Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 208 și 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar(1),

–  având în vedere Decizia (UE) 2021/836 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2021 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iunie 2021 de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională - „Europa globală”, de modificare și abrogare a Deciziei nr. 466/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE) 2017/1601 și a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului(3),

–  având în vedere proiectul de declarație comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, Parlamentului și Comisiei - Consensul european privind ajutorul umanitar 2008(4),

–  având în vedere a patra Convenție de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția civililor în timp de război,

–  având în vedere Decizia 2003/335/JAI a Consiliului din 8 mai 2003 privind cercetarea și urmărirea penală în cazul faptelor de genocid, al crimelor împotriva umanității și al crimelor de război(5),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 2018 privind consolidarea securității alimentare și nutriționale mondiale,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar(6),

–  având în vedere Rezoluția 2286 a Consiliului de Securitate al ONU din 3 mai 2016 privind protecția răniților și a bolnavilor, a personalului medical și a personalului umanitar în conflictele armate,

–  având în vedere raportul Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite privind rezultatele summitului mondial umanitar din 23 august 2016 și angajamentele asumate de participanții la acest summit,

–  având în vedere „Marea înțelegere” semnată la 23 mai 2016, rapoartele anuale independente aferente, în special raportul din 2021, și „Cadrul privind Marea înțelegere 2.0 și anexele” prezentate în cadrul reuniunii anuale a Marii înțelegeri din 15-17 iunie 2021,

–  având în vedere raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați din iulie 2021 privind utilizarea unei finanțări flexibile în 2020 și actualizările acestuia,

–  având în vedere Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscului de dezastre, care a avut loc în perioada 14-18 martie 2015 la Sendai, Japonia, precum și rezultatele platformelor mondiale privind reducerea riscului de dezastre organizate la Cancun (2017) și Geneva (2019),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere raportul de sinteză din 2021 privind situația umanitară la nivel mondial al Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare și actualizările sale lunare ulterioare,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 martie 2021 privind acțiunea umanitară a UE: noi provocări, aceleași principii (COM(2021)0110) și concluziile ulterioare ale Consiliului din 20 mai 2021,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la ajutorul umanitar, în special cea din 11 decembrie 2013 referitoare la abordarea UE în materie de reziliență și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: să învățăm din crizele în domeniul securității alimentare(7), din 26 noiembrie 2015 privind educația copiilor în situații de urgență și de criză prelungită(8), din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea summitului umanitar mondial: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitară(9), rezoluția din 1 iunie 2017 referitoare la reziliența ca prioritate strategică a acțiunii externe a UE(10), rezoluția din 17 aprilie 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, a instrumentului pentru ajutor umanitar și a Fondului european de dezvoltare(11),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0328/2021),

A.  întrucât nevoile umanitare ating un nivel record istoric, 238 milioane de persoane având nevoie de asistență în 2021, în mare parte din cauza conflictelor, dar și din cauza unor factori sistemici precum schimbările climatice, dezastrele naturale, degradarea mediului, creșterea populației la nivel mondial, insecuritatea alimentară, resursele limitate de apă și guvernanța defectuoasă; întrucât creșterea nevoilor umanitare și complexitatea lor tot mai mare afectează fiecare ODD și indică o lipsă îngrijorătoare de progrese la nivel mondial în ceea ce privește Agenda 2030;

