Decizia Parlamentului European din 25 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității Líviei Járóka (2020/2198(IMM))

P9_TA(2021)0091 A9-0050/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității Líviei Járóka, transmisă de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel din Bruxelles la 9 iulie 2020 și anunțată în plen la 14 septembrie 2020,

–  având în vedere că Lívia Járóka a renunțat la dreptul de a fi audiată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0050/2021),

A.  întrucât procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de apel din Bruxelles a depus o cerere de ridicare a imunității Líviei Járóka, deputată aleasă în Parlamentul European din partea Ungariei, în legătură cu o încălcare a articolului 11 alineatul (1) primul paragraf din decretul regal belgian din 1 decembrie 1975 de stabilire a regulamentului general privind poliția rutieră și utilizarea drumurilor publice și a articolului 29 alineatul (3) din legea din 16 martie 1968 privind poliția rutieră; întrucât încălcarea se referă, în mod specific, la excesul de viteză;

B.  întrucât, la 17 noiembrie 2018, la ora 10.30, un dispozitiv automat fix din Uccle, care funcționează în absența unui agent de aplicare a legii, a înregistrat depășirea vitezei maxime admise de către un vehicul înmatriculat pe numele Líviei Járóka; întrucât a fost întocmit un proces-verbal și o copie a acestuia, însoțită de un formular de răspuns, a fost trimisă Líviei Járóka în data de 29 noiembrie 2018; întrucât, pentru a stabili dacă dna Járóka era conducătorul vehiculului în cauză, ministerul public a încercat să o audieze în repetate rânduri, fără niciun rezultat; întrucât, potrivit Serviciului de protocol al Serviciului public federal de afaceri externe, Lívia Járóka nu și-a regularizat locul de reședință în Belgia; întrucât, la cincisprezece zile de la trimiterea copiei procesului-verbal, dosarul a fost transmis Parchetului din Bruxelles;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 primul paragraf din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul statului lor de proveniență, de aceleași imunități ca și cele recunoscute membrilor parlamentului țării respective și nu pot fi deținuți sau urmăriți penal pe teritoriul niciunui alt stat membru;

D.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi echivalat cu un tribunal și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat drept „acuzat”(2);

E.  întrucât este de competența exclusivă a Parlamentului să decidă dacă să ridice sau nu imunitatea într-un anumit caz; întrucât Parlamentul poate ține seama în mod rezonabil de poziția deputatului în cauză la luarea deciziei de a-i ridica sau nu acestuia imunitatea(3);

F.  întrucât presupusa infracțiune nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea de către Lívia Járóka a funcțiilor sale de deputat în Parlamentul European și nu constituie o opinie sau un vot exprimate în cadrul funcțiilor de deputat în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât, în cazul de față, Parlamentul nu a putut identifica un caz de fumus persecutionis, și anume o prezumție suficient de serioasă și precisă că procedura a fost inițiată cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului;

1.  hotărăște să ridice imunitatea Líviei Járóka;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente din Belgia și Líviei Járóka.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115. (2) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266. (3) Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, punctul 28.

Decizia Parlamentului European din 25 martie 2021 privind cererea de ridicare a imunității lui Jean-François Jalkh (2020/2110(IMM))

P9_TA(2021)0092 A9-0051/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Jean‑François Jalkh din 16 iunie 2020, transmisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Paris în legătură cu o cauză pendinte în fața magistraților de instrucție referitoare la o anchetă judiciară pentru presupuse infracțiuni de abuz de încredere, fraudă organizată, fals și uz de fals în documente, angajare ilegală implicând nedeclararea unui angajat, deturnarea de fonduri publice și disimularea cu bună știință a deturnării de fonduri publice - cerere anunțată în plen la 8 iulie 2020,

–  în urma audierii lui Thierry Mariani, în locul lui Jean-François Jalkh, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019(1),

–  având în vedere articolul 26 din Constituția Republicii Franceze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0051/2021),

Α.  întrucât magistrații de instrucție au solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Jean-François Jalkh în vederea audierii sale în legătură cu infracțiunile penale de care este suspectat;

Β.  întrucât cererea de ridicare a imunității lui Jean-François Jalkh este legată de infracțiunile suspectate de abuz de încredere, fals și uz de fals în documente, fraudă organizată, muncă disimulată prin disimularea salariatului, deturnare de fonduri publice și disimularea cu bună știință a deturnării de fonduri publice, infracțiuni prevăzute și pedepsite la articolele 314-1 și 314-10, 321-2, 321-3, 321-4, 321-9 și 321-10, 441-1, 441-10 și 441-11, 313-1, 313-2, 313-3, 313-7, 313-8 și 313-9, 432-15 și 432-17 din Codul penal francez și L8221-1, L8221-5, L8224-1, L8224-3, L8224-4 și L8224-5 din Codul francez al muncii;

C.  întrucât, la 5 decembrie 2016, a fost deschisă o anchetă judiciară, în urma unei anchete preliminare inițiate ca urmare a unui denunț din partea Președintelui de atunci al Parlamentului European, din 9 martie 2015, cu privire la mai mulți asistenți parlamentari ai deputaților în Parlamentul European afiliați la Frontul Național;

D.  întrucât, în organigrama Frontului Național publicată în februarie 2015, figurau doar 15 deputați în PE (dintr-un total de 23), 21 de asistenți parlamentari locali și 5 asistenți parlamentari acreditați (dintr-un total de 54 de asistenți); întrucât unii dintre asistenții parlamentari și-au declarat ca loc de muncă sediul Frontului Național de la Nanterre, în unele cazuri declarând că erau angajați cu normă întreagă la sediul respectiv, deși își aveau reședința la distante cuprinse între 120 și 945 km de locul de muncă declarat; întrucât, în acest stadiu al anchetei, a reieșit că opt asistenți parlamentari nu au efectuat practic nicio activitate de asistență parlamentară sau au făcut-o doar în proporție foarte mică raportat la îndatoririle lor globale;

E.  întrucât investigațiile au dezvăluit, de asemenea, circumstanțe din care rezultă că este improbabil ca asistenții parlamentari în cauză să fi desfășurat cu adevărat activități în legătură cu Parlamentul European, în special următoarele:

F.  întrucât ancheta a arătat că Jean-François Jalkh a fost angajat ca asistent parlamentar local al lui Jean-Marie Le Pen din iulie 2009 până în aprilie 2014, cu normă întreagă, cu un salariu lunar brut de 3 011,14 EUR; întrucât, în același timp, a deținut mai multe funcții de conducere în cadrul Frontului National, fie succesiv, fie simultan, și a fost remunerat de două societăți diferite pentru auditarea conturilor de campanie; întrucât, la 29 ianuarie 2016, Secretarul General al Parlamentului European a decis să recupereze de la Jean-Marie LE PEN suma de 320 026,23 EUR, plătită de Parlament pentru contractul lui Jean-François Jalkh; întrucât diferitele căi de atac formulate împotriva acestei decizii au fost respinse, în special prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 martie 2018(2) și prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene din 28 noiembrie 2018(3);

G.  întrucât ancheta a arătat, de asemenea, că, în calitatea sa de deputat în Parlamentul European, Jean-François Jalkh a angajat o asistentă parlamentară locală cu normă întreagă între 1 iulie 2014 și 4 ianuarie 2016, cu excepția perioadei 24 august 2015-14 decembrie 2015, cu un salariu lunar brut de 2 950 EUR; întrucât nu a fost găsit niciun e-mail sau altă probă a activității acesteia de asistentă parlamentară; întrucât asistenta parlamentară în cauză a fost inclusă în schema de personal a Frontului Național publicată în februarie 2015 ca asistentă a vicepreședintelui responsabil de afaceri juridice, Jean-François Jalkh; întrucât, în perioada campaniei pentru alegerile din Franța din 2015 și a alegerilor municipale din 2014, au fost găsite e-mailuri în care aceasta se semna „Asistenta lui Jean-François Jalkh - Serviciul electoral”; întrucât au fost găsite și schimburi de e-mailuri din perioada iunie 2015 până pe 21 decembrie 2015, care arătau că lucra pentru campania electorală a lui Wallerand de Saint-Just, cap al listei Frontului Național la alegerile regionale în Île de France, deși contractul său de asistentă parlamentară nu fusese suspendat în acest scop decât între 24 august și 14 decembrie 2015; întrucât, pe 11 decembrie 2019, ea a fost pusă sub acuzare pentru disimulare în cunoștință de cauză a deturnării de fonduri publice;

H.  întrucât magistrații de instrucție consideră că este necesară audierea lui Jean-François Jalkh;

I.  întrucât, după ce a fost convocat pe 18 decembrie 2018 de către anchetatori și după ce și-a exprimat disponibilitatea, Jean-François Jalkh nu s-a înfățișat, iar avocatul său a cerut, cu patru zile înainte de data convenită a înfățișării, o amânare, indicând în același timp că Jean-François Jalkh dorește să se prevaleze de dreptul său de a păstra tăcerea; întrucât, deși avocatul său a confirmat printr-o scrisoare din 19 februarie 2019, că este dispus să fie audiat voluntar, Jean-François Jalkh a lipsit din nou la următoarea convocare a anchetatorilor, din 25 iunie 2019, fără a-și justifica în vreun fel absența; întrucât a refuzat apoi să se prezinte în fața magistraților de instrucție susmenționați, care-l chemaseră să se înfățișeze la 15 noiembrie 2019, invocându-și imunitatea parlamentară;

J.  întrucât, pentru a proceda la audierea lui Jean-François Jalkh cu privire la acuzațiile care i-au fost aduse, autoritatea competentă a depus o cerere de ridicare a imunității sale;

K.  întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi echivalat cu un tribunal și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat drept „acuzat”(4);

L.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr.7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul lor național, de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării respective;

M.  întrucât articolul 26 al doilea paragraf din Constituția franceză prevede că: „Niciun membru al parlamentului nu poate fi arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni penale sau a altei infracțiuni majore și nici nu i se poate aplica vreo măsură privativă sau restrictivă de libertate în lipsa unei autorizații din partea biroului camerei din care face parte. Această autorizare nu este necesară în caz de infracțiune gravă sau de flagrant delict ori de condamnare definitivă”;

N.  întrucât scopul imunității parlamentare este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare deschise în legătură cu activități desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;

O.  întrucât, în speță, Parlamentul nu a identificat dovada vreunui fumus persecutionis, adică elemente care să indice că procedura judiciară în cauză ar fi fost inițiată cu intenția de a aduce atingere activității sale politice ca deputat în Parlamentul European;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Jean‑François Jalkh;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților franceze și lui Jean‑François Jalkh.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115. (2) Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 7 martie 2018, Jean-Marie Le Pen/Parlamentul European, Cauza T-140/16, ECLI:EU:T:2018:122. (3) Ordonanța Tribunalului (Camera a patra) din 28 noiembrie 2018, Jean-Marie Le Pen/Parlamentul European, Cauza C-303/18 P, ECLI:EU:T:2018:962. (4) Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 608/2014 (10045/2020 – C9-0024/2021 – 2018/0132(APP))

P9_TA(2021)0093 A9-0047/2021

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament al Consiliului (10045/2020),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 311 al patrulea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (C9-0024/2021),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii(1),

–  având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom(2), în special articolul 10,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(3) și reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la Cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor(7),

–  având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 mai 2020 referitoare la noul cadru financiar multianual, resursele proprii și planul de redresare(8),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 16 septembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene(9),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru bugete (A9-0047/2021),

1.  aprobă proiectul de regulament al Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (JO L 433I, 22.12.2020, p. 28). (2) JO L 424, 15.12.2020, p. 1. (3) JO C 162, 10.5.2019, p. 51. (4) JO C 162, 10.5.2019, p. 71. (5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0226. (6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0449. (7) Texte adoptate, P9_TA(2019)0032. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0124. (9) Texte adoptate, P9_TA(2020)0220.

Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecții la regulamentul delegat al Comisiei din 19 februarie 2021 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014 în ceea ce privește normele referitoare la neconformitățile legate de sistemul de identificare și înregistrare a bovinelor, ovinelor și caprinelor și la calcularea nivelului sancțiunilor administrative cu privire la animalele declarate în cadrul schemelor de ajutoare pentru animale sau al măsurilor de sprijin legate de animale (C(2021)00993 – 2021/2566(DEA))

P9_TA(2021)0094 B9-0209/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2021)00993),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 26 februarie 2021 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecții la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală trimisă președintelui Conferinței președinților de comisie la 17 martie 2021,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(1), în special articolul 63 alineatul (4), articolul 64 alineatul (6), articolul 77 alineatul (7) și articolul 115 alineatul (5),

–  având în vedere articolul 111 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere că nu au fost formulate obiecții în termenul prevăzut la articolul 111 alineatul (6) liniuțele a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, termen care a expirat la 25 martie 2021,

A.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului(2) prevede că statele membre trebuie să instituie un sistem de identificare și de înregistrare a ovinelor și caprinelor, iar Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului(3) conține cerințe similare cu cele ale sistemului de identificare și înregistrare a bovinelor și întrucât este oportun să se alinieze normele privind luarea în considerare a neconformităților legate de sistemul de identificare și înregistrare a acestor trei categorii de animale;

B.  întrucât, ținând seama de evoluția sistemului integrat de administrare și control și din motive de simplificare, este oportun să se adapteze sancțiunile administrative în ceea ce privește schemele de ajutoare pentru animale și măsurile de sprijin legate de animale prevăzute de Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014(4), prin scutirea unui număr de până la trei animale considerate nedeterminate de aplicarea sancțiunilor administrative, precum și prin ajustarea nivelului sancțiunilor care trebuie aplicate în cazul în care mai mult de trei animale sunt considerate nedeterminate,

1.  declară că nu ridică obiecții față de regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549). (2) Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO L 5, 9.1.2004, p. 8). (3) Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Consiliului și al Parlamentului European din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului (JO L 204, 11.8.2000, p. 1). (4) Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO L 181, 20.6.2014, p. 48).

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la definirea politicii în domeniul educației digitale (2020/2135(INI))

P9_TA(2021)0095 A9-0042/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 14,

–  având în vedere articolul 2 din Protocolul la Convenția Consiliului Europei pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la educație,

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE(1),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru cultură și educație din 22 septembrie 2020 referitoare la viitorul educației europene în contextul COVID-19,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la educație în era digitală: dificultăți, șanse și învățăminte pentru elaborarea politicilor UE(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2018 privind modernizarea educației în UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la o nouă agendă pentru competențe în Europa(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 9 iunie 2020 privind conturarea viitorului digital al Europei(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2020 privind cadrele didactice și formatorii europeni pentru viitor(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2019 privind rolul esențial al politicilor de învățare pe tot parcursul vieții în înzestrarea societăților cu mijloacele necesare pentru a aborda tranziția tehnologică și tranziția către o economie verde în sprijinul unei creșteri durabile și favorabile incluziunii(8),

–  având în vedere recomandarea Consiliului din 22 mai 2018 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții(9),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 mai 2017 privind Cadrul european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții și de abrogare a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții(10),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 30 mai 2016 privind dezvoltarea competențelor media și a gândirii critice cu ajutorul educației și formării(11),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind parcursurile de actualizare a competențelor: noi oportunități pentru adulți(12),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2015 privind rolul educației preșcolare și al educației primare în stimularea creativității, a inovării și a competențelor digitale(13),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale(14),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027: Resetarea educației și formării pentru era digitală” (COM(2020)0624) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SWD(2020)0209),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 referitoare la crearea unui Spațiu european al educației până în 2025 (COM(2020)0625),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 privind Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței (COM(2020)0274),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 privind Planul de acțiune pentru educația digitală (COM(2018)0022),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2017 privind consolidarea identității europene prin educație și cultură (COM(2017)0673),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2017 cu privire la dezvoltarea școlilor și calitatea excelentă a predării pentru un început bun în viață (COM(2017)0248),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2016 privind îmbunătățirea și modernizarea educației (COM(2016)0941),

–  având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat „Reacția la COVID-19 în domeniul educației: un set de instrumente pentru implementarea strategiilor”,

–  având în vedere raportul OCDE intitulat „Perspectiva OCDE asupra competențelor în 2019: Reușita în lumea digitală”,

–  având în vedere raportul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), intitulat „Competențe pentru o lume conectată”,

–  având în vedere raportul Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale din 4 iunie 2020 intitulat „Decalajul digital în perioada COVID-19 în cazul cursanților EFP din Europa expuși riscurilor”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A9-0042/2021),

A.  întrucât o educație de calitate, incluzivă, echitabilă și finanțată corespunzător este un factor esențial al tranziției ecologice și al celei digitale; întrucât educația reprezintă o investiție în viitorul nostru comun, contribuind la coeziunea socială, la o creșterea economică sustenabilă, la crearea de locuri de muncă și la ocuparea forței de muncă și, prin urmare, la o societate echitabilă; întrucât educația este un instrument esențial pentru dezvoltarea individuală și realizarea personală și crește participarea la viața democratică;

B.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este o valoare fundamentală a UE, consacrată la articolele 8 și 19 din TFUE;

C.  întrucât tehnologiile digitale remodelează societatea, astfel încât competențele digitale de bază și alfabetizarea digitală au devenit acum esențiale pentru toți cetățenii;

D.  întrucât primul principiu al Pilonului european al drepturilor sociale subliniază importanța menținerii și a dobândirii competențelor pentru asigurarea „egalității de șanse și a accesului pe piața forței de muncă” și stipulează că „orice persoană are dreptul la educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții favorabilă incluziunii și de înaltă calitate pentru a dobândi și a menține competențe care îi permit să participe pe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă”;

E.  întrucât stăpânirea unor competențe transversale de bază, cum ar fi competențele numerice, gândirea critică și competențele de comunicare socială, este o condiție esențială pentru asimilarea competențelor digitale; întrucât, în același timp, va exista o nevoie din ce în ce în ce mai mare de competențe digitale, cum ar fi în codificare, logistică și robotică, care vor avea efecte nu numai asupra cursurilor de informatică, ci asupra programei de învățământ în ansamblu; întrucât Cadrul competențelor digitale pentru cetățeni recunoaște importanța competențelor non-tehnice, printre care comunicarea, colaborarea și crearea de conținut, care sunt adesea predate în cadrul științelor umaniste, artelor și științelor sociale; întrucât o abordare interdisciplinară a studiului în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) poate conduce la soluții digitale mai bune și mai centrate pe om;

F.  întrucât educația de bază în domeniul igienei cibernetice, al securității cibernetice, al protecției datelor și al alfabetizării mediatice trebuie să fie adecvată vârstei și orientată către dezvoltarea elevilor, pentru a-i ajuta să devină cursanți avizați, cetățeni activi, utilizatori de internet și factori de decizie ai unei societăți digitale democratice, să ia decizii în cunoștință de cauză, să fie conștienți de riscurile asociate internetului, cum ar fi dezinformarea online, hărțuirea și încălcarea securității datelor cu caracter personal, și să fie în măsură să le contracareze; întrucât în programa de predare ar trebui introduse programe didactice legate de securitatea cibernetică;

G.  întrucât transformarea digitală schimbă și piața muncii, preconizându-se, conform estimărilor Comisiei(15), că pe viitor, în unele categorii profesionale, la 90 % dintre locurile de muncă va fi necesară o formă sau alta de competențe digitale, iar 65 % dintre copiii care încep acum învățământul primar vor lucra probabil în locuri de muncă care nu există încă; întrucât cererea de competențele digitale avansate este mare, ceea ce va implica probabil o concentrare crescută asupra domeniilor STIAM;

H.  întrucât trebuie analizat exhaustiv impactul noilor tehnologii, cum ar fi robotica și IA, asupra ocupării forței de muncă; întrucât este deja clar că un nivel bun de competențe digitale devine rapid o cerință universală necesară pentru locurile de muncă care până acum nu aveau nicio legătură, sau prea puține, cu mediul digital, inclusiv în munca manuală; întrucât recalificarea și perfecționarea sunt necesare pentru a permite oamenilor să se adapteze la nevoile și realitățile în schimbare ale unei piețe a muncii din ce în ce mai digitalizate; întrucât trecerea la munca la distanță determinată de pandemia de COVID-19 a adus noi provocări, legate de noi competențe digitale, comunicare și altele; întrucât angajatorii ar trebui să ofere angajaților cursuri de formare digitală și echipamente digitale, acordând atenție nevoilor specifice, printre care și asigurarea unor adaptări rezonabile pentru persoanele cu dizabilități; întrucât sectorul educației și formării profesionale (EFP) are un rol esențial în înzestrarea viitorilor lucrători cu competențele și calificările de care au nevoie pentru o piață a muncii evolutivă;

I.  întrucât 42 % dintre europeni încă nu au competențe digitale de bază(16), cu diferențe semnificative în interiorul statelor membre și între acestea, dar și în funcție de statutul socioeconomic, vârstă, gen, venit, nivelul de educație și locul de muncă; întrucât doar 35 % dintre persoanele cu vârsta între 55 și 74 de ani au competențe digitale de bază, față de 82 % dintre persoanele cu vârsta între 16 și 24 de ani(17), ceea ce face ca persoanele în vârstă să fie mai vulnerabile la excluziunea digitală; întrucât Agenda pentru competențe urmărește ca 70 % dintre persoanele cu vârsta între 16 și 74 de ani să dispună de competențe digitale de bază până în 2025, o creștere medie de două puncte procentuale pe an, față de creșterea anuală de 0,75 puncte procentuale între 2015 și 2019; întrucât, atât timp cât există un decalaj atât de mare în nivelurile competențelor de bază, cursanții nu se vor afla niciodată într-o situație de egalitate pentru a dobândi competențe digitale;

J.  întrucât există încă inegalități în ceea ce privește accesul la infrastructura și echipamentele digitale, zonele rurale și îndepărtate și zonele urbane defavorizate suferind adesea de o conectivitate deficitară, iar gospodăriile cu venituri mai mici adesea nu au acces la calculatoare; întrucât 10 % dintre gospodăriile din zonele rurale ale UE nu au acces la conexiuni fixe la internet și alte 41 % nu beneficiază de acoperire în bandă largă;

K.  întrucât există un decalaj de gen de 11 % în privința competențelor digitale(18); întrucât, potrivit Eurostat, doar o treime dintre absolvenții din domeniile STIM sunt femei, deși acestea reprezintă 54 % dintre studenții din învățământul superior; întrucât atitudinea față de disciplinele STIM nu diferă între băieți și fete în învățământul primar, dar interesul fetelor pare să scadă de la vârsta de 15 ani; întrucât mai puțin de trei la sută dintre adolescente își exprimă interesul de a urma o carieră în domeniul TIC;

L.  întrucât disparitățile de gen în educație și formare se traduc la locul de muncă, doar 17 % din locurile de muncă din sectorul TIC fiind ocupate de femei, iar ponderea bărbaților care lucrează într-un sector digital fiind de 3,1 ori mai mare decât cea a femeilor(19); întrucât disparitatea de gen este deosebit de evidentă în sectorul IA, unde doar 22 % dintre profesioniștii de la nivel mondial sunt femei; întrucât aceste disparități au un impact asupra șanselor femeilor de a lucra în sectoare bine plătite și orientate spre viitor și limitează, de asemenea, diversitatea în sectorul digital, de exemplu în ceea ce privește proiectarea tehnologiei;

M.  întrucât este important să fie înțeleși factorii care influențează alegerile în educație și carieră ale fetelor și femeilor, inclusiv prejudecățile de gen, precum și ca ele să fie motivate să urmeze studii și cariere STIM și TIC; întrucât, în acest sens, trebuie dezvoltate mai multe soluții de orientare profesională;

N.  întrucât tehnologiile digitale au un potențial important pentru profesori, formatori, educatori și cursanți în toate sectoarele și structurile educaționale, în măsura în care sunt tehnologii accesibile, deschise, sociale și personalizate, care pot genera parcursuri de învățare mai incluzive; întrucât utilizarea inteligentă a tehnologiilor digitale, bazată pe metode de predare inovatoare și pe capacitarea cursanților, poate oferi cetățenilor competențe de bază pentru viață, cum ar fi gândirea creativă, curiozitatea și aptitudinile de soluționare a problemelor; întrucât utilizarea tehnologiei digitale nu trebuie considerată niciodată ca măsură de reducere a costurilor; întrucât libertatea cadrelor didactice de a alege cea mai bună combinație de metode și conținuturi de predare trebuie să rămână în centrul procesului educațional;

O.  întrucât interacțiunea dintre profesori și elevi este esențială pentru binele și dezvoltarea studenților, iar învățarea în persoană trebuie, prin urmare, să rămână în centrul ofertei de educație; întrucât instrumentele și tehnologiile digitale nu pot se pot substitui rolului profesorului, însă oferă o serie de beneficii complementare învățării în persoană, inclusiv sub forma unor modele hibride de educație; întrucât utilizarea excesivă a tehnologiei și a echipamentelor digitale poate cauza probleme, cum ar fi privarea de somn, dependența și un stil de viață sedentar; întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită copiilor mai mici și cursanților cu nevoi educaționale speciale sau cu dizabilități, pentru care învățarea online reprezintă o provocare deosebită;

P.  întrucât tehnologiile digitale ar trebui să fie introduse într-un mod axat pe cursant, adecvat vârstei și orientat către dezvoltare; întrucât strategiile de învățare digitală trebuie să ia în considerare cercetările privind efectele pe care utilizarea timpurie a tehnologiei digitale le poate avea asupra dezvoltării copiilor de vârstă mică;

Q.  întrucât dezvoltarea infrastructurii și a tehnologiilor digitale în educație necesită investiții publice semnificative, inclusiv în personalul IT din instituțiile de învățământ; întrucât investițiile private contribuie, de asemenea, în mod substanțial la dezvoltarea soluțiilor de învățare online;

R.  întrucât accesul la infrastructura digitală, inclusiv la internetul de mare viteză și echipamente și conținuturi de înaltă calitate, adaptate nevoilor educaționale, este o condiție necesară pentru învățarea digitală; întrucât pandemia de COVID-19 și tranziția digitală bruscă către educația la distanță sau online au evidențiat decalajele în ceea ce privește accesul și conectivitatea în interiorul statelor membre și între acestea, cu efecte diferite asupra diferitelor sectoare ale educației; întrucât 32 %(20) dintre elevii și studenții din unele state membre nu au avut acces la internet și la instrumente digitale în timpul izolării impuse în timpul pandemiei de COVID-19, în primăvara anului 2020;

S.  întrucât trecerea bruscă la învățarea online și la distanță a relevat, de asemenea, nepregătirea sistemelor educaționale din majoritatea regiunilor Europei și insuficiența competențelor digitale ale profesorilor, educatorilor, părinților și cursanților, și a capacității lor de a utiliza tehnologiile digitale eficient și în siguranță; întrucât, înainte de criză, doar 39 % dintre profesorii din UE se simțeau bine sau foarte bine pregătiți să utilizeze tehnologiile digitale în procesul de predare, cu diferențe semnificative între statele membre; întrucât profesorii au demonstrat, cu toate acestea, că se pot adapta la schimbările profunde din sistemele de învățământ dacă dispun de suficientă flexibilitate și autonomie și dacă utilizează optim potențialul de inovare al învățământului online și la distanță;

T.  întrucât trecerea la învățământul online și la distanță a exacerbat inegalitățile existente, lăsând și mai mult în urmă cursanții defavorizați, vulnerabili sau cu dizabilități, crescând rata abandonului școlar timpuriu în toate sectoarele educației și aducând la lumină absența consilierii și a asistenței sociale în mediul digital; întrucât inegalitățile în copilăria timpurie au un impact negativ asupra rezultatelor școlare și asupra perspectivelor de angajare ulterioare; întrucât este imperios necesară creșterea calității și îmbunătățirea incluziunii educației online;

U.  întrucât pandemia de COVID-19 va determina schimbări profunde ale modului nostru de viață și evidențiază necesitatea de a oferi tuturor o educație de calitate la scară largă, pentru a fi pregătiți pentru eventualele crize viitoare, pentru a crește reziliența pe termen lung a sistemelor de învățământ și pentru a pune bazele unei tranziții digitale reușite;

V.  întrucât conținutul învățământului și organizarea sistemelor de învățământ reprezintă o competență națională, dar noile provocări impun o coordonare eficientă și, după caz, politici și instrumente de educație digitală ale Uniunii Europene pe termen mediu și lung, ca dimensiune importantă a Spațiului european al educației;

W.  întrucât, adesea, disponibilitatea educației online de calitate nu este doar o alternativă, ci singura opțiune pentru anumite grupuri precum cele care lucrează cu normă întreagă sau pentru șomerii din regiunile rurale și îndepărtate sau pentru persoanele cu dizabilități;

X.  întrucât educația reprezintă o investiție în viitor și un instrument important pentru dezvoltarea și autorealizarea fiecărei persoane; întrucât educația digitală ar putea contribui la contracararea unor provocări precum dezinformarea, radicalizarea, furtul de identitate și de date, hărțuirea cibernetică și înșelăciunile online; întrucât educația, formarea și învățarea pe tot parcursul vieții vor avea un rol esențial în tranziția justă către economia digitală;

Planul de acțiune revizuit pentru educația digitală: viziune, guvernanță, finanțare și măsurarea performanței

1.  subliniază că o abordare bazată pe drepturi a educației digitale, în conformitate cu Pilonul european al drepturilor sociale, trebuie să constituie principiul director al politicii de educație digitală, pentru a garanta că dreptul la o educație incluzivă și de calitate pentru toți va deveni realitate; subliniază că redresarea și revitalizarea post-pandemie a politicii de educație este indisolubil legată de alte provocări cu care se confruntă Uniunea și întreaga lume, iar politica în domeniul educației digitale trebuie corelată cu alte domenii de politică pentru a promova o societate mai incluzivă, cu un echilibru de gen mai bun, mai inovatoare și mai ecologică;

2.  salută, în această privință, Planul de acțiune actualizat pentru educația digitală, sfera sa de aplicare extinsă și ambiția sa crescută, cu obiective specifice care vizează în special lacunele persistente în ceea ce privește competențele digitale, promovarea unei educații informatice de calitate și o mai bună conectivitate în școli, ca încă un pas înainte către o strategie mai cuprinzătoare în materie de competențe și educație digitală; consideră că planul va fi un succes dacă, la finalizarea sa, educația digitală va deveni cu adevărat o parte a politicii educaționale, cu rezultate clare, consecvente și pozitive în ceea ce privește disponibilitatea, accesul, calitatea și echitatea în întreaga Uniune; recunoaște punctele de plecare diferite ale statelor membre în acest proces, care ar trebui luate în considerare la aplicarea planului;

3.  salută decizia de a alinia planul la cadrul financiar multianual (CFM) pe șapte ani, pentru că permite o perspectivă pe termen mai lung și corelează planul cu instrumentele de finanțare din domeniu; subliniază importanța planului în realizarea Spațiului european al educației și reciproc, importanța Spațiului european al educației în realizarea planului, care ar trebui să asigure transparență și responsabilitate în aplicare;

4.  remarcă, cu toate acestea, că realizarea efectivă a planului depinde de coordonarea între o gamă largă de programe și între statele membre; invită Comisia să asigure o sinergie reală între diferitele programe și o coordonare mai coerentă și mai eficientă între toate politicile relevante din domeniul educației digitale la nivelul UE, în vederea reducerii fragmentării și a evitării suprapunerilor între instrumentele și politicile de finanțare naționale și europene, crescându-le astfel impactul;

5.  atrage atenția asupra contribuției fondurilor structurale și de investiții europene, a Mecanismului pentru interconectarea Europei, a programului Orizont Europa, a Corpului european de solidaritate, a programului Europa creativă și a programului Erasmus + la finanțarea diferitelor aspecte ale planului; salută majorarea semnificativă a bugetului pentru programul Erasmus+ și consideră că acesta nu trebuie suprasolicitat prin noi ambiții politice, având în vedere că scopul principal trebuie să fie cel de a-l face mai incluziv;

6.  subliniază importanța priorităților de investiții „Conectare” și „Recalificare și perfecționare” din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență pentru a impulsiona agenda educației digitale; încurajează statele membre să aloce educației cel puțin 10 % din finanțarea instrumentului; își reiterează poziția, încurajând statele membre să crească în mod semnificativ cheltuielile publice pentru educație, recunoscând rolul esențial al acesteia în consolidarea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și stimularea rezilienței economice și sociale; reamintește, de asemenea, că cel puțin 20 % din fondurile care urmează a fi alocate în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență sunt destinate tranziției digitale și invită insistent statele membre să utilizeze fondurile din cadrul mecanismului pentru a consolida capacitatea digitală a sistemelor de învățământ, investind, de exemplu, în infrastructura digitală pentru școli, elevi și grupuri vulnerabile, în special în zonele excluse;

7.  subliniază valoarea proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare (PPAP) inițiate de Parlament pentru a asigura o mai bună cooperare la nivelul Uniunii în remedierea decalajelor educaționale dintre statele membre, regiuni și zonele rurale și urbane, cum ar fi noua acțiune pregătitoare pentru creșterea accesibilității instrumentelor educaționale în zonele și comunitățile cu conectivitate sau acces redus la tehnologii; solicită integrarea PPAP reușite în programele Uniunii; salută, în această privință, includerea unei acțiuni de alfabetizare mediatică în noul program Europa Creativă, pe baza proiectului-pilot și a acțiunii pregătitoare reușite „Educația în domeniul mediatic pentru toți” și solicită o finanțare suficientă pentru ca noua acțiune să fie eficientă;

8.  ia act de faptul că noul plan stabilește obiective specifice pentru a remedia lacunele persistente în educația digitală, cum ar fi cele legate de conectivitatea, competențe digitale și conținutul educațional online; salută evaluarea planului planificată de Comisie la jumătatea perioadei și intenția sa de a intensifica colectarea datelor; invită Comisia să dezvolte un sistem de monitorizare cuprinzător pentru toate politicile în domeniul educației digitale, care ar trebui să fie utilizat pentru a face schimb de bune practici în UE și a contribui la evaluarea la jumătatea perioadei până în 2024; reafirmă necesitatea unui calendar clar de aplicare și a unor repere și etape clare, care să fie prezentate atât Parlamentului, cât și Consiliului; este în continuare convins că planul necesită o guvernanță și o coordonare mai clare, în care Parlamentul ar trebui să fie implicat, pentru a monitoriza în permanență evoluțiile și performanțele; invită, prin urmare, Comisia să înființeze un for care să reunească statele membre, Parlamentul, actorii importanți ai sectorului și experți, inclusiv furnizori de servicii educaționale și organizații ale societății civile;

9.  cere insistent Comisiei să crească rolul și vizibilitatea educației, inclusiv a educației digitale, în cadrul Semestrului european și să aibă în atenție trimiteri la impactul economic al educației, pentru a include obiective sociale și calitatea ofertei educaționale; observă că statele membre vor ieși din criza provocată de pandemia de Covid-19 cu niveluri ale datoriei fără precedent; evidențiază că clasificarea educației ca o cheltuială în contabilitatea națională a condus uneori, în crizele anterioare, la o reducere considerabilă a bugetelor pentru educație; subliniază că tranziția digitală în educație nu va fi posibilă fără o investiție considerabilă;

10.  remarcă faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 a arătat că statele membre trebuie să-și coordoneze mai eficient politicile și măsurile din domeniul educației digitale și să facă schimb de bune practici, printr-o abordare pluripartită a politicii în domeniul educației, pentru a se asigura că aceasta răspunde nevoilor cetățenilor UE și că este centrată pe cursanți; salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a crea un Centru european pentru educația digitală, ca prim pas către un proces de creare în comun și un sistem de monitorizare continuă care să conecteze strategiile naționale și regionale de educație digitală și să implice principalii actori și experți, inclusiv organizații ale societății civile, reprezentând diferite perspective din cadrul și din afara învățământului general; consideră că noul centru oferă un canal prin care statele membre ar trebui să promoveze cooperarea între instituțiile de învățământ și de formare pentru a îmbunătăți oferta de educație digitală; salută în special ambiția de a folosi centrul pentru a stabili un dialog strategic cu statele membre privind factorii favorizanți esențiali pentru o educație digitală reușită, în perspectiva unei recomandări a Consiliului; invită insistent Comisia să acționeze rapid pentru a devansa data publicării proiectului de recomandare în 2021;

11.  invită Comisia, respectând principiul subsidiarității, să supervizeze implementarea la nivel național și să asigure o reprezentare echitabilă și independența în cadrul centrelor, al serviciilor de consultanță și al consultărilor cu actorii implicați; invită Comisia să implice pe deplin Parlamentul în extinderea centrelor europene și naționale și a serviciilor de consultanță, precum și în desemnarea actorilor relevanți; reamintește Comisiei ca, la elaborarea conceptului de platformă europeană de schimb pe care o preconizează, să evite suprapunerile și duplicările cu obiectivele centrului;

12.  subliniază că Uniunea Europeană trebuie să acționeze ca o referință globală în ceea ce privește educația digitală de calitate și invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu instituțiile globale și regionale și cu actorii din acest sector pentru a crește accesul la educația digitală de calitate în întreaga lume;

13.  subliniază rolul esențial al cercetării în realizarea planului și în dezvoltarea unei educații digitale eficace și adecvate pentru toți și salută recunoașterea de către Comisie a acestui lucru; invită Comisia și statele membre să investească mai mult în cercetarea interdisciplinară, pentru a evalua impactul pe termen lung al digitalizării asupra învățării și eficacitatea politicilor de educație digitală, contribuind astfel la conceperea și aplicarea lor în viitor, inclusiv prin anticiparea unor noi tipuri de locuri de muncă și competențe și prin ajustarea în consecință a programelor de învățământ; subliniază că este necesară cercetarea continuă a diferitelor efecte ale tehnologiilor digitale asupra educației și dezvoltării copiilor, creându-se legături între științele educației, pedagogie, psihologie, sociologie, neuroștiințe și informatică, pentru a se ajunge la o înțelegere cât mai profundă a modului în care mintea copiilor și a adulților răspunde mediului digital și a problemelor pe care le-ar putea genera educația digitală;

Promovarea unui ecosistem educațional digital de înaltă performanță

14.  subliniază că pandemia de COVID-19 a demonstrat că nu toți cursanții pot accesa și, prin urmare, beneficia de educația digitală și de învățarea la distanță și online; constată că există discrepanțe între statele membre și în interiorul acestora și că acestea au un impact disproporționat asupra persoanelor care provin din medii defavorizate și a celor care locuiesc în zone îndepărtate sau rurale; regretă decalajul digital persistent din Uniune; regretă că, în unele state membre, eforturile de a asigura accesul la o educație digitală de calitate au eșuat, prea mulți elevi neavând acces la educație timp de mai multe luni; este de acord cu analiza Comisiei, potrivit căreia accesul rapid și fiabil la internet și la echipamente digitale de calitate în instituțiile de învățământ, în contexte non-formale și la domiciliu, constituie condiții necesare pentru o educație digitală eficace; subliniază că, în mod similar, anumite state membre sunt foarte avansate în ceea ce privește furnizarea infrastructurii și a echipamentelor digitale și, prin urmare, în furnizarea de soluții de educație digitală; subliniază necesitatea de a combate decalajul digital ca prioritate absolută și consideră că parteneriatele public-privat, bazate pe nevoile instituțiilor de învățământ, pot accelera ritmul de furnizare a soluțiilor;

15.  insistă că banda largă ar trebui să fie considerată un bun public și că infrastructura sa ar trebui să fie finanțată în mod corespunzător pentru a se asigura că este universal accesibilă și la prețuri abordabile, acesta fiind un pas esențial în eliminarea decalajului digital; constată, de asemenea, potențialul pe care l-ar putea oferi implementarea 5G și invită Comisia să studieze contribuția potențială a 5G la inițiativele de educație digitală; solicită măsuri specifice și scheme de finanțare pentru a îmbunătăți accesul tuturor instituțiilor de învățământ, în special al celor din zonele îndepărtate, rurale și montane cu conectivitate redusă și acces limitat la tehnologiile emergente, cum ar fi inteligența artificială (IA), robotica, tehnologia blockchain, sursele deschise, noile dispozitive educaționale sau ludificarea, având în vedere importanța și potențialul lor din ce în ce mai mari;

16.  salută accentul pus de plan pe sprijinirea conectivității la nivel școlar și universitar prin Mecanismul pentru interconectarea Europei și eforturile de a face cunoscute oportunitățile de finanțare din partea UE; invită Comisia să colaboreze îndeaproape cu statele membre, cu autoritățile locale și cu actorii implicați pentru ca sprijinul UE să fie interconectat cu schemele naționale, în special în vederea ajutării grupurilor dezavantajate; invită Comisia să direcționeze sprijinul dincolo de școli pentru a ajunge la toate instituțiile de învățământ formal și non-formal; reamintește necesitatea ca instituțiile de învățământ să beneficieze de sprijin din partea personalului instruit pentru a supraveghea rețelele și aplicațiile și pentru a oferi formare și asistență în domeniul protecției datelor;

17.  subliniază că este important ca Uniunea să preia inițiativa în domeniul educației digitale prin facilitarea accesului la inovații și tehnologii pentru profesori, cursanți și părinți; solicită, în acest sens, noi inițiative în domeniul educației, prin utilizarea deplină a noilor tehnologii, cum ar fi IA și robotica, care vor spori, de asemenea, gradul de conștientizare cu privire la oportunitățile și provocările asociate acestora în mediile educaționale; reamintește că ar trebui asigurată o abordare etică și centrată pe factorul uman pentru utilizarea IA și a roboticii; ia act de faptul că utilizarea inteligentă a IA poate ușura volumul de muncă al personalului, poate spori nivelul de atractivitate al conținutului educațional, poate facilita învățarea într-o serie de discipline și poate sprijini metode de predare mai personalizate, adaptate la nevoile fiecărui student; este preocupat de lipsa în Uniune a unor programe de învățământ superior și a unor cercetări specifice IA, ceea ce riscă să submineze avantajul competitiv al UE; solicită intensificarea investițiilor publice în IA;

18.  încurajează Comisia Europeană și statele membre să ofere școlilor (profesori și elevi) nu numai sprijin tehnic și conexiuni internet, ci și un sprijin necesar pentru programe informatice sigure și fiabile și să promoveze modele flexibile de educație și sprijin pentru cursanții la distanță, utilizând mijloace precum resursele electronice, materialele electronice, materialele video, mentoratul electronic și formarea online gratuită; subliniază, în acest sens, că instituțiile culturale și comunitare locale, cum ar fi bibliotecile și muzeele, sunt furnizori esențiali ai unor astfel de resurse digitale; avertizează cu privire la efectele negative ale dependenței de furnizori a resurselor educaționale asupra independenței pedagogice și invită Comisia și statele membre să garanteze o astfel de independență față de orice interferență sau interese; insistă asupra necesității unui ecosistem de educație digitală deschis și transparent în ceea ce privește conținutul, dispozitivele și tehnologiile; subliniază că tehnologiile deschise sprijină un sentiment de cooperare și că soluțiile gratuite și cu sursă deschisă, reutilizarea conținutului în domeniul public și soluțiile interoperabile hardware și software sporesc accesul și creează un spațiu digital mai echilibrat;

19.  subliniază necesitatea de a recunoaște principiile juridice și etice legate de proprietatea intelectuală în contextul creării și difuzării mai multor conținuturi digitale educaționale; salută și susține rețeaua pentru proprietatea intelectuală în educație, gestionată de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, și încurajează dezvoltarea competențelor legate de proprietatea intelectuală în rândul cursanților și al cadrelor didactice; reamintește excepția de la drepturile de autor în ceea ce privește utilizarea operelor și a altor obiecte protejate în activitățile didactice digitale și transfrontaliere, prevăzută la articolul 5 din Directiva (UE) 2019/790;

20.  atrage atenția asupra unor inițiative inovatoare interesante, care fac mediul și locul de joacă online sigur, interesant și distractiv, în fiecare etapă a educației; subliniază că este important să se reunească abordările pedagogice, cognitive și psihologice ale educației și să se adapteze în consecință formatele online și offline; ia act, în acest sens, de abordarea propusă în strategia europeană pentru educația și îngrijirea copiilor preșcolari;

21.  reamintește importanța de a oferi cadrelor didactice, elevilor și părinților un conținut educațional digital de înaltă calitate și accesibil din surse diversificate și încurajează statele membre să aloce fonduri pentru achiziționarea de resurse educaționale digitale profesioniste și sigure, dezvoltate cu ajutorul inovării europene, inclusiv un conținut educațional de calitate creat împreună cu experți; invită statele membre să promoveze inițiative care să permită întreprinderilor și organizațiilor societății civile să partajeze inovarea de înaltă tehnologie cu comunitatea educațională;

22.  consideră că Uniunea poate juca un rol esențial în facilitarea dezvoltării și a punerii la dispoziție a unui conținut educațional de înaltă calitate; ia act cu satisfacție de numărul din ce în ce mai mare de platforme digitale de educație create pentru a permite accesul la resurse și la schimbul de bune practici, cum ar fi eTwinning, Platforma electronică pentru învățarea în rândul adulților în Europa (EPALE) și School Education Gateway; invită Comisia să promoveze și să extindă în continuare astfel de inițiative de succes prin intermediul unor programe relevante, cum ar fi Invest EU și Erasmus +, și invită statele membre să valorifice mai bine potențialul acestora; consideră că Platforma europeană de schimburi are potențial ca instrument pentru a asigura o mai bună cooperare între părțile interesate și actorii din domeniul educației la nivel european și invită Comisia să finalizeze rapid studiul său de fezabilitate planificat;

23.  încurajează statele membre să adopte inovarea și tehnologiile digitale în sistemele lor de educație și formare într-un mod inteligent, centrat pe cursant, pentru a realiza o abordare eficace a învățării mixte pe viitor; reamintește, cu toate acestea, importanța fundamentală a educației personale și subliniază că instrumentele digitale ar trebui utilizate pentru a completa și a îmbunătăți predarea în clasă; consideră că este necesar să se reflecteze asupra impactului negativ pe care o perioadă mai îndelungată petrecută în fața unui ecran îl are asupra bunăstării cursanților; subliniază că pandemia de COVID-19 a scos la iveală lacune clare în ceea ce privește oferta educațională, pe care învățarea online nu le poate completa cu ușurință și trebuie să le abordeze în continuare, în special în ceea ce privește mesele școlare, consilierea și exercițiile fizice;

Consolidarea abilităților și competențelor digitale pentru transformarea digitală

24.  consideră că adoptarea și maximizarea potențialului tehnologiilor digitale trebuie să meargă mână în mână cu modernizarea programei existente și cu metodele existente de predare și de învățare; subliniază, în acest sens, importanța acordării de sprijin financiar pentru cursurile de formare destinate profesorilor; insistă așadar să se acorde o mai mare atenție formării accesibile a cadrelor didactice, deoarece planul este conceput astfel încât profesorii și educatorii nu numai să aibă competențe digitale, ci să le poată și preda; încurajează, în acest sens, realizarea de investiții în cursuri de specializare în competențele de predare digitală atât pentru profesori, cât și pentru profesioniștii din domeniul informatic care aspiră să predea; subliniază valoarea mentoratului ca instrument de formare și dezvoltare; subliniază rolul esențial al programului Erasmus+ și al mobilității profesorilor pentru dobândirea de competențe; ia act de potențialul viitoarei Academii de profesori și invită Comisia să prezinte Parlamentului un concept clar și un buget clar; solicită o inițiativă paneuropeană de dezvoltare a unor noi metode pedagogice și de evaluare pentru mediul digital, care să recunoască provocările digitale specifice, precum învățarea asincronă și importanța încurajării abordării critice;

25.  subliniază rolul din ce în ce mai important pe care îl joacă părinții, familiile și tutorii în învățământul la distanță și necesitatea ca aceștia să aibă competențe bune în materie de internet, digitale și tehnice, precum și un echipament adecvat și solicită să li se ofere mecanisme speciale de formare profesională și susținere; subliniază necesitatea de a sprijini familiile cu instrumente digitale pentru a spori accesul la educația la distanță; invită Comisia să realizeze un studiu specific privind educația parentală digitală(21) pentru a dezvolta o abordare coerentă și eficace în toate statele membre pentru a ajuta părinții;

26.  subliniază provocarea reprezentată de conținutul și activitățile dăunătoare și ilegale din mediul digital, inclusiv în ceea ce privește sănătatea mintală și bunăstarea, cum ar fi hărțuirea online, inclusiv amenințările cibernetice și hărțuirea pe internet, pornografia infantilă și ademenirea, încălcarea securității datelor și a vieții private, jocurile online periculoase, dezinformarea; salută astfel cu precădere atenția sporită acordată alfabetizării digitale și informaționale prin educație și formare, în planul revizuit; consideră că profesioniștii din domeniul sănătății, instituțiile de învățământ, societatea civilă și furnizorii de educație non-formală, în parteneriat cu părinții, trebuie să elaboreze o programă de învățământ adaptată vârstei, care să le permită cursanților să facă alegeri în cunoștință de cauză și adecvate și să evite comportamentele dăunătoare;

27.  reamintește că este esențial ca oamenii să dispună de instrumentele și competențele necesare pentru a face față diferitelor amenințări din mediul digital și, în special, pentru a detecta și a evalua critic dezinformarea și știrile false; salută, în acest sens, adoptarea rapidă a recentului Plan de acțiune pentru mass-media și accentul pus de acesta pe educația în domeniul mass-mediei și invită Comisia să revizuiască periodic Codul de bune practici privind dezinformarea și să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că platformele de comunicare socială combat dezinformarea online; așteaptă cu interes orientările planificate pentru profesori și personalul didactic privind promovarea alfabetizării digitale și combaterea dezinformării; invită Comisia să dea dovadă de mai multă ambiție și să coopereze cu părțile interesate de la nivel național și local pentru a lansa campanii de alfabetizare digitală la scară largă; remarcă importanța inițiativelor existente de promovare pe scară largă, precum Săptămâna UE a programării și Ziua pentru un internet mai sigur;

28.  subliniază că orice progres în domeniul educației digitale trebuie să fie însoțit de un cadru solid de protecție a datelor și să evite orice exploatare comercială a datelor cursanților; subliniază că datele minorilor trebuie să beneficieze de cel mai înalt nivel de protecție, inclusiv în scopuri de cercetare și de predare; invită Comisia să abordeze, în cooperare cu Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD), natura specifică a datelor educaționale și a datelor referitoare la elevi și cursanți;

29.  subliniază că competențele tradiționale, umaniste și non-tehnice, cum ar fi competențele sociale, empatia, soluționarea problemelor și creativitatea, ar trebui să fie stimulate în continuare în cadrul eforturilor de predare a competențelor și alfabetizării digitale, în special prin campanii de alfabetizare digitală la scară largă; subliniază importanța dimensiunii digitale a educației cetățenești și regretă nivelul limitat de ambiție al noului Plan de acțiune pentru educația digitală în ceea ce privește promovarea cetățeniei digitale;

30.  reamintește necesitatea unor competențe digitale avansate și încurajează statele membre să instituie programe naționale în domeniul educației care să promoveze creșterea numărului de studenți și de absolvenți în domeniul tehnologiei informației; subliniază că astfel de cursuri ar putea fi desfășurate sub umbrela companiilor de tehnologii de vârf și a universităților;

31.  subliniază importanța educației verzi și a educației cu privire la mediu și solicită elaborarea unei programe concepute special pentru toată Europa, care să țină seama de impactul educației digitale asupra mediului;

32.  subliniază că, în conformitate cu Acordul-cadru al partenerilor sociali europeni privind digitalizarea, întreprinderile care utilizează tehnologii noi și emergente au responsabilitatea de a asigura recalificarea și perfecționarea corespunzătoare tuturor angajaților vizați, astfel încât aceștia să poată învăța cum să utilizeze instrumentele digitale, să se adapteze la nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă și să rămână în câmpul muncii; subliniază rolul partenerilor sociali prin intermediul unor acorduri colective în ceea ce privește definirea și reglementarea competențelor digitale și a formării continue, în identificarea nevoilor în materie de competențe, în dezvoltarea formării la locul de muncă și în actualizarea programelor de educație și formare; reamintește noile realități profesionale generate de pandemie, cum ar fi munca la distanță, și încurajează instituțiile de învățământ și formare și angajatorii să instituie o formare adecvată pentru a pregăti oamenii pentru acest nou mediu de lucru;

33.  subliniază importanța evaluării și monitorizării competențelor digitale și subliniază, în acest sens, valoarea instrumentelor existente, cum ar fi Cadrul european al competențelor digitale și instrumentul de autoevaluare SELFIE; salută extinderea SELFIE la cadrele didactice; invită Comisia să stimuleze utilizarea, limitată în prezent, a unor astfel de instrumente;

34.  subliniază, de asemenea, necesitatea unei recunoașteri, validări și certificări mai bune și mai inovatoare și, prin urmare, a portabilității competențelor, calificărilor și acreditărilor digitale; salută planul de elaborare a unui Certificat european de competențe digitale ca instrument de facilitare a validării și portabilității în conformitate cu Cadrul competențelor digitale; reamintește necesitatea ca sistemul să fie dezvoltat în strânsă cooperare cu statele membre pentru a evita duplicarea și suprapunerea cu sistemele existente; invită Comisia să integreze Certificatul în Europass și, eventual, în viitoarea legitimație europeană de student;

35.  salută eforturile depuse de Comisie pentru digitalizarea educației și a calificărilor, inclusiv noua platformă Europass și infrastructura planificată pentru acreditările digitale Europass; atrage atenția, în același timp, asupra necesității de a îmbunătăți funcționalitatea platformei Europass în ceea ce privește căutarea și primirea de oferte de locuri de muncă și de cursuri, de a efectua actualizări relevante ale informațiilor de pe platformă referitoare la cursurile, formările și ofertele de locuri de muncă actuale și de a desemna instituțiile responsabile pentru acest proces; invită statele membre să promoveze mai bine noua platformă Europass în instituțiile de educație și formare și în rândul personalului acestora și al angajatorilor;

36.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți resursele, instrumentele și mecanismele digitale la nivelul Uniunii pentru a deschide tuturor oportunități de învățare pe tot parcursul vieții și pentru a permite un acces nerestricționat și de calitate la cursurile și materialele din învățământul superior; ia act de dezvoltarea unui mediu și a unei piețe digitale noi și globalizate pentru învățământul superior, precum și de necesitatea ca organizațiile de învățământ superior din Europa să rămână relevante și să prospere în acest mediu; invită Comisia și statele membre să creeze sinergii între universități prin intermediul unei platforme universitare europene online pentru conținuturi și programe educaționale la distanță și online multilingve și diverse, care să fie accesibile în întreaga Europă;

37.  reamintește rolul vital pe care EFP și educația adulților îl joacă în asigurarea oportunităților de recalificare și perfecționare prin intermediul unei abordări bazate pe învățarea pe tot parcursul vieții; salută recomandarea Consiliului privind EFP pentru competitivitate sustenabilă, echitate socială și reziliență și obiectivele sale generale de modernizare a politicii UE privind EFP, de raționalizare a cooperării europene în acest proces și de simplificare a guvernanței EFP; invită Comisia să adopte o abordare holistică a EFP și a învățării în rândul adulților, care să cuprindă învățarea formală, non-formală și informală și care să le permită cursanților să dobândească o gamă variată de competențe care sunt importante pentru tranziția digitală și cea verde, să contribuie la incluziunea socială, la cetățenia activă și la dezvoltarea personală și să le permită oamenilor să se adapteze la o piață a muncii în continuă schimbare; subliniază importanța dobândirii de competențe ecologice;

38.  subliniază dificultățile cu care se confruntă instituțiile din domeniul EFP, care se bazează pe formarea practică, în ceea ce privește adaptarea la mediul digital; solicită soluții adecvate și o finanțare corespunzătoare pentru a asigura faptul că EFP poate fi furnizată în mod eficace; salută extinderea planificată a stagiilor de practică în domeniul oportunităților digitale la cursanții EFP și la profesori, la formatori și la personalul didactic;

39.  reamintește că dobândirea de competențe digitale este un efort pe tot parcursul vieții și că, prin urmare, politicile ar trebui să se concentreze asupra persoanelor de toate vârstele, nu numai asupra celor de vârstă activă; subliniază că acest lucru necesită o abordare transsectorială și holistică a educației, bazată pe recunoașterea faptului că învățarea are loc în cadrul și în afara învățământului obligatoriu și se desfășoară frecvent în contexte non-formale și informale; solicită, prin urmare, ca furnizorii de servicii educaționale non-formale să fie sprijiniți pentru a-și crește capacitatea și resursele, astfel încât să poată oferi educație și formare digitale accesibile și de calitate; invită Comisia ca, atunci când elaborează recomandări și orientări, să țină seama de diferitele niveluri ale progreselor tehnologice între sectoarele și instituțiile din domeniul educației și să acorde o atenție specială zonelor și grupurilor mai greu accesibile;

40.  avertizează că inegalitățile sociale și educaționale în copilăria timpurie au un impact negativ asupra nivelului de formare și asupra perspectivelor de angajare ulterioare; reiterează că este necesar accesul la o educație de calitate și că trebuie depuse mai multe eforturi pentru dezvoltarea competențelor digitale și în materie de mass-media încă de la o vârstă fragedă; salută anunțul Comisiei Europene privind introducerea unei Garanții europene pentru copii, pentru a combate sărăcia în rândul copiilor; îndeamnă statele membre să aloce o parte semnificativă din resursele Fondului social european (FSE +) aflate în gestiune partajată pentru punerea în aplicare a Garanției menționate, în special pentru a sprijini acțiuni specifice și reforme structurale care să abordeze în mod eficace expunerea copiilor la sărăcie sau excluziune socială; reamintește că un nivel de educație mai scăzut echivalează adesea cu un nivel mai scăzut de competențe digitale și salută, prin urmare, recomandarea din Garanția pentru tineret consolidată, potrivit căreia persoanele care nu participă la educație, la piața muncii sau la formare ar trebui să fie evaluate din punctul de vedere al competențelor digitale și să beneficieze de formare; observă potențialul programului FSE+ de a sprijini învățarea pe tot parcursul vieții;

41.  insistă asupra necesității de a elimina decalajul digital și reamintește că ar trebui să se acorde o atenție deosebită asigurării accesului la educație și conținut digital de calitate și îmbunătățirii competențelor digitale pentru adulții cu un nivel mai scăzut de calificare, persoanele cu dizabilități, persoanele din grupuri vulnerabile sau marginalizate, persoanele în vârstă și persoanele care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate; subliniază că, în 2018, doar 4,3 % dintre adulții cu un nivel scăzut de calificare au utilizat o formă de învățare pentru adulți;

42.  regretă, prin urmare, că tot nu s-au luat măsuri în cadrul planului pentru cursanții adulți cu un nivel scăzut de calificare și pentru persoanele în vârstă; subliniază că această omisiune subminează dimensiunea esențială a învățării pe tot parcursul vieții a educației digitale și împiedică eforturile de a oferi tuturor competențe esențiale în viață; invită, prin urmare, Comisia să colaboreze cu autoritățile naționale, regionale și locale pentru a pune în aplicare măsuri suplimentare pentru a stimula educația digitală pentru adulți, făcând-o accesibilă din toate punctele de vedere, ceea ce ar pregăti persoanele care și-au finalizat educația formală să trăiască și să lucreze în mediul digital și să se asigure că acestea pot beneficia cu adevărat de pe urma tranziției digitale și pot contribui la modelarea acesteia;

43.  subliniază importanța elaborării unor politici care să asigure persoanelor cu dizabilități oportunități și acces egale la o educație digitală de calitate; încurajează statele membre să colaboreze cu organizațiile care reprezintă persoanele cu diferite dizabilități, pentru a examina provocările și oportunitățile oferite de educația digitală și pentru a ține seama de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități la elaborarea unor politici eficiente de educație digitală; îndeamnă Comisia și statele membre să identifice caracteristici speciale pentru educația digitală, concepute și adaptate pentru persoanele cu dizabilități, și să investească în acestea; consideră că educația digitală oferă oportunități excelente pentru elevii cu tulburări de învățare, întrucât permite abordări pedagogice adaptate la abilitățile lor diverse; solicită mai multe investiții pentru a oferi sprijinul care le-a lipsit prea adesea acestor grupuri;

44.  subliniază necesitatea integrării perspectivei de gen în toate politicile din domeniul educației, al competențelor și al digitalizării și, în mod specific, în cadrul planului de acțiune; consideră că educația digitală joacă un rol esențial în creșterea participării fetelor și femeilor la era digitală; subliniază că decalajul digital dintre femei și bărbați este o problemă economică, societală și culturală și invită Comisia și statele membre să elimine acest decalaj printr-o abordare politică holistică, pe mai multe niveluri; salută tabloul de bord al Comisiei intitulat „Femeile în sectorul digital” și subliniază necesitatea colectării de date defalcate în funcție de gen și vârstă, pentru a contribui la înțelegerea decalajului digital dintre femei și bărbați;

45.  subliniază necesitatea de a se concentra asupra unei mai bune integrări a fetelor în educația digitală de la o vârstă foarte fragedă; subliniază că este necesar un efort susținut pentru a încuraja și a motiva mai multe fete să studieze disciplinele STIM și STIAM și să urmeze cursuri de programare, informatică și TIC în școli și universități; reiterează faptul că disparitatea de gen în educație se extinde pe piața locurilor de muncă și subliniază necesitatea de a încuraja și facilita accesul femeilor la sectoarele de înaltă tehnologie și digitale, combătând, în același timp, diferența de remunerare între femei și bărbați prin strategii și finanțare adecvate;

46.  consideră că este esențial să se creeze un mediu pozitiv și favorabil incluziunii, care să promoveze modelele feminine pentru a motiva fetele să aleagă materiile STIM, STIAM și TIC și să combată prejudecățile inconștiente și stereotipurile de gen în ceea ce privește materiile și opțiunile de carieră; consideră că sectorul privat are un rol de jucat, în cooperare cu instituțiile de educație și formare, cu ONG-urile și cu alte organizații ale societății civile, în dezvoltarea unor inițiative și campanii eficiente în acest domeniu; subliniază valoarea Grupului operativ „Femeile în sectorul digital” și a inițiativei „Digital4Her” ale Comisiei;

o
o   o

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 130, 17.5.2019, p. 92. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (3) JO C 388, 13.11.2020, p. 2. (4) JO C 28, 27.1.2020, p. 8. (5) JO C 337, 20.9.2018, p. 135. (6) JO C 202 I, 16.6.2020, p. 1. (7) JO C 193, 9.6.2020, p. 11. (8) JO C 389, 18.11.2019, p. 12. (9) JO C 189, 4.6.2018, p. 1. (10) JO C 189, 15.6.2017, p. 15. (11) JO C 212, 14.6.2016, p. 5. (12) JO C 484, 24.12.2016, p. 1. (13) JO C 172, 27.5.2015, p. 17. (14) JO C 398, 22.12.2012, p. 1. (15) https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/news/ict-work-digital-skills-workplace https://futureskills.pearson.com/research/assets/pdfs/technical-report.pdf (16) Raportul privind Indicele economiei și societății digitale (DESI) 2020, Comisia Europeană. (17) Raportul DESI 2020 (18) Tabloul de bord pe 2019 al Comisiei Europene privind „Femeile în domeniul digital”. (19) Comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152). (20) https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-technical-research-reports/how-families-handled-emergency-remote-schooling-during-covid-19-lockdowspring-2020 (21) Educația parentală digitală descrie eforturile și practicile părinților vizând înțelegerea, sprijinirea și reglementarea activităților copiilor în mediile digitale, ajutându-i în special să utilizeze internetul în condiții de siguranță.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la impactul deșeurilor marine asupra pescuitului (2019/2160(INI))

P9_TA(2021)0096 A9-0030/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2020 intitulată „Un nou Plan de acțiune privind economia circulară - Pentru o Europă mai curată și mai competitivă” (COM(2020)0098),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 – Readucerea naturii în viețile noastre” (COM(2020)0380),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (COM(2020)0381),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 martie 2020 privind punerea în aplicare a Comunicării Comisiei referitoare la un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE (COM(2020)0104),

–  având în vedere articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului(1) (Directiva europeană privind răspunderea pentru mediul înconjurător),

–  având în vedere Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale(2),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(3),

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(4),

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului(6) (Regulamentul privind controlul pescuitului),

–  având în vedere Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime(9) (FEPAM),

–  având în vedere Directiva 2014/89/UE din 23 iulie 2014 a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim(10) (Directiva privind amenajarea spațiului maritim),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire(11),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/850 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri(12),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/851 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/852 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje(14),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave(15),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/904 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2019 privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului(16),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), în special ODD 14: „Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, a mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere raportul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 2005 intitulat „Marine Litter - An analytical overview” („Deșeurile marine - Un raport analitic”),

–  având în vedere Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL), adoptată în 1973 de Organizația Maritimă Internațională (OMI), inclusiv anexa V, care a intrat în vigoare la 31 decembrie 1988,

–  având în vedere raportul din octombrie 2020 al Agenției Europene de Mediu intitulat „Starea naturii în UE - Rezultatele raportării în temeiul directivelor privind natura 2013-2018”,

–  având în vedere rezultatele proiectului „Combaterea deșeurilor marine în zona Atlanticului (CleanAtlantic)”, finanțat prin programul Uniunii Interreg pentru zona Atlanticului,

–  având în vedere Orientările voluntare ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură privind marcarea uneltelor de pescuit, adoptate de Comisia pentru pescuit în iulie 2018,

–  având în vedere Planul de acțiune al OMI pentru combaterea deșeurilor marine de plastic provenite de la nave,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2019 privind oceanele și mările, referitoare la formularea unui acord internațional privind poluarea cu materiale plastice,

–  având în vedere Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (Convenția de la Barcelona), Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării (Convenția de la București), Convenția privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice (Convenția de la Helsinki), Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (Convenția OSPAR),

–  având în vedere Planul regional pentru gestionarea deșeurilor marine în zona mediteraneeană,

–  având în vedere Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), Protocolul de la Kyoto la aceasta și Acordul de la Paris,

–  având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică (CBD),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), adoptată de Adunarea Generală a ONU la 16 noiembrie 1973,

–  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice publicat de Platforma interguvernamentală științifico-politică privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) la 31 mai 2019,

–  având în vedere Declarația ministerială din 28 septembrie 2020 a miniștrilor mediului, economiei maritime, agriculturii și pescuitului din statele membre din zona Mării Baltice și a comisarului pentru mediu, oceane și pescuit,

–  având în vedere raportul intitulat „Mission Starfish 2030: Restore our Ocean and Waters” („Misiunea Starfish 2030: refacerea oceanelor și apelor noastre”), publicat de Comitetul pentru misiune al Comisiei pentru oceane, mări și ape de coastă și interioare sănătoase la 22 septembrie 2020,

–  având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, (IPCC) intitulat „O încălzire globală de 1,5°C”, cel de-al 5-lea său raport de evaluare (AR5) și raportul de sinteză, raportul său special privind schimbările climatice și terenurile și raportul său special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare,

–  având în vedere Convenția ONU din 1972 privind prevenirea poluării marine prin deversare de deșeuri,

–  având în vedere rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei europene privind răspunderea pentru mediul înconjurător(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru materialele plastice într-o economie circulară(18),

–  având în vedere poziția sa din 4 aprilie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru afaceri maritime și activități pescărești și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul ecologic european(21),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0030/2021),

A.  întrucât deșeurile marine vizibile pe plaje, pe coaste, pe litoraluri și la suprafață ascund în realitate un fenomen de contaminare mult mai răspândit, atât în coloana de apă, cât și pe fundul mărilor; întrucât aceste deșeuri provin în cea mai mare parte din activități desfășurate pe uscat (80 %), dar și din activități de pe mare, unde a avut loc o creștere semnificativă a transportului cu nave mari care nu pescuiesc;

B.  întrucât deșeurile marine reprezintă toate deșeurile care au ajuns în mediul marin intenționat sau neintenționat și care sunt identificate în funcție de dimensiune (nanodeșeuri, microdeșeuri, megadeșeuri) și de natura lor (recipiente, deșeuri voluminoase care zac pe fundul oceanului, materiale plastice, unelte de pescuit, epave de nave semiscufundate, deșeuri periculoase, cum ar fi materiale explozive și alte deșeuri de război, fibre textile, microplastice etc.);

C.  întrucât 70 % din deșeurile marine care intră în mare ajung pe fundul mării, iar masa cumulată a deșeurilor care plutesc la suprafață reprezintă doar 1 % din materialele plastice din ocean; întrucât cele mai recente cercetări științifice arată că nivelul de poluare a oceanului cu materiale plastice a fost în mare măsură subestimat și că există încă lacune majore în cunoștințele oceanografice; întrucât cercetarea privind răspândirea deșeurilor marine în oceane este esențială pentru a înțelege mai bine amploarea poluării marine;

D.  întrucât oceanul are un caracter global și continuu, iar starea sa ecologică bună este esențială pentru a-i asigura reziliența și a menține serviciile sale ecosistemice, cum ar fi absorbția de CO2 și producția de oxigen, și întrucât orice schimbare a ecosistemelor marine și costiere ar putea să-i reducă rolul de regulator climatic; întrucât deșeurile marine reprezintă o amenințare la adresa viitorului sectorului pescuitului în general, deoarece numai un mediu marin și al zonelor de coastă curat, sănătos, productiv și diversificat din punct de vedere biologic poate satisface nevoile pe termen lung ale oamenilor, în general, și ale pescarilor, ale culegătorilor de crustacee și moluște și ale comunităților de pescari, în particular;

E.  întrucât deșeurile marine reprezintă o provocare globală, deoarece nu se opresc la frontiere și sunt transportate de curenți și de vânt pe distanțe lungi în întreaga lume, afectând zone și sectoare aflate la mare depărtare de punctul lor de origine și care nu sunt responsabile de producerea lor; întrucât mari cantități de deșeuri sunt în continuare deversate direct în mare în întreaga lume; întrucât trebuie să existe o abordare globală a poluării marine, prin sprijinirea acțiunilor la toate nivelurile, de la cel local la cel internațional;

F.  întrucât poluarea oceanelor și a mărilor cu deșeuri marine de plastic, în special cu microplastice, este agravată de fenomenele meteorologice care permit răspândirea microplasticelor prin aer, ploaie și zăpadă și duc la poluarea mediilor considerate anterior virgine, cum ar fi munții înalți sau Antarctica, chiar și dincolo de cercul polar;

G.  întrucât în Marea Mediterană se deversează zilnic 730 de tone de deșeuri; întrucât, potrivit unui raport al World Wide Fund for Nature (WWF) din iunie 2019, în fiecare an, 11 200 de tone de plastic aruncate în natură ajung în Marea Mediterană; întrucât anual se deversează în Marea Mediterană echivalentul plasticului încărcat în 66 000 de mașini pentru colectarea deșeurilor; întrucât microplasticele din Marea Mediterană ating concentrații-record de 1,25 milioane de fragmente pe km²; întrucât particulele mici reprezintă circa 90 % din volumul total al materialelor plastice care plutesc în Marea Mediterană, ceea ce înseamnă circa 280 de miliarde de fragmente plutitoare; întrucât un consumator mediu de crustacee din Marea Mediterană ingerează în medie 11 000 de fragmente de material plastic pe an; întrucât, prin urmare, Marea Mediterană este una dintre cele mai poluate mări din lume;

H.  întrucât cea mai bună modalitate de a reduce cantitatea de deșeuri marine de plastic este de a reduce și de a evita producția lor și de a trece la reciclarea și reutilizarea materialelor și a produselor;

I.  întrucât deșeurile marine constituie o suprafață de care se pot agăța multe organisme și bacterii, lucru ce facilitează introducerea de specii invazive care pot afecta echilibrul ecosistemelor marine și întrucât bacteriile de pe deșeurile marine pot fi, de asemenea, ingerate de fauna marină atunci când confundă deșeurile cu hrana;

J.  întrucât deșeurile marine au efecte morfologice negative, în special în cazul insulelor;

K.  întrucât deșeurile marine se acumulează în special în jurul insulelor mici îndepărtate și în zonele de coastă; întrucât regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări găzduiesc 80 % din biodiversitatea marină a Europei; întrucât economiile lor se bazează în mare parte pe pescuit și turism;

L.  întrucât răspândirea deșeurilor marine în întreaga lume afectează țările terțe în curs de dezvoltare, în special comunitățile costiere care depind de pescuit și nu au neapărat capacitățile sau mijloacele de a se proteja eficient;

M.  întrucât problema deșeurilor pe mare este în mare măsură rezultatul gestionării defectuoase a deșeurilor pe uscat, de exemplu cele de pe cursuri de apă și fluvii, al gestionării defectuoase a apelor reziduale, al depozitelor de deșeuri în aer liber ilegale și al depozitelor de deșeuri situate în apropierea cursurilor de apă, al aruncării de gunoaie pe domeniul public, al fenomenelor de scurgere, de exemplu, în urma furtunilor sau a ploilor și al deversării zăpezii de pe străzi și trotuare direct în mare;

N.  întrucât poluarea difuză, cum ar fi apele reziduale tratate sau netratate, care pot conține substanțe chimice sau deșeuri farmaceutice, sau apa rezultată din scurgeri sau din infiltrări din mediul urban sau agricol, cum ar fi evacuarea de azot și de fosfor, amenință mediul marin cu fenomenul eutrofizării, cauzat de concentrațiile ridicate de nutrienți, ceea ce poate duce, în cele din urmă, la o hipoxie a fundului mărilor, cu înmulțirea „zonelor moarte”, care au crescut de zece ori din 1950 încoace, la dezvoltarea rapidă a cianobacteriilor, la favorizarea fenomenului algelor verzi și al algelor roșii și la contaminarea pe scară mai largă a florei și a faunei marine;

O.  întrucât gestionarea defectuoasă a rețelelor de canalizare prezintă riscuri pentru acvacultori și ostreicultori, deoarece calitatea produselor lor este amenințată de prezența virusurilor și a bacteriilor, cum ar fi norovirusurile, care poate duce la impunerea unor interdicții temporare de vânzare și distribuție a produselor lor dacă nu mai sunt adecvate pentru consum;

P.  întrucât criza provocată de pandemia de Covid-19 a demonstrat că gestionarea defectuoasă a deșeurilor pe uscat poate crea rapid noi valuri de poluare marină, în special din cauza utilizării produselor de unică folosință, cum ar fi măștile chirurgicale și mănușile de unică folosință;

Q.  întrucât o proporție substanțială a materialelor plastice și a microplasticelor din mediul marin provine din surse terestre;

R.  întrucât cantitatea de plastic din mare are un impact considerabil și asupra pescuitului, el fiind și mai mare și mai costisitor în cazul pescuitului la scară mică;

S.  întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), deșeurile de tutun reprezintă cel mai răspândit tip de deșeuri din lume; întrucât, potrivit ONG-ului american Ocean Conservancy, mucurile de țigară se află printre cele mai colectate zece articole cu ocazia operațiunilor internaționale de curățare a plajelor; întrucât un singur muc de țigară are nevoie de 12 ani pentru a dispărea și conține aproape 4 000 de substanțe chimice; întrucât, cu fiecare muc de țigară care ajunge în oceane și râuri, sunt poluați 500 de litri de apă;

T.  întrucât prezența deșeurilor marine subminează grav reziliența și productivitatea ecosistemelor marine, în special a celor mai fragile, care se confruntă deja cu numeroase presiuni cumulate, cum ar fi schimbările climatice, poluarea, pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), pescuitul excesiv și activități tot mai intense precum transportul maritim și turismul;

U.  întrucât aceste presiuni tot mai mari asupra ecosistemelor marine duc la declinul biodiversității și la asfixierea organismelor bentonice și riscă să accentueze răspândirea bolilor din cauza prezenței agenților patogeni generate de acumularea de deșeuri marine pe fundul mării;

V.  întrucât, deși UE s-a concentrat din ce în ce mai mult pe soluționarea problemei uneltelor de pescuit pierdute sau abandonate pe mare, unele unelte de pescuit abandonate, pierdute sau aruncate în alt mod rămân active timp de mai multe luni sau chiar ani, după cum o demonstrează fenomenul plaselor-fantomă, și afectează la întâmplare întreaga faună marină, inclusiv stocurile de pește; întrucât pescuitul INN este recunoscut ca una dintre principalele surse de „unelte-fantomă”;

W.  întrucât deșeurile marine reprezintă o amenințare gravă la adresa mai multor specii de faună marină, prezentând risc de strangulare, ingerare, rănire și contaminare, dar și la adresa altor specii de animale, precum păsările marine, unele dintre acestea fiind deja pe cale de dispariție, unele chiar în situație critică;

X.  întrucât pescarii, inclusiv cei care practică pescuitul la scară mică, și acvacultorii sunt primii afectați de deșeurile marine, care le amenință grav activitățile, deoarece aceste deșeuri pot acționa ca un obstacol, se pot agăța în uneltele de pescuit, pot degrada uneltele și pot duce la pierderea lor, pot bloca motoarele navelor sau sistemele lor de răcire și reprezintă un pericol pentru siguranța navigatorilor de la bord, implică muncă în plus pentru aceștia, deoarece trebuie să curețe uneltele și astfel cauzează pierderi economice semnificative;

Y.  întrucât impactul deșeurilor marine asupra sectorului pescuitului este resimțit mai mult în activitățile de pescuit la scară mică decât în cele de pescuit industrial, deoarece navele mai mici sunt mai vulnerabile la daunele cauzate de deșeuri elicelor, motoarelor și uneltelor de pescuit și deoarece deșeurile marine sunt mai concentrate în apele marine de mică adâncime, unde are loc cea mai mare parte a pescuitului la scară mică; întrucât deșeurile marine afectează și calitatea capturilor, care pot fi contaminate de aceste deșeuri, nemaiputând fi comercializate, și cauzează astfel pierderi financiare suplimentare întreprinderilor din sectorul pescuitului și acvaculturii;

Z.  întrucât sectorul pescuitului acționează de mai mult timp ca o primă linie de apărare împotriva poluării cauzate de deșeurile marine, dar aceasta este doar o mică contribuție la soluționarea problemei la nivel mondial, pescarii și producătorii din domeniul acvaculturii jucând de ceva timp un rol activ și proactiv în contribuția la mări mai curate;

AA.  întrucât s-a calculat că deșeurile marine cauzează pierderi de venituri cuprinse între 1 și 5 % în sectorul pescuitului(22);

AB.  întrucât numai 1,5 %(23) din uneltele de pescuit sunt reciclate și este nevoie urgent de sprijin economic adecvat pentru colectarea, reciclarea și repararea tuturor uneltelor de pescuit; întrucât acest sector ar putea beneficia de noi oportunități economice, implicându-se într-o economie circulară bazată pe proiectare inteligentă, cercetare și inovare;

AC.  întrucât pescarii care aduc înapoi la țărm deșeurile capturate accidental în timp ce pescuiesc și campaniile de colectare a deșeurilor marine contribuie la reducerea problemei deșeurilor marine și aduc beneficii întregii comunități;

AD.  întrucât costurile directe de eliminare a deșeurilor marine sunt foarte des acoperite, în timp ce costul forței de muncă, costurile care decurg din lipsa de spațiu la bordul navelor și costurile legate de deteriorarea uneltelor de pescuit și a motoarelor nu sunt acoperite;

AE.  întrucât nu se poate aștepta ca pescarii și acvacultorii să colecteze deșeurile marine fără un mecanism de compensare adaptat în funcție de eforturile lor; întrucât se estimează că până la 80 % dintre pescari ar fi dispuși să participe la programe de colectare a deșeurilor marine dacă se creează mecanisme de sprijin(24);

AF.  întrucât pescarii și asociațiile de pescari iau deja măsuri pentru colectarea deșeurilor și există deja soluții de valorificare a deșeurilor marine, în special a celor provenite din pescuit;

AG.  întrucât economia albastră, care ar trebui să se dubleze până în 2030, reprezintă o oportunitate reală pentru dezvoltarea sustenabilă a activităților maritime și costiere, în special prin dezvoltarea de infrastructuri cu efecte pozitive, cum ar fi recifele artificiale și alte inovații ce promovează efectul de recif și efectul rezervelor, care pot contribui la refacerea ecosistemelor;

AH.  întrucât UE urmărește să promoveze o abordare integrată a activităților marine și întrucât problema deșeurilor marine trebuie abordată ținând seama într-o mai mare măsură de dimensiunea spațială a activităților maritime și costiere și implicând comunitățile costiere și pescarii, deoarece activitățile de pescuit au loc în mare parte în zonele costiere, în combaterea deșeurilor marine într-un mod care să reflecte caracteristicile speciale ale comunităților locale;

AI.  întrucât degradarea ecosistemelor marine și de coastă, și din cauza deșeurilor marine, prezintă riscuri pentru toți actorii economici care operează în zonele de coastă și, prin urmare, amenință sustenabilitatea, durabilitatea și atractivitatea comunităților costiere,

Îmbunătățirea și eficientizarea cadrului legislativ și a guvernanței cu privire la deșeurile marine

1.  evidențiază că menținerea sănătății ecosistemelor marine și combaterea deșeurilor marine sunt aspecte cu care au legătură numeroase acte legislative existente și că numai o abordare integrată și coerentă a obiectivelor europene va permite îmbunătățirea actualului cadru legislativ și o mai bună înțelegere a amplorii presiunilor cumulate; accentuează că este nevoie să se revizuiască politica maritimă integrată a UE pentru a crea un cadru mai strategic, inclusiv cu privire la deșeurile marine, care să cuprindă toate deșeurile și actele legislative legate de mediul marin;

2.  subliniază că este necesar să se consolideze comunicarea și coordonarea între statele membre și între bazinele maritime, cu scopul de a asigura o abordare integrată care să permită navelor de pescuit să debarce deșeurile marine în orice port al Uniunii; îndeamnă, în acest sens, statele membre să pună în aplicare prompt și fără întârziere Directiva (UE) 2019/883 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave(25), invită Comisia, în acest context, să prezinte acte de punere în aplicare care să stabilească criteriile de eligibilitate pentru plata unei taxe reduse de către „navele ecologice” și să prevadă stimulente adecvate pentru predarea la țărm a deșeurilor colectate, inclusiv un mecanism de compensare adaptat în funcție de eforturile pescarilor, precum și criterii metodologice de calculare a volumului și cantității de deșeuri pescuite pasiv, pentru a pune rapid în aplicare obiectivele de reducere a deșeurilor marine stabilite în directivă;

3.  accentuează că este necesar să se îmbunătățească cadrul legislativ european pentru a reduce costurile financiare pentru pescarii care capturează accidental deșeuri marine în timp ce pescuiesc, și pentru a evita expunerea lor la sarcini birocratice excesive; subliniază, de asemenea, că legislația privind deșeurile marine ar trebui să acorde mai multă atenție dimensiunii sociale a problemei;

4.  reamintește că este urgent necesar să se consolideze viziunea maritimă în noile strategii ale Uniunii Europene, mai ales în Pactul verde european, în Strategia în domeniul biodiversității și în Strategia „De la fermă la consumator”;

5.  recomandă să se consolideze dispozițiile Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” prin armonizarea indicatorilor de stare ecologică bună, în special a celor legați de descriptorul 10, „deșeuri marine”;

6.  invită Comisia să extindă Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” la regiunile ultraperiferice;

7.  cere să se consolideze cadrul Directivei privind amenajarea spațiului maritim, astfel încât să țină seama de dimensiunea spațială a combaterii deșeurilor marine;

8.  reamintește că problema deșeurilor marine nu poate fi combătută eficient doar la nivel național, ci necesită cooperare la toate nivelurile, inclusiv la nivel global, european și regional; invită Comisia să promoveze un model de guvernanță ambițios în cadrul negocierilor internaționale ale ONU privind biodiversitatea marină, dincolo de jurisdicțiile naționale, și să recunoască toate mările și oceanele drept un bun comun, pentru a adopta o nouă viziune care să plaseze responsabilitățile individuale și colective mai presus de principiile libertății sau drepturilor suverane consacrate în dreptul mării, asigurând astfel protecția mării, inclusiv față de impactul dăunător al deșeurilor marine;

9.  invită UE să consolideze inițiativele internaționale, cum ar fi Parteneriatul global privind deșeurile marine, lansat de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă, în special ODD 14, „Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă” și ODD 12 privind consumul și producția responsabile;

10.  invită Comisia și statele membre să își concentreze eforturile în direcția unui acord ambițios, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind poluarea cu materiale plastice în cadrul Adunării ONU pentru mediu, care să acopere întregul ciclu de viață al materialelor plastice, inclusiv obiective globale comune pentru reducerea poluării cu materiale plastice pe mare și o viziune pentru o tranziție către o economie circulară sigură în ceea ce privește materialele plastice, precum și administrarea la nivel global a uneltelor de pescuit pierdute („unelte-fantomă”), care reprezintă un risc pentru toate activitățile și ecosistemele marine din întreaga lume;

11.  accentuează că este necesar ca statele membre și Comisia să intensifice lupta împotriva pescuitului INN, care poluează în mod intrinsec și contribuie la acumularea de deșeuri marine și la deteriorarea mediului marin, mai ales din cauza aruncării ilegale a uneltelor de pescuit;

12.  subliniază că Rezoluția 2/11 din 26 mai 2016 a Adunării ONU pentru mediu organizate sub egida Programului ONU pentru mediu a recunoscut că prezența deșeurilor de materiale plastice și a microplasticelor în mediul marin constituie o problemă de amploare mondială, care se agravează rapid și necesită un răspuns global urgent care să includă o abordare bazată pe ciclul de viață al produselor;

13.  invită Comisia și statele membre să-și coordoneze pe baza unui calendar unic activitatea privind actele legislative precum Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, Directiva privind reducerea impactului anumitor produse din plastic asupra mediului, Directiva privind instalațiile portuare de preluare sau Directiva privind amenajarea spațiului maritim, pentru a îmbunătăți coerența legislativă în acest domeniu;

14.  invită Comisia să intensifice colectarea de date privind cantitatea și tipul de deșeuri din apele europene și efectul lor asupra pescuitului și să intensifice colectarea și armonizarea datelor privind volumul, cantitatea și calitatea deșeurilor marine debarcate, eliminate și livrate în vederea reciclării, în special prin programul de pescuire a deșeurilor”, inclusiv volumul, materialele și tipurile de articole colectate; solicită ca datele colectate de statele membre cu privire la pierderea, introducerea pe piață și colectarea uneltelor de pescuit și la deșeurile marine să fie înregistrate într-o bază de date la nivel național sau la nivel de bazin maritim și armonizate într-un raport anual unic la nivel european, pentru a facilita identificarea și combaterea deșeurilor marine și a asigura o mai bună monitorizare și evaluare;

15.  evidențiază că este necesar să se cartografieze anual deșeurile marine colectate prin intermediul programului de pescuire a deșeurilor, în funcție de diferitele bazine hidrografice, cu scopul de a obține informații cu privire la originea deșeurilor marine colectate și de a consolida campaniile de colectare; subliniază că această activitate trebuie să fie corelată cu eforturile de cartografiere actuale; îndeamnă Comisia să elaboreze un raport anual privind cantitatea de deșeuri marine debarcate în porturi prin intermediul programului de pescuire a deșeurilor, inclusiv volumul, materialele și tipurile de articole capturate;

