Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolul 2 și articolul 7 alineatul (1),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) din 4 noiembrie 1950 și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolele 18 și 19,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special articolele 1, 2, 3, 6, 7, 10, 11, 21, 23, 35 și 45,

–  având în vedere Constituția Republicii Polone,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale al ONU din 16 decembrie 1966 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice al ONU din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei din 18 decembrie 1979 și Recomandările sale generale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei nr. 21 (1994), nr. 24 (1999), nr. 28 (2010), nr. 33 (2015) și nr. 35 (2017),

–  având în vedere Platforma de acțiune de la Beijing și rezultatele conferințelor sale de revizuire,

–  având în vedere Conferința internațională privind populația și dezvoltarea (CIPD) de la Cairo din 1994, Programul său de acțiune și rezultatele conferințelor sale de revizuire, în special Summitul de la Nairobi privind CIPD+25 și angajamentele sale de a depune eforturi pentru obiectivul „trei zerouri” - zero nevoi nesatisfăcute de informații și servicii de planificare familială, zero decese materne care pot fi prevenite și zero acte de violență sexuală și de gen și practici nocive împotriva femeilor și fetelor,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, convenite în 2015, în special obiectivele 3 și 5,

–  având în vedere Planul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății pentru sănătatea sexuală și a reproducerii: către realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă în Europa – să nu lăsăm pe nimeni în urmă,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente crude, inumane sau degradante din 10 decembrie 1984,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), care a intrat în vigoare la 1 august 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen(1),

–  având în vedere documentul tematic al comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 4 decembrie 2017, intitulat „Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor în Europa”,

–  având în vedere Orientările tehnice internaționale privind educația sexuală ale UNESCO din 2018,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Polonia, în special cea din 15 noiembrie 2017, referitoare la situația statului de drept și a democrației în Polonia(2) și cea din 17 septembrie 2020, referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept(3),

–  având în vedere cele patru proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor inițiate de Comisie împotriva Poloniei în legătură cu reforma sistemului judiciar polonez și propunerea de decizie a Consiliului din 20 decembrie 2017 privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept (COM(2017)0835),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește situația din Polonia(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 noiembrie 2020 referitoare la interzicerea de facto a dreptului la avort în Polonia(7),

–  având în vedere în special Rezoluția sa din 24 iunie 2021 referitoare la situația sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente în UE, în contextul sănătății femeilor(8),

–  având în vedere Atlasul european al politicilor privind avortul din 2021, care clasifică 52 de țări și teritorii europene, acordând scoruri pentru cadrele lor juridice care permit accesul la îngrijiri în condiții de siguranță în caz de avort,

–  având în vedere în special Rezoluția sa din 16 septembrie 2021 referitoare la libertatea media și continuarea deteriorării statului de drept în Polonia(9) și Rezoluția sa din 21 octombrie 2021 referitoare la criza statului de drept din Polonia și la supremația dreptului UE(10),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, justiției, statului de drept, drepturilor omului și nediscriminării, așa cum se prevede la articolul 2 din TUE; întrucât toate statele membre și-au asumat, în cadrul dreptului internațional și al tratatelor UE, obligații și sarcini legate de respectarea, garantarea și realizarea drepturilor fundamentale;

B.  întrucât, în conformitate cu Carta, Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența CEDO, precum și cu jurisprudența organismelor ONU instituite prin tratate, sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SSRD) sunt legate de mai multe drepturi ale omului, cum ar fi dreptul la viață, dreptul de acces la asistență medicală, dreptul la a nu fi supus unor tratamente inumane sau degradante și dreptul la respectarea integrității corporale, a vieții private și a autonomiei personale; întrucât aceste drepturi fundamentale sunt consacrate și în Constituția Poloniei; întrucât statele membre sunt obligate prin lege să respecte și să protejeze drepturile omului în conformitate cu constituțiile lor, cu tratatele și Carta UE și cu dreptul internațional;

C.  întrucât întârzierea sau refuzul accesului la avort constituie o formă de violență de gen; întrucât accesul la asistență medicală pentru avort este esențial pentru egalitatea socială și economică; întrucât mai multe organisme din domeniul drepturilor omului(11) au afirmat că refuzul avortului în condiții de siguranță poate reprezenta tortură sau tratament crud, inuman și degradant, iar avorturile în condiții inadecvate, care provoacă moartea, în contextul interzicerii avortului, ar trebui înțelese ca „ucideri arbitrare pe criterii de gen, ale căror victime sunt doar femeile, ca urmare a discriminării, definite în lege”;

