Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2020/2118(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0151/2021

Texte depuse :

A9-0151/2021

Dezbateri :

PV 23/06/2021 - 13
CRE 23/06/2021 - 13

Voturi :

PV 23/06/2021 - 21
CRE 23/06/2021 - 21

Texte adoptate :

P9_TA(2021)0308

Texte adoptate
PDF 207kWORD 67k
Miercuri, 23 iunie 2021 - Bruxelles
Rolul cooperării pentru dezvoltare și al asistenței umanitare a UE în gestionarea consecințelor pandemiei de COVID-19
P9_TA(2021)0308A9-0151/2021

Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la rolul cooperării pentru dezvoltare și al asistenței umanitare a UE în gestionarea consecințelor pandemiei de COVID-19 (2020/2118(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația din 30 ianuarie 2020 a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care a catalogat epidemia de COVID-19 drept o urgență de sănătate publică la nivel internațional,

–  având în vedere faptul că directorul general al OMS, în observațiile sale introductive prezentate cu ocazia briefingului de presă privind COVID-19 din 11 martie 2020, a declarat că epidemia de COVID-19 a atins proporțiile unei pandemii,

–  având în vedere raportul din martie 2020 al Organizației Națiunilor Unite (ONU), intitulat „Responsabilitate comună, solidaritate globală: răspunsul la efectele socioeconomice ale pandemiei de COVID-19”,

–  având în vedere declarația comună a Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional din 25 martie 2020, în care se solicită adoptarea de măsuri cu privire la datoria țărilor care fac parte din Asociația Internațională pentru Dezvoltare, precum și comunicatul din 15 aprilie 2020 al miniștrilor de finanțe și al guvernatorilor băncilor centrale din cadrul G20 prin care se anunța suspendarea temporară a rambursării datoriei pentru țările cele mai sărace care solicită o perioadă de grație,

–  având în vedere Rezoluția 74/270 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 2 aprilie 2020 referitoare la solidaritatea globală pentru combaterea bolii coronavirusului 2019 (COVID-19),

–  având în vedere Rezoluția 74/274 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 20 aprilie 2020 referitoare la cooperarea internațională pentru asigurarea accesului la medicamente, echipamente medicale și vaccinuri la nivel mondial în scopul combaterii COVID-19,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

–  având în vedere conferința internațională a donatorilor, găzduită de UE împreună cu OMS și alți parteneri la 4 mai 2020, care a mobilizat fonduri inițiale în valoare de 7,4 miliarde EUR pentru demararea cooperării mondiale în domeniul cercetării,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Consiliului de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0441), în cadrul căreia s-a propus alocarea unei sume de până la 5 miliarde EUR la prețurile din 2018 pentru ajutorul umanitar acordat țărilor terțe,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 8 iunie 2020 privind răspunsul pe plan mondial al „Echipei Europa” la pandemia de COVID-19,

–  având în vedere propunerea cuprinsă în proiectul de concluzii ale Consiliului din 10 iulie 2020 de a furniza, în cadrul instrumentului „Next Generation EU”, fonduri în valoare de 5 miliarde EUR pentru asistență umanitară prin intermediul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI – Europa în lume),

–  având în vedere propunerea Consiliului cuprinsă în proiectul său de concluzii din 10 iulie 2020 de a defini criterii și modalități clare de alocare a noului pachet financiar aferent rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență,

–  având în vedere contribuția Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) la Planul de răspuns umanitar la COVID-19 pentru 2020, furnizată prin intermediul publicației intitulate „Addressing the impacts of COVID-19 in food crises, April-December 2020” (Gestionarea impactului COVID-19 asupra crizelor alimentare, aprilie-decembrie 2020),

–  având în vedere articolul Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) intitulat „Protecting the most vulnerable children from the impact of coronavirus: An agenda for action” (Protejarea copiilor celor mai vulnerabili de impactul coronavirusului: o agendă pentru acțiune), publicat la 3 aprilie 2020 și actualizat la 21 septembrie 2020,

–  având în vedere raportul Programului Alimentar Mondial (PAM) din 29 septembrie 2020, intitulat „Răspunsul mondial al PAM la COVID-19”,

–  având în vedere raportul Rețelei de informații privind securitatea alimentară din 20 aprilie 2020 intitulat „Raportul global pe 2020 privind crizele alimentare 2020: analize comune pentru decizii mai bune”,

–  având în vedere raportul Conferinței ONU pentru comerț și dezvoltare din 19 noiembrie 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra comerțului și dezvoltării: trecerea la o nouă normalitate”,

–  având în vedere raportul FAO, al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă, al UNICEF, al PAM și al OMS din 2020 intitulat „Situația securității alimentare și a nutriției în lume în 2020: Transformarea sistemelor alimentare pentru o alimentație sănătoasă la prețuri accesibile”,

–  având în vedere documentul de prezentare a punctelor-cheie al Grupului de experți la nivel înalt privind securitatea alimentară și nutriția al Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CSA) din septembrie 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra securității alimentare și nutriției: elaborarea unor răspunsuri politice eficace pentru a combate pandemia de foamete și de malnutriție”,

–  având în vedere rezoluția Adunării Mondiale a Sănătății din 28 mai 2019 referitoare la apă, salubrizare și igienă în unitățile de asistență medicală,

–  având în vedere raportul intermediar al Consiliului de coordonare al Programului Comun al Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) din 23 noiembrie 2020 intitulat „COVID-19 și HIV: Raport intermediar 2020”,

–  având în vedere Declarația politică a ONU de la reuniunea la nivel înalt privind acoperirea universală cu servicii de sănătate din 23 septembrie 2019, intitulată „Acoperirea universală cu servicii de sănătate: avansăm împreună pentru a construi o lume mai sănătoasă”,

–  având în vedere raportul OMS din 15 octombrie 2020 intitulat „Raport mondial privind tuberculoza 2020”,

–  având în vedere recomandările OMS formulate la 5 mai 2004 în cadrul consultării privind zoonozele,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen pentru perioada 2021-2025 (GAP) III, intitulat „O agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE”,

–  având în vedere nota de politică a ONU Femei din 9 aprilie 2020 intitulată „Impactul COVID-19 asupra femeilor”,

–  având în vedere raportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din 27 aprilie 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra planificării familiale și încetarea violenței de gen, a mutilării genitale a femeilor și a căsătoriei copiilor”,

–  având în vedere articolul UNFPA din 28 aprilie 2020 intitulat „Millions more cases of violence, child marriage, female genital mutilation, unintended pregnancy expected due to the COVID-19 pandemic” (Multe alte milioane de cazuri preconizate de violență, căsătorii ale copiilor, mutilare genitală a femeilor și sarcini nedorite ca urmare a pandemiei COVID-19),

–  având în vedere Regulamentul sanitar internațional al OMS din 2005,

–  având în vedere Noul consens european privind dezvoltarea din 2018, intitulat „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”,

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 2008,

–  având în vedere rezoluția sa din 27 octombrie 2015 referitoare la criza Ebola: lecțiile pe termen lung și modalitatea de consolidare a sistemelor de sănătate în țările în curs de dezvoltare pentru prevenirea crizelor viitoare(1),

–  având în vedere studiul profesoarei Sabine Oertelt-Prigione din 27 mai 2020 intitulat „The impact of sex and gender in the COVID-19 pandemic” (Impactul sexului și al genului în pandemia de COVID-19),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0151/2021),

A.  întrucât COVID-19 este o pandemie globală care afectează toate țările din lume;

B.  întrucât, potrivit raportului special al Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare din 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra comerțului și dezvoltării: trecerea la o nouă normalitate”, perturbarea cauzată de COVID-19 a avut consecințe reale și disproporționate asupra gospodăriilor vulnerabile și dezavantajate cu venituri mici, a migranților, a lucrătorilor din sectorul informal și, adesea, a femeilor, în special în țările în curs de dezvoltare, unde populațiile nu sunt acoperite de plase de siguranță socială și sunt afectate în mod deosebit de șomajul în creștere;

