Decizia Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (2021/2053(INL) – 2019/0900(APP))(1) Proiect de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (2021/2053(INL) – 2019/0900(APP))

P9_TA(2021)0280 A9-0174/2021

PARLAMENTUL EUROPEAN

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 228 alineatul (4),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere aprobarea Consiliului Uniunii Europene(2),

având în vedere avizul Comisiei Europene(3),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)  Statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului ar trebui stabilite în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228, ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

(2)  Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European(4) a fost modificată ultima dată în 2008. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu un regulament adoptat în temeiul articolului 228 alineatul (4) din TFUE.

(3)  Articolul 41 din Cartă recunoaște dreptul la bună administrare ca drept fundamental al cetățenilor Uniunii. Articolul 43 din Cartă recunoaște dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii. Pentru a se asigura respectarea efectivă a acestor drepturi și pentru a consolida capacitatea Ombudsmanului de a efectua anchete aprofundate și imparțiale, susținând astfel independența Ombudsmanului, de care depind ambele drepturi menționate, ar trebui să se pună la dispoziția sa toate instrumentele necesare pentru exercitarea cu succes a funcțiilor Ombudsmanului prevăzute în tratate și în prezentul regulament.

(4)  Stabilirea condițiilor în care o plângere poate fi adresată Ombudsmanului ar trebui să respecte principiul accesului deplin, liber și ușor, ținând seama în mod corespunzător de restricțiile specifice care decurg din procedurile juridice și administrative.

(5)  Ombudsmanul ar trebui să acționeze ținând seama în mod corespunzător de competențele instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii care fac obiectul anchetelor sale.

(6)  Este necesar să se stabilească procedurile care trebuie urmate în cazul în care anchetele Ombudsmanului dezvăluie cazuri de administrare defectuoasă. Ombudsmanul ar trebui să prezinte un raport cuprinzător Parlamentului European la sfârșitul fiecărei sesiuni anuale. Ombudsmanul ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a include în respectivul raport anual o evaluare a respectării recomandărilor formulate.

(7)  Pentru a consolida rolul Ombudsmanului și pentru a promova cele mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, este de dorit ca, fără a aduce atingere obligației principale a Ombudsmanului, și anume de a trata plângerile, să i se permită acestuia sau acesteia să efectueze anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(5), astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(6), ar trebui să se aplice cererilor de acces public la documentele Ombudsmanului, cu excepția celor obținute în cursul unei anchete, în privința cărora cererile ar trebui să fie tratate de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care le-a emis.

(9)  Ombudsmanul ar trebui să aibă acces la toate elementele necesare pentru exercitarea funcțiilor sale. În acest scop, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii ar trebui să furnizeze Ombudsmanului toate informațiile pe care acesta sau aceasta le solicită în scopul unei anchete. În cazul în care exercitarea funcțiilor Ombudsmanului ar necesita furnizarea către Ombudsman a unor informații clasificate deținute de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sau de autoritățile statelor membre, Ombudsmanul ar trebui să poată avea acces la astfel de informații, cu condiția asigurării respectării normelor de protecție a informațiilor respective.

(10)  Ombudsmanul și personalul său ar trebui să fie obligați să păstreze confidențialitatea cu privire la informațiile de care au luat cunoștință în cursul exercitării funcțiilor lor, fără a aduce atingere obligației Ombudsmanului de a informa autoritățile statelor membre cu privire la faptele care ar putea avea legătură cu infracțiuni și care i-au fost aduse la cunoștință în cursul unei anchete. Ombudsmanul ar trebui să fie în măsură, de asemenea, să informeze instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la faptele care pun în discuție conduita unui membru al personalului său. Obligația Ombudsmanului de a trata în mod confidențial orice informație dobândită în cursul exercitării funcțiilor sale ar trebui să nu aducă atingere obligației Ombudsmanului de a-și desfășura activitatea într-un mod cât mai deschis posibil, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din TFUE. În special, pentru a-și exercita în mod corespunzător funcțiile și pentru a-și susține constatările, Ombudsmanul ar trebui să poată face trimitere în rapoartele sale la orice informații accesibile publicului.

(11)  În cazul în care acest lucru este necesar pentru exercitarea eficace a funcțiilor sale, Ombudsmanului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a coopera și de a face schimb de informații cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii, precum și cu alte instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(12)  Ombudsmanul ar trebui să fie ales de Parlamentului European la începutul legislaturii și pe durata acesteia, dintre persoanele care sunt cetățeni ai Uniunii și care prezintă toate garanțiile necesare de independență și competență. De asemenea, ar trebui stabilite condiții generale privind, printre altele, încetarea funcțiilor Ombudsmanului, înlocuirea Ombudsmanului, incompatibilitățile, remunerarea Ombudsmanului și privilegiile și imunitățile Ombudsmanului.

(13)  Ar trebui să se precizeze că sediul Ombudsmanului este cel al Parlamentului European, astfel cum este stabilit prin articolul unic litera (a) din Protocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Protocolul nr. 6”).

(14)  Ombudsmanul ar trebui să realizeze paritatea de gen în componența secretariatului său, ținând seama în mod corespunzător de articolul 1d alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 259/68 al Consiliului(7) ( denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(15)  Este de competența Ombudsmanului să adopte dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament, după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene. În absența unui aviz din partea acestor instituții în termenul stabilit în mod rezonabil în prealabil de către Ombudsman, acesta sau aceasta poate adopta dispozițiile de punere în aplicare în cauză. Pentru a garanta securitatea juridică și cele mai înalte standarde în exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, conținutul minim al dispozițiilor de punere în aplicare care urmează a fi adoptate ar trebui stabilit în prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și principii

(1)  Prezentul regulament stabilește statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European).

(2)  Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență și acționează fără autorizare prealabilă.

(3)  Ombudsmanul contribuie la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale, ținând seama în mod corespunzător de articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228 din TFUE și de articolul 41 din Cartă privind dreptul la bună administrare.

Acțiunea niciunei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.

(4)  După caz, Ombudsmanul formulează recomandări, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire în vederea soluționării problemei.

(5)  În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate pune sub semnul întrebării temeinicia unei hotărâri judecătorești sau competența unei instanțe de a pronunța o hotărâre.

Articolul 2

Plângeri

(1)  Orice cetățean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru poate adresa Ombudsmanului o plângere, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu privire la un caz de administrare defectuoasă.

(2)  Plângerea face referire în mod clar la obiectul său și la identitatea reclamantului. Reclamantul poate solicita ca plângerea sau anumite părți ale acesteia să rămână confidențiale.

(3)  Plângerea trebuie să fie formulată în termen de doi ani de la data la care faptele care o justifică sunt aduse la cunoștința reclamantului. Înainte de formularea plângerii, reclamantul efectuează demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză.

(4)  Ombudsmanul respinge o plângere ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului sau în cazul în care cerințele procedurale prevăzute la alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În cazul în care o plângere nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului, acesta sau aceasta poate recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități.

(5)  În cazul în care Ombudsmanul constată că plângerea este vădit nefondată, acesta sau aceasta închide dosarul și îl informează pe reclamant cu privire la această constatare. În cazurile în care reclamantul a informat instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la plângerea sa, Ombudsmanul informează, de asemenea, autoritatea în cauză.

(6)  Plângerile referitoare la relațiile de muncă dintre instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și personalul acestora sunt admisibile numai în cazul în care persoana în cauză a epuizat toate procedurile administrative interne, în special cele menționate la articolul 90 din Statutul funcționarilor, iar autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză a luat o decizie sau termenele de răspuns din partea sa au expirat. Ombudsmanul are, de asemenea, dreptul de a verifica măsurile adoptate de autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză pentru a asigura protecția presupuselor victime ale hărțuirii și pentru a restabili un mediu de lucru sănătos și sigur, care respectă demnitatea persoanelor în cauză pe durata desfășurării unei anchete administrative, cu condiția ca persoanele în cauză să fi epuizat procedurile administrative interne legate de aceste măsuri.

(7)  Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la o plângere înregistrată, de îndată ce plângerea a fost declarată admisibilă și a fost luată decizia de a deschide o anchetă.

(8)  Plângerile adresate Ombudsmanului nu întrerup termenele căilor de atac în procedurile administrative sau jurisdicționale.

(9)  În cazul în care, în conformitate cu o procedură jurisdicțională în curs sau încheiată cu privire la faptele reclamate, Ombudsmanul declară inadmisibilă o plângere sau decide să pună capăt examinării acesteia, rezultatele eventualelor anchete efectuate de Ombudsman până la punctul respectiv se clasează, iar dosarul este închis.

(10)  Ombudsmanul informează cât mai curând posibil reclamantul cu privire la măsurile luate ca urmare a plângerii și, în măsura posibilului, caută o soluție împreună cu instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la soluția propusă, împreună cu eventualele observații ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză. Reclamantul poate prezenta observații sau poate furniza, în orice stadiu, informații suplimentare care nu erau cunoscute la momentul formulării plângerii.

În cazul în care a fost găsită o soluție acceptată de reclamant și de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate închide dosarul fără a continua procedura prevăzută la articolul 4.

Articolul 3

Anchetele

(1)  În conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul desfășoară anchetele pe care le consideră întemeiate, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri.

(2)  Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la astfel de anchete fără întârzieri nejustificate. Fără a aduce atingere articolului 5, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză poate prezenta, din proprie inițiativă sau la cererea Ombudsmanului, orice observații sau dovezi utile.

(3)  Ombudsmanul poate efectua anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă, pentru a aborda cazurile respective ca o chestiune de interes public. În contextul unor astfel de anchete, Ombudsmanul poate prezenta, de asemenea, propuneri și inițiative de promovare a celor mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

Articolul 4

Interacțiunea dintre Ombudsman și instituții

(1)  În cazul în care, în urma unei anchete, se constată cazuri de administrare defectuoasă, Ombudsmanul informează, fără întârzieri nejustificate, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la constatările anchetei și, după caz, face recomandări.

(2)  Instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză îi transmite Ombudsmanului un aviz detaliat în termen de trei luni. La cererea motivată a instituției, organului, oficiului sau a agenției Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate acorda o prelungire a termenului menționat. Prelungirea respectivă nu poate depăși două luni. În cazul în care instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză nu emite niciun aviz în termenul inițial de trei luni sau în termenul prelungit, Ombudsmanul poate închide ancheta fără un astfel de aviz.

(3)  La închiderea anchetei, Ombudsmanul trimite un raport instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză și, în cazul în care natura sau amploarea cazului de administrare defectuoasă descoperit impune acest lucru, Parlamentului European. Ombudsmanul poate include în respectivul raport o serie de recomandări. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la rezultatul anchetei, la avizul emis de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, și la eventualele recomandări prezentate în raport.

(4)  Dacă este cazul, în legătură cu o anchetă privind activitățile unei instituții, ale unui organ, ale unui oficiu sau ale unei agenții a Uniunii, Ombudsmanul poate fi audiat în fața Parlamentului European, la nivelul adecvat, din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European.

(5)  La încheierea fiecărei sesiuni anuale, Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport privind rezultatele anchetelor pe care le-a desfășurat. Raportul include o evaluare a respectării recomandărilor Ombudsmanului, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire. Raportul include, de asemenea, dacă este cazul, rezultatul anchetelor Ombudsmanului referitoare la cazuri de hărțuire, avertizări în interes public și conflicte de interese în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

Articolul 5

Furnizarea de informații către Ombudsman

(1)  În sensul prezentului articol, „furnizarea de informații” include toate mijloacele fizice și electronice prin care Ombudsmanul și secretariatul său au acces la informații, inclusiv la documente, indiferent de forma acestora.

(2)  „Informații UE clasificate” înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE, a căror divulgare neautorizată ar cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii  sau ale unui stat membru ori ale mai multor state membre.

(3)  Sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și autoritățile competente ale statelor membre, la cererea Ombudsmanului sau din proprie inițiativă și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează Ombudsmanului orice informație pe care a solicitat-o în scopul unei anchete.

(4)  Ombudsmanului i se furnizează informații UE clasificate sub rezerva următoarelor principii și condiții:

(a)  instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care furnizează informații UE clasificate trebuie să fi finalizat procedurile interne relevante și, în cazul în care emitentul este o parte terță, acesta trebuie să își fi dat în prealabil acordul scris;

(b)  trebuie să fi fost stabilită necesitatea de a cunoaște a Ombudsmanului;

(c)  trebuie să se asigure că accesul la informații clasificate la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior se acordă numai persoanelor care dețin o autorizare de securitate pentru nivelul de securitate relevant în conformitate cu dreptul intern și care sunt autorizate de autoritatea de securitate competentă.

(5)  În ceea ce privește furnizarea de informații UE clasificate, instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză a Uniunii evaluează dacă Ombudsmanul a instituit efectiv norme de securitate internă, precum și măsuri fizice și procedurale pentru protecția informațiilor UE clasificate. În acest scop, Ombudsmanul și o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii pot încheia, de asemenea, un acord de instituire a unui cadru general care reglementează furnizarea de informații UE clasificate.

(6)  În conformitate cu alineatele (4) și (5), accesul la informații UE clasificate se acordă la sediul instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză, cu excepția cazului în care se convine altfel cu Ombudsmanul.

(7)  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), autoritățile competente ale statelor membre pot refuza să furnizeze Ombudsmanului informații care intră sub incidența dreptului intern privind protecția informațiilor clasificate sau a dispozițiilor care împiedică comunicarea acestora.

Cu toate acestea, statul membru în cauză poate furniza Ombudsmanului astfel de informații în condițiile stabilite de autoritatea sa competentă.

(8)  În cazul în care instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și autoritățile statelor membre intenționează să furnizeze Ombudsmanului informații UE clasificate sau orice alte informații care nu sunt accesibile publicului, acestea informează în prealabil Ombudsmanul cu privire la acest lucru.

Ombudsmanul se asigură că astfel de informații se bucură de o protecție adecvată și nu le divulgă reclamantului sau publicului fără acordul prealabil al instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii sau al autorității competente a statului membru în cauză. În ceea ce privește informațiile UE clasificate, consimțământul se acordă în scris.

(9)  Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii care refuză accesul la informații UE clasificate furnizează Ombudsmanului o justificare scrisă, indicând cel puțin motivele refuzului.

(10)  Ombudsmanul păstrează în posesia sa informațiile menționate la alineatul (8) numai până la încheierea definitivă a anchetei.

Ombudsmanul poate solicita unei instituții, unui organ, unui oficiu sau unei agenții a Uniunii sau unui stat membru să păstreze aceste informații pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.

(11)  În cazul în care nu se acordă asistența solicitată, Ombudsmanul poate informa Parlamentul European, care acționează în consecință.

Articolul 6

Accesul public la documentele deținute de Ombudsman

Ombudsmanul tratează cererile de acces public la documente, cu excepția celor obținute în cursul unei anchete și deținute de Ombudsman pe durata anchetei respective sau după încheierea acesteia, în conformitate cu condițiile și limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 1367/2006.

Articolul 7

Audierea funcționarilor și a altor agenți

(1)  La cererea Ombudsmanului, funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sunt audiați cu privire la faptele care se referă la o anchetă aflată în curs de desfășurare de către Ombudsman.

(2)  Funcționarii și ceilalți agenți în cauză se exprimă în numele instituției, organului, oficiului sau agenției pentru care lucrează. Aceștia respectă, în continuare, obligațiile care decurg din statutul lor.

Articolul 8

Anchete în contextul avertizărilor în interes public

(1)  Ombudsmanul poate desfășura o anchetă pentru a descoperi orice cazuri de administrare defectuoasă în tratarea informațiilor, în sensul articolului 22a din Statutul funcționarilor, care i-au fost comunicate de un funcționar sau de un alt agent în conformitate cu normele relevante prevăzute în Statutul funcționarilor.

