorilor din țările terțe; întrucât riscul unei expuneri mult prea ridicate a lucrătorilor constituie un motiv de deosebită îngrijorare în ceea ce privește culturile modificate genetic tolerante la erbicide, din cauza volumelor mai mari de erbicide utilizate; Procesul decizional nedemocratic AC. întrucât, în urma votului din 11 ianuarie 2021 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre; întrucât 13 state membre (reprezentând 35,52 % din populația Uniunii) au votat împotriva autorizării, în timp ce numai 10 state membre (reprezentând 27,49 %) au votat pentru; întrucât patru state membre (reprezentând 37 %) s-au abținut; AD. întrucât Comisia recunoaște că faptul că deciziile de autorizare a organismelor modificate genetic (OMG) continuă să fie adoptate de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii este problematic, ceea ce constituie de fapt o excepție în cazul autorizării produselor în ansamblu, dar a devenit regula în procesul decizional privind autorizarea produselor alimentare și furajelor modificate genetic; AE. întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul European a adoptat în total 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a organismelor modificate genetic pentru alimente și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de organisme modificate genetic (OMG) în Uniune (trei rezoluții); întrucât, în cea de a noua sa legislatură, Parlamentul European a adoptat deja 16 obiecții cu privire la introducerea pe piață a OMG-urilor; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării vreunuia dintre aceste OMG; întrucât motivele pentru care statele membre nu susțin autorizațiile includ nerespectarea principiului precauției în procesul de autorizare și preocupările științifice legate de evaluarea riscurilor; AF. întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze OMG-uri; AG. întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației pentru ca Comisia să poată să nu autorizeze OMG-uri atunci când nu există o majoritate calificată a statelor membre în favoarea acestei autorizări în cadrul Comitetului de apel(27), 1. consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de punere în aplicare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; 2. consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în concordanță cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(28), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând, în același timp, funcționarea eficace a pieței interne; 3. invită Comisia să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare; 4. salută faptul că, în sfârșit, Comisia a recunoscut, într-o scrisoare din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare referitoare la OMG-uri(29); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă că, de atunci, Comisia a continuat să autorizeze importul de OMG-uri în Uniune, în pofida obiecțiilor actuale formulate de Parlament și de o majoritate a statelor membre care au votat împotrivă; 5. invită Comisia să facă progrese urgente în elaborarea criteriilor de sustenabilitate, cu implicarea deplină a Parlamentului; invită Comisia să transmită informații cu privire la modul de desfășurare a acestui proces și la intervalul de timp prevăzut; 6. invită din nou Comisia să nu autorizeze culturi modificate genetic rezistente la erbicide până când riscurile pentru sănătate asociate reziduurilor nu sunt investigate în mod aprofundat, de la caz la caz, ceea ce impune o evaluare completă a reziduurilor rezultate în urma pulverizării acestor culturi modificate genetic cu erbicide complementare, o evaluare a produselor de degradare a erbicidelor și a eventualelor efecte combinatorii, inclusiv cu însăși planta modificată genetic; 7. invită din nou Comisia să nu autorizeze importul pentru utilizări în produse alimentare sau furaje al niciunei plante modificate genetic care a fost modificată pentru a fi tolerantă la o substanță activă cu acțiune erbicidă, neautorizată pentru utilizare în Uniune; 8. invită EFSA să accepte în cele din urmă diferențele substanțiale dintre toxinele Bt naturale și cele produse de transgenele sintetice în plantele modificate genetic și să-și extindă sfera de evaluare a riscurilor pentru a ține seama de toate interacțiunile și efectele combinatorii dintre toxinele Bt, plantele modificate genetic și componentele acestora, reziduurile rămase în urma pulverizării erbicidelor complementare, mediul înconjurător, precum și impactul asupra siguranței alimentare și a sănătății; 9. invită EFSA să nu mai accepte studiile de toxicitate bazate pe proteine izolate, care ar putea fi diferite din punctul de vedere al structurii și al efectelor biologice, în comparație cu cele produse de planta însăși, și să solicite ca toate testele să fie efectuate pe țesuturi provenite de la planta modificată genetic; 10. invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere cuprind o gamă suficient de largă de condiții agronomice și de mediu pentru a evalua impactul tuturor factorilor de stres care trebuie preconizați în cursul cultivării asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor; 11. invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma testelor de teren sau din sere cuprind o gamă suficient de largă de varietăți pentru a evalua impactul diferitelor medii genetice asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor; 12. invită EFSA să solicite date privind impactul consumului de alimente și furaje derivate din plante MG asupra microbiomului intestinal; 13. îndeamnă din nou Comisia să țină seama de obligațiile Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; 14. evidențiază că amendamentele adoptate de Parlamentul European la 17 decembrie 2020 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011(30), care au fost adoptate în Parlament ca bază pentru negocierile cu Consiliul, prevăd că Comisia nu autorizează OMG-uri în cazul în care nu există o majoritate calificată a statelor membre în favoarea acestora; insistă ca Comisia să respecte această poziție și invită Consiliul să își continue activitatea și să adopte de urgență o abordare generală cu privire la acest dosar; 15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Porumbul modificat genetic MZIR098 (SYN-ØØØ98-3) |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MZIR098 (SYN-ØØØ98-3), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (D070620/02), – având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3), – având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei din 3 aprilie 2013 privind cererile de autorizare a alimentelor și furajelor modificate genetic în conformitate Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 641/2004 și (CE) nr. 1981/2006 ale Comisiei(2), – având în vedere votul din 11 ianuarie 2021 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în urma căruia nu a fost emis niciun aviz, – având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(3), – având în vedere avizul adoptat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) la 28 mai 2020 și publicat la 26 iunie 2020(4), – având în vedere rezoluțiile sale anterioare în care se opune autorizării organismelor modificate genetic (OMG)(5), – având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură, – având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, A. întrucât, la 25 aprilie 2017, Syngenta Crop Protection NV/SA (denumită în continuare „solicitantul”) a depus o cerere pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MZIR098 (denumit în continuare „porumb modificat genetic”), în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea și la introducerea pe piață a unor produse care conțin sau constau în porumb modificat genetic destinate altor utilizări decât pentru alimente și furaje, cu excepția cultivării; B. întrucât, la 28 mai 2020, EFSA a adoptat un aviz favorabil, care a fost publicat la 26 iunie 2020; C. întrucât porumbul modificat genetic a fost modificat pentru a conferi toleranță la erbicidele care conțin glufosinat (denumit în continuare „erbicid complementar”), precum și pentru a produce două proteine insecticide (denumite în continuare toxinele „Bt” sau „Cry”): eCry3.1Ab și mCry3A, care sunt toxice pentru anumite larve de coleoptere care se hrănesc cu porumb(6); D. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile aplicabile din dreptul Uniunii și de alți factori justificați care sunt pertinenți pentru chestiunea în cauză; E. întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 prevede o evaluare a măsurii în care practicile agricole preconizate influențează rezultatele criteriilor studiate; întrucât, în conformitate cu regulamentul de punere în aplicare menționat, acest lucru este deosebit de relevant pentru plantele rezistente la erbicide; întrucât, în plus, diferitele situri selectate pentru studiile efectuate pe teren trebuie să reflecte diferitele condiții meteorologice și agronomice de cultură; Lipsa datelor privind expresia genică și compoziția plantelor F. întrucât studiile efectuate pe teren pentru evaluarea agronomică și a compoziției porumbului modificat genetic au fost efectuate în Statele Unite doar la opt situri, dar nu și în alte zone relevante de producție a porumbului, cum ar fi Brazilia, Argentina, Paraguay sau Uruguay; întrucât au fost utilizate doar datele din 2013 pentru a produce date privind condițiile meteorologice de cultură care trebuie luate în considerare; întrucât glufosinatul nu a fost utilizat ca erbicid complementar în dozele mari care sunt prevăzute în condițiile creșterii rezistenței buruienilor; G. întrucât EFSA nu a solicitat studii suplimentare, de exemplu, studii efectuate pe teren care să dureze mai mult de un sezon și în alte regiuni producătoare de porumb; întrucât, în plus, datele generate nu au fost reprezentative pentru condiții de mediu extreme, cum ar fi cele cauzate de schimbările climatice, deși s-a demonstrat că factorii de mediu pot avea un impact asupra expresiei toxinei Bt(7); Lipsa analizei reziduurilor de glufosinat H. întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere (1B) și îndeplinește, prin urmare, criteriile de excludere prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului(8); întrucât autorizarea utilizării glufosinatului în Uniune a expirat la 31 iulie 2018(9); I. întrucât studiile arată că glufosinatul poate avea un impact sever asupra microbiomului(10) și, prin urmare, ar trebui evaluată mai întâi toxicitatea pe termen lung (toxicitate mixtă) a ansamblului de alimente și furaje care conțin toxine Bt asupra intestinului în urma pulverizării cu glufosinat, înainte de a trage concluzii cu privire la efectele asupra sănătății și siguranței alimentare; J. întrucât se consideră că evaluarea reziduurilor de erbicide și a produselor de descompunere a erbicidelor din plantele modificate genetic, precum și interacțiunea lor cu toxinele Bt, nu intră în sfera de competență a Grupului EFSA pentru organisme modificate genetic (denumit în continuare „Grupul EFSA pentru OMG”) și, prin urmare, nu este efectuată în cadrul procesului de autorizare a OMG; Chestiuni nesoluționate privind toxinele Bt K. întrucât, în studiile de siguranță, au fost utilizate mai degrabă proteinele eCry3.1Ab și mCry3A produse de Escherichia coli (E.coli) decât proteinele produse chiar de planta modificată genetic(11), ceea ce înseamnă că evaluarea efectelor toxice se bazează pe presupusa echivalență a toxinelor Bt produse de E.coli cu toxinele Bt produse de plantă; întrucât, potrivit unei autorități competente a unui stat membru, pentru a lua în considerare în mod adecvat efectele sinergice, evaluările nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe teste cu toxine Bt transgenice produse în sisteme microbiene(12); L. întrucât, în plus, nu se poate atribui multă importanță testelor toxicologice efectuate cu proteine izolate, din cauza faptului că toxinele Bt din culturile modificate genetic, cum ar fi porumbul, bumbacul și soia, sunt inerent mai toxice decât toxinele Bt izolate; întrucât acest lucru se explică prin faptul că inhibitorii de protează, prezenți în țesutul vegetal, pot crește toxicitatea toxinelor Bt prin întârzierea degradării lor; întrucât acest fenomen a fost demonstrat într-o serie de studii științifice, printre care și unul realizat pentru Monsanto în urmă cu 30 de ani, care a arătat că prezența chiar și a unor niveluri extrem de scăzute de inhibitori de protează sporește de până la 20 de ori toxicitatea toxinelor Bt(13); M. întrucât aceste efecte nu au fost luate niciodată în considerare în evaluările riscurilor efectuate de EFSA, chiar dacă sunt relevante pentru toate plantele Bt care au primit autorizația de a fi importate sau cultivate în Uniune; întrucât nu pot fi excluse riscurile pe care le prezintă această toxicitate crescută ca urmare a interacțiunii dintre inhibitorii de protează și toxinele Bt pentru oamenii și animalele care consumă alimente, respectiv furaje care conțin toxine Bt; N. întrucât mai multe studii arată că au fost observate efecte secundare care pot afecta sistemul imunitar după expunerea la toxinele Bt și că anumite toxine Bt pot avea proprietăți adjuvante(14), ceea ce înseamnă că pot amplifica caracterul alergen al altor proteine cu care intră în contact; O. întrucât se consideră că evaluarea posibilelor interacțiuni ale reziduurilor de erbicide și ale metaboliților acestora cu toxinele Bt nu intră în sfera de competență a Grupului EFSA pentru GMO și, prin urmare, nu este efectuată în cadrul evaluării riscurilor; întrucât acest lucru este problematic, deoarece se știe că reziduurile de la pulverizarea cu glufosinat perturbă microbiomul, ceea ce poate, de exemplu, intensifica reacțiile imune în combinație cu toxinele Bt(15); Culturile Bt: efectele asupra organismelor nevizate și rezistența crescută P. întrucât, spre deosebire de utilizarea insecticidelor, unde expunerea are loc în momentul pulverizării și ulterior, pentru o perioadă limitată, utilizarea culturilor modificate genetic Bt duce la expunerea continuă a organismelor țintă și nevizate la toxinele Bt; Q. întrucât ipoteza că toxinele Bt prezintă un singur model de acțiune specific țintei nu mai poate fi considerată corectă și nu pot fi excluse efectele asupra organismelor nevizate(16); întrucât se semnalează faptul că din ce în ce mai multe organisme nevizate sunt afectate în numeroase moduri; întrucât 39 de publicații evaluate inter pares în care se raportează efecte adverse semnificative ale toxinelor Bt asupra multor specii „din afara gamei” sunt menționate într-un articol de sinteză recent(17); R. întrucât o serie de organisme nevizate din Uniune ar putea fi expuse la toxine Bt prin scurgeri, deșeuri și gunoi de grajd rezultate din importul de culturi Bt; întrucât nu au fost evaluate efectele asupra organismelor nevizate în cadrul evaluării riscurilor; S. întrucât evaluarea riscurilor nu a luat în considerare dezvoltarea rezistenței dăunătorilor vizați la toxinele Bt, ceea ce ar putea duce la utilizarea unor pesticide mai puțin sigure pentru mediu sau la creșterea dozelor și a numărului de cereri de culturi modificate genetic în țara de cultivare; întrucât, în următorii trei-cinci ani, Agenția pentru Protecția Mediului din SUA plănuiește eliminarea treptată a numeroși hibrizi de porumb Bt, precum și a unor soiuri de bumbac Bt din cauza creșterii rezistenței insectelor la astfel de culturi(18); T. întrucât, deși s-a susținut că utilizarea culturilor Bt duce la o scădere a utilizării insecticidelor, un studiu recent(19) publicat în Statele Unite ale Americii constată că „mai multe analize privind influența culturilor Bt asupra modelelor de utilizare a pesticidelor nu par să fi luat în considerare tratamentele semințelor și, prin urmare, este posibil să fi supraestimat reducerile utilizării insecticidelor (în special ale «suprafeței tratate») asociate cu culturile Bt”; U. întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică („CBD a ONU”), care clarifică faptul că atât țările exportatoare, cât și cele importatoare au responsabilități internaționale în ceea ce privește diversitatea biologică; Observațiile statelor membre V. întrucât statele membre au trimis EFSA numeroase observații critice în perioada de consultare de trei luni(20); întrucât aceste observații critice se referă la faptul că datele prezentate în urma studiilor efectuate pe teren sunt insuficiente pentru a stabili că locurile în care au fost făcute studiile sunt reprezentative pentru practicile agronomice sau factorii abiotici (precum umiditatea și fertilitatea solului) și factorii biotici (precum presiunea dominantă a dăunătorilor și a bolilor și profilurile buruienilor), că domeniul de aplicare al analizei comparative este prea restrâns, deoarece nu ia în considerare utilizarea glufosinatului la porumbul modificat genetic, că planul de monitorizare este insuficient pentru a aborda potențialele efecte ale porumbului modificat genetic asupra mediului, că studiile prezentate de solicitant nu sunt suficiente pentru a trage concluzia că expunerea mediului și, astfel, efectele asupra organismelor nevizate vor fi neglijabile și că nu se poate trage o concluzie finală privind efectele pe termen lung ale ansamblului de alimente și furaje asupra reproducerii și dezvoltării; Respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii W. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau furajele modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale, Comisia trebuie să țină seama de toate dispozițiile pertinente din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi pertinenți pentru subiectul în cauză; întrucât acești factori legitimi ar trebui să includă obligațiile Uniunii în temeiul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, al Acordului de la Paris privind schimbările climatice și al CBD a ONU; X. întrucât într-un raport din 2017 al Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație se afirmă că, în special în țările în curs de dezvoltare, pesticidele periculoase au un impact dezastruos asupra sănătății(21); întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă 3.9 al ONU vizează, până în 2030, reducerea substanțială a numărului de decese și de boli cauzate de substanțele chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, a apei și a solului(22); întrucât autorizarea importului de porumb modificat genetic ar crește cererea pentru această cultură tratată cu un erbicid care este toxic pentru reproducere și a cărui utilizare nu mai este autorizată în Uniune, sporind astfel expunerea lucrătorilor din țările terțe; întrucât riscul unei expuneri ridicate a lucrătorilor este deosebit de îngrijorător în ceea ce privește culturile modificate genetic tolerante la erbicide, din cauza volumelor mai mari de erbicide utilizate; Procesul decizional nedemocratic Y. întrucât, în urma votului din 11 ianuarie 2021 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a fost emis niciun aviz, ceea ce înseamnă că autorizarea nu a fost susținută de o majoritate calificată a statelor membre; întrucât 13 state membre (reprezentând 35,52 % din populația Uniunii) au votat împotriva autorizării, în timp ce numai 10 state membre (reprezentând 27,49 %) au votat pentru; întrucât 4 state membre (reprezentând 37 %) s-au abținut; Z. întrucât Comisia recunoaște că faptul că deciziile de autorizare a organismelor modificate genetic continuă să fie adoptate de Comisie fără ca o majoritate calificată a statelor membre să fie în favoarea acestor decizii este problematic, ceea ce constituie o excepție în cazul autorizării produselor în ansamblu, dar a devenit norma în procesul de luare a deciziilor privind autorizarea produselor alimentare și furajelor modificate genetic; AA. întrucât, în cea de a opta sa legislatură, Parlamentul European a adoptat 36 de rezoluții prin care se opune introducerii pe piață a organismelor modificate genetic pentru alimente și furaje (33 de rezoluții) și cultivării de organisme modificate genetic în Uniune (trei rezoluții); întrucât, în cea de a noua sa legislatură, Parlamentul European a adoptat deja 16 obiecții cu privire la introducerea pe piață a OMG-urilor; întrucât nu a existat o majoritate calificată a statelor membre în favoarea autorizării vreunuia dintre aceste organisme modificate genetic; întrucât motivele pentru care statele membre nu susțin autorizațiile includ nerespectarea principiului precauției în procesul de autorizare și preocupările științifice legate de evaluarea riscurilor; AB. întrucât, în ciuda faptului că ea însăși recunoaște lacunele pe plan democratic și în ciuda absenței sprijinului din partea statelor membre și a obiecțiilor Parlamentului, Comisia continuă să autorizeze organisme modificate genetic; AC. întrucât nu este necesară nicio modificare a legislației pentru a permite Comisiei să nu autorizeze organisme modificate genetic atunci când nu există o majoritate calificată a statelor membre în favoarea acestei autorizări în cadrul comitetului de apel(23), 1. consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; 2. consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în concordanță cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(24), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, garantând, în același timp, funcționarea eficace a pieței interne; 3. solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare; 4. salută faptul că, într-o scrisoare din 11 septembrie 2020 adresată deputaților, Comisia a recunoscut în sfârșit necesitatea de a ține seama de sustenabilitate în deciziile de autorizare referitoare la organismele modificate genetic(25); își exprimă, cu toate acestea, dezamăgirea profundă că, de atunci, Comisia a continuat să autorizeze importul de OMG-uri în Uniune, în pofida obiecțiilor actuale formulate de Parlament și de o majoritate a statelor membre care au votat împotrivă; 5. invită Comisia să facă progrese urgente în elaborarea criteriilor de sustenabilitate, cu implicarea deplină a Parlamentului; invită Comisia să furnizeze informații cu privire la modul de desfășurare a acestui proces și la intervalul de timp prevăzut; 6. invită din nou Comisia să nu autorizeze culturi modificate genetic rezistente la erbicide până când riscurile pentru sănătate asociate reziduurilor nu sunt investigate în mod cuprinzător, de la caz la caz, ceea ce impune o evaluare completă a reziduurilor rezultate în urma pulverizării acestor culturi modificate genetic cu erbicide complementare, o evaluare a produselor de degradare a erbicidelor și a eventualelor efecte combinatorii, inclusiv cu însăși planta modificată genetic; 7. invită din nou Comisia să nu autorizeze importul pentru utilizări în produse alimentare sau furaje al niciunei plante modificate genetic care a fost modificată pentru a fi tolerantă la o substanță activă cu acțiune erbicidă, neautorizată pentru utilizare în Uniune; 8. invită EFSA să accepte în cele din urmă diferențele substanțiale dintre toxinele Bt native și cele exprimate de transgene sintetice în plantele de culturi modificate genetic și să își extindă evaluarea riscurilor pentru a lua pe deplin în considerare toate interacțiunile și efectele combinatorii dintre toxinele Bt, plantele modificate genetic și constituenții acestora, reziduurile provenite din pulverizarea cu erbicide complementare, mediu, precum și impactul asupra sănătății și siguranței alimentare; 9. invită EFSA să nu mai accepte studiile de toxicitate bazate pe proteine izolate, care ar putea fi diferite din punctul de vedere al structurii și al efectelor biologice, în comparație cu cele produse de planta însăși, și să solicite ca toate testele să fie efectuate pe țesuturi provenite de la planta modificată genetic; 10. invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma studiilor efectuate pe teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de condiții agronomice și de mediu pentru a evalua impactul tuturor factorilor de stres care ar putea apărea în cursul cultivării asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor; 11. invită EFSA să se asigure că datele obținute în urma studiilor efectuate pe teren sau din sere acoperă o gamă suficient de largă de varietăți pentru a evalua impactul diferitelor medii genetice asupra expresiei genetice și a compoziției plantelor; 12. invită EFSA să solicite date privind impactul consumului de alimente și furaje derivate din plante modificate genetic asupra microbiomului intestinal; 13. îndeamnă din nou Comisia să țină seama de obligațiile Uniunii în temeiul acordurilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Convenția ONU privind diversitatea biologică și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; 14. evidențiază că amendamentele adoptate de Parlamentul European la 17 decembrie 2020 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011(26), care au fost adoptate în Parlament ca bază pentru negocierile cu Consiliul, interzic Comisiei să autorizeze OMG-uri în cazul în care nu există o majoritate calificată a statelor membre în favoarea acestora; insistă ca Comisia să respecte această poziție și invită Consiliul să își continue activitatea și să adopte de urgență o abordare generală cu privire la acest dosar; 15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Activitățile Ombudsmanului European - raportul anual pe 2019 |
| |||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European din 2019, – având în vedere articolul 15, articolul 24 alineatul (3), articolul 228 și articolul 298 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), – având în vedere articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), – având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1), – având în vedere articolele 11, 41, 42 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), – având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, – având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la activitățile Ombudsmanului European, – având în vedere articolul 54, articolul 142 alineatul (2) și articolul 232 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, – având în vedere rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE(2), – având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlament la 6 septembrie 2001, – având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A9-0013/2021), A. întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2019 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului la 5 mai 2020 și întrucât Ombudsmanul, Emily O’Reilly, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 3 septembrie 2020 la Bruxelles; B. întrucât Emily O’Reilly a fost realeasă de Parlament în funcția de Ombudsman European în ședința plenară de la Strasbourg, la 18 decembrie 2019; C. întrucât articolul 41 alineatul (1) din cartă prevede că „[o]rice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”; D. întrucât articolul 43 din cartă prevede că „[o]rice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale”; E. întrucât este esențial ca cetățenii europeni să dispună de informații suficiente pentru a putea urmări procesele UE de elaborare de politici și de legiferare, precum și să participe în mod semnificativ la procesele democratice europene; întrucât încrederea cetățenilor în administrațiile publice este consolidată atunci când aceștia observă că instituțiile lucrează pentru interesul public și mențin standarde etice înalte; F. întrucât sarcina prioritară a Ombudsmanului European este de a se asigura că drepturile cetățenilor sunt pe deplin respectate, în conformitate cu tratatele și cu carta, și că dreptul la o bună administrare reflectă cele mai înalte standarde ale instituțiilor, organelor și organismelor Uniunii, cu excepția activităților desfășurate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale; întrucât Ombudsmanul European joacă un rol esențial în a ajuta instituțiile europene să devină mai deschise, mai eficiente și mai apropiate de cetățeni pentru a consolida încrederea cetățenilor în Uniune; G. întrucât Ombudsmanul European a lansat o Inițiativă strategică privind drepturile de concediu ale anumitor membri ai personalului UE și interesul superior al copilului (SI/1/2019/AMF)(3), care a condus la armonizarea normelor Comisiei Europene și ale Consiliului în ceea ce privește drepturile la concediu ale membrilor personalului care devin părinți prin intermediul unei mame purtătoare; întrucât nu s-au obținut rezultate comparabile în cazul Parlamentului European din cauza refuzului său de a își adapta normele privind concediul; H. întrucât anul 2020 marchează cea de a 25-a aniversare a instituției Ombudsmanului European; întrucât, de la crearea sa, oficiul a gestionat 57 000 de plângeri care au condus la peste 7 300 de anchete; întrucât eforturile continue ale oficiului și ale personalului acestuia cu privire la respectarea și susținerea transparenței, a eticii și a răspunderii în administrația UE ar trebui să fie recunoscute și apreciate în mod corespunzător; I. întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din iunie 2019, 44 % dintre cetățeni au încredere în Uniunea Europeană, iar 46 % nu au încredere; întrucât este esențial ca instituțiile să poată fi trase la răspundere pentru a crește nivelul de satisfacție a cetățenilor UE; J. întrucât articolul 10 alineatul (3) din TUE prevede că „[o]rice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și că „[d]eciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”; K. întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”; L. întrucât articolul 228 din TFUE împuternicește Ombudsmanul European să efectueze investigații care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale; M. întrucât, în 2019, 19 619 cetățeni au solicitat ajutorul serviciilor Ombudsmanului, dintre care 16 045 au beneficiat de consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul Ombudsmanului; întrucât, în 2019, Ombudsmanul a înregistrat 2 201 plângeri și a primit 1 373 de cereri de informații; N. întrucât din numărul total de 2 201 plângeri analizate de Ombudsman, 879 s-au înscris în aria de acțiune a competențelor sale, iar 1 330 s-au aflat în afara acestora; O. întrucât din cele 2 201 plângeri primite, în 862 de cazuri, Ombudsmanul a oferit reclamantului consiliere sau a transferat cazul, în 883 de cazuri, reclamantului i s-a răspuns că nu i se mai putea oferi consiliere suplimentară, iar 456 de plângeri au condus la deschiderea unei anchete; P. întrucât, dintre anchetele închise de Ombudsman, 26,9 % au vizat cereri de informații și de acces la documente, 22 % cultura serviciului, cum ar fi, de exemplu, amabilitatea față de cetățeni, aspecte lingvistice și respectarea termenelor, 19,8 % utilizarea corectă a puterii discreționare, inclusiv în procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, 13,2 % respectarea drepturilor procedurale, în special dreptul de a fi ascultat, 13 % buna gestionare a aspectelor legate de administrație și de personal, 12,3 % recrutarea și 8,4 % respectarea drepturilor fundamentale; Q. întrucât durata majorității anchetelor închise de Ombudsman în 2019 a variat de la trei luni (43,4 %) la 18 luni (10,2 %); întrucât durata medie de închidere a unei anchete a fost mai mică de șapte luni; R. întrucât, în cadrul anchetelor sale, Ombudsmanul European este împuternicit să prezinte propuneri instituțiilor și organelor Uniunii cu privire la modul în care acestea ar trebui să trateze o problemă sau să își îmbunătățească practicile administrative; întrucât aceste propuneri iau forma unor soluții, a unor recomandări și a unor sugestii; S. întrucât, potrivit raportului anual intitulat „Se îndreaptă lucrurile?”, publicat în decembrie 2019, care analizează răspunsurile instituțiilor la propunerile Ombudsmanului din cadrul anchetelor închise în 2018, rata de punere în aplicare a propunerilor Ombudsmanului European de către instituțiile UE este de 77 %; întrucât 11 instituții au atins o rată de punere în aplicare de 100 %, în timp ce pentru Comisia Europeană a fost înregistrată o rată de 70,9 %, aceasta fiind vizată de majoritatea plângerilor; T. întrucât, în cadrul lucrărilor sale strategice din 2019, Ombudsmanul a deschis patru noi anchete strategice privind: transparența în cadrul organismelor de pregătire ale Eurogrupului, practica „ușilor turnante” din cadrul Comisiei Europene, tratamentul persoanelor cu dizabilități în cadrul Sistemului comun de asigurări de sănătate al UE și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și activitățile prealabile prezentării medicamentelor în vederea autorizării lor; U. întrucât, în 2019, Ombudsmanul a lansat nouă inițiative strategice, în special cu privire la eficacitatea mecanismelor instituite de statele membre pentru tratarea plângerilor legate de fondurile structurale, la transparența negocierilor privind Brexitul, la transparența activității de lobby și la Registrul de transparență al UE, la procedura UE de evaluare a riscurilor alimentare, la transparența reuniunilor dintre președintele Consiliului European și reprezentanții grupurilor de interese, la îmbunătățiri ale inițiativei cetățenești europene, la integrarea copiilor cu dizabilități în școlile europene, la dreptul la concediu al membrilor personalului UE care devin părinți cu ajutorul mamelor surogat; V. întrucât rolul Ombudsmanului în calitate de membru al cadrului UE al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) este de a proteja, a promova și a monitoriza punerea în aplicare a acesteia la nivelul instituțiilor UE; întrucât Ombudsmanul a prezidat acest cadru în 2019; W. întrucât articolul 19 din UNCRPD prevede că „părțile recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu handicap de a trăi în comunitate, având o libertate de alegere egală cu a celorlalte persoane, și iau măsuri eficiente și adecvate pentru a facilita accesul lor deplin la acest drept, precum și integrarea și participarea lor în cadrul comunității”; X. întrucât, la 12 februarie 2019, Parlamentul a adoptat proiectul său de regulament de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European)(4); întrucât acest nou regulament așteaptă aprobarea Consiliului; Y. întrucât, în 2019, Ombudsmanul European a deschis 458 de anchete, dintre care două din proprie inițiativă, și a închis 560 de anchete (dintre care 552 bazate pe plângeri și opt din proprie inițiativă); întrucât cele mai multe dintre anchete au vizat din nou Comisia (274 de anchete sau 59,7 %), urmată de Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) (44 de anchete sau 9,6 %) și de agențiile UE (33 de anchete sau 7,2 %), restul anchetelor fiind distribuite după cum urmează: Parlamentul (21 de anchete sau 4,6 %), Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (17 anchete sau 3,7 %), Banca Europeană de Investiții (7 anchete sau 1,5 %) și alte instituții (54 de anchete sau 11,8 %); Z. întrucât aplicarea adecvată a legislației UE și îndeplinirea obligațiilor care derivă din aceasta sunt responsabilități ale instituțiilor și organismelor UE, în conformitate cu obligațiile care decurg din tratate și din cartă; AA. întrucât Ombudsmanul a lansat o anchetă privind decizia Autorității Bancare Europene (ABE), anunțată public la 17 septembrie 2019, prin care se permitea directorului său executiv să devină director general al Asociației pentru piețe financiare în Europa (AFME), o organizație de lobby pentru sectorul financiar; întrucât Ombudsmanul a constatat cazuri de administrare defectuoasă deoarece ABE nu a reușit să atenueze riscurile de conflicte de interese atunci când a aprobat un astfel de transfer profesional, continuând să acorde acces la informații confidențiale directorului său executiv aflat la sfârșitul mandatului; AB. întrucât Ombudsmanul a lansat o anchetă în urma unei plângeri privind o sponsorizare corporativă a președinției Consiliului UE; întrucât Ombudsmanul a luat notă de faptul că utilizarea sponsorizării de către președinție implică riscuri pentru reputația UE în ansamblu și a recomandat Consiliului să emită orientări pentru statele membre cu privire la aspectul sponsorizării președinției, cu scopul de a atenua aceste riscuri legate de reputație; AC. întrucât, la 30 iulie 2019, Comisia a lansat o invitație de participare la licitație pentru un studiu în vederea dezvoltării de instrumente și mecanisme de integrare a obiectivelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) în normele bancare ale UE; întrucât Comisia a decis să atribuie contractul societății BlackRock Investment Management, o societate care gestionează investiții în societăți mari producătoare de combustibili fosili și bănci de importanță sistemică, care sunt sectoare afectate de noile norme privind aspectele legate de ESG la nivelul UE; întrucât Ombudsmanul a constatat, în ancheta sa legată de acest caz, că Comisia ar fi trebuit să fie mai vigilentă și că decizia sa de a atribui contractul societății BlackRock nu a oferit garanții suficiente pentru a exclude riscul unor conflicte de interese cu consecințe negative grave asupra executării contractului, deoarece societatea avea în mod evident un interes în elaborarea viitoarelor reglementări ale UE care vor avea un impact asupra sa și asupra clienților săi; 1. consideră binevenit raportul anual pentru anul 2019 prezentat de Ombudsmanul European; 2. o felicită pe Emily O’Reilly pentru realegerea sa ca Ombudsman European și pentru activitatea sa excelentă; sprijină angajamentul său de a continua să se asigure de faptul că „UE menține cele mai înalte standarde de administrare, transparență și etică” și de a asigura accesibilitatea și calitatea serviciilor pe care UE le oferă cetățenilor UE; reiterează că transparența este un principiu complementar statului de drept și democrației și punerea sa în aplicare ar trebui să aibă ca obiectiv să permită cetățenilor participarea la procesul decizional; Transparență și etică 3. salută relația sa fructuoasă cu Ombudsmanul, un partener-cheie și indispensabil al Parlamentului European, care a reales Ombudsmanul aflat la sfârșit de mandat, Emily O’Reilly, pentru un al doilea mandat, și și-a exprimat sprijinul față de propunerea sa privind un raport special privind transparența în cadrul Consiliului, prin adoptarea unei rezoluții aprobate cu majoritate de voturi în sesiunea plenară din ianuarie 2019; 4. salută strânsa cooperare a Ombudsmanului și a echipei sale cu Comisia pentru petiții, care permite îmbunătățirea calității administrației europene, precum și a accesibilității și a calității serviciilor sale pe care le oferă cetățenilor UE; 5. subliniază necesitatea ca instituțiile UE să mențină nivelul maxim de transparență și obiectivitate, astfel încât cetățenii să poată urmări și participa activ la procesul decizional, pentru a-și consolida încrederea față de instituții și a se simți mai aproape de ele, garantând în același timp accesul la toate informațiile relevante, astfel încât aceștia să își poată exercita pe deplin drepturile democratice, având la dispoziție mijloace reale de a trage la răspundere instituțiile; subliniază că Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul Comisiei de a acorda acces public la documentele privind achiziționarea de vaccinuri împotriva COVID-19; solicită publicarea integrală a contractelor și a altor acorduri semnate cu companiile farmaceutice, inclusiv a documentelor legate de negocierile purtate cu acestea din urmă, pentru dezvoltarea, fabricarea, achiziționarea și distribuirea de vaccinuri împotriva COVID-19, precum și transparența deplină a tuturor rezultatelor privind trialurile clinice legate de aceste vaccinuri; 6. subliniază că lipsa de transparență a procesului legislativ al UE sporește neîncrederea cetățenilor și slăbește legitimitatea procesului decizional în ansamblu; 7. salută ambiția Ombudsmanului European de a menține, în toate circumstanțele, un nivel de vigilență cu privire la menținerea celor mai înalte standarde posibile de transparență și etică, inclusiv într-o situație de criză sanitară; 8. îndeamnă Ombudsmanul să promoveze în continuare o mai mare transparență a dezbaterilor legislative în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului Uniunii Europene, atât în ceea ce privește accesul public la documentele sale legislative, cât și procesul decizional, pentru a face deliberările mai ușor de înțeles; 9. îndeamnă Consiliul să pună în aplicare recomandările Ombudsmanului European și să își revizuiască politica de confidențialitate pentru a asigura cel mai înalt nivel de transparență în activitatea sa, astfel încât accesul public în timp util la documentele legislative să fie ușor accesibil; solicită identificarea transparentă și sistematică a guvernelor statelor membre atunci când își stabilesc pozițiile deoarece, în calitate de colegiuitor, Consiliul trebuie să fie răspunzător în fața publicului pentru acțiunile sale; reamintește sugestiile prezentate în rezoluția sa referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor pregătitoare ale Consiliului UE; 10. regretă practica statelor membre care dețin președinția Consiliului de a accepta sponsorizare corporativă; consideră că o astfel de practică trebuie prevenită, pentru a păstra reputația și integritatea Consiliului și a UE în ansamblu; 11. îndeamnă statele membre să dea dovadă de o mai mare diligență în obligația pe care o au de a colabora cu Ombudsmanul; 12. ia act de faptul că, în urma recomandărilor Ombudsmanului, Comisia și Consiliul au menținut un nivel ridicat de transparență a procesului legislativ în cadrul negocierilor privind relațiile dintre UE și Regatul Unit, publicând peste 100 de documente de negociere sau punând la dispoziția cetățenilor calendarul negociatorului-șef, și le solicită să mențină același nivel de transparență atunci când definesc noul acord de liber schimb; solicită în general Comisiei să își îndeplinească obligațiile cu privire la evaluările impactului asupra dezvoltării durabile ale tuturor acordurilor comerciale ale UE; 13. reamintește că, timp de mai mulți ani, transparența a rămas principalul subiect al plângerilor, inclusiv accesul la documente, și salută faptul că, în diverse anchete, Ombudsmanul a solicitat accesul public; regretă, cu toate acestea, că nu întotdeauna s-a dat curs recomandărilor Ombudsmanului și că raportul OLAF privind utilizarea unui împrumut acordat producătorului german de autovehicule Volkswagen nu a fost încă publicat; solicită o actualizare a legislației UE privind accesul la documente (Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(5)) pentru a facilita activitatea Ombudsmanului; solicită Consiliului să redeschidă discuțiile ținând seama de rezoluția Parlamentului European din 12 iunie 2013 referitoare la impasul înregistrat în procesul