C.  întrucât pandemia de COVID-19 a intensificat violența de gen, căsătoriile copiilor și inegalitățile existente, în special în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente (SRHR), și a inversat deja unele dintre progresele înregistrate în ceea ce privește egalitatea de gen în ultimele decenii;

D.  întrucât ajutorul umanitar este grav subfinanțat, ceea ce face dificilă abordarea adecvată a consecințelor pandemiei de COVID-19 în țările în curs de dezvoltare;

E.  întrucât efectele economice și sociale ale pandemiei de COVID-19 au fost resimțite cel mai puternic în țările în curs de dezvoltare; întrucât se preconizează că sărăcia extremă la nivel mondial va crește în 2020 pentru prima dată în peste 20 de ani, ceea ce va duce la vânzarea de active, la creșterea împrumuturilor și la utilizarea economiilor de către persoanele vulnerabile;

F.  întrucât ajutorul umanitar pe termen scurt trebuie combinat cu sprijin pentru a face față provocărilor existente, cum ar fi securitatea, sărăcia, pacea, democrația și schimbările climatice, pentru a consolida reziliența pe termen lung;

G.  întrucât există un risc disproporționat de mare de contagiune pentru milioane de refugiați din întreaga lume, care trăiesc adesea în tabere de refugiați dens populate sau în centre colective, unde numai numărul copiilor este estimat la aproximativ 3,7 milioane;

H.  întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact masiv asupra accesului la SRHR, în special pentru femei și tineri, din cauza retragerii de pe lista de priorități și a perturbării furnizării de servicii SRHR, precum și a restricțiilor de călătorie și a modificărilor comportamentelor legate de sănătate; întrucât un număr suplimentar de 49 de milioane de femei nu au avut acces la contraceptive moderne din cauza pandemiei de COVID-19;

I.  întrucât schimbările climatice, pierderea continuă, la nivel mondial, a biodiversității și distrugerea habitatelor naturale cresc semnificativ riscul de dezvoltare a bolilor zoonotice; întrucât epidemia de COVID-19 nu trebuie în niciun caz utilizată ca pretext pentru întârzierea soluționării situațiilor de urgență legate de climă și de mediu; întrucât există o nevoie urgentă de o reconstrucție ecologică și socială a economiei mondiale după epidemia de COVID-19;

J.  întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat în mare măsură problemele actuale legate de datorii ale țărilor în curs de dezvoltare, punând în pericol și mai mult eforturile acestora de a mobiliza resurse suficiente pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), reducând în același timp drastic remiterile de bani la nivel mondial și investițiile străine directe;

K.  întrucât, în timpul pandemiei de COVID-19, presiunea asupra sistemelor de sănătate publică și măsurile de izolare au restricționat și mai mult accesul la serviciile SRHR și întrucât acest lucru pune în pericol sănătatea femeilor;

L.  întrucât, potrivit UNICEF, 1,6 miliarde de copii și tineri din întreaga lume au fost afectați de închiderea școlilor în perioada de vârf din 2020, mulți dintre aceștia neavând acces la internet la domiciliu; întrucât cel puțin 24 de milioane de elevi ar putea abandona școala din cauza pandemiei de COVID-19;

M.  întrucât pandemia de COVID-19 mărește nevoile comunităților afectate de fenomene meteorologice extreme, de dezastre naturale și de schimbările climatice;

N.  întrucât perturbarea cauzată de epidemia de COVID-19 sistemelor de educație și formare din întreaga lume este probabil fără precedent în istoria contemporană, închiderea școlilor și a instituțiilor de formare afectând 94 % din cursanți la nivel mondial, potrivit UNESCO, și riscând să aibă un impact de durată asupra perspectivelor pe termen lung ale multor tineri, în special ale fetelor; întrucât închiderea școlilor din cauza pandemiei a privat copiii vulnerabili de serviciile de alimentație și nutriție din școli care sunt esențiale pentru sănătatea lor, mărind astfel numărul copiilor care trăiesc în condiții de foamete cu 36 de milioane în 2020 și crescând, de asemenea, expunerea lor la violență și abuzuri;

O.  întrucât pandemia a evidențiat fragilitatea lanțurilor de aprovizionare globale, în special în sectorul alimentar și în cel al sănătății, și a mărit vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare care depind de acestea; întrucât pandemia reprezintă o ocazie de a dezvolta lanțuri de aprovizionare mai sustenabile și mai reziliente, printre care și lanțuri valorice regionale, și de a stimula integrarea regională; întrucât insecuritatea alimentară și malnutriția sunt în creștere ca efect secundar al pandemiei;

P.  întrucât educația joacă un rol esențial în ruperea ciclului sărăciei și în reducerea inegalităților; întrucât ODD 4 vizează asigurarea unei educații de calitate favorabile incluziunii și echitabile și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți și întrucât acest lucru este esențial pentru realizarea altor ODD; întrucât contribuția culturii la dezvoltarea durabilă este evidențiată în mai multe ținte ale ODD, în special în ODD 4;

Q.  întrucât pandemia va avea consecințe devastatoare pentru persoanele din țările cu sisteme de sănătate subfinanțate, în special pentru femei și fete, precum și pentru persoanele care trăiesc în țări afectate de conflicte; întrucât pandemia va plasa peste 47 de milioane de femei și fete din întreaga lume sub pragul sărăciei până în 2021;

R.  întrucât consecințele economice ale măsurilor luate pentru a combate pandemia de COVID-19 în țările în curs de dezvoltare vor exacerba inegalitățile și vulnerabilitățile existente, inclusiv slăbind mai mult infrastructura de sănătate, înrăutățind insecuritatea alimentară, adâncind decalajele în materie de educație și crescând sărăcia și excluziunea socială;

S.  întrucât, potrivit unui raport OMS-UNICEF din decembrie 2020, aproximativ 1,8 miliarde de persoane sunt expuse unui risc crescut de a contracta COVID-19 și alte boli deoarece utilizează sau lucrează în unități medicale fără servicii esențiale de apă;

T.  întrucât pandemia de COVID-19 a afectat grav programele de imunizare de rutină și alte servicii medicale de bază, ceea ce pune în pericol vieți omenești;

U.  întrucât, conform datelor recente ale UNFPA, se estimează că întârzierea sau întreruperea programelor de intervenție de proximitate și de educație privind practicile dăunătoare la nivel mondial va conduce la două milioane de cazuri noi de mutilare genitală a femeilor și la 13 milioane de cazuri noi de căsătorii ale copiilor în următorul deceniu comparativ cu estimările anterioare pandemiei;

V.  întrucât măsurile de izolare au avut un impact deosebit de grav asupra persoanelor cu dizabilități fizice și intelectuale;

W.  întrucât este necesară o mai bună coordonare, partajare a capacităților și cooperare ca parte a eforturilor internaționale de promovare a unei legături eficiente și reziliente între ajutorul umanitar, dezvoltare și pace;

X.  întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat încălcările drepturilor omului, stigmatizarea și discriminarea cu care se confruntă persoanele care trăiesc cu HIV, persoanele LGBTI și alte grupuri vulnerabile, subliniind nevoia critică ca răspunsurile la pandemia de COVID-19 să se bazeze pe drepturile omului și pe egalitate, astfel cum s-a învățat din răspunsul la HIV; întrucât populațiilor-cheie li s-a refuzat uneori accesul la servicii sau li s-a impus aplicarea discriminatorie a ordinelor de izolare impuse de pandemia de COVID-19;