(2)  În astfel de cazuri, funcționarul sau agentul beneficiază de protecția oferită de Statutul funcționarilor împotriva oricărui prejudiciu din partea instituției, a organului, a oficiului sau a agenției Uniunii ca urmare a comunicării informațiilor.

(3)  Ombudsmanul poate, de asemenea, să cerceteze dacă a existat un caz de administrare defectuoasă în tratarea unui astfel de caz de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, inclusiv în ceea ce privește protecția funcționarului sau a agentului în cauză.

Articolul 9

Secretul profesional

(1)  Ombudsmanul și personalul său nu divulgă informațiile sau documentele pe care le-au obținut în cursul unei anchete. Fără a aduce atingere alineatului (2), aceștia nu divulgă, în special, nicio informație UE clasificată sau documente interne ale instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii furnizate Ombudsmanului sau documente care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. De asemenea, aceștia nu divulgă nicio informație care ar putea aduce atingere drepturilor reclamantului sau ale oricărei alte persoane implicate.

(2)  Fără a aduce atingere obligației generale a tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii de raportare către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(8), în cazul în care faptele descoperite în cursul unei anchete a Ombudsmanului ar putea constitui o infracțiune sau ar putea avea legătură cu o infracțiune, Ombudsmanul raportează autorităților competente ale statelor membre și, în măsura în care cazul intră în sfera lor de competență, Parchetului European, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(9) și OLAF.

(3)  Dacă este cazul și după obținerea acordului Parchetului European sau al OLAF, Ombudsmanul notifică, de asemenea, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care are autoritate asupra funcționarului sau agentului în cauză, care poate iniția procedurile corespunzătoare.

Articolul 10

Cooperarea cu autoritățile statelor membre și cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii

(1)  Atunci când este necesar pentru exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(2)  În cadrul atribuțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera, de asemenea, cu alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, în special cu cele responsabile cu promovarea și protecția drepturilor fundamentale. Ombudsmanul evită orice suprapunere sau dublare a activităților respectivelor instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii.

(3)  Comunicarea adresată autorităților statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament se efectuează prin intermediul reprezentanțelor permanente ale acestora pe lângă Uniune, cu excepția cazului în care reprezentanța permanentă în cauză este de acord ca secretariatul Ombudsmanului să contacteze direct autoritățile statului membru în cauză.

Articolul 11

Alegerea Ombudsmanului

(1)  Ombudsmanul este ales și eligibil pentru reînnoirea mandatului, în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, dintre candidații selectați în urma unei proceduri transparente.

(2)  În urma publicării cererii de nominalizări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Ombudsmanul este ales dintre persoanele care:

–  sunt cetățeni ai Uniunii,

–  se bucură de toate drepturile civile și politice,

–  prezintă toate garanțiile de independență,

–  îndeplinesc condițiile necesare în țara de origine pentru exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau posedă competența și calificările recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de Ombudsman și

–  nu au fost membri ai guvernelor naționale sau membri ai Parlamentului European, ai Consiliului European sau ai Comisiei Europene în cei doi ani anteriori datei publicării cererii de nominalizări.

Articolul 12

Încetarea funcțiilor Ombudsmanului

(1)  Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului încetează fie la încheierea mandatului său, fie în urma demisiei sau a destituirii.

(2)  Cu excepția cazului destituirii, Ombudsmanul rămâne în funcție până la alegerea unui nou Ombudsman.

(3)  În cazul încetării anticipate a funcțiilor, un nou Ombudsman este ales în termen de trei luni de la data la care locul devine vacant pentru perioada rămasă din mandatul Parlamentului European. Până la alegerea unui nou Ombudsman, funcționarul principal menționat la articolul 16 alineatul (2) este responsabil de chestiunile urgente care țin de competența Ombudsmanului.

Articolul 13

Destituirea

În cazul în care Parlamentul European intenționează să solicite destituirea Ombudsmanului în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, acesta audiază Ombudsmanul înainte de a formula o astfel de cerere.

Articolul 14

Exercitarea funcțiilor de către Ombudsman

(1)  În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul acționează în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) din TFUE. Ombudsmanul se abține de la orice acte incompatibile cu natura acestor funcții.

(2)  La momentul învestiturii, Ombudsmanul pronunță un angajament solemn în fața Curții de Justiție, potrivit căruia își va exercita funcțiile prevăzute în tratate și în prezentul regulament în deplină independență și imparțialitate și își va respecta obligațiile care decurg din exercitarea mandatului pe durata și după încheierea acestuia. Acest angajament solemn include, în special, obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii după încheierea mandatului.

(3)  Pe durata mandatului său, Ombudsmanul nu poate exercita nicio altă funcție politică sau administrativă și nicio altă activitate profesională, indiferent dacă este remunerată sau nu.

Articolul 15

Remunerație, privilegii și imunități

(1)  Ombudsmanul are același rang în ceea ce privește remunerația, indemnizațiile și pensia ca un judecător la Curtea de Justiție.

(2)  Articolele 11-14 și articolul 17 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se aplică Ombudsmanului și funcționarilor și celorlalți agenți ai secretariatului Ombudsmanului.

Articolul 16

Secretariatul Ombudsmanului

(1)  Ombudsmanul beneficiază de un buget adecvat, suficient pentru a-i asigura independența și exercitarea funcțiilor sale.

(2)  Ombudsmanul este asistat de un secretariat. Ombudsmanul numește funcționarul principal al secretariatului.

(3)  Funcționarilor și celorlalți agenți din secretariatul Ombudsmanului li se aplică Statutul funcționarilor. Numărul membrilor personalului secretariatului se stabilește anual în cadrul procedurii bugetare.

(4)  În cazul în care funcționarii Uniunii sunt detașați la secretariatul Ombudsmanului, detașarea respectivă este considerată detașare în interesul serviciului, în conformitate cu articolul 37 primul paragraf litera (a) și cu articolul 38 din Statutul funcționarilor.

Articolul 17

Sediul Ombudsmanului

Sediul Ombudsmanului este cel al Parlamentului European, astfel cum este stabilit prin articolul unic litera (a) din Protocolul nr. 6.

Articolul 18

Dispoziții de punere în aplicare

Ombudsmanul adoptă dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament, după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene. Acestea trebuie să fie conforme cu prezentul regulament și includ cel puțin dispoziții privind:

(a)  drepturile procedurale ale reclamantului și ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză;

(b)  primirea, prelucrarea și închiderea plângerilor;

(c)  anchetele din proprie inițiativă; și

(d)  anchetele de monitorizare.

Articolul 19

Dispoziții finale

(1)  Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se abrogă.

(2)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)  Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

(1) În temeiul articolului 46 al treilea paragraf din Regulamentul de procedură, Parlamentul a decis să amâne votul asupra propunerii de rezoluție până când Consiliul și Comisia își prezintă poziția cu privire la proiectul de regulament prezentat în continuare, în conformitate cu articolul 228 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (A9-0174/2021). (2) Aprobarea din ... (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). (3) Avizul din ... (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). (4) Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (JO L 113, 4.5.1994, p. 15). (5) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (6) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13). (7) JO L 56, 4.3.1968, p. 1. (8) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1). (9) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) ( JO L 283, 31.10.2017, p. 1).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1628 în ceea ce privește dispozițiile tranzitorii pentru anumite echipamente prevăzute cu motoare cu o putere cuprinsă între 56 kW și 130 kW, precum și cu o putere mai mare de 300 kW, pentru a aborda impactul crizei provocate de pandemia de COVID-19 (COM(2021)0254 – C9-0185/2021 – 2021/0129(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0254),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0185/2021),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 iunie 2021(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 2 iunie 2021, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 59 și 163 din Regulamentul său de procedură,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 iunie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1628 în ceea ce privește dispozițiile sale tranzitorii pentru anumite echipamente prevăzute cu motoare cu o putere mai mare sau egală cu 56 kW și mai mică de 130 kW, precum și cu o putere mai mare sau egală cu 300 kW, pentru a aborda impactul crizei provocate de COVID-19

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/1068.)

(1) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la conflictul de interese al prim-ministrului Republicii Cehe (2021/2671(RSP))

P9_TA(2021)0282 B9-0303/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 310 alineatul (6) și articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 61 din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(1) (Regulamentul financiar),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei: Orientări privind evitarea și gestionarea conflictelor de interese în temeiul Regulamentului financiar(2),

–  având în vedere deciziile și rezoluțiile sale anterioare referitoare la descărcarea de gestiune a Comisiei pentru anii 2014, 2015, 2016, 2017, 2018 și 2019,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2018 referitoare la conflictele de interese și protecția bugetului UE în Republica Cehă(3) și rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la redeschiderea anchetei împotriva prim-ministrului Republicii Cehe privind utilizarea abuzivă a fondurilor UE și potențialele conflicte de interese(4),

–  având în vedere misiunile de informare în Republica Cehă efectuate de Comisia pentru control bugetar în perioada 26-27 martie 2014 și 26-28 februarie 2020,

–  având în vedere raportul final din noiembrie 2019 privind auditul funcționării sistemelor de gestiune și control instituite pentru a evita conflictele de interese în Cehia, realizat de Direcția Generală Politică Regională și Urbană (REGIO) a Comisiei și de Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Incluziune și Afaceri Sociale (EMPL), care a fost publicat la 23 aprilie 2021,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(5),

–  având în vedere raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept, în special capitolul consacrat situației statului de drept din Cehia (SWD(2020)0302),

–  având în vedere raportul intermediar de conformitate al Grupului de state împotriva corupției (GRECO) rezultat în urma celei de a patra runde de evaluare a Republicii Cehe, adoptat de GRECO în cadrul celei de-a 84-a reuniuni plenare din decembrie 2019,

–  având în vedere Raportul de țară pe 2020 privind Cehia din 26 februarie 2020 (SWD(2020)0502) care însoțește Comunicarea Comisiei privind semestrul european 2020: evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și rezultatele bilanțurilor aprofundate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 (COM(2020)0150),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru control bugetar,

A.  întrucât articolele 61 și 63 din Regulamentul financiar, articolul 24 din Directiva 2014/24/UE privind normele în materie de achiziții publice referitoare la evitarea conflictelor de interese, articolele 144 și 145 din Regulamentul privind dispozițiile comune pentru gestiunea partajată, Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, jurisprudența Curții de Justiție și Legea cehă nr. 159/2006 privind conflictele de interese, astfel cum a fost modificată la 29 noiembrie 2016, stabilesc obligații specifice și oferă instrumente pentru a aborda în mod eficace situațiile de conflict de interese;

B.  întrucât Agrofert este un conglomerat înființat și creat de prim-ministrul ceh Andrej Babiš, alcătuit din peste 230 de întreprinderi; întrucât a fost adus la cunoștința opiniei publice faptul că prim-ministrul Babiš este unul dintre beneficiarii reali ai Agrofert, societatea care controlează Grupul Agrofert, grup care include, printre altele, mai multe organizații de presă importante din Cehia, prin intermediul fondurilor fiduciare AB Private Trust I și AB Private Trust II, al căror beneficiar este, de asemenea, dl Babiš;

C.  întrucât în ianuarie și februarie 2019 mai multe servicii ale Comisiei [DG REGIO/DG EMPL, DG AGRI (DG asociată)] au efectuat un audit cuprinzător și coordonat al aplicării legislației UE și a legislației naționale; întrucât un audit în curs al DG AGRI examinează presupusele conflicte de interese în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii agricole comune în Cehia;

D.  întrucât, în aprilie 2021, Comisia a publicat o versiune anonimizată corespunzător a raportului final de audit privind implementarea legală a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), astfel cum a fost verificată de DG EMPL și DG REGIO; întrucât cel de al doilea raport de audit al DG AGRI nu a fost încă publicat;

E.  întrucât raportul de audit publicat evidențiază deficiențe grave în sistemul de gestiune și control(6) din Republica Cehă și deficiențe care trebuie remediate prin corecții financiare;

F.  întrucât raportul de audit al DG REGIO a identificat trei granturi din cadrul Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) care au încălcat legislația cehă și Regulamentul UE privind dispozițiile comune;

G.  întrucât ancheta penală împotriva prim-ministrului ceh Andrej Babiš, declanșată de raportul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) privind utilizarea neregulamentară a subvențiilor UE destinate întreprinderilor mici, care a fost inițial închisă și apoi redeschisă și care a făcut obiectul rezoluției Parlamentului din 19 iunie 2020, este încă în desfășurare;

H.  întrucât, un an mai târziu, Comisia nu a furnizat încă un răspuns cuprinzător la solicitarea Parlamentului de a cuantifica valoarea totală a subvențiilor primite de entitățile aparținând Grupului Agrofert;

I.  întrucât, în urma rezoluțiilor Parlamentului din decembrie 2018 și iunie 2020 referitoare la conflictul de interese al prim-ministrului Babiš și la peste doi ani de la începerea auditurilor Comisiei, situația conflictului de interese al prim-ministrului Babiš rămâne nesoluționată;

J.  întrucât buna gestiune financiară poate fi asigurată de statele membre numai dacă autoritățile publice acționează în conformitate cu legislația, atât cea națională, cât și cea a UE, iar abaterile cu caracter infracțional care au la origine cazuri de conflicte de interese netratate corespunzător sunt investigate efectiv de organele de anchetă și de urmărire penală;

K.  întrucât, în temeiul articolului 3 litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092, neasigurarea absenței oricăror conflicte de interese poate indica încălcări ale principiilor statului de drept;

L.  întrucât existența unor politici și norme detaliate privind evitarea și gestionarea conflictelor și a conflictelor de interese percepute constituie o parte esențială a bunei guvernanțe și a bunei gestiuni financiare;

M.  întrucât misiunea Comisiei pentru control bugetar din februarie 2020 a dezvăluit existența unor limitări îngrijorătoare ale cadrului juridic, care obstrucționează funcționarea eficientă și eficace a Biroului Suprem de Audit de la nivel național, împiedicându-l să verifice regularitatea și performanța cheltuielilor publice la nivel regional și local sau să efectueze controale la fața locului ale beneficiarilor finali,

1.  salută publicarea raportului final de audit al DG REGIO și DG EMPL privind funcționarea sistemelor de gestiune și control instituite pentru a evita conflictele de interese în Cehia, în urma apelurilor repetate ale Parlamentului, raport care confirmă actualul conflict de interese al prim-ministrului Babiš în ceea ce privește conglomeratul Agrofert și confirmă astfel poziția Parlamentului exprimată în rezoluțiile anterioare și în rapoartele de descărcare de gestiune;

2.  salută faptul că DG REGIO și DG EMPL recunosc interesul public considerabil pentru transparență și informații în legătură cu această situație excepțională ca motive întemeiate pentru publicare; regretă însă că constatările au fost publicate doar în aprilie 2021, deși raportul final de audit a fost trimis autorităților cehe în noiembrie 2019, iar Comisia a primit răspunsuri în mai 2020; îndeamnă DG AGRI să își accelereze procedura de audit și acțiunile ulterioare și să își publice raportul final de audit fără întârzieri nejustificate; solicită să se acorde o atenție deosebită plăților efectuate către societăți deținute direct și indirect de prim-ministrul Babiš sau de alți membri ai guvernului ceh;

3.  consideră regretabil faptul că procedurile de audit și procedurile contradictorii, precum și procedurile privind aplicarea corecției financiare, se întind în prezent pe mai mulți ani; îndeamnă Comisia să revizuiască normele privind procedurile de audit și de corecție financiară pentru a permite concluzii mai prompte și recuperarea fondurilor UE plătite în mod necuvenit; își reiterează apelul adresat Comisiei de a publica toate documentele referitoare la cazul de conflict de interese în care este implicat prim-ministrul ceh;

4.  este profund preocupat de constatările raportului de audit, care arată că:

5.  constată că, începând din 1 iunie 2021, Legea cehă nr. 37/2021 SB. privind înregistrarea beneficiarilor finali reali a transpus, în cele din urmă, în dreptul intern cea de A 5-a directivă privind combaterea spălării banilor, care prevede obligativitatea creării unor registre accesibile publicului în care să figureze societățile, fiduciile și alte construcții juridice; reamintește că termenul pentru transpunerea acestei directive a expirat la 10 ianuarie 2020; critică aspru întârzierea atât de mare cu care Cehia a transpus cea de A 5-a directivă privind combaterea spălării banilor; ia act de faptul că prim-ministrul Babiš a fost înscris în registrul ceh al proprietarilor ca „proprietar real indirect” al Agrofert de la 1 iunie 2021; critică vehement declarația Ministerului Justiției din Cehia, care afirmă că subvențiile pot fi plătite în continuare către Agrofert, în pofida faptului că Andrej Babiš este menționat drept beneficiarul real al Agrofert în Cehia;

6.  insistă că un conflict de interese la cel mai înalt nivel de guvernare al unui stat membru, confirmat în prezent prin publicarea, la 23 aprilie 2021, a raportului final al Comisiei privind auditul funcționării sistemelor de gestiune și control existente pentru a evita conflictele de interese în Republica Cehă, nu poate fi tolerat și trebuie să fie abordat integral prin:

7.  salută anunțul potrivit căruia Parchetul European (EPPO) va desfășura o anchetă imparțială și bazată pe fapte privind conflictul de interese; ia act de declarația parchetului competent, conform căreia cazul „îndeplinește condițiile privind competența obligatorie a Parchetului European nou înființat în temeiul regulamentului aplicabil al Uniunii Europene, căruia trebuie să i se transmită fără întârziere”;

8.  regretă că constatările auditului confirmă existența unor deficiențe sistemice grave în funcționarea sistemului de gestiune și control și, în special, în depistarea conflictelor de interese; regretă faptul că ineficiența controalelor încrucișate și procesele și structurile opace reduc din fiabilitatea oricărei măsuri de prevenție și depistare a conflictelor de interese în Republica Cehă;

9.  este profund preocupat de faptul că, chiar și după intrarea în vigoare a articolelor 61 și 63 din Regulamentul financiar în 2018, sistemele de gestiune și control continuă să prezinte deficiențe în ceea ce privește evitarea conflictelor de interese, iar autoritățile cehe iau măsuri limitate și insuficiente pentru a asigura conformitatea;

10.  regretă presupusele tentative ale guvernului ceh de a legaliza conflictul de interese al prim-ministrului Babiš printr-o lege, propusă la începutul crizei provocate de pandemia de COVID-19 în martie 2020, mai degrabă decât de a soluționa conflictul de interese în sine;

11.  se așteaptă ca autoritățile naționale să pună în aplicare toate recomandările solicitate, vizând, printre altele, îmbunătățirea sistemului de gestiune și control și verificarea tuturor granturilor acordate după 9 februarie 2017 care ar putea încălca Legea privind conflictele de interese;

12.  solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la punerea în aplicare a recomandărilor auditului de către guvernul ceh, în special în ceea ce privește controlul tuturor fondurilor acordate grupului Agrofert care nu au fost incluse în eșantionul de audit;

13.  este profund preocupat de deficiențele cadrului general de reglementare, care fac dificilă identificarea sistematică a beneficiarilor reali ai entităților care primesc fonduri UE; reamintește că Comisia a confirmat că a efectuat plăți în cadrul politicii agricole comune (PAC) către societăți care aparțin grupului Agrofert și, de asemenea, către alte societăți al căror beneficiar real este prim-ministrul Babiš în mai multe alte state membre, dar nu este în măsură să identifice în mod exhaustiv toți operatorii economici care au beneficiat; insistă că se așteaptă de la Comisie să ofere autorității care acordă descărcarea de gestiune o prezentare completă și fiabilă a tuturor plăților efectuate către întreprinderile din grupul Agrofert și către societăți cu același beneficiar real în toate statele membre pentru exercițiile financiare 2018 și 2019; invită Comisia să includă, de asemenea, informații pentru anul 2020; este de părere că acest lucru demonstrează că este necesar ca Comisia să propună de urgență, în cooperare cu agențiile naționale, un format standardizat și accesibil publicului care să dezvăluie cine sunt beneficiarii finali ai plăților în cadrul PAC;

14.  ia act de rectificarea recentă operată în registrul beneficiarilor reali ai societăților (Transparenzregister), care îl înscrie în prezent pe prim-ministrul Babiš ca beneficiar și acționar al unei filiale a Agrofert din Germania; reiterează că prim-ministrul Babiš este inclus pe listă ca fiind una din cele șase persoane active cu influență sau control semnificativ asupra fiduciarilor unui fond fiduciar având legătură cu filiala Agrofert denumită GreenChem Solutions Ltd. din Regatul Unit; invită toate statele membre în care sunt active filiale ale Agrofert să revizuiască în acest sens registrul beneficiarilor reali;

15.  regretă faptul că entitățile din grupul Agrofert continuă să primească plăți în cadrul primului pilon al PAC; reamintește că Legea cehă privind conflictele de interese interzice acordarea oricăror subvenții, inclusiv plăți directe în cadrul PAC, unei întreprinderi în care un funcționar public sau o entitate controlată de un funcționar public deține o cotă de cel puțin 25 %; subliniază îndoielile serioase cu privire la independența autorităților cehe care decid cu privire la eligibilitatea și controlul plăților agricole directe; identifică drept indicator de risc faptul că societăți care fac parte din grupul Agrofert continuă să primească aceste fonduri, încălcând Legea cehă privind conflictele de interese;

16.  constată că legislația cehă privind conflictele de interese, în vigoare din 2006, prezintă lacune grave și deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare, permițând astfel crearea și dezvoltarea unor structuri oligarhice profunde; regretă că misiunea Comisiei pentru control bugetar a Parlamentului din februarie 2020 a descoperit deficiențe grave în sistemele care vizează prevenirea, depistarea și soluționarea conflictelor de interese în Cehia;

17.  își exprimă uimirea față de abordările aparent diferite ale DG REGIO, DG EMPL și DG AGRI în cazul unor încălcări similare ale Legii cehe privind conflictele de interese și ale articolului 61 din Regulamentul financiar; în timp ce DG REGIO și DG EMPL consideră că o încălcare a Legii cehe privind conflictele de interese constituie o încălcare a articolului 61 alineatul (2) din Regulamentul financiar, DG AGRI nu pare să aplice aceeași logică; atrage, de asemenea, atenția că verificarea eligibilității plăților bazate pe drepturi la plată (plăți directe) include și un element decizional în cadrul verificării; subliniază că această decizie de verificare poate fi influențată de un conflict de interese; invită Comisia să ofere Parlamentului o explicație juridică detaliată a impactului diferit al încălcărilor legislației naționale privind conflictele de interese și ale articolului 61 din Regulamentul financiar și să includă o explicație detaliată a modului în care Comisia se asigură că deciziile de verificare a plăților bazate pe drepturi la plată nu au fost afectate de un conflict de interese;

18.  își exprimă uimirea față de evaluarea Comisiei potrivit căreia ministrul ceh al agriculturii nu se află într-o situație de conflict de interese deși membri ai familiei sale primesc sume substanțiale din subvenții agricole, în timp ce el este responsabil cu programarea și implementarea programelor agricole în cadrul PAC; solicită Comisiei să pună această evaluare la dispoziția Parlamentului; solicită Comisiei să asigure interpretarea și aplicarea uniforme ale articolului 61 din Regulamentul financiar;

19.  solicită Comisiei să evalueze eficacitatea articolului 61 din Regulamentul financiar în ceea ce privește prevenirea sau dezvăluirea și soluționarea cu succes a cazurilor de conflict de interese atunci când acestea apar și, după caz, să facă propuneri în contextul următoarei revizuiri a Regulamentului financiar pentru a consolida în continuare normele care reglementează conflictele de interese, acordând o atenție deosebită definițiilor, domeniului de aplicare (cine este vizat), identificării funcțiilor sau activităților sensibile expuse riscului, a „situațiilor care pot fi percepute în mod obiectiv ca un conflict de interese” și a obligațiilor în caz de conflict de interese; reamintește că articolul 61 din Regulamentul financiar nu face distincție între diferitele tipuri de plăți de la bugetul UE și că simpla posibilitate de a face uz de o poziție care decurge din conflictul de interese este un indicator suficient;

20.  este preocupat de interpretarea restrictivă a articolului 61 din Regulamentul financiar de către Agenția cehă de plăți în agricultură (Fondul de stat pentru intervenție în agricultură), care consideră că acesta nu se aplică membrilor guvernului; reiterează îngrijorarea Parlamentului în legătură cu o serie de deficiențe identificate în gestionarea asigurată de Agenția cehă de plăți în agricultură, în special cu lipsa de independență a Consiliului de supraveghere, astfel cum se subliniază în raportul Parlamentului privind misiunea sa în Republica Cehă din februarie 2020(7); solicită Comisiei să inițieze o procedură de audit pentru a asigura buna gestiune în cadrul agenției;

21.  consideră că orientările Comisiei privind evitarea și gestionarea conflictelor de interese în temeiul Regulamentului financiar reprezintă un instrument important pentru consolidarea în continuare a măsurilor de protejare a bugetului UE împotriva fraudei și a neregulilor; solicită Comisiei să sensibilizeze și să promoveze o interpretare și o aplicare uniformă a normelor privind evitarea conflictelor de interese, incluzând plățile directe din cadrul primului pilon al PAC, și să monitorizeze funcționarea independentă a agențiilor de plăți și a structurilor de audit în acest sens; invită Comisia să ofere autorităților interesate din statele membre și alte exemple practice, sugestii și recomandări, pentru a le ajuta să evite conflictele de interese;

22.  reiterează că cetățenii și contribuabilii cehi nu ar trebui să plătească sau să sufere consecințe care decurg din conflictul de interese al prim-ministrului Babiš și că întreprinderile care aparțin grupului Agrofert ar trebui să ramburseze toate subvențiile primite în mod ilegal de la bugetul UE sau de la bugetul ceh; îndeamnă autoritățile cehe să recupereze toate subvențiile care au fost plătite în mod necuvenit tuturor entităților grupului Agrofert;

23.  insistă că trebuie sistată plata în continuare a fondurilor, fie din bugetul UE, fie din bugetul național ceh, către întreprinderile controlate în ultimă instanță de prim-ministrul Babiš sau de membri ai guvernului ceh până la soluționarea completă a cazurilor de conflict de interese;

24.  îndeamnă guvernul ceh să îmbunătățească echitatea generală a distribuției subvențiilor din partea UE și să instituie un sistem care va garanta o transparență deplină și completă în distribuirea fondurilor UE; constată cu preocupare că, potrivit informațiilor de care dispune Comisia, de la înființarea sistemului ceh de plăți directe în 2014, nu au existat decizii de modificare a acestuia și de creare a unui mecanism eficace de combatere a conflictelor de interese;

25.  reamintește că, în cadrul proiectului „Cuibul de berze”, Agrofert a creat artificial o întreprindere mijlocie, care a rămas sub controlul Agrofert, pentru a obține fonduri destinate întreprinderilor mici și mijlocii în valoare totală de aproximativ 2 milioane EUR; consideră inacceptabil faptul că, după ce au fost constatate nereguli grave în anchetele privind „Cuibul de berze”, autoritățile cehe au retras proiectul de la finanțarea UE cu scopul de a-l finanța din bugetul național, transferând sarcina financiară asupra contribuabililor cehi; consideră că aceasta este o confirmare a faptului că autoritățile cehe nu au reușit să convingă Comisia de legalitatea și regularitatea plăților în cauză; regretă că acest lucru înseamnă că OLAF nu mai are dreptul de a ancheta și că doar procurorul național mai poate formula acuzații; este profund preocupat de faptul că procurorul ceh a închis temporar procedurile și, ulterior, a redeschis cazul; invită autoritățile cehe să informeze instituțiile UE cât mai curând posibil cu privire la rezultatul redeschiderii anchetei în cazul „Cuibului de berze”;

26.  constată că poliția cehă a recomandat pentru a doua oară ca prim-ministrul Babiš să fie pus sub acuzare pentru o presupusă fraudă în valoare de aproximativ 2 milioane EUR în legătură cu anchetele privind „Cuibul de berze”; observă că procurorul de caz, Jaroslav Šaroch, care decisese inițial, în septembrie 2019, să închidă cazul, este responsabil de luarea unei decizii privind trimiterea în instanță a dosarului; reamintește că, la 4 decembrie 2019, procurorul general Pavel Zeman, care a demisionat între timp, a dispus redeschiderea cazului, invocând deficiențe în evaluarea juridică efectuată de procurorul Šaroch;

27.  este profund preocupat de presiunea politică exercitată asupra mass-mediei independente și a instituțiilor independente din Republica Cehă, evidențiată recent prin demisia procurorului general, care a declarat că presiunea exercitată de ministrul justiției este motivul demisiei sale;

28.  solicită Comisiei să analizeze vulnerabilitățile sistemului judiciar ceh și să lanseze acțiunile necesare; solicită Comisiei să examineze cu atenție și să analizeze dacă alte cazuri în care sunt implicați membri ai guvernului ceh au fost retrase sau închise prematur, posibil ca urmare a unor presiuni; invită Comisia să informeze Parlamentul fără întârzieri nejustificate cu privire la constatările și concluziile sale;

29.  este preocupat de rapoartele potrivit cărora guvernul ceh a plătit deja către Agrofert peste 150 de milioane CZK din bugetul național ceh în perioada auditată(8); întrucât acest lucru poate constitui ajutor de stat ilegal și poate compromite concurența loială pe piața unică a UE, precum și integritatea sa; solicită Comisiei să investigheze pe deplin aceste cazuri de finanțare de la bugetul național și să informeze Parlamentul cu privire la concluziile investigației și la măsurile luate;

30.  condamnă practica retragerii proiectelor de la finanțarea UE pentru a le finanța din bugetul național în urma depistării unor nereguli de către Comisie sau de către Curtea de Conturi Europeană; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape și să efectueze o analiză juridică atentă în aceste cazuri, acordând o atenție deosebită potențialelor încălcări ale normelor privind ajutoarele de stat;

31.  regretă observațiile publice făcute de prim-ministrul Babiš ca reacție la publicarea raportului final de audit al DG REGIO și DG EMPL(9); consideră inacceptabil faptul că auditorii Comisiei sunt numiți „mafioți” de către un membru al Consiliului European;

32.  condamnă remarcile calomnioase ale prim-ministrului Babiš împotriva organizațiilor de știri care relatează despre conflictul său de interese și despre operațiunile derulate de întreprinderile sale; subliniază, în acest sens, observațiile negative formulate de acesta în Parlamentul Republicii Cehe, în noiembrie 2020, în legătură cu publicația Denik Referendum;

33.  este profund preocupat de nivelul scăzut la care sunt respectate recomandările GRECO cuprinse în raportul rezultat în urma celei de a patra runde de evaluare – doar una dintre cele 14 recomandări a fost pusă în aplicare în mod satisfăcător, șapte recomandări au fost parțial puse în aplicare, iar celelalte șase recomandări nu au fost deloc puse în aplicare;

34.  îndeamnă toate statele membre să interzică cazurile în care plăți în valoare de milioane de euro reprezentând subvenții sunt acordate unor persoane fizice individuale în temeiul noului cadru financiar multianual (CFM) și să adopte poziția Parlamentului de a garanta transparența deplină și posibilitatea de a agrega plățile, precum și procedurile digitale de monitorizare și audit transfrontalier în programele care fac obiectul gestiunii partajate;