de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001(6); 14. salută abordarea mai ambițioasă în ceea ce privește nivelul de transparență a organelor care pregătesc reuniunile Eurogrupului, care au acceptat, în urma unei solicitări a Ombudsmanului, să publice mai devreme decât înainte datele și proiectele de ordine de zi ale reuniunilor Eurogrupului, să furnizeze mai multe detalii în scrisorile rezumative ale reuniunilor și ca site-ul Eurogrupului să conțină mai multe informații despre activitățile sale; 15. consideră binevenite eforturile repetate ale Ombudsmanului de combatere a conflictelor de interese; subliniază că este necesară o mai mare transparență în cadrul Consiliului; sprijină cu fermitate recomandările Ombudsmanului pentru Secretariatul general al Consiliului în ceea ce privește cazul 1946/2018/KR; salută publicarea, în urma acestei anchete, a proceselor-verbale ale reuniunilor care au avut loc între reprezentanții grupurilor de interese, președintele Consiliului European și membrii cabinetului său și subliniază necesitatea adoptării unui act juridic echitabil și ambițios privind registrul de transparență, pentru a-l face pe deplin obligatoriu și cu caracter juridic obligatoriu pentru toate instituțiile și agențiile UE și pentru a crea obligații pentru părțile terțe și reprezentanții grupurilor de interese, asigurând astfel transparența deplină a activităților de lobby; ia act de decizia Comisiei de a nu urma recomandările Ombudsmanului în cazul 1302/2017/MH și decizia sa de a nu acorda acces la documentele legate de avizele Serviciului său juridic, referitoare la Registrul de transparență; 16. sprijină activitatea Ombudsmanului desfășurată în ancheta sa 853/2020/KR privind cazul BlackRock și este ferm convinsă că Comisia trebuie să urmeze recomandările Ombudsmanului în această privință; invită, prin urmare, Comisia să actualizeze și să consolideze toate normele aplicabile privind procedurile de achiziții publice, inclusiv orientările sale, pentru a preveni apariția oricăror conflicte de interese; invită Comisia să adopte toate măsurile necesare pentru a menține integritatea și credibilitatea elaborării politicilor legate de adoptarea de noi norme privind aspectele legate de ESG la nivelul UE; 17. salută faptul că, în urma unei plângeri introduse în 2019 cu privire la utilizarea sponsorizării în timpul Președinției române, Ombudsmanul European a adoptat o poziție clară cu privire la acest aspect(7), întrucât percepția unei influențe externe poate submina integritatea Uniunii Europene în ansamblu; ia act de măsurile luate de Consiliu pentru a răspunde recomandării Ombudsmanului potrivit căreia statelor membre ar trebui să li se dea indicații cu privire la sponsorizarea președinției; încurajează Consiliul să monitorizeze aspectul fără întârziere; salută decizia Președinției germane de a se abține de la orice sponsorizare și încurajează alte state membre să urmeze acest exemplu; 18. ia act de faptul că, în urma unei anchete efectuate de Ombudsman, Comisia s-a angajat să publice ordinea de zi și procesele-verbale ale reuniunilor „organelor consultative” care influențează elaborarea politicii UE, precum și observațiile formulate de participanții la grupurile anterioare, precum și să aplice, pentru orice viitor grup de acest tip, aceleași standarde de transparență ca cele adoptate de grupurile de experți; 19. subliniază importanța accesului public la documente care conțin pozițiile luate de statele membre în procesele decizionale; sprijină constatările Ombudsmanului în ceea ce privește cazul 2142/2018/EWM și deplânge refuzul continuu al Comisiei de a acorda acces la documentele solicitate care vizează evaluarea riscurilor pe care le prezintă pesticidele pentru albine; 20. ia act de faptul că Comisia s-a angajat să pună în aplicare multe dintre propunerile Ombudsmanului, în special pe cea de a solicita persoanelor care se transferă în sectorul privat să ofere informații suplimentare cu privire la organizația căreia i se alătură și la tipul de activitate profesională pe care o vor exercita; subliniază că astfel de transferuri nu pot fi tratate cu superficialitate întrucât ar putea conduce la conflicte de interese atunci când foști funcționari publici preiau o poziție în cadrul unei întreprinderi pentru a face lobby cu privire la politicile pe care, anterior, le-au legiferat sau le-au elaborat; constată că, potrivit unui raport recent(8), 99 % din cererile de transfer în sectorul privat au fost aprobate de Comisie, cu o rată de respingere de numai 0,62 %, ceea ce indică necesitatea de a consolida supravegherea; reamintește că normele etice nu sunt o simplă formalitate și ar trebui să fie respectate de toate instituțiile; îndeamnă Comisia să pună în aplicare toate recomandările făcute de Ombudsman, să adopte o abordare mai fermă a problemei „ușilor turnante” și să urmeze măsurile propuse, inclusiv interzicerea unor noi activități atunci când există dovezi că această activitate ar conduce la un conflict cu interesul public și publicarea, direct pe site-ul său de etică și în timp util, a tuturor informațiilor referitoare la fiecare caz de foști membri ai personalului de conducere evaluați în vederea punerii în aplicare a interdicției de lobby și de promovare pe o perioadă de un an; 21. reamintește că administrația publică a UE trebuie să își îmbunătățească normele și standardele sale concepute pentru a preveni conflictele de interese și a garanta respectarea îndatoririi de a da dovadă de discreție și de onestitate; invită Ombudsmanul European să promoveze cele mai înalte norme și standarde etice în cadrul instituțiilor, agențiilor și organismelor UE, asigurând că acestea sunt puse în aplicare integral și consecvent; solicită ca evaluarea declarațiilor de interese ale comisarilor candidați să fie efectuată în mod independent și cu mijloace adecvate; subliniază nevoia de a revizui normele și practicile actuale pentru a consolida cerințele privind integritatea pentru comisari în timpul mandatelor lor, dar și ulterior, precum și că perioadele de notificare pentru comisari după încheierea mandatelor lor trebuie să fie extinse; 22. subliniază că este necesar să se actualizeze și să se modernizeze de urgență Codul bunei conduite administrative, prin adoptarea unui regulament obligatoriu privind această chestiune; 23. apreciază activitățile Ombudsmanului privind cazurile de „uși turnante” care, printre altele, au determinat ABE să își revizuiască politica în vederea evaluării restricțiilor și interdicțiilor aplicabile personalului, după încetarea relațiilor de muncă, precum și să își îmbunătățească procedurile de suspendare imediată a accesului la informații confidențiale pentru personalul despre care se știe că urmează să ocupe un alt loc de muncă; solicită Ombudsmanului să își continue eforturile de a asigura că toate instituțiile și agențiile UE introduc norme eficace destinate prevenirii cazurilor de „uși turnante” și a oricăror posibile conflicte de interese; 24. sprijină pe deplin faptul că Ombudsmanul și-a confirmat concluzia conform căreia patru cazuri de administrare defectuoasă au afectat procesul de numire a celui mai înalt funcționar al Comisiei și salută noua comisie pentru crearea în 2019 a unei proceduri specifice de numire a Secretarului General, care include publicarea unui anunț de post vacant și înscrierea procedurii de numire pe ordinea de zi a reuniunii săptămânale a comisarilor, într-un termen suficient pentru ca aceasta să fie analizată în mod corespunzător; 25. ia act de faptul că, în urma anchetei din proprie inițiativă întreprinse de Ombudsman, EMA a introdus măsuri menite să îmbunătățească independența și obiectivitatea procesului de solicitare a autorizației de introducere pe piață a medicamentelor și să crească nivelul de transparență în domenii precum cel al trialurilor clinice; invită EMA să pună în aplicare noile recomandări ale Ombudsmanului pentru a-și garanta independența și imparțialitatea și pentru a evita, astfel, orice conflict de interese; 26. salută importanța sporită și necesară pe care Ombudsmanul o acordă dosarelor privind aspectele legate de procedurile de achiziții; 27. salută încetățenirea Premiului pentru bună administrare care are scopul de a recompensa inițiativele și proiectele administrației Uniunii cu efect pozitiv asupra vieții cetățenilor europeni; felicită Comisia Europeană, care a fost recompensată pentru strategia sa de reducere a poluării cu materiale plastice; consideră că o mediatizare mai puternică a acestui premiu ar arăta cetățenilor UE că instituțiile UE iau măsuri pentru a oferi soluții concrete; 28. salută faptul că Ombudsmanul acordă o mai mare atenție cazurilor legate de modul în care Comisia a gestionat proiectele finanțate de UE; îndeamnă Comisia să garanteze o distribuție și o gestiune transparente ale fondurilor; insistă ca Comisia să îmbunătățească transparența procesului său de pregătire a programelor anuale de lucru pentru fondurile pe care le gestionează; solicită, în special, Comisiei să se asigure că fondurile structurale și de investiții europene sunt cheltuite de statele membre în conformitate cu obligațiile UNCRPD privind viața independentă a persoanelor cu dizabilități; 29. invită Comisia pentru petiții să examineze cazurile, atunci când nu au existat reacții la propunerile Ombudsmanului adresate instituțiilor; Persoanele cu dizabilități 30. salută rolul Ombudsmanului în protejarea, promovarea și monitorizarea punerii în aplicare a CRPD de către administrația UE și în consolidarea agendei UE pentru drepturile persoanelor cu dizabilități; solicită Ombudsmanului să monitorizeze cu atenție propunerile Comisiei privind noua Strategie europeană pentru persoanele cu dizabilități după 2020; consideră că este urgent să se abordeze lipsa unui temei juridic adecvat pentru a asigura conformitatea totală a cheltuielilor din fondurile UE cu CRPD; 31. felicită Ombudsmanul pentru ancheta sa strategică privind accesibilitatea site-urilor web ale Comisiei pentru persoanele cu dizabilități și salută eforturile depuse de Comisie pentru a respecta recomandările Ombudsmanului, punând la dispoziție mai multe informații în formate ușor de citit; constată totuși că o abordare complexă este necesară pentru a asigura accesibilitatea paginilor web ale instituțiilor UE pentru persoanele cu toate tipurile de dizabilități, inclusiv în limbaje prin semne utilizate la nivel național; sugerează că organizațiile persoanelor cu dizabilități ar trebui să fie implicate în acest proces; 32. felicită Ombudsmanul pentru deschiderea anchetei necesare privind accesibilitatea instrumentelor online utilizate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), în urma unei plângeri depuse de o persoană cu deficiențe de vedere; 33. invită Comisia să propună o strategie europeană globală, ambițioasă și pe termen lung pentru persoanele cu dizabilități pentru perioada de după 2020, pentru a permite, printre altele, punerea deplină și consecventă în aplicare a CRPD; 34. ia act de creșterea numărului de persoane ajutate de Oficiul Ombudsmanului European în 2019 comparativ cu 2018 (19 619, în creștere de la 17 996), precum și eforturile sale de a găsi soluții practice la problemele cetățenilor, fie prin consiliere acordată prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul internet și prin răspunsuri la solicitările de informații, fie prin tratarea noilor plângeri (2 201 astfel de plângeri în 2019); subliniază nevoia de a se asigura că oficiul dispune de resursele bugetare și de personal necesare pentru a continua să ajute în mod adecvat și eficient cetățenii UE; Plângeri 35. ia act de faptul că, în 2019, Ombudsmanul a primit numeroase plângeri din partea cetățenilor UE cu reședința într-un alt stat membru decât cel de origine, care s-au confruntat cu dificultăți în încercarea de a înregistra și/sau de a vota la alegerile pentru Parlamentul European din 2019; reamintește că dreptul de a vota în cadrul alegerilor este un drept fundamental recunoscut în tratatele UE; 36. felicită Ombudsmanul pentru anchetele inițiate în 2019, care au acoperit următoarele aspecte principale: transparența în cadrul instituțiilor Uniunii, transparența activităților de lobby, cultura serviciului, drepturile fundamentale, aspecte legate de etică, participarea cetățenilor la procesul decizional al Uniunii, buna gestionare a problemelor referitoare la personal și recrutarea și buna gestiune financiară; 37. observă că, în 2019, Ombudsmanul a tratat 1 300 de plângeri care nu se înscriau în aria de acțiune a competențelor sale, în principal pentru că nu priveau activitățile unor instituții sau ale unor organe ale Uniunii; aprobă demersul Ombudsmanului de a răspunde tuturor persoanelor care i se adresează, explicându-le care sunt competențele sale, oferindu-le consiliere și redirecționându-le pe cât posibil către alte organe care le pot ajuta, și o încurajează să facă în continuare acest lucru; 38. recomandă ca Ombudsmanul să rămână vigilentă și hotărâtă în gestionarea plângerilor privind drepturile fundamentale, inclusiv egalitatea, nediscriminarea și dreptul de a fi ascultat; salută ancheta sa privind Biroul European de Sprijin pentru Azil și interviurile sale cu solicitanții de azil, precum și examinarea de către Comisie a unei plângeri privind discriminarea romilor în Italia; 39. ia act de faptul că numărul de anchete efectuate cu privire la EPSO a crescut de la 23 în 2018 la 44 în 2019; încurajează Ombudsmanul să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare corespunzătoare a măsurilor generale de combatere a discriminării în procesele de recrutare; sugerează o anchetă strategică a metodelor utilizate de EPSO și alte agenții pentru a evalua dacă principiile echității și deschiderii sunt pe deplin aplicate în toate procedurile de recrutare; 40. constată că numărul de plângeri care nu intră în sfera de competență a Ombudsmanului s-a menținut relativ stabil (1 330 de cazuri în 2019, comparativ cu 1 300 de cazuri în 2018); este de părere că o comunicare mai bună și mai coordonată la nivelul tuturor instituțiilor UE cu privire la competențele Ombudsmanului European ar putea să contribuie la reducerea numărului de plângeri care nu intră în sfera sa de competență și să simplifice procesul de răspuns la problemele cetățenilor; 41. salută angajamentul Ombudsmanului față de dreptul cetățenilor de a se implica în procesul democratic al UE, astfel cum a demonstrat-o prin organizarea conferinței anuale a Rețelei europene a ombudsmanilor din aprilie 2019 privind necesitatea consolidării participării cetățenilor la procesul democratic; aprobă abordarea Ombudsmanului de a răspunde tuturor celor care solicită ajutor în limba în care au depus plângerea și invită administrația publică a UE să depună toate eforturile pentru a se asigura că cetățenii sunt în măsură să comunice în mod eficient cu Ombudsmanul în cele 24 de limbi oficiale ale UE și în limbajele prin semne utilizate la nivel național; salută proiectul de orientări ale Ombudsmanului privind utilizarea limbilor pe site-urile instituțiilor UE; subliniază că astfel de orientări sunt extrem de importante pentru protejarea bogatei diversități lingvistice a Europei; subliniază că site-urile internet ale instituțiilor UE ar trebui să exemplifice egalitatea tuturor celor 24 de limbi oficiale din Uniune; regretă că multe secțiuni de pe site-urile instituțiilor UE și publicațiile încărcate pe aceste site-uri continuă să fie disponibile numai în anumite limbi foarte difuzate, fără să beneficieze niciodată de acoperire în toate cele 24 de limbi oficiale ale UE, astfel cum cer principiile Uniunii; 42. salută eforturile instituțiilor UE care se străduiesc să urmeze recomandările Ombudsmanului (77 %) și le încurajează să continue în această direcție; este în continuare preocupat de faptul că 23 % dintre recomandări încă nu au fost puse în aplicare; este conștient că sugestiile Ombudsmanului nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic; solicită instituțiilor, organelor și agențiilor să reacționeze prompt, eficient și responsabil la recomandările și la observațiile critice ale Ombudsmanului; 43. salută faptul că, în medie, durata anchetării cazurilor închise de către Ombudsmanul European în 2019 a fost de maximum șapte luni; constată însă că, pentru unele cazuri, această durată se poate prelungi până la 18 luni; solicită tuturor instituțiilor UE să își îmbunătățească cooperarea cu Oficiul Ombudsmanului în interesul cetățenilor UE care așteaptă răspunsuri rapide la problemele lor; 44. salută restructurarea site-ului Ombudsmanului, care a devenit un instrument mai lizibil și mai funcțional pentru cetățenii europeni; încurajează Ombudsmanul să depună în continuare eforturi pentru traducerea publicațiilor sale în diferitele limbi ale Uniunii; 45. recunoaște contribuția importantă a Rețelei europene a ombudsmanilor naționali și regionali la schimbul de bune practici și de informații privind misiunea și competențele membrilor, precum și la punerea în aplicare corespunzătoare a legislației europene; sugerează că această rețea ar putea fi mai implicată pentru a asigura o folosire corectă a fondurilor UE; sugerează că aceasta ar putea, de asemenea, să ofere sprijin ombudsmanilor naționali sau regionali care se confruntă cu presiuni puternice din partea guvernelor lor, în special în ceea ce privește încălcarea drepturilor fundamentale garantate de cartă; invită această rețea să reflecteze asupra rolului pe care trebuie să îl joace ombudsmanii naționali și regionali pentru a implica într-o mai mare măsură cetățenii europeni în procesul decizional al Uniunii; subliniază că rețeaua ar putea, de asemenea, să contribuie la promovarea unei culturi a bunei administrări la nivelul statelor membre prin consolidarea cooperării și creșterea nivelului de sensibilizare a ombudsmanilor naționali cu privire la importanța apărării drepturilor cetățenilor; indică faptul că resursele alocate rețelei ar trebui consolidate; invită Ombudsmanul European să organizeze la sediul său o reuniune regulată a Rețelei europene a ombudsmanilor, a cărei misiune principală este tocmai asigurarea respectării drepturilor fundamentale; 46. salută cu fermitate inițiativa strategică a Ombudsmanului European privind drepturile de concediu ale anumitor membri ai personalului UE și interesul superior al copilului; consideră că inconsecvența dintre normele Parlamentului European și cele ale celorlalte instituții(9) privind drepturile la concediu ale membrilor personalului care devin părinți prin intermediul maternității de substituție în cazuri de infertilitate, în cazul părinților de același sex și al părinților singuri, ignoră supremația interesului superior al copilului și expune acești membri la un risc semnificativ de discriminare; reamintește concluziile Ombudsmanului cu privire la importanța protejării interesului superior al copilului; solicită Parlamentului să se implice în dialogul interinstituțional și să adopte o decizie de armonizare a acestor norme cu cele ale Consiliului și ale Comisiei; Statut și competențe 47. invită Consiliul să angajeze un dialog cu Parlamentul European privind revizuirea statutului Ombudsmanului European pentru a oferi oficiului acestuia o mai bună capacitate de promovare a celor mai înalte standarde de comportament etic în cadrul instituțiilor și un mandat adecvat pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace; 48. invită Parlamentul European să consolideze procesul de numire pentru alegerea Ombudsmanului European, astfel încât alegerea la începutul mandatului parlamentar să se desfășoare într-o manieră mai informată, mai uniformă, mai transparentă și mai ordonată; solicită în mod specific o descriere mai detaliată a termenelor pentru colectarea semnăturilor și pentru desfășurarea de campanii pentru candidați; 49. felicită Ombudsmanul pentru strategia sa anterioară de cinci ani „Către 2019”, care introduce o abordare mai strategică pentru promovarea bunei administrări; salută publicarea la 7 decembrie 2020 a noii strategii pentru viitor, „Către 2024”, care va trebui să țină seama de situația fără precedent cu care se confruntă Europa în contextul pandemiei de COVID-19; 50. reamintește că sediul Ombudsmanului este sediul Parlamentului European; încurajează, prin urmare, Ombudsmanul să utilizeze în mod prioritar spațiile disponibile la Strasbourg; 51. invită Ombudsmanul, pentru a asigura transparența, să publice în continuare evenimentele pe care intenționează să le organizeze, precizând unde va avea loc fiecare eveniment; o 52. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.
| ||||||||||||||||||||||||||
| Semestrul european: Strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă |
| |||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 121, 126 și 136 și Protocolul nr. 12 la tratat, – având în vedere Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, – având în vedere Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, – având în vedere Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(1), – având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(2), – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(3), – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(4), – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(5), – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(6), – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(7), – având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(8), – având în vedere comunicarea Comisiei din 20 martie 2020 privind activarea clauzei derogatorii generale din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (COM(2020)0123), – având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456), – având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a Planului de redresare pentru Europa” (COM(2020)0442), – având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Consiliului de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0441), – având în vedere comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 intitulată „Strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă” (COM(2020)0575) și cea din 18 noiembrie 2020 intitulată „Raport privind mecanismul de alertă 2021” (COM(2020)0745), – având în vedere raportul anual al Consiliului bugetar european din 29 octombrie 2019, declarația Consiliului bugetar european din 24 martie 2020 privind COVID-19 și evaluarea Consiliului bugetar european din 1 iulie 2020 privind orientarea bugetară adecvată pentru zona euro în 2021, – având în vedere acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(9), – având în vedere Previziunile economice europene elaborate de Comisie: Iarna anului 2021 (Documentul instituțional 144)(10), – având în vedere recomandările Consiliului European din 10-11 decembrie 2020 privind CFM și Next Generation EU, COVID-19, schimbările climatice, securitatea și relațiile externe (EUCO 22/20), – având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, – având în vedere avizul Comisiei pentru bugete și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, – având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională, – având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0036/2021), A. întrucât semestrul european joacă un rol esențial în coordonarea politicilor economice, bugetare și de ocupare a forței de muncă din statele membre, care servește la asigurarea unor finanțe publice solide, la prevenirea dezechilibrelor macroeconomice excesive, la sprijinirea reformelor structurale și la stimularea investițiilor și reprezintă în prezent cadrul utilizat pentru a orienta Uniunea și statele membre cu privire la provocările redresării bazate pe prioritățile politice ale UE; întrucât, de la criza datoriilor suverane din 2008, Uniunea este mult mai puternică pentru a face față crizelor, însă apar noi provocări la adresa stabilității macroeconomice; B. întrucât Uniunea și statele sale membre s-au angajat să respecte valorile fundamentale consacrate în tratate și să pună în aplicare Agenda ONU pentru 2030, Pilonul european al drepturilor sociale și Acordul de la Paris privind schimbările climatice; C. întrucât aspectele legate de viitorul posibil al cadrului fiscal al UE vor fi abordate în revizuirea cadrului legislativ macroeconomic în raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European dedicat acestei chestiuni; ia act de faptul că acest cadru va fi revizuit și ar trebui adaptat în funcție de rezultatele sale; D. întrucât aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei anuale privind creșterea durabilă sunt abordate în raportul dublu intitulat „Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă”; E. întrucât nivelurile ridicate ale datoriei publice pot reprezenta o povară grea pentru generațiile viitoare și pot afecta redresarea; F. întrucât pandemia a afectat toate statele membre, provocând un șoc simetric, dar amploarea impactului, expunerile economice specifice și condițiile inițiale, precum și ritmul și soliditatea redresării vor varia în mod semnificativ; G. întrucât perioadele favorabile trebuie folosite pentru a pune în aplicare reforme structurale, în special măsuri menite să reducă deficitele bugetare, datoria publică și creditele neperformante și pentru pregătirea pentru o altă posibilă criză economică sau pentru o eventuală recesiune; H. întrucât femeile au fost afectate în mod disproporționat ca urmare a crizei, iar răspunsul propus privind redresarea abordează provocările asociate crizei provocate de pandemia de COVID-19 în sectorul îngrijirii și provocările specifice cu care se confruntă femeile; I. întrucât statele membre au luat măsuri bugetare considerabile ca răspuns la pandemie (4,2 % din PIB în 2020 și 2,4 % din PIB în 2021); întrucât producția economiei europene se va întoarce la nivelurile anterioare pandemiei abia în 2022; J. întrucât planurile de redresare și reziliență adoptate de statele membre vor include agenda lor națională de reforme și investiții concepute în conformitate cu obiectivele de politică ale UE, axate, printre altele, pe tranziția verde și pe cea digitală, I.Criza provocată de COVID-19, Mecanismul de redresare și reziliență, ajustarea temporară a semestrului european 1. constată că semestrul european și Mecanismul de redresare și reziliență sunt strâns interconectate; ia act de faptul că evaluarea planurilor de redresare și reziliență se va face pe baza a 11 criterii grupate în funcție de relevanță, eficacitate, eficiență și coerență; invită Comisia să examineze în detaliu planurile pentru a se asigura că redresarea generează valoare adăugată europeană, îmbunătățește competitivitatea pe termen lung și perspectivele de creștere durabilă ale statelor membre și ghidează economiile europene să abordeze provocările și să profite de beneficiile tranziției verzi și digitale, ale Pilonului european al drepturilor sociale și ale obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD); 2. salută, în plus, răspunsul rapid și intens la criză în domeniul politicii monetare și fiscale atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, precum și adoptarea viitorului CFM și a instrumentului Next Generation EU (NGEU); invită Comisia și Consiliul să accelereze punerea în aplicare a Mecanismului de redresare și reziliență pentru ca finanțarea să fie plătită rapid; subliniază că, pentru a avea succes, tranziția climatică și cea digitală trebuie să aibă în centrul lor dimensiunea socială și pe cea privind piața unică; insistă ca fondurile și resursele să fie direcționate către proiecte și beneficiari care cheltuiesc resursele în mod responsabil, eficace și pe proiecte viabile și durabile care generează cel mai mare impact posibil; reamintește rolul pe care îl va juca Parlamentul European în dialogul privind redresarea și reziliența instituit prin Regulamentul privind Mecanismul de redresare și reziliență, în cadrul căruia comisiile sale competente vor examina de asemenea, legătura dintre semestrul european și Mecanismul de redresare și reziliență; 3. salută faptul că obiectivul Mecanismului de redresare și reziliență este de a crește reziliența economiilor și societăților statelor membre, încercând totodată să asigure o durabilitate competitivă, convergența și coeziunea în UE; subliniază că asumarea responsabilității la nivel național și transparența vor fi elemente esențiale pentru punerea în aplicare rapidă și cu succes a Mecanismului de redresare și reziliență și a planurilor de redresare; consideră, prin urmare, că este esențial ca dezbaterile să aibă loc în parlamentele naționale, ca Comisia să coopereze în mod proactiv cu autoritățile naționale și cu părțile interesate relevante pentru a discuta proiectele de planuri naționale într-un stadiu incipient, făcând posibile soluții adaptate și reforme specifice; 4. salută faptul că, pentru a face față crizei fără precedent cauzate de pandemia de COVID-19, statele membre și instituțiile UE au înființat NGEU pentru a contribui la redresare; constată, prin urmare, că Mecanismul de redresare și reziliență creează o oportunitate unică pentru realizarea reformelor și a investițiilor necesare pentru ca UE să fie pregătită să facă față provocărilor actuale; 5. consideră că efectele simetrice ale pandemiei de COVID-19 au amplificat, de fapt, decalajul socioeconomic dintre statele membre ale UE și regiunile acestora; 6. observă, de asemenea, că termenele din cadrul semestrului european și cele din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență se vor suprapune, astfel că este necesară adaptarea temporară a procesului semestrului european pentru a lansa în mod adecvat Mecanismul de redresare și reziliență; subliniază că redresarea UE oferă o ocazie unică de a oferi orientări statelor membre cu privire la domeniile în care reformele și investițiile sunt imperios necesare pentru a accelera tranziția către o UE mai durabilă, mai rezilientă și mai favorabilă incluziunii; 7. sprijină orientările Comisiei adresate statelor membre de a include în planurile lor de redresare și reziliență investiții și reforme în domenii emblematice care sunt în concordanță cu obiectivul UE privind tranziția climatică și digitală justă; 8. consideră că cele patru dimensiuni – durabilitatea socială și a mediului, productivitatea, echitatea și stabilitatea macroeconomică – identificate în Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă ar trebui luate în considerare la pregătirea planurilor de redresare și reziliență ale statelor membre, care urmează să se axeze pe cei șase piloni definiți în Regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență; reiterează că, pentru a asigura transparența, Comisia va transmite simultan atât Consiliului, cât și Parlamentului European planurile naționale de redresare și reziliență elaborate de statele membre; 9. subliniază că regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență recunoaște faptul că femeile au fost afectate în mod deosebit de criza provocată de pandemia de COVID-19, întrucât reprezintă majoritatea lucrătorilor din domeniul sănătății din întreaga Uniune și trebuie să găsească un echilibru între activitățile de îngrijire neremunerate și responsabilitățile lor profesionale; 10. consideră că adaptarea temporară a ciclului din acest an nu poate prevala asupra scopului și funcției inițiale ale semestrului european și nu trebuie să obstrucționeze evoluția ulterioară a acestuia; reamintește că ciclul semestrului european este un cadru bine stabilit pentru ca statele membre ale UE să își coordoneze politicile bugetare, economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și că, după criza provocată de pandemia de COVID-19, va fi nevoie mai mult ca oricând de un semestru european funcțional pentru a coordona aceste politici în întreaga Uniune Europeană, dar observă, de asemenea, că semestrul european, încă de la început, a fost extins pentru a include, printre altele, aspecte legate de sectorul financiar și fiscalitate, precum și obiective ale ODD-urilor ONU, acordând atenția cuvenită populației planetei noastre în politica noastră economică; observă că, pentru a consolida și mai mult reziliența economică și socială, UE trebuie să aplice principiile Pilonului european al drepturilor sociale; reamintește faptul că promovarea creșterii sporite și durabile într-o manieră durabilă înseamnă promovarea unor politici fiscale și reforme structurale responsabile, a investițiilor eficace, a transformării digitale și a tranziției verzi și juste; invită statele membre și Comisia să găsească un echilibru adecvat între stimularea investițiilor publice și private durabile, favorabile creșterii economice și reformele structurale în planurile de redresare; 11. consideră că exercițiul semestrului european 2021 oferă o mare oportunitate de a îmbunătăți asumarea responsabilității la nivel național, având în vedere că statele membre elaborează planuri de redresare și reziliență adaptate pentru a răspunde diferitelor lor nevoi; în acest sens, este convins că legitimitatea democratică trebuie garantată și, în cele din urmă, sporită, inclusiv rolul adecvat al Parlamentului European în punerea în aplicare a Mecanismului, astfel cum este consacrat în Regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență; invită statele membre să creeze capacitatea administrativă și de monitorizare necesară, utilizând, dacă este necesar, Instrumentul de sprijin tehnic, pentru a oferi garanții ferme privind utilizarea corectă și eficientă a fondurilor, precum și un nivel ridicat al capacității de absorbție; reamintește că planurile de redresare și reziliență fac obiectul cerințelor orizontale de bună guvernanță economică și al regimului general de norme pentru protecția bugetului Uniunii; II.Perspective economice pentru UE 12. ia act cu mare îngrijorare de situația extrem de dificilă în care se află economiile UE și de faptul că, potrivit previziunilor economice ale Comisiei din iarna anului 2021, PIB-ul a scăzut cu o rată fără precedent atât în zona euro, cât și în UE în ansamblu; ia act de faptul că PIB-ul UE s-a contractat cu 6,3 % (6,8 % în zona euro) în 2020, în timp ce, în 2021, se preconizează o redresare economică de 3,7 % (3,8 % în zona euro); 13. subliniază că recesiunea economică fără precedent din 2020 și măsurile luate ca răspuns la pandemie urmează să crească ponderea datoriei UE din PIB până la un nou vârf de aproximativ 93,9 % (101,7 % în zona euro) în 2020, creșterea urmând să ajungă, conform previziunilor, până la aproximativ 94,6 % (102,3 % în zona euro) în 2021; subliniază că persistă un nivel ridicat de incertitudine și că perspectivele economice depind foarte mult de rapiditatea cu care pandemia poate fi depășită; înțelege, de asemenea, că aceste niveluri ale datoriei pot fi susținute de o creștere economică suficientă; reiterează importanța durabilității pe termen lung a datoriei suverane; observă că multe state membre au intrat în criza actuală pe o poziție fiscală precară, care este înrăutățită și mai mult de pandemie; 14. este preocupat de impactul deosebit de negativ al pandemiei de COVID-19 asupra economiei UE, în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), asupra pieței unice și asupra competitivității acesteia și subliniază importanța punerii în aplicare a Pactului verde european, a Pilonului european al drepturilor sociale și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU; consideră, prin urmare, că coordonarea acțiunilor statelor membre este, printre altele, un instrument esențial pentru reducerea impactului negativ menționat; este de părere că, dacă UE nu poate oferi un răspuns adecvat la criza actuală, atât zona euro, cât și UE în ansamblu riscă să rămână în urmă și mai mult în ceea ce privește realizarea obiectivelor de durabilitate a mediului, competitivitate, productivitate, echitate și stabilitate macroeconomică; 15. reiterează importanța asigurării unor condiții de concurență echitabile pe piața unică, ținând seama totodată de caracteristicile fizice cu care se confruntă regiunile insulare, periferice și slab populate ale UE, precum și de situația regiunilor cel mai puțin dezvoltate ale UE, care este o condiție prealabilă necesară pentru promovarea, printre altele, a transformării digitale și a tranziției verzi și juste, a inovării și a accelerării redresării și a competitivității; 16. solicită o mai bună punere în aplicare a unor finanțe publice responsabile, reforme structurale echilibrate din punct de vedere social care să îmbunătățească perspectivele pe termen lung și investiții publice și private de înaltă calitate și eficiente, printre altele, pentru a realiza tranziția verde și cea digitală; 17. este preocupat de impactul măsurilor de limitare a răspândirii pandemiei asupra creșterii scăzute a productivității în UE și de scăderea pronunțată a creșterii productivității în zona euro înainte de pandemie; este de părere că ar trebui urmărită o strategie echilibrată de promovare a creșterii durabile și a unui mediu favorabil investițiilor, îmbunătățind în același timp durabilitatea fiscală; subliniază că ar trebui să se pună un accent deosebit pe investițiile și politicile orientate către viitor, în special de către statele membre care dispun de marja de manevră bugetară pentru a investi pentru a promova o creștere durabilă și favorabilă incluziunii; 18. salută Pactul verde european, ca nouă strategie de creștere durabilă a UE, care reunește patru dimensiuni: mediul, productivitatea, stabilitatea și echitatea, facilitate de tehnologiile digitale și ecologice, o bază industrială inovatoare și autonomia strategică; III.Politici fiscale responsabile și durabile 19. remarcă faptul că, deși există noi provocări în ceea ce privește stabilitatea macroeconomică, uniunea economică și monetară se află într-o poziție mult mai bună pentru a face față crizelor decât în timpul crizei financiare și economice din 2008; este convins că promovarea unei redresări economice reziliente și durabile în conformitate cu obiectivele de politică ale UE, concentrate în jurul tranzițiilor verzi, juste și digitale, este una dintre cele mai importante priorități imediate; constată că mijloacele de depășire a crizei actuale sunt de așa natură încât necesită – atât timp cât este necesar – o politică fiscală expansionistă; 20. subliniază faptul că statele membre care au avut rezerve bugetare au fost capabile să mobilizeze pachete de stimulente fiscale într-un ritm mult mai rapid și fără costurile aferente îndatorării, ceea ce a contribuit la atenuarea efectelor socioeconomice negative ale pandemiei; reiterează faptul că completarea rezervelor bugetare în timp, într-un mod responsabil din punct de vedere social, va avea un rol important în pregătirea pentru crizele viitoare; îndeamnă totuși statele membre, Comisia și Consiliul să nu repete greșelile din trecut în răspunsul la criza economică; împărtășește opinia Consiliului bugetar european potrivit căreia inversarea rapidă a orientării bugetare nu este recomandată pentru redresare; 21. ia act de faptul că Comisia intenționează să formuleze, în 2021, recomandări privind situația bugetară a statelor membre, astfel cum se prevede în Pactul de stabilitate și de creștere; subliniază că cadrul de guvernanță economică ar trebui să analizeze și realitățile economice actuale și să fie coerent cu prioritățile politice ale UE, îmbunătățind în același timp respectarea normelor fiscale care ar trebui să fie simplificate, clare și practice și care urmează să fie revizuite și, în funcție de rezultate, adaptate; solicită o abordare mai pragmatică și subliniază că este necesar să se asigure faptul că acest cadru este mai strict în perioadele economice favorabile și mai flexibil în perioadele economice dificile; 22. fără a aduce atingere rezultatului discuțiilor privind reforma Pactului de stabilitate și de creștere, subliniază că normele fiscale și bugetare actuale ale UE oferă flexibilitatea necesară în perioade de criză, prin activarea clauzei derogatorii generale din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere și permit tuturor statelor membre să adopte orientarea bugetară necesară pentru a proteja economiile UE, demonstrând astfel un caracter anticiclic extraordinar; 23. se așteaptă ca clauza derogatorie generală să rămână activată atât timp cât există justificarea care stă la baza activării, pentru a sprijini eforturile statelor membre de a se redresa în urma crizei provocate de pandemie și de a-și consolida competitivitatea, precum și reziliența economică și socială; ia act de opinia Comisiei potrivit căreia, în conformitate cu indicațiile preliminare actuale, clauza derogatorie generală ar trebui să continue să se aplice în 2022 și să fie dezactivată în 2023; invită Comisia să evalueze dezactivarea sau aplicarea în continuare a clauzei derogatorii generale ca parte a pachetului său privind semestrul european, pe baza previziunilor sale economice din primăvara anului 2021; ia act de faptul că Comisia va continua să ia în considerare situațiile specifice fiecărei țări după dezactivarea clauzei derogatorii generale; 24. ia act de comunicarea Comisiei privind răspunsul în materie de politică bugetară la pandemia de COVID-19(11), care prezintă considerațiile sale cu privire la modul de coordonare la nivelul Uniunii a aplicării politicii bugetare, ducând în următoarea etapă abordarea concertată de combatere a pandemiei, de sprijinire a economiei și a unei redresări durabile și de menținere a durabilității bugetare pe termen mediu; recunoaște că clauza derogatorie generală permite statelor membre o abatere temporară de la traiectoria de ajustare în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu, cu condiția ca această abatere să nu pună în pericol durabilitatea finanțelor publice pe termen mediu și să nu conducă la suspendarea procedurilor Pactului; ia act de evaluarea Comisiei potrivit căreia riscurile legate de durabilitate au crescut din cauza impactului grav al crizei și că acest lucru este probabil să conducă la o creștere și la traiectorii fiscale mai puțin favorabile pe termen mediu; subliniază apelul Comisiei de a utiliza în mod optim clauza derogatorie generală și instrumentul Next Generation EU; 25. invită Comisia să acționeze în mod decisiv pentru a combate frauda fiscală, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală, precum și problemele legate de spălarea banilor, care epuizează resursele potențiale ale bugetelor naționale și afectează capacitatea guvernelor de a lua măsuri, printre altele, pentru redresarea în urma pandemiei de COVID-19; 26. ia act de faptul că, până la sfârșitul lunii aprilie 2021, Comisia intenționează să efectueze bilanțuri aprofundate în care va evalua situația actuală a dezechilibrelor în anumite state