B.  întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat fragilitățile și inegalitățile existente, a amplificat nevoile umanitare – în special o creștere accentuată a foametei și o lipsă a aprovizionării cu alimente, cu aproape 300 de milioane de persoane expuse riscului de insecuritate alimentară acută și peste 40 milioane de persoane confruntate cu niveluri de urgență ale insecurității alimentare – și a împiedicat răspunsul umanitar din cauza închiderii frontierelor și a altor restricții, cum ar fi cele impuse de părțile angajate în conflicte armate; întrucât creșterea nevoilor umanitare este, în parte, un rezultat al dezvoltării insuficiente a asistenței în abordarea factorilor de fragilitate; întrucât, potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, asistența umanitară pentru toate situațiile vulnerabile a crescut cu 38 % din 2015 până în 2016, în timp ce ajutorul de dezvoltare organizabil pentru situații vulnerabile nu a crescut în aceeași perioadă(12); întrucât între 2014 și 2018 asistența umanitară a reprezentat a doua cea mai mare proporție a contribuției pentru asistența de dezvoltare umanitară externă în cele 29 de țări ce fac parte din Comitetul de asistență pentru dezvoltare(13);

C.  întrucât pe de o parte, pandemia de COVID-19 a creat un număr de obstacole logistice pentru organizațiile internaționale care desfășoară operațiuni de ajutorare, în timp ce, pe de altă parte, aceste provocări logistice au contribuit la un număr de schimbări în modul în care programele de ajutorare sunt implementate, mai ales acordând o mai mare importanță localizării ajutorului umanitar;

D.  întrucât în 2018, aproximativ 108 milioane de oameni au solicitat asistență umanitară internațională ca urmare a furtunilor, inundațiilor, secetelor si incendiilor de vegetație; întrucât până în 2050, peste 200 milioane de oameni ar putea avea nevoie în fiecare an de asistență umanitară, ca urmare a dezastrelor legate de climă și a impactului socio-economic al schimbărilor climatice;

E.  întrucât femeile și fetele sunt cele mai afectate de situații de urgență; întrucât fetele adolescente din zonele de conflict sunt cu 90 % mai expuse riscului de abandon școlar, 70 % din femeile din zonele cu probleme umanitare au o probabilitate mai mare de a fi expuse violenței de gen și mai mult de 70 % din persoanele ce suferă de foame cronică sunt femei;

F.  întrucât podul aerian umanitar al UE, creat ca răspuns la constrângerile de transport cauzate de pandemie, a contribuit în mod semnificativ la eliminarea deficiențelor critice în răspunsul umanitar, facilitând transportul de ajutoare, asistență de urgență și personal umanitar;

G.  întrucât frecvența si intensitatea crescută a dezastrelor provocate de schimbările climatice alimentează stările de conflict și mențin mai mulți oameni în situații de strămutare forțată fără precedent, în timp ce o serie de crize prelungite rămân nerezolvate;

H.  întrucât nevoilor umanitare în creștere nu le-au fost alocate resurse adecvate, ceea ce a dus la o creștere rapidă a deficitului de finanțare: mai puțin de jumătate din apelul umanitar al ONU a fost realizat în 2020 și, începând din august 2021, au fost disponibile fonduri în valoare de numai 10,9 miliarde USD pentru nevoi în valoare de 36,6 miliarde USD (30 % din total)(14); întrucât în 2020, finanțarea care nu a avut legătură cu răspunsul la pandemia de COVID-19 provenind de la cei mai mari 20 de donatori publici, s-a situat sub nivelurile din 2019(15);

I.  întrucât finanțarea umanitară la nivel global continuă să se bazeze într-o mare măsură pe un număr foarte limitat de donatori, primii cei mai mari 10 dintre aceștia asigurând aproape 85 % din întreaga finanțare;

J.  întrucât ajutorul umanitar constituie un pilon principal al acțiunilor externe ale UE și întrucât în 2020 finanțarea combinată a UE și a statelor membre a reprezentat 36 % din asistența umanitară la nivel mondial – cel mai mare procent din lume; întrucât nivelul contribuțiilor variază în cadrul UE, patru state membre și Comisia contribuind cu aproximativ 90% din întreaga finanțare umanitară a UE;

K.  întrucât angajamentul reafirmat al semnatarilor „marii înțelegeri 2.0” de a se asigura că răspunsul umanitar este cât mai local posibil și cât mai internațional necesar implică angajamentul de a furniza cel puțin 25 % din finanțarea umanitară cât mai direct posibil actorilor locali și naționali; întrucât, cu toate acestea, acest obiectiv este departe de a fi atins;