16.  încurajează crearea de rețele de cooperare între guvernele statelor membre, asociații de pescari, organizații de lucrători, organisme responsabile de tratarea apei, părți interesate din zonele de coastă, porturi, ONG-uri și convenții regionale, pentru a consolida o abordare ascendentă bazată pe dialog și incluziune și a promova soluții practice pentru lucrătorii din sectorul pescuitului, vizând a asigura o punere în aplicare mai eficientă a normelor și de a furniza resurse adecvate în domenii precum colectarea, eliminarea și reciclarea deșeurilor marine;

17.  subliniază că este necesar să se facă schimb de bune practici între toate părțile interesate, inclusiv cetățenii afectați de problema deșeurilor marine, pentru a încuraja sectorul pescuitului să contribuie la protejarea mediului marin, la combaterea deșeurilor marine și astfel la asigurarea utilizării sustenabile a resurselor sale; salută inițiativele precum „Plan Marlimpo” (proiectul „Mare curată”) implementat de Ministerul Mării din Galicia (Spania), care urmărește reducerea cantității de deșeuri din zonele de coastă;

18.  subliniază că, pentru a îmbunătăți și a crește eficacitatea cadrului legislativ și a guvernanței în materie de colectare, eliminare și reciclare a deșeurilor marine, este esențial să se promoveze o mai mare implicare a tuturor celor care lucrează în sectorul pescuitului și să se extindă proiectele existente de sensibilizare, prevenire și formare în vederea asigurării unui schimb continuu de informații pentru a sprijini pregătirea și actualizarea normelor relevante;

19.  invită toate celelalte părți interesate relevante, și anume consiliile consultative pentru pescuit, să sprijine reducerea deșeurilor marine prin măsuri eficace și eficiente; invită Comisia și statele membre să adopte Orientările voluntare ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură privind marcarea uneltelor de pescuit pentru a promova gestionarea responsabilă a uneltelor de pescuit, a mări eforturile de identificare a uneltelor pierdute și a sprijini sustenabilitatea pescuitului prin reducerea numărului de unelte de pescuit abandonate, pierdute sau aruncate în alt mod, în conformitate, și cu dispozițiile Regulamentului privind controlul pescuitului; invită Comisia să sprijine eforturile de operaționalizare a marcării și raportării uneltelor de pescuit pierdute în apele europene și, prin activitatea din cadrul Organizației Maritime Internaționale, să intensifice cooperarea internațională în vederea combaterii acestei surse de poluare marină cu materiale plastice;

20.  evidențiază că zonele marine protejate pot fi laboratoare excelente pentru punerea în aplicare a soluțiilor de combatere a deșeurilor marine, permițând să se țină seama de interacțiunile dintre activitățile de pe uscat și cele de pe mare și sprijinind colaborarea dintre diferiți actori de pe mare și de pe uscat în ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă ecosistemele marine și de coastă;

21.  subliniază lipsa de eficiență a Directivei europene privind răspunderea pentru mediul înconjurător în ceea ce privește deșeurile marine, inclusiv în ceea ce privește domeniul său de aplicare limitat și la dificultățile în identificarea poluatorului și atribuirea responsabilității; reamintește că Parlamentul a solicitat o viziune în ceea ce privește Directiva europeană privind răspunderea pentru mediul înconjurător, care să țină seama de limitele eficacității sale;

22.  invită Comisia și statele membre să pună mai bine în aplicare principiul „poluatorul plătește”;

Îmbunătățirea cercetării și a cunoștințelor privind deșeurile marine

23.  îndeamnă Comisia să joace un rol major în cadrul Deceniului ONU al științelor oceanice și să sprijine digitalizarea și utilizarea inteligenței artificiale pentru o mai bună înțelegere a mărilor și oceanelor și a impactului deșeurilor marine asupra lor;

24.  subliniază că volumul insuficient de date și studii disponibile îngreunează evaluarea exactă a măsurii în care daunele cauzate de deșeurile marine afectează sectorul pescuitului și a consecințelor lor economice negative pentru pescari; invită deci Comisia și statele membre să mărească finanțarea pentru cercetare, să intensifice colectarea de date privind cantitatea și diferitele tipuri de deșeuri din apele europene și impactul lor asupra pescuitului, acvaculturii și ecosistemelor și să propună măsuri solide pentru a combate și a preveni impactul nanoplasticelor și al microplasticelor asupra resurselor piscicole și sănătății umane;

25.  atrage atenția că Directiva privind materialele plastice de unică folosință vizează deșeurile găsite în mod obișnuit pe plaje; îndeamnă Comisia să consolideze măsurile existente privind materialele plastice de unică folosință, bazându-se în special pe activitatea care urmează să se desfășoare privind deșeurile din coloana de apă și de pe fundul mării, în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” și să ia în considerare interzicerea recipientelor și ambalajelor din polistiren expandat pentru produsele pescărești, în conformitate cu obiectivul de a înlocui plasticul de unică folosință cu alternative durabile pentru mediu și pescari;

26.  invită Comisia să urmeze recomandările formulate de Misiunea „Starfish 2030” privind combaterea deșeurilor marine și, în special, să evalueze propunerea privind marcarea uneltelor de pescuit folosind noi tehnologii de geolocalizare, care să facă posibilă localizarea și colectarea uneltelor pierdute, atunci când este relevant și posibil; evidențiază, în acest sens, că Comisia ar trebui să îmbunătățească marcarea uneltelor de pescuit în conformitate cu Orientările voluntare ale Organizației pentru Alimentație și Agricultură privind marcarea uneltelor de pescuit și să se asigure că pescarii și acvacultorii sunt sprijiniți în această tranziție prin programe de finanțare adecvate;

27.  solicită îmbunătățirea raportării cu privire la pierderea uneltelor de pescuit pe mare și subliniază că este necesar să se includă mai multe informații, cum ar fi numele navei, tipul de unelte folosite, ora și poziția când au fost pierdute și măsurile de recuperare luate, pentru a permite o utilizare mai eficientă a datelor colectate în contextul combaterii poluării marine prin intermediul unui schimb de date transparent și îmbunătățit, și al schimbului de bune practici între statele membre și agențiile UE; accentuează că este nevoie să se dezvolte noi instrumente pentru identificarea și trasabilitatea uneltelor de pescuit pierdute pe mare și pentru înregistrarea datelor privind deșeurile marine, cum ar fi aplicații electronice pentru a-i ajuta pe pescari să înregistreze datele și sisteme de înregistrare și raportare a debarcărilor de deșeuri marine, de exemplu folosind confirmările de predare a deșeurilor prevăzute în Directiva (UE) 2019/883, care obligă operatorii portuari să emită astfel de confirmări pentru comandanții navelor;

28.  salută implementarea unor proiecte europene precum „CleanAtlantic”, finanțat prin programul Uniunii Interreg pentru zona Atlanticului, care urmărește să îmbunătățească cunoștințele și capacitățile de monitorizare, prevenire și reducere a deșeurilor marine și să crească gradul de sensibilizare a publicului cu privire la impactul acestora; îndeamnă cei 19 parteneri participanți la proiect, din Irlanda, Franța, Spania și Portugalia și, în special, entitatea coordonatoare, Centro Tecnológico del Mar (Cetmar), să își continue activitatea și să publice rezultatele proiectului;

29.  subliniază că ar trebui să se asigure o logistică bine gestionată în jurul colectării deșeurilor și a uneltelor scoase din uz, pentru a-i sprijini pe pescari în eforturile lor în mare parte voluntare; observă că acest lucru ar trebui să includă colectarea unificată a uneltelor la bordul navelor în saci sau containere și punerea la dispoziție a unor instalații adecvate în porturi;

Accelerarea dezvoltării economiei circulare în sectorul pescuitului și acvaculturii

30.  atrage atenția că reducerea impactului deșeurilor marine depinde de consolidarea economiei circulare pe uscat, inclusiv de eliminarea treptată a materialelor plastice și ambalajelor inutile și de transformarea deșeurilor în resurse, precum și de adoptarea unei abordări bazate pe ciclul de viață în sectorul pescuitului și al acvaculturii; subliniază că economia circulară în sectorul pescuitului trebuie dezvoltată acordându-se mai mult sprijin găsirii de soluții, proiectării inteligente a uneltelor de pescuit și inovării în domeniul tehnicilor de pescuit și de acvacultură, pentru a reduce aruncarea deșeurilor, a crește atractivitatea operațiunilor de colectare și a dezvolta circuite eficiente de reciclare;

31.  solicită sprijinirea proiectării ecologice a uneltelor de pescuit, care ar trebui să fie practice, sigure și la prețuri accesibile, prin adoptarea rapidă a unor orientări privind elaborarea unor standarde armonizate pentru o economie circulară a uneltelor de pescuit; încurajează marcarea materialelor utilizate în uneltele de pescuit prin intermediul pașapoartelor produselor; încurajează promovarea cercetării și inovării care urmăresc să găsească materiale alternative și cu impact redus asupra mediului, care să fie folosite în uneltele de pescuit, inclusiv polimeri; evidențiază, în acest sens, că ar putea fi instituite proiecte-pilot pentru a explora reducerea materialelor, dezasamblarea mai ușoară și mai rapidă și testarea funcționalității uneltelor pentru a sprijini tranziția;

32.  accentuează că este important, în ceea ce privește economia circulară pentru uneltele de pescuit, ca pescarii, sectorul pescuitului și acvaculturii în ansamblu, start-up-urile, inițiativele și întreprinderile private, inclusiv producătorii de frânghii și plase din țări terțe, să fie implicați pe deplin în identificarea de noi materiale, proiectarea ecologică, proiectarea de noi unelte de pescuit și reciclarea uneltelor de pescuit; subliniază și că este necesar să se consolideze un model de sinergie între domeniul pescuitului și cel al cercetării; îndeamnă, prin urmare, Comisia să organizeze viitoare proiecte pentru economia circulară a uneltelor de pescuit, legate de actualele programe ale UE de finanțare a cercetării și inovării;

33.  accentuează că, pentru a accelera dezvoltarea economiei circulare în sectorul pescuitului și al acvaculturii, este esențial ca viitoarele soluții legislative la problema colectării și eliminării deșeurilor marine să fie planificate în corelare cu Pactul verde european; îndeamnă, în acest sens, statele membre să înceapă rapid stabilirea de rate naționale minime de colectare pentru echipamentele de pescuit care conțin plastic, astfel cum s-a convenit în Directiva privind materialele plastice de unică folosință; invită Comisia să urmărească dacă aceste planuri naționale duc la o creștere a colectării și reciclării uneltelor de pescuit în comparație cu nivelurile actuale și, în acest sens, să elaboreze un plan adecvat și ambițios pentru a sprijini dezvoltarea unei economii circulare în sectorul pescuitului; subliniază că există o piață pentru uneltele de pescuit reciclate care implică posibilitatea ca utilizarea materialelor reciclate să devină o cerință legală, alături de dispozițiile aferente Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură (FEAMPA) privind programarea pentru gestiunea partajată, ceea ce ar reprezenta un stimulent important pentru pescari și o modalitate de a înțelege valoarea contribuției lor la reciclare;

34.  solicită folosirea FEPAM pentru a sprijini sectorul pescuitului și acvaculturii în tranziția către materiale mai sustenabile, inclusiv în achiziționarea de nave noi mai eficiente tehnic și mai puțin poluante pentru flotele artizanale de mici dimensiuni, în special în regiunile ultraperiferice;

35.  îndeamnă Comisia să creeze stimulente pentru economia circulară de-a lungul întregului lanț de producție a uneltelor de pescuit și acvacultură, promovând cercetarea și sprijinind întreprinderile care reciclează și reutilizează unelte; invită, prin urmare, Comisia să creeze un fond specific pentru a sprijini statele membre care creează lanțuri de producție pentru unelte reciclate și cu impact redus asupra mediului, folosind resurse precum cele din instrumentul NextGenerationEU și cele provenind din sancțiunile fiscale impuse în urma acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre;

36.  evidențiază că există încă multe probleme și diferențe între statele membre în ceea ce privește instalațiile portuare de preluare, în pofida progreselor importante înregistrate odată cu intrarea în vigoare a Directivei (UE) 2019/883; subliniază că în multe porturi din Uniune este încă foarte dificil pentru pescari să identifice aceste instalații, în cazul în care acestea există, și să aibă acces la ele; subliniază că toate acestea reprezintă un obstacol și descurajează operatorii din sectorul pescuitului să contribuie la un mediu marin mai curat;

37.  sprijină dezvoltarea și crearea unor canale de reciclare eficiente prin modernizarea infrastructurii portuare de preluare în toate porturile europene, pentru a îmbunătăți colectarea selectivă a deșeurilor; subliniază, prin urmare, că este nevoie de eforturi mai mari din partea statelor membre, pentru a moderniza instalațiile logistice portuare printr-o logistică bine gestionată în ceea ce privește colectarea deșeurilor și a uneltelor de pescuit scoase din uz, colectarea unificată a uneltelor la bordul navelor în saci sau containere și asigurarea în port a unor instalații adecvate pentru preluarea și depozitarea corespunzătoare a uneltelor de pescuit pierdute și a deșeurilor marine colectate, a unui spațiu suficient pentru depozitarea separată a diferitelor tipuri de deșeuri marine, a unui personal suficient pentru tratarea adecvată și sigură a deșeurilor debarcate și a furnizării pentru toate navele a unor containere pentru colectarea deșeurilor marine; solicită ca operațiunile de colectare să devină mai atractive prin luarea de măsuri care să implice sisteme de recompense și stimulente, cum ar fi stimulentele financiare, pentru a-i ajuta pe pescari și pe acvacultori să colecteze, să elimine și să recicleze deșeurile capturate pe mare și să aducă înapoi în porturi uneltele de pescuit sau de acvacultură aflate la sfârșitul ciclului lor de viață;

Programe de colectare și gestionare a deșeurilor marine

38.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune la nivelul UE pentru combaterea aruncării de gunoaie în hidrosfera Uniunii, prin reducerea deșeurilor la sursă, reducerea folosirii și consumului de plastic și combaterea poluării râurilor, a cursurilor de apă și a litoralului din cauza aruncării de gunoaie, care poate fi redusă drastic în mod coordonat; solicită ca deversările zăpezii de pe străzi și de pe trotuare direct în ocean să fie reduse la minimum, în special prin sprijinirea metodelor alternative de strângere a zăpezii în timpul ninsorilor foarte abundente;

39.  accentuează că este nevoie ca rețelele de canalizare și stațiile de epurare a apelor uzate să fie modernizate pentru a reduce impactul asupra acvaculturii și a mediului marin și de coastă în general și riscul de contaminare a produselor de acvacultură în particular;

40.  atrage atenția că este esențial să se caute rezolvări pentru problema gestionării deficitare a deșeurilor pe uscat, în primul rând pentru eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor în orașele de pe litoral, în orașele construite de-a lungul râurilor și în orașele de pe insule;

41.  invită Comisia să sensibilizeze în acest sens operatorii din domeniul maritim pentru toate interacțiunile pe care le pot avea cu mediul marin, în special în momentul vânzării sau închirierii navelor;

42.  îndeamnă statele membre și regiunile să culeagă date, să monitorizeze și să ia măsuri pentru a rezolva problema gestionării defectuoase a deșeurilor pe uscat și a curăța zonele critice din râuri și estuare unde s-au acumulat deșeuri marine și să introducă măsuri pentru ca, în primul rând, deșeurile marine să nu ajungă în mediu; îndeamnă să se aloce fonduri suficiente pentru a curăța toate tipurile de poluanți derivați din plastic;

43.  reamintește că programele de colectare a deșeurilor marine pot acoperi diferite operațiuni, cum ar fi colectarea deșeurilor marine din râuri, estuare, golfuri sau porturi și operațiuni de cercetare și identificarea zonelor critice de pe mare și pot fi desfășurate de pescari, societatea civilă și autoritățile locale; evidențiază că programele de colectare ar trebui să fie sustenabile, să folosească echipamente adecvate pentru colectarea deșeurilor, să evite pe cât posibil producerea de noi emisii, să fie pregătite să colaboreze cu actorii care au cunoștințe despre ecosistemele marine și să impună identificarea strategică a deșeurilor înainte de luarea de măsuri; subliniază că aceste programe de colectare se pot desfășura nu numai prin programele de finanțare ale UE, ci și la nivel local, regional și național în statele membre;

44.  atrage atenția că numai șapte state membre au folosit resurse din cadrul actualului FEPAM pentru a finanța programe de colectare a deșeurilor marine, cum ar fi programul de pescuire a deșeurilor, și că majoritatea acțiunilor care fac posibilă identificarea, colectarea și reciclarea deșeurilor marine sunt inițiative și programe voluntare ale pescarilor, societății civile și autorităților locale;

45.  subliniază că, pentru a reduce deșeurile provenite de la navele de pescuit, este necesar ca pescarii să fie stimulați să aducă deșeurile la instalațiile de reciclare, inclusiv cu stimulente financiare și sisteme de recompense pentru încurajarea bunelor practici; constată, prin urmare, că pescarii ar trebui să fie compensați pentru colectarea uneltelor de pescuit pierdute și a altor deșeuri marine sau, cel puțin, ar trebui să aibă acces la eliminarea gratuită a deșeurilor în instalațiile din porturi;

46.  subliniază că pescarii ar trebui să fie instruiți corespunzător cu privire la modul adecvat de gestionare a deșeurilor marine în timpul colectării, debarcării, eliminării și predării în vederea reciclării, pentru a reduce la minimum riscurile pentru sănătate și siguranță;

47.  accentuează că întărirea și extinderea bunelor practici existente implică și simplificarea și raționalizarea proceselor administrative pentru toate navele care participă la campaniile de pescuire a deșeurilor, indiferent de portul de origine sau de dimensiunea lor; subliniază deci că este nevoie de armonizare și de o abordare mai complementară în legătură cu normele privind debarcarea în porturile din statele membre a deșeurilor marine colectate în timpul acțiunilor de pescuire a deșeurilor;

48.  invită astfel Comisia și statele membre să sprijine colectarea pe mare de către pescari a uneltelor de pescuit pierdute sau a altor deșeuri marine, în special a materialelor plastice, prin promovarea celor mai bune practici, prin stimularea participării voluntare la inițiativele de colectare a deșeurilor marine și prin sprijinirea adoptării de programe de pescuire a deșeurilor; îndeamnă, în acest sens, statele membre să instituie un „fond special pentru curățarea mărilor”, gestionat prin noul FEAMPA sau prin alte linii bugetare relevante, pentru a finanța următoarele acțiuni: 1) colectarea pe mare de către pescari a deșeurilor marine, 2) punerea la dispoziție a unor instalații adecvate de depozitare a deșeurilor la bord și monitorizarea deșeurilor pescuite pasiv, 3) îmbunătățirea formării operatorilor, 4) finanțarea costurilor de tratare a deșeurilor și a celor aferente personalului necesar pentru desfășurarea unor astfel de programe pentru a evita creșterea costurilor pentru pescarii care participă voluntar și 5) investiții în porturi, astfel încât să se poată asigura instalații adecvate de preluare și depozitare pentru uneltele de pescuit pierdute și deșeurile marine colectate;

49.  invită Comisia să realizeze o evaluare a contribuției sociale și economice a pescarilor prin intermediul proiectelor de pescuire a deșeurilor, pentru a cuantifica cu mai multă precizie contribuția sectorului pescuitului la acțiuni pentru un mediu marin mai curat;

50.  îndeamnă Comisia să meargă dincolo de obiectivele Directivei (UE) 2019/883, studiind și cuantificând în termeni economici daunele aduse mediului de deșeurile marine provocate de om și creând un „fond pentru deșeurile marine” pentru a combate deversările de deșeuri în mare, a atenua daunele cauzate pescuitului și a proteja mările și oceanele;

51.  invită Comisia să îndemne statele membre să asigure o gestionare corespunzătoare și o eliminare adecvată a deșeurilor capturate sau colectate accidental în timpul campaniilor voluntare, astfel încât responsabilitatea și costurile pentru predarea, gestionarea și eliminarea acestor deșeuri să nu fie suportate de pescari, precum și să evite daunele suplimentare aduse mediului; atrage deci atenția că este nevoie să se stabilească sisteme eficiente de colectare și eliminare a deșeurilor, asigurând totodată existența unor instalații portuare adecvate de preluare a deșeurilor;

52.  reamintește că problema deșeurilor marine este una transfrontalieră și că, pentru a fi mai eficientă, lupta împotriva deșeurilor marine trebuie să fie un efort comun realizat împreună cu țările terțe europene; îndeamnă Comisia și statele membre să lanseze un plan pentru eliminarea poluării din Marea Mediterană împreună cu toate statele cu ieșire la această mare; invită Comisia să pună capăt în cel mai scurt timp exportului de deșeuri către țări terțe;

53.  invită Comisia să creeze un mecanism de sprijin pentru colectarea deșeurilor marine în regiunile ultraperiferice, ținând seama de vulnerabilitățile lor naturale, și să doteze, prin urmare, aceste regiuni cu infrastructura necesară reciclării deșeurilor colectate;

54.  invită Comisia ca, în cadrul negocierilor de aderare la UE, să ceară punerea în aplicare pe deplin a legislației privind gestionarea deșeurilor în țările candidate, inclusiv prin crearea unei infrastructuri integrate de gestionare a deșeurilor;

O mai bună înțelegere și limitare a poluării cu nanoplastice și microplastice

55.  subliniază că este nevoie de mai multe cunoștințe și de o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la poluarea cu nanoplastice și microplastice și la efectele sale asupra mediului, asupra bazei lanțului trofic marin și, în cele din urmă, asupra sănătății umane și că ar trebui realizate mai multe studii pentru a înțelege mai bine acest fenomen de poluare; reamintește că nevoia de a avea mai multe cunoștințe și lipsa de sensibilizare a publicului ar putea duce la neîncrederea consumatorilor în calitatea produselor pescărești și de acvacultură;

56.  invită Comisia și statele membre să promoveze campaniile de sensibilizare cu privire la problema poluării marine cauzate de materiale plastice și de microplastice, subliniind că pescarii sunt și ei afectați frecvent de acest fenomen, în special de poluarea cu microplastice;

57.  salută lucrările pregătitoare ale Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) cu privire la restricționarea microplasticelor adăugate în mod intenționat în produse; invită Comisia să dea dovadă de ambiție, dând curs acestei propuneri cu măsuri concrete și, dacă e cazul, legale, inclusiv explorând problema răspândirii nanoplasticelor și microplasticelor în ciclul apei, mai ales a celor aruncate fără intenție în mediu, și să propună măsuri pentru eliminarea lor treptată;

58.  invită Comisia să se ocupe de problema pierderii și răspândirii microplasticelor, cum ar fi granulele de plastic, în mediu de-a lungul lanțului de aprovizionare, în special în timpul transportului pe uscat sau pe mare, și de riscurile de deversare aferente;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 143, 30.4.2004, p. 56. (2) JO L 135, 30.5.1991, p. 40. (3) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (4) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (5) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (6) JO L 343, 22.12.2009, p. 1. (7) JO L 20, 26.1.2010, p. 7. (8) JO L 354, 28.12.2013, p. 22. (9) JO L 149, 20.5.2014, p. 1. (10) JO L 257, 28.8.2014, p. 135. (11) JO L 115, 6.5.2015, p. 11. (12) JO L 150, 14.6.2018, p. 100. (13) JO L 150, 14.6.2018, p. 109. (14) JO L 150, 14.6.2018, p. 141. (15) JO L 151, 7.6.2019, p. 116. (16) JO L 155, 12.6.2019, p. 1. (17) JO C 346, 27.9.2018, p. 184. (18) JO C 433, 23.12.2019, p. 136. (19) Texte adoptate, P8_TA(2019)0343. (20) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078. (21) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (22) „Lost fishing gear: a trap for our ocean”, Comisia Europeană. (23) „Lost fishing gear: a trap for our ocean”, Comisia Europeană. (24) https://cetmar.org/resultados-cleanatlantic/ (25) JO L 151, 7.6.2019, p. 116.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la politica de coeziune și strategiile de mediu de la nivel regional în lupta împotriva schimbărilor climatice (2020/2074(INI))

P9_TA(2021)0097 A9-0034/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 3 și 21, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 4, 11, 173- 178, 191 și 194, precum și Protocolul nr. 28 la tratate privind coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP21) de la Paris, din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris), în special articolul 7 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2), care recunosc dimensiunile locale, subnaționale și regionale ale schimbărilor climatice și ale politicilor climatice,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, așa cum a fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 25 septembrie 2015, precum și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul ecologic european (COM(2019)0640),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2019 referitoare la schimbările climatice - o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei în conformitate cu Acordul de la Paris(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 11 decembrie 2020 privind schimbările climatice,

–  având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) privind o încălzire globală de 1,5 °C, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză, raportul său special privind schimbările climatice și terenurile și raportul său special privind oceanele și criosfera într-un climat în schimbare,

–  având în vedere evaluarea realizată de Agenția Europeană de Mediu referitoare la pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme în Europa, publicată la 20 decembrie 2020,

–  având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”, propunerea Comisiei privind Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030 și viziunea sa pentru 2050,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică,

–  având în vedere rezoluția sa din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) (COM(2020)0080),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 14 ianuarie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului pentru o tranziție justă (COM(2020)0022) și propunerea sa modificată din 28 mai 2020 (COM(2020)0460),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind facilitatea de împrumut pentru sectorul public din cadrul Mecanismului pentru o tranziție justă (COM(2020)0453),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește resursele suplimentare și măsurile de implementare excepționale în temeiul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă, cu scopul de a oferi asistență pentru promovarea reparării daunelor provocate de criză în contextul pandemiei de COVID-19 și pentru pregătirea unei redresări verzi, digitale și reziliente a economiei (REACT-EU) (COM(2020)0451),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(8),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(10),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 29 mai 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a programului InvestEU (COM(2020)0403),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088(11),

–  având în vedere studiul Parlamentului European din 2021 intitulat „Politica de coeziune și schimbările climatice”,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 iunie 2018 referitoare la politica de coeziune și economia circulară(12),

–  având în vedere articolul 349 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție în Hotărârea Mayotte din 15 decembrie 2015 (cauzele conexate C-132/14 - C-136/14), care permite adoptarea unor derogări specifice pentru regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0034/2021),

A.  întrucât schimbările climatice reprezintă o provocare care depășește granițele și necesită o acțiune imediată și ambițioasă la nivel mondial, al Uniunii, la nivel național, regional și local pentru a limita încălzirea globală la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale și pentru a preveni pierderea biodiversității la scară largă; întrucât sunt necesare măsuri urgente pentru a se asigura că creșterea temperaturii medii globale este menținută sub 2 °C în comparație cu nivelurile preindustriale, deoarece orice pierdere a biodiversității va avea un impact major, inclusiv asupra calității producției agricole;

B.  întrucât o creștere de 1,5 grade este maximul pe care planeta noastră îl poate tolera; întrucât, dacă temperaturile vor continua să crească după 2030, omenirea se va confrunta cu și mai multe secete, inundații, căldură extremă și sute de milioane de oameni în sărăcie, dispariția probabilă a populațiilor celor mai vulnerabile, putând pune în pericol, în cel mai rău caz, supraviețuirea sa pe termen lung, după cum se subliniază în raportul interinstituțional al UE intitulat „Provocări și opțiuni pentru Europa”;

C.  întrucât, Agenția Europeană de Mediu estimează că, între 1980 și 2019, fenomenele climatice extreme au cauzat pierderi economice totale estimate la 446 de miliarde EUR în țările membre ale SEE; întrucât această sumă este echivalentă cu 11,1 miliarde EUR pe an, iar pierderile cumulate corectate sunt egale cu aproape 3 % din PIB-ul țărilor analizate;

D.  întrucât studiile recente arată că potențialul de încălzire globală (GWP) al gazelor naturale fosile (metan – CH4) este semnificativ mai mare decât cel estimat anterior;

E.  întrucât încălzirea globală poate atinge 1,5 °C peste nivelurile preindustriale în cursul actualei perioade de programare, necesitând acțiuni imediate pentru a aborda urgența climatică, în conformitate cu politicile UE privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, cu Pactul verde european, cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și cu Acordul de la Paris al ONU;

F.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic cel târziu până în 2050 reprezintă o mare oportunitate, dar și o provocare pentru Uniune și pentru statele sale membre, regiuni, orașe, comunitățile locale, oameni, lucrători, întreprinderi și industrii; întrucât trebuie găsit totuși un echilibru între obiectivele ambițioase privind clima și menținerea competitivității economiei, fără a submina realizarea obiectivului de 1,5 °C;

G.  întrucât realizarea acestui obiectiv va necesita o transformare generală a societății și a economiei europene, deoarece unele sectoare se vor confrunta cu o scădere ireversibilă a producției, combinată cu pierderea de locuri de muncă în activitățile economice bazate pe producția și utilizarea combustibililor fosili, în timp ce alte sectoare vor reuși să găsească o alternativă tehnologică;

H.  întrucât sustenabilitatea ar trebui privită ca o abordare echilibrată pentru a reuni creșterea durabilă, progresul social și mediul;

I.  întrucât Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020(13) prevede un obiectiv global de cel puțin 30 % din suma totală a bugetului Uniunii și a cheltuielilor Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru sprijinirea obiectivelor climatice și un nou obiectiv anual privind biodiversitatea de 7,5 % începând din 2024, cu scopul de a atinge 10 % în 2026 și 2027;

J.  întrucât insulele, în special insulele mici și regiunile ultraperiferice, sunt teritoriile UE cele mai expuse și mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice care trebuie să abordeze, de asemenea, provocările și costurile specifice și suplimentare în timpul tranziției; întrucât schimbările climatice și impactul lor multiplu afectează regiunile europene în moduri diferite, cu grade diferite de gravitate și în intervale de timp diferite, iar gestionarea tranziției va duce la schimbări structurale semnificative; întrucât cetățenii și lucrătorii vor fi, prin urmare, afectați în moduri diferite și nu toate țările vor fi afectate în mod egal sau vor fi în măsură să reacționeze în mod adecvat; întrucât este esențial ca, atunci când se elaborează o viziune pe termen lung pentru zonele rurale din Europa, să se sublinieze necesitatea de a consolida zonele rurale și de a le face atractive ca locuri de trai și de muncă;

K.  întrucât insulele, regiunile ultraperiferice și periferice au un potențial enorm în ceea ce privește producția de energie din surse regenerabile și sunt laboratoare strategice pentru punerea în aplicare a unor măsuri politice inovatoare și a unor soluții tehnice pentru realizarea tranziției energetice, reducerea emisiilor de CO2 și stimularea tranziției către economia circulară;

L.  întrucât politica de coeziune nu oferă numai oportunități de investiții pentru a răspunde nevoilor locale și regionale prin intermediul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), ci oferă și un cadru integrat de politici pentru a reduce disparitățile în materie de dezvoltare dintre regiunile europene și pentru a le ajuta să facă față provocărilor multiple pentru dezvoltarea lor, în special prin protecția mediului, locuri de muncă de calitate și o dezvoltare incluzivă și durabilă;

M.  întrucât disparitățile economice, sociale și teritoriale, pe care politica de coeziune are ca obiectiv principal să le abordeze, pot fi influențate și de schimbările climatice și de consecințele pe termen lung ale acestora, iar măsurile de politică privind clima ale UE ar trebui, de asemenea, să sprijine obiectivele politicii de coeziune a UE;

N.  întrucât politica de coeziune este esențială pentru sprijinirea regiunilor mai puțin dezvoltate sau a zonelor afectate de handicapuri naturale și geografice, care adesea suferă cel mai mult consecințele schimbărilor climatice, dar care dispun de mai puține resurse pentru a o combate;

O.  întrucât politica de coeziune este un instrument esențial pentru realizarea unei tranziții echitabile către o economie neutră din punct de vedere climatic, care nu lasă pe nimeni în urmă; întrucât femeile și bărbații pot fi afectați în mod diferit de politicile ecologice de combatere a schimbărilor climatice; întrucât impactul asupra grupurilor vulnerabile și marginalizate ar trebui, de asemenea, luat în considerare;

P.  întrucât autoritățile locale și regionale, împreună cu alte părți interesate relevante, sunt actori-cheie pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune și pentru a oferi un răspuns eficace la amenințarea urgentă pe care o reprezintă schimbările climatice; întrucât acestea sunt responsabile pentru o treime din cheltuielile publice și două treimi din investițiile publice și, prin urmare, este esențial să se creeze mecanisme precum „Convenția primarilor pentru climă și energie”, care să reunească autoritățile locale și regionale responsabile cu punerea în aplicare a obiectivelor UE în materie de climă și energie;

Q.  întrucât criza climatică este strâns legată de alte crize, cum ar fi biodiversitatea, la fel cum criza de sănătate, socială și economică este legată de pandemia de COVID-19; întrucât, deși acestea trebuie abordate în paralel, fiecare dintre ele trebuie tratată diferit și adecvat;

R.  întrucât, de la crearea sa în 2002, Fondul de solidaritate al UE (FSUE) a fost activat ca răspuns la peste 90 de evenimente catastrofale și a mobilizat peste 5,5 miliarde EUR în 23 state membre și o țară în curs de aderare; întrucât, ca parte a răspunsului UE la epidemia de COVID-19, domeniul de aplicare al FSUE a fost extins pentru a acoperi urgențele majore de sănătate publică și a fost majorat nivelul maxim al plăților în avans;

S.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, durabilă și circulară trebuie să implice toate părțile interesate din societate, în special sectorul privat, partenerii sociali și cetățenii, împreună cu reprezentanții aleși, inclusiv autoritățile locale și regionale, și trebuie să fie susținută de măsuri sociale solide și favorabile incluziunii pentru a asigura o tranziție echitabilă care să sprijine întreprinderile, menținerea și crearea de locuri de muncă, mai ales a locurilor de muncă verzi și albastre de calitate;

T.  întrucât statele membre au adoptat planuri naționale privind energia și clima, iar regiunile ar trebui să prezinte planuri regionale în consecință pentru a realiza atenuarea emisiilor și adaptarea la acestea, cu scopul de a stabili o cale către neutralitatea climatică până cel târziu în 2050;

U.  întrucât tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic până cel târziu în 2050 poate fi realizată printr-o combinație de finanțare publică la nivelul UE și la nivel național și prin crearea condițiilor adecvate pentru finanțarea privată;

V.  întrucât sursele de energie derivate din combustibili fosili, în special din combustibili fosili solizi, subminează eforturile de realizare a neutralității climatice, iar Uniunea Europeană ar trebui, prin urmare, să ofere un cadru de reglementare coerent pentru a promova în continuare utilizarea surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia solară și cea din biomasă, în locul celor derivate din combustibili fosili; întrucât, în acest sens, politica de coeziune ar trebui să garanteze principiul „eficiența energetică înainte de toate”, care vizează îmbunătățirea eficienței cererii și ofertei de energie și care ar trebui aplicat și respectat în toate investițiile legate de energie realizate în cadrul politicii de coeziune; întrucât, pentru multe state membre, utilizarea tranzitorie a surselor de energie bazate pe gaze naturale până la 31 decembrie 2025 ar putea fi esențială pentru realizarea unei tranziții energetice echitabile, care să nu dăuneze societății și să nu lase pe nimeni în urmă; întrucât strategiile regionale de mediu ar trebui să fie corelate cu obiective climatice ambițioase care pot depăși obiectivul general de realizare a unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050 și ar trebui, până la 31 decembrie 2025, să elimine treptat combustibilii fosili, inclusiv proiectele de infrastructură pentru gaze, să sprijine înlocuirea acestora cu energia, materialele și produsele regenerabile produse în mod durabil și să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și dezvoltarea durabilă în general, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului FEDR-FC(14);

W.  întrucât strategiile regionale de mediu ar trebui să contribuie la ocuparea integrală și stabilă a forței de muncă, împreună cu progresul social și nediscriminarea, pentru a aborda mai bine efectele schimbărilor climatice și a combate pierderea biodiversității;

X.  întrucât planurile de gestionare a deșeurilor ar trebui să urmeze principiile economiei circulare și să facă parte din strategiile regionale de mediu;

Y.  întrucât un model european de guvernanță cu niveluri multiple, bazat pe un parteneriat activ și constructiv între diferitele niveluri de guvernanță și părțile interesate, este esențial pentru tranziția către neutralitatea climatică; întrucât inițiativele comunitare și cetățenești pot sprijini cu fermitate tranziția ecologică și pot combate schimbările climatice;

Z.  întrucât strategiile macroregionale ale UE pot contribui la identificarea sectoarelor-cheie și a domeniilor de cooperare între diferite regiuni care se confruntă cu provocări comune, cum ar fi schimbările climatice, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, biodiversitatea, transporturile, gestionarea deșeurilor, proiectele transfrontaliere și turismul durabil,

1.  subliniază importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele asumate de Uniune în cadrul Pactului verde european cu privire la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a obiectivelor de dezvoltare durabilă, în conformitate deplină cu Regulamentul privind taxonomia UE, luând în considerare aspectele sociale, economice și teritoriale pentru a asigura o tranziție echitabilă pentru toate teritoriile și cetățenii acestora, fără a lăsa pe nimeni în urmă; subliniază necesitatea de a consacra principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” din Regulamentul privind taxonomia pentru toate investițiile;

2.  salută propunerea Comisiei privind Legea europeană a climei, o piatră de temelie a Pactului verde european, care consacră obiectivul de neutralitate climatică pentru 2050 în legislația Uniunii și necesitatea de a o transpune în acțiuni locale concrete care să respecte constrângerile și să evidențieze atuurile fiecărui teritoriu, inclusiv obiectivele intermediare pentru 2030 și 2040, astfel cum a solicitat Parlamentul European; reamintește în acest sens că obiectivul Pactului verde european este de a proteja, a conserva și a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impactului aferent;

3.  subliniază necesitatea ca autoritățile locale și regionale să își asume un angajament politic clar în vederea atingerii obiectivelor climatice și subliniază necesitatea de a intensifica dialogul pe mai multe niveluri între autoritățile naționale, regionale și locale privind planificarea și punerea în aplicare a măsurilor naționale în domeniul climei, accesul direct la finanțare al autorităților locale și monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește măsurile adoptate, precum și necesitatea urgentă de a le dota cu instrumente financiare și administrative relevante pentru atingerea acestor obiective; consideră, pe lângă aceasta, că autoritățile locale și regionale joacă un rol esențial în toate etapele de planificare, pregătire și implementare ale proiectelor:

4.  invită autoritățile naționale și regionale de programare să maximizeze impactul transformațional al protecției climei și a mediului în timpul pregătirii în curs a programelor naționale și regionale;

5.  constată că posibilele ajustări de politică în ceea ce privește îndeplinirea Acordului de la Paris și rapoartele sale pe cinci ani ar trebui luate în considerare în mod judicios și adecvat pentru politica de coeziune, la fel ca în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a FEDR-FC;

6.  invită toate autoritățile locale și regionale să adopte strategii locale și regionale privind clima, care să transpună obiectivele de la nivelul UE în obiective locale concrete, printr-o abordare globală bazată pe realitatea locului sau a zonei, care să ofere o viziune pe termen lung pentru tranziția climatică și o mai bună utilizare a resurselor financiare în cadrul politicii de coeziune; subliniază că strategiile de mediu regionale ar trebui să acopere și să includă planuri de gestionare a deșeurilor,

7.  subliniază rolul esențial al politicii de coeziune, în sinergie cu alte politici, în combaterea schimbărilor climatice și realizarea neutralității climatice până în 2050 cel târziu, precum și obiectivul intermediar până în 2030 și respectiv 2040, și rolul autorităților locale și regionale în adoptarea unei reforme ample a politicilor de investiții;

8.  solicită să se depună eforturi pentru a asigura o mai mare coerență și coordonare între politica de coeziune și alte politici ale UE pentru a îmbunătăți integrarea politică a aspectelor legate de climă, pentru a elabora politici mai eficiente de reducere a emisiilor la sursă, pentru a oferi finanțare specifică din partea UE și, prin urmare, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a politicilor climatice pe teren;

9.  reamintește că politicile în domeniul climei ar trebui să contribuie la ocuparea integrală și stabilă a forței de muncă, inclusiv locuri de muncă verzi și albastre și formări corespunzătoare în măsură să contribuie la un progres social echitabil, și consideră că politicile în domeniul climei trebuie să protejeze locurile de muncă cele mai afectate de schimbările climatice prin crearea de noi locuri de muncă verzi, astfel încât lucrătorii să nu fie lăsați în urmă atunci când anumite sectoare trec la economia verde; îndeamnă statele membre să acorde prioritate combaterii schimbărilor climatice, precum și luptei pentru dezvoltare durabilă și incluzivă și justiției sociale și luptei împotriva sărăciei, sărăciei energetice și a politicilor care împovărează grupurile vulnerabile și marginalizate; subliniază, în acest context, că ar trebui avute în vedere acțiuni suplimentare de combatere a sărăciei energetice;

10.  salută poziția Consiliului European și recunoașterea poziției Parlamentului, conform căreia cheltuielile UE ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris și cu principiul de „a nu face rău” al Pactului verde european; reamintește, de asemenea, că noul cadru legislativ al politicii de coeziune include principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” din Regulamentul privind taxonomia printre principiile orizontale care se aplică tuturor fondurilor structurale;

11.  subliniază că sustenabilitatea și tranziția către o economie sigură, neutră din punct de vedere climatic, rezilientă la schimbările climatice, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai accesibilă, circulară și echilibrată din punct de vedere social sunt esențiale pentru asigurarea competitivității pe termen lung a economiei Uniunii, precum și pentru menținerea coeziunii sale sociale, contribuind astfel la crearea de noi oportunități de investiții în agricultură, comerț, transporturi, energie și infrastructură, promovând un consum mai sigur și mai ecologic, protejând totodată mediul nostru de viață și bunăstarea cetățenilor europeni;

12.  subliniază că este extrem de important să se mențină pe deplin guvernanța pe mai multe niveluri și principiile parteneriatului în cadrul politicii de coeziune, inclusiv perspectiva de gen, dat fiind că autoritățile locale și regionale au competențe directe în materie de mediu și schimbări climatice, punând în aplicare 90 % din măsurile de adaptare la schimbările climatice și respectiv 70 % din măsurile de atenuare ale schimbărilor climatice; reamintește că acestea pot, de asemenea, să dezvolte acțiuni care să vizeze promovarea unui comportament ecologic în rândul cetățenilor, inclusiv cele legate de gestionarea deșeurilor, mobilitatea inteligentă și locuințele sustenabile; insistă că tranziția către neutralitatea climatică trebuie să fie justă și incluzivă, acordând o atenție deosebită oamenilor care locuiesc în zonele rurale și îndepărtate; recunoaște necesitatea de a sprijini teritoriile cele mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică, de a evita orice creștere a disparităților regionale și de a capacita lucrătorii și comunitățile locale și regionale; invită toate nivelurile de guvernare să depună toate eforturile pentru a încuraja cooperarea între administrații, inclusiv cooperarea verticală interguvernamentală, cooperarea interregională, intermunicipală și transfrontalieră, pentru a face schimb de cunoștințe și exemple de bune practici cu privire la proiectele și inițiativele privind schimbările climatice finanțate în cadrul politicii de coeziune;

13.  solicită strategii regionale de mediu cuprinzătoare pentru a garanta dezvoltarea sustenabilă și a atenua consecințele schimbărilor climatice prin sprijinirea tranziției energetice către surse regenerabile, a biodiversității și a adaptării la schimbările climatice; consideră că aceste strategii regionale ar trebui să sprijine angajamentul civic și proiectele inițiate și conduse la nivel local și ar trebui să stimuleze cooperarea între regiuni, inclusiv prin proiecte transfrontaliere; invită Comisia să ofere sprijin și să faciliteze cooperarea între regiuni și schimbul de know-how și de bune practici; accentuează că este important să se respecte principiul parteneriatului în toate acțiunile de programare, punere în aplicare și monitorizare a politicii de coeziune a UE și să se stabilească o cooperare solidă între autoritățile regionale și locale, cetățeni, ONG-uri și părțile interesate; subliniază că consultările publice ar trebui să fie temeinice și semnificative, asigurând participarea activă și reprezentativă a comunităților și a părților interesate la procesul decizional, pentru a inspira asumarea deciziilor și a planurilor, inițiative și implicarea în acțiuni; evidențiază importanța inițiativelor și proiectelor coordonate la nivel local care contribuie la neutralitatea climatică;

14.  consideră că politica de coeziune ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și la punerea în aplicare a Acordului de la Paris privind schimbările climatice, a Convenției privind diversitatea biologică și a Pactului verde european, pentru a combate schimbările climatice, mai ales printr-o metodologie eficientă, transparentă, cuprinzătoare, orientată spre rezultate și bazată pe performanță pentru monitorizarea cheltuielilor legate de climă, care să țină seama de efectele negative ale schimbărilor climatice asupra tuturor persoanelor și regiunilor din UE; solicită ca această metodologie să fie folosită în toate programele din cadrul financiar multianual și din Planul de redresare al UE, în special pentru infrastructura de bază din sectoare economice cheie, cum ar fi producția și distribuția de energie, transporturile, gestionarea apei și a deșeurilor și clădirile publice; consideră că ar putea fi nevoie de măsuri suplimentare dacă nu se înregistrează progrese suficiente în direcția atingerii obiectivelor climatice ale Uniunii;

15.  subliniază rolul-cheie al autorităților locale și regionale în realizarea unei tranziții echitabile către o economie neutră climatic pentru toți având în centru coeziunea socială, economică și teritorială, și solicită să se recurgă mai mult la investiții verzi și albastre și la inovare în cadrul politicii de coeziune, precum și să se folosească pe scară mai largă soluții bazate pe natură; evidențiază că este nevoie de sinergii mai mari între diferitele surse de finanțare la nivelul UE și la nivel național și regional, precum și de legături mai strânse între finanțarea publică și cea privată, pentru a crește eficacitatea strategiilor regionale de mediu în lupta împotriva schimbărilor climatice; reamintește că acest proces nu ar fi posibil fără a se pune un accent puternic pe competențe; consideră că strategiile regionale de mediu ar trebui să vizeze și creșterea capacității administrative a instituțiilor locale și regionale și dezvoltarea potențialului lor de facilitatori ai competitivității economice, sociale și teritoriale;

16.  accentuează că inițiativele comunitare și cetățenești pot sprijini puternic tranziția ecologică și atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și că grupurile de acțiune locală și programul LEADER pot avea rolul de instrumente primare pentru realizarea acestui lucru; încurajează deci statele membre și autoritățile regionale să coordoneze aceste programe cu strategiile lor regionale de mediu;

17.  accentuează importanța conceptului de „sate inteligente” în combaterea dificultăților Uniunii legate de climă și salută integrarea acestuia în viitoarea PAC și în politica de coeziune și politica regională a Uniunii; insistă ca statele membre să includă abordarea de tip „sate inteligente” în programele lor de punere în aplicare a politicii de coeziune a UE la nivel național și regional și în planurile lor strategice naționale PAC, ceea ce va necesita elaborarea strategiilor de tip „sate inteligente”(15) la nivel național; evidențiază rolul abordării LEADER/DLRC atunci când sunt puse în aplicare strategiile „sate inteligente”, care ar trebui să pună un accent puternic pe digitalizare, sustenabilitate și inovare;

18.  atrage atenția că strategiile macroregionale ale UE ar trebui să contribuie la consolidarea cooperării menite să rezolve problemele regionale legate de atenuarea schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea și ar trebui deci avute în vedere atunci când se adoptă noile programe, deoarece o abordare integrată și planificarea strategică sunt extrem de importante;

19.  solicită ca atunci când se calculează eligibilitatea proiectelor în cazul celor care implică patrimoniul cultural și natural, să se țină seama de criteriile de mediu și sociale și de conservarea patrimoniului natural în aceeași măsură ca de criteriile economice;

20.  evidențiază că este nevoie să fie sprijinite proiectele care fac legătura între știință, inovare și cetățenie, cum ar fi proiectul New European Bauhaus, care se axează pe reziliența culturii și arhitecturii la schimbările climatice;

21.  reamintește că succesul strategiilor regionale de mediu depinde, de asemenea, de politici solide în materie de cercetare și inovare și la nivel local și regional; încurajează colaborarea dintre autoritățile locale, instituțiile de cercetare și întreprinderi, cum ar fi inițiativele din cadrul Institutului European de Inovare și Tehnologie și al comunităților sale de cunoaștere și inovare (CCI);

22.  invită Comisia să monitorizeze și să publice rapoarte folosind un standard comun pentru toate statele membre, cu privire la progresele înregistrate de guvernele naționale și de autoritățile locale și regionale în combaterea schimbărilor climatice la toate nivelurile, precum și să evalueze legăturile dintre politicile de mediu și economie; accentuează că autoritățile locale și regionale ar trebui să fie implicate cu adevărat la nivel național în evaluarea politicilor privind schimbările climatice în contextul semestrului european; evidențiază că este nevoie de o mai mare eficacitate și complementaritate a fondurilor ESI, dar și a altor programe și instrumente ale UE, cum ar fi FEADR, FEPAM, LIFE, Orizont Europa sau Europa creativă, în combaterea schimbărilor climatice; încurajează statele membre să asigure această complementaritate printr-o aplicare teritorială ambițioasă a planului lor național de redresare, implicând toți actorii relevanți din regiuni; invită, în plus, statele membre să publice un tablou de bord actualizat periodic, care să măsoare impactul teritorial al măsurilor de redresare naționale și europene, acordând o atenție deosebită contribuției acestor măsuri la lupta împotriva schimbărilor climatice;

23.  sprijină acordul privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027 cu scopul de a evita subvențiile dăunătoare, de a sprijini eliminarea treptată a subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili până cel târziu în 2025, asigurând finanțarea globală și priorități ale programelor care reflectă urgența climatică și contribuie la integrarea acțiunilor în domeniul climei și la atingerea obiectivului global ca cel puțin 30 % din cheltuielile bugetare ale UE să fie în sprijinul obiectivelor climatice, ceea ce înseamnă că cel puțin 547 de miliarde EUR din noile resurse financiare ale UE vor fi puse la dispoziție pentru tranziția verde; accentuează că este important să se respecte principii precum obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, o tranziție echitabilă și incluzivă social, un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic de 30 % privind cheltuielile legate de climă și un obiectiv de 10 % privind cheltuielile pentru biodiversitate până la sfârșitul perioadei de programare, atunci când se pune în aplicare politica de coeziune; subliniază, prin urmare, că ar putea fi avută în vedere adoptarea unei metodologii de urmărire transparente, cuprinzătoare și semnificative, care ar putea fi, dacă este necesar, adaptată în cursul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, atât pentru cheltuielile legate de climă, cât și pentru cheltuielile legate de biodiversitate;

24.  salută obiectivul de politică 2 din propunerea de nou regulament privind dispozițiile comune(16), prin care se urmărește „o Europă mai verde, rezilientă, cu emisii reduse de dioxid de carbon, care se îndreaptă către o economie cu zero emisii de dioxid de carbon, prin promovarea tranziției către o energie curată și echitabilă, a investițiilor verzi și albastre, a economiei circulare, a atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, precum și a prevenirii și gestionării riscurilor”; reamintește că concentrarea tematică a FEDR pentru OP2 ar fi cel mai bine realizată dacă ar fi aplicată la nivel regional, pentru a reflecta diferitele particularități regionale în ceea ce privește clima;

25.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul trilogului privind Fondul pentru o tranziție justă (JTF), inclusiv privind fondurile suplimentare din partea instrumentului Next Generation EU și cei doi piloni suplimentari ai Mecanismului pentru o tranziție justă, și anume un program special în cadrul InvestEU și o facilitate de împrumut pentru sectorul public, care vor contribui la atenuarea efectelor socioeconomice ale tranziției către neutralitatea climatică asupra celor mai vulnerabile regiuni ale Uniunii; accentuează că Fondul pentru o tranziție justă va fi un nou instrument pentru sprijinirea teritoriilor celor mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică și pentru evitarea unei adânciri a disparităților regionale; regretă totuși că suma suplimentară propusă de Comisie a fost redusă cu două treimi, de la 30 de miliarde EUR la 10 miliarde EUR, în temeiul acordului Consiliului privind Next Generation EU; subliniază că aceste reduceri sunt în detrimentul realizării obiectivelor centrale ale fondului și pun o presiune suplimentară pe bugetele naționale; invită statele membre să programeze fondurile cât mai repede posibil și invită statele membre în cauză să acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice atunci când distribuie fondurile, întrucât aceste regiuni sunt foarte afectate de schimbările climatice și sunt expuse dezastrelor naturale, cum ar fi cicloanele, erupțiile vulcanice și seceta, precum și inundațiile și creșterea nivelului apei;

26.  salută programul REACT- EU deoarece continuă și extinde măsurile de răspuns la criză și de redresare în urma crizelor, furnizând resurse suplimentare pentru programele existente ale politicii de coeziune;

27.  reafirmă că particularitățile tuturor regiunilor, așa cum sunt definite la articolul 174 din TFUE, trebuie să se reflecte pe deplin în procesul de tranziție, astfel încât nicio regiune să nu fie lăsată în urmă, în special prin concentrarea asupra zonelor rurale, zonelor afectate de tranziția industrială și regiunilor afectate de handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, pentru a asigura dezvoltarea armonioasă generală a tuturor zonelor; consideră că este necesar, în acest sens, să se evalueze particularitățile regiunilor, astfel cum sunt enumerate la articolul 174 din TFUE, în cazul unei revizuiri a orientărilor privind ajutoarele de stat; accentuează că este necesar ca autoritățile locale și regionale să folosească pe deplin toate instrumentele de finanțare (atât pe cele din bugetul european, cât și pe cele de la alte instituții financiare europene, cum ar fi BEI) în vederea combaterii crizei climatice și a creșterii rezilienței comunităților locale, deschizând totodată calea spre redresare după pandemia de COVID-19; evidențiază, mai exact, că ar trebui create instrumente suplimentare care să ofere acces direct la fondurile UE, cum ar fi acțiunile urbane inovatoare în cadrul FEDR (articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1301/2013) sau viitoarea inițiativă urbană europeană post-2020 în temeiul Regulamentului privind FEDR-FC (articolul 10), în special pentru proiectele din cadrul Pactului verde;

28.  consideră că soluțiile inovatoare, incluzive și sustenabile pentru consolidarea zonelor rurale și creșterea atractivității lor ca locuri de trai și de muncă ar trebui să reprezinte un element-cheie în punerea în aplicare a politicii de coeziune;

29.  atrage atenția că, în temeiul articolului 349 din TFUE, regiunile ultraperiferice beneficiază de norme speciale care permit adoptarea unor măsuri adaptate, care țin seama de particularitățile lor; solicită să se aloce resursele financiare necesare acestor regiuni, astfel încât să poată realiza tranziția verde și să se poată adapta la efectele schimbărilor climatice, care le afectează în mod deosebit din cauza vulnerabilității lor; solicită și crearea unui observator axat pe dezvoltarea sustenabilă și tranziția ecologică în regiunile ultraperiferice, pentru a identifica cele mai bune practici și a dezvolta soluții sustenabile de combatere a schimbărilor climatice, care ar putea fi adoptate și adaptate în alte regiuni ale UE;

30.  este îngrijorat de pierderile economice cauzate de pericolele naturale și de daunele provocate de condițiile meteorologice și climatice extreme proiectelor de infrastructură finanțate de UE; solicită să se acorde sprijin activităților și proiectelor de infrastructură care respectă standardele climatice și de mediu și care sunt mai rezistente la pericolele naturale;

31.  evidențiază rolul-cheie pe care îl au insulele, în special insulele mici, și regiunile ultraperiferice și periferice/îndepărtate în tranziția către neutralitatea climatică ca laboratoare de inovare pentru dezvoltarea energiei curate, a mobilității inteligente, a gestionării deșeurilor și a economiei circulare, dacă li se valorifică întregul potențial prin instrumente, sprijin și finanțare adecvate, care să le permită să joace un rol esențial în cercetarea în domeniul schimbărilor climatice și al biodiversității; reamintește că ar trebui să poată avea acces la resurse economice suficiente și la formare adecvată pentru a asigura intervenții integrate, bazate pe integrarea sectorială și inovatoare pentru o infrastructură sustenabilă și pentru dezvoltarea economică locală; subliniază potențialul regiunilor periferice și ultraperiferice în domeniul energiei din surse regenerabile, având în vedere caracteristicile lor geografice și climatice;

32.  evidențiază că este necesar să se valorifice rezultatele inițiativelor precum Noi soluții energetice optimizate pentru insule (NESOI), Insule inteligente și Energie curată pentru insulele din UE (CE4EUI), care includ și insule cu statut de țări și teritorii de peste mări (TTPM), pentru a asigura o tranziție funcțională între perioadele de programare 2014-2020 și 2021-2027; invită Comisia, în acest sens, să elaboreze orientări ușor de utilizat pentru a oferi autorităților locale și regionale posibilitatea de a recunoaște și a valorifica cele mai bune practici consolidate privind tranziția energetică și decarbonizarea economiilor; salută Memorandumul de la Split, care recunoaște rolul de lider al comunităților insulare în tranziția energetică; subliniază, în acest sens, importanța schimbului de bune practici și a promovării învățării reciproce;

33.  subliniază că strategiile regionale de mediu ar trebui să sprijine și producția de energie din surse regenerabile și utilizarea eficientă a resurselor în sectoarele agricol, alimentar și forestier, ținând totodată cont de competitivitatea acestor sectoare; propune ca autoritățile relevante să acorde prioritate tuturor opțiunilor de producție de energie din surse regenerabile benefice mediului și economiei regionale, dar și locuitorilor din regiunile relevante; insistă că strategiile regionale de mediu ar trebui să acorde o atenție specială sprijinirii înlocuirii materialelor cu consum mare de combustibili fosili cu materiale regenerabile și biomateriale obținute din silvicultură și agricultură, aceste două sectoare funcționând și ca emițători, și ca absorbanți de carbon; evidențaiză că gestionarea sustenabilă și apropiată de natură a pădurilor este crucială pentru absorbția continuă a gazelor cu efect de seră din atmosferă și face posibilă și furnizarea de materii prime regenerabile și favorabile climei pentru produse forestiere care stochează carbon și pot acționa ca substitut pentru materialele bazate pe combustibili fosili și pentru combustibilii fosili; subliniază că „triplul rol” al pădurilor (absorbție, stocare și substituire) contribuie la reducerea emisiilor de dioxid de carbon eliberate în atmosferă, garantând în același timp că pădurile continuă să crească și să ofere multe alte servicii și ar trebui deci să facă parte integrantă din strategiile regionale de mediu;

34.  atrage atenția că toate sectoarele trebuie să fie reprezentate și sprijinite în tranziția către procese industriale neutre climatic, contribuind astfel la sustenabilitatea Uniunii și menținând totodată competitivitatea internațională și coeziunea economică, socială și teritorială între diferitele regiuni europene; subliniază rolul strategic al energiei regenerabile, sustenabile și descentralizate în dezvoltarea regiunilor din UE și a întreprinderilor lor, în special a IMM-urilor; consideră că strategiile regionale de mediu eficiente vor fi aduce beneficii și sectorului turismului, deoarece ar putea contribui la creșterea atractivității multor regiuni europene ca destinații sustenabile și ar putea promova, în general, un nou tip de turism responsabil și sustenabil;

35.  accentuează că reducerea utilizării terenurilor, în special a impermeabilizării solului, ar trebui avută în vedere ca un criteriu important și esențial pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune, pe lângă strategiile regionale de mediu, în vederea valorificării, acolo unde este posibil, a potențialului și diversității utilizărilor terenurilor în combaterea schimbărilor climatice (stocarea apei și a CO2, filtrarea, stocarea tampon și prelucrarea materialelor, aprovizionarea cu alimente, producția de resurse biogene);

36.  subliniază că este necesar ca Directiva privind impozitarea energiei(17) să fie revizuită în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, pentru a promova sursele sustenabile de energie în detrimentul combustibililor fosili până cel târziu în 2025, acordând o atenție deosebită impactului social;

37.  accentuează că integrarea dimensiunii de gen ar trebui aplicată pe deplin și inclusă ca principiu orizontal în toate activitățile, politicile și programele UE, inclusiv în politica de coeziune;

38.  salută prezentarea strategiei „Valul de renovări ale clădirilor” ca una dintre strategiile esențiale care contribuie la realizarea neutralității climatice în Europa până în 2050; accentuează că trebuie combătută sărăcia energetică printr-un program de renovare a clădirilor care vizează gospodăriile vulnerabile și cu venituri mici, ca parte a unei strategii europene mai ample de combatere a sărăciei;

39.  solicită ca Planul de acțiune pentru economia circulară actualizat să sprijine în continuare tranziția către o economie circulară orientată către reutilizare și reparare, pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor și a stimula consumul sustenabil, oferind consumatorilor informații despre durabilitatea și posibilitatea de reparare a produselor prin etichetare obligatorie, pe lângă un cadru de reglementare adecvat și un set de măsuri concrete, cuprinzătoare și ambițioase pentru stimularea economiei circulare la nivelul UE; accentuează că este esențial să se creeze și să se consolideze cicluri economice regionale, în special bazate pe materii prime biogene din economia rurală și forestieră, pentru a genera creștere sustenabilă și locuri de muncă mai verzi; subliniază nevoia urgentă de a sprijini în continuare principiile economiei circulare și de a acorda prioritate ierarhiei deșeurilor; solicită să fie dezvoltate planuri locale privind economia circulară, iar contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile locale și regionale să fie „verzi” și ambițioase în ceea ce privește durabilitatea bunurilor și serviciilor, ceea ce va spori reziliența industrială și autonomia strategică a Uniunii Europene;

40.  solicită investiții suplimentare în mobilitatea sustenabilă, de exemplu, în căile ferate și mobilitatea urbană sustenabilă, pentru orașe mai verzi, cu o mai bună calitate a vieții pentru cetățeni;

41.  salută eforturile Băncii Europene de Investiții (BEI) de a-și revizui politica de creditare a energiei și de a consacra 50 % din operațiunile sale acțiunilor climatice și sustenabilității mediului; invită BEI să se angajeze în direcția tranziției sustenabile către neutralitatea climatică, acordând o atenție deosebită regiunilor celor mai afectate de tranziție;

42.  promovează implicarea puternică a microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM-uri) în procesul de tranziție, precum și în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor regionale de mediu, deoarece acești actori nu numai că sunt bine ancorați în structura economică locală, dar vor fi și afectați de politicile Pactului verde; consideră că este esențial ca MIMM-urile să fie ajutate să profite de oportunitățile tranziției ecologice prin sprijin personalizat în procesele de perfecționare și recalificare;

43.  invită Comisia să evalueze comparativ proiectele de planuri de cheltuieli în raport cu nivelul de ambiție cel mai ridicat posibil în materie de climă;

44.  scoate în evidență propunerea Comisiei din cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030 ca orașele cu cel puțin 20 000 de locuitori să pregătească planuri de înverzire urbană pentru a crea păduri, parcuri și grădini urbane bogate în biodiversitate și accesibile, ferme urbane, acoperișuri și ziduri verzi și străzi pe care sunt plantați copaci; reafirmă impactul pozitiv al unei astfel de măsuri asupra microclimatului urban și asupra sănătății, în special pentru grupurile vulnerabile; încurajează această acțiune și solicită mobilizarea instrumentelor de politică, de reglementare și financiare pentru punerea sa în aplicare;

45.  solicită instituirea unor mecanisme eficiente de cooperare regională și interregională în domeniul prevenirii dezastrelor naturale, inclusiv a unei capacități de reacție, gestionare și asistență reciprocă în caz de dezastre;

46.  solicită ca politica de coeziune să joace un rol mai important în sprijinirea eforturilor de prevenire a riscurilor în vederea adaptării la efectele actuale și viitoare ale schimbărilor climatice la nivel regional și local;

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și statelor membre.

(1) JO C 23, 21.1.2021, p. 116. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0015. (6) JO L 347, 20.12.2013, p. 320. (7) JO L 347, 20.12.2013, p. 289. (8) JO L 347, 20.12.2013, p. 470. (9) JO L 347, 20.12.2013, p. 259. (10) JO L 347, 20.12.2013, p. 281. (11) JO L 198, 22.6.2020, p. 13. (12) JO C 28, 27.1.2020, p. 40. (13) Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28). (14) Propunere pentru un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (COM(2018)0372). (15) Articolul 72 b (amendamentul 513) din poziția Parlamentului European în primă lectură privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului (Texte adoptate, P9_TA(2020)0287). (16) Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european plus, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, și de instituire a unor norme financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil și migrație, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului pentru managementul frontierelor și vize (COM(2018)0375). (17) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la o strategie europeană privind datele (2020/2217(INI))

P9_TA(2021)0098 A9-0027/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 173 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care se referă la competitivitatea industriei UE și menționează, printre altele, acțiunile menite să promoveze o mai bună exploatare a potențialului industrial al inovării și al dezvoltării tehnologice,

–  având în vedere articolul 114 din TFUE,

–  având în vedere articolele 2 și 16 din TFUE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2020 intitulată „Strategia privind software-ul cu sursă deschisă 2020-2023” (C(2020)7149),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „O strategie europeană privind datele” (COM(2020)0066) și raportul final al Grupului de experți la nivel înalt privind schimbul de date între întreprinderi și administrațiile publice, intitulat „Către o strategie europeană privind schimbul de date între întreprinderi și administrațiile publice în interesul public”,

–  având în vedere evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie la 2 iulie 2020, intitulată „Un cadru legislativ favorabil și flexibil pentru guvernanța spațiilor europene comune ale datelor”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 17 aprilie 2020 intitulată „Orientări în domeniul protecției datelor privind aplicațiile care sprijină combaterea pandemiei de COVID-19”(1),

–  având în vedere recomandarea Comisiei (UE) 2020/518 din 8 aprilie 2020 privind un set comun de instrumente la nivelul Uniunii pentru utilizarea tehnologiei și a datelor în scopul de a combate criza provocată de pandemia de COVID-19 și de a ieși din această criză, în special în ceea ce privește aplicațiile mobile și utilizarea datelor anonimizate privind mobilitatea(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public(3) (Directiva privind datele deschise),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 6 iunie 2018 de instituire a programului Europa digitală pentru perioada 2021-2027 (COM(2018)0434),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 aprilie 2018 intitulată „Către un spațiu european comun al datelor” (COM(2018)0232) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SWD(2018)0125),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2018/790 din 25 aprilie 2018 a Comisiei privind accesul la informațiile științifice și conservarea acestora(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 mai 2017 intitulată „Evaluarea la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a strategiei privind piața unică digitală: o piață unică digitală conectată pentru toți” (COM(2017)0228) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2017)0155),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 intitulată „Construirea unei economii europene a datelor” (COM(2017)0009) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SWD(2017)0002),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă – către o societate europeană a gigabiților” (COM(2016)0587) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0300),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Digitalizarea industriei europene: valorificarea deplină a pieței unice digitale” (COM(2016)0180) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0110),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 aprilie 2016 intitulată „Inițiativa europeană în domeniul cloud computingului - dezvoltarea unei economii competitive bazate pe date și pe cunoaștere în Europa” (COM(2016)0178) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0106) și (SWD(2016)0107),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(5) (RGPD),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1807 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind un cadru pentru libera circulație a datelor fără caracter personal în Uniunea Europeană(6),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului(7) (Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SWD(2014)0214),

–  având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport(8) (Directiva privind STI) și actele delegate ale acesteia,

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(9) (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice),

–  având în vedere Foaia de parcurs europeană comună pentru ridicarea măsurilor de limitare a răspândirii bolii provocate de COVID-19, din 15 aprilie 2020,

–  având în vedere Declarația comună a statelor membre privind construirea serviciilor cloud de nouă generație pentru întreprinderi și sectorul public din UE, din 15 octombrie 2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 9 iunie 2020 privind conturarea viitorului digital al Europei(10),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 7 iunie 2019 privind viitorul unei Europe cu un grad ridicat de digitalizare după 2020: Stimularea competitivității digitale și economice în întreaga Uniune și a coeziunii digitale,

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 iulie 2020 pronunțată în cauza C-311/18 (Schrems II),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 iunie 2017 referitoare la digitalizarea industriei europene(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2016 intitulată „Către o economie de succes bazată pe date”(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la o Strategie europeană privind sistemele de transport inteligente cooperative(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la conducerea autonomă în transportul european(16),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind comunicarea Comisiei intitulată „Construirea unei economii europene a datelor”(17),

–  având în vedere constatările privind indicele anual al economiei și societății digitale din 11 iunie 2020,

–  având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 5 iunie 2020 intitulat „Să reconstruim mai bine: pentru o redresare sustenabilă și rezilientă după pandemia de COVID-19”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A9-0027/2021),

A.  întrucât digitalizarea continuă să transforme economia, societatea și viața de zi cu zi a cetățenilor și întrucât datele, al căror volum se dublează la fiecare 18 luni, se află în centrul acestei transformări; întrucât se preconizează că volumul de date stocate la nivel mondial va crește de la 33 zetabiți (ZB) în 2018 la 175 ZB în 2025(18); întrucât aceste procese se vor accelera în viitor;

B.  întrucât digitalizarea nu reprezintă doar o oportunitate economică, ci este importantă și pentru securitatea, reziliența geopolitică și autonomia strategică a Uniunii;

C.  întrucât UE impune disponibilitatea unei arhitecturi IT interoperabile, flexibile, scalabile și fiabile, capabilă să integreze cele mai inovatoare aplicații; întrucât inteligența artificială (IA) reprezintă una dintre tehnologiile strategice pentru secolul XXI, atât la nivel global, cât și în Europa(19); întrucât este necesară și o infrastructură adecvată în UE, mai ales hardware de înaltă performanță, pentru a rula aplicații și a stoca date;

D.  întrucât datele reprezintă o resursă esențială pentru o redresare economică sustenabilă, creșterea economică și crearea unor locuri de muncă de calitate; întrucât tehnologiile bazate pe date ar putea reprezenta o oportunitate de a reduce munca umană în condiții dăunătoare și periculoase și de a promova progresul societății și ar putea avea un rol esențial în tranziția către societăți ecologice și climatic neutre și în stimularea competitivității globale a Europei și a companiilor europene;

E.  întrucât strategia europeană privind datele ar trebui să fie coerentă cu strategiile pentru IMM-uri și cu cele industriale, deoarece va fi esențială, printre altele, pentru atingerea obiectivelor politicii industriale și va fi benefică pentru companiile europene, inclusiv pentru IMM-uri, ajutându-le să facă față cu succes tranziției digitale; întrucât există încă un decalaj între companiile mari și IMM-uri în domeniul tehnologiilor digitale avansate; întrucât stimularea utilizării datelor și creșterea accesului la date și a disponibilității acestora, alături de o mai mare securitate juridică, vor reprezenta un avantaj competitiv pentru microîntreprinderi, IMM-uri și start-up-uri, ajutându-le să fructifice avantajele tranziției digitale;

F.  întrucât datele generate de sectorul public și guvernamental la nivel național și local sunt o resursă care poate servi ca puternic vector al creării de noi locuri de muncă și al promovării creșterii economice, care poate fi valorificată în dezvoltarea sistemelor de IA și de analiză a datelor, contribuind la o industrie mai puternică, mai competitivă și mai interconectată;

G.  întrucât există diferite inițiative pentru a încuraja participarea femeilor și diversitatea în domeniul TIC; întrucât disparitatea de gen continuă să existe în toate domeniile tehnologiei digitale, IA și securitatea cibernetică fiind printre domeniile cu cele mai mari disparități; întrucât această disparitate de gen are un impact concret asupra dezvoltării IA, care este concepută în principal de bărbați, perpetuând și accentuând astfel stereotipurile și părtinirea;

H.  întrucât, în comunicarea sa privind o strategie europeană a datelor, Comisia precizează că amprenta de mediu a TIC este estimată la între 5 % și 9 % din consumul mondial de energie electrică și peste 2 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial; întrucât sectorul digital ar putea contribui semnificativ la reducerea emisiilor de carbon la nivel mondial; întrucât, potrivit unui studiu din 2018 privind IA realizat de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, centrele de date și transmiterea datelor ar putea reprezenta între 3 % și 4 % din consumul total de energie electrică al Uniunii; întrucât Comisia Europeană se așteaptă la o creștere cu 28 % a consumului centrelor de date din 2018 până în 2030(20); întrucât 47 % din emisiile de dioxid de carbon din domeniul digital sunt generate de echipamentele de consum, cum ar fi computerele, smartphone-urile, tabletele, dispozitivele conectate; întrucât trebuie redusă la minimum amprenta ecologică a tehnologiei digitale și, în special, volumul deșeurilor de echipamente electrice și electronice;

I.  întrucât Uniunea trebuie să ia măsuri urgente pentru a beneficia de avantajele datelor, construind o societate a datelor și o economie competitive, favorabile inovării, sustenabile etic, centrate pe om, de încredere și sigure, care respectă drepturile omului, drepturile fundamentale și drepturile lucrătorilor, democrația și statul de drept, urmărind edificarea unei noi economii a cunoașterii, deschisă și incluzivă, în cooperare cu sistemul de învățământ și cu întreprinderile culturale, care să asigure dreptul la o educație și un antreprenoriat de calitate, mai ales pentru noile generații, și să promoveze inovarea socială și noi modele de afaceri; întrucât investițiile în competențe în domeniul tehnologiilor cloud și Big Data pot ajuta companiile încă nefamiliarizate cu tehnologia să își transforme activitatea; întrucât întreprinderile considerate a fi în avangarda tehnologică trebuie să se mențină în permanență la curent cu inovațiile recente pentru a nu-și pierde avantajul competitiv;

J.  întrucât piețele de cloud (și anume infrastructura, platforma și software-ul ca serviciu - IaaS, PaaS și SaaS) se caracterizează printr-un grad ridicat de concentrare a pieței, ceea ce poate crea un dezavantaj concurențial în economia datelor pentru start-up-uri, IMM-uri și alți actori europeni; întrucât Comisia ar trebui să asigure piețe competitive prin interoperabilitate, portabilitate și infrastructuri deschise, precum și să rămână vigilentă cu privire la eventualele abuzuri de putere pe piață din partea actorilor dominanți;

K.  întrucât programul european de observare a Pământului - Copernicus - ar trebui să servească drept exemplu de beneficii socioeconomice aduse de existența unui volum mare de date disponibile liber și deschis pentru cetățenii și companiile europene;

L.  întrucât toate utilizările datelor personale și ale datelor industriale mixte trebuie să respecte RGPD și Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice; întrucât, potrivit unui sondaj Eurobarometru, 46 % dintre cetățenii europeni ar dori să joace un rol mai activ în controlul utilizării datelor lor cu caracter personal, inclusiv al celor privind sănătatea, consumul de energie și obiceiurile de cumpărare;

M.  întrucât articolul 8 alineatul (1) din Cartă și articolul 16 alineatul (1) din TFUE prevăd că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc;

N.  întrucât Carta prevede, de asemenea, că orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare, inclusiv libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere;

O.  întrucât prelucrarea datelor lucrătorilor a devenit din ce în ce mai complexă; întrucât, într-un număr tot mai mare de contexte, lucrătorii interacționează cu tehnologii, aplicații, software, dispozitive de urmărire, platforme de comunicare socială sau dispozitive încorporate la bordul vehiculelor care le monitorizează starea de sănătate, datele biomedicale, comunicațiile și interacțiunile cu ceilalți, precum și nivelul de implicare și concentrare sau comportamentele; întrucât lucrătorii și sindicatele ar trebui fie implicați mai mult în modelizarea acestui tip de prelucrare a datelor; întrucât doar articolul 88 din RGPD se referă la forța de muncă;

P.  întrucât inițiativele de schimb de date între companii (B2B) și între companii și administrațiile publice (B2G) pot contribui la contracararea provocărilor societale și de mediu; întrucât stimulentele pentru schimburile de date pot include, printre altele, compensații echitabile, schimbul de bune practici și programe de recunoaștere publică;

Q.  întrucât ar trebui urmărită o aplicare corespunzătoare, acordând o atenție deosebită aspectelor legate de limitarea scopului și de minimizarea datelor; întrucât protecția vieții private ar trebui să rămână o prioritate; întrucât există date fără caracter personal sau date din sectorul public care sunt conforme cu Regulamentul (UE) 2018/1807 privind fluxul liber al datelor fără caracter personal și, respectiv, cu Directiva privind datele deschise;

R.  întrucât sănătatea este un sector deosebit de sensibil în privința prelucrării datelor cu caracter personal; întrucât nicio informație cu caracter personal privind sănătatea unui pacient nu ar trebui comunicată fără consimțământul deplin și în cunoștință de cauză al acestuia; întrucât, în domeniul sănătății, este foarte importantă garantarea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor persoanelor și respectarea principiilor limitării și minimizării datelor;

S.  întrucât o strategie europeană comună privind datele ar trebui să ofere beneficii pentru sectorul european al transporturilor și turismului și să contribuie la tranziția către un sistem de transport sigur, sustenabil și eficient, asigurând totodată o interoperabilitate suficientă cu alte sectoare;

T.  întrucât partajarea datelor în sectorul transporturilor vizează îmbunătățirea gestionării traficului și deci a siguranței, sustenabilității, minimizării datelor și eficienței atât a transportului de călători, cât și a transportului de mărfuri;

U.  întrucât Uniunea a început deja să ia măsuri pentru a reglementa modul în care datele ar trebui utilizate și stocate în sectorul transporturilor, printre altele, prin Regulamentul (UE) 2020/1056 privind informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri(21), Directiva (UE) 2019/1936 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere(22), Regulamentul (UE) 2019/1239 de stabilire a unui mediu aferent ghișeului unic european în domeniul maritim(23) și propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2015/757 pentru a ține seama în mod corespunzător de sistemul global de colectare a datelor în ceea ce privește datele referitoare la consumul de păcură al navelor(COM(2019)0038);

V.  întrucât Uniunea ar trebui să fie un actor activ la nivel mondial pentru stabilirea unor norme și standarde bazate pe valorile sale;

W.  întrucât cel puțin 20 % din finanțarea din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență va fi pusă la dispoziție pentru infrastructura și capacitățile digitale, ceea ce va impulsiona tranziția digitală a Uniunii și, prin urmare, va sprijini economia datelor;

Considerații generale

1.  salută comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană privind datele”; consideră că această strategie este o precondiție pentru viabilitatea companiilor europene și pentru competitivitatea lor globală, precum și pentru progresul universităților, al centrelor de cercetare și al tehnologiilor IA incipiente, și va marca un pas crucial către construirea unei societăți a datelor fundamentate pe drepturi și pe valorile UE, precum și către definirea condițiilor economiei datelor și a propulsării Uniunii ca lider al acesteia, ceea ce va conduce la servicii mai bune, la o creștere durabilă și la locuri de muncă de calitate; consideră că asigurarea încrederii în serviciile digitale și în produsele inteligente sigure este esențială pentru ca piața unică digitală să crească și să prospere și ar trebui să se afle în centrul politicilor publice și, totodată, al modelelor de afaceri;

2.  remarcă faptul că criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat rolul și necesitatea unor baze de date de înaltă calitate în timp real, a informațiilor și a schimburilor de date, dar și deficiențele în ceea ce privește infrastructura și interoperabilitatea soluțiilor în toate statele membre; subliniază impactul transformării digitale și disponibilitatea unei game largi de tehnologii asupra economiei și societății Uniunii; salută angajamentul de a crea spații de date sectoriale; consideră că este esențială accelerarea creării unui spațiu european comun al datelor medicale, printre alte inițiative;

3.  subliniază că viitoarea legislație privind datele trebuie concepută astfel încât să faciliteze dezvoltarea tehnologică, inovarea, accesul la date, precum și interoperabilitatea și portabilitatea transfrontalieră a datelor; invită insistent Comisia, în acest sens, să efectueze o evaluare și o cartografiere a legislației existente, pentru a stabili ce ajustări și cerințe suplimentare sunt necesare pentru a sprijini societatea și economia datelor și pentru a proteja concurența loială și claritatea juridică pentru toți actorii sectorului; cere ca Uniunea să aibă un rol de avangardă în stabilirea unui cadru internațional pentru date, respectând totodată normele internaționale;

4.  solicită Comisiei să efectueze evaluări prealabile ale impactului cu privire la măsura în care economia digitală bazată pe date necesită schimbări sau adaptări ale cadrului juridic actual privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI) pentru a promova inovarea și adoptarea noilor tehnologii digitale; salută intenția Comisiei de a revizui Directiva privind bazele de date(24) și de a clarifica într-o mai mare măsură aplicarea Directivei (UE) 2016/943 privind protecția secretelor comerciale(25);

5.  consideră că libera circulație a datelor în Uniune trebuie să rămână principiul fondator și subliniază rolul esențial al acesteia în valorificarea întregului potențial al economiei datelor; subliniază că creșterea semnificativă a volumului de date disponibile, în special ca rezultat al dispozitivelor inteligente conectate, precum și accesul și utilizarea mai largă a datelor ar putea implica provocări legate de calitatea, caracterul părtinitor și protecția și securitatea datelor sau de condiții de tranzacționare neloiale, care vor trebui abordate; consideră că atingerea obiectivelor strategiei privind datele nu trebuie să denatureze piețele concurențiale din Uniune;

6.  reamintește că prelucrarea datelor cu caracter personal, inclusiv transferul acestora, trebuie să respecte întotdeauna acquis-ul Uniunii din domeniul protecției datelor și că orice viitoare legislație sectorială sau adecvată scopului urmărit trebuie să-l respecte;

7.  reamintește că orice viitoare propunere care implică prelucrarea datelor cu caracter personal face obiectul supravegherii din partea autorităților de protecție a datelor în temeiul RGPD, pentru a garanta că inovarea ia în considerare și impactul asupra drepturilor cetățenilor; solicită ca legile să se bazeze pe legislația existentă și să se alinieze la aceasta, în special RGPD;

8.  subliniază că directivele existente, cum ar fi Directiva privind STI, nu ar trebui erodate prin introducerea unui ansamblu de norme generale și că facilitarea unui mediu de partajare a datelor va fi esențială pentru UE în următorii ani; solicită Comisiei să includă partajarea de date, în special în domeniul sistemelor de emitere de bilete și de rezervare, în viitoarea revizuire a Directivei privind STI;

Valori și principii

9.  consideră că Uniunea trebuie să urmărească realizarea unei guvernanțe a datelor la nivelul UE și a unei societăți a datelor și economii centrate pe om, bazate pe valorile Uniunii privind viața privată, transparența și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, dând cetățenilor puterea de a lua decizii majore cu privire la datele pe care le produc sau care îi vizează;

10.  subliniază că persoanele ar trebui să aibă controlul deplin asupra datelor lor și să fie sprijinite în continuare în asigurarea respectării drepturilor lor în materie de protecție a datelor și a vieții private în ceea ce privește datele pe care le generează; evidențiază dreptul portabilității datelor și drepturile persoanelor vizate de acces la date, de corectare și de ștergere a datelor, prevăzute în RGPD; se așteaptă ca viitoarele propuneri să sprijine exercitarea plenară a acestor drepturi; subliniază că, în conformitate cu principiul RGPD privind limitarea scopului, schimbul liber de date trebuie limitat la date fără caracter personal, de exemplu date industriale sau comerciale, sau date cu caracter personal anonimizate în siguranță, în mod eficient și ireversibil, inclusiv în cazul seturilor de date mixte; subliniază că orice utilizare abuzivă a datelor, inclusiv prin supravegherea în masă, trebuie exclusă;

11.  ia act de faptul că o societate a datelor și o economie bine construite trebuie concepute astfel încât să aducă beneficii tuturor consumatorilor, lucrătorilor, antreprenorilor, start-up-urilor și IMM-urilor, precum și cercetătorilor și comunităților locale, trebuie să respecte drepturile lucrătorilor, să creeze locuri de muncă de calitate, fără a înrăutăți condițiile de muncă și să crească calitatea vieții cetățenilor UE, și trebuie să reducă decalajele digitale, fără a crea altele noi, în special pentru grupurile vulnerabile și persoanele dezavantajate în privința abilităților și accesului la instrumente digitale;

12.  solicită insistent Comisiei să responsabilizeze consumatorii, acordând o atenție deosebită anumitor grupuri de consumatori, considerați vulnerabili; consideră că datele industriale și datele cetățenilor ar putea contribui la dezvoltarea de soluții inovatoare digitale și sustenabile pentru produse și servicii care să aducă beneficii consumatorilor europeni;

13.  subliniază că volumul în creștere, dezvoltarea, partajarea, stocarea și prelucrarea datelor industriale și publice în Uniune reprezintă o sursă de creștere economică sustenabilă și de inovare care ar trebui fructificată, respectând legislația Uniunii și a statelor membre în privința protecției datelor, dreptului concurenței și DPI; constată că datele au o valoare din ce în ce mai mare pe piață; consideră că creșterea economică poate fi realizată prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile și a unei economii de piață competitive, cu o pluralitate de actori și echitabile, garantând totodată interoperabilitatea și accesul la date pentru actorii de toate dimensiunile, în vederea contracarării dezechilibrelor pieței;

14.  subliniază că strategia Uniunii privind datele trebuie să susțină și să contribuie la sustenabilitate, la realizarea Pactului Verde și a obiectivelor climatice ale Uniunii, inclusiv neutralitatea climatică până în 2050, precum și la o redresare rezilientă a economiei și coeziunii sociale a Uniunii; subliniază că TIC pot juca un rol pozitiv în reducerea emisiilor de carbon în multe sectoare; cere măsuri de reducere a amprentei de carbon a sectorului TIC, prin asigurarea eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor, nu în ultimul rând având în vedere creșterea exponențială a prelucrării datelor și efectele sale asupra mediului; reamintește, în acest sens, obiectivele Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030;

Guvernanța și spațiile datelor

15.  susține crearea unui cadru de guvernanță a datelor și a unor spații europene comune ale datelor, care ar trebui să facă obiectul unor norme ale UE și să integreze transparența, interoperabilitatea, partajarea, accesul, portabilitatea și securitatea datelor, pentru a îmbunătăți fluxul și reutilizarea datelor fără caracter personal sau a datelor cu caracter personal care respectă total RGPD și sunt anonimizate în condiții de siguranță, atât în mediile industriale și publice, cât și între și în cadrul unor sectoare specifice;

16.  insistă asupra faptului că modelul de guvernanță a datelor, inclusiv spațiile europene comune de date, trebuie să se bazeze pe un mediu descentralizat de operare a datelor, pentru a conduce la crearea și apariția unor ecosisteme de date interoperabile și sigure; subliniază că aceste spații ar trebui să valorifice potențialul spațiilor de date și al sistemelor de schimb de date existente și viitoare, care pot fi organizate în mod distribuit sau centralizat;

17.  consideră că serviciile de management al datelor și arhitectura datelor concepute pentru a stoca, utiliza, reutiliza și organiza datele sunt componente esențiale ale lanțului valoric al economiei digitale europene; recunoaște că o mare parte din prelucrarea datelor se va îndrepta către prelucrarea periferică, de exemplu către obiecte conectate inteligente; susține utilizarea mai extinsă a tehnologiilor digitale descentralizate, care permite persoanelor și organizațiilor să gestioneze fluxurile de date pe baza autodeterminării, de exemplu tehnologiile registrelor distribuite; subliniază că costurile și abilitățile legate de accesul la date și de stocarea acestora determină viteza, profunzimea și amploarea adoptării infrastructurilor și produselor digitale, în special pentru IMM-uri și startup-uri;