membre; ia act și de faptul că o serie de dezechilibre macroeconomice existente sunt agravate de criza provocată de pandemia de COVID-19; 27. reamintește necesitatea urgentă de a finaliza și a consolida arhitectura uniunii economice și monetare prin finalizarea uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital, cu scopul de a proteja cetățenii și de a reduce presiunea asupra finanțelor publice în timpul șocurilor externe, astfel încât să se depășească dezechilibrele sociale și economice; IV.Reforme structurale de stimulare a creșterii, echilibrate și durabile 28. este conștient că criza provocată de pandemia de COVID-19 nu va fi soluționată doar prin politica fiscală actuală; subliniază, prin urmare, importanța punerii în aplicare a unor reforme structurale profunde, favorabile creșterii economice, echilibrate, durabile și echitabile din punct de vedere social, adaptate pentru a oferi, printre altele, creștere și locuri de muncă durabile și favorabile incluziunii sociale, care pot sprijini redresarea în mod eficient, precum și transformarea digitală și tranziția verde, locurile de muncă de calitate, reducerea sărăciei și ODD ale ONU și pot stimula competitivitatea și piața unică, sporind convergența și o creștere mai puternică și durabilă în Uniune și statele membre; subliniază că, în special, potențialul de creștere pe termen lung al economiilor statelor membre nu poate fi consolidat decât prin îmbunătățiri structurale; constată, cu toate acestea, că eficacitatea și succesul alinierii măsurilor de politică ale statelor membre vor depinde de revizuirea Pactului de stabilitate și de creștere și, în funcție de rezultatul acesteia, de adaptarea sa, precum și de asumarea într-o mai mare măsură de către statele membre a implementării recomandărilor specifice fiecărei țări; 29. invită Comisia să înceapă activitatea de elaborare a unui nou indicator climatic, pentru a evalua discrepanța dintre structura bugetului statelor membre și scenariul aliniat la Acordul de la Paris pentru fiecare dintre bugetele lor naționale; subliniază că este necesar ca acest indicator să furnizeze statelor membre informații cu privire la parcursul lor în cadrul Acordului de la Paris, pentru a garanta că Europa poate deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050; se așteaptă ca indicatorul climatic să fie o referință pentru diferitele politici ale UE și, prin urmare, să fie utilizat ca ghid pentru semestrul european, fără a-i diminua scopul inițial; 30. este de părere că dezvoltarea competențelor digitale este o condiție prealabilă pentru a asigura faptul că toți europenii sunt în măsură să participe la viața socială și să valorifice avantajele oferite de tranziția digitală; subliniază că pentru acest lucru sunt necesare reforme în domeniul învățământului și al competențelor, precum și al învățării pe tot parcursul vieții, pentru a orienta o piață a forței de muncă aflată în tranziție și pentru a dezvolta tehnologiile digitale esențiale și a permite adoptarea acestora, precum și pentru a clădi viitorul digital al Europei; evidențiază, în plus, că, pentru a se evita decalajul digital, ar trebui să se sprijine egalitatea în ceea ce privește accesul transversal la infrastructura, echipamentele și competențele digitale; 31. invită statele membre și Comisia să creeze, respectând durabilitatea fiscală și normele bugetare viabile, un cadru de reglementare și guvernanță care să includă norme privind investițiile sau alte mecanisme adecvate, care să fie previzibile și să susțină investițiile publice și private, în conformitate cu obiectivele pe termen lung ale UE, asigurând totodată capacitatea statelor membre de a reacționa la crizele viitoare; 32. ia act de faptul că statele membre sunt încurajate de Comisie, în contextul Mecanismului de redresare și reziliență, să își prezinte programele naționale de reformă și planurile de redresare și reziliență într-un singur document integrat; 33. subliniază că Mecanismul de redresare și reziliență, care oferă sprijin financiar, poate fi o oportunitate unică de a ajuta statele membre să-și abordeze provocările identificate în cadrul semestrului european; 34. reamintește că reformele structurale echilibrate din punct de vedere social și favorabile creșterii economice nu necesită întotdeauna o marjă de manevră fiscală, ci mai degrabă eforturi politice, legislative și administrative; 35. subliniază faptul că va fi nevoie de monitorizare și vigilență permanente, iar statele membre ar trebui să abordeze dezechilibrele emergente prin intermediul unor reforme care să consolideze reziliența economică și socială și să promoveze transformarea digitală și tranziția verde și justă; salută faptul că Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare de către statele membre a reformelor propuse în recomandările specifice fiecărei țări din anii anteriori; consideră că în acest proces ar trebui să se ia în considerare perspectivele economice și sociale ale statelor membre; V.Investiții 36. subliniază că UE se confruntă cu provocarea fără precedent de a atenua consecințele economice ale pandemiei, ținând seama de strategiile UE cu scopul de a avea un impact de durată asupra rezilienței statelor membre, și consideră că redresarea economică ar trebui să se realizeze prin consolidarea pieței unice, a cercetării și a inovării și în conformitate cu Pactul verde european, cu ODD ale ONU, cu punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și cu competitivitatea, ameliorând totodată situația IMM-urilor și îmbunătățind accesul acestora la capitalul privat; este convins că acest lucru necesită atât un nivel sporit de investiții viabile din punct de vedere economic, social, ecologic și digital pe termen lung, cât și convergență și coeziune sporite în UE și în statele membre; 37. subliniază lipsa investițiilor, întrucât previziunile arată că trebuie mărite investițiile; subliniază că investițiile publice sunt limitate, deoarece reprezintă resurse limitate, finanțate în cea mai mare parte de contribuabili; subliniază că amploarea decalajului în materie de investiții necesită și investiții private considerabile, care să creeze un nivel adecvat de infrastructură, precum și un mediu de afaceri predictibil și favorabil unor astfel de investiții; 38. subliniază că statele membre ar trebui să se concentreze pe investiții publice și private specifice și durabile în infrastructuri adaptate exigențelor viitorului și în alte domenii care consolidează și mai mult piața unică, tranziția către o societate mai curată, favorabilă incluziunii sociale, durabilă și digitală și sporesc competitivitatea și autonomia strategică a UE; consideră, prin urmare, că trebuie să se acorde prioritate proiectelor transfrontaliere și multinaționale; 39. subliniază necesitatea de a adopta politici favorabile investițiilor, de a reduce sarcina administrativă și de a garanta condiții de concurență echitabile, în special pentru IMM-uri, care sunt baza economiei UE și a creării de locuri de muncă; consideră că acestea ar facilita redresarea economică și ar crea condiții favorabile creșterii pe termen lung; VI.Un semestru european mai democratic 40. subliniază importanța dezbaterii depline și a implicării corespunzătoare a parlamentelor naționale și a Parlamentului European în procesul semestrului european; își reiterează apelul pentru consolidarea rolului democratic al Parlamentului European în cadrul de guvernanță economică și invită Consiliul și Comisia să țină seama în mod corespunzător de rezoluțiile adoptate de parlamente; invită Comisia să informeze la fel de bine atât Parlamentul European, cât și Consiliul, în calitate de colegiuitori, cu privire la toate aspectele legate de aplicarea cadrului de guvernanță economică al UE, inclusiv cu privire la etapele pregătitoare; 41. solicită o coordonare angajată cu partenerii sociali și alte părți interesate relevante, atât la nivel național, cât și la nivel european, în vederea consolidării responsabilității democratice și a transparenței; 42. subliniază rolul important al Comisiei pentru afaceri economice și monetare în adoptarea măsurilor pentru a crește gradul de responsabilitate față de Parlament, deoarece experiența acumulată până în prezent în ceea ce privește punerea în aplicare a semestrului european a arătat că actualul cadru de asigurare a responsabilității ar putea fi îmbunătățit, astfel încât să fie mai legitim și mai eficace; 43. reamintește că semestrul european este un exercițiu mixt care constă în așa-numitele semestre naționale și europene de-a lungul anului; reamintește importanța principiilor subsidiarității și proporționalității; o 44. îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
| ||||||||||||||||||||||||||||||
| Semestrul european: aspecte sociale și legate de ocuparea forței de muncă în cadrul strategiei anuale privind creșterea durabilă pentru 2021 |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020 privind strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă (COM(2020)0575), – având în vedere propunerea Comisiei din 18 noiembrie 2020 de raport comun privind ocuparea forței de muncă al Comisiei și al Consiliului (COM(2020)0744), – având în vedere Perspectivele economice ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), volumul 2020 numărul 2 din 1 decembrie 2020, – având în vedere raportul privind salariile la nivel mondial pentru 2020-2021 al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) din 2 decembrie 2020 referitor la salarii și salarii minime în timpul pandemiei de COVID-19, precum și Monitorul OIM privind pandemia de COVID-19 și piața muncii, – având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(1), – având în vedere comunicarea Comisiei din 14 ianuarie 2020 intitulată „O Europă socială puternică pentru tranziții juste” (COM(2020)0014), – având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU), – având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special obiectivele 1, 3, 4, 5, 8, 10 și 13, – având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640), – având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456), – având în vedere Mecanismul de redresare și reziliență, – având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Un buget al UE care capacitează puterea de acțiune a Planului de redresare pentru Europa” (COM(2020)0442), – având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la combaterea inegalităților ca mijloc de impulsionare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice(2), – având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020” (COM(2020)0440), – având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Consiliului de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0441), – având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 privind Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței (COM(2020)0274), – având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067), – având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 1 iulie 2020 care însoțește propunerea de recomandare a Consiliului intitulată „O punte către locuri de muncă - consolidarea Garanției pentru tineret” (SWD(2020)0124), – având în vedere poziția sa din 10 iulie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(3), – având în vedere poziția sa din 8 iulie 2020 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele destinate alocării specifice pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(4), – având în vedere previziunile economice în Europa pentru primăvara anului 2020 publicate de Comisie la 6 mai 2020, – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2020 privind salarii minime decente în Europa(5), – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 iulie 2020 privind planul de redresare pentru Europa și cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027(6), – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2019 intitulat „Standardele minime comune în domeniul ajutorului de șomaj în statele membre ale UE – un pas concret către punerea efectivă în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale”(7), – având în vedere studiul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) din 24 iunie 2020 intitulat „COVID-19: Răspunsuri în materie de politică în întreaga Europă”, – având în vedere orientările politice pentru următoarea Comisie Europeană (2019-2024) intitulate „O Uniune mai ambițioasă, prezentate de Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, la 9 octombrie 2019, – având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat de Consiliul European, de Comisie și de Parlament la 17 noiembrie 2017, – având în vedere comunicarea Comisiei din 10 martie 2020 intitulată „O nouă strategie industrială pentru Europa” (COM(2020)0102), – având în vedere studiul OCDE din 15 iunie 2018 intitulat „A Broken Social Elevator? How to Promote Social Mobility” (Un ascensor social defect? Cum să promovăm mobilitatea socială), – având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului(8), – având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 intitulată „Sărăcia: o perspectivă de gen”(9), – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018 privind decalajul digital dintre femei și bărbați(10), – având în vedere cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă realizat de Eurofound – Raport de sinteză (actualizare 2017), – având în vedere raportul comun al Comisiei și al Eurofound intitulat „How computerisation is transforming jobs: evidence from Eurofound’s European Working Conditions Survey” (Cum transformă informatizarea locurile de muncă: dovezi din Sondajul european privind condițiile de muncă realizat de Eurofound), publicat în 2019, – având în vedere studiul Unității de prospectivă științifică (STOA) din cadrul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) din 31 martie 2020 intitulat „Rethinking education in the digital age” (Regândirea educației în era digitală), – având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen(11), – având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356), – având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2018 referitoare la metodele de reintegrare a lucrătorilor care se recuperează în urma vătămărilor și a bolilor în locuri de muncă de calitate(12), – având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pe 2021, – având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste(13), – având în vedere raportul comun al Comisiei și al OCDE din 19 noiembrie 2020 intitulat „Health at a Glance: Europe 2020 – State of Health in the EU cycle” (Sănătatea pe scurt: Europa 2020 – Ciclul despre starea sănătății în UE)”, – având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 februarie 2013 intitulat „Investițiile în sănătate” (SWD(2013)0043), – având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2014 privind sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente (COM(2014)0215), – având în vedere avizul Grupului de experți al Comisiei privind modalitățile eficiente de a investi în sănătate, din 25 noiembrie 2020, referitor la organizarea unor sisteme reziliente de sănătate și de asistență socială în urma pandemiei de COVID-19, – având în vedere concluziile Consiliului din 17 octombrie 2019 privind economia bunăstării, – având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, – având în vedere avizul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru cultură și educație, – având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A9-0026/2021), A. întrucât, potrivit primei estimări a Eurostat privind creșterea anuală în 2020(14), PIB-ul a scăzut cu 6,8 % în zona euro și cu 6,4 % în UE; întrucât, potrivit previziunilor economice europene ale Comisiei din iarna anului 2020, PIB-ul UE va crește ușor cu 1,4 % în 2021, iar PIB-ul zonei euro va crește cu 1,2 %, producția economiei europene revenindu-și în 2022 cu oarecare dificultate la nivelurile din perioada anterioară pandemiei; întrucât se preconizează o creștere moderată a consumului privat în 2022, situație determinată în mare parte de incertitudinile persistente cu privire la perspectivele legate de locurile muncă și de venituri, ceea ce va menține probabil economisirea precauționară la un nivel ridicat; întrucât, pe de altă parte, cheltuielile de capital urmează să aibă de câștigat de pe urma unor politici monetare extrem de acomodative, a creșterii investițiilor publice și a schemelor de sprijin guvernamental specifice pentru firme; întrucât Strategia anuală privind creșterea durabilă nu a luat în considerare scenariul unui al treilea val sau al unor alte valuri ale pandemiei de COVID-19, care ar putea agrava și mai mult criza economică și socială actuală; B. întrucât, în unele state membre, fondurile și programele UE prevăzute în cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 nu au fost încă puse în aplicare pe deplin; întrucât finanțarea pentru Instrumentul de redresare Next Generation EU (NGEU), în special pentru Mecanismul de redresare și reziliență, va fi disponibilă doar după ratificarea de către statele membre a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului(15); C. întrucât instituțiile UE au recunoscut în repetate rânduri că este necesar să se ia măsuri pentru a aborda și a elimina inegalitățile în materie de sănătate și pentru a proteja sănătatea persoanelor pe perioada recesiunii economice actuale(16); D. întrucât pandemia de COVID-19 a inversat tendința pozitivă a ratei de ocupare a forței de muncă din ultimii șase ani din UE-27, ceea ce a dus la o reducere a numărului persoanelor încadrate în muncă de aproximativ 6,1 milioane în al doilea trimestru al anului 2020 și la o scădere preconizată de 4,5 % în cursul anului 2020(17); întrucât, potrivit Eurostat, 8,5 % din populația cu vârsta sub 60 de ani din UE locuia în 2019, înainte de criza provocată de pandemie, în locuințe în care, în anul precedent, adulții lucraseră mai puțin de 20 % din numărul maxim de ore de muncă săptămânale și se confruntau cu riscul îngrijorător al sărăciei persoanelor încadrate în muncă(18); întrucât locurile de muncă precare reprezintă în continuare un motiv semnificativ de îngrijorare, care afectează piețele muncii; întrucât lucrătorii care și-au păstrat locurile de muncă s-au confruntat cu o reducere considerabilă a orelor lucrate și, în consecință, cu o pierdere a veniturilor și întrucât această evoluție i-a afectat cel mai mult pe lucrătorii din grupurile vulnerabile; întrucât este deosebit de îngrijorător faptul că într-un raport al Eurofound care urmează să fie publicat se arată că scăderea numărului persoanelor încadrate în muncă în UE-27 în primul val al pandemiei a fost asociată mai degrabă cu creșterea ratei de inactivitate decât cu creșterea ratei șomajului și că, în consecință, persoanele în cauză au fost mai puțin conectate la piața muncii(19); E. întrucât se preconizează că numărul de ore lucrate va crește mai rapid decât numărul de posturi, iar șomajul ar putea, de asemenea, să crească și mai mult atunci când se va pune capăt programelor de șomaj tehnic; întrucât realocarea lucrătorilor este, de obicei, un proces îndelungat și, prin urmare, se preconizează că rata de ocupare a forței de muncă va scădea ușor în 2021; întrucât, în pofida redresării economice preconizate pentru anul viitor, se prevede că rata șomajului în UE va crește în continuare, de la 7,7 % în 2020 la 8,6 % în 2021, și va scădea până la 8,0 % în 2022, iar divergențele vor persista între statele membre(20); F. întrucât investițiile care pot conduce la îmbunătățirea productivității totale a factorilor ar trebui salutate, având în vedere rezultatele eterogene obținute până în prezent, inclusiv ritmul lent al redresării economice din perioada premergătoare pandemiei și accentuarea fenomenului muncii precare; întrucât actuala dublă tranziție, cea verde și cea digitală, va avea un impact important, dar diferit, asupra ocupării forței de muncă, în funcție de sector, de regiune și de tipul lucrătorilor; întrucât aceasta va crea noi oportunități, precum și provocări socioeconomice semnificative în numeroase regiuni și sectoare industriale; întrucât UE are nevoie de o strategie comună pentru a sprijini lucrătorii și întreprinderile vizate, astfel încât să se asigure că nimeni nu este lăsat în urmă; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a accelerat aceste efecte, în special în ceea ce privește tendințele pieței muncii, și ar putea afecta, de asemenea, cerințele în materie de educație, de formare și de perfecționare; întrucât pandemia de COVID-19 a determinat modificări semnificative ale practicilor de pe piața muncii, peste o treime din lucrătorii din UE fiind nevoiți să lucreze de acasă(21); întrucât deconectarea de la muncă ar trebui să constituie un principiu esențial, care să le permită lucrătorilor să nu efectueze sarcini și comunicații electronice în scop profesional în afara programului de lucru, fără a risca repercusiuni, bucurându-se, astfel, de un echilibru adecvat între viața profesională și cea privată; G. întrucât, anterior pandemiei de COVID-19, deși existau diferențe între statele membre, tendințele economice erau, în general, descrise ca fiind pozitive în evaluările anuale din cadrul semestrului european; întrucât dovezile arată că există în continuare inegalități persistente și în creștere între persoane și între state și regiuni, precum și în interiorul acestora; întrucât acest fenomen conduce la divergențe multiple, care trebuie abordate dintr-o perspectivă intersecțională, pentru a asigura egalitatea de șanse și o viață demnă pentru toate grupurile; întrucât unor regiuni care se confruntă cu mai multe provocări în materie de decarbonizare urmează să li se aloce sprijin financiar specific, cum ar fi Fondul pentru o tranziție justă, în timp ce alte regiuni, care depind în prea mare măsură de turism și de serviciile asociate, nu sunt eligibile pentru fonduri de tranziție specifice, chiar dacă unele dintre ele sunt teritoriile unde se înregistrează cele mai ridicate rate ale șomajului; întrucât ajutoarele oferite lucrătorilor și întreprinderilor în contextul pandemiei de COVID-19 variază semnificativ de la un stat membru la altul; întrucât provocările globale precum digitalizarea și lupta împotriva schimbărilor climatice vor continua să existe, indiferent de criza provocată de pandemia de COVID-19, și vor necesita o tranziție justă, pentru ca nimeni să nu fie lăsat în urmă; H. întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a dus la o agravare a inegalității salariale în întreaga lume, compensată doar parțial de subvențiile de stat și de politicile privind salariul minim, ceea ce a creat situații grave de precaritate și lipsă de protecție; întrucât lucrătorii cu salarii mai mici, care sunt în mod disproporționat femei și tineri, sunt cei mai afectați de consecințele socioeconomice ale crizei și de creșterea inegalităților care rezultă din aceasta, în timp ce echilibrul între viața lor profesională și cea privată este deja pus la încercare; I. întrucât sistemele de protecție socială diferă de la un stat membru la altul și sunt supuse unor presiuni semnificative pentru a atenua impactul social al crizei și pentru a asigura condiții de viață decente pentru toți cetățenii, precum și accesul la servicii esențiale precum sănătatea, educația și locuințele; întrucât costurile asociate locuințelor și îngrijirii copiilor pot duce la sărăcirea gospodăriilor și este important să se țină cont de acest lucru atunci când se măsoară sărăcia persoanelor încadrate în muncă și se încearcă integrarea cheltuielilor cu locuința în rândul indicatorilor standard ai raportării sociale; întrucât, în 2018 9,6 % din populația UE-27 locuia în gospodării care cheltuiau pentru locuință cel puțin 40 % din venitul disponibil pe adult-echivalent, deși se înregistrau diferențe substanțiale între statele membre; întrucât sărăcia persoanelor încadrate în muncă în UE a crescut după criza economică și financiară din 2008 și se estimează că 10 % dintre europenii care lucrează sunt expuși riscului de sărăcie(22); J. întrucât rata șomajului în rândul tinerilor a crescut din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19, ajungând la 17,1 % în septembrie 2020, și se preconizează că va crește în continuare; întrucât 11,6 % dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET)15; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat accesul la educație al grupurilor sociale defavorizate precum familiile monoparentale, familiile cu venituri scăzute și familiile numeroase, care au întâmpinat dificultăți în a avea acces la sau a-și permite echipamente de educație digitală pentru copiii lor; întrucât inegalitățile tot mai mari dintre generații afectează sustenabilitatea sistemului nostru de protecție socială, precum și sănătatea noastră democratică; întrucât consecințele economice vor avea efecte negative pe termen lung asupra încadrării în muncă a tinerilor și întrucât tinerii se pot confrunta cu mai puține oportunități sau cu oportunități de calitate mai scăzută și cu condiții de muncă deficitare; K. întrucât femeile sunt deosebit de vulnerabile la schimbările de pe piața muncii din cauza sarcinilor de îngrijire socială și a repartizării inegale a activităților neplătite din gospodărie și de îngrijire, a discriminării pe motiv de sarcină și de maternitate, a segregării profesionale și a locurilor de muncă mai precare pe care le ocupă; întrucât o evaluare intersecțională arată că este mai probabil ca femeile din grupurile vulnerabile, cum ar fi femeile tinere cu copii și mai ales mamele singure, femeile aparținând minorității rome, femeile cu dizabilități sau cele de origine migrantă, să se afle într-o situație mai proastă(23); L. întrucât disparitatea de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă (11,4 %), diferența de remunerare între femei și bărbați (14 %) și decalajul de pensii între femei și bărbați (30 %) rămân inacceptabil de ridicate; întrucât eliminarea disparității de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă este o urgență socială și economică, din cauza implicațiilor sale pentru viața femeilor, inclusiv pentru securitatea financiară și calitatea vieții acestora, și din cauza costurilor constante asociate acestui fenomen, care s-au ridicat la aproximativ 320 de miliarde EUR în 2018 (2,4 % din PIB-ul UE)(24); întrucât îmbunătățirea oportunităților de încadrare în muncă ale femeilor, asigurarea egalității de remunerare, facilitarea unui bun echilibru între viața profesională și cea privată și recunoașterea adecvată a contribuției pentru perioadele de creștere a copiilor în schemele de pensii, inclusiv pentru bărbați, sunt vitale pentru creșterea și dezvoltarea socială și economică durabilă, productivitate și sustenabilitatea fiscală pe termen lung în UE; M. întrucât persoanele marginalizate sau care suferă de excluziune socială și de sărăcie se confruntă cu dificultăți deosebite din cauza pandemiei de COVID-19 și întrucât schimbările de pe piața muncii determinate de aceasta i-au afectat în mod disproporționat; întrucât populația romă din Europa înregistrează în continuare unii dintre cei mai scăzuți indicatori socioeconomicei, peste 80 % dintre romi fiind afectați de sărăcie și de excluziune socială, doar 43 % având locuri de muncă plătite, iar procentul persoanelor care nu sunt încadrate profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare este disproporționat de ridicat; întrucât romii au fost afectați în mod deosebit de criza provocată de pandemia de COVID-19, nu în ultimul rând în ceea ce privește accesul la educație și formare; N. întrucât persoanele cu dizabilități s-au confruntat cu un acces și mai limitat la servicii din cauza pandemiei; întrucât decalajul digital, inclusiv sărăcia digitală, nivelul scăzut de alfabetizare digitală și dificultățile în ceea ce privește proiectarea universală, accentuează barierele din calea drepturilor sociale pentru persoanele cu dizabilități; întrucât dovezile strânse de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene au demonstrat obstacolele semnificative în calea accesului la educație cu care se confruntă copiii cu dizabilități(25); O. întrucât șomajul în rândul lucrătorilor temporari a crescut în timpul pandemiei de COVID-19; întrucât unu din cinci lucrători din UE are un loc de muncă de calitate precară; întrucât se preconizează că, în următorul deceniu, polarizarea locurilor de muncă și formele de muncă atipice vor crește și mai mult și vor exista mai multe locuri de muncă la extremitățile superioare și inferioare ale spectrului de competențe(26); întrucât schimbările tehnologice și utilizarea inteligenței artificiale ar putea modifica semnificativ piața muncii; întrucât acest lucru ar putea duce la disparități și mai mari în ceea ce privește veniturile; întrucât cererea de forță de muncă a înregistrat în mod constant nivelurile cele mai scăzute la jumătatea spectrului de salarii, în special în perioadele de recesiune și de contractare a ocupării forței de muncă, dintre anii 2008 și 2013(27); întrucât este probabil ca această tendință să fie agravată de pandemie; întrucât locurile de muncă pentru care este necesar un nivel scăzut de calificare vor fi întotdeauna esențiale pentru societăți și trebuie să ofere condiții și salarii decente; întrucât piața muncii va trece printr-o tranziție rapidă către un mediu mai verde și mai digital, creând locuri de muncă care necesită competențe actualizate, și întrucât există o nevoie majoră considerabilă de axare pe strategii de formare, reconversie profesională și recalificare pentru lucrătorii de toate vârstele; întrucât acest lucru trebuie combinat simultan cu îmbunătățirea condițiilor de muncă și crearea de noi locuri de muncă de calitate pentru toți; P. întrucât dezvoltarea durabilă reprezintă un obiectiv fundamental al Uniunii Europene, iar sustenabilitatea socială este o cerință esențială pentru tranziția verde, cea digitală și cea demografică, în condiții de echitate și de incluziune; întrucât economia socială de piață se bazează pe doi piloni complementari, și anume punerea în aplicare a condițiilor concurențiale și măsuri de politică socială solide, care ar trebui să conducă la realizarea ocupării depline a forței de muncă și la progres social; întrucât cei trei piloni ai dezvoltării durabile sunt cel economic, cel social și cel de mediu; întrucât dezvoltarea durabilă se bazează, printre altele, pe ocuparea deplină a forței de muncă și pe progres social; întrucât acesta este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene, prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE); Q. întrucât inegalitățile în materie de sănătate determinate de statutul socioeconomic erau deja considerabile anterior crizei provocate de pandemia de COVID-19; întrucât creșterea speranței de viață în UE a devenit mai fragilă și mai lentă; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a înrăutățit starea sănătății fizice și psihice, în special pentru grupurile cele mai vulnerabile; R. întrucât impactul pandemiei de COVID-19 a fost agravat de inegalitățile preexistente care s-au accentuat în ultimul deceniu; întrucât anularea investițiilor în servicii publice ca urmare a crizei financiare globale a contribuit la accentuarea inegalităților în ceea ce privește nevoile în materie de sănătate; S. întrucât au apărut sau s-au intensificat noi forme de încadrare în muncă, precum munca de la distanță și formele de muncă atipice, care se preconizează că vor transforma considerabil felul în care vom munci în viitor; întrucât au apărut, de asemenea, noi realități, iar tendințele existente s-au intensificat în timpul perioadelor în care au fost impuse restricții de deplasare a persoanelor, inclusiv eliminarea unei delimitări clare a vieții profesionale de cea privată, creșterea violenței domestice, problemele de sănătate ale lucrătorilor care nu sunt doar direct legate de pandemia de COVID-19, cum ar fi afecțiunile musculo-scheletice și problemele psihologice, precum și dificultățile în a menține un echilibru adecvat între viața profesională și cea privată în noua realitate a formelor de muncă și nevoia de a combina activitatea profesională cu sarcinile de îngrijire și, adeseori, cu școala la domiciliu; T. întrucât pandemia a exacerbat inegalitățile în materie de sănătate și pe cele sociale(28) pentru grupuri extinse, inclusiv pentru copiii din familiile cu venituri scăzute și pentru vârstnici, și întrucât se preconizează că o creștere a ratei sărăciei (peste 90 de milioane de cetățeni se confruntă în prezent cu riscul sărăciei în UE(29)) va fi unul dintre efectele secundare ale pandemiei de COVID-19 și va afecta noi categorii de cetățeni; întrucât Eurofound sugerează completarea tabloului de bord social care însoțește Pilonul european al drepturilor sociale cu indicatori suplimentari, care să vizeze calitatea locurilor de muncă, justiția socială și egalitatea de șanse, sistemele solide de protecție socială și mobilitatea echitabilă; U. întrucât dialogul social este o parte esențială a modelului social din UE pentru găsirea unor soluții adaptate pentru piața muncii; întrucât dialogul social a fost slăbit, iar gradul de acoperire al negocierilor colective a scăzut în întreaga Europă ca urmare a unui proces de descentralizare posterior crizei din 2008 și reformelor de pe piața muncii introduse în unele state membre, astfel cum s-a subliniat în rapoartele de țară din cadrul semestrului european; întrucât Eurofound a arătat că, în numeroase state membre, implicarea partenerilor sociali în elaborarea unor răspunsuri la pandemia de COVID-19 din perspectiva politicilor privind piața muncii a fost inferioară celei înregistrate în situații care nu sunt catalogate drept situații de criză(30); V. întrucât inegalitățile veniturilor rămân la un nivel ridicat în UE; întrucât competiția fiscală și în ceea ce privește costurile forței de muncă este nocivă pentru piața unică și pentru coeziunea dintre statele membre; întrucât sistemele fiscale și de securitate socială progresive și bine concepute, investițiile sociale și asigurarea unor servicii publice și sociale de calitate reprezintă mecanisme esențiale pentru a preveni transferul dezavantajelor de la o generație la următoarea; W. întrucât pandemia a afectat semnificativ sistemul educațional din UE, ducând la închiderea școlilor, a universităților și a colegiilor; întrucât este probabil ca impactul negativ al închiderilor proactive ale școlilor asupra stării fizice, a sănătății psihice și a educației copiilor să depășească beneficiile deciziilor de a închide școlile, în special în zonele cu populație expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială; X. întrucât provocarea demografică necesită o abordare cuprinzătoare, bazată pe o combinație de soluții politice nediscriminatorii în domenii precum pensiile echitabile, securitatea socială și protecția, o infrastructură accesibilă și de calitate pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a celor cu dizabilități, sprijinirea familiilor, locuințele, unitățile de învățământ pentru preșcolari, îngrijirea pe termen lung, sistemele de sănătate, inclusiv asistența medicală preventivă și sprijinul psihosocial, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, integrarea migranților și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, egalitatea de gen, îmbătrânirea activă și sănătoasă, nivelurile ridicate de ocupare a forței de muncă și salarii demne; întrucât condițiile de viață și de muncă de calitate pe parcursul vieții sunt esențiale pentru nevoile de asistență medicală preventivă și întrucât locuințele adecvate la prețuri accesibile și zonele locale de înaltă calitate, incluzând dimensiunea fizică, socială și de servicii, sunt importante, deoarece facilitează o viață independentă; Y. întrucât Eurofound a arătat că forța de muncă din sectorul îngrijirii pe termen lung a crescut cu o treime în ultimul deceniu și că acest sector este unul esențial, nu numai pentru a garanta calitatea vieții pentru o populație îmbătrânită, ci și în ceea ce privește egalitatea de gen din trei puncte de vedere: în prezent mare parte din îngrijirea pe termen lung este furnizată de persoane care asigură servicii informale de îngrijire, majoritatea fiind femei; majoritatea lucrătorilor din sector sunt femei și această situație a rămas aproape neschimbată; majoritatea beneficiarilor îngrijirii sunt femei, iar acestea au, în medie, o speranță de viață mai mare în toate statele membre(31); Z. întrucât ne confruntăm cu un moment critic în istoria noastră, ideea potrivit căreia creșterea economică se propagă automat în toate sectoarele societății fiind discreditată pe scară largă; întrucât asistăm la o restrângere a clasei de mijloc, la condiții de muncă din ce în ce mai precare și la o situație de sărăcie a persoanelor încadrate în muncă pentru lucrătorii fără calificări superioare, pentru cei cu un nivel scăzut de calificare și pentru cei de pe platformele online, precum și la o polarizare crescândă în ceea ce privește veniturile și bogăția; întrucât industriile culturale și creative și sectorul turismului, inclusiv evenimentele și spectacolele, turismul cultural, practicile aparținând patrimoniului cultural imaterial, alături de întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), de lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, de afacerile locale și de familie, au fost grav afectate economic de măsurile vizând reducerea răspândirii bolii COVID-19; AA. întrucât se pare că riscul de sărăcie la care sunt expuse persoanele cu forme de muncă atipice a crescut după recesiune, iar tendința a fost și mai accentuată de actuala pandemie de COVID-19; AB. întrucât, contrar ipotezei de excludere care a prevalat în gândirea economică în ultimele trei decenii, investițiile publice și efectele lor de atragere de fonduri ar trebui să joace un rol central în această nouă paradigmă economică, întrucât politica de coeziune, fiind principala politică de investiții a UE pentru dezvoltarea socială, economică și teritorială, și-a demonstrat eficacitatea în reducerea inegalităților și a diferențelor regionale, în special în regiunile cele mai sărace; întrucât coeziunea socială este o condiție prealabilă pentru creșterea economică durabilă, crearea de locuri de muncă și ocuparea forței de muncă; AC. întrucât pandemia de COVID-19 și criza au arătat că combaterea lipsei de adăpost este o problemă de sănătate publică; întrucât se estimează că, în fiecare noapte, aproximativ 700 000 de persoane fără adăpost din Uniunea Europeană trebuie să doarmă pe stradă sau în adăposturi, ceea ce reprezintă o creștere cu 70 % în ultimii 10 ani; 1. reamintește că, în Strategia anuală pentru 2020 privind creșterea durabilă și în Pachetul de primăvară și în cel de vară aferente semestrului european 2020, Comisia a evidențiat că semestrul european ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a Pactului verde european, a Pilonului european al drepturilor sociale și a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU; salută includerea Pilonului european al drepturilor sociale și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU în Strategia anuală privind creșterea durabilă 2021; solicită de urgență ca echitatea și drepturile sociale să beneficieze de aceeași importanță, fiind obiective macroeconomice într-un model social și economic care sporește bunăstarea populației Uniunii; subliniază rolul esențial al tabloului de bord social în cadrul semestrului european(32); 2. ia act de concluzia Consiliului bugetar european, potrivit căreia cadrul bugetar trebuie revizuit pentru a-i reduce complexitatea și ambiguitățile, a proteja mai bine și în mod permanent cheltuielile publice care stimulează creșterea durabilă și a stabili obiective realiste de reducere a datoriei în statele membre, care să nu submineze convergența socială ascendentă; îndeamnă Comisia să se asigure că toate politicile socioeconomice, macroeconomice și fiscale ale statelor membre contribuie la obiectivele și țintele Pilonului european al drepturilor sociale, ale Pactului verde european și ale obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, și sunt în deplină concordanță cu acestea și că, în cadrul procedurii de supraveghere multilaterală menționate la articolul 121 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și în contextul unei proceduri consolidate privind dezechilibrele macroeconomice, sunt introduse ținte și obiective sociale și de mediu; consideră că includerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și a pilonului social în sfera de aplicare a semestrului european va necesita ajustarea indicatorilor existenți și crearea unora noi, pentru a monitoriza punerea în aplicare a politicilor economice, de mediu și sociale ale UE, precum și coerența dintre obiectivele de politică și mijloacele bugetare; invită Comisia să elaboreze fără întârziere o metodologie de urmărire a cheltuielilor legate de obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU pentru bugetul UE, care să poată fi utilizată, de asemenea, în scopul evaluării investițiilor din planul național de redresare și reziliență (NRRP); 3. afirmă că, la 10 ani de la introducerea ciclului semestrului european de coordonare a politicilor economice, dezechilibrele sociale și în materie de ocupare a forței de muncă din UE, cum ar fi segmentarea pieței muncii, dispersia salariilor, creșterea inegalităților și a sărăciei, în special a sărăciei copiilor, nu au fost soluționate și chiar s-au înrăutățit, ceea ce demonstrează că politicile publice din unele state membre nu au suficientă forță pentru a dezvolta sisteme de protecție socială solide și o piață a muncii mai echitabilă la nivelul UE, și că sunt necesare politici mai robuste și mai multă coordonare în UE; este ferm convins că sprijinul UE nu trebuie să se rezume la punerea la dispoziție a fondurilor; evidențiază importanța tragerii unor învățăminte de pe urma actualei crize sanitare și economice și de a se acționa preventiv; 4. subliniază că trebuie consolidată responsabilitatea democratică privind procesul actual de evaluare a semestrului european; invită Comisia și statele membre să reformeze cadrul juridic financiar și procesul semestrului european, pentru a consolida responsabilitatea democratică și implicarea Parlamentului European, în vederea consolidării rolului și participării partenerilor sociali de la nivelul Uniunii și de la nivel național și a protejării obiectivelor de progres social referitoare la sistemele de protecție socială și locurile de muncă de calitate, în viitoarele programe de ajustare și în Pactul verde european; 5. subliniază că ar trebui să fie implicat într-o mai mare măsură în procesul