L.  întrucât deficitul actual în finanțarea dezvoltării face imperativă îmbunătățirea eficienței, eficacității, vizibilității, participării la risc, transparenței și responsabilității sistemului umanitar și garantarea faptului că mai multe țări contribuie la efortul umanitar, astfel încât ajutorul să răspundă nevoilor populațiilor afectate, așa cum s-a evidențiat cel mai recent în „marea înțelegere 2.0”, care se concentrează pe localizare și finanțarea de calitate, ca priorități-cheie de facilitare;

M.  întrucât „finanțarea de calitate” cuprinde una dintre cele două priorități de facilitare ale „marii înțelegeri 2.0”; întrucât pilonul doi al Forumului politic la nivel înalt privind finanțarea umanitară din 2016 solicită extinderea bazei de resurse umanitare prin intermediul parteneriatelor cu donatori bilaterali noi sau emergenți și cu sectorul privat, facilitând fluxurile de transferuri de fonduri și finanțarea socială islamică(16); întrucât asistența umanitară provenind de la donatori privați a crescut deja cu 9 %, de la 6,2 miliarde USD în 2018 la 6,8 miliarde USD în 2019(17);

N.  întrucât Comisia a propus lansarea unui proiect-pilot privind finanțarea mixtă, pentru a crește semnificativ baza de resurse pentru acțiunile umanitare și a solicitat o mai mare implicare a sectorului privat în acest scop;

O.  întrucât fragmentarea ajutorului umanitar rămâne o provocare persistentă, în condițiile în care există o mulțime de donatori și agenții de ajutor și o lipsă de coordonare între activitățile și proiectele acestora;

P.  întrucât utilizarea organizațiilor de tip consorțiu este încurajată de donatori în cadrul cooperării pentru dezvoltare și al ajutorului umanitar; întrucât, în comparație cu alte metode, consorțiul se caracterizează, de obicei, prin obiective la scară mai mare și mai multe resurse;

Q.  întrucât abordarea crizelor umanitare necesită nu doar mai multă finanțare, ci și eforturi politice decisive pentru a reduce nevoile prin prevenirea și încetarea conflictelor, protejarea drepturilor fundamentale ale omului, promovarea dezvoltării durabile, reducerea riscurilor și a vulnerabilităților, combaterea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, combaterea corupției în alocarea fondurilor și abordarea lipsei de transparență în relațiile cu organizațiile locale;

R.  întrucât normele și principiile de bază sunt contestate în întreaga lume prin încălcări regulate ale dreptului umanitar internațional, ce includ atacuri asupra civililor și a lucrătorilor umanitari și medicali, pe lângă obstacolele tot mai mari în calea furnizării de ajutor umanitar;

S.  întrucât atacurile împotriva personalului umanitar a înregistrat o creștere dramatică în ultimii ani;

1.  salută comunicarea Comisiei privind acțiunea umanitară a UE: noi provocări, aceleași principii și propunerile sale concrete de îmbunătățire a furnizării de ajutor umanitar; solicită punerea rapidă în aplicare a acestor propuneri în strânsă consultare și cooperare cu partenerii umanitari, pentru a se asigura că ajutorul este previzibil, nu este fragmentat și nu se suprapune altor acțiuni; reiterează faptul că, în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar, ajutorul umanitar al EU trebuie întotdeauna să fie acordat numai pe baza unor nevoi bine definite și evaluate în prealabil, trebuie să fie pe deplin aliniat principiilor umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței, și trebuie sa acorde o atenție specială provocărilor cu care se confruntă grupurile vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități, minoritățile și alte persoane puternic marginalizate, atunci când accesează ajutor umanitar; invită Comisia să plaseze principiul „nimeni nu este lăsat în urmă” în centrul noii abordări a acțiunii umanitare; salută inițiativa Comisiei de a integra educația în situațiile de urgență pentru a preveni abandonul școlar al copiilor, mai ales în situația conflictelor de lungă durată;