D.  întrucât, în urmă cu un an, la 22 octombrie 2020, Tribunalul Constituțional nelegitim al Poloniei a declarat neconstituțională dispoziția din Legea din 1993 privind planificarea familială, protecția fetusului uman și condițiile de întrerupere a sarcinii, care permitea avortul în cazurile în care un test prenatal sau alte considerații medicale indicau o probabilitate ridicată de apariție unei malformații grave și ireversibile a fetusului sau a unei boli incurabile care îi amenință viața; întrucât acest lucru a implicat o interdicție de facto a avortului, deoarece marea majoritate a avorturilor legale efectuate în Polonia se bazau pe motivul menționat mai sus;

E.  întrucât erodarea statului de drept în Polonia a condus la încălcări ale drepturilor omului, inclusiv ale SSRD; întrucât interzicerea de facto a avortului în Polonia este un atac clar la adresa statului de drept și a drepturilor fundamentale și restricționează realizarea SSRD în Polonia, urmând numeroaselor atacuri împotriva statului de drept din ultimii ani;

F.  întrucât Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la faptul că Polonia nu a executat hotărârile CEDO timp de peste 13 ani în mai multe cauze(12) în care Curtea constatase că Polonia încălca drepturile omului ca urmare a faptului că nu asigura în practică accesul la avort legal;

G.  întrucât încercările anterioare de a restricționa SSRD au fost inițial oprite în 2016, apoi în 2018 și 2020, ca urmare a opoziției masive a cetățenilor polonezi, exprimate prin marșurile din „vinerile negre”, susținute puternic de deputați în Parlamentul European din diferite grupuri politice;

H.  întrucât, ca răspuns la hotărârea care restricționează și mai mult accesul la avort, au avut loc din nou proteste fără precedent în Polonia, inclusiv în orașe mici și satele, precum și în întreaga lume, și au fost organizate noi proteste în octombrie 2021, în peste 20 de orașe din Polonia, pentru a marca un an de la introducerea interdicției de facto; întrucât protestele au început cu opoziția împotriva restricției grave care submina dreptul fundamental al femeilor poloneze la SSRD, dar au evoluat în proteste împotriva altor încălcări ale statului de drept și împotriva guvernului responsabil de aceste încălcări; întrucât utilizarea excesivă și disproporționată a forței împotriva protestatarilor de către forțele de ordine este un fapt demonstrat;

I.  întrucât, în pofida demonstrațiilor de o amploare fără precedent, hotărârea a fost publicată oficial la 27 ianuarie 2021 și, prin urmare, interdicția de facto a avortului a devenit o realitate pentru femeile din Polonia, conducând la multiplicarea avorturilor în condiții nesigure și forțând femeile să călătorească pentru a încerca să avorteze în străinătate, subminându-le astfel sănătatea, drepturile, autonomia și integritatea sexuală și corporală și punându-le viața în pericol;

J.  întrucât o femeie însărcinată în vârstă de 30 de ani, pe nume Izabela, a murit din cauza șocului septic la 22 septembrie 2021, deoarece medicii săi nu au efectuat un avort care i-ar fi salvat viața, așteptând în schimb moartea fătului din cauza restricțiilor privind avorturile legale și a efectului de descurajare al acestora asupra medicilor din Polonia; întrucât moartea ei a declanșat proteste în mai multe orașe poloneze și pe platformele de comunicare socială sub sloganul „Niciuna în plus”;

K.  întrucât, potrivit relatărilor din presă, o altă femeie pe nume Anna, care se afla în luna a cincea de sarcină, a murit din cauza șocului septic la 14 iunie 2021, după ce medicii au forțat-o să nască un copil mort, în ciuda suspiciunii de septicemie;

L.  întrucât, de la pronunțarea hotărârii, multe poloneze au fost obligate să solicite ajutor prin inițiative precum „Avort fără frontiere” și organizații cu sediul în alte state membre, pentru a avea acces la SSRD, în special la servicii de avort; întrucât organizarea procedurilor de avort se bazează pe responsabilitatea organizațiilor pentru drepturile femeilor și a unor grupuri informale și depinde de banii obținuți din donații;