semestrului european, inclusiv în recomandările specifice fiecărei țări; evidențiază rolul important al unui dialog social mai incluziv cu partenerii sociali, societatea civilă, organizațiile de tineret și autoritățile locale și regionale în definirea semestrului european; subliniază că o metodologie de urmărire socială eficace, transparentă, cuprinzătoare, orientată pe rezultate și bazată pe performanță – care va fi elaborată pentru Mecanismul de redresare și reziliență – va îmbunătăți semestrul european, reflectând mai bine provocările sociale, de gen și de mediu și plasându-le pe picior de egalitate cu coordonarea fiscală și acordând, de pildă, mai multă atenție planificării fiscale agresive, reducerii sărăciei, egalității de gen, justiției sociale, coeziunii sociale și convergenței ascendente; 6. consideră că procesul semestrului durabil trebuie să se concentreze în egală măsură pe trei dimensiuni: durabilitatea mediului, sustenabilitatea economică și sustenabilitatea socială; reiterează faptul că sustenabilitatea socială poate fi obținută doar prin reducerea inegalităților și a sărăciei, oferind perspective sociale și locuri de muncă, precum și prin prosperitatea comună; subliniază că justiția socială, munca decentă care să asigure salarii decente, egalitatea de șanse, mobilitatea echitabilă și sistemele solide de protecție socială sunt elemente esențiale în tranziția justă către o Uniune sustenabilă și socială; invită Comisia să evalueze cu atenție dimensiunile analizei anuale a creșterii, astfel încât acestea să fie pe deplin conforme cu articolul 3 din TUE, care stabilește că dezvoltarea durabilă este obiectivul pe care trebuie să îl urmărească UE, pe baza unei creșteri economice echilibrate și a stabilității prețurilor, a unei economii sociale de piață extrem de competitive, care să vizeze ocuparea deplină a forței de muncă și progresul social, un nivel ridicat de protecție și de îmbunătățire a calității mediului; invită Comisia și statele membre să se concentreze, împreună cu Parlamentul European, pe abordarea acestor provocări prin politici ecosociale la nivelul Uniunii, combinând prosperitatea economică comună, progresul social și dezvoltarea durabilă; Dimensiunea socială în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență 7. salută adoptarea Mecanismului de redresare și reziliență; confirmă că acesta va fi legat de procesul semestrului european; subliniază că coordonarea dintre cele două procese trebuie să fie transparentă și să sprijine obiectivele generale ale UE, cum ar fi punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, strategia UE privind egalitatea de gen, Pactul verde european și tranziția digitală; evidențiază faptul că semestrul european, care include principiile Pilonului european al drepturilor sociale, reprezintă cadrul de identificare a priorităților naționale în materie de reformă și de monitorizare a aplicării acestora; insistă că reformele trebuie să se bazeze pe solidaritate, integrare, justiție socială și o distribuție justă a bogăției, cu scopul de a se crea locuri de muncă de calitate și creștere sustenabilă, asigurându-se egalitatea de șanse și accesul la protecția socială, protejând grupurile vulnerabile și îmbunătățind nivelul de trai al tuturor persoanelor din UE; 8. înțelege că statele membre trebuie să includă în planurile lor naționale de redresare măsuri privind coeziunea socială și teritorială, copiii și tinerii, în vederea accesării fondului; ia act de faptul că etapele și țintele sociale nu au fost nici definite în mod explicit, nici prevăzute în Regulamentul privind mecanismul de redresare și reziliență, dar că, în conformitate cu regulamentul adoptat, Comisia ar trebui să stabilească indicatorii comuni care trebuie utilizați în raportarea progreselor înregistrate și în scopul monitorizării și al evaluării mecanismului, și ar trebui să definească o metodologie de raportare a cheltuielilor sociale, inclusiv a celor destinate copiilor și tinerilor, în cadrul instrumentului; subliniază importanța deosebită a indicatorilor referitori la punerea în aplicare a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale, la locurile de muncă de calitate, la convergența socială ascendentă, la egalitatea și accesul la oportunități și protecție socială, la educație și competențe, precum și la investițiile în accesul și oportunitățile pentru copii și tineri în materie de educație, sănătate, nutriție, locuri de muncă și locuințe, în conformitate cu obiectivele Garanției europene pentru copii și ale Garanției pentru tineret; invită Comisia să colaboreze cu Parlamentul European, cu partenerii sociali și cu societatea civilă, în contextul dialogului privind redresarea și reziliența, pentru a defini acești indicatori, în conformitate cu cei stabiliți în Rezoluția Parlamentului European referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste, cu scopul de a evalua investițiile și reformele planurilor naționale de redresare și reziliență, precum și măsurile propuse în vederea realizării de progrese în atingerea acestor obiective; 9. arată că statele membre își vor concepe propriile planuri naționale de redresare și de reziliență, pe baza criteriilor și a abordării celor șase piloni din mecanismul de redresare și reziliență și a priorităților în materie de investiții și de reformă, identificate în cadrul semestrului european, în conformitate cu planurile lor naționale de reformă, planurile naționale privind energia și clima, planurile pentru o tranziție justă, planurile de implementare a Garanției pentru tineret, precum și cu acordurile de parteneriat și programele operaționale stabilite pentru fondurile UE; reamintește că fiecare stat membru trebuie să includă în planul său național de redresare și reziliență o explicație detaliată a modului în care contribuie la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale, precum și a modului în care consolidează crearea de locuri de muncă de calitate, convergența socială ascendentă, investițiile în tineri și copii, egalitatea de gen și egalitatea de șanse pentru toți; încurajează statele membre să includă, de asemenea, obiective și etape sociale și să specifice valoarea estimată a investițiilor în progresul social în vederea atingerii acestora; insistă că planurile naționale de redresare și reziliență trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU, punând în aplicare strategia UE de creștere durabilă, astfel cum este prevăzută în Pactul verde european, și respectând principiile Pilonului european al drepturilor sociale; invită statele membre să valorifice pe deplin potențialul oferit de clauza derogatorie generală pentru a sprijini întreprinderile care se află în dificultate și care nu dispun de lichidități, în special îmbunătățind accesul IMM-urilor la finanțare publică și privată, protejând locurile de muncă, salariile și condițiile de muncă ale lucrătorilor din UE și investind în oameni și în sistemele de protecție socială; 10. invită Comisia să includă indicatorii sociali din tabloul de bord social al semestrului european, în special cei legați de munca decentă, justiția socială și egalitatea de șanse, sistemele solide de protecție socială și mobilitatea echitabilă, în indicatorii comuni care urmează să fie utilizați în Mecanismul de redresare și reziliență pentru raportarea cu privire la progresele înregistrate, monitorizarea și evaluarea planurilor, precum și în metodologia de raportare privind investițiile sociale, inclusiv în cazul Garanției europene pentru copii și al Garanției pentru tineret; subliniază că Parlamentul European va analiza îndeaproape actul delegat pe care îl va prezenta Comisia în acest sens, pentru a stabili dacă indicatorii sociali, tabloul de bord și metodologia socială respectă obiectivele și pentru a verifica dacă nu există obiecții; 11. consideră că sistemele solide de protecție socială, care au la bază structuri economice și sociale puternice, ajută statele membre să răspundă mai eficient și într-o manieră justă și incluzivă la șocuri și să își revină mai ușor în urma acestora; evidențiază că sistemele de protecție socială garantează accesul societăților și al tuturor persoanelor care trăiesc în UE la servicii integrale și sprijinul economic necesar pentru o viață decentă, acoperind următoarele domenii de intervenție: asigurări sociale, asistență medicală, educație și cultură, locuințe, ocuparea forței de muncă, justiție și servicii sociale pentru grupurile vulnerabile; subliniază, de asemenea, că sistemele de protecție socială joacă un rol esențial în realizarea unei dezvoltări sociale durabile, în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și în promovarea egalității și a justiției sociale; avertizează că, pe perioada crizei COVID-19, sistemele de protecție socială au fost supuse unei presiuni fără precedent, întrucât acestea nu au fost concepute pentru a acoperi exigențele sociale declanșate de o urgență sanitară și economică; invită statele membre să-și consolideze, cu sprijinul UE, sistemele de protecție socială, astfel încât acestea să poată funcționa bine și să sprijine întreaga populație, mai ales în situații de criză sau de șocuri sistemice, inclusiv stabilind ținte privind investițiile sociale comparabile în ambiție cu cele din investițiile digitale și verzi; 12. invită Comisia Europeană și statele membre să abordeze, în măsurile de redresare, nevoile copiilor și să ia măsuri pentru a asigura accesul echitabil al tuturor copiilor la sprijin în perioada preșcolară, la educația privind noile tehnologii, competențe și la utilizarea etică și în siguranță a instrumentelor digitale, precum și la oportunități de bunăstare socială, psihică, culturală și fizică; invită Comisia să propună o strategie ambițioasă de combatere a sărăciei și să aloce un buget mai mare Garanției europene pentru copii; invită Comisia să se asigure că viitoarea Garanție europeană pentru copii garantează accesul egal al copiilor la asistență medicală gratuită, la educație gratuită, la îngrijirea gratuită, la locuințe decente și la nutriție adecvată; 13. consideră că reformele și investițiile vizând creșterea durabilă și sporirea echității, prevăzute în planurile naționale de redresare și reziliență, trebuie să abordeze deficiențele structurale ale serviciilor sociale și ale sistemelor de protecție socială și să consolideze reziliența acestora; reiterează importanța politicii de coeziune, pe care o concepe ca o strategie de promovare și de sprijinire a „dezvoltării armonioase generale” a statelor sale membre și a regiunilor, cu scopul de a consolida dezvoltarea economică și socială și coeziunea socială, prin reducerea disparităților din interiorul UE, cu accent pe regiunile cele mai sărace; în acest sens, subliniază că reformele și investițiile în coeziunea socială și teritorială ar trebui să contribuie, de asemenea, la combaterea sărăciei și a șomajului, ar trebui să conducă la crearea unor locuri de muncă stabile și de înaltă calitate și la incluziunea și integrarea grupurilor defavorizate, precum și să permită consolidarea dialogului social, a antreprenoriatului, a infrastructurii sociale, a protecției sociale și a sistemelor de protecție socială; 14. consideră că, pentru menține reziliența UE, trebuie să ne concentrăm toate politicile asupra asigurării unei redresări de durată și să evităm încetarea prematură a măsurilor și a instrumentelor financiare de sprijin pentru întreprinderi și lucrători, consolidându-le acolo unde și când este necesar; salută activarea clauzei derogatorii generale din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere cel puțin până la sfârșitul anului 2021; se așteaptă ca aceasta să rămână activată atât timp cât există o justificare corespunzătoare a activării; insistă asupra faptului că orice program viitor de ajustare ar trebui să se concentreze pe creșterea durabilă și pe crearea de locuri de muncă de calitate, să fie coerent și să nu împiedice reformele sau investițiile în progresul social în vederea atingerii obiectivelor de etapă și a țintelor sociale identificate în procesul semestrului european și în planurile naționale de redresare și reziliență, în special a progreselor în direcția reducerii sărăciei și a inegalităților; arată că va trebui asigurat sprijin financiar prin intermediul Mecanismului de redresare și reziliență, pentru ca statele membre să poată atinge aceste obiective și ținte sociale; invită Comisia și statele membre să asigure investiții sustenabile și să sprijine IMM-urile și angajații acestora în tranziția către o economie mai digitală și mai ecologică și reluarea activității economice, precum și să acorde atenția cuvenită IMM-urilor, analizând efectele potențiale ale politicilor de consolidare fiscală asupra acestora, deoarece IMM-urile reprezintă unul dintre principalele motoare ale economiei UE, fiind vitale pentru creșterea durabilă; 15. consideră că cadrul de guvernanță economică trebuie să evite prociclicitatea, care ar putea duce la creșterea sărăciei și a inegalităților și la o abatere de la obiectivele sociale convenite în Mecanismul de redresare și reziliență; solicită evaluarea potențialelor consecințe sociale negative ale dezactivării clauzei derogatorii generale, în conformitate cu articolul 9 din TFUE; invită Comisia și statele membre ca, în contextul dialogului pentru redresare și reziliență și al Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare, să colaboreze cu Parlamentul European pentru a propune modificările necesare în materie de guvernanță economică, care să asigure progresul social și să protejeze populația cea mai vulnerabilă împotriva consecințelor oricăror potențiale viitoare programe de ajustare; 16. recunoaște că NGEU este substanțial, dar regretă că dimensiunea limitată a bugetului UE, împreună cu natura sa bazată pe cheltuieli și principiul echilibrului, înseamnă că funcțiile sale de redistribuire și stabilizare sunt, de asemenea, foarte limitate; recunoaște importanța politicilor sociale și de coeziune și așteaptă cu interes consolidarea acestora în cazul în care apar mai multe nevoi; subliniază că este, prin urmare, cu atât mai important să se profite pe deplin de toate posibilitățile oferite de CFM, de NGEU și de sistemul de resurse proprii, pentru a sprijini o redresare națională incluzivă, justiția socială și reziliența de mediu, economică, socială și favorabilă incluziunii și pentru a stimula politicile sociale și investițiile, consolidând, în același timp, bugetul UE cu un portofoliu mai larg de resurse proprii; 17. consideră că atât NGEU, cât și CFM și bugetul UE trebuie să aloce investiții pentru obiectivele sociale și, în special, pentru progresul social, astfel cum se prevede la articolul 3 din TUE și la articolul 9 din TFUE, care să fie comparabile în ambiție cu investițiile din domeniul verde și cel digital, și consideră că reducerea sărăciei și a inegalităților ar trebui să reprezinte, de asemenea, un aspect transversal în toate deciziile privind cheltuielile; consideră că ar putea fi necesară consolidarea funcțiilor de redistribuire și stabilizare ale bugetului UE în scopul unei redresări puternice și favorabile incluziunii; invită statele membre să profite pe deplin de toate posibilitățile din cadrul CFM, NGEU și al sistemului de resurse proprii, pentru a sprijini obiectivele sociale și justiția socială în redresările la nivel național, în scopul consolidării ambiției sociale a CFM și a Mecanismului de redresare și reziliență; invită statele membre să accelereze implementarea programelor și a fondurilor UE din cadrul CFM 2014-2020 și să ratifice de urgență Decizia (UE/Euratom) 2020/2053 a Consiliului, evidențiind faptul că aplicarea foii de parcurs privind introducerea de noi resurse proprii va fi esențială pentru rambursarea sumelor cheltuite în cadrul Instrumentului de redresare al UE, fără o reducere necorespunzătoare a cheltuielilor sau a investițiilor UE în politicile sociale și de ocupare a forței de muncă în CFM 2021-2027; 18. salută includerea în semestrul european a componentelor referitoare la activitățile specifice din sectoarele educației, culturii, sportului și mass-mediei desfășurate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape rapoartele statelor membre privind progresele înregistrate în implementarea planurilor naționale de redresare și reziliență în semestrul european, pentru a verifica în ce măsură au fost îndeplinite obiectivele Mecanismului de redresare și reziliență; 19. subliniază că Strategia anuală privind creșterea durabilă 2021 menționează realizarea obiectivului UE de sustenabilitate competitivă, dar că acest concept nu este definit ca obiectiv în tratatele UE și nu figurează în obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; invită, prin urmare, Comisia să îndeplinească obiectivele definite la articolul 3 din TUE și la articolele 8-11 din TFUE, precum și să definească mai precis reziliența, înțeleasă nu doar ca o capacitate de a face față și de a răspunde provocărilor, ci și de a trece prin tranziții într-un mod sustenabil, echitabil și democratic(33); 20. evidențiază faptul că progresul social constituie unul dintre obiectivele UE, prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din TUE; constată că acordul privind CFM trebuie să reflecte consecințele sociale grave ale pandemiei de COVID-19 și necesitatea unei reacții viguroase în termeni de investiții, în vederea evitării unor creșteri și mai mari ale șomajului, sărăciei și excluziunii sociale, asigurându-se că nimeni nu rămâne în urmă; subliniază necesitatea de a face ca progresul social să fie o prioritate a investițiilor, alături de tranziția verde și cea digitală, pentru a proteja pe toți membrii societăților noastre, în special pe cei mai vulnerabili, de impactul negativ al crizei actuale și pentru a atenua adâncirea inegalităților; reamintește că, în conformitate cu estimările Comisiei, pentru infrastructura socială este nevoie de investiții de 192 de miliarde de EUR, sănătatea și îngrijirea pe termen lung reprezentând 62 % din investițiile necesare (57 de miliarde EUR pentru locuințe accesibile, 70 de miliarde EUR pentru sănătate, 50 de miliarde EUR pentru îngrijirea pe termen lung și 15 miliarde EUR pentru educație și învățarea pe tot parcursul vieții)(34); reiterează importanța proiectelor care generează efecte sociale pozitive și consolidează incluziunea socială; reamintește că progresul social trebuie inclus în planurile naționale de redresare și reziliență și să sublinieze punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și a investițiilor sociale, cu scopul de a reduce decalajul în materie de investiții în infrastructurile sociale; subliniază rolul de colegiuitor al Parlamentului European și solicită luarea în calcul a contribuției acestuia, pentru a asigura monitorizarea democratică a planurilor de redresare și reziliență; invită statele membre să instituie mecanisme care să garanteze un dialog cu partenerii sociali regionali; 21. invită statele membre să își majoreze alocările din produsul intern brut pentru educație și să includă în planurile lor naționale de redresare și reziliență investiții ambițioase pentru toate nivelurile de educație - inclusiv în educația și formarea profesională și perfecționarea și recalificarea profesională - ca o condiție a unei redresări economice care să stimuleze coeziunea socială și să contracareze inegalitățile; Dimensiunea socială 22. invită Comisia și statele membre să combată în mod activ decalajul digital în materie de acces la serviciile publice, care au fost digitalizate în mare parte în perioada pandemiei de COVID-19, asigurând sprijinul UE, inclusiv financiar, inovării sociale la nivel local, astfel încât serviciile publice să devină mai accesibile, inclusiv consolidarea capacităților și extinderea inițiativelor ascendente inovatoare în favoarea incluziunii digitale și a competențelor digitale, pentru a garanta că toată lumea în UE are acces la servicii de interes general de înaltă calitate, accesibile și ușor de utilizat; subliniază importanța îmbunătățirii, în continuare, a competențelor digitale și a promovării transformării digitale a întreprinderilor și a administrațiilor publice; subliniază că digitalizarea serviciilor publice poate contribui la facilitarea unei mobilități echitabile a forței de muncă, în special în ceea ce privește coordonarea sistemelor de securitate socială, și invită statele membre să se angajeze în favoarea acestei digitalizări; subliniază că statele membre ar trebui să se concentreze, de asemenea, pe inovare și investiții în îmbunătățirea conectivității și a infrastructurii pentru gospodăriile urbane și rurale și de-a lungul coridoarelor majore de transport; 23. invită statele membre să ia măsurile necesare pentru a-și întări infrastructura digitală, conectivitatea și metodele educaționale utilizate în școli, universități și centre de învățare, să accelereze reformele de introducere a transformării digitale, asigurându-se astfel că toată lumea din UE poate beneficia de aceasta, și să depună un efort deosebit pentru a se asigura că educația online este accesibilă tuturor; reamintește, în acest context, necesitatea de a instrui în mod adecvat cadrele didactice, formatorii și părinții, care joacă cu toții un rol esențial în transformarea digitală, în special în ceea ce privește noile formate, cum ar fi învățarea la distanță și învățarea mixtă; subliniază nevoia de a evalua în detaliu impactul supraexpunerii la lumea digitală și solicită măsuri care să promoveze o mai bună înțelegere a riscurilor prezentate de tehnologiile digitale, care pot afecta în special copiii și tinerii; subliniază că, pe termen lung, accesul la educația digitală și online nu trebuie să fie concepută ca un înlocuitor, ci mai degrabă ca o completare a interacțiunii directe dintre profesori și cursanți, deoarece numai învățarea în persoană poate asigura dobândirea eficace a competențelor interpersonale și sociale; 24. subliniază că statele membre și Comisia trebuie să colecteze date mai bune și mai armonizate privind numărul persoanelor fără adăpost din UE, aceasta constituind baza oricărei politici publice eficace; 25. subliniază că investițiile în drepturile sociale sunt importante, la fel ca și efortul de a integra principiile consacrate în Pilonul european al drepturilor sociale, ținând cont de diferitele medii socioeconomice, de diversitatea sistemelor naționale și de rolul partenerilor sociali; 26. își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește volumul mare al veniturilor fiscale care nu sunt colectate din cauza evitării obligațiilor fiscale la scară largă; invită Consiliul să accelereze negocierile privind legislația referitoare la raportarea publică pentru fiecare țară în parte și o bază fiscală consolidată comună a societăților, precum și să revizuiască atât criteriile referitoare la Grupul de lucru pentru Codul de conduită (impozitarea întreprinderilor), cât și lista UE a jurisdicțiilor necooperante; 27. invită Comisia și Consiliul să facă tot posibilul pentru a combate evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale și să lupte în mod eficace contra practicilor fiscale nocive adoptate de unele state membre; 28. regretă modul neclar în care sunt prezentate datele în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, precum și faptul că datele sunt adesea neconcludente sau dificil de comparat în ceea ce privește evoluția salariilor, productivitatea, câștigurile de capital și profiturile, subvențiile și facilitățile fiscale pentru întreprinderi, precum și sarcina fiscală asupra costului forței de muncă și a capitalului; avertizează că productivitatea multifactorială nu este măsurată; invită statele membre să includă indicele egalității de gen printre instrumentele semestrului european și să analizeze reformele structurale dintr-o perspectivă de gen; reamintește că, pentru a înțelege noile exigențe, comportamente și reacții, trebuie îmbunătățite colectarea, monitorizarea și utilizarea tipurilor deja existente și a celor noi de date și dovezi; este îngrijorat de faptul că nu se face nicio referire la combaterea discriminării și a rasismului și la asigurarea egalității de șanse și a unei vieți demne pentru toate grupurile, inclusiv pentru copii, și în materie de acces al acestora la educație; invită Comisia să consolideze punerea în aplicare a legislației, a politicilor și a practicilor contra discriminării, pentru a combate în mod eficace discriminările, indiferent de motiv, inclusiv a atitudinii discriminatorii față de romi, și pentru a proteja bunăstarea socială, psihică, culturală și fizică prin măsurile de redresare; 29. invită Comisia și statele membre să elaboreze un pachet durabil de măsuri privind locurile de muncă de calitate, care să țină cont de diversele practici naționale și de rolul partenerilor sociali și al negocierilor colective, inclusiv inițiative legislative care să nu aibă drept scop doar îmbunătățirea salariilor, ci și asigurarea unor condiții decente de muncă pentru toți, cu un accent special pe munca la distanță, dreptul de a se deconecta, echilibrul dintre viața profesională și cea privată, bunăstarea mintală la locul de muncă, concediul de îngrijire a copilului și alte tipuri de concedii de îngrijire, sănătatea și siguranța la locul de muncă, drepturile lucrătorilor pe platforme online, asigurarea unor locuri de muncă de calitate pentru lucrătorii esențiali și consolidarea democrației la locul de muncă și a rolului partenerilor sociali și al negocierii colective; subliniază că unul dintre obiectivele incluse în regulamentul privind mecanismul de redresare și reziliență este crearea unor locuri de muncă de calitate și că acest demers trebuie realizat printr-un pachet amplu de reforme și investiții, precum și prin măsuri de garantare a unor contracte stabile, a unor salarii decente, a acoperirii negocierilor colective și a nivelurilor minime de protecție socială, inclusiv a unor pensii decente, peste pragul sărăciei; invită Comisia să includă acești indicatori în orientările pentru evaluarea progresului social în planurile naționale de redresare și de reziliență; subliniază că reformele pieței muncii, realizate ca parte a planurilor naționale de redresare și reziliență, trebuie să fie în concordanță cu atingerea acestor obiective; 30. constată că politicile macroeconomice care garantează niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă în condiții optime, precum și o impozitare echitabilă sunt esențiale pentru sustenabilitatea sistemelor noastre naționale de pensii, în contextul demografic al îmbătrânirii populației europene; subliniază nevoia de a sprijini în continuare lucrătorii și întreprinderile pe măsură ce statele membre depun în continuare eforturi în vederea asigurării stabilității macroeconomice ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19; solicită o abordare coordonată la nivelul UE, pentru a evita o concurență neloială și nesănătoasă în ceea ce privește costul forței de muncă și pentru a crește convergența socială ascendentă pentru toți; 31. subliniază faptul că dialogul social și negocierea colectivă sunt instrumente esențiale pentru angajatori și sindicate în vederea stabilirii unor salarii și condiții de muncă echitabile, iar sistemele solide de negociere colectivă sporesc reziliența statelor membre în perioadele de criză economică; este ferm convins că o redresare democratică, rezilientă și justă din punct de vedere social ar trebui să se bazeze pe dialog social, inclusiv pe negociere colectivă; își reiterează opinia potrivit căreia statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a promova o densitate sindicală ridicată, precum și pentru a inversa tendința de declin în ceea ce privește gradul de acoperire al negocierilor colective; subliniază că este important să se asigure faptul că lucrătorii din Uniune sunt protejați prin salarii minime adecvate, prin lege sau prin negocieri colective, care să le asigure un nivel de trai decent oriunde ar lucra; salută, în acest sens, propunerea Comisiei privind o directivă referitoare la stabilirea unor salarii minime adecvate în Uniunea Europeană, menită să extindă gradul de acoperire al negocierilor colective și să garanteze că lucrătorii din Uniunea Europeană sunt protejați prin salarii minime stabilite la un nivel adecvat; 32. invită statele membre să adopte măsuri prin care să promoveze accesul efectiv la sistemele de protecție socială pentru a asigura un nivel minim adecvat de protecție socială pentru toți lucrătorii (în special pentru cei aflați în situații vulnerabile, precum lucrătorii încadrați în forme de muncă atipice, lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, migranții și cei cu dizabilități), în special prin aplicarea Recomandării Consiliului din 8 noiembrie 2019 privind accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă(35); salută din nou adoptarea acestei recomandări ca un prim pas și angajamentul Comisiei de a consolida sistemele de protecție socială din UE, însă subliniază că accesul universal la protecția socială trebuie să devină o realitate, mai ales în situația dificilă din prezent; invită statele membre să elaboreze și să îmbunătățească măsurile de stimulare care cresc oportunitățile de angajare pentru lucrătorii în vârstă, asigurându-le totodată sistemelor de pensii un caracter adecvat și sustenabil; 33. invită Comisia să acorde prioritate publicării strategiei sale privind drepturile persoanelor cu dizabilități și îndeamnă statele membre să țină cont de efectele negative disproporționate pe care le au asupra grupurilor vulnerabile măsurile adoptate în contextul pandemiei și să depună eforturi pentru a compensa aceste efecte; 34. reamintește că criza provocată de pandemia de COVID-19 a pus sistemele de sănătate publică ale statelor membre sub o presiune fără precedent, ceea ce scoate în evidență importanța unei finanțări adecvate, în special prin utilizarea Mecanismului de redresare și reziliență pentru a spori capacitatea de pregătire pentru situații de criză, precum și pentru a consolida reziliența socială și instituțională; evidențiază, de asemenea, importanța capacității, accesibilității, eficacității și calității sănătății publice și a sistemelor de sănătate dotate cu personal suficient, inclusiv pentru a accelera distribuirea coordonată a vaccinurilor și accesul prompt la acestea pentru toate statele membre și pentru toate persoanele; salută, în acest sens, construirea unei Uniuni Europene a sănătății puternice; invită statele membre să asigure accesul egal și universal la servicii de sănătate de calitate, inclusiv la servicii de prevenire, la îngrijiri de durată și la servicii de promovare a sănătății, cu un accent deosebit pe îngrijiri de calitate pentru persoanele în vârstă, în special prin realizarea unor investiții specifice în acest sens și eliminarea precarității și a utilizării abuzive a muncii temporare în sectorul sănătății; 35. subliniază că, pentru redresarea socială și economică și eficacitatea planurilor de redresare și reziliență, combaterea pandemiei reprezintă o condiție prealabilă; salută dezvoltarea vaccinurilor împotriva COVID-19, dar este foarte îngrijorat de cazurile grave de nerespectare a programelor de producție și livrare; solicită ca vaccinurile împotriva COVID-19 să fie tratate în practică ca bunuri publice garantate pentru toți; invită Comisia și statele membre să depășească barierele și restricțiile care decurg din brevete și din drepturile de proprietate intelectuală pentru a asigura producerea pe scară largă a vaccinurilor și distribuirea lor în timp util către toate țările și toate persoanele; 36. reamintește că diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, remunerarea și pensiile sunt în continuare extrem de adânci; subliniază că procesul semestrului european și Mecanismul de redresare și reziliență ar trebui să contribuie la combaterea acestor inegalități; solicită consolidarea egalității de gen prin integrarea dimensiunii de gen și invită Comisia să accelereze introducerea unei metodologii eficace, transparente, cuprinzătoare, orientate spre rezultate și bazate pe performanță pentru toate programele UE; salută intenția Comisiei de a introduce măsuri obligatorii în ceea ce privește transparența salariilor, inclusiv un indice al egalității salariale între femei și bărbați; solicită insistent să se adopte rapid aceste măsuri, pentru a evita noi inegalități pe criterii de gen; invită statele membre și Comisia să sprijine antreprenoriatul în rândul femeilor și să faciliteze accesul acestora la finanțare; invită statele membre să deblocheze negocierile din cadrul Consiliului referitoare la Directiva privind femeile în consiliile de administrație; 37. invită Comisia să extindă recomandările specifice fiecărei țări în viitor, astfel încât să includă un rezultat de atins privind implicarea și partenerilor sociali în mecanismele de stabilire a salariilor și eficacitatea acestei implicări; 38. subliniază că punerea în aplicare la timp, în mod eficace și echitabil a agendei pentru competențe a UE este esențială pentru promovarea ocupării forței de muncă în sectorul sănătății și pentru soluționarea deficitului de competențe din noile domenii de activitate; avertizează, cu toate acestea, că o agendă privind competențele nu este suficientă pentru a combate precaritatea crescândă și sărăcia persoanelor încadrate în muncă pe piața muncii din UE; invită Comisia și statele membre să se asigure că sunt dezvoltate competențe și măsuri de formare profesională de înaltă calitate, accesibile ca preț și incluzive, prin obținerea de calificări și recunoașterea reciprocă a calificărilor și prin recunoașterea și validarea competențelor, rezultatelor instruirii și diplomelor de la toate nivelurile de învățământ, inclusiv în urma instruirii neformale, cu un sprijin personalizat și o comunicare activă, în special pentru grupurile cele mai marginalizate din societate, evitându-se astfel stereotipizarea; subliniază nevoia de a încuraja practicile de învățare pe tot parcursul vieții în cadrul Uniunii, întrucât acestea se vor dovedi a fi un element esențial pentru tranziția către o economie europeană digitală, ecologică, competitivă și rezilientă; 39. reamintește importanța unor programe europene precum Garanția pentru tineret, al cărei pachet a fost consolidat recent; invită statele membre să realizeze rapid acest program, în strânsă coordonare cu fondurile europene precum Fondul social european Plus, pentru a soluționa situația persoanelor NEET, cu un accent deosebit pe persoanele din zonele rurale și din regiunile a căror piață a muncii este afectată de constrângeri naturale sau demografice, pentru a garanta că toți tinerii cu vârsta mai mică de 30 de ani primesc o ofertă de angajare de bună calitate, o ofertă de continuare a învățământului, a educației profesionale sau a formării, că aceștia au posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare pentru oportunitățile de angajare într-o gamă largă de sectoare, sau li se oferă o ucenicie sau un stagiu remunerat în cel mult patru luni de la pierderea locului de muncă sau de la finalizarea educației formale; 40. încurajează statele membre să adapteze temporar programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli la situația în care școlile sunt închise acolo unde acest lucru este necesar pentru combaterea pandemiei, pentru a garanta că copiii își mențin obiceiurile alimentare sănătoase în această perioadă, pentru a preveni malnutriția în rândul copiilor expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială și pentru a sprijini producătorii locali; 41. evidențiază importanța coordonării orizontale între programele UE și măsurile naționale de justiție și egalitate socială, dezvoltare socială și de combatere a riscului de sărăcie și excluziune socială, inclusiv a sărăciei în rândul copiilor și a persoanelor încadrate în muncă, și de prevenire a lipsei de personal calificat și a inegalității veniturilor; subliniază că Fondul social european reprezintă un excelent exemplu al coordonării orizontale menționate anterior; subliniază cu insistență, în același timp, că impactul social și asupra ocupării forței de muncă ar trebui să fie luat în considerare în mod transversal în toate programele de cheltuieli; 42. subliniază că mecanismul comun de sprijin bugetar și funcțiile de împrumut și creditare ale bugetului UE, în special Instrumentul european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE), sunt exemple perfecte ale modului în care capacitatea de creditare și reputația bugetului UE pot fi utilizate pentru a sprijini acțiunile statelor membre în conformitate cu prioritățile europene, îndeosebi în situația excepțională a unei crize sanitare și economice fără precedent în istoria UE; 43. solicită o mai bună coordonare între politicile de mediu, economice și sociale, precum și între diferitele fonduri de redresare și fondurile structurale, cu scopul de a îmbunătăți sinergiile și de a majora resursele de investiții sociale, inclusiv cele destinate profesiilor care se află în primă linie în caz de criză, cum ar fi lucrătorii esențiali, integrând principiul conform căruia nimeni nu trebuie lăsat în urmă; invită Comisia și statele membre să implice toate autoritățile naționale, regionale și locale competente, la nivelul lor corespunzător, în conceperea și punerea în aplicare a acțiunilor asociate semestrului european, în special în domeniul sănătății și în cel social, care sunt ignorate deseori în analizele economice și bugetare; 44. salută includerea în semestrul european a aspectului ce ține de accesibilitatea ca preț a locuințelor; solicită Comisiei să propună la nivelul UE un cadru pentru strategiile naționale privind persoanele fără adăpost și invită statele membre să adopte principiul potrivit căruia se acordă prioritate locuinței și care contribuie la o reducere substanțială a numărului persoanelor fără adăpost, acordând prioritate asigurării persoanelor fără adăpost cu o locuință permanentă, propunând modalități de soluționare a sărăciei energetice și punând capăt evacuărilor și incriminării lipsei de adăpost; subliniază, de asemenea, că trebuie colectate date mai consistente și mai armonizate privind persoanele fără adăpost din UE; invită Comisia și statele membre să prezinte propuneri specifice pentru a trata în mod adecvat problema sărăciei energetice în contextul Pactului verde european; 45. invită Comisia să prezinte un instrument de atenuare a efectelor șocurilor asimetrice, care să fie eficace pe termen lung, precum un sistem adecvat și fezabil de (re)asigurare pentru indemnizațiile de șomaj, care să poată susține sistemele naționale atunci când o parte a UE se confruntă cu un șoc economic temporar; subliniază importanța fundamentală a sprijinirii investițiilor și a accesului la finanțare în UE, pentru a ajuta IMM-urile cu dificultăți în materie de solvență, pentru a crea locuri de muncă în sectoare strategice și pentru a promova coeziunea teritorială, economică și socială în UE; subliniază că noul Fond european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii strămutați ar putea fi mobilizat ca răspuns la consecințele crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra ocupării forței de muncă; invită, prin urmare, statele membre să transmită rapid Comisiei solicitări de finanțare pentru sprijinirea lucrătorilor europeni care și-au pierdut locurile de muncă din cauza pandemiei de COVID-19, în demersurile acestora de reconversie profesională, recalificare și reintegrare pe piața muncii; 46. salută faptul că Fondul european de ajustare la globalizare este utilizat și pentru a răspunde la această pandemie, sprijinind nevoile de restructurare ale întreprinderilor europene; observă că limita de concedieri pentru accesarea acestui fond a fost redusă la cel mai mic prag posibil, de 200 de locuri de muncă pierdute, și că acest instrument european ar putea contribui la finanțarea unor măsuri de sprijin personalizate, precum cursurile de formare, reconversia și perfecționarea profesională adaptate; solicită ca instituțiile UE implicate să dea dovadă de flexibilitate și să analizeze rapid solicitările de activare, asigurând reducerea la minimum a timpului necesar pentru mobilizarea fondului; 47. subliniază că fenomenul exodului creierelor accentuează decalajul în materie de dezvoltare economică și socială din UE; invită Comisia să evalueze tendințele în materie de exod al creierelor din anumite regiuni și sectoare și să propună măsuri de sprijin, acolo unde este necesar, precum și să sprijine lucrătorii mobili prin asigurarea libertății de circulație a lucrătorilor, fără restricții, și prin îmbunătățirea portabilității drepturilor și a beneficiilor; solicită Comisiei să prezinte o propunere pentru un număr de securitate socială digital la nivelul Uniunii Europene; 48. ia act de necesitatea de a oferi sprijin specific sectorului mass-mediei, care joacă un rol-cheie în democrațiile noastre, într-un mod care respectă și promovează libertatea și pluralismul mass-mediei într-o perioadă în care mediul online este din ce în ce mai dominat de câțiva actori mari, cu creșterea puterii de piață și a bazelor de impozitare mobile, împiedicând uneori multe întreprinderi europene mai mici să se dezvolte și să se extindă pe piața unică, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei privind strategia anuală pentru 2021 privind creșterea durabilă(36); atrage atenția statelor membre asupra măsurilor specifice prevăzute în Planul de acțiune pentru mass-media al Comisiei, prezentat la 3 decembrie 2020, pentru a ajuta sectoarele radiodifuziunii, informațiilor de actualitate și cinematografiei să se redreseze în urma unei pierderi mari de venituri din publicitate ca urmare a limitării mișcării persoanelor impuse de pandemie și să-și mărească producția și distribuția de conținut digital; 49. subliniază că ar trebui examinată posibilitatea introducerii unor condiții privind echitatea pentru societățile care doresc să acceseze fonduri și ajutoare publice, pentru a se evita acordarea unui astfel de sprijin societăților cu sediul într-o jurisdicție menționată în Anexa I la Concluziile Consiliului privind lista revizuită a UE a jurisdicțiilor necooperante în scopuri fiscale(37), și evidențiază că aceste condiții de echitate nu ar trebui să submineze negocierile colective, participarea lucrătorilor sau influența acestora în cadrul proceselor decizionale ale întreprinderilor, în conformitate cu legile și cu practicile naționale, și ar trebui condiționate de menținerea aceluiași nivel al condițiilor și drepturilor de muncă și de angajare, inclusiv al măsurilor de protecție împotriva concedierilor și a reducerii salariilor, și de eliminarea bonusurilor pentru directori sau a dividendelor pentru acționari; 50. subliniază că evaluarea statului de drept și a eficacității sistemului de justiție ar trebui, prin urmare, să fie inclusă în continuare în semestrul european; o 51. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Situația în estul Republicii Democratice Congo și asasinarea ambasadorului Italiei, Luca Attanasio, și a anturajului său |