2.  constată cu îngrijorare creșterea bruscă a deficitului de finanțare umanitară, în condițiile în care principalii donatori reduc finanțarea într-o perioadă în care nevoile cresc; subliniază diferențele flagrante dintre contribuțiile atât la nivel mondial, cât și în cadrul UE; solicită Comisiei să prevadă un buget anual solid pentru ajutorul umanitar al UE, pentru a garanta o finanțare umanitară la timp, previzibilă și flexibilă de la începutul fiecărui exercițiu financiar, destinată atât crizelor prelungite cât și pentru a răspunde celor noi și pentru a menține un pachet financiar rezervat în cadrul Rezervei de solidaritate și de ajutor de urgență pentru crizele umanitare din afara UE, pentru a menține capacitatea existentă de a mobiliza rapid fonduri suplimentare în cazul unor situații de urgență care apar, se intensifică sau se declanșează brusc; solicită ca UE să susțină o mai bună împărțire a responsabilităților la nivel internațional și pentru o creștere a finanțării umanitare; îndeamnă statele membre ale UE să dea un exemplu și să contribuie cu o cotă fixă din venitul lor național brut la ajutorul umanitar; solicită Comisiei să prezinte un raport anual privind valoarea fondurilor umanitare alocate de UE în contextul global;

3.  invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să elaboreze o strategie pentru colaborarea pe termen lung cu țările terțe, în special cu donatorii emergenți, prin valorificarea diplomației bilaterale, regionale și multilaterale a UE pentru a extinde numărul țărilor donatoare care contribuie la ajutorul umanitar pe bază de voluntariat; subliniază că o contribuție din partea altor țări donatoare ar face posibilă majorarea sumei necesare pentru a răspunde crizelor umanitare internaționale; constată cu îngrijorare lipsa unui acord oficial în cadrul Acordului comercial și de cooperare UE – Regatul Unit cu privire la ajutorul umanitar și invită Comisia și statele membre să depună eforturi în vederea încheierii unui parteneriat oficial UE – Regatul Unit privind ajutorul umanitar;

4.  subliniază angajamentul Comisiei de a mobiliza finanțarea privată și de a implica în continuare sectorul privat în asistența umanitară a UE și de a lansa o inițiativă-pilot de finanțare mixtă din bugetul umanitar al UE în 2021; invită Comisia să furnizeze Parlamentului mai multe informații și o evaluare scrisă cu privire la punerea în aplicare a proiectului-pilot de finanțare mixtă pentru acțiuni umanitare, evaluând alinierea la obiectivele acțiunii externe; subliniază potențialul inițiativelor de finanțare mixtă, inclusiv al obligațiunilor cu impact umanitar și al sistemelor de asigurare împotriva riscurilor de dezastre, inclusiv valorificarea deplină a Băncii Europene de Investiții și a Fondului european pentru dezvoltare durabilă Plus pentru scopuri umanitare; subliniază totuși că implicarea în continuare a sectorului privat necesită o analiză a rezultatelor obținute până în prezent prin colaborare și promovarea exclusivă a parteneriatelor care respectă obiectivele de acțiune externă ale UE și principiile umanitare internaționale;

5.  este îngrijorat cu privire la numărul tot mai mare de încălcări grave ale dreptului internațional umanitar și ale drepturilor omului; solicită instituirea unui mecanism de coordonare al UE pentru a dezvolta o abordare coerentă a UE în ceea ce privește dreptul internațional umanitar, pentru a monitoriza încălcările și a pleda pentru asigurarea respectării dreptului internațional umanitar, inclusiv prin utilizarea pârghiilor politice, de asistență pentru dezvoltare, comerciale și economice relevante în cadrul acțiunii externe a UE;

