Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special cea din 8 iulie 2021 referitoare la situația din Nicaragua(1),

–  având în vedere declarațiile emise în numele Uniunii Europene de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), în special cea din 8 noiembrie 2021 referitoare la Nicaragua,

–  având în vedere Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte(2) (Acordul de asociere între UE și America Centrală),

–  având în vedere regulamentele și deciziile Consiliului privind adoptarea unor măsuri restrictive pe motivul încălcărilor și abuzurilor grave ale drepturilor omului ce au loc în Nicaragua, precum și Decizia Consiliului din 11 octombrie 2021 de modificare a Deciziei (PESC) nr. 2019/1720. care prelungește sancțiunile până la 15 octombrie 2022(3),

–  având în vedere declarațiile comune din 22 iunie 2021 ale unui număr de 59 de țări referitoare la Nicaragua, adoptate în cadrul celei de a 47-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU,

–  având în vedere declarația orală actualizată înaltei comisare a ONU pentru Drepturile Omului, Michelle Bachelet, în cadrul celei de-a 48-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului din 13 septembrie 2021 privind situația drepturilor omului în Nicaragua,

–  având în vedere rezoluția din 12 noiembrie 2021 a Adunării Generale a Organizației Statelor Americane (OAS) referitoare la situația din Nicaragua,

–  având în vedere actul prezidențial emis de președintele american Biden din 16 noiembrie 2021 intitulat „Proclamație privind suspendarea intrării ca imigranți sau non-imigranți a persoanelor responsabile de politici sau acțiuni care amenință democrația în Nicaragua”,

–  având în vedere declarațiile Comisiei interamericane pentru drepturile omului (IACHR), în special cea din 10 noiembrie 2021, în care condamnă încălcările drepturilor omului raportate în timpul alegerilor din Nicaragua și cea din 20 noiembrie 2021, subliniază competența sa jurisdicțională privind Nicaragua și își exprimă regretul pentru decizia autorităților din Nicaragua de a denunța Carta OAS într-un context de încălcări grave ale drepturilor omului,

–  având în vedere rezoluția OAS din 8 decembrie 2021 referitoare la deliberările din 29 noiembrie 2021 ale Consiliului permanent privind situația din Nicaragua,

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Acordul regional privind accesul la informații, participarea publicului și justiția în probleme de mediu în America Latină și în zona Caraibilor, semnat la Escazú, în Costa Rica, la 4 martie 2018,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 7 noiembrie 2021, regimul Ortega a orchestrat o înscenare, încercând să creeze impresia unui proces electoral în Nicaragua, care nu a fost însă nici liber, nici echitabil, ci a fost complet nedemocratic, ilegitim și viciat de fraude;

B.  întrucât președintele în exercițiu, Daniel Ortega, care conduce țara din 2007, și-a asigurat realegerea pentru un al cincilea mandat – al patrulea mandat consecutiv – cu aproximativ 75 % din voturile exprimate și cu o prezență la vot de 65 %, potrivit Consiliului Electoral Suprem; întrucât, conform unor observații credibile ale organizațiilor societății civile din Nicaragua, s-a estimat că prezența la vot a fost mult mai scăzută, proporția abținerilor fiind de aproximativ 81,5 %;

C.  întrucât Daniel Ortega a solicitat tuturor celorlalte autorități nicaraguane să mobilizeze toate resursele disponibile pentru a influența rezultatele procesului electoral; întrucât, din mai până în noiembrie 2021, autoritățile eu eliminat efectiv orice concurență electorală credibilă și au distrus integritatea procesului electoral, prin detenția arbitrară sistematică, hărțuirea și intimidarea mai multor candidați preliminari la președinție și a aproximativ 40 de lideri ai opoziției, studenți, lideri rurali, jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și reprezentanți ai mediului de afaceri; întrucât persoanelor arestate în mod arbitrar li se aduc acuzații penale fabricate, motivate politic și ambigue, fără nicio probă, iar în procese li se încalcă grav garanțiile procedurale, ceea ce demonstrează lipsa de independență a sistemului judiciar; întrucât Consiliul Electoral Suprem, condus de regim, a revocat personalitatea juridică a tuturor partidelor independente de opoziție, inclusiv a șapte candidați la președinție;