18.  solicită crearea unui grup de experți sub conducerea Comisiei, care să o ajute și să o consilieze în vederea stabilirii unor orientări comune la nivelul UE privind guvernanța datelor, pentru a transforma interoperabilitatea și schimbul de date în UE într-o realitate; invită Comisia să implice periodic statele membre, agențiile de resort și alte organisme și actori, cum ar fi cetățenii, societatea civilă și companiile, într-un efort de îmbunătățire a cadrului de guvernanță; subliniază importanța coordonării autorităților de reglementare implicate în economia datelor;

19.  subliniază că spațiile europene comune de date ar trebui să acorde prioritate sectoarelor economice esențiale, sectorului public și altor domenii de interes public; încurajează crearea unor noi astfel de spații de date; invită Comisia să abordeze problema fragmentării pieței unice și a divergențelor nejustificate existente între cadrele normative ale statelor membre, pentru a asigura dezvoltarea unor spații comune de date în UE;

20.  observă că spațiile europene comune de date trebuie să fie accesibile tuturor participanților pe piață, atât celor comerciali, cât și celor necomerciali, inclusiv startup-urilor și IMM-urilor, și să valorifice oportunitățile de colaborare cu IMM-urile, instituțiile de cercetare, administrația publică și societatea civilă, crescând totodată securitatea juridică a procedurilor de utilizare a datelor pentru actorii privați și publici de toate dimensiunile; consideră că este vital să se evite orice risc de acces neautorizat la spațiile europene comune de date și să fie create instrumente care să contracareze eventualele abateri; subliniază importanța securității cibernetice, inclusiv a cooperării cu Agenția UE pentru Securitate Cibernetică (ENISA) și cu Centrul de competențe al UE în materie de securitate cibernetică;

21.  invită insistent Comisia și statele membre să creeze spații de date sectoriale interoperabile care să urmeze orientări comune, cerințe juridice și protocoale de partajare a datelor, pentru a evita crearea de compartimentări și a face posibile inovațiile transsectoriale; subliniază că managementul spațiilor de date sectoriale ar trebui să țină seama de cerințele și procedurile prevăzute în legislația sectorială; insistă asupra faptului că orice actor care își desfășoară activitatea în UE și care beneficiază de oportunitățile oferite de spațiile europene de date trebuie să respecte legislația UE;

22.  încurajează Comisia să utilizeze spațiile europene comune de date pentru a consolida încrederea, a adopta standarde și reglementări comune și a crea interfețe de programare a aplicațiilor (API) bine concepute și mecanisme solide de autentificare, precum și să ia în considerare utilizarea unor medii de testare convenite în prealabil, specificate clar și cu termene precise, pentru a testa inovațiile și modele de afaceri noi, precum și a unor instrumente noi de management și prelucrare a datelor;

23.  consideră că interfețele de programare a aplicațiilor bine concepute ar oferi un acces esențial la date și la interoperabilitate în spațiile de date și ar permite interoperabilitatea automatizată și în timp real între diferite servicii și în cadrul sectorului public; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească accesul persoanelor fizice la căi de atac eficiente în temeiul RGPD și să garanteze interoperabilitatea și portabilitatea datelor pentru serviciile digitale și, în special, să utilizeze API pentru a permite utilizatorilor interacțiunea între platforme și să multiplice opțiunile acestora de a alege între diferite tipuri de sisteme și servicii;

24.  ia act de necesitatea de a ajuta actorii din sectorul public și privat, în special IMM-urile și startup-urile, să identifice și să valorifice datele pe care le generează și le dețin; cere luarea unor măsuri de îmbunătățire a reperabilității datelor, pentru a alimenta spațiile de date, prin facilitarea, tratarea, catalogarea și formarea de taxonomii general acceptate, precum și prin curățarea datelor de rutină; invită Comisia să ofere orientări, instrumente și finanțare din programele existente pentru a îmbunătăți reperabilitatea metadatelor în spațiile de date; evidențiază inițiative precum programul Nordic Smart Government, care urmărește să permită IMM-urilor să facă schimb de date în mod voluntar, automat și în timp real, printr-un ecosistem digital descentralizat;

25.  reamintește rolul esențial al intermediarilor de date ca vectori structurali pentru organizarea fluxurilor de date; salută planurile Comisiei de clasificare și certificare a intermediarilor, în vederea creării unor ecosisteme de date interoperabile și nediscriminatorii; solicită Comisiei să asigure interoperabilitatea, dezvoltând criterii minimale între intermediarii de date; solicită insistent Comisiei să colaboreze cu organizațiile europene și internaționale de standardizare, pentru a identifica și a elimina lacunele în materie de standardizare a datelor;

26.  subliniază necesitatea de a aborda aspecte specifice care ar putea apărea în ceea ce privește accesul la datele consumatorilor și controlul acestora, în special în ceea ce privește anumite grupuri de consumatori considerați vulnerabili, cum ar fi minorii, persoanele în vârstă sau persoanele cu dizabilități; solicită, prin urmare, Comisiei să se asigure că toate drepturile consumatorilor sunt permanent respectate și că toți consumatorii beneficiază în egală măsură de avantajele creării pieței unice a datelor; subliniază că, atunci când prelucrarea datelor include seturi de date mixte, aceste seturi de date trebuie tratate în conformitate cu legislația aplicabilă, inclusiv cu Orientările Comisiei referitoare la Regulamentul (UE) 2018/1807 privind libera circulație a datelor fără caracter personal;

27.  subliniază necesitatea de a crea spații europene comune de date cu scopul de a asigura circulația liberă a datelor fără caracter personal la nivel transfrontalier și intersectorial, pentru a intensifica fluxurile de date între întreprinderi, mediul academic, părțile interesate relevante și sectorul public; invită, în acest context, statele membre să respecte pe deplin Regulamentul (UE) 2018/1807, pentru a permite stocarea și prelucrarea datelor în întreaga UE fără bariere și restricții nejustificate;

28.  reamintește că datele cu caracter personal și cele fără caracter personal, cum ar fi datele industriale, nu sunt întotdeauna separabile sau sunt dificil și costisitor de separat, astfel încât un volum mare de date rămâne, în prezent, neutilizat; reamintește, în acest context, că seturile de date în care diferitele tipuri de date nu pot fi separate sunt tratate întotdeauna ca date cu caracter personal, inclusiv în cazurile în care datele cu caracter personal reprezintă doar o mică parte a setului de date; invită insistent Comisia și autoritățile europene de protecție a datelor să ofere orientări suplimentare cu privire la prelucrarea legală a datelor și la practicile de utilizare a seturilor de date mixte în mediile industriale, respectând întru totul RGPD și Regulamentul (UE) 2018/1807; consideră că ar trebui încurajată utilizarea tehnologiilor de protecție a vieții private, pentru a crește securitatea juridică în cazul companiilor, inclusiv prin orientări clare și o listă de criterii pentru o anonimizare efectivă; subliniază că controlul acestor date revine întotdeauna persoanei vizate și ar trebui să fie protejat în mod automat; invită Comisia să ia în considerare stabilirea unui cadru legislativ și a unei definiții clare a spațiilor orizontale și transversale de date cu caracter personal, alături de alte spații de date, precum și să clarifice provocarea reprezentată de seturile de date mixte; invită Comisia să confere cetățenilor și companiilor mai multă putere de a acționa, de exemplu prin intermediari de încredere, cum ar fi operatorii MyData, care facilitează transferurile de date cu acordul proprietarilor lor și oferă un nivel adecvat de detaliere a permisiilor; subliniază că trebuie dezvoltate mai mult identitățile digitale, care reprezintă fundamentul absolut al unei economii a datelor fiabile, cu o pluralitate de actori; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască Regulamentul (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă(26) și să prezinte o propunere legislativă privind un sistem european de identificare electronică sigur și de încredere; invită, de asemenea, Comisia să analizeze dacă organizațiile și obiectele, cum ar fi senzorii, trebuie să aibă identități digitale pentru a facilita utilizarea transfrontalieră a serviciilor de încredere, care sunt esențiale pentru economia datelor cu o pluralitate de actori;

29.  subliniază potențialul de îmbunătățire a calității aplicării legii și de combatere a părtinirii acolo unde aceasta poate exista, prin colectarea de date fiabile și punerea acestora la dispoziția publicului, a societății civile și a experților independenți; reamintește că orice acces al autorităților de aplicare a legii la datele cu caracter personal deținute public sau privat în spațiile de date trebuie să se bazeze pe legislația UE și a statelor membre, să se limiteze strict la ceea ce este necesar și proporțional și să fie însoțit de garanții adecvate; subliniază că utilizarea datelor cu caracter personal de către autoritățile publice ar trebui permisă numai sub un strict control democratic și cu garanții suplimentare împotriva utilizării lor abuzive;

30.  constată că schimburile de date între statele membre în domeniul justiției și afacerilor interne sunt importante pentru consolidarea securității cetățenilor UE și că ar trebui alocate resurse financiare adecvate în acest scop; subliniază, cu toate acestea, că sunt necesare garanții mai solide în ceea ce privește modul în care agențiile din domeniul justiției și afacerilor interne prelucrează, utilizează și gestionează informațiile și datele cu caracter personal în spațiile lor propuse de date;

31.  susține intenția Comisiei de a promova dezvoltarea a nouă spații europene comune de date pentru industrie (industria prelucrătoare), Pactul Verde, mobilitate, sănătate, finanțe, energie, agricultură, administrație publică și competențe; solicită dezvoltarea lor de urgență; este favorabil posibilității de a extinde conceptul de spațiu european comun de date la alte sectoare;

32.  subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită anumitor sectoare, cum ar fi sănătatea; împărtășește opinia Comisiei că cetățenii ar trebui să aibă acces în condiții de siguranță la un registru electronic complet al datelor lor medicale și că ar trebui să păstreze controlul asupra datelor lor medicale cu caracter personal și să le poată comunica în siguranță părților terțe autorizate, iar accesul neautorizat ar trebui interzis, în conformitate cu legislația privind protecția datelor; subliniază că nici societăților de asigurări, nici altor furnizori de servicii care au drept de acces la informațiile din aplicațiile de e-sănătate nu trebuie să li se permită să utilizeze datele obținute din aceste aplicații în scopul discriminării, inclusiv în stabilirea prețurilor, deoarece acest lucru ar fi contrar dreptului fundamental de acces la sănătate;

33.  reamintește că prelucrarea categoriilor speciale de date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din RGPD este, în principiu, interzisă, cu anumite excepții stricte, care implică norme specifice de prelucrare și includ întotdeauna obligația de a efectua o evaluare a impactului asupra protecției datelor; subliniază consecințele potențial dezastruoase și ireversibile ale prelucrării abuzive sau nesigure a datelor sensibile pentru persoanele în cauză;

34.  salută propunerea Comisiei de a crea o piață europeană unică a datelor, inclusiv un spațiu european comun al datelor legate de mobilitate, și recunoaște potențialul econoic enorm al acesteia;

35.  subliniază că acest spațiu european al datelor va fi deosebit de important pentru sectorul european al transporturilor și logisticii, pentru că poate crește eficiența organizării și managementului fluxurilor de transport de mărfuri și de călători, precum și pentru că poate conduce la o utilizare mai bună și mai eficientă a infrastructurii și a resurselor în întreaga rețea transeuropeană de transport (TEN-T);

36.  subliniază, în plus, că acest spațiu european al datelor va conduce și la o îmbunătățire a vizibilității lanțului de aprovizionare, a gestionării în timp real a traficului și a fluxurilor de mărfuri, a interoperabilității și a multimodalității, precum și la simplificarea și reducerea sarcinii administrative de-a lungul TEN-T, în special în secțiunile transfrontaliere;

37.  subliniază că partajarea datelor ar putea crește eficiența gestionării traficului și siguranța căilor pentru toate modurile de transport; subliniază beneficiile potențiale ale partajării de date, cum ar fi navigația în timp real pentru evitarea traficului și notificarea în timp real a întârzierilor în transportul public, pentru reducerea numărului de ore suplimentare de muncă, creșterea eficienței și evitarea blocajelor;

38.  propune ca, în procesul de creare a unui cadru de reglementare pentru schimbul interoperabil de date în sectorul transportului feroviar, Comisia să revizuiască Regulamentul (UE) nr. 454/2011 al Comisiei privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „aplicații telematice pentru serviciile de călători” al sistemului feroviar transeuropean(27) și Regulamentul (UE) nr. 1305/2014 al Comisiei privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „aplicații telematice pentru transportul de marfă” al sistemului feroviar din Uniunea Europeană(28);

39.  salută sprijinul Comisiei pentru crearea unui spațiu european comun al datelor agricole; reamintește potențialul datelor agricole și al accesului larg la acestea de a crește sustenabilitatea, competitivitatea și utilizarea resurselor de-a lungul întregului lanț agroalimentar și forestier, a contribui la dezvoltarea unor tehnici inovatoare și sustenabile, a îmbunătăți accesul consumatorilor la informații relevante și a reduce risipa de alimente și amprenta ecologică a acestui sector; invită insistent autoritățile competente ale statelor membre să consolideze și să finanțeze dezvoltarea instrumentelor de colectare și prelucrare a datelor pentru subsectoarele agricole, precum și a datelor privind exportul și importul, printre altele, de bunuri și produse agricole;

40.  invită Comisia să analizeze potențialele avantaje și posibilitățile de creare a unui spațiu european comun al datelor pentru sectoarele și industriile culturale și creative și pentru patrimoniul cultural; subliniază că sectorul cultural dispune de un volum semnificativ de date reutilizabile, care, combinate cu alte surse, inclusiv surse de date deschise și analize de date, ar putea ajuta instituțiile culturale;

41.  solicită crearea unui spațiu european al datelor pentru turism, cu obiectivul de a-i ajuta pe toți actorii din acest sector, în special IMM-urile, să profite de avantajele volumelor mari de date atunci când implementează strategii și proiecte la nivel regional și local, facilitând redresarea și stimulând digitalizarea;

42.  susține inițiativa Comisiei de a crea o abordare strict definită la nivelul UE a altruismului în materie de date și de a stabili o definiție clară și norme privind altruismul în materie de date, în conformitate cu principiile UE privind protecția datelor, în special limitarea scopului, care impune ca datele să fie prelucrate în „scopuri determinate, explicite și legitime”; susține propunerea Comisiei ca altruismul în materie de date să fie întotdeauna condiționat de un acord în cunoștință de cauză și revocabil în orice moment; subliniază că datele donate conform principiului altruismului în materie de date sunt destinate prelucrării în scopuri de interes general și nu ar trebui utilizate pentru a urmări exclusiv interese comerciale;

43.  solicită insistent ca acest cadru de guvernanță să promoveze principiul „datelor pentru binele public”, protejând totodată drepturile cetățenilor UE;

44.  subliniază că persoanele nu ar trebui să fie supuse unor presiuni pentru a-și partaja datele și că deciziile lor nu trebuie să fie legate de beneficii sau avantaje directe pentru cei care aleg să permită utilizarea datelor lor cu caracter personal;

Un act legislativ privind datele, accesul și interoperabilitatea

45.  solicită insistent Comisiei să prezinte un act legislativ privind datele care să încurajeze și să permită creșterea unui flux de date mai extins și mai corect între companii (B2B), între companii și administrațiile publice (B2G), între administrațiile publice și companii (G2B) și între administrațiile publice (G2G) în toate sectoarele;

46.  încurajează Comisia să faciliteze o cultură a schimbului de date și sisteme voluntare de schimb de date, cum ar fi aplicarea celor mai bune practici, modele echitabile de acorduri contractuale și măsuri de securitate; constată că schimbul voluntar de date ar trebui sprijinit de un cadru legislativ solid, care să asigure încrederea și să încurajeze întreprinderile să pună datele la dispoziția altora, în special la nivel transfrontalier; invită insistent Comisia să clarifice drepturile de utilizare, în special în cadrul piețelor B2B și B2G; solicită insistent Comisiei să stimuleze companiile să facă schimb de date, indiferent dacă sunt originale, derivate sau cogenerate, eventual prin intermediul unui sistem de recompense și alte stimulente, respectând totodată secretele comerciale, datele sensibile și DPI; încurajează Comisia să dezvolte abordări colaborative pentru schimburile de date și acorduri standardizate privind datele, pentru a crește previzibilitatea și credibilitatea; subliniază că în contracte trebuie stabilite obligații clare și răspunderea pentru accesarea, stocarea, partajarea și prelucrarea datelor, pentru a limita utilizarea lor abuzivă;

47.  remarcă faptul că dezechilibrele pieței care decurg din concentrarea datelor restrâng concurența, cresc obstacolele la intrarea pe piață și diminuează accesul și utilizarea pe scară mai largă a datelor; observă că acordurile contractuale B2B nu garantează întotdeauna un acces adecvat la date pentru IMM-uri, din cauza asimetriei puterii de negociere sau a expertizei; constată că există anumite circumstanțe, cum ar fi dezechilibre sistematice în lanțurile valorice de date B2B, în care accesul la date ar trebui să fie obligatoriu, de exemplu prin utilizarea unor API bine formate, care să permită accesul echitabil al actorilor de toate dimensiunile, sau prin aplicarea unor normelor de concurență care să contracareze practicile neloiale sau ilegale B2B; subliniază că astfel de dezechilibre sunt prezente în mai multe sectoare;

48.  invită Comisia și statele membre să examineze drepturile și obligațiile actorilor de a accesa datele în a căror generare au fost implicați și să să-i facă să conștientizeze mai bine în special dreptul de a avea acces la date, de a le transfera, de a cere unui terț să înceteze utilizarea lor sau de a le rectifica sau șterge, identificând, în același timp, titularii și delimitând natura acestor drepturi; invită Comisia să clarifice drepturile acestor actori de a beneficia de valoarea economică creată de aplicațiile antrenate prin utilizarea datelor în a căror generare au fost implicați;

49.  consideră că este importantă garantarea facilitării unui sprijin juridic și tehnic pentru companii, în special pentru microîntreprinderi, IMM-urilor și startup-uri, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, cum ar fi în contextul centrelor europene de inovare digitală din cadrul programului Europa digitală, pentru a îmbunătăți utilizarea și schimbul de date și a crește conformitatea cu RGPD; consideră că accesul la date cogenerate ar trebui acordat într-un mod care să respecte drepturile fundamentale, să respecte condițiile de concurență echitabile și să încurajeze implicarea partenerilor sociali, chiar și la nivelul companiei; subliniază că aceste drepturi de acces trebuie să fie tehnic posibile și să fie acordate prin interfețe standardizate;

50.  invită toate instituțiile UE și statele membre, precum și administrațiile locale și regionale, să conducă prin puterea exemplului și să introducă servicii în timp real și o politică bazată pe date în timp real; subliniază că digitalizarea reprezintă o oportunitate ca administrațiile publice să reducă sarcinile administrative inutile și să abordeze compartimentările din cadrul organismelor și autorităților publice cu scopul de a gestiona mai eficient datele fără caracter personal, ceea ce va contribui la dezvoltarea și furnizarea serviciilor publice;

51.  solicită utilizarea în mai mare măsură și mai eficient a datelor cu caracter personal anonimizate în condiții de siguranță și utilizarea tehnologiilor dezvoltate pentru mărirea și menținerea confidențialității, în special în cadrul schimburilor G2B/G2G, pentru a stimula inovarea și cercetarea și pentru a îmbunătăți serviciile în interesul public; subliniază că sunt necesare instrumente care să asigure că astfel de utilizări secundare respectă întotdeauna pe deplin dreptul UE privind protecția datelor și a vieții private; subliniază că accesul la date nu exclude protecția vieții private;

52.  subliniază, de asemenea, că orice utilizare a datelor cu caracter personal agregate din surse de pe platformele de comunicare socială trebuie fie să respecte RGPD, fie să fie cu adevărat anonimizată în mod ireversibil; invită Comisia să promoveze cele mai bune practici pentru tehnicile de anonimizare și să promoveze în continuare cercetarea procesului de inversare a anonimizării și a modalităților de combatere a acestuia; invită Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD) să își actualizeze orientările în acest domeniu; își exprimă, cu toate acestea, prudența cu privire la dependența de anonimizare ca tehnică de protecție a vieții private, având în vedere că anonimizarea deplină este practic imposibil de realizat în anumite cazuri;

53.  subliniază rolul sectorului public în promovarea unei economii de date inovatoare și competitive; subliniază, în acest context, necesitatea de a evita blocajele tehnologice sau legate de furnizor pentru datele colectate public sau pentru datele de interes public general colectate de entitățile private; solicită ca procesele de achiziții publice și programele de finanțare să garanteze cerințe referitoare la dreptul de acces ulterior la date, interoperabilitate și portabilitate bazate pe standarde tehnice comune; sprijină utilizarea standardelor deschise, a software-ului și a hardware-ului cu sursă deschisă, a platformelor cu sursă deschisă și, atunci când este cazul, a API bine concepute, cu scopul de a realiza interoperabilitatea; subliniază necesitatea de a proteja și a promova accesul IMM-urilor și, în special, al întreprinderilor nou-înființate la procesele de achiziții publice în contextul digitalizării administrațiilor publice, pentru a încuraja crearea unui sector digital european dinamic și competitiv;

54.  subliniază că schimbul de date ar trebui să aibă drept efect intensificarea concurenței și încurajează Comisia să asigure condiții de concurență echitabile pe piața unică a datelor;

55.  invită Comisia să definească în continuare, pentru schimbul de date B2G, circumstanțele, condițiile și stimulentele necesare pentru a obliga sectorul privat să partajeze date cu sectorul public, de exemplu pentru că acesta este necesar pentru organizarea de servicii publice bazate pe date; subliniază că sistemele obligatorii de schimb de date B2G, de exemplu în situații de forță majoră, ar trebui să aibă un domeniu de aplicare și un calendar clar definite și să se bazeze pe norme și obligații clare pentru a evita concurența neloială;

56.  solicită o mai bună coordonare între statele membre pentru a facilita schimbul de date G2G fluxul transfrontalier de date între sectoare, prin intermediul dialogului între administrațiile publice și părțile interesate, cu obiectivul de a stabili o abordare comună a colectării de date pe baza principiilor de ușurință a găsirii, accesibilitate, interoperabilitate și posibilitate de reutilizare; invită Comisia să examineze oportunitățile de conservare a datelor la scară;

57.  reamintește Comisiei și statelor membre să pună pe deplin în aplicare obiectivele Directivei privind datele deschise, să îmbunătățească implementarea acesteia din perspectiva calității și publicării datelor și să respecte obiectivele acesteia atunci când negociază actul de punere în aplicare privind seturile de date cu valoare ridicată; solicită ca aceste seturi de date să includă, printre altele, o listă a registrelor societăților și ale întreprinderilor; subliniază beneficiile societale ale promovării unui acces mai bun la informațiile din sectorul public, astfel încât să se consolideze utilizarea lor la nivelul Uniunii; invită Comisia să asigure o legătură puternică între aceste seturi de date cu valoare ridicată și viitoarea legislație privind datele și implementarea spațiilor europene comune ale datelor;

58.  subliniază importanța atât pentru economie, cât și pentru societate a reutilizării extinse a datelor din sectorul public, care ar trebui să fie, în măsura posibilului, în timp real sau cel puțin actualizate, ușor de accesat și de prelucrat datorită formatelor prelucrabile automat și ușor de utilizat; încurajează Comisia să se coordoneze cu statele membre pentru a facilita schimbul de seturi de date nesensibile, generate de sectorul public, în formate care pot fi citite automat, în afara cerințelor Directivei privind datele deschise, fie gratuit, ori de câte ori este posibil, fie acoperind costurile, și să emită orientări cu privire la un model comun pentru schimbul de date în conformitate cu cerințele RGPD; încurajează Comisia să extindă domeniul de aplicare al Directivei privind datele deschise la seturi de date publice suplimentare, menținând totodată flexibilitatea în ceea ce privește actualizarea seturilor de date cu valoare ridicată și să pună în aplicare un principiu al transparenței digitale implicite a datelor din sectorul public, pentru a încuraja statele membre să publice datele digitale brute existente în timp real;

59.  subliniază că dezvoltarea rapidă a soluțiilor digitale moderne pentru transport și turism, cum ar fi vehiculele autonome și sistemele de transport inteligente (STI), este imposibilă fără stabilirea la nivel european a unor formate de date comune, uniforme și structurate prelucrabile automat, care ar trebui să fie bazate pe standarde deschise pentru înregistrare;

60.  invită Comisia să identifice și să instituie un registru de date de mediu, social și de guvernanță (ESG) voluntar, deschis și interoperabil privind sustenabilitatea întreprinderilor și performanța în materie de responsabilitate, care este esențial pentru a asigura investiții sustenabile și ar îmbunătăți transparența sustenabilității și responsabilității întreprinderilor, pentru a le permite să demonstreze mai bine acțiunile întreprinse în vederea atingerii obiectivelor Pactului verde; invită Comisia să evalueze care sunt seturile de date esențiale pentru tranziția ecologică și sprijină, în special, deschiderea de date private atunci când acest lucru este justificat în scopuri de cercetare publică;

Infrastructură

61.  invită Comisia și statele membre, cu scopul de a consolida suveranitatea tehnologică a Uniunii, să promoveze cercetarea și inovarea și lucrul în domeniul tehnologiilor care facilitează colaborarea deschisă, schimbul de date și analiza acestora, precum și să investească în consolidarea capacităților, în proiecte cu impact puternic, în inovarea și implementarea tehnologiilor digitale, respectând în același timp principiul neutralității tehnologice;

62.  subliniază că actuala situație de urgență provocată de pandemia de COVID-19 a scos la iveală deficiențe și vulnerabilități în domeniul digital, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre; invită Comisia și statele membre să continue să abordeze în mod eficace decalajul digital, atât între statele membre, cât și în interiorul acestora, prin îmbunătățirea accesului la bandă largă de mare viteză, la rețele de foarte mare capacitate și la servicii TIC, inclusiv în majoritatea zonelor locuite periferice și rurale, promovând astfel coeziunea și dezvoltarea economică și socială; subliniază rolul potențial al conectivității prin satelit în zonele cele mai îndepărtate;

63.  reamintește că succesul strategiilor Uniunii în materie de date și IA depinde de ecosistemul TIC mai larg, de eliminarea decalajului digital, de accelerarea evoluțiilor tehnologice în ceea ce privește, printre altele, internetul obiectelor, IA, tehnologia de securitate cibernetică, fibra, 5G, 6G, informatica cuantică și tehnica de calcul la margine, robotica, tehnologiile registrelor distribuite, inclusiv tehnologia blockchain, gemenii digitali, calculul de înaltă performanță, tehnologia de prelucrare vizuală și conectivitatea inteligentă la margine, cum ar fi prin cereri deschise și la scară largă de proiecte care combină tehnica de calcul la margine și internetul obiectelor; subliniază că progresul tehnologic bazat pe prelucrarea datelor și pe interconectarea produselor și serviciilor digitale trebuie să fie sprijinit de standarde etice obligatorii din punct de vedere juridic pentru a atenua amenințările la adresa vieții private și a protecției datelor;

64.  recunoaște succesul actual al întreprinderii comune pentru calculul european de înaltă performanță; consideră că aceasta este un instrument important pentru schimbul de informații și de date între oamenii de știință și cercetători și între actorii privați și cei publici, în plan mai extins; salută propunerea Comisiei de a menține și a promova rolul de lider al Europei în materie de supercalcul și de informatică cuantică;

65.  subliniază că sectorul digital are un potențial semnificativ de a contribui la reducerea emisiilor de carbon la nivel mondial; constată că, potrivit estimărilor, acest sector este responsabil pentru mai mult de 2 % din emisiile de gaze cu efect de seră de la nivel mondial; subliniază că extinderea continuă a sectorului trebuie să fie însoțită de o concentrare asupra eficienței energetice și a utilizării eficiente a resurselor pentru a contracara efectele asupra mediului; constată că noile soluții tehnologice, cum ar fi utilizarea fibrei (comparativ cu cuprul) și programarea eficientă din punct de vedere energetic generează o amprentă de carbon mult mai mică; subliniază necesitatea de a îmbunătăți utilizarea și circularitatea materiilor prime critice, reducând și reciclând, în același timp, deșeurile electronice;

66.  subliniază că centrele de date reprezintă o parte din ce în ce mai mare din consumul mondial de energie electrică, existând posibilitatea unei creșteri suplimentare în cazul în care nu se iau măsuri; ia act de intenția Comisiei de a realiza centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic, sustenabile și neutre din punct de vedere climatic până în 2030; sprijină promovarea soluțiilor inovatoare și a celor mai bune soluții disponibile, minimizarea deșeurilor și tehnicile verzi de stocare a datelor, punând accentul în special pe sinergiile dintre încălzirea și răcirea centralizată și folosirea căldurii reziduale generate la răcirea instalațiilor centrelor de date, cu scopul de a atenua impactul centrelor de date în ceea ce privește mediul, resursele și energia utilizată; solicită o mai mare transparență pentru consumatori în ceea ce privește emisiile de CO2 generate de stocarea și partajarea datelor;

67.  invită Comisia și statele membre să promoveze piețele competitive, consolidând totodată companiile europene, și să sprijine dezvoltarea ofertelor europene de cloud; salută inițiativele Federației europene de cloud, cum ar fi Alianța europeană pentru date industriale și cloud și inițiativele de finanțare, precum și proiectul GAIA-X, care au scopul de a dezvolta o infrastructură de date federate și de a crea un ecosistem care să permită scalabilitatea, interoperabilitatea și autodeterminarea furnizorilor de date începând cu momentul conceperii, pentru a asigura autodeterminarea organizațiilor sau a persoanelor fizice în ceea ce privește controlul asupra propriilor date; sprijină piețele UE competitive în domeniile IaaS, PaaS și SaaS și dezvoltarea de servicii și aplicații cloud specializate și de nișă; îndeamnă Comisia să rămână vigilentă în ceea ce privește toate potențialele abuzuri de putere de piață exercitate de actorii dominanți care activează pe piețele de oligopol din Uniune, care ar putea inhiba concurența sau posibilitățile de alegere ale consumatorilor; subliniază că infrastructurile de cloud ar trebui să se bazeze pe principiile încrederii, deschiderii, securității, interoperabilității și portabilității; subliniază că principiile de portabilitate a datelor ar trebui să depășească, în măsura în care este necesar, diferențele dintre infrastructurile și practicile furnizorilor de IT, pentru a se asigura că datele utilizatorilor sunt efectiv portabile; constată că este posibil ca utilizatorii să nu aibă exact aceeași configurație și același serviciu atunci când își transferă datele de la un furnizor la altul;

68.  invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să accelereze elaborarea unui „cadru de reglementare în domeniul cloud computingului” care să stabilească principii pentru furnizarea de servicii de cloud competitive în Uniune, să reprezinte un cadru solid pentru a mări claritatea și a facilita conformitatea serviciilor de cloud, precum și, printre altele, să oblige furnizorii de servicii să dezvăluie unde sunt prelucrate și stocate datele, asigurând totodată suveranitatea utilizatorilor asupra datelor lor; observă că acest cadru de reglementare ar trebui să permită în continuare utilizatorilor să migreze fără obstacole datele prin interfețe interoperabile către alți furnizori de servicii; consideră că obiectivul acestui ar trebui să constea în prevenirea blocării tehnologice, în special în domeniul achizițiilor publice; consideră că utilizarea acordurilor grupului de lucru al CEN (CWA) în domenii specifice, cum ar fi serviciile de cloud, este o modalitate de a spori eficiența creării unor standarde armonizate; subliniază că, deși alegerea unui operator de cloud revine întreprinderilor și consumatorilor, toți operatorii de cloud, atunci când sunt stabiliți sau își desfășoară activitatea în UE, trebuie să respecte regulile, normele și standardele UE, iar conformitatea lor ar trebui monitorizată; constată că, în cazul în care un operator din UE utilizează servicii de cloud localizate în țări din afara UE, este important să se asigure aceeași aplicare a unui nivel de protecție juridică la fel de ridicat ca în UE în cazul unor litigii, inclusiv referitoare la proprietatea intelectuală;

69.  sprijină eforturile Comisiei de a profita de revizuirea orientărilor orizontale și verticale în materie de concurență pentru a introduce noi instrumente de reducere a concentrării excesive a pieței, inerentă piețelor de date, inclusiv monitorizarea continuă a piețelor expuse riscurilor și, dacă este necesar, reglementarea ex ante;

70.  subliniază importanța încrederii și a unui cadru de securitate cibernetică mai solid pentru o economie stabilă a datelor, pe lângă o cultură a securității pentru entitățile care gestionează volume mari de date; subliniază importanța infrastructurii digitale de bază de ultimă generație și invită Comisia și statele membre să investească împreună pentru a asigura implementarea deplină a acesteia; solicită sprijinirea dezvoltării în continuare a tehnologiei pentru partajarea securizată a datelor, de exemplu, prin sisteme de calcul pluripartite sigure și prin tehnologia de criptare; îndeamnă Comisia să prezinte soluții și standarde de securitate cibernetică adecvate pentru actorii de pe piață de toate dimensiunile, inclusiv microîntreprinderile și IMM-urile; sprijină abordarea comună și coordonată a setului de instrumente al UE privind securitatea cibernetică a tehnologiei 5G și implementarea sigură a tehnologiei 5G în UE;

71.  invită Comisia să promoveze auditurile privind posibilitatea de utilizare abuzivă, vulnerabilitate și interoperabilitate a infrastructurii de schimb de date; atrage atenția asupra costurilor semnificative și în creștere rapidă generate de atacurile cibernetice; reamintește că o mai mare conectivitate poate spori amenințările cibernetice și criminalitatea cibernetică, precum și terorismul cibernetic și riscul de accidente naturale și tehnologice, cum ar fi cele care afectează secretele comerciale; salută, în acest sens, propunerea Comisiei de revizuire a Directivei (UE) 2016/1148 privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice(29) și un nou Centru de competențe al UE în materie de securitate cibernetică pentru a îmbunătăți reziliența cibernetică și a răspunde mai eficient la atacurile cibernetice;

72.  subliniază că adoptarea în condiții de siguranță a produselor și serviciilor în ecosistemele europene bazate pe date, orientate către consumatori și industriale ale internetului obiectelor ar trebui să includă securitatea și confidențialitatea încă din faza de proiectare; încurajează utilizarea de instrumente pentru creșterea transparenței; sprijină ambiția Comisiei de a elabora un „pașaport digital al produselor”;

73.  subliniază că este important ca autoritățile competente din domeniul supravegherii pieței să dispună de prerogativele necesare pentru a accesa datele relevante, respectând totodată pe deplin Regulamentul (UE) 2019/1020(30), atunci când au motive să creadă că există practici potențial ilegale, pentru a-și consolida acțiunile și a asigura un control suficient al siguranței produselor; subliniază necesitatea de a garanta siguranța și protecția datelor accesate de către autoritățile de supraveghere;

74.  solicită monitorizarea aplicării legislației din domeniul transporturilor, în special a Regulamentului (UE) 2020/1056, a Directivei (UE) 2019/1936 și a Regulamentului (UE) 2019/1239, pentru a susține întreprinderile, a promova digitalizarea și a îmbunătăți schimburile de date între companii și administrație (B2A), B2C, B2B, B2G și G2B;

Cercetare, aptitudini, competențe și IA

75.  recunoaște potențialul accesului la date pentru accelerarea cercetării științifice și a programelor educaționale; salută activitatea Comisiei de facilitare a schimbului de date pentru cercetare și educație; salută dezvoltarea cloudului european pentru știința deschisă ca un mediu deschis, de încredere și centralizat în Europa pentru a stoca, a partaja și a reutiliza datele provenite din cercetare la nivel transfrontalier; susține promovarea datelor de cercetare finanțate din fonduri publice, conform principiului „cât mai deschis cu putință, dar atât de închis cât este necesar”; subliniază valoarea acordurilor de parteneriat strategic între universități pentru a promova mai mult cooperarea în diferitele domenii ale științei datelor;

76.  subliniază importanța atingerii unui nivel ridicat de alfabetizare digitală globală și a promovării activităților de sensibilizare a publicului; subliniază că potențialul de creștere al Uniunii depinde de competențele populației și ale forței de muncă ale acesteia; invită, prin urmare, statele membre să acorde o atenție deosebită ingineriei software, atrăgând talente către TIC și alfabetizarea în materie de date pentru toți, pentru a construi know-how-ul european axat pe tehnologiile de generație următoare și pe tehnologiile de vârf; subliniază că este necesar ca personalul responsabil cu aplicarea legii și personalul din administrația judiciară să dețină competențe digitale adecvate, întrucât acestea sunt esențiale pentru digitalizarea sistemului de justiție în toate statele membre; ia act de faptul că Comisia a propus obiective ambițioase privind competențele digitale în UE prin intermediul Planului de acțiune pentru educația digitală și subliniază că este necesar să se monitorizeze strict implementarea, dezvoltarea și performanța acestuia;

77.  subliniază că accesul competitiv la date și facilitarea utilizării transfrontaliere a datelor sunt de o importanță capitală pentru dezvoltarea IA, care se bazează pe o disponibilitate sporită și de înaltă calitate a datelor pentru a crea seturi de date fără caracter personal capabile să formeze algoritmi și să le îmbunătățească performanța;

78.  subliniază că punerea în aplicare a strategiei europene privind datele trebuie să asigure un echilibru între promovarea utilizării mai largi a datelor și a schimbului de date și protecția DPI, a secretelor comerciale, dar și a drepturilor fundamentale, cum ar fi confidențialitatea; subliniază că datele utilizate pentru antrenarea algoritmilor IA se bazează uneori pe date structurate, cum ar fi bazele de date, lucrările protejate prin drepturi de autor și alte creații protejate prin drepturi de proprietate intelectuală, care în mod normal nu pot fi considerate date;

79.  constată că utilizarea conținutului protejat prin drepturi de autor ca introducere de date trebuie evaluată în lumina normelor actuale și a excepției legate de „extragerea textului și a datelor”, prevăzută de Directiva privind drepturile de autor(31), precum și a drepturilor conexe pe piața unică digitală; invită Comisia să prezinte orientări cu privire la modul în care va fi pusă la dispoziția tuturor, în mod centralizat, posibilitatea de a rezerva alte drepturi;

80.  afirmă că Comisia ar trebui să evalueze în continuare modificările cadrelor juridice actuale în dreptul procesual civil, pentru a reduce obstacolele existente în calea investițiilor cu care se confruntă investitorii privați; invită, în acest sens, Comisia să dea curs în mod rapid și adecvat rezoluției Parlamentului European din 4 iulie 2017 referitoare la standarde comune minime privind procedura civilă(32);

81.  subliniază că este necesar să se prevină reflectarea accidentală a tuturor tipurilor de prejudecăți, în special a prejudecăților de gen, în aplicațiile bazate pe algoritmi; încurajează, în acest sens, transparența algoritmilor, a sistemelor IA și a proiectării aplicațiilor;

82.  reamintește că, în conformitate cu RGPD, cetățenii UE au dreptul de a primi o explicație și de a contesta deciziile luate de algoritmi pentru a reduce incertitudinea și opacitatea, acordând o atenție deosebită bunăstării și transparenței în viața profesională;

83.  consideră că, deși principiile actuale privind răspunderea și normele în materie de răspundere neutre din punct de vedere tehnologic sunt, în general, adecvate pentru economia digitală și pentru majoritatea tehnologiilor emergente, există totuși unele cazuri, cum ar fi cele referitoare la operatorii de sisteme IA, în care sunt necesare norme noi sau suplimentare în materie de răspundere pentru a spori certitudinea juridică și pentru a prevedea un sistem adecvat de compensare pentru persoana afectată în cazul utilizării ilegale a datelor;

84.  îndeamnă Comisia să desfășoare o evaluare cuprinzătoare a potențialelor lacune juridice similare în materie de răspundere pentru date, cum ar fi pentru daunele provocate de IA și nu numai care sunt rezultatul unor deficiențe sau inexactități ale seturilor de date și să evalueze eventualele adaptări ale regimurilor actuale de răspundere înainte de a prezenta noi propuneri legislative;

85.  invită Comisia să promoveze cele mai bune practici în domeniul educației în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), cu un accent special pe egalitatea de gen, precum și pe implicarea și ocuparea forței de muncă a femeilor în domeniul tehnologiei;

86.  salută Europa digitală, Orizont Europa, Programul spațial și Mecanismul pentru interconectarea Europei, precum și centrele europene de inovare digitală, care vor ajuta întreprinderile europene să țină pasul cu oportunitățile tranziției digitale; subliniază importanța finanțării alocate cercetării cuantice în cadrul programului Orizont Europa; reamintește, în plus, rolul pe care Mecanismul de redresare și reziliență ar trebui să îl joace în contribuția la agenda digitală;

87.  solicită finanțare publică și privată, în special pentru microîntreprinderi și IMM-uri, pentru a sprijini tranziția digitală și a valorifica pe deplin potențialul economiei datelor, precum și pentru a integra tehnologiile și competențele digitale; subliniază că garantarea unor condiții de concurență echitabile pentru microîntreprinderi și IMM-uri nu include numai accesul la date, ci implică și asigurarea competențelor necesare pentru a efectua analize și a extrage cunoștințe din astfel de informații;

88.  invită partenerii sociali să exploreze potențialul digitalizării, al datelor și al IA pentru a crește productivitatea sustenabilă, respectând totodată drepturile lucrătorilor, îmbunătățind starea de bine și capacitatea de inserție profesională a forței lor de muncă și investind în sisteme de perfecționare, recalificare, instruirea pentru alte locuri de muncă, învățare pe tot parcursul vieții și alfabetizare digitală; ia act de faptul că sensibilizarea, educația și transparența în ceea ce privește tehnologiile bazate pe date sunt importante pentru a permite cetățenilor UE să înțeleagă și să participe la punerea în aplicare echitabilă a acestor tehnologii; subliniază că angajații ar trebui să aibă dreptul de a ști unde și cum sunt colectate, utilizate, stocate sau partajate datele lor; solicită prevenirea supravegherii disproporționate și nejustificate la locul de muncă; consideră că sindicatele naționale ar trebui să se implice mai mult în furnizarea de recomandări și orientări privind protecția datelor și a vieții private la locul de muncă;

Norme globale

89.  consideră că normele globale care reglementează utilizarea datelor sunt inadecvate; invită Comisia să prezinte o analiză comparativă a cadrului de reglementare privind datele din țările terțe; observă că întreprinderile europene care își desfășoară activitatea în unele țări terțe se confruntă din ce în ce mai mult cu bariere nejustificate și restricții digitale; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile cu țările terțe care împărtășesc aceeași viziune în cadrul forumurilor internaționale și multilaterale și al discuțiilor bilaterale și comerciale, pentru a conveni asupra unor noi standarde etice și tehnice internaționale care să reglementeze utilizarea noilor tehnologii, cum ar fi IA, internetul obiectelor, 5G și 6G, care ar trebui să promoveze valorile, drepturile fundamentale, principiile, normele și standardele Uniunii și să se asigure că piața sa rămâne competitivă și deschisă restului lumii; subliniază necesitatea unor norme și standarde internaționale care să stimuleze cooperarea la nivel mondial menită să consolideze protecția datelor și să stabilească transferuri de date sigure și adecvate, respectând totodată pe deplin legile și standardele UE și ale statelor membre;

90.  evidențiază că transferurile de date cu caracter personal către alte jurisdicții trebuie să respecte întotdeauna dispozițiile RGPD sau ale Directivei privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii, ale Cartei și să țină seama de recomandările și orientările CEPD înainte de orice transfer și că pot avea loc numai dacă există un nivel suficient de protecție a datelor cu caracter personal;

91.  solicită libera circulație a datelor între Uniune și țările terțe, cu condiția să fie respectate protecția datelor, viața privată, securitatea și alte interese de politică publică clar definite, justificate în mod corespunzător și nediscriminatorii, cum ar fi deciziile privind caracterul adecvat al nivelului de protecție; consideră că fluxul liber de date peste granițe este necesar pentru a exploata întregul potențial al economiei datelor și subliniază că menținerea fluxului de date trebuie să rămână o piatră de temelie a obiectivelor Europei; sprijină permiterea accesului la spații europene comune ale datelor pentru părțile interesate care respectă pe deplin întreaga legislație relevantă a Uniunii; invită Comisia, împreună cu statele membre, să negocieze noi norme pentru economia digitală globală, inclusiv interzicerea cerințelor nejustificate de localizare a datelor; reamintește importanța înregistrării de progrese în negocierile privind comerțul electronic în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului și solicită includerea unor capitole ambițioase și cuprinzătoare privind comerțul digital în acordurile de liber schimb ale UE; sprijină rolul activ al Uniunii și participarea sa la alte forumuri internaționale de cooperare internațională în domeniul digitalizării, cum ar fi ONU, OCDE, Organizația Internațională a Muncii și UNESCO;

o
o   o

92.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 124 I, 17.4.2020, p. 1. (2) JO L 114, 14.4.2020, p. 7. (3) JO L 172, 26.6.2019, p. 56. (4) JO L 134, 31.5.2018, p. 12. (5) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (6) JO L 303, 28.11.2018, p. 59. (7) JO L 119, 4.5.2016, p. 89. (8) JO L 207, 6.8.2010, p. 1. (9) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (10) JO C 202 I, 16.6.2020, p. 1. (11) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054. (12) JO C 449, 23.12.2020, p. 37. (13) JO C 307, 30.8.2018, p. 163. (14) JO C 50, 9.2.2018, p. 50. (15) JO C 162, 10.5.2019, p. 2. (16) JO C 411, 27.11.2020, p. 2. (17) JO C 345, 13.10.2017, p. 130. (18) Comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 referitoare la „O strategie europeană privind datele”, p. 2. (19) După cum se precizează în rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la o politică industrială europeană cuprinzătoare în domeniul inteligenței artificiale și al roboticii. (20) Agenția austriacă de mediu și Institutul Borderstep, raport final de studiu, realizat pentru Comisie în noiembrie 2020, intitulat „Tehnologii și politici de cloud computing eficiente energetic, pentru o piață de cloud computing ecologică”. (21) JO L 249, 31.7.2020, p. 33. (22) JO L 305, 26.11.2019, p. 1. (23) JO L 198, 25.7.2019, p. 64. (24) JO L 77, 27.3.1996, p. 20. (25) JO L 157, 15.6.2016, p. 1. (26) JO L 257, 28.8.2014, p. 73. (27) JO L 123, 12.5.2011, p. 11. (28) JO L 356, 12.12.2014, p. 438. (29) JO L 194, 19.7.2016, p. 1. (30) JO L 169, 25.6.2019, p. 1. (31) JO L 130, 17.5.2019, p. 92. (32) JO C 334, 19.9.2018, p. 39.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2402 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată care să faciliteze redresarea în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0282 – C9-0207/2020 – 2020/0151(COD))

P9_TA(2021)0099 A9-0215/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0282),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0207/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 23 septembrie 2020(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 29 octombrie 2020(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisorile din 16 decembrie 2020 și 17 martie 2021, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0215/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 martie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2402 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru securitizarea simplă, transparentă și standardizată care să faciliteze redresarea în urma crizei provocate de COVID-19

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/557.)

(1) JO C 377, 9.11.2020, p. 1. (2) JO C 10, 11.1.2021, p. 30.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 cu privire la ajustări ale cadrului de securitizare în vederea sprijinirii redresării economice ca răspuns la pandemia de COVID-19 (COM(2020)0283 – C9-0208/2020 – 2020/0156(COD))

P9_TA(2021)0100 A9-0213/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0283),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0208/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 23 septembrie 2020(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 29 octombrie 2020(2),

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 16 decembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0213/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 martie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 cu privire la ajustări ale cadrului de securitizare în vederea sprijinirii redresării economice ca răspuns la criza provocată de COVID-19

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/558.)

(1) JO C 377, 9.11.2020, p. 1. (2) JO C 10, 11.1.2021, p. 30.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice și tranzitului în ceea ce privește produsele cu dublă utilizare (reformare) (COM(2016)0616 – C8-0393/2016 – 2016/0295(COD))

P9_TA(2021)0101 A8-0390/2017

(Procedura legislativă ordinară – reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0616),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0393/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–  având în vedere scrisoarea din 27 martie 2017 a Comisiei pentru afaceri juridice adresată Comisiei pentru comerț internațional în conformitate cu articolul 110 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 18 noiembrie 2020, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 110 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0390/2017),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea Comisiei nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  invită Comisia să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 martie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui regim al Uniunii pentru controlul exporturilor, serviciilor de intermediere, asistenței tehnice, tranzitului și transferului de produse cu dublă utilizare (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/821.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei privind un program de consolidare a capacităților pentru controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare

Comisia recunoaște importanța unui program comun de consolidare a capacităților și de formare în materie de acordare a licențelor și de respectare a legislației pentru un sistem eficace al UE de control al exporturilor. Comisia, în consultare cu Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare, se angajează să exploreze implicațiile în materie de resurse umane și financiare pe care le poate avea un astfel de program, în vederea identificării opțiunilor pentru conceperea, stabilirea modalităților de realizare și implementarea unui program de consolidare a capacităților și de formare.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/81/CE privind achizițiile publice în domeniul apărării și securității și a Directivei 2009/43/CE privind transferul de produse din domeniul apărării (2019/2204(INI))

P9_TA(2021)0102 A9-0025/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE(1) („Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării”),

–  având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității(2) („Directiva privind transferurile”),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 30 noiembrie 2016 privind punerea în aplicare a Directivei 2009/81/CE privind achizițiile publice în domeniile apărării și securității, în vederea respectării articolului 73 alineatul (2) din directiva menționată (COM(2016)0762),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 30 noiembrie 2016 intitulat „Evaluarea Directivei 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității” (COM(2016)0760),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2016 intitulată „Orientări privind atribuirea de contracte de către un guvern unui alt guvern în domeniile apărării și securității [articolul 13 litera (f) din Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului]” (C(2016)7727),

–  având în vedere Recomandarea (UE) 2018/624 a Comisiei din 20 aprilie 2018 privind accesul transfrontalier pe piață pentru subfurnizorii și IMM-urile din sectorul apărării(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind îndrumări pentru achizițiile publice cooperative în domeniul apărării și al securității (Directiva 2009/81/CE privind achizițiile publice în domeniul apărării și al securității)(4),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS) din septembrie 2020 intitulat „Pachetul UE privind apărarea: Directivele privind achizițiile publice în domeniul apărării și privind transferurile în interiorul Comunității”,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a întocmirii rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0025/2021),

A.  întrucât Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării urmărește să introducă norme echitabile și transparente pentru achizițiile din domeniul apărării, în efortul de a asigura că întreprinderile din sectorul apărării din statele membre pot avea acces la piețele apărării ale altor state membre;

B.  întrucât Directiva privind transferurile vizează să îmbunătățească funcționarea pieței europene a echipamentelor de apărare (EDEM), să promoveze integrarea lanțului de aprovizionare al UE în domeniul apărării și să crească securitatea aprovizionării, simplificând normele și procedurile pentru transferurile în interiorul UE de produse din domeniul apărării;

C.  întrucât ambele directive urmăresc să stimuleze piața internă a produselor din domeniul apărării și să consolideze competitivitatea EDEM;

D.  întrucât directivele din pachetul privind apărarea sunt necesare pentru a dezvolta în continuare o cultură europeană comună a securității și apărării, bazată pe valorile și obiectivele comune ale Uniunii, respectând caracterul specific al politicilor de securitate și apărare ale statelor membre;

E.  întrucât evaluarea Comisiei din 2016 a concluzionat că obiectivele Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării au fost realizate doar parțial, deoarece aceasta a permis o creștere inițială a concurenței, a transparenței și a nediscriminării în cadrul pieței UE a achizițiilor publice în domeniul apărării, dar că, pentru realizarea deplină a acestor obiective, sunt necesare progrese mult mai mari în ceea ce privește utilizarea consecventă a directivei de către statele membre;

F.  întrucât studiul EPRS a subliniat efectul insuficient al Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării asupra europenizării lanțurilor valorice din domeniul apărării;

G.  întrucât evaluarea Comisiei din 2016 a arătat că diferențele în transpunerea Directivei privind transferurile au reprezentat obstacole majore în calea aplicării sale efective, ceea ce a condus la o aplicare lentă sau incompletă în anumite state membre, la o lipsă generală de armonizare a cerințelor și a procedurilor între statele membre și la condiții și limitări extrem de divergente în cazul licențelor generale de transfer publicate de statele membre;

H.  întrucât, pe lângă barierele generale în calea intrării pe piață constituite de distanța geografică, barierele lingvistice și lipsa de cunoștințe privind piața transfrontalieră, întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) din sectorul apărării se confruntă, de asemenea, cu obstacole administrative suplimentare cum ar fi securitatea aprovizionării, complexitatea dispozițiilor privind subcontractarea și costurile ridicate ale autorizării;

I.  întrucât IMM-urile se confruntă cu provocări majore atunci când participă la procedurile de achiziții publice;

J.  întrucât un motiv major pentru lipsa de participare a IMM-urilor este lipsa accesului transfrontalier la lanțurile de aprovizionare; întrucât lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării au o orientare națională majoră, lucru care aduce provocări pentru IMM-urile care doresc să intre în lanțurile de aprovizionare pentru apărare din alte țări europene; întrucât, în plus, din constrângeri financiare, producătorii de echipamente originale continuă să acorde contracte de subcontractare numai IMM-urilor cu care au o relație de lucru preexistentă;

K.  întrucât este necesar să se dezvolte un concept cuprinzător și holistic pentru o piață europeană a echipamentelor de apărare care să conecteze în mod formal toate elementele existente, cum ar fi Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), Acțiunea pregătitoare a Uniunii privind cercetarea în materie de apărare (PADR), Fondul european de apărare (FEA), cooperarea structurată permanentă (PESCO), Poziția comună privind exporturile de arme, Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare(5), cele două directive din pachetul din 2009 privind apărarea și inițiativele viitoare, cum ar fi normele comune privind securitatea aprovizionării;

L.  întrucât, fără o coerență a politicilor și un efort de a crea legături între diferitele fragmente de politică există riscul ca acțiunea la nivelul UE să contribuie la denaturările existente ale pieței și la alte procese și politici extrem de ineficiente din sectorul apărării,

Îmbunătățirea funcționării pieței interne a produselor din domeniul apărării printr-o mai bună punere în aplicare și asigurare a respectării pachetului privind apărarea

1.  își reiterează sprijinul pentru obiectivele directivelor din pachetul privind domeniul apărării, care au fost stabilite pentru a promova o mai bună integrare a lanțului de aprovizionare al UE din domeniul apărării și a îmbunătăți încrederea reciprocă și transparența între statele membre, egalitatea de tratament și competitivitatea globală a industriei europene a apărării;

2.  subliniază că punerea în aplicare efectivă a directivelor reprezintă un pas înainte către ambiția UE de autonomie strategică și de creare a unei uniuni europene a apărării; evidențiază că directivele ar putea îmbunătăți coerența politicii UE din domeniul apărării și promova dezvoltarea industriei europene a apărării, cu condiția ca statele membre să aibă o viziune comună și o perspectivă comună cu privire la inițiativele europene din domeniul apărării;

3.  regretă fragmentarea persistentă a pieței interne din UE a produselor din domeniul apărării, care conduce încă la suprapuneri inutile și la multiplicarea ineficiențelor în efectuarea cheltuielilor de apărare la nivelul statelor membre;

4.  salută unele dintre tendințele pozitive înregistrate în punerea în aplicare treptată a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării, și anume creșterea numărului de anunțuri de participare și de anunțuri de atribuire a contractelor emise de statele membre, precum și proporția tot mai mare a contractelor de achiziții care au făcut obiectul unei proceduri concurențiale de ofertare desfășurate pe site-ul „Tenders Electronic Daily” (TED); subliniază totuși că un volum foarte mare de cheltuieli de achiziții publice continuă să fie efectuate în afara cadrului directivei și că un procentaj covârșitor al contractelor continuă să fie atribuit la nivel național; evidențiază, totodată, că procedurile nu sunt ușor accesibile IMM-urilor;

5.  subliniază că utilizarea sistematică de către statele membre a dispozițiilor referitoare la excludere, în special a celor prevăzute la articolul 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), ar putea submina punerea în aplicare deplină și corectă a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării;

6.  reamintește orientările interpretative ale Comisiei cu privire la condițiile în care articolul 346 din TFUE poate fi invocat în achizițiile publice din domeniul apărării, care vizează să prevină eventualitatea ca statele membre să recurgă abuziv la această dispoziție, să o utilizeze necorespunzător și să o interpreteze eronat; invită statele membre să urmeze strict orientările interpretative ale Comisiei și solicită Comisiei să se asigure că acestea sunt puse în aplicare și respectate în mod consecvent;

7.  solicită utilizarea corectă a derogărilor și a cerințelor de compensare în achizițiile din domeniul apărării, care limitează concurența loială pe piața europeană a echipamentelor de apărare, și, în special, o mai bună monitorizare și respectare a utilizării corecte a derogării pentru vânzările interguvernamentale în conformitate cu nota de orientare a Comisiei din 2016 referitoare la vânzările interguvernamentale și aplicarea Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării; cere statelor membre, în această privință, să raporteze în mod mai sistematic și mai cuprinzător date consecvente, corecte și comparabile privind derogările la care recurg, pentru a îmbunătăți controlul și punerea în practică a orientărilor aplicabile ale Comisiei; crede că Comisia ar trebui să își asume responsabilitatea de a monitoriza necesitatea și proporționalitatea excluderilor invocate de statele membre la atribuirea contractelor în afara sferei de aplicare a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării și nu ar trebui să se bazeze în principal pe plângerile primite din partea industriei; îndeamnă Comisia, prin urmare, să-și intensifice eforturile și să întreprindă măsuri hotărâte și proactive pentru a preveni utilizarea abuzivă a derogărilor și pentru a adopta o politică mai asertivă de asigurare a respectării legislației, în special prin asigurarea eficacității procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

8.  consideră că este încă indispensabil să se pună accentul pe aplicarea și respectarea efectivă a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării și că, pentru ca acest lucru să se întâmple, statele membre ar trebui să se concentreze pe asigurarea egalității de tratament, a transparenței, a concurenței și a accesului la achizițiile publice din acest domeniu, iar Comisia ar trebui să se concentreze pe adoptarea unor standarde de raportare comune și pe punerea la dispoziția statelor membre a unor orientări și informații suplimentare referitoare la aplicarea dispozițiilor directivei;

9.  invită statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării și cere celor cu o industrie de apărare importantă să ofere un exemplu în acest sens;

10.  consideră că, pentru a asigura achiziții publice flexibile și adaptate calității, unele aspecte ale punerii în aplicare a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării ar putea fi îmbunătățite, de exemplu utilizarea de către statele membre a procedurii deschise, a parteneriatelor pentru inovare sau a altor proceduri noi prevăzute în Directiva 2014/24/UE(6), și încurajează statele membre să aplice consecvent directiva respectivă, ori de câte ori este posibil; consideră, cu toate acestea, că nu este necesară nicio revizuire a Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării și a Directivei privind transferurile, deoarece cadrul de reglementare existent este suficient dacă este aplicat în mod corect, precum și utilizat și respectat corespunzător;

11.  invită, așadar, Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a directivelor, să îmbunătățească transparența acestora și să ofere orientări statelor membre pentru a asigura aplicarea lor consecventă și deplină și, prin urmare, pentru a-și atinge pe deplin obiectivele, deoarece lipsa de reciprocitate ar putea descuraja statele membre cu un grad mai ridicat de punere în aplicare;

12.  observă, în legătură cu Directiva privind transferurile, că utilizarea noilor instrumente, inclusiv a licențelor generale de transfer, este destul de scăzută în comparație cu cea a licențelor individuale de transfer, care urmau să fie înlocuite cu noile instrumente;

13.  observă, de asemenea, că s-a înregistrat o adoptare a procedurii de autorizare mai lentă și într-o măsură mai scăzută decât se preconizase și că persistă bariere în calea aplicării efective a Directivei privind transferurile, înregistrându-se niveluri reduse de informare, în special în rândul IMM-urilor, cu privire la instrumentele disponibile în temeiul directivei și la oportunitățile existente de pe piața internă, precum și la sistemul utilizat de statele membre la controlul exporturilor, pe lângă lipsa de armonizare în punerea în aplicare a licențelor generale de transfer, care reprezintă bariere majore în calea aplicării efective a directivei;

14.  consideră, așadar, că Directiva privind transferurile nu și-a îndeplinit decât parțial obiectivele principale, în special acela de a facilita circulația produselor din domeniul apărării în cadrul pieței interne și de a avea o piață internă eficientă, o mai mare securitate a aprovizionării și o competitivitate sporită;

15.  subliniază că este important să existe o piață internă veritabilă pentru transferurile în interiorul UE de produse din domeniul apărării, unde autoritățile naționale să știe ce produse sunt transferate și către cine și unde autorizațiile de export și alte restricții la export să fie reduse la minimul necesar;

16.  observă, în acest context, progresele realizate de Comisie prin recomandările sale privind domeniul de aplicare și condițiile licențelor generale de transfer;

17.  invită Comisia să îmbunătățească punerea în aplicare a Directivei privind transferurile în fiecare stat membru, insistând ca autoritățile naționale să rezolve chestiunile nesoluționate;

18.  solicită intensificarea contactelor și a schimburilor dintre comunitățile naționale de control al transferurilor din întreaga UE pentru a trata divergențele existente în ceea ce privește practicile de control al transferurilor și lipsa de încredere între statele membre, precum și pentru a evalua desemnarea unor puncte naționale unice de contact pentru chestiunile legate de transferurile în interiorul UE;

19.  invită statele membre să țină seama în mod corespunzător de recomandările Comisiei privind domeniul de aplicare și condițiile licențelor generale de transfer și să evite să adauge condiții pentru transferurile realizate în temeiul licențelor generale de transfer, ceea ce ar contrazice sau ar submina condițiile enumerate în recomandări; subliniază necesitatea de a furniza traduceri ale regulamentelor naționale privind licențele de transfer, cel puțin în limba engleză; invită Comisia să acorde statelor membre un sprijin deplin la elaborarea unor licențe de transfer armonizate globale și individuale pentru proiectele EDIDP și FEA;

20.  salută dispozițiile Directivei privind transferurile menite să încurajeze achizițiile prin cooperare în domeniul apărării și invită statele membre să facă uz de toate posibilitățile de cooperare oferite de directivă, într-un spirit de pură solidaritate, în special în cadrul EDIDP și al viitorului FEA;

21.  invită Comisia să acorde prioritate măsurilor ulterioare recomandărilor privind domeniul de aplicare și condițiile licențelor generale de transfer, inclusiv prin luarea în considerare a posibilității de a transforma recomandările în dispoziții obligatorii, în vederea unei armonizări treptate ca obiectiv general pentru următorii ani;

22.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de informare cu privire la instrumentele și beneficiile Directivei privind transferurile, în special în rândul IMM-urilor;

23.  ia act de Busola strategică menită să efectueze o analiză comună a amenințărilor; consideră că pachetul privind apărarea ar trebui să fie unul dintre elementele sale de bază care să contribuie la politicile de control al exporturilor;

24.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească calitatea, transparența, coerența și disponibilitatea datelor și să ia în considerare crearea unor coduri de clasificare statistică specifice pentru a facilita monitorizarea punerii în aplicare a acestor două directive și pentru a asigura un control semnificativ;

25.  subliniază disparitățile dintre statele membre în ceea ce privește ratele de publicare a anunțurilor de participare pe TED; evidențiază că este important să se asigure accesibilitatea și posibilitatea de utilizare a bazei de date online a registrului întreprinderilor autorizate din domeniul apărării (CERTIDER); subliniază necesitatea de a pune la dispoziție în mod sistematic date privind transferurile în interiorul UE, inclusiv date cantitative, precum și o defalcare pe categorii de licențe, pentru a lua mai bine în considerare activitățile de apărare și de armamente; constată că aceste disparități contribuie la lipsa unor date fiabile și pot cauza o perturbare a pieței interne, precum și că lipsa reciprocității ar putea descuraja statele membre cu un grad mai ridicat de punere în aplicare;

26.  invită Comisia să studieze fezabilitatea instituirii unor formulare administrative comune standardizate cu scopul de a reduce sarcina administrativă a întreprinderilor, în special pentru IMM-uri, și să elaboreze o abordare europeană pentru transferurile de produse din domeniul apărării;

27.  invită Comisia să dea dovadă de fermitate în asigurarea respectării directivelor, inclusiv utilizând mai des dreptul său prevăzut la articolul 258 din TFUE de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; solicită Comisiei să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în loc să se limiteze la plângerile depuse de sector;

Combaterea fragmentării pieței și creșterea participării IMM-urilor

28.  observă că IMM-urile par să câștige mai puține contracte în temeiul Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării decât în cadrul procedurilor generale de achiziții publice ale UE; constată, de asemenea, că dispozițiile directivei referitoare la subcontractare nu au fost, în mod clar, utilizate regulat și structurat de către autoritățile statelor membre; constată că unele state membre privesc aceste dispoziții ca fiind complexe și dificil de utilizat, ceea ce explică parțial impactul limitat al directivei, de aceea este necesar ca IMM-urile să fie încurajate să participe în acest proces și să fie simplificate procedurile;

29.  subliniază că procesele de certificare sunt considerate costisitoare, îndelungate și împovărătoare și, în consecință, nu sunt nici accesibile, nici atractive pentru IMM-uri;

30.  solicită statelor membre să urmeze în mod sistematic Recomandarea Comisiei privind accesul transfrontalier pe piață pentru subfurnizorii și IMM-urile din sectorul apărării, cum ar fi cerințele privind calitatea informațiilor, împărțirea contractelor în loturi sau reducerea sarcinii administrative care decurge din procedura de achiziții publice;

31.  consideră, prin urmare, că obiectivul de creștere a participării IMM-urilor a fost atins doar parțial;

32.  este de părere că dispozițiile Directivei privind achizițiile publice în domeniul apărării referitoare la concurența dintre subcontractanți nu au avut niciun impact sau au avut un impact foarte limitat asupra accesului transfrontalier al subfurnizorilor și al IMM-urilor din sectorul apărării; invită statele membre să se asigure că procedurile lor interne permit participarea transfrontalieră a IMM-urilor și să simplifice accesul și participarea lor la procedurile de ofertare în domeniile apărării și securității;

33.  observă că o serie de IMM-uri active pe piețele de apărare sunt implicate în dubla utilizare, în timp ce multe dintre acestea rămân specializate în mod specific pe activități legate de apărare și, prin urmare, depind îndeosebi de întreprinderile militare și din domeniul apărării;

34.  invită Comisia să își continue activitatea și să examineze în detaliu cauzele neparticipării IMM-urilor;

35.  invită Comisia să ia în considerare crearea unei hărți actualizate a datelor privind IMM-urile relevante, care, garantând protecția datelor sensibile și a proprietății intelectuale, prezintă capacitățile lor industriale și tehnologice și care poate fi accesată public de contractanții principali din alte state membre pentru a identifica IMM-urile cu capacitățile relevante necesare pentru proiecte specifice, și să propună alte instrumente efective care ar putea spori participarea IMM-urilor la procesul de achiziții publice;

36.  invită Comisia să îmbunătățească accesul la finanțare pentru IMM-uri;

37.  consideră că acțiunile statelor membre ar putea îmbunătăți semnificativ accesul transfrontalier pe piață al IMM-urilor și subfurnizorilor din sectoarele apărării și, în consecință, invită statele membre să pună în aplicare recomandările Comisiei cât mai complet posibil;

38.  invită statele membre să utilizeze mai sistematic instrumentele existente la nivelul UE, cum ar fi Rețeaua întreprinderilor europene, pentru a sprijini activitățile transfrontaliere ale IMM-urilor;

Crearea unei piețe europene deschise a echipamentelor de apărare

39.  consideră că o mai bună punere în aplicare a directivelor este esențială pentru a atinge obiectivul general de a îmbunătăți funcționarea pieței interne a produselor din domeniul apărării și de a contribui la instituirea unei EDEM deschise;

40.  invită Comisia să depună eforturi pentru creșterea gradului de adoptare a cadrului legislativ privind transferurile de produse din domeniul apărării, îmbunătățind disponibilitatea licențelor generale de transfer pe întreg teritoriul UE și abordând aplicarea limitată a sistemului de autorizare, ceea ce poate să stimuleze dezvoltarea EDEM și, astfel, să îmbunătățească funcționarea pieței interne a produselor din domeniul apărării;

41.  invită Comisia să întreprindă acțiuni specifice care să urmărească sporirea încrederii între statele membre în domeniul apărării și securității, pentru a îmbunătăți cooperarea dintre acestea și a crea o piață unică veritabilă a produselor din domeniul apărării;

42.  consideră că punerea în aplicare efectivă a directivelor ar spori și mai mult eficacitatea inițiativelor în domeniul apărării lansate în ultimii ani, în special PESCO, procesul anual coordonat de revizuire privind apărarea (CARD), FEA și Planul revizuit de dezvoltare a capabilităților (PDC), care, împreună, pot promova planificarea, dezvoltarea, achizițiile și exploatarea colaborativă a capabilităților de apărare; invită statele membre să consolideze EDEM cooperând prin proiecte în cadrul PESCO și al FEA; constată, în acest sens, că lecțiile învățate și bunele practici care decurg din punerea în aplicare a pachetului privind apărarea ar trebui să fie partajate între statele membre pentru a remedia un nivel neuniform al punerii lor în aplicare;

43.  subliniază că sunt necesare o interpretare mai coerentă și o punere în aplicare mai consecventă a poziției comune a UE privind exporturile de arme, ținând seama de cele opt criterii ale UE privind exporturile de arme, pentru a limita fragmentarea pieței interne a UE în domeniul apărării și a consolida coerența politicii externe a UE; solicită să se ia măsuri pentru a remedia eventualele discrepanțe dintre Directiva privind transferurile, Poziția comună și Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare;

44.  invită statele membre să demonstreze voință politică majorând achizițiile din domeniul apărării și intensificând cooperarea în materie de C&D în interiorul UE și să utilizeze C&D și achizițiile comune în domeniul apărării pentru a crește interoperabilitatea dintre forțele lor militare;

45.  solicită eforturi reînnoite pentru a aborda lacunele și decalajele tehnologice și de inovare persistente din EDTIB, astfel încât să fie redusă dependența europeană din ce în ce mai mare de importurile din domeniul apărării; subliniază că, pentru a edifica o piață europeană fiabilă și cuprinzătoare a echipamentelor de apărare și un sector al apărării eficient, Comisia trebuie să prezinte o strategie cuprinzătoare pentru un regim paneuropean de securitate a aprovizionării;

46.  reliefează că cooperarea dintre UE și Regatul Unit în domeniul apărării nu face obiectul Acordului comercial și de cooperare și recomandă efectuarea unei analize adecvate a impactului pe care îl va avea Brexitul asupra pieței echipamentelor de apărare din UE;

47.  consideră că, de la adoptarea celor două directive, EDEM a cunoscut numeroase schimbări; invită Comisia să analizeze eficiența instrumentelor disponibile în lumina acestor schimbări;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 216, 20.8.2009, p. 76. (2) JO L 146, 10.6.2009, p. 1. (3) JO L 102, 23.4.2018, p. 87. (4) JO C 157, 8.5.2019, p. 1. (5) Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului din 5 mai 2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare (JO L 134, 29.5.2009, p. 1). (6) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept (2021/2582(RSP))

P9_TA(2021)0103 B9-0208/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (1), articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf, articolul 4 alineatul (3) și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 13, articolul 14 alineatul (1), articolul 16 alineatul (1), articolul 17 alineatul (1), articolul 17 alineatul (3) al doilea paragraf și articolul 17 alineatul (8) din TUE,

–  având în vedere articolele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) legate de respectarea, promovarea și protecția democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale în Uniune, printre care articolele 234, 265, 310, 317 și 319,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul cadru din 20 noiembrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(2),

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2020 privind statul de drept din 30 septembrie 2020 (COM(2020)0580),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la cadrul financiar multianual 2021--2027, Acordul interinstituțional, Instrumentul de redresare al UE și Regulamentul privind statul de drept(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 11 decembrie 2020,

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 21 iulie 2020,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iulie 2020 referitoare la concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European din 17-21 iulie 2020(4),

–  având în vedere discursul Președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, la ședința plenară a Parlamentului European, referitor la concluziile reuniunii Consiliului European din 10-11 decembrie 2020(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2223 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 în ceea ce privește cooperarea cu Parchetul European și eficacitatea investigațiilor Oficiului European de Luptă Antifraudă(6), care a intrat în vigoare la 17 ianuarie 2021,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, conform articolului 2 din TUE;

B.  întrucât Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (Regulamentul privind condiționalitatea bazată pe statul de drept) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și este de atunci aplicabil;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia „asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora”;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 234 din TFUE, Parlamentul European are dreptul să voteze o moțiune de cenzură a Comisiei;

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 319 din TFUE, „Parlamentul European adoptă, la recomandarea Consiliului, descărcarea Comisiei de execuția bugetară”;

F.  întrucât aplicabilitatea, scopul și domeniul de aplicare al Regulamentului privind condiționalitatea bazată pe statul de drept sunt clar definite în acesta;

1.  își reiterează pozițiile exprimate în rezoluția din 17 decembrie 2020; subliniază că Regulamentul privind condiționalitatea statului de drept a intrat în vigoare și este obligatoriu în toate elementele sale, pentru toate creditele de angajament și creditele de plată, în toate statele membre, precum și pentru instituțiile UE; subliniază importanța aplicabilității directe a regulamentului începând cu 1 ianuarie 2021, în special în contextul plății fondurilor Next Generation EU, care va avea loc la începutul ciclului bugetar;

2.  ia act de faptul că încălcările care au avut loc înainte de intrarea în vigoare a regulamentului pot declanșa, de asemenea, adoptarea unor măsuri în temeiul acestuia în cazul în care există încă și afectează sau riscă să afecteze grav buna gestiune financiară a bugetului Uniunii sau protecția intereselor financiare ale Uniunii, într-un mod suficient de direct;

3.  subliniază importanța protejării intereselor financiare ale Uniunii și importanța respectării statului de drept. subliniază că există o legătură clară între respectarea statului de drept și execuția eficientă a bugetului Uniunii în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare;

4.  reamintește că, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept, statul de drept „se referă la valoarea Uniunii consacrată la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană” și „include principii precum legalitatea – care implică un proces transparent, responsabil, democratic și pluralist de adoptare a legilor; principiul securității juridice; principiul interzicerii exercitării arbitrare a competențelor executive; principiul protecției jurisdicționale efective, inclusiv accesul la justiție, asigurate de instanțe independente și imparțiale, în egală măsură în ceea ce privește drepturile omului; principiul separării puterilor în stat; și principiul nediscriminării și egalității în fața legii”; reamintește, de asemenea, că „statul de drept este înțeles ca făcând referire și la celelalte valori și principii ale Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE”;

5.  reamintește că, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul privind condiționalitatea bazată pe statul de drept, „Comisia verifică dacă dreptul aplicabil a fost respectat și, acolo unde este cazul, ia toate măsurile adecvate pentru a proteja bugetul Uniunii”;

6.  reamintește că Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență, iar membrii săi nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din TUE și cu articolul 245 din TFUE; reamintește și că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (8) din TUE, Comisia răspunde în fața Parlamentului European;

7.  consideră că situația respectării principiilor statului de drept în unele state membre justifică o examinare imediată; invită insistent Comisia să-și utilizeze pe deplin competențele de investigare pentru fiecare caz de posibilă încălcare a principiilor statului de drept de către un stat membru, care ar putea afecta sau care implică un risc grav de a afecta buna gestiune financiară a bugetului Uniunii într-un mod suficient de direct;

8.  reamintește că Regulamentul OLAF revizuit stabilește cooperarea cu Parchetul European și consolidează mijloacele OLAF de a desfășura investigații proprii, în special prin consolidarea normelor privind serviciile de coordonare antifraudă din statele membre și privind cooperarea dintre OLAF și autoritățile naționale competente înainte, în timpul și după investigații;

9.  subliniază că Comisia are obligația de a informa fără întârziere Parlamentul European și Consiliul cu privire la orice notificare trimisă statelor membre dacă are motive întemeiate să considere că sunt îndeplinite condițiile pentru adoptarea măsurilor prevăzute în regulament; constată cu dezamăgire absența oricărei notificări scrise adresate statelor membre de la intrarea în vigoare a regulamentului, în pofida numeroaselor preocupări legate de încălcările statului de drept identificate în Raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept, care au un impact asupra bunei gestiuni financiare a bugetului Uniunii și sunt în continuare nesoluționate de statele membre; ia act de faptul că celelalte proceduri prevăzute în legislația Uniunii nu permit Comisiei să protejeze mai eficient bugetul Uniunii;

10.  invită Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la toate anchetele în curs asupra încălcărilor principiilor statului de drept care ar putea afecta sau riscă să afecteze grav buna gestiune financiară a bugetului Uniunii într-un mod suficient de direct, conform obligației care îi revine conform Regulamentului privind condiționalitatea bazată pe statul de drept și Acordului-cadru interinstituțional dintre Parlamentul European și Comisie;

11.  cere Comisiei să includă în raportul său anual privind statul de drept o secțiune specială, în care să analizeze cazurile în care încălcarea principiilor statului de drept într-un stat membru poate afecta sau riscă să afecteze grav buna gestiune financiară a bugetului Uniunii într-un mod suficient de direct;

12.  reamintește că doar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) are competența de a anula regulamentul, în întregime sau în parte; reafirmă că Parlamentul va apăra validitatea regulamentului în fața CJUE în cauzele C-156/21 și C-157/21 și va solicita o procedură accelerată; reamintește, cu toate acestea, că acțiunile introduse în fața CJUE nu au efect suspensiv, în conformitate cu articolul 278 din TFUE;

13.  subliniază că aplicarea Regulamentului privind condiționalitatea bazată pe statul de drept nu poate fi legată de adoptarea unor orientări și invită insistent Comisia să evite orice întârziere suplimentară în aplicarea acestuia; reamintește că nicio orientare nu trebuie să submineze intenția colegislatorilor; ia act de faptul că Comisia a început să elaboreze orientări privind aplicarea regulamentului; solicită ca, în cazul în care Comisia le consideră necesare, orientările să fie adoptate cât mai curând și nu mai târziu de 1 iunie 2021 și insistă ca Parlamentul să fie consultat înainte de adoptarea lor;

14.  în cazul în care Comisia nu își îndeplinește obligațiile impuse de acest regulament și nu comunică Parlamentului informațiile menționate mai sus până la 1 iunie 2021, Parlamentul va considera că acest lucru constituie o abținere de a acționa și va lua în consecință măsuri împotriva Comisiei în temeiul articolul 265 din TFUE;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și statelor membre.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47. (2) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0360. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0206. (5) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/speech_20_2442 (6) JO L 437, 28.12.2020, p. 49.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului privind calcularea resursei proprii bazate pe deșeurile de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate, privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resursei proprii respective și privind anumite aspecte legate de resursa proprie bazată pe venitul național brut (13142/2020 – C9-0018/2021 – 2018/0131(NLE))

P9_TA(2021)0104 A9-0048/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (13142/2020),

–  având în vedere articolul 322 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0018/2021),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii(1),

–  având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom(2), în special articolul 10,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(3) și reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la Cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor(7),

–  având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 mai 2020 referitoare la noul cadru financiar multianual, resursele proprii și planul de redresare(8),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 16 septembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene(9),

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0048/2021),

1.  aprobă proiectul Consiliului astfel cum a fost modificat;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial proiectul;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Proiectul Consiliului   Amendamentul Amendamentul 1 Proiect de regulament Considerentul 13 (13)  Ar trebui să fie stabilită o procedură de revizuire rapidă și fiabilă pentru soluționarea eventualelor litigii care pot apărea între un stat membru și Comisie în ceea ce privește sumele corespunzătoare oricăror regularizări ale rapoartelor privind resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate sau în ceea ce privește stabilirea faptului dacă un stat membru poate fi considerat răspunzător de presupusa nerespectare a obligației de a furniza date, evitându-se astfel procedurile de durată și costisitoare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. eliminat Amendamentul 2 Proiect de regulament Considerentul 15 (15)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea unor formulare pentru rapoartele privind resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate și specificarea în detaliu a procedurii de revizuire pentru soluționarea eventualelor litigii între un stat membru și Comisie. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului. (15)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea unor formulare pentru rapoartele privind resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului. Amendamentul 3 Proiect de regulament Articolul 9 – alineatul 4 4.  Statul membru în cauză poate solicita Comisiei să revizuiască regularizarea comunicată în scrisoarea menționată la alineatul (3) în termen de două luni de la data primirii scrisorii respective. Revizuirea se finalizează cu o decizie care urmează să fie adoptată de Comisie în termen de cel mult trei luni de la data primirii cererii statului membru. În cazul în care decizia Comisiei este să revizuiască, integral sau parțial, sumele corespunzătoare regularizării comunicate în scrisoarea menționată la alineatul (3), statul membru pune la dispoziție suma corespunzătoare. Nici cererea statului membru de revizuire a regularizării, nici o acțiune în anulare împotriva deciziei Comisiei nu aduce atingere obligației statului membru respectiv de a pune la dispoziție suma corespunzătoare regularizării. eliminat Amendamentul 4 Proiect de regulament Articolul 9 – alineatul 5 5.  Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care să specifice în detaliu procedura de revizuire menționată la alineatul (4) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (3). eliminat Amendamentul 5 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 1 – paragraful 4 Litigiile dintre un stat membru și Comisie cu privire la faptul dacă statul membru poate fi considerat răspunzător pentru presupusa nerespectare a obligației de a furniza date menționată la primul paragraf litera (d) din prezentul alineat se soluționează prin revizuirea menționată la articolul 9 alineatul (4). eliminat Amendamentul 6 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 2 (2)  În cazul în care un stat membru inițiază revizuirea menționată la articolul 9 alineatul (4), dobânda se calculează începând cu data specificată de către Comisie în conformitate cu articolul 9 alineatul (3). eliminat

(1) Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (JO L 433I, 22.12.2020, p. 28). (2) JO L 424, 15.12.2020, p. 1. (3) JO C 162, 10.5.2019, p. 51. (4) JO C 162, 10.5.2019, p. 71. (5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0226. (6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0449. (7) Texte adoptate, P9_TA(2019)0032. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0124. (9) Texte adoptate, P9_TA(2020)0220.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1553/89 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată (12771/2020 – C9-0364/2020 – 2018/0133(NLE))

P9_TA(2021)0105 A9-0049/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (12771/2020),

–  având în vedere articolul 322 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0364/2020),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii(1),

–  având în vedere Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom(2), în special articolul 10,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(3) și reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 – Poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor(7),

–  având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei din 10 octombrie 2019 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii: e vremea să răspundem așteptărilor cetățenilor,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 mai 2020 referitoare la noul cadru financiar multianual, resursele proprii și planul de redresare(8),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 16 septembrie 2020 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene(9),

–  având în vedere articolul 82 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0049/2021),

1.  aprobă proiectul Consiliului astfel cum a fost modificat;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial proiectul;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Proiectul Consiliului   Amendamentul Amendamentul 1 Proiect de regulament Articolul 1 – alineatul 1 – punctul 8 Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1553/89 Articolul 9 „Articolul 9 „Articolul 9 1.  Rectificările care urmează să fie aduse rapoartelor menționate în articolul 7 alineatul (1) și care se referă la exercițiile financiare precedente, indiferent de cauza acestora, se efectuează pe baza acordului dintre Comisie și statul membru în cauză. 1.  Rectificările care urmează să fie aduse rapoartelor menționate în articolul 7 alineatul (1) și care se referă la exercițiile financiare precedente, indiferent de cauza acestora, se efectuează pe baza acordului dintre Comisie și statul membru în cauză. În cazul în care statul membru și Comisia nu ajung la un acord cu privire la o corecție, Comisia informează statul membru în cauză printr-o scrisoare referitoare la corecția necesară. Această scrisoare constituie „măsuri”, astfel cum sunt menționate la articolul 12 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 609/2014 al Consiliului. În cazul în care statul membru și Comisia nu ajung la un acord cu privire la o corecție, Comisia informează statul membru în cauză printr-o scrisoare referitoare la corecția necesară. Această scrisoare constituie „măsuri”, astfel cum sunt menționate la articolul 12 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) 609/2014 al Consiliului. 2.  Statul membru în cauză poate solicita Comisiei să revizuiască corecția comunicată în conformitate cu al doilea paragraf de la alineatul (1) în termen de două luni de la primirea scrisorii menționate la al doilea paragraf de la alineatul (1). Această cale de atac se încheie cu o decizie a Comisiei care se adoptă de către aceasta în termen de cel mult trei luni de la data primirii cererii statului membru. În cazul în care decizia Comisiei revizuiește total sau parțial sumele corespunzătoare corecției, statul membru pune la dispoziție suma respectivă. Nicio cerere a unui stat membru de revizuire a corecției și nicio acțiune în anulare a unei decizii a Comisiei nu afectează obligația statului membru de a pune la dispoziție suma corespunzătoare corecției. Rectificările sunt regrupate în situații cumulative care modifică rapoartele prealabile întocmite pentru exercițiile financiare în cauză. 3.  Comisia adoptă acte de punere în aplicare care detaliază suplimentar modalitățile practice ale căii de atac menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 13 alineatul (3). Adoptarea acestor acte de punere în aplicare nu aduce atingere aplicării căii de atac menționate la alineatul (2). 4.   După data de 31 iulie a celui de al patrulea an următor exercițiului financiar în cauză, rapoartele prevăzute în articolul 7 alineatul (1) nu se mai rectifică, decât dacă rectificările respective se referă la puncte notificate înainte de acest termen fie de către Comisie, fie de către statul membru în cauză.” 2.  După data de 31 iulie a celui de al patrulea an următor exercițiului financiar în cauză, rapoartele prevăzute în articolul 7 alineatul (1) nu se mai rectifică, decât dacă rectificările respective se referă la puncte notificate înainte de acest termen fie de către Comisie, fie de către statul membru în cauză.”