Y.  întrucât este probabil ca consecințele pe termen mediu ale pandemiei de COVID-19 să aibă un impact devastator, subminând anii de câștiguri în materie de dezvoltare și necesitând o cooperare mondială fără precedent;

Z.  întrucât criza provocată de pandemie a accelerat tranziția digitală și trecerea la noi instrumente de învățare, cum ar fi învățarea la distanță și învățarea mixtă;

AA.  întrucât este esențial să se recunoască încă o dată că realizarea ODD și a obiectivelor Acordului de la Paris necesită investiții în dezvoltarea umană și urmărirea unei abordări bazate pe drepturi, respectând, în același timp, principiile de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare,

Abordarea „Echipa Europa”

1.  salută dimensiunea globală a răspunsului UE la pandemia de COVID-19, care demonstrează ambiția Uniunii de a oferi un exemplu și de a da dovadă de solidaritate față de toate țările partenere, inclusiv cele afectate de conflicte și de crize umanitare; subliniază totuși că fondurile puse la dispoziție în prezent sunt, în esență, realocate de la alte linii bugetare și că trebuie abordată problema reprezentată de concentrarea la începutul perioadei a ajutorului; solicită ca criteriile de repartizare pentru alocare să fie actualizate în funcție de impactul pandemiei în țările partenere; solicită, prin urmare, mobilizarea unor noi fonduri flexibile substanțiale pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare din întreaga lume să combată consecințele directe și indirecte ale pandemiei de COVID-19 și să răspundă nevoilor critice ale acestora în raport cu guvernanța în domeniul sănătății și supravegherea epidemiologică; subliniază că punerea la dispoziție cu promptitudine, în mod echitabil și la prețuri accesibile a unor vaccinuri, tratamente, echipamente, terapii și diagnostice sigure la nivel mondial trebuie să fie unul dintre primii pași; subliniază că este, de asemenea, important să se acorde prioritate vaccinării lucrătorilor din domeniul medical și social, urmați de profesori și de alți lucrători esențiali și de persoanele care sunt cel mai expuse riscului de a dezvolta complicații legate de COVID-19; îndeamnă donatorii să intensifice rapid asistența oficială pentru dezvoltare pentru a atinge niveluri de asistență care au fost asumate în trecut, dar care nu au fost niciodată furnizate;

2.  salută, în acest sens, COVAX, mecanismul mondial de asigurare a accesului echitabil și universal la vaccinurile împotriva COVID-19, precum și sprijinul puternic al Echipei Europa, care este cel mai mare donator și care a alocat până în prezent peste 850 de milioane EUR pentru această inițiativă, în timp ce țările din UE și din afara UE și-au anunțat deja intenția de a-și dona surplusul de vaccinuri prin intermediul COVAX; salută anunțul OMS potrivit căruia lansarea sa la nivel mondial în 91 de țări eligibile a început în primul trimestru al anului 2021 și că, până în prezent, au fost furnizate două miliarde de doze de vaccin; subliniază că vaccinurile sigure ar trebui să fie universal disponibile, la prețuri abordabile și ușor accesibile pentru toți, pentru a combate pandemia; subliniază că personalul medical și persoanele cele mai vulnerabile trebuie să aibă prioritate;

3.  invită Echipa Europa să consolideze mecanisme eficace pentru a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile, astfel încât acestea să fie utilizate în mod sistematic și eficient de către toate instituțiile UE și statele membre; subliniază că UE ar trebui să efectueze evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile în toate domeniile de politică, inclusiv în ceea ce privește răspunsurile sale la pandemie;

4.  insistă asupra faptului că dinamica creată de utilizarea abordării comune „Echipa Europa” privind aspecte precum analiza comună, programarea comună și punerea în aplicare în comun trebuie să se concretizeze într-un nou standard de cooperare în domeniul politicii de ajutor umanitar și de dezvoltare, atât la nivel legislativ, cât și în practică; consideră că UE ar trebui să promoveze ideea unei mai bune coordonări nu numai între statele membre, ci și cu țările donatoare din afara UE, în vederea îmbunătățirii la maximum a eficacității și eficienței cooperării internaționale și a ajutorului umanitar; subliniază importanța IVCDCI – Europa în lume în asigurarea finanțării pentru dezvoltarea umană, inclusiv pentru sănătate, nutriție, apă, salubritate și igienă (WASH), protecția socială și a copilului, precum și pentru sectorul educației; invită UE și statele membre să acorde prioritate dezvoltării umane și sănătății în programarea lor comună; încurajează Comisia să utilizeze în mod flexibil instrumentele umanitare și de dezvoltare, în conformitate cu o abordare integrată de interconectare, în special în ceea ce privește finanțarea și distribuirea vaccinurilor;

5.  solicită donatorilor UE să se asigure că organizațiile locale ale societății civile și organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) internaționale care lucrează în prima linie primesc finanțare pentru a implementa programe și proiecte de combatere a pandemiei de COVID-19 și a consecințelor acesteia la nivel comunitar, pentru a ajunge la persoanele cele mai îndepărtate; subliniază că, în absența unor resurse suplimentare pentru răspunsul la pandemia de COVID-19 și pentru redresarea în urma acesteia și în condițiile în care majoritatea fondurilor sunt direcționate către pachete financiare geografice, este esențial să se asigure complementaritatea optimă a finanțării UE;

Finanțarea ajutorului umanitar

6.  avertizează că pandemia riscă să declanșeze o criză umanitară; este, prin urmare, profund îngrijorat de subfinanțarea bugetului UE destinat ajutorului umanitar, având în vedere nevoile umanitare suplimentare cauzate de pandemie; solicită să se asigure o repartizare clară a fondurilor din pachetul financiar aferent rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență, care ar trebui să urmărească îndeplinirea în mod echilibrat a obligațiilor sale, după cum urmează: nici operațiunile interne, nici cele externe nu pot beneficia de mai mult de 60 % din cuantumul anual al rezervei; la data de 1 octombrie a fiecărui exercițiu financiar, cel puțin un sfert din suma anuală atribuită „exercițiului n” trebuie să rămână disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului respectiv; începând cu 1 octombrie, fondurile rămase pot fi mobilizate pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului respectiv;

7.  subliniază necesitatea de a oferi asistență umanitară, cum ar fi personal și echipamente medicale, inclusiv echipamente individuale de protecție și truse de testare, pentru populațiile cele mai vulnerabile; salută, în acest sens, înființarea podului aerian umanitar al Uniunii Europene din 2020;

8.  îndeamnă UE și statele membre să aloce fonduri suplimentare țărilor afectate de cel mai mare impact al pandemiei pentru a face față consecințelor directe și indirecte ale acesteia și insistă asupra necesității de a accelera implementarea programelor de ajutor alimentar de urgență care vizează persoanele care au fost deja identificate ca fiind vulnerabile înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19, punând în aplicare, în același timp, proceduri de reducere a riscurilor de transmitere;

Securitatea alimentară

9.  subliniază că pandemia amenință securitatea alimentară în mediul rural, urban și periurban; subliniază că păstoritul este o metodă locală de producție alimentară ecologică și sustenabilă din punctul de vedere al mediului și, prin urmare, face parte dintr-un sistem alimentar sustenabil; subliniază că păstorii sunt deosebit de vulnerabili la perturbările securității alimentare și la impactul schimbărilor climatice; consideră că este esențial ca păstorii să fie sprijiniți prin garantarea unui acces sigur pe piețele locale pe durata pandemiei, astfel încât să se asigure capacitatea lor de a furniza în continuare alimente bogate în proteine populației locale, mobilitatea transfrontalieră a persoanelor și a animalelor, accesul la surse de apă și la pășunat pentru turmele lor, precum și faptul că echipele comunitare mobile instituite în conformitate cu abordarea „O singură sănătate” pot monitoriza situația și interveni în cazuri individuale, dar și, dacă este necesar, în vederea menținerii sănătății publice; solicită transferuri de numerar pentru păstori pentru a asigura acoperirea nevoilor lor de bază, inclusiv alimente și hrană pentru animale, și solicită ajutoare pentru aprovizionarea cu furaje a turmelor ca parte a sprijinului pentru asigurarea subzistenței sub formă de ajutor umanitar, atunci când este necesar;