D.  întrucât, potrivit organizațiilor societății civile, în ziua alegerilor au fost înregistrate 285 de acte de violență politică și de constrângere electorală, inclusiv acte de intimidare, hărțuire, amenințări și șantaj care i-au vizat în principal pe lucrătorii din sectorul de stat, pe angajații din sectorul public, pe studenți și personalul medical, pentru a-i forța să voteze; întrucât guvernul nicaraguan și-a privat poporul de drepturile civile și politice și de libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, a scos în afara legii numeroase organizații ale societății civile și nu și-a respectat angajamentele privind drepturile omului și libertățile fundamentale prevăzute în Constituția Nicaraguei, în Carta democratică interamericană și în pactele internaționale la care această țară este parte;

E.  întrucât regimul a vizat și a atacat din ce în ce mai mult jurnalismul, libertatea presei și dreptul la informare; întrucât șapte mass-media internaționale au fost împiedicate să intre în țară pentru a relata alegerile frauduloase; întrucât asociațiile independente de jurnalism au denunțat cel puțin 52 de atacuri împotriva jurnaliștilor independenți, care au avut loc între 25 octombrie 2021 și 7 noiembrie 2021; întrucât doar mass-media oficială a fost acreditată la 7 noiembrie 2021, încălcându-se astfel dreptul la informare și libertatea de exprimare, ceea ce a condus la agravarea cenzurii și a opacității mediatice; întrucât moduri de represiune similare se exercită împotriva apărătorilor drepturilor omului, apărătorilor mediului, femeilor și activiștilor LGBTIQ, liderilor sociali și politici, liderilor de afaceri, avocaților și personalului medical și ONG-urilor, printre alții;

F.  întrucât, în perioada 3-7 noiembrie 2021, în această țară au fost raportate aproximativ 35 de detenții arbitrare; întrucât doar nouă dintre deținuți au fost eliberați, iar 26 sunt încă închiși; întrucât aceasta înseamnă în total cel puțin 170 de persoane deținute în mod arbitrar; întrucât numărul acestor încălcări ale drepturilor omului, presupuse a fi fost comise în cea mai mare parte de ofițeri de poliție, funcționari locali, agenți parastatali și grupări civile organizate în sprijinul milițiilor, a crescut în zilele dinaintea alegerilor frauduloase;

G.  întrucât raportul IACHR din octombrie 2021 a afirmat că, în Nicaragua, a fost instituit un stat polițienesc prin acte de represiune, corupție, fraudă electorală și impunitate structurală, conceput de guvern pentru a realiza „perpetuarea sa la putere pe termen nedefinit și menținerea privilegiilor și imunităților”;

H.  întrucât mai multe organizații internaționale și peste 40 de națiuni și-au exprimat dezaprobarea categorică față de alegerile din Nicaragua și au refuzat să le recunoască drept democratice;

I.  întrucât regimul nicaraguan a adoptat legi din ce în ce mai restrictive în ultimii ani, instituționalizând represiunea și legalizând actele comise în țară de la adoptarea lor; întrucât Nicaragua a devenit o republică a fricii, peste 140 000 de cetățeni fiind obligați să se refugieze în exil, în condiții socioeconomice foarte dificile;

J.  întrucât regimul nicaraguan a defrișat și a distrus teritoriile populațiilor indigene și de descendență africană prin concesionări acordate companiilor miniere și prin sprijinirea coloniștilor; întrucât 12 lideri în domeniul mediului au fost uciși în Nicaragua în 2020, față de 5 în 2019, făcând din Nicaragua țara cea mai periculoasă, raportat la numărul de locuitori, pentru apărătorii drepturilor funciare și ai mediului în 2020; întrucât uciderile și actele de agresiune comise începând din ianuarie 2020 în legătură cu disputele teritoriale și împotriva populațiilor indigene din Nicaragua sunt în continuare nepedepsite, în special în regiunea autonomă de nord a coastei la Marea Caraibilor, de exemplu asasinarea a nouă persoane indigene pe 23 august 2020 și abuzul sexual asupra a două femei în cursul unui atac legat de un litigiu funciar legat de exploatarea auriferă din regiunea Sauni;