6.  invită Comisia, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și statele membre să monitorizeze îndeaproape încălcările dreptului umanitar internațional și să includă încălcările dreptului umanitar internațional ca un criteriu pentru includerea persoanelor sau entităților pe lista regimurilor de sancțiuni relevante ale UE, în conformitate cu directivele UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional; constată că sancțiunile și măsurile restrictive adoptate în contextul politicii externe și de securitate comună a UE trebuie să respecte dreptul internațional umanitar și nu trebuie să împiedice desfășurarea de activități umanitare; subliniază necesitatea de a include în mod consecvent derogări umanitare în regimurile de măsuri restrictive și de a oferi partenerilor sprijinul și îndrumările necesare pentru a aplica aceste derogări în mod eficient;

7.  invită Comisia și statele membre să consolideze dreptul internațional umanitar și să urmărească cu fermitate și să sancționeze persoanele care utilizează foametea ca armă de război pentru a contracara încălcările pe scară largă ale dreptului la hrană în timpul conflictelor, utilizarea repetată a foametei ca metodă de război și refuzul accesului umanitar;

8.  solicită UE și statelor sale membre să își îndeplinească rapid angajamentele asumate la Summitul umanitar mondial și în cadrul Marei înțelegeri; subliniază importanța acordării ajutorului umanitar într-un mod mai eficient și mai operativ printr-o mai mare flexibilitate a finanțării prin finanțări nealocate, alocate în mod flexibil și multianuale, adaptate situațiilor locale, bazate pe nevoi și orientate către oameni, precum și prin reducerea poverii administrative pentru partenerii umanitari prin armonizarea și simplificarea propunerilor donatorilor și a cerințelor de raportare, finanțarea actorilor naționali și locali și promovarea de soluții inovatoare, printre alte demersuri; reamintește că crizele prelungite încă reprezintă situații umanitare și solicită UE și statelor membre să conceapă soluții concrete pentru alocarea efectivă a fondurilor umanitare și pentru dezvoltare pentru partenerii care își desfășoară activitatea în aceste contexte; încurajează UE și statele membre să introducă măsuri în acordurile de finanțare cu partenerii, pentru a asigura o suficientă flexibilitate a programelor astfel încât acești parteneri să poată trece rapid de la activitățile de dezvoltare la răspunsul de urgență în cazul unei situații neprevăzute de urgență, inclusiv în finanțarea asigurată de către noul Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională – Europa globală;

9.  invită Comisia și statele membre să mențină și să promoveze un dialog real și de partajare a riscurilor între departamentele relevante, cu partenerii lor umanitari și cu alte părți interesate, pe baza experiențelor recente și a lecțiilor învățate, pentru a depune în mod continuu eforturi de îmbunătățire a reglementărilor de finanțare existente, făcându-le mai eficiente și mai operative, mai ales în perioadele de crize umanitare extrem de volatile; atrage atenția că conștientizarea riscurilor s-a dovedit a fi un instrument eficace de reducere a riscurilor;

10.  subliniază importanța deosebită a sprijinirii actorilor locali și îndeamnă Comisia să dezvolte o politică ambițioasă de localizare, inclusiv prin promovarea transparenței, prin valorificarea expertizei și experienței partenerilor și prin evidențierea modalităților de a oferi un suport mai amplu și mai bun respondenților locali pentru a-și consolida capacitățile, pentru a le permite să utilizeze toate instrumentele disponibile și pentru a asigura implicarea acestora în procesele decizionale, abordând în același timp problema responsabilității reciproce și a partajării riscurilor, întrucât consolidarea respondenților locali este un factor major în reducerea nevoii de asistență umanitară internațională în viitor; invită Comisia să se asigure că participarea și capacitarea egală a femeilor sunt integrate în mod explicit în orice noi mecanisme de consolidare a rolului actorilor locali în acțiunile umanitare;