(1) Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii (JO L 433I, 22.12.2020, p. 28). (2) JO L 424, 15.12.2020, p. 1. (3) JO C 162, 10.5.2019, p. 51. (4) JO C 162, 10.5.2019, p. 71. (5) Texte adoptate, P8_TA(2018)0226. (6) Texte adoptate, P8_TA(2018)0449. (7) Texte adoptate, P9_TA(2019)0032. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0124. (9) Texte adoptate, P9_TA(2020)0220.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2022, secțiunea III – Comisia (2020/2265(BUI))

P9_TA(2021)0106 A9-0046/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2)și declarațiile comune asupra cărora au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia în acest context(3), precum și declarațiile unilaterale aferente(4),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii(5),

–  având în vedere Decizia (UE, Euratom) nr. 2020/2053 a Consiliului din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/2094 al Consiliului din 14 decembrie 2020 de instituire a unui instrument de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma crizei provocate de COVID-19(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(8),

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2021(9) și declarațiile comune asupra cărora au convenit Parlamentul European, Consiliul și Comisia, anexate la acesta,

–  având în vedere raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) din 8 octombrie 2018 privind încălzirea globală cu 1,5 °C,

–  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 iunie 2020 intitulate „Provocările demografice – calea de urmat”,

–  având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015 intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale și rezoluția sa pe această temă din 19 ianuarie 2017(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2020 referitoare la Pactul verde european(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 februarie 2021 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2022,

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2018 referitoare la aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și în România: eliminarea controalelor la frontierele interne terestre, maritime și aeriene(12),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 martie 2020 intitulată „Cadrul temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19” (C(2020)1863),

–  având în vedere articolul 93 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, avizul Comisiei pentru transport și turism, avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisorile primite de la Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare, Comisia pentru control bugetar, Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisia pentru dezvoltare regională, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisia pentru afaceri constituționale și Comisia pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0046/2021),

Revenirea la normalitate: bugetul pe 2022 pentru redresarea după criza provocată de pandemia de COVID-19

1.  consideră că, date fiind perspectivele economice deosebit de nesigure, care, potrivit estimărilor, nu vor reveni în 2022 la nivelul anterior pandemiei, precum și nevoia imperioasă de redresare rapidă, echitabilă și incluzivă în urma daunelor economice, sociale și în materie de locuri de muncă provocate de pandemia de COVID-19, bugetul Uniunii pentru 2022 ar trebui să joace un rol și mai important pentru a asigura un impact pozitiv și palpabil asupra vieții cetățenilor și a contribui la impulsionarea economiei europene, utilizând ca instrument investiții sustenabile și sprijinind crearea de locuri de muncă de calitate în întreaga Uniune, precum și pentru a face față problemelor ridicate de schimbările climatice și tranziția digitală și pentru a atinge obiectivul mai ambițios al Uniunii în domeniul climei stabilit pentru 2030 cu scopul de a realiza neutralitatea climatică până în 2050 și pentru a facilita reducerea disparităților economice, sociale, teritoriale, educaționale, generaționale și de gen;

2.  intenționează, așadar, să stabilească un buget orientat spre viitor, care va fi esențial în procesul de redresare și va permite Uniunii să stimuleze investițiile și să combată șomajul, să promoveze tranziția digitală și tranziția verde, să se concentreze asupra unei solide Uniuni Europene a sănătății, să promoveze o redresare incluzivă cu accent pe tânăra generație și să asigure cetățenilor europeni un mediu sigur și prosper; consideră că aceste priorități sunt fundamentale pentru a susține redresarea și a pune bazele unei Uniuni mai reziliente, în concordanță cu Acordul de la Paris;

O economie dinamică pentru stimularea investițiilor și combaterea șomajului

3.  reamintește că întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile ) constituie coloana vertebrală a economiei europene, reprezentând aproape 99 % din totalul întreprinderilor din statele membre și asigurând aproximativ trei sferturi din totalul locurilor de muncă; subliniază contribuția semnificativă a IMM-urilor la crearea de locuri de muncă, la creșterea economică și la stabilitate; este îngrijorat de consecințele grave și de lungă durată ale crizei asupra IMM-urilor și intenționează să le asigure o finanțare suficientă prin diferitele programe ale UE;

4.  subliniază, în acest context, că este important ca Programul privind piața unică să fie finanțat corespunzător, pentru a stimula competitivitatea întreprinderilor mici, a promova spiritul antreprenorial, a îmbunătăți accesul la piețe și a sprijini efectiv întreprinderile mici, inclusiv prin dezvoltarea de competențe digitale și antreprenoriale; evidențiază, de asemenea, potențialul programului InvestEU de a mobiliza investiții sustenabile, inovatoare și sociale, dar și de a oferi sprijin sub formă de capital IMM-urilor afectate de criză; recunoaște nevoia urgentă de a crea un mediu de afaceri favorabil IMM-urilor și de a sprijini clusterele și rețelele de IMM-uri, precum și de a reduce sarcina administrativă pentru întreprinderi; subliniază mai ales necesitatea de a sprijini inițiativele la nivelul UE de facilitare a creării de start-up-uri și de îmbunătățire a accesului acestora la finanțare ca mijloc de promovare a inovării, a creării de locuri de muncă și a antreprenoriatului în rândul tinerilor;

5.  accentuează că este în continuare necesar să se sporească masiv investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare pentru a permite UE să fie o forță motrice în realizarea obiectivelor Pactului verde și în tranziția digitală; subliniază, în acest sens, meritele deosebite ale programului Orizont Europa, inclusiv activitatea Consiliului European pentru Cercetare; consideră că este esențial să se ofere IMM-urilor, start-up-urilor și universităților un sprijin adecvat și adaptat în domeniul cercetării și inovării, astfel încât ele să poată participa activ la soluționarea acestor probleme imense; subliniază importanța promovării colaborării dintre mediul academic și industrie; subliniază că pandemia de COVID-19 a demonstrat clar importanța cercetării europene în domeniul produselor farmaceutice și al vaccinurilor ca mijloace de consolidare a rezilienței UE în cazul unei crize sanitare;

6.  subliniază că răspunsul Uniunii la problemele generate de pandemia de COVID-19 trebuie să fie facilitat de decizii bugetare rapide și cu destinație precisă; solicită, în acest context, ca suma neașteptat de mare a dezangajărilor în domeniul cercetării să fie pusă integral la dispoziția programului Orizont Europa, în deplină conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din Regulamentul financiar, ca unul dintre mijloacele-cheie de neutralizare a noilor variante ale virusului, anticipând în același timp alte amenințări, în interesul sănătății publice și al salvării de vieți; subliniază că acest nivel al dezangajărilor nu a fost anticipat și, prin urmare, nu a fost inclus în acordul privind cadrul financiar multianual (CFM);

7.  subliniază rolul central al politicii de coeziune a UE ca politică principală de investiții a Uniunii și una dintre pietrele de temelie ale unei redresări sustenabile și favorabile incluziunii și subliniază valoarea sa adăugată europeană unică și contribuția sa la dezvoltarea globală armonioasă a UE și a statelor sale membre și a regiunilor sale; subliniază în special potențialul său de a stimula creșterea economică și de a crea mai multe locuri de muncă de calitate, care sunt esențiale pentru procesul de redresare; evidențiază rolul său esențial în atingerea obiectivelor strategice ale UE cum ar fi coeziunea economică, socială și teritorială și convergența între statele membre și în interiorul acestora, tranziția justă, locurile de muncă de calitate, economia competitivă, socială, verde și circulară și inovarea, precum și în calitate de forță motrice a unei Uniuni echitabile, favorabile incluziunii și sustenabile;

8.  subliniază efectele pe termen lung ale prelungirii derogării de la normele privind ajutoarele de stat pe perioada crizei actuale asupra pieței unice pentru statele membre care au fonduri publice și capacitate fiscală limitate; subliniază că bugetul UE joacă un rol esențial în asigurarea colaborării strânse între statele membre și UE pentru atenuarea efectelor socioeconomice ale pandemiei, găsind în același timp soluții concrete pentru a păstra condiții de concurență echitabile pe piața unică și pentru a consolida coeziunea economică și socială între regiunile UE;

9.  subliniază că politica agricolă comună (PAC) și politica comună în domeniul pescuitului (PCP) sunt pietre unghiulare ale integrării europene, care vizează asigurarea aprovizionării cu alimente accesibile, sigure și de calitate superioară și a suveranității alimentare a cetățenilor europeni, buna funcționare a piețelor agricole, dezvoltarea durabilă a regiunilor rurale și reînnoirea generațiilor de fermieri; reamintește rolul esențial al acestor politici în ceea ce privește contribuția la garantarea unor câștiguri stabile și acceptabile pentru agricultori și pescari, femei și bărbați, în special în dificilul context actual; solicită să se acorde o atenție deosebită agriculturii la scară mică, tinerilor fermieri și micilor întreprinderi de pescuit și menținerii unui lanț alimentar stabil și sigur pentru cetățenii europeni; remarcă faptul că o serie de sectoare agricole au fost puternic afectate de pandemia de COVID-19 și de alte crize și sprijină, unde este cazul, consolidări punctuale ale liniilor bugetare relevante pentru măsurile de sprijinire a pieței; reamintește că aceste probleme trebuie tratate simultan cu pregătirea pentru o reformă a PAC, care se preconizează că va juca un rol mai important în îndeplinirea obiectivelor ambițioase ale Pactului verde european;

10.  subliniază necesitatea de a da un impuls special sectorului turismului, în special industriei hoteliere, care s-a confruntat cu o contracție deosebit de gravă ca urmare a pandemiei de COVID-19, care a avut un impact devastator îndeosebi asupra regiunilor care depind în mare măsură de turism; subliniază că sectorul turismului reprezintă un pilon important al economiei Uniunii și angajează o parte semnificativă a forței de muncă a Uniunii, în special în IMM-uri și în întreprinderile familiale; se așteaptă ca programele relevante ale UE, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență (MRR), politica regională, Europa digitală și InvestEU, să contribuie decisiv la competitivitatea și sustenabilitatea pe termen lung a sectorului și ca resursele necesare să fie disponibile, în 2022, prin bugetul UE; își reiterează dezamăgirea în legătură cu faptul că solicitării Parlamentului privind un program special al UE în domeniul turismului nu i s-a dat curs;

11.  subliniază necesitatea unei strategii spațiale europene cuprinzătoare și recunoaște valoarea adăugată a programului spațial al UE; subliniază mai ales necesitatea ca Uniunea să promoveze dezvoltarea unor sectoare inovatoare și competitive în amonte (industria spațială grea) și în aval (aplicații bazate pe date spațiale); remarcă rolul important al Agenției UE pentru Programul spațial (EUSPA) și necesitatea de a asigura nivelul necesar de finanțare și de personal;

Răspunsul la provocarea reprezentată de tranziția digitală și tranziția verde

12.  subliniază nevoia urgentă, accentuată de criza provocată de pandemia de COVID-19, de a elimina decalajul digital, în special prin finalizarea Spațiului european al educației și prin aplicarea Planului de acțiune privind educația digitală pentru a îndeplini obiectivele în materie de competențe digitale și pentru a promova învățarea favorabilă incluziunii, și de a intensifica transformarea digitală a Europei; subliniază importanța asigurării unei finanțări suficiente și a sinergiilor între programele UE pentru a crea condiții care să conducă la accelerarea pătrunderii pe piață a tehnologiilor și inovațiilor revoluționare și pentru a permite economiei și sectorului public din Europa să se afle în avangarda tranziției digitale; consideră că programul Europa digitală este esențial pentru a crește competitivitatea Europei în economia digitală globală și pentru a realizarea suveranității tehnologice; se așteaptă ca acest program să stimuleze investițiile în calculul de înaltă performanță, în inteligența artificială etică, în tehnologia 5G și în securitatea cibernetică din UE, precum și promovarea competențelor digitale avansate în întreaga economie și societate; invită statele membre și Comisia să respecte criteriile conform cărora o parte de cel puțin 20 % din finanțarea Mecanismului de redresare și reziliență ar trebui alocată tranziției digitale;

13.  reliefează că bugetul UE are un rol central pentru succesul Pactului verde european, inclusiv al Strategiei privind biodiversitatea, și pentru aplicarea principiului „de a nu face rău”, promovând redresarea economică și socială a statelor membre după criza provocată de pandemia de COVID-19, prin transformarea provocărilor verzi în oportunități de investiții și de reforme structurale, precum și prin facilitarea tranziției echitabile către o economie mai sustenabilă, mai incluzivă și mai rezilientă; reamintește că această tranziție necesită o schimbare structurală semnificativă și că nu toate statele membre, regiunile și orașele încep tranziția de la același nivel sau au aceeași capacitate de a găsi soluții; subliniază îndeosebi că trebuie să se asigure faptul că la baza noii strategii de creștere stau resurse adecvate, inclusiv fonduri de redresare și Mecanismul pentru o tranziție justă, pentru a permite Uniunii să își îndeplinească angajamentele, asigurându-se totodată că nimeni nu este lăsat în urmă, și intenționează să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a acestei strategii în bugetul pe 2022; evidențiază, în acest context, că investițiile în eficiența energetică, în economia circulară, în mobilitatea inteligentă sustenabilă și la prețuri accesibile și în infrastructura modernă și rezilientă a UE sunt factori-cheie pentru restabilirea competitivității, sprijinirea realizării obiectivelor UE în materie de climă și consolidarea autonomiei strategice a UE, precum și pentru promovarea industriilor sustenabile; recunoaște, în plus, rolul esențial pe care îl joacă Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) în interconectarea Uniunii și a tuturor regiunilor sale, inclusiv a celor ultraperiferice, insulare și slab populate, în sectorul transportului, în sectorul digital și în cel energetic;

14.  subliniază importanța de a sprijini politicile climatice și protecția mediului prin furnizarea de resurse suplimentare pentru programele și instrumentele relevante din bugetul UE, în special pentru programul LIFE; reliefează, totodată, că, în spiritul integrării aspectelor legate de climă, ar trebui intensificate eforturile în toate domeniile de politică în vederea atingerii obiectivului global privind cheltuielile asociate schimbărilor climatice pe parcursul întregului CFM 2021-2027 de cel puțin 30 % din cuantumul total al cheltuielilor din bugetul Uniunii și din Instrumentul de redresare al Uniunii Europene; subliniază, de asemenea, necesitatea de a depune eforturi continue pentru a aloca 7,5 % din cheltuielile anuale aferente CFM pentru obiectivele în materie de biodiversitate în 2024 și 10 % începând din 2026; cere ca Parlamentul să fie implicat pe deplin în elaborarea unor metodologii mai solide, mai transparente și mai cuprinzătoare pentru execuția și urmărirea acestor cheltuieli și așteaptă cu interes consultările anuale cu Comisia și Consiliul prevăzute în Acordul interinstituțional;

15.  invită Comisia și statele membre să asigure fonduri suficiente pentru punerea în aplicare a Strategiei UE pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice, inclusiv prin promovarea cercetării și inovării pentru tranziția către substanțe chimice, materiale și produse sigure și sustenabile de la stadiul conceperii și prin asigurarea unor resurse adecvate și sustenabile pentru ECHA, a Planului de acțiune al UE pentru economia circulară, pe baza unor cicluri de materiale netoxice, și a viitorului Plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului;

O Uniune Europeană a sănătății puternică

16.  reafirmă importanța și potențialul programului „UE pentru sănătate”, care a devenit, în CFM, cel mai amplu program în domeniul sănătății finanțat vreodată din bugetul UE; se așteaptă să fie consolidate sinergiile dintre toate programele UE implicate în consolidarea capacității sistemelor de sănătate din UE, precum și a capacității de pregătire și de prevenire a acestora în caz de criză, și cele care oferă investiții suplimentare în sectorul sănătății, cum ar fi FSE+, FEDR, Orizont Europa și Europa digitală; consideră că constituirea de rezerve ar trebui să rămână o prioritate în bugetul UE prin programele RescEU și „UE pentru sănătate”; subliniază că mecanismul de protecție civilă al UE este important pentru a garanta că UE va fi mai bine pregătită și va putea răspunde la toate tipurile de dezastre naturale, de pandemii și de urgențe;

17.  reamintește că criza provocată de pandemia de COVID-19 a pus sistemele de sănătate ale statelor membre sub o presiune fără precedent și a evidențiat deficiențe în ceea ce privește capacitățile de producție a vaccinurilor și a altor produse medicale esențiale în Uniune; subliniază, prin urmare, că Uniunea are nevoie de solidaritate și de responsabilitate colectivă, ceea ce implică mai multe competențe ale UE în domeniul sănătății și măsuri mai concrete în direcția unei Uniuni Europene a sănătății mai puternice; subliniază necesitatea unor investiții consolidate în infrastructurile și competențele de asistență medicală, care a fost evidențiată de criza actuală, precum și necesitatea redresării în urma investițiilor insuficiente anterioare; salută, în acest context, Comunicarea Comisiei privind incubatorul HERA (COM(2021)0078) ca instrument de intensificare a eforturilor de detectare a variantelor COVID-19, de adaptare a vaccinurilor, de îmbunătățire a eficienței studiilor clinice, de accelerare a aprobării de către autoritățile de reglementare și de intensificare a producției de vaccinuri; atrage atenția că o mare parte a capacității de producție se află în afara Uniunii, ceea ce complică furnizarea medicamentelor atunci când este necesar și constituie un obstacol care trebuie depășit în edificarea Uniunii Europene a sănătății; subliniază importanța asigurării unor fonduri suficiente pentru a contribui la creșterea capacităților de producție a vaccinurilor, antidoturilor și a altor medicamente esențiale în statele membre și pentru a permite bugetului UE pe 2022 să reacționeze rapid în caz de urgență;

18.  regretă că, în 2020, 2,7 milioane de persoane din UE au fost diagnosticate cu cancer și că aproximativ 1,3 milioane de persoane și-au pierdut viața din cauza acestei boli; salută planul european de combatere a cancerului, care constituie un pilon important pentru o Uniune Europeană a sănătății mai puternică; recunoaște, în conformitate cu planul, necesitatea unei abordări consolidate a Uniunii în ceea ce privește prevenirea cancerului și tratamentul și îngrijirea pacienților cu cancer; solicită alocarea în 2022 de resurse bugetare adecvate pentru programele relevante ale UE, cum ar fi programul „UE pentru sănătate”, clusterul „Sănătate” din cadrul Pilonului II al programului Orizont Europa și Europa digitală, pentru a finanța noi tehnologii, cercetarea și inovarea ca parte a luptei Uniunii împotriva cancerului;

19.  reliefează, în special, rolul esențial jucat de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) și de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) în actuala pandemie de COVID-19; solicită o finanțare adecvată în bugetul 2022 pentru a permite acestor agenții-cheie să își continue activitatea; așteaptă cu interes propunerea de instituire a Autorității europene pentru pregătire și răspuns în caz de urgență sanitară (HERA) pentru a asigura o capacitate de pregătire și de reacție eficace și coordonată la nivelul Uniunii în cazul unor viitoare crize sanitare; reamintește necesitatea de a furniza resurse noi pentru HERA pentru a se asigura că aceasta nu are un impact negativ asupra programelor, politicilor și agențiilor existente și pentru a asigura sinergii efective cu EMA și ECDC;

Redresare incluzivă, cu accent pe tânăra generație

20.  accentuează că, așa cum s-a întâmplat după criza financiară din 2008, tinerii sunt din nou foarte afectați de consecințele crizei provocate de pandemia de COVID-19, înregistrându-se o creștere a șomajului în rândul tinerilor și efecte negative asupra educației și a sănătății psihice, în special în cazul celor care intră pe piața muncii; subliniază, prin urmare, că trebuie examinate pe deplin toate posibilitățile de finanțare pentru a îmbunătăți cu succes incluziunea pe piața muncii, în special prin intermediul formării profesionale, al măsurilor de îmbunătățire a incluziunii sociale, a condițiilor de muncă și a protecției sociale, inclusiv pentru persoanele cu dizabilități, precum și a perspectivelor de trai și de familie pentru tineri, ținând seama de Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată;

21.  insistă asupra ideii că, fără o strategie structurată pentru generația tânără, Uniunea nu va putea găsi o cale sustenabilă spre redresare; reliefează, în acest sens, că este extrem de important să se majoreze resursele financiare destinate programelor Uniunii care au un succes indiscutabil în înmulțirea oportunităților educaționale, de formare și de angajare în întreaga Uniune, cum ar fi Erasmus+; subliniază că Erasmus+ este un program emblematic al Uniunii, foarte cunoscut în rândul cetățenilor acesteia, care a produs rezultate concrete; subliniază potențialul acestui program de promovare a excelenței și de asigurare a accesului tinerilor la inovare și antreprenoriat prin furnizarea de orientări și educație într-un mod favorabil incluziunii, precum și necesitatea unor acțiuni de formare și mobilitate în educația adulților; regretă impactul negativ al crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra programului Erasmus+, care a condus la o reducere semnificativă a numărului de participanți în măsură să beneficieze de această experiență; evidențiază, în acest context, importanța bugetului 2022 pentru a compensa oportunitățile ratate; invită Comisia să promoveze în continuare educația civică europeană și angajamentul civic; își reiterează apelul adresat statelor membre de a dedica cel puțin 10 % din finanțarea aferentă planurilor lor de redresare și reziliență educației de calitate și incluzive;

22.  evidențiază că trebuie găsite soluții sustenabile și pe termen lung pentru a combate cu succes provocările demografice structurale, precum și pentru a frâna migrația creierelor din zonele și regiunile rurale, insulare, îndepărtate și mai puțin dezvoltate ale UE; subliniază că este nevoie de resurse financiare pentru a revitaliza regiunile afectate de declinul populației prin investiții în politici sociale și demografice care sprijină familiile și pentru a ajuta în mod corespunzător populația vârstnică din Europa să aibă acces la asistență medicală, la mobilitate și la serviciile publice; reliefează necesitatea de a crea structuri adecvate pentru a studia tendințele și a propune măsuri cu scopul de a aborda în mod adecvat schimbările demografice, adăugând, de exemplu, criterii speciale la metodologia de alocare a fondurilor structurale în viitor;

23.  subliniază că femeile au fost afectate în mod disproporționat de consecințele crizei provocate de pandemia de COVID-19; subliniază importanța întocmirii unui buget care să țină seama de dimensiunea de gen pentru a se asigura că femeile și bărbații beneficiază în mod egal de cheltuielile publice; invită, în acest context, Comisia să accelereze introducerea unei metodologii eficiente, transparente și cuprinzătoare, în strânsă cooperare cu Parlamentul, pentru a măsura cheltuielile relevante de gen, astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional, cu scopul de a putea obține rezultate tangibile pentru bugetul 2022 și de a extinde metodologia la toate programele CFM; solicită, în plus, punerea rapidă în aplicare a strategiei UE privind egalitatea de gen; evidențiază că se înregistrează reacții ostile îngrijorătoare și tot mai pronunțate față de egalitatea de gen și drepturile femeilor și subliniază că este important ca toate instrumentele UE să fie mobilizate pentru combaterea acestei situații; solicită resurse suplimentare pentru a susține protejarea, promovarea și accesul universal la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente și pentru a sprijini apărătoarele drepturilor omului;

24.  subliniază că procesul de redresare nu trebuie să lase pe nimeni în urmă și că Uniunea și statele membre trebuie, așadar, să abordeze riscul de sărăcie și de excluziune socială; evidențiază că bugetul Uniunii pentru 2022 și Instrumentul de redresare al Uniunii Europene (EURI) ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU și la realizarea Pilonului european al drepturilor sociale prin sprijinirea învățării pe tot parcursul vieții, consolidarea dialogului social și garantarea accesului tuturor la servicii vitale, cum ar fi asistența medicală, mobilitatea, alimentația adecvată și locuințele decente; subliniază, în acest sens, valoarea adăugată a Fondului social european Plus (FSE+) și consideră că ar trebui alocată o finanțare adecvată în cadrul gestiunii partajate pentru punerea în aplicare a Garanției pentru tineret și a viitoarei Garanții pentru copii; salută accentul pus pe dimensiunea socială a Europei la următorul summit social de la Porto;

25.  subliniază că sectoarele culturale și creative, precum și turismul cultural sunt și vor continua să fie printre principalele sectoare care suportă povara crizei cu care se confruntă UE; solicită introducerea unor măsuri suplimentare pentru aceste sectoare și o finanțare suplimentară pentru programele UE conexe, în special pentru programul „Europa creativă”; salută inițiativa creativă și interdisciplinară „Un nou Bauhaus european”;

Asigurarea unui mediu sigur și prosper pentru cetățenii UE

26.  consideră că prosperitatea și creșterea economică, securitatea internă, protecția frontierelor externe ale UE, drepturile fundamentale, buna funcționare a spațiului Schengen și libera circulație pe teritoriul UE sunt elemente legate indisolubil și reciproc avantajoase; reliefează că, potrivit evaluărilor experților, continuarea integrării spațiului Schengen ar oferi statelor membre de la frontierele externe ale Uniunii posibilități financiare mai mari de a-și gestiona frontierele; reamintește că spațiul Schengen aduce beneficii economice statelor sale participante; subliniază că economia UE ar putea fi stimulată de aderarea la spațiul Schengen a statelor candidate care îndeplinesc deja toate cerințele tehnice; subliniază că aderarea acestor state membre la spațiul Schengen ar amplifica impactul bugetului UE și al fondurilor de redresare și ar avea un impact direct, ducând la o redresare economică mai rapidă; își reiterează apelul pentru integrarea rapidă a României, Bulgariei și Croației în spațiul Schengen; subliniază importanța unor investiții solide ale UE în domeniul securității interne, cu scopul de a îmbunătăți asigurarea respectării legii și răspunsul judiciar al UE la amenințările reprezentate de infracțiunile transfrontaliere, și de a promova schimbul de informații;

27.  constată că, în cadrul financiar multianual 2021-2027, sunt prevăzute sume mai mari decât în anii precedenți pentru punerea în aplicare a politicilor în materie de migrație, azil și integrare; estimează că azilul și migrația vor continua să figureze în mod proeminent pe agenda UE; subliniază că măsurile de solidaritate, precum programele de transfer, relocarea sau admiterea din motive umanitare, rămân măsuri de importanță primordială în așteptarea unei reforme semnificative a sistemului european comun de azil; evidențiază, în acest sens, că statele membre vor continua să solicite sprijin financiar pentru primirea, înregistrarea și examinarea cererilor de azil, precum și pentru returnări și transferuri; solicită să fie direcționate mai multe fonduri către coordonarea cu țările de tranzit și cu țările de origine ale migrației neregulamentare, cu scopul de a controla și a stopa traficul de ființe umane și introducerea ilegală de persoane; este profund îngrijorat de pierderea continuă de vieți omenești în Marea Mediterană și consideră că operațiunile de căutare și salvare reprezintă o responsabilitate care nu poate fi lăsată exclusiv în seama actorilor nestatali; adaugă că țările din afara UE situate la frontierele externe ale Uniunii care se confruntă cu fluxurile de migrație către UE vor avea nevoie, de asemenea, în continuare, de sprijin financiar; subliniază rolul important al poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european (Frontex) în această privință și mandatul său extins recent și solicită o finanțare adecvată pentru Frontex, care să îi permită să obțină rezultate în toate domeniile de responsabilitate ce intră sub incidența noului său mandat; insistă că gestionarea eficientă a frontierelor externe trebuie să fie conformă cu dreptul Uniunii și dreptul internațional, respectând, în special, dreptul la azil și principiul nereturnării, îndeosebi în contextul acuzațiilor recente cu privire la o posibilă implicare în returnări forțate; reamintește, prin urmare, necesitatea recrutării de ofițeri pentru drepturile fundamentale, în conformitate cu articolul 110 din Regulamentul (UE) 2019/1896(13), pentru a contribui la promovarea drepturilor fundamentale ca parte a gestionării europene integrate a frontierelor; subliniază că majorările alocărilor bugetare pentru Frontex trebuie să fie însoțite de o creștere corespunzătoare a responsabilității și a transparenței și sunt condiționate de angajamentul Agenției față de dreptul Uniunii;

28.  evidențiază că este nevoie de finanțări adecvate, de personal și de formarea personalului în toate agențiile care își desfășoară activitatea în domeniul securității, al justiției, al aplicării legii, al drepturilor fundamentale, al azilului, al migrației și al gestionării frontierelor, astfel încât să își poată îndeplini responsabilitățile sporite, și atrage atenția că este important ca agențiile să coopereze, că au nevoie de inovație tehnologică și de adaptare și că rolul lor este esențial pentru întărirea cooperării și a coordonării dintre statele membre; subliniază importanța implementării corespunzătoare și a gestionării operaționale a sistemelor informatice ale UE la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție;

29.  sprijină cu tărie intensificarea eforturilor UE de a face față amenințărilor în creștere la adresa securității, precum terorismul, radicalizarea și extremismul violent, introducerea ilegală de migranți, traficul de ființe umane, traficul de droguri, criminalitatea informatică și amenințările hibride în interiorul Europei și în țările învecinate, și campaniile de dezinformare conduse din țări terțe și îndreptate împotriva democrațiilor europene, precum și de a îmbunătăți coordonarea unor astfel de programe la nivelul Uniunii; reamintește că atacurile teroriste recente demonstrează că sunt necesare progrese în materie de interoperabilitate a sistemelor informaționale în domeniul justiției și al afacerilor interne, pentru a întări securitatea internă a Uniunii; ia act de faptul că pandemia a dus la noi provocări în materie penală; salută, așadar, Strategia pentru uniunea securității, prezentată de Comisie la 24 iulie 2020, și solicită o finanțare adecvată a planurilor de acțiune cuprinse în ea;

30.  reamintește că respectarea statului de drept reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru respectarea principiului bunei gestiuni financiare, consacrat la articolul 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE); salută intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2021 a Regulamentului privind statul de drept, care instituie un regim general de condiționalitate pentru protejarea bugetului Uniunii, și se angajează cu fermitate să garanteze punerea sa în aplicare deplină, imediată și corectă; solicită o consolidare considerabilă a finanțării dedicate protecției acestor principii fundamentale; subliniază, prin urmare, importanța unui Parchet European (EPPO) dotat cu personal, echipamente și resurse financiare adecvate pentru a combate infracțiunile ce prejudiciază bugetul Uniunii, și insistă că acesta trebuie să aibă capacitatea de a examina cauzele deschise și încă nesoluționate și de a analiza și investiga toate cauzele noi;

31.  reamintește că promovarea valorilor și a culturilor europene contribuie activ la sprijinirea democrației, la combaterea discriminării și la promovarea egalității de gen, precum și la combaterea dezinformării și a știrilor false; își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea statului de drept, a democrației și a drepturilor fundamentale în unele state membre și subliniază că sunt necesare resurse financiare pentru a sprijini libertatea presei, a mass-mediei și a artiștilor în Uniune; subliniază că noul program „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori” are o importanță strategică pentru consolidarea cetățeniei europene, a democrației, a egalității și a statului de drept în UE, precum și pentru a susține victimele violenței de gen; reamintește că programul „Justiție” include un obiectiv specific care vizează sprijinirea și promovarea formării judiciare, în vederea încurajării unei culturi comune juridice, judiciare și a statului de drept; solicită ca sumele alocate acestor programe să fie cheltuite în mod egal pe parcursul perioadei CFM și solicită cheltuirea integrală a fondurilor anuale pentru obiectivele specifice evidențiate; salută, de asemenea, activitatea globală și continuă desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale cât privește legislația și practicile statelor membre în domeniile respective; consideră că Conferința privind viitorul Europei este unul dintre instrumentele prin care se pot aborda chestiuni problematice legate de democrație și drepturile fundamentale; crede că este extrem de important ca fiecare instituție a UE implicată în organizarea și gestionarea viitoarei conferințe să dispună de bugete administrative pe măsură;

32.  reamintește că Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) are o contribuție esențială la abordarea cauzelor profunde ale migrației și strămutării forțate și la promovarea dezvoltării durabile, a democrației, a reformelor politice și economice, a statului de drept și a drepturilor omului și la sprijinirea proceselor electorale; subliniază, în continuare, importanța strategică a politicii de extindere în țările din Balcanii de Vest; solicită, în acest sens, finanțare suplimentară pentru Balcanii de Vest și țările din vecinătatea estică și sudică, precum și pentru Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA) și ajutor umanitar; subliniază că UE are responsabilitatea de a garanta că dispune de resurse adecvate pentru a face față consecințelor geopolitice ale crizei provocate de pandemia de COVID-19, pentru a asigura un mediu global sigur și stabil și a fi solidară cu țările terțe puternic afectate, mobilizând instrumentele de finanțare externă ale UE astfel încât aceste țări să își consolideze capacitățile sistemelor de sănătate, inclusiv prin îmbunătățirea accesului la vaccinuri, și să atenueze impactul socioeconomic al crizei; subliniază că este important să se respecte sistemul de distribuție a vaccinurilor împotriva COVID-19, COVAX, cu scopul de a asigura accesul echitabil la vaccinuri în țările cele mai vulnerabile; salută totodată faptul că se va acorda sprijin direct țărilor vecine UE, în special celor din vecinătatea imediată;

33.  reamintește că este important ca bugetul UE să dispună de o nomenclatură suficient de detaliată care să permită autorității bugetare să își îndeplinească în mod eficient rolul decizional și, în special, Parlamentului să își îndeplinească rolul de supraveghere și control democratic asupra tuturor rubricilor; insistă, prin urmare, că este necesar ca nomenclatorul bugetar să reflecte pe deplin și cât mai curând acordul referitor la Regulamentul privind IVCDCI; invită Comisia, în acest sens, să prezinte un proiect de buget rectificativ la bugetul UE pentru 2021, care să pună în aplicare acordul la care s-a ajuns în negocierile pe tema Regulamentului privind IVCDCI în legătură cu cinci pachete financiare separate pentru programele geografice din Asia, în special Orientul Mijlociu, Asia de Sud, Asia Centrală, Asia de Nord și de Sud-Est și Pacific, prin crearea unor linii bugetare separate corespunzătoare; consideră că o astfel de armonizare ar putea și ar trebui să fie realizată înainte de procedura bugetară 2022;

34.  subliniază că este important să se garanteze un sprijin financiar adecvat, atât din partea statelor membre, cât și prin Fondul european de apărare, pentru a implementa o încadrare progresivă a politicii europene de apărare comune și pentru a crește securitatea și autonomia strategică a UE; mai evidențiază că trebuie îmbunătățite competitivitatea și inovarea în industria europeană a apărării, fapt ce susține creșterea economică și crearea de locuri de muncă, și că este necesară sporirea capacității de desfășurare și a eficacității operaționale prin eforturi mai mari de dezvoltare a capacităților militare și civile comune;

Aspecte specifice și transversale ale bugetului 2022

35.  se așteaptă ca, în perioada premergătoare adoptării bugetului 2022, să fie exploatat întregul potențial al pachetului CFM și intenționează să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a tuturor elementelor acordului încheiat; reamintește că 2022 va fi primul an în care se vor aplica ajustările specifice fiecărui program, în temeiul articolului 5 din Regulamentul privind CFM în ceea ce privește, printre altele, pachetele financiare ale programelor emblematice ale UE care urmează să fie finanțate din noul mecanism bazat pe amenzi;

36.  atrage atenția asupra întârzierilor grave în implementarea programelor și fondurilor UE, în special a celor din cadrul gestiunii partajate, pentru perioada 2014-2020; îndeamnă statele membre să accelereze implementarea acestor programe pentru a nu periclita demararea la timp a noilor programe ale UE în cadrul CFM 2021-2027, precum și a celor finanțate prin EURI; este preocupat de riscul unor întârzieri suplimentare în implementarea noilor programe CFM din cauza obligației statelor membre de a respecta mai întâi calendarul foarte strict impus la implementarea Mecanismului de redresare și reziliență;

37.  regretă totodată adoptarea tardivă a CFM 2021-2027 și consideră că consecințele acestei întârzieri vor fi resimțite pe tot parcursul actualei perioade a CFM; subliniază că, prin urmare, lansarea tuturor programelor emblematice ale UE, precum și finanțarea Pactului verde european și a strategiei de digitalizare au suferit o amânare semnificativă; se așteaptă, așadar, să se depună toate eforturile necesare pentru a se asigura că toate programele noi ale UE vor fi pe deplin funcționale în 2022; reamintește, în acest sens, declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei referitoare la abordarea impactului crizei provocate de COVID-19, publicată în concluziile comune privind bugetul pe 2021, în care se specifică că trebuie să se acorde o atenție deosebită sectoarelor economice lovite puternic de criză, cum ar fi turismul și IMM-urile, precum și persoanelor celor mai afectate de criză;

38.  se așteaptă, de asemenea, ca în bugetul pe 2022 să fie înscrise credite de plată cu un nivel suficient de ridicat pentru a acoperi atât noile programe, cât și finalizarea celor anterioare, în special în contextul în care se preconizează că nevoile de credite de plată în domeniul coeziunii și al dezvoltării rurale vor fi mai mari, și să se asigure că bugetul Uniunii oferă stimulentele economice necesare; este hotărât să prevină orice viitoare criză a plăților, precum cea înregistrată la începutul CFM anterior, și în acest scop, intenționează să monitorizeze foarte atent nivelul angajamentelor restante (RAL); invită Comisia să prezinte fără întârziere orice proiect de buget rectificativ considerat necesar pentru majorarea plăților legate de o nouă accelerare a programelor UE;

39.  reliefează că, în 2022, bugetul UE va fi majorat semnificativ prin EURI, datorită angajării unui procent de cel puțin 60 % din alocarea sa totală în cadrul diferitelor programe până la sfârșitul anului respectiv; subliniază că implementarea în ansamblu a EURI va fi monitorizată îndeaproape de către Parlament, și o atenție deosebită se va acorda controlului Mecanismului de redresare și reziliență; este îngrijorat însă de demararea cu întârziere a operațiunilor de împrumut și de creditare din cadrul acestui instrument, fiindcă noua Decizie privind resursele proprii (DRP), care prevede autorizarea acestor operațiuni, nu este încă în vigoare; subliniază, prin urmare, că este necesar ca statele membre să ratifice urgent noua DRP, pentru a nu pune în pericol redresarea în timp util, în detrimentul generațiilor viitoare;

40.  subliniază caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al foii de parcurs care introduce noi resurse proprii în actualul CFM, consacrat în acordul interinstituțional, și își reafirmă angajamentul ferm față de acest proces; subliniază că bugetul Uniunii pentru 2022 va reprezenta o punte între prima și a doua etapă a foii de parcurs respective; invită, în special, Consiliul să înceapă deliberarea fără întârziere, de îndată ce Comisia prezintă propunerile legislative privind noile resurse proprii bazate pe un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon, o taxă digitală și sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), în vederea luării unei decizii până la 1 iulie 2022; se așteaptă, în plus, ca discuțiile privind taxa pe tranzacțiile financiare în cadrul cooperării consolidate să se încheie în termeni pozitivi până la sfârșitul anului 2022, ceea ce va permite Comisiei să prezinte o propunere privind o nouă resursă proprie; evidențiază, în acest sens, că este necesară implementarea fără probleme, astfel încât noile resurse proprii să acopere cel puțin cheltuielile aferente rambursării capitalului și dobânzilor EURI;

41.  subliniază, de asemenea, că bugetul UE și bugetele naționale sunt afectate în mod negativ de frauda fiscală, evaziunea fiscală și evitarea obligațiilor fiscale; solicită o coordonare sporită în domeniul impozitării pentru a proteja sursele de venituri europene și naționale;

42.  subliniază că agențiile descentralizate ale Uniunii joacă un rol central în furnizarea de sprijin operațional și de expertiză pentru a garanta punerea în aplicare eficace a obiectivelor de politică ale UE; reamintește că agențiile trebuie să dispună de personal și de resurse adecvate, astfel încât să își poată îndeplini pe deplin responsabilitățile și să obțină cele mai bune rezultate posibile; subliniază că sarcinile agențiilor evoluează în funcție de prioritățile politice și accentuează faptul că noile responsabilități trebuie să fie însoțite de resurse noi;

43.  scoate în evidență valoarea proiectelor-pilot (PP) și a acțiunilor pregătitoare (AP) în testarea noilor inițiative de politică și în punerea bazelor pentru viitoarele acțiuni ale Uniunii; intenționează, prin urmare, să propună un pachet de PP-AP în conformitate cu prioritățile sale politice; invită Comisia să se asigure că PP-AP adoptate în buget sunt implementate integral, în timp util și în cooperare cu Parlamentul, și că li se acordă o vizibilitate mai mare pentru a avea un impact cât mai amplu;

44.  invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de prioritățile politice și bugetare ale Parlamentului, stabilite în prezenta rezoluție, atunci când pregătește proiectul de buget pentru 2022; este dispus totuși să utilizeze în mod optim flexibilitatea existentă și alte dispoziții prevăzute în Regulamentul privind CFM și în Regulamentul financiar, pentru a consolida programele-cheie ale UE în bugetul 2022 și pentru a răspunde în mod adecvat nevoilor urgente corelate cu criza sanitară provocată de COVID-19 și cu procesul de redresare, printre altele; insistă, în acest context, să se activeze cât mai rapid Instrumentul dedicat sprijinului de urgență și să se mobilizeze instrumentele speciale ale CFM, cum ar fi Fondul european de ajustare la globalizare, pentru a oferi sprijin financiar ori de câte ori este necesar;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(1) JO L 193, 30.7.2018, p. 1. (2) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11. (3) JO C 444 I, 22.12.2020. (4) Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 decembrie 2020 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027, anexa 2: Declarații. Texte adoptate, P9_TA(2020)0357. (5) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28. (6) JO L 424, 15.12.2020, p. 1. (7) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 23. (8) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1. (9) JO L 93, 17.3.2021, p. 1. (10) JO C 242, 10.7.2018, p. 24. (11) Texte adoptate, P9_TA(2020)0005. (12) JO C 388, 13.11.2020, p. 18. (13) Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la punerea în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător: Directiva 2004/107/CE și Directiva 2008/50/CE (2020/2091(INI))

P9_TA(2021)0107 A9-0037/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere acordul adoptat la cea de-a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice (COP 21) de la Paris, din 12 decembrie 2015 (Acordul de la Paris),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 191,

–  având în vedere Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa(1),

–  având în vedere Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (Directiva PNE)(3),

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2011/850/UE a Comisiei din 12 decembrie 2011 de stabilire a normelor pentru Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește schimbul reciproc de informații și raportarea privind calitatea aerului înconjurător(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 17 mai 2018 intitulată „O Europă care oferă protecție: Aer curat pentru toți” (COM(2018)0330),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1999 (Legea europeană a climei) (COM(2020)0080),

–  având în vedere verificarea adecvării efectuată de Comisie în ceea ce privește directivele UE privind calitatea aerului înconjurător (2008/50/CE, 2004/107/CE) din 28 noiembrie 2019 (SWD(2019)0427),

–   având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 26 iunie 2020 referitor la progresele înregistrate cu punerea în aplicare a Directivei (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici (COM(2020)0266),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 ianuarie 2021 intitulat „A doua evaluare prospectivă privind aerul curat” (COM(2021)0003),

–  având în vedere Foaia de parcurs a Comisiei pentru evaluarea inițială a impactului pentru revizuirea directivelor privind calitatea aerului înconjurător,

–  având în vedere politica UE privind securitatea și sănătatea în muncă, în special comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2017 intitulată „Condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți - Modernizarea legislației și a politicii Uniunii Europene în materie de securitate și sănătate în muncă” (COM(2017)0012) și Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă(5),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 privind o strategie a UE de reducere a emisiilor de metan (COM(2020)0663),

–  având în vedere Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)(6),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2020 intitulată „Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice – Către un mediu fără substanțe toxice” (COM(2020)0667) și rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la Strategia pentru promovarea sustenabilității în domeniul substanțelor chimice(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2019 referitoare la o Europă care protejează: aer curat pentru toți(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la urgența climatică și de mediu(9),

–  având în vedere avizul prospectiv al Comitetului Regiunilor din 2 iulie 2020 intitulat „Viitorul politicii UE în domeniul aerului curat, în contextul obiectivului de reducere la zero a poluării”(10),

–  având în vedere raportul special nr. 23/2018 al Curții de Conturi Europene din 11 septembrie 2018 intitulat „Poluarea atmosferică: sănătatea noastră nu este încă protejată în mod suficient”,

–  având în vedere raportul nr. 9/2020 al Agenției Europene de Mediu (AEM) din 23 noiembrie 2020 intitulat „Calitatea aerului în Europa - raportul pe 2020”,

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european din 18 ianuarie 2021 a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „EU policy on air quality: implementation of selected EU legislation” (Politica UE privind calitatea aerului: punerea în aplicare a anumitor texte legislative) și anexa I la aceasta, intitulată „Mapping and assessing local policies on air quality. What air quality policy lessons could be learnt from the COVID-19 lockdown?” (Cartografierea și evaluarea politicilor locale privind calitatea aerului. Ce învățăminte ar putea fi desprinse în acest sens din măsurile de izolare impuse în contextul pandemiei de COVID-19?),

–   având în vedere studiul Departamentului tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din ianuarie 2021 intitulat „Air Pollution and COVID-19” (Poluarea aerului și COVID-19),

–  având în vedere studiul Departamentului tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară din 18 martie 2019 intitulat „Sampling points for air quality – Representativeness and comparability of measurement in accordance with Directive 2008/50/EC on ambient air quality and cleaner air for Europe” (Puncte de prelevare pentru calitatea aerului – reprezentativitatea și comparabilitatea măsurătorilor în conformitate cu Directiva 2008/50/CE privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa),

–  având în vedere Rezoluția Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 26 mai 2015 intitulată „Health and the environment: addressing the health impact of air pollution” (Sănătatea și mediul: abordarea impactului pe care poluarea aerului îl are asupra sănătății),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru transport și turism,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A9-0037/2021),

A.  întrucât aerul curat este esențial pentru sănătatea umană și calitatea vieții, precum și pentru mediu și a fost identificat ca o prioritate în materie de sănătate la nivel mondial în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă;

B.  întrucât poluarea atmosferică are un caracter transfrontalier și întrucât există un schimb semnificativ de poluanți atmosferici între statele membre, precum și între UE și țările terțe, astfel cum se menționează în cea de-a doua evaluare prospectivă privind aerul curat; întrucât, în multe cazuri, efectele dăunătoare ale calității slabe a aerului au devenit o problemă locală pentru statele membre, care nu pot lua nicio măsură cu privire la sursele de emisii din afara teritoriului lor;

C.  întrucât poluarea atmosferică este singurul cel mai mare risc pentru sănătatea mediului din Europa(11), afectând regiunile, grupurile socioeconomice și grupurile de vârstă în mod inegal și provocând, conform celor mai recente estimări ale AEM privind efectele asupra sănătății care pot fi atribuite expunerii la poluarea atmosferică, aproape 400 000 de decese premature pe an; întrucât, în 2018, concentrațiile de particule în suspensie (PM2.5) au fost responsabile de aproximativ 379 000 de decese premature în UE-28 cauzate de o expunere îndelungată; întrucât se estimează că expunerea la concentrațiile de NO2 și O3 a cauzat în UE în 2018 aproximativ 54 000 și, respectiv, 19 400 de decese premature(12);

D.  întrucât poluarea aerului este legată de boli respiratorii și cardiovasculare, de accidente vasculare cerebrale și de cancer, studiile recente asociindu-le, de asemenea, cu efecte adverse asupra fertilității, sarcinii și nou-născuților, precum și cu demența(13), modificările structurale ale creierului la copii, boala Alzheimer, inflamația sistemică și tulburările cognitive(14) și mortalitatea legată de diabet(15); întrucât numărul total de decese premature cauzate de poluarea atmosferică a scăzut cu peste 50 % din 1990(16);

E.  întrucât există dovezi că expunerea la poluarea atmosferică ar putea afecta starea de sănătate a persoanelor infectate cu COVID-19, în principal din cauza deteriorării sistemului respirator și imunitar și a exprimării proteinelor care permit virusului să intre în celule(17);

F.  întrucât, potrivit celei de a doua evaluări prospective privind aerul curat a Comisiei, este probabil ca numărul anual de decese premature cauzate de poluarea atmosferică să scadă cu aproximativ 55 % până în 2030, comparativ cu 2005, dacă statele membre pun în aplicare toate măsurile prevăzute în legislația UE în vigoare care reglementează sursele de poluare atmosferică;

G.  întrucât populațiile urbane sunt cele mai expuse poluării aerului și întrucât, la nivel mondial, doar o persoană din zece locuiește într-un oraș care respectă orientările OMS privind calitatea aerului(18); întrucât, în prezent, 75 % din populația UE trăiește în zone urbane și periurbane(19);

H.  întrucât 98 % din populația urbană a UE este expusă unor niveluri de ozon care depășesc orientările OMS; întrucât 77 % din populația urbană a UE-28 este expusă unor niveluri de PM2.5 care depășesc orientările OMS(20);

I.  întrucât revista Lancet Planetary Health Journal a publicat, la 19 ianuarie 2021, un studiu privind evaluarea impactului poluării atmosferice asupra mortalității în aproape o mie de orașe din Europa(21); întrucât s-a constatat că primele 10 orașe cu cea mai scăzută rată a mortalității din cauza poluării cu NO2 și PM2.5 se găsesc în principal în nordul Europei; întrucât provocările legate de calitatea aerului variază foarte mult de la un loc la altul și întrucât principalele cauze ale poluării atmosferice merg de la sistemele de încălzire până la transport; întrucât, în pofida creșterii economice, există o tendință generală de îmbunătățire a calității aerului, comparativ cu 1990;

J.  întrucât poluarea atmosferică are costuri umane și economice semnificative, cum ar fi reducerea speranței de viață, creșterea costurilor medicale, scăderea productivității muncii, degradarea ecosistemelor, și cauzează pierderea biodiversității și schimbări climatice; întrucât costul poluării aerului pentru societate, sănătate și activități economice în Europa se situează între 330 și 940 miliarde EUR pe an, dar întrucât costul tuturor măsurilor care au ca rezultat îmbunătățirea calității aerului este de 70-80 miliarde EUR pe an(22); întrucât costul lipsei de acțiune, inclusiv impactul negativ al poluării atmosferice asupra sănătății cetățenilor, asupra economiei și asupra societății, depășește cu mult costul acțiunii, deși implică diferite măsuri de politică; întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, punerea în aplicare integrală a legislației UE în vigoare privind aerul curat ar putea duce la beneficii nete de până la 42 miliarde EUR pe an până în 2030, în special ca urmare a ratelor mai scăzute ale mortalității și morbidității(23);

K.  întrucât, în perioada 1990-2018, UE a înregistrat reduceri ale emisiilor tuturor poluanților atmosferici; întrucât cea mai mare scădere a fost raportată pentru oxizii de sulf (SOx), care au scăzut cu 90 %, urmați de compușii organici volatili nemetanici (COVnm) și oxizii de azot (NOx), care au scăzut cu aproximativ 60 % și, respectiv, 55 %; întrucât emisiile de particule fine în suspensie (PM2.5) au scăzut cu aproape jumătate din 1990, iar emisiile de amoniac (NH3) cu aproximativ un sfert(24); întrucât emisiile de NH3 au stagnat din 2010;

L.  întrucât, potrivit celor mai recente date disponibile din 2018, 10 state membre trebuiau să își reducă emisiile de NH3 cu până la 10 % în mai puțin de doi ani, iar șase și cinci state membre au trebuit să își reducă emisiile de PM2.5 și, respectiv, NOx cu până la 30 % sau mai mult pentru a respecta plafoanele pentru 2020 prevăzute în Directiva PNE(25);

M.  întrucât poluarea atmosferică duce la degradarea mediului și are efecte negative semnificative asupra ecosistemelor naturale și a biodiversității — inclusiv eutrofizarea, acidificarea și daunele provocate vegetației de nivelul de ozon troposferic, calitatea apei și a solului și serviciile ecosistemice pe care le sprijină acestea –, precum și asupra climei, și poate afecta mediul construit și patrimoniul cultural; întrucât poluanții atmosferici care cauzează în prezent cele mai multe daune ecosistemelor sunt O3, NH3 și NOX; întrucât poluarea atmosferică este în prezent responsabilă de faptul că aproximativ două treimi din ecosistemul din UE este expus la eutrofizare;

N.  întrucât depunerile de compuși azotați, emiși în aer sub formă de NOx și NH3, pot cauza eutrofizare, adică alimentarea excesivă cu nutrienți; întrucât atât compușii de sulf, cât și cei de azot au efecte acidifiante; întrucât atât eutrofizarea, cât și acidificarea pot afecta ecosistemele terestre și acvatice și pot duce la schimbări la nivelul diversității speciilor și la invazii ale unor specii noi; întrucât acidificarea poate duce, de asemenea, la o mobilizare sporită a metalelor toxice în apă sau în soluri, ceea ce crește riscul de absorbție în lanțul alimentar;

O.  întrucât nivelurile ridicate de O3 dăunează celulelor vegetale, afectând reproducerea și creșterea plantelor și reducând astfel randamentul culturilor agricole, creșterea pădurilor și biodiversitatea; întrucât schimbarea condițiilor climatice și creșterea emisiilor de dioxid de carbon (CO2) și de alți poluanți, cum ar fi azotul reactiv, modifică reacțiile vegetației la O3; întrucât acești modificatori influențează cantitatea de O3 absorbită de frunze, modificând astfel amploarea efectelor asupra creșterii plantelor, randamentului culturilor și serviciilor ecosistemice(26);

P.  întrucât poluanții metalici toxici, cum ar fi plumbul (Pb), mercurul (Hg) și cadmiul (Cd), pot cauza efecte nocive nu numai oamenilor, ci și plantelor și animalelor, și întrucât, deși concentrațiile lor atmosferice pot fi scăzute, contribuie la depunerea și acumularea de metale toxice în soluri, sedimente și organisme; întrucât, pe lângă toxicitatea lor pentru mediu, metalele toxice și compușii organici persistenți tind să se bioacumuleze la animale și plante și să se bioamplifice, ceea ce înseamnă că concentrațiile din țesuturile organismelor cresc odată cu nivelul din lanțul alimentar;

Q.  întrucât s-a înregistrat o reducere semnificativă a tuturor poluanților atmosferici în transportul rutier, în pofida creșterii în comparație cu 1990 a transportului de pasageri și de mărfuri; întrucât transportul rutier este în continuare principalul factor care contribuie la emisiile de NOx (reprezentând 39 % din totalul emisiilor de NOx din UE) și este al doilea cel mai mare factor care contribuie la emisiile de negru de fum (26 %) și de plumb (16 %) din UE; întrucât acesta este principala sursă de poluare a aerului în zonele urbane din cauza emisiilor provenite de la vehicule (emisii generate de gazele de eșapament ale vehiculelor cu motor), precum și a uzurii frânelor și pneurilor (emisii care nu au legătură cu emisiile generate de gazele de eșapament ale vehiculelor cu motor); întrucât vehiculele cu motor diesel sunt responsabile de aproximativ 75 % din costurile totale ale poluării atmosferice legate de transportul rutier în Europa(27);

R.  întrucât, după cum subliniază AEM, agricultura este a treia sursă de emisii primare de PM10 în UE; întrucât emisiile de NH3 din agricultură contribuie la episoadele de concentrații mari de particule în suspensie înregistrate în Europa în fiecare primăvară și duc la efecte negative atât pe termen scurt, cât și pe termen lung asupra sănătății(28); întrucât emisiile de metan din agricultură sunt un precursor important al ozonului troposferic, care are efecte adverse asupra sănătății umane;

S.  întrucât sectorul producției și distribuției de energie este responsabil de mai mult de jumătate din emisiile de SOx(29) și o cincime din emisiile de NOx(30) în cele 33 de țări membre ale SEE;

T.  întrucât instalațiile pe bază de cărbune și lignit contribuie în mod semnificativ la emisiile de mercur din UE și întrucât 62 % din emisiile de mercur generate de industria UE provin de la centralele electrice pe bază de cărbune(31); întrucât mercurul este o neurotoxină periculoasă, care afectează sistemul nervos chiar și la niveluri relativ scăzute de expunere;

U.  întrucât, în 2005, în mările din jurul Europei (Marea Baltică, Marea Nordului, partea de nord-est a Atlanticului, Marea Mediterană și Marea Neagră), emisiile de dioxid de sulf (SO2) generate de transportul maritim internațional au fost estimate la 1,7 milioane de tone pe an, emisiile de NO2 la 2,8 milioane de tone, iar cele de PM2.5 la 195 000 de tone(32); întrucât un studiu științific comandat de Comisie a concluzionat că, în absența unor măsuri suplimentare, este probabil ca emisiile de NOx generate de transportul maritim să ajungă într-un deceniu la nivelul emisiilor de NOx de pe uscat(33);

V.  întrucât, deși cadrul de politică al UE privind calitatea aerului exterior este bine structurat, legislația UE privind calitatea aerului interior este fragmentată; întrucât ar putea fi necesară o abordare politică mai holistică a UE în ceea ce privește poluarea aerului, care să garanteze că legislațiile privind calitatea aerului înconjurător, sănătatea, siguranța la locul de muncă, substanțele chimice și clădirile sunt pe deplin coerente și se consolidează reciproc, în special pentru a asigura siguranța lucrătorilor și a publicului larg în relație cu substanțele periculoase din produsele de consum;

W.  întrucât 13 din cele 18 proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor aflate în curs de desfășurare împotriva a 18 state membre au fost inițiate din cauza emisiilor de PM10 peste valorile-limită ale UE, 11 din cauza emisiilor de NO2 și una din cauza emisiilor de SO2, în timp ce alte șase proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt deschise din cauza nepunerii în aplicare a cerințelor de monitorizare; întrucât valorile-limită pentru PM10 și SO2 ar fi trebuit respectate din 2005;

X.  întrucât, pentru 2019, 17 state membre au raportat depășiri ale normelor UE privind calitatea aerului pentru NO2, 14 state membre au raportat depășiri pentru PM10, 4 au raportat depășiri pentru PM2.5 și 1 pentru SO2;

Y.  întrucât situația actuală impune ca țările să primească mai mult sprijin (sprijin și orientări tehnologice, logistice și financiare) pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a legislației existente;

Z.  întrucât, într-o decizie recentă, un tribunal districtual a dispus că guvernul Regiunii Bruxelles, unde își au sediul instituțiile UE, este obligat prin lege ca, în termen de șase luni, să amplaseze sisteme de măsurare a calității aerului pe drumurile cele mai aglomerate, cum ar fi „Rue de la Loi”, care trebuie să măsoare concentrația de NO2, de particule grosiere de materie (PM10) și de particule fine de materie (PM2,5);

AA.  întrucât majoritatea populației UE consideră că acțiunile publice de promovare a unei calități bune a aerului sunt insuficiente și întrucât peste 70 % din populația UE se așteaptă ca UE să propună măsuri suplimentare(34); întrucât îmbunătățirea calității aerului este legată și de schimbări la nivelul mentalității societății, care nu pot fi realizate cu ușurință prin modificări legislative, ci mai degrabă prin campanii de sensibilizare referitoare la beneficiile politicilor privind aerul curat,

Un instrument parțial eficace care trebuie îmbunătățit

1.  recunoaște că cei trei piloni ai politicii UE pentru un aer curat au reușit să determine o scădere a emisiilor și a concentrațiilor majorității poluanților atmosferici în Europa; subliniază că, deși directivele UE privind calitatea aerului înconjurător au fost eficace în stabilirea unor standarde comune ale UE de calitate a aerului și în facilitarea schimbului de informații privind calitatea aerului, ele nu au fost decât parțial eficace în reducerea poluării atmosferice și limitarea efectelor negative ale acesteia asupra sănătății, calității vieții și mediului; atrage atenția asupra faptului că un număr mare de state membre nu respectă încă standardele actuale de calitate a aerului și nu au luat suficiente măsuri pentru a îmbunătăți calitatea aerului și pentru a menține depășirile la valori minime, chiar și după inițierea de către Comisie a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și emiterea de ordine judecătorești prin care se solicită respectarea directivelor privind calitatea aerului înconjurător;

2.  subliniază că pe cea mai mare parte a teritoriului european s-a înregistrat o creștere a numărului de patologii legate de poluarea atmosferică, cum ar fi astmul, bolile neurotoxice și bolile cauzate de perturbatorii endocrini, ceea ce justifică nu numai aplicarea integrală a legislației europene, ci și proceduri rapide și eficace de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către Comisie în caz de nerespectare a legislației de către statele membre;

3.  recunoaște că poluarea atmosferică nu are frontiere și că există un schimb semnificativ de poluanți atmosferici între statele membre, precum și între UE și țările terțe, astfel cum se menționează în cea de a doua evaluare prospectivă privind aerul curat; subliniază că statele membre nu pot să ia măsuri cu privire la sursele de emisii din afara teritoriului lor; încurajează Comisia să țină seama de natura complexă a poluării aerului (de exemplu, formarea de particule în suspensie secundare, transferul poluării atmosferice la nivel mondial și la nivelul UE) atunci când elaborează o nouă politică privind calitatea aerului, pentru a asigura o abordare integrată și holistică;

4.  constată că directivele privind calitatea aerului înconjurător se bazează pe standarde de calitate a aerului cu o vechime de 15-20 de ani și că unele dintre acestea sunt mult mai puțin stricte decât actualele orientări ale OMS și nivelurile de referință estimate pe baza riscului excesiv de cancer pe durata vieții și nivelurile sugerate de cele mai recente dovezi științifice privind impactul asupra sănătății umane și a mediului; salută angajamentul asumat în cadrul Pactului verde european de a revizui standardele de calitate a aerului și invită Comisia să alinieze valorile PM10, PM2.5, SO2 și O3 la orientările OMS și valorile benzenului (C6H6) și benzo(a)pirenului (BaP) la nivelurile de referință ale OMS, prin intermediul unor modificări legislative ale directivelor privind calitatea aerului înconjurător, după realizarea unei evaluări cuprinzătoare a impactului asupra sănătății, mediului, societății și aspectelor economice; insistă asupra faptului că orientările OMS sunt în curs de revizuire și că publicarea acestora este iminentă; subliniază necesitatea de a actualiza standardele UE privind calitatea aerului de îndată ce devin disponibile noile orientări ale OMS și de a include o obligație de revizuire periodică a standardelor pe baza celor mai recente dovezi științifice și tehnice pentru a le alinia la orientările actualizate periodic ale OMS; invită Comisia să ia în considerare și cele mai recente cantități critice pentru protecția ecosistemelor, stabilite de Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi;

5.  subliniază că, conform datelor colectate de Agenția Europeană de Mediu și în pofida reducerii emisiilor de PM10, cea mai mare parte a populației urbane din țările europene monitorizate între 2000 și 2015 este expusă unor concentrații care depășesc valoarea orientativă anuală recomandată în orientările OMS; solicită Comisiei să propună acte legislative acolo unde există lacune juridice, analizând totodată beneficiile conexe pentru alte dimensiuni ale poluării, de exemplu zgomotul; solicită Comisiei să analizeze consecințele poluării aerului interior și posibilele căi de atac legislative pentru toate sursele relevante de poluare a aerului interior;

6.  recomandă ca standardele revizuite de calitate a aerului și cerințele de monitorizare revizuite să acopere, după caz, pe baza unei evaluări a celor mai recente dovezi științifice, și alți poluanți nereglementați cu efecte negative demonstrate asupra sănătății și mediului în UE, cum ar fi particulele ultrafine, negrul de fum, mercurul și amoniacul; subliniază ambiția UE de a fi liderul tranziției către o planetă sănătoasă și reamintește că, pentru a deveni un lider mondial, UE ar trebui să conducă prin puterea exemplului adoptând și aplicând, printre altele, standarde ambițioase de calitate pentru toți poluanții atmosferici;

7.  observă că marea majoritate a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor lansate de Comisie până în prezent se referă la depășiri ale valorilor-limită, ceea ce arată că valorile-limită au fost cele mai verificabile elemente ale Directivei privind calitatea aerului înconjurător; invită Comisia să propună înlocuirea actualelor valori-țintă (O3, As, Cd, Ni și BaP) cu valori-limită; subliniază că standardele anuale permit ca vârfurile de concentrații ale poluanților să rămână neobservate, în special în cazul PM2.5;

8.  invită Comisia să stabilească o listă de supraveghere a substanțelor sau a compușilor care creează motive de îngrijorare pentru public sau pentru comunitatea științifică din motive de sănătate („listă de supraveghere”), cum ar fi microplasticele, pentru a permite monitorizarea noilor cunoștințe privind relevanța pentru sănătatea umană a acestor compuși și substanțe emergente, precum și stabilirea celor mai adecvate abordări și metodologii de monitorizare;

Măsurarea poluării transfrontaliere

9.  subliniază necesitatea de a garanta că statele membre măsoară calitatea aerului în locurile și la sursele de emisii adecvate, pentru a evita subestimarea sau supraestimarea poluării aerului și pentru a obține rezultate reprezentative; invită statele membre să își îmbunătățească rețelele de monitorizare, să consolideze cunoștințele privind nivelurile de poluanți de pe teritoriul lor și să evalueze nivelul rețelei lor de monitorizare a calității aerului în vederea identificării situațiilor cronice și episodice de poluare atmosferică, precum și să acționeze în vederea soluționării acestora; invită Comisia să pună în aplicare obligațiile prevăzute în directivă în această privință și să se asigure că punctele de prelevare sunt comparabile și reprezentative pentru o anumită zonă, inclusiv prin acordarea de sprijin imediat statelor membre pentru crearea unei combinații de puncte fixe de monitorizare și modelare, însoțite opțional de puncte de prelevare pasive, pentru a garanta rezultate reprezentative și pentru a evita deficiențele sistemice, precum și prin formarea și angajarea de experți și prin asigurarea unei precizii mai mari în ceea ce privește inspecția, controlul și monitorizarea, precum și crearea unei platforme pentru schimbul de bune practici; subliniază necesitatea de a forma în permanență noi experți, inclusiv de a recalifica persoane care au lucrat în alte sectoare și care doresc să devină active în acest domeniu, precum și tinerii șomeri; subliniază că faptul că statele membre pot alege punctele de monitorizare de la care transmit date către AEM poate conduce, de asemenea, la o posibilă subestimare a concentrațiilor de poluanți atmosferici;

10.  ia act de faptul că statele membre au stabilit o rețea de monitorizare a calității aerului bazată pe criterii comune definite de directivele privind calitatea aerului înconjurător, care cuprinde peste 4 000 de stații de monitorizare și 16 000 de puncte de prelevare; subliniază că dispozițiile privind amplasarea sitului implică criterii multiple și oferă un grad de flexibilitate care poate îngreuna verificarea și care conduce adesea la situații în care rețelele de monitorizare din orașe nu furnizează informații cu privire la locurile în care se înregistrează cele mai mari concentrații de poluanți atmosferici, creând riscul ca depășirile valorilor-limită să nu fie observate; îndeamnă Comisia să ofere statelor membre, fără întârziere, orientări privind modul de înființare a rețelelor lor de monitorizare, prin intermediul unui act de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2008/50/CE; invită Comisia ca, în cadrul propunerilor de revizuire a directivelor privind calitatea aerului înconjurător, să revizuiască și să stabilească noi norme obligatorii pentru amplasarea stațiilor de monitorizare și a punctelor de prelevare, cum ar fi posibilitatea Comisiei de a solicita amplasarea unor puncte suplimentare de monitorizare acolo unde este necesar pentru a asigura o mai bună măsurare a poluării atmosferice sau stabilirea unui număr minim de stații de măsurare pe tip de sursă de emisii (transport, industrie, agricultură sau locuințe);

11.  consideră că o rețea mai eficientă de monitorizare a calității aerului trebuie, de asemenea, să fie în măsură să măsoare impactul surselor majore de poluare asupra standardelor de calitate a aerului din satele și ecosistemele protejate din vecinătate și să furnizeze mai multe informații cu privire la gama de poluanți evaluați;

12.  îndeamnă Comisia să prezinte măsuri de sprijinire a statelor membre să investească în consolidarea rețelelor de monitorizare prin construirea de stații de monitorizare și prin formarea și angajarea de specialiști și analiști și să ofere sprijin pentru o supraveghere, un control și o monitorizare mai riguroase;

13.  propune introducerea unei combinații de puncte fixe de monitorizare și modelare însoțită opțional de prelevarea pasivă, dat fiind că variabilitatea ridicată a poluanților atmosferici este dificil de măsurat prin puncte de monitorizare fixe; subliniază că modelarea calității aerului poate completa prelevarea; subliniază, prin urmare, că directivele privind calitatea aerului înconjurător ar trebui să includă modelarea calității aerului într-un mod mai clar (cu o rezoluție spațială adecvată) în procesul de evaluare a calității aerului; subliniază importanța datelor în timp real pentru calitatea aerului; accentuează că Comisia ar trebui să ia întotdeauna în considerare cele mai recente sisteme, norme și standarde tehnice de măsurare;

14.  evidențiază că, deși directivele privind calitatea aerului înconjurător includ unele dispoziții privind reducerea emisiilor în zonele în care populația suferă cel mai mult de pe urma poluării aerului sau în care concentrațiile înregistrează cele mai ridicate valori, sunt necesare orientări suplimentare din partea Comisiei privind macro-scalarea punctelor de prelevare pentru a consolida punerea în aplicare a acestor dispoziții specifice; ia act de faptul că grupurile socioeconomice mai defavorizate sunt mai expuse poluării aerului, având în vedere că, cel mai probabil, acestea locuiesc aproape de surse de poluare puternică, atât în exterior, cum ar fi zonele de trafic și industriale, cât și în interior, cum ar fi arderea combustibililor solizi de calitate inferioară pentru încălzirea locuințelor; subliniază, în acest sens, că este necesar ca dreptul UE să țină seama în mod adecvat și mai bine de expunerea umană la poluarea atmosferică și îndeamnă Comisia să includă noi indicatori în indicii de calitate a aerului, cum ar fi densitatea populației în jurul stațiilor de monitorizare și al punctelor de prelevare, pentru a stabili criterii referitoare la „expunerea generală a populației” și dispoziții privind reprezentativitatea punctelor de monitorizare, precum și să împărtășească cele mai bune practici existente în acest sens, cum ar fi stabilirea unor zone prioritare pentru îmbunătățirea calității aerului; subliniază, cu toate acestea, că aceste noi criterii ar trebui să vină în completarea valorilor-limită, și nu să le înlocuiască, dat fiind că acestea s-au dovedit a fi standardele cele mai aplicabile până în prezent și că aceleași standarde de calitate a aerului trebuie să se aplice în întreaga Europă;

Învățămintele desprinse în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19

15.  subliniază că pandemia de COVID-19 constituie un exemplu al legăturii indisolubile dintre sănătatea umană și sănătatea ecosistemelor; subliniază că este necesar să se țină cont de lecțiile învățate cu privire la poluarea aerului în urma pandemiei de COVID-19 în momentul elaborării de noi politici;

16.  constată că măsurile de izolare pentru a controla răspândirea pandemiei au condus la o reducere temporară drastică a traficului și a activității industriale și, în consecință, au determinat o scădere fără precedent a emisiilor și a poluării aerului la scară continentală, concentrațiile de poluanți situându-se cu mult sub limitele legale și recomandările OMS, demonstrând astfel în mod clar impactul activităților umane asupra mediului; propune ca toate măsurile să fie analizate pentru a înțelege impactul acestora; constată cu regret că expunerea continuă și pe termen lung la poluarea aerului ar putea agrava impactul bolilor respiratorii, cum ar fi COVID-19; este preocupat de riscul ca poluarea să revină la nivelurile anterioare sau, mai grav, la niveluri chiar mai ridicate și avertizează cu privire la amânarea sau anularea măsurilor locale care vizează reducerea poluării aerului; subliniază faptul că reducerea substanțială a poluării atmosferice pe termen lung ar avea beneficii importante pentru sănătatea umană, precum și pentru agricultură și ecosistemele naturale; subliniază că planul de redresare al UE trebuie să acorde prioritate combaterii poluării aerului și că niște cerințe obligatorii în materie de calitate a aerului la nivelul UE, aplicate eficient, sunt esențiale pentru a garanta sănătatea cetățenilor și pentru a crește reziliența acestora în fața viitoarelor amenințări la adresa sănătății; îndeamnă statele membre să dea dovadă de mai multă ambiție în politicile lor privind aerul curat, inclusiv prin utilizarea specifică a finanțării din Mecanismul de redresare și reziliență al UE;

17.  constată că criza provocată de pandemia de COVID-19 a arătat că reducerea traficului motorizat și modificarea modelelor de mobilitate reprezintă un instrument eficace de reducere a poluării aerului în orașe; consideră, prin urmare, că ar trebui promovate bunele practici, cum ar fi cumpărăturile în magazinele de proximitate, munca voluntară de la distanță, administrarea electronică sau programul de lucru eșalonat;

Promovarea unor politici locale de succes privind calitatea aerului

18.  atrage atenția asupra faptului că tendințele clare de scădere a poluării atmosferice pot fi observate în principal acolo unde politicile sunt puse în aplicare în combinație și, prin urmare, pentru succesul acestora, este fundamentală o abordare coerentă în întreaga UE în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor locale; subliniază că realizarea coerenței politicilor necesită, de asemenea, cooperarea între diferitele autorități și invită Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu autoritățile naționale, regionale și locale în acest sens; invită statele membre să elaboreze strategii coerente și pe termen lung pentru un aer mai curat; invită Comisia să stabilească noi dispoziții legale în directivele privind calitatea aerului înconjurător pentru a împiedica anularea politicilor și măsurilor locale care s-au dovedit eficiente în îmbunătățirea calității aerului, fără o analiză sau o evaluare aprofundată;

19.  salută verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător, realizată de Comisie și publicată în 2019; invită Comisia să exploreze modalități de cooperare rapidă și mai eficientă cu autoritățile naționale, regionale și locale pentru a promova respectarea legislației privind calitatea aerului, inclusiv prin finanțare din partea UE; invită Comisia să ofere asistență tehnică și competențe de specialitate autorităților naționale, regionale și locale care se confruntă cu dificultăți în aplicarea și asigurarea respectării legislației privind calitatea aerului;

20.  încurajează statele membre și autoritățile locale și regionale să elaboreze și să implementeze planuri de mobilitate urbană sustenabilă strategice și bazate pe dovezi, vizând o planificare coordonată a politicilor, stimulentelor și subvențiilor care vizează diferitele sectoare și moduri de transport, precum și investițiile în transportul public sustenabil și accesibil, măsurile de reînnoire a parcului de vehicule existent, investițiile în tehnologii legate de moduri de transport curate și de mobilitatea ca serviciu, precum și infrastructura pentru o mobilitate activă, partajată și cu emisii zero, zone cu emisii scăzute de dioxid de carbon, sisteme de încărcare a vehiculelor și măsuri legate de cerere menite să sensibilizeze publicul și să intensifice activitățile de comunicare privind rolul UE în combaterea poluării aerului;

21.  subliniază că este necesar ca orașele să fie mai salubre și să se pună în aplicare reduceri substanțiale ale nivelurilor de poluare atmosferică; invită autoritățile locale să elaboreze planuri urbane sustenabile care să includă măsuri precum crearea de zone verzi, zone pietonale și fără mașini în centrele urbane și promovarea mersului pe jos și a ciclismului, utilizarea unor mijloace de transport public accesibile, a unor soluții de mobilitate sustenabile și partajate, asigurând, în același timp, coexistența acestora cu transportul motorizat; subliniază că modurile de deplasare active, cum ar fi ciclismul și mersul pe jos pot fi încurajate prin trotuare și piste pentru biciclete largi, bine întreținute și neobstrucționate, punând accentul pe străzile centrale de navetă și integrându-le în rețelele de drumuri existente, fiind totodată separate în siguranță de benzile de circulație auto; îndeamnă autoritățile naționale, regionale și locale să adopte politici și măsuri ambițioase în consecință; consideră că „orașele de 15 minute”, în care locuințele, locurile de muncă, serviciile publice și magazinele sunt accesibile în 15 minute pe jos sau cu mijloacele de transport public, ar trebui să stea la baza planificării urbane pe termen lung; îndeamnă Comisia să stabilească un premiu anual pentru orașele sau regiunile care au luat cele mai bune măsuri de reducere a poluării aerului, cu efecte vizibile și rezultate concrete, pentru a încuraja autoritățile locale și naționale să fie mai active și mai eficiente și pentru a promova aceste măsuri la nivel european;

22.  arată că recenta Strategie pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă promovează mărirea ponderii modale reprezentate de transportul în comun, mersul pe jos și ciclism, precum și a mobilității automatizate, conectate și multimodale pentru a reduce în mod semnificativ poluarea și congestionarea generate de transporturi, în special în orașe, și a îmbunătăți sănătatea și starea de bine a cetățenilor;

23.  solicită investiții adecvate într-o infrastructură extinsă de ciclism, în special în zonele urbane, pentru a garanta siguranța tuturor utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor și a mări atractivitatea ciclismului ca mod de deplasare eficient și sănătos; subliniază că este important să se asigure o intermodalitate fără obstacole între transportul feroviar și ciclism, pentru a oferi posibilități de transport sustenabil între zonele rurale și cele urbane; încurajează extinderea rețelei EuroVelo în acest scop;

24.  reamintește că serviciile de transport în comun sunt adesea nesatisfăcătoare, neregulate și costisitoare, mai ales în zonele rurale;

Impactul politicilor UE privind calitatea aerului

25.  salută faptul că Comisia a anunțat Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării; reamintește legătura strânsă dintre conservarea naturii și calitatea aerului și subliniază că poluarea aerului este o povară care necesită o abordare holistică, deoarece are un impact negativ asupra solului și a vieții apei prin eutrofizare și acidifiere; avertizează că orice nouă măsură va fi inutilă dacă nu se acordă o prioritate adecvată calității aerului integrând-o în toate politicile UE, în conformitate cu cele mai recente dovezi științifice și cu legislația UE privind sursele de emisii, cum ar fi politicile privind clima, energia, transporturile, industria, agricultura și gestionarea deșeurilor, garantând în același timp absența contradicțiilor și sinergii mai bune între toate domeniile de politică; invită Comisia și statele membre să coopereze mai strâns în toate domeniile și la toate nivelurile și să ia în considerare toate soluțiile tehnice de reducere a emisiilor într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, pentru a ajuta autoritățile locale să se angajeze pe o traiectorie ambițioasă, dar dificilă, către emisii zero și un aer mai curat;

26.  subliniază legătura tot mai mare dintre poluarea aerului și schimbările climatice, după cum o demonstrează creșterea concentrațiilor de ozon, declanșată de creșterea temperaturilor și de valurile de căldură mai frecvente; consideră că o abordare holistică a combaterii poluării atmosferice este compatibilă cu o analiză de la caz la caz a caracteristicilor specifice ale fiecărui poluant, de exemplu pentru ozon, un gaz incolor cu miros înțepător, care nu este un poluant principal și a cărui prevenire necesită măsuri de reducere a precursorilor (NOx și COV) pe termen lung;

27.  îndeamnă Comisia și statele membre să evalueze eficacitatea întregii legislații privind emisiile și să o consolideze, asigurând, în același timp, punerea sa efectivă în aplicare; subliniază că reducerea emisiilor la sursă este singura modalitate eficientă de a garanta un aer curat; avertizează că majoritatea statelor membre nu își vor respecta angajamentele de reducere a emisiilor pentru 2020 și 2030 în temeiul Directivei privind plafoanele naționale de emisie (PNE); subliniază că este necesar să se adopte măsuri stricte de reducere a emisiilor în toate sectoarele, în special în transportul rutier și maritim, aviație, instalațiile industriale, clădiri, agricultură și producția de energie; subliniază că este necesar ca standardele UE privind calitatea aerului și emisiile să fie integrate în politica sa comercială pentru a evita transferul de emisii în afara UE, ceea ce ar agrava mai mult efectul poluării atmosferice transfrontaliere asupra calității aerului din UE; recomandă să se dedice un sprijin financiar adecvat din fondurile UE existente obiectivelor în materie de aer curat, pentru a sprijini statele membre în acțiunile lor;

28.  invită Comisia să inițieze rapid proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a asigura respectarea angajamentelor de reducere a emisiilor în temeiul Directivei PNE; subliniază că măsurile adoptate de Uniune vizând reducerea emisiilor în toate sectoarele trebuie să traseze o traiectorie clară către reducerea la zero a emisiilor și a poluării în aceste sectoare; solicită o abordare politică coerentă în ceea ce privește reglementarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a emisiilor poluante;

29.  regretă mecanismul de flexibilitate propus pentru secțiunea 5 din Directiva PNE în raportul Comisiei intitulat „A doua evaluare prospectivă privind aerul curat”; subliniază că, în 2018, 11 state membre au solicitat să li se ajusteze plafoanele naționale de emisie; solicită Comisiei să limiteze strict la minimum utilizarea ajustării inventarului emisiilor și să analizeze dacă statele membre au luat măsuri pentru a compensa eventualele emisii neprevăzute provenind din anumite sectoare înainte de a solicita ajustarea inventarelor emisiilor;

30.  subliniază că emisiile de metan nu sunt reglementate printr-o legislație UE privind poluarea atmosferică și nu sunt reglementate în mod specific de politica UE în domeniul climei; salută publicarea recentă a strategiei UE de reducere a emisiilor de metan și încurajează Comisia să abordeze în mod eficace necesitatea de a reduce la minimum emisiile de metan, în special din agricultură și deșeuri;

31.  constată cu îngrijorare că, deși emisiile majorității poluanților atmosferici rămân pe o traiectorie descendentă în întreaga Uniune Europeană, emisiile de amoniac (NH3), în special din sectorul agricol, continuă să crească, ceea ce constituie o dificultate pentru statele membre ale UE care îi împiedică să respecte limitele UE de poluare atmosferică; subliniază că, în zonele urbane, emisiile de amoniac sunt responsabile de aproximativ 50 % din repercusiunile poluării aerului asupra sănătății, întrucât amoniacul este un precursor esențial al particulelor atmosferice; invită statele membre să folosească planurile lor strategice privind politica agricolă comună ca pe o oportunitate pentru a combate poluarea aerului generată de sectorul agricol; invită Comisia și statele membre să analizeze, de asemenea, opțiunile de atenuare a acestor emisii în cadrul Directivei privind emisiile industriale(35) (DEI);

32.  subliniază că Pactul verde european urmărește să reducă impactul UE asupra mediului și că, având în vedere că industria contribuie în mod considerabil la presiunile globale asupra mediului, ea trebuie să contribuie în mod corespunzător la îndeplinirea acestui obiectiv general; își exprimă îngrijorarea cu privire la practica de a construi noi instalații industriale cu o capacitate puțin sub pragurile prevăzute de DEI, pentru a le scoate în mod deliberat în afara domeniului de aplicare al acestei directive; salută, în acest sens, revizuirea anunțată a DEI cu scopul de a aborda mai bine poluarea provenită de la instalațiile industriale de mari dimensiuni, de a promova activitățile industriale cu cel mai mic impact negativ asupra mediului și de a le face pe deplin coerente cu politicile UE în materie de mediu, climă, energie și economie circulară; invită Comisia să introducă o obligație pentru statele membre de a pune la dispoziția publicului informații privind conformitatea și autorizațiile;

33.  consideră, în acest sens, că ar fi avantajos să se includă alte sectoare în DEI, să se limiteze la minimum derogările de la directivă, să se revizuiască cele mai bune tehnici disponibile actuale (BAT), să se adopte o abordare coerentă, orientată spre rezultate, de promovare a activității industriale cu cel mai mic impact negativ asupra mediului și să se integreze dispoziții pentru a stimula progresul în faza de autorizare sau în procesul de determinare a documentelor de referință privind cele mai bune tehnici disponibile (BREF);

34.  încurajează autoritățile locale să pună în aplicare, inclusiv în cadrul planurilor lor privind calitatea aerului (PCA), campanii de informare și sisteme de stimulente pentru renovarea clădirilor și înlocuirea sistemelor de încălzire și răcire rezidențiale vechi, ineficiente și poluante, care sunt responsabile de o mare parte a poluării aerului cu substanțe periculoase pentru sănătate; consideră că încălzirea centralizată bazată pe soluții sustenabile poate fi o alternativă bună la sursele individuale de încălzire dispersate și extrem de ineficiente;

35.  observă că producerea de energie electrică prin utilizarea de combustibili solizi va fi principala sursă de emisii de mercur în aer în Europa în viitorul apropiat; salută, în acest sens, angajamentele asumate de cel puțin zece state membre ale Uniunii de a elimina progresiv cărbunele; invită celelalte state membre să elimine treptat cărbunele ca sursă de energie până în 2030, cel târziu;

36.  subliniază faptul că, deși emisiile legate de transport au scăzut substanțial în ultimele decenii în cazul majorității poluanților, în UE există în continuare puncte critice persistente, în care nivelurile de poluare a aerului sunt prea ridicate, în special în zonele urbane, în care aproape unul din șase locuitori sunt în continuare expuși la poluanți atmosferici în concentrații mai mari decât cele prevăzute de standardele UE privind calitatea aerului pentru anumiți poluanți; subliniază că nivelurile excesive de poluare a aerului provocată de transporturi reprezintă un risc specific pentru sănătatea persoanelor care trăiesc în zone urbane și în apropierea nodurilor de transport;

37.  reamintește că transportul rutier este în continuare prima sursă de NOx în Europa; invită Comisia să elaboreze standarde stricte privind emisiile de poluanți atmosferici provenite de la autovehicule (viitoarele standarde Euro 7 pentru vehiculele ușoare și standardele Euro VII pentru vehiculele grele) într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, care să nu facă discriminări între combustibili; subliniază că ar trebui revizuite noile proceduri de încercare a vehiculelor pentru a extinde domeniul de aplicare al poluanților reglementați măsurați, a spori acuratețea și eficacitatea acestor proceduri și a elimina lacunele, asigurându-se astfel că sunt respectate standardele privind emisiile în condiții reale de trafic;

38.  subliniază că este esențial să se stimuleze piața vehiculelor cu emisii zero și cu emisii scăzute și să se emită recomandări orientative statelor membre pentru a le încuraja să pună în aplicare o gamă largă de stimulente pentru vehiculele cu emisii zero și cu emisii scăzute, asigurându-se, în același timp, că astfel de stimulente sunt orientate către vehiculele cu cele mai scăzute emisii în condiții reale de conducere; subliniază că disponibilitatea și accesibilitatea infrastructurilor de încărcare, inclusiv în clădirile publice și private, în conformitate cu Directiva privind performanța energetică a clădirilor(36), precum și competitivitatea vehiculelor cu emisii zero și cu emisii scăzute sunt esențiale pentru o mai mare acceptare din partea consumatorilor;

39.  consideră că, pentru a îmbunătăți calitatea aerului în punctele critice, este esențial să se treacă la un sistem de transport și la o proiectare a infrastructurii de mobilitate mai sustenabile și mai puțin poluante, menite să reducă congestionarea rutieră, în special în zonele urbane, folosind în același timp toate mijloacele disponibile în modul cel mai eficient posibil și luând în considerare cele mai recente dovezi științifice și ultimele inovații tehnologice; invită Comisia să ofere statelor membre asistență pentru realizarea unor controale periodice de calitate a infrastructurii lor de transport cu scopul de a identifica zonele în care este necesară decongestionarea și optimizarea și să ia măsuri adecvate în aceste zone, pentru a face din calitatea aerului o prioritate de sine stătătoare, inclusiv prin utilizarea fondurilor UE disponibile și printr-o mai bună direcționare a principalelor mecanisme de finanțare, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune;

40.  reamintește că este important să se realizeze un transfer modal substanțial de la transportul rutier către forme de transport mai puțin poluante, cum ar fi transportul combinat, pe căile navigabile interioare și pe căile ferate, profitând în special de Anul european al căilor ferate în 2021; subliniază, în acest sens, necesitatea de a îmbunătăți și moderniza de urgență infrastructura feroviară, implementând pe deplin Sistemul european de management al traficului feroviar (ERMTS), eliminând blocajele și completând legăturile care lipsesc, în special în cadrul rețelei transeuropene de transport, și de a facilita și încuraja în continuare intermodalitatea și multimodalitatea; consideră că, pentru distanțele medii și de tip „ultimul kilometru”, această abordare ar trebui combinată cu necesitatea de a face transportul rutier mai eficient și mai sustenabil;