1.  condamnă farsa electorală înscenată de regimul Ortega-Murillo la 7 noiembrie 2021, care a încălcat toate standardele democratice internaționale pentru alegeri credibile, incluzive, corecte și transparente; nu recunoaște legitimitatea rezultatelor acestor alegeri falsificate și, prin urmare, nu recunoaște legitimitatea democratică a niciuneia dintre autoritățile instituționale rezultate din acest scrutin trucat; este de acord cu declarațiile care afirmă că aceste alegeri definitivează transformarea Nicaraguei într-un regim autocratic;

2.  invită autoritățile nicaraguane să susțină și să respecte drepturile omului și să permită poporului nicaraguan să-și exercite drepturile civile și politice; solicită organizarea de alegeri în conformitate cu standardele internaționale și Carta democratică interamericană, pentru a asigura realizarea aspirațiilor democratice ale poporului Nicaraguei și pentru a permite accesul organizațiilor internaționale și organizațiilor societății civile în țară fără restricții;

3.  își reafirmă solidaritatea cu poporul nicaraguan și condamnă violența, represiunea sistematică împotriva liderilor opoziției politice, distrugerea actorilor societății civile, apărătorilor drepturilor omului și reprezentanților media, precum și a familiilor lor, în special decesele provocate, impunitatea generalizată pentru crimele comise împotriva lor, precum și corupția persistentă practicată de oficialii regimului nicaraguan; reamintește că aceste acte reprezintă o încălcare flagrantă a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept și arată eșecului continuu al președintelui Daniel Ortega, al vicepreședintei Rosario Murillo și al oficialilor regimului nicaraguan în a apăra aceste principii și valori;

4.  își reiterează apelul pentru eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților politici, activiștilor opoziției, apărătorilor drepturilor omului și ai mediului, jurnaliștilor deținuți în mod arbitrar, precum și pentru anularea procedurilor judiciare împotriva acestora; condamnă abuzurile psihologice și fizice continue pe care le suferă din partea poliției și a autorităților penitenciare, cărora femeile le sunt cu predilecție țintă, precum și detenția fără posibilitatea de a comunica în care se află unii dintre aceștia, fără acces la avocați, la familie și la îngrijiri medicale; reamintește că Nicaragua trebuie să respecte Regulile minime ale ONU privind tratamentul deținuților (Regulile Nelson Mandela), care rămân o obligație în temeiul dreptului internațional; solicită regimului să prezinte imediat dovezi că persoanele încarcerate sunt încă în viață și să comunice informații despre locul în care se află; respinge decizia regimului Ortega de a îngheța procedurile judiciare împotriva acestora, care conduce la detenția lor preventivă pe termen nedeterminat;

5.  cere justiție și pedepsirea vinovaților în cazul tuturor victimelor, în conformitate cu legile Republicii Nicaragua și cu angajamentele și obligațiile sale internaționale, prin anchete imparțiale, amănunțite și independente; cere insistent autorităților nicaraguane să facă reforme structurale profunde, pentru a asigura garanțiile juridice minime și respectarea garanțiilor procedurale; condamnă, de asemenea, intensificarea violențelor și a intimidărilor cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, persoanele LGBTIQ, femeile și activiștii indigeni din această țară, inclusiv actele de feminicid; solicită insistent autorităților nicaraguane să pună capăt represiunilor și încălcărilor drepturile omului și să restaureze respectarea integrală a acestora, în special prin abrogarea tuturor legilor restrictive și nelegitime și restabilirea personalității juridice a organizațiilor apărătorilor drepturilor omului; invită UE și statele sale membre să sprijine crearea unui mecanism de anchetă și tragere la răspundere în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului;

6.  reiterează că singura soluție la criza politică profundă din Nicaragua este un dialog național incluziv și de substanță și regretă dezangajarea repetată și lipsa de voință a regimului nicaraguan în a-l iniția; observă că organizarea de alegeri libere, corecte și transparente, restabilirea statului de drept și a libertăților, încetarea represiunii și a fricii, eliberarea deținuților politici încarcerați arbitrar, restaurarea statutului juridic al partidelor politice anulat arbitrar, întoarcerea exilaților, fără excluderi și cu garanții depline și revenirea organismelor internaționale din domeniul drepturilor omului în țară sunt condiții sine qua non pentru orice dialog cu regimul nicaraguan; solicită UE și statelor sale membre să sprijine eforturile actuale și viitoare ale societății civile de a crea condițiile pentru un dialog care să ducă la o tranziție democratică, în conformitate cu ceea ce s-a stabilit în acordurile din martie 2019;