11.  subliniază că, în contextul pandemiei de COVID-19, localizarea contribuie la furnizarea unui răspuns sanitar adaptat la contextul țărilor în curs de dezvoltare, pentru a evita prejudecățile europene, în special în ceea ce privește protocoalele de izolare și campaniile de prevenire; solicită ca prevalența unei perspective eurocentrice aplicabilă situațiilor de urgență să fie în mod adecvat contestată prin continuarea localizării acțiunii umanitare;

12.  scoate în evidență provocările aduse de schimbările climatice și salută angajamentele de a integra mai departe impactul schimbărilor climatice și factorii de mediu în acțiunile umanitare, de a consolida reziliența la schimbările climatice a regiunilor vulnerabile și de a consolida reziliența comunităților vulnerabile la schimbările climatice prin pregătirea pentru dezastre și prin acțiuni anticipative prin abordarea bazată pe o triplă conexiune ce implică populațiile indigene și comunitățile locale, având în vedere nevoile specifice de asistență și protecție ale populațiilor afectate de dezastre și de efectele negative ale schimbărilor climatice, în special ale persoanelor strămutate și ale comunităților-gazdă; salută, de asemenea, angajamentele de a face ca ajutorul umanitar al UE să fie mai sustenabil din punct de vedere al mediului și de a monitoriza cheltuielile legate de climă; invită Comisia să furnizeze resursele necesare pentru adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscului de dezastre prin intermediul Instrumentului de vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională - Europa globală, printre alte instrumente, și să accelereze punerea în aplicare a angajamentelor de la Sendai în cadrul acțiunii externe a UE;

13.  salută realizările concrete ale podului aerian umanitar al UE și ideea de a crea o capacitate europeană de răspuns umanitar pentru a elimina deficiențele din răspunsul umanitar al UE; solicită ca statele membre și partenerii umanitari să fie consultați în mod regulat cu privire la orice noi inițiative ale Comisiei, care ar trebui să se bazeze pe mecanismele UE și pe capacitățile actorilor umanitari existenți, cum ar fi Mecanismul de protecție civilă, și nu să le dubleze;

14.  subliniază că, în timp ce ajutorul umanitar urmărește să abordeze situațiile imediate, care pun în pericol viața, crizele sunt cauzate de factori care necesită soluții pe termen lung, întrucât fragilitatea latentă este un precursor semnificativ al crizelor umanitare; solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să adopte o comunicare care să elaboreze o politică clară privind legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace, pentru a reduce diferențele dintre diferitele domenii de politică, asigurând în același timp respectarea caracterului juridic distinct și principiile dreptului umanitar; subliniază că această abordare bazată pe conexiune ar trebui să consolideze reziliența și să promoveze răspunsuri sustenabile, în timp ce ODD-urile ar trebui utilizate ca un cadru pentru o astfel de abordare, întrucât Agenda 2030 oferă o oportunitate unică de a aborda cauzele profunde ale fragilității și ale conflictelor, bazându-se, printre altele, pe experiența practică a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri); invită UE și statele membre să pună rapid în aplicare această abordare bazată pe conexiune, cu un accent deosebit pe abordarea fragilității, prevenirea conflictelor, combaterea foametei, abordarea strămutărilor legate de dezastre și efectele negative ale schimbărilor climatice, furnizarea de educație și oportunități de subzistență, sprijinirea redresării timpurii, consolidarea capacității de reacție și crearea autonomiei și a rezilienței; invită Comisia să publice o evaluare a operaționalizării legăturii dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării în cele șase țări-pilot identificate în 2017;