M.  întrucât, în ultimele 12 luni, grupurile organizației „Avort fără frontiere” au ajutat 34 000 de femei(13) din Polonia să aibă acces la avort; întrucât acestea reprezintă doar o mică parte din numărul total de poloneze care au nevoie de sprijin pentru a avea acces la servicii medicale de avort;

N.  întrucât, ca urmare a restricțiilor prin lege și a stigmatizării, nu există suficiente date fiabile privind incidența avorturilor în multe state membre, și nici privind contextul în care se desfășoară avorturile; întrucât datele exacte, actualizate periodic și anonime privind avortul din toate statele membre sunt esențiale pentru înțelegerea nevoilor în materie de SSRD și pentru garantarea drepturilor femeilor;

O.  întrucât, potrivit datelor colectate de Federația pentru femei și planificare familială (FEDERA), în ultimele 10 luni doar 300 de femei au avut acces la servicii de avort în spitalele poloneze, din cauza unei amenințări pentru viață și sănătate; întrucât hotărârea stigmatizează și mai mult SSRD și afectează disproporționat femeile și persoanele însărcinate care nu dispun de mijloacele financiare necesare pentru a plăti un avort medical sau avortul în străinătate, precum și pe cele care nu au acces la tehnologiile informației;

P.  întrucât, de teama litigiilor, doar câteva spitale din Polonia practică avorturi; întrucât femeile adesea nu fac apel la serviciile lor de teama unor proceduri și consultări greoaie și întârziate în mod intenționat; întrucât calea de acces la dreptul la avort legal pe motive de sănătate mintală este din ce în ce mai frecventă tentată de femeile care se confruntă cu probleme grave de sănătate mintală ca urmare a faptului că nu primesc asistență instituțională din partea statului pentru a avea acces la servicii legale de avort în Polonia; întrucât, în iulie 2021, CEDO și-a anunțat intenția de a trata plângerile femeilor poloneze referitoare la încălcări ale drepturilor lor garantate prin Convenția europeană a drepturilor omului(14);

Q.  întrucât, conform Atlasului european al contracepției din 2020(15), chiar și înaintea hotărârii, Polonia avea una dintre politicile cele mai restrictive în ceea ce privește accesul la mijloace contraceptive, la planificare familială, la consiliere și la acces online la informații; întrucât Polonia este una dintre puținele țări în care este nevoie de rețetă pentru a obține contracepție de urgență, iar medicii refuză adesea să o dea, invocându-și convingerile personale;

R.  întrucât, conform Codului penal polonez, orice persoană care întrerupe sarcina unei alte persoane sau care ajută sau asistă o persoană gravidă să-și întrerupă sarcina, încălcând dispozițiile legii, este pasibilă de răspundere penală, inclusiv de închisoare; întrucât, ca urmare a dispozițiilor legale în vigoare, a stigmatizării sociale, a fricii și a presiunii din partea colegilor și a autorităților medicale, medicii din Polonia preferă să nu fie asociați cu procedurile de avort, cea ce se întâmpla chiar și atunci când avortul era încă legal; întrucât, pe lângă clauza de conștiință, invocată adesea, unii medici creează și alte obstacole nereglementare, cum ar fi examinări medicale și consultații inutile la psihologi sau alți specialiști, sau limitează drepturile femeilor de a accede la informații și teste prenatale, care ar trebui garantate tuturor în cadrul sistemului de sănătate publică; întrucât convingerile personale ale unei persoane referitoare la avort nu pot interfera cu dreptul pacientei de a avea un acces total la asistență medicală și la serviciile prevăzute de lege;

S.  întrucât accesul la îngrijiri ginecologice în Polonia este foarte limitat și, în unele regiuni, aproape imposibil, ceea ce conduce la un număr mare de sarcini nedorite, la o sănătate reproductivă precară, la o incidență ridicată a cancerului de col uterin și la un acces insuficient la contracepție; întrucât, potrivit Biroului Suprem de Audit, în 2018, doar 2 % dintre femeile însărcinate care locuiesc în zonele rurale din Polonia au făcut toate testele standard necesare în timpul sarcinii; întrucât accesul persoanelor LGBTI+ la servicii de sănătate sexuală și reproductivă este foarte limitat, la fel și drepturile lor; întrucât persoanele transgen și cele care nu se încadrează în clasificarea binară care necesită îngrijiri ginecologice sunt discriminate în structurile medicale și adesea li se refuză accesul la îngrijiri; întrucât educația sexuală și relațională adaptată vârstei în școlile poloneze nu este nici obligatorie, nici cuprinzătoare, nici bazată pe dovezi, și întrucât se încearcă interzicerea totală a acesteia;