7.  susține declarația VP/ÎR că vor fi avute în vedere toate instrumentele de care dispune UE pentru a lua și alte măsuri, inclusiv măsuri ce pot depăși restricțiile individuale, încercând însă totodată să evite orice măsură care ar putea agrava dificultățile cu care se confruntă poporul nicaraguan; salută includerea lui Rosario Murillo, alături de alții, pe lista persoanelor sancționate, care a fost reînnoită până în octombrie 2022; solicită ca Daniel Ortega să fie adăugat imediat pe lista persoanelor sancționate;

8.  subliniază că corupția de care familia Ortega-Murillo profită direct și patrimonialismul regimului nicaraguan, care include și devastarea resurselor naturale ale țării, sunt endemice și răspândite și conduc țara la colaps economic și umanitar; subliniază că UE și statele sale membre ar trebui să-și mențină asistența umanitară pentru a veni în ajutorul persoanelor celor mai vulnerabile, examinând totodată măsuri alternative de combatere a corupției omniprezente; invită, în acest sens, UE și statele sale membre să monitorizeze fondurile europene alocate, inclusiv prin intermediul instituțiilor multilaterale și financiare, pentru a se asigura că nu contribuie la consolidarea corupției regimului;

9.  este consternat de incriminarea și persecuția tot mai frecventă a apărătorilor mediului din Nicaragua; condamnă atacurile și actele de agresiune continue împotriva populațiilor indigene din Nicaragua; invită guvernul din Nicaragua să-și îndeplinească obligațiile care-i revin în temeiul Acordului de la Escazú;

10.  invită UE și statele sale membre să urmărească îndeaproape situația de pe teren prin intermediul reprezentanților și ambasadelor lor în Nicaragua, inclusiv monitorizând procesele și vizitându-i pe liderii opoziției și pe cei care critică guvernul aflați în închisoare sau în arest la domiciliu, precum și să faciliteze eliberarea de vize de urgență și să ofere un refugiu temporar din motive politice în statele membre; subliniază și salută rolul esențial al societății civile, al apărătorilor drepturilor omului și ai mediului și al jurnaliștii din Nicaragua; solicită ca Serviciul European de Acțiune Externă să-și intensifice dialogul periodic cu organizațiile societății civile și cu apărătorii drepturilor omului și să consolideze mecanismele de susținere a activității lor, care este indispensabilă;

11.  regretă denunțarea Cartei OAS, emisă la 19 noiembrie 2021 de către ministrul de externe al Nicaraguei și subliniază că această decizie va închide accesul țării la finanțare din partea Băncii Interamericane de Dezvoltare și va implica retragerea Nicaraguei din mecanismele regionale ale OAS pentru protecția drepturilor omului; reamintește că, în pofida renunțării sale la cartă, Nicaragua este în continuare obligată să-și respecte obligațiile care îi revin în temeiul altor instrumente ale OAS, printre care Convenția americană privind drepturile omului; subliniază că ar putea dura până la doi ani pentru ca această retragere să intre în vigoare;

12.  invită comunitatea internațională și partenerii democratici care împărtășesc aceeași viziune să crească în mod coordonat presiunea politică asupra regimului nicaraguan în cadrul forumurilor multilaterale, pentru a oferi asistență și a determina o tranziție rapidă, în care poporul nicaraguan să-și poată recăpăta rapid și integral ordinea democratică și suveranitatea populară;

13.  regretă că, la 10 decembrie 2021, regimul nicaraguan a rupt legăturile diplomatice cu Taiwanul democratic, pentru a solicita sprijinul statului totalitar al Republicii Populare Chineze;

14.  reamintește că, potrivit Acordului de asociere dintre UE și țările din America Centrală, Nicaragua trebuie să respecte și să consolideze principiile statului de drept, democrației și drepturilor omului; își reiterează solicitarea ca, având în vedere circumstanțele actuale, să fie activată clauza democratică din Acordul de asociere;

15.  cere din nou extrădarea imediată a lui Alessio Casimirri către Italia;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, Parlamentului Central American, Grupului de la Lima, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0359. (2) JO L 346, 15.12.2012, p. 3. (3) JO L 361, 12.10.2021, p. 52.