10.  subliniază necesitatea de a sprijini fermele familiale și întreprinderile mici și mijlocii locale, în special în sectorul agroindustrial, pentru a mări securitatea alimentară și reziliența;

11.  subliniază necesitatea de a sprijini acțiunile agențiilor ONU, în special FAO și PAM, precum și acțiunile Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie și ale ONG-urilor internaționale, menite să reducă foametea, malnutriția și să prevină pierderea mijloacelor de subzistență și să instituie sisteme alimentare reziliente, spre exemplu cele având drept obiectiv crearea unui mecanism global de schimb de date pentru furnizarea rapidă de informații cu privire la nevoile umanitare, acordarea de asistență pentru producția de alimente și accesul la hrană, organizarea unor transferuri de numerar și a unor bonuri sau a distribuției de ajutoare alimentare în natură și a meselor școlare, dezvoltând legături cu sisteme de protecție socială adaptate la șocuri, stabilizarea sistemelor alimentare, asigurarea funcționării piețelor alimentare locale, a lanțurilor și a sistemelor valorice, concentrându-se, în același timp, asupra micilor fermieri și a micilor pescari prin punerea în aplicare a unor măsuri sanitare pentru a preveni transmiterea COVID-19 și pentru a răspunde altor crize, recesiuni economice și conflicte, cum ar fi creșterea numărului de lăcuste de deșert în Africa de Est; consideră că procesul de redresare economică oferă ocazia de a integra mai bine micii fermieri și producătorii pe piețele locale și regionale și de a dezvolta mijloace de subzistență mai sustenabile; subliniază importanța tehnologiei și a digitalizării în acest sens ca mijloc de facilitare a cunoașterii pieței și a accesului pe piață, precum și de extindere a întreprinderilor mici prin intermediul unor instrumente precum aplicațiile monetare mobile;

12.  reamintește că, până în 2050, va trebui să se asigure alimente sigure și accesibile ca preț pentru o populație mondială de aproximativ 10 miliarde de persoane, garantând, în același timp, locuri de muncă decente și mijloace de subzistență decente de-a lungul întregului lanț valoric alimentar, protejând persoanele cele mai vulnerabile din zonele rurale, inclusiv populațiile indigene, migranții și lucrătorii neoficiali și ad-hoc, și combătând volatilitatea extremă a prețurilor la alimente de pe piețele alimentare naționale și internaționale; recunoaște rolul esențial al nutriției în întărirea rezilienței; solicită o abordare mai integrată în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratarea foametei și a malnutriției, atât în răspunsurile umanitare, cât și în cele în materie de dezvoltare, în special în rândul țărilor celor mai vulnerabile la schimbările climatice; subliniază că este esențial să se dezvolte agricultura locală pentru consumul local pentru a reduce dependența țărilor în curs de dezvoltare de importuri și exporturi și posibilele perturbări de-a lungul lanțului alimentar; subliniază că realizarea ODD 1 și 2 necesită o abordare transdisciplinară pentru a transforma modul în care alimentele sunt produse, prelucrate, consumate și comercializate; subliniază, în acest sens, necesitatea unei transformări holistice pentru a accelera sistemele alimentare echitabile, sigure și sănătoase, transformând Summitul ONU privind sistemele alimentare din 2021 într-un punct de plecare de la care să se construiască mai bine în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19; invită UE să promoveze sustenabilitatea de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, de la producție la consum, în conformitate cu Pactul verde european și cu strategia „De la fermă la consumator”;

13.  subliniază că pandemia de COVID-19 agravează problema deja extrem de gravă a insecurității alimentare în Africa de Est și în Orientul Mijlociu, cauzată de invazia de lăcuste, deoarece restricțiile întârzie livrarea pesticidelor și a echipamentelor pentru a controla lăcustele; subliniază necesitatea unei cooperări mai mari pentru a ajuta țările din Africa de Est și Orientul Mijlociu să facă față pierderii culturilor;

14.  subliniază că diverse sarcini globale, cum ar fi creșterea rapidă a populației, schimbările climatice, deficitul de resurse naturale și modelele de consum în schimbare, împiedică capacitatea sistemelor noastre alimentare de a asigura securitatea alimentară și disponibilitatea alimentelor într-un mod sustenabil din punct de vedere social și ecologic pentru toți;

15.  subliniază că sunt necesare suficiente măsuri pentru a îmbunătăți situația actuală din țările africane, care se confruntă cu o creștere rapidă a populației și cu incertitudinea că sectoarele lor agricole sunt în măsură să asigure producția de alimente și să pună în aplicare măsuri de adaptare la schimbările climatice;

16.  consideră că limitarea disponibilității terenurilor, degradarea terenurilor, deficitul de apă și constrângerile legate de producția de alimente reprezintă bariere grave în calea creșterii ofertei și a productivității agricole, care sunt legate de incertitudinile socioeconomice și instituționale din țările în curs de dezvoltare;

Sărăcia și protecția socială

17.  subliniază că, în 2020, se preconizează că incidența sărăciei extreme va crește dramatic la nivel mondial, pentru prima dată într-un interval de peste 20 de ani, în special în rândul copiilor, în condițiile în care pandemia de COVID-19 exacerbează efectele conflictelor, ale guvernanței deficitare și ale schimbărilor climatice și are un impact deosebit de profund asupra femeilor și a fetelor (se preconizează că alte 47 de milioane de persoane vor trăi în condiții de sărăcie extremă până în 2021), asupra lucrătorilor migranți și a celor care au o ocupație informală (care reprezintă un sfert din forța de muncă mondială), asupra sectorului turismului și asupra economiilor din America Latină, din zona Caraibilor și din Africa; subliniază, în contextul acestei crize extreme, importanța unei protecții sociale universale și a dialogului social; solicită Comisiei să elaboreze, împreună cu țările partenere, strategii de redresare economică, de creare de locuri de muncă și de îmbunătățire a sistemelor de securitate socială, promovând extinderea protecției sociale la lucrătorii informali din sectoarele rurale;

18.  subliniază că cei mai vulnerabili sunt cei mai afectați de pandemie, în special refugiații, persoanele strămutate în interiorul țării și migranții aflați în situații precare, care se confruntă cu trei crize: o criză sanitară, o criză socioeconomică și o criză de protecție; subliniază că copiii aflați în mișcare sunt deosebit de vulnerabili din cauza accesului lor limitat la servicii esențiale, inclusiv WASH și educație, asistență medicală și servicii de îngrijire, punând astfel în mare pericol dezvoltarea, viitorul și sănătatea acestor copii;

19.  subliniază că consecințele izbucnirii pandemiei de COVID-19 afectează în mod disproporționat persoanele cele mai sărace și persoanele din categoriile sociale cele mai dezavantajate, marginalizate și neprotejate, inclusiv persoanele cu dizabilități fizice și intelectuale, persoanele cu afecțiuni medicale cronice, persoanele cu probleme de sănătate mentală și persoanele în vârstă, care au deja acces limitat sau nu au deloc acces la igienă și tratament de bază pentru nevoile lor de asistență medicală și au devenit și mai vulnerabile din cauza pandemiei;