T.  întrucât a crescut numărul amenințărilor îngrijorătoare și al campaniilor de incitare la ură împotriva apărătorilor drepturilor omului în cazul femeilor din Polonia pentru faptul că susțin drepturile femeilor, dreptul la avort și mișcarea „Greva femeilor”, care a fost în fruntea protestelor în masă împotriva restricțiilor privind accesul la avort legal; întrucât aceste amenințări amintesc agravarea riscurilor pentru apărătorii drepturilor fundamentale ale femeilor din această țară;

U.  întrucât apărătorii drepturilor omului în cazul femeilor au colectat semnături pentru un proiect de lege, ca parte a inițiativei civice pregătite de FEDERA, intitulată „Legalitatea avortului - fără compromisuri”, care urmărește eliminarea interzicerii avortului și întreruperea în siguranță a sarcinii până la a 12-a săptămână fără ca pacientei să i se ceară un motiv și, în cazuri excepționale, și după a 12-a săptămână; întrucât, în septembrie 2021, Fundația „Dreptul la viață” a prezentat Parlamentului polon un proiect de lege intitulat „Stop avort 2021” (Stop Aborcji), care ar interzice complet accesul la avort și l-ar încadra penal, cu sancțiuni de până la 25 ani de închisoare;

V.  întrucât actele Parlamentului polonez privind Curtea Constituțională adoptate la 22 decembrie 2015 și la 22 iulie 2016, precum și pachetul de trei acte adoptate la sfârșitul anului 2016 au subminat grav independența și legitimitatea Curții Constituționale; întrucât actele din 22 decembrie 2015 și din 22 iulie 2016 au fost declarate neconstituționale de Curtea Constituțională la 9 martie și, respectiv, la 11 august 2016; întrucât aceste hotărâri nu au fost nici publicate, nici puse în aplicare la momentul respectiv de autoritățile poloneze; întrucât constituționalitatea legilor poloneze nu mai poate fi garantată efectiv în Polonia de la intrarea în vigoare a modificărilor legislative menționate anterior(16) și, prin urmare, legalitatea hotărârii din 22 octombrie 2020 este discutabilă;

W.  întrucât la 7 octombrie 2021 aceeași „Curte Constituțională” nelegitimă și-a prezentat hotărârea în cauza K 3/21, adoptată cu două opinii contrare, cu privire la cererea inițiată de prim-ministrul polonez la 29 martie 2021, prin care se constată incompatibilitatea dispozițiilor TUE cu Constituția Poloniei din mai multe motive; întrucât această hotărâre constituie un atac împotriva comunității europene de valori și legi în ansamblul său, subminând supremația dreptului UE ca unul dintre principiile sale fundamentale, în concordanță cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

X.  întrucât hotărârea din 22 octombrie 2020 anulează drepturile dobândite ale femeilor poloneze, întrucât, înainte de punerea sa în aplicare, avortul în Polonia era legal în trei cazuri, ceea ce înseamnă că femeile poloneze se află într-o situație juridică mai precară în prezent decât în momentul aderării Poloniei la UE, în 2004; subliniază că Curtea Constituțională nu a pus sub semnul întrebării constituționalitatea celor trei excepții existente până când guvernul condus de PiS nu a preluat controlul asupra curții și, în sensul mai larg, asupra sistemului judiciar;

Y.  întrucât o organizație fundamentalistă, Ordo Iuris, care are legături strânse cu coaliția aflată la guvernare, este una din forțele din spatele campaniilor care subminează drepturile omului și egalitatea de gen în Polonia, inclusiv din spatele încercărilor de a interzice avortul, solicită retragerea Poloniei din Convenția de la Istanbul și crearea unor „zone fără persoane LGBTI”; întrucât valorile culturale și religioase din Polonia sunt astfel folosite abuziv ca motive pentru a împiedica exercitarea deplină a drepturilor femeilor, a egalității femeilor și a dreptului lor de a decide în legătură cu propriul corp;