35.  invită Consiliul ca, în cadrul negocierilor în curs privind Regulamentul PAC, să acorde atenția cuvenită eficacității bugetare și distribuției mai echitabile și mai transparente a plăților directe, să adopte poziția Parlamentului de a stabili plafoane specifice pentru persoanele fizice pentru ambii piloni ai PAC, precum și degresivitatea, plafonarea obligatorie și plățile redistributive, pentru a asigura o percepție pozitivă a PAC în general în rândul cetățenilor UE; subliniază că negocierile din cadrul Consiliului nu trebuie să fie afectate de conflicte de interese și că niciun ministru, membru sau reprezentant al unui guvern național nu trebuie să participe la negocieri în timp ce este afectat de un conflict de interese; consideră inacceptabil faptul că prim-ministrul Babiš, deși este beneficiarul real al grupului Agrofert, a participat la negocierile privind PAC și s-a opus plafonării subvențiilor; subliniază cu fermitate că plafoanele pe persoană fizică pentru primul și al doilea pilon al PAC trebuie să fie aplicabile în mod uniform, inclusiv membrilor guvernelor naționale, pentru a-i împiedica să negocieze în cadrul Consiliului în beneficiul lor;

36.  dezaprobă cu fermitate structurile oligarhice care recurg la fondurile agricole și de coeziune ale UE, făcând ca o mică parte a beneficiarilor să primească marea majoritate a fondurilor UE, și invită Comisia, Consiliul și Consiliul European să împiedice promovarea unor astfel de structuri, care reduc competitivitatea fermierilor mici și mijlocii și a fermelor familiale, aceștia trebuind să fie principalii beneficiari ai PAC;

37.  își subliniază profunda preocupare față de situația de conflict de interese în care se află prim-ministrul Babiš în timp ce participă la procesul decizional privind alinierea PAC la obiectivele generale ale politicii europene în domeniul climei, întrucât interesele de afaceri ale grupului Agrofert ar putea prevala asupra interesului public de a sprijini o agricultură mai durabilă și de a limita efectele negative ale schimbărilor climatice;

38.  consideră că lipsa de acțiune a guvernului ceh în abordarea conflictelor de interese ale prim-ministrului Babiš are un impact negativ asupra funcționării autorităților statului ceh, inclusiv a autorităților de aplicare a legii și a sistemelor de gestiune și control, precum și asupra respectării legislației UE;

39.  invită Comisia să evalueze situația de mai sus, precum și influența prim-ministrului Babiš asupra mass-mediei din Cehia și asupra sistemului judiciar, pentru a identifica încălcări ale statului de drept și, dacă acestea se confirmă și pe baza constatărilor sale, să activeze în timp util mecanismul de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii;

40.  este în continuare preocupat de concentrarea tot mai mare a proprietății asupra mass-mediei în mâinile câtorva oligarhi(10);

41.  constată că există anchete și audituri în curs, atât la nivel național, cât și la nivel european, privind potențiale conflicte de interese și utilizarea fondurilor UE; este îngrijorat de preocupările exprimate în raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept, potrivit cărora cazurile de corupție la nivel înalt nu sunt urmărite suficient, iar în cadrele de integritate aplicabile parlamentarilor au fost identificate unele lacune;

42.  invită Consiliul și Consiliul European să ia toate măsurile necesare și adecvate pentru a preveni conflictele de interese, în conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Regulamentul financiar; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că prim-ministrul ceh a luat și continuă să ia parte în mod activ la negocierile privind bugetul și programele UE, aflându-se, în același timp, într-un conflict de interese; solicită Consiliului și Consiliului European să explice Parlamentului modul în care intenționează să ia în considerare și să acționeze în ceea ce privește participarea prim-ministrului Babiš la procesul decizional legat de PAC și de bugetul UE în urma rapoartelor de audit ale Comisiei;

43.  consideră că situația conflictului de interese al prim-ministrului Babiš confirmă, de asemenea, necesitatea urgentă de a institui un sistem interoperabil de raportare și monitorizare digitală pentru finanțele UE; regretă profund faptul că colegiuitorii nu au ajuns la un acord satisfăcător cu privire la dispozițiile de stabilire a interoperabilității sistemelor informatice, care ar permite o raportare standardizată și uniformă și ar stimula cooperarea; solicită eforturi din partea tuturor actorilor competenți pentru a găsi soluții la fel de eficace, în vederea îmbunătățirii responsabilității;

44.  invită Comisia să asigure că dispozițiile Regulamentului financiar privind conflictele de interese, inclusiv în cazul conflictului de interese al prim-ministrului Babiš, sunt pe deplin aplicate la punerea în aplicare a CFM 2021-2027 și a Next Generation EU, astfel încât să nu se efectueze plăți către societăți deținute direct sau indirect de prim-ministrul Babiš(11); solicită o examinare mai aprofundată a oricărui potențial conflict de interese, precum și a altor elemente legate de statul de drept în planurile naționale de redresare;

45.  subliniază cu fermitate că deputații în Parlamentul European trebuie să își poată desfășura activitatea fără amenințări și că guvernele naționale sunt responsabile cu asigurarea protecției lor în țările de origine;

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Guvernului și celor două camere ale Parlamentului Republicii Cehe.

(1) JO L 193, 30.7.2018, p. 1. (2) JO C 121, 9.4.2021, p. 1. (3) JO C 388, 13.11.2020, p. 157. (4) Texte adoptate, P9_TA(2020)0164. (5) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1. (6) Raportul final de audit a constatat deficiențe grave în conceperea sistemului de control vizând evitarea conflictelor de interese, după cum reiese din cele șapte încălcări ale articolului 4c din Legea cehă privind conflictele de interese și din rata ridicată de eroare, de 96,7 %, a eșantionului auditat. (7) Raport privind misiunea de informare a Comisiei pentru control bugetar (CONT) în Republica Cehă, 26-28 februarie 2020. (8) iROZHLAS, Penam, Lovochemie, Cerea. Česko vyplatilo Agrofertu podle Bruselu na dotacích neoprávněně 155 milionů, 27 aprilie 2021. (9) Euractiv, „Czech PM slams EU Commission auditors as ‘mafia’” (Prim-ministrul ceh îi califică pe auditorii Comisiei drept „mafioți”), 26 aprilie 2021. (10) Reporteri fără Frontiere, Republica Cehă, https://rsf.org/en/czech-republic [accesat la 2.6.2021]. (11) Lista întreprinderilor și a proiectelor aprobate de guvernul ceh pentru a fi propuse spre finanțare din Fondul pentru o tranziție justă include peste 6 miliarde CZK pentru Lovochemie, o societate care face parte din grupul Agrofert, condusă anterior de actualul ministru ceh al mediului, Richard Brabec.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la răspunsul la provocarea globală reprezentată de pandemia de COVID-19: consecințele derogării de la Acordul TRIPS al OMC în ceea ce privește vaccinurile, tratamentele și echipamentele destinate combaterii COVID-19 și creșterea capacității de producție și de fabricație în țările în curs de dezvoltare (2021/2692(RSP))

P9_TA(2021)0283 RC-B9-0306/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), în special articolul 31a din acesta,

–  având în vedere Declarația de la Doha din 14 noiembrie 2001 privind Acordul TRIPS și sănătatea publică,

–  având în vedere decizia Consiliului pentru aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală al OMC din 6 noiembrie 2015 privind extinderea derogării pentru țările cel mai puțin dezvoltate membre ale OMC de la aplicarea dispozițiilor Acordului TRIPS referitoare la produsele farmaceutice,

–  având în vedere comunicarea Indiei și Africii de Sud din 2 octombrie 2020 prin care se solicită o derogare de la anumite dispoziții ale Acordului TRIPS pentru prevenirea, limitarea și tratarea COVID-19, co-sponsorizată de Eswatini, Kenya, Mozambic și Pakistan și sprijinită de alte 100 de țări,

–  având în vedere propunerea revizuită de derogare de la dispozițiile Acordului TRIPS, așa cum a fost comunicată la 21 mai 2021 de către 62 de membri ai OMC,

–  având în vedere scrisoarea deschisă din partea a 243 de organizații ale societății civile adresată directoarei generale a OMC la 13 aprilie 2021 referitoare la soluționarea problemelor globale reprezentate de aprovizionarea inadecvată cu produse medicale împotriva COVID-19, în special cu vaccinuri, și de accesul inechitabil la acestea,

–  având în vedere declarația din 5 mai 2021 a reprezentantei pentru comerț a SUA în care aceasta își afirmă susținerea pentru o derogare temporară de la dispozițiile Acordului TRIPS,

–  având în vedere scrisoarea deschisă a președintelui Republicii Costa Rica și a directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 27 mai 2021 prin care se solicită din nou tuturor statelor membre ale OMS să sprijine activ platforma de acces comun la tehnologiile de combatere a COVID-19 (C-TAP),

–  având în vedere Declarația de la Roma, adoptată cu ocazia summit-ului mondial în domeniul sănătății din 21 mai 2021,

–  având în vedere scrisoarea din 31 mai 2021 a directorului general al OMS, a directoarei generale a OMC, a directoarei generale a Fondului Monetar Internațional (FMI) și a președintelui Grupului Băncii Mondiale, prin care se solicită asumarea unui nou angajament în favoarea echității vaccinale și pentru învingerea pandemiei,

–  având în vedere declarația comună din 20 aprilie 2020 a directorului general al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și a directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății în sprijinul eforturilor de a asigura un flux transfrontalier normal de materiale medicale vitale și de alte produse și servicii,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât s-au înregistrat aproximativ 172 000 000 de cazuri de COVID-19, ceea ce a avut ca rezultat moartea a peste 3 700 000 de persoane în întreaga lume, provocând suferințe și durere fără precedent și distrugerea mijloacelor de subzistență a milioane de oameni; întrucât consecințele îndelungatei pandemii de COVID afectează 10 % din pacienți la nivel mondial, ducând la pierderea de locuri de muncă, la sărăcie și grave vulnerabilități socioeconomice;

B.  întrucât actuala pandemie mondială de COVID-19 reclamă o strategie vaccinală, diagnostice, tratamente și producția și distribuția de echipamente la nivel global; întrucât este necesară o abordare globală, științifică și întemeiată pe date pentru a soluționa problemele de sănătate legate de pandemie; întrucât o abordare intersectorială și sensibilă la problematica de gen este esențială pentru a impune egalitatea în fiecare etapă a procesului de vaccinare, de la dezvoltare până la derulare;

C.  întrucât vaccinurile reprezintă un exemplu de manual în care externalitățile pozitive imense impun ca ele să fie tratate ca bunuri publice mondiale și să fie furnizate gratuit; întrucât în țările dezvoltate toți cetățenii primesc vaccinurile gratuit; întrucât ar fi inadmisibil din punct de vedere etic ca acest principiu să nu se aplice și în cazul oamenilor mult mai săraci din țările în curs de dezvoltare;

D.  întrucât Declarația privind Acordul TRIPS și sănătatea publică, adoptată la 14 noiembrie 2001 la Doha, precizează că Acordul TRIPS ar trebui să fie aplicat și interpretat astfel încât să aducă beneficii sănătății publice, încurajând atât accesul la medicamentele existente, cât și dezvoltarea altora noi; întrucât, la 6 noiembrie 2015, Consiliul TRIPS al OMC a decis să extindă scutirea privind brevetele pentru medicamente pentru țările cel mai puțin dezvoltate până în ianuarie 2033;

E.  întrucât este esențial să se asigure vaccinarea la costuri accesibile a celor mai vulnerabile categorii de populație din țările cu venituri reduse și medii; întrucât vaccinurile pe bază de ARN mesager s-au dovedit a fi cele mai eficace, dar și cele mai scumpe vaccinuri de pe piață;

F.  întrucât până în iunie 2021 au fost administrate în întreaga lume aproximativ 1,6 miliarde de doze de vaccin, marea majoritate a acestora în țări industrializate și producătoare de vaccinuri; întrucât doar 0,3 % din dozele de vaccin administrate la nivel mondial au fost administrate în cele mai sărace 29 de țări, în care trăiește circa 9 % din populația lumii; întrucât FMI estimează că, dacă se accelerează distribuirea vaccinurilor, iar virusul este ținut sub control, PIB-ul mondial ar putea crește cu peste 7 mii de miliarde de euro; întrucât UE a distribuit peste 260 de milioane de vaccinuri statelor sale membre și a exportat peste 226 de milioane de vaccinuri în țări terțe, dintre care doar 10 % sunt destinate țărilor cel mai puțin dezvoltate;

G.  întrucât apar noi variante îngrijorătoare de COVID-19, care sunt mai ușor transmisibile, mai mortale și mai puțin sensibile la vaccinuri și pot necesita doze suplimentare de vaccin, împingând cererea cu mult peste cele 11 miliarde de doze necesare estimate inițial; întrucât creșterea producției este esențială pentru realizarea vaccinării la nivel mondial; întrucât creșterea producției de vaccinuri este o prioritate mondială; întrucât lanțurile globale de aprovizionare cu materii prime nu trebuie să fie stânjenite de măsuri protecționiste sau de bariere netarifare în calea comerțului; întrucât majoritatea țărilor în care se fabrică vaccinuri au impus, din păcate, interdicții la export pentru vaccinuri și ingredientele acestora, împiedicând creșterea producției globale și cauzând blocaje în lanțurile de aprovizionare;

H.  întrucât au fost investite sume uriașe din fonduri și resurse private și publice în cercetare și dezvoltare, în studii clinice și în achiziții publice pentru a dezvolta vaccinuri și tratamente împotriva COVID-19 într-un mod deschis și accesibil; întrucât cercetarea din sectorul privat și public, instituțiile sanitare, lucrătorii din prima linie, oamenii de știință, cercetătorii și pacienții au colectat cu toții informații despre virus pe care companiile farmaceutice le-au utilizat;

I.  întrucât licențele voluntare ar trebui să fie cel mai eficace instrument de facilitare a extinderii producției și a transferului de know-how; întrucât nicio companie privată nu a participat la inițiativa platformei de acces comun la tehnologiile de combatere a COVID-19 (C-TAP), care face apel la companiile farmaceutice să se angajeze că acordă voluntar licențe globale transparente și neexclusive; întrucât, potrivit OMS, 19 producători din peste 12 țări din Africa, Asia și America Latină și-au exprimat interesul de a crește producția de vaccinuri pe bază de ARN mesager; întrucât până în prezent doar 40 % din capacitatea mondială de producție a fost utilizată pentru producția de vaccinuri împotriva COVID-19;

J.  întrucât multe țări în curs de dezvoltare cu o capacitate de producție insuficientă sau inexistentă continuă să se confrunte cu presiuni politice și cu dificultăți juridice semnificative care le împiedică să utilizeze flexibilitățile prevăzute de TRIPS, în special la articolul 31a, și cu un proces de import și export de produse farmaceutice greoi și îndelungat;

K.  întrucât brevetele și alte măsuri de protecție a proprietății intelectuale asigură garanții pentru asumarea de riscuri antreprenoriale, iar un cadru juridic multilateral privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI) oferă stimulente esențiale pentru pregătirea împotriva viitoarelor pandemii; întrucât accesul echitabil al tuturor oamenilor la vaccinuri, diagnostice și tratamente la prețuri abordabile este singura modalitate de a atenua impactul global asupra sănătății publice și economice al pandemiei și întrucât derogarea temporară de la obligațiile internaționale de protecție a proprietății intelectuale pentru medicamentele, dispozitivele medicale și alte tehnologii medicale legate de COVID-19 este una dintre contribuțiile importante la atingerea acestui obiectiv;

L.  întrucât din cauza situației epidemiologice fără precedent și alarmante din India, guvernul indian a impus o interdicție de export a vaccinurilor, ceea ce a dus la întreruperi ale aprovizionării la nivel mondial și a mecanismului COVAX; întrucât UE este un contribuitor principal la COVAX; întrucât UE s-a angajat în cadrul inițiativei „Echipa Europa” să doneze încă 100 de milioane de doze pentru a fi utilizate în țările cu venituri reduse și medii până la sfârșitul anului 2021;