| |||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Republica Democratică Congo (RDC), în special cea din 18 ianuarie 2018(1) cu același titlu și cea din 17 septembrie 2020 referitoare la cazul doctorului Denis Mukwege în RDC(2), – având în vedere declarația din 22 februarie 2021 privind RDC a purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU, – având în vedere declarația din 20 mai 2020 a Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind situația în materie de securitate din Ituri, – având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, în special Rezoluția 2463 din 29 martie 2019 privind prelungirea mandatului Misiunii Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în Republica Democratică Congo (MONUSCO) până la 20 decembrie 2019, – având în vedere Decizia 2020/2033/PESC a Consiliului din 10 decembrie 2020 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind măsuri restrictive împotriva RDC(3), – având în vedere măsurile prevăzute în Rezoluția 2528 a Consiliului de Securitate al ONU din 25 iunie 2020 privind reînnoirea măsurilor referitoare la embargoul asupra armelor impus RDC prin Rezoluția 2293 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU până la 1 iulie 2021 și prelungirea mandatului Grupului de experți instituit în temeiul Rezoluției 1533 (2004) până la 1 august 2021, care a reînnoit până la 1 iulie 2021 o serie de sancțiuni, cum ar fi un embargo asupra armelor împotriva grupărilor armate din RDC, o interdicție de călătorie pentru persoane și o înghețare a activelor persoanelor și entităților desemnate de Comitetul pentru sancțiuni, – având în vedere Raportul privind exercițiul de inventariere al ONU din august 2010 care documentează cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise pe teritoriul RDC în perioada martie 1993-iunie 2003, – având în vedere raportul Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și al MONUSCO din 6 iulie 2020 intitulat „Încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar de către gruparea armată a Forțelor Democratice Aliate și de către membri ai forțelor de apărare și de securitate din teritoriul Beni, provincia Kivu de Nord și teritoriile Irumu și Mambasa, provincia Ituri, între 1 ianuarie 2019 și 31 ianuarie 2020”, – având în vedere Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații privind diligența necesară în lanțul de aprovizionare pentru importatorii din cadrul Uniunii de staniu, tantal și tungsten, minereurile acestora și de aur provenind din zone de conflict și zone cu risc ridicat (Regulamentul privind minereurile din zone de conflict)(4), – având în vedere Acordul de parteneriat din 23 iunie 2000 între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (Acordul de la Cotonou)(5), – având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, care a fost adoptată la 27 iunie 1981 și a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986, – având în vedere Constituția Republicii Democratice Congo, adoptată la 18 februarie 2006, – având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, – având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, – având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură, A. întrucât, la 22 februarie 2021, Luca Attanasio, ambasadorul Italiei în RDC, șoferul său Mustapha Milambo și Vittorio Iacovacci, ofițer de poliție militară italiană, au fost uciși de persoane înarmate în timpul unui atac asupra convoiului lor; întrucât ambasadorul și personalul său călătoreau într-un vehicul ONU din Goma pentru a vizita un proiect școlar al Programului alimentar mondial al ONU (PAM) din Rutshuru; întrucât ruta se afla pe un drum desemnat anterior ca fiind sigur pentru a călători fără o echipă de securitate; B. întrucât pădurarii din Parcul Național Virunga au încercat să salveze viața ambasadorului și a anturajului său; întrucât pădurarii lucrează ei înșiși sub amenințarea constantă de răpire și ucidere de către grupurile rebele; întrucât șase pădurari au fost uciși și un al șaptelea rănit într-un atac din ianuarie 2021 la Nyamitwitwi; întrucât 12 pădurari și cinci civili au fost uciși într-o ambuscadă în aprilie 2020; C. întrucât situația gravă în materie de securitate din estul RDC continuă să se deterioreze, în special la frontiera dintre Ituri, Kivu de Sud și Kivu de Nord; întrucât aproximativ 120 de grupări armate, inclusiv Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei, Forțele Democratice Aliate și Apărarea Ndumei din Congo-Rénové își desfășoară activitatea în regiune, luptând pentru accesul la resursele naturale și controlul acestora, inclusiv minereuri, și au fost responsabile de răpiri, ucideri, tortură și violență sexuală; D. întrucât violențele din estul RDC au cauzat peste 2 000 de victime în 2020; întrucât violențele s-au intensificat și mai mult de la începutul anului 2021; întrucât civilii, majoritatea fiind femei și copii, sunt ținta violențelor repetate, care au dus la moartea a peste 150 de persoane între 11 decembrie 2020 și 10 ianuarie 2021; întrucât, în primele două luni ale anului 2021, peste 100 de persoane au fost răpite, iar multe altele au fost rănite; întrucât infrastructura medicală și resursele naturale au fost distruse, iar, conform relatărilor, unele case au fost incendiate; întrucât consecințele umanitare ale acestor violențe reprezintă un motiv de îngrijorare; întrucât, până în prezent, ONU a înregistrat peste 67 000 de persoane strămutate; E. întrucât, potrivit Kivu Security Tracker, au fost raportate 152 de asasinate civile, 61de răpiri pentru răscumpărare și 34 de cazuri de răpire atât în Kivu de Nord, cât și în Kivu de Sud începând cu 1 ianuarie 2021; F. întrucât la 12 martie 2017, bărbați înarmați au executat doi anchetatori ai ONU – Zaida Catalán, de naționalitate suedeză, și Michael Sharp, de naționalitate americană – și pe interpretul acestora, Beitu Tshintela, în timp ce documentau încălcările drepturilor omului în centrul regiunii Kasai din RDC; G. întrucât RDC are una dintre cele mai mari rate de strămutare internă din lume; întrucât peste cinci milioane de persoane au fost dezrădăcinate din cauza insecurității în interiorul frontierelor țării; întrucât multe femei și copii trăiesc în condiții precare, dormind afară sau în spații publice supraaglomerate și fiind expuși riscului de hărțuire, agresiune sau exploatare sexuală; întrucât populațiile strămutate nu beneficiază adesea de servicii de bază de salvare a vieții și sunt expuse riscului de malnutriție și boli; întrucât, începând cu 4 februarie 2021, a fost declarată o epidemie de Ebola în provincia Kivu de Nord; H. întrucât Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare a raportat creșterea numărului de răpiri și atacuri împotriva lucrătorilor și a convoaielor de ajutoare, care au forțat organizațiile umanitare să amâne furnizarea ajutoarelor și să-și suspende activitățile; întrucât membrii societății civile, inclusiv activiștii, jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului continuă să se confrunte cu hărțuiri, intimidări și atacuri; întrucât mulți dintre ei își riscă viața pentru a apăra libertatea de asociere și de exprimare; I. întrucât mandatul MONUSCO expiră la 20 decembrie 2021 și întrucât regimul de sancțiuni aplicat RDC instituit în temeiul Rezoluției 1533 a ONU expiră la 1 iulie 2021; întrucât numărul trupelor și bugetul alocat MONUSCO continuă să fie reduse; J. întrucât, în decembrie 2020, UE a reînnoit sancțiunile specifice în vigoare împotriva a 11 funcționari din RDC responsabili de încălcări ale drepturilor omului; K. întrucât Raportul privind exercițiul de inventariere al ONU publicat în 2010 a documentat 617 încălcări grave coroborate ale drepturilor omului în estul RDC între 1993 și 2003; întrucât raportul a detaliat o serie de recomandări care, în mare parte, nu au fost puse în aplicare; întrucât impunitatea rămâne o problemă gravă, 1. condamnă în termenii cei mai fermi uciderea lui Luca Attanasio, Moustapha Milambo și Vittorio Iacovacci, exprimându-și profunda compasiune față de familiile victimelor, guvernul Italiei și personalul național al PAM; deplânge pierderea de vieți omenești și uciderea civililor nevinovați; 2. solicită o anchetă amănunțită, independentă și transparentă cu privire la circumstanțele în care au avut loc asasinatele; salută angajamentul președintelui Tshisekedi de a lansa o anchetă și îndeamnă guvernul RDC și liderii provinciali să coopereze pe deplin cu autoritățile italiene și cu Organizația Națiunilor Unite; 3. subliniază că guvernului RDC îi revine responsabilitatea principală de a asigura securitatea pe teritoriul său și de a-și proteja populația, menținând, în același timp, respectarea statului de drept, a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar, inclusiv protecția împotriva crimelor împotriva umanității și a crimelor de război; 4. insistă ferm asupra faptului că autoritățile RDC trebuie să își intensifice eforturile pentru a pune capăt atacurilor armate asupra civililor și că acestea trebuie să ancheteze temeinic, independent, eficient și imparțial toate asasinatele și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției în procese echitabile; 5. condamnă cu fermitate încălcările grave ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar comise de milițiile locale în estul RDC; îndeamnă guvernul RDC să instituie un mecanism de justiție și de tragere la răspundere a celor responsabili de încălcările drepturilor omului documentate în Raportul privind exercițiul de inventariere al ONU, precum și de alte crime comise în RDC care sunt considerate grave în temeiul dreptului internațional și al dreptului umanitar internațional; 6. îndeamnă președintele Félix Tshisekedi să își respecte angajamentul de a se asigura că cei responsabili pentru asasinarea anchetatorilor ONU Zaida Catalán și Michael Sharp și a interpretului lor Betu Tshintela sunt trași la răspundere și solicită transparență deplină în această anchetă; 7. este preocupat de persistența unor încălcări grave ale drepturilor omului și a unor încălcări ale dreptului internațional umanitar împotriva civililor din estul RDC, inclusiv execuții sumare, violență sexuală și bazată pe gen și recrutarea și utilizarea pe scară largă a copiilor de către grupuri armate, precum și de uciderea civililor de către membri ai forțelor de securitate din RDC; subliniază că aceste acte ar putea constitui crime de război în temeiul dreptului internațional; deplânge amenințarea continuă a violenței cu care se confruntă populația locală, personalul umanitar și personalul din domeniul dezvoltării, organizațiile internaționale, comunitatea diplomatică și apărătorii drepturilor omului care își desfășoară activitatea în estul RDC; 8. este extrem de preocupat de persistența impunității în țară; ia act de faptul că incapacitatea de a aborda impunitatea celor care comit încălcări ale drepturilor omului nu face decât să perpetueze alte abuzuri; îndeamnă autoritățile din RDC să aducă rapid în fața justiției autorii atacului din 22 februarie 2021 și să ia măsuri serioase în vederea realizării justiției de tranziție; 9. își reiterează apelul ca recomandările din Raportul privind exercițiul de inventariere al ONU să fie aplicate, în special recomandarea privind crearea unor camere mixte specializate în instanțele din RDC, pentru a permite cooperarea dintre sistemul judiciar din RDC și comunitatea internațională în ceea ce privește urmărirea penală a încălcărilor drepturilor omului; solicită consolidarea sectorului judiciar național în ansamblu pentru a urmări penal infracțiunile care au cauzat încălcări grave ale drepturilor omului; 10. condamnă încălcările drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar comise de forțele de securitate și apărare; îndeamnă autoritățile RDC să îndepărteze din funcțiile lor ofițeri ai forțelor de securitate și alți oficiali executivi care au fost raportați de ONU și RDC și de organizațiile internaționale pentru drepturile omului ca fiind implicați în încălcări grave ale drepturilor omului; solicită crearea unui mecanism oficial de verificare ca parte a eforturilor mai ample de reformă a sectorului de securitate, pentru a se asigura că sunt angajați candidații cei mai potriviți și că forțele de securitate acționează în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și de drept internațional umanitar; invită autoritățile să pună capăt oricărui sprijin acordat grupărilor armate de către ofițerii forțelor de securitate și liderii politici și să se asigure că cei responsabili de acest sprijin sunt trași la răspundere în cadrul unor procese echitabile; 11. solicită guvernului RDC să adopte o abordare de toleranță zero față de colaborarea dintre liderii politici, forțele armate și poliție și grupările armate; 12. solicită autorităților RDC să instituie de urgență un program și o strategie eficace de demobilizare, dezarmare și reintegrare (DDR) pentru a face față grupărilor armate, cu sprijin pe termen lung pentru a împiedica întoarcerea foștilor luptători; îndeamnă autoritățile din RDC să ofere asistență umanitară critică sutelor de luptători demobilizați care staționează în prezent în tabere DDR, aproape fără nicio aprovizionare cu alimente și fără acces la asistență medicală adecvată; 13. subliniază hotărârea MONUSCO de a depune în continuare toate eforturile pentru a asigura protecția civililor în conformitate cu mandatul său și de a sprijini eforturile naționale de consolidare a păcii și stabilității în țară; ia act de faptul că rolul său ar trebui reafirmat printr-un mandat clar în care criteriile de referință legate de situația în materie de securitate să fie îndeplinite înainte de eventuala sa retragere din regiune; 14. reamintește că violențele din estul RDC sunt strâns legate de comerțul cu materii prime; subliniază că orice întreprindere, persoană sau actor statal ori care are legături cu un stat ce contribuie la săvârșirea unor astfel de infracțiuni trebuie să fie adus(ă) în fața justiției; salută intrarea în vigoare a Regulamentului privind minereurile din zone de conflict în ianuarie 2021; subliniază că acest regulament menține RDC pe lista țărilor considerate ca fiind afectate de conflicte și cu risc ridicat; constată că cea mai mare provocare rămâne aurul artizanal, a cărui gestionare este o sursă de instabilitate în regiune; subliniază că este nevoie urgent să se ia măsuri suplimentare cu privire la obligația de diligență și comportamentul responsabil în afaceri al întreprinderilor care își desfășoară activitatea în zone de conflict; 15. subliniază necesitatea de a depune eforturi suplimentare pentru a întrerupe finanțarea grupurilor armate implicate în activități destabilizatoare prin comerțul ilicit cu resurse naturale, inclusiv aur sau produse derivate din specii sălbatice; 16. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația umanitară și de securitate, în special creșterea recentă a numărului de persoane strămutate intern în RDC, care continuă să afecteze grav populația civilă; reamintește profunda sa îngrijorare cu privire la activitățile militare în curs ale grupărilor armate străine și interne și la contrabanda cu resurse naturale din RDC; solicită tuturor investitorilor internaționali, inclusiv Chinei, să respecte pe deplin dreptul internațional, standardele și bunele practici în domeniul mineritului responsabil; 17. condamnă asasinarea apărătorilor ecologici din Parcul Virunga în timpul atacurilor din 2020; îndeamnă guvernul RDC să dezarmeze rebelii și să restabilească securitatea în regiunea parcului; 18. salută publicația Consiliului de Securitate al ONU din 14 ianuarie 2021 intitulată „Strategia Organizației Națiunilor Unite pentru consolidarea păcii, prevenirea conflictelor și soluționarea conflictelor în regiunea Marilor Lacuri”; îndeamnă părțile implicate să continue cooperarea transfrontalieră, inclusiv prin intermediul Biroului ONU al Trimisului special pentru regiunea Marilor Lacuri, pentru a aborda violența, încălcările drepturilor omului și impunitatea în estul RDC; 19. solicită guvernului RDC să asigure o mai bună guvernanță la toate nivelurile statului și societății, inclusiv finanțele publice și lupta împotriva corupției; solicită ca mecanismul de sancționare al UE să fie utilizat pentru combaterea corupției; subliniază importanța organizării unui proces electoral credibil în 2023 și a garantării unei securități sustenabile în estul RDC; 20. invită VP/ÎR, delegația UE și misiunile UE în RDC să sporească vizibilitatea sprijinului acordat apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol în RDC, utilizând toate instrumentele disponibile (de exemplu, politice, diplomatice și financiare), ca măsură de protecție pentru a asigura recunoașterea activității lor în domeniul drepturilor omului și pentru a recunoaște rolul important al acestora ca apărători ai drepturilor omului care luptă pentru stabilitate și pace în regiune și, după caz, pentru a facilita eliberarea de vize de urgență și pentru a oferi adăpost temporar în statele membre; 21. invită Uniunea Europeană să mărească finanțarea pentru RDC pentru a aborda problema subfinanțării grave a agențiilor ONU care colaborează cu autoritățile și comunitățile locale în vederea protejării civililor; 22. subliniază insistent nevoia de cooperare transfrontalieră în regiunea Marilor Lacuri Africane și de creare a unei strategii regionale de către țările vecine pentru a combate violența și încălcările drepturilor omului din RDC; solicită ca misiunea politicii de securitate și apărare comune în regiunea Marilor Lacuri Africane să contribuie la stabilizarea condițiilor de securitate și la îmbunătățirea situației umanitare; 23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Consiliului de miniștri și Adunării Parlamentare Paritare a ACP-UE, Președintelui, Prim-ministrului și Parlamentului Republicii Democratice Congo, precum și Uniunii Africane și instituțiilor sale.
| ||||||||||||||||||
| Situația drepturilor omului în Regatul Bahrain, în special cazurile deținuților condamnați la moarte și ale apărătorilor drepturilor omului |
| |||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bahrain, în special cea din 14 iunie 2018 referitoare la situația drepturilor omului în Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab(1) și cea din 16 februarie 2017 referitoare la execuțiile din Kuweit și Bahrain(2), – având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 13 iulie 2020 referitoare la menținerea condamnărilor la moarte în Bahrain, din 10 iunie 2020 referitoare la eliberarea apărătorului drepturilor omului Nabeel Rajab, din 9 ianuarie 2020 referitoare la confirmarea pedepsei cu moartea pentru doi cetățeni din Bahrain și din 27 iulie 2019 referitoare la execuțiile lui Ali al-Arab și ale lui Ahmed al-Malali, – având în vedere declarația din 12 februarie 2020 a lui Agnes Callamard, raportoarea specială a ONU pentru execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, a Fionnualei Ni Aolain, raportoarea specială a ONU privind promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului și a lui Nils Melzer, raportorul special al ONU privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, care îndeamnă Bahrainul să anuleze sentințele de condamnare la moarte ale lui Mohammed Ramadan și Husain Moosa, – având în vedere declarația comună din 10 octombrie 2019 a VP/ÎR, Federica Mogherini, în numele UE, și a Secretarei Generale a Consiliului Europei, Marija Pejčinović Burić, referitoare la Ziua europeană și mondială împotriva pedepsei cu moartea, – având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului, pedeapsa cu moartea, tortura, dialogurile în domeniul drepturilor omului cu țările terțe și libertatea de exprimare, – având în vedere Cadrul strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului, care urmăresc să pună promovarea, respectarea și satisfacerea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE, – având în vedere concluziile celei de-a 25-a reuniuni a Consiliului mixt și a reuniunii ministeriale UE-Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) din 18 iulie 2016, – având în vedere Acordul de cooperare UE-Bahrain, – având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care Bahrainul este parte, – având în vedere raportul din noiembrie 2011 al Comisiei independente de anchetă din Bahrain (CIAB), – având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 3, – având în vedere Carta arabă a drepturilor omului, – având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură, A. întrucât în urma revoltei populare din 2011 autoritățile din Bahrain continuă să încalce și să restrângă drepturile și libertățile populației, în special dreptul persoanelor de a protesta pașnic, libertatea de exprimare și libertatea digitală, atât online, cât și offline; întrucât avocații din domeniul drepturilor omului, jurnaliștii și activiștii politici se confruntă în permanență cu urmărirea sistematică, hărțuirea, detenția, tortura, intimidarea, interdicțiile de călătorie și retragerea cetățeniei; întrucât din 2011 autoritățile au respins toate cererile opoziției democratice și ale apărătorilor drepturilor omului de respectare a libertății de exprimare și de întrunire; întrucât în Bahrain nu este tolerată nicio opoziție politică; întrucât autoritățile au arestat mai mulți copii pentru că s-au alăturat protestelor în februarie 2021 și i-ar fi amenințat cu violul și electrocutarea; întrucât cel puțin trei dintre aceștia rămân în detenție la 4 martie 2021, inclusiv o persoană în vârstă de 16 ani care suferă de o afecțiune medicală gravă; B. întrucât apărătorul drepturilor omului Abdulhadi Al-Khawaja, cetățean al Bahrainului și având cetățenie daneză, cofondator al Centrului pentru drepturile omului din Bahrain și al Centrului pentru drepturile omului din Golf, se află în prezent la capătul celui de-al zecelea an de închisoare, executând o pedeapsă cu închisoarea pe viață sub acuzația de „finanțare și participare la acte de terorism având ca scop răsturnarea guvernului și spionaj în favoarea unei țări străine”; întrucât după arestare Abdulhadi Al-Khawaja a fost bătut, torturat și condamnat într-un proces inechitabil care nu a respectat dreptul penal din Bahrain sau standardele internaționale privind un proces echitabil; întrucât în iulie 2012 Grupul de lucru al ONU privind detenția arbitrară a concluzionat că arestarea lui Al-Khawaja a fost arbitrară, deoarece a fost rezultatul exercitării de către acesta a drepturilor fundamentale la libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere și a solicitat eliberarea sa; C. întrucât Nabeel Rajab, unul dintre cei mai proeminenți apărători ai drepturilor omului din Bahrain, a fost eliberat din închisoare la 9 iunie 2020 pentru a-și executa restul pedepsei de cinci ani în temeiul legii privind sancțiunile alternative; D. întrucât între 2011 și 2020 Bahrainul a condamnat la moarte aproximativ 50 de persoane, ceea ce contrastează cu cele șapte condamnări la moarte pronunțate între 2001 și 2010; întrucât în Bahrain sunt în prezent condamnate la moarte 27 de persoane, dintre care 26 se află în pericol iminent de execuție; întrucât la 15 ianuarie 2017 Bahrainul a pus capăt unui moratoriu de facto de șapte ani privind pedeapsa cu moartea, executând trei civili; întrucât de atunci au fost executate șase persoane; întrucât aceste execuții au fost declarate execuții extrajudiciare de către Raportorul special al ONU pentru execuții extrajudiciare, sumare sau arbitrare; întrucât pedeapsa cu moartea este pedeapsa cea mai crudă, mai inumană și mai degradantă și încalcă dreptul la viață, consacrat în Declarația universală a drepturilor omului; întrucât condițiile în așteptarea executării pedepsei cu moartea provoacă suferințe psihice extreme; E. întrucât observatorii independenți semnalează că în cazul majorității execuțiilor recente autoritățile din Bahrain au obținut mărturisiri prin tortură, iar acuzaților nu li s-au garantat procese echitabile; întrucât de la protestele din 2011 și în urma concluziilor raportului CIAB privind abuzurile guvernamentale au fost înființate o serie de organisme interne, cum ar fi Biroul Ombudsmanului în Ministerul de Interne, o unitate specială de anchete în cadrul Biroului Procurorului General și Comisia pentru drepturile deținuților și persoanelor reținute, dar nu sunt suficient de eficace și de independente; întrucât s-a semnalat că lipsa independenței acestor organe a avut ca efect inexistența responsabilității în cadrul guvernului Bahrainului și în rândul forțelor de securitate; întrucât acest fapt a stimulat o cultură a impunității care subminează eforturile de reformă democratică și continuă să destabilizeze țara; F. întrucât Ali Al-Arab și Ahmed Al-Malili, ambii cetățeni ai Bahrainului condamnați pentru infracțiuni de terorism într-un proces colectiv afectat de acuzații de tortură și încălcări grave ale garanțiilor procedurale, au fost executați prin împușcare la 27 iulie 2019; întrucât la 18 februarie 2014 Mohamed Ramadan a fost arestat de autoritățile din Bahrain pentru bănuiala de a fi participat – împreună cu Hussein Ali Moosa – la un atac cu bombă care a avut loc în Al Dair la 14 februarie 2014; întrucât la apel, la 13 iulie 2020, Curtea de Casație și-a reafirmat hotărârea finală și a confirmat sentințele de condamnare la moarte ale lui Mohamed Ramadan și Hussein Ali Moosa, în pofida procesului inechitabil, al cărui verdict este bazat pe mărturisiri despre care se bănuiește că au fost obținute forțat de la acuzați prin tortură, precum și în pofida rezultatelor anchetei Unității speciale de anchetă în legătură cu acuzațiile de tortură asupra lui Moosa și Ramadan; întrucât Agnes Callamard, raportoarea specială a ONU pentru execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, a avertizat că condamnarea la moarte a lui Moosa și Ramadan ar fi arbitrare și ar reprezenta o încălcare clară a dreptului lor la viață și ar echivala cu uciderea arbitrară; întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului au solicitat Bahrainului să împiedice execuția ambilor; întrucât Mohamed Ramadan și Hussein Ali Moosa sunt expuși riscului iminent de execuție și au epuizat toate căile de atac; G. întrucât autoritățile din Bahrain au dizolvat al-Wefaq, cel mai mare partid politic de opoziție pașnic din țară, i-au confiscat bunurile și i-au arestat liderii; întrucât liderul partidului, Shaikh Ali Salman, execută în prezent o condamnare la închisoare pe viață pentru presupuse acuzații de spionaj; H. întrucât mai multe personalități publice au fost urmărite penal doar pentru activitatea lor pe platformele de comunicare socială, inclusiv avocații proeminenți Abdullah Al Shamlawi și Abdullah Hashim; întrucât nicio instituție mass-media independentă nu funcționează în Bahrain de la suspendarea de către Ministerul Afacerilor Informaționale a singurului ziar independent din țară, Al Wasat, în 2017; I. întrucât condițiile de sănătate și igienă din închisorile supraaglomerate din Bahrain rămân extrem de rele; întrucât Bahrainul a eliberat 1 486 de deținuți în martie 2020 din cauza pericolului la adresa sănătății reprezentat de pandemia de COVID-19; întrucât cea mai mare parte a liderilor opoziției, activiștilor, jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului au fost exceptați de la aceste eliberări; întrucât autoritățile din Bahrain le refuză deținuților asistență medicală urgentă, punându-le în pericol sănătatea și calitatea vieții, cu încălcarea normelor minime ale ONU privind tratamentul deținuților; întrucât numeroși deținuți politici au intrat în grevă pentru a protesta împotriva prostului tratament în detenție; J. întrucât instanțele din Bahrain continuă să emită și să susțină decizii de retragere a cetățeniei împotriva cetățenilor acestui stat; întrucât unui număr de peste 300 de persoane în 2018 și de peste 100 de persoane în 2019, inclusiv apărători ai drepturilor omului, politicieni, jurnaliști și autorități religioase de rang înalt, printre alții, li s-a retras cetățenia de către instanțele din Bahrain, acestea rămânând, în majoritatea cazurilor, apatride; întrucât retragerea cetățeniei este utilizată cu încălcarea articolului 15 din Declarația universală a drepturilor omului; K. întrucât în decembrie 2018 Bahrainul și-a modificat legislația muncii pentru a interzice angajatorilor să discrimineze lucrătorii pe criterii de sex, origine, limbă sau credință religioasă; întrucât a adoptat sancțiuni împotriva hărțuirii sexuale la locul de muncă; întrucât Bahrainul rămâne un loc în care lucrătorii migranți, în special femeile angajate ca lucrătoare casnice, sunt exploatați datorită sistemului Kafala, care permite exploatarea; L. întrucât legislația din Bahrain continuă să discrimineze femeile în dreptul familiei, de exemplu în ceea ce privește dreptul la divorț și transmiterea cetățeniei Bahrainului copiilor lor în condiții de egalitate cu bărbații; întrucât Bahrainul a aderat la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) în 2002, dar își menține rezervele cu privire la mai multe articole care conțin dispoziții esențiale pentru scopul convenției; întrucât articolul 353 din Codul penal îi scutește pe autorii de violuri de urmărire penală și pedeapsă dacă aceștia se căsătoresc cu victimele lor; întrucât parlamentul Bahrainului a propus abrogarea integrală a articolului respectiv în 2016, dar cabinetul a respins propunerea; întrucât articolul 334 din Codul penal reduce pedepsele pentru autorii așa-numitelor crime de onoare și adulter și întrucât relațiile sexuale în afara căsătoriei sunt încă incriminate; M. întrucât Bahrainul este un partener important al UE în Golful Persic, inclusiv în relațiile politice și economice, în domeniul energiei și securității; întrucât Regatul Bahrainului are o istorie îndelungată de deschidere față de alte culturi din întreaga lume și este un factor activ în impulsionarea consolidării încrederii și în promovarea dialogului și a stabilității în Golf și în regiunea extinsă a Orientului Mijlociu; N. întrucât schimbarea conducerii din noiembrie 2020 și numirea noului prim-ministru, Prințul Salman bin Hamad Al Khalifa, oferă Bahrainului ocazia de a avansa în direcția reformei politice și a reconcilierii naționale favorabile incluziunii, inclusiv a reconcilierii dintre șiiți sunniți; întrucât Dialogul privind drepturile omului dintre UE și Bahrain a avut loc în februarie 2021; întrucât Bahrainul este a doua țară din regiunea Golfului cu care UE a inițiat un dialog privind drepturile omului, 1. este profund îngrijorat că, la zece ani de la revolta „Primăverii arabe” din Bahrain, situația drepturilor omului din țară continuă să se înrăutățească odată cu aplicarea pedepsei cu moartea, arestările arbitrare, urmărirea penală și hărțuirea apărătorilor drepturilor omului, precum și refuzul exercitării drepturilor și libertăților civile și politice de asociere, întrunire și exprimare, atât online, cât și offline; 2. condamnă ferm condamnarea la moarte a lui Mohammed Ramadan și a lui Husain Ali Moosa; îndeamnă autoritățile din Bahrain, în special pe Maiestatea Sa Sheikh Hamad bin Isa Al Khalifa, să oprească imediat executarea acestora, să comute sentințele, să dispună rejudecarea cu respectarea deplină a standardelor internaționale privind un proces echitabil și să excludă probele obținute sub tortură și să permită anchetarea independentă a acuzațiilor de tortură; invită Bahrainul să reanalizeze independența și eficacitatea organismelor interne de monitorizare a abuzurilor guvernamentale, cum ar fi Ombudsmanul, Unitatea specială de anchete și Comisia pentru drepturile deținuților și persoanelor reținute, care desfășoară anchete inadecvate și mușamalizează recurgerea de către instanțele din Bahrain la mărturisiri forțate pentru a obține condamnări, inclusiv în anchetarea acuzațiilor la adresa dlor Ramadan și Moosa; 3. regretă profund anularea moratoriului de facto privind aplicarea pedepsei cu moartea; invită autoritățile din Bahrain să introducă un moratoriu cu efect imediat asupra aplicării pedepsei cu moartea ca un pas către abolirea acesteia; invită la o revizuire cuprinzătoare a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a se garanta că aceste procese respectă standardele internaționale și că victimele încălcărilor drepturilor omului condamnate ilegal la moarte obțin câștig de cauză; reamintește că UE se opune pedepsei capitale și consideră că este o pedeapsă crudă și inumană, care nu descurajează comportamentele infracționale și care, în caz de eroare, este ireversibilă; 4. subliniază că schimbarea conducerii din noiembrie 2020 reprezintă pentru UE o ocazie de a-și reorienta politica externă față de Bahrain, inclusiv în contextul noului Plan național de acțiune pentru drepturile omului; îl invită pe noul prim-ministru, Prințul Salman bin Hamad Al Khalifa, să își folosească autoritatea pentru a orienta Bahrainul către reforme politice și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; 5. solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor apărătorilor drepturilor omului și a deținuților pe motive de conștiință, inclusiv Abdulhadi al-Khawaja, Dr Abduljalil al-Singace, Naji Fateel, Abdulwahab Hussain, Ali Hajee, Sheikh Ali Salman și Hassan Mshaima, care au fost reținuți și condamnați pentru simplul fapt că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare, și renunțarea la toate acuzațiile împotriva lor; îl invită pe VP/ÎR și statele membre să susțină și să desfășoare o campanie viguroasă pentru a asigura eliberarea imediată a apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție, ca element-cheie pentru consolidarea cooperării dintre UE și Bahrain; invită autoritățile din Bahrain să garanteze un spațiu sigur pentru organizațiile societății civile și pentru mass-media independentă; îndeamnă guvernul din Bahrain să permită accesul jurnaliștilor străini și al organizațiilor pentru drepturile omului în Bahrain; salută călduros activitatea tuturor apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a avocaților a căror activitate este esențială pentru apărarea drepturilor omului; îndeamnă guvernul din Bahrain să repună în drepturi unica instituție de presă independentă din țară, Al Wasat, și să permită societăților politice independente, inclusiv celor dizolvate, să își desfășoare activitatea în Bahrain; 6. salută eliberarea lui Nabeel Rajab în temeiul legii privind sancțiunile alternative, însă îndeamnă autoritățile din Bahrain să-i ridice acestuia interdicția de călătorie; 7. invită guvernul din Bahrain să pună capăt hărțuirii apărătorilor drepturilor omului și să ridice imediat interdicția de călătorie a acestora și insistă ca autoritățile să vegheze ca apărătorii drepturilor omului din Bahrain să își poată desfășura activitățile legitime în domeniul drepturilor omului atât în interiorul, cât și în afara țării; 8. își exprimă îngrijorarea mai ales în legătură cu utilizarea abuzivă a legilor antiteroriste în Bahrain și subliniază importanța sprijinului acordat Bahrainului, în special în ceea ce privește sistemul său judiciar, în vederea asigurării respectării standardelor internaționale în materie de drepturi ale omului; solicită autorităților din Bahrain să modifice prompt Legea nr. 58 (2006) privind protejarea societății împotriva actelor de terorism și toate celelalte legi care limitează libertatea de exprimare și libertățile politice și care nu respectă deplin obligațiile și standardele internaționale; 9. condamnă continuarea folosirii torturii, inclusiv refuzul acordării de îngrijiri medicale, precum și alte tratamente sau pedepse crude și degradante aplicate deținuților, inclusiv protestatarilor pașnici și civililor; solicită anchetarea temeinică și credibilă a tuturor acuzațiilor de tortură pentru a-i trage la răspundere pe cei responsabili; deplânge condițiile dezastruoase din închisorile din această țară; îndeamnă autoritățile din Bahrain să protejeze toți deținuții de pericolul COVID-19; 10. îndeamnă guvernul Bahrainului să își respecte obligațiile și angajamentele asumate în temeiul Convenției ONU împotriva torturii, inclusiv al articolului 15 din aceasta, care interzice utilizarea ca probă a oricărei declarații făcute ca urmare a torturii în orice procedură; invită la ratificarea Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și al celui de-al doilea Protocol facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care vizează abolirea pedepsei cu moartea; 11. invită guvernul Bahrainului să coopereze deplin cu organismele ONU, să emită o invitație permanentă de a vizita Bahrainul către toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și să coopereze activ; invită guvernul Bahrainului să permită oficialităților UE, observatorilor independenți și grupurilor pentru drepturile omului să viziteze închisorile din Bahrain și îndeamnă autoritățile din Bahrain să vegheze mai ales ca raportorilor speciali ai ONU privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, apărătorii drepturilor omului, libertatea de exprimare și libertatea de întrunire să li se permită intrarea în țară; 12. condamnă actuala practică de deposedare arbitrară de cetățenie a cetățenilor, care, în multe cazuri, a lăsat persoanele apatride, încălcând Convenția ONU privind reducerea cazurilor de apatridie; invită autoritățile din Bahrain să modifice legea privind cetățenia și să redea cetățenia Bahrainului persoanelor care au fost private nedrept de aceasta; 13. ia act de eforturile continue depuse de guvernul din Bahrain pentru a reforma codul penal și procedurile judiciare și încurajează continuarea acestui proces; invită la punerea în aplicare integrală a recomandărilor CIAB și ale evaluării periodice universale (EPU); continuă să sprijine programul de reformă al guvernului Bahrainului și încurajează Regatul Bahrain să urmărească stabilitatea prin reforme suplimentare și reconcilierea favorabilă incluziunii într-un mediu în care revendicările politice pașnice pot fi exprimate liber, în conformitate cu obligațiile sale internaționale; 14. invită delegația UE să pună în aplicare pe deplin Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, să ofere tot sprijinul adecvat apărătorilor drepturilor omului deținuți, inclusiv prin organizarea de vizite în închisori, monitorizarea proceselor și declarații publice, și să ofere sprijin societății civile și acces la protecție pentru persoanele expuse riscului de persecuție; 15. invită VP/ÎR, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Consiliul și statele membre să își exprime sistematic îngrijorarea în legătură cu încălcările drepturilor omului în Bahrain, precum și în legătură cu absența spațiului politic pentru exprimarea dezacordului legitim și pașnic și să aibă în vedere măsuri cu destinație precisă împotriva celor responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului; 16. ia act de dialogul în domeniul drepturilor omului dintre UE și Bahrain; invită la întărirea dialogului în conformitate cu Orientările UE privind dialogurile în domeniul drepturilor omului; ia act de faptul că un dialog UE-Bahrain în domeniul drepturilor omului nu înlocuiește dialogul real între guvern, opoziție și societatea civilă din Bahrain; îndeamnă SEAE să vegheze ca dialogul informal privind drepturile omului cu Bahrainul să fie orientat către rezultate și angajamente concrete, inclusiv ca societatea civilă să fie consultată înainte și după dialog; subliniază că autoritățile din Bahrain ar trebui să se implice semnificativ și real în acest proces; sprijină continuarea dialogului, a implicării și a schimbului de bune practici privind drepturile omului și procedurile judiciare între UE, statele sale membre și Regatul Bahrain; 17. îndeamnă UE să vegheze ca drepturile omului să fie integrate în toate domeniile de cooperare cu Bahrainul, inclusiv în Acordul de cooperare UE-Bahrain, care a fost recent încheiat și nu a conținut referiri la drepturile omului; 18. este preocupat de semnalarea utilizării tehnologiei de supraveghere împotriva apărătorilor drepturilor omului din Bahrain; reamintește că tehnologiile de supraveghere exportate de firmele europene în Bahrain ar putea facilita reprimarea apărătorilor drepturilor omului; subliniază necesitatea ca autoritățile de control al exporturilor din UE să țină seama de criteriile privind drepturile omului înainte de a acorda licențe de export către o țară terță; solicită tuturor statelor membre să respecte cu strictețe Codul de conduită al UE privind exporturile de arme și mai ales să pună capăt tuturor transferurilor de arme și echipamente și materiale de supraveghere și obținere de informații care pot fi utilizate de Bahrain pentru reprimarea drepturilor omului în curs; 19. subliniază că Premiul Chaillot al Delegației UE pentru promovarea drepturilor omului în regiunea Consiliului de Cooperare al Golfului nu ar trebui acordat celor care justifică încălcări ale drepturilor omului; 20. își exprimă îngrijorarea că sistemul Kafala permite încălcări ale drepturilor lucrătorilor și restricții împotriva mișcărilor sociale și sindicale din țară; îndeamnă guvernul Bahrainului să modifice legislația muncii pentru a se asigura că lucrătorii casnici pot beneficia de aceleași drepturi ca și ceilalți lucrători, inclusiv de limitarea timpului lor de lucru, de zile de repaus săptămânal și de un salariu minim; 21. invită guvernul Bahrainului să modifice legislația unde este necesar pentru a elimina discriminarea femeilor la încheierea căsătoriei, în timpul acesteia, la desfacerea căsătoriei și în privința copiilor și moștenirii, precum și pentru a permite femeilor să transmită cetățenia copiilor lor la fel ca bărbații; îndeamnă guvernul Bahrainului să retragă toate rezervele la CEDAW, să abroge articolele 353 și 334 din Codul penal care tolerează violența împotriva femeilor și să abroge dispozițiile care incriminează relațiile sexuale consensuale dintre adulți; 22. îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să rămână vigilente în ceea ce privește evoluțiile din această țară și din regiunea Golfului în general și să utilizeze toate mijloacele de influență de care dispun; deplânge ingerințele externe în politica internă a Bahrainului care urmăresc destabilizarea țării; 23. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Regatului Bahrain, precum și membrilor Consiliul de Cooperare al Golfului.