15.  invită Comisia să evalueze experiențele și programele anterioare privind aspectele legate de gen, deoarece există o nevoie tot mai mare de a le aborda, având în vedere rolul important al femeilor ca victime ale conflictelor și dezastrelor; solicită implementarea unor elemente mai concrete de integrare a dimensiunii de gen în acțiunile umanitare viitoare, inclusiv analize specifice contextului care iau în considerare dimensiunea de gen, protejând în același timp drepturile grupurilor vulnerabile, inclusiv ale femeilor, fetelor și persoanelor din comunitatea LGBTIQ +; sprijină asigurarea accesului neîngrădit la servicii publice gratuite de sănătate și eforturile de reducere a mortalității și morbidității și subliniază necesitatea de a consolida pregătirea pentru pandemii și epidemii;

16.  invită UE și statele sale membre să pună în aplicare și să promoveze Agenda Inițiativei Nansen pentru protecția persoanelor strămutate transfrontalier în contextul dezastrelor și al schimbărilor climatice; subliniază importanța cooperării dintre actorii din domeniul umanitar, al dezvoltării, al reducerii riscului de dezastre și al schimbărilor climatice pentru a reduce riscul de strămutare în contextul dezastrelor și al efectelor negative ale schimbărilor climatice și pentru a răspunde nevoilor de asistență și protecție;

17.  solicită să se acorde o atenție deosebită nutriției, ca drept fundamental pentru toți, pentru a asigura securitatea alimentară și a consolida reziliența sistemelor alimentare la șocurile economice, climatice și umane; solicită revizuirea planului de acțiune al UE privind nutriția pentru a aborda toate formele de malnutriție în contexte umanitare și de dezvoltare, în conformitate cu concluziile Consiliului din noiembrie 2018;

18.  reiterează angajamentul Comisiei și eforturile sale continue de a promova vizibilitatea și conștientizarea cu privire la ajutorul umanitar al UE în rândul diferitelor părți interesate din întreaga UE, inclusiv al ONG-urilor, și de a consolida vizibilitatea UE în acțiunea sa externă;

19.  salută anunțul privind primul Forum umanitar al UE, care va avea loc în ianuarie 2022; subliniază că acest forum trebuie să fie inclusiv, accesibil, să implice partenerii de implementare a acțiunilor umanitare, să urmărească să crească vizibilitatea ajutorului umanitar al UE și munca partenerilor săi, să promoveze un dialog strategic privind politica umanitară a UE, să intensifice sprijinul politic și nivelul de conștientizare legat de natura asistenței umanitare a UE bazate pe principii și nevoi și să avanseze punerea în aplicare a acțiunilor-cheie stabilite în comunicarea Comisiei;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 163, 2.7.1996, p. 1. (2) JO L 185, 26.5.2021, p. 1. (3) JO L 209, 14.6.2021, p. 1. (4) JO C 25, 30.1.2008, p. 1. (5) JO L 118, 14.5.2003, p. 12. (6) JO C 303, 15.12.2009, p. 12. (7) JO C 468, 15.12.2016, p. 120. (8) JO C 366, 27.10.2017, p. 151. (9) JO C 399, 24.11.2017, p. 106. (10) JO C 307, 30.8.2018, p. 177. (11) JO C 390, 18.11.2019, p. 33. (12) Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, State de fragilitate 2018, 17 iulie 2018. (13) Nomura, S., Sakamoto, H., Ishizuka, A., Shimizu, K. și Shibuya, K., „Tracking sectorial allocation of public development assistance: Un studiu comparativ al celor 29 de țări ale Comitetului de asistență pentru dezvoltare, 2011-2018”, Global Health Action, ianuarie 2021. (14) Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare, Serviciul de monitorizare financiară, contribuțiile pentru ajutorul financiar din 2021. (15) Development Initiatives, Global Humanitarian Assistance Report 2021. (16) Grupul la nivel înalt privind finanțarea umanitară, raport adresat Secretarului General al ONU intitulat „Too important to fail – addressing the humanitarian financing gap” (Prea important ca să eșuăm – abordarea deficitului de finanțare umanitară), 17 ianuarie 2016. (17) Inițiativele de dezvoltare, Global Humanitarian Assistance Report, 2021.