Refugiații și persoanele strămutate

20.  îndeamnă Comisia să abordeze nevoile specifice ale refugiaților, ale migranților și ale persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI), respectând principiul fundamental al rețelelor de sănătate publică, de a nu lăsa pe nimeni în urmă și de a evita demersurile care împiedică lucrătorii umanitari din prima linie să aibă contact direct cu persoanele în serviciul cărora acționează; reamintește cu îngrijorare că refugiații, migranții și PSI sunt printre cele mai vulnerabile persoane în această criză sanitară, deoarece deseori acestea se confruntă cu condiții de viață mai precare și tind să întâmpine obstacole mai mari în accesarea serviciilor de sănătate de bază decât populațiile locale; subliniază nevoia absolută de a asigura un acces egal la tratamentele împotriva COVID-19 și la alte servicii de sănătate și programe de tip „plasă de siguranță” pentru toate persoanele afectate, fără discriminare pe criterii de naționalitate, statut juridic, origine, sex, orientare sexuală, identitate de gen sau caracteristici de orice altă natură; subliniază importanța sprijinirii refugiaților și a PSI pentru a contracara impactul socioeconomic disproporționat al pandemiei, prin consolidarea sprijinului pentru mijloacele de subzistență și a activităților generatoare de venituri, pe lângă accesul acestora la siguranță; subliniază că politicile UE ar trebui să vizeze sprijinirea accesului acestora la locuri de muncă, educație și documentație civică; îndeamnă UE și statele membre să creeze condițiile necesare pentru ca copiii și tinerii din taberele de refugiați să aibă acces la educație, inclusiv la opțiuni de învățare la distanță, în special pentru învățarea de bază;

Consolidarea sectorului sănătății

21.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat problema persistentă a deficitelor de medicamente la nivel global, cu consecințe acute în țările în curs de dezvoltare; subliniază că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să fie dedicat în primul rând asigurării unui sistem de sănătate „orizontal” cu acoperire universală, printr-o abordare holistică și bazată pe drepturi, ceea ce presupune, printre altele, să se țină cont pe deplin de natura multidimensională a sănătății (în legătură strânsă cu aspectele de gen, securitatea alimentară și nutriția, apa și salubritatea, educația și sărăcia); solicită, în special, să se revizuiască strategiile și parteneriatele propuse sau existente cu scopul de a consolida și de a sprijini în continuare sistemele de sănătate din țările partenere, în special în ceea ce privește gradul de pregătire pentru a face față pandemiilor și organizarea și gestionarea sistemelor de sănătate, inclusiv furnizarea de asistență medicală universală, vaccinările, monitorizarea și informarea în domeniul sănătății (inclusiv supravegherea bolilor), formarea, recrutarea și păstrarea personalului medical, capacitatea de diagnosticare și aprovizionarea cu medicamente;

22.  reamintește că consolidarea sistemelor de sănătate nu ar trebui să țină seama exclusiv de efectele epidemiologice ale pandemiei de COVID-19 asupra țărilor partenere, ci ar trebui să ia în considerare și factori precum necesitatea de a gestiona malnutriția crescută cauzată de perturbarea lanțurilor de aprovizionare cu alimente sau efectele psihologice ale măsurilor de combatere a focarelor de COVID-19;

23.  reamintește Comisiei că organizațiile partenere consacrate ale UE, cum ar fi Fondul global, oferă un ajutor valoros în achiziționarea și utilizarea rapidă a echipamentelor individuale de protecție, de diagnosticare și a tratamentelor pentru COVID-19, jucând, în același timp, un rol vital în dezvoltarea și consolidarea sistemelor de sănătate și în furnizarea de donatori;

24.  subliniază necesitatea de a recupera întârzierile în ceea ce privește programele de imunizare de rutină cât mai curând posibil și de a asigura reluarea furnizării altor servicii medicale de bază; solicită o finanțare adecvată pentru inițiative precum Alianța Mondială pentru Vaccinuri și Imunizare și Coaliția pentru inovare în domeniul pregătirii în eventualitatea apariției unei epidemii (CEPI); este îngrijorat de sistemul global de guvernanță a vaccinurilor externalizat și fragmentat, care a condus mai degrabă la concurență pentru vaccinuri, metode de diagnosticare și tratamente decât la cooperare; îndeamnă UE și statele membre să inițieze apeluri la un acces egal și la prețuri accesibile la vaccinuri la nivel mondial, pe baza principiului solidarității globale; invită Comisia să se asigure că răspunsul global al UE la pandemia de COVID-19 nu subminează angajamentul UE de a acorda finanțare pentru alte programe vitale în domeniul sănătății, inclusiv pentru pachetul inițial minim de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și pentru programele dedicate sănătății femeilor și a femeilor însărcinate; îndeamnă toate statele membre și Comisia să continue să sprijine țările partenere prin furnizarea de servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente (SRHR), asigurând, în același timp, siguranța comunităților și a lucrătorilor din domeniul sănătății;

25.  reamintește importanța punerii în practică a principalelor lecții învățate în urma crizelor sanitare anterioare, cum ar fi epidemia de Ebola; subliniază, în acest sens, importanța colaborării cu liderii comunității pentru a difuza mesaje-cheie privind sănătatea publică și pentru a mobiliza societățile; subliniază rolul esențial pe care îl joacă organizațiile societății civile și ONG-urile naționale și internaționale în furnizarea de servicii de sănătate celor mai sărace comunități; recunoaște că aceste organizații vor fi parteneri esențiali în distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19; invită UE să sprijine consolidarea capacităților acestor organizații;

26.  subliniază rolul educației în domeniul sănătății în prevenirea și atenuarea efectelor pandemiilor și în pregătirea pentru viitoarele urgențe de sănătate publică; subliniază beneficiile sportului în contracararea consecințelor pe care le are asupra sănătății fizice și psihice prelungirea izolării și închiderea școlilor;

27.  îndeamnă Comisia și statele membre să se angajeze să facă din vaccinurile și tratamentele antipandemice un bun public global, accesibil tuturor;

28.  subliniază că este necesară continuitatea serviciilor de sănătate de bază, inclusiv a nutriției, ca răspuns la pandemia de COVID-19 și în redresarea în urma acesteia; subliniază că ar trebui furnizate servicii de nutriție de calitate ca parte a asistenței medicale primare, inclusiv prevenirea, evaluarea, diagnosticarea și tratarea tuturor formelor de malnutriție; recunoaște rolul lucrătorilor din domeniul sănătății în calitate de lucrători din prima linie care trebuie sprijiniți, inclusiv prin formare;

29.  subliniază că cercetarea și inovarea au avut o importanță crucială în răspunsul global la pandemia de COVID-19, permițând dezvoltarea unor terapii, vaccinuri și metode de diagnosticare necesare urgent; subliniază că activitățile de cercetare și inovare trebuie orientate către instrumente care funcționează în medii cu resurse reduse, pentru a permite un răspuns cu adevărat global; subliniază că sunt necesare eforturi similare pentru a umple lacunele existente în materie de cercetare și produse pentru a combate alte epidemii, în special bolile legate de sărăcie și bolile neglijate care afectează miliarde de persoane din întreaga lume, dar care oferă stimulente limitate pe piață pentru investițiile din sectorul privat, și pentru a pune capăt dependenței de țările mai bogate în ceea ce privește cercetarea în domeniul bolilor care ar putea să nu le afecteze în mod direct; invită, prin urmare, UE și statele sale membre să mărească oportunitățile de colaborare transnațională între cercetători și să încurajeze dezvoltarea potențialului de cercetare umană în țările partenere, cu un accent deosebit pe femei;

30.  sprijină activitatea importantă desfășurată de OMS și relevă rolul central al acesteia în calitate de autoritate cu rol decizional și de coordonare în răspunsul la COVID-19, recunoscând, în același timp, nevoia de a reforma această organizație, inclusiv de a reforma, printre altele, Regulamentul sanitar internațional după gestionarea crizei acute;