M.  întrucât vaccinul antipoliomielitic a fost pus pe piață fără brevet, iar boala este în prezent eradicată în multe regiuni ale lumii; întrucât guvernul sud-african condus de Nelson Mandela a fost obligat să se folosească de disponibilitatea licențelor obligatorii pentru a forța promovarea de medicamente generice echivalente de calitate și la prețuri accesibile, cu scopul de a evita plata unor prețuri exorbitante către companiile farmaceutice multinaționale care utilizează brevete pentru tratamentul împotriva HIV;

N.  întrucât lanțurile de aprovizionare din țările în curs de dezvoltare trebuie ameliorate; întrucât extinderea producției locale, sensibilizarea populației și creșterea asistenței pentru distribuție în țările în curs de dezvoltare ar putea crește numărul total de persoane vaccinate; întrucât rămâne un deficit îngrijorător de finanțare de 18,5 miliarde USD pentru Acceleratorul accesului la instrumente de combatere a COVID-19 (ACT);

O.  întrucât prioritățile UE ar trebui să fie asigurarea accesului global echitabil la vaccinuri, metode de diagnosticare, terapii și alte soluții de aprovizionare cu materiale medicale, menținând lanțurile de aprovizionare deschise prin utilizarea tuturor instrumentelor disponibile;

P.  întrucât țările cel mai puțin dezvoltate beneficiază deja de o derogare, acordată până la 1 ianuarie 2033, de la aplicarea dispozițiilor Acordului TRIPS privind produsele farmaceutice, precum și de o derogare acordată până la 1 iulie 2021, a cărei prelungire este în prezent discutată, care exceptează țările cel mai puțin dezvoltate de la toate obligațiile prevăzute de Acordul TRIPS, cu excepția articolelor 3, 4 și 5,

1.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu evoluția pandemiei, în special în țările cu venituri reduse și medii; reamintește că pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat încă și că trebuie dezvoltate noi vaccinuri pentru a combate mutațiile; subliniază că comunitatea internațională trebuie să facă tot ce este necesar pentru a ține sub control pandemia de COVID-19 și că împrejurările excepționale cer soluții excepționale; subliniază, ca urmare, că este necesară o abordare globală, care să acorde prioritate disponibilității și accesibilității produselor medicale legate de COVID-19, creșterii producției de vaccinuri împotriva COVID-19 și distribuției geografice globale a capacității de producție; subliniază că politica comercială internațională trebuie să joace un rol proactiv în acest demers prin facilitarea comerțului cu materii prime și cu produse sanitare și medicale esențiale, prin reducerea deficitului de personal calificat și cu experiență, prin soluționarea problemelor legate de lanțul de aprovizionare și prin revizuirea cadrului global privind drepturile de proprietate intelectuală pentru a fi pregătiți pentru pandemii viitoare; solicită susținere pentru a purta negocieri proactive, constructive și bazate pe dispoziții scrise vizând o derogare temporară de la Acordul TRIPS al OMC, cu scopul de a înlesni accesul global la produse medicale legate de COVID-19 la prețuri accesibile și de a găsi o soluție la constrângerile de producție și de aprovizionare la nivel mondial;

2.  reamintește că în Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică se afirmă că Acordul TRIPS nu îi împiedică și nu ar trebui să îi împiedice pe membri să ia măsuri pentru a proteja sănătatea publică;

3.  subliniază că sunt necesare 11 miliarde de doze pentru a vaccina 70 % din populația lumii și că doar o mică parte din această cantitate a fost produsă; subliniază că o abordare bazată pe donarea de doze excedentare este insuficientă; reamintește că mecanismul COVAX se confruntă cu un deficit de 190 de milioane de doze din cauza actualei situații generate de COVID-19 din India și nu își va atinge obiectivele de aprovizionare în viitorul apropiat; observă că UE este un donator important al mecanismului COVAX din punctul de vedere al finanțării și distribuirii de vaccinuri, atât prin intermediul COVAX, cât și bilateral; solicită, cu toate acestea, UE și partenerilor săi să își crească semnificativ contribuțiile financiare și nefinanciare la COVAX; consideră îmbucurător, în acest sens, angajamentul asumat de anumiți producători de a furniza 1,3 miliarde de doze de vaccin la prețul de producere sau la prețuri reduse, precum și angajamentul inițiativei „Echipa Europa” de a dona 100 de milioane de doze țărilor cu venituri reduse și medii până la sfârșitul anului, reamintind că se estimează că statele membre ale UE vor primi un surplus de cel puțin 400 de milioane de doze de vaccin în 2021; salută, de asemenea, sprijinul pus la dispoziție pentru furnizarea de vaccinuri și materiale auxiliare de către mecanismul de protecție civilă al UE; subliniază că este necesar ca aprovizionarea COVAX să aibă prioritate; regretă măsurile adoptate de Regatul Unit și de SUA de a dezvolta o piață secundară de revânzare pentru a vinde vaccinuri excedentare altor țări industrializate;

4.  subliniază că răspunsul global la situațiile de urgență sanitară ar trebui să includă, pe de o parte, o abordare orientată spre cerere, care să ofere finanțare comună și achiziții în avans coordonate la nivel mondial și, pe de altă parte, o strategie integrată privind oferta pentru a crește capacitatea de producție de-a lungul întregului lanț valoric; consideră că pentru distribuirea vaccinurilor la nivel mondial sunt necesare o mai mare producție mondială de vaccinuri, o mai bună coordonare a aprovizionării și lanțuri valorice solide, diversificate și reziliente pentru vaccinuri; solicită insistent Comisiei să colaboreze cu țările producătoare de vaccinuri pentru a elimina rapid barierele la export și a înlocui mecanismul propriu de autorizare a exporturilor cu cerințe de transparență la export și insistă să primească la timp și complet acces la aceste date; invită SUA și Regatul Unit să elimine imediat interdicția de export a vaccinurilor și a materiilor prime necesare pentru producerea vaccinurilor; cere să se facă mai multe investiții internaționale și să existe o mai bună coordonare pentru a majora producția de ingrediente și materiale critice pentru vaccinuri, cum ar fi echipamentele de unică folosință și substanțele farmaceutice active, pentru a soluționa blocajele din lanțurile valorice ale vaccinurilor;

5.  subliniază că, pe termen lung, producția mondială de vaccinuri trebuie extinsă urgent pentru a răspunde cererii globale și că, prin urmare, este nevoie de investiții în capacitățile de producție ale țărilor în curs de dezvoltare pentru a le face mai autonome; subliniază că este nevoie de un transfer efectiv de tehnologie și know-how pentru a realiza acest obiectiv; recunoaște că stimularea încheierii de acorduri voluntare de licență și a transferului voluntar de tehnologie și know-how către țări cu industrii producătoare de vaccinuri preexistente ar trebui să fie cea mai importantă modalitate de a atinge acest obiectiv; rămâne, totuși, deschis discuției în legătură cu toate soluțiile eficace și pragmatice menite să stimuleze mai departe producția mondială de vaccinuri și invită Comisia să colaboreze în acest sens îndeosebi cu SUA și cu alte țări care împărtășesc aceeași viziune;

6.  subliniază că protecția proprietății intelectuale reprezintă un stimulent esențial pentru inovare și cercetare în întreaga lume; observă că această protecție stă la baza acordurilor de acordare voluntară a licențelor și de transfer de know-how și, prin urmare, este mai curând un factor favorizant decât un obstacol în calea disponibilității vaccinurilor; atrage atenția asupra faptului că, în cazul în care brevetele devin inaplicabile, companiile vor recurge la confidențialitate sau exclusivitate pentru a-și proteja inovațiile; subliniază amenințarea pe care o derogare pe termen nedefinit de la Acordul TRIPS ar reprezenta-o pentru finanțarea cercetării, în special pentru cercetători, investitori, dezvoltatori și trialuri clinice; subliniază că protecția drepturilor de proprietate, inclusiv a drepturilor de proprietate intelectuală, este o obligație constituțională a Uniunii Europene și a statelor sale membre;

7.  ia act de anunțul Comisiei că este deschisă posibilității de a facilita utilizarea licențelor obligatorii atunci când este necesar pentru a asigura accesul rapid la producția de vaccinuri la nivel mondial; invită Comisia să furnizeze criterii obiective pe baza cărora se va stabili dacă, în ce cazuri și când va recurge la licențele obligatorii; subliniază că Acordul TRIPS nu precizează motivele care ar putea fi utilizate pentru a justifica licențele obligatorii; subliniază că Declarația de la Doha privind TRIPS și sănătatea publică confirmă faptul că țările sunt libere să stabilească motivele pentru acordarea obligatorie de licențe și să stabilească ce anume constituie o urgență națională; subliniază că licențele obligatorii necesită un cadru juridic eficace și ar putea conduce la dificultăți juridice în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia să analizeze dacă și în ce mod va oferi sprijin juridic pentru licențele obligatorii în țările cel mai puțin dezvoltate; salută evaluarea Comisiei potrivit căreia cooperarea și acordarea voluntară a licențelor sunt cele mai eficiente instrumente de facilitare a extinderii producției;

8.  subliniază că pilonul conector al sistemelor de sănătate din cadrul acceleratorului Acces la instrumente anti-COVID-19 (ACT) trebuie întărit pentru a crește capacitățile de prelucrare, stocare, distribuție și livrare la nivel mondial, în special în țările vulnerabile; invită UE și statele sale membre să își intensifice angajamentul în cadrul OMS, acordând prioritate acceleratorului ACT ca parte a răspunsului global al UE în cadrul tuturor pilonilor săi de diagnosticare, tratamente, vaccinuri și consolidare a sistemelor de sănătate; subliniază necesitatea de a sprijini capacitățile de producție de pe continentul african și salută călduros anunțul inițiativei „Echipa Europa” de a sprijini cu 1 miliard EUR o inițiativă menită să îmbunătățească producerea vaccinurilor, medicamentelor și tehnologiilor medicale și accesul la acestea; subliniază, de asemenea, că este important să existe un cadru de reglementare adecvat pentru produsele farmaceutice; subliniază că UE are acum responsabilitatea de a investi în centre regionale de distribuție, în special în Africa, și de a sprijini înființarea unei Agenții Africane pentru Medicamente; solicită, în acest sens, să se acorde sprijin autorităților de omologare locale, să se formeze personal medical și tehnic calificat pentru administrarea vaccinurilor, să se sprijine lanțurile de distribuție a vaccinurilor și să se contribuie la depășirea limitărilor, cum ar fi infrastructura de refrigerare, raza de acțiune geografică și socioeconomică și reticența față de vaccinare;

9.  își reafirmă sprijinul pentru inițiativa C-TAP a OMS privind COVID-19 și pentru platforma de transfer de tehnologie a vaccinului pe bază de ARN mesager; regretă că, până în prezent, companiile farmaceutice au decis să nu se implice în inițiativa C-TAP; solicită insistent Comisiei să stimuleze companiile farmaceutice să își transmită tehnologiile și know-how-ul prin C-TAP și să includă angajamente privind parteneriate de transfer de tehnologie cu părți terțe, în special cu țările în curs de dezvoltare, în viitoarele acorduri de achiziționare în avans ale UE; îndeamnă Comisia să își utilizeze pe deplin influența în negocierea contractelor pentru următoarea generație de vaccinuri împotriva COVID pentru a garanta că dezvoltatorii își transferă tehnologia la costuri reduse către țările cu venituri reduse și medii; cere să se inventarieze activ firmele, inclusiv subcontractanți, care au know-how-ul necesar pentru a transfera tehnologie și să fie puse în legătură cu firmele care au capacități de producție inactive;

10.  invită UE să se asigure că viitoarele acorduri de achiziționare în avans sunt făcute publice integral, în special cele care privesc următoarea generație de vaccinuri; invită UE să integreze angajamente în legătură cu acordarea de licențe globale neexclusive, cu secretele comerciale, cu datele protejate și cu transferurile de tehnologie și să includă cerințe de transparență necesară din partea furnizorilor, inclusiv o analiză cost-profit pentru fiecare produs; subliniază că aceste cerințe de transparență nu ar trebui să împiedice Comisia să acționeze în calitate de ofertant competitiv, dacă este necesar; reiterează că este necesar să existe o transparență absolută în negocierea contractelor privind vaccinurile împotriva COVID-19, inclusiv prin implicarea directă a deputaților în Parlamentul European, prin intermediul grupului de contact pentru vaccinuri, în procesele de luare a deciziilor în legătură cu contractele; așteaptă ca Parlamentul European să primească periodic o analiză cuprinzătoare și detaliată a producției, importurilor, exporturilor de vaccinuri și a prognozelor în legătură cu acestea, inclusiv informații privind țara de destinație a exporturilor UE, precum și originea importurilor de vaccinuri și de componente de vaccinuri;

11.  recunoaște că facilitarea comerțului și reglementări privind restricțiile la export, extinderea producției, inclusiv prin angajamente asumate de producătorii și dezvoltatorii de vaccinuri, precum și facilitarea flexibilității Acordului TRIPS în ceea ce privește licențele obligatorii joacă un rol în creșterea nivelului mondial de vaccinare; apreciază eforturile depuse de directoarea generală a OMC pentru a orienta membrii spre o soluție bazată pe dialog; ia act de comunicările Uniunii Europene către Consiliul General al OMC și Consiliul TRIPS privind răspunsurile urgente în materie de politică comercială la criza provocată de pandemia de COVID-19, care prezintă trei piloni complementari, printre care facilitarea comerțului și reglementări privind restricțiile la export, precum și extinderea producției; așteaptă din partea Comisiei să se angajeze mai mult în favoarea finalizării inițiativei OMC privind comerțul și sănătatea până la cea de a 12-a Conferință ministerială a OMC din noiembrie 2021; solicită și înființarea unui Comitet pentru comerț și sănătate în cadrul celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC pentru a desprinde învățăminte din pandemie, a face propuneri de creștere a eficacității reacției OMC în timpul crizelor sanitare internaționale și a pregăti un pilon comercial pentru un tratat internațional privind pandemia, pentru a elimina perturbările din lanțurile de aprovizionare, a crește capacitățile de producție, a lua măsuri împotriva speculațiilor cu efect asupra prețului și pentru a revizui cadrul juridic al OMC în lumina învățămintelor desprinse;

12.  subliniază că UE ar trebui să își asume rolul de lider și să continue să se angajeze în eforturile multilaterale și globale de distribuire a vaccinurilor, de coordonare și planificare multianuală în cadrul viitoarelor reuniuni ale Consiliului TRIPS din 8 iunie 2021 și 14 octombrie 2021, al summit-ului G7 din 11-13 iunie 2021, al summit-ului G20 din 2021, al summit-ului UE-SUA din 2021, al Adunării Generale a ONU din 2021, al Adunării Mondiale a Sănătății din 2021 și al celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC și în afara acestora;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Serviciului European de Acțiune Externă, directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății, directoarei generale a Organizației Mondiale a Comerțului, guvernelor țărilor membre ale G20, Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și membrilor Adunării Generale a ONU.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/621 al Comisiei din 15 aprilie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în vederea clasificării substanței imidacloprid în ceea ce privește limita sa maximă pentru reziduurile din alimentele de origine animală (2021/2705(RSP))

P9_TA(2021)0284 B9-0313/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/621 al Comisiei din 15 aprilie 2021 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 37/2010 în vederea clasificării substanței imidacloprid în ceea ce privește limita sa maximă pentru reziduurile din alimentele de origine animală(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(2), în special articolele 14 și 17,

–  având în vedere avizul emis la 20 aprilie 2021 de Comitetul permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 13 și 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(3),

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât în Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului(4) se prevede că niciun produs medicinal de uz veterinar nu trebuie introdus pe piața Uniunii dacă nu a fost autorizat pentru aceasta și dacă nu au fost demonstrate calitatea, siguranța și eficacitatea acestuia și întrucât recunoaște faptul că un acces mai bun la informații îi oferă publicului posibilitatea de a-și prezenta observațiile și le permite autorităților să țină seama în mod corespunzător de aceste observații;