| ||||||||||||
| Procesele colective împotriva opoziției și a societății civile din Cambodgia |
| |||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia, în special cea din 14 septembrie 2017 referitoare la Cambodgia, în special cazul lui Kem Sokha(1), cea din 14 decembrie 2017 referitoare la Cambodgia: în special dizolvarea partidului CNRP(2) și cea din 13 septembrie 2018 referitoare la Cambodgia, în special cazul lui Kem Sokha(3), – având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 referitoare la Cambodgia, – având în vedere Acordurile de pace de la Paris din 1991, în cuprinsul cărora, la articolul 15, este consacrat angajamentul de a respecta drepturile omului și libertățile fundamentale în Cambodgia, inclusiv de către semnatarii internaționali, – având în vedere decizia Comisiei din 12 februarie 2020(4) de a retrage o parte din preferințele tarifare acordate Cambodgiei în cadrul regimului comercial „Totul în afară de arme” al Uniunii Europene începând cu 12 august 2020, – având în vedere declarația din 11 septembrie 2020 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind arestarea sindicalistului Rong Chhun și a altor 24 de apărători ai drepturilor omului și ai mediului(5), – având în vedere declarația din 2 martie 2021 a purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind procesele colective împotriva membrilor opoziției, – având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical, – având în vedere declarația din 16 noiembrie 2020 a raportorului special privind drepturile la libertatea de întrunire pașnică și de asociere, a membrilor Grupului de lucru privind discriminarea împotriva femeilor și a fetelor și a raportorului special pentru libertatea de opinie și de exprimare privind reprimarea societății civile și atacurile împotriva apărătorilor drepturilor omului din Cambodgia, – având în vedere Acordul de cooperare între Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgiei din 29 aprilie 1997(6), – având în vedere Codul penal al Cambodgiei, – având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din 2008, – având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948, – având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, – având în vedere declarația Raportoarei speciale privind situația drepturilor omului în Cambodgia, Rhona Smith, din 25 noiembrie 2020, – având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură, A. întrucât, în noiembrie 2020, cel puțin 137 de persoane au fost acuzate de legături cu partidul de opoziție dizolvat, Partidul Salvării Naționale din Cambodgia (CNRP) și judecate sub acuzații motivate politic de instigare, complot și atacuri împotriva statului, în temeiul articolelor 451, 453, 494 și 495 din Codul penal; B. întrucât, la 1 martie 2021, Tribunalul Municipal din Phnom Penh i-a condamnat pe cei mai importanți nouă lideri ai CNRP, sub acuzația de „încercare de a organiza o lovitură de stat pentru a răsturna guvernul” în legătură cu încercarea lor de a se întoarce în Cambodgia la 9 noiembrie 2019; C. întrucât fostul președinte al CNRP, Sam Rainsy, a încercat să se întoarcă în Cambodgia în 2019; întrucât dl Rainsy a primi pedeapsa cea mai severă, și anume 25 de ani de închisoare; întrucât Mu Sochua, Eng Chhay Eang, Ou Chanrith, Ho Vann, Long Ry, Men Sothavrin, Tiolung Saumura și Nuth Romduol au fost condamnați împreună cu Sam Rainsy; întrucât toți inculpații au primit pedepse cu închisoarea cuprinse între 20 și 25 de ani; întrucât li s-a revocat dreptul de a vota și de a candida la alegeri; D. întrucât politicienii din opoziție au fost judecați in absentia, deoarece nu li s-a permis să se întoarcă în Cambodgia pentru a se apăra în instanță; E. întrucât, deși aceste dosare sunt tratate în mod expeditiv de instanțe, procesul împotriva fostului președinte al CNRP, Kem Sokha, care a fost eliberat pe cauțiune cu condiții restrictive, rămâne suspendat, iar cererile sale de reluare a procedurilor au fost respinse; F. întrucât, în iulie 2019, tribunalul l-a condamnat in absentia pe Kong Atith, președintele nou-ales al Coaliției sindicatului democrat al muncitorilor din industria textilă din Cambodgia, pentru acte intenționate de violență în legătură cu un protest din 2016 între șoferi și compania Capitol Bus; întrucât, ca urmare a condamnării sale la trei ani de închisoare cu suspendare, dl Kong Atith nu mai poate lucra ca lider sindical; G. întrucât, la 31 iulie 2020, autoritățile l-au arestat pe Rong Chhun, președintele Confederației independente a sindicatelor din Cambodgia, fără mandat de arestare, la domiciliul său din Phnom Penh, și întrucât, la 1 august 2020, a fost acuzat de „instigare la comiterea unei infracțiuni” în temeiul articolelor 494 și 495 din Codul penal al Cambodgiei; întrucât ulterior a fost plasat în arest preventiv la Centrul de corecție nr. 1 din Phnom Penh; H. întrucât, în timpul proceselor colective desfășurate în perioada noiembrie 2020-februarie 2021, nu a fost prezentată nicio dovadă fiabilă; întrucât inculpaților nu li s-a permis să fie prezenți la procese; întrucât publicul a fost în mare parte exclus de la procedurile judiciare; întrucât există informații despre inculpați care au obiectat cu privire la presupusele mărturii utilizate în timpul procesului, susținând că acestea au fost semnate sau autentificate cu amprenta degetelor sub constrângere și fără reprezentare juridică; I. întrucât procesele desfășurate de Tribunalul Municipal din Phnom Penh încalcă cerințele procedurale și de fond ale unui proces echitabil reflectate în Codul penal al Cambodgiei și în articolul 14 alineatul (3) litera (d) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; J. întrucât, din 2017, guvernul Cambodgiei a întreprins o serie de acțiuni represive care limitează participarea politică și drepturile electorale în țară, îndepărtându-se de la calea democratică și instaurând un stat autoritar; K. întrucât, la 16 noiembrie 2017, Curtea Supremă a anunțat dizolvarea CNRP; L. întrucât alegerile din 2018 din Cambodgia nu au respectat standardele internaționale minime pentru alegeri democratice și au permis partidului de guvernământ, Partidul Popular Cambodgian (CPP), să preia controlul deplin asupra tuturor locurilor, atât în Senat, cât și în Adunarea Națională, creând astfel de facto un stat cu partid unic, fără opoziție parlamentară; M. întrucât autoritățile cambodgiene au anunțat că următoarele alegeri locale vor avea loc la 5 iunie 2022, în timp ce principalul partid de opoziție, CNRP, rămâne dizolvat din punct de vedere juridic, iar liderii săi au fost condamnați și excluși din viața politică, susținătorii săi fiind hărțuiți, arestați și supuși violențelor; N. întrucât experții ONU în domeniul drepturilor omului și-au exprimat îngrijorarea cu privire la înăsprirea restricțiilor impuse societății civile în Cambodgia; O. întrucât, la 12 februarie 2020, Comisia a decis să retragă o parte din preferințele tarifare acordate Cambodgiei în cadrul regimului comercial „Totul în afară de arme” al Uniunii Europene din cauza încălcărilor grave și sistematice ale principiilor drepturilor omului consacrate în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, 1. solicită guvernului cambodgian să pună capăt tuturor formelor de hărțuire, intimidare și acuzații penale motivate politic împotriva membrilor opoziției, a sindicaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului, a mass-mediei și a actorilor societății civile; invită forțele de securitate să se abțină de la folosirea forței în mod inutil și excesiv împotriva participanților la proteste pașnice; 2. solicită autorităților cambodgiene să procedeze la anularea imediată și necondiționată a sentințelor pronunțate împotriva lui Sam Rainsy, Mu Sochua, Eng Chhay Eang, Ou Chanrith, Ho Vann, Long Ry, Men Sothavrin, Tiolung Saumura și Nuth Romduol; 3. solicită autorităților cambodgiene să inițieze un proces de reconciliere națională printr-un dialog veritabil și incluziv cu partidele politice din opoziție și cu societatea civilă; 4. solicită guvernului cambodgian să elibereze, fără întârziere, toate persoanele care au fost private de libertate din cauza exercitării drepturilor omului și să renunțe la toate acuzațiile împotriva lor; subliniază că acuzațiile formulate împotriva celor peste 130 de persoane vizate sunt motivate politic și urmăresc eradicarea oricărei opoziții; 5. este consternat și condamnă încălcările tot mai grave ale drepturilor omului din Cambodgia, inclusiv violența împotriva protestatarilor pașnici, adoptarea de noi legi represive și arestarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a activiștilor partidelor de opoziție, a activiștilor de mediu, a studenților și a cetățenilor obișnuiți pentru exprimarea pașnică a opiniilor lor; 6. îndeamnă guvernul cambodgian să abroge toate legile represive, inclusiv decretele și proiectele de lege recente care reglementează mediul digital și care permit guvernului să intensifice supravegherea și cenzura online și controlul asupra internetului, precum și să abroge toate modificările recente la Constituție, la Codul penal, la Legea privind partidele politice, la Legea privind sindicatele, la Legea privind ONG-urile și la toate celelalte acte legislative care limitează libertatea de exprimare și libertățile politice și care nu sunt pe deplin conforme cu obligațiile Cambodgiei și cu standardele internaționale; 7. solicită autorităților cambodgiene să respecte drepturile tuturor cetățenilor la un proces echitabil, la libertatea de exprimare și la libertatea de asociere și de întrunire pașnică; 8. solicită autorităților cambodgiene să înceteze imediat alte forme de hărțuire, inclusiv hărțuirea judiciară și intimidarea membrilor opoziției din țară; 9. condamnă măsurile represive luate sub pretextul protejării sănătății și reamintește că măsurile de urgență în contextul combaterii pandemiei de COVID-19 nu ar trebui utilizate pur și simplu pentru a suprima opoziția; 10. își exprimă îngrijorarea cu privire la intensificarea represiunii împotriva activiștilor de mediu; este profund îngrijorat de faptul că au fost incluși în recentele procese colective; 11. reiterează faptul că alegerile nu au fost nici libere, nici corecte, iar CPP nu ar trebui să fie considerat partidul de guvernământ legitim al Cambodgiei; subliniază că alegerile pot fi cu adevărat libere și corecte numai dacă se permite participarea partidelor de opoziție; 12. invită guvernul Cambodgiei să reinstaureze democrația și să garanteze că aplicarea legii respectă drepturile omului și libertățile fundamentale, ceea ce include respectarea pe deplin a prevederilor constituționale privind pluralismul și libertatea de asociere și de exprimare; 13. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la măsurile guvernamentale permanente și la actele de hărțuire împotriva mass-mediei independente și a jurnaliștilor, care le îngrădesc drepturile la libertatea de exprimare, inclusiv dreptul de a emite opinii și de a primi și transmite informații și idei fără interferența autorității publice; este deosebit de preocupat cu privire la detenția, pe baza unor acuzații false, a mai multor jurnaliști din cauza activității lor independente; 14. regretă faptul că guvernul cambodgian nu și-a îndeplinit responsabilitatea de a pune capăt încălcărilor grave și sistematice ale dreptului de participare la viața politică, libertății de exprimare și libertății de asociere, care au determinat Comisia să decidă retragerea unei părți a preferințelor tarifare acordate Cambodgiei în cadrul regimului comercial „Totul în afară de arme” al Uniunii Europene începând cu 12 august 2020; îndeamnă Comisia să insiste asupra unor criterii de referință în domeniul drepturilor omului clar definite în toate interacțiunile sale cu guvernul cambodgian și să includă aspectele îngrijorătoare evidențiate în prezenta rezoluție în cadrul cooperării sale întărite cu autoritățile, inclusiv în ceea ce privește regimul comercial „Totul în afară de arme”; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape situația și să evalueze efectul retragerii parțiale a preferințelor tarifare asupra celor mai vulnerabile segmente ale societății civile; 15. ia act de faptul că reuniunea la nivel înalt Asia-Europa din acest an este programată să aibă loc la Phnom Penh; consideră că UE ar trebui să accepte acest loc de desfășurare numai dacă democrația este reinstaurată; 16. invită statele membre să suspende orice sprijin financiar bilateral acordat guvernului cambodgian și să se concentreze, în schimb, asupra organizațiilor societății civile și a partidelor de opoziție; 17. invită SEAE și statele membre să monitorizeze situația drepturilor omului în Cambodgia și să acționeze în deplină conformitate cu Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și cu Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului; solicită Delegației UE din Phnom Penh și ambasadelor statelor membre să monitorizeze procesele și să efectueze vizite la închisori; 18. insistă ca guvernul cambodgian să coopereze cu Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și cu procedurile speciale ale ONU pentru a le permite să își îndeplinească mandatele fără interferențe; 19. solicită guvernului cambodgian să ia măsurile necesare pentru a garanta că dizolvarea CNRP este anulată rapid și că cei 5 007 consilieri locali ai săi sunt reinstalați; 20. reiterează apelul adresat autorităților cambodgiene de către Rhona Smith, Raportoarea specială a ONU pentru situația drepturilor omului în Cambodgia, de a deschide spațiul civic, de a proteja și de a promova libertățile fundamentale, inclusiv dreptul la întrunire și la exprimare, și de a garanta dreptul la un proces echitabil pentru toți, astfel cum este garantat de normele și standardele internaționale privind drepturile omului și de legislația cambodgiană; 21. îndeamnă Comisia și Consiliul să elaboreze o inițiativă cuprinzătoare și strategică privind democrația, care să vizeze țările din regiunea ASEAN și să o prezinte Parlamentului European în termen de șase luni; 22. consideră că sancțiunile specifice, inclusiv interdicțiile de călătorie și înghețarea activelor, împotriva liderilor cambodgieni și a intereselor economice ale acestora ar fi trebuit impuse cu mult timp în urmă; îndeamnă Consiliul să adopte măsuri restrictive împotriva liderilor politici și a conducătorilor forțelor de securitate responsabili de încălcări grave ale drepturilor omului, de dizolvarea și reprimarea ulterioară a opoziției din Cambodgia, precum și împotriva intereselor lor economice conform regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului; 23. invită SEAE și statele membre să ia măsuri urgente astfel încât, la cea de a 48-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, să coordoneze eforturile de adoptare a unei rezoluții ferme care să abordeze situația drepturilor omului în Cambodgia, prin care să se prelungească mandatul Raportoarei speciale a ONU pentru situația drepturilor omului în Cambodgia și să se solicite Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului să monitorizeze și să raporteze cu privire la situația drepturilor omului în Cambodgia și să prezinte măsurile pe care guvernul ar trebui să le ia pentru a-și respecta obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului; 24. invită Consiliul European să adopte o poziție oficială privind situația drepturilor omului și deteriorarea democrației în Cambodgia; 25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Adunării Naționale a Cambodgiei.
| ||||||||||||||||||||
| Conflictul din Siria - 10 ani de la revoltă |
| |||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cea din 15 martie 2018 referitoare la situația din Siria(1), cea din 18 mai 2017 referitoare la Strategia UE privind Siria(2), cea din 4 iulie 2017 referitoare la abordarea încălcărilor drepturilor omului în contextul crimelor de război și al crimelor împotriva umanității, inclusiv genocidul(3), cea din 24 octombrie 2019 referitoare la operațiunea militară turcă din nord-estul Siriei și consecințele ei(4), cea din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copilului cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(5) și cea din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat Curții Penale Internaționale de către UE(6), – având în vedere declarația Consiliului Afaceri Externe al UE din 6 martie 2020 și ultimele concluzii ale Consiliului UE privind Siria din 14 octombrie 2019, 16 aprilie 2018 și 3 aprilie 2017, – având în vedere declarațiile anterioare privind Siria ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, inclusiv cea din februarie 2020 privind accesul umanitar în Idlib, cea din 13 ianuarie 2020 și cea din 26 septembrie 2019 privind Siria și cea din 9 octombrie 2019 privind evoluțiile din nord-estul Siriei, – având în vedere Decizia de punere în aplicare (PESC) 2021/30 a Consiliului din 15 ianuarie 2021 privind punerea în aplicare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei(7), prin care noul ministru sirian al afacerilor externe a fost adăugat pe lista UE de sancțiuni impuse persoanelor răspunzătoare de represiunea violentă din Siria, – având în vedere Strategia UE privind Siria adoptată la 3 aprilie 2017 și concluziile Consiliului privind Strategia regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Daesh, adoptate la 16 martie 2015, – având în vedere declarația comună a ONU și a Uniunii Europene, în calitate de copreședinți ai celei de a patra Conferințe de la Bruxelles intitulate „Sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii”, care a avut loc la 30 iunie 2020, – având în vedere declarațiile anterioare ale Secretarului General al ONU referitoare la Siria, inclusiv cele ale purtătorului său de cuvânt din 1 și 18 februarie 2020, – având în vedere cea mai recentă declarație a trimisului special al ONU pentru Siria, Geir O. Pedersen, adresată Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) la 22 ianuarie 2021, – având în vedere rezoluțiile CSONU referitoare la Siria adoptate începând cu 2011, în special Rezoluția CSONU 2254(2015) prin care se susține foaia de parcurs a procesului de pace din Siria, Rezoluția CSONU 2249 (2015) privind Statul Islamic în Irak și Siria și Rezoluția CSONU 2533 (2020) de reînnoire a punctului de trecere a frontierei Bab al-Hawa pentru ajutor umanitar până la 10 iulie 2021, – având în vedere ultimele rapoarte ale Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Siria, prezentate Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite la 1 martie 2021, – având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 71/248 din 21 decembrie 2016 referitoare la instituirea unui mecanism internațional, imparțial și independent care să contribuie la anchetarea și urmărirea penală, în temeiul dreptului internațional, a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave comise în Siria începând cu martie 2011, – având în vedere declarația UNICEF din 28 februarie 2021 privind reintegrarea și repatrierea în condiții de siguranță a tuturor copiilor din tabăra al-Hol și din nord-estul Siriei și raportul UNICEF privind situația umanitară 2020, din 2 februarie 2021, întocmit în cadrul abordării „Pentru întreaga Sirie”, – având în vedere înființarea, în 2011, a Secretariatului rețelei UE privind genocidul pentru anchetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război, găzduit de Eurojust, – având în vedere Poziția comună a Consiliului 2003/444/PESC din 16 iunie 2003 privind Curtea Penală Internațională(8), planul său de acțiune din 2004 privind Curtea Penală Internațională (CPI) în vederea ratificării și punerii în aplicare universale, precum și planul de acțiune revizuit al UE din 2011, – având în vedere Statutul de la Roma al CPI, – având în vedere Carta Națiunilor Unite și convențiile ONU la care Siria este stat-parte, inclusiv Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, – având în vedere Comunicatele de la Geneva din 2012 și 2014, sprijinite de ONU, – având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea, – având în vedere Convenția ONU privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora, – având în vedere Convenția ONU din 9 decembrie 1948 privind prevenirea și reprimarea crimei de genocid, – având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură, A. întrucât, la sfârșitul lunii februarie 2011, regimul sirian a arestat, reținut și torturat copii sirieni la Deraa pentru că au inscripționat pe zidurile orașului graffitti critice la adresa președintelui Bashar Al-Assad; întrucât, la 15 martie 2011, mii de sirieni din Deraa și Damasc au ieșit în stradă în număr record pentru a solicita reforme democratice, eliberarea deținuților politici, încetarea torturii, respectarea drepturilor omului și a statului de drept, organizarea de alegeri libere și corecte și încetarea corupției; întrucât aceste proteste populare s-au răspândit în întreaga țară timp de mai mulți ani, din orașe mari precum Homs, Hama, Idlib și cartierele populare din Alep și Damasc, în orașe mai mici, cum ar fi Al-Hasakah în nord-est și Kafr Nabl în nord-vest; B. întrucât revolta siriană din 2011 a fost o demonstrație a diversității etnice și religioase a Siriei, incluzând lideri din toate grupurile etnice și religioase și din toate provinciile țării; C. întrucât regimul sirian a răspuns aspirațiilor democratice legitime ale poporului său cu brutalitate totală din partea forțelor de securitate siriene și a milițiilor aliate aflate sub comanda sa; întrucât peste 500 000 de oameni și-au pierdut viața și peste un milion au fost rănite; întrucât, potrivit Rețelei siriene pentru drepturile omului (SNHR), din martie 2011 au fost uciși peste 230 000 de civili, dintre care 88 % de către regimul sirian, 3 % de către forțele ruse, 2 % de către Daesh și 2 % de către grupările armate din opoziție; întrucât peste 15 000 de civili au fost torturați până la moarte, dintre care 99 % în închisorile regimului; întrucât, de atunci, peste 150 000 de civili au fost victime ale dispariției forțate și sunt în continuare deținuți, dintre care 88 % de către regimul sirian, 6 % de către ISIL/Daesh și 3 % de către grupările armate din opoziție; întrucât, de atunci, peste 3 400 de membri ai personalului medical au fost victime ale dispariției forțate sau au fost deținuți, dintre care 98 % de către regimul sirian; D. întrucât părțile la conflict, inclusiv forțele guvernamentale și aliații acestora, grupările armate antiguvernamentale și organizațiile teroriste incluse pe lista ONU, cum ar fi ISIL/Daesh, au comis încălcări grave ale drepturilor omului în diferite grade, inclusiv crime de război și crime împotriva umanității; întrucât tacticile folosite atât de regimul brutal, cât și de jihadiști au vizat anihilarea forțelor moderate și pro-democratice; întrucât cei răspunzători de aceste crime trebuie trași la răspundere; E. întrucât regimul sirian a utilizat arme chimice, rachete Scud, artilerie convențională și bombe de aviație, precum și butoaie cu exploziv, bombe cu submuniție și bombe incendiare în cartiere civile dens populate, cum ar fi Homs, Hama și zona de est a Alepului; întrucât protestatarilor pașnici, răniți de forțele de securitate siriene, care au tras cu muniție adevărată, li s-a refuzat tratamentul și au fost torturați până la moarte în spitale militare și centre de detenție din întreaga țară, astfel cum reiese din raportul Caesar prezentat de Franța CSONU în mai 2014; întrucât familiile au fost împiedicate în mod sistematic să își îngroape morții în cimitire; întrucât orașe întregi au fost asediate și înfometate în mod deliberat; întrucât, în orașele rurale, sute de bărbați, femei și copii au fost supuși pedepselor colective, execuțiilor extrajudiciare și masacrelor multiple, precum în mai 2012 la Hula; întrucât Comisia de anchetă a ONU privind Siria a raportat utilizarea sistematică a violului și a altor forme de violență sexuală ca armă de război de către forțele regimului sirian și milițiile acestora; F. întrucât ONU a instituit o serie de inițiative prin mandatul trimișilor săi speciali pentru a ajunge la un acord de încetare a focului între toate părțile, a elibera deținuții, a garanta accesul umanitar în toate regiunile țării, a proteja jurnaliștii și ONG-urile și a se angaja într-un dialog incluziv pentru a ajunge la o soluționare politică a conflictului care a izbucnit după 2011; întrucât acest proces și Comitetul constituțional sirian, mandatat de ONU, se află în impas; G. întrucât Comitetul constituțional sirian a fost înființat în octombrie 2019, cu mandatul de a găsi o soluție politică la conflictul sirian, sub auspiciile trimisului special al ONU pentru Siria și în conformitate cu Rezoluția 2254 (2015) a CSONU; întrucât, în ciuda deficiențelor sale structurale și a opunerii continue a lui Assad la o cooperare constructivă în cadrul Comitetului constituțional sirian, acesta din urmă rămâne un instrument esențial pentru a ajunge la o soluționare politică pașnică a conflictului; H. întrucât Rusia, sprijinită de China, s-a opus prin veto la 16 rezoluții ale CSONU începând din 2011, inclusiv cu privire la o sesizare a Curții Penale Internaționale (CPI) referitoare la Siria, precum și cu privire la creșterea accesului umanitar; întrucât Iranul și Hezbollahul au fost direct implicate în sprijinirea represiunii civililor de către regimul sirian; întrucât Rusia dedică, din 2015, resurse logistice, diplomatice și financiare unei intervenții militare la scară largă a forțelor aeriene ruse în sprijinul regimului sirian; I. întrucât Turcia a intervenit direct în Siria din 2016 în vederea ocupării părților nordice ale țării, care constau în principal în enclave kurde siriene, încălcând dreptul internațional, inclusiv invadând, în octombrie 2019, teritorii controlate de Forțele Democrate Siriene; întrucât, ca răspuns la aceste acțiuni ale Turciei, o serie de state membre ale UE au suspendat în mod oficial vânzările de arme către Turcia; J. întrucât, potrivit țărilor care dețin copreședinția Grupului de la Minsk al OSCE, Turcia a transferat mercenari sirieni în Nagorno-Karabah; K. întrucât Coaliția internațională își continuă eforturile în Irak, Siria și la nivel mondial pentru a contracara ambițiile ISIL/Daesh și activitățile filialelor și rețelelor sale; L. întrucât UE și statele sale membre au suspendat relațiile diplomatice cu regimul sirian în 2012; întrucât UE și-a închis delegația UE la Damasc în decembrie 2012, în urma închiderii ambasadelor statelor membre la începutul anului 2012; M. întrucât Consiliul a adoptat în 2011 sancțiuni împotriva persoanelor și entităților implicate în reprimarea civililor, sancțiuni care au fost extinse între timp, pentru a ajunge la un acord politic negociat; întrucât aceste sancțiuni prevăd derogări umanitare; N. întrucât reacția regimului sirian la revoltă a dus la distrugerea structurii economice și sociale a Siriei; întrucât prăbușirea lirei siriene a fost amplificată de prăbușirea economiei libaneze începând din 2019, precum și de repercusiunile economice mondiale ale pandemiei de COVID-19, începând din martie 2020; întrucât costul produselor de bază a crescut cu peste 100 % din 2019; O. întrucât Siria a semnat și a ratificat Convenția privind armele chimice sub o presiune internațională intensă, în octombrie 2013, după ce a comis cele mai mari atacuri chimice de până acum asupra unui cartier civil de la est de Damasc, în Ghouta de Est; întrucât echipa de anchetă și identificare a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a constatat că regimul sirian s-a făcut responsabil de utilizarea armelor chimice împotriva civililor de mai multe ori de atunci; întrucât, în iulie 2020, Consiliul executiv al OIAC a solicitat din nou în mod oficial regimului sirian să își declare instalațiile de arme chimice; P. întrucât conflictul are ca rezultat aproape 7 milioane de refugiați și peste 13 milioane de persoane dependente de ajutor umanitar în Siria, printre care 6 milioane de femei și copii, 6,8 milioane de persoane strămutate intern și 3 milioane de persoane care trăiesc în zone asediate greu accesibile; întrucât că nevoile umanitare au crescut cu o cincime numai în ultimul an, alți 4,5 milioane de sirieni suferă de insecuritate alimentară, în timp ce 90 % din sirieni trăiesc sub pragul sărăciei; întrucât accesul umanitar la toate populațiile care au nevoie de ajutor rămâne vital și 40 % din populația siriană locuiește în zone care nu sunt controlate de guvern; întrucât, pe lângă asistența medicală generală pentru populație, pandemia de COVID-19 a demonstrat că accesul transfrontalier în nord-vestul și nord-estul Siriei rămâne esențial; întrucât iarna și inundațiile ulterioare, care au afectat circa 121 000 de persoane din 304 de tabere de persoane strămutate intern din nord-vestul Siriei, au provocat și mai multă suferință unei populații deja extrem de vulnerabile; întrucât guvernul sirian a continuat să impună restricții severe la furnizarea de ajutor umanitar în zonele controlate de guvern din Siria și în alte zone ale țării; Q. întrucât aproximativ 12 000 de cetățeni străini, în mare parte suspectați că au legături directe sau indirecte cu ISIL/Daesh, sunt încarcerați în șapte închisori administrate de Forțele Democratice Siriene (FDS), în nord-estul Siriei; întrucât 9 000 dintre aceste persoane sunt ținute în tabăra Al-Hol, cea mai mare din Siria, care găzduiește în total 64 000 de persoane, majoritatea fiind familii cu legături cu ISIL/Daesh, dintre care 94 % sunt femei și copii, printre care se numără și cetățeni ai UE; întrucât condițiile actuale sunt extrem de alarmante, în special după cele mai recente asasinate, înregistrate de la începutul acestui an; R. întrucât conflictul a avut un impact deosebit de grav asupra vieții și drepturilor omului pentru copiii din Siria; întrucât peste 29 500 de copii au fost uciși, dintre care 78 % de către regimul sirian și milițiile iraniene, 7 % de către forțele ruse și 3 % de către ISIL/Daesh, potrivit Rețelei siriene pentru drepturile omului (SNHR); întrucât peste 2,6 milioane de fete și băieți au fost strămutați intern din casele lor și întrucât sănătatea mintală a multor copii sirieni a fost și va continua să fie profund afectată de brutalitatea absolută a conflictului; întrucât imposibilitatea copiilor din Siria de a obține certificate de naștere și documente de identitate îi expune riscului de apatridie; întrucât milioane de copii au pierdut ani de școală, 2,8 milioane de copii din Siria nefiind în prezent școlarizați; S. întrucât atacurile continue asupra unităților medicale au decimat sistemul de sănătate din Siria și i-au lăsat pe sirieni să facă față cu mare greutate provocărilor generate de criza COVID-19; întrucât mai puțin de 64 % dintre spitale și 52 % dintre centrele de asistență medicală primară din Siria funcționează; întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 70 % din personalul medical a părăsit țara; T. întrucât atacurile periodice asupra unităților medicale au reprezentat o trăsătură distinctivă a conflictului sirian încă de la începutul acestuia, încălcând flagrant dreptul umanitar internațional și persistând și în timpul pandemiei din 2020; întrucât, în ultimul deceniu, comunitatea internațională a recunoscut din ce în ce mai mult caracterul sistematic al atacurilor asupra centrelor de asistență medicală din Siria, însă nu s-a putut stabili clar cine este responsabil pentru acestea, în ciuda Rezoluțiilor CSONU 2139 (2014) și 2286 (2016); întrucât Secretarul General al ONU a înființat o comisie de anchetă internă a ONU, care a examinat un număr limitat de incidente din nord-vestul Siriei în perioada septembrie 2019-aprilie 2020; U. întrucât militanții și oamenii de pe teren din domeniul umanitar se arată în continuare îngrijorați de securitatea și protecția persoanelor returnate și a persoanelor strămutate, având în vedere condițiile din multe zone ale țării și modul în care tratează guvernul sirian reconcilierea politică; V. întrucât, din 2011 încoace, UE și statele sale membre au mobilizat 20 de miliarde EUR pentru asistență umanitară, stabilizare și reziliență destinată sirienilor din interiorul țării și din țările învecinate; întrucât UE a fost forța motrice din spatele conferințelor donatorilor pentru Siria, care au avut loc la Bruxelles timp de patru ani consecutivi (2017-2020), susținând și a cincea conferință de la Bruxelles, care va avea loc la 29 și 30 martie 2021; W. întrucât Rezoluția CSONU 2533 (2020) din 11 iulie 2020 privind ajutorul transfrontalier a reînnoit numai autorizația pentru punctul de trecere a frontierei Bab al-Hawa pentru o perioadă de un an, până la 10 iulie 2021, închizând astfel punctele de trecere Bab al-Salam, Al Yarubiyah și Al-Ramtha; X. întrucât, din 2011, milioane de sirieni au fost privați de drepturile lor de proprietate în baza noilor legi siriene privind proprietatea aplicate împotriva celor care se sustrag serviciului militar sau care fug din țară fără autorizație prealabilă; Y. întrucât Înălțimile Golan sunt teritoriu sirian și sunt ocupate de statul Israel începând din 1967; Z. întrucât, pe tot parcursul conflictului, diversele părți au comis o serie de atacuri asupra patrimoniului cultural, printre care se numără distrugerea și jefuirea siturilor arheologice aflate sub stăpânirea ISIL/Daesh, distrugerea cu buldozerul, jefuirea și distrugerea siturilor arheologice, a lăcașelor de cult și a mormintelor comunității Yazidi de către Armata Națională Siriană în Afrin; AA. întrucât Statutul de la Roma al Curții Penale (CPI) Internaționale, semnat și ratificat de toate statele membre ale UE, afirmă că cele mai grave crime care preocupă întreaga comunitate internațională, în special genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război, nu trebuie să rămână nepedepsite; AB. întrucât toate statele membre au ratificat Statutul de la Roma al CPI începând din 2009; întrucât, în 2011, Consiliul a înființat Secretariatul rețelei UE privind genocidul pentru anchetarea și urmărirea penală a genocidului, a crimelor împotriva umanității și a crimelor de război, găzduit de Eurojust; întrucât în Strategia UE privind Siria se solicită UE să promoveze asumarea răspunderii pentru crimele de război comise în Siria, în vederea facilitării unui proces de reconciliere națională și a justiției de tranziție; AC. întrucât în 2018 a fost lansată pentru prima dată o echipă comună de anchetă (JIT), condusă de autorități judiciare și de aplicare a legii din Franța și Germania, pentru a facilita arestarea și urmărirea penală a criminalilor de război din Siria, în urma publicării raportului Caesar privind înfometarea și torturarea sistematică a zeci de mii de femei și bărbați în centrele de detenție din Siria începând din 2011, 1. își exprimă sprijinul pentru aspirațiile democratice ale poporului sirian care, în urmă cu 10 ani, la 15 martie 2011, a demonstrat pașnic în favoarea reformelor democratice la Deraa, Damasc și în restul țării; aduce un omagiu celor 500 000 de victime ale represiunii și conflictului din Siria care și-au pierdut viața de la începutul revoltei populare; consideră că viitorul Siriei ar trebui să rămână în mâinile sirienilor; își exprimă sprijinul pentru unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statului sirian și a poporului sirian; 2. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la impasul politic care persistă și salută eforturile trimisului special al ONU, Geir O. Pedersen, de a găsi o soluție politică la conflict; împărtășește preocupările trimisului special cu privire la lipsa de progrese; reafirmă că o soluție durabilă la conflictul sirian nu poate fi găsită pe cale militară; este, de asemenea, preocupat de colapsul economic și de criza umanitară dezastruoasă care afectează Siria; 3. își exprimă sprijinul pentru rezoluția 2254 a CSONU din 2015 de instituire a unui proces de reformă constituțională coordonat de sirieni; regretă profund lipsa de implicare a regimului sirian, în pofida angajamentului repetat și a disponibilității reprezentanților opoziției siriene de a negocia cu regimul sirian elaborarea unei noi constituții siriene; subliniază, în acest sens, necesitatea înființării unui mecanism de monitorizare, verificare și raportare privind armistițiul, sub conducerea ONU; 4. se opune oricărei normalizări a relațiilor diplomatice cu regimul sirian, atât timp cât nu se înregistrează progrese fundamentale pe teren în Siria, cu un angajament clar, susținut și credibil într-un proces politic favorabil incluziunii; consideră că viitoarele alegeri prezidențiale siriene din 2021 nu au niciun fel de credibilitate în ochii comunității internaționale în contextul actual; condamnă cu fermitate vizitele făcute de deputați în Parlamentul European regimului sirian și subliniază că acești deputați nu reprezintă Parlamentul European; 5. regretă că unii actori au divizat și mai mult opoziția siriană deja fragmentată, obstrucționând procesul de la Geneva; 6. condamnă în termeni duri toate atrocitățile și încălcările drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional, în special pe cele săvârșite de regimul Assad, dar și de actorii ruși, iranieni și turci, și face un apel la Rusia, Iran și Hezbollah să își retragă toate forțele proprii și forțele locale aflate sub comanda lor, cu excepția celor care participă la forța internațională de menținere sau stabilizare a păcii sub mandatul Consiliului de Securitate al ONU; regretă rolul Rusiei și al Iranului în sprijinirea represiunii pe care regimul sirian a comis-o pe scară largă împotriva populației sale civile, precum și faptul că aceste țări au preluat controlul asupra procesului politic și resurselor economice ale Siriei; 7. solicită Turciei să își retragă trupele din nordul Siriei, pe care îl ocupă ilegal în afara oricărui mandat al ONU; condamnă transferurile ilegale ale Turciei de sirieni kurzi, din nordul ocupat al Siriei în Turcia, pentru detenție și urmărire penală, încălcând obligațiile internaționale ale Turciei în temeiul Convențiilor de la Geneva; îndeamnă ca toți deținuții sirieni care au fost transferați în Turcia să fie repatriați imediat în teritoriile ocupate din Siria; este îngrijorat de faptul că strămutările în curs ale Turciei ar putea constitui o purificare etnică împotriva populației siriene kurde; subliniază că invazia și ocuparea ilegale din partea Turciei au pus în pericol pacea în Siria, Orientul Mijlociu și estul Mării Mediterane; condamnă cu fermitate utilizarea de către Turcia a mercenarilor sirieni în conflictele din Libia și Nagorno-Karabah, încălcând dreptul internațional; 8. crede cu tărie în diversitatea etnică și religioasă a Siriei; deplânge discriminarea de lungă durată ale regimului sirian împotriva sirienilor kurzi; condamnă atacurile direcționate ale regimului sirian împotriva vocilor critice, cum ar fi laureatul premiului Saharov al Parlamentului European, Ali Ferzat, pentru criticile aduse președintelui Assad, precum și atacurile regimului sirian împotriva a 124 de biserici creștine, care au fost documentate de Rețeaua siriană pentru drepturile omului (SNHR); condamnă cu fermitate asasinarea minorităților religioase de către ISIL/Daesh și, în special, crimele sale de genocid împotriva yazidiților și a persoanelor de religie musulmană șiită și creștină în perioada 2014-2018; regretă profund persecutarea minorităților de către grupările armate din opoziție; 9. reamintește comunității internaționale gravitatea și amploarea încălcărilor drepturilor omului comise în Siria de către diferitele părți implicate în conflict; atrage atenția asupra responsabilității copleșitoare a regimului sirian pentru decizia sa de a răspunde protestelor pașnice cu o represiune generalizată, prin mijloace de nedescris; reamintește importanța raportului Caesar și a confirmării, prezentate CSONU de Franța în 2014, a credibilității fotografiilor celor 11 000 de prizonieri identificați care au fost înfometați și torturați până la moarte în centrele de detenție și în spitalele militare din jurul Damascului între 2011 și 2013; îndeamnă UE și statele sale membre să sprijine recomandarea comisiei de anchetă a ONU din martie 2021 de a facilita crearea unui mecanism independent, dotat cu un mandat internațional și care să aibă o abordare orientată către victime, pentru a localiza persoanele dispărute sau rămășițele lor, inclusiv cele găsite în gropile comune; 10. condamnă cu fermitate uciderea a 550 de jurnaliști internaționali și sirieni de către regimul sirian și a zeci de persoane de către ISIL/Daesh și alte grupări armate; solicită regimului sirian să elibereze imediat din închisoare cei 400 jurnaliști care sunt deținuți, potrivit SNHR; 11. condamnă în termenii cei mai fermi utilizarea violului ca armă de război împotriva femeilor, fie de către regimul sirian și milițiile acestuia, astfel cum a fost documentat de Comitetul internațional independent al ONU, fie de către ISIL/Daesh împotriva femeilor yazidite și șiite; reamintește rolul jucat de femei în revolta din 2011 și importanța fundamentală a includerii femeilor la toate nivelurile structurilor politice, economice și judiciare ale Siriei, inclusiv în justiția de tranziție; reiterează că este important să se includă femeile și tinerii în procesul de soluționare a conflictului; 12. reiterează condamnarea, în termenii cei mai fermi, a atacurilor aeriene rusești, care au ucis în total peste 6 900 de civili, inclusiv 2 000 de copii, folosind muniție cu dispersie, bombe termobarice și rachete cu rază lungă de acțiune, țintind centre media independente, spitale, infrastructuri umanitare, inclusiv peste 207 de unități medicale, potrivit SNHR, precum și unități de apărare civilă siriene, cum ar fi membri ai organizației umanitare „Căștile albe”; denunță încercările Rusiei de a submina imaginea „Căștilor albe” în mass-media occidentală prin intermediul unei campanii de dezinformare agresive și susținute pe platformele de comunicare socială; condamnă în termenii cei mai fermi implicarea avioanelor de război ruse în atacurile chimice ale regimului sirian, cum ar fi masacrul chimic de la Khan Sheikhoun din aprilie 2017, după care avioanele de război ruse au bombardat imediat singurul spital în care erau tratate victimele; 13. îndeamnă regimul sirian să elibereze imediat cei 130 000 de prizonieri politici deținuți pe nedrept, inclusiv femeile, bărbații și copiii care fost