31.  subliniază necesitatea unor acțiuni urgente, a unei finanțări mai mari și a unei coordonări îmbunătățite a răspunsurilor privind comportamentul și practicile de igienă, acestea reprezentând un mijloc vital de apărare pentru prevenirea, limitarea și tratarea virusului COVID-19; subliniază necesitatea unor surse fiabile de apă curată pentru a menține curățenia caselor și a școlilor, precum și a unităților medicale, și subliniază importanța accesului la apă sigură, la salubritate și la infrastructură, servicii și produse de igienă, deoarece acestea sunt esențiale pentru consolidarea rezilienței la viitoarele epidemii; invită UE și statele sale membre să își majoreze în mod semnificativ finanțarea pentru WASH ca parte a răspunsului lor la pandemia de COVID-19 și să consolideze reziliența globală împotriva crizelor viitoare;

32.  subliniază rolul esențial jucat de organizațiile conduse de comunitate și de organizațiile societății civile în furnizarea de servicii de sănătate comunităților celor mai marginalizate și mai puțin deservite; invită Comisia să asigure sprijin politic, financiar și tehnic pentru organizațiile societății civile care furnizează servicii comunitare, pentru a se asigura că cei care nu pot merge la clinici medicale pot avea acces la servicii adaptate și adecvate;

33.  subliniază că este esențială o distribuție mai echitabilă a vaccinurilor în întreaga lume pentru a combate în mod eficace răspândirea virusului COVID-19 și a mutațiilor sale; reamintește că instrumentele medicale pentru COVID-19 ar trebui să fie accesibile ca preț, sigure, eficace, ușor de administrat și universal accesibile și că ar trebui să fie considerate bunuri publice mondiale;

Drepturile omului, guvernanța și democrația

34.  este preocupat de faptul că, de la începutul crizei COVID-19, multe guverne au folosit urgența drept pretext pentru a justifica impunerea unor restricții asupra proceselor democratice și a spațiului civic, inclusiv limitarea accesului umanitar, și pentru a oprima minoritățile; condamnă, în special, cenzura, arestările și intimidarea jurnaliștilor, personalităților de opoziție, personalului medical și a altor persoane pe motiv că au criticat guvernele, inclusiv pentru gestionarea crizei; atrage atenția, mai general, asupra impactului negativ tot mai puternic al COVID-19 asupra tuturor drepturilor omului, precum și asupra democrației și a statului de drept și solicită, prin urmare, să se consolideze dialogul politic, ajutorul și sprijinul acordat societății civile și consolidării instituțiilor în toate aceste domenii, acordând o atenție deosebită apărătorilor drepturilor omului și activiștilor din societatea civilă;

35.  constată că cercetările la nivel mondial indică faptul că stigmatizarea și discriminarea continuă să afecteze persoanele care trăiesc cu HIV, în special populațiile-cheie și grupurile vulnerabile; reamintește concluziile UNAIDS potrivit cărora persoanele și grupurile asociate cu COVID-19 au fost supuse, de asemenea, unor percepții și acțiuni negative; subliniază că populațiile vulnerabile și marginalizate, cum ar fi persoanele care trăiesc în sărăcie, persoanele fără adăpost, refugiații, migranții, lucrătorii sexuali, persoanele care consumă droguri și persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale continuă să fie stigmatizate, inclusiv prin interacțiuni între HIV și COVID-19;

36.  subliniază că efectele combinate ale pandemiei de sănătate și ale recesiunii mondiale vor submina grav capacitatea țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate, de a realiza ODD; reamintește apelul ONU pentru un pachet de 2,5 mii de miliarde USD pentru criza provocată de pandemia de COVID-19 pentru țările în curs de dezvoltare, care se confruntă cu daune economice fără precedent cauzate de criza COVID-19; solicită un răspuns politic amplu, bazat pe principiul central al Agendei 2030 de a nu lăsa pe nimeni în urmă;

37.  subliniază că starea de urgență are efecte negative asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, prin urmare, trebuie să fie întotdeauna limitată în timp, justificată în mod corespunzător prin proceduri democratice și juridice și proporțională cu situația de urgență, respectând totodată ordinea constituțională și dreptul internațional al drepturilor omului; insistă că urgențele sanitare nu ar trebui utilizate niciodată ca pretext pentru subminarea statului de drept, a instituțiilor democratice, a responsabilității democratice sau a controlului judiciar;

38.  este preocupat de atacurile violente asupra personalului și instalațiilor umanitare și medicale, precum și de obstacolele birocratice, cum ar fi cerințele de acces neclare și în schimbare privind personalul și numărul de vehicule în țările partenere; subliniază importanța combaterii în continuare a acestor atacuri și obstacole atât la nivel diplomatic, cât și la nivel politic;

39.  invită Comisia și statele membre să sprijine parlamentele, deoarece acestea continuă să joace un rol activ în controlarea măsurilor guvernamentale de limitare a pandemiei de COVID-19 și în evaluarea implicațiilor măsurilor de sănătate publică asupra drepturilor omului; subliniază că, în multe țări, sectorul sănătății este predispus la corupție și că este necesar să se consolideze responsabilitatea și supravegherea;

40.  subliniază consecințele deosebit de grave ale măsurilor de izolare impuse în contextul crizei COVID-19 și daunele colaterale suferite de femei, fete și copii, în special creșterea incidenței violenței de gen, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, incidența tot mai mare a căsătoriilor copiilor, sarcinile timpurii și nedorite și accesul limitat la serviciile de sănătate, inclusiv la serviciile SRHR, dar și expunerea femeilor la COVID-19 din cauza reprezentării lor disproporționat de mari în cadrul forței de muncă mondiale din sectorul sănătății; constată că, în multe țări partenere, femeile sunt angajate în sectoare feminizate, cum ar fi industria confecțiilor, care au fost grav afectate; subliniază necesitatea ca IVCDCI – Europa în lume să stimuleze oportunitățile post-criză pentru ocuparea forței de muncă în rândul femeilor; solicită să se ia măsuri pentru a contrabalansa sarcina de îngrijire disproporționată suportată de femei și orice eventual regres în ceea ce privește siguranța, sănătatea, emanciparea, independența și capacitarea economică, precum și educația femeilor, prin intermediul unor programe specifice, cum este inițiativa Spotlight și Planul de acțiune privind egalitatea de gen III, precum și prin reorientarea sprijinului european; solicită intensificarea eforturilor pentru a preveni și a combate mai bine violența domestică; solicită să se asigure o participare semnificativă a femeilor la deciziile care le afectează sănătatea și viața profesională; subliniază necesitatea de a include perspectiva de gen în răspunsul UE la pandemia de COVID-19, de a promova organismele decizionale favorabile incluziunii și de a colecta date defalcate în funcție de sex și de vârstă pentru analiza de gen;

41.  reamintește că efectele economice și sociale ale pandemiei afectează în mod disproporționat femeile și riscă să submineze deceniile de progrese în ceea ce privește egalitatea de gen și emanciparea femeilor; îndeamnă UE și statele sale membre ca, pentru a face față acestei provocări și a asigura o redresare susținută, să își îmbunătățească sprijinul extern pentru acțiuni menite să consolideze vocea și participarea femeilor la procesele decizionale, să îmbunătățească educația și formarea femeilor, să elimine discriminarea în ceea ce privește accesul la credite și să adopte legi împotriva violenței de gen;