B.  întrucât Regulamentul (UE) 2019/1381 al Parlamentului European și al Consiliului(5) prevede că trebuie puse la dispoziție informații cu privire la modul în care au fost adoptate deciziile de gestionare a riscurilor și cu privire la factorii aferenți, cu excepția rezultatelor evaluării riscurilor, precum și la modul în care factorii respectivi au fost evaluați ca mai mult sau mai puțin importanți unul în raport cu altul și că acțiunile de comunicare cu privire la riscuri trebuie să contribuie la realizarea unui dialog participativ și deschis între toate părțile interesate, pentru a se garanta că, în cadrul procesului de analiză a riscurilor, se acordă prioritate interesului public, exactității, caracterului cuprinzător, transparenței, consecvenței și răspunderii;

C.  întrucât în raportul de evaluare al Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) din 18 februarie 2011, intitulat „Imidacloprid, Product-type 18 (Insecticides, Acaricides and Products to control other Arthropods)” [Imidacloprid, produs de tipul 18 (insecticide, acaricide și produse pentru controlul altor artropode)](6), sunt incluse date care arată o toxicitate considerabilă pentru speciile acvatice și speciile care nu sunt vizate;

D.  întrucât în Directiva (UE) 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7) se prevăd următoarele: „Contaminarea apei și a solului cu reziduuri farmaceutice constituie o nouă preocupare în domeniul mediului. La evaluarea și controlul riscului generat de medicamente asupra mediului acvatic sau prin intermediul mediului acvatic ar trebui să se acorde o atenție corespunzătoare obiectivelor de mediu ale Uniunii. În vederea abordării acestei preocupări, Comisia ar trebui să studieze riscurile legate de efectele medicamentelor asupra mediului și să ofere o analiză a relevanței și a eficacității cadrului legislativ în vigoare pentru protecția mediului acvatic și a sănătății umane prin intermediul mediului acvatic.”;

E.  întrucât în Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei(8) se stabilesc cerințe minime, inclusiv informațiile privind posibilele efecte nocive ale substanței active, ale metaboliților acesteia și ale impurităților conexe asupra sănătății umane și animale sau asupra apelor subterane, asupra mediului și a speciilor (de floră și de faună) care nu sunt vizate;

F.  întrucât în Regulamentul (UE) nr. 284/2013 al Comisiei(9) se prevăd următoarele: „Sunt incluse orice informații cu privire la efectele potențial inacceptabile ale produsului de protecție a plantelor asupra mediului, plantelor și produselor din plante, precum și efectele cumulative și sinergice cunoscute și preconizate.”;

G.  întrucât în Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10) se observă următoarele: „Datele și documentele care trebuie să însoțească o cerere pentru o autorizație de introducere pe piață trebuie să demonstreze că eficacitatea terapeutică a produsului prevalează asupra riscurilor posibile. În caz contrar, cererea trebuie respinsă.”;

H.  întrucât o cerere de stabilire a unei limite maxime de reziduuri (LMR) pentru imidacloprid în Salmonidae a fost transmisă Agenției Europene pentru Medicamente („agenția”);

I.  întrucât, pe baza avizului Comitetului pentru medicamente de uz veterinar din 9 septembrie 2020(11), agenția a recomandat ca LMR pentru imidacloprid să fie stabilit la 0,6 mg/kg (600 µg/kg) pentru toate speciile de pește cu înotătoare, după caz;

J.  întrucât în Codex Alimentarius(12) nu se stabilește o LMR pentru utilizarea acvatică; întrucât, în cadrul reuniunii comune din 2008 a Organizației pentru Alimentație și Agricultură și a Organizației Mondiale a Sănătății privind reziduurile de pesticide, s-a recomandat ca aportul zilnic maxim acceptabil din reziduurile prezente pe culturile agricole să fie stabilit la 0,06 mg/kg(13);

K.  întrucât avizul Comitetului pentru medicamente de uz veterinar, care se află la baza recomandării agenției, a fost pus la dispoziție numai sub formă de rezumat, iar Comisia informează că acesta va fi pus la dispoziție în formă integrală numai după adoptarea LMR;

L.  întrucât, potrivit legislației Uniunii, un aviz privind adoptarea unei LMR trebuie pus la dispoziția publicului și trebuie să fie ușor disponibil;

M.  întrucât asigurarea transparenței în procesul de evaluare a riscurilor promovează înțelegerea publicului, contribuie la legitimitatea agenției în ochii consumatorilor și ai publicului larg și asigură o mai mare răspundere în fața cetățenilor Uniunii în cadrul unui sistem democratic(14);

N.  întrucât imidaclopridul este o substanță biologic activă din familia neonicotinoidelor (NN) care a fost comercializată pentru o utilizare largă, și anume pentru tratarea culturilor agricole și a animalelor de fermă, deoarece este toxică pentru o gamă largă de dăunători; întrucât modul de acțiune al imidaclopridului este acela de a acționa ca substanță antagonistă pentru receptorii nicotinici de acetilcolină (nAChR) din sistemul nervos central, întrerupând astfel transmiterea semnalelor sinaptice, ceea ce duce la o hiperactivitate letală a nervilor și mușchilor animalelor, atât la vertebrate, cât și la nevertebrate, prin blocarea ireversibilă a nAChR, având ca rezultat paralizia și moartea(15);

O.  întrucât Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/783 al Comisiei(16) interzice utilizarea imidaclopridului pe orice tip de cultură agricolă crescută în exterior, deoarece produce efecte adverse asupra insectelor polenizatoare;

P.  întrucât substanțele chimice periculoase care sunt aplicate pe baza unei prescripții veterinare și sunt utilizate pentru tratarea infecțiilor cu păduche de mare sunt, în cele din urmă, eliminate în mediul acvatic; efectele acestor substanțe nu se reduc la eventuale daune aduse organismelor sensibile care nu sunt vizate de tratament, ci, de asemenea, prin eliminarea acestor compuși, sunt provocate daune ecologice majore(17) din cauza mobilității foarte ridicate a imidaclopridului în sol, ceea ce duce la contaminarea apelor subterane și de suprafață(18);

Q.  întrucât există tot mai multe date care arată că utilizarea imidaclopridului duce la efecte devastatoare pentru biodiversitate, îndeosebi pentru cea din râuri și din cursurile de apă(19), fiind afectate nu numai crustaceele(20), moluștele(21) și specii (de insecte) care nu sunt vizate de tratament, ci și organismele din sol(22), provocând de asemenea o reducere a populațiilor de păsări(23); întrucât sunt exprimate tot mai frecvent preocupări cu privire la prezența și acumularea în sol a reziduurilor de pesticide și a metaboliților acestora și cu privire la posibila acidificare a solurilor din cauza lor; observă cu îngrijorare că utilizarea imidaclopridului în Japonia a dus la reducerea dramatică a efectivelor de pește, care nu s-au mai refăcut(24);

R.  întrucât clasificarea și etichetarea armonizate menționate în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(25) au calificat imidaclopridul drept „nociv în caz de înghițire”, „periculos pentru mediu” și „foarte toxic pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung”(26);

S.  întrucât un studiu privind expunerea la imidacloprid a crapului comun (Cyprinua carpio L.) a constatat degenerarea creierului, branhiilor și ochilor(27), pe lângă modificări histopatologice (leziuni), activarea biomarkerilor și alternarea nivelurilor de expresie genică; studiul respectiv a concluzionat că inflamația și stresul oxidativ sunt induse de expunerea la imidacloprid;

T.  întrucât bioacumularea metabolitului NN poate apărea la oameni prin consumul repetat de alimente contaminate, având în vedere că bioacumularea de imidacloprid prin expunerea la doze mici a fost observată într-un studiu pe animale(28);

U.  întrucât diverse studii științifice au concluzionat, în testele pe animale, că imidaclopridul este o substanță toxică pentru reproducere și un perturbator endocrin care poate afecta în mod negativ inima, rinichii, glanda tiroidă și creierul și poate cauza simptome neurologice, inclusiv insuficiență respiratorie și decese(29);

V.  întrucât dovezile experimentale demonstrează că toxicitatea imidaclopridului crește odată cu timpul de expunere, precum și cu dozajul, fiind descrisă ca „toxicitate cumulativă în timp”, toxicitatea imidaclopridului ar trebui, prin urmare, privită nu numai din punctul de vedere al letalității acute, ci și dintr-o perspectivă cronică(30);

W.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 283/2013 impune realizarea unor studii privind toxicitatea pe termen lung;

X.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 396/2005 prevede luarea în considerare a „efectelor [...] cumulate și sinergice cunoscute, în cazul în care există metode de evaluare ale efectelor în cauză”;

Y.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 284/2013 prevede în prezent studii toxicologice privind expunerea operatorilor, a persoanelor prezente, a rezidenților și a lucrătorilor, mai multe studii de toxicitate cronică și pe termen lung pentru animale, precum și studii privind evoluția și comportamentul în sol, apă și aer;

Z.  întrucât nu există cunoștințe cu privire la efectele de poluare a mediului ale multor substanțe chimice individuale și amestecuri de substanțe chimice; nu au fost evaluate toate substanțele chimice, iar evaluările ecotoxicității se concentrează pe foarte puține specii și ecosisteme;

AA.  întrucât Regulamentul (UE) 2019/6 recunoaște că o decizie privind gestionarea riscurilor ar trebui să țină seama de: „alți factori relevanți, inclusiv factori societali, economici, etici, ecologici și de bunăstare, precum și fezabilitatea controalelor”;

AB.  întrucât, spre deosebire de cazul studiilor prezentate Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), studiile prezentate Agenției nu trebuie să fie publicate; regretă lipsa accesului la studii științifice complete, avize științifice și date brute, precum și lipsa de informații cu privire la fezabilitatea controalelor și la gestionarea riscurilor legate de deversarea apelor reziduale în mediul acvatic;

AC.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 470/2009 prevede că limitele maxime de reziduuri trebuie stabilite în conformitate cu principiile general acceptate de evaluare a siguranței, luând în considerare orice altă evaluare științifică a siguranței substanței în cauză, efectuată eventual de organizații internaționale, în special Codex Alimentarius sau, când aceste substanțe sunt utilizate în alte scopuri, de comitete științifice stabilite în Comunitate;

AD.  întrucât Codex Alimentarius nu recomandă imidaclopridul pentru utilizarea în mediul acvatic, iar ECHA sugerează de ce: „În conformitate cu clasificarea și etichetarea armonizate (ATP01) aprobate de Uniunea Europeană, această substanță este foarte toxică pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung și este nocivă în caz de înghițire”(31);

AE.  întrucât articolul 37 din Regulamentul (UE) 2019/6 prevede că autorizația de comercializare trebuie respinsă dacă riscurile pentru sănătatea publică sau a animalelor sau pentru mediu nu sunt abordate suficient; consideră că aceasta este o justificare pentru nestabilirea limitei maxime de reziduuri;

AF.  întrucât primele patru țări producătoare de somon: Norvegia, Chile, Regatul Unit și Canada nu sunt state membre și, prin urmare, Comisia nu ar putea să efectueze audituri adecvate în privința autorităților competente din țările respective sau să evalueze caracterul adecvat al controalelor,

1.  consideră că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/621 depășește competențele de executare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 470/2009;

2.  consideră că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/621 nu este conform cu dreptul Uniunii, deoarece încalcă libertatea de informare și principiile fundamentale ale transparenței, controlului democratic și responsabilității, în măsura în care avizul de bază prezentat de Comitetul pentru medicamente de uz veterinar a fost pus la dispoziție numai sub formă de rezumat;

3.  invită Comisia să abroge Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/621 și să prezinte Comitetului un nou proiect care să includă imidaclopridul în lista prevăzută în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 a substanțelor farmacologic active pentru care nu pot fi stabilite niveluri maxime pentru utilizarea acvatică;

4.  consideră că toate medicamentele de uz veterinar, pesticidele și reziduurile farmacologice și chimice ar trebui să treacă prin teste standard și evaluări inter pares, din cauza riscului de a provoca daune suplimentare și permanente;

5.  consideră că Agenția ar trebui să pună la dispoziția publicului avizul complet al Comitetului pentru medicamente de uz veterinar, care constă în evaluarea științifică a riscurilor și în recomandările de gestionare a riscurilor, precum și în dovezile științifice care stau la baza lor; consideră că evaluarea riscului prezentat de imidacloprid nu ia suficient în considerare efectele acute și că nu ține seama de efectele întârziate, cumulative și cronice; reamintește că cercetarea în domeniul nevertebratelor acvatice a evidențiat un efect întârziat asupra mortalității, în special în rândul speciilor de insecte acvatice, care nu a putut fi detectat în testele standard de toxicitate acută, ceea ce demonstrează că evaluările riscurilor neonicotinoidelor au fost inadecvate în ceea ce privește protecția mediului(32);

6.  consideră că este esențial să se evalueze substanțele farmacologic active și clasificarea lor în funcție de limitele maxime de reziduuri din produsele alimentare de origine animală, în coroborare cu normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului(33), în Regulamentul (CE) nr. 396/2005, în Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(34) și în Regulamentele (UE) 2019/6 și (UE) 2019/1381;

7.  consideră că Directiva 2001/82/CE trebuie revizuită urgent în ceea ce privește protejarea biodiversității, a mediului acvatic și terestru și ținând seama de bunăstarea animalelor și de organismele și microorganismele nevizate;

8.  consideră că Regulamentul (CE) nr. 470/2009 nu acordă atenția cuvenită necesității de a implica Parlamentul European și cetățenii, astfel încât aceștia să își poată exercita pe deplin dreptul democratic de control;

9.  reiterează necesitatea de a consolida cooperarea științifică, coordonarea și coerența între agențiile Uniunii competente în acest domeniu, și anume Agenția, EFSA și ECHA, împreună cu agențiile naționale și internaționale, elaborând un cadru comun de evaluare a riscurilor pentru produsele biocide și fitofarmaceutice utilizate în lanțurile alimentare, astfel încât să se evite inconsecvențele și să se limiteze potențialul pentru aducerea de daune mediului și ecocid;

10.  invită Comisia, în calitatea sa de gestionar al riscurilor, să aplice în mod corespunzător principiul precauției atunci când urmează o evaluare a informațiilor disponibile, astfel încât riscul efectelor dăunătoare asupra mediului, a biodiversității, a bunăstării animalelor și a sănătății umane să fie cuantificat;

11.  îndeamnă Comisia să comunice sistematic cum au fost luate în considerare principiul precauției și principiul consimțământului în cunoștință de cauză și cum au fost formulate concluziile avizului Comitetului pentru medicamente de uz veterinar;

12.  invită Comisia să respecte principiul democratic al consimțământului în cunoștință de cauză și să efectueze o verificare a adecvării procesului de evaluare a riscurilor pentru a stabili limitele maxime de reziduuri pentru medicamentele de uz veterinar în alimentele de origine animală; consideră că este esențial ca aceasta să fie pe deplin coerentă cu obiectivele menționate în comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, în comunicarea Comisiei din 20 mai 2020 intitulată „O Strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” și în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030;

13.  invită Comisia să se asigure că în evaluarea riscurilor sunt incluse teste ecotoxicologice cumulative în timp, actualizate, evaluate inter pares, pentru speciile nevizate din sol și mediul acvatic, precum și reziduurile de mediu din aer, sol și apă, inclusiv efectele toxice cumulate pe termen lung, și să specifice studiile științifice și avizele științifice independente, evaluate inter pares, care au fost luate în considerare; subliniază că aceste informații ar trebui să fie accesibile publicului;