Z.  întrucât Comisia de la Veneția a Consiliului Europei, CEDO, Parlamentul și Comisia și-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la statul de drept, inclusiv legitimitatea, independența și eficacitatea Curții Constituționale; întrucât Comisia a declanșat o procedură în temeiul articolului 7 alineatul (1) ca urmare a reformelor din 2015 ale sistemului judiciar din Polonia,

1.  își reiterează condamnarea fermă a hotărârii nelegitime a Curții Constituționale din 22 octombrie 2020, care impune o interdicție aproape totală a avortului și a acestui atac flagrant asupra SRHR din Polonia; invită guvernul polonez să garanteze rapid și pe deplin accesul la serviciile de avort și furnizarea acestora, să ofere servicii de avort sigure, legale, gratuite și de înaltă calitate și să le facă accesibile pentru toate femeile și fetele; invită autoritățile poloneze să respecte, să pună în practică și să promoveze drepturile femeilor la viață, sănătate și egalitate, precum și dreptul lor de a nu fi expuse la discriminare, violență și tortură sau la tratamente crude, inumane și degradante;

2.  regretă profund absența, în cursul anului, a oricărei inițiative sau propuneri vizând ridicarea interdicției de facto a avortului și a numeroaselor restricții privind accesul la SRHR în țară; reiterează faptul că interdicția de facto a avortului pune în pericol sănătatea și viața femeilor și că a provocat deja cel puțin moartea unei femei; reamintește că accesul universal la asistență medicală și SRHR sunt drepturi fundamentale ale omului;

3.  își exprimă solidaritatea cu femeile și activiștii polonezi, precum și cu persoanele și organizațiile curajoase care continuă să ajute femeile să aibă acces la servicii de avort atunci când au nevoie de acestea, întrucât este corpul lor și alegerea lor; regretă profund intrarea în vigoare a hotărârii, în ciuda demonstrațiilor în masă în favoarea accesului legal la avort; sprijină toate femeile și apărătorii drepturilor omului care continuă să protesteze neobosit împotriva acestor restricții grave asupra libertăților și drepturilor lor fundamentale; ia act de faptul că protestatarii solicită nu numai anularea hotărârii nelegitime a Curții Constituționale, ci și dreptul la acces liber, legal și sigur la avort și respectarea autonomiei și integrității corporale; subliniază manifestările de susținere și interes pentru cauza protestatarilor polonezi din numeroase state membre și din întreaga lume;

4.  subliniază că restricționarea sau interzicerea dreptului la avort nu reduce în niciun fel nevoia de avort, ci are drept rezultat faptul că femeile sunt obligate să recurgă la avorturi nesigure, să călătorească în străinătate pentru a obține avorturi sau să își ducă sarcina la termen împotriva voinței lor, inclusiv în cazurile de malformații mortale sau grave ale fătului; subliniază, de asemenea, că acest lucru reprezintă o încălcare a drepturilor omului și o formă de violență bazată pe gen care afectează drepturile femeilor și fetelor la viață, integritate fizică și mentală, egalitate, nediscriminare și sănătate;

5.  este profund îngrijorat de faptul că mii de femei trebuie să călătorească pentru a avea acces la un serviciu medical esențial ca avortul; subliniază că serviciile transfrontaliere de avort nu reprezintă o opțiune viabilă, în special pentru persoanele care trăiesc în sărăcie, care se confruntă cu discriminare intersecțională și se află în situații vulnerabile; este preocupat de faptul că deplasările în străinătate pun în pericol sănătatea, viața și bunăstarea femeilor; accentuează importanța îngrijirii în perioada de după avort, în special pentru femeile care se confruntă cu complicații în urma unui avort incomplet sau care nu a avut loc în condiții de siguranță;

6.  condamnă cu fermitate toate propunerile legislative sau restricțiile care vizează interzicerea, incriminarea și limitarea în continuare a accesului la avort legal și în condiții de siguranță în Polonia; reamintește Parlamentului polonez și autorităților poloneze că măsurile de restricționare a SRHR contravin principiului non-regresului din dreptul internațional al drepturilor omului și le îndeamnă să asigure realizarea deplină a SRHR;