victimele dispariției forțate efectuate forțele de securitate siriene; condamnă cu fermitate utilizarea sistematică a torturii, a tratamentelor inumane și a violenței sexuale în condițiile teribile în care sunt ținuți aceștia, fără a avea acces la o instanță civilă, la un avocat, la asistență medicală sau la familiile lor; subliniază că li se refuză drepturile fundamentale la un proces echitabil, inclusiv prin nefurnizarea de informații cu privire la arestarea lor și tortură pentru a obține mărturii false; îndeamnă autoritățile siriene să asigure, fără excepție, accesul imediat și neîngrădit la centrele de detenție al ONG-urilor umanitare internaționale recunoscute și al organizațiilor de monitorizare, fără notificare prealabilă; 14. subliniază că ISIL/Daesh este încă activ în regiune și nu a fost învins; își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile întâmpinate în păstrarea și obținerea accesului la probe privind crimele comise de ISIL/Daesh și în aflarea adevărului despre persoanele răpite; invită UE și statele sale membre să sprijine eforturile depuse pe teren pentru a documenta și a păstra probele privind aceste crime; salută urmărirea penală a cetățenilor UE și a celor din afara UE care s-au alăturat ISIL/Daesh; 15. își exprimă îngrijorarea cu privire la reapariția ISIL/Daesh în nord-estul Siriei; salută eforturile coaliției internaționale împotriva ISIL/Daesh; subliniază importanța implicării continue și pe termen lung a SUA în coaliție; își reafirmă sprijinul pentru eforturile depuse de Coaliția internațională împotriva ISIL/Daesh și subliniază contribuția semnificativă a Forțelor Democratice Siriene (SDF) ca aliat în lupta împotriva ISIL/Daesh; 16. își exprimă îngrijorarea cu privire la tensiunile în creștere din Kurdistanul irakian, care s-a bucurat de mai multă stabilitate decât Siria în ultimii ani și care a reprezentat o zonă sigură pentru refugiații sirieni; 17. reafirmă că persoanele responsabile de principalele infracțiuni internaționale trebuie să fie urmărite penal în mod corespunzător, inclusiv de către statele membre ale UE, în absența altor procese internaționale sau naționale ale justiției de tranziție; subliniază importanța majoră a soluționării problemei persoanelor deținute și dispărute de către toate părțile implicate în conflict, ca parte fundamentală a oricărui proces de tranziție în scopul obținerii păcii; 18. reamintește că Curtea Penală Internațională (CPI) ar trebui să rămână principala jurisdicție pentru justiția internațională în ceea ce privește crimele de genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război și crimele de agresiune; este de părere că absența tragerii la răspundere creează un teren propice pentru alte atrocități și agravează suferința victimelor; insistă, prin urmare, asupra necesității de a-i trage la răspundere pe toți autorii acestor crime, mai ales prin aplicarea principiului jurisdicției universale, și de a despăgubi victimele; subliniază că introducerea unor măsuri de justiție reparatorie nu poate aștepta până la sfârșitul conflictului și îndeamnă UE și statele sale membre să își intensifice sprijinul pentru procesele conduse de grupuri reprezentative de sirieni; condamnă cu fermitate cele 16 vetouri ale Rusiei, cu sprijinul Chinei, privind aducerea Siriei în fața CPI; 19. salută prima condamnare a unui ofițer de securitate al regimului sirian pentru complicitate la crime împotriva umanității, la 24 februarie 2021, la Tribunalul din Koblenz din Germania; 20. salută eforturile statelor membre ale UE, începând din 2019, de a asigura un larg sprijin internațional pentru a garanta finanțarea pe termen lung, în cadrul bugetului general al ONU, pentru Mecanismul internațional, imparțial și independent al ONU care contribuie la anchetarea și urmărirea penală, în temeiul dreptului internațional, a celor responsabili de infracțiunile cele mai grave comise în Siria începând cu martie 2011 (MIII); 21. salută echipa comună de anchetă franco-germană (JIT) pentru a sprijini urmărirea penală a crimelor împotriva umanității, documentată în raportul Caesar; salută mandatele internaționale de arestare emise de ambele țări în 2018 pentru arestarea a trei funcționari de rang înalt din domeniul securității; salută rolul jucat de ONG-urile siriene locale în verificarea, documentarea, colectarea și protejarea probelor privind crimele împotriva umanității și crimele de război, precum și rolul complementar jucat de ONG-uri cum ar fi Comisia pentru responsabilitate și justiție internațională în sprijinirea autorităților europene judiciare și de aplicare a legii în urmărirea penală eficace a criminalilor de război prezenți pe teritoriul statelor membre ale UE; invită UE să ofere mai multă formare juridică sirienilor pentru a le permite să joace un rol în lupta împotriva impunității; 22. invită Comisia să prezinte un plan de acțiune al UE privind impunitatea, cu un capitol specific privind Siria; subliniază că acest plan de acțiune ar trebui să urmărească o mai bună coordonare și armonizare a resurselor și eforturilor statelor membre pentru urmărirea penală a criminalilor de război din UE; consideră că justiția de tranziție joacă un rol fundamental în asigurarea păcii pe termen lung; invită UE să lanseze un fond european special pentru victimele crimelor împotriva umanității din Siria; 23. sprijină eforturile statelor membre de a îmbunătăți coordonarea resurselor judiciare, polițienești și de imigrație prin dezvoltarea unor jurisdicții comune pentru a-și mutualiza competențele judiciare și a facilita urmărirea penală; subliniază că statele membre mai bine echipate ar trebui să își pună la dispoziție experții și interpreții pentru a facilita anchetele eficiente și eficace, în timp ce fiecare stat membru ar trebui să depună eforturi pentru a numi un procuror desemnat pentru aceste infracțiuni, pentru a accelera eforturile de coordonare judiciară; 24. invită statele membre să facă schimb automat, la nivelul UE, de informații privind persoanele suspectate de crime de război în temeiul articolului 1F din Convenția de la Geneva; consideră că este necesară, de asemenea, o cooperare mai strânsă între autoritățile din domeniul imigrației și procurori cu privire la persoanele suspectate de crime de război la nivel național; 25. îndeamnă toate statele membre ale UE, fără excepție, să coopereze pe deplin în lupta împotriva impunității; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că anumite state membre nu au cooperat în urmărirea penală a criminalilor de război sirieni; 26. sprijină pe deplin eforturile europene conduse de Țările de Jos din septembrie 2020 de a lansa acțiuni în justiție împotriva Siriei la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) pentru încălcarea de către aceasta a Convenției ONU împotriva torturii; 27. invită statele membre să solicite suspendarea statutului Siriei de membră a OIAC pentru falsificarea dovezilor privind utilizarea armelor chimice la viitoarea conferință a OIAC, din primăvara anului 2021; își exprimă din nou șocul și condamnă cele 336 de atacuri chimice documentate ale regimului sirian, care a folosit clor gazos, sarin și iperită (gaz muștar) împotriva civililor; 28. condamnă cu fermitate atacurile asupra lucrătorilor umanitari comise de către toate părțile, în special de regimul sirian și ISIL/Daesh; subliniază că regimul sirian poartă o responsabilitate deosebită pentru asasinarea cu țintă precisă a unor lucrători umanitari începând din 2011; subliniază responsabilitatea copleșitoare a Rusiei pentru atacurile împotriva lucrătorilor umanitari, în special pentru bombardarea a 21 de spitale de campanie Médecins Sans Frontières (MSF) în octombrie 2015; 29. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la suferințele continue ale poporului sirian, la 10 ani de la începerea conflictului; este deosebit de preocupat de faptul că nevoile umanitare din Siria au crescut cu o cincime numai în ultimul an și că încă 4,5 milioane de sirieni suferă în prezent de insecuritate alimentară, în timp ce 90 % trăiesc sub pragul sărăciei; consideră că accesul umanitar trebuie să rămână o prioritate centrală pentru UE în Siria și că nevoile sporite necesită un răspuns financiar și politic mai substanțial din partea UE; ia act de faptul că rezoluția 2533 a CSONU privind punctul de trecere a frontierei de la Bab al-Hawa urmează să fie reînnoită în iulie 2021; regretă că Rusia și China s-au abținut de la ultimul vot în loc să voteze în favoarea rezoluției; este de părere că furnizarea transfrontalieră de asistență umanitară nu este fiabilă pentru a oferi asistență persoanelor care se bazează în prezent pe furnizarea transfrontalieră; reamintește că 2,4 milioane de sirieni depind de acest punct de trecere a frontierei pentru a supraviețui și că neprelungirea acestui punct de trecere pentru o perioadă de cel puțin 12 luni ar avea consecințe grave și care le-ar pune viața în pericol; condamnă acțiunile membrilor CSONU care au încercat să limiteze accesul umanitar în scopuri politice; îndeamnă toți membrii CSONU să sprijine reînnoirea rezoluției privind punctul de trecere a frontierei pentru a evita agravarea crizei umanitare și pentru a asigura extinderea și sprijinul pentru intervențiile transfrontaliere desfășurate în conformitate cu principiile umanitare; subliniază că este important să se asigure reautorizarea imediată a punctelor de trecere a frontierei Bab al-Salam și Yarubiyah, în conformitate cu rezoluția 74/169 a Adunării Generale a ONU, pentru a garanta că ajutorul ajunge la populațiile care au nevoie de el, atât în nord-vest cât și în nord-est, pe rutele cele mai directe; subliniază că este important să se garanteze că ajutorul umanitar este direcționat exclusiv către persoanele care au cea mai mare nevoie de ajutor; 30. invită comunitatea internațională să răspundă de urgență nevoilor umanitare fără precedent ale poporului sirian în interiorul și în afara Siriei; încurajează UE, în calitate de organizator al celei de a cincea Conferințe a donatorilor de la Bruxelles privind Siria, să mobilizeze alți donatori internaționali în vederea sporirii sprijinului acordat sectorului sănătății în cadrul Planului de răspuns umanitar în Siria (HRP) printr-o finanțare sporită, flexibilă și multianuală, care să acopere nevoile populației pe termen lung; invită donatorii internaționali să investească în mod specific în programe care repară, refac și consolidează structurile de sănătate deteriorate sau distruse, pe lângă alte infrastructuri civile care au suferit daune; 31. îndeamnă CSONU să includă în viitoarele rezoluții ale ONU și în discuțiile oficiale apeluri explicite privind protecția lucrătorilor din domeniul sănătății; invită, în acest sens, statele membre ale UE să ofere susținere politică și sprijin operațional inițiativelor de responsabilizare conduse de ONU și anchetelor pentru respectarea dreptului umanitar internațional; 32. subliniază, înainte de a cincea Conferință a donatorilor de la Bruxelles din 29-30 martie 2021, importanța menținerii angajamentelor de asistență umanitară, dar și a măririi acestora pentru sirieni, PSI și refugiați, precum și pentru comunitățile afectate de criza din regiune; subliniază că UE și statele sale membre au fost cei mai mari donatori umanitari care au răspuns la criza umanitară din Siria, donațiile ajungând la 20 de miliarde EUR, începând din 2011; este profund îngrijorat de presupusele planuri ale guvernului britanic de a-și reduce în mod semnificativ contribuțiile la ajutor, inclusiv prin reduceri de 67 % pentru Siria și de 88 % pentru Liban; 33. salută rolul jucat de statele învecinate care dau dovadă de solidaritate și oferă asistență refugiaților sirieni în Liban, Iordania, Turcia și Irak; îndeamnă statele membre ale UE să finanțeze în continuare programe de asistență umanitară în țările care găzduiesc refugiați, precum și pentru PSI în Siria; îndeamnă statele membre ale UE să furnizeze toate fondurile și sprijinul necesare pentru a se asigura că toți copiii refugiați sirieni din țările-gazdă au acces nu numai la învățământul primar, ci și la învățământul secundar; îndeamnă toate țările-gazdă să adopte toate măsurile necesare pentru a realiza acest lucru și să elimine orice obstacol administrativ sau legislativ; încurajează țările-gazdă să se concentreze pe accesul la locuri de muncă, la servicii de sănătate și la educație, precum și pe documentația civică, ceea ce va promova capacitatea refugiaților de a lucra pentru a deveni autonomi; 34. ia act de faptul că Fondul fiduciar Madad al UE ca răspuns la criza siriană va expira la sfârșitul anului 2021; invită Comisia să asigure mijloacele financiare pentru răspunsul umanitar al UE la criza siriană în cadrul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională și să garanteze derularea neîngrădită a proiectelor sale; 35. invită toate statele membre să sprijine asistența umanitară bazată pe principii, fără a normaliza relațiile cu regimul sirian; avertizează cu privire la investirea activelor financiare ale UE, fie direct, fie indirect, în reconstrucția generală a Siriei, în cazul în care regimul sirian nu pune în aplicare un proces politic credibil; invită VP/ÎR să elaboreze, în cadrul planificării pe termen lung a răspunsului la criza Siriană, o politică solidă privind obligația de diligență în materie de drepturi ale omului pentru viitoarele intervenții de reconstrucție, în strânsă cooperare cu societatea civilă siriană, inclusiv un cadru de monitorizare cu indicatori specifici pentru standardele în materie de drepturile omului; deplânge planurile de afaceri ale Rusiei, Iranului, Chinei și Turciei de a profita de distrugerea Siriei; 36. invită statele membre să mențină sancțiunile împotriva persoanelor și entităților implicate în represiunea din Siria; subliniază că este important să se evite orice consecințe negative nedorite ale sancțiunilor prin derogări umanitare pentru acțiuni umanitare bazate pe principii, precum și că este important să se abordeze împreună cu SUA provocările legate de conformitatea excesivă în domeniul bancar; 37. îndeamnă UE și statele sale membre să reînnoiască și să extindă lista celor care fac obiectul unor sancțiuni specifice în temeiul noului regim mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, inclusiv comandanții civili și militari sirieni, ruși și iranieni care sunt implicați, potrivit surselor, în crime de război; 38. se angajează să adopte o legislație eficace a UE privind obligația de diligență a întreprinderilor, care să impună obligații de diligență în materie de drepturi ale omului întreprinderilor din UE și întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața unică; 39. reamintește tuturor statelor membre că Siria nu este o țară de returnare sigură; consideră că orice returnare ar trebui să fie sigură, voluntară, demnă și informată, în conformitate cu poziția declarată a UE; invită toate statele membre ale UE să se abțină de la orientarea politicilor naționale către privarea anumitor categorii de sirieni de statutul lor protejat și să inverseze această tendință dacă au aplicat deja astfel de politici; îndeamnă Libanul, Turcia și toate țările din regiune să suspende deportările sirienilor înapoi în Siria împotriva voinței lor; 40. condamnă daunele ireparabile pe care tacticile lui Assad de pârjolire a terenurilor le-au provocat asupra siturilor culturale, precum și jefuirea și contrabanda cu artefacte de către jihadiști, care le utilizează pentru a-și finanța rolul în conflict; 41. este extrem de preocupat de deteriorarea situației umanitare, sanitare și de securitate din taberele din nord-estul Siriei, în special din taberele Al-Hol și Roj, care rămân soluri fertile pentru radicalizare; consideră că resortisanții UE suspectați de apartenență la organizații teroriste și reținuți în aceste tabere ar trebui judecați în instanță; își exprimă șocul cu privire la uciderea, la 24 februarie 2021, a unui angajat al MSF care lucra în tabăra Al-Hol, acest lucru demonstrând și mai mult impactul pe care violența și condițiile de viață nesigure din tabără îl au asupra oamenilor; 42. invită statele membre să protejeze copiii care pot fi reținuți pentru infracțiuni legate de securitate sau pentru asocierea cu grupări armate; 43. invită statele membre să repatrieze toți copiii europeni, ținând seama în primul rând de situația lor familială specifică și de interesul superior al copilului, și să ofere sprijinul necesar pentru reabilitarea și reintegrarea lor, cu respectarea deplină a dreptului internațional; 44. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului Reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, precum și guvernului și parlamentului Federației Ruse.
| ||||||||||||||||||||||||
| Declararea UE ca zonă de libertate pentru persoanele LGBTIQ |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), – având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), – având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența aferentă Curții Europene a Drepturilor Omului, – având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, – având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(1), – având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE(2), – având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(3), – având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(4), – având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), – având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698), – având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2019 referitoare la viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024)(5), – având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică și discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI”(6), – având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliu în 2013, – având în vedere rezultatele sondajului UE privind LGBT, lansat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în 2019, – având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2020 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept(7), – având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care i se solicită Consiliului să stabilească, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea(8), – având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 31 martie 2010 adresată statelor membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen (CM/Rec(2010)5), precum și standardele adoptate de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, – având în vedere Memorandumul din 3 decembrie 2020 al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind stigmatizarea persoanelor LGBTI în Polonia, – având în vedere dezbaterea din cadrul Comisiei pentru afaceri curente a Congresului Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei (CALRCE), precum și rapoartele sale ulterioare intitulate „Fact-finding report on the role of local authorities with regard to the situation and rights of LGBTIQ people in Poland” (Raport de informare privind rolul autorităților locale în ceea ce privește situația și drepturile persoanelor LGBTIQ din Polonia” din 27 ianuarie 2021 și „Protecting LGBTIQ people in the context of rising anti-LGBTIQ hate speech and discrimination: The role of local and regional authorities” (Protejarea persoanelor LGBTIQ în contextul discursurilor tot mai frecvente de incitare la ură și al intensificării discriminării împotriva persoanelor LGBTIQ) din 10 februarie 2021, – având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, A. întrucât drepturile persoanelor LGBTIQ reprezintă drepturi ale omului; B. întrucât egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt drepturi fundamentale consacrate în tratatele și în Carta UE și ar trebui respectate pe deplin; întrucât toate statele membre și-au asumat, în temeiul dreptului internațional și al tratatelor UE, obligații și sarcini legate de respectarea, garantarea, protejarea și realizarea drepturilor fundamentale; întrucât combaterea inegalităților în UE este o responsabilitate comună, care necesită eforturi și acțiuni comune la toate nivelurile de guvernare; C. întrucât, începând din martie 2019, peste 100 de regiuni, județe și municipalități din Polonia au adoptat rezoluții prin care s-au declarat libere de așa-numita „ideologie LGBTI” sau au adoptat „carte regionale ale drepturilor familiale”; întrucât, în noiembrie 2020, orașul maghiar Nagykáta a adoptat o rezoluție prin care interzice „difuzarea și promovarea propagandei LGBTQ”; întrucât aceste rezoluții discriminează direct și indirect persoanele LGBTIQ; întrucât prin rezoluțiile privind „zonele libere de LGBT” se declară opoziția față de „ideologia mișcării LGBT” și se solicită administrației locale să se abțină de la orice acțiune care ar încuraja toleranța față de persoanele LGBTIQ, inclusiv retragerea sprijinului financiar acordat organizațiilor care vizează promovarea nediscriminării și a egalității; întrucât „cartele regionale ale drepturilor familiale” utilizează o definiție foarte restrânsă a familiei, solicitând totodată municipalităților să protejeze drepturile familiale în toate politicile, inițiativele și acțiunile lor de finanțare; întrucât, prin opțiunea implicită de a se concentra doar asupra acestor tipuri de familii, cartele regionale solicită în mod indirect discriminarea tuturor celorlalte categorii de familii, în special a familiilor monoparentale, a cuplurilor de același sex și a „familiilor curcubeu”, precum și abținerea de la orice demers asociat cu acordarea de sprijin financiar proiectelor și inițiativelor care protejează și promovează drepturile fundamentale, organizează formarea în domeniul combaterii discriminării sau sprijină în orice alt mod egalitatea și persoanele LGBTIQ; D. întrucât Ombudsmanul polonez pentru drepturile omului a inițiat nouă plângeri împotriva unor regiuni, județe și municipalități care au adoptat rezoluții prin care s-au declarat libere de „ideologia LGBT”, demers care a avut drept rezultat declararea, până în prezent, a patru dintre aceste rezoluții drept neconstituționale de către instanțele administrative; întrucât, în ianuarie 2021, orașul polonez Nowa Dęba și-a retras rezoluția prin care se declara liber de așa-numita „ideologie LGBT” în urma pierderii unui acord de înfrățire cu orașul irlandez Fermoy; întrucât județul polonez Sztum și orașul polonez Tomaszów Mazowiecki și-au retras rezoluțiile prin care adoptau carte regionale ale drepturilor familiale în septembrie și, respectiv, octombrie 2020; E. întrucât Norvegia a retras sprijinul său financiar pentru regiunile, județele și municipalitățile din Polonia care au adoptat rezoluții prin care se declarau libere de așa-numita „ideologie LGBTI” sau care au adoptat „carte regionale ale drepturilor familiale”; întrucât Comisia a respins solicitările de finanțare din partea UE depuse în cadrul programului său de înfrățire a orașelor de orașele poloneze care au instituit „zone libere de LGBT” sau rezoluții privind drepturile familiale; întrucât toate fondurile UE gestionate în temeiul Regulamentelor privind dispozițiile comune pentru perioada 2021-2027 trebuie să respecte principiul nediscriminării și drepturile fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în tratat, inclusiv principiul interzicerii discriminării pe criterii de orientare sexuală, și întrucât municipalitățile care acționează în calitate de angajatori trebuie să respecte Directiva 2000/78/CE, care interzice discriminarea și hărțuirea pe motive de orientare sexuală la locul de muncă, în conformitate cu hotărârea în cauza C-507/18 Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI(9); F. întrucât trei ONG-uri au sesizat Comisia cu o reclamație în instanță, în care puneau în evidență faptul că adoptarea de „carte regionale ale drepturilor familiale” și de rezoluții prin care regiunile, județele și municipalitățile s-au declarat libere de așa-numita „ideologie LGBTI” creează o formă de discriminare împotriva persoanelor LGBTIQ și încalcă astfel Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, precum și articolele 15 și 21 din Cartă privind libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă și, respectiv, privind nediscriminarea; întrucât, până în prezent, Comisia nu a oferit un răspuns la această reclamație și nici nu a recunoscut în mod oficial o încălcare a legislației UE; G. întrucât adoptarea rezoluțiilor prin care se declară neaderarea la așa-numita „ideologie LGBT” sau a „cartelor regionale ale drepturilor familiale” se înscriu într-un context mai larg, caracterizat prin intensificarea discriminării și a atacurilor împotriva comunității LGBTIQ din Polonia, care implică și catalogarea diversității în domeniul sexualității, identității și expresiei drept o ideologie periculoasă, prin utilizarea tot mai frecventă a discursurilor de incitare la ură de către autoritățile publice, funcționarii aleși – inclusiv de către actualul președinte – și de către mass-media pro-guvernamentală, precum și prin arestarea unor activiști pentru drepturile LGBTIQ, atacuri și interdicții îndreptate împotriva evenimentelor Pride și a programelor și acțiunilor de sensibilizare, inclusiv în școli, și manifestații anti-LGBT cu caracter discriminatoriu; întrucât discursul de incitare la ură al autorităților publice legitimează și alimentează în continuare climatul de intoleranță și de discriminare împotriva persoanelor LGBTIQ; întrucât exercitarea libertății de exprimare presupune îndatoriri și responsabilități, în special pentru autoritățile publice, politicieni și liderii de opinie, și întrucât aceștia nu ar trebui să recurgă la discursuri de incitare la ură și ar trebui să se abțină de la orice alt tip de discurs care stigmatizează persoanele LGBTIQ, având obligația de a condamna și de a combate ferm astfel de discursuri și stigmatizări, inclusiv atunci când responsabilitatea pentru aceste manifestări aparține unor părți private; H. întrucât activiștii polonezi care se opun acestor practici și informează publicul cu privire la rezoluțiile privind neaderarea de așa-numita „ideologie LGBTI” și la „cartele regionale ale drepturilor familiale” se confruntă cu acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice (SLAPP) introduse ca răspuns la activitatea lor; întrucât activiștii polonezi implicați în eforturile de denunțare a declarațiilor anti-LGBTIQ și a cartelor drepturilor familiale, inclusiv autorii site-ului de internet „Atlasul urii” și creatorul proiectului fotografic intitulat „Zonă liberă de LGBT”, au fost incriminați în cadrul unor acțiuni în justiție nefondate intentate de administrațiile locale sau de organizații fundamentaliste care solicitau compensații financiare substanțiale, devenind totodată ținte ale unei campanii de denigrare care îi etichetează drept mincinoși, deoarece au utilizat instrumente creative de acțiune militantă; întrucât aceste acțiuni sunt menite în mod clar să intimideze și să reducă la tăcere societatea civilă; întrucât autoritățile poloneze au datoria de a proteja pe deplin toate persoanele care aparțin minorităților, inclusiv persoanele LGBTIQ, de ostilitate și agresiune și de a le permite să își desfășoare activitățile în mod liber; întrucât Comisia nu a introdus o legislație de combatere a SLAPP, în ciuda solicitărilor repetate ale Parlamentului; I. întrucât două petiții (nr. 0448/2020 și nr. 0354/2020) privind problema „zonelor libere de LGBTI din Polonia” au fost adresate Comisiei pentru petiții; întrucât aceste petiții au fost discutate în cadrul Comisiei pentru petiții la 26 ianuarie 2021 și, din cauza răspunsului nesatisfăcător oferit de Comisia Europeană, rămân deschise pentru a-i permite Comisiei să ofere clarificări suplimentare cu privire la situația prezentată în cuprinsul lor; J. întrucât rezultatele anchetei LGBTI II, publicate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE (FRA) în mai 2020, evidențiază o intensificare a intoleranței și a violenței împotriva persoanelor LGBTIQ sau percepute ca fiind LGBTIQ în Polonia și arată lipsa totală de încredere a respondenților polonezi LGBTIQ în eforturile guvernului de a combate discriminarea și violența, în această țară înregistrându-se cel mai scăzut procent din Uniune la acest capitol (doar 4 %) și cel mai ridicat procent de respondenți care evită să meargă în anumite locuri de teama de a fi atacați, hărțuiți sau amenințați (79 %); întrucât acest lucru evidențiază o corelație clară între guvernanța caracterizată de fobia față de LGBTIQ și intensificarea discriminării și a violenței împotriva persoanelor LGBTIQ; K. întrucât Parlamentul a încurajat deja statele membre să incrimineze așa-numitele practici asociate cu „terapia de conversie”; întrucât raportul din mai 2020 al expertului independent al ONU privind protecția împotriva violenței și a discriminării bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen a invitat țările membre să adopte interdicții privind practicile asociate cu „terapia de conversie”; întrucât această practică este încă prezentă în cel puțin 69 de țări din întreaga lume, inclusiv în Uniunea Europeană, în cadrul căreia a fost raportată, pe teritoriul mai multor state membre, utilizarea medicației, a psihoterapiei și a ritualurilor de purificare ca instrumente ale terapiei de conversie(10); întrucât această practică a fost interzisă doar în două state membre ale Uniunii Europene, și anume Malta și Germania; L. întrucât măsurile represive împotriva persoanelor LGBTIQ sunt adesea însoțite de o deteriorare mai amplă a situației democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale; întrucât Parlamentul European și-a exprimat profunda îngrijorare în mai multe rezoluții referitoare la deteriorarea statului de drept în Polonia, în special în legătură cu aspectele legate de independența sistemului judiciar și de protecția drepturilor fundamentale; întrucât nu s-a dat încă un răspuns adecvat inițiativei Parlamentului privind crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale, care să fie reglementat printr-un acord interinstituțional între Parlament, Comisie și Consiliu; M. întrucât Parlamentul și-a exprimat, în cadrul mai multor rezoluții, poziția cu privire la situația statului de drept, a drepturilor fundamentale și a democrației în Polonia, concluzionând că există o amenințare sistemică la adresa valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE și că aceasta constituie un risc clar de încălcare gravă a valorilor respective; întrucât audierile cu autoritățile poloneze organizate de Consiliu în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE, ca răspuns la amenințările la adresa valorilor europene comune din Polonia, nu au produs niciun rezultat; întrucât situația statului de drept și a drepturilor fundamentale în Polonia nu numai că nu a fost abordată, ci a suferit chiar o gravă deteriorare de la declanșarea procedurii, în paralel cu regresul constatat în privința protecției anumitor drepturi fundamentale, în special a drepturilor persoanelor LGBTIQ și ale femeilor; întrucât Consiliul ar trebui să se asigure că audierile organizate în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE abordează, de asemenea, noile evoluții și evaluează riscurile de încălcare a drepturilor fundamentale; N. întrucât Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat în discursul său din 2020 privind starea Uniunii susținut în plenul Parlamentului European că „a considera normal să existe locuri în care persoanele LGBTQI nu sunt binevenite înseamnă a abdica de la umanitatea noastră. Și, ca atare, astfel de atitudini nu au ce căuta în Uniunea noastră”; întrucât Președinta Comisiei a declarat, de asemenea, că noțiunea de LGBTQI face referire la identitatea unei persoane și nu la o ideologie(11); întrucât Comisia și Consiliul ar trebui să se abțină de la a interpreta în mod restrictiv principiul statului de drept; întrucât Comisia nu ar trebui să ezite să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cadrul pentru consolidarea statului de drept, articolul 7 din TUE, precum și Regulamentul recent adoptat privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, pentru a aborda încălcările drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTIQ peste tot în Uniune; întrucât noul program „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” poate contribui la construirea unei societăți nediscriminatorii și mai echitabile, punând fonduri la dispoziția organizațiilor societății civile care promovează egalitatea persoanelor LGBTIQ; O. întrucât multe state membre au discriminat și persecutat în trecut persoanele LGBTIQ prin legi și politici discriminatorii; întrucât mii de persoane LGBTIQ au fost arestate, încarcerate și au murit în lagăre de concentrare în timpul celui de Al Doilea Război Mondial; întrucât, deși persoanele LGBTIQ din Polonia se confruntă cu o discriminare sistematică, aceasta este, de asemenea, o problemă în întreaga UE, în condițiile în care progresele realizate în ceea ce privește atenuarea discriminării și a hărțuirii persistente a persoanelor LGBTIQ sunt insuficiente sau, în unele cazuri, inexistente; întrucât discriminarea publică, discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTIQ sunt încă foarte răspândite în întreaga UE; întrucât aceste atacuri încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTIQ, iar reacțiile autorităților publice rămân, prea frecvent, inadecvate; întrucât persoanele LGBTIQ din fiecare stat membru se confruntă în continuare cu o rată mai ridicată a discriminării în toate domeniile, inclusiv la locul de muncă și la școală, precum și cu o incidență ridicată a cazurilor de atacuri fizice, emoționale și sexuale, atât în mediul online, cât și offline, fapt ce se asociază cu o rată îngrijorătoare a sinuciderilor în rândul tinerilor LGBTIQ(12), în special în rândul tinerilor transgen; întrucât mai multe state membre și-au actualizat legislația pentru a o face mai incluzivă în privința persoanelor LGBTIQ; întrucât există, cu toate acestea, mai multe lacune legislative, pentru soluționarea cărora e nevoie de voință politică și angajament din partea legislatorilor naționali, astfel încât să asigure o egalitate reală pentru persoanele LGBTIQ; P. întrucât persoanele transgen continuă să se confrunte cu unele dintre cele mai grave forme de discriminare, violență și persecuție; întrucât, în 2018, Comisia a publicat un studiu intitulat „Trans and intersex equality rights in Europe – a comparative analysis”; întrucât doar 13 din cele 31 de țări care au făcut obiectul studiului au adoptat o legislație națională care să ofere, cel puțin într-o anumită măsură, protecție pe baza identității de gen și/sau a caracteristicilor sexuale; Q. întrucât, în 2021, au apărut mai multe inițiative pe platformele de comunicare socială, cum ar fi mișcarea #MeTooGay, care denunță abuzurile sexuale din interiorul comunității LGBTIQ; întrucât Guillaume Tran Thanh, studentul care a inițiat această manifestare a libertății de expresie, s-a sinucis la scurt timp după, din cauza presiunii excesive care a urmat denunțului său pe platformele de comunicare socială; întrucât această tragedie ridică problema deficiențelor asistenței acordate victimelor violenței sexuale; R. întrucât multe state membre nu dispun de legi specifice privind nediscriminarea, care să adere cel puțin la standardele minime ale UE instituite pentru a proteja persoanele împotriva discriminării, a discursurilor de incitare la ură și a violenței pe motive de orientare sexuală, identitate de gen, exprimare de gen și caracteristici sexuale și întrucât statele membre respective nu au luat măsuri pentru a remedia această lacună juridică; întrucât procesul de adoptare a directivei orizontale privind nediscriminarea, care ar putea acoperi parțial această lacună în ceea ce privește protecția în alte domenii decât ocuparea forței de muncă, este blocat de către Consiliu de peste 10 de ani; întrucât punerea în aplicare a unor măsuri juridice împotriva discriminării, acolo unde există, este încă insuficientă în multe state membre; întrucât Comisia intenționează să extindă lista „infracțiunilor incriminate de UE” stabilită în temeiul articolului 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a include infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură, inclusiv atunci când ele vizează persoanele LGBTIQ; S. întrucât discriminarea și violența împotriva persoanelor LGBTIQ de către poliție este în continuare o problemă în Uniune; întrucât, dacă nu dispune de o instruire adecvată, poliția poate descuraja persoanele LGBTIQ să raporteze actele de violență și discriminare la care sunt supuse; întrucât acesta rămâne un obstacol major pentru o egalitate efectivă; întrucât programele de formare pentru autoritățile de aplicare a legii contribuie la prevenirea și combaterea practicilor discriminatorii și a infracțiunilor motivate de ură; întrucât discursurile și infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTIQ ar trebui investigate exhaustiv, ținând seama de motivația părtinitoare și, atunci când este cazul, ar trebui efectuată corespunzător urmărirea penală; T. întrucât numai Malta, Portugalia și unele regiuni din Spania au interzis intervențiile medicale efectuate asupra persoanelor intersexuale fără consimțământul acestora; întrucât multe state membre continuă să urmeze o abordare care este foarte medicalizată și patologizantă; U. întrucât evoluțiile juridice din Ungaria au reprezentat un regres grav în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor LGBTIQ; întrucât adoptarea articolului 33 din proiectul de lege omnibus T/9934 interzice de facto recunoașterea juridică a genului pentru persoanele transgen și intersexuale din Ungaria, expunându-le la discriminare și încălcându-le dreptul la viață privată; întrucât, în decembrie 2020, Parlamentul Ungariei a adoptat amendamente constituționale care limitează și mai mult drepturile persoanelor LGBTIQ, neglijând existența persoanelor transgen și cu gen non-binar și restricționând dreptul acestora la viața de familie, precum și o lege care va priva cuplurile necăsătorite de dreptul la adopție; V. întrucât, în ianuarie 2021, parlamentul leton a început examinarea unui amendament constituțional care vizează restricționarea extinderii conceptului de familie, realizată în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale, prin care aceasta a recunoscut aplicarea Legii muncii la diferite modele familiale și a obligat legiuitorul să asigure sprijin și protecție pentru cuplurile de același sex; W. întrucât, în iunie 2020, Senatul României a adoptat un proiect de lege pentru interzicerea activităților care vizează abordarea teoriei identității de gen în contexte educaționale; întrucât Președintele României a refuzat promulgarea legii, solicitând, în schimb, un control al constituționalității acesteia; întrucât Curtea Constituțională a României a declarat în decembrie 2020 că legea este incompatibilă cu Constituția; întrucât acest lucru arată că un sistem eficace de echilibru al puterilor în statele membre în ceea ce privește statul de drept și democrația sunt esențiale pentru protecția drepturilor persoanelor LGBTIQ; X. întrucât acordarea dreptului de a fi părinte într-un stat membru înseamnă că acest drept ar trebui să fie recunoscut în toate statele membre; întrucât în cazul unor copii ai căror părinți sunt de același sex există dificultăți din cauza lipsei unor dispoziții legale pentru recunoașterea reciprocă certificatelor de naștere pentru copiii ai căror părinți sunt de același sex; întrucât în decizia preliminară cerută de Administrativen sad Sofia-grad (Tribunalul administrativ din Sofia, Bulgaria) în cauza C-490/20, CJUE se va pronunța cu privire la cazul unui copil cu două mame lesbiene, care se confruntă cu apatridia din cauza acestei lacune juridice; întrucât Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ prevede o inițiativă legislativă pentru eliminarea acestei lacune juridice și o revizuire a orientărilor din 2009 privind libera circulație, ambele fiind planificate să aibă loc în 2022; întrucât cuplurile de același sex continuă să se confrunte cu dificultăți atunci când își exercită libertatea de circulație în cadrul UE, dar Comisia nu a propus totuși adoptarea unei legislații la nivel european privind recunoașterea reciprocă a relațiilor; Y. întrucât combaterea inegalităților în UE este o responsabilitate comună, care necesită eforturi și acțiuni comune la toate nivelurile de guvernare și întrucât autoritățile locale și regionale au un rol esențial în acest sens; întrucât aceste autorități sunt adesea responsabile pentru punerea în aplicare a legislației UE și pentru promovarea egalității și diversității; întrucât Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei a adoptat o rezoluție care reamintește responsabilitățile autorităților locale în ceea ce privește protejarea drepturilor persoanelor LGBTIQ și le-a invitat să numească un „expert local pentru egalitate și diversitate”(13); Z. întrucât Comitetul European al Regiunilor, în calitate de reprezentant al autorităților locale și regionale din UE, a fost invitat să aibă în vedere luarea de măsuri, în limitele competențelor sale, ca răspuns la dezvoltarea zonelor libere de așa-numita „ideologie LGBT” din Polonia; AA. întrucât persoanele LGBTIQ de pe întreg teritoriul UE ar trebui să se bucure de libertatea de a trăi și de a-și manifesta public orientarea sexuală, identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale fără a risca să se confrunte cu intoleranța, discriminarea sau persecuția din aceste motive; întrucât dreptul de azil este garantat de Cartă; întrucât trebuie asigurată o protecție adecvată a solicitanților vulnerabili, inclusiv a solicitanților LGBTIQ, în contextul sistemului european comun de azil și al reformei acestuia; AB. întrucât, în loc să adopte practici de discriminare a persoanelor LGBTIQ, autoritățile de la toate nivelurile de guvernanță din întreaga Uniune Europeană ar trebui să protejeze și să promoveze egalitatea și drepturile fundamentale ale tuturor persoanelor, inclusiv ale persoanelor LGBTIQ, și să garanteze respectarea deplină a drepturilor acestora, 1. declară Uniunea Europeană o „zonă de libertate a persoanelor LGBTIQ”; 2. condamnă toate formele de violență sau discriminare împotriva persoanelor pe criterii de sex sau de orientare sexuală; condamnă în termenii