14.  invită Comisia să prezinte și statele membre să sprijine o propunere legislativă pentru a se asigura că există consecvență și coerență în ceea ce privește Regulamentele (UE) 2019/6 și (UE) 2019/1381 și întreaga legislație referitoare la produsele alimentare, în cazul în care alte agenții decât EFSA efectuează evaluarea riscurilor în vederea stabilirii limitelor maxime de reziduuri; invită Comisia să se asigure, totodată, că o astfel de evaluare este transparentă și servește la o mai bună protecție a biodiversității și a ecosistemelor acvatice, a insectelor, a râmelor și a microorganismelor din sol;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 131, 16.4.2021, p. 120. (2) JO L 152, 16.6.2009, p. 11. (3) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (4) Regulamentul (UE) 2019/6 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare și de abrogare a Directivei 2001/82/CE (JO L 4, 7.1.2019, p. 43). (5) Regulamentul (UE) 2019/1381 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și durabilitatea modelului UE de evaluare a riscurilor în cadrul lanțului alimentar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 1829/2003, (CE) nr. 1831/2003, (CE) nr. 2065/2003, (CE) nr. 1935/2004, (CE) nr. 1331/2008, (CE) nr. 1107/2009, (UE) 2015/2283 și a Directivei 2001/18/CE (JO L 231, 6.9.2019, p. 1). (6) https://echa.europa.eu/documents/10162/225b9c58-e24c-6491-cc8d-7d85564f3912 (7) Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 august 2013 de modificare a Directivelor 2000/60/CE și 2008/105/CE în ceea ce privește substanțele prioritare din domeniul politicii apei (JO L 226, 24.8.2013, p. 1). (8) Regulamentul (UE) nr. 283/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile substanțelor active, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 93, 3.4.2013, p. 1). (9) Regulamentul (UE) nr. 284/2013 al Comisiei din 1 martie 2013 de stabilire a cerințelor în materie de date aplicabile produselor de protecție a plantelor, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 93, 3.4.2013, p. 85). (10) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1). (11) https://www.ema.europa.eu/en/documents/mrl-summary/imidacloprid-fin-fish-summary-opinion-cvmp-establishment-maximum-residue-limits_en.pdf (12) http://www.fao.org/fao-who-codexalimentarius/codex-texts/dbs/pestres/pesticide-detail/en/?p_id=206 (13) http://www.fao.org/fileadmin/templates/agphome/documents/Pests_Pesticides/JMPR/JMPRReport08.pdf (14) A se vedea hotărârea Curții de Justiție în cauza T-235/15, Pari Pharma GmbH/Agenția Europeană pentru Medicamente, ECLI:EU:T:2018:65; a se vedea, de asemenea, cauzele T-718/15, PTC Therapeutics International Ltd/Agenția Europeană pentru Medicamente, ECLI:EU:T:2018:66 și T-729/15, MSD Animal Health Innovation GmbH și Intervet International BV/Agenția Europeană pentru Medicamente, ECLI:EU:T:2018:67. (15) Sánchez-Bayo, F., Tennekes, H.A., „Time-Cumulative Toxicity of Neonicotinoids: Experimental Evidence and Implications for Environmental Risk Assessments”, International Journal of Environmental Research and Public Health. 2020,17(5),1629, https://www.mdpi.com/1660-4601/17/5/1629 (16) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/783 al Comisiei din 29 mai 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de aprobare a substanței active imidacloprid (JO L 132, 30.5.2018, p. 31). (17) Burridge, L., Weis, J.S., Cabello, F., Pizarro, J., Bostick, K., „Chemical use in salmon aquaculture: A review of current practices and possible environmental effects”, Aquaculture, 2010, volumul 306, 1-4, pp. 7-23, https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0044848610003297. (18) Sánchez-Bayo, F., Tennekes, H.A., „Time-Cumulative Toxicity of Neonicotinoids: Experimental Evidence and Implications for Environmental Risk Assessments”, International Journal of Environmental Research and Public Health. 2020,17(5),1629, https://www.mdpi.com/1660-4601/17/5/1629. (19) Butcherine, P., Kelaher, B.P., Taylor, M.D., Barkla, B.J., Benkendorff, K,„Impact of imidacloprid on the nutritional quality of adult black tiger shrimp (Penaeus monodon)”, Ecotoxicology and Environmental Safety, 2020, volumul 198, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0147651320305212?via%3Dihub (20) Butcherine, P., Kelaher, B.P., Taylor, M.D., Barkla, B.J., Benkendorff, K,„Impact of imidacloprid on the nutritional quality of adult black tiger shrimp (Penaeus monodon)”, Ecotoxicology and Environmental Safety, 2020, volumul 198, https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0147651320305212?via%3Dihub (21) Ewere, E.E., Reichelt-Brushett, A., Benkendorff, K., „The neonicotinoid insecticide imidacloprid, but not salinity, impacts the immune system of Sydney rock oyster, Saccostrea glomerata”, Science of the Total Environment, 2020, volumul 742, The neonicotinoid insecticide imidacloprid, but not salinity, impacts the immune system of Sydney rock oyster, Saccostrea glomerata - ScienceDirect (22) de Lima e Silva, C., Brennan, N., Brouwer, J.M., Commandeur, D., Verweij, R.A., van Gestel, C.A.M., „Comparative toxicity of imidacloprid and thiacloprid to different species of soil invertebrates” Ecotoxicology, 2017, 26, pp. 555–564, https://doi.org/10.1007/s10646-017-1790-7 (23) https://www.eea.europa.eu/publications/soer-2020 (24) https://www.nationalgeographic.com/animals/article/neonicotinoid-insecticides-cause-fish-declines-japan (25) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1). (26) Raportul de evaluare al ECHA, „Imidacloprid, Product-type 18 (Insecticides, Acaracides and Products to control other Arthropods)”, https://echa.europa.eu/documents/10162/225b9c58-e24c-6491-cc8d-7d85564f3912 (27) Tyor, A.K., Harkrishan, Bhardwaj, J.K., Saraf, P., „Effect of Imidacloprid on Histopathological Alterations of Brain, Gills and Eyes in hatchling carp (Cyprinus carpio L.)”, Toxicology International, 2020, 27, pp. 70-78. (28) Kavvalakis, M.P., Tzatzarakis, M.N., Theodoropoulou, E.P., Barbounis, E.G., Tsakalof, A.K., Tsatsakis, A.M., „Development and application of LC-APCI-MS method for biomonitoring of animal and human exposure to imidacloprid”, Chemosphere 2013, volumul 93, 10, pp. 2612-2620, Development and application of LC–APCI–MS method for biomonitoring of animal and human exposure to imidacloprid - ScienceDirect (29) Katić, A., Karačonji, I.B., „Imidacloprid as reproductive toxicant and endocrine disruptor: Investigations in laboratory animals”, Archives of Industrial Hygiene and Toxicology, 2018, 69(2), https://www.researchgate.net/publication/326247351_Imidacloprid_as_reproductive_toxicant_and_endocrine_disruptor_Investigations_in_laboratory_animals (30) Sánchez-Bayo, F., Tennekes, H.A., „Time-Cumulative Toxicity of Neonicotinoids: Experimental Evidence and Implications for Environmental Risk Assessments”, International Journal of Environmental Research and Public Health, 2020, 17(5),1629. https://www.mdpi.com/1660-4601/17/5/1629 (31) https://echa.europa.eu/substance-information/-/substanceinfo/100.102.643 (32) Sánchez-Bayo F., Tennekes, H.A., „Time-Cumulative Toxicity of Neonicotinoids: Experimental Evidence and Implications for Environmental Risk Assessments”, International Journal of Environmental Research and Public Health. 2020,17(5),1629, https://www.mdpi.com/1660-4601/17/5/1629 (33) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1). (34) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745 al Comisiei din 6 mai 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active sulfat de amoniu și aluminiu, silicat de aluminiu, beflubutamid, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, carbonat de calciu, captan, dioxid de carbon, cimoxanil, dimetomorf, etefon, extract de arbore de ceai, famoxadon, reziduuri de la distilarea grăsimilor, acizi grași C7-C20, flumioxazin, fluoxastrobin, flurocloridonă, folpet, formetanat, acid giberelic, gibereline, heptamaloxiloglucan, proteine hidrolizate, sulfat de fier, metazaclor, metribuzin, milbectin, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, uleiuri vegetale/ulei de rapiță, hidrogenocarbonat de potasiu, propamocarb, protioconazol, nisip de cuarț, ulei de pește, insectifug după miros de origine animală sau vegetală/grăsime de oaie, S-metolaclor, feromoni de lepidoptere cu catenă liniară, tebuconazol și uree (2021/2706(RSP))

P9_TA(2021)0285 B9-0312/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745 al Comisiei din 6 mai 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active sulfat de amoniu și aluminiu, silicat de aluminiu, beflubutamid, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, carbonat de calciu, captan, dioxid de carbon, cimoxanil, dimetomorf, etefon, extract de arbore de ceai, famoxadon, reziduuri de la distilarea grăsimilor, acizi grași C7-C20, flumioxazin, fluoxastrobin, flurocloridonă, folpet, formetanat, acid giberelic, gibereline, heptamaloxiloglucan, proteine hidrolizate, sulfat de fier, metazaclor, metribuzin, milbectin, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, uleiuri vegetale/ulei de rapiță, hidrogenocarbonat de potasiu, propamocarb, protioconazol, nisip de cuarț, ulei de pește, insectifug după miros de origine animală sau vegetală/grăsime de oaie, S-metolaclor, feromoni de lepidoptere cu catenă liniară, tebuconazol și uree(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului(2), în special articolul 17 primul paragraf și articolul 21,

–  având în vedere avizul emis la 30 martie 2021 de Comitetul permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

–  având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 al Comisiei din 11 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 80 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și privind stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire(3),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind produsele fitosanitare(5),

–  având în vedere articolul 112 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

A.  întrucât flumioxazinul a fost inclus în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului(6) la 1 ianuarie 2003 prin Directiva 2002/81/CE a Comisiei(7) și a fost considerat a fi aprobat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009;

B.  întrucât o procedură de reînnoire a aprobării flumioxazinului în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei(8) este în curs de desfășurare începând din 2010(9), iar cererea respectivă a fost depusă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei(10) la 29 februarie 2012;

C.  întrucât perioada de aprobare a substanței active flumioxazin a fost deja prelungită cu cinci ani prin Directiva 2010/77/UE a Comisiei(11) și, ulterior, cu un an în fiecare an începând din 2015 prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) 2015/1885(12), (UE) 2016/549(13), (UE) 2017/841(14), (UE) 2018/917(15), (UE) 2019/707(16) și (UE) 2020/869(17) ale Comisiei, iar, în prezent, perioada de aprobare a fost prelungită cu încă un an prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745, până la 30 iunie 2022;

D.  întrucât, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745, Comisia nu a explicat motivele acestor prelungiri, ea menționând doar că: „Din cauza faptului că evaluarea substanțelor active respective a fost amânată din motive independente de voința solicitanților, este probabil ca aprobările lor să expire înainte de adoptarea unei decizii privind reînnoirea lor”;

E.  întrucât scopul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 este să asigure un nivel ridicat de protecție, atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, precum și un nivel ridicat de protecție a mediului și, în același timp, să protejeze competitivitatea agriculturii în Uniune; întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției grupurilor vulnerabile ale populației, inclusiv femeilor însărcinate, sugarilor și copiilor;

F.  întrucât ar trebui să se aplice principiul precauției, iar Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că în compoziția produselor de protecție a plantelor ar trebui incluse numai substanțele în privința cărora s-a demonstrat că prezintă o utilitate pentru producția vegetală și că probabil nu exercită niciun efect nociv asupra sănătății umane sau animale și niciun efect inacceptabil asupra mediului;

G.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că, din motive de siguranță, perioada de aprobare a substanțelor active ar trebui să fie limitată în timp; întrucât perioada de aprobare ar trebui să fie proporțională cu riscurile posibile inerente utilizării unor astfel de substanțe, dar, în cazul flumioxazinului, este evident că această proporționalitate nu există;

H.  întrucât, de la aprobarea sa ca substanță activă, acum 18 ani, flumioxazinul a fost identificat și clasificat ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B și ca perturbator endocrin probabil;

I.  întrucât Comisia și statele membre au posibilitatea și responsabilitatea să acționeze în conformitate cu principiul precauției atunci când a fost identificat riscul unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar nu există încă certitudine științifică, prin adoptarea unor măsuri provizorii de gestionare a riscurilor pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății umane;

J.  întrucât, mai precis, articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prevede că Comisia poate revizui aprobarea unei substanțe active în orice moment, în special atunci când, în lumina noilor cunoștințe științifice și tehnice, consideră că există indicii conform cărora substanța nu mai îndeplinește criteriile de aprobare prevăzute la articolul 4 din regulamentul respectiv și întrucât această revizuire poate duce la retragerea sau modificarea aprobării substanței;

Substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B și proprietăți care perturbă sistemul endocrin

K.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului(18), flumioxazinul este, în clasificarea armonizată, o substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B, o substanță foarte toxică pentru mediul acvatic și o substanță foarte toxică pentru organismele acvatice, cu efecte pe termen lung;

L.  întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a concluzionat deja în 2014 și, ulterior, în 2017 și 2018, că existau aspecte de preocupare majoră, dat fiind că flumioxazinul este clasificat ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B și, de asemenea, că efectul de perturbator endocrin potențial al flumioxazinului este o problemă care nu a putut fi clarificată și un aspect de preocupare majoră;

M.  întrucât, în 2015, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 a înscris flumioxazinul pe lista „substanțelor susceptibile de înlocuire”, deoarece este sau urmează să fie clasificat în categoria 1A sau 1B ca substanță toxică pentru reproducere, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008;

N.  întrucât, în conformitate cu punctul 3.6.4 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, substanțele active nu pot fi aprobate atunci când sunt clasificate ca substanțe toxice pentru reproducere din categoria 1B, cu excepția cazurilor în care, pe baza unor dovezi documentate incluse în cerere, este necesară o substanță activă pentru a controla un pericol grav pentru sănătatea plantelor, care nu poate fi controlat prin alte mijloace disponibile, inclusiv metode nechimice, caz în care trebuie luate măsuri de atenuare a riscurilor pentru a se asigura că expunerea oamenilor și a mediului la substanță este redusă la minimum;

O.  întrucât la 1 februarie 2018 statul membru raportor, în lumina noilor date științifice, a prezentat Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA) o propunere de clasificare și etichetare armonizată a flumioxazinului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008; întrucât, la 15 martie 2019, Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) din cadrul ECHA a adoptat un aviz de modificare a clasificării flumioxazinului din categoria 1B a substanțelor toxice pentru reproducere în categoria 2 a substanțelor toxice pentru reproducere; întrucât acest lucru poate duce la reclasificarea flumioxazinului în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, dar acest lucru nu s-a întâmplat încă; întrucât până atunci flumioxazinul rămâne clasificat ca substanță toxică pentru reproducere din categoria 1B;

P.  întrucât, în conformitate cu punctul 3.6.5 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, o substanță activă poate fi aprobată numai dacă este considerată ca fiind lipsită de proprietăți care perturbă sistemul endocrin ce ar putea cauza efecte nocive la om, cu excepția cazului în care expunerea omului la acțiunea substanței active din compoziția unui produs fitosanitar, în condițiile de utilizare realiste propuse, este neglijabilă, de exemplu produsul este folosit în sisteme închise sau în alte condiții ce exclud contactul cu omul și dacă reziduurile substanței active din alimente și furaje nu depășesc valorile de ajustare stabilite în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului(19);

Q.  întrucât din 2014 se bănuiește că flumioxazinul are proprietăți care perturbă sistemul endocrin(20); întrucât criteriile pentru a determina dacă o substanță este perturbator endocrin în contextul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, astfel cum au fost prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/605 al Comisiei(21), se aplică de la 20 octombrie 2018(22); întrucât orientările aferente au fost adoptate la 5 iunie 2018(23); întrucât, cu toate acestea, Comisia a mandatat EFSA abia la 4 decembrie 2019 să evalueze potențialul de perturbator endocrin al flumioxazinului în conformitate cu noile criterii;