7.  condamnă mediul din ce în ce mai ostil și violent pentru apărătorii drepturilor fundamentale ale femeilor din Polonia și invită autoritățile poloneze să garanteze dreptul apărătorilor drepturilor fundamentale ale femeilor de a se exprima public, inclusiv atunci când se opun politicii guvernamentale, fără a se teme de repercusiuni sau amenințări; invită autoritățile poloneze să protejeze de urgență apărătorii drepturilor fundamentale ale femeilor care au fost vizați, să investigheze amenințările la adresa acestora și să tragă la răspundere persoanele responsabile; îndeamnă guvernul polonez să combată campaniile abuzive de dezinformare îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor fundamentale ale femeilor; subliniază că mulți apărători ai drepturilor fundamentale ale femeilor din Polonia se confruntă în prezent cu acuzații penale pentru rolul lor în protestele împotriva legii, ca urmare a restricțiilor legate de COVID-19 la momentul respectiv; îndeamnă guvernul polonez să se abțină de la a formula acuzații penale motivate politic împotriva apărătorilor drepturilor fundamentale ale femeilor;

8.  condamnă ferm utilizarea excesivă și disproporționată a forței și a violenței împotriva protestatarilor, inclusiv a activiștilor și organizațiilor pentru drepturile femeilor, de către autoritățile de aplicare a legii și actorii nestatali precum grupările naționaliste de extremă dreaptă; invită autoritățile poloneze să se asigure că cei care îi atacă pe protestatari sunt trași la răspundere pentru faptele lor;

9.  condamnă retorica ostilă folosită de funcționarii guvernamentali polonezi împotriva apărătorilor drepturilor fundamentale ale femeilor și a altor critici ai politicilor guvernamentale și îndeamnă Comisia să abordeze acest aspect și să sprijine activiștii atât din punct de vedere politic, cât și financiar;

10.  invită guvernul polonez să asigure participarea femeilor și fetelor la elaborarea legilor și politicilor care le afectează viața, inclusiv privind SRHR și avortul, și să aibă acces la justiție și la căi de atac atunci când le sunt încălcate drepturile;

11.  invită Consiliul și Comisia să asigure o finanțare adecvată pentru organizațiile societății civile de la nivel național și local, pentru a promova sprijinul de bază pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în statele membre, inclusiv în Polonia; îndeamnă Comisia să ofere sprijin imediat și direct pentru programele și organizațiile societății civile poloneze care urmăresc să asigure protejarea SRHR; invită Comisia și statele membre să sprijine acțiunile de sensibilizare și cursurile de formare privind SRHR prin programe de finanțare; salută sprijinul oferit de anumite state membre pentru sprijinirea organizațiilor societății civile care ajută femeile poloneze să își pună în practică SRHR și îi încurajează pe alții să facă același lucru; invită statele membre să coopereze mai eficient pentru a facilita accesul transfrontalier la avort, de exemplu acordând femeilor poloneze acces la avort gratuit și în condiții de siguranță în cadrul sistemelor naționale de sănătate;

12.  insistă asupra faptului că efectuarea unui avort nu ar trebui să fie inclusă în codul penal în niciun fel, mod sau formă, deoarece acest lucru are un efect de descurajare asupra medicilor care, în consecință, se abțin de la furnizarea de servicii de sănătate sexuală și reproductivă de teama sancțiunilor penale și, prin urmare, limitează asistența medicală disponibilă pentru femei și fete; este alarmat de faptul că, din cauza acestei situații, medicii tind să acorde prioritate mai degrabă salvării fătului decât a vieții femeii; invită guvernul polonez să se asigure că „nicio femeie în plus” nu moare în Polonia din cauza acestei legi restrictive și să dezincrimineze complet avortul și să elimine din dreptul penal orice element legat de avort, pentru a se asigura că medicii sunt de acord să efectueze avorturi în practică în limitele legale ale legislației naționale și să se asigure că informațiile pe care le furnizează cu privire la accesul la avort și la alte drepturi sexuale și reproductive sunt imparțiale și bazate pe dovezi;

13.  reamintește că excesul nejustificat de restricții asupra accesului la avort în condiții de siguranță care rezultă din hotărârea menționată a Curții Constituționale nelegitime nu protejează drepturile și demnitatea intrinsece și inalienabile a femeilor, întrucât încalcă Carta, Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența CEDO, numeroase convenții internaționale la care Polonia este parte semnatară și Constituția Republicii Polone; își reiterează apelul adresat autorităților poloneze de a pune pe deplin în aplicare hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva Poloniei, în care a hotărât că restricționarea accesului la avortul legal încalcă drepturile fundamentale ale femeilor;