41.  subliniază că cea mai eficientă modalitate de a reduce poluarea aerului cauzată de transportul rutier este promovarea trecerii de la combustibilii convenționali la combustibili alternativi mai ecologici, astfel cum se descrie în Directiva 2014/94/UE(37) privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi; consideră că viitoarea revizuire a Regulamentului (UE) 2019/631(38) de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi ar accelera adoptarea vehiculelor cu emisii zero și cu emisii scăzute;

42.  invită Comisia și statele membre să se asigure că standardele de emisii din legislația actuală sunt mai bine puse în aplicare și să sensibilizeze publicul cu privire la oportunitățile de aliniere a autoturismelor de ocazie la standardele de mediu, de exemplu prin postechipare;

43.  subliniază că transportul combinat de mărfuri contribuie la reducerea emisiilor provenite din transport prin promovarea trecerii de la transportul rutier de mărfuri la modurile de transport cu emisii mai scăzute, inclusiv coridoare fluviale cu emisii zero;

44.  subliniază că este necesar să se acorde atenție constrângerilor structurale care pot afecta regiunile ultraperiferice și insulele atunci când implementează mijloace de transport alternative; solicită Comisiei și guvernelor regiunilor ultraperiferice să aibă în vedere un plan de acțiune menit să ofere stimulente și finanțare specifică pentru transportul în aceste regiuni;

45.  subliniază că poluarea aerului generată de transportul maritim cauzează anual peste 50 000 de decese în Uniune și, prin urmare, trebuie redusă și mai mult(39); subliniază că este necesar ca Uniunea să adopte măsuri adecvate și eficiente de reglementare a transportului maritim; atrage atenția asupra faptului că orașele portuare care se confruntă cu o poluare suplimentară generată de transportul maritim, macarale, croaziere și diverse vehicule de transport trebuie să soluționeze aceste aspecte pentru a-și îmbunătăți calitatea aerului; observă cu îngrijorare că impactul negativ al navelor asupra calității aerului continuă să crească pe măsură ce sectorul se dezvoltă; invită Comisia să își îndeplinească de urgență angajamentul de a reglementa accesul la porturi pentru navele cele mai poluante și să oblige navele care staționează la țărm să utilizeze infrastructura de reîncărcare și realimentare disponibilă, cum ar fi energia electrică furnizată din rețeaua terestră, pentru a reduce emisiile poluante, protejând astfel zonele de coastă și populațiile acestora; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare un „standard de emisii zero la dană” în toate porturile europene;

46.  subliniază că zonele de control al emisiilor sunt instrumente esențiale pentru limitarea poluării atmosferice generate de transportul maritim și contribuie la combaterea schimbărilor climatice, reducând efectele negative asupra sănătății umane și a biodiversității marine; solicită, prin urmare, extinderea zonelor de control al emisiilor la toate mările UE; invită statele membre să controleze cu strictețe zonele de control al emisiilor din apele lor teritoriale;

47.  subliniază impactul aviației asupra poluării aerului și efectele negative aferente asupra sănătății; reamintește, în acest sens, că alimentarea cu energie electrică a avioanelor staționare din aeroporturi poate îmbunătăți calitatea aerului și, prin urmare, îndeamnă statele membre să se asigure că cadrele lor naționale de politică iau în considerare necesitatea de a instala o sursă de energie electrică în aeroporturi, în conformitate cu Directiva 2014/94/UE;

Planurile privind calitatea aerului

48.  ia act de faptul că PCA, o cerință-cheie a directivelor privind calitatea aerului înconjurător în cazurile în care statele membre nu respectă standardele de calitate a aerului, sunt adesea ineficiente pentru a obține rezultatele preconizate; invită Comisia să stabilească cât mai curând posibil, printr-un act de punere în aplicare în conformitate cu articolul 28 din Directiva 2008/50/CE, un set de cerințe minime și de bune practici atât pentru elaborarea, cât și pentru punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului, pentru a se asigura că aceste planuri stabilesc acțiuni cu termene limită, care să fie proporționale cu problema poluării pe care trebuie să o soluționeze; invită Comisia să garanteze că există fonduri suficiente pentru realizarea acțiunilor planificate și că sunt incluse calcule fiabile de reducere a emisiilor pentru a măsura punerea în aplicare; consideră că actuala lentoare în elaborarea unor planuri privind calitatea aerului pune în pericol eficacitatea lor și că aceste planuri ar trebui să fie mai bine țintite, să se axeze pe măsuri pe termen scurt și mediu care să fie orientate către rezultate și să combată emisiile provenite de la principalele surse de poluare identificate; subliniază că adoptarea unor măsuri mai armonizate și comparabile în toate statele membre ar spori eficacitatea și acceptarea lor generală; subliniază rolul important al autorităților municipale și locale în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului, având în vedere natura localizată a factorilor determinanți și consecințele poluării aerului;

49.  observă că statele membre întocmesc rapoarte anuale publice pentru toți poluanții care intră sub incidența directivelor privind calitatea aerului înconjurător și raportează anual Comisiei în conformitate cu articolul 27 din Directiva; 2008/50/CE regretă totuși că Directiva privind calitatea aerului înconjurător nu impune statelor membre să informeze Comisia cu privire la punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului și nici să le actualizeze atunci când se adoptă noi măsuri sau când nu se înregistrează progrese suficiente; subliniază, în plus, că Comisia nu analizează și nu formulează nicio observație cu privire la planurile de calitate a aerului prezentate și la măsurile cuprinse în ele; constată că formularea unor observații adecvate și critice referitoare la planurile privind calitatea aerului prezentate ar putea ajuta statele membre să conceapă planuri mai bune cu măsuri mai eficace și ar putea preveni nerespectarea standardelor de calitate a aerului; invită Comisia să stabilească un sistem mai transparent și mai reactiv pentru schimbul de informații și obligația de raportare anuală cu privire la punerea în aplicare a planurilor privind calitatea aerului, precum și o procedură de evaluare pentru planurile privind calitatea aerului prezentate, cu scopul de a se asigura că măsurile luate de statele membre sunt rapide și eficace în ceea ce privește îmbunătățirea calității aerului;

50.  subliniază că este important să existe suficiente resurse și competențe specializate la nivelurile locale și regionale pentru redactarea PCA și pentru elaborarea alegerii, implementării și evaluării măsurilor de îmbunătățire a calității aerului; accentuează, în acest sens, că este necesar să se desfășoare campanii de sensibilizare privind fondurile disponibile, resursele tehnice și demersurile flexibile care pot fi ajustate la realitățile locale și regionale;

Asigurarea punerii în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător

51.  avertizează că, în februarie 2021, erau încă pendinte 31 de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 20 de state membre referitoare la punerea în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător; recunoaște că unele dintre aceste proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt în curs din 2009 și că, în pofida procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în curs, în statele membre continuă să se înregistreze depășiri ale concentrației de poluanți; consideră că depășirile repetate și sistemice ale standardelor de calitate a aerului de către statele membre indică absența angajamentului lor de a adopta măsuri mai eficiente pentru a proteja mediul și sănătatea cetățenilor lor, precum și ineficiența actualei proceduri de asigurare a punerii în aplicare a legislației; îndeamnă Comisia să revizuiască actuala procedură de asigurare a punerii în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător;

52.  își exprimă îngrijorarea cu privire la absența punerii în aplicare Directivei PNE; avertizează că, din 2010, nu au fost deschise proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru emisiile care depășesc plafoanele stabilite de Directiva PNE, deși trei state membre nu au raportat niciodată emisii de NH3 sub plafoanele lor;

53.  invită Comisia să inițieze acțiuni în justiție de îndată ce constată că legislația UE privind calitatea aerului nu este pusă în aplicare și să sesizeze rapid Curtea și să aplice sancțiuni în cazul în care aceste încălcări sunt confirmate; invită Comisia să elaboreze periodic prezentări generale clare și cuprinzătoare ale procedurilor deschise de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și să publice fără întârziere comunicarea sa cu statele membre care nu își îndeplinesc obligațiile; invită Comisia să pună la dispoziție resursele necesare pentru a asigura o monitorizare rapidă în cazurile de neîndeplinire a obligațiilor de către statele membre;

54.  reamintește, în plus, că în Raportul special nr. 23/2018 al Curții de Conturi Europene privind poluarea atmosferică se menționează, de asemenea, numărul mare de proceduri de nerespectare a obligațiilor legate de limitele de calitate a aerului, precum și decalajele dovedite de punere în aplicare a legislației privind calitatea aerului, larg răspândite în întreaga Uniune; constată că aceste decalaje de punere în aplicare se adâncesc în timp, nu în ultimul rând din cauza întârzierilor îndelungate recurente în diferitele etape ale procedurilor - de obicei între șase și opt ani; consideră că perioada de doi ani în care Comisia emite o notificare privind depășirea valorilor-limită este prea lungă pentru a asigura respectarea lor în timp util;

55.  invită statele membre să îmbunătățească punerea în aplicare a legislației existente în conformitate cu hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene;

Îmbunătățirea informării, a sensibilizării și a implicării publicului

56.  consideră că informarea și sensibilizarea publicului joacă un rol esențial în combaterea poluării atmosferice și permit participarea directă a cetățenilor în acțiunile menite să îmbunătățească calitatea aerului; atrage atenția asupra faptului că statele membre, regiunile și orașele definesc în mod diferit indicii de calitate a aerului și că, în prezent, lipsesc pragurile de informare și de alertă pentru anumiți poluanți; îndeamnă Comisia și statele membre să instituie un sistem standardizat de clasificare a calității aerului aplicabil în întreaga Uniune; invită Comisia, statele membre și autoritățile competente regionale și locale să lanseze programe pentru a facilita investițiile care îmbunătățesc calitatea aerului;

57.  subliniază că informațiile furnizate de statele membre cu privire la posibilele efecte ale poluării atmosferice asupra sănătății sunt limitate, neclare și greu accesibile publicului; constată, cu toate acestea, că există tendințe pozitive în punerea în practică a obligațiilor statelor membre în temeiul directivelor privind calitatea aerului înconjurător în ceea ce privește informarea publicului cu privire la starea calității aerului; solicită o mai bună armonizare a informațiilor privind calitatea aerului disponibile publicului la toate scările geografice în toate statele membre și regiunile asigurând, în același timp, un acces facil la informații corecte și în timp real cu privire la calitatea aerului; invită Comisia, statele membre și autoritățile competente regionale și locale să lanseze campanii de informare și de sensibilizare a publicului actualizate pe teme precum diferitele tipuri de poluanți atmosferici și impactul acestora asupra sănătății umane sau nivelurile de poluare a aerului existente în teritoriu, incluzând informații care vizează grupurile vulnerabile, precum și să publice clasamente cu cele mai bune și cele mai slabe progrese înregistrate pe zone de calitate a aerului; consideră că campaniile de sensibilizare cu privire la efectele devastatoare ale poluării aerului în imediata apropiere a surselor de poluare relevante și/sau instalarea de dispozitive de afișare a calității aerului ar putea îmbunătăți, de asemenea, sensibilizarea și informarea publicului și ar putea determina o schimbare a comportamentelor și a modelelor care pot contribui la calitatea aerului;

58.  invită Comisia și statele membre să implementeze și să promoveze instrumente pentru a încuraja participarea publicului la punerea în aplicare a directivelor privind calitatea aerului înconjurător, cum ar fi elaborarea de către statele membre a unui instrument online sau/și a unei aplicații care să informeze cetățenii cu privire la calitatea aerului și la impactul acesteia asupra sănătății umane, să le ofere posibilitatea de a solicita stații de monitorizare a aerului sau puncte de prelevare, să semnaleze încălcările legislației privind calitatea aerului sau să ofere feedback Comisiei cu privire la aspecte legate de acțiunile întreprinse de statele membre în domeniul calității aerului;

59.  subliniază faptul că organizațiile societății civile, activiștii de mediu și jurnaliștii de investigație, dată fiind proximitatea lor și accesul direct la date pe teren, joacă un rol esențial în promovarea și controlarea aplicării legislației privind calitatea aerului și, prin urmare, ar trebui să fie implicați pe deplin în procedurile de consultare;

60.  îndeamnă Comisia să actualizeze directivele privind calitatea aerului înconjurător pentru a include dispoziții explicite care să garanteze dreptul cetățenilor la justiție în conformitate cu Convenția de la Aarhus și invită Consiliul să faciliteze punerea în aplicare a acesteia, ceea ce este deosebit de pertinent atunci când Consiliul acționează în calitate de legiuitor;

Alte recomandări

61.  invită Comisia să aibă în vedere reglementarea calității aerului din încăperi în mod independent sau în cadrul legislației privind clădirile sustenabile, pentru a include calitatea aerului din spațiile închise cel puțin pentru proprietățile imobiliare publice și comerciale;

62.  consideră că este esențial să se efectueze o analiză generală a rezultatelor obținute de rețeaua de monitorizare și să se prezinte rapoarte anuale care, fiind în domeniul public, să includă analize ale datelor spațiale și temporale și evaluări ale impactului asupra calității vieții și a ecosistemelor, însoțite de recomandări privind măsurile pentru a combate poluarea aerului cronică sau episodică detectată;

63.  consideră că statele membre ar trebui să urmărească să se asigure că exemplul oferit de orașele care dispun de bune practici în acest domeniu este urmat de alte orașe în general, prin elaborarea și punerea în aplicare a unor planuri de intervenție pentru situații neprevăzute sau în caz de urgență, care să fie activate cât mai curând în cazul în care se estimează sau se produc efectiv concentrații mari de gaze și particule poluante care pun în pericol sănătatea publică;

64.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească condițiile de muncă ale lucrătorilor din transporturi printr-o mai bună protecție a lucrătorilor expuși zilnic la niveluri ridicate de poluare și la vapori toxici, precum și prin investiții în recalificarea, perfecționarea și formarea acestora;

65.  subliniază că inovarea și cercetarea în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse și al tehnologiilor de reducere a emisiilor vor contribui la reducerea emisiilor în toate sectoarele; îndeamnă Comisia să respecte principiul neutralității tehnologice; subliniază necesitatea unor soluții inovatoare, cum ar fi sistemele de filtrare în vehicule și pe stradă, reînnoirea parcului auto și inițiative similare;

66.  încurajează Comisia și statele membre să se asigure că politicile privind calitatea aerului garantează inovarea și competitivitatea în sectoarele conexe, urmărind în același timp realizarea obiectivelor de reducere a poluării la zero;

67.  invită Comisia și statele membre să sprijine în continuare forumurile și să încurajeze consultările cu alte țări ca parte a efortului de a identifica soluții eficiente și de a facilita punerea în aplicare a politicilor europene, naționale și locale care vizează atingerea unor standarde acceptabile în materie de calitate a aerului;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 152, 11.6.2008, p. 1. (2) JO L 23, 26.1.2005, p. 3. (3) JO L 344, 17.12.2016, p. 1. (4) JO L 335, 17.12.2011, p. 86. (5) JO L 158, 30.4.2004, p. 50. (6) JO L 334, 17.12.2010, p. 17. (7) Texte adoptate, P9_TA(2020)0201. (8) JO C 23, 21.1.2021, p. 23. (9) Texte adoptate, P9_TA(2019)0078. (10) JO C 324, 1.10.2020, p. 35. (11) Organizația Mondială a Sănătății „Ambient Air Pollution: A global assessment of exposure and burden of disease”, Organizația Mondială a Sănătății, Geneva, 2016. (12) Raportul nr. 9/2020 al AEM din 23 noiembrie 2020 intitulat „Air Quality in Europe – 2020 report”. (13) Chen, H. et al., „Living near major roads and the incidence of dementia, Parkinson’s disease, and multiple sclerosis: a population based cohort study”, The Lancet, Vol. 389, Nr. 10070, Elsevier Ltd., 2017, pp. 718–726. (14) Guxens, M. et al., „Air Pollution Exposure During Fetal Life, Brain Morphology, and Cognitive Function in School-Age Children”, Biological Psychiatry, Vol. 84, Nr. 4, Elsevier Inc., 2018, pp. 295-303. (15) Lim, C. C. et al., „Association between long-term exposure to ambient air pollution and diabetes mortality”, US Environmental Research, Vol. 165, Elsevier Inc., 2018, pp. 330–336. (16) AEM, Air pollution: how it affects our health, AEM, Copenhaga, 2020, https://www.eea.europa.eu/themes/air/health-impacts-of-air-pollution (17) Studiul Departamentului tematic pentru politici economice, științifice și privind calitatea vieții din ianuarie 2021 intitulat „Air Pollution and COVID-19. Including elements of air pollution in rural areas, indoor air pollution, vulnerability and resilience aspects of our society against respiratory disease, social inequality stemming from air pollution”. (18) Organizația Mondială a Sănătății, Ambient air pollution: A global assessment of exposure and burden of disease, Organizația Mondială a Sănătății, Geneva, 2016. (19) Publicația statistică Eurostat din 7 septembrie 2016 intitulată „Urban Europe – Statistics on cities, towns and suburbs”. (20) Raportul nr. 9/2020 al Agenției Europene de Mediu (AEM) din 23 noiembrie 2020 intitulat „Air Quality in Europe -– 2020 report”. (21) Khomenko, S. et al., „Premature mortality due to air pollution in European cities: a health impact assessment”, The Lancet Planetary Health, Elsevier Inc., 2021. (22) Evaluarea punerii în aplicare la nivel european din 18 ianuarie 2021 a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „EU policy on air quality: implementation of selected EU legislation”, p. 26. (23) Amann, M. et al., Support to the development of the Second Clean Air Outlook – Specific Contract 6 under Framework Contract ENV.C.3/FRA/2017/0012 (Final Report), Comisia Europeană, Bruxelles, 2020. (24) Eurostat, Air pollution statistics – emission inventories, Eurostat, Luxemburg, 2020, www.ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Air_pollution_statistics_-_emission_inventories&oldid=403107 (25) COM(2021)0003. (26) Biroul regional pentru Europa al OMS din Copenhaga, „Air Quality Guidelines for Europe”, European Series, vol. 2, Organizația Mondială a Sănătății, Geneva, 2000. (27) Raportul nr. 9/2020 al Agenției Europene de Mediu (AEM) din 23 noiembrie 2020 intitulat „Air Quality in Europe -– 2020 report”. (28) Evaluarea indicatorilor de către AEM din 23 februarie 2018 intitulată „Emissions of primary PM2.5 and PM10 particulate matter” (29) Vizualizarea datelor de către AEM din 18 iunie 2015 intitulată „Sector share of sulphur oxides emissions”: https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/daviz/sector-share-of-sulphur-oxides-emissions#tab-chart_1 (30) Vizualizarea datelor de către AEM din 18 iunie 2015 intitulată „Sector share of nitrogen oxides emissions”: https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/daviz/sector-share-of-nitrogen-oxides-emissions#tab-chart_1 (31) Raportul AEM din 19 septembrie 2018 intitulat „Mercury in Europe’s environment. A priority for European and global action”. (32) Campling, P. et al., Specific evaluation of emissions from shipping including assessment for the establishment of possible new emission control areas in European Seas, Institutul flamand de cercetare tehnologică NV, Mol, 2013. (33) Cofala, J. et al., The potential for cost-effective air emission reductions from international shipping through designation of further Emission Control Areas in EU waters with focus on the Mediterranean Sea, Institutul internațional pentru analizarea sistemelor aplicate, Laxenburg, 2018. (34) (SWD(2019)0427). (35) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17). (36) Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13). (37) Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1). (38) Regulamentul (UE) 2019/631 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile de CO2 pentru autoturismele noi și pentru vehiculele utilitare ușoare noi și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 443/2009 și (UE) nr. 510/2011 (JO L 111, 25.4.2019, p. 13). (39) Brandt, J., Silver, J. D. și Frohn, L. M., „Assessment of Health-Cost Externalities of Air Pollution at the National using the EVA Model System” (Evaluarea externalităților costurilor de sănătate ale poluării aerului la nivel național, folosind sistemul-model EVA), Raportul științific nr. 3 al CEEH, 2011.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la o nouă strategie UE-Africa – un parteneriat pentru o dezvoltare durabilă și favorabilă incluziunii (2020/2041(INI))

P9_TA(2021)0108 A9-0017/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Summitul ONU privind dezvoltarea durabilă din 25, 26 și 27 septembrie 2015 și documentul final adoptat de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, precum și cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Agenda de acțiune de la Addis Abeba din 2015 privind finanțarea dezvoltării,

–  având în vedere Noul Consens european privind dezvoltarea, intitulat „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”, semnat la 7 iunie 2017,

–  având în vedere Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice („Acordul de la Paris”),

–  având în vedere Agenda 2063 a Uniunii Africane (UA) adoptată la 31 ianuarie 2015 la cea de a 24-a sesiune ordinară a Adunării Șefilor de Stat și de Guvern a Uniunii Africane, care a avut loc la Addis Abeba,

–  având în vedere strategia comună Africa-UE, adoptată la Lisabona la 9 decembrie 2007,

–  având în vedere Declarația de la Abidjan, adoptată în urma celui de al patrulea summit al tineretului Africa-Europa, la 11 octombrie 2017,

–  având în vedere concluziile celui de al cincilea summit Uniunea Africană-Uniunea Europeană desfășurat la Abidjan în perioada 29-30 noiembrie 2017,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018 privind o nouă Alianță Africa-Europa pentru investiții și locuri de muncă sustenabile: să ducem parteneriatul pentru investiții și locuri de muncă la un nivel superior (COM(2018)0643),

–  având în vedere concluziile celor patru grupuri operative pentru economia digitală, energie, transporturi și agricultură înființate în cadrul noii alianțe,

–  având în vedere comunicatul comun al celei de a zecea reuniuni a colegiilor comisarilor Comisiei Europene și ai Comisiei Uniunii Africane din 27 februarie 2020,

–  având în vedere comunicarea comună din 9 martie 2020 a Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Către o strategie cuprinzătoare cu Africa” (JOIN(2020)0004) și concluziile Consiliului pe această temă din 30 iunie 2020,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și Protocolul de la Maputo,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2020-2024,

–  având în vedere Convenția ONU din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

–  având în vedere Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități și Agenda europeană consolidată privind drepturile persoanelor cu dizabilități pentru perioada 2020-2030,

–  având în vedere Strategia Uniunii Africane pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru perioada 2018-2028, adoptată în iulie 2016,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen (GAP II – „Egalitatea de gen și emanciparea femeilor: transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE în perioada 2016-2020”),

–  având în vedere Acordul de instituire a zonei continentale africane de liber schimb (AfCFTA),

–  având în vedere raportul din 2019 al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU privind situația biodiversității mondiale pentru alimentație și agricultură, precum și raportul acesteia din 2016 privind starea pădurilor lumii,

–  având în vedere Raportul de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES) din mai 2019,

–  având în vedere Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030, adoptat de ONU la 18 martie 2015,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitoare la încălzirea globală cu 1,5 °C și la oceane și criosferă într-un climat în schimbare,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european” (COM(2019)0640),

–  având în vedere Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, publicată la 20 mai 2020,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile agricultorilor și ale altor persoane care își desfășoară activitatea în zonele rurale,

–  având în vedere decizia Adunării Generale a ONU de a proclama perioada 2019-2028 ca Deceniu al agriculturii familiale,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 mai 2017 intitulat „Digital4Development: integrarea tehnologiilor și a serviciilor digitale în politica de dezvoltare a UE” (SWD(2017)0157),

–  având în vedere Pactul mondial al ONU privind refugiații, adoptat la 17 decembrie 2018,

–  având în vedere Pactul mondial al ONU pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, adoptat la 19 decembrie 2018,

–  având în vedere Convenția Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate intern în Africa (Convenția de la Kampala),

–  având în vedere Deceniul internațional al persoanelor de origine africană (2015-2024) proclamat de ONU, în special pilonul intitulat „Recunoaștere”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 mai 2013 intitulată „Sporirea autonomiei autorităților locale din țările partenere în vederea consolidării guvernanței și a îmbunătățirii rezultatelor în materie de dezvoltare” (COM(2013)0280),

–  având în vedere Raportul anual pe 2019 al Consiliului Uniunii Europene adresat Consiliului European cu privire la obiectivele UE în materie de ajutor pentru dezvoltare,

–  având în vedere rezoluția sa din 16 noiembrie 2017 referitoare la strategia UE-Africa: stimularea dezvoltării(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2015 referitoare la rolul autorităților locale în cooperarea pentru dezvoltare în țările în curs de dezvoltare(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 noiembrie 2018 referitoare la digitalizarea pentru dezvoltare: reducerea sărăciei prin tehnologie(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protestele antirasiste care au avut loc în urma morții lui George Floyd(4),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 27 martie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI)(5),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile dintre UE și statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (țările ACP), în special cele din 4 octombrie 2016(6), 14 iunie 2018(7) și 28 noiembrie 2019(8),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0017/2021),

A.  întrucât viitorul summit UE-AU ar trebui să dea un nou impuls parteneriatului și să propună o strategie comună cu acțiuni concrete privind provocările și oportunitățile noastre comune, în conformitate cu angajamentele internaționale asumate în temeiul Agendei 2030 și al Acordului de la Paris;

B.  întrucât este esențial ca țările să investească mai mult în colectarea sistematică de date defalcate exacte și comparabile, pentru a afla unde există intersecționalități și care sunt acestea, pentru a stabili modul de a le aborda și pentru a analiza dacă rezultatele acțiunilor întreprinse în cadrul acestei strategii au un impact pozitiv asupra tuturor, inclusiv asupra celor mai defavorizați; întrucât, în conformitate cu ODD 17.18, datele ar trebui defalcate în funcție de venit, gen, vârstă, rasă, etnie, statut din punctul de vedere al migrației, dizabilitate și localizare geografică;

C.  întrucât interesele și prioritățile Africii, exprimate în special în contextul Agendei 2063, trebuie să joace un rol central în redefinirea relațiilor noastre;

D.  întrucât Africa găzduiește cea mai tânără populație din lume și unele dintre cele mai fragile state de pe glob; întrucât, în fiecare lună, aproximativ un milion de africani intră pe piața muncii;

E.  întrucât valoarea adăugată adusă de UE parteneriatului său cu Africa va depinde de capacitatea UE de a combina dialogul intercontinental cu o abordare care ține seama de context, luând în considerare varietatea particularităților locale și regionale, sensibilitățile țărilor partenere și structurile sociale existente, precum și dorința sa de a construi cu Africa o viziune pe termen lung bazată pe valori comune, interese reciproce și un angajament reînnoit față de multilateralism;

F.  întrucât accesul la condiții decente de muncă și de viață la nivel local este esențial pentru atenuarea tendinței de migrație;

G.  întrucât, în 2018, materiile prime au reprezentat 49 % din totalul importurilor UE din Africa; întrucât sectorul extractiv este cel mai important motor al investițiilor străine directe în Africa;

H.  întrucât securitatea, statul de drept și buna guvernare sunt condiții prealabile pentru creșterea economică și investiții; întrucât creșterea economică și investițiile trebuie să fie sustenabile și să meargă mână în mână cu măsuri de combatere a inegalităților prin politici redistributive, consolidarea capitalului uman, echitate, participare politică, sisteme de securitate socială și măsuri de punere în aplicare a ODD;

I.  întrucât pacea și securitatea reprezintă condiții prealabile esențiale pentru realizarea unei dezvoltări durabile pe termen lung și pentru promovarea stabilizării și a unor instituții puternice la nivel local, regional și național, fiind necesare pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și îndeplinirea ODD;

J.  întrucât consolidarea statului este o prioritate în statele africane fragile din punct de vedere politic și cu o administrație ineficientă, ceea ce implică consolidarea capacității lor fiscale;

K.  întrucât 94 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani nu au fost niciodată înregistrați în Africa Subsahariană, 51 de milioane în Africa de Est și de Sud și 43 de milioane în Africa de Vest și Centrală; întrucât dreptul de a fi recunoscut ca persoană în fața legii este un pas esențial în asigurarea protecției pe tot parcursul vieții și o condiție prealabilă pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi; întrucât certificatul de naștere este o dovadă a identității juridice a unei persoane, prevenind riscul de apatridie și permițând purtătorului să solicite protecție împotriva violenței și exploatării;

L.  întrucât egalitatea de gen trebuie să fie o prioritate pentru viitorul parteneriat UE-Africa și, prin urmare, trebuie integrată în întreaga strategie UE-Africa; întrucât femeile și tinerii se confruntă adesea cu obstacole în calea valorificării depline a potențialului lor, astfel cum demonstrează numărul tot mai mare de acte de violență sexuală și de gen, de infecții cu HIV, de sarcini nedorite, de cazuri de abandon școlar, precum și accesul limitat la finanțare și antreprenoriat;

M.  întrucât, în Africa, 390 de milioane de persoane trăiesc în prezent sub pragul sărăciei, pe fondul unei lipse de incluziune care stimulează inegalitățile; întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat vulnerabilitatea Africii în ceea ce privește slaba diversificare economică, nivelurile scăzute de mobilizare a resurselor interne, fluxurile financiare ilicite, dependența ridicată de exportul de materii prime și prețurile volatile ale materiilor prime; întrucât este probabil ca noua criză economică provocată de pandemia de COVID-19 să accentueze inegalitatea și sărăcia, consecințele sale indirecte având deja un impact puternic, în special în ceea ce privește insecuritatea alimentară, pierderea veniturilor, pierderea transferurilor de bani și a mijloacelor de trai, precum și o criză iminentă a datoriilor;

N.  întrucât COVID-19 a scos în evidență lacunele sistemelor de sănătate și alimentare și necesitatea urgentă de a construi sisteme de sănătate și alimentare centrate pe oameni, universale și reziliente, bazate pe drepturile omului; întrucât astfel de crize s-ar putea multiplica în deceniile următoare ca urmare a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității; întrucât pandemia amenință să stopeze sau chiar să inverseze progresele înregistrate cu privire la trei epidemii majore existente, și anume HIV, tuberculoza și malaria, care necesită adoptarea unor abordări integrate inovatoare, implicând, în același timp, comunitățile afectate și capacitând societatea civilă, pentru a ajunge la cei care au nevoie de servicii de salvare a vieții;

O.  întrucât contactele dintre cele două continente ar trebui încurajate la toate nivelurile și între toate sectoarele societății;

P.  întrucât Consiliul pentru pace și securitate al UA a calificat schimbările climatice drept o amenințare majoră la adresa securității în 2019;

Q.  întrucât continentul african este afectat în mod deosebit de efectele negative ale schimbărilor climatice și de diferitele surse de poluare a aerului, a solului și a apei; întrucât Africa are nevoie de investiții în adaptarea la criza climatică, în timp ce comunicarea comună din 9 martie 2020 se axează pe atenuarea schimbărilor climatice; întrucât o alianță de succes între Africa și Europa pentru climă ar putea deveni o nouă forță motrice în diplomația globală în domeniul climei;

R.  întrucât, la 20 decembrie 2017, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care a declarat perioada 2019-2028 ca Deceniu al agriculturii familiale;

S.  întrucât Africa Subsahariană are cele mai scăzute rate de acces la energie din lume; întrucât doar aproximativ jumătate din populație beneficiază de energie electrică, iar doar o treime are acces la gătitul curat; întrucât aproximativ 600 de milioane de persoane nu dispun de energie electrică și 890 de milioane gătesc cu combustibili tradiționali;

T.  întrucât finanțarea privată este, de asemenea, esențială pentru furnizarea de opțiuni descentralizate în domeniul energiei din surse regenerabile; întrucât investițiile private, energiile regenerabile descentralizate și modelele de afaceri adaptate pentru credite de consum (de exemplu, prin intermediul plății în funcție de utilizare și al banilor mobili) au potențialul de a asigura accesul la energie în zone vaste ale Africii și, în special, în Africa Subsahariană, unde ratele de acces la energie sunt cele mai scăzute din lume;

U.  întrucât protejarea, conservarea și aprecierea patrimoniului cultural și sectoarelor culturale și creative pot să stimuleze crearea de locuri de muncă, să capaciteze tinerii și femeile și să contribuie la o societate rezilientă și tolerantă, care respectă diferențele culturale și reduce inegalitățile prin crearea de punți între diferite comunități,

Către o strategie reclădită cu Africa

1.  salută comunicarea comună din 9 martie 2020 și consideră că aceasta reprezintă un pas către un parteneriat cu adevărat geopolitic; subliniază că Europa și Africa se află într-o imediată apropiere geografică, având legături puternice, istorice, culturale și socioeconomice, care sunt consolidate de numărul crescând de provocări și interese strategice comune; evidențiază că UE și statele sale membre constituie cel mai mare partener al Africii sub toate aspectele în ceea ce privește comerțul, investițiile, asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), asistența umanitară și securitatea;

2.  reamintește că Africa găzduiește peste un miliard de persoane și, potrivit estimărilor, peste jumătate din creșterea populației mondiale până în 2050 urmează să se producă în Africa, în același timp șase din cele zece economii cu cea mai rapidă creștere din lume fiind africane; subliniază că relațiile UE cu Africa sunt extrem de importante pentru viitorul ambelor continente și că nivelurile de prosperitate ale celor două continente sunt strâns legate între ele; subliniază că dezvoltarea umană, realizarea ODD și eradicarea sărăciei trebuie să rămână elementul central al relațiilor UE-Africa;

3.  își reiterează apelul pentru un adevărat parteneriat „continent-continent” între Uniunea Europeană și Uniunea Africană; reliefează că viitorul summit UE-UA care urmează să aibă loc în 2021 ar trebui să pună bazele unui parteneriat strategic, reciproc avantajos și orientat spre rezultate, care să reflecte interesele ambelor părți și să consolideze legăturile dintre cele două continente;

4.  solicită realizarea unui parteneriat veritabil între egali, bazat pe dreptul internațional și pe convenții, acorduri și standarde internaționale, și îndeamnă ambele părți să depășească relația donator-beneficiar; subliniază importanța de a stabili legături cu partenerii noștri africani, inclusiv cu societatea civilă africană și cu diaspora africană, precum și de a defini clar foaia de parcurs pentru parteneriat și responsabilitățile fiecărei părți, pe baza unei evaluări clare a punerii în aplicare a acordurilor comune anterioare;

5.  constată că potențialul Africii atrage o creștere a interesului multor jucători de pe scena mondială și își exprimă îngrijorarea că, în multe domenii, Africa a devenit o nouă arenă de competiție între marile puteri; subliniază că UE se numără printre primii care sprijină continentul african, în timp ce politicile distructive utilizate de alți actori sunt în detrimentul națiunilor africane, ceea ce are, de asemenea, efecte negative asupra UE; subliniază că la baza relațiilor politice și economice ale UE cu țările terțe stau promovarea drepturilor fundamentale, sprijinirea instituțiilor democratice și susținerea răspunderii democratice; consideră că țări terțe, cum ar fi China, urmăresc alte obiective, care ne preocupă uneori; subliniază că obiectivul nostru este consolidarea rezilienței și a independenței partenerilor noștri africani; își exprimă, așadar, regretul că acțiunile altor actori, în special China și Rusia, promovează interesele geopolitice ale acestora și se concentrează pe un unilateralism tot mai accentuat și evidențiază că propriile lor avantaje aduc atingere suveranității țărilor africane și securității europene; solicită UE să se coordoneze cu fiecare țară care este cu adevărat interesată de o dezvoltare prosperă și pozitivă pe termen lung a continentului african, pe baza respectării depline a drepturilor omului, a libertății și responsabilității mass-mediei, a unei guvernări transparente și reactive și a combaterii corupției, care reprezintă elemente vitale pentru asigurarea unui mediu politic, social și economic stabil și incluziv în Africa; invită UE să dezvolte un răspuns strategic și pe termen lung la inițiativa chineză „O centură, un drum”, care să fie ghidat de valorile noastre comune, precum și de prioritățile și nevoile articulate de vecinii noștri africani; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să devină o sursă de stabilitate și fiabilitate în regiune; consideră că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol geopolitic mai important în Africa și să stabilească relații în beneficiul tuturor;

6.  consideră că ar trebui să se consolideze rolul țărilor nord-africane în cadrul parteneriatului și să fie promovată cooperarea trilaterală pentru a da un nou impuls cooperării Nord-Sud și Sud-Sud și pentru a îmbunătăți coerența abordării continentale;

7.  solicită ca acest parteneriat să reflecte noile priorități ale țărilor africane rezultate în urma pandemiei de COVID-19; sprijină răspunsul UE la criză prin abordarea „Echipa Europa” și îl consideră un semn primar și real al solidarității globale și al valorilor europene;

8.  subliniază că efectele negative ale crizei provocate de coronavirus trebuie să determine ambele continente să se angajeze într-un parteneriat care ține seama pe deplin de consecințele crizei și pregătește terenul pentru o redresare sustenabilă și incluzivă, axată pe dezvoltarea umană, în special pe educație și pe sisteme de sănătate mai robuste pentru a preveni, a detecta și a reacționa la pandemiile nou apărute și pentru a accelera răspunsul la pandemiile existente, precum și pe egalitatea de gen, creșterea sustenabilă, tranzițiile mai rapide, inclusiv tranziția verde și cea digitală, precum și pe buna guvernare;

9.  reamintește angajamentul comunității internaționale față de realizarea celor 17 ODD, respectând în același timp principiile Agendei 2030; consideră că parteneriatul Africa-UE va influența decisiv îndeplinirea acestui angajament și ar trebui să se bazeze pe o abordare strategică și transversală care încorporează toate ODD și recunoaște interconexiunile acestora;

10.  reamintește că UA și UE au împreună ponderea politică a 81 de țări și reliefează importanța parteneriatului în cadrul sistemului multilateral; invită ambele părți să își intensifice cooperarea în forumurile multilaterale și solicită o coordonare strânsă, incluzivă și sistematică înainte de orice eveniment major legat de guvernanța mondială;

11.  reamintește rolul important jucat de Uniunea Africană și de statele africane în cadrul organizațiilor multilaterale, în special al Organizației Națiunilor Unite, în care statele africane reprezintă 28 % din membri; subliniază că obiectivul UE de a consolida ordinea internațională bazată pe norme și sistemul multilateral implică promovarea unei mai mari echități și a unei reprezentări egale pentru Africa în organismele de guvernanță mondiale; invită, în special, UE să sprijine solicitarea Africii de a extinde Consiliul de Securitate al ONU pentru a include reprezentarea permanentă a continentului;

12.  subliniază că influența UE provine din regiunile sale ultraperiferice, atât din Oceanul Atlantic, cât și din Oceanul Indian, și că regiunile sale ultraperiferice sunt legate din punct de vedere istoric, economic și cultural de mai multe țări africane; solicită o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice în mediul lor regional, precum și o cooperare sporită cu țările africane în legătură cu chestiuni comune, în special în ceea ce privește mediul și migrația;

13.  evidențiază necesitatea de a valorifica lecțiile învățate din Strategia comună Africa-UE și de a se asigura că noua strategie comună este pe deplin coerentă și complementară cu „pilonul african” al viitorului Acord post-Cotonou și cu alte politici existente ale UE, astfel încât politica de dezvoltare a UE să devină mai coerentă; reamintește necesitatea de a se asigura că parteneriatul „continent-continent” este pus în aplicare în concordanță cu contextele locale, naționale și regionale și cu nevoile specifice;

14.  este de părere că un parteneriat global „continent-continent” ar trebui să permită, de asemenea, continuarea regionalizării; reiterează sprijinul continuu al UE pentru integrarea regională (într-un context în care pandemia de COVID-19 a evidențiat vulnerabilitatea lanțului global de aprovizionare) și pentru organizațiile regionale din Africa; susține opinia potrivit căreia UE trebuie să mențină abordări flexibile pentru fiecare țară în parte și subregionale, care să îi adapteze implicarea și sprijinul pentru nevoile și circumstanțele specifice ale fiecărei țări din cele cinci regiuni ale Africii; solicită o actualizare a diferitelor politici regionale ale UE față de subregiunile africane; regretă că la 25 de ani de la inițierea așa-numitului Proces de la Barcelona, construcția spațiului de prosperitate împărtășită, de stabilitate și de libertate cu țările mediteraneene din vecinătatea sudică este încă departe de a fi finalizată;

15.  subliniază importanța UA în ceea ce privește integrarea continentului african, în special în ceea ce privește necesitatea de a stimula comerțul intraafrican; subliniază că această integrare ar trebui să fie clar definită și să se bazeze pe nevoile societăților africane; reamintește că un parteneriat puternic necesită nu numai o UE puternică, ci și o Uniune Africană puternică; solicită UE să sprijine eforturile de integrare la nivel regional și continental, precum și instituționalizarea și consolidarea Uniunii Africane, reducând dependența sa de finanțarea externă, îmbunătățind structura sa de guvernanță, realizând un schimb de bune practici și furnizând asistență tehnică și financiară; salută propunerea pentru un program panafrican în contextul noului Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), care să vizeze abordarea provocărilor cu care se confruntă continentul african în ansamblul său;

16.  salută călduros faptul că Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a declarat că va face din relațiile cu Africa un element central al mandatului său; salută vizitele recente ale liderilor instituțiilor UE la Addis Abeba; solicită ca aceste contacte să fie consolidate și să devină mai regulate la cel mai înalt nivel politic; consideră că discursurile comune periodice ale liderilor Uniunii Africane și ai Uniunii Europene ar îmbunătăți vizibilitatea parteneriatului nostru și informarea publicului cu privire la acesta în mass-media noastră națională și ar demonstra importanța acordată parteneriatului în agendele politice ale ambelor continente; consideră că aceste discursuri ar trebui să permită obținerea de feedback cu privire la punerea în aplicare a parteneriatului, includerea părților interesate în proces, progrese către ODD și discutarea temelor majore comune ambelor continente;

17.  subliniază necesitatea de a implica societatea civilă africană și europeană, inclusiv ONG-urile, autoritățile locale, sectorul privat, diaspora, parlamentarii din ambele regiuni, tinerii, minoritățile și comunitățile religioase, în definirea și evaluarea strategiilor noi și existente pentru a crea un parteneriat axat pe oameni, care să îi includă pe toți și să le fie accesibil tuturor;

18.  evidențiază că eforturile UE de a implica societatea civilă trebuie să se desfășoare într-un mod transparent, oferind oportunități, resurse financiare și cadrul necesar pentru a permite participarea reprezentanților societății civile la toate nivelurile, inclusiv a actorilor locali și de la nivelul de bază; subliniază că, pentru a crea un parteneriat axat pe oameni, este esențial nu numai un astfel de angajament al societății civile, ci și angajamentul UE de a combate toate formele de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora, în interiorul și în afara granițelor sale;

19.  solicită monitorizarea sistematică, transparentă și bazată pe dovezi de către toate părțile interesate, inclusiv societatea civilă și comunitățile din Europa și Africa, autoritățile locale și parlamentele naționale, a punerii în aplicare a strategiei și a respectării principiilor coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și coerenței politicilor în favoarea dezvoltării durabile;

20.  reliefează importanța diplomației parlamentare și consideră că adunările parlamentare precum Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE și Parlamentul Panafrican joacă un rol fundamental în consolidarea dialogului politic dintre UE și Africa; subliniază rolul Parlamentului European în monitorizarea și supravegherea aplicării efective a parteneriatului; reamintește numeroasele reuniuni și misiuni parlamentare desfășurate de Parlament și solicită consolidarea dimensiunii parlamentare a relațiilor UE-UA prin misiuni periodice pentru a permite principalelor comisii ale Parlamentului să se întâlnească și să facă schimb de opinii cu omologii lor africani;

21.  consideră că rolul diasporei este fundamental în construirea de punți și în promovarea înțelegerii reciproce între cele două continente prin transferul de cunoștințe, investiții și transferuri de fonduri și că UE ar trebui să permită implicarea diasporei în procesul de elaborare a politicilor prin promovarea unor structuri care să asigure implicarea grupurilor din diaspora în afacerile sociale și politice; invită Comisia să analizeze cele mai bune modalități de colaborare cu diaspora ca parte a strategiei cuprinzătoare cu Africa, inclusiv valorificând sinergiile dintre instrumentele de finanțare internă și externă atunci când abordează provocări comune;

22.  reamintește că sumele transferate de diaspora sunt esențiale pentru economiile locale; avertizează că, potrivit Băncii Mondiale, se preconizează că fluxurile de transferuri de fonduri către Africa vor scădea cu aproximativ 20 % în 2020 ca urmare a crizei provocate de pandemia de COVID-19, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, unde reprezintă o sursă vitală de venit pentru gospodăriile sărace; invită, prin urmare, UE și țările africane să depună eforturi în vederea reducerii costurilor de transfer de fonduri la mai puțin de 3 % până în 2030, în conformitate cu ODD 10.c;

23.  reamintește că succesul parteneriatului va depinde de pachetele financiare alocate; cere un efort masiv de sprijin pentru Africa în cadrul viitorului IVCDCI, subliniind, totodată, că UE continuă să fie cel mai mare donator pentru Africa; regretă că multe state membre nu au reușit să atingă obiectivul de a aloca 0,7 % din venitul lor național brut pentru AOD și că unele chiar și-au diminuat contribuțiile la ajutorul pentru dezvoltare;

24.  evidențiază că, pentru ca relațiile UE-Africa să depășească dinamica donator-beneficiar și pentru ca țările africane să fie capacitate să obțină rezultate în materie de dezvoltare durabilă, cadrul reînnoit de parteneriat trebuie să prevadă acțiuni concrete care să sprijine mobilizarea sporită a resurselor interne în țările africane, cum ar fi sprijinirea luptei împotriva corupției și dezvoltarea unor sisteme fiscale echitabile și eficiente, precum și combaterea evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale;

25.  solicită să se pună la dispoziție mai multe resurse pentru cooperarea pentru dezvoltare în cadrul bugetului UE, finanțate din noi resurse proprii, inclusiv o taxă pe tranzacțiile financiare;

26.  reamintește că, conform principiului asumării responsabilității de către țări, programele și politicile de dezvoltare pot fi realizate cu succes doar dacă sunt conduse de țările în curs de dezvoltare și dacă sunt adaptate la situațiile și nevoile fiecărei țări; subliniază necesitatea de a colabora cu societatea civilă și comunitățile locale în acest sens, pentru a garanta că sunt luate în considerare nevoile și vulnerabilitățile populației;

27.  solicită dezvoltarea unui mecanism de monitorizare, precum și o responsabilitate și o transparență depline în ceea ce privește finanțarea din partea UE;

28.  insistă ca ajutorul UE să nu prelungească conflictele sau să nu faciliteze comportamentul prădător al regimurilor autocratice, care stă la baza multor probleme socioeconomice și conflicte politice din Africa; subliniază că urmărirea unor interese comune și cooperarea trebuie să fie în concordanță cu dreptul internațional, cu valorile fundamentale ale UE și cu obiectivele de sprijinire a democrației, a bunei guvernări și a drepturilor omului;

29.  invită instituțiile UE și statele membre să fie un actor mai coerent și mai unificat în relațiile lor cu continentul african și să își coordoneze în mod obligatoriu politicile, concentrându-și eforturile asupra creării de cadre pentru oportunități economice și locuri de muncă;

30.  consideră că parteneriatul ar trebui să implice toate cele 27 de țări ale UE și toate cele 55 de țări ale UA; cere implicarea deplină a tuturor statelor membre ale UE pentru a crește vizibilitatea și a promova valoarea parteneriatului în rândul europenilor și al țărilor partenere, permițând astfel o mai bună comunicare a acțiunilor și ambițiilor comune;

Parteneri pentru dezvoltarea umană și economică

31.  îndeamnă să se plaseze dezvoltarea umană în centrul strategiei pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă, acordând prioritate eliminării sărăciei, inegalităților și discriminării, precum și garantării democrației, statului de drept, bunei guvernanțe și drepturilor omului pentru toți, concentrându-se în mod special pe populațiile cele mai marginalizate și mai vulnerabile; subliniază că ar trebui să se acorde prioritate și accesului la servicii sociale de bază, precum alimentele, apa și salubritatea, la sisteme de sănătate de calitate, la educație de calitate, la protecție socială și la conservarea mediului;

32.  consideră că este esențial să se garanteze condiții de muncă decente, să se consolideze drepturile sociale, să se îmbunătățească dialogul social și dialogul lucrătorilor, să se elimine munca copiilor și munca forțată și să se îmbunătățească condițiile de sănătate și siguranță la locul de muncă;

33.  subliniază cu fermitate rolul important al instituțiilor, autorităților și infrastructurii publice funcționale și consideră că absența acestora poate fi un obstacol semnificativ în calea dezvoltării, a progresului și a păcii; subliniază că securitatea, stabilitatea și, în cele din urmă, prosperitatea și dezvoltarea durabilă vor fi realizate în regiunile în cauză numai dacă se urmărește o strategie atotcuprinzătoare; subliniază importanța reformelor democratice, a bunei guvernanțe și a construcției statale pentru dezvoltarea durabilă; subliniază că promovarea statului de drept, combaterea corupției și sprijinirea accesului la justiție ar contribui în mod semnificativ la realizarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor pe ambele continente;

34.  subliniază că, în timp ce o serie de țări continuă să lupte cu corupția și cu lipsa bunei guvernanțe și a libertăților sociale și politice, multe țări au început tranziția către reformă și democrație; reamintește că țările în tranziție sunt deosebit de vulnerabile și că acestea ar trebui să poată conta pe UE atunci când solicită sprijin; solicită, astfel, ca aceste țări să primească sprijin și asistență bine coordonate în efortul de a clădi state și societăți mai reziliente, pentru a menține și a sprijini aspirațiile la schimbări pozitive exprimate de popoarele lor; sugerează ca Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să constituie grupuri de contact ad hoc speciale pentru a raționaliza și mobiliza un sprijin vast al UE pentru fiecare țară în tranziție; consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a promova sistemele politice pluripartidiste și o guvernanță democratică responsabilă în Africa, în special în statele fragile, constituind grupuri de lucru formate din cetățeni și membri ai guvernului și facilitând controlul parlamentar, inclusiv prin utilizarea unor platforme tehnologice pentru a aduna contribuțiile cetățenilor privind problemele politice și pentru a promova bunele practici prin schimburi inter pares, cu scopul de a crește responsabilizarea și capacitatea de răspuns ale guvernului, aspecte fundamentale pentru o dezvoltare durabilă, pentru a aborda provocările globale și pentru a reduce riscul de creștere a instabilității;

35.  subliniază importanța sprijinirii unor alegeri libere, corecte și competitive și a unor procese electorale credibile; sprijină coordonarea dintre UE și UA cu privire la misiunile de observare a alegerilor și asistența acordată pentru a îmbunătăți capacitatea UA de a desfășura misiunile de observare a alegerilor pe termen lung, în conformitate cu standardele internaționale, cât și prin cooperare bilaterală cu țările respective și cu societățile civile ale acestora, cu scopul de a asigura alegeri favorabile incluziunii, transparente și credibile în Africa; subliniază, prin urmare, numeroasele misiuni de observare a alegerilor (MOA) efectuate de UE, care beneficiază de un sprijin puternic din partea Parlamentului European; încurajează UE, ONG-urile europene, partidele politice și societatea civilă să coopereze strâns cu omologii africani, inclusiv cu funcționarii publici, pentru a stabili un dialog politic substanțial prin elaborarea unor politici bazate pe tematici, pentru a promova practici solide de guvernanță democratică, pentru a spori reprezentarea și includerea populațiilor marginalizate și pentru a promova participarea semnificativă a societății civile și a cetățenilor la viața publică la toate nivelurile;

36.  apreciază eforturile de consolidare a mecanismelor și reglementărilor de protecție a drepturilor omului deținute de Africa, cum ar fi Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor și protocoalele la aceasta, Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța, Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor și Curtea Africană a Drepturilor Omului și ale Popoarelor; apreciază faptul că astfel de mecanisme și reglementări continuă să ajute partenerii africani în adaptarea propriilor instrumente și mecanisme pentru drepturile omului la principiile, legile și standardele recunoscute la nivel internațional;

37.  reamintește importanța rolului Curții penale internaționale (CPI) în combaterea impunității și în respectarea valorilor păcii, securității, egalității, echității, justiției și compensării; solicită statelor UE și africane să sprijine în continuare Statutul de la Roma și CPI; invită toate statele africane care nu au semnat și ratificat încă Statutul de la Roma să facă acest lucru;

38.  subliniază importanța de a acorda o considerație primordială interesului superior al copilului și de a promova dreptul la o copilărie pașnică și la bunăstare pentru toți copiii; solicită să se acorde urgent atenție situației dificile și marginalizate a copiilor, în special în Africa Subsahariană și în mai multe alte zone de conflict sau de sărăcie extremă, deoarece aceștia sunt de prea multe ori privați de drepturile fundamentale, cum ar fi accesul la educație, la asistență medicală de bază și, în general, dreptul la copilărie; solicită, prin urmare, să se pună în aplicare pe deplin Convenția cu privire la drepturile copilului;

39.  subliniază că populația africană s-a dublat în ultimii 30 de ani și că se preconizează că această creștere demografică puternică va continua în următoarele decenii; subliniază, prin urmare, importanța de a elabora o strategie comună UA-UE care să plaseze copiii și tinerii în centrul parteneriatului și care să țină cont de concluziile Summitului tineretului din 2017;

40.  subliniază că cea mai bună modalitate de a capacita tinerii constă în a dezvolta și promova oportunități prin care aceștia să poată avansa, în special prin oportunități de angajare și de antreprenoriat, precum și oportunități de a participa la procesele democratice și la procesul decizional; consideră că această strategie ar trebui să consolideze posibilitățile de schimb de tineri și, în special, de voluntariat, acordând prioritate celor 17 ODD în cadrul contactelor și proiectelor propuse;

41.  invită instituțiile Uniunii Europene și ale Uniunii Africane să creeze oportunități de stagii pentru tinerii europeni în țările Uniunii Africane și pentru tinerii africani în Uniunea Europeană, pentru a-i forma în legătură cu procesele de integrare respective;

42.  solicită UE să promoveze accesul universal al tuturor tinerilor, în întreaga lor diversitate, inclusiv al adolescentelor și fetelor cu dizabilități, la servicii de sănătate destinate tinerilor, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și legate de HIV, care să fie echitabile, accesibile, abordabile financiar și bazate pe nevoi, inclusiv în situații de conflict și într-un context umanitar;

43.  subliniază că unele țări africane nu dispun de registre de stare civilă fiabile și că, prin urmare, mulți dintre cetățenii lor nu există oficial în fața legii și sunt deci privați de drepturile lor civice, nefiind în măsură să participe la procesele democratice și să voteze; subliniază că din această cauză nu există statistici demografice fiabile și pertinente;

44.  subliniază importanța investițiilor în inițiative concrete ale UE menite să consolideze sistemele naționale de stare civilă din Africa, să asigure accesibilitatea și confidențialitatea acestor servicii și să sprijine guvernele africane să investească în soluții tehnologice sigure și inovatoare pentru a facilita înregistrarea nașterilor în conformitate cu ODD 16.9;

45.  este de părere că egalitatea de gen și emanciparea femeilor și fetelor trebuie integrate și abordate cu prioritate în toate dimensiunile parteneriatului; invită, prin urmare, omologii săi să promoveze în mod activ rolul și contribuția femeilor în cadrul economiei și societății, recunoscând drepturile lor civile și juridice, inclusiv dreptul la proprietate și dreptul de a participa în diferite sectoare economice și politice; salută reprezentarea politică tot mai mare a femeilor în unele țări africane; observă totuși că femeile rămân slab reprezentate în multe alte țări de pe continentul african; subliniază că respectarea și realizarea deplină a drepturilor femeilor sunt fundamentele unei societăți democratice; consideră, prin urmare, că aceste drepturi și obiective fundamentale trebuie realizate pentru a construi o societate cu adevărat democratică;

46.  solicită ca Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III (GAP III), lansat recent, să își intensifice eforturile, în special pentru a pune capăt violenței bazate pe gen, mutilării genitale feminine și căsătoriilor forțate; invită Comisia să asigure sinergii între parteneriatul UE-Africa și GAP III pentru a obține egalitatea de gen; solicită ca parteneriatul UE-Africa să pună accentul pe participarea femeilor la procesele decizionale; solicită elaborarea unei foi de parcurs comune privind obiectivele care trebuie atinse în ceea ce privește drepturile femeilor;

47.  subliniază că o educație cuprinzătoare în materie de sexualitate, în special, este esențială pentru a îmbunătăți egalitatea de gen, pentru a transforma normele de gen dăunătoare și pentru a preveni violența sexuală, violența bazată pe gen și violența domestică, precum și sarcinile nedorite și infecțiile cu HIV;

48.  subliniază faptul că accesul la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și respectarea acestora reprezintă o componentă esențială a parteneriatului UE-Africa; remarcă faptul că trebuie abordate de urgență consecințele crizei coronavirusului, care ar putea limita și mai mult accesul la serviciile și educația în materie de sănătate sexuală și reproductivă și au intensificat discriminarea și violența împotriva femeilor și fetelor; invită Comisia să acorde prioritate sănătății sexuale și reproductive și drepturilor aferente în cadrul noului parteneriat UE-Africa și să se angajeze să promoveze, să protejeze și să se asigure că se respectă dreptul fiecărei persoane de a avea control deplin asupra chestiunilor legate de sexualitatea sa și de sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente și de a decide în mod liber și responsabil cu privire la acestea, fără discriminare, coerciție și violență;

49.  constată că persoanele cu dizabilități continuă să fie victimele unor forme multiple de discriminare; solicită integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în Africa în întreaga strategie și în toate instrumentele financiare mobilizate și solicită participarea activă a acestora în societate și implicarea sistematică în pregătirea și punerea în aplicare a strategiilor care vizează promovarea incluziunii lor, în special în ceea ce privește educația, antreprenoriatul și transformarea digitală; consideră că o astfel de integrare poate fi realizată numai prin implicarea semnificativă a organizațiilor societății civile, inclusiv a organizațiilor persoanelor cu dizabilități;

50.  este preocupat de persistența violenței și a discriminării împotriva persoanelor LGBTI, în special în ceea ce privește accesul la asistență medicală, și solicită celor două continente să își intensifice eforturile pentru a le proteja drepturile;

51.  reamintește rolul esențial al societății civile, inclusiv al ONG-urilor locale, și al libertății de exprimare pentru a asigura buna funcționare a democrațiilor; reamintește necesitatea de a recunoaște și promova multiplele roluri și contribuții ale organizațiilor societății civile; invită cele două continente să garanteze un cadru care să permită organizațiilor societății civile să participe la elaborarea și evaluarea politicilor la diferite niveluri de decizie;

52.  subliniază importanța unui sector de presă și mass-media liber și vibrant și reamintește că acesta este vital pentru a asigura un public bine informat, care își poate defini propriile priorități și pentru a crește și mai mult reziliența împotriva știrilor false; încurajează statele africane să depună în continuare eforturi în domeniul libertății mass-mediei și al sprijinului acordat jurnaliștilor și subliniază rolul important al unei prese libere în combaterea corupției și supravegherea și responsabilizarea autorităților publice;

53.  reamintește că sănătatea este o condiție necesară pentru dezvoltarea umană și că dreptul la sănătate este un drept fundamental; subliniază că ar trebui abordată pe deplin natura multidimensională a sănătății; subliniază importanța unui mediu sigur pentru protejarea sănătății umane și faptul că abordarea de tip „O singură sănătate” ar trebui integrată în viitorul parteneriat;

54.  insistă asupra necesității de a construi un parteneriat autentic în domeniul sănătății, care să vizeze consolidarea sistemelor de sănătate prin valorificarea rolului comunităților; subliniază că dezvoltarea capacităților țărilor trebuie să stea la baza promovării unui acces universal la asistență medicală adecvată, accesibilă și la prețuri rezonabile pentru toți, îmbunătățind furnizarea publică de servicii de sănătate;

55.  subliniază, de asemenea, că acest parteneriat ar trebui să se axeze pe cercetarea și dezvoltarea la nivel mondial în domeniul sănătății și pe intensificarea colaborării UE-Africa în materie de cercetare și inovare în domeniul sănătății, stimulând astfel în comun capacitățile africane și europene de producție locală de produse și echipamente medicale, precum și de medicamente; îndeamnă UE, în acest scop, să sprijine țările africane, în special țările cel mai puțin dezvoltate, în punerea în aplicare efectivă a mecanismelor de flexibilitate pentru protecția sănătății publice prevăzute în Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), precum licențele obligatorii și importurile paralele; încurajează crearea unor rețele între comunitățile științifice africane și europene și schimburile de expertiză și experiență și subliniază necesitatea de a combate fenomenul medicamentelor contrafăcute;

56.  evidențiază faptul că accesul la apă, salubrizare și servicii de igienă este o condiție prealabilă esențială pentru orice acțiune care vizează îmbunătățirea sănătății publice și combaterea transmiterii bolilor și ar trebui să constituie un element esențial al cooperării UE-Africa; insistă asupra necesității de a intensifica eforturile în domeniul gestionării și guvernanței apei, al construirii de infrastructuri, al promovării igienei și al educației privind igiena; solicită să se facă îmbunătățiri specifice ale accesului la aceste servicii, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile și pentru cele care suferă de discriminare;

57.  subliniază beneficiile pentru sănătate ale menținerii vaccinării de rutină a copiilor și solicită o mai mare consolidare a programelor de vaccinare; subliniază că criza provocată de coronavirus a evidențiat necesitatea de a garanta accesul la vaccinuri și tratamente și invită cele două continente să coopereze îndeaproape pentru a se asigura că toată lumea beneficiază de acestea;

58.  este preocupat de faptul că apar din ce în ce mai multe crize interconectate, fie ele sanitare, alimentare, de mediu sau de securitate, și se preconizează că acestea se vor agrava odată cu schimbările climatice și declinul biodiversității și atrage atenția, prin urmare, asupra importanței de a consolida global, în viitoarea strategie și în strategia combinată pentru a răspunde pe viitor la pandemiile globale, reziliența oamenilor și a ecosistemelor, precum și capacitățile de prevenire, pregătire, supraveghere, gestionare și răspuns intersectoriale în situații de criză; solicită o reflecție mai profundă asupra modelelor de protecție socială, venitului universal și formalizării economiei informale și subliniază importanța promovării muncii decente și a dialogului social; încurajează sprijinirea accesului la educație, formare și locuri de muncă în situații de fragilitate, de criză și de crize prelungite, ca factori-cheie pentru stabilitate și garantarea mijloacelor de subzistență;

59.  reamintește că educația favorabilă incluziunii, accesibilă și de calitate este un drept fundamental și o condiție prealabilă pentru protecția copilului și, în special, emanciparea fetelor, inclusiv în situațiile de urgență;

60.  reamintește că Africa are una dintre cele mai mari populații tinere din lume, ceea ce reprezintă o provocare uriașă în ceea ce privește educația, dar, în același timp, un avantaj pentru dezvoltarea viitoare a continentului; reamintește importanța educației pentru a pregăti cetățenii să își asume rolul pe care îl joacă în societate, pentru a stimula creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă; subliniază că analfabetismul și lipsa unei educații de calitate și a unor profesioniști cu formare corespunzătoare reprezintă o barieră în calea dezvoltării durabile; subliniază că educația pentru toți este o chestiune orizontală și holistică, care afectează fiecare dimensiune a ODD; insistă asupra importanței obiectivului nr. 4.1 din ODD, care vizează un ciclu de învățământ primar și secundar complet și de calitate, de o durată de 12 ani și gratuit pentru toți;

61.  consideră că educația ar trebui să fie o prioritate a ajutorului pentru dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, și un pilon esențial al parteneriatului Africa-UE; solicită ca noul parteneriat să acorde prioritate formării cadrelor didactice și consolidării structurilor educaționale, în special în țările fragile și afectate de conflicte; solicită să se ia măsuri pentru a combate abandonul școlar timpuriu, în special în zonele rurale, mai ales prin garantarea serviciilor de cantină școlară și de igienă adecvate; solicită promovarea formării profesionale; invită statele să investească masiv în infrastructură și în digitalizare pentru a permite unui număr cât mai mare de copii din zonele rurale și urbane să se poată integra în sistemul școlar;

62.  subliniază necesitatea de a aborda barierele cu care se confruntă fetele în ceea ce privește accesul lor la educație și formare de calitate, sigure și favorabile incluziunii la toate nivelurile și în toate contextele, inclusiv în situații de conflict și în context umanitar; subliniază că o educație „favorabilă incluziunii” înseamnă că se garantează respectarea dreptului tuturor copiilor la un acces egal la educație, indiferent de gen, statut socioeconomic, origine culturală și religie, cu un accent deosebit pe comunitățile marginalizate și pe copiii cu dizabilități;

63.  subliniază necesitatea unor legături mai strânse între educație, dezvoltarea competențelor și ocuparea forței de muncă, pentru a permite participarea deplină a tinerilor pe piața muncii, în special prin integrarea competențelor digitale și verzi în programele școlare; subliniază că educația și formarea tehnică și profesională de calitate joacă un rol esențial în ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și ar trebui încurajate; invită să se susțină dialogul cu sectorul privat pentru a încuraja alinierea formării la nevoile pieței forței de muncă;

64.  invită să se creeze rețele între universitățile africane și europene și să se accelereze schimbul de cunoștințe; solicită o mai mare mobilitate nord-sud și sud-nord în domeniul formării profesionale, al burselor de studii și al programelor de schimburi academice între tinerii din Africa și UE, de exemplu, prin intermediul programelor Erasmus și Erasmus pentru tinerii antreprenori, menite să ajute noii antreprenori să dobândească competențele relevante pentru gestionarea unei afaceri;

65.  regretă faptul că comunicarea Comisiei neglijează dimensiunea politicii culturale externe și potențialul promițător al unei colaborări culturale europene-africane aprofundate; reamintește importanța dialogului cultural dintre Europa și Africa și consideră că relațiile culturale și dialogul intercultural pot contribui la consolidarea încrederii și la promovarea unui sentiment comun de apartenență la un parteneriat; solicită o coordonare între reprezentanțele diplomatice și consulare ale statelor membre, delegațiile UE și părțile interesate de la nivel european și local, precum și cu rețeaua de institute culturale naționale din UE în scopul punerii în aplicare în țările terțe a proiectelor și a acțiunilor comune bazate pe principiile relațiilor culturale, care se axează pe consolidarea încrederii și înțelegerii reciproce prin intermediul dialogului interpersonal dintre Europa și Africa;

66.  reamintește că cooperarea culturală în cadrul UE și cu țările sale partenere promovează o ordine globală bazată pe menținerea păcii și pe combaterea extremismului și a radicalizării prin intermediul dialogului intercultural și interreligios privind democrația, statul de drept, libertatea de exprimare, drepturile omului și valorile fundamentale;

67.  subliniază importanța valorificării patrimoniului, a identității culturale, a istoriei și a artei africane; solicită să se restituie bunurile culturale țărilor africane și să se creeze condițiile pentru a restitui Africii în mod permanent patrimoniul african; solicită UE și Africii să stabilească o „cultură a memoriei”, care să permită ambelor continente să identifice moștenirea regimului colonial în relațiile actuale și să negocieze măsuri adecvate pentru a le elimina;

68.  reamintește bogata diversitate lingvistică de pe continentul african; invită UE și statele membre să o mențină în cadrul relațiilor lor viitoare; reiterează necesitatea de a lucra în strânsă cooperare cu UNESCO pentru a asigura conservarea diversității culturale și lingvistice și de a găsi baze comune pentru cooperare;

Parteneri pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii

69.  subliniază că Uniunea Europeană are legături economice importante cu statele africane și că aceste legături ar trebui consolidate în continuare în viitor pentru a asigura o transformare productivă a regiunii și consolidarea rezilienței; constată că China și-a intensificat prezența în Africa, în timp ce statele membre ale UE au manifestat doar un interes foarte selectiv pentru comerțul cu statele africane și investițiile în acestea, motiv pentru care volumul schimburilor comerciale dintre UE și majoritatea statelor africane rămâne relativ mic; subliniază că UE are nevoie de o bază cu totul nouă pentru parteneriatul său economic cu Africa, ceea ce înseamnă că trebuie să ajungă la o nouă realitate, în care UE și Africa să dezvolte un parteneriat durabil și reciproc avantajos, remodelând relațiile economice și comerciale în sensul solidarității și al cooperării, precum și asigurând un comerț echitabil și etic; subliniază că o condiție prealabilă pentru acest parteneriat este continuarea unei dezvoltări durabile semnificative în toate statele africane; în acest context, subliniază necesitatea de a furniza investiții și sprijin specific și de a respecta coerența politicilor în favoarea dezvoltării;

70.  își evidențiază din nou opinia conform căreia Africa, fiind un continent bogat în resurse, cu economii dinamice și în curs de dezvoltare care înregistrează niveluri ridicate de creștere, cu o clasă mijlocie tot mai mare și cu o populație tânără și creativă, este un continent al oportunităților, care a demonstrat în numeroase rânduri că progresul și dezvoltarea economice sunt posibile;

71.  subliniază importanța de a ține cont de toate cauzele structurale și de factorii externi ai insecurității și sărăciei din Africa, prin abordarea cauzelor profunde ale conflictelor, foametei, schimbărilor climatice, inegalităților, lipsei serviciilor de bază și modelelor agricole inadecvate, precum și prin promovarea unor soluții politice și incluzive la conflicte și prin punerea în aplicare a unei abordări cuprinzătoare, axate pe atenuarea suferinței celor mai vulnerabile segmente ale populației;

72.  subliniază importanța promovării capacităților de producție și fabricație interne, ceea ce ar contribui la reducerea dependenței de importurile străine; subliniază că Africa are nevoie de o transformare industrială și de infrastructură care va fi posibilă numai prin investiții sustenabile considerabile, în care modurile de operare public-privat reprezintă o opțiune viabilă pentru stimularea dezvoltării; ia act de faptul că Fondul european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) ar trebui să finanțeze investiții care promovează dezvoltarea economică și socială durabilă și favorabilă incluziunii, pe baza accesibilității și a proiectării universale pentru toți, recunoscând, în același timp, deficiențele sale în țările cel mai puțin dezvoltate;

73.  subliniază că investițiile din sectorul privat ar trebui să deservească piața și populația locală și să vizeze persoanele cu acces limitat la finanțare, garantând incluziunea financiară a grupurilor marginalizate, de exemplu prin investiții directe în microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) locale și modele de întreprinderi bazate pe economia socială, în special întreprinderi familiale;

74.  solicită mecanisme solide de monitorizare și evaluare pentru a asigura respectarea acestor obiective; subliniază că sprijinirea societății civile, incluzând astfel un partener social în structurile de investiții, reprezintă un aspect vital al politicilor existente ale UE aplicate în legătură cu statele africane și împreună cu acestea;

75.  reamintește concluziile recentului raport de evaluare privind FEDD, care au evidențiat că nu există dovezi ale potențialului de dezvoltare, ale adiționalității și ale asumării responsabilității la nivel de țară în ceea ce privește mecanismele de finanțare combinată;

76.  salută inițiativa privind Pactul G20 cu Africa (CwA), lansată în 2017, care vizează promovarea investițiilor private în Africa, inclusiv în infrastructură, și consideră că aceasta reprezintă un bun punct de plecare pentru a desfășura programe de reformă complete, coordonate și specifice fiecărei țări; salută faptul că, până acum, 12 țări africane s-au alăturat inițiativei;

77.  subliniază că schimburile comerciale și cooperarea economică dintre UE și Africa ar trebui să acorde prioritate integrării regionale pe continentul african; solicită Uniunii să își intensifice sprijinul destinat strategiilor africane de integrare și să garanteze coerența acestui sprijin la diverse niveluri - continental, regional și național - la care este aplicat;

78.  invită Comisia să sprijine ambițiile Africii privind o zonă continentală de liber schimb; salută lansarea zonei continentale africane de liber schimb și subliniază potențialul său enorm ca instrument de stimulare a comerțului intraafrican și a integrării regionale și de îmbunătățire a accesului Africii la piețele mondiale; subliniază că zona continentală africană de liber schimb ar trebui să permită o integrare care aduce beneficii tuturor populațiilor africane, inclusiv populațiilor celor mai marginalizate; reamintește că țările africane prezintă niveluri diferite de dezvoltare, care trebuie luate în considerare pentru a nu adânci inegalitățile; consideră că sprijinul UE pentru zona continentală africană de liber schimb ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unor cadre de reglementare pentru a preveni o uniformizare la un nivel inferior a normelor sociale și de mediu; consideră că zona continentală africană de liber schimb și eforturile actuale de integrare regională oferă o bună oportunitate de a reechilibra regimul internațional de investiții, astfel încât acesta să devină responsabil, echitabil și propice dezvoltării durabile;

79.  subliniază că este necesar să se creeze și să se diversifice lanțurile valorice intracontinentale în Africa pentru a genera o valoare adăugată mai mare chiar în statele africane; subliniază că este necesară punerea în aplicare a asistenței tehnice privind cooperarea frontalieră și alte probleme tehnice pentru a asigura dezvoltarea lanțurilor valorice regionale; observă că există încă obstacole semnificative în calea acestor schimburi comerciale din cauza prevalenței barierelor tarifare și de alt fel, precum și din cauza infrastructurii deficitare și a costurilor mari ale tranzacțiilor; subliniază, prin urmare, necesitatea unor investiții semnificative în infrastructura de transport pentru a facilita schimburile comerciale pe continentul african;

80.  subliniază că UE și Uniunea Africană împărtășesc un interes comun privind un sistem comercial multilateral stabil și bazat pe norme, care să fie axat pe Organizația Mondială a Comerțului (OMC);

81.  reamintește că una dintre principalele provocări pentru țările în curs de dezvoltare o reprezintă ascensiunea în cadrul lanțului valoric global prin diversificare economică; solicită UE să se abțină de la adoptarea unei politici comerciale care, ca regulă generală, interzice țărilor din Africa să perceapă taxe la export pentru materii prime, în măsura în care aceasta este compatibilă cu OMC;

82.  reamintește că un comerț liber și echitabil cu continentul african este esențial pentru a susține dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei; solicită Comisiei să implice societatea civilă la toate nivelurile dialogului politic, în special atunci când acordurile comerciale sunt pregătite, monitorizate și evaluate; subliniază că acordurile de parteneriat economic (APE) și sistemul generalizat de preferințe tarifare (SGP) sunt instrumente importante ale relațiilor comerciale UE-Africa; îndeamnă, cu toate acestea, Comisia să recunoască divergențele de opinie cu privire la APE și să găsească soluții concrete pentru a răspunde preocupărilor țărilor africane, în special în ceea ce privește prioritatea pe care o acordă acestea creării unor lanțuri valorice regionale și stimulării comerțului intraafrican; solicită din nou să se efectueze o analiză aprofundată a impactului APE;

83.  solicită includerea sistematică a unor mecanisme obligatorii și executorii pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind drepturile omului și standardele de muncă și de mediu din capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă (TSD) în toate APE în curs de negociere și viitoare, subliniind, în același timp, că acordurile trebuie să fie coerente cu politicile de dezvoltare și cu ODD, în special în ceea ce privește impactul acestora asupra defrișărilor, a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității;

84.  observă că statele africane, deși reprezintă peste 50 % dintre beneficiarii SGP, reprezintă mai puțin de 5 % din importurile în UE în cadrul SGP; invită Comisia să furnizeze asistență actorilor economici din țările beneficiare în ceea ce privește respectarea regulilor de origine și depășirea barierelor tehnice, printre altele; regretă că SGP nu a contribuit până în prezent la diversificarea economică a statelor africane beneficiare; solicită din nou Comisiei să ia în considerare extinderea listei de produse vizate de Regulamentul privind SGP(9);

85.  îndeamnă Comisia, având în vedere riscul tot mai mare și dovedit de răspândire a unor agenți patogeni zoonotici în Africa, să promoveze în statele africane standarde mai stricte privind măsurile sanitare și fitosanitare (SPS) și bunăstarea animalelor, prin dialog și cooperare în materie de reglementare;

86.  subliniază că investițiile private și parteneriatele public-privat sunt esențiale pentru realizarea ODD și pentru dezvoltarea sectorului privat local și trebuie să fie compatibile cu drepturile omului, cu standardele de muncă decentă și cu standardele de mediu, precum și cu obiectivele internaționale privind clima și tranziția verde și că acestea ar trebui să răspundă în mod prioritar nevoilor de finanțare ale întreprinderilor foarte mici și ale IMM-urilor; salută, în acest context, eforturile depuse de Comisie pentru a transforma „Alianța Africa-Europa” într-un pilon central al relațiilor economice dintre cele două continente;

87.  constată că IMM-urile și întreprinderile familiale joacă un rol important în dezvoltarea economiilor locale; subliniază că IMM-urile sunt un motor esențial al creării de locuri de muncă și reprezintă 95 % din întreprinderile din Africa; consideră că strategia ar trebui să acorde prioritate antreprenoriatului și accesului la finanțare, creând în același timp un mediu de afaceri fiabil; consideră, de asemenea, că sprijinul pentru sectorul privat local va fi decisiv în redresarea post-COVID-19; subliniază oportunitățile Agenției Executive a UE pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (EASME) de a promova cooperarea între întreprinderi și asocierile în participație cu societăți africane, ceea ce, în plus, nu doar că ar crește vizibilitatea oportunităților de afaceri, ci ar și favoriza accesul atât de necesar la finanțare și la tehnologie, printr-un transfer de cunoștințe specifice;

88.  subliniază că un parteneriat Africa-UE privind sectorul privat ar trebui să includă dispoziții ferme privind finanțarea responsabilă; reamintește că rămân încă multe de făcut pentru a evita abuzurile comise de întreprinderi și, prin urmare, subliniază că garantarea respectării principiilor responsabilității sociale a întreprinderilor, a drepturilor omului și a obligației de diligență privind mediul înconjurător ar trebui să constituie în mod clar o prioritate în parteneriatul UE-Africa;

89.  subliniază că întreprinderile europene sunt responsabile pentru lanțurile lor de aprovizionare; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă ambițioasă privind obligațiile întreprinderilor din UE legate de drepturile omului, drepturile sociale și diligența necesară în ceea ce privește mediul; îndeamnă Comisia ca, la elaborarea oricăror astfel de propuneri, să se asigure că ele se aplică întregului lanț de aprovizionare și respectă orientările OCDE privind responsabilitatea socială și drepturile omului în domeniul comerțului și că, după o evaluare atentă, propunerile sunt considerate funcționale și aplicabile tuturor actorilor de pe piață, inclusiv IMM-urilor, și includ dispoziții care facilitează accesul părților prejudiciate la justiție;

90.  subliniază că investițiile private mobilizate ar trebui să vină în completarea, mai degrabă decât în locul angajamentului țărilor dezvoltate de a aloca 0,7 % din venitul național brut (VNB) asistenței oficiale pentru dezvoltare, 0,15-0,2 % din VNB fiind rezervat țărilor cel mai puțin dezvoltate;

91.  consideră că Strategia UE-Africa ar trebui să includă și măsuri pentru a sprijini țările africane în transformarea bogăției lor de resurse minerale în rezultate reale de dezvoltare și solicită revizuirea eficacității măsurilor existente, inclusiv în ceea ce privește exploatarea discutabilă a Africii de către China și Rusia; îndeamnă Comisia și partenerii africani ai UE să implementeze în mod uniform măsurile prevăzute de Regulamentul UE privind minereurile din zonele de conflict(10) și să publice fără întârziere lista societăților din afara UE care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de regulament; subliniază punctele forte ale Europei (și anume, transparență, bunuri și servicii de înaltă calitate și guvernanță democratică) și este încrezător că apelul la aceste valori fundamentale constituie o alternativă convingătoare la modelele autoritare;

92.  ia act de importanța punerii în aplicare a Viziunii privind industria minieră în Africa, adoptată în 2009 de șefii de state și de guverne africane pentru a asigura o exploatare transparentă, echitabilă și optimă a resurselor minerale;

93.  reamintește că sectorul extractiv joacă un rol important în economiile a numeroase țări africane și este corelat cu o interdependență inegală a resurselor cu Europa, care ar trebui corectată prin abordarea chestiunii ieșirilor ilicite de venituri fiscale și redevențe din sectorul extractiv, prin intermediul Directivei privind transparența(11) și al Directivei contabile(12);

94.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul tot mai mare de cazuri de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) îndreptate împotriva statelor africane, în special de către întreprinderile europene; invită guvernele și întreprinderile din UE să se abțină de la utilizarea ISDS și să pună capăt numeroaselor cazuri de ISDS împotriva țărilor africane;

95.  consideră că acest parteneriat ar trebui să sprijine antreprenoriatul în rândul femeilor și al tinerilor în zonele rurale și urbane și că, în acest scop, este esențial să se sprijine accesul egal la resursele economice și productive, cum ar fi serviciile financiare și drepturile funciare; solicită dezvoltarea schimburilor între femeile antreprenoare din Africa și din Europa prin intermediul unor platforme care să permită crearea de rețele, schimbul de experiență și elaborarea unor proiecte comune;

96.  reamintește că poziția femeilor poate fi consolidată prin includerea unor dispoziții solide privind genul și comerțul în acordurile comerciale; invită, în această privință, Comisia să sprijine Uniunea Africană în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei sale privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor și să implementeze măsuri care să contribuie la realizarea egalității de gen, în cadrul acordurilor sale comerciale cu statele africane;

97.  subliniază constrângerile fiscale uriașe cu care se confruntă Africa în ceea ce privește adaptarea la consecințele socioeconomice ale pandemiei; reamintește că unele țări africane cheltuiesc mai mulți bani pentru rambursarea datoriilor decât pentru serviciile de sănătate; consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită reducerii sarcinii nesustenabile a datoriilor, care are ca rezultat pierderi majore la nivelul serviciilor publice și al măsurilor de protecție socială; ia act de anunțul G20 privind un moratoriu temporar referitor la plata datoriei în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate ca un prim pas în direcția bună; își reiterează apelul către creditorii privați de a participa la inițiativă în condiții comparabile și încurajează G20, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială, precum și băncile multilaterale de dezvoltare să reducă mai mult datoriile și să exploreze în continuare opțiunile de suspendare a plăților aferente serviciului datoriei; solicită, în sens mai larg, crearea unui mecanism multilateral de reeșalonare a datoriilor pentru a aborda atât impactul crizei, cât și cerințele de finanțare ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă; subliniază necesitatea de a corela măsurile de reducere a datoriilor cu o mobilizare suplimentară a AOD și de a acorda prioritate finanțării bazate pe granturi ca opțiune implicită, în special pentru țările cel mai puțin dezvoltate;

98.  subliniază că este important să se sprijine creșterea capacității statelor africane de a mobiliza resursele interne pentru a spori investițiile în servicii de bază publice; reamintește că fluxurile financiare ilicite (FFI) reprezintă de două ori valoarea AOD primite de țările africane, în valoare totală de aproximativ 50 de miliarde USD anual, și au un impact foarte grav asupra dezvoltării și guvernanței continentului; invită UE să sprijine în continuare partenerii africani la îmbunătățirea guvernanței, combaterea corupției, creșterea transparenței sistemelor lor financiare și fiscale și instituirea unor mecanisme adecvate de reglementare și monitorizare;

99.  recomandă ca UE și UA să pună mai bine în aplicare și să asigure respectarea într-o mai mare măsură a instrumentelor naționale și internaționale existente de combatere a corupției și să recurgă la noile tehnologii și la serviciile digitale; invită UE să adopte un cadru de reglementare strict privind corupția;

Parteneri pentru un pact verde UA-UE

100.  reamintește că țările africane și populațiile acestora sunt afectate în mod deosebit de efectele negative ale schimbărilor climatice; reamintește că, în 2019, aproape 16,6 milioane de africani au fost afectați de fenomene meteorologice extreme, cu 195 % mai mult decât în 2018, potrivit Centrului de Cercetare privind Epidemiologia Dezastrelor (CRED); subliniază necesitatea de a plasa protecția climei și a mediului în centrul parteneriatului, în conformitate cu angajamentul UE față de Acordul de la Paris și Convenția privind diversitatea biologică; reamintește că a solicitat ca un procent de 45 % din pachetul financiar al viitorului IVCDCI să fie dedicat acestor obiective;

101.  își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care schimbările climatice ar putea inversa dezvoltarea umană și submina perspectivele de dezvoltare ale țărilor africane fragile și cu venituri mici și subliniază că schimbările climatice reprezintă un factor de risc pentru destabilizare, violență și conflicte; subliniază că UE ar trebui să ofere sprijin financiar și tehnic concret, previzibil, responsabil și pe termen lung țărilor africane pentru ca acestea să își consolideze în egală măsură adaptarea la schimbările climatice (de exemplu, prin proiecte axate pe agricultura durabilă, adaptarea la ecosisteme și orașele durabile) și strategiile de atenuare, cu un accent special pe prevenirea riscurilor de dezastre și pe comunitățile defavorizate;

102.  subliniază rolul esențial al diplomației în domeniul apei, deoarece, ca urmare a schimbărilor climatice, apa riscă să devină o resursă din ce în ce mai limitată; subliniază necesitatea unei diplomații climatice mai eficiente pentru a promova legăturile dintre politica privind schimbările climatice de la nivel intern, extern și internațional;

103.  solicită sprijin din partea UE pentru a ajuta țările africane să-și pună în aplicare contribuțiile stabilite la nivel național (CSN) în contextul Acordului de la Paris și al Cadrului de la Sendai și să sporească nivelul lor de ambiție, asigurându-se că dispun de o finanțare adecvată pentru adaptare, atenuare, pierdere și daune, precum și pentru strategiile și planurile lor naționale de acțiune în domeniul biodiversității; subliniază că, pentru ca acest sprijin să fie eficace, viitorul parteneriat UE-Africa pentru tranziție trebuie să se bazeze pe principiile responsabilității comune, dar diferențiate (CBDR) și pe coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile, asigurând în același timp o tranziție ecologică echitabilă și favorabilă incluziunii;

104.  subliniază că strategiile de adaptare ar trebui să încurajeze o schimbare de model în țările africane, care să se întemeieze pe soluții bazate pe natură; solicită promovarea participării incluzive a părților interesate la elaborarea și punerea în aplicare a CSN, a planurilor naționale de adaptare și a planurilor naționale de investiții agricole, printre altele;

105.  subliniază perspectiva și nevoile unice ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

106.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a include o dimensiune de gen în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, având în vedere consecințele deosebite ale schimbărilor climatice și ale degradării mediului pentru femei și fete; invită partenerii africani și europeni să evidențieze mai bine în viitorul parteneriat UE-Africa rolul pe care femeile îl pot juca prin conducerea comunităților lor către practici mai durabile și prin participarea la procesele decizionale privind adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora;

107.  solicită punerea în aplicare rapidă a unei „diplomații privind Pactul verde” prin crearea unui grup operativ pentru dimensiunea externă a Pactului verde, care ar trebui să facă recomandări pentru un pact verde UA-UE care să implice autoritățile locale și organizațiile societății civile, cu o abordare pe mai multe niveluri și cu participarea mai multor părți interesate; consideră că acest pact ar trebui să sprijine în special adoptarea unor cadre de reglementare care să permită tranziția către o economie ecologică, dezvoltarea unei economii circulare și crearea de locuri de muncă în sectoare sustenabile;