Serviciul datoriei și bugetele solide

42.  salută suspendarea temporară anunțată de G20 a obligației țărilor celor mai sărace de a efectua plăți aferente serviciului datoriei și subscrie la apelul adresat creditorilor privați și băncilor comerciale de stat de a se alinia, la rândul lor, la acest demers; invită Comisia și statele membre să promoveze punerea în aplicare deplină a Inițiativei G20 privind suspendarea serviciului datoriei (ISSD) și a noului Cadrul comun pentru tratamentul datoriilor dincolo de ISSD; subliniază că amploarea crizei economice și sociale în țările în curs de dezvoltare face necesară adoptarea unor măsuri mai profunde și mai ample și încurajează Comisia să sprijine eforturile internaționale în acest sens; consideră că dobânzile economisite ca urmare a acestei suspendări ar trebui, în mod preferabil, să fie investite în sectorul sănătății, care este adesea grav subfinanțat în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia și statele membre, în acest sens, să sprijine, de asemenea, inițiativele la nivel internațional care propun mecanisme flexibile de reducere a datoriilor legate de crearea de fonduri de contrapartidă în moneda locală pentru a promova investițiile care vizează realizarea ODD;

43.  subliniază că multe țări în curs de dezvoltare se confruntau deja cu niveluri semnificative ale datoriei înainte de pandemie, împiedicând astfel investițiile adecvate în prevenirea crizelor, în sistemele de sănătate și în protecția socială; subliniază importanța abordării cu prioritate a sustenabilității datoriei în țările partenere; invită Comisia să adopte noi inițiative pentru a aborda problemele legate de fluxurile financiare ilicite, evaziunea fiscală și frauda fiscală, cu scopul de a îmbunătăți bazele impozabile ale țărilor în curs de dezvoltare; îndeamnă UE, în acest sens, să se asigure că acordurile sale comerciale, de dublă impunere și de investiții sunt în concordanță cu obiectivul de mobilizare a resurselor interne ale țărilor ACP și că se traduc în rezultate tangibile și durabile în materie de dezvoltare, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, consacrat la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona; solicită, în sens mai larg, înființarea unui organism fiscal mondial la nivelul ONU care să contribuie la coordonarea politicilor fiscale; solicită, de asemenea, ca sprijinul bugetar să fie direcționat către serviciile universale de bază, în special către accesul la servicii de sănătate de bază, apă și salubrizare, precum și către reziliență;

44.  solicită Comisiei să aibă în vedere un sprijin mai mare pentru țările cele mai fragile pentru a combate pandemia de COVID-19 și pentru a oferi acces la asistență medicală, fără a neglija provocările existente, cum ar fi sărăcia extremă, securitatea, accesul la educație și locuri de muncă de calitate, democrația, egalitatea de șanse și schimbările climatice;

45.  subliniază că reducerea fluxurilor de transferuri de fonduri în țările în curs de dezvoltare va înrăutăți condițiile de viață ale gospodăriilor care se bazează pe această sursă de venit pentru a finanța consumul de bunuri și servicii, cum ar fi alimentele, asistența medicală și educația; îndeamnă, prin urmare, UE și comunitatea donatorilor să ia măsuri decisive pentru a-și îndeplini promisiunea de a contribui la reducerea costurilor de transfer de fonduri la aproape de zero și cel puțin la 3 %, astfel cum se prevede în ODD 10;

Educație și digitalizare

46.  subliniază că numărul elevilor care au pierdut mai multe luni de școlarizare ca urmare a pandemiei de COVID-19 este fără precedent, acest lucru constituind un regres major pentru eforturile depuse în sectorul educației, în special în ceea ce privește educația femeilor, a fetelor și a persoanelor strămutate; îndeamnă guvernele să utilizeze închiderea școlilor doar ca măsură de ultimă instanță în lupta împotriva pandemiei; sprijină continuarea și acordarea de prioritate investițiilor în educație în situații de urgență și în alte contexte umanitare; solicită ca educația să rămână un domeniu prioritar pentru cheltuielile efectuate în cadrul politicii de dezvoltare a UE și ca o atenție adecvată să fie acordată funcției sociale și culturale a școlilor; îndeamnă guvernele, în acest context, să acorde prioritate sprijinului pentru cei mai marginalizați copii și familiile acestora, deoarece inegalitățile economice și sociale sunt profund legate de părăsirea timpurie a școlii și de performanțele slabe din copilărie, care pun în pericol perspectivele de angajare la vârsta adultă; subliniază că copiii cei mai expuși riscului, în special cei cu dizabilități și cei care trăiesc în zone afectate de conflicte, sunt cei mai afectați de această pandemie; recomandă UE să sprijine acțiunile UNICEF și țărilor UE să își împărtășească abordările în ceea ce privește asigurarea continuității activităților didactice chiar și în perioade de criză și solicită UE și statelor sale membre să exploateze potențialul învățării la distanță (aplicații offline, radio, televiziune, materiale imprimate) și digitale în cadrul programelor lor internaționale de sprijin, astfel încât niciun copil să nu rămână fără educație; sprijină, prin urmare, accesul deschis, sigur și la prețuri accesibile la internet (inclusiv la datele mobile), precum și accesul egal la tehnologie digitală, la utilizarea și crearea acesteia, cu scopul de a elimina decalajele digitale, inclusiv decalajul digital de gen și de vârstă, și de a include persoanele dezavantajate sau marginalizate de transformarea digitală;

47.  solicită ca cultura să fie luată în considerare pentru valoarea sa intrinsecă ca un al patrulea pilon transversal de sine stătător al dezvoltării durabile, împreună cu dimensiunile sociale, economice și de mediu; invită UE să integreze sustenabilitatea culturală la toate nivelurile cooperării pentru dezvoltare și să includă în mod sistematic dimensiunea culturală în negocierile privind acordurile de asociere, precum și în întregul set de instrumente pentru relațiile externe și politica externă;

48.  subliniază importanța învățării pe tot parcursul vieții și a recalificării, inclusiv pe termen lung după pandemia de COVID-19, deoarece aceasta va deveni nu numai o practică comună, ci și o cerință necesară pentru cetățenii încadrați în muncă, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei;

49.  subliniază necesitatea de a oferi sprijin și recunoaștere profesorilor, al căror rol central în educație și în construirea cetățeniei active a fost subliniat și mai mult de pandemie; subliniază necesitatea de a investi în formarea cadrelor didactice pentru a le pregăti în mod adecvat pentru noi modele de învățare, cum ar fi învățarea online și învățarea mixtă, ca o cerință pentru a asigura educația continuă atunci când învățarea în persoană este compromisă;

50.  subliniază rolul mass-mediei independente în promovarea diversității culturale și a competențelor interculturale, precum și necesitatea de a consolida aceste mijloace de informare ca sursă de informații credibile, în special în perioade de criză și incertitudine;

51.  atrage atenția asupra impactului puternic pe care l-a avut pandemia asupra industriilor culturale și creative, asupra siturilor din patrimoniul mondial, asupra patrimoniului cultural imaterial și asupra turismului de patrimoniu din întreaga lume, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, unde aceste sectoare sunt deosebit de fragile; invită UE și statele sale membre să ofere sprijin financiar acestor sectoare în contextul cooperării pentru dezvoltare, prin fonduri speciale cu priorități tematice și geografice, precum și asistență tehnică, inclusiv inițiative de sprijin digital pentru a atenua impactul negativ al măsurilor de izolare, și să exploateze sinergiile dintre administrațiile locale, organizațiile culturale și ONG-uri, pe de o parte, și delegațiile UE și sucursalele de peste mări ale instituțiilor culturale ale statelor membre, pe de altă parte;

52.  reamintește că ponderea educației în totalul ajutorului pentru dezvoltare a scăzut constant în ultimul deceniu; invită statele membre să investească 10 % din asistența lor oficială pentru dezvoltare în educație până în 2024 și 15 % până în 2030, inclusiv investiții în educația, infrastructura și conectivitatea digitală, pentru a reduce decalajul digital care exacerbează dezavantajele socioeconomice;