14.  subliniază că accesul neîngrădit și în timp util la servicii de sănătate reproductivă și respectarea autonomiei reproductive a femeilor și a deciziilor lor sunt esențiale pentru protejarea drepturilor fundamentale ale femeilor și a egalității de gen; subliniază că experții ONU(17) au subliniat că „drepturile femeilor sunt drepturi fundamentale care nu pot fi subordonate considerentelor culturale, religioase sau politice” și că „influența ingerințelor motivate ideologic și religios în chestiunile de sănătate publică a fost deosebit de dăunătoare pentru sănătatea și bunăstarea femeilor și a fetelor”;

15.  este profund îngrijorat de utilizarea clauzei de conștiință, care reprezintă refuzul asistenței medicale pe baza convingerilor personale; regretă că, în urma modificării „Legii privind profesiile de medici și stomatologi”, medicii și unitățile medicale nu sunt obligate să indice o unitate sau un practician alternativ în cazul în care refuză avortul și alte servicii SRH din cauza convingerilor personale; ia act de faptul că, în urma hotărârii Curții Constituționale nelegitime din 22 octombrie 2020, utilizarea practică a clauzei de conștiință este limitată în sine ca urmare a lipsei accesului la avort din cauza stării fătului; regretă faptul că modul în care această clauză este încadrată în legislația poloneză nu prevede nicio procedură de recurs împotriva utilizării abuzive a clauzei de conștiință; regretă faptul că ginecologii o invocă frecvent în mod incorect atunci când li se solicită să prescrie contraceptive, limitând astfel, de fapt, accesul la contracepție în Polonia; observă că acest mecanism de refuz al asistenței medicale pe baza convingerilor personale împiedică și accesul la screeningul prenatal, ceea ce nu este numai o încălcare a dreptului la informații cu privire la starea fătului, ci, de asemenea, împiedică tratarea cu succes fie în timpul sarcinii, fie imediat după aceea; invită guvernul polonez să reglementeze refuzurile furnizorilor de servicii medicale de a presta servicii de sănătate sexuală și reproductivă într-un mod care să nu împiedice accesul la SRHR și îndeamnă guvernul polonez să adopte reformele necesare pentru a introduce obligația de a trimite un pacient la un practician alternativ și o procedură de apel împotriva utilizării abuzive a clauzei de conștiință;

16.  îndeamnă autoritățile poloneze să abroge legea care limitează accesul la pilula contraceptivă de urgență și să finanțeze, să dezvolte și să promoveze întreaga gamă de contraceptive, inclusiv contracepția masculină;

17.  condamnă folosirea abuzivă de către guvernul polonez a sistemului judiciar și a competențelor sale legislative pentru a instrumentaliza și politiza viața și sănătatea femeilor și a persoanelor LGBTI +, conducând atât la oprimarea acestora, cât și la discriminarea acestora;

18.  își reiterează profunda îngrijorare exprimată în rezoluțiile sale cu privire la încercările de incriminare a diseminării educației sexuale și relaționale în Polonia și invită Comisia și statele membre, inclusiv Polonia, să se asigure că elevii de toate vârstele și orientările sexuale beneficiază de o educație sexuală și relațională cuprinzătoare, adecvată vârstei și bazată pe dovezi, care este esențială pentru dezvoltarea competențelor tinerilor pentru a forma relații sănătoase, egale, relevante și sigure, fără discriminare, coerciție și violență; subliniază că numai educația, informarea, accesul universal la contracepție, eradicarea violenței sexuale și responsabilitatea comună pentru contracepție a femeilor și bărbaților pot reduce dezinformarea și numărul sarcinilor nedorite;

19.  condamnă cu fermitate decizia ministrului polonez al justiției de a începe oficial retragerea Poloniei din Convenția de la Istanbul, care, în sine, reprezintă deja și, dacă este dusă la bun sfârșit, ar reprezenta în continuare un regres serios în ceea ce privește egalitatea de gen, drepturile femeilor și lupta împotriva violenței bazate pe gen; îndeamnă autoritățile poloneze să anuleze această decizie și să asigure punerea în aplicare efectivă și practică a Convenției; invită Consiliul să finalizeze de urgență ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul;