108.  subliniază importanța cooperării regionale și a cooperării prin asistență tehnică, schimb de informații și bune practici; insistă asupra importanței de a comunica mai bine despre viitoarele riscuri climatice și de dezastre și de a încuraja transferul legal de tehnologii favorabile climei; solicită UE, în acest scop, să promoveze adoptarea unei declarații privind drepturile de proprietate intelectuală și schimbările climatice, comparabilă cu Declarația de la Doha din 2001 privind Acordul TRIPS și sănătatea publică;

109.  subliniază necesitatea unor politici și proiecte de inovare sustenabile, care să le permită statelor africane să facă salturi de dezvoltare („leapfrogging”), sărind peste tehnologiile mai vechi și mai poluante, cu scopul specific de sustenabilitate ecologică și socială, și solicită, în acest sens, să se analizeze în ce fel salturile de dezvoltare pot contribui la aceste obiective în statele africane;

110.  reamintește că Africa găzduiește o biodiversitate excepțională; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la supraexploatarea resurselor naturale și la impactul reducerii biodiversității asupra nivelurilor de reziliență; este deosebit de îngrijorat de faptul că ritmul defrișărilor se accelerează în Africa; evidențiază că distrugerea pădurilor tropicale africane este o pierdere ireversibilă din punctul de vedere al biodiversității și al capacității de sechestrare a carbonului, precum și din cel al locuințelor și modurilor de viață ale comunităților indigene care trăiesc în păduri; reamintește că pădurile contribuie semnificativ la atingerea obiectivelor privind clima, la protejarea biodiversității și la prevenirea deșertificării și a eroziunii extreme a solului;

111.  solicită să se țină seama de legătura dintre sănătatea publică și biodiversitate, în conformitate cu abordarea „o singură sănătate”; salută anunțarea Inițiativei NaturAfrica, care vizează protejarea speciilor sălbatice și a ecosistemelor, precum și revizuirea planului de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice; subliniază că inițiativa NaturAfrica ar trebui dezvoltată în consultare cu toate părțile interesate, acordând o atenție deosebită drepturilor comunităților locale, popoarelor indigene și femeilor; subliniază că aceasta ar trebui să sprijine guvernele africane și populațiile locale în abordarea, într-un mod holistic și sistematic, a principalilor factori de declin al biodiversității și de degradare a mediului, inclusiv prin oferirea de sprijin pentru rețele bine gestionate de zone protejate; îndeamnă UE și Africa să recunoască și să protejeze drepturile popoarelor indigene de proprietate cutumiară și control asupra terenurilor și resurselor lor naturale, astfel cum se prevede în Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene și în Convenția nr. 169 a Organizației Internaționale a Muncii, precum și să respecte principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză;

112.  solicită alocarea unor resurse adecvate pentru a pune în aplicare recomandările studiului Comisiei din 2015 intitulat „Larger than elephants: Inputs for an EU strategic approach to wildlife conservation in Africa” (Nu numai elefanții: contribuții pentru o abordare strategică a UE privind conservarea faunei sălbatice în Africa) și ale studiului Comisiei din 2019 intitulat „Study on the interaction between security and wildlife conservation in sub-Saharan Africa” (Studiu privind interacțiunea dintre securitate și conservarea faunei sălbatice în Africa Subsahariană);

113.  consideră că eforturile de conservare axate, de exemplu, pe păduri, fauna sălbatică și ecosistemele marine și costiere trebuie intensificate prin utilizarea cadrelor de reglementare, a unor resurse suficiente și a datelor științifice și trebuie însoțite de acțiuni de refacere și gestionare a ecosistemelor; invită UE și Africa să joace un rol de lider în încheierea unui acord global ambițios în cadrul celei de a 15-a Conferințe a părților la Convenția privind diversitatea biologică;

114.  reamintește că oceanele sunt cea mai mare sursă mondială de proteine; reamintește că este important să se depună eforturi pentru o mai bună guvernanță a oceanelor, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea pescuitului și a acvaculturii sustenabile și a unei economii albastre, care sunt vectori de dezvoltare; subliniază că lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat trebuie să fie o prioritate pentru a limita impactul asupra mediului și a menține sustenabilitatea stocurilor de pește și a veniturilor din pescuit;

115.  invită Comisia să monitorizeze în mod expres activitățile legate de pescuitul industrial, deoarece acestea pot reprezenta o amenințare pentru stocurile disponibile pentru populațiile locale care utilizează resursele piscicole tradiționale, riscând, în același timp, să dezechilibreze starea ecologică bună a stocurilor de pește;

116.  reamintește că Africa este cea mai puțin electrificată regiune din lume și subliniază că accesul la energie nu este uniform pe continentul african; constată că accesul la o energie la prețuri accesibile, fiabilă, durabilă și modernă este un instrument esențial pentru dezvoltarea economică și socială, inclusiv în zonele rurale; solicită dezvoltarea potențialului Africii de a produce energie din surse regenerabile;

117.  încurajează, prin urmare, UE și statele membre să promoveze și să consolideze cooperarea cu partenerii lor africani în sectoarele energiei și climei, în conformitate cu obiectivele Pactului verde; încurajează Comisia să prezinte un plan ambițios pentru punerea în aplicare a unui parteneriat în domeniul energiei durabile; constată, în acest sens, că energia din surse regenerabile și eficiența energetică sunt elemente esențiale pentru reducerea decalajului în ceea ce privește accesul la energie pe continentul african, asigurând, în același timp, reducerea necesară a emisiilor de dioxid de carbon; invită UE și țările africane respective să exploateze posibilitățile de parteneriate energetice reciproc avantajoase pentru producția de hidrogen prin utilizarea surselor regenerabile de energie;

118.  subliniază importanța de a canaliza investițiile către o economie fără emisii de dioxid de carbon, prin dezvoltarea surselor regenerabile de energie și prin facilitarea transferului de tehnologie, inclusiv a producției descentralizate de energie, a tehnologiilor la scară mică în domeniul energiei regenerabile și al energiei solare care răspund cererii locale de energie, inclusiv în ceea ce privește infrastructura și conectivitatea;

119.  subliniază că urbanizarea continentului african reprezintă o oportunitate de a regândi planificarea urbană și de a introduce soluții urbane durabile și ar trebui să facă obiectul unui dialog mai intens cu autoritățile locale și regionale și al cooperării și schimbului de bune practici între cele două continente, în special în ceea ce privește infrastructura ecologică, abordările bazate pe ecosisteme, gestionarea deșeurilor și sistemele de salubrizare, depunând eforturi deosebite pentru a implica tinerii și grupurile marginalizate; solicită sprijin pentru dezvoltarea unui transport urban durabil, care să vizeze o mai mare incluziune a comunității și o mai mare accesibilitate, inclusiv a transportului către școli și centre medicale;

Parteneri pentru o agricultură rezilientă și durabilă

120.  atrage atenția asupra importanței centrale a sectorului agricol și alimentar în economie și pentru a asigura oportunități de muncă decentă și sustenabilă în zonele rurale; subliniază că acest lucru privește, în majoritatea cazurilor, micile exploatații agricole și fermele familiale; ia act de importanța de a promova și consolida măsurile și instrumentele care sprijină creșterea calității produselor, diversificarea produselor, modernizarea sustenabilă a practicilor agricole, condițiile de muncă sigure și măsurile de consolidare a rezilienței fermierilor; consideră că dezvoltarea unui sector agricol durabil și a zonelor rurale ar trebui să se afle în centrul relațiilor UE-Africa;

121.  salută faptul că noul parteneriat UE-Africa promovează dezvoltarea unor practici agricole ecologice; reamintește faptul că capacitatea agroecologiei de a reconcilia dimensiunea economică, cea de mediu și cea socială a durabilității a fost recunoscută în rapoartele istorice ale IPCC și IPBES, precum și de către Banca Mondială și în cadrul evaluării agricole globale realizate de FAO (IAASTD); subliniază importanța de a promova agroecologia, agrosilvicultura, producția locală și sistemele alimentare durabile care se concentrează pe dezvoltarea unor lanțuri scurte de aprovizionare, atât în politicile naționale, cât și în forumurile internaționale, pentru a asigura securitatea alimentară și nutrițională pentru toți și pentru a crește productivitatea durabilă a sectorului agricol și rezistența acestuia la schimbările climatice;

122.  solicită UE să ia în considerare concluziile Grupului operativ pentru Africa Rurală privind necesitatea de a investi în lanțurile alimentare din Africa, mai ales în bunurile cu valoare adăugată; invită UE și statele membre să colaboreze activ cu partenerii africani pentru a crea sinergii între strategia UE-Africa și politicile Pactului verde, în special dimensiunea externă a strategiei „De la fermă la consumator”;

123.  subliniază că, pe lângă daunele pe care le aduce mediului, utilizarea pesticidelor în agricultura intensivă în Africa poate avea un impact asupra sănătății lucrătorilor care au un acces foarte redus la formare privind protecția plantelor și asistență medicală; solicită educarea și formarea privind abordări sustenabile de protecție a plantelor și alternative la pesticide, precum și reducerea la minimum a expunerii la substanțe periculoase; denunță standardul dublu aplicat de UE în ceea ce privește pesticidele, permițând exportul de substanțe periculoase interzise în UE către țări africane și alte țări terțe; solicită, prin urmare, modificarea normelor în vigoare ale UE pentru a elimina această incoerență juridică, în conformitate cu Convenția de la Rotterdam din 1998 și cu Pactul verde;

124.  este profund îngrijorat de dependența ridicată a statelor africane de importurile de alimente, în special din Uniunea Europeană, în special atunci când aceste importuri sunt reprezentate de produse subvenționate, al căror preț scăzut implică o concurență nocivă pentru agricultura la scară mică din Africa;

125.  îți exprimă preocuparea privind exportul de lapte praf european, sprijinit prin politica agricolă comună, către Africa de Vest, având în vedere că triplarea exporturilor de la ridicarea de către UE a cotelor sale de lapte în 2015 are consecințe dezastruoase pentru păstorii și fermierii locali, care se află în imposibilitatea de a concura; invită Comisia să caute soluții împreună cu guvernele și părțile interesate africane;

126.  reamintește că foametea și insecuritatea alimentară sunt din nou în creștere în întreaga lume și că, dacă nu se iau măsuri prompte, ele vor continua să crească, precum și faptul că Africa este departe de a atinge obiectivul „zero foamete” (ODD 2) în 2030; reamintește că eradicarea malnutriției în toate formele sale și ODD 2 ar trebui să fie considerate priorități în noul parteneriat, acordând o atenție deosebită persoanelor aflate în situațiile cele mai vulnerabile;

127.  subliniază că pandemia de COVID-19, criza economică care a urmat și închiderea frontierelor, infestările cu lăcuste și deșertificarea au deteriorat situația deja dificilă a securității alimentare din Africa și au pus în lumină vulnerabilitățile sistemului alimentar mondial; subliniază potențialul piețelor locale și regionale de a remedia deficiențele actuale ale sistemului alimentar;

128.  solicită ca parteneriatul UE-Africa să își concentreze eforturile din domeniul agriculturii pe garantarea dreptului țărilor africane la suveranitate alimentară și pe creșterea securității lor alimentare în mod prioritar, precum și pe consolidarea capacității acestora de a răspunde nevoilor nutriționale ale populațiilor lor;

129.  subliniază importanța transformării rurale și a consolidării unor lanțuri valorice locale, regionale și transparente pentru a crea locuri de muncă durabile, a evita încălcarea drepturilor omului și a atenua schimbările climatice; subliniază necesitatea de a sprijini tinerii și femeile, în special prin formare, acces la credite și acces la piețe; solicită implicarea acestora în elaborarea politicilor agricole, precum și sprijinirea acțiunilor colective prin intermediul organizațiilor mici de producători;

130.  subliniază rolul esențial al femeilor africane din zonele rurale în economiile agricole și rurale de pe întregul continent african, în special în ceea ce privește securitatea alimentară; reamintește că aproape jumătate din muncile agricole din Africa sunt efectuate de femei, în condițiile în care majoritatea femeilor fermieri aparțin categoriei micilor fermieri sau celei a fermierilor de subzistență și nu au accesul necesar la informații, credite, terenuri, resurse sau tehnologie; încurajează promovarea drepturilor la moștenire ale femeilor și fetelor și invită UE să sprijine țările partenere, în special în ceea ce privește recunoașterea de către aceste țări a drepturilor funciare ale femeilor;

131.  subliniază că femeile care practică agricultura de subzistență întâmpină obstacole suplimentare la menținerea suveranității alimentare din cauza protecției stricte, în cadrul acordurilor comerciale, a noilor soiuri de plante în temeiul Convenției internaționale pentru protecția noilor soiuri de plante;

132.  reamintește importanța de a sprijini fermele mici și păstoritul și alte sisteme alimentare locale/tradiționale pentru a încuraja reziliența lor și a stimula contribuția lor la securitatea alimentară, gestionarea durabilă a resurselor și conservarea biodiversității;

133.  solicită să se abordeze tensiunile sociale dintre populațiile agricole sedentare și comunitățile pastorale nomade, în special în regiunile cu conflicte etnice și religioase care se suprapun;

134.  subliniază importanța cercetării și inovării în încurajarea practicilor agricole durabile și a ecosistemelor agricole și a sistemelor alimentare productive din zone aride; solicită, în acest sens, să se folosească într-o mai mare măsură contribuțiile cunoștințelor tradiționale africane la tranziția justă, în special în ceea ce privește practicile agricole, pescuitul și protecția pădurilor, capacitând astfel populația africană și comunitățile locale;

135.  încurajează schimburile de cunoștințe și de bune practici între fermierii europeni și africani și, în special, contactele între tinerii fermieri, femei și reprezentanții comunităților rurale în ceea ce privește metodele de producție durabile și protecția biodiversității, inclusiv în cadrul asociațiilor;

136.  salută propunerea Grupului operativ pentru Africa rurală de instituire a unui program de înfrățire între Europa și Africa, care să creeze o legătură între organismele agricole ale statelor membre ale UE și țările partenere din Africa, cu scopul de a face schimb de bune practici și de a încuraja relațiile între parteneri foarte implicați și similari;

137.  subliniază importanța de a include în parteneriatul UE-Africa protecția și promovarea dreptului comunităților locale de a avea acces la resurse naturale, precum pământul și apa, și de a le controla; denunță amploarea fenomenului de acaparare a terenurilor în Africa; evidențiază că aceasta este o practică brutală, care subminează suveranitatea alimentară și pune în pericol comunitățile rurale africane; subliniază importanța lansării unui proces incluziv pentru a garanta participarea efectivă a organizațiilor societății civile și a comunităților locale la dezvoltarea, punerea în aplicare și monitorizarea politicilor și acțiunilor legate de acapararea terenurilor; solicită ca Orientările voluntare privind proprietatea funciară să fie respectate în cadrul tuturor proiectelor care promovează protecția drepturilor funciare, inclusiv în cadrul schimburilor comerciale, și, de asemenea, solicită măsuri care să asigure faptul că proiectele nu periclitează drepturile funciare ale micilor fermieri;

138.  regretă că nu este recunoscută importanța strategică a pășunilor, care acoperă aproximativ 43 % din suprafața terestră africană și, prin urmare, reprezintă absorbanți importanți de carbon; invită Comisia să dezvolte, împreună cu comunitățile locale și părțile interesate de la nivel local, o strategie de optimizare a acestui potențial prin gestionarea durabilă a pășunatului, de exemplu, astfel cum este practicată de către păstori;

139.  constată că, de exemplu, drepturile de pășunat și pășunile comune reprezintă drepturi tradiționale de folosință asupra terenurilor bazate pe dreptul comun și nu pe drepturi de proprietate securitizate; subliniază, cu toate acestea, importanța fundamentală a protejării acestor drepturi comune pentru populația rurală;

Parteneri pentru a transforma digitalizarea într-un vector de incluziune și dezvoltare

140.  subliniază că transformarea digitală reprezintă o pârghie extraordinară de dezvoltare pentru accesul la educație, formare, ocuparea forței de muncă și sănătate, precum și pentru modernizarea sectorului agricol, pentru capacitatea sectorului public de a furniza servicii digitale, cum ar fi identificarea electronică, e-sănătatea sau guvernarea electronică, precum și pentru participarea la procesul decizional politic, drepturile omului și libertatea de exprimare, dar că poate, de asemenea, aduce cu sine riscul de a submina democrația, de a pune în pericol drepturile civile și drepturile omului și de a crește inegalitățile; subliniază că transformarea digitală trebuie să sprijine un acces la internet la prețuri accesibile, egal și incluziv, precum și utilizarea și crearea de servicii de tehnologie digitală care respectă standardele și orientările internaționale și naționale relevante;

141.  subliniază că decalajul digital ar trebui luat în considerare și bine analizat; subliniază necesitatea de a acorda prioritate accesului la conectivitate la internet pentru majoritatea comunităților africane marginalizate, pentru a evita apariția unui decalaj uriaș între populația rurală și cea urbană; consideră că este necesar să se elimine decalajul digital dintre femei și bărbați pentru a stimula o transformare digitală cu adevărat favorabilă incluziunii; încurajează femeile și fetele să își dezvolte potențialul în ceea ce privește noile tehnologii;

142.  reamintește impactul negativ pe care violența online împotriva femeilor și fetelor și discursurile sexiste de incitare la ură, hărțuirea pe internet, xenofobia, dezinformarea și stigmatizarea îl pot avea asupra incluziunii sociale și invită partenerii africani și europeni să abordeze aceste probleme în cadrul parteneriatului UE-Africa; subliniază necesitatea de a garanta că educația și alfabetizarea digitală sunt cuprinzătoare, incluzând competențe non-tehnice și transversale, cum ar fi gândirea critică și înțelegerea interculturală;

143.  subliniază că generarea de deșeuri electronice la nivel mondial reprezintă o provocare pentru punerea în aplicare a Agendei 2030, în special în ceea ce privește sănătatea și mediul; invită UE și Africa să își intensifice eforturile pentru a dezvolta investiții responsabile, astfel încât să contribuie la reducerea la minimum a producției de deșeuri electronice, să prevină depozitarea ilegală și tratarea necorespunzătoare a deșeurilor electronice, să promoveze utilizarea eficientă a resurselor și reciclarea și să creeze locuri de muncă în sectoarele recondiționării și reciclării;

144.  sprijină digitalizarea și modernizarea administrației publice a statelor africane, în special pentru a dezvolta registre de stare civilă fiabile, pentru a furniza documente de identitate securizate și pentru a promova schimburile de date; subliniază că toate aceste schimburi de date trebuie să respecte reglementările în vigoare privind protecția datelor și a vieții private; îndeamnă UE să colaboreze cu națiunile africane cu scopul de a elabora standarde globale privind protecția datelor, lucru care, la rândul lui, va contribui la combaterea infracționalității și la consolidarea economiilor ambelor părți;

145.  subliniază că inovarea este necesară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și a tranziției verzi; subliniază că parteneriatul ar trebui să promoveze cercetarea și inovarea, precum și accesibilitatea la serviciile digitale și posibilitatea de a le utiliza, pentru a promova incluziunea socială; reamintește, cu toate acestea, că tranziția digitală nu poate avea loc fără acces la energie și că iregularitatea aprovizionării cu energie în zonele rurale constituie un obstacol semnificativ în calea accesului la serviciile digitale;

146.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a determinat accelerarea transformării digitale în Africa; salută angajamentul UA în favoarea unei piețe unice digitale; solicită UE să sprijine crearea unei industrii digitale africane și a unui cadru de reglementare adecvat pentru dezvoltarea comerțului online și pentru protecția datelor, pe baza celor mai înalte standarde existente, oferind asistență tehnică, stimulând investițiile în infrastructurile digitale și în antreprenoriat și consolidând parteneriatele cu părțile interesate guvernamentale, economice, academice, științifice și ale societății civile;

147.  subliniază că, potrivit Raportului ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă (2019), rămân încă multe provocări în calea realizării ODD, în special în Africa, în ceea ce privește accesul la alimente, energie, apă și canalizare, educație și sănătate; consideră că asistența financiară și investițiile ar trebui să vizeze în primul rând satisfacerea acestor nevoi umane de bază, care rămân o condiție prealabilă pentru eliminarea sărăciei și pentru înregistrarea de progrese în ceea ce privește bunăstarea umană, în special într-un moment în care resursele publice sunt din ce în ce mai limitate de cereri concurente, de exemplu în domeniul sănătății și al educației;

148.  subliniază că colectarea de date defalcate exacte și comparabile și analizele statistice, cu respectarea drepturilor la protecția datelor și a vieții private, sunt fundamentale pentru luarea deciziilor în cunoștință de cauză, în special în domeniul agriculturii, al gestionării resurselor naturale și al guvernanței, precum și al sănătății la nivel național și descentralizat;

149.  subliniază necesitatea de a valorifica transformarea digitală pentru a promova schimburile între cele două continente, în special între tineri și societatea civilă, prin intermediul platformelor;

150.  invită UE și țările africane să își intensifice eforturile comune pentru a se asigura că economia digitală este sustenabilă din punct de vedere social și ecologic și să contribuie la obiectivul de a stabili o normă de impozitare modernă, echitabilă și eficientă pentru economia digitală;

Parteneri pentru o mobilitate și o migrație reciproc avantajoase

151.  recunoaște provocările complexe și oportunitățile pe care mișcările migratorii le creează atât în Europa, cât și în Africa pentru prosperitatea și dezvoltarea ambelor continente și subliniază necesitatea de a întări cooperarea în acest domeniu; constată că, în ultimii ani, problema migrației a dominat relația Africa-UE și că acest lucru este posibil să fi avut un efect negativ asupra percepțiilor reciproce ale celor două continente; subliniază că migrația constituie un instrument reciproc de dezvoltare durabilă pentru ambele regiuni;

152.  reamintește că până la 80 % din totalitatea migranților internaționali originari din Africa se deplasează în interiorul continentului african; indică faptul că țările africane găzduiesc, la nivel mondial, o proporție mare din numărul total de refugiați și persoane strămutate intern și că situația vulnerabilă a acestora a fost și mai mult agravată de criza provocată de COVID-19; solicită asumarea responsabilității la nivel mondial în ceea ce privește refugiații;

153.  consideră că ar trebui subliniată dimensiunea umană a migrației și că ar trebui acordată o atenție deosebită grupurilor mai dezavantajate de migranți; solicită adoptarea unui parteneriat UE-Africa privind migrația și mobilitatea, care să pună în centrul său demnitatea umană a refugiaților și a migranților și care să se bazeze pe principiile solidarității, responsabilității comune și respectării depline a drepturilor omului, a dreptului internațional, al UE și intern și a dreptului refugiaților;

154.  reamintește că ar trebui luate măsuri specifice pentru a proteja migranții de pierderea vieții, dispariție și separarea familială și pentru a preveni încălcarea drepturilor lor, inclusiv măsuri menite să promoveze principiul nereturnării și interesul superior al copilului;

155.  subliniază necesitatea de a aborda, printr-o finanțare adecvată, cauzele profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor forțate, cum ar fi instabilitatea politică, sărăcia, lipsa securității și a securității alimentare, violența și efectele negative ale schimbărilor climatice;

156.  consideră că succesul parteneriatului va depinde de îmbunătățirea semnificativă a oportunităților de mobilitate între diferitele componente ale societăților africane și europene și că parteneriatul ar trebui să fie conceput în mod durabil pentru a determina mai degrabă o „atragere a creierelor” decât un „exod al creierelor”; consideră că o politică mai eficientă în materie de vize și acordarea unei finanțări mai substanțiale programului Erasmus+ ar contribui în mod util la realizarea acestui obiectiv;

157.  subliniază că este important să se dezvolte o adevărată politică circulară a migrației, care să le permită lucrătorilor calificați și necalificați să beneficieze de un schimb de cunoștințe profesionale și de mobilitate între UE și Africa, facilitând întoarcerea persoanelor în țara lor de origine; sprijină ideea de a acorda prioritate cererilor eligibile de permise de muncă din țările de origine și de tranzit către UE (de exemplu, prin intermediul ambasadelor sau online) pentru a descuraja migranții să recurgă la migrația ilegală și a reduce presiunea asupra sistemelor de azil și migrație;

158.  reamintește că mobilitatea lucrătorilor poate fi unul dintre răspunsurile la provocările demografice cu care se confruntă Uniunea și la deficitele și neconcordanțele de pe piața forței de muncă; solicită să se dezvolte canale de migrație sigure și legale și să se promoveze o abordare mai armonizată, cuprinzătoare și pe termen lung a migrației forței de muncă la nivel european, bazată pe o logică de parteneriat care să aducă, pe termen lung, beneficii ambilor parteneri; subliniază că este important să se consolideze dialogul Africa-UE privind migrația și mobilitatea și Parteneriatul Africa-UE privind migrația, mobilitatea și ocuparea forței de muncă;

159.  condamnă cu fermitate introducerea ilegală de migranți și traficul de ființe umane; solicită să se depună mai multe eforturi pentru a urmări și combate rețelele infracționale de persoane care introduc ilegal migranți și dorește să coopereze cu țările africane pentru a combate acest fenomen; solicită, în acest sens, o coordonare și un efort amplu și multidisciplinar la toate nivelurile, în cooperare cu administrațiile locale, inclusiv cooperarea în materie de aplicare a dreptului internațional; consideră că lupta împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și a traficanților de persoane trebuie să se desfășoare în comun de către cele două părți și cu sprijinul Europol, printre altele;

160.  îndeamnă UE și națiunile africane să conlucreze pentru a organiza o campanie de informare eficace, cu un public-țintă cât mai larg, privind riscurile și pericolele traficului de ființe umane și ale introducerii ilegale de migranți, pentru a împiedica oamenii să își pună viața în pericol pentru a intra în UE în mod ilegal;

161.  subliniază că Uniunea trebuie să își asume un angajament coerent, care să garanteze că cooperarea privind combaterea migrației neregulamentare sau gestionarea integrată a frontierelor nu are un impact negativ asupra cadrelor existente de mobilitate regională pe continentul african sau asupra drepturilor omului; reamintește că orice parteneriat privind migrația și mobilitatea trebuie să țină seama de cele două pacte globale privind migrația și refugiații [Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine și Pactul mondial privind refugiații];

162.  consideră că fragmentarea reglementărilor naționale privind migrația profesională în Uniune, împreună cu complexitatea și natura foarte birocratică a procedurilor, descurajează recurgerea la canalele legale de migrație din UE; recomandă instituirea unei proceduri de cerere armonizate și nebirocratice la nivelul UE în cadrul parteneriatului UE-Africa;

163.  reamintește că este necesar să se creeze un sistem european comun și specific de operațiuni civile de căutare și salvare pentru a pune capăt pierderii de vieți omenești pe mare;

164.  invită UE să își asume angajamente mai ferme privind relocarea și celelalte canale legale pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională și să își intensifice, de asemenea, angajamentele politice și financiare pentru a sprijini partenerii africani în dezvoltarea unor abordări durabile pentru refugiați, persoanele strămutate în interiorul țării (PSI) și apatrizi, în special prin cooperarea cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și cu alte agenții ale ONU pentru a consolida cooperarea pentru dezvoltare și pentru a oferi asistență directă organizațiilor umanitare din apropierea locuințelor din care au fugit refugiații;

165.  recomandă să se armonizeze mecanismele regionale de protecție a persoanelor strămutate în contextul dezastrelor și al schimbărilor climatice, în conformitate cu Agenda pentru protecția persoanelor strămutate în contextul dezastrelor și al schimbărilor climatice, cu Platforma privind strămutarea populației în caz de dezastru și cu Convenția de la Kampala;

166.  subliniază că trebuie garantate proceduri de azil echitabile și accesibile persoanelor care au nevoie de protecție internațională atât în Uniunea Europeană, cât și în țările africane și că trebuie respectat principiul nereturnării, în conformitate cu dreptul internațional și european; consideră că orice acord cu țările de origine și de tranzit ar trebui să garanteze protecția deplină a vieților omenești, a demnității și a drepturilor omului;

167.  subliniază că este important să se asigure eficacitatea, echitatea și respectarea garanțiilor procedurale în politica de returnare, eliberarea de permise consulare de liberă trecere și încheierea acordurilor de readmisie, favorizând returnarea voluntară, și să se garanteze că drepturile și demnitatea persoanelor sunt pe deplin protejate și respectate; solicită Uniunii să își asume un angajament ferm în perioada premergătoare returnării și de după returnare, pentru a facilita reintegrarea durabilă a persoanelor returnate;

168.  încurajează cooperarea continuă cu OIM și cu alte agenții ale ONU pentru a oferi sprijin suplimentar refugiaților și PSI;

169.  ia act de faptul că, în mandatul de negociere al UE pentru Acordul post-Cotonou, trimiterile la migrație s-au înmulțit, în special în ceea ce privește stoparea migrației neregulamentare, în timp ce mandatul de negociere al ACP pune accentul pe eradicarea sărăciei, pe promovarea migrației legale, pe importanța fluxurilor de transferuri de fonduri, pe necesitatea ca returnările și readmisia să fie voluntare și pe excluderea utilizării ajutorului pentru dezvoltare pentru negocierea controalelor restrictive la frontieră; invită Comisia să ia în considerare prioritățile țărilor africane în materie de migrație pentru a construi un adevărat „parteneriat de la egal la egal”;

Parteneri pentru securitate

170.  ia act de faptul că abordarea conflictelor prelungite necesită acțiuni comune din partea actorilor umanitari și din domeniul dezvoltării și a partenerilor care se bucură de o mare legitimitate și credibilitate locală; solicită, prin urmare, Uniunii să promoveze o abordare bazată pe legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării în răspunsul său, punând accent pe asumarea fermă a responsabilității la nivel local;

171.  salută faptul că UE consideră pacea și securitatea în Africa drept condiție-cheie pentru dezvoltarea durabilă și că Uniunea se angajează să „își intensifice sprijinul acordat Africii, în cooperare cu comunitatea internațională”; consideră, cu sprijinul organizațiilor regionale și internaționale, că problema securității în Africa este foarte importantă pentru dezvoltarea continentului, statele africane fiind principalii garanți ai propriei securități; solicită, prin urmare, Uniunii să depună în continuare eforturi pentru a coopera cu partenerii săi africani, urmărind să dezvolte în continuare Arhitectura africană pentru pace și securitate (APSA), pentru a instaura pacea și stabilitatea pe termen lung și pentru a depăși crizele și conflictele de pe acest continent printr-o abordare integrată care să valorifice toate instrumentele disponibile, inclusiv sprijinul pentru dezvoltarea capabilităților africane în materie de securitate și apărare și operațiunile sale militare, misiunile civile, proiectele de consolidare a păcii și de demilitarizare, respectând dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar, precum și independența și suveranitatea țărilor africane, și sprijinirea inițiativelor lansate de Uniunea Africană și de organizații regionale precum ECOWAS și G5 Sahel; încurajează statele membre să participe la misiunile și operațiunile UE și salută eforturile bilaterale care contribuie la pace și stabilitate și îndeamnă, în acest sens, Consiliul să aprobe rapid Instrumentul european pentru pace, pentru a oferi o asistență mai cuprinzătoare partenerilor africani din regiunile afectate de conflicte; subliniază importanța cooperării multilaterale în cadrul triunghiului UA-UE-ONU în domeniul securității locale, regionale și internaționale și rolul actorilor societății civile în eforturile de menținere și consolidare a păcii; reamintește, în acest sens, că reforma sectorului de securitate, reforma justiției, buna guvernanță, responsabilitatea democratică și protecția civililor reprezintă condiții prealabile pentru ca guvernele și forțele de securitate să câștige încrederea populațiilor; subliniază, în plus, legătura civilo-militaro și necesitatea de a optimiza ambele componente ale misiunilor din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC); sprijină atitudinea din ce în ce mai proactivă a organizațiilor cooperative de securitate regională pentru a face pe deplin operațională Arhitectura africană pentru pace și securitate, care oferă Uniunii Africane și organizațiilor de la nivel regional instrumentele necesare pentru a preveni, gestiona și soluționa conflictele; felicită în special inițiative precum G5 Sahel, având în vedere rolul său din ce în ce mai important în luarea unor măsuri decisive pentru națiunile africane cu scopul de a asigura pacea și securitatea în vecinătatea lor și invită Comisia și statele membre să acorde mai mult sprijin politic, financiar, operațional și logistic pentru acest grup; subliniază că, pentru a asigura niveluri adecvate de securitate și dezvoltare, țările africane trebuie să dispună de capacități adecvate în toate sectoarele esențiale, cel mai important în domeniul securității și al apărării; invită Uniunea să coordoneze inițiativele în materie de dezvoltare și securitate în care este implicată pe continentul african ca parte a unei strategii integrate care să includă buna guvernanță, democrația, drepturile omului, statul de drept și egalitatea de gen, cu un accent special pe regiunile unde există cele mai mari vulnerabilități și tensiuni; salută cooperarea dintre Uniunea Europeană și Africa în ceea ce privește combaterea terorismului și a grupărilor înarmate, în conformitate cu dreptul internațional; solicită, în contextul politicilor de combatere a terorismului, instituirea unor procese decizionale mai transparente, respectarea în mai mare măsură a drepturilor omului și o implicare sporită alături de comunitățile afectate de aceste măsuri;

172.  subliniază rolul important pe care îl joacă regiunea Sahel din punct de vedere strategic și al securității; salută cu entuziasm, în acest context, crearea „Grupului celor cinci țări din Sahel (G5 Sahel)” în 2014, precum și a Forței comune G5 (G5 Force Conjointe), care a fost înființată în 2017 cu scopul de a combate amenințările în materie de securitate din regiune;

173.  subliniază că UE trebuie să lupte urgent împotriva insurgenței teroriste din ce în ce mai mari din nordul Mozambicului, care a provocat deja moartea a peste 1 000 de persoane și a obligat aproximativ 200 000 să își părăsească locuințele și care amenință serios să se răspândească întreaga Africă Australă; îndeamnă VP/ÎR să ofere Mozambicului și cetățenilor săi sprijinul UE; subliniază că lipsa de reacție din partea UE poate duce la preluarea de către alți actori internaționali a rolului principal pe care Uniunea își propune să-l joace pe continent;

174.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Botswana, Ghana, Uganda și Zimbabwe sunt incluse în lista neagră actualizată a Uniunii care include țările al căror dispozitiv de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CFT) prezintă deficiențe strategice și invită aceste țări să ia imediat măsurile necesare pentru a respecta legislația și a asigura punerea sa în aplicare (și anume, Regulamentul delegat (UE) 2020/855 al Comisiei(13)); salută faptul că, după ce au realizat o serie de reforme, Etiopia și Tunisia au fost eliminate de pe lista neagră;

175.  subliniază că mandatele misiunii PSAC sunt cuprinzătoare și vizează, printre altele, să promoveze reforma sectorului de securitate, să continue reforma justiției, să consolideze instruirea armatei și a poliției, precum și să îmbunătățească supravegherea; subliniază că trebuie să se îmbunătățească urgent politica de comunicare a misiunilor PSAC, precum și planificarea strategică generală a UE, pentru a crește vizibilitatea acțiunilor UE și a scopului său de a proteja securitatea și bunăstarea populației africane;

176.  subliniază rolul special al entităților religioase africane care joacă regulat un rol de mediere în conflicte și cu care este necesar să se mențină dialogul și cooperarea, în special în zonele de conflict, deoarece dialogul interreligios poate contribui la pace și reconciliere;

177.  ia act de faptul că comunicarea comună urmărește să aprofundeze sprijinul pe care UE îl oferă Africii în eforturile sale de a garanta pacea prin intermediul unei forme de cooperare mai structurate și mai strategice, axate pe regiunile din Africa unde există cele mai mari tensiuni, și solicită ca strategiile specifice din regiunile aflate în conflict să fie considerate prioritare; încurajează UE și statele sale membre să continue repartizarea sarcinilor cu organizațiile și partenerii internaționali, inclusiv cu aliații și statele africane care sunt aliați de încredere împotriva terorismului, precum Kenya, Maroc, Nigeria, Ghana și Etiopia; solicită consolidarea relațiilor UE cu aceste state-pivot; invită Uniunea să sprijine în continuare partenerii africani în consolidarea capacității forțelor și instituțiilor lor de securitate pentru a le oferi cetățenilor lor servicii eficace și sustenabile în materie de securitate și de aplicare a legii, inclusiv prin Instrumentul european pentru pace și misiunile sale PSAC, și invită Uniunea să se concentrează pe o abordare integrată a conflictelor și crizelor, care să acționeze în toate etapele ciclului conflictelor, de la prevenire la ripostă, trecând prin gestionare și soluționare;

178.  subliniază că obiectivul sprijinului acordat de UE sectorului de securitate african este de a încuraja Africa să își asume chestiunile legate de securitate și apărare; consideră că Uniunea Africană și statele africane sunt actori-cheie alături de care UE se implică în mod semnificativ pentru a atinge în comun obiectivele de dezvoltare durabilă și securitate umană; salută cu entuziasm, în acest sens, planurile Uniunii Africane de a trimite 3 000 de soldați în sprijinul G5 Sahel și consideră că acesta este un semn că UA și UE urmăresc într-adevăr obiective similare în materie de securitate, bazate pe obiective și responsabilități comune; salută, în acest sens, observațiile adresate de ÎR/VP Borrell Consiliului de Securitate al ONU la 28 mai 2020, când a vorbit despre „găsirea unor soluții africane la problemele africane”;

179.  reafirmă sprijinul său pentru misiunile ONU de menținere a păcii de pe continentul african și solicită actorilor-cheie, în special Statelor Unite ale Americii, Rusiei, Chinei și Regatului Unit să se alăture Uniunii în eforturile sale de a media și a promova cooperarea și pacea durabilă pe întreg continentul african; reiterează, în acest sens, dorința Uniunii de a sprijini în mai mare măsură misiunile ONU și de a încuraja coordonarea dintre diferitele misiuni ale ONU și ale UE;

180.  salută scăderea semnificativă a pirateriei de-a lungul coastelor estice și vestice ale Africii ca urmare a eforturilor internaționale în domeniul securității maritime, care constituie un precedent pentru cooperarea europeană, africană și transatlantică în materie de securitate;

181.  consideră că este important ca Uniunea să depună în continuare eforturi pentru a construi state și societăți mai reziliente, prin consolidarea capacităților și reformele sectorului de securitate, inclusiv prin Instrumentul european pentru pace și misiunile sale PSAC, și să se axeze pe o abordare integrată a conflictelor și a crizelor, intervenind în toate etapele ciclului conflictelor;

182.  reamintește amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată transnațională, tulburările civile și infracțiunile interne pentru statele fragile și aflate într-o perioadă postconflict, care luptă pentru a le oferi cetățenilor lor securitatea necesară; subliniază, în acest context, importanța unei forțe de poliție naționale și regionale bine pregătite; constată, cu toate acestea, că forțele de poliție adesea nu dispun de o pregătire și de un echipament adecvate și, cel mai important, nu întrețin întotdeauna raporturi bune cu populația locală sau aceasta nu le acordă încredere; subliniază, prin urmare, că este important să se consolideze și să se creeze structuri polițienești profesioniste și solicită, printre altele, să se acorde mai mult sprijin conceptual, logistic și administrativ Mecanismului Uniunii Africane pentru cooperarea polițienească din Alger, care a fost lansat în 2014; consideră că cooperarea în acest domeniu va contribui, de asemenea, la consolidarea capacității misiunilor de menținere a păcii și la promovarea componentei polițienești a APSA;

183.  constată că sfera informațională din Africa este din ce în ce mai influențată de adversarii de la nivel mondial ai UE; invită, în acest sens, SEAE și Comisia să abordeze în mod activ problema absenței unei vocii europene în cadrul societăților africane, să contracareze știrile false și să promoveze mai bine abordarea europeană și valorile democratice în rândul populației africane; constată că acest lucru necesită o mai bună comunicare strategică, axată pe principalele regiuni și țări, precum și instituirea unei unități speciale responsabile pentru aceste acțiuni care să acționeze în strânsă cooperare cu delegațiile UE;

184.  subliniază pericolul pe care îl reprezintă proliferarea armelor ilicite de calibru mic și reamintește că aceste arme, în majoritatea cazurilor nedeclarate și deținute ilegal, nu numai că amenință siguranța și securitatea comunităților, ci sunt, de asemenea, utilizate de rețele infracționale transnaționale periculoase care sunt implicate în diverse forme de trafic, inclusiv de arme, de persoane și de droguri ilegale;

185.  îndeamnă Comitetul politic și de securitate al Uniunii Europene să continue reuniunile consultative comune anuale cu Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane, obiectivul fiind de a extinde domeniul de cooperare pentru a include vizite comune pe teren, sesiuni comune, dezvoltarea unei înțelegeri și analize comune a situațiilor de criză, precum și examinarea pistelor pentru acțiuni comune rapide, care este cel mai bun mijloc de a crea parteneriate strategice viabile;

186.  reamintește că Africa este gazda celui mai mare număr de operații în sprijinul păcii (PSO) din lume și cel mai mare contribuitor cu forțe armate și forțe de poliție în cadrul acestor operațiuni; subliniază că PSO din întreaga Africa trebuie adaptate la noua realitate a pandemiei de COVID-19, pentru a proteja în mod adecvat atât cetățenii, cât și personalul operațiilor respective; subliniază că aceste misiuni trebuie finanțate în mod corespunzător, având în vedere teama pe care o suscită iminența unei crize economice și reducerea finanțării disponibile;

187.  solicită Uniunii să garanteze că misiunile PSAC sunt planificate în mod eficace, responsabil, robust, cu operațiuni eficiente și mandate mai solide, născute dintr-o voință politică reală care urmărește să soluționeze conflictele, și nu să le înghețe;

188.  încurajează SEAE să-și sporească prezența, împreună cu delegațiile UE, pe întregul continent, în special în principalele state membre ale UA, pentru a face să avanseze relațiile bilaterale și regionale ale UE și pentru a asigura un schimb adecvat cu părțile interesate relevante; subliniază că aceste legături strânse reprezintă baza pentru asigurarea unor parteneriate globale adecvate și bine structurate, precum și a unor răspunsuri adaptate; invită SEAE să își îmbunătățească în mod semnificativ strategia în domeniul mass-mediei și de comunicare nu numai pentru a sensibiliza în mai mare măsură regiunile respective cu privire la eforturile UE, ci și pentru a sensibiliza cetățenii europeni și a-i determina să sprijine o cooperare consolidată între UE și Africa;

189.  reamintește că este important să se coordoneze strategia UE-Africa cu ONU, NATO, OSCE și cu alte țări care împărtășesc aceeași viziune, cum ar fi Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Australia și Japonia;

o
o   o

190.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 356, 4.10.2018, p. 66. (2) JO C 349, 17.10.2017, p. 11. (3) JO C 363, 28.10.2020, p. 27. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0173. (5) Texte adoptate, P8_TA(2019)0298. (6) JO C 215, 19.6.2018, p. 2. (7) JO C 28, 27.1.2020, p. 101. (8) Texte adoptate, P9_TA(2019)0084. (9) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1). (10) Regulamentul (UE) 2017/821 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (JO L 130, 19.5.2017, p. 1). (11) Directiva 2013/50/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 (JO L 294, 6.11.2013, p. 13). (12) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi (JO L 182, 29.6.2013, p. 19). (13) Regulamentul delegat (UE) 2020/855 al Comisiei din 7 mai 2020 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2016/1675 de completare a Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește adăugarea Bahamasului, a Barbadosului, a Botswanei, a Cambodgiei, a Ghanei, a Jamaicăi, a Mauritiusului, a Mongoliei, a Myanmar/Birmaniaului/Burmei, a Nicaraguei, a Panama și a Zimbabwe în tabelul de la punctul I din anexă și eliminarea Bosniei și Herțegovinei, a Etiopiei, a Guyanei, a Republicii Democrate Populare Laos, a Sri Lanka și a Tunisiei din tabelul respectiv (JO L 195, 19.6.2020, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la elaborarea unei strategii a UE pentru turismul sustenabil (2020/2038(INI))

P9_TA(2021)0109 A9-0033/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 195,

–   având în vedere articolul 349 din TFUE, care instituie un regim specific pentru regiunile ultraperiferice,

–   având în vedere articolul 174 din TFUE,

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la transport și turism în 2020 și ulterior(1),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2020 privind turismul și transportul în 2020 și ulterior (COM(2020)0550) și adoptarea pachetului privind turismul și transportul,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 27 mai 2020 intitulată „Acum este momentul Europei: Să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație” (COM(2020)0456) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei intitulat „Identificarea nevoilor de redresare ale Europei” (SWD(2020)0098),

–  având în vedere raportul Comisiei Europene din 11 iunie 2020 privind economia albastră în Uniune,

–  având în vedere rezoluția sa din 24 octombrie 2019 referitoare la impactul negativ al falimentului companiei Thomas Cook asupra turismului în UE(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 27 mai 2019 privind competitivitatea sectorului turismului ca motor al creșterii economice durabile, al creării de locuri de muncă și al coeziunii sociale în UE în următorul deceniu,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (COM(2019)0640),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 noiembrie 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 - poziția Parlamentului în vederea încheierii unui acord(3),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 22 mai 2018 intitulată „O nouă agendă europeană pentru cultură” (COM(2018)0267),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 privind un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE (COM(2017)0623),

–  având în vedere Decizia (UE) 2017/864 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 privind Anul european al patrimoniului cultural (2018)(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 februarie 2014 intitulată „O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier” (COM(2014)0086) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 martie 2017 privind turismul nautic (SWD(2017)0126),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iunie 2016 intitulată „O agendă europeană pentru economia colaborativă” (COM(2016)0356) și rezoluția Parlamentului din 15 iunie 2017 referitoare la acest subiect(5),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale(6),

–  având în vedere Declarația de la Cork 2.0 din 5 și 6 septembrie 2016,

–  având în vedere rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la noile provocări și concepte pentru promovarea turismului în Europa(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european”(8),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 iunie 2010 intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” (COM(2010)0352),

–  având în vedere rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial - un nou cadru politic pentru turismul european(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap și Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(10) și cea din 18 iunie 2020 referitoare la Strategia europeană post-2020 pentru persoanele cu handicap(11),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 18 septembrie 2020, intitulat „Către un turism mai durabil pentru orașele și regiunile UE”,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 septembrie 2020 privind turismul și transportul în 2020 și ulterior,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru cultură și educație și ale Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A9-0033/2021),

A.  întrucât turismul este o activitate economică transversală care are un impact major asupra mediului și climei și asupra economiei UE în ansamblul ei, îndeosebi asupra creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a dezvoltării sociale și durabile a regiunilor;

B.  întrucât 27 de milioane de persoane sunt angajate direct sau indirect în sectorul turismului, ceea ce reprezintă 11,2 % din totalul locurilor de muncă din UE, și întrucât acest sector a contribuit la produsul intern brut (PIB-ul) UE cu 10,3 % în 2019; întrucât turismul contribuie la promovarea unei structuri regionale echilibrate, are un impact pozitiv asupra dezvoltării regionale și ar trebui să contribuie la conservarea biodiversității, a bunăstării sociale și a securității economice a comunităților locale;

C.  întrucât lanțul valoric al turismului este unul dintre principalele ecosisteme industriale ale Europei identificate de Comisie și întrucât este complex și alcătuit din cei patru vectori esențiali de transport, cazare, experiență și intermediere strâns legați; întrucât succesul industriei constă în gradul de influență dintre acești patru vectori; întrucât turismul are un impact asupra schimbărilor climatice, contribuind la 8 % din emisiile globale de CO2(12); întrucât sectorul turismului acoperă o mare diversitate de servicii și profesii; întrucât sectorul este dominat în principal de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), ale căror activități generează locuri de muncă și prosperitate în regiuni care depind în mare măsură de turism;

D.  întrucât, în 2018, 51,7 % dintre unitățile de cazare turistică din UE se aflau în zone costiere și maritime, care sunt deosebit de vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, în timp ce 32,9 % dintre acestea se aflau în zone rurale; întrucât regiunile ultraperiferice se caracterizează prin depărtare, insularitate și dependență economică și socială puternică de sectoarele turismului și transporturilor, ceea ce le face și mai vulnerabile la efectele pandemiei de COVID-19;

E.  întrucât sectorul turismului și al transporturilor a fost printre cele mai afectate de COVID-19; întrucât cel puțin 6 milioane de locuri de muncă, precum cele ale lucrătorilor sezonieri și ale persoanelor în situații vulnerabile, sunt în pericol în UE; întrucât restricțiile de călătorie introduse ca răspuns la pandemie continuă să afecteze puternic turismul mondial și european, cele mai recente date din partea Organizației Mondiale a Turismului a ONU (UNWTO) indicând o scădere cu 70 % a numărului de sosiri turistice internaționale în 2020; întrucât, în cadrul instrumentului Next Generation EU, Comisia a identificat o nevoie de investiții de bază pentru ecosistemul turistic în valoare de 161 de miliarde EUR – 22 % din deficitul total de investiții din UE; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a afectat grav toate modurile de transport, în special conectivitatea aeriană și o scădere a serviciilor aeriene, care, în unele cazuri, au dus la pierderea rutelor; întrucât acest lucru a avut un impact deosebit asupra regiunilor ultraperiferice și insulare ale UE, în care accesibilitatea și legăturile de transport sunt esențiale; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a făcut ca milioane de pasageri și consumatori să se confrunte cu incertitudini în legătură cu drepturile lor, inclusiv cereri de rambursare complexe și adesea nesoluționate; întrucât restabilirea încrederii consumatorilor este esențială pentru viitorul sectorului;

F.  întrucât articolul 195 din TFUE prevede că Uniunea coordonează și completează acțiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivității întreprinderilor Uniunii în acest sector; întrucât statele membre se confruntă cu provocări și oportunități comune în sectorul turismului, cum ar fi prevenirea și gestionarea crizelor, progresele în direcția tranziției digitale și verzi, sustenabilitatea socioeconomică și de mediu, crearea de locuri de muncă de calitate, calificarea profesională și formarea lucrătorilor, precum și sprijinul pentru IMM-uri;

G.  întrucât măsurile de care beneficiază sectorul turismului și al călătoriilor sunt cel mai eficace atunci când sunt luate ca parte a unei strategii coordonate a UE, ținând seama, în același timp, de nevoile și particularitățile naționale și regionale;

H.  întrucât sectorul se angajează să accelereze și să implementeze măsuri și acțiuni care să-i asigure o mai mare sustenabilitate și reziliență și să-l asiste în îndeplinirea obiectivelor de reducere a amprentei ecologice și în atingerea țintelor Pactului verde european, îndeosebi neutralitatea climatică până în 2050 cel mai târziu;

I.  întrucât se înregistrează progrese în domeniul mobilității ușoare și al rutelor conexe, care reprezintă un răspuns la dorința consumatorilor europeni de oportunități turistice mai ecologice și mai apropiate de natură;

J.  întrucât un sistem de transport colectiv eficient, sigur, multimodal și sustenabil ar avea o contribuție pozitivă la economie în domeniul turismului, al călătoriilor de agrement și al ospitalității, deoarece permite soluții durabile și flexibile pentru mobilitate în întreaga UE, contribuind la conservarea ecosistemelor naturale și a mediului urban și natural local;

K.  întrucât Anul european al căilor ferate ar trebui să reprezinte un cadru ideal pentru inițiativele de consolidare a turismului durabil în vederea creșterii atractivității destinațiilor turistice;

L.  întrucât dezvoltarea rețelei transeuropene de transport (TEN-T) și conexiunile acesteia cu zonele urbane, locale și de coastă vor juca un rol esențial în furnizarea de soluții de transport durabile, alternative și flexibile pentru călătorii și turism;

M.  întrucât au apărut noi tendințe în turism, în principal ca urmare a digitalizării, inclusiv forme alternative de turism, cum ar fi ecoturismul, agroturismul și turismul rural și turismul medical,

Redresarea: planuri de răspuns la efectele COVID-19

1.  subliniază că epidemia de COVID-19 a paralizat sectorul turismului din UE, exercitând o presiune fără precedent asupra ecosistemului; subliniază că sprijinul financiar continuu pe termen scurt este esențial pentru supraviețuirea sectorului, în special luând în calcul al doilea și al treilea val al pandemiei; consideră, cu toate acestea, că actuala criză ar trebui să determine Comisia și statele membre să recunoască pe deplin importanța industriei turismului, să o integreze pe deplin în planurile de dezvoltare europene și naționale, să îmbunătățească calitatea ofertei sale, să o facă mai sustenabilă și mai accesibilă pentru toți și să lanseze investiții publice și private îndelung așteptate în digitalizarea și modernizarea generală a sectorului;

2.  solicită statelor membre să pună integral în aplicare, fără întârziere, criteriile comune și coordonate pentru călătoriile în condiții de siguranță, astfel cum au fost adoptate de Consiliu în recomandarea sa privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații(13), facilitând totodată implementarea formularului UE de localizare a pasagerilor, în format digital, atunci când este posibil, cu respectarea deplină a normelor privind protecția datelor; subliniază importanța aplicațiilor voluntare, interoperabile și anonimizate de urmărire, depistare și avertizare, care utilizează portalul de interoperabilitate al Comisiei, fără ca datele să fie folosite în alte scopuri, cum ar fi în scopuri comerciale sau de aplicare a legii, și de stabilire a unor criterii comune de igienă în principalele noduri de transport;

3.  solicită Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) să monitorizeze și să continue să publice, în timp util, harta cu coduri color a țărilor și regiunilor Uniunii, inclusiv a insulelor, acolo unde sunt disponibile suficiente informații, pentru a le oferi călătorilor și întreprinderilor un răspuns coordonat și eficient; invită statele membre să promoveze difuzarea hărții prin intermediul radiodifuzorilor naționali, pentru a se asigura că aceasta ajunge și la cetățenii cu acces limitat sau fără acces la internet;

4.  invită statele membre, în conformitate cu recomandarea Comisiei privind strategiile de testare pentru COVID-19(14) și cu orientările ECDC și ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației, să instituie un protocol comun și nediscriminatoriu al UE privind siguranța sanitară pentru testarea înainte de plecare, care ar trebui să fie fiabil și accesibil, inclusiv tehnologii de testare rapidă, teste PCR și altele; în privința carantinei, consideră că aceasta ar trebui să rămână un instrument de ultim resort, dar, după caz, durata ei ar trebui redusă la un număr minim de zile, care ar trebui armonizat în întreaga Uniune; subliniază că orice restricționare a libertății de circulație trebuie să fie proporțională, temporară și legată în mod clar de pandemia de COVID-19; subliniază că, pentru a pune în aplicare în mod corect protocolul, toate statele membre ar trebui sprijinite cu finanțare din partea UE; invită statele membre să coordoneze gestionarea testării în diferitele etape ale perioadei de călătorie;

5.  invită Comisia și statele membre să elaboreze în mod prioritar un certificat comun de vaccinare și un sistem de recunoaștere reciprocă a procedurilor de vaccinare în scopuri medicale, care ar trebui să fie introdus în paralel cu distribuirea vaccinurilor, menținând, în același timp, drepturile persoanelor la viață privată și la protecția datelor; consideră că, odată ce vaccinurile au fost puse la dispoziția publicului larg și există suficiente dovezi științifice că persoanele vaccinate nu transmit virusul, certificatul ar putea fi luat în considerare în scopuri de călătorie ca alternativă la testele PCR și la cerințele de carantină, menținând totodată necesitatea de a respecta măsurile sanitare actuale, cum ar fi purtarea măștilor de protecție în public și respectarea distanțării fizice; subliniază că este necesar și important să se restabilească libertatea de circulație în UE și să se asigure o revenire treptată la normalitate pentru sectoarele transporturilor și turismului;

6.  apreciază portalul Re-open EU și îndeamnă statele membre să furnizeze Comisiei informații ușor de înțeles cu privire la aplicarea sau eliminarea viitoarelor restricții privind libera circulație de îndată ce au fost decise astfel de modificări, pentru a se asigura că portalul este fiabil pentru călători; invită Comisia să prezinte o aplicație mobilă pentru o mai bună diseminare a informațiilor și să continue să furnizeze informații în timp real despre situația frontierelor și serviciile de transport și turism disponibile în țările UE, inclusiv informații despre măsurile de sănătate și siguranță publică și alte informații de interes; consideră că statele membre ar trebui să completeze acest portal al UE cu informații privind punctele de contact din destinațiile respective, de exemplu sub forma unui site public și a unui centru de informare;

7.  invită Comisia să lanseze o campanie de comunicare specifică a UE privind călătoriile și turismul prin intermediul unei „mărci de turism a UE”, care să vizeze promovarea călătoriilor în UE și restabilirea încrederii cetățenilor în călătorii și turism în timpul pandemiei de COVID-19;

8.  invită Comisia și statele membre să aplice statelor terțe un sistem de codificare în diferite culori și criterii comune în ceea ce privește călătoriile către țări terțe, prin recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție comparabile împotriva COVID-19 în toate modurile de transport, dar mai ales în sectorul aviației și al croazierelor; invită Comisia și statele membre să instituie un sistem de alertă timpurie care să avertizeze călătorii prin intermediul noilor tehnologii într-un mod ușor de utilizat cu privire la eventualele amenințări la adresa sănătății dintr-o destinație dintr-o țară terță; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine operatorii de turism în organizarea experiențelor de călătorie în anumite zone din țări terțe, respectând pe deplin protocoalele sanitare solide care reduc la minimum riscul de contagiune;

9.  îndeamnă Comisia să introducă o marcă UE de certificare a igienei, care ar trebui să fie elaborată în comun de ECDC și de statele membre și ar trebui să certifice activitățile turistice, asigurând conformitatea cu standardele minime de igienă pentru prevenirea și controlul virusului COVID-19 și al altor posibile infecții; consideră că această marcă ar trebui să vizeze stabilirea unor standarde de sănătate la nivel european care să contribuie la restabilirea încrederii consumatorilor în sectorul turismului și, astfel, la revitalizarea acestuia, evitând, în același timp, sarcinile administrative pentru microîntreprinderi și IMM-uri;

10.  regretă că Next Generation EU nu prevede finanțarea directă pentru sectorul turismului și invită statele membre și autoritățile regionale și locale să includă sectoarele turismului și ale călătoriilor în planurile lor de redresare și în inițiativa REACT-EU, respectând totodată standardele sociale și de mediu; subliniază că, deși este important ca acțiunile din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență să fie eligibile retroactiv pentru sprijinirea sectorului și prevenirea falimentelor, acestea nu sunt suficiente în sine; invită Comisia să ia măsuri specifice în ceea ce privește regiunile europene unde turismul reprezintă o parte mai importantă din PIB lor, precum și insulele și regiunile ultraperiferice; subliniază, în acest context, că sprijinul financiar din fondurile UE distribuite în statele membre în legătură cu pandemia de COVID-19 nu ajunge întotdeauna la operatorii de turism care au nevoie urgentă de finanțare directă pentru a-și continua și a-și menține activitățile economice;

11.  invită Comisia să încurajeze statele membre să stabilească temporar cote reduse de TVA pentru serviciile de călătorie și turism, însoțite de un pachet special de stimulente pentru toate microîntreprinderile și IMM-urile pentru perioada 2020-2024, în scopul de a reduce la minimum numărul falimentelor și a menține locurile de muncă și drepturile lucrătorilor din industria europeană a turismului, utilizând totodată investiții pentru a promova tranziția către un ecosistem turistic mai digital și mai durabil;

12.  invită statele membre și autoritățile regionale să includă turismul ca prioritate orizontală în programele lor operaționale, în strategiile de specializare inteligentă și în acordurile de parteneriat pentru perioada 2021-2027, în vederea finanțării proiectelor din domeniul turismului;

13.  solicită Comisiei să pună în aplicare acțiunea pregătitoare adoptată „Un mecanism european de gestionare a crizelor pentru turism”, împreună cu Parlamentul, pentru a fi pregătită să facă față crizelor viitoare în scopul de a ajuta destinațiile turistice să stabilească planuri de prevenire a crizelor, măsuri de urgență și planuri și acțiuni de pregătire;

14.  invită Comisia să informeze periodic și să coopereze cu Parlamentul în ceea ce privește activitatea pregătitoare și progresele înregistrate în elaborarea proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare și să mențină comisia parlamentară competentă și deputații în Parlamentul European care au inițiat proiectele implicați în proces;

Recentrarea: politica de guvernanță în cadrul Uniunii

15.  invită Comisia să stabilească un nou model de guvernanță între instituțiile UE, consolidând structura organizatorică, financiară și de resurse umane prin înființarea unei direcții dedicate care să se ocupe în mod specific de turism, susținută de o finanțare adecvată, cu scopul de a adopta o abordare integrată și eficientă a turismului, de a sprijini relansarea turismului în regiunile europene și de a ajuta întreprinderile să pună în aplicare măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor-cheie în domeniile sustenabilității și inovării, precum și pentru creșterea competitivității și atractivității acestora;

16.  invită, de asemenea, Comisia să țină seama de posibilele sinergii dintre diferitele direcții generale, având în vedere caracterul transversal al turismului, în domenii precum agricultura, transporturile, cultura, afacerile maritime, dezvoltarea regională, ocuparea forței de muncă și clima;

17.  solicită inițierea unei dezbateri în cadrul Conferinței privind viitorul Europei cu privire la sprijinirea turismului pentru ca acesta să devină o competență partajată a UE, mai degrabă decât o competență complementară, așa cum se întâmplă în prezent; subliniază că tratatele oferă în prezent o flexibilitate semnificativă pentru politicile UE în domeniul turismului, care nu este utilizată pe deplin de către Comisie; invită, prin urmare, Comisia să înceapă să utilizeze pe deplin tratatele pentru a dezvolta o politică europeană cuprinzătoare în domeniul turismului, în vederea creării uniunii europene a turismului;

18.  regretă că cadrul financiar multianual (CFM) 2021-2027 nu include o rubrică specifică pentru turismul sustenabil, care ar reprezenta un angajament de a pune în aplicare politica europeană în domeniul turismului aprobată de Parlament în rezoluția sa referitoare la transport și turism în 2020 și ulterior; observă că această linie nu s-ar suprapune și nu ar înlocui sprijinul financiar disponibil pentru sectorul călătoriilor și turismului prin intermediul fondurilor UE existente; regretă că turismul nu a fost încă inclus ca obiectiv independent în regulamentele privind fondurile structurale și de investiții europene sau în Programul privind piața unică;

19.  invită Comisia să creeze un mecanism al UE pentru a monitoriza acordarea de sprijin microîntreprinderilor și IMM-urilor, punând accentul pe lichidități și oferind valoare adăugată și transparență la nivelul UE, pentru a spori capacitatea acestor întreprinderi de a accesa și utiliza fondurile și instrumentele financiare ale UE în scopul de a facilita modernizarea și punerea în aplicare a unor proiecte inovatoare și sustenabile, asigurând răspunderea și simplificarea administrativă;

20.  felicită Comisia pentru organizarea Convenției europene privind turismul în 2020 și o invită să prezinte un plan de acțiune în 2021 și să elaboreze, în timp util, o strategie a UE pentru un turism durabil și strategic aliniată la Agenda digitală, la Pactul verde și la obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, înlocuind strategia din 2010, pentru a menține poziția Europei ca destinație principală de turism; reamintește că la elaborarea acestei strategii trebuie să fie consultați profesioniștii din sectorul turismului; subliniază, în acest sens, importanța unor acțiuni concrete pentru depășirea crizei actuale și promovarea unor forme alternative de turism, cum ar fi turismul cultural și durabil, agroturismul, turismul pentru fauna sălbatică, ecoturismul și alte experiențe, care ar trebui să respecte mediul și patrimoniul cultural al populației locale pentru a evita turismul excesiv;

21.  consideră că, întrucât turismul este o industrie globală, este extrem de important să se promoveze dialogul și cooperarea cu UNWTO pe baza memorandumului de înțelegere semnat între Parlament și UNWTO în 2018;

22.  invită Comisia să actualizeze ghidul privind sprijinul financiar din partea UE și să includă în acesta un link către un punct național de contact care să faciliteze accesul la informații pentru microîntreprinderi și IMM-uri, prin intermediul unui ghișeu unic sau al unui instrument online cu asistența și îndrumarea statelor membre, ori de câte ori este necesar; invită Comisia să sensibilizeze întreprinderile și IMM-urile din sectorul turismului cu privire la acest ghid;

23.  invită Comisia să înființeze o Agenție Europeană pentru Turism în următorul CFM și să elaboreze o soluție pe termen scurt prin crearea unui departament pentru turism în cadrul uneia dintre agențiile executive existente, în special Agenția Executivă pentru IMM-uri (EASME) sau viitoarea Agenție Executivă pentru Domeniile Sănătății și Digital;

Consolidarea: tranziția către un turism sustenabil, responsabil și inteligent

24.  constată că turismul sustenabil ar trebui să țină seama de efectele economice, sociale și de mediu actuale și viitoare, ca răspuns la nevoile vizitatorilor, ale sectorului industrial, ale mediului și ale comunităților locale(15); reamintește că industria turismului și a călătoriilor creează o amprentă ecologică la nivel mondial; subliniază că este necesar să se găsească soluții sustenabile și flexibile pentru transportul multimodal și să se elaboreze politici pentru conservarea patrimoniului natural și a biodiversității, respectând autenticitatea socioculturală a comunităților-gazdă, asigurând sustenabilitatea și oferind beneficii socioeconomice tuturor părților interesate;

25.  invită Comisia să elaboreze rapid o foaie de parcurs pentru turismul durabil, care să includă măsuri inovatoare de reducere a amprentei climatice și de mediu a sectorului prin dezvoltarea unor forme mai durabile de turism, diversificarea ofertei, stimularea unor noi inițiative de cooperare și dezvoltarea de noi servicii digitale;

26.  invită statele membre să elaboreze planuri de acțiune pentru turismul durabil la nivel național și regional, în consultare cu părțile interesate și cu societatea civilă și în conformitate cu viitoarea foaie de parcurs europeană pentru turismul durabil, și să utilizeze pe deplin fondurile „Next Generation EU” pentru a finanța planurile de acțiune pentru tranziția turismului;

27.  subliniază că pandemia de COVID-19 a determinat o schimbare a naturii cerințelor turiștilor, care își doresc un turism sigur, curat și mai sustenabil; subliniază că activitățile artizanale locale, agroturismul, turismul rural și ecoturismul fac parte integrantă din turismul durabil, punând accentul pe descoperirea naturii și a spațiului rural din Europa prin intermediul unor trasee adecvate pentru mersul pe jos, ciclism sau călărie cu acces partajat;

28.  îndeamnă Comisia să facă funcțional Sistemul european de indicatori turistici (ETIS), să îl doteze cu o structură de guvernanță permanentă și să îl introducă în destinațiile turistice, cu indicatori statici și date în timp real pentru gestionarea și evaluarea performanței acestora, în parteneriat cu regiunile; subliniază că scopul tabloului de bord al ETIS este să monitorizeze impactul economic, social și de mediu al turismului;

29.  îndeamnă Comisia să analizeze obstacolele care stau în calea obținerii etichetei ecologice, să îi extindă domeniul de aplicare la alte servicii turistice, ca o completare a sistemului de management de mediu și audit (EMAS) al UE pentru turism, să instituie mecanisme de sprijinire a acestor scheme de certificare și să îi promoveze pe operatorii turistici care le-au obținut;

30.  invită statele membre, organismele naționale din domeniul turismului și industria turismului să consolideze coordonarea criteriilor și aplicarea etichetelor de calitate existente în Uniune și să încurajeze Comisia să își continue rolul de coordonare și să sprijine inițiativele locale;

31.  felicită Comisia pentru înființarea Grupului pentru un turism sustenabil și solicită reluarea activității acestuia și revizuirea Cartei europene din 2012 pentru un turism sustenabil și responsabil, ca mijloc de a încuraja participarea și adoptarea unor bune practici la nivel național, regional și local; consideră că grupul poate servi drept referință pentru o rețea europeană de părți interesate în domeniul turismului durabil, poate prezenta noi instrumente și inițiative de evaluare a impactului economic, social și ecologic al activităților legate de turism, poate implica turiștii și le poate permite atât turiștilor, cât și companiilor de turism să înțeleagă amprenta de mediu pe care o generează;

32.  subliniază importanța cadrului statistic al UNWTO pentru măsurarea sustenabilității turismului, care vizează integrarea statisticilor privind dimensiunile economice, de mediu și sociale ale turismului durabil;

33.  reamintește că lipsa unor date cantitative și calitative precise privind efectele turismului asupra sustenabilității împiedică luarea deciziilor de către actorii publici și privați; solicită Eurostat să stabilească un cadru de referință pentru colectarea datelor privind sustenabilitatea, supraexploatarea și subexploatarea turistică și criteriile privind condițiile de muncă și solicită actualizarea Regulamentului (UE) nr. 692/2011(16); subliniază potențialul enorm al volumelor mari de date și al datelor actualizate, îndeosebi în ceea ce privește originea și tipul rezervărilor, durata șederii, cheltuielile medii defalcate pe categorii și rata de ocupare, pentru înțelegerea evoluției fluxurilor turistice și a evoluției cererii, precum și pentru adaptarea ofertei și aplicarea unor politici adecvate;

34.  salută strategia europeană privind datele și propunerea Comisiei referitoare la un Act privind guvernanța datelor; invită Comisia să includă turismul în cadrul de guvernanță pentru spațiile comune de date și să reglementeze mai bine activitatea platformelor de rezervare online și a intermediarilor de călătorii online, permițând întreprinderilor din turism să se angajeze pe deplin în inovare și digitalizare, întrucât acestea din urmă sunt esențiale pentru modernizarea întregului sector și pentru dezvoltarea de noi servicii și a unei oferte mai ample și de înaltă calitate; invită, de asemenea, Comisia să promoveze punerea în comun a datelor pentru turism și incubatoarele și acceleratoarele regionale pentru întreprinderile din domeniul turismului, valorificând cercetarea și inovarea pentru a ajuta numeroasele IMM-uri din sector să colecteze, să prelucreze și să utilizeze datele pe care le produc și să le permită să beneficieze pe deplin de economia datelor și să pună în aplicare soluții durabile;

35.  constată că un număr tot mai mare de achiziții de produse și servicii turistice are loc online; recunoaște rolul sporit al platformelor economiei colaborative ca intermediari și meritele lor în materie de inovare și durabilitate; salută propunerile Comisiei referitoare la un act legislativ privind serviciile digitale și la un act legislativ privind piețele digitale și subliniază că este necesar să se asigure condiții de concurență echitabile între întreprinderile online și cele offline, pentru a evita denaturarea pieței și pentru a menține o concurență sănătoasă, în special în ceea ce privește distincția dintre omologi și furnizorii profesionali de servicii; subliniază, în acest context în schimbare, impactul recenziilor și al ratingurilor online asupra experiențelor turistice;

36.  consideră că este la fel de important să se asigure cooperarea dintre comunitățile de cunoaștere și inovare din sectoarele alimentar și cultural; consideră că promovarea cunoașterii pieței, a îmbunătățirii calificărilor, a unei mai bune eficiențe administrative, a unor parteneriate ce se desfășoară în viața reală și a unor oportunități specifice de networking, precum și elaborarea unor măsuri inovatoare pentru viitor sunt elementele determinante care vor asigura succesul agroturismului; consideră, de asemenea, că, pentru a îmbunătăți performanța socială, economică și de mediu a agroturismului, sunt necesare o mai bună cooperare și coordonare între părțile interesate, o implicare mai profundă a autorităților locale în turism, precum și cercetarea pieței și strategii profesioniste de comunicare și de marketing;

37.  invită Comisia să respecte dreptul autorităților locale de a emite reglementări împotriva efectelor negative ale supraexploatării turistice;

38.  constată că turismul este strâns legat de mobilitate și că statele membre trebuie, cu sprijin financiar din partea UE, să investească mai mult în tranziția către combustibili mai ecologici, în vehicule cu emisii scăzute și cu emisii zero, ori de câte ori este posibil, în moduri de transport mai accesibile – inclusiv pentru persoanele cu handicap și persoanele cu mobilitate redusă și în cazul tuturor modurilor de transport –, precum și în sprijinirea mobilității ca serviciu și în platforme care să garanteze că sistemele de emitere a biletelor sunt interoperabile și intermodale, astfel încât să poată oferi bilete internaționale și intermodale valabile pentru întreaga rută („de la ușă la ușă”);

39.  consideră că, atunci când este vorba de mobilitate turistică, ar trebui să se recurgă cu precădere la mijloacele de transport cele mai sustenabile, care au o amprentă de carbon mai mică; reamintește că toate statele membre trebuie să dispună de o infrastructură de transport modernă, sigură și sustenabilă, pentru a facilita călătoriile în întreaga UE, pentru a face regiunile ultraperiferice, zonele periferice și îndepărtate și insulele mai accesibile pentru turismul intraeuropean și internațional și pentru a întări coeziunea teritorială; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită lipsei conexiunilor transfrontaliere, finalizării acestora și respectării termenelor-limită 2030 și 2050 stabilite pentru TEN-T;

40.  subliniază că Anul European al Căilor Ferate ar putea reprezenta un prilej de a sensibiliza opinia publică la turismul sustenabil și la noile rute transfrontaliere pe care le pot descoperi cetățenii europeni datorită legăturilor feroviare; invită deci Comisia să îmbunătățească rețeaua feroviară europeană; elogiază inițiativa DiscoverEU a Uniunii, care oferă mai ales tinerilor posibilitatea de a descoperi Europa prin experiențe de învățare și culturale și prin promovarea patrimoniului cultural local;

41.  evidențiază importanța pe care o au cultura și patrimoniul cultural pentru turismul european; invită, așadar, statele membre să aloce finanțare suficientă culturii și siturilor de patrimoniu cultural, fără a uita valoarea intrinsecă pe care o au în cadrul patrimoniului nostru cultural, care trebuie protejat, mai ales de schimbările climatice și de supraexploatarea turistică;

42.  subliniază că trebuie să se studieze reziliența patrimoniului cultural și observă legătura dintre turismul sustenabil și patrimoniul cultural; consideră că turismul cultural poate juca rolul de catalizator al înțelegerii reciproce între cetățenii Uniunii, oferindu-le posibilitatea de a descoperi patrimoniul cultural european în întreaga sa diversitate; evidențiază că trebuie să se țină seama de experiența dobândită ca urmare a Anului European al Patrimoniului Cultural; reamintește că au fost adoptate multe inițiative la nivelul UE, la nivel național și local pentru a îmbunătăți turismul sustenabil prin integrarea patrimoniului cultural în politicile în domeniul mediului, al arhitecturii și al planificării; consideră că trebuie protejat patrimoniul industrial al regiunilor aflate în tranziție, astfel încât să poată apărea noi oportunități economice și profesionale în regiunile respective; reiterează că toți actorii trebuie sensibilizați în mai mare măsură la protecția patrimoniului, inclusiv în ceea ce privește riscul de trafic ilicit de bunuri culturale; subliniază că orice reflecție asupra turismului sustenabil trebuie să ia în considerare și operele și bunurile culturale care au fost jefuite, furate sau obținute în mod ilegal în timpul războaielor; încurajează promovarea excelenței în turismul cultural sustenabil; invită statele membre să ia măsuri pentru a încuraja colaborarea dintre experții în turismul cultural și să promoveze cooperarea și schimbul de bune practici în acest sector;

43.  consideră că programul privind itinerariile culturale lansat de Consiliul Europei va ajuta să se pună în evidență diversitatea istoriei europene și va promova patrimoniul cultural; subliniază că este important ca obiectivele turistice să fie conectate; consideră că programul are un potențial ridicat pentru întreprinderile mici, pentru dialogul intercultural și pentru cooperarea transnațională și trebuie să evolueze pledând din ce în ce mai mult pentru sustenabilitate în turism, inclusiv pentru protecția patrimoniului cultural;

44.  invită Comisia să analizeze posibilele sinergii cu EuroVelo și cu cele 17 coridoare ale sale, în special prin majorarea sprijinului financiar, pentru a promova turismul pe bicicletă în Europa; invită Comisia să încurajeze reconversia liniilor de cale ferată dezafectate, inclusiv prin sprijinirea proiectelor „bicicletă-tren”, și să sprijine activ intermodalitatea bicicletă-tren; propune să se promoveze pachete de excursii cu bicicleta destinate turiștilor, care să fie îmbinate cu alte oferte sustenabile; consideră că rutele transfrontaliere pentru activitățile în aer liber, inclusiv pentru turismul rural, montan sau nautic, promovate prin rețele specifice finanțate de UE pot juca un rol important în conectarea diferitelor regiuni din statele membre și în redirecționarea într-un mod eficace a fluxurilor turistice, oferind, totodată, ocazii de a stimula turismul în regiunile mai puțin dezvoltate;

45.  îndeamnă Comisia să propună un nou sistem european de turism incluziv, pe modelul inițiativei Calypso, care să permită grupurilor sociale vulnerabile să folosească bonuri turistice naționale în instituțiile asociate din alte state membre care oferă, și ele, cetățenilor lor un program de turism social; ia act de faptul că numeroase state membre implementează astfel de programe cu rezultate foarte bune și consideră că ar fi oportun ca aceste sisteme să fie interoperabile la nivelul UE;

46.  invită Comisia să prezinte rezultatele proiectului-pilot „Destinații turistice inteligente” și modul în care intenționează să-l pună în practică, asociind inovarea cu protecția siturilor UNESCO și a siturilor naturale, cu specialități locale tradiționale și cu centre ale culturii;

47.  invită statele membre și Comisia să transforme Capitala europeană a turismului inteligent într-un proiect permanent cu criterii mai complete și mai echitabile, aducând astfel beneficii economiei locale și lanțurilor de aprovizionare locale; cere să se dea dovadă de un angajament mai mare în direcția creșterii treptate a oportunităților de mobilitate durabilă în întreaga Europă;

48.  felicită Comisia pentru premiul „Access City Award” și cere să se pună în practică inițiative similare la nivel național și regional;

49.  felicită Comisia pentru cele 14 acțiuni ale strategiei pentru turismul maritim și costier și o invită să prezinte concluzii care să permită direcționarea finanțării către infrastructură (porturi și porturi de agrement), sprijinul logistic și operațional pentru aceasta, prevenirea generării de deșeuri și utilizarea energiei din surse regenerabile; evidențiază că trebuie să se respecte ecosistemul maritim, să se promoveze dialogul între statele membre, autoritățile regionale și locale, părțile interesate și societatea civilă și să se încurajeze dezvoltarea sustenabilă a turismului costier și maritim; invită Comisia ca, de comun acord cu statele membre, să ia măsuri pentru a sprijini turismul de croazieră, care continuă să fie grav afectat de pandemia de COVID-19, și să îi înlesnească relansarea operațională, respectând totodată standardele sociale și de mediu;

50.  invită Comisia să conceapă inițiative destinate turismului nautic și costier privind recunoașterea calificărilor căpitanilor, normele în materie de TVA pentru ambarcațiuni, porturile de agrement și locurile de ancoraj, să încerce să rezolve problema caracterului sezonier și să promoveze rutele transfrontaliere, cum ar fi o rețea de rute pentru turismul nautic, precum și să facă publică situația actuală a proiectului-pilot „Carta bunelor practici pentru un turism de croazieră sustenabil”;

51.  încurajează Comisia să îi includă pe actorii locali care lucrează în zonele rurale și de coastă în inițiativele de diversificare a veniturilor prin crearea de produse, servicii sau experiențe turistice, în conceperea de noi inițiative și în căutarea de sinergii între cele existente; încurajează eforturile depuse pentru a-i implica pe producătorii din sectorul primar (agricultură, creșterea animalelor și pescuit) în aceste inițiative și pentru a analiza dacă aceste inițiative ar putea fi folosite ca mijloc de comercializare a produselor lor și de difuzare a tradițiilor lor culturale sau gastronomice;

52.  evidențiază potențialul de a crea locuri de muncă în zonele rurale pentru resortisanții țărilor terțe cu reședință legală, promovând astfel incluziunea socială și economică a acestora;

53.  evidențiază contribuția turismului rural la menținerea exploatațiilor agricole mici și la diversificarea agriculturii, eliminarea inegalităților sociale și crearea de posibilități de angajare pentru femei, acestea reprezentând aproximativ 50 % din sectorul turismului rural în UE, contribuind astfel la reînnoirea generațiilor și la inversarea tendinței de depopulare;

54.  evidențiază că turismul în domeniul sănătății, mai ales turismul balnear și cel de wellness, trebuie considerat ca fiind un sector separat în viitoarele măsuri de dezvoltare a turismului în Europa, sector care poate fi foarte competitiv și inovator, având în vedere schimbările demografice și creșterea gradului de sensibilizare la sănătatea publică;

Regândirea: proiectarea sectorului turismului în viitor

55.  evidențiază că industria turismului trebuie sprijinită pentru a pune în aplicare principiile economiei circulare, de exemplu, încurajând aprovizionarea cu produse neutre din punct de vedere climatic, utilizând energie curată, reducând utilizarea substanțelor chimice dăunătoare și a materialelor plastice de unică folosință, îmbunătățind eficiența energetică a clădirilor prin stimularea renovării parcului imobiliar turistic, punând în practică procese de reciclare a apelor pluviale și a apelor reziduale menajere, facilitând reciclarea și prevenind generarea de deșeuri;

56.  îndeamnă Comisia să prezinte, în prima jumătate a anului 2021, o analiză a cererilor primite din partea fiecărui stat membru privind schemele de ajutor de sat pentru sectorul turismului și a finanțării din partea UE utilizate pentru a combate efectele COVID-19, inclusiv a aplicabilității programului SURE; invită Comisia să consolideze și să extindă SURE până la sfârșitul anului 2022, având în vedere dificultățile socioeconomice cu care se confruntă statele membre;

57.  invită Comisia și statele membre să găsească soluții pentru situația lucrătorilor din sectorul turismului, afectați de criza provocată de pandemia de COVID-19, și să ia în considerare posibilitatea de a institui un cadru european în întregul lanț valoric al sectorului, în contextul planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, în strânsă cooperare cu partenerii sociali și cu întreprinderile, printr-un dialog constructiv privind condițiile de muncă din sector, caracterizate de natura sezonieră, de munca cu fracțiune de normă și de formele atipice de încadrare în muncă; reliefează că trebuie garantat accesul la mecanismele de protecție socială;

58.  invită Comisia ca, împreună cu Banca Europeană de Investiții, să creeze suficient sprijin specific pentru decarbonizarea sectorului turismului, pentru digitalizare și pentru proiecte inovatoare, precum și condiții de acces la InvestEU pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, pentru a permite dobândirea de noi competențe și crearea mai multor locuri de muncă de calitate; evidențiază că este nevoie de o mai bună coordonare între UE și nivelul local pentru a rezolva problema accesului la finanțare; accentuează că noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială, robotica și realitatea virtuală și cea augmentată, pot avea un impact semnificativ asupra sectorului turismului; observă că este nevoie de o finanțare adecvată și stimulente pentru unitățile turistice, în special pentru microîntreprinderi și IMM-uri;

59.  invită Comisia să propună noi programe de sprijinire a inovării în sectorul turismului cu ajutorul gândirii proiective;

60.  invită Comisia, împreună cu statele membre, să sprijine cele mai bune practici folosite în prezent de autoritățile naționale, regionale și locale, tranziția către o intermodalitate fără întreruperi („seamless”) în domeniul transporturilor și dezvoltarea sistemelor de emitere de bilete directe pentru călătoria cu trenul; reamintește importanța pe care o au rețelele TEN-T moderne și neîntrerupte și serviciile transfrontaliere de mare viteză accesibile în întreaga Europă pentru a debloca potențialul transportului în comun internațional sustenabil, astfel încât turismul să devină mai sustenabil în fiecare anotimp; reamintește, în acest sens, că trebuie consolidate nodurile urbane și transportul public, care reprezintă o parte importantă a experienței trăite de turiști și a vieții de zi cu zi a cetățenilor în destinațiile turistice;

61.  invită Comisia să implementeze vizele electronice, precum și vizele de circuit și alte măsuri care să permită intrarea în Uniune a vizitatorilor legitimi;

62.  consideră că promovarea mărcii turistice europene în țările terțe trebuie să se axeze pe diversificarea produsului turistic, pentru a atrage o gamă mai largă de turiști și a crește cota de piață, promovând, în același timp, destinații-cheie care oferă alternative la zonele în care se practică turismul de masă; evidențiază atractivitatea produselor și serviciilor turistice paneuropene, cum ar fi itinerariile transnaționale;

63.  subliniază contribuția majoră adusă de sport la turismul european și scoate în evidență ocaziile create de evenimentele și activitățile sportive, fără a neglija faptul că este important ca evenimentele majore să devină mai sustenabile; reliefează importanța pe care o au gastronomia, itinerariile gastronomice și domeniul hotelier și al alimentației publice (HORECA) europene pentru sectorul turismului; subliniază cât sunt de importante turismul în domeniul sănătății și turismul balnear și invită Comisia să promoveze inițiative turistice care pot ajuta la reducerea cheltuielilor cu sănătatea prin măsuri de prevenire și pot reduce consumul de medicamente; consideră că promovarea mărcii turistice europene în țările terțe ar trebui să se concentreze pe diversificarea ofertei în materie de patrimoniu cultural și natural, gastronomie și sănătate a Uniunii în cooperare cu destinațiile și agențiile de turism operatoare;

64.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere privind indicațiile geografice pentru produsele neagricole, având în vedere mai ales rezultatul consultării publice din 2014, care a arătat că această recunoaștere, care identifică imediat un produs cu un teritoriu, va stimula industria turismului;

65.  invită Comisia să promoveze profesiile artistice și cele meșteșugărești tradiționale, care reprezintă un exemplu al excelenței produselor fabricate în Europa, ca o expresie a identității și tradițiilor regiunilor europene, inclusiv în contextul turismului, recunoscând oficial că acestea fac parte din patrimoniul cultural european;

66.  invită Comisia să evalueze și, dacă este necesar, să revizuiască Directiva privind pachetele de servicii de călătorie(17), precum și să deblocheze negocierile din Consiliu asupra revizuirii Regulamentului (CE) nr. 261/2004 privind drepturile pasagerilor din transportul aerian(18) pentru a face față efectelor crizei recente, a preveni situațiile viitoare de incertitudine juridică și a asigura protecția drepturilor consumatorilor; cere Comisiei să analizeze posibilitatea de a consolida dispozițiile privind protecția în caz de insolvență prin adăugarea unei abordări preventive menite să sprijine întreprinderile și IMM-urile într-un stadiu mai timpuriu și să protejeze lucrătorii în caz de șocuri sistemice și/sau insolvență;

67.  invită Comisia să creeze, pe baza experienței dobândite în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19 și a sistemelor similare ale statelor membre, un sistem european de garantare a călătoriilor, astfel încât companiile să dispună de lichiditatea financiară necesară pentru a garanta atât rambursarea costurilor achitate de călători, cât și a costurilor de repatriere și despăgubiri corecte pentru posibilele daune suferite în caz de faliment;

68.  invită Comisia să creeze o platformă unică care să elaboreze programe de alfabetizare în domeniul inovării digitale destinate personalului de conducere din microîntreprinderi și IMM-uri, oferindu-le competențele de care au nevoie pentru a-și optimiza potențialul de a genera bogăție; consideră, în consecință, că formarea și recalificarea regulată a forței de muncă existente în acest sector este extrem de importantă, cu un accent special pe competențele digitale și pe tehnologiile inovatoare; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs a UE pentru actualizarea competențelor lucrătorilor din acest sector, inclusiv un program de finanțare al UE în acest scop;