Reziliența

53.  subliniază faptul că este important să se ofere asistență țărilor partenere și să se facă schimb de bune practici cu acestea (inclusiv consolidarea capacităților administrațiilor locale și regionale ale acestora) și să se ofere asistență organizațiilor societății civile și să se facă schimb de bune practici cu acestea pentru identificarea vulnerabilităților, instituirea unor mecanisme de prevenire a crizelor și de reacție la situațiile de criză, precum și pentru protejarea infrastructurii critice, astfel încât să se poată face față mai eficient viitoarelor șocuri sistemice de toate tipurile; subliniază, de asemenea, importanța adoptării unei abordări de tip „O singură sănătate” de la nivelul administrației centrale până la nivelul comunității, pentru a preveni sau combate zoonozele;

54.  este preocupat de faptul că, din cauza schimbărilor provocate de schimbările climatice, evenimentele meteorologice extreme vor agrava dificultățile crizei provocate de pandemia de COVID-19, ceea ce va accentua presiunile asupra economiilor, funcționării statelor și furnizării de ajutor umanitar; solicită, prin urmare, ca strategia de redresare să urmărească obiectivele Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și ale Acordului de la Paris privind schimbările climatice; consideră, de asemenea, că măsurile de stimulare economică ar trebui să deschidă calea către un viitor fără emisii de carbon și rezistent la schimbările climatice și solicită sprijin pentru conservarea soiurilor de semințe sub egida Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură, pentru a ajuta comunitățile să refacă varietățile în urma dezastrelor provocate de schimbările climatice;

55.  consideră că pandemia oferă ocazia de a reconstrui mai bine și că politicile umanitare și de dezvoltare ale UE ar trebui să sprijine acest obiectiv în țările partenere; subliniază, în special, necesitatea de a sprijini țările în curs de dezvoltare în deblocarea progreselor în economia digitală în domenii precum sănătatea, educația și alte servicii publice; salută lansarea platformei Digitalizarea pentru dezvoltare (D4D) în decembrie 2020 și încurajează UE să facă investiții suplimentare în eforturile de digitalizare în țările partenere, inclusiv prin mobilizarea investițiilor din sectorul privat;

56.  reamintește că reziliența se referă, în ultimă instanță, atât la nivelul general de pregătire, cât și la capacitatea de a se adapta la noile circumstanțe; reamintește, în acest context, că comunitățile care inițiază propriile soluții adaptate contextelor lor specifice sunt mai angajate pe parcursul redresării și, în cele din urmă, reconstruiesc mai puternic; subliniază că depășirea acestei crize într-un spirit de solidaritate cu partenerii noștri va consolida și va mări reziliența relațiilor dintre UE și țările în curs de dezvoltare;

57.  reamintește că investițiile din sectorul privat ar putea juca un rol important în contribuția la redresarea economică și la atingerea ODD, având în vedere nevoile mai mari generate de pandemie; solicită ca rolul sectorului privat și al finanțării mixte să fie explorat în continuare ca parte a eforturilor de redresare și de consolidare a rezilienței;

58.  subliniază că pandemiile sunt adesea de origine zoonotică; subliniază, prin urmare, necesitatea de a sprijini programe educative menite să informeze cu privire la pericolele pe care le implică vânătoarea și comerțul cu animale sălbatice, precum și cu privire la necesitatea unei protecții și refaceri mai stricte a ecosistemelor și a habitatelor și de a face față provocărilor pe care le implică agricultura industrială; solicită un sprijin mai mare pentru țările partenere în prevenirea braconajului și a traficului de animale sălbatice, asigurând în special implicarea comunităților locale în protecția speciilor sălbatice; consideră că este necesar să se aloce mai multe fonduri UE pentru cercetarea anticipativă privind legăturile dintre sănătatea umană, sănătatea animală și ecosisteme, pentru a mări disponibilitatea de a răspunde la viitoarele crize sanitare cauzate de mutațiile de origine zoonotică ale virusului;

59.  este de părere că reziliența la viitoarele crize de sănătate publică trebuie să se bazeze, de asemenea, pe cercetarea bolilor care cauzează în mod regulat epidemii mortale în țările în curs de dezvoltare; regretă că, în prezent, nu există suficiente cercetări privind dezvoltarea de vaccinuri care să prevină în mod eficace bolile recurente în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi malaria sau zika; invită UE și statele sale membre să finanțeze mai multe activități de cercetare în vederea dezvoltării de vaccinuri care să prevină epidemiile viitoare ale unor astfel de boli;

60.  subliniază că, chiar și în perioadele de criză, producția și distribuția de alimente trebuie să constituie o prioritate absolută; consideră că ar trebui să se reducă dependența de sursele externe de alimente, plante, semințe și îngrășăminte și, pe de altă parte, ar trebui să se majoreze producția locală și diversificată de alimente; salută, în acest sens, sprijinul UE pentru agroecologie, care trebuie consolidat în continuare; solicită sprijin pentru schimbul de cunoștințe cu privire la semințele agroecologice noi, vechi și mai rezistente;

61.  reamintește că țările în curs de dezvoltare sunt vulnerabile din punct de vedere istoric la șocurile externe din cauza bazelor de export reduse și a economiilor mai puțin diversificate; subliniază, prin urmare, că una dintre principalele provocări pentru țările în curs de dezvoltare este de a urca în lanțul valoric global prin diversificare economică și de a trece de la un model de producție orientat spre export la o dezvoltare bazată pe piețele interne și regionale; subliniază, în acest sens, rolul esențial al cooperării economice regionale, al politicii industriale interne și al promovării investițiilor pentru a mări autonomia națională sau regională în producția de bunuri și servicii esențiale; consideră că, în acest context, este esențial să se utilizeze finanțarea și practicile comerciale, în vederea promovării integrării standardelor de sustenabilitate de-a lungul întregului lanț de investiții; reiterează că diligența necesară a întreprinderilor în ceea ce privește drepturile omului și mediul este o condiție necesară pentru a preveni și a atenua crizele viitoare și pentru a asigura lanțuri valorice sustenabile;

62.  subliniază că investițiile în acțiunile de redresare trebuie să fie responsabile, în conformitate cu Orientările voluntare ale CFS privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale și cu principiile sale pentru investiții responsabile în agricultură și în sistemele alimentare, să atenueze schimbările climatice și să stimuleze reziliența populațiilor vulnerabile;

63.  invită UE să integreze mai bine drepturile copiilor în lupta împotriva schimbărilor climatice și în acțiunile sale de promovare a rezilienței și a pregătirii pentru dezastre direct în sectoare sociale precum educația, sănătatea, WASH, alimentația și protecția socială și a copilului;

Legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace

64.  subliniază că punerea în practică a legăturii dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace trebuie să fie o prioritate în programarea IVCDCI – Europa în lume în țările fragile; invită DG ECHO, DG INTPA și DG NEAR din cadrul Comisiei să pună în aplicare programe complementare adaptate contextelor și oportunităților locale, ori de câte ori este posibil, pentru a face posibilă o consolidare reciprocă a diferitelor componente ale acestei legături;

65.  subliniază necesitatea de a colabora cu comunitățile locale și organizațiile societății civile în definirea și punerea în aplicare a răspunsului la criza provocată de pandemia de COVID-19; subliniază rolul Corpului european de solidaritate în sprijinirea organizațiilor societății civile de pe teren care oferă asistență persoanelor aflate în dificultate;

66.  solicită capacitarea comunităților locale și implicarea acestora în acțiuni umanitare și de dezvoltare, împreună cu organizațiile societății civile locale, inclusiv bisericile, organizațiile religioase și alți reprezentanți locali;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) JO C 355, 20.10.2017, p. 2.
(2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.

Ultima actualizare: 17 septembrie 2021Aviz juridic - Politica de confidențialitate