cei mai categorici asasinarea lui David Polfliet, pe motive vădit homofobe, în Belgia; 3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Drepturile copiilor |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Parlamentul European, – având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, – având în vedere Observațiile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului(1), – având în vedere Orientările ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor(2), – având în vedere studiul la nivel mondial al ONU privind copiii privați de libertate din iulie 2019, – având în vedere nota de politică a ONU din 15 aprilie 2020 intitulată „Impactul COVID-19 asupra copiilor” și răspunsul pozitiv coordonat de UE și de Grupul țărilor din America Latină și Caraibi (GRULAC) și semnat de 173 de țări, – având în vedere răspunsul politic al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 19 octombrie 2020 intitulat „Care este impactul pandemiei de COVID-19 asupra imigranților și copiilor acestora?”, – având în vedere Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 1 februarie 2012 privind proliferarea în Europa a atitudinilor negative și a violenței rasiste îndreptate împotriva romilor, – având în vedere articolul 3 alineatele (3) și (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, – având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), – având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile(3) („Directiva privind abuzurile sexuale asupra copiilor”), – având în vedere directivele UE privind drepturile procedurale(4), – având în vedere recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”(5), – având în vedere Anul internațional pentru eliminarea muncii copiilor 2021 și abordarea Comisiei de toleranță zero față de munca copiilor, – având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 privind protecția copiilor migranți(6), – având în vedere concluziile Consiliului din 8 iunie 2017 privind protecția copiilor migranți, – având în vedere comunicările Comisiei adoptate cu scopul de a crea o Uniune a egalității, în conformitate cu orientările politice pentru viitoarea Comisie Europeană 2019-2024(7), – având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iunie 2020 intitulată „Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025)”(8), – având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(9), – având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 privind protecția copiilor migranți(10), – având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la necesitatea de a consolida cadrul strategic al UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor post-2020 și de a intensifica lupta împotriva atitudinilor negative față de romi(11), – având în vedere rezoluția sa din 17 septembrie 2020 intitulată „Punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor: combaterea atitudinilor negative față de populațiile cu origini rome din Europa”(12), – având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la drepturile copiilor în perspectiva Strategiei UE privind drepturile copilului (O-000007/2021 – B9-0007/2021); – având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, – având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne; A. întrucât un copil este în primul rând un copil, indiferent de originea etnică a copilului, de sex, de naționalitate, origine socială și economică, capacitate, migrație sau statut de reședință, are nevoie de protecție specială și are dreptul la toate drepturile consacrate în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; B. întrucât interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial în toate acțiunile și deciziile care îl privesc, precum și starea lor optimă lor fizică și mentală; C. întrucât copiii au dreptul la educație care favorizează includerea și accesibilă din punct de vedere financiar a copiilor preșcolari, la servicii de îngrijire de bună calitate și la activități recreative; întrucât copiii, îndeosebi copiii care provin din familii defavorizate, au dreptul la protecție împotriva sărăciei și la măsuri specifice de îmbunătățire a egalității de șanse și de combatere a discriminării și a segregării în educație; întrucât investițiile în dezvoltarea copiilor preșcolari aduc beneficii importante din punct de vedere economic și societal; D. întrucât, înainte de izbucnirea epidemiei de COVID-19, copiii erau de două ori mai susceptibili decât adulții să trăiască în sărăcie extremă(13); întrucât se estimează că, în urma pandemiei, numărul copiilor care trăiesc sub pragul național respectiv al sărăciei ar putea crește cu până la 117 milioane, și că încă aproximativ 150 milioane de copii trăiesc în sărăcie multidimensională(14); întrucât actuala pandemie a exacerbat și mai mult inegalitățile și a mărit riscul ca copiii să ajungă într-o sărăcie extremă, în comparație cu perioada anterioară pandemiei de COVID-19, când unul din patru copii din Europa era deja expus riscului de sărăcie; E. întrucât până la 1,6 miliarde de copii din întreaga lume au fost afectați de închiderea școlilor cauzată de pandemia actuală și se estimează că cel puțin 24 de milioane de elevi ar putea abandona școala din această cauză(15); și întrucât 370 de milioane de copii din întreaga lume - dintre care mulți depind de mese școlare ca sursă esențială a nutriției lor zilnice - au ratat, în medie, 40 % dintre mesele din școli, deoarece restricțiile impuse de pandemia de COVID-19 au cauzat închiderea claselor(16); întrucât copiii, în special fetele și copiii cu handicap care provin din familii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic sunt afectați în mod deosebit de impactul închiderii școlilor și de măsurile care au un limitat accesul la școlarizare, atât în școli, cât și în ce privește instruirea de la distanță; F. întrucât dreptul la școlarizare a fost grav afectat de COVID-19; întrucât, deși politica în domeniul educației rămâne o competență a statelor membre, pandemia de COVID-19 și inegalitățile cauzate de aceasta în educație reprezintă o provocare comună care necesită o abordare, politici și instrumente comune la nivelul Uniunii; G. întrucât studiile Eurostat(17) arată că, în 2018, 88,3 % dintre copiii din UE cu vârste cuprinse între trei ani și vârsta minimă de școlarizare obligatorie au beneficiat de servicii formale de îngrijire, ceea ce demonstrează necesitatea tot mai mare de a înființa mai multe centre de creșă sau grădiniță pentru copii ca instrument important pentru dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor de la o vârstă fragedă; H. întrucât școlarizarea la domiciliu nu este încă o opțiune pentru mai mult de două treimi din copiii din întreaga lume, din cauza lipsei accesului la internet; întrucât școlarizarea la domiciliu a evidențiat decalajele educaționale și digitale din multe state membre ale UE și din întreaga lume, afectând șansele de viață ale copiilor, precum și sănătatea lor fizică și mentală, și întrucât tinerele și tinerii aflați în situații vulnerabile și cei provenind din grupuri rasializate sunt afectați în mod deosebit de decalajul digital; I. întrucât, la nivel mondial, una din patru fete cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani nu urmează niciun program educațional, de ocupare a forței de muncă sau de formare, în comparație cu unul din 10 băieți; întrucât promovarea egalității între bărbați și femei și a capacitării fetelor este esențială pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă(18); J. întrucât copiii par a fi fost scutiți de cele mai grave consecințe asupra sănătății ale actualei pandemii mondiale; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 are totuși un impact enorm asupra copiilor, reprezentând o amenințare crescândă și directă la adresa stării lor optime și a dezvoltării lor, inclusiv în ceea ce privește sănătatea lor mintală; întrucât sunt afectați în mod deosebit copiii proveniți din familii defavorizate, minorii neînsoțiți și copiii care aparțin minorităților, cum ar fi copiii romi; întrucât, până în prezent, se estimează că alți 1,2 milioane de copii și 56 700 de mame ar putea muri în termen de șase luni din cauza perturbării intervențiilor de bază, cum ar fi asigurarea obișnuită a serviciilor de sănătate; întrucât accesul insuficient la serviciile de sănătate poate afecta toate domeniile vieții(19); K. întrucât s-a înregistrat o creștere a ratei sinuciderilor în multe state membre ale UE; întrucât, potrivit unui sondaj recent realizat în rândul tinerilor din întreaga UE, aproape una din cinci persoane au răspuns că suferă de probleme de sănătate mintală sau de simptome cum ar fi depresia sau anxietatea(20); întrucât ONU a avertizat cu privire la o criză mondială de sănătate mintală, iar lipsa de acțiune ar putea avea un cost social și economic devastator pe termen lung pentru societate, copiii și adolescenții fiind printre cei mai expuși riscului(21); L. întrucât deficiențele sistemelor naționale de protecție a copilului și lipsa mecanismelor de cooperare transnațională dintre statele membre pot contribui și mai mult la excluderea socială, precum și la exploatarea copiilor, îndeosebi a copiilor aflați în tranzit sau fără domiciliu fix; întrucât au fost semnalate discriminări ca urmare a procedurilor și practicilor adoptate de autorități în litigiile familiale transfrontaliere în care sunt implicați copii(22); întrucât liniile telefonice de urgență semnalează, de asemenea, o creștere a numărului de apeluri legate de cazurile de răpire de copii, în special în ultimele luni, din cauza agravării conflictelor familiale internaționale existente; M. întrucât, potrivit celui mai recent raport al Comisiei privind progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane(23), copiii au reprezentat aproape un sfert din totalul victimelor înregistrate în toate statele membre; N. întrucât 152 de milioane de copii sunt obligați să muncească în întreaga lume, din care aproximativ 73 de milioane sunt supuși celor mai grave forme de muncă a copiilor: sclavia, munca forțată, munca în condiții de pericol sau exploatarea sexuală(24); întrucât Comisia a declarat că „toleranța zero față de munca copiilor” reprezintă o prioritate politică care trebuie respectată; O. întrucât una din trei fete este supusă mutilării genitale feminine, iar una din cinci fete se va căsători în copilărie; întrucât mutilarea genitală feminină este recunoscută la nivel internațional ca o încălcare a drepturilor omului; întrucât, în unele state membre, încă mai au loc căsătorii cu copii, ceea ce are un impact devastator asupra drepturilor și sănătății fetelor și femeilor, reprezentând inclusiv un risc grav de complicații în timpul sarcinii, precum și de expunere a fetelor la abuzuri sexuale, violență domestică și chiar crime de onoare; P. întrucât, ca urmare a pandemiei și drept consecință a izolării, cazurile de violență domestică și violență pe criterii de gen și, potrivit celui mai recent raport al Europol(25), cazurile de abuz și exploatare sexuală online asupra copiilor au crescut în UE, atât pe internetul vizibil, cât și în dark net; întrucât între 70 % și 85 % dintre copiii care au fost victime ale unui abuz își cunosc agresorul, iar marea lor majoritate sunt victime ale persoanelor în care au încredere(26); întrucât, din cauza acestor măsuri de izolare, au crescut și alte riscuri legate de petrecerea unor perioade mai lungi de timp online, cum ar fi hărțuirea pe internet; Q. întrucât copiii cu dizabilități sunt vulnerabili și pot face obiectul excluziunii sociale, marginalizării, discriminării și accesului redus la servicii; întrucât există o probabilitate mai mare ca aceștia să fie neglijați, exploatați sau abuzați sexual; întrucât copiii cu dizabilități au mai multe nevoi în materie de asistență medicală și o dependență mai mare de serviciile comunitare(27); R. întrucât, în 2019, 30,3 % dintre solicitanții de azil erau copii, adică 207 215 copii în UE; întrucât 7,1 % din aceștia erau minori neînsoțiți(28); întrucât mulți copii se află în situații umanitare inacceptabile la frontierele externe ale UE sau în afara UE; întrucât copiii neînsoțiți reprezintă un grup extrem de vulnerabil și se confruntă cu diverse riscuri, devenind inclusiv victime ale rețelelor infracționale, ale violenței, ale abuzurilor și ale exploatării de-a lungul rutelor de migrație către UE și în interiorul acesteia(29); întrucât copiilor migranți li se refuză adesea accesul la măsuri de integrare și de incluziune, de protecție și de securitate socială; întrucât copiii neînsoțiți care solicită azil și care împlinesc 18 ani se confruntă cu provocări deosebite, deoarece, de cele mai multe ori, aceștia trebuie să părăsească centrele de primire pentru copii; întrucât copiii care solicită protecție internațională ar putea fi afectați din cauza întârzierilor cu care este emisă decizia finală; S. întrucât există lacune și deficiențe importante în aplicarea garanțiilor speciale și procedurale stabilite pentru copii în sistemul european comun de azil, cu diferențe între statele membre, de exemplu în ceea ce privește posibilitatea ca minorii să rămână alături de membrii familiilor lor și/sau tutori într-un context neprivativ de libertate, și în special în ceea ce privește reîntregirea familiei în conformitate cu Directiva 2003/86/CE a Consiliului(30), condițiile de primire, numirea reprezentanților legali și a tutorilor, precum și accesul la informații adaptate copiilor, la servicii de sănătate și sociale și la educație; T. întrucât se nasc în continuare, inclusiv în UE, copii apatrizi, care nu au încă acces la drepturile de bază; întrucât se estimează că 200 de milioane de copii din întreaga lume nu dețin un certificat de naștere, ceea ce sporește riscul de apatridie și îi dezavantajează considerabil în ceea ce privește accesul la drepturi și servicii; întrucât dreptul copilului de a dobândi o cetățenie și de a fi înregistrat imediat după naștere este consacrat la articolul 7 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; U. întrucât copiii se numără printre persoanele cele mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice, care le afectează speranța de viață, sănătatea, dreptul la educație și dreptul de a fi protejați și determină strămutarea persoanelor în regiunile predispuse la dezastre naturale; întrucât riscurile de mediu cauzează una din patru morți infantile(31); V. întrucât participarea copiilor la elaborarea politicilor interne și externe ale UE este încă redusă; întrucât ar trebui aplicate forme sistemice de a integra o participare a copiilor bazată pe drepturi în procesul de elaborare a politicilor la nivel local, național și al UE; întrucât copiii au dreptul de a participa la viața democratică și la deciziile care îi afectează direct sau indirect; întrucât grupurile cele mai marginalizate și mai excluse au și mai puține oportunități de a participa la procesele politice și decizionale; W. întrucât un număr semnificativ de copii sunt în continuare privați de libertate în UE; întrucât Comitetul ONU pentru drepturile copilului a precizat că copiii nu ar trebui să fie niciodată privați de libertate din motive legate de imigrație și că privarea de libertate nu poate fi justificată niciodată ca fiind în interesul superior al copilului, în conformitate cu Declarația de la New York pentru refugiați și migranți din 19 septembrie 2016; întrucât statele membre trebuie să ofere alternative adecvate, umane și neprivative de libertate la detenție, inclusiv să se asigure că măsurile legate de COVID-19 nu duc niciodată la detenția copiilor; întrucât statele membre ar trebui să colecteze sistematic date defalcate privind detenția copiilor în contextul migrației, în timp ce Comisia ar trebui să încurajeze comparabilitatea acestor date prin intermediul Eurostat; X. întrucât copiii plasați în instituții cu regim închis au fost afectați în mod deosebit de pandemie; întrucât măsurile de izolare exacerbează vulnerabilitatea copiilor care trăiesc în instituții psihiatrice și de asistență socială, în orfelinate, în tabere de refugiați, în centre de cazare și în alte centre cu regim închis; întrucât este probabil să nu fie detectate cazurile de violență împotriva copiilor izolați în aceste centre, iar serviciile de asistență socială pentru copii și familii sunt suprasolicitate și afectate de întreruperi; Y. întrucât Regulamentul general privind protecția datelor(32) recunoaște că trebuie să se ofere o protecție specifică datelor cu caracter personal ale copiilor și că aceștia trebuie informați despre datele lor personale folosind un limbaj adaptat copiilor; întrucât accesul copiilor la platformele de comunicare socială trebuie însoțit de o mai bună înțelegere de către aceștia a tehnologiilor digitale; întrucât, în interesul protejării grupurilor vulnerabile, în special a copiilor, este esențială promovarea educației, a alfabetizării și a competențelor digitale pentru a combate utilizarea abuzivă a platformelor de comunicare socială, în special în cazul utilizatorilor minori care accesează platforme ce nu solicită verificarea vârstei; 1. salută inițiativa Comisiei de a pregăti o nouă strategie cuprinzătoare privind drepturile copilului, la zece ani după Agenda UE pentru drepturile copilului din 2011; solicită propuneri legislative și nelegislative adecvate și instrumente obligatorii și neobligatorii ale UE pentru a aborda provocările cu care se confruntă copiii; 2. subliniază că un copil este, înainte de toate, un copil, indiferent de originea sa etnică și socială, sex, naționalitate, situația economică, aptitudini, statutul de migrant sau statutul de reședință, și că interesul superior al copilului trebuie integrat în toate politicile, procedurile și acțiunile UE care privesc copiii; 3. își reiterează apelul adresat Comisiei de a include în strategia UE privind drepturile copilului toate dispozițiile prevăzute în rezoluția Parlamentului din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copilului cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului; 4. subliniază că strategia UE trebuie să adopte o abordare echilibrată din punctul de vedere al genului, integrând o perspectivă de gen în toate sectoarele de programare, vizând bunăstarea și emanciparea fetelor, abordând nevoile lor specifice și recunoscând drepturile acestora; 5. subliniază că strategia ar trebui să solicite statelor membre să aloce toate resursele necesare pentru punerea în aplicare efectivă a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului; invită, de asemenea, statele membre să abordeze inegalitățile structurale și să acorde prioritate investițiilor publice în educație, asistență medicală, locuințe, sprijin familial și servicii de îngrijire a copiilor, precum și să investească în servicii universale de înaltă calitate de care să beneficieze toți copiii; invită statele membre să consolideze capacitățile personalului din serviciile sociale pentru a sprijini copiii și familiile care se confruntă cu provocări speciale și pentru a sprijini operatorii din prima linie din domeniul serviciilor de protecție a copilului; 6. solicită statelor membre să garanteze dreptul la educație pentru toți copiii și să stabilească măsuri de combatere și prevenire a părăsirii timpurii a școlii, precum și să asigure un acces echitabil din punctul de vedere al genului la o educație de calitate, favorabilă incluziunii, din prima copilărie până la adolescență, inclusiv pentru copiii romi, copiii cu dizabilități, copiii apatrizi, copiii migranți și cei care trăiesc în contexte de urgență umanitară; 7. subliniază că educația digitală nu ar trebui să înlocuiască niciodată în mod permanent învățarea în persoană, în special în cazul în care accesul la tehnologii este limitat, și ar trebui să fie utilizată numai în perioade de mare dificultate, cum ar fi pandemiile, sau într-un mod care să fie complementar cu învățarea în persoană, față în față; invită Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a efectelor crizei asupra dreptului la educație și să propună statelor membre recomandări bazate pe rezultatele acestei analize; 8. invită statele membre să pună în aplicare operațiuni specifice pentru o „școală sigură”, inclusiv furnizarea de materiale de igienă și acțiuni adaptate copiilor de informare despre spălarea mâinilor și alte măsuri de igienă în timpul pandemiei de COVID-19; 9. invită statele membre să garanteze dreptul la o educație favorabilă incluziunii și să asigure accesul la informații cuprinzătoare și adecvate vârstei cu privire la sex și sexualitate, precum și accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la educație privind relațiile; reamintește că este necesară o educație în acest domeniu pentru a asigura educația și protecția deplină a copiilor, în conformitate cu cel mai recent raport al Comisiei; 10. îi solicită din nou UE să își intensifice acțiunile pentru a pune capăt tuturor formelor de violență și discriminare împotriva copiilor, inclusiv violența fizică, sexuală, economică și psihologică, vătămarea, abuzul, neglijarea, relele tratamente și exploatarea, atât online, cât și offline, căsătoriile forțate, traficul, abuzul și exploatarea copiilor migranți, tortura, crimele de onoare, mutilarea genitală feminină, incestul, abandonul școlar forțat și utilizarea copiilor ca soldați; subliniază că, pentru a asigura coerența măsurilor de protecție a copiilor împotriva violenței, traficului și exploatării, toate inițiativele legislative și nelegislative privind drepturile copiilor trebuie să țină seama de strategia UE privind drepturile copilului; invită Comisia să publice un calendar privind aceste propuneri, asigurând totodată punerea în aplicare a recomandărilor sale prin intermediul unui mecanism de monitorizare adecvat și eficient; 11. invită Comisia și statele membre să pună capăt, în legislație și în practică, tuturor formelor de muncă a copiilor și tuturor celorlalte forme de muncă care ar putea afecta sănătatea și siguranța copiilor; subliniază că trebuie abordată de urgență această problemă, având în vedere repercusiunile crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra persoanelor celor mai vulnerabile, care au fost afectate de impactul asupra veniturilor și de lipsa accesului la protecție socială, ceea ce a făcut ca mai mulți copii să se vadă obligați să muncească; invită, prin urmare, Comisia să integreze drepturile copiilor în viitorul cadru de guvernanță sustenabilă al UE, inclusiv în cerințele obligatorii ale UE privind procesul de diligență, și să sprijine țările terțe să elimine munca copiilor prin intermediul programelor de cooperare; recomandă să se stabilească o obligație de diligență intersectorială și să se garanteze că toate politicile UE sunt favorabile copiilor, angajându-se să efectueze controale ex ante și ex post ale drepturilor omului; 12. invită Comisia și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să își intensifice eforturile pentru a preveni și a pune capăt încălcărilor grave comise împotriva copiilor afectați de conflictele armate; este profund îngrijorat de faptul că, adesea, copiii se asociază grupărilor armate și sunt recrutați de aceste grupări atunci când nu le mai rămân alte opțiuni; subliniază importanța promovării agendei privind copiii și conflictele armate în acțiunea externă a UE și în politicile de combatere a terorismului și de securitate, în conformitate cu planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, integrând-o în dialogurile politice, în misiunile și operațiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC), în reformele din sectorul securității și în mediere; invită Comisia și VP/ÎR să înființeze posturi de ofițeri și unități speciale de protecție a copilului în cadrul delegațiilor UE; invită statele membre să protejeze resortisanții lor copii care pot fi privați de libertate pentru infracțiuni legate de securitate sau pentru asocierea cu grupuri armate și să faciliteze întoarcerea acestora în țara lor de origine pentru reabilitare, reintegrare și/sau urmărire penală, după caz, în deplină conformitate cu dreptul internațional; 13. subliniază că este esențială protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzului sexual; regretă faptul că Directiva privind abuzurile sexuale asupra copiilor nu a fost încă pusă în aplicare de 23 de state membre; remarcă accentul pus de Consiliul Europei pe cooperarea dintre mai multe părți interesate, ca bază a măsurilor de combatere a abuzului sexual online asupra copiilor, care să includă autoritățile de aplicare a legii, autoritățile naționale, mecanismele de raportare și furnizorii de servicii și industria; salută intenția Comisiei de a propune, în primul semestru al anului 2021, un cadru legislativ mai durabil pentru a combate abuzul sexual asupra copiilor; reamintește că sprijină crearea unui centru european de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor, această posibilitate fiind în curs de evaluare de către Comisie; salută activitatea Europol în materie de prevenire, și anume campaniile sale de sensibilizare pentru a preveni exploatarea sexuală online a copiilor(33) (34); 14. subliniază că violența și abuzurile împotriva copiilor au crescut într-o măsură îngrijorătoare, în timp ce serviciile sociale și instituțiile de protecție au devenit extrem de inaccesibile în timpul pandemiei de COVID-19; subliniază importanța elaborării unor politici preventive de combatere a violenței împotriva copiilor la nivelul UE; subliniază rolul agențiilor și organismelor UE în punerea în aplicare a cadrului legislativ al UE privind drepturile copilului; invită Comisia să includă în strategie un plan de acțiune al UE cu standarde și criterii de referință pentru ca furnizorii de servicii online și companiile tehnologice să garanteze protecția online a copiilor, pe lângă protecția oferită împotriva practicilor prin care copiii devin subiectele unor conținuturi ilegale și împotriva expunerii lor la conținuturi dăunătoare; invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru să incrimineze manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale și urmărirea cibernetică; 15. invită Comisia să se asigure că strategia UE este în concordanță cu prioritățile și propunerile legislative prevăzute în recenta strategie a UE pentru o combatere mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor, în cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor, în strategia europeană privind egalitatea de gen și în strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025; 16. consideră că este esențial să se includă în strategia UE măsuri concrete pentru a investi în copii, cu scopul de a eradica sărăcia în rândul acestora, inclusiv pentru a institui o garanție europeană pentru copii, cu resurse adecvate; invită Comisia să își prezinte propunerea de a institui o Garanție europeană pentru copii în primul trimestru al anului 2021, în conformitate cu angajamentul său, și invită statele membre să accelereze punerea sa în aplicare și să investească toate resursele posibile, inclusiv fondurile UE, cum ar fi Fondul social european Plus (FSE+), Asistența de redresare pentru coeziune și teritoriile Europei (React-EU), Mecanismul de redresare și reziliență, Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), InvestEU, Erasmus+ și Fondul pentru azil și migrație (FAM), în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale în rândul copiilor; subliniază că statele membre ar trebui să stabilească atât strategii naționale multianuale pentru a combate sărăcia și excluziunea socială în rândul copiilor, cât și planuri naționale de acțiune privind Garanția pentru copii; 17. este preocupat de faptul că, în contextul redresării în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, va trebui combătută și mai mult sărăcia în rândul copiilor și că aceasta va avea un impact și mai mare asupra copiilor, ei reprezentând grupul cel mai vulnerabil printre categoriile cele mai defavorizate; îndeamnă ca strategia UE să fie completată de o strategie cuprinzătoare de combatere a sărăciei, care să includă măsuri care să garanteze locuințe decente și la prețuri accesibile și să combată problema lipsei de adăpost; reamintește că orice strategie de eradicare a sărăciei în rândul copiilor trebuie să țină cont de realitatea părinților unici susținători ai familiilor monoparentale și a familiilor cu mulți copii, întrucât aceste familii fac parte din grupurile vulnerabile; 18. subliniază că este important ca strategia UE să introducă măsuri pentru a garanta accesul adecvat la asistență medicală pentru copii și familii, în conformitate cu programul EU4Health, ținând seama, în același timp, de dificultățile cu care se confruntă copiii în ceea ce privește accesul la acest drept; 19. subliniază că este important ca strategia UE să introducă măsuri pentru a actualiza cadrul de acțiune existent al UE privind sănătatea mintală și bunăstarea, care ar trebui să fie pe deplin incluziv, pentru a satisface, de asemenea, nevoile copiilor aflați în situații vulnerabile și ale copiilor care aparțin grupurilor marginalizate și rasializate; invită Comisia și statele membre să investească mai mult în domeniul sănătății mintale și al serviciilor psihosociale pentru copii și familii, în special în țările cu venituri mici și medii și în contextele umanitare fragile; invită statele membre să instituie mecanisme pentru a depista din timp problemele de sănătate mintală; solicită să se integreze pe deplin sprijinul psihosocial și în materie de sănătate mintală în sistemele naționale și transnaționale de protecție a copilului, precum și să se ofere profesioniștilor formare cu privire la nevoile specifice ale copiilor; 20. reiterează apelul său de a asigura un sistem de justiție care să lucreze în interesul copilului, cu proceduri adecvate și favorabile incluziunii, care să țină seama de nevoile tuturor copiilor; subliniază că este important să se garanteze dreptul copilului de a fi ascultat, de a fi asistat de un reprezentant legal și de a fi pe deplin informat într-un mod adaptat vârstei sale în toate etapele procedurilor din sistemul judiciar, în conformitate cu articolele 4 și 16 din Directiva (UE) 2016/800 și cu articolele 22 și 24 din Directiva 2012/29/UE(35), inclusiv pentru copiii migranți, punând cu un accent deosebit pe minorii neînsoțiți; invită statele membre să transpună și să pună rapid în aplicare aceste directive; invită statele membre să se asigure că instanțele de dreptul familiei funcționează ca un serviciu esențial, continuând să organizeze audieri de urgență și să execute ordine judecătorești pentru îngrijirea și protecția copiilor expuși unui risc imediat de neglijență sau abuz; reamintește că ar trebui instituite garanții specifice pentru copiii care intră în contact cu orice proceduri judiciare sau conexe și subliniază că este necesar să se formeze personal specializat; 21. constată cu regret că 11 din cele 27 de state membre nu au oferit copiilor acces la informații online specifice cu privire la sistemul judiciar, cum ar fi educație interactivă privind drepturile legale, și invită toate statele membre să se asigure că copiii pot accesa aceste informații într-un mod adaptat vârstei lor, ținând seama de orice dizabilitate care ar putea afecta accesul(36); 22. subliniază importanța interesului superior al copilului în litigiile familiale transfrontaliere; invită statele membre să se asigure că își îndeplinesc obligațiile prevăzute în Regulamentul Bruxelles II bis(37) și solicită autorităților naționale să recunoască și să execute hotărârile judecătorești pronunțate într-un alt stat membru în cauzele care implică copii, cum ar fi hotărârile judecătorești care impun măsuri privative de libertate, drepturile de vizită și obligațiile de întreținere; subliniază importanța unei cooperări strânse și a unei comunicări eficiente între diferitele autorități naționale și locale implicate în procedurile de plasament al copiilor; invită statele membre să respecte dreptul copiilor de a-și vedea părinții în pofida măsurilor restrictive legate de pandemie, atât timp cât acest lucru nu pune în pericol siguranța și sănătatea lor; 23. solicită Uniunii, agențiilor sale și statelor membre să pună capăt apatridiei în rândul copiilor, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, inclusiv prin îmbunătățirea capacității funcționarilor din prima linie de a identifica, înregistra și răspunde în mod adecvat apatridiei în contextul migrației și azilului, prin promovarea și asigurarea accesului universal la înregistrarea și certificarea nașterilor, indiferent de statutul părinților, inclusiv pentru familiile LGBTQI+, prin introducerea, îmbunătățirea și punerea în aplicare a unor garanții juridice pentru a preveni apatridia în rândul copiilor și prin introducerea și îmbunătățirea procedurilor de determinare a statutului de apatrid bazate pe drepturile copilului, pentru a îndeplini obligațiile internaționale față de apatrizi într-un context de migrație, ținând seama de principiul interesului superior al copilului și de dreptul copiilor de a dobândi o naționalitate; 24. subliniază că strategia UE trebuie să includă măsuri care să urmărească îmbunătățirea situației copiilor migranți și protejarea intereselor acestora atât în interiorul, cât și în afara UE, precum și în fiecare etapă a procedurilor de azil; invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare a garanțiilor și a drepturilor procedurale pentru copii în cadrul sistemului european comun de azil, acordând o atenție deosebită proceselor rapide de reîntregire a familiei, în conformitate cu Directiva 2003/86/CE, accesului la condiții de primire adecvate, la asistență socială și medicală, numirii în timp util a reprezentanților legali și a tutorilor calificați pentru minorii neînsoțiți și accesului la informații adaptate copiilor; 25. subliniază importanța integrării și incluziunii copiilor migranți și refugiați; reiterează că este important să se elimine toate barierele din calea accesului la serviciile de bază, precum și importanța măsurilor de integrare și incluziune, inclusiv a sprijinului psihosocial și în materie de sănătate mintală, și a oferirii de oportunități copiilor pentru a crește incluziunea lor socială; invită Comisia să ia măsuri urgente pentru a sensibiliza cu privire la faptul că este important să se schimbe discursurile privind migrația și să se combată stereotipurile negative; 26. consideră că strategia ar trebui să considere drepturile copiilor drept o prioritate în cazul privării de libertate, în conformitate cu cele subliniate în studiul la nivel mondial al ONU privind copiii privați de libertate; îndeamnă UE și statele membre să își intensifice acțiunile pentru a pune capăt detenției copiilor, în special în contextul migrației, și să găsească alternative comunitare la detenție, care să țină seama de interesul superior al copilului și să le permită copiilor să rămână împreună cu membrii familiilor și/sau cu tutorii lor într-un context neprivativ de libertate, în timp ce statutul lor de migranți este clarificat; 27. consideră că strategia UE ar trebui să integreze și să promoveze drepturile copiilor vulnerabili în toate domeniile de politică și să adopte o abordare intersecțională care să ia în considerare formele multiple de discriminare cu care se confruntă, printre altele, copiii proveniți din grupuri rasializate, copiii cu dizabilități, copiii lipsiți de îngrijire părintească sau care sunt expuși riscului de a pierde îngrijirea părintească, copiii instituționalizați, copiii LGBTIQ, copiii aparținând minorităților etnice, copiii migranți și refugiați, copiii apatrizi și fără forme legale, copiii care sunt victime ale violenței și abuzului sexual, copiii afectați direct sau indirect de sistemele de justiție, copiii care se confruntă cu probleme de sănătate mintală, copiii fără adăpost, fetele și copiii ai căror părinți se află în detenție; reamintește că serviciile sociale și sprijinul familial sunt esențiale pentru a evita separarea familiilor și excluziunea socială; 28. subliniază că copiii romi, în special fetele de etnie romă din întreaga Europă, se confruntă cu povara suplimentară rasismului, precum și cu discriminarea de gen, care îi marginalizează în societăților lor; subliniază că rezultatele școlare slabe, ratele ridicate de frecventare neregulată și abandonul școlar timpuriu, sistemele școlare neincluzive, ratele ridicate ale șomajului și oportunitățile limitate de angajare îi privează pe băieții și fetele rome de posibilități realiste de integrare și participare deplină în societate; reamintește că lipsa documentelor de identitate împiedică multe fete de etnie romă să aibă acces la educație, la asistență medicală și la alte servicii conexe și că accentuarea rasismului și a atitudinilor discriminatorii față de romi afectează siguranța fetelor de etnie romă, făcându-le din ce în ce mai vulnerabile și mai expuse excluziunii sociale, exploatării, traficului și violenței(38); 29. consideră că strategia UE ar trebui să propună o abordare incluzivă pentru a proteja copiii cei mai vulnerabili, în conformitate cu carta, Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Observațiile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului, ODD și obiectivele lor legate de copii, fără a lăsa pe nimeni în urmă; reiterează că este important să se creeze un mediu sigur pentru copiii vulnerabili și familiile acestora prin investiții sociale și recunoaște că condițiile de locuit pentru copii și familii ar trebui recunoscute și integrate în definiția termenului de „vulnerabilitate”; subliniază că este important să fie dezvoltate și să se consolideze sistemele naționale și transnaționale integrate de protecție a copilului, dotându-le cu resurse și sisteme de implementare și de monitorizare; 30. subliniază că este important ca UE să combată, în cadrul politicilor sale interne și externe, obstacolele fizice (infrastructura precară și geografia), tehnologice (dispozitive cu funcționalitate redusă), culturale (norme de gen și sociale, practici culturale și statutul de persoană cu dizabilități sau de membru al unei minorități) și barierele economice și sociale din calea tehnologiilor digitale; 31. subliniază că este important ca UE să investească în alfabetizarea digitală pentru a garanta accesul gratuit la alfabetizarea digitală și la educația digitală pentru toți copiii, în special pentru copiii din comunitățile insuficient deservite sau marginalizate, punând accentul pe consolidarea rezilienței acestora și oferind sprijin psihosocial; constată că aceste investiții ar putea fi realizate ca parte a Noii agende pentru competențe în Europa a Spațiului european al educației și ar putea beneficia de fondurile UE pentru dezvoltare și ajutor umanitar; subliniază că realizarea de investiții pentru a garanta că sistemele de învățământ pot oferi tuturor copiilor educație, alfabetizare și competențe digitale sunt esențiale pentru a promova înțelegerea de către copii a tehnologiilor digitale, a depăși inegalitățile, a îmbunătăți incluziunea digitală și a capacita și proteja copiii și drepturile lor online și offline; reamintește că dezvoltarea educației, alfabetizării și competențelor digitale ar trebui să le permită copiilor să lupte împotriva pericolelor din spațiul digital, precum și să își gestioneze responsabilitățile atunci când interacționează în cadrul acestuia; 32. invită Comisia să țină seama de opiniile copiilor prin instituirea unor mecanisme formale de dialog și consultare și prin asigurarea participării depline și semnificative a acestora la procesul decizional, acordând o atenție deosebită opiniilor celor mai vulnerabili, cum ar fi fetele, copiii care trăiesc în sărăcie, copiii strămutați și migranți și cei cu dizabilități; 33. invită Comisia și statele membre să creeze mecanisme specifice pentru a evalua impactul COVID-19 asupra tuturor copiilor, pentru a colecta date în vederea unei mai bune elaborări a planurilor naționale de acțiune cu scopul de a rezolva problemele cu care se confruntă copiii, ținând seama de opiniile lor; invită statele membre să adopte o abordare care să țină seama de drepturile copiilor atunci când definesc planurile lor naționale de redresare; 34. invită Consiliul să adopte concluzii referitoare la strategia UE, care să stabilească un nou cadru obligatoriu pentru instituțiile UE și statele membre, urmând exemplul Consensului european privind dezvoltarea, și să asigure punerea în aplicare a unor sisteme naționale și transnaționale de protecție a copilului bine concepute, cuprinzătoare și finanțate în mod corespunzător; 35. invită Comisia și statele membre să se asigure că drepturile copilului sunt considerate prioritare și sunt integrate în toate politicile, acțiunile și programele interne și externe ale UE care îi afectează direct sau indirect pe copii, pentru a asigura consecvența și coerența între toate diferitele instrumente; 36. invită Comisia să elaboreze un indicator pentru copii în alocarea bugetelor sale, pentru a permite instituțiilor și partenerilor UE să evalueze și să monitorizeze investițiile UE în copii prin colectarea de date defalcate și specifice, pentru a putea identifica lacunele dintre politici și angajamentele financiare, oferind astfel o estimare a amplorii sprijinului acordat de UE drepturilor copilului; 37. invită statele membre să elaboreze un plan de acțiune anual pentru a pune în aplicare dispozițiile stabilite în strategia UE privind drepturile copilului și pentru a integra planurile lor naționale de acțiune în Planul UE de redresare și reziliență; 38. invită Comisia și statele membre să se asigure că strategia UE privind drepturile copilului este finanțată în mod adecvat, asigurându-se că instrumentele de finanțare internă și externă ale UE, precum și bugetele naționale, sprijină punerea în aplicare a priorităților stabilite în strategie; 39. invită Comisia să se asigure că statele membre sunt monitorizate în mod corespunzătoare atunci când pun în aplicare strategiei UE; reamintește că este necesar să se asigure o participare semnificativă și incluzivă a copiilor, bazată pe drepturi, pe parcursul întregului proces de creare și de punere în aplicare a strategiei și să se utilizeze criterii de referință și indicatori pentru a monitoriza mai bine progresele; 40. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Aviz juridic - Politica de confidențialitate |