69.  constată că competențele și calificările nu sunt întotdeauna armonizate între țări și că nu există recunoaștere reciprocă; invită, așadar, Comisia să evalueze opțiunile de armonizare a normelor și a legislației pe această temă;

70.  îndeamnă Comisia să colaboreze cu asociațiile din sector și, cu ajutorul bunelor practici, să emită recomandări și să ofere sprijin financiar pentru organizarea de evenimente ce promovează turismul comercial, de târguri, de congrese, de evenimente ce promovează turismul artistic și de spectacole, cum ar fi concertele și festivalurile;

71.  cere Comisiei să publice și să facă schimb de bune practici pentru profesia de ghid turistic profesionist cu părțile interesate și cu statele membre, pentru a găsi soluții la problemele care afectează acest sector; consideră că ghizii turistici profesioniști joacă un rol esențial în promovarea patrimoniului cultural, în sinergie cu teritoriul, cu tradițiile și cu particularitățile sale; consideră, prin urmare, că această profesie ar trebui fie protejată corespunzător pe piața muncii, pentru a asigura servicii de înaltă calitate, menținând în același timp o concurență deschisă și loială; invită Comisia să analizeze faptul că nu există recunoaștere reciprocă în acest sector pentru a stabili unde poate aduce Uniunea îmbunătățirile necesare;

72.  subliniază că este important ca serviciile turistice și de călătorie să fie accesibile tuturor, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu dizabilități, indiferent de situația lor economică sau de eventualele lor vulnerabilități; invită Comisia să depună eforturi pentru a facilita eventuala aplicare și recunoaștere mai extinsă a cardului UE pentru persoanele cu dizabilități; subliniază că turismul accesibil pentru toți poate fi realizat numai prin îmbinarea adecvată dintre standardele juridice aplicate de statele membre, inovare și evoluțiile tehnologice, formarea personalului, sensibilizarea populației, promovarea și comunicarea corespunzătoare în întregului lanț de ofertă turistică; pune în evidență, în acest sens, importanța rețelelor europene în care părțile interesate din sectorul public și din cel privat pot coopera și face schimb de bune practici; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să impulsioneze în mod activ elaborarea în curs a standardului privind serviciile turistice accesibile al Organizației Internaționale de Standardizare și să asigure punerea în aplicare rapidă și corectă a acestuia, după ce va fi adoptat, asigurându-se totodată că furnizorii de servicii respectă standardele de accesibilitate relevante deja aplicabile sau în curs de punere în aplicare și că oferă informații despre accesibilitatea serviciilor lor;

73.  invită Comisia să propună o metodă standardizată prin care întreprinderile și turiștii să poată compara și analiza feedbackul interactiv privind accesibilitatea destinațiilor și să promoveze utilizarea acestei metode în întregul sector al turismului;

74.  invită Comisia ca, atunci când elaborează și evaluează impactul legislației în domeniul turismului, să ia în considerare caracteristicile deosebite și constrângerile suplimentare ale regiunilor ultraperiferice, în conformitate cu articolul 349 din TFUE, deoarece dezvoltarea economică, socială și culturală a acestor regiuni depinde în mare măsură de turism; avertizează, în acest context, că trebuie să se asigure o finanțare adecvată pentru a garanta accesibilitatea regiunilor ultraperiferice; invită, de asemenea, Comisia să ia în considerare tranziția climatică și cea digitală în regiunile ultraperiferice;

75.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită regiunilor montane, insulelor și regiunilor insulare și celor rurale și subliniază că este important să existe o cooperare instituțională bine structurată cu toți actorii regionali interesați, precum și cu Comitetul Regiunilor;

76.  încurajează Comisia și statele membre să asigure mobilitatea în teritoriile afectate de o insularitate dublă și triplă, având în vedere scăderea bruscă a ofertei; evidențiază că se pot crea coridoare de călătorie sigure spre și dinspre regiunile ultraperiferice și insule, pentru a contribui la reducerea constrângerilor permanente cu care se confruntă acestea;

77.  subliniază că măsurile adoptate de UE pentru dezvoltarea rurală contribuie la consolidarea sectorului agroalimentar al UE, a sustenabilității de mediu și a bunăstării zonelor rurale;

o
o   o

78.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2020)0169. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0047. (3) JO C 363, 28.10.2020, p. 179. (4) JO L 131, 20.5.2017, p. 1. (5) JO C 331, 18.9.2018, p. 125. (6) JO C 428, 13.12.2017, p. 10. (7) JO C 355, 20.10.2017, p. 71. (8) JO C 316, 22.9.2017, p. 88. (9) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 41. (10) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 9. (11) Texte adoptate, P9_TA(2020)0156. (12) „The carbon tour of global tourism” (Amprenta de carbon a turismului mondial), Nature Climate Change, mai 2018. (13) Recomandarea (UE) 2020/1475 a Consiliului din 13 octombrie 2020 privind o abordare coordonată a restricționării liberei circulații ca răspuns la pandemia de COVID-19 (JO L 337, 14.10.2020, p. 3). (14) Recomandarea (UE) 2020/1595 a Comisiei din 28 octombrie 2020 privind strategiile de testare pentru COVID-19, inclusiv utilizarea testelor antigenice rapide (JO L 360, 30.10.2020, p. 43). (15) UNWTO și Programul ONU pentru mediu, „Making Tourism more Sustainable – A Guide for Policy-Makers” (Asigurarea unui turism mai durabil – Ghid pentru factorii de decizie), 2005. (16) Regulamentul (UE) nr. 692/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 iulie 2011 privind statisticile europene referitoare la turism și de abrogare a Directivei 95/57/CE a Consiliului (JO L 192, 22.7.2011, p. 17). (17) JO L 326, 11.12.2015, p. 1. (18) JO L 46, 17.2.2004, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la consolidarea rolului internațional al monedei euro (2020/2037(INI))

P9_TA(2021)0110 A9-0043/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere contribuția Comisiei Europene la Consiliul European și la summitul zonei euro din 5 decembrie 2018, sub forma unui document intitulat „Consolidarea rolului internațional al monedei euro” (COM(2018)0796),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 iunie 2019, intitulat „Consolidarea rolului internațional al monedei euro – Rezultatele consultărilor” (SWD(2019)0600),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 5 decembrie 2018 intitulată „Rolul internațional al monedei euro în domeniul energiei” (C(2018)8111) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SWD(2018)0483),

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–   având în vedere Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1308 a Comisiei din 21 septembrie 2020 de stabilire, pentru o perioadă limitată, a echivalenței cadrului de reglementare aplicabil contrapărților centrale din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(1), în special considerentele (5) și (6),

–  având în vedere raportul anual al Băncii Centrale Europene (BCE) din 9 iunie 2020, intitulat „Rolul internațional al monedei euro”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la continuarea dezvoltării uniunii piețelor de capital (UPC): un acces mai bun la finanțarea de pe piețele de capital, în special pentru IMM-uri, și o mai mare participare a investitorilor mici(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 2020 conținând recomandări adresate Comisiei privind sectorul finanțelor digitale: riscuri emergente în ceea ce privește criptoactivele - provocări în materie de reglementare și de supraveghere în domeniul serviciilor, instituțiilor și piețelor financiare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2020 referitoare la Planul de investiții pentru o Europă durabilă – modalități de finanțare a Pactului verde(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la uniunea bancară – raportul anual pe 2019(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2020 referitoare la Raportul anual pe 2018 al Băncii Centrale Europene(7),

–  având în vedere discursul cu privire la starea Uniunii din septembrie 2020(8),

–  având în vedere Raportul BCE din octombrie 2020 referitor la o monedă euro digitală(9),

–  având în vedere comunicarea Comisiei, intitulată „Adaptarea programului de lucru al Comisiei pentru 2020(10) (COM(2020)0440),

–  având în vedere studiul solicitat de Comisia pentru afaceri economice și monetare (ECON) în septembrie 2020 și intitulat „Post-COVID-19 Global Currency Order: Risks and Opportunities for the Euro” (Ordinea mondială post-COVID-19 în domeniul monetar: riscuri și oportunități pentru moneda euro)(11),

–  având în vedere Documentul de lucru nr. 26760, din seria documentelor de lucru ale Biroului Național de Cercetare Economică (NBER), elaborat de Ethan Ilzetzki (London School of Economics), Carmen M. Reinhart (Universitatea Harvard) și Kenneth S. Rogoff (Harvard Kennedy School) în februarie 2020 și intitulat „Why is the euro punching below its weight?”(12),

–  având în vedere articolul publicat pe blogul Bruegel la 5 iunie 2020, intitulat „Is the COVID-19 crisis an opportunity to boost the euro as a global currency?” (Reprezintă criza COVID-19 o oportunitate pentru a consolida rolul de posibilă monedă globală al euro?)(13),

–  având în vedere studiul elaborat de Direcția Generală Politici Interne (DG IPOL) din cadrul Parlamentului la 13 februarie 2019, intitulat „Euro at 20: Background reader – collection of studies and assessments” (20 de ani de la lansarea monedei euro: Documente de referință – colecție de studii și evaluări)(14),

–  având în vedere discursul programatic din 5 martie 2020 al Președintelui Consiliului European, Charles Michel, susținut în cadrul Centrului de Studii Politice Europene, având drept temă rolul internațional al monedei euro(15),

–  având în vedere declarațiile făcute de Președintele Charles Michel în urma reuniunii Consiliului European din 13 decembrie 2019(16),

–  având în vedere analiza aprofundată din iunie 2020 solicitată de Comisia sa pentru afaceri economice și monetare, care se înscrie în ciclul publicațiilor periodice privind dialogul monetar, intitulată „The International Role of the Euro: State of Play and Economic Significance” (Rolul internațional al monedei euro: context actual și semnificație economică)(17),

–  având în vedere discursul introductiv rostit de Președinta BCE, Christine Lagarde, în cadrul audierii organizate de Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului la 8 iunie 2020(18),

–  având în vedere discursul din 7 iulie 2020 al lui Fabio Panetta, membru al Comitetului executiv al BCE, care s-a intitulat „Unleashing the euro’s untapped potential at global level” (Valorificarea potențialului neexploatat al monedei euro la nivel mondial)(19),

–  având în vedere studiul din aprilie 2010 elaborat de Barry Eichengreen, Universitatea din California, Berkeley, intitulat „Managing a Multiple Reserve Currency World” (Gestionarea unei lumi cu valute de rezervă multiple)(20),

–  având în vedere postarea de pe blogul grupului de reflecție Bruegel din 3 decembrie 2018, intitulată „The international role of the euro” (Rolul internațional al monedei euro)(21),

–  având în vedere studiul din ianuarie 2020 al Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), intitulat „Economic and Budgetary Outlook for the European Union” (Perspective economice și bugetare pentru Uniunea Europeană)(22),

–  având în vedere nota de informare a EPRS din 2 iulie 2019, intitulată „Towards unified representation for the euro area within the IMF” (Către o reprezentare unificată a zonei euro în cadrul FMI)(23),

–  având în vedere nota de informare din octombrie 2020 a Unității de asistență pentru guvernanța economică din cadrul DG IPOL, intitulată „Guidance by EU supervisory and resolution authorities on Brexit” (Orientări emise de autoritățile de supraveghere și de rezoluție ale UE privind Brexitul)(24),

–  având în vedere datele Fondului Monetar Internațional (FMI) privind compoziția valutară a rezervelor oficiale de schimb valutar (COFER)(25),

–  având în vedere raportul nr. 84/2020 din 19 mai 2020 al Eurostat, intitulat „The 2017 results of the International Comparison Program” (Rezultatele din 2017 ale Programului internațional de comparare)(26),

–  având în vedere buletinul informativ nr. 137/2020 din 16 septembrie 2020 al Eurostat, intitulat „Euro area international trade in goods surplus EUR 27,9 bn” (Un excedent de 27,9 miliarde EUR din comerțul internațional cu mărfuri în zona euro)(27),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A9-0043/2021),

A.  întrucât, în cei 20 de ani de existență, moneda euro a devenit un simbol pozitiv al unității, integrării și puterii economice a Europei și al poziției sale în lume, devenind un canal al proliferării valorilor europene ale democrației, piețelor libere și cooperării internaționale;

B.   întrucât moneda euro este moneda oficială a zonei euro, care este formată în prezent din 19 dintre cele 27 de state membre ale UE, iar majoritatea cetățenilor din toate statele membre ale zonei euro susțin utilizarea acesteia ca monedă comună(28); întrucât Bulgaria, Croația și Danemarca și-au ancorat monedele la moneda euro prin mecanismul cursului de schimb (MCS II) și întrucât euro este, de asemenea, moneda oficială(29) sau moneda „de facto”(30) a anumitor teritorii din afara UE; întrucât decizia țărilor în curs de dezvoltare de a-și ancora monedele la moneda euro poate influența economiile lor și perspectivele lor pe termen lung de dezvoltare durabilă;

C.  întrucât, în pofida dimensiunii și a influenței economice a zonei euro în cadrul comerțului mondial, rata utilizării monedei euro este cu mult inferioară celei a dolarului american, din punctul de vedere al utilizării acesteia ca rezervă internațională(31), pentru facturare(32) și ca procent din tranzacțiile valutare internaționale și din titlurile de creanță(33), însă se situează la aproape același nivel ca dolarul din punctul de vedere al proporției plăților internaționale; întrucât moneda euro rămâne cea de-a doua monedă ca importanță în sistemul monetar internațional;

D.  întrucât moneda euro nu și-a atins pe deplin potențialul global, iar beneficiile sale sunt împărțite inegal între statele membre ale zonei euro;

E.  întrucât rezumatul indicelui compozit al BCE privind rolul internațional al monedei euro sugerează că ascensiunea monedei euro ca monedă internațională a atins un nivel maxim în 2005, că procesul său de internaționalizare s-a inversat ulterior și că, de atunci, moneda euro nu a revenit la statutul său anterior; întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a readus în discuție importanța creșterii rolului internațional al monedei euro;

F.  întrucât un rol internațional consolidat al monedei euro va permite UE să asigure un grad sporit de bunăstare a cetățenilor europeni, astfel cum este definită la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), și să promoveze un sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică și pe buna guvernanță globală, astfel cum se prevede la articolul 21 din TUE; întrucât politicile instituite pentru a consolida rolul internațional al monedei euro ar trebui să fie implementate în conformitate cu obiectivele generale ale Uniunii, inclusiv cu cele care vizează dezvoltarea durabilă, ocuparea integrală a forței de muncă și politica industrială, și să urmărească, totodată, îmbunătățirea rezilienței sociale, a coeziunii interne și a funcționării zonei euro, promovând relații economice globale care sunt în conformitate cu obiectivele Pactului verde european, ale Acordului de la Paris, ale ODD și ale Pilonului european al drepturilor sociale;

G.  întrucât transformările geopolitice actuale și provocările cu care se confruntă comerțul mondial – inclusiv perturbarea lanțurilor valorice, evoluțiile tehnologice, transformarea digitală, ascensiunea Chinei ca putere economică și anumite tendințe recente pe plan geopolitic care nu se aliniază la principiul multilateralismului – pot conduce către o economie mondială multipolară, deschizând astfel calea către o posibilă trecere la un sistem bazat pe multiplicitatea rezervelor valutare, în care moneda euro ar putea oferi opțiuni monetare suplimentare participanților la piața mondială, făcând posibilă menținerea unui nivel scăzut al riscurilor financiare globale;

H.  întrucât un rol internațional mai important al monedei euro și o utilizare crescută a acesteia ca monedă de rezervă ar asigura zonei euro un grad crescut de autonomie financiară, protejând-o împotriva utilizării altor monede ca instrumente de politică externă de către alte administrații naționale și întărind capacitatea UE de a-și defini în mod independent propria politică la nivel internațional;

I.  întrucât UE ar trebui să protejeze integritatea infrastructurilor sale financiare, independența participanților săi la piață și independența rețelelor de tranzacții financiare globale împotriva unei abordări unilateraliste a politicii externe și a eventualelor sancțiuni extrateritoriale aplicate de jurisdicții ale țărilor terțe și să asigure, în același timp, aplicarea efectivă a politicii UE în materie de sancțiuni;

J.  întrucât decizia de a utiliza o anumită monedă este determinată, în cele din urmă, de preferințele participanților la piață, iar încrederea în stabilitatea monedei este o componentă esențială care influențează alegerile acestora și un criteriu important utilizat de băncile centrale și guverne în stabilirea compoziției rezervelor lor internaționale; întrucât măsura în care o anumită monedă este folosită de actori externi ține de integritatea și de gradul de coeziune al jurisdicției care emite moneda; întrucât stabilitatea unei monede este determinată și de stabilitatea instituțiilor aflate în spatele acesteia și este nevoie de o integrare europeană mai mare pentru ca moneda euro să dispună de o stabilitate instituțională și politică sporită;

K.  întrucât rolul de monedă internațională este determinat de o combinație vastă de factori; întrucât, de-a lungul timpului, țările care emit monede dominante s-au remarcat printr-o economie amplă și în creștere, prin libera circulație a capitalului, prin dorința de a juca un rol internațional, prin stabilitate, prin capacitatea de a asigura o ofertă extinsă și elastică de active sigure, prin piețe financiare dezvoltate și printr-o prezență geopolitică semnificativă; întrucât, pe termen lung, atractivitatea unei monede este determinată și de vitalitatea economiei jurisdicției sale emitente; întrucât, pe de o parte, dimensiunea economiei zonei euro și libera circulație a capitalurilor îndeplinesc cerințe de bază, permițând consolidarea rolului internațional al monedei euro, în timp ce, pe de altă parte, piețele financiare și de capital rămân fragmentate, iar arhitectura fiscală bazată în mare măsură pe bănci a zonei euro este incompletă și nu există o ofertă fiabilă adecvată de active de înaltă calitate, pe care să le poată folosi investitorii globali;

L.  întrucât o monedă internațională puternică oferă jurisdicției care o emite beneficiile emiterii unor volume considerabile de titluri de creanță care sunt considerate a fi lipsite de riscuri pe piețele din întreaga lume, precum și beneficiile asociate cu așa-numitul „privilegiu exorbitant”, cu seniorajul și cu capacitatea de a vinde titluri de stat la rate scăzute ale dobânzii și permite, în același timp, societăților să beneficieze de stabilitatea generată de posibilitatea de a efectua tranzacții internaționale în propria lor monedă;

M.  întrucât rolul internațional pe termen lung al monedei euro va depinde în mare măsură de atractivitatea zonei euro pentru afaceri și de soliditatea politicilor fiscale ale statelor membre; întrucât redresarea economică post-pandemie necesită politici monetare și bugetare solide, atât la nivelul UE, cât și în statele membre ale zonei euro; întrucât este nevoie de o combinație adecvată de politici fiscale și monetare pentru a construi o uniune economică și monetară (UEM) aprofundată și mai stabilă, care este necesară pentru a crește influența monedei euro și beneficiile pentru statele membre ale zonei euro;

N.  întrucât zona euro se confruntă cu provocări semnificative, asociate în special cu schimbările climatice, securitatea cibernetică, spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și cu provocări geopolitice, printre care se numără retragerea Regatului Unit din UE;

O.  întrucât Regatul Unit a încetat să mai fie stat membru al UE la 31 ianuarie 2020; întrucât retragerea Regatului Unit din UE generează schimbări structurale în cadrul sistemului financiar al UE și în ceea ce privește stabilitatea acestuia, intensificând necesitatea de a dezvolta și de a integra în continuare piețele de capital ale UE, cu scopul de a le face cât mai atractive, competitive, reziliente și durabile, evitând astfel fragmentarea pieței și permițând acestor piețe de capital să fie competitive la nivel mondial, menținând totodată o mentalitate globală și cooperativă; întrucât trebuie să se depună eforturi deosebite pentru a asigura faptul că, indiferent de caracteristicile sistemului policentric al piețelor financiare și de capital ale Uniunii care ar putea rezulta ca urmare a retragerii Regatului Unit din UE, acesta nu va conduce la o fragmentare a sistemului financiar; întrucât, pentru consolidarea rolului internațional al monedei euro, este esențial să se reducă gradul de dependență al UE față de infrastructurile de piață ale Regatului Unit;

P.  întrucât redresarea economică mondială rămâne inegală, incertă și incompletă, iar politicile de izolare ca răspuns la pandemia de COVID-19 exercită presiuni suplimentare asupra redresării economice, care ar putea afecta pozițiile valutelor mondiale;

Q.  întrucât redresarea economică după pandemie necesită o punere în aplicare rapidă a planului de redresare „Next Generation EU”, care constituie un răspuns bugetar european menit să abordeze deficiențele structurale și să instituie politici de stimulare a creșterii durabile și a competitivității, concentrându-se pe (i) tranziția ecologică justă, (ii) transformarea digitală, (iii) coeziunea economică, productivitate și competitivitate, (iv) coeziunea socială și teritorială, (v) reziliența instituțională și (vi) politicile pentru generația următoare, precum și pe consolidarea încrederii în rândul investitorilor; întrucât astfel de politici pot fi relevante atât pentru consolidarea stabilității și a atractivității monedei euro la nivel mondial, cât și pentru consolidarea autonomiei economice și financiare a Europei; întrucât un set de stimulente fiscale eficace, combinat cu un aport european comun de resurse, susținute printr-o politică monetară orientată către menținerea stabilității prețurilor vor consolida capacitățile contraciclice de creditare ale UE și, prin urmare, vor avea un efect pozitiv asupra poziției internaționale a monedei euro; întrucât retragerea prematură a stimulentelor fiscale și lipsa de coordonare a măsurilor fiscale ar putea împiedica redresarea socială și economică a Uniunii, exacerbând discrepanțele existente din zona euro, subminând coeziunea și integritatea acesteia și diminuând, totodată, atractivitatea monedei euro ca monedă internațională;

R.  întrucât planul Next Generation EU, al cărui buget este de 750 miliarde EUR, oferă o oportunitate istorică de a consolida rolul internațional al monedei euro, contribuind la creșterea lichidității la nivel mondial, sprijinind cheltuielile cu efect anticiclic și facilitând coordonarea economică la nivel european; întrucât emisiunea de obligațiuni, corelată cu instituirea fondului de redresare, le va permite investitorilor globali să beneficieze de expunere la nivelul întregii zone euro, stabilind totodată o curbă autentică a randamentelor la nivelul zonei euro;

S.  întrucât programul de achiziții de urgență în perioada pandemiei al BCE este un element decisiv pentru menținerea stabilității prețurilor și pentru asigurarea unor surse stabile de finanțare pentru economia zonei euro;

T.  întrucât un sistem financiar eficient și dezvoltat bazat pe o gamă variată de instrumente financiare, pe piețe de capital bine dezvoltate și pe active lichide și sigure poate consolida rolul internațional al uniunii monetare;

U.  întrucât, pe unele piețe strategice, numeroase întreprinderi europene încă nu aleg moneda euro ca monedă de referință pentru stabilirea prețurilor și pentru tranzacționare;

V.  întrucât noile competențe de a emite cu titlu temporar obligațiuni de redresare, inclusiv obligațiuni ecologice și sociale, care ar putea face din UE cel mai mare emitent de astfel de titluri de creanță din lume, necesită capacități adecvate de punere în aplicare și de executare, precum și standarde solide de transparență și trasabilitate a profiturilor obținute din emisiunile de obligațiuni ecologice, pentru a evita subminarea credibilității pe termen lung a monedei euro ca activ monetar sigur;

W.  întrucât contextul creat de pandemie a accelerat transformarea digitală a sectorului financiar; întrucât dezvoltarea finanțelor și a plăților digitale, într-un sistem condus de actori europeni puternici, ar constitui un sprijin pentru consolidarea rolului internațional al monedei euro; întrucât statutul de monedă digitală al euro va asigura o mai bună adaptare a monedei europene la lumea digitală, permițând monedei euro să se extindă în sectorul plăților digitale, să devină mai ușor de utilizat, mai puțin costisitoare și mai eficientă;

X.  întrucât mai multe studii comandate de Comisia pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului au demonstrat că utilizarea pe scară mai largă a unei monede internaționale implică avantaje, însă generează, de asemenea, responsabilități, dependențe și costuri de anvergură mondială, care trebuie luate în considerare la elaborarea unor politici monetare ambițioase care să facă din euro o monedă mai competitivă;

Y.  întrucât schimbările determinate de piață prin care se urmărește consolidarea rolului internațional al monedei euro fac necesar un angajament puternic față de piețele internaționale deschise și libere, consolidat prin politici de facilitare specifice, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, care să fie aliniate la acest obiectiv și să facă parte dintr-o foaie de parcurs cuprinzătoare,

Costuri și beneficii asociate cu întărirea rolului internațional al monedei euro

1.  atrage atenția asupra obligației, prevăzute în tratate, pe care o au toate statele membre, cu excepția Danemarcei, de a adopta moneda unică, după îndeplinirea criteriilor de convergență de la Maastricht; salută aderarea Bulgariei și a Croației la MCS II în iulie 2020 și sprijină stabilirea unei date cât mai apropiate pentru adoptarea monedei euro în ambele țări; încurajează Comisia Europeană, în acest sens, să evalueze potențialul impact al extinderii suplimentare a zonei euro asupra procesului de consolidare a rolului internațional al monedei euro;

2.  reiterează faptul că moneda unică este ireversibilă; subliniază faptul că moneda euro nu este numai un proiect monetar, ci și unul politic;

3.  consideră că, deși nu pot fi cuantificate cu ușurință toate efectele internaționalizării sale, consolidarea rolului internațional al monedei euro în ceea ce privește funcțiile sale de monedă utilizată ca rezervă internațională, pentru facturare și în cadrul tranzacțiilor valutare și cu titluri de creanță la nivel internațional, precum și pe piețele împrumuturilor poate genera beneficii atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; constată, pe de altă parte, că un astfel de obiectiv implică, de asemenea, riscuri și responsabilități care trebuie luate în considerare atunci când se are în vedere completarea forțelor pieței cu măsuri de politică; subliniază, în special, că un statut consolidat de monedă internațională al euro poate spori rata de utilizare a monedei euro ca rezervă internațională, poate oferi beneficiul privilegiului exorbitant, poate reduce costurile finanțării externe și ale tranzacțiilor externe în cazul schimburilor valutare, reducând, în același timp, costurile și riscurile suportate de întreprinderile și de gospodăriile europene; relevă faptul că un rol internațional mai puternic al monedei euro va crea, treptat, piețe financiare europene mai profunde, mai lichide și mai integrate, reducând vulnerabilitatea acestor piețe la șocurile asociate cu fluctuațiile cursului de schimb și asigurând astfel un acces mai fiabil la finanțare pentru întreprinderile și guvernele europene; subliniază că întărirea statutului de monedă internațională al euro ar putea, în plus, spori autonomia politicii monetare, consolida mecanismele de transmisie a acesteia la nivel mondial și reduce dependența politicii monetare a UE de efectele colaterale exogene pe plan economic și financiar, îmbunătățind lichiditatea sistemului monetar, reducând costurile de tranzacționare și sporind eficiența pieței, precum și reziliența monedei euro la șocurile financiare, aducând astfel o contribuție la stabilitatea monetară și financiară a UE, pe lângă faptul că în acest fel s-ar asigura o ajustare fără probleme la situațiile create de dezechilibrele macroeconomice; consideră că un rol internațional consolidat al monedei euro va spori capacitatea UE de a-și defini propria politică fără a depinde de evoluțiile de la nivel mondial; ia act, cu toate acestea, de faptul că unele studii indică faptul că un rol internațional mai puternic al unei monede ar putea duce la pierderi în privința beneficiilor legate de senioraj, la supraevaluarea monedei, la o volatilitate mai mare a fluxului de capital în perioade de criză la nivel mondial și la responsabilități internaționale sporite;

4.  subliniază faptul că un rol mai puternic al monedei euro la nivel internațional ar putea spori reziliența sistemului financiar internațional, oferindu-le operatorilor de piață din întreaga lume mai multe opțiuni și reducând vulnerabilitatea economiei internaționale în fața șocurilor legate de dependența puternică a multor sectoare față de o monedă unică; este de părere că internaționalizarea monedei euro ar putea deveni un factor-cheie în întemeierea unui sistem monetar internațional revitalizat, care să se bazeze în continuare pe un număr limitat de monede, astfel încât să devină mai echilibrat și mai sustenabil;

5.  consideră că este în interesul strategic pe termen lung al zonei euro și al statelor sale membre să se exploateze toate eventualele beneficii ale emisiunii de monedă euro și în special beneficiile asociate cu consolidarea rolului său internațional; subliniază că, pentru ca aceste beneficii să se materializeze, sunt necesare eforturi bine orchestrate în materie de politici la nivel european și național, inclusiv prin contribuții din partea BCE, a Comitetului Unic de Rezoluție (SRB), a autorităților europene de supraveghere (AES) și a Băncii Europene de Investiții (BEI);

6.  subliniază că, pentru a consolida rolul internațional al monedei euro, este necesar ca Uniunea să dezvolte în continuare și să finalizeze infrastructura încă incompletă pentru moneda comună și să realizeze progrese suplimentare în ceea ce privește funcțiile sale critice;

7.  reiterează necesitatea de a aprofunda și de a finaliza UEM, uniunea bancară și uniunea piețelor de capital (UPC), astfel încât să se consolideze competitivitatea internațională a piețelor europene, stabilitatea și atractivitatea monedei euro și, în final, autonomia strategică a UE;

8.  reamintește progresele înregistrate în construirea uniunii bancare și ia act de acordul la care s-a ajuns în cadrul Eurogrupului cu privire la reformarea Mecanismului european de stabilitate și cu privire la promovarea intrării în vigoare a mecanismului comun de sprijin bugetar pentru Fondul unic de rezoluție; salută faptul că, în prezent, Comisia revizuiește cadrul de gestionare a crizelor și de asigurare a depozitelor, cu scopul de a crește eficiența, proporționalitatea și coerența de ansamblu a cadrului pentru gestionarea crizelor bancare în UE;

9.  ia act de solicitarea transmisă de reuniunea la nivel înalt a zonei euro din 11 decembrie 2020 către Eurogrup, de a pregăti un plan de lucru etapizat și cu termene clare pentru toate elementele rămase nefinalizate pentru a putea asigura finalizarea uniunii bancare; reamintește că uniunea bancară încă nu dispune de un sistem de asigurare a depozitelor și de un mecanism prin care să se garanteze că o bancă aflată în rezoluție poate primi lichidități; subliniază, prin urmare, că finalizarea uniunii bancare și, mai ales, instituirea unui sistem configurat corespunzător pentru garantarea și protejarea depozitelor bancare ale UE și finalizarea mecanismului de gestionare a băncilor în curs de a intra în dificultate vor consolida rolul internațional al monedei euro;

10.  subliniază că o abordare de tip „portofoliu sigur” și capacitarea SRB prin reforma cadrului de rezoluție și instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor vor contribui la dezvoltarea unei piețe unice pentru băncile europene și vor întrerupe bucla de feedback dintre un stat membru și propriul său sistem financiar, sporind astfel atractivitatea activelor denominate în euro și consolidând rolul internațional al monedei euro;

11.  subliniază că rolul internațional al monedei euro ar avea de câștigat, de asemenea, prin valorificarea potențialului uneia dintre cele mai importante valori adăugate ale UE: piața sa unică; solicită, în acest scop, finalizarea pieței unice,

12.  subliniază că finalizarea uniunii piețelor de capital ar promova rolul monedei euro pe piața internațională, întrucât piețele de capital financiar naționale, profunde și lichide și denominate în euro, sunt esențiale pentru ca o monedă să își atingă și să își consolideze statutul internațional; subliniază că realizarea de progrese în dezvoltarea UPC ar permite atât sporirea rezilienței în fața evoluțiilor de la nivel global, cât și creșterea gradului de independență față de acestea și a atractivității activelor exprimate în euro; regretă subdezvoltarea și segmentarea piețelor de capital din zona euro în funcție de frontierele naționale, care a condus la apariția unor piețe de dimensiuni mici; încurajează întărirea cooperării în materie de impozitare a produselor financiare, solicită reducerea opțiunilor și a marjelor de apreciere naționale pentru a reduce barierele transfrontaliere și invită să se depună eforturi pentru a se începe o armonizare minimă treptată a normelor naționale în materie de insolvență; consideră că, în urma retragerii Regatului Unit din UE, Uniunea nu ar trebui să economisească niciun efort pentru a-și întări competitivitatea la nivel mondial, valorificându-și punctele forte pentru a deveni o piață atractivă pentru întreprinderile și investitorii europeni și internaționali; recunoaște, în acest context, rolul potențial al monedei euro în atenuarea impactului retragerii Regatului Unit asupra insulei Irlanda;

13.  subliniază necesitatea unor politici economice, fiscale și structurale sustenabile, echitabile și solide de stimulare a productivității și a creșterii economice, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, care să se bazeze pe un angajament față de norme fiscale credibile, pentru a menține stabilitatea și integritatea monedei euro; salută, în acest sens, planul prezentat în pachetul de redresare Next Generation EU pentru a utiliza un impuls bugetar, în special împrumutând 750 miliarde EUR de pe piețele de capital prin emiterea de obligațiuni, pentru a finanța redresarea în urma pandemiei de COVID-19 și a sprijini tranziția verde și digitală; consideră că Fondul de redresare și reziliență poate îmbunătăți funcționarea pieței datoriilor suverane, actualmente fragmentată, poate facilita finalizarea uniunii bancare și poate sprijini progresele în direcția finalizării uniunii piețelor de capital (UMC); salută, de asemenea, emiterea de obligațiuni în valoare de 100 miliarde EUR în cadrul Instrumentului european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE); ia act de faptul că experiența recentă în ceea ce privește emiterea de obligațiuni în cadrul SURE confirmă nivelul ridicat de interes al investitorilor în obligațiunile europene; recunoaște că finanțarea planului de redresare printr-un răspuns colectiv la un șoc comun este abordarea adecvată; subliniază că utilizarea diferitelor taxe pentru a mări resursele proprii ale UE este un pas în direcția cea bună și, prin urmare, un pas care întărește rolul monedei euro; consideră că Parlamentului ar trebui să i se acorde un rol democratic mai puternic în punerea în aplicare a acestui proces prin intermediul controlului politic;

14.  evidențiază necesitatea unui cadru fiscal credibil, care să întărească atractivitatea monedei euro prin promovarea creșterii pe termen lung, prin asigurarea stabilității în vederea îmbunătățirii sustenabilității finanțelor statelor membre și prin reducerea la minimum a riscurilor de redenominare; solicită, în acest sens, să se reflecteze în continuare la actualul cadru al Pactului de stabilitate și de creștere și la punerea sa în aplicare, având în vedere circumstanțele dificile și problemele moștenite ca urmare a răspunsului la criza economică provocată de pandemia de COVID-19, care va continua timp de mai multe decenii; ia act de faptul că, deși unele dintre măsurile de sprijin se vor desfășura automat, alegerea calendarului adecvat pentru retragerea celor rămase va fi esențială pentru a evita subminarea redresării și a creșterii economice, care vor fi extrem de importante pentru a face față datoriei după criză și a o aduce la niveluri sustenabile;

15.  subliniază că o ofertă adecvată de active sigure este o condiție prealabilă pentru dobândirea statutului de monedă internațională și evidențiază disponibilitatea limitată a activelor sigure denominate în euro; consideră că dezvoltarea unor instrumente de politică adecvate ar putea facilita furnizarea de active sigure și consideră, de asemenea, că emiterea propusă a unei creanțe comune pentru a finanța redresarea economică și socială va oferi un criteriu de referință pentru activele de rezervă la nivelul UE și va crește oferta de active sigure denominate în euro; invită Comitetul european pentru risc sistemic să își actualizeze raportul din 2018 al Grupului operativ la nivel înalt privind activele sigure; încurajează BEI să emită un număr mai mare de obligațiuni denominate în euro, care ar îmbunătăți disponibilitatea activelor fără risc denominate în euro;

16.  recunoaște că euro este deja principala valută de denominare pentru emiterea de obligațiuni ecologice, deoarece, potrivit BCE, în 2019, peste jumătate din obligațiunile ecologice emise la nivel mondial au fost emise în euro; consideră că UE ar trebui, de asemenea, să devină lider mondial în stabilirea de standarde pentru emisiunea de obligațiuni ecologice; invită, prin urmare, Comisia să prezinte un plan de acțiune nou și ambițios privind finanțele sustenabile, precum și o propunere privind un standard solid al UE în ceea ce privește obligațiunile ecologice, consideră că întărirea rolului UE ca lider mondial și organism de standardizare pentru activitățile financiare ecologice ar putea întări rolul monedei euro ca monedă preferată pentru produsele financiare sustenabile, promovându-i astfel rolul internațional; salută decizia Comisiei de a emite obligațiuni ecologice ca element important al finanțării Fondului de redresare și reziliență; reiterează faptul că obligațiunile ecologice sunt instrumente de creanță ale căror venituri vizează finanțarea unor investiții sustenabile și ecologice; îndeamnă Comisia și statele membre să ofere investitorilor, prin intermediul unor standarde solide de transparență și trasabilitate a veniturilor, un grad ridicat de securitate juridică privind faptul că investițiile lor vor fi utilizate în scopul declarat; solicită, în acest context, finalizarea și punerea în aplicare rapide a taxonomiei activităților economice sustenabile; subliniază necesitatea de a se evita riscul unor potențiale efecte negative privind lichiditatea care ar putea apărea ca urmare a fragmentării activelor europene sigure între obligațiuni ecologice, obligațiuni sociale și obligațiuni „standard”;

17.  ia act de influența factorilor geopolitici asupra rolului mondial al unei monede; solicită consolidarea rolului geopolitic al UE, pentru a sprijini un rol consolidat al monedei euro, profitând pe deplin de acesta; evidențiază că internaționalizarea monedei euro ar crește capacitatea UE de a influența deciziile geopolitice la nivel mondial, care, la rândul lor, ar întări atractivitatea mondială a monedei euro; observă că, deși rolul geopoliticii în contextul mondial actual ar trebui să facă parte din reflecția privind întărirea rolului internațional al monedei euro, mai ales atunci când internaționalizarea monedei ar putea produce efecte pozitive în materie de securitate, Uniunea ar trebui să țină cont de capacitățile sale în domeniul politicii externe și de securitate, promovând în același timp un sistem internațional care să țină seama de cooperarea multilaterală și de buna guvernare la nivel mondial;

18.  constată că aplicarea unilaterală de sancțiuni de către țări terțe poate crea un risc de efecte extrateritoriale și poate pune probleme autonomiei decizionale a UE și a statelor sale membre, precum și dreptului lor de a reglementa; insistă că promovarea unui rol internațional mai important al monedei euro constituie o modalitate de a eluda forța sancțiunilor impuse de țări terțe; salută, în acest sens, măsurile luate deja de UE, cum ar fi activarea „dispozițiilor de blocare” ale UE(34) și instituirea Instrumentului de sprijinire a schimburilor comerciale (INSTEX); invită Comisia să își continue activitatea privind atât eficacitatea propriilor sale sancțiuni, cât și efectele extrateritoriale ale sancțiunilor aplicate de țările terțe asupra operatorilor din UE;

19.  este preocupat de faptul că structura instituțională fragmentată a UE și lipsa capacității de a se exprima cu o singură voce în cadrul instituțiilor internaționale pot submina credibilitatea politicilor sale monetare și fiscale, împiedicând dezvoltarea instituțională a zonei euro, precum și rolul internațional al monedei euro; reiterează necesitatea unei reprezentări mai raționalizate și mai codificate a UE în cadrul organizațiilor și organismelor multilaterale, îndeosebi reprezentarea zonei euro în cadrul FMI, pentru a contribui la promovarea dimensiunii globale a monedei euro; consideră că, atât timp cât problema reprezentării nu este rezolvată, o coordonare mai eficientă între diferiții reprezentanți ai UE ar putea facilita rolul internațional al monedei euro; invită Comisia să prezinte răspunsuri detaliate privind măsurile concrete adoptate pentru a da curs propunerilor Parlamentului din rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale;

Politici ce vizează întărirea rolului internațional al monedei euro

20.  subliniază că consolidarea rolului internațional al monedei euro ar putea contribui la autonomia strategică deschisă a Uniunii și ar putea să o întărească; recomandă, prin urmare, acțiuni atât pentru elaborarea, cât și pentru punerea în aplicare a unor măsuri de politică care să promoveze rolul internațional al monedei euro și să sprijine schimbările determinate de piață în această direcție, întărind, în același timp, funcționarea și coeziunea zonei euro pe plan intern și promovând atingerea unor obiective climatice și de sustenabilitate importante, ținând seama de caracteristicile specifice ale regiunilor periferice;

21.  consideră că, pe lângă aprofundarea și finalizarea UEM, politicile esențiale pentru întărirea rolului internațional al monedei euro și care ar putea facilita acest lucru ar putea viza, printre altele, serviciile financiare și piețele de capital, piața forței de muncă, sistemele de plăți, comerțul internațional, energia, transformarea digitală, lupta împotriva schimbărilor climatice și politicile externe și de securitate; subliniază că pentru a atinge obiectivele generale ale Uniunii trebuie urmărite astfel de politici;

22.  constată că piețele financiare puternice și competitive sunt esențiale pentru întărirea rolului internațional al unei valute și, prin urmare, subliniază necesitatea unei reglementări eficace, proporționale și previzibile în acest domeniu;

23.  recunoaște că piața compensărilor centralizate este extrem de concentrată, în special piața pentru compensarea instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii denominate în euro, care depinde în mare măsură de contrapărțile centrale de compensare (CPC) cu sediul în Regatul Unit; ia act, în acest context, de decizia Comisiei privind echivalența limitată în timp și încurajează sectorul să dea curs solicitării Comisiei de a-și reduce expunerile și dependența de CPC din țări terțe, în special de expunerile la instrumente derivate extrabursiere (OTC) denominate în euro și în alte valute din Uniune; sprijină, în acest sens, eforturile CPC-urilor din UE de a-și întări capacitățile de compensare, precum și eforturile Comisiei, ale Autorității Europene de Supraveghere și ale BCE de a asista și a încuraja sectorul să identifice și să abordeze în lunile următoare impedimentele tehnice aflate în calea transferului de expuneri excesive către UE; subliniază, în acest sens, importanța cooperării în materie de reglementare dintre UE și Regatul Unit, pe baza unui cadru voluntar, fără caracter obligatoriu, în afara Acordului comercial și de cooperare (TCA), care ar permite un dialog cu privire la toate aspectele pertinente în materie de reglementare, respectând totodată pe deplin autonomia de reglementare și de supraveghere a fiecărei părți;

24.  ia act de faptul că importanța la nivel mondial a unei valute este direct legată de rolul pe care țara emitentă îl joacă în cadrul comerțului mondial; subliniază că UE, fiind unul dintre cele mai mari blocuri comerciale din lume angajate în favoarea piețelor internaționale deschise și libere, ar putea beneficia de pe urma întăririi rolului internațional al monedei sale; subliniază că prin încurajarea utilizării monedei euro în schimburile comerciale se va reduce riscul asociat cursului de schimb și alte costuri legate de valute, în special pentru IMM-urile europene; observă totuși că, în ciuda poziției lor de cumpărători și producători majori pe piață, întreprinderile europene aleg uneori să utilizeze alte valute în tranzacțiile comerciale de pe piețe strategice cheie sau se confruntă cu dificultăți legate de tranzacționarea în euro, din cauza structurilor pieței și a dependențelor; ia act de studiile care arată că ponderea monedei euro în facturile emise de către întreprinderi depinde de mulți factori, inclusiv de dimensiunea întreprinderii și de țara în care se află, de omogenitatea bunurilor și de lanțurile de aprovizionare existente; invită, prin urmare, Comisia să încurajeze utilizarea monedei euro în stabilirea prețurilor pentru tranzacțiile comerciale și în facturile emise în cadrul acestora, precum și să valorifice potențialul ridicat oferit de instrumentele financiare exprimate în euro, colaborând în mod activ cu părți interesate private și cu parteneri comerciali și promovând utilizarea monedei euro în acordurile comerciale ale UE; subliniază, de asemenea, în acest context, potențialul oferit de lanțurile de aprovizionare care respectă obiectivele Uniunii în materie de climă și sustenabilitate, precum și alte standarde pertinente;

25.  consideră că Comisia ar putea promova în continuare utilizarea monedei euro în stabilirea prețurilor de tranzacționare și în procesul de facturare și ar putea promova investițiile denominate în euro, menținând un dialog deschis cu părțile interesate private și publice, cu autoritățile naționale și cu investitorii instituționali, oferind cunoștințe și o înțelegere cuprinzătoare privind inițiativele și diferitele sale eforturi menite să întărească atractivitatea și reziliența zonei euro și a monedei euro; consideră că trebuie să crească impactul diplomației economice europene, prin schimburi regulate cu partenerii din cadrul G20, precum și cu țările din vecinătate și cu cele implicate în procesul de aderare, pentru a identifica acțiuni concrete de politică de interes reciproc în vederea întăririi rolului monedei euro în țările terțe;

26.  arată că tranzacționarea în euro a unui procent mai mare din contractele de energie ar putea consolida rolul internațional al monedei unice și, prin urmare, susține politicile care promovează acest scop; subliniază, în acest sens, importanța piețelor de energie verde și de mărfuri ca precursoare ale tranzacționării la nivel mondial de mărfuri denominate în euro, în cadrul căreia certificatele de emisii ale Uniunii Europene (certificate EUA) din cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU-ETS) ar contribui la întărirea rolului monedei euro în comerțul internațional și la atingerea obiectivelor climatice ale UE; solicită, de asemenea, să se ia măsuri pentru a facilita noi contracte inovatoare, în special în ceea ce privește sursele sustenabile de energie și noile piețe de energie, ceea ce va permite tranzacționarea în euro a unui număr mai mare de contracte de energie, întărind, astfel, rolul internațional al monedei euro; încurajează Comisia să continue consultările și elaborarea de studii menite să identifice potențialul de creștere a utilizării monedei euro în alte sectoare, în special în transporturi, precum și în agricultură și producția de alimente, pentru a sprijini și promova în continuare utilizarea monedei euro pentru acest tip de contracte; solicită, prin urmare, să se ia măsuri suplimentare pentru a revizui normele pieței financiare, inclusiv Directiva(35) și Regulamentul(36) privind piețele instrumentelor financiare (MiFID II/MIFIR), precum și pentru a simplifica și a armoniza în continuare cadrul de transparență a piețelor titlurilor de valoare care vizează creșterea numărului tranzacțiilor secundare cu instrumente de creanță denominate în euro, precum și Regulamentul privind indicii de referință, pentru a sprijini dezvoltarea unor indici de referință ai euro pentru piețele de mărfuri și a întări rolul monedei euro ca valută de referință;

27.  subliniază rolul pe care îl joacă BCE în menținerea încrederii în moneda euro și în protejarea autonomiei monetare în contextul global, precum și a stabilității prețurilor; subliniază că o valută a cărei valoare este stabilă pe termen lung consolidează această încredere; subliniază, în acest sens, importanța atingerii obiectivelor de stabilitate a prețurilor și a credibilității politicii monetare; constată, cu toate acestea, că obiectivul privind inflația nu a fost atins în mod sistematic

28.  subliniază importanța stabilității piețelor financiare în zona euro ca o condiție prealabilă pentru statutul de valută internațională; evidențiază efectele politicii monetare a BCE asupra stabilității piețelor financiare; salută răspunsurile rapide și substanțiale ale BCE în materie de politică monetară la criza provocată de pandemia de COVID-19, adoptate în contextul unei situații de urgență; recunoaște impactul pozitiv pe care l-au avut măsurile prompte ale BCE asupra situației economice și stabilității financiare a zonei euro, precum și asupra atractivității monedei euro, stabilizând piețele financiare, protejând disponibilitatea lichidităților în euro, sprijinind condițiile de finanțare în economia zonei euro și, la nivel mondial, consolidând încrederea pieței;

29.  subliniază importanța acordurilor de swap și a liniilor repo în abordarea deficitului de pe piețele de finanțare din zona euro la nivel mondial, asigurând o aprovizionare adecvată cu lichidități în euro și întărind indirect rolul internațional al monedei euro; atrage atenția asupra angajamentului Eurosistemului de a sprijini lichiditatea și stabilitatea piețelor financiare în perioade de criză, precum și transmiterea fără impedimente a politicii sale monetare; solicită BCE, în acest sens, să își extindă în continuare liniile de swap în țările învecinate zonei euro și în alte țări terțe; invită BCE să studieze noi modalități de a întări rolul internațional al monedei euro în vederea creșterii poziției sale politice independente în contextul mondial și a consolidării autonomiei decizionale economice și financiare a Europei;

30.  subliniază că obligația de a respecta apelurile în marjă din partea contrapărților centrale europene după ora de închidere a TARGET2 (sistemul de decontare pe bază brută în timp real din zona euro), cu monede din afara zonei euro, creează un dezavantaj considerabil pentru băncile europene, îndeosebi în perioadele de criză a pieței, cum ar fi săptămânile de la începutul pandemiei de COVID-19; subliniază că extinderea programului de lucru al TARGET2 pentru a se corela cu programul de deschidere a pieței de schimb ar întări rolul monedei euro și autonomia piețelor europene de capital, permițând băncilor europene să evite recurgerea la lichidități din afara zonei euro pentru a respecta cerințele de marjă ale CPC; salută întărirea TARGET2-T2S prin prelungirea programului de lucru, programată pentru noiembrie 2022; îndeamnă BCE și alte părți interesate să accelereze prelungirea programului de lucru al TARGET2;

31.  subliniază că, pe lângă mandatul principal al BCE de menținere a stabilității prețurilor și mandatul secundar al acesteia de sprijinire a politicilor economice generale ale Uniunii, cu scopul de a contribui la atingerea obiectivelor acesteia, astfel cum se prevede la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, BCE are sarcina de a promova buna funcționare a sistemelor de plăți și decontări; subliniază importanța soluțiilor europene autonome în materie de plăți; invită BCE să asigure un echilibru adecvat între inovarea în sectorul financiar, stabilitatea și protecția consumatorilor; salută inițiativa adoptată de 16 bănci europene, de a lansa Inițiativa europeană privind plățile, care vizează crearea unei soluții unificate de plată pentru consumatorii și comercianții din întreaga Europă;

32.  salută raportul BCE privind moneda euro digitală și subliniază valoarea pe care o valută digitală o poate adăuga la întărirea rolului internațional al monedei euro, inclusiv încrederea cetățenilor în moneda comună; ia act de declarația lui Fabio Panetta, membru al Comitetului executiv al BCE responsabil de Grupul operativ la nivel înalt al Eurosistemului privind valuta digitală a băncii centrale (CBDC), potrivit căreia moneda euro digitală ar completa numerarul, nu l-ar înlocui; încurajează BCE să își continue activitatea în ceea ce privește moneda euro digitală și așteaptă cu interes următoarele sale acțiuni în acest sens, pe baza deciziei Consiliului guvernatorilor ce urmează a fi adoptată la mijlocul anului 2021; subliniază importanța asigurării unui nivel ridicat de reziliență și securitate cibernetică și sprijină eforturile depuse de BCE pentru a le promova; solicită, de asemenea, să se evalueze în continuare beneficiile și dezavantajele utilizării valutei digitale, pentru a se ajunge la un echilibru între nivelul de competitivitate la nivel mondial, inovare, securitate și confidențialitate;

33.  subliniază că un rol mai puternic al monedei euro în era digitală trebuie să fie sprijinit prin soluții financiare digitale inovatoare și prin realizarea efectivă a plăților digitale în euro; solicită ca acest lucru să fie promovat prin punerea în aplicare a unor strategii cuprinzătoare privind finanțele digitale și plățile de retail; consideră că, având în vedere transformarea digitală, UE ar trebui să instituie un cadru pentru a proteja stabilitatea financiară, respectând cele mai înalte standarde de securitate cibernetică și de protecție a consumatorilor, inclusiv protecția vieții private și a datelor, precum și pentru a proteja grupurile cele mai vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă și persoanele cu handicap, care ar putea întâmpina probleme în utilizarea noilor tehnologii; subliniază necesitatea de a continua lupta împotriva spălării banilor prin instituirea unui organism european de supraveghere și de informații financiare, lăsând în urmă vremurile naționalismului economic care se află la baza actualului sistem de supraveghere descentralizat în acest domeniu; recunoaște eforturile ABE în acest sens, de instituire a unor colegii de combatere a spălării banilor pentru ca autoritățile de supraveghere să convină asupra unei abordări comune, care să includă acțiuni coordonate, schimbul de informații și evaluarea riscurilor;

34.  ia act de apariția criptoactivelor și subliniază importanța monitorizării evoluției acestora și a riscurilor pe care le reprezintă „criptomonedele stabile” („stable coins”) pentru suveranitatea monetară; ia act de activitatea de monitorizare a criptoactivelor desfășurată de băncile centrale, de alte autorități și organizații; subliniază necesitatea unor orientări clare și coerente la nivelul UE cu privire la actualele procese prudențiale și de reglementare, care vor promova mai multă inovare, vor asigura stabilitatea financiară și vor menține protecția consumatorilor; salută, în acest sens, propunerea Comisiei de regulament care vizează îmbunătățirea securității juridice în ceea ce privește regimul normativ al criptoactivelor;

35.  salută comunicarea adoptată de Comisie la 19 ianuarie 2021, intitulată „Sistemul economic și financiar european: promovarea deschiderii, a solidității și a rezilienței”, care stabilește o strategie cuprinzătoare de consolidare a autonomiei strategice deschise a Europei în domeniile macroeconomic și financiar; sprijină îndeosebi acțiunile-cheie prezentate de Comisie pentru promovarea utilizării monedei euro la nivel mondial;

o
o   o

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 306, 21.9.2020, p. 1. (2) JO C 58, 15.2.2018, p. 76. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0266. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0265. (5) Texte adoptate, P9_TA(2020)0305. (6) Texte adoptate, P9_TA(2020)0165. (7) Texte adoptate, P9_TA(2020)0034. (8) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/SPEECH_20_1655 (9) https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/Report_on_a_digital_euro~4d7268b458.en.pdf (10) https://ec.europa.eu/info/publications/2020-commission-work-programme-key-documents_ro (11) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2020/652751/IPOL_STU(2020)652751_EN.pdf (12) https://scholar.harvard.edu/files/rogoff/files/nber26760_why_is_euro_punching_below_its_weight.pdf (13) https://www.bruegel.org/2020/06/is-the-covid-19-crisis-an-opportunity-to-boost-the-euro-as-a-global-currency/ (14) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2019/624431/IPOL_STU(2019)624431_EN.pdf (15) https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2020/03/05/keynote-speech-at-europe-s-next-stage-at-the-centre-for-european-policy-studies-ideas-lab-2020/pdf (16) https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2019/12/13/remarks-by-president-charles-michel-after-the-european-council-meetings-on-13-december-2019/ (17) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2020/648806/IPOL_IDA(2020)648806_EN.pdf (18) https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2020/html/ecb.sp200608~4225ba8a1b.en.html (19) https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2020/html/ecb.sp200707~3eebd4e721.en.html (20) https://eml.berkeley.edu/~eichengr/managing_multiple_res_curr_world.pdf (21) https://www.bruegel.org/2018/12/the-international-role-of-the-euro/ (22) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2020/646139/EPRS_STU(2020)646139_EN.pdf (23) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2019/637969/EPRS_BRI(2019)637969_EN.pdf (24) https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2020/651369/IPOL_BRI(2020)651369_EN.pdf (25) https://data.imf.org/?sk=E6A5F467-C14B-4AA8-9F6D-5A09EC4E62A4 (26) https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/10868691/2-19052020-BP-EN.pdf/bb14f7f9-fc26-8aa1-60d4-7c2b509dda8e (27) https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/10569467/6-16092020-AP-EN.pdf/861498a9-16ca-3fd1-6434-aee64bfa7192 (28) Potrivit Eurobarometrului Flash 481 din noiembrie 2019, sprijinul pentru moneda euro a crescut: două treimi dintre respondenți cred că moneda euro este un lucru bun pentru țara lor, aceasta reprezentând o proporție mai mare decât în 2018 în 13 țări (și mai mică în patru țări). (29) Moneda euro este folosită ca monedă oficială, pe baza unui acord oficial între Uniunea Europeană, pe de o parte, și Principatul Monaco, Republica San Marino, Statul Cetății Vaticanului, Principatul Andorra, precum și Saint-Pierre și Miquelon și Colectivitatea Saint-Barthélemy, acestea două din urmă fiind teritorii de peste mări ale Franței, care nu fac parte din UE, pe de altă parte. (30) Euro a devenit o monedă națională de facto în Kosovo și Muntenegru, înlocuind marca germană. (31) Potrivit datelor COFER publicate de FMI la 30 septembrie 2020, rezervele mondiale în euro au fost în 2020 de 20,27 %, comparativ cu 61,26 % în dolari americani și 2,05 % în renminbi. (32) Utilizarea monedei euro ca monedă de facturare corespunde unei cote de 30 % din tranzacțiile comerciale globale cu bunuri, însă utilizarea sa este în continuare limitată atunci când tranzacțiile nu implică zona euro, spre deosebire de dolarul american. (33) Potrivit raportului BCE din iunie 2020 privind rolul internațional al monedei euro, cota monedei euro în totalul titlurilor de creanță internaționale a fost de 22 % la finalul anului 2019, după ce a scăzut începând cu jumătatea anilor 2000, în timp ce cea a dolarului american a crescut în continuare, ajungând la aproximativ 64 %. (34) Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta (JO L 309, 29.11.1996, p. 1). (35) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349). (36) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la raportul de evaluare al Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului general privind protecția datelor, la doi ani de la aplicarea acestuia (2020/2717(RSP))

P9_TA(2021)0111 B9-0211/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE [Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD)](1),

–  având în vedere declarația Comisiei din 24 iunie 2020 privind comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Protecția datelor ca pilon al capacitării cetățenilor și al abordării UE privind tranziția digitală - doi ani de aplicare a Regulamentului general privind protecția datelor”;

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 24 iunie 2020 intitulată „Protecția datelor ca pilon al capacitării cetățenilor și al abordării UE privind tranziția digitală - doi ani de aplicare a Regulamentului general privind protecția datelor” (COM(2020)0264);

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iulie 2019 intitulată „Normele privind protecția datelor, factor favorizant al încrederii în UE și în afara acesteia – bilanț” (COM(2019)0374);

–  având în vedere documentul de contribuție al Comitetului european pentru protecția datelor (CEPD) la evaluarea RGPD în temeiul articolului 97, adoptat la 18 februarie 2020(2);

–  având în vedere documentul CEPD din 26 februarie 2019 intitulat „Prima prezentare generală privind punerea în aplicare a RGPD și rolurile și mijloacele autorităților naționale de supraveghere”(3);

–  având în vedere orientările adoptate de CEPD în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) litera (e) din RGPD,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

A.  întrucât RGPD este aplicabil începând cu data de 25 mai 2018; întrucât, cu excepția Sloveniei, toate statele membre au adoptat noi acte legislative sau și-au adaptat legislația națională privind protecția datelor;

B.  întrucât, conform Anchetei asupra drepturilor fundamentale, efectuată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale, persoanele fizice sunt din ce în ce mai conștiente de drepturile lor în temeiul RGPD; întrucât, în pofida faptului că organizațiile au pus în aplicare măsuri prin care să faciliteze exercitarea drepturilor persoanei vizate, persoanele fizice continuă să se confrunte cu dificultăți atunci când încearcă să exercite aceste drepturi, în special dreptul de acces, de portabilitate și de transparență sporită;

C.  întrucât, de la începerea aplicării RGPD, autoritățile de supraveghere au înregistrat o creștere masivă a numărului de plângeri primite; întrucât acest lucru ilustrează faptul că persoanele vizate sunt mai conștiente de drepturile lor și doresc să își protejeze datele cu caracter personal, în conformitate cu RGPD; întrucât acest lucru ilustrează totodată și faptul că un volum mare de operațiuni ilegale de prelucrare a datelor continuă să aibă loc;

D.  întrucât numeroase întreprinderi au profitat de perioada de tranziție de la intrarea în vigoare a RGPD și până la momentul în care acesta a devenit aplicabil pentru a efectua o „curățenie de primăvară” în materie de date și au evaluat ce tipuri de prelucrare a datelor au loc efectiv și care ar putea să nu mai fie necesare sau justificate;

E.  întrucât multe autorități pentru protecția datelor (APD) nu sunt în măsură să facă față numărului de plângeri; întrucât multe APD nu dispun de personal și de resurse suficiente și nu au un număr suficient de experți în tehnologia informației;

F.  întrucât RGPD recunoaște că legislația statelor membre ar trebui să stabilească un echilibru între normele care reglementează libertatea de exprimare și de informare, inclusiv exprimarea jurnalistică, academică, artistică și/sau literară, și dreptul la protecția datelor cu caracter personal; întrucât, potrivit articolului 85, legislația statelor membre ar trebui să prevadă derogări pentru prelucrarea datelor efectuată în scopuri jurnalistice sau de exprimare academică, artistică sau literară, dacă acestea sunt necesare pentru a reconcilia dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu libertatea de exprimare și de informare;

G.  întrucât, astfel cum a subliniat și CEPD, protecția surselor jurnalistice reprezintă piatra de temelie a libertății presei; întrucât RGPD nu ar trebui să fie utilizat în mod abuziv împotriva jurnaliștilor și pentru a limita accesul la informații: întrucât RGPD nu ar trebui în niciun caz să fie utilizat de autoritățile naționale pentru a îngrădi libertatea mass-mediei,

Observații generale

1.  salută faptul că RGPD a devenit un standard mondial pentru protecția datelor cu caracter personal și că reprezintă un factor de convergență în elaborarea normelor; salută faptul că RGPD a plasat UE în prima linie a discuțiilor internaționale privind protecția datelor și că o serie de țări terțe și-au aliniat legislația privind protecția datelor la RGPD; subliniază că Convenția 108 a Consiliului Europei privind protecția datelor a fost aliniată la RGPD („Convenția 108+”) și a fost deja semnată de 42 de țări; îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze acest moment favorabil pentru a încuraja la nivelul ONU, OCDE, G8 și G20 crearea unor standarde internaționale care să se bazeze pe valorile și principiile europene, fără a aduce atingere dispozițiilor RGPD; subliniază că o poziție europeană dominantă în acest domeniu ar ajuta Europa să apere mai bine drepturile cetățenilor noștri, să ne protejeze valorile și principiile, să promoveze o inovare digitală demnă de încredere și să accelereze creșterea economică prin evitarea fragmentării;

2.  concluzionează că, la doi ani de la începerea aplicării sale, RGPD este, în general, un succes și este de acord cu Comisia că, în acest stadiu, nu este necesar să se actualizeze sau să se revizuiască legislația;

3.  recunoaște că, până la următoarea evaluare a Comisiei, va trebui să se pună în continuare accentul pe îmbunătățirea punerii în aplicare și pe acțiunile de asigurare a respectării RGPD;

4.  recunoaște că este nevoie să se asigure în mod ferm și eficace respectarea RGPD de către marile platforme digitale, companiile integrate și alte servicii digitale, în special în domenii ca publicitatea online, micro-direcționarea, crearea de profiluri pe bază de algoritmi, precum clasificarea, diseminarea și amplificarea conținutului;

Temeiul juridic pentru prelucrarea datelor

5.  subliniază că toate cele șase temeiuri juridice prevăzute la articolul 6 din RGPD sunt valabile în egală măsură pentru prelucrarea datelor cu caracter personal și că aceeași activitate de prelucrare poate avea mai mult de un temei juridic; îndeamnă autoritățile de supraveghere să specifice faptul că operatorii de date trebuie să utilizeze un singur temei juridic pentru fiecare scop al activităților de prelucrare și să precizeze modul în care este invocat fiecare temei juridic pentru operațiunile lor de prelucrare; este îngrijorat de faptul că operatorii de date menționează adesea în politica lor de confidențialitate toate temeiurile juridice prevăzute de RGPD, fără explicații suplimentare și fără să facă referire la operațiunea de prelucrare specifică în cauză; subliniază că această practică limitează capacitatea persoanelor vizate și a autorităților de supraveghere să evalueze dacă aceste temeiuri juridice sunt adecvate; reamintește că, pentru a prelucra categorii speciale de date cu caracter personal, trebuie identificate un temei juridic conform articolului 6 și o condiție separată pentru prelucrare conform articolului 9; reamintește operatorilor că au obligația legală de a efectua o evaluare a impactului asupra protecției datelor atunci când prelucrarea datelor poate avea ca rezultat un risc ridicat pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice;

6.  reamintește că, de la începutul aplicării RGPD, „consimțământ” înseamnă orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a dorințelor persoanei vizate; subliniază că acest lucru este valabil și pentru Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice; ia act de faptul că implementarea consimțământului valabil continuă să fie compromisă de utilizarea unor practici înșelătoare și de urmărire omniprezentă și a altor practici lipsite de etică; este preocupat de faptul că persoanele sunt adesea supuse unei presiuni financiare pentru a-și da consimțământul, în schimbul unor reduceri sau al altor oferte comerciale, sau sunt obligate să își dea consimțământul condiționându-li-se accesul la un serviciu prin dispoziții de legare, cu încălcarea articolului 7 din RGPD; reamintește că CEPD a armonizat normele privind definirea consimțământului valabil, înlocuind interpretările diferite date de diferitele autorități naționale pentru protecția datelor și evitând fragmentarea pe piața unică digitală; reamintește, de asemenea, orientările CEPD și ale Comisiei care stabilesc că, pentru cazurile în care persoana vizată și-a dat inițial consimțământul, dar datele cu caracter personal sunt prelucrate ulterior într-un alt scop decât scopul pentru care persoana vizată și-a dat consimțământul, consimțământul inițial nu poate legitima prelucrarea ulterioară, întrucât consimțământul trebuie să fie în cunoștință de cauză și specific pentru a fi valabil; constată că CEPD va prezenta orientări privind prelucrarea datelor cu caracter personal pentru cercetarea științifică, iar aceste orientări vor clarifica sensul considerentului 50 din RGPD;

7.  este îngrijorat că „interesul legitim” este adesea menționat în mod abuziv ca temei juridic pentru prelucrare; subliniază că operatorii continuă să se bazeze pe interesul legitim fără a efectua testul necesar privind echilibrul intereselor, care include o evaluare a drepturilor fundamentale; este profund îngrijorat de faptul că unele state membre adoptă legislație națională pentru a stabili condițiile de prelucrare pe baza interesului legitim, asigurând echilibrarea intereselor operatorului, respectiv ale persoanelor vizate, în timp ce RGPD prevede că fiecare operator în parte trebuie să realizeze un astfel de test de echilibru în mod individual și să se folosească de acest temei juridic; este preocupat de faptul că unele interpretări naționale ale interesului legitim nu respectă considerentul 47 și interzic efectiv prelucrarea pe baza interesului legitim; salută faptul că CEPD a început deja lucrările pentru actualizarea avizului Grupului de lucru prevăzut la articolul 29 privind aplicarea interesului legitim ca temei juridic pentru prelucrare, cu scopul de a aborda aspectele evidențiate în raportul Comisiei;

Drepturile persoanelor vizate

8.  subliniază că este necesar să se faciliteze exercitarea drepturilor individuale prevăzute de RGPD, cum ar fi portabilitatea datelor sau drepturile în contextul prelucrării automate, inclusiv crearea de profiluri; salută orientările CEPD privind procesul decizional automatizat și privind portabilitatea datelor; constată că dreptul la portabilitatea datelor nu a fost pe deplin pus în aplicare în unele sectoare; invită CEPD să încurajeze platformele online să creeze un punct de contact unic pentru toate platformele digitale subiacente, de unde cererile utilizatorilor să poată fi transmise destinatarului corect; subliniază că, în conformitate cu principiul minimizării datelor, aplicarea dreptului la anonimat previne în mod eficace divulgarea neautorizată, furtul de identitate și alte forme de abuz în materie de date cu caracter personal;

9.  subliniază că respectarea dreptului de a fi informat impune companiilor să furnizeze informații într-un mod concis, transparent, inteligibil și ușor accesibil și să evite formulările în stil juridic excesiv atunci când elaborează notificări privind protecția datelor; este îngrijorat că unele companii își încalcă în continuare obligațiile care le revin în temeiul articolului 12 alineatul (1) din RGPD și nu furnizează toate informațiile relevante recomandate de CEPD, printre care se numără indicarea entităților cărora le transmit datele; reamintește că obligația de a furniza informații simple și accesibile este deosebit de strictă atunci când este vorba despre copii; este îngrijorat de lipsa pe scară largă a unor mecanisme funcționale de acces al persoanelor vizate; subliniază că persoanele fizice adesea nu pot forța platformele de internet să le dezvăluie profilurile comportamentale; este îngrijorat că, prea des, companiile ignoră faptul că datele deduse sunt tot date cu caracter personal, cărora li se aplică toate garanțiile prevăzute în RGPD;

Întreprinderile și organizațiile mici

10.  observă că unele părți interesate declară că aplicarea RGPD a fost deosebit de dificilă, cu precădere pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), startup-uri, organizații și asociații, inclusiv școli, cluburi și societăți; constată totuși că multe dintre drepturile și obligațiile prevăzute în RGPD nu sunt noi, ci erau deja în vigoare în temeiul Directivei 95/46/CE(4), dar erau rar aplicate; consideră că RGPD și respectarea sa nu trebuie să aibă consecințe nedorite în materie de conformitate pentru întreprinderile mai mici, consecințe pe care întreprinderile mari nu le-ar resimți; consideră că prin campaniile de informare ale autorităților naționale și ale Comisiei ar trebui să sprijine într-o mai mare măsură și să se ofere mai multe informații și acțiuni de formare pentru a contribui la creșterea nivelului de cunoștințe, la calitatea punerii în aplicare și la sensibilizarea cu privire la cerințele și scopul RGPD;

11.  subliniază că nu există derogări pentru IMM-uri, startup-uri, organizații și asociații, inclusiv școli, cluburi și societăți, și că acestea fac obiectul RGPD; invită, prin urmare, CEPD să furnizeze informații clare pentru a se evita orice confuzie cu privire la interpretarea RGPD și să creeze un instrument practic al RGPD pentru a facilita punerea în aplicare a acestui regulament de către IMM-uri, startup-uri, organizații și asociații, inclusiv școli, cluburi, precum și societăți cu activități cu risc scăzut în materie de prelucrare a datelor personale; invită statele membre să pună la dispoziția APD mijloace suficiente pentru a disemina informații cu privire la aceste instrumente practice; încurajează CEPD să elaboreze modele privind politica de confidențialitate, pe care organizațiile să le poată utiliza pentru a demonstra respectarea efectivă a RGPD în practică, fără a fi nevoite să se bazeze pe servicii costisitoare furnizate de terți;

Asigurarea respectării RGPD

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că asigurarea respectării RGPD de către autoritățile naționale pentru protecția datelor este inegală și uneori inexistentă, la mai mult de doi ani de la începerea aplicării acestui regulament și, prin urmare, regretă că situația în materie de asigurare a aplicării RGPD nu s-a îmbunătățit în mod substanțial în comparație cu situația legată de Directiva 95/46/CE;

13.  ia act de faptul că au fost introduse aproximativ 275 000 de plângeri și au fost impuse 785 de amenzi administrative pentru diferite încălcări în primele 18 luni de aplicare a RGPD, dar subliniază că, până în prezent, s-a dat curs numai unei părți foarte reduse din plângerile depuse; este conștient de problemele cauzate de încălcarea normelor privind datele cu caracter personal și reamintește orientările actuale ale CEPD care oferă claritate cu privire la calendarul de notificare, comunicare către persoanele vizate și căile de atac, printre altele; subliniază că un formular european standard de notificare a încălcării normelor privind datele cu caracter personal ar putea fi benefic pentru armonizarea diferitelor abordări naționale; regretă totuși că valoarea amenzilor variază semnificativ între statele membre și că unele amenzi emise companiilor mari sunt prea mici pentru a avea efectul preconizat de a descuraja încălcările legate de protecția datelor; invită APD să consolideze acțiunile de asigurare a respectării RGPD, de investigare și de sancționare pentru încălcarea protecției datelor și să utilizeze toate posibilitățile prevăzute în RGPD pentru a impune amenzi și alte măsuri corective; subliniază că interdicțiile de prelucrare sau obligația de a șterge datele cu caracter personal obținute într-un mod care nu este conform cu RGPD pot avea un efect de descurajare echivalent cu cel al amenzilor, dacă nu chiar mai pronunțat; invită Comisia și CEPD să armonizeze sancțiunile prin intermediul unor orientări și criterii clare, la fel cum a procedat conferința autorităților de supraveghere din Germania, pentru a crește securitatea juridică și pentru a împiedica companiile să se instaleze în locuri în care sunt impuse sancțiunile cele mai mici;

14.  își exprimă îngrijorarea cu privire la durata investigării cazurilor de către unele APD și la efectul negativ asupra asigurării respectării regulamentului și asupra încrederii cetățenilor; îndeamnă APD să accelereze soluționarea cazurilor și să facă uz de întreaga gamă de posibilități prevăzute de RGPD, în special acolo unde există încălcări sistematice și persistente, inclusiv în situațiile în care există un interes lucrativ și când sunt afectate un număr mare de persoane vizate;

15.  este preocupat de faptul că autoritățile de supraveghere din 21 de state membre din cele 31 state care aplică RGPD (toate statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European și Regatul Unit) au declarat în mod explicit că nu dispun de suficiente resurse umane, tehnice și financiare, de spații și de infrastructură pentru a-și îndeplini în mod eficace sarcinile și pentru a-și exercita competențele; este îngrijorat de lipsa de personal tehnic specific în majoritatea autorităților de supraveghere din UE, ceea ce face ca investigațiile și asigurarea respectării regulamentului să fie dificile; constată cu îngrijorare că autoritățile de supraveghere întâmpină dificultăți din cauza accentuării decalajului dintre responsabilitățile lor de protecție a datelor cu caracter personal și resursele de care dispun în acest sens; constată că serviciile digitale vor deveni din ce în ce mai complexe din cauza utilizării sporite a inovațiilor precum inteligența artificială (și anume, se va agrava problema transparenței limitate în ceea ce privește prelucrarea datelor, în pentru instruirea algoritmică); subliniază, prin urmare, că este important ca autoritățile de supraveghere din UE, precum și CEPD să dispună de suficiente resurse financiare, tehnice și umane pentru a putea trata rapid, dar în detaliu, un număr tot mai mare de cazuri complexe și care necesită multe resurse, precum și pentru a coordona și a facilita cooperarea dintre autoritățile naționale pentru protecția datelor, pentru a monitoriza în mod corespunzător aplicarea RGPD și pentru a proteja drepturile și libertățile fundamentale; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, date fiind resursele insuficiente de care dispun APD, în special în comparate cu veniturile marilor companii din domeniul tehnologiei informației, se pot încheia acorduri sau înțelegeri pentru soluționarea litigiilor, deoarece astfel s-ar limita costul procedurilor îndelungate și greoaie;

16.  solicită Comisiei să evalueze posibilitatea de a obliga marile companii tehnologice multinaționale să plătească pentru supravegherea propriei companii, prin introducerea unei taxe digitale la nivelul UE;

17.  constată cu îngrijorare că, din cauză că APD nu asigură respectarea regulamentului, iar Comisia nu ia măsuri Comisiei pentru a remedia lipsa de resurse a APD, sarcina de a asigura respectarea regulamentului rămâne asupra cetățenilor la nivel individuali prin introducerea de plângeri în instanță în materie de protecție a datelor; este preocupat de faptul că instanțele dispun uneori ca reclamanții individuali să fie despăgubiți fără a obliga organizația sau compania să rezolve problemele structurale; consideră că asigurarea respectării regulamentului la nivel privat poate genera o jurisprudență importantă, dar aceasta nu poate înlocui acțiunile de asigurării a respectării regulamentului care trebuie întreprinse de APD sau acțiunile Comisiei de a remedia lipsa de resurse; regretă că aceste state membre încalcă articolul 52 alineatul (4) din RGPD; invită, prin urmare, statele membre să își respecte obligația legală prevăzută la articolul 52 alineatul (4) de a aloca suficiente fonduri autorităților lor pentru protecția datelor, pentru a le permite să își desfășoare activitatea în mod optim și să asigure condiții echitabile la nivel european privind asigurarea respectării RGPD; regretă faptul că Comisia nu a inițiat încă proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu și-au îndeplinit obligațiile care le revin în temeiul RGPD și îndeamnă Comisia să facă acest lucru fără întârziere; invită Comisia și CEPD să organizeze acțiuni subsecvente comunicării Comisiei din 24 iunie 2020, prin care să evalueze funcționarea și asigurarea respectării RGPD;

18.  regretă că majoritatea statelor membre au decis să nu pună în aplicare articolul 80 alineatul (2) din RGPD; invită toate statele membre să facă uz de articolul 80 alineatul (2) și să garanteze dreptul de a depune plângeri și de a iniția acțiuni în instanță fără mandatat din partea persoanei vizate; invită statele membre să clarifice poziția reclamanților pe durata procedurilor în legislația referitoare la procedurile administrative naționale aplicabile autorităților de supraveghere; subliniază că acest lucru ar trebui să clarifice faptul că reclamanții nu se limitează la un rol pasiv pe durata procedurii, ci ar trebui să poată interveni în diferite etape;

Cooperarea și consecvența

19.  subliniază că deficiențele legate de asigurarea respectării RGPD sunt evidente în special în plângerile transfrontaliere și regretă că APD din 14 state membre nu dispun de resursele adecvate pentru a contribui la mecanisme de cooperare și de asigurare a consecvenței; invită CEPD să își intensifice eforturile pentru a asigura aplicarea corectă a articolului 60 și a articolului 63 din RGPD și reamintește autorităților de supraveghere că, în circumstanțe excepționale, pot face uz de procedura de urgență prevăzută la articolul 66 din RGPD, în special de măsurile provizorii;

20.  subliniază importanța mecanismului de tip ghișeu unic în asigurarea securității juridice și reducerea sarcinii administrative atât pentru societăți, cât și pentru cetățeni; își exprimă, cu toate acestea, serioasa îngrijorare în privința funcționării mecanismului de tip ghișeu unic, în special în legătură cu rolul autorităților irlandeze și luxemburgheze pentru protecția datelor (APD); constată că aceste APD sunt responsabile cu gestionarea unui număr mare de cazuri, deoarece multe societăți de tehnologie și-au înregistrat sediul central din UE în Irlanda sau în Luxemburg; este deosebit de preocupat de faptul că autoritatea irlandeză pentru protecția datelor închide, în general, majoritatea cazurilor cu o înțelegere amiabilă în locul unei sancțiuni și că nici cazurile înaintate Irlandei în 2018 nu au ajuns în stadiul unui proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din RGPD; invită aceste ADP să își accelereze investigațiile aflate în desfășurare în cazurile majore pentru a le arăta cetățenilor UE că protecția datelor este un drept aplicabil în UE; subliniază că succesul mecanismului de tip ghișeu unic depinde de timpul și efortul pe care APD le pot dedica gestionării și cooperării în cazurile transfrontaliere individuale în CEPD și că lipsa de voință politică și de resurse are consecințe imediate asupra măsurii în care acest mecanism poate funcționa corect;

21.  observă neconcordanțe între orientările statelor membre și cele ale CEPD; subliniază că autoritățile naționale pentru protecția datelor pot ajunge la interpretări diferite ale RGPD, ceea ce duce la aplicări diferite în rândul statelor membre; constată că această situație creează avantaje geografice, precum și dezavantaje pentru întreprinderi; îndeamnă Comisia să evalueze dacă procedurile administrative naționale obstrucționează eficacitatea deplină a cooperării, în conformitate cu articolul 60 din RGPD, precum și punerea sa efectivă în practică; invită APD să depună eforturi în direcția unor interpretări și orientări coerente, facilitate de CEPD; invită în mod expres CEPD să stabilească elementele de bază ale unei proceduri administrative comune pentru soluționarea reclamațiilor în cazuri transfrontaliere în cadrul cooperării prevăzute la articolul 60; îndeamnă ca acest lucru să se facă prin urmarea orientărilor privind calendarele comune de desfășurare a investigațiilor și adoptare a deciziilor; invită CEPD să întărească mecanismul de asigurare a coerenței și să îl facă obligatoriu pentru toate chestiunile de aplicare generală sau pentru orice caz cu efecte transfrontaliere, pentru a evita abordări și decizii incoerente din partea unei APD, ceea ce ar periclita interpretarea și aplicarea uniformă a RGPD; consideră că această interpretare, aplicare și orientare comună va contribui la crearea și succesul pieței unice digitale;

22.  invită CEPD să își publice agenda reuniunilor înainte ca acestea să aibă loc și să pună la dispoziția publicului și a Parlamentului rezumate mai detaliate ale reuniunilor sale;

Fragmentarea punerii în aplicare a RGPD

23.  regretă că utilizarea de către statele membre a clauzelor de specificare facultativă (de exemplu prelucrarea în interes public sau de către autoritățile publice pe baza legislației statului membru și a vârstei de acordare a consimțământului de către copii) a afectat armonizarea deplină în materie de protecție a datelor și eliminarea divergenței condițiilor de piață pentru întreprinderi în UE și își exprimă îngrijorarea că acest lucru ar putea duce la creșterea costurilor legate de respectarea RGPD; invită CEPD să prezinte orientări cu privire la modalitatea de abordare a aplicării eterogene a clauzelor de specificare facultativă între statele membre; invită Comisia să își folosească prerogativele pentru a interveni în statele membre în care măsurile, acțiunile și deciziile naționale subminează spiritul, obiectivul și litera RGPD, pentru a preveni protecția inegală a cetățenilor și denaturările pieței; subliniază, în acest context, că statele membre au adoptat o gamă diferită de vârstă pentru consimțământul părinților; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să evalueze impactul acestei fragmentări asupra activităților copiilor și asupra protecției lor online; subliniază că, în cazul unui conflict de legi între legislația națională a unui stat membru și RGPD, dispozițiile RGPD ar trebui să aibă întâietate;

24.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu utilizarea abuzivă a RGPD de către autoritățile publice din unele state membre pentru a limita activitatea jurnaliștilor și a organizațiilor neguvernamentale; este complet de acord cu Comisia că normele de protecție a datelor nu ar trebui să afecteze exercitarea libertății de exprimare și de informare, în special prin crearea unui efect de intimidare sau prin interpretări folosite ca modalitate de a exercita presiune asupra jurnaliștilor pentru a-și divulga sursele; își exprimă totuși dezamăgirea față de faptul că Comisia nu și-a încheiat încă evaluarea asupra echilibrului dintre dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare, așa cum se precizează la articolul 85 din RGPD; invită Comisia să finalizeze evaluarea legislației naționale în acest sens fără întârzieri nejustificate și să utilizeze toate instrumentele disponibile, inclusiv procedurile de constatare a nerespectării obligațiilor, pentru a se asigura că statele membre respectă RGPD și pentru a limita orice fragmentare a cadrului de protecție a datelor;

Protecția datelor începând cu momentul conceperii

25.  invită autoritățile de supraveghere să evalueze punerea în aplicare a articolului 25 privind protecția datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit, în special pentru asigurarea măsurilor tehnice și operaționale necesare aplicării principiilor reducerii la minimum a datelor și limitării scopului, și să determine efectul pe care această dispoziție l-a avut asupra producătorilor de tehnologii de prelucrare; salută adoptarea de către CEPD în octombrie 2020 a Orientărilor 04/2019 cu privire la articolul 25 în legătură cu protecția datelor începând cu momentul conceperii și protecția implicită a datelor, pentru a contribui la claritatea juridică a conceptelor; invită autoritățile de supraveghere să evalueze și utilizarea corectă a setărilor implicite, așa cum se prevede la articolul 25 alineatul (2), inclusiv de către principalii furnizori de servicii online; recomandă ca CEPD să adopte orientări pentru a stabili în ce condiții specifice și în ce (clase de) cazuri producătorii de TIC trebuie să fie considerați operatori în conformitate cu articolul 4 alineatul (7) în sensul că aceștia stabilesc mijloacele de prelucrare; subliniază că practicile de protecție a datelor depind în continuare în mare măsură de operațiuni manuale și de formate arbitrare și sunt afectate de sisteme incompatibile; invită CEPD să elaboreze orientări care să contribuie la punerea în practică a cerințelor privind protecția datelor, inclusiv orientări pentru evaluarea impactului asupra protecției datelor (articolul 35), asigurarea protecției datelor începând cu momentul conceperii și în mod implicit (articolul 25), informarea adresată persoanelor vizate (articolele 12-14), exercitarea drepturilor persoanelor vizate (articolele 15-18, 20-21) și evidențele activităților de prelucrare (articolul 30); invită CEPD să vegheze ca orientările să fie ușor de aplicat și să permită comunicarea mașină-mașină între persoanele vizate, operatori și APD, automatizând astfel protecția datelor; invită Comisia să creeze pictograme prelucrabile automat în conformitate cu articolul 12 alineatul (8) pentru informarea persoanelor vizate, în strânsă coordonare cu CEPD; încurajează CEPD și autoritățile de supraveghere să valorifice întregul potențial al articolului 21 alineatul (5) privind modalitățile automate de contestare a prelucrării datelor cu caracter personal;

Orientări

26.  invită CEPD să armonizeze aplicarea cerințelor de protecție a datelor prin elaborarea de orientări privind, printre altele, necesitatea de a evalua riscurile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal pentru persoanele vizate (articolele 12-14), pentru exercitarea drepturilor persoanelor vizate (articolele 15-18, 20-21) și pentru punerea în aplicare a principiului responsabilității; invită CEPD să emită orientări care să clasifice diferitele cazuri de utilizări legitime ale creării de profiluri în funcție de riscurile lor la adresa drepturilor și libertăților persoanelor vizate, alături de recomandări de măsuri tehnice și organizatorice adecvate și cu o descriere clară a cazurilor de utilizare ilegală; invită CEPD să revizuiască Avizul 05/2014 din 10 aprilie 2014 al Grupului de lucru pentru protecția datelor privind tehnicile de anonimizare și să stabilească o listă de criterii clare pentru realizarea anonimizării; încurajează CEPD să clarifice prelucrarea datelor în scopuri legate de resursele umane; ia act de concluzia CEPD potrivit căreia ar trebui menținută necesitatea de a evalua riscurile legate de prelucrarea datelor, astfel cum se prevede în RGPD, întrucât riscurile pentru persoanele vizate nu sunt legate de dimensiunea operatorilor de date; solicită o mai bună utilizare a mecanismului prin care Comisia poate solicita consiliere din partea CEPD cu privire la aspectele reglementate de RGPD;

27.  constată că pandemia de COVID-19 a evidențiat nevoia de orientări clare din partea APD și CEPD cu privire la punerea în aplicare adecvată a RGPD în politicile din domeniul sănătății; reamintește, în acest sens, Orientările 03/2020 privind prelucrarea datelor referitoare la sănătate în scopul cercetării științifice în contextul pandemiei de COVID-19 și Orientările 04/2020 privind utilizarea datelor de localizare și a instrumentelor de identificare epidemiologică a contactelor în contextul pandemiei de COVID-19; invită Comisia să asigure respectarea deplină a RGPD atunci când creează un spațiu european comun al datelor medicale;

Fluxurile internaționale de date cu caracter personal și cooperarea internațională

28.  subliniază că este important să se permită fluxuri libere de date cu caracter personal la nivel internațional, fără a scădea nivelul de protecție garantat prin RGPD; sprijină practica Comisiei Europene de a trata protecția datelor și fluxurile de date cu caracter personal separat de acordurile comerciale; consideră că cooperarea internațională în domeniul protecției datelor și convergența normelor relevante în direcția RGPD vor îmbunătăți încrederea reciprocă, vor stimula înțelegerea problemelor de ordin tehnologic și juridic și, în cele din urmă, vor facilita fluxurile de date transfrontaliere, care au o importanță esențială pentru comerțul internațional; recunoaște realitatea cerințelor legale contradictorii pentru societățile care desfășoară activități de prelucrare a datelor în UE, precum și în jurisdicțiile țărilor terțe, în special în SUA;

29.  subliniază că deciziile privind caracterul adecvat al nivelului de protecție nu ar trebui să fie decizii politice, ci juridice; încurajează continuarea eforturilor de promovare a cadrelor juridice globale pentru a permite transferurile de date pe baza RGPD și a Convenției 108+ a Consiliului Europei; ia act și de faptul că părțile interesate consideră deciziile privind caracterul adecvat al nivelului de protecție ca pe un instrument esențial pentru astfel de fluxuri de date, întrucât nu le asociază cu condiții sau autorizații suplimentare; subliniază totuși că, până în prezent, au fost adoptate decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție doar pentru nouă țări, chiar dacă multe alte țări terțe au adoptat recent noi legi privind protecția datelor conținând norme și principii similare cu cele ale RGPD; constată că, până în prezent, niciun mecanism unic care să garanteze transferul legal de date comerciale cu caracter personal între UE și SUA nu a făcut obiectul unei acțiuni în justiție fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE);

30.  salută adoptarea primei decizii reciproce privind caracterul adecvat al nivelului de protecție între UE și Japonia, care a creat cea mai mare zonă de fluxuri de date libere și sigure din lume; invită, cu toate acestea, Comisia să ia în considerare toate chestiunile ridicate de Parlament în cadrul primei examinări a acestui instrument și să facă publice rezultatele cât mai curând posibil, deoarece revizuirea ar fi trebuit adoptată până în ianuarie 2021;

31.  invită Comisia să publice setul de criterii utilizate pentru a stabili dacă se consideră că o țară terță oferă un nivel de protecție „în esență echivalent” cu cel oferit în UE, în special în ceea ce privește accesul la căi de atac și accesul autorităților publice la date; insistă asupra necesității de a asigura aplicarea și respectarea efectivă a dispozițiilor referitoare la transferuri sau divulgări neautorizate ale Uniunii în conformitate cu articolul 48 din RGPD, mai ales în ceea ce privește cererile din partea autorităților țărilor terțe de acces la datele cu caracter personal din Uniune, și solicită CEPD și APD să ofere orientări și să aplice aceste dispoziții, inclusiv în evaluarea și dezvoltarea mecanismelor de transfer de date cu caracter personal;

32.  invită Comisia să adopte acte delegate pentru a specifica cerințele care trebuie luate în considerare pentru mecanismul de certificare a protecției datelor în conformitate cu articolul 42 alineatul (1), pentru a stimula utilizarea acestuia din urmă, împreună cu angajamente obligatorii și executabile ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de operator din țara terță de a aplica măsurile de siguranță adecvate, inclusiv în ceea ce privește drepturile persoanelor vizate, ca un mijloc de transfer internațional, astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (2) litera (f);

33.  reiterează faptul că programele de supraveghere în masă care includ colectarea masivă a datelor împiedică verificarea caracterului adecvat al nivelului de protecție; îndeamnă Comisia să aplice concluziile CJUE în cauzele Schrems I (5), II(6) și Privacy International et al.(2020)(7) tuturor revizuirilor deciziilor privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, precum și negocierilor în curs și viitoare; reamintește că transferurile întemeiate pe derogări în situații speciale în temeiul articolului 49 din RGPD pentru transferuri trebuie să rămână excepții; salută orientările CEPD și APD în această problemă și le invită să asigure o interpretare coerentă în aplicarea și controlul unor astfel de derogări, în conformitate cu Orientările CEPD 02/2018;

34.  invită APD și Comisia să evalueze sistematic dacă normele privind protecția datelor sunt aplicate în practică în țările terțe, în conformitate cu jurisprudența CJUE;

35.  îndeamnă Comisia să publice fără întârzieri nejustificate revizuirea deciziilor privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, adoptate în temeiul directivei din 1995; subliniază că, în absența unei decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție, clauzele contractuale standard (CCS) sunt instrumentul cel mai utilizat pentru transferurile internaționale de date; remarcă faptul că CJUE a confirmat validitatea Deciziei 2010/87/UE privind clauzele contractuale standard(8), solicitând în același timp o evaluare a nivelului de protecție asigurat pentru datele transferate către o țară terță și a aspectelor relevante ale sistemului juridic al țării terțe respective în ceea ce privește accesul autorităților publice la datele cu caracter personal transferate; îndeamnă Comisia să își accelereze activitatea privind clauzele contractuale standard modernizate pentru transferurile internaționale de date pentru a asigura condiții de concurență echitabile întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) la nivel internațional; salută publicarea de către Comisie a proiectului de clauze contractuale standard și obiectivul de le a face pe acestea mai ușor de utilizat și de a remedia deficiențele identificate ale standardelor actuale;

36.  reamintește Orientările CEPD 1/2019 privind codurile de conduită și organismele de monitorizare în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679; recunoaște că acest instrument este insuficient utilizat în prezent, în pofida asigurării respectării RGPD atunci când este utilizat împreună cu angajamente obligatorii și executorii ale operatorului sau ale persoanei împuternicite de operator din țara terță de a aplica garanțiile adecvate; subliniază potențialul acestui instrument de a sprijini mai bine IMM-urile și de a oferi mai multă securitate juridică în contextul transferurilor internaționale de date între diferite sectoare;

Viitoarea legislație a uniunii

37.  este de părere că, fiind neutru din punct de vedere tehnologic, RGPD oferă un cadru de reglementare solid pentru tehnologiile emergente; consideră, cu toate acestea, că sunt necesare eforturi suplimentare pentru a aborda aspecte mai ample ale digitalizării, cum ar fi situațiile de monopol și dezechilibrele de putere prin reglementări specifice, precum și pentru a examina cu atenție corelarea RGPD cu fiecare nouă inițiativă legislativă, pentru a asigura coerența și a elimina lacunele juridice; reamintește Comisiei că are obligația de a veghea ca propunerile legislative, precum cea privind guvernanța datelor, actul legislativ privind datele, actul legislativ privind serviciile digitale sau cel privind inteligența artificială să respecte întotdeauna pe deplin RGPD și Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii(9); consideră că textele finale adoptate de colegiuitori prin negocieri interinstituționale trebuie să respecte pe deplin acquis-ul în materie de protecție a datelor; regretă totuși că Comisia însăși nu are întotdeauna o abordare coerentă în privința protecției datelor în propunerile legislative; subliniază că o trimitere la aplicarea RGPD sau mențiunea „fără a se aduce atingere RGPD” nu fac neapărat propunerea conformă cu RGPD; invită Comisia să consulte Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) și CEPD în cazul în care există un impact asupra protecției drepturilor și libertăților personale în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal în urma adoptării propunerilor de acte legislative; mai invită Comisia ca, atunci când pregătește propuneri sau recomandări, să se străduie să consulte AEPD pentru a asigura coerența normelor de protecție a datelor în întreaga Uniune, și să efectueze întotdeauna o evaluare a impactului;

38.  constată că crearea de profiluri, deși permisă de articolul 22 din RGPD numai în condiții stricte și limitate, este utilizată tot mai mult, deoarece activitățile online ale persoanelor permit o cunoaștere aprofundată a psihologiei și a vieții lor private; constată că, întrucât întocmirea de profiluri face posibilă manipularea comportamentului utilizatorilor, colectarea și prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la utilizarea serviciilor digitale ar trebui să fie limitată la strictul necesar pentru prestarea serviciului și facturarea sa; invită Comisia să propună o legislație strictă în materie de protecție a datelor specifice sectorului pentru categoriile sensibile de date cu caracter personal, dacă nu a făcut acest lucru încă; solicită aplicarea strictă a RGPD în prelucrarea datelor cu caracter personal;

39.  solicită responsabilizarea consumatorilor, astfel încât aceștia să poată lua decizii în cunoștință de cauză în legătură cu implicațiile utilizării noilor tehnologii asupra vieții private și să se garanteze o prelucrare echitabilă și transparentă, oferind posibilități ușor de utilizat de retragere a consimțământului pentru prelucrarea datelor lor cu caracter personal, astfel cum se prevede în RGPD;

Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii

40.  este îngrijorat de faptul că normele de protecție a datelor utilizate în scopul asigurării respectării legii sunt extrem de inadecvate pentru a ține pasul cu competențele nou-create pentru respectarea legii; prin urmare, invită Comisia să evalueze Directiva privind protecția datelor în materie de asigurare a respectării legii înainte de termenul prevăzut în directivă și să facă publică varianta revizuită;

Regulamentul privind viața privată și comunicațiile electronice

41.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu deficiențele în punerea în aplicare de către statele membre a Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice(10) având în vedere modificările introduse de RGPD; invită Comisia să accelereze procesele de evaluare și să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu au pus în aplicare corespunzător Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice; este foarte îngrijorat că întârzierea cu câțiva ani a reformei în domeniul vieții private și comunicațiilor electronice duce la fragmentarea peisajului juridic în UE în detrimentul întreprinderilor și cetățenilor; reamintește că Regulamentul privind viața privată și comunicațiile electronice(11) a fost conceput pentru a completa și a face mai precis RGPD și a coincide cu intrarea în vigoare a RGPD; subliniază că reforma normelor privind viața privată și comunicațiile electronice nu trebuie să ducă la o scădere a nivelului actual de protecție oferit în temeiul RGPD și al Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice; regretă că Consiliul a avut nevoie de patru ani pentru a-și adopta până la urmă poziția de negociere în legătură cu propunerea de regulament privind viața privată și comunicațiile electronice, în condițiile în care Parlamentul și-a adoptat poziția de negociere în octombrie 2017; reamintește importanța actualizării normelor privind confidențialitatea în mediul electronic din 2002 și 2009 pentru a îmbunătăți protecția drepturilor fundamentale ale cetățenilor și securitatea juridică pentru societăți, care completează RGPD;

o
o   o

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului european pentru protecția datelor și Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

(1) JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (2) https://edpb.europa.eu/sites/edpb/files/files/file1/edpb_contributiongdprevaluation_20200218.pdf (3) https://edpb.europa.eu/sites/edpb/files/files/file1/19_2019_edpb_written_report_to_libe_en.pdf (4) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31). (5) Hotărârea Curții de Justiție din 6 octombrie 2015, Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner, C-362/14, ECLI:EU:C:2015:650. (6) Hotărârea Curții de Justiție din 16 iulie 2020, Data Protection Commissioner/Facebook Ireland Limited și Maximillian Schrems, C-311/18, ECLI:EU:C:2020:559. (7) Hotărârile în cauza Privacy International, C-623/17 și în cauzele conexate C-511/18, La Quadrature du Net și alții, C-512/18, French Data Network și alții, și C-520/18, Ordre des barreaux francophones et germanophone și alții. (8) Decizia Comisiei 2010/87/UE din 5 februarie 2010 privind clauzele contractuale tip pentru transferul de date cu caracter personal către persoanele împuternicite de către operator stabilite în țări terțe în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2297 a Comisiei din 16 decembrie 2016 (JO L 39, 12.2.2010, p. 5). (9) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89). (10) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (JO L 201, 31.7.2002, p. 37). (11) Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal în comunicațiile electronice și de abrogare a Directivei 2002/58/CE (COM(2017)0010).