20.  reamintește că drepturile femeilor sunt drepturi fundamentale și că instituțiile UE și statele membre au obligația legală de a le susține și de a le proteja în conformitate cu tratatele și cu Carta, precum și cu dreptul internațional;

21.  invită Consiliul să abordeze această chestiune, precum și alte acuzații de încălcare a drepturilor fundamentale în Polonia, extinzând aria audierilor pe care le realizează privind situația din Polonia, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE;

22.  invită guvernul polonez să respecte hotărârea CEDO, care declară ilegală componența Curții Constituționale(18); își reiterează apelul adresat Comisiei de a efectua o evaluare aprofundată a componenței Curții Constituționale nelegitime; subliniază că hotărârea privind avortul este un nou exemplu de acaparare de către puterea politică a sistemului judiciar și de prăbușire sistemică a statului de drept în Polonia și că instituțiile UE au obligația de a acționa în consecință;

23.  invită Comisia să sprijine statele membre în garantarea accesului universal la SRHR, inclusiv accesul la avort legal și în condiții de siguranță pentru toți cetățenii;

24.  invită Comisia și Consiliul să protejeze dreptul la sănătate și să se asigure că femeile și fetele din Polonia nu sunt lăsate în urmă, prin luarea de măsuri decisive și contracararea oricăror propuneri legislative sau restricții privind accesul la serviciile de asistență medicală provenind din Polonia, inclusiv la serviciile de avort;

25.  invită comisarii pentru sănătate și siguranță alimentară, pentru egalitate și democrație și demografie să faciliteze și să promoveze protecția SRHR în Polonia, ca parte esențială a realizării dreptului la sănătate, siguranță și egalitate de gen;

26.  invită Comisia să ia măsuri concrete pentru a proteja SRHR în UE în mod mai general, începând cu desemnarea unui trimis special al UE privind SRHR și cu adăugarea unui capitol special privind situația actuală a SRHR în Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația;

27.  invită Comisia să adopte orientări pentru statele membre cu scopul de a asigura accesul egal la bunuri și servicii legate de SRHR, în conformitate cu legislația UE și cu jurisprudența CEDO;

28.  reamintește Comisiei că ar trebui să propună o directivă cuprinzătoare privind prevenirea și combaterea violenței bazate pe gen sub toate formele sale, inclusiv a încălcărilor SRHR;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului, președintelui, guvernului și parlamentului Poloniei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 232, 16.6.2021, p. 48. (2) JO C 356, 4.10.2018, p. 44. (3) JO C 385, 22.9.2021, p. 317. (4) JO C 129, 5.4.2019, p. 13. (5) JO C 208, 1.6.2021, p. 24. (6) JO C 449, 23.12.2020, p. 102. (7) JO C 425, 20.10.2021, p. 147. (8) Texte adoptate, P9_TA(2021)0314. (9) Texte adoptate, P9_TA(2021)0395. (10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0439. (11) Comisia pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, Comisia pentru drepturile omului, Raportorul special privind tortura și alte forme de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante și Raportorul special privind execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare (Seria informativă privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului - Avortul, 2020). (12) Tysiąc v. Polonia (2007), R.R. v. Polonia (2011), și P. și S. v. Polonia (2012). (13) https://www.asn.org.uk/press-release-abortion-without-borders-helps-more-than-17000-with-abortion-in-six-months-after-polish-constitutional-court-ruling/ (14) https://en.federa.org.pl/womens-collective-complaint-in-the-echr/ (15) https://www.epfweb.org/european-contraception-atlas#:~:text=On%2012%20November%202020%2C%20MEPs,on%20access%20to%20modern%20contraception (16) Avizul Comisiei de la Veneția din 14 și 15 octombrie 2016 referitor la Legea privind Curtea Constituțională, punctul 128; Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, Observații finale cu privire la cel de al șaptelea raport periodic al Poloniei, 23 noiembrie 2016, punctele 7 și 8; Recomandarea (UE) 2017/1520 a Comisiei din 26 iulie 2017 privind statul de drept în Polonia (JO L 228, 2.9.2017, p. 19). (17) Grupul de lucru privind discriminarea femeilor și a fetelor, 14 septembrie 2021, document disponibil la: https://www.ohchr.org/FR/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=27457&LangID=E (18) CAUZA XERO FLOR w POLSCE sp. z o.o. / POLONIA, disponibilă la: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-210065%22]}