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la rapoartele Comisiei pe 2019 și 2020 privind Albania (2019/2170(INI))

P9_TA(2021)0112 A9-0041/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Albania, pe de altă parte(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2018, concluziile Consiliului din 18 iunie 2019 și concluziile Consiliului European din 17-18 octombrie 2019, prin care au fost amânate deciziile referitoare la deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania,

–  având în vedere declarația comună a membrilor Consiliului European din 26 martie 2020 privind lansarea negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord, prin care s-au aprobat concluziile Consiliului din 25 martie 2020 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 februarie 2020 intitulată „Consolidarea procesului de aderare – O perspectivă credibilă de aderare la UE pentru Balcanii de Vest” (COM(2020)0057),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 iunie 2003 și Agenda de la Salonic pentru Balcanii de Vest,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 mai 2019 intitulată „Comunicarea din 2019 privind politica de extindere a UE” (COM(2019)0260), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2019 privind Albania” (SWD(2019)0215),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2020 intitulată „Comunicarea din 2020 privind politica de extindere a UE” (COM(2020)0660), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2020 privind Albania” (SWD(2020)0354),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2020 intitulată „Planul de acțiune al UE pentru perioada 2020-2025 privind traficul de arme de foc” (COM(2020)0608),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2020 intitulată „Sprijinirea Balcanilor de Vest pentru combaterea COVID-19 și redresarea postpandemică” (COM(2020)0315),

–  având în vedere reuniunea la nivel înalt UE-Balcanii de Vest din 10 noiembrie 2020 care a avut loc la Sofia în cadrul Procesului de la Berlin,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 26-27 iunie 2014, care au inclus decizia de a acorda Albaniei statutul de țară candidată la aderarea la UE,

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 intitulată „Consolidarea libertății mass-mediei: protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor”(2),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2019 referitoare la deschiderea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania(3),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2020 intitulată „Un plan economic și de investiții pentru Balcanii de Vest” (COM(2020)0641),

–  având în vedere Declarația de la Sofia în urma reuniunii la nivel înalt UE-Balcanii de Vest din 17 mai 2018 și Agenda priorităților de la Sofia, anexată,

–  având în vedere Declarația de la Zagreb convenită în cadrul summit-ului UE-Balcanii de Vest, care a avut loc prin videoconferință la 6 mai 2020,

–  având în vedere raportul final al misiunii de observare a alegerilor a ODIHR (Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)) din 5 septembrie 2019 privind alegerile locale care au avut loc în Republica Albania la 30 iunie 2019, precum și avizul comun al Comisiei de la Veneția și al OSCE/ODIHR din 11 decembrie 2020 privind amendamentele aduse Constituției Albaniei la 30 iulie 2020 și Codului electoral,

–   având în vedere programul de lucru anual al Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor pentru 2021,

–  având în vedere recomandarea sa din 19 iunie 2020 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Balcanii de Vest, în urma summit-ului din 2020(4),

–  având în vedere declarația comună din 8 decembrie 2020 a peste 20 de deputați în Parlamentul European privind negocierile de aderare cu Macedonia de Nord și Albania,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Albania,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0041/2021),

A.  întrucât extinderea este unul dintre cele mai eficace instrumente de politică externă ale UE care contribuie la răspândirea influenței valorilor fundamentale ale Uniunii precum respectarea demnității umane, libertatea, democrația, statul de drept, consolidarea păcii și respectarea drepturilor omului;

B.  întrucât Albania a continuat să depună eforturi susținute pe calea către UE, îndeplinind cele mai multe din condițiile prezentate de UE pentru organizarea primei conferințe interguvernamentale;

C.  întrucât statul de drept este un criteriu de referință esențial pentru evaluarea progresului unei țări candidate către aderarea la UE;

D.  întrucât Albania trebuie să facă în continuare progrese în ceea ce privește întărirea instituțiilor și procedurilor democratice, în asigurarea funcționării corespunzătoare a instituțiilor sale judiciare, în lupta împotriva corupției și în protejarea libertății mass-mediei și a drepturilor minorităților;

E.  întrucât eforturile consecvente de a efectua reforme esențiale din Albania necesită implicarea comună a tuturor părților interesate;

F.  întrucât perspectiva ca Albania să devină un stat membru pe merit este în interesul politic, de securitate și economic al Uniunii; întrucât calitatea reformelor necesare și angajamentul țării față de acestea ar trebui să determine calendarul aderării;

G.  întrucât extinderea UE și promovarea democrației, a statului de drept și a prosperității în Balcanii de Vest contribuie la întărirea securității și stabilității în regiunea Balcanilor de Vest, din care face parte Albania;

H.  întrucât alegerile generale vor avea loc în Albania la 25 aprilie 2021 și întrucât recomandările OSCE/ODIHR nu au fost puse în aplicare în totalitate;

I.  întrucât Comisia a prezentat un proiect de cadru de negociere pentru Albania la 1 iulie 2020,

J.  întrucât pandemia în curs a demonstrat în mod clar că UE și Balcanii de Vest trebuie să continue să abordeze împreună provocările comune;

K.  întrucât Albania trebuie încă să se redreseze în urma daunelor pe scară largă cauzate de cutremurul din 26 noiembrie 2019 și de pandemia de COVID-19, să își întărească protecția civilă și capacitatea de reacție în caz de dezastre și să continue pregătirile pentru aderarea la mecanismul de protecție civilă al Uniunii;

L.  întrucât UE a mobilizat subvenții în valoare de 115 milioane EUR pentru reabilitarea și reconstrucția după cutremur, ca parte a angajamentului său de sprijin în valoare de 400 milioane EUR;

M.  întrucât economia Albaniei a fost puternic afectată de pandemia de COVID-19, iar măsurile vizând să împiedice răspândirea virusului au un impact negativ asupra bugetului național;

N.  întrucât UE a mobilizat 3,3 miliarde EUR pentru a combate pandemia de COVID-19 în Balcanii de Vest, inclusiv 38 de milioane EUR ca sprijin imediat pentru sectorul sănătății, 467 de milioane EUR pentru a întări reziliența sistemelor de sănătate și a atenua consecințele socioeconomice ale pandemiei, 750 de milioane EUR pentru asistență macrofinanciară, 385 de milioane EUR pentru sprijinirea sectorului privat și pentru reactivarea acestuia, și 1,7 miliarde EUR sub formă de împrumuturi preferențiale de la Banca Europeană de Investiții;

O.  întrucât UE a mobilizat 51 de milioane EUR pentru a sprijini Albania în combaterea COVID-19 și a pus la dispoziție până la 180 de milioane EUR sub formă de asistență macrofinanciară;

P.  întrucât UE este cel mai important partener comercial al Albaniei și cel mai mare donator, și întrucât țara a beneficiat de 1,25 miliarde EUR în finanțare din partea UE pentru preaderare începând cu anul 2007;

Q.  întrucât Planul economic și de investiții (PEI) pentru Balcanii de Vest va facilita redresarea pe termen lung a regiunii în urma pandemiei de COVID-19 și va sprijini dezvoltarea și reformele economice;

R.  întrucât cetățenii albanezi pot călători fără vize în spațiul Schengen din decembrie 2010;

S.  întrucât, începând cu 2015, cetățenii albanezi pot participa la schimburile de elevi, studenți și tineri din cadrul programului Erasmus+;

T.  întrucât UE se angajează pe deplin să sprijine în continuare alegerea strategică a Albaniei privind integrarea în UE, bazată pe statul de drept și pe relațiile de bună vecinătate;

U.  întrucât Albania rămâne un partener de încredere în politica externă, grație eforturilor sale de a promova cooperarea regională și relațiile de bună vecinătate;

1.  salută orientarea strategică clară și angajamentul Albaniei față de integrarea în UE, manifestate prin relații de bună vecinătate și transpunerea continuă în practică a reformelor legate de aderare; apreciază, în acest sens, declarația Consiliului European din 26 martie 2020 referitoare la lansarea negocierilor de aderare cu Macedonia de Nord și Albania; subliniază importanța procesului de integrare, care este un catalizator al reformelor, și salută sprijinul de care se bucură acesta în rândul poporului albanez;

2.  consideră că Conferința privind viitorul Europei ar trebui să includă, după caz, și să implice activ reprezentanți ai Albaniei și ai altor țări din Balcanii de Vest, atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul societății civile, inclusiv tineri;

3.  sprijină convocarea fără întârziere a primei conferințe interguvernamentale, după îndeplinirea pe deplin a condițiilor stabilite de Consiliul European și adoptarea cadrului de negociere de către Consiliu; reamintește că Albania este o țară candidată din 2014 și că, din 2018, Comisia recomandă începerea negocierilor de aderare;

4.  reamintește caracterul transformator al negocierilor de aderare și constată că, pentru a asigura credibilitatea procesului de aderare, îndeplinirea obiectivelor de etapă trebuie să se reflecte în progresul înregistrat în direcția aderării la UE; reamintește că actori rivali încearcă să submineze continuarea integrării și stabilitatea politică a țărilor din Balcanii de Vest;

5.  consideră că desemnarea negociatorului-șef și a echipei de negociere, împreună cu adoptarea planului de acțiune pentru a aborda prioritățile stabilite prin concluziile Consiliului din martie 2020, reprezintă un semn al unui angajament politic clar de a avansa în direcția integrării în UE;

6.  subliniază că progresele în direcția aderării în conformitate cu metodologia de extindere revizuită depind de reforme durabile, profunde și ireversibile în toate domeniile fundamentale, începând cu statul de drept, funcționarea efectivă a instituțiilor democratice și a administrației publice, precum și economia; reamintește, în acest sens, importanța reformei sistemului judiciar și intensificarea luptei împotriva corupției și a criminalității organizate, precum și relațiile de bună vecinătate și cooperarea regională;

7.  îndeamnă autoritățile albaneze să își intensifice eforturile de a întări dialogul politic și funcționarea instituțiilor democratice ale țării, îmbunătățind în același timp atmosfera privind pluralismul mass-mediei și societatea civilă;

Funcționarea instituțiilor democratice

8.   îi încurajează pe liderii politici din Albania să creeze un climat de încredere prin creșterea transparenței și depășirea lipsei de dialog și își exprimă profunda preocupare cu privire la climatul politic polarizat și la lipsa unei cooperări sustenabile între partide, care continuă să împiedice procesul democratic; reamintește importanța dialogului politic constructiv pentru ca procesul de reformă să avanseze și să se realizeze progrese suplimentare în ceea ce privește asigurarea funcționării democratice normale a instituțiilor albaneze;

9.  reamintește responsabilitatea comună a forțelor politice de a depăși acuzațiile reciproce, deciziile și boicoturile unilaterale, bazându-se în schimb pe exemple pozitive ale eforturilor vizând ajungerea la un consens, cum ar fi cele care au dus la acordul din 5 iunie 2020 privind reforma electorală;

10.  invită autoritățile publice din Albania să acționeze în mod transparent și să pună în aplicare practicile de bună administrare; subliniază importanța unor măsuri proactive pentru punerea la dispoziția societății civile, a mass-mediei și a publicului larg a informațiilor în timp util și în mod ordonat, îndeosebi atunci când se referă la aspecte de interes public major, cum ar fi situația de urgență medicală în curs;

11.  subliniază că alegerile generale din 25 aprilie 2021 vor fi esențiale pentru întărirea și reînnoirea procedurilor și structurilor democratice ale țării, precum și pentru atingerea unui nivel mai ridicat de stabilitate politică; subliniază că alegerile libere și corecte sunt fundamentale pentru integrarea în UE;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la acuzațiile de cumpărare de voturi și reamintește că urmărirea penală se numără printre condițiile stabilite de Consiliu la 25 martie 2020; subliniază importanța de a asigura că pregătirile pentru alegerile parlamentare din 2021 se desfășoară într-un mod transparent și favorabil includerii; observă că toate forțele politice, organele de stat, societatea civilă și mass-media au datoria comună de a asigura că campania electorală este transparentă, credibilă și obiectivă, liberă de dezinformări, intimidări și acuzații false;

13.  subliniază că este important să fie puse în aplicare măsurile de reformă electorală codificate în iulie 2020, care sunt în concordanță cu recomandările OSCE/ODIHR și ale Consiliului Europei; subliniază importanța punerii în aplicare pe deplin și în timp util a avizului comun al Comisiei de la Veneția și al OSCE/ODIHR din decembrie 2020; salută rezultatul pozitiv al acordului din 5 iunie 2020, care pune în aplicare unele dintre recomandările OSCE/ODIHR; ia act de faptul că acesta a rămas fără urmări și că, în ciuda apelurilor internaționale repetate de a aștepta avizul Comisiei de la Veneția, s-au luat măsuri suplimentare fără un larg consens între partide, ceea ce a dus la adoptarea de către parlamentul Albaniei a amendamentelor contestate la Codul electoral în octombrie 2020;

14.  subliniază că este necesar să se intensifice implicarea parlamentului Albaniei în procesul de integrare în UE, îmbunătățind în continuare capacitățile sale legislative, de supraveghere și de control bugetar pentru a asigura alinierea legislației la acquis-ul UE;

15.  îndeamnă Albania să îmbunătățească coordonarea intraguvernamentală, să accelereze descentralizarea în cadrul reformei administrativ-teritoriale, să promoveze consultările publice la nivel local și să facă progrese în cea ce privește reforma administrației publice;

Statul de drept

16.  reamintește importanța primordială a protejării statului de drept prin implementarea revizuirii judiciare și a urmăririi penale constante și coerente a corupției la nivel înalt; apreciază progresele înregistrate în punerea în aplicare a reformei judiciare cuprinzătoare, susținute de procesul de verificare fără precedent și de înființarea instituțiilor și organismelor specializate pertinente, și solicită accelerarea acestor proceduri pentru a realiza o tranziție concretă către un sistem judiciar responsabil, independent și funcțional, aceasta fiind o condiție prealabilă pentru prima conferință interguvernamentală;

17.  subliniază necesitatea ca Albania să dezvolte o abordare mai strategică în ceea ce privește reforma sectorului justiției, care să abordeze numărul tot mai mare de cauze nesoluționate; solicită să se asigure standarde ridicate de transparență în sectorul justiției și să se reactiveze instrumente precum bazele de date online operaționale anterior; salută numirea noilor membri ai Curții Constituționale, care și-a restabilit funcționalitatea, și îndeamnă instituțiile albaneze să finalizeze rapid procesul de numire, restabilind capacitatea Curții Constituționale de a funcționa pe deplin și în mod eficient; subliniază necesitatea de a asigura funcționarea în continuare a Curții de Apel, precum și personalul necesar pentru aceasta;

18.  salută faptul că Înalta Curte și-a recâștigat parțial capacitatea de funcționare și că a examinat admisibilitatea a peste o mie de cauze și o încurajează să facă în continuare progrese în ceea ce privește numirea unor judecători suplimentari pentru a deveni pe deplin funcțională și să reducă în mod drastic numărul nesustenabil de cauze pendinte;

19.  își exprimă satisfacția față de înființarea Biroului Național de Investigații și față de faptul că directoarea sa își îndeplinește atribuțiile și că personalul însărcinat cu investigațiile este în curs de recrutare;

20.  subliniază că Albania trebuie să combată corupția la toate nivelurile societății, guvernului și administrației; își exprimă îngrijorarea cu privire la practica actuală care permite poliției naționale să primească donații și sponsorizări private; constată cu îngrijorare că acuzațiile de corupție continuă să submineze încrederea publicului în guvern și în instituțiile democratice în general;

21.  subliniază necesitatea de a asigura funcționarea eficace, cooperarea și independența financiară și operațională a instituțiilor judiciare, de aplicare a legii și anticorupție prin asigurarea unor resurse financiare, tehnice și umane adecvate; subliniază că este important să se obțină rezultate tangibile sub forma unor investigații independente și imparțiale care să ducă la succesul urmăririi penale a infracțiunilor majore, inclusiv a cazurilor de corupție;

22.  salută înființarea organismelor anticorupție și ia act de progresele realizate în legislația anticorupție; ia act de faptul că anchetele aprofundate ale structurii speciale de combatere a corupției și a criminalității organizate (SPAK), recent înființate, sunt în curs de desfășurare și că instanțele însărcinate cu combaterea corupției și a criminalității organizate emit puneri sub acuzare; subliniază necesitatea de a menține independența acestora pentru a combate în mod eficace și proactiv impunitatea și corupția la nivel înalt;

23.  solicită adoptarea și implementarea rapidă a unor planuri concrete de integritate în cadrul tuturor ministerelor, astfel cum se prevede în Strategia intersectorială împotriva corupției și în planul de acțiune pentru punerea sa în aplicare; reamintește necesitatea de a se îmbunătăți transparența și controlul finanțării partidelor politice în temeiul Legii modificate privind finanțarea partidelor politice; ia act de importanța aplicării efective a recomandărilor Curții de Conturi a Albaniei;

24.  ia act de creșterea numărului de anchete proactive, de urmăriri penale și condamnări definitive care vizează averile ilicite și spălarea de bani, care duc la înghețarea și confiscarea sistematică a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, și solicită intensificarea urmăririi penale și condamnări judecătorești definitive în aceste cauze, în concordanță cu principiile independenței judiciare, ale respectării garanțiilor procedurale și ale proceselor echitabile; subliniază problemele ample legate de spălarea banilor, în special în sectorul construcțiilor și în sectorul imobiliar;

25.  salută măsurile luate pentru îmbunătățirea legislației și a mecanismelor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și solicită măsuri suplimentare menite să pună rapid în aplicare planul de acțiune al Grupului de Acțiune Financiară Internațională, în special în ceea ce privește reducerea amplorii economiei informale;

26.  subliniază importanța eforturilor continue și a îmbunătățirilor sistemice ale Albaniei în combaterea traficului de persoane, a armelor de foc și a mărfurilor contrafăcute, precum și a criminalității informatice și a amenințărilor teroriste;

27.  invită Albania să își intensifice în continuare eforturile exhaustive și riguroase de a dezmembra rețelele infracționale locale și internaționale și de a elimina producția și traficul de droguri, valorificând eforturile semnificative pe care le-a depus în ultimii ani; salută cooperarea mai intensă a țării cu Europol și cu instituțiile de aplicare a legii din statele membre ale UE, care a dus la o serie de operațiuni reușite de aplicare a legii la scară largă, inclusiv printr-o colaborare exemplară între autoritățile albaneze și italiene sub egida echipei comune de anchetă; încurajează autoritățile albaneze să finalizeze rapid detașarea unui procuror de legătură albanez la Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust); recomandă ca Albania să adopte o nouă strategie și un nou plan de acțiune privind drogurile, pentru a rectifica, printre altele, lacuna legislativă legată de precursorii drogurilor;

Drepturi fundamentale

28.  își exprimă sprijinul pentru politicile favorabile includerii și solicită realizarea de progrese în ceea ce privește adoptarea de măsuri pentru a proteja în mod eficace libertățile și drepturile fundamentale ale tuturor locuitorilor, punând un accent special pe femei, copii, persoane cu handicap, minorități etnice și persoane LGBTQI+;

29.  salută numirea de către Albania a observatorului său în cadrul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) și încurajează autoritățile să profite pe deplin de cunoștințele specializate ale FRA pentru a alinia legislația și practicile Albaniei la acquis-ul și standardele UE;

30.  salută actualizarea legislației naționale privind combaterea discriminării și invită autoritățile să își intensifice eforturile pentru a stabili o jurisprudență solidă împotriva discriminării; îndeamnă autoritățile să asigure prevenirea și urmărirea penală eficace a discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură, inclusiv a antisemitismului;

31.  ia act de faptul că Planul național de acțiune 2016-2020 al Albaniei pentru chestiunile LGBTI a expirat și invită guvernul să elaboreze un nou plan de acțiune printr-o consultare transparentă și favorabilă includerii cu societatea civilă și să se asigure că sunt alocate resurse adecvate pentru punerea în aplicare a acestuia; invită autoritățile albaneze să încurajeze acceptarea socială a persoanelor LGBTQI+, care încă se confruntă în mod regulat cu discriminarea și cu discursurile de incitare la ură; salută decizia de a elimina „terapia de conversie”, care este inacceptabilă, întărind astfel dreptul la identitatea de gen și la exprimarea genului;

32.  îndeamnă autoritățile să se asigure că sunt asigurate suficiente resurse umane, tehnice și financiare organismelor pertinente, cum ar fi Ombudsmanul, comisarul pentru combaterea discriminării și comisarul pentru dreptul la informare și protecția datelor și să asigure că recomandările lor sunt puse în aplicare în mod sistematic; subliniază faptul că numai persoanele ale căror independență și profesionalism sunt indubitabile ar trebui numite în aceste funcții;

33.  solicită crearea unui mecanism eficace pentru a împiedica violența bazată pe gen, inclusiv hărțuirea, violența domestică și violența împotriva copiilor, care a fost accentuată de pandemia de COVID-19, precum și pentru protejarea și sprijinirea victimelor acestora, combinate cu urmărirea penală eficace și eficientă a făptașilor;

34.  reamintește Albaniei solicitările sale ca aceasta să asigure accesul nediscriminatoriu la servicii publice și să aducă îmbunătățiri suplimentare în ceea ce privește instruirea, rata de ocupare a forței de muncă și condițiile de viață și de sănătate ale persoanelor cu handicap, ale romilor, egiptenilor și ale altor minorități etnice; salută Declarația de la Poznan din 2019 privind integrarea romilor în cadrul procesului de extindere a UE; îndeamnă autoritățile să promoveze politicile de integrare a romilor în concordanță cu cadrul strategic al UE pentru romi;

35.  solicită Albaniei să adopte rapid celelalte cinci norme rămase pentru a asigura punerea în aplicare deplină a Legii-cadru din 2017 privind protecția minorităților naționale și a drepturilor aferente autoidentificării, utilizarea limbilor minoritare, după caz, la nivelul administrației locale și dreptul la co-instruire în limbile minoritare; invită Albania să protejeze și să promoveze patrimoniul cultural, limbile și tradițiile minorităților sale naționale și să asigure un spațiu mediatic consacrat în instituțiile de stat și locale în limbile minorităților;

36.  salută, în acest context, adoptarea legii privind recensământul populației, ce urmează să aibă loc în toamna anului 2021, și invită Albania să ia toate măsurile necesare pentru a o pune în aplicare în mod efectiv, inclusiv prin pregătirea chestionarului și a manualului care include toate grupurile minoritare recunoscute;

37.  invită Albania să se asigure că grupurile minoritare au șanse egale și o reprezentare adecvată în viața politică, administrația publică și sistemul judiciar;

38.  invită Albania să facă progrese suplimentare în ce privește măsurile de întărire a drepturilor privind înregistrarea proprietății, retrocedarea și despăgubirea, de punere în aplicare a legii privind procedurile tranzitorii legate de proprietate, îndeosebi prin înregistrarea de progrese, în mod transparent, în procesul de înregistrare a proprietăților, și prin finalizarea reformei generale a sectorului funciar, inclusiv în zonele locuite de minorități;

39.  salută eforturile Albaniei de a promova toleranța și armonia interreligioasă și a combate prejudecățile și discriminarea, inclusiv antisemitismul, astfel cum se afirmă în aprobarea de către parlament a definiției antisemitismului elaborată de Alianța internațională pentru comemorarea Holocaustului, devenind astfel prima țară cu majoritate musulmană care acceptă această formulare; solicită să se depună în continuare eforturi pentru respectarea libertății de exprimare și a libertății de convingere sau religioase;

40.  solicită autorităților să asigure libertatea de întrunire ca drept fundamental, respectând principiul proporționalității, inclusiv în timpul stării de urgență sau al catastrofelor naturale; subliniază recomandările făcute de Ombudsman în acest sens;

41.  observă că este important să se investigheze acuzațiile de abuzuri ale poliției, precum și să se ancheteze și să se urmărească penal utilizarea disproporționată a forței, și în contextul pandemiei de COVID-19; reamintește că este necesar să se elimine relele tratamente aplicate suspecților și deținuților;

42.  reamintește obligația autorităților de a asigura respectarea garanțiilor procedurale pentru solicitanții de azil, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Albaniei, și de a aborda în mod corespunzător nevoile refugiaților, ale solicitanților de azil și ale migranților, sporind totodată gradul de pregătire pentru posibile creșteri ale fluxurilor de migrație și consolidând cooperarea cu autoritățile statelor membre; solicită sporirea capacităților de prelucrare a cererilor de azil și de investigare a cazurilor raportate de încălcare a procedurilor de returnare, inclusiv încălcări ale drepturilor omului;

43.  subliniază că protecția frontierelor și prevenirea criminalității transfrontaliere trebuie să reprezinte o prioritate și trebuie să se desfășoare cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale consacrate în legislația și principiile internaționale și regionale aplicabile; salută lansarea primei operațiuni comune de sine stătătoare cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex) în afara Uniunii Europene;

44.  subliniază că contribuția Albaniei la protejarea frontierei externe a Uniunii Europene are o importanță crucială și solicită UE să își intensifice sprijinul pentru protejarea frontierelor din regiune și să vină în ajutorul autorităților albaneze care se ocupă de refugiați, solicitanți de azil și migranți;

45.  salută eforturile depuse în prezent de autoritățile albaneze și le îndeamnă să adopte o abordare solidă în ceea ce privește prevenirea, investigarea, urmărirea penală și pedepsirea traficului de ființe umane și a exploatării victimelor acestuia, care includ copii și alte grupuri vulnerabile, pentru a îmbunătăți serviciile de reintegrare și pentru a asigura protecția martorilor;

46.  salută măsurile în curs și solicită progrese suplimentare în ceea ce privește reducerea considerabilă a migrației neregulamentare și a numărului de cereri de azil nefondate depuse de resortisanții albanezi, inclusiv a numărului de minori care sosesc neînsoțiți, în statele membre ale UE; constată că Albania continuă să îndeplinească criteriile de referință privind liberalizarea vizelor;

Societatea civilă și mass-media

47.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească climatul de funcționare a societății civile din Albania și îndeamnă autoritățile să asigure consultări pertinente, oportune și reprezentative pe întregul parcurs al procesului decizional la diferite niveluri de guvernanță și să consolideze cadrul juridic și fiscal, îmbunătățind astfel sustenabilitatea financiară a sectorului neguvernamental;

48.  subliniază că este important ca organizațiile societății civile să participe la consultări periodice privind funcționarea societății, care permit participarea cetățenilor la afacerile țării;

49.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească condițiile și să se creeze un mediu care să promoveze răspunderea și controlul instituțiilor publice, în special prin cooperarea cu societatea civilă și jurnaliștii, asigurându-le accesul la justiție și securitatea juridică; este profund preocupat de acuzațiile îngrijorătoare privind utilizarea pe scară largă a dezinformării împotriva jurnaliștilor de investigație, a activiștilor din rândul societății civile și a altor persoane care urmăresc să denunțe interese puternice;

50.  ia act cu preocupare de lipsa progreselor în ceea ce privește libertatea de exprimare și de obstacolele din calea bunei funcționări a mass-mediei independente;

51.  reamintește că este important să se asigure un jurnalism de calitate și să se crească nivelul de educație în domeniul mass-mediei, pentru a asigura funcționarea democrației în Albania și pentru a combate dezinformarea, discursurile de incitare la ură și știrile false; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să îmbunătățească coordonarea și să combată dezinformarea și amenințările hibride care încearcă să submineze perspectiva aderării la UE, subliniind de manieră mai strategică importanța UE pentru cetățenii din Balcanii de Vest, și le îndeamnă să promoveze crearea unui centru de excelență axat pe Balcani, care să combată dezinformarea;

52.  solicită să se adopte inițiative care să încurajeze un peisaj mediatic neafectat de influențe externe și care să contribuie la o conduită profesională a mass-mediei, inclusiv a jurnalismului de investigație;

53.  subliniază necesitatea de a consolida autoreglementarea, standardele etice, independența, imparțialitatea, sustenabilitatea financiară și calitatea relatărilor furnizate de mijloacele de comunicare în masă publice și private și de a spori transparența cu privire la proprietarii acestor mijloace de comunicare, la finanțare și la publicitatea plătită din bani publici; solicită măsuri care să asigure transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei a societăților de radiodifuziune; ia act de necesitatea de a îmbunătăți condițiile de muncă și sociale ale profesioniștilor din mass-media, pentru a asigura un jurnalism de calitate;

54.  condamnă violențele, intimidările, campaniile de denigrare și presiunile politice și financiare indirecte îndreptate împotriva jurnaliștilor, care afectează grav libertatea mass-mediei, generează autocenzură și subminează grav eforturile de scoatere la iveală a criminalității și a corupției; solicită autorităților să deschidă o anchetă cu privire la recenta serie de violențe și detenții nejustificate ale jurnaliștilor și să răspundă imediat la acuzațiile potrivit cărora unii reporteri ar fi fost agresați de poliție, inclusiv pe perioada detenției;

55.  salută angajamentul autorităților de a retrage proiectele de amendamente propuse la Legea privind mass-media și de a pune în aplicare pe deplin recomandările Comisiei de la Veneția din 19 iunie 2020 în toate propunerile viitoare; își reiterează îngrijorarea cu privire la măsurile propuse inițial în cadrul așa-numitului „pachet de combatere a defăimării” și observă că orice revizuire a legislației privind mass-media și comunicarea ar trebui să aibă loc într-un mod transparent și incluziv, garantând că vocile și opiniile societății civile sunt auzite, cu scopul de a îmbunătăți libertatea mass-mediei și mediul de lucru al jurnaliștilor independenți;

Reforme socioeconomice

56.  încurajează guvernul albanez să acorde prioritate măsurilor menite să atenueze impactul socioeconomic al pandemiei de COVID-19, acordând o atenție deosebită grupurilor marginalizate și vulnerabile precum romii, egiptenii, comunitatea LGBTQI+, persoanele cu dizabilități și părinții unici susținători ai unei familii monoparentale, luând în același timp măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți diversificarea, competitivitatea și digitalizarea, a spori reprezentativitatea dialogului social și a combate economia informală larg răspândită;

57.  reamintește că creșterea durabilă depinde de eradicarea corupției endemice, de îmbunătățirea transparenței, a securității juridice și a eficienței, de concurența loială și de simplificarea procedurilor administrative;

58.  încurajează autoritățile albaneze să consolideze gradul de acoperire al asistenței sociale și să îmbunătățească accesul la serviciile de asistență medicală, în special pentru grupurile vulnerabile, în scopul de a reduce riscul de sărăcie și excluziune socială;

59.  solicită intensificarea măsurilor de combatere a declinului demografic și a exodului creierelor prin politici active în domeniul pieței muncii, care să abordeze decalajul dintre competențe și cererea pieței și să reducă șomajul de lungă durată, în special în rândul tinerilor și al grupurilor cel mai marginalizate; subliniază că este important să se creeze oportunități de angajare sustenabile și pe termen lung pentru tineri prin promovarea unei educații accesibile, de calitate și incluzivă și prin abordarea problemelor legate de locuințe; invită guvernul albanez să îmbunătățească disponibilitatea la prețuri accesibile a internetului, inclusiv pentru școli;

60.  salută tendințele pozitive în ceea ce privește participarea femeilor la viața politică și solicită măsuri suplimentare pentru a aborda dezechilibrele de gen, diferența de remunerare între femei și bărbați și discriminarea la locul de muncă;

61.  îndeamnă autoritățile să își intensifice eforturile de eliminare a muncii copiilor în întregul sector informal și să consolideze urmărirea penală a abuzurilor asupra copiilor;

62.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească vizibilitatea și comunicarea privind ajutorul de la UE și finanțarea din partea Uniunii acordată Albaniei; reamintește, în acest sens, recompensa de performanță în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare pentru Macedonia de Nord și Albania și, în special, sprijinul substanțial pe care UE l-a acordat Balcanilor de Vest pentru a combate pandemia de COVID-19;

63.  salută eforturile Comisiei de a investi mai strategic în Balcanii de Vest printr-un plan economic și de investiții dedicat; subliniază că orice investiție trebuie să fie în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris și cu obiectivele UE în materie de decarbonizare; recunoaște importanța planului economic și de investiții în sprijinirea conectivității sustenabile, a capitalului uman, a competitivității și a creșterii favorabile incluziunii, precum și în consolidarea cooperării regionale și transfrontaliere; solicită o cofinanțare adecvată și îmbunătățiri suplimentare în ceea ce privește transparența și vizibilitatea finanțării UE; subliniază că este necesar ca, în contextul Albaniei, finanțarea să se concentreze pe tranziția democratică în curs și pe combaterea declinului demografic și a exodului creierelor;

Mediul, energia și transporturile

64.  reamintește că sunt necesare în continuare eforturi substanțiale pentru a îndeplini obiectivele privind eficiența energetică, securitatea aprovizionării, reducerea emisiilor și energia din surse regenerabile, precum și diversificarea acesteia prin tranziția către energie, încălzire și transporturi durabile;

65.  încurajează Albania să diversifice producția de energie, să asigure investiții raționale din punct de vedere economic și ecologic în operațiunile hidroelectrice și să crească investițiile rentabile în surse eoliene și solare; îndeamnă guvernul să reducă la minimum impactul asupra biodiversității prin oprirea dezvoltării hidroelectrice în zonele protejate, în special în zonele din apropierea râurilor Valbona și Vjosa, și să înființeze cât mai curând posibil Parcul Național Viosa, prelungind întreaga lungime a râului, în conformitate cu anunțul său; subliniază că este necesar să se îmbunătățească evaluările de impact asupra mediului, evaluările strategice de mediu și transparența procedurilor în toate sectoarele sensibile din punct de vedere ecologic și să se încurajeze urmărirea penală a infracțiunilor împotriva mediului; subliniază că este important să se îmbunătățească strategia Albaniei în ceea ce privește siguranța nucleară și protecția împotriva radiațiilor; reamintește că Albania nu s-a aliniat încă pe deplin la Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante;

66.  îndeamnă autoritățile să asigure respectarea deplină a Tratatului de instituire a Comunității Energiei, inclusiv prin operaționalizarea schimbului de energie electrică al Albaniei, continuarea deschiderii pieței, asigurarea separării funcționale a operatorilor de sisteme de distribuție și asigurarea cuplării piețelor de energie electrică; subliniază contribuția nou-lansatului gazoduct transadriatic și a conexiunii viitoare a termocentralei Vlora convertite la securitatea energetică regională; reamintește necesitatea de a finaliza reforma pieței de energie electrică și de a pune în aplicare interconectorul de energie electrică Bitola-Elbasan cu Macedonia de Nord;

67.  solicită continuarea progreselor în consolidarea rețelelor strategice de transport în conformitate cu cadrul de reglementare al rețelei transeuropene de transport (TEN-T), pentru a face să avanseze lucrările la secțiunile albaneze ale „Autostrăzii Albastre”, a finaliza reformele din sectorul feroviar și a înregistra progrese suplimentare în ceea ce privește conexiunea feroviară Tirana-Podgorița-Durrës;

68.  își exprimă profunda preocupare cu privire la anumite proiecte economice din Albania care au cauzat daune mediului în zonele protejate; subliniază că planificarea și construcția de proiecte turistice și de infrastructură energetică sensibile din punct de vedere ecologic trebuie să se desfășoare în cadrul unei consultări largi cu părțile interesate la nivel național, la care să participe societatea civilă și comunitățile locale, și trebuie să respecte normele internaționale și normele UE privind evaluările de impact și protecția mediului;

69.  îndeamnă autoritățile albaneze să elaboreze o strategie energetică națională care să garanteze alinierea deplină și punerea în aplicare a Acordului de la Paris, a politicilor aplicabile ale UE în domeniul climei, a obiectivelor de decarbonizare și a instrumentelor de stabilire a prețului carbonului, în conformitate cu Pactul verde european și cu angajamentele politice asumate în Declarația de la Sofia din 2020; invită autoritățile să adopte fără întârziere proiectul de lege privind schimbările climatice, precum și legea și decizia privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră; solicită finalizarea accelerată a proiectului de plan național integrat pentru energie și climă, pentru a fi revizuit de Secretariatul Comunității Energiei;

70.  solicită eforturi suplimentare în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale; consideră că este important să se stabilească un sistem solid de consultări între factorii de decizie politică și diferitele grupuri de interese din zonele rurale; subliniază că este necesar să se dezvolte o agricultură modernă, ecologică, favorabilă mediului, la scară mică și medie, care să asigure mijloacele de trai ale fermierilor și protecția resurselor naturale ale Albaniei, precum și a biodiversității;

71.  reamintește că este necesar ca Albania să acorde prioritate punerii în aplicare a noii strategii naționale de gestionare a deșeurilor pentru perioada 2020-2035 și instituirii unui sistem regional integrat de gestionare a deșeurilor și să promoveze reciclarea, închiderea siturilor de eliminare a deșeurilor periculoase, alinierea la standardele UE, în special în ceea ce privește incinerarea, și prevenirea despăduririlor și a poluării marine cu materiale plastice; atrage atenția asupra poluării Mării Adriatice și a deversării frecventă a gunoiului transportat de curenții marini; subliniază că este necesar să se intensifice monitorizarea calității apei și capacitățile de tratare a apelor reziduale și să se consolideze capacitățile agențiilor responsabile pentru mediu și zonele protejate;

Cooperarea regională și politica externă

72.  salută eforturile continue ale Albaniei de promovare a relațiilor de bună vecinătate și a integrării regionale; subliniază că este important să se adopte măsuri suplimentare pentru promovarea reconcilierii cu vecinii și a cooperării regionale, care ar trebui să se bazeze pe respectarea valorilor fundamentale ale UE și a unui viitor comun în UE;

73.  solicită să se creeze noi oportunități de dialog politic și privind politicile publice la nivel înalt cu țările din Balcanii de Vest, prin reuniuni periodice la nivel înalt între UE și Balcanii de Vest și contacte ministeriale intensificate, pentru a consolida asumarea politică a procesului de extindere și pentru a asigura o coordonare mai puternică și implicarea la nivel înalt, astfel cum se prevede, de asemenea, în metodologia de extindere revizuită;

74.  salută măsurile constructive luate în vederea soluționării problemelor bilaterale restante, inclusiv un angajament comun al Greciei și Albaniei de a deferi Curții Internaționale de Justiție problema delimitării zonelor maritime;

75.  salută măsurile incluzive adoptate pentru aprofundarea integrării regionale, facilitarea conectivității și a liberei circulații a persoanelor, a bunurilor, a capitalurilor și a serviciilor și contribuția la piața regională comună;

76.  salută rolul constructiv al Albaniei în inițiativele multilaterale, inclusiv în contextul președinției sale a Acordului central european de comerț liber (CEFTA) și a OSCE;

77.  salută participarea Albaniei la inițiativa mini-Schengen ca mijloc de a îmbunătăți relațiile de vecinătate și de a oferi noi oportunități cetățenilor și întreprinderilor din Albania;

78.  invită toți liderii politici să ia măsuri urgente pentru a înființa Comisia regională însărcinată cu stabilirea faptelor referitoare la toate victimele crimelor de război și ale altor încălcări grave ale drepturilor omului comise pe teritoriul fostei Iugoslavii între 1 ianuarie 1991 și 31 decembrie 2001 (RECOM), pe baza activității semnificative desfășurate de Coaliția pentru RECOM; invită liderii politici din Balcanii de Vest să promoveze reconcilierea regională și să se abțină de la instrumentalizarea acestor subiecte în luptele politice interne;

79.  salută alinierea deplină și continuă a Albaniei la deciziile și declarațiile privind politica externă și de securitate comună adoptate din 2012 și până în prezent și participarea sa activă la misiunile și operațiunile UE de gestionare a crizelor, precum și contribuția sa activă la misiunile NATO de importanță strategică pentru UE; îndeamnă Albania să respecte poziția UE cu privire la jurisdicția Curții Penale Internaționale;

80.  subliniază că este necesar ca UE și Statele Unite să își consolideze parteneriatul și coordonarea în Balcanii de Vest, pentru a înregistra progrese în ceea ce privește reformele esențiale și pentru a îmbunătăți guvernanța și reconcilierea; invită SEAE și Comisia să consolideze sprijinul acordat Albaniei în combaterea ingerințelor străine răuvoitoare din țări precum Rusia, China și Iran; consideră că, având în vedere alinierea menționată mai sus și procesul de aderare la UE al Albaniei, Tirana ar trebui să dezvolte o cooperare tot mai strânsă cu statele membre ale UE și NATO în probleme de securitate și apărare;

o
o   o

81.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Albania.

(1) JO L 107, 28.4.2009, p. 166. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0320. (3) Texte adoptate, P9_TA(2019)0050. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0168.

Rezoluția Parlamentului European din 25 martie 2021 referitoare la Rapoartele Comisiei pe 2019 și 2020 privind Kosovo (2019/2172(INI))

P9_TA(2021)0113 A9-0031/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere (ASA) dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Kosovo, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2016,

–  având în vedere agenda de reformă europeană (ARE) pentru Kosovo, lansată la Priștina la 11 noiembrie 2016, precum și lansarea ARE 2 în octombrie 2020,

–  având în vedere Acordul-cadru cu Kosovo privind participarea la programele Uniunii, în vigoare din 1 august 2017,

–  având în vedere concluziile Președinției în urma reuniunii Consiliului European de la Salonic din 19-20 iunie 2003,

–   având în vedere Declarația de la Sofia în urma reuniunii la nivel înalt UE-Balcanii de Vest din 17 mai 2018 și Agenda priorităților de la Sofia,

–  având în vedere Rezoluția 1244 din 10 iunie 1999 a Consiliului de Securitate al ONU, Avizul consultativ al Curții Internaționale de Justiție (CIJ) din 22 iulie 2010 privind conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a Kosovo, precum și Rezoluția 64/298 din 9 septembrie 2010 a Adunării Generale a ONU, care a luat act de conținutul avizului CIJ și a salutat disponibilitatea UE de a înlesni dialogul dintre Serbia și Kosovo,

–  având în vedere primul acord privind principiile care reglementează normalizarea relațiilor dintre guvernele Serbiei și Kosovo din 19 aprilie 2013 și acordurile din 25 august 2015, precum și dialogul în curs facilitat de UE pentru normalizarea relațiilor,

–  având în vedere Decizia Consiliului (PESC) 2020/792 din 11 iunie 2020 de modificare a Acțiunii comune 2008/124/PESC privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo (EULEX Kosovo), care a prelungit durata misiunii până la 14 iunie 2021,

–  având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU privind activitățile Administrației Interimare ONU în Kosovo (UNMIK), inclusiv cel mai recent raport, din 31 martie 2020, și rapoartele privind operațiunile Forței multinaționale de menținere a păcii din Kosovo (KFOR) din 7 februarie 2018,

–  având în vedere Procesul de la Berlin lansat la 28 august 2014,

–  având în vedere declarația comună a copreședinților Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Kosovo (CPSA) în urma celei de-a șasea reuniuni a CPSA, care a avut loc la Strasbourg la 14 februarie 2019,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 februarie 2020 intitulată „Consolidarea procesului de aderare – O perspectivă credibilă de aderare la UE pentru Balcanii de Vest” (COM(2020)0057),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 iunie 2020 privind consolidarea cooperării cu partenerii din Balcanii de Vest în domeniul migrației și securității,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 mai 2019 intitulată „Comunicarea din 2019 privind politica de extindere a UE” (COM(2019)0260), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2019 privind Kosovo” (SWD(2019)0216),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2020 intitulată „Comunicarea din 2020 privind politica de extindere a UE” (COM(2020)0660), însoțită de documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raportul pe 2020 privind Kosovo” (SWD(2020)0356),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2020 intitulată „Planul economic și de investiții pentru Balcanii de Vest” (COM(2020)0641) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Orientări pentru punerea în aplicare a Agendei verzi pentru Balcanii de Vest” din 6 octombrie 2020 (SWD(2020)0223),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 intitulată „Comunicare privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19” (JOIN(2020)0011) și comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2020 intitulată „Sprijinirea Balcanilor de Vest pentru combaterea COVID-19 și redresarea post-pandemică” (COM(2020)0315),

–  având în vedere evaluarea Comisiei din 21 aprilie 2020 privind programul de reforme economice din Kosovo pentru perioada 2020-2022 (SWD(2020)0065) și concluziile comune ale dialogului economic și financiar dintre UE și Balcanii de Vest și Turcia adoptate de către Consiliu la 19 mai 2020,

–  având în vedere raportul final al misiunilor UE de observare a alegerilor (EUEOM) la alegerile legislative anticipate desfășurate la 6 octombrie 2019 în Kosovo,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 4 mai 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (Kosovo) (COM(2016)0277) și rezoluția legislativă a Parlamentului European din 28 martie 2019 care și-a adoptat poziția în primă lectură(1), preluând propunerea Comisiei,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la această țară,

–  având în vedere recomandarea sa din 19 iunie 2020 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Balcanii de Vest, în urma reuniunii la nivel înalt din 2020(2),

–  având în vedere Declarația de la Zagreb adoptată la reuniunea la nivel înalt UE-Balcanii de Vest, care a avut loc prin videoconferință la 6 mai 2020,

–  având în vedere declarația comună adoptată în urma reuniunii la nivel înalt dintre reprezentanții Parlamentului European și președinții parlamentelor din Balcanii de Vest, convocată la 28 ianuarie 2020 de Președintele Parlamentului European, cu participarea conducerii parlamentelor din Balcanii de Vest,

–  având în vedere reuniunea la nivel înalt UE-Balcanii de Vest care a avut loc în cadrul Procesului de la Berlin la 10 noiembrie 2020,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0031/2021),

A.  întrucât Kosovo trebuie evaluat, ca orice țară care aspiră să devină stat membru al UE, în funcție de propriile merite în îndeplinirea, punerea în aplicare și respectarea setului de criterii și valori comune necesare aderării și întrucât calendarul și progresul în direcția aderării sunt determinate de calitatea reformelor necesare și de angajamentul față de acestea;

B.  întrucât Kosovo trebuie să se concentreze asupra reformelor fundamentale ca să abordeze deficiențele structurale din domeniul statului de drept, al drepturilor fundamentale, al funcționării instituțiilor democratice și al reformei administrației publice, precum și al dezvoltării economice și competitivității;

C.  întrucât Kosovo continuă să se confrunte cu instabilitate politică, în special după alegerile legislative anticipate din 6 octombrie 2019; întrucât încetarea mandatului guvernului condus de Kurti a scos la iveală mai multe probleme structurale, inclusiv ingerința nejustificată a unor actori externi în activitatea guvernului și a Adunării din Kosovo, în independența Curții Constituționale, precum și lipsa de claritate cu privire la legalitatea votului asupra guvernului;

D.  întrucât s-a remarcat recent o lipsă de coordonare între actorii transatlantici, iar actuala administrație americană va oferi o nouă șansă pentru o mai bună cooperare;

E.  întrucât Kosovo rămâne singura țară din Balcanii de Vest ai cărei cetățeni au nevoie de viză pentru a călători în spațiul Schengen, deși toate criteriile de referință pentru liberalizarea vizelor au fost îndeplinite din 2018;

F.  întrucât economia subterană din Kosovo împiedică dezvoltarea unei economii viabile în țară;

G.  întrucât Kosovo trebuie să își sporească eforturile de combatere a corupției și a criminalității organizate și trebuie să construiască instituții puternice, coerente și independente care să rezolve aceste probleme;

H.  întrucât fostul președinte Hashim Thaçi a demisionat la 5 noiembrie 2020 pentru a răspunde acuzațiilor de crime de război și crime împotriva umanității în fața Camerelor Specializate pentru Kosovo de la Haga; întrucât, la 30 noiembrie 2020, punerea sub acuzare a lui Thaçi a fost confirmată; întrucât Vjosa Osmani, purtătoarea de cuvânt a Adunării din Kosovo, este președinta interimară a Kosovo;

I.  întrucât Kosovo a înregistrat progrese în adaptarea cadrului său juridic la acquis-ul UE, dar trebuie să își intensifice eforturile și să crească resursele pentru a pune în aplicare eficient noile legi și norme într-un mod mai angajat și mai serios în toate domeniile de politică;

J.  întrucât, potrivit guvernului din Kosovo, 117 țări au recunoscut independența țării, inclusiv 22 dintre cele 27 de state membre ale UE;

K.  întrucât pandemia de COVID-19 reprezintă o povară fără precedent pentru sistemele de sănătate, de protecție socială și pentru economia din Kosovo și a arătat în mod clar că UE și Balcanii de Vest trebuie să continue să abordeze împreună provocările comune;

L.  întrucât UE a mobilizat un sprijin financiar de peste 3,3 miliarde EUR pentru țările din Balcanii de Vest pentru a aborda criza sanitară imediată și a atenua impactul socioeconomic al pandemiei de COVID-19 în regiune;

M.  întrucât UE este cel mai mare furnizor de asistență și de ajutor în Kosovo pentru a atenua consecințele economice și sociale ale pandemiei de COVID-19; întrucât Kosovo a beneficiat de un sprijin imediat de 5 milioane EUR pentru sectorul sănătății, de un sprijin de 63 de milioane EUR pentru redresarea economică și socială, de fonduri de asistență în valoare de 60 de milioane EUR și de asistență macrofinanciară în valoare de 100 de milioane EUR;

N.  întrucât Planul economic și de investiții pentru Balcanii de Vest va facilita o redresare pe termen lung, în urma pandemiei de COVID-19, sprijinind dezvoltarea și reformele economice din regiune;

O.  întrucât Kosovo a beneficiat de Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II), cu un buget total orientativ de 602,1 milioane EUR pentru perioada 2014-2020, și întrucât Kosovo trebuie să-și îmbunătățească în continuare capacitatea de absorbție în această privință;

P.  întrucât implicarea UE în zona Balcanilor de Vest depășește implicarea oricărui alt partener și demonstrează un angajament strategic reciproc,

Angajamentul față de extindere

1.  salută angajamentul continuu și ferm al Kosovo de a merge mai departe pe calea europeană și de a accelera reformele, precum și susținerea puternică a integrării europene de către populația din Kosovo și identitatea sa europeană;

2.  regretă progresele limitate înregistrate în implementarea ARE 1, recunoscând totodată angajamentul guvernului privind un proces de reformă amplu, așa cum este prevăzut în ARE 2; invită autoritățile din Kosovo să își asume acest proces, să dea dovadă de o mai mare voință politică și să îmbunătățească capacitatea administrativă pentru a consolida punerea în aplicare a reformelor legate de UE;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dizolvarea Ministerului Integrării Europene și solicită guvernului din Kosovo să integreze pe deplin și în mod corespunzător fostele structuri ale acestui minister, astfel cum se prevede în Regulamentul privind structura organizatorică a Cancelariei prim-ministrului, nou-aprobat, și să se asigure că noua structură va avea nivelul de competență și de responsabilități necesar pentru a coordona în mod adecvat procesul de integrare;

4.  salută derularea pașnică și ordonată a alegerilor legislative anticipate din 6 octombrie 2019 și 14 februarie 2021, dar își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa competiției politice și a libertății de alegere și de exprimare în comunitatea sârbă din Kosovo, precum și la problemele legate de voturile exprimate în afara Kosovo; subliniază că este important să fie abordate toate deficiențele identificate și recomandările formulate de EUEOM; se așteaptă ca toate forțele politice să onoreze cultura democratică și voința cetățenilor kosovari în momentul în care formează un nou guvern și aleg un nou președinte;

5.  regretă faptul că Kosovo continuă să se confrunte cu instabilitate politică în urma alegerilor și, în acest sens, invită toate forțele politice din Kosovo să reformeze sistemul politic prin schimbări constituționale pentru a îmbunătăți securitatea juridică și procesul de formare a unor noi guverne;

6.  salută faptul că în raportul din 2020 privind situația din Kosovo, Comisia a confirmat evaluarea cu privire la capacitatea Kosovo de a beneficia de regimul de liberalizare a vizelor, și invită Consiliul să treacă urgent la adoptarea unui regim de călătorii fără viză pentru cetățenii din Kosovo; reamintește, în acest sens, că Kosovo continuă să îndeplinească toate criteriile de referință ale foii de parcurs privind liberalizarea vizelor, așa cum a confirmat în mod constant Comisia începând din iulie 2018;

7.  regretă că, în 2020, Consiliul încă nu a reușit să adopte liberalizarea vizelor pentru Kosovo; consideră că liberalizarea vizelor va îmbunătăți stabilitatea și va apropia Kosovo de UE, facilitând călătoriile și afacerile; ia act de faptul că izolarea cetățenilor kosovari are un impact asupra punerii în aplicare a programelor UE și că lipsa unei decizii a Consiliului împiedică cetățenii kosovari să beneficieze de oportunități de care au nevoie urgentă, slăbind credibilitatea UE, și ar putea avea un impact asupra dialogului Belgrad-Priștina;

8.  invită statele membre ale UE să-și continue angajamentul față de procesul de extindere, și să aplice o politică de comunicare mai eficientă cu cetățenii UE pe această temă; invită Comisia și delegația UE în Kosovo să își intensifice eforturile de promovare a rolului, a cerințelor și a beneficiilor parteneriatului mai strâns dintre UE și Kosovo;

9.  salută decizia guvernului kosovar de a elimina taxele la importurile din Serbia și Bosnia și Herțegovina, ceea ce a permis reluarea dialogului facilitat de UE;

10.  ia act de semnarea acordurilor de normalizare a relațiilor economice de către Kosovo și Serbia, la 4 septembrie 2020, la Washington; regretă totuși dispozițiile textului care cer ca Kosovo să nu mai adere la organizații internaționale; salută angajamentul reînnoit al Statelor Unite și subliniază necesitatea ca UE și Statele Unite să își consolideze parteneriatul și coordonarea în Balcanii de Vest; subliniază că cooperarea transatlantică este un factor important pentru stabilitatea în regiune și evidențiază rolul de lider al UE în calitate de mediator în procesul de normalizare a relațiilor dintre Kosovo și Serbia;

11.  regretă deschiderea Ambasadei Kosovo în Israel la Ierusalim, fapt ce contravine poziției Uniunii Europene privind soluția bazată pe coexistența a două state la conflictul dintre Israel și Palestina;

12.  recunoaște contribuția importantă a Forței multinaționale de menținere a păcii din Kosovo (KFOR) și a statelor participante la menținerea unui mediu sigur și securizat, la libera circulație a tuturor cetățenilor din Kosovo, precum și la facilitarea integrării euro-atlantice a Balcanilor de Vest;

13.  solicită crearea de noi oportunități pentru un dialog politic și pe tema politicilor la nivel înalt cu țările din Balcanii de Vest, prin reuniuni la nivel înalt UE-Balcanii de Vest periodice și prin intensificarea contactelor ministeriale; solicită o implicare activă și includerea corespunzătoare a țărilor din Balcanii de Vest în Conferința privind viitorul Europei;

Democrația și statul de drept

14.  salută progresele înregistrate în adaptarea cadrului juridic privind statul de drept, inclusiv Legea privind răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor și Legea privind medierea, precum și lansarea unui sistem electronic de gestionare a cazurilor și a unui registru central de cazier judiciar; regretă totuși nivelul scăzut de punere în aplicare;

15.  invită autoritățile din Kosovo să își intensifice eforturile de a asigura respectarea legilor în beneficiul cetățenilor lor, precum și să asigure o mai bună coordonare a diverselor programe privind statul de drept, sprijinite de diverși donatori, inclusiv elaborarea unei evaluări generale și a unei strategii ulterioare pentru întregul domeniu al statului de drept;

16.  subliniază că este nevoie să se intensifice lupta împotriva corupției și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la desființarea grupului operativ special de combatere a corupției din cadrul poliției din Kosovo (KP); subliniază că este nevoie de o voință politică puternică pentru a combate în mod eficace corupția și invită autoritățile kosovare să dea dovadă de hotărâre în combaterea corupției la toate nivelurile;

17.  îndeamnă guvernul să creeze și să mențină entități puternice și specializate care să combată criminalitatea organizată și corupția și solicită să se pună capăt oricăror schimbări în instituțiile însărcinate cu aplicarea legii și combaterea corupției dictate de interesele politice ale partidelor;

18.  invită Kosovo să își îmbunătățească punerea în aplicare a măsurilor de reglementare privind înghețarea, confiscarea și recuperarea activelor, precum și condamnările definitive în cazuri de corupție la nivel înalt, criminalitate organizată și financiară, spălare de bani și finanțare a terorismului, inclusiv măsurile de suspendare luate în favoarea funcționarilor publici vinovați de asemenea infracțiuni, și să garanteze că nu există interferențe în activitățile operaționale ale autorităților de aplicare a legii și ale parchetului general;

19.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în ciuda unui cadru normativ adecvat, sistemul de justiție din Kosovo continuă să fie subminat de deficiențe în materie de responsabilitate, de probleme de transparență și de interferența politică; regretă lipsa unor rezultate concrete în combaterea criminalității organizate și așteaptă să se facă mai multe progrese pentru îmbunătățirea rezultatelor privind investigarea și urmărirea penală a corupției la nivel înalt și a cazurilor de criminalitate organizată, inclusiv a cazurilor de trafic de persoane, de droguri și criminalitate cibernetică;

20.  salută adoptarea de către Consiliul Magistraturii din Kosovo a unor măsuri care contribuie la limitarea interferențelor externe și a influențelor nejustificate în procedurile judiciare; salută totodată creșterea numărului de hotărâri judecătorești definitive publicate; consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura o mai mare independență și depolitizarea sistemului judiciar și pentru a opri interferențele nejustificate în cazurile de mare notorietate;

21.  invită Kosovo să garanteze că rapoartele financiare și de audit privind finanțarea partidelor politice sunt disponibile constant și că se aplică sancțiuni, dacă este necesar; ia act, de asemenea, de necesitatea de a îmbunătăți supravegherea financiară și responsabilitatea întreprinderilor publice; salută, în acest sens, propunerea unei noi legi privind finanțarea partidelor politice și încurajează Adunarea din Kosovo să adopte un cadru juridic care să reglementeze finanțarea partidelor politice, în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneția;

22.  reiterează faptul că selecțiile și numirile în funcții de decizie la nivel înalt în administrația publică și în companiile de stat rămân motive serioase de îngrijorare și observă că numirile în astfel de funcții trebuie să se facă pe baza unui proces meritocratic, corect și competitiv; recunoaște eforturile depuse de guvernul din Kosovo prin semnarea memorandumurilor de înțelegere cu Regatul Unit pentru a supraveghea acest proces; solicită încă o dată progrese și un angajament politic clar de reformare a administrației publice, care poate fi realizată prin promovarea punerii în aplicare a legislației relevante;

23.  salută îmbunătățirile apărute în organizarea activității Adunării din Kosovo și în gestionarea sesiunilor plenare pe baza Regulamentului său de procedură; regretă, cu toate acestea, lipsa frecventă a cvorumului și stagnări continue ale activității parlamentare, care au fost deosebit de dăunătoare în procesul de adoptare a pachetului de sprijin asociat pandemiei;

24.  regretă că Adunarea din Kosovo nu a reușit să adopte al doilea pachet de redresare economică la prima încercare, subliniază importanța stabilității politice și invită Adunarea și guvernul să colaboreze într-un spirit constructiv și să respecte bunele practici parlamentare;

25.  felicită Kosovo pentru eforturile sale de combatere a radicalizării, a terorismului și a extremismului violent, inclusiv de stopare a fluxului de luptători străini; subliniază că sunt necesare eforturi suplimentare în abordarea finanțării terorismului, precum și a reabilitării și reintegrării luptătorilor străini;

26.  solicită o cooperare regională activă și îmbunătățirea coordonării și schimbului de informații între serviciile de securitate ale Republicii Kosovo și UE și statele sale membre în combaterea potențialelor activități teroriste; îndeamnă Kosovo să abordeze radicalizarea și influențele extremiste externe online și invită Comisia și statele membre să acorde asistență Kosovo în această sarcină importantă;

27.  este îngrijorat că țări terțe fac eforturi să sprijine radicalizarea, în special a tinerilor, adesea prin finanțarea sau furnizarea de resurse importante instituțiilor de învățământ din Kosovo, care ar putea constitui un teren propice radicalizării, și că actuala situație legată de COVID-19 ar putea avea efecte negative asupra eforturilor de deradicalizare, dată fiind înrăutățirea situației economice;

28.  salută încheierea unui acord de lucru între poliția din Kosovo și Europol, care va constitui baza pentru o cooperare consolidată în combaterea terorismului și a extremismului, precum și a criminalității organizate transnaționale, și solicită ca acesta să fie pus în aplicare cât mai curând;

29.  subliniază că, potrivit estimărilor recente, există aproximativ 250 000 de arme ilegale în posesia cetățenilor din Kosovo; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la această situație alarmantă, care are un impact negativ asupra securității publice; invită autoritățile din Kosovo să își intensifice eforturile pentru a soluționa această problemă și să lanseze un program eficient de confiscare sau predare voluntară a acestor arme la poliție;

30.  felicită Kosovo pentru cooperarea continuă și constructivă în domeniul migrației și pentru reducerea continuă a numărului de cereri de azil și readmisii ale cetățenilor din Kosovo, precum și pentru buna cooperare a autorităților din Kosovo în materie de readmisie;

31.  ia act cu satisfacție de adoptarea Regulamentului privind integrarea cetățenilor străini și solicită punerea sa deplină în aplicare; subliniază că sunt necesare acțiuni suplimentare pentru a asigura o capacitate administrativă și de aplicare a legii suficientă pentru a aborda provocările în materie de migrație, inclusiv introducerea ilegală de migranți;

32.  își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea Camerelor Specializate și a Parchetului specializat, care reprezintă o dovadă importantă a angajamentului Kosovo față de statul de drept și a căror activitate este, de asemenea, în interesul Kosovo; subliniază că este important ca Camerele Specializate să își poată continua activitatea în mod independent, fără nicio interferență externă; salută prelungirea mandatului Camerelor Specializate pentru Kosovo și a activității lor de la Haga;

33.  salută prelungirea mandatului misiunii EULEX și solicită Kosovo să coopereze pe deplin cu EULEX și cu Camerele Specializate și Parchetul specializat, în spiritul bunei-credințe; regretă încercările de a submina mandatul EULEX; face încă o dată apel la EULEX să-și întărească eficacitatea și să mențină cele mai înalte standarde de transparență și o abordare bazată pe toleranța zero față de corupție;

34.  salută adoptarea Legii privind accesarea documentelor publice; recomandă depunerea unor eforturi suplimentare pentru creșterea transparenței și o mai bună monitorizare a cheltuielilor publice, inclusiv prin îmbunătățirea sistemului de achiziții publice;

35.  salută măsurile luate pentru consolidarea capacității de securitate cibernetică, în special prin adoptarea primei sale strategii naționale de securitate cibernetică; consideră că este crucial să se mențină acest impuls pentru a permite aplicarea deplină a inițiativelor legislative în acest domeniu și pentru a combate lipsa de profesioniști calificați în domeniul TIC și al securității cibernetice;

Respectarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului

36.  ia act de faptul că cadrul juridic și instituțional din Kosovo garantează, în mare măsură, protecția drepturilor omului, a drepturilor minorităților și a drepturilor fundamentale; subliniază că există în continuare dificultăți în aplicarea lor, în special în ceea ce privește drepturile lingvistice, inclusiv serviciile de radiodifuziune multilingve, a căror absență afectează accesul comunităților minoritare la informații și a fost deosebit de dăunătoare în timpul pandemiei de COVID-19;

37.  invită Kosovo să asigure o educație de stat egală și nediscriminatorie în limbile minoritare, să garanteze accesul la documentele oficiale în toate limbile oficiale de pe teritoriul țării, precum și șanse egale, o reprezentare adecvată în viața politică, acces la administrația publică și la sistemul judiciar;

38.  solicită o mai bună protecție și incluziune a persoanelor care aparțin minorităților, inclusiv a romilor, așkalilor, egiptenilor, sârbilor, bosniacilor, turcilor și goranilor, precum și a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor strămutate, prin protecție și asistență medicală și socială adecvate, în special în timpul pandemiei de COVID-19 și pe fondul consecințelor sale socioeconomice;

39.  îndeamnă la intensificarea eforturilor de combatere a discriminării și a atitudinii negative față de romi; este profund îngrijorat de discriminarea socială împotriva comunităților de romi, așkali și egipteni, de excluderea acestora de la luarea deciziilor politice și sociale și de lipsa continuă a resurselor și a accesului la șanse de angajare, justiție, servicii publice, locuințe, asistență medicală, sisteme de canalizare și apă curentă;

40.  constată cu regret că petiția semnată de aproape 500 de persoane, care s-au identificat bulgari din punct de vedere istoric, și înregistrată la Adunarea din Kosovo în mai 2018 încă nu a fost examinată de instituție; subliniază că este necesar să se adauge categoria „bulgar” la al doilea recensământ național din Kosovo, programat în 2021;

41.  ia act de incapacitatea de a asigura libertatea financiară și editorială a organismului public de radiodifuziune; subliniază din nou că este necesar să se garanteze transparența mass-mediei, inclusiv proprietatea asupra mass-mediei, precum și independența acesteia, garantând că nu este supusă niciunei influențe politice; solicită numirea rapidă a responsabilului Agenției pentru informații și protejarea vieții private;

42.  subliniază că trebuie să se intensifice lupta împotriva amenințărilor și atacurilor la adresa jurnaliștilor și să se pună capăt impunității pentru aceste infracțiuni; recunoaște că, în ciuda acestor provocări, libertatea de exprimare este consacrată în Constituția statului Kosovo și că există un mediu pluralist și dinamic al mass-mediei;

43.  încurajează înființarea unui organism public de radiodifuziune multinațional și multilingv, care să unească oamenii și să promoveze pacea și reconcilierea în rândul statelor sud-est europene, urmând exemplul ARTE;

44.  regretă numărul tot mai mare de SLAPP (acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice), utilizate cu scopul de a amenința și da în judecată jurnaliști și persoane fizice pentru a le reduce tăcere și a împiedica dezbaterea publică;

45.  salută adoptarea Legii privind protecția avertizorilor de integritate și încurajează adoptarea întregii legislații suplimentare necesare pentru punerea sa în aplicare eficace și eficientă; solicită, în acest sens, numirea rapidă a comisarului Agenției pentru informații și protejarea vieții private;

46.  este îngrijorat de campaniile de dezinformare care vizează anularea legitimității statalității kosovare; solicită întărirea cooperării europene cu Kosovo pentru a combate dezinformarea și amenințările hibride care încearcă să distrugă perspectiva europeană a regiunii, și pentru a contracara campaniile de dezinformare regională, inclusiv prin evidențierea mai strategică a importanței pe care UE o are pentru cetățenii din regiune;

47.  reamintește legătura puternică dintre deficiențele în domeniul libertății mass-mediei și oportunitățile de care profită actorii locali și străini pentru a manipula faptele și a răspândi dezinformarea; solicită Comisiei și SEAE să coopereze îndeaproape pe tema acestor legături și a provocărilor conexe, precum și să încurajeze crearea unui centru de excelență în materie de dezinformare care să se concentreze asupra Balcanilor;

48.  salută decizia unanimă a Adunării Republicii Kosovo din 25 septembrie 2020 de a aplica în mod direct Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul); se așteaptă ca guvernul din Kosovo să acționeze rapid pentru a pune în aplicare conținutul convenției și să furnizeze resursele și infrastructura necesare în acest sens;

49.  salută adoptarea de către Kosovo a unui program de susținere a egalității de gen, precum și activitatea comitetului femeilor din cadrul Adunării din Kosovo; invită autoritățile din Kosovo să își intensifice eforturile de a promova egalitatea de gen și de a întări poziția economică a femeilor, inclusiv acordând prioritate integrării perspectivei de gen și cooperării sporite cu societatea civilă, inclusiv cu organizațiile de femei, precum și prin crearea unui mediu favorabil unei mai bune reprezentări a femeilor în funcțiile de decizie și garantând că manualele școlare nu perpetuează stereotipurile și discriminarea; solicită, în acest sens, participarea femeilor la echipa de negocieri responsabilă cu dialogul Belgrad-Priștina; solicită, în egală măsură, ca UE să sprijine această sarcină și aceste eforturi, respectând ea însăși recomandările menționate mai sus;

50.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rata de inactivitate a femeilor, inclusiv din cauza discriminării de gen continue de pe piața muncii, și invită autoritățile din Kosovo să îmbunătățească participarea femeilor pe piața muncii; îndeamnă Kosovo să adapteze noua lege a muncii pentru a reglementa și concediul, pentru a evita discriminarea pe criterii de gen în ceea ce privește drepturile legate de concediul de maternitate, concediul de paternitate și concediul parental;

51.  își reafirmă îngrijorarea cu privire la amploarea violenței domestice și a violenței bazate pe gen; salută revizuirile Codului penal în această privință, precum și îmbunătățirile observate în raportul EULEX cu privire la anumite aspecte ale gestionării de către poliția din Kosovo a cazurilor de violență sexuală; constată totuși că lipsa urmăririlor penale și a pedepselor grave, impunitatea autorilor infracțiunilor, insuficiența sistemelor de urmărire și a bazelor de date juridice, lipsa resurselor și serviciilor adecvate pentru victime (adăposturi, centre de examinare medicală, sprijin în cazurile de traumă, consiliere), protocoalele neefectuate de formare și tratament instituționalizat pentru întregul sistem de justiție sunt în continuare îngrijorătoare;

52.  subliniază că pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ asupra femeilor și minorităților prin adâncirea inegalităților, accentuând problemele existente, inclusiv violența domestică, și invită guvernul și autoritățile din Kosovo să țină seama de aceste probleme în răspunsurile lor la pandemie;

53.  salută adoptarea Legii privind protecția copilului, un pas semnificativ în protejarea drepturilor copiilor în Kosovo; subliniază importanța luptei împotriva violenței asupra copiilor; subliniază că sunt necesare resurse financiare și umane adecvate pentru a asigura punerea sa efectivă în aplicare; subliniază că este necesar în mod deosebit să se abordeze problema persistentă a căsătoriilor copiilor și a căsătoriilor forțate, în special în comunitățile de romi, așkali și egipteni, introducând o vârstă legală pentru căsătorie și garantând acțiuni adecvate din partea instituțiilor de aplicare a legii și juridice și posibilități de denunțare către acestea;

54.  salută progresele înregistrate în protejarea drepturilor persoanelor LGBTI la nivel legislativ și de politici; constată, cu toate acestea, necesitatea implementării depline a cadrului actual de combatere a discriminării și solicită investigarea adecvată a cazurilor de infracțiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI; invită guvernul să includă parteneriatele între persoane de același sex în proiectul de Cod civil, așa cum garantează Constituția țării;

55.  salută eforturile continue ale autorităților din Kosovo în dezvoltarea capacității societății civile de a contribui în mod semnificativ la elaborarea politicilor; solicită îmbunătățirea în continuare a cooperării între guvern și societatea civilă, precum și o participare sporită a societății civile la elaborarea politicilor; reiterează necesitatea unei mai mari responsabilități și transparențe a finanțării publice pentru societatea civilă;

56.  este îngrijorat de lipsa de coordonare a donatorilor internaționali, menționată de numeroase organizații active în țară; îndeamnă guvernul kosovar să ia măsuri pentru a evita dublarea eforturilor și suprapunerile inutile și să gestioneze mai eficient relațiile cu donatorii internaționali;

57.  salută activitatea Avocatului Poporului, aflat la final de mandat, în promovarea unei culturi a drepturilor omului și apreciază faptul că un număr ridicat din recomandările sale sunt puse în aplicare de autoritățile din Kosovo, contribuind în mod eficace, printre altele, la prevenirea torturii și a altor tratamente crude, inumane și degradante;

Reconciliere și relații de bună vecinătate

58.  salută eforturile făcute de Kosovo pentru a menține relații de vecinătate constructive în întreaga regiune și pentru a se alinia proactiv la politica externă și de securitate comună (PESC) a UE; salută angajamentul asumat de Kosovo față de inițiativele regionale și solicită punerea în aplicare a obligațiilor în diferite cadre regionale care promovează piața regională comună;

59.  subliniază că normalizarea relațiilor dintre Serbia și Kosovo este o prioritate și o condiție prealabilă pentru aderarea la UE a ambelor țări; aceasta ar fi un element fundamental în a garanta stabilitatea și prosperitatea regiunii, în ansamblu; recunoaște angajamentul sporit al ambelor părți de a participa la dialogul facilitat de UE și solicită o implicare activă și constructivă în acest dialog condus de reprezentantul special al UE, prin care se urmărește încheierea unui acord cuprinzător, sustenabil și obligatoriu din punct de vedere juridic, în conformitate cu dreptul internațional;

60.  își reiterează apelul de a continua punerea în aplicare deplină, cu bună-credință și în timp util, a tuturor acordurilor deja încheiate, inclusiv înființarea fără întârziere a asociației/comunității localităților cu majoritate sârbă din Kosovo; invită SEAE să instituie un mecanism de monitorizare și verificare a punerii în aplicare a tuturor acordurilor încheiate până acum și să raporteze periodic Parlamentului European cu privire la situația actuală; își reiterează, în acest sens, sprijinul deplin față de reprezentantul special al UE pentru dialogul Belgrad-Priștina, Miroslav Lajčák;

61.  îndeamnă guvernele sârb și kosovar să evite orice acțiune care ar putea să submineze încrederea dintre părți și să pună în pericol continuarea constructivă a dialogului; reiterează că este importantă natura multietnică atât a Kosovo, cât și a Serbiei și că obiectivul în regiune nu ar trebui să fie existența unor state omogene din punct de vedere etnic;

62.  solicită Kosovo să elimine problemele interne existente ce țin de abordarea dialogului, să creeze o echipă dedicată negocierilor, precum și o platformă comună de negociere și să instituie un dialog între coaliția de guvernământ și partidele de opoziție; subliniază că dialogul dintre Belgrad și Priștina trebuie să se desfășoare în mod deschis și transparent, iar funcționarii responsabili ar trebui să consulte periodic Adunarea din Kosovo cu privire la evoluția acestui dialog; invită guvernul să comunice mai bine cetățenilor din Kosovo rezultatele dialogului;

63.  ia act de faptul că cinci state membre ale UE nu au recunoscut încă Kosovo și le invită din nou să facă acest lucru și să reafirme angajamentul european credibil față de procesul de extindere; subliniază că independența statului Kosovo este ireversibilă și că recunoașterea ar fi benefică pentru normalizarea relațiilor dintre Kosovo și Serbia, ar îmbunătăți și ar consolida stabilitatea în regiune și ar facilita integrarea în UE a ambelor state;

64.  salută faptul că Israelul a recunoscut recent independența Kosovo în cadrul acordurilor semnate la Washington, dar condamnă campania dusă de Serbia împotriva recunoașterii statului Kosovo, care a determinat mai multe țări să-și revoce decizia de recunoaștere;

65.  salută buna cooperare regională dintre Kosovo și Serbia în lupta împotriva răspândirii pandemiei de COVID-19, inclusiv cooperarea dintre primarii din Mitrovica de Nord și de Sud și comunicarea dintre miniștrii sănătății;

66.  regretă că podul de la Mitrovica încă nu a fost deschis integral circulației, în ciuda finalizării lucrărilor de renovare; invită autoritățile din Serbia și Kosovo să promoveze contactele interpersonale între comunitățile locale ale celor două țări, în vederea consolidării dialogului, inclusiv la nivel neguvernamental; invită Comisia, SEAE și Consiliul să îi sprijine pe prim-ministru și echipa sa în dialogul de reconciliere internă cu sârbii kosovari, care va oferi garanții concrete de securitate și oportunități de integrare socioeconomică;

67.  constată că eliminarea vizelor de călătorie între Bosnia-Herțegovina și Kosovo reprezintă o condiție prealabilă necesară lărgirii cooper