R.  întrucât EFSA a publicat, în septembrie 2020, evaluarea sa actualizată inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active flumioxazin(24), iar în cuprinsul acesteia nu a fost în măsură să excludă existența proprietăților care perturbă sistemul endocrin, întrucât au fost identificate mai multe lacune în materie de date, inclusiv cu privire la alte aspecte legate de siguranță, fiind astfel constatată existența unor aspecte de preocupare majoră;

S.  întrucât, mai precis, EFSA a identificat, în domeniul toxicologiei la mamifere, mai multe lacune în materie de date, aspecte care nu au putut fi clarificate definitiv și aspecte de preocupare majoră; întrucât EFSA a identificat, de asemenea, lacune în materie de date cu privire la reziduuri și la siguranța consumatorilor; întrucât, de asemenea, EFSA nu a fost în măsură să finalizeze evaluarea expunerii în privința apei subterane din cauza lacunelor în materie de date, iar evaluarea existenței proprietăților care perturbă sistemul endocrin ale flumioxazinului pentru oameni și pentru organismele nevizate nu a putut fi finalizată; întrucât acest lucru înseamnă că EFSA nu a fost în măsură să ajungă la o concluzie cu privire la îndeplinirea criteriilor pentru perturbarea sistemului endocrin pentru oameni și pentru organismele nevizate pe baza modalităților endocrine EATS (hormoni estrogeni, androgeni, tiroidieni sau steroidogeneza), astfel cum sunt prevăzute la punctele 3.6.5 și, respectiv, 3.8.2 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2018/605;

T.  întrucât flumioxazinul are un risc ridicat de bioconcentrare, este foarte toxic pentru alge și plantele acvatice și prezintă o toxicitate moderată pentru râme, albine, pești și nevertebratele acvatice;

U.  întrucât este inacceptabil ca o substanță care îndeplinește în prezent criteriile de excludere pentru substanțele active mutagene, cancerigene și/sau toxice pentru reproducere și în legătură cu care nu se poate exclude riscul îndeplinirii criteriilor de excludere, ca urmare a proprietăților sale care perturbă sistemul endocrin, stabilite pentru a proteja sănătatea oamenilor și mediul, să fie în continuare autorizată pentru a fi utilizată în Uniune, punând în pericol sănătatea umană și mediul;

V.  întrucât solicitanții de autorizații pot profita de pe urma sistemului automat integrat în metodele de lucru ale Comisiei, care prelungește imediat perioadele de aprobare a substanțelor active în cazul în care reevaluarea riscului nu a fost finalizată, prin prelungirea deliberată a procesului de reevaluare, prin furnizarea de date incomplete și prin solicitarea mai multor derogări și condiții speciale, ceea ce duce la riscuri inacceptabile pentru sănătatea umană și pentru mediu, deoarece, în tot acest timp, continuă expunerea la substanțele periculoase respective;

W.  întrucât, în urma unei propuneri inițiale a Comisiei de a nu se reînnoi autorizarea în 2014, care se baza pe faptul că flumioxazinul îndeplinea criteriile de excludere a substanțelor toxice pentru reproducere din categoria 1B, solicitantul a cerut o derogare de la aplicarea acestor criterii de excludere; întrucât această derogare necesita, totuși, elaborarea unor metodologii de evaluare corespunzătoare care nu existau încă, în ciuda faptului că Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 era în vigoare de trei ani, motiv pentru care procesul de nereînnoire a fost blocat timp de mai mulți ani;

X.  întrucât, în Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 privind protecția plantelor, Parlamentul a invitat Comisia și statele membre „să se asigure că prelungirea procedurală a perioadei de aprobare pe durata procedurii, în conformitate cu articolul 17 din regulament, nu va fi utilizată pentru substanțe active mutagene, cancerigene sau toxice pentru reproducere, deci substanțe din categoriile 1A sau 1B, sau pentru substanțe active cu proprietăți care perturbă sistemul endocrin și care afectează oamenii sau animalele, așa cum este în prezent cazul substanțelor precum flumioxazin, tiacloprid, clorotoluron și dimoxistrobin”;

Y.  întrucât Parlamentul și-a exprimat deja opoziția cu privire la două solicitări anterioare de prelungire a perioadei de aprobare a substanței flumioxazin, în rezoluțiile sale din 10 octombrie 2019(25) și 10 iulie 2020(26), iar Comisia nu a formulat un răspuns convingător la aceste rezoluții și nu a demonstrat în mod corespunzător că nu și-ar depăși competențele de executare în cazul în care acordă o nouă prelungire;

Z.  întrucât, în urma prelungirii anterioare, în 2020, a perioadelor de aprobare a 26 de substanțe active, inclusiv flumioxazin, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/869, aprobarea a numai patru dintre cele 26 de substanțe vizate de acest regulament de punere în aplicare a fost reînnoită sau nereînnoită, în timp ce, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/745, perioadele de aprobare a 44 de substanțe active au fost prelungite, multe dintre acestea pentru a treia sau a patra oară,

1.  consideră că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745 depășește competențele de executare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

2.  consideră că Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745 nu este conform cu dreptul Uniunii, în sensul că nu respectă principiul precauției;

3.  condamnă cu fermitate întârzierile semnificative în procesul de reautorizare și în identificarea perturbatorilor endocrini;

4.  consideră că decizia de a prelungi încă o dată perioada de aprobare pentru flumioxazin nu respectă criteriile de siguranță prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 și nu se bazează nici pe dovezi care să arate că această substanță poate fi utilizată în siguranță, nici pe necesitatea urgentă dovedită ca ea să fie utilizată în producția de alimente din Uniune;

5.  invită Comisia să abroge Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/745 și să prezinte comisiei Parlamentului un nou proiect care să ia în considerare dovezile științifice privind proprietățile nocive ale tuturor substanțelor în cauză, în special cele ale substanței flumioxazin;

6.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru neprelungirea aprobării substanței flumioxazin în cadrul următoarei reuniuni a Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale;

7.  invită Comisia să comunice Parlamentului motivele specifice care justifică o amânare a evaluării substanțelor, din motive independente de voința solicitanților, care sunt parametrii specifici încă în curs de evaluare și de ce este nevoie de atât de mult timp pentru a face această evaluare;

8.  invită din nou Comisia să prezinte proiecte de regulamente de punere în aplicare pentru a prelungi perioadele de aprobare doar pentru substanțele în privința cărora nu se așteaptă ca evoluțiile științifice să conducă la o propunere a Comisiei de a nu reînnoi aprobarea substanțelor active în cauză;

9.  invită din nou Comisia să retragă aprobările pentru substanțele în privința cărora există dovezi sau îndoieli întemeiate că nu vor îndeplini criteriile de siguranță prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

10.  invită din nou statele membre să asigure reevaluarea corespunzătoare și la timp a aprobărilor substanțelor active pentru care sunt state membre raportoare și să se asigure că întârzierile actuale sunt soluționate în mod eficient cât mai curând posibil;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 160, 7.5.2021, p. 89. (2) JO L 309, 24.11.2009, p. 1. (3) JO L 67, 12.3.2015, p. 18. (4) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (5) JO C 433, 23.12.2019, p. 183. (6) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1). (7) Directiva 2002/81/CE a Comisiei din 10 octombrie 2002 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului, privind înscrierea flumioxazinei ca substanță activă (JO L 276, 12.10.2002, p. 28). (8) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei din 18 septembrie 2012 de stabilire a dispozițiilor necesare pentru punerea în aplicare a procedurii de reînnoire pentru substanțele active, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO L 252, 19.9.2012, p. 26). (9) Directiva 2010/77/UE a Comisiei din 10 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința datelor de expirare pentru includerea în anexa I a anumitor substanțe active (JO L 293, 11.11.2010, p. 48). (10) Regulamentul (UE) nr. 1141/2010 al Comisiei din 7 decembrie 2010 de stabilire a procedurii de reînnoire a includerii unui al doilea grup de substanțe active în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și de stabilire a listei substanțelor în cauză (JO L 322, 8.12.2010, p. 10). (11) Directiva 2010/77/UE a Comisiei din 10 noiembrie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în privința datelor de expirare pentru includerea în anexa I a anumitor substanțe active (JO L 293, 11.11.2010, p. 48). (12) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1885 al Comisiei din 20 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (CE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active 2,4-D, acibenzolar-s-metil, amitrol, bentazon, cihalofop-butil, diquat, esfenvalerat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), glifosat, iprovalicarb, izoproturon, lambda-cihalotrin, metalaxil-M, metsulfuron-metil, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, piraflufen-etil, tiabendazol, tifensulfuron-metil și triasulfuron (JO L 276, 21.10.2015, p. 48). (13) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/549 al Comisiei din 8 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active bentazon, cihalofop-butil, diquat, famoxadon, flumioxazin, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), metalaxil-M, picolinafen, prosulfuron, pimetrozin, tiabendazol și tifensulfuron-metil (JO L 95, 9.4.2016, p. 4). (14) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/841 al Comisiei din 17 mai 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (CE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de autorizare a substanțelor active alfa-cipermetrin, Ampelomyces quisqualis tulpina: aq 10, benalaxil, bentazon, bifezanat, bromoxinil, carfentrazon etil, clorprofam, ciazofamid, desmedifam, diquat, DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), etoxazol, famoxadon, fenamidon, flumioxazin, foramsulfuron, Gliocladium catenulatum tulpina: j1446, imazamox, imazosulfuron, izoxaflutol, laminarină, metalaxil-M, metoxifenozidă, milbemectină, oxasulfuron, fenmedifam, pendimetalin, pimetrozin, S-metolaclor și trifloxistrobin (JO L 125, 18.5.2017, p. 12). (15) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/917 al Comisiei din 27 iunie 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active alfa-cipermetrin, beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, carvonă, clorprofam, ciazofamid, desmedifam, dimetoat, dimetomorf, diquat, etefon, etoprofos, etoxazol, famoxadon, fenamidon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, foramsulfuron, formetanat, Gliocladium catenulatum tulpina: J1446, izoxaflutol, metalaxil-m, metiocarb, metoxifenozid, metribuzin, milbemectină, oxasulfuron, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol, pimetrozină și s-metolaclor (JO L 163, 28.6.2018, p. 13). (16) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/707 al Comisiei din 7 mai 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active alfa-cipermetrin, beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, desmedifam, dimetoat, dimetomorf, diuron, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, foramsulfuron, formetanat, metalaxil-m, metiocarb, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol, s-metolaclor și tebuconazol (JO L 120, 8.5.2019, p. 16). (17) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/869 al Comisiei din 24 iunie 2020 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, dimetomorf, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, formetanat, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol și S-metolaclor (JO L 201, 25.6.2020, p. 7). (18) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1). (19) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului (JO L 70, 16.3.2005, p. 1). (20) Concluziile EFSA privind evaluarea inter pares referitoare la utilizarea unui pesticid, „Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance flumioxazin” (Concluzia evaluării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active flumioxazin), EFSA Journal 2014;12(6):3736, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/3736. (21) Regulamentul (UE) 2018/605 al Comisiei din 19 aprilie 2018 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prin stabilirea unor criterii științifice pentru determinarea proprietăților care perturbă sistemul endocrin (JO L 101, 20.4.2018, p. 33). (22) Regulamentul (UE) 2018/605 al Comisiei din 19 aprilie 2018 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 prin stabilirea unor criterii științifice pentru determinarea proprietăților care perturbă sistemul endocrin (JO L 101, 20.4.2018, p. 33). (23) Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), cu sprijinul Centrului Comun de Cercetare (JRC), „Guidance for the identification of endocrine disruptors in the context Regulations (EU) No 528/2012 and (EC) No 1107/2009” [Orientări pentru identificarea perturbatorilor endocrini în contextul Regulamentelor (UE) nr. 528/2012 și (CE) nr. 1107/2009], EFSA Journal 2018;16(6):5311, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/5311. (24) Concluziile EFSA privind evaluarea inter pares referitoare la utilizarea unui pesticid, „Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance flumioxazin” (Concluzia evaluării inter pares a riscului utilizării ca pesticid a substanței active flumioxazin), EFSA Journal 2020;18(9):6246, https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/3736. (25) Rezoluția Parlamentului European din 10 octombrie 2019 referitoare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/707 al Comisiei din 7 mai 2019 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active alfa-cipermetrin, beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, desmedifam, dimetoat, dimetomorf, diuron, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, foramsulfuron, formetanat, metalaxil-m, metiocarb, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol, s-metolaclor și tebuconazol (Texte adoptate, P9_TA(2019)0026). (26) Rezoluția Parlamentului European din 10 iulie 2020 referitoare la proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active beflubutamid, benalaxil, bentiavalicarb, bifenazat, boscalid, bromoxinil, captan, ciazofamid, dimetomorf, etefon, etoxazol, famoxadon, fenamifos, flumioxazin, fluoxastrobin, folpet, formetanat, metribuzin, milbemectină, Paecilomyces lilacinus tulpina 251, fenmedifam, fosmet, pirimifos-metil, propamocarb, protioconazol și S-metolaclor (Texte adoptate, P9_TA(2020)0197).

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital (2021/2568(RSP))

P9_TA(2021)0286 B9-0305/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 16 decembrie 2020 intitulată „Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital” (JOIN(2020)0018),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 16 decembrie 2020 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune, de abrogare a Directivei (UE) 2016/1148 (COM(2020)0823),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 24 septembrie 2020 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind reziliența operațională digitală pentru sectorul financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 909/2014 (COM(2020)0595),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 12 septembrie 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Centrului de competențe european industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică și a Rețelei de centre naționale de coordonare (COM(2018)0630),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 19 februarie 2020 intitulată „Conturarea viitorului digital al Europei” (COM(2020)0067),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică) și privind certificarea securității cibernetice pentru tehnologia informației și comunicațiilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 526/2013 (Regulamentul privind securitatea cibernetică)(1),

–  având în vedere Directiva 2014/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor radio și de abrogare a Directivei 1999/5/CE(2),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1290/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de stabilire a normelor de participare și diseminare pentru „Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – „Orizont 2020” și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1906/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/694 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2021 de instituire a programului „Europa digitală” și de abrogare a Deciziei (UE) 2015/2240(6),

–  având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport(7),

–  având în vedere Convenția de la Budapesta din 23 noiembrie 2001 privind criminalitatea informatică (ETS nr. 185),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 decembrie 2020 referitoare la o nouă strategie pentru IMM-urile europene(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la o strategie europeană privind datele(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la conturarea viitorului digital al Europei: înlăturarea barierelor din calea funcționării pieței unice digitale și îmbunătățirea utilizării IA pentru consumatorii europeni(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la eliminarea decalajului digital dintre femei și bărbați: participarea femeilor la economia digitală(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2019 referitoare la amenințările la adresa securității în legătură cu prezența tehnologică în creștere a Chinei în UE și posibilele acțiuni la nivelul UE de reducere a acestora(12),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital (O-000037/2021 – B9‑0024/2021),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât transformarea digitală este o prioritate strategică esențială a Uniunii, care este asociată în mod inevitabil cu o expunere mai mare la amenințările cibernetice;

B.  întrucât dispozitivele conectate, inclusiv mașinile, senzorii, componentele industriale și rețelele care alcătuiesc internetul obiectelor, continuă să crească în număr, preconizându-se că 22,3 miliarde de dispozitive vor fi conectate la internetul obiectelor la nivel mondial până în 2024, sporind astfel expunerea la atacurile cibernetice;

C.  întrucât progresul tehnologic — cum ar fi informatica cuantică — și asimetriile în ceea ce privește accesul ar putea reprezenta o provocare pentru peisajul securității cibernetice;

D.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat și mai mult vulnerabilitățile cibernetice în unele sectoare critice, în special în domeniul asistenței medicale, iar măsurile asociate de telemuncă și distanțare socială au sporit dependența noastră de tehnologiile digitale și de conectivitate, în timp ce atacurile cibernetice și criminalitatea informatică, inclusiv spionajul și sabotajul, precum și accesarea și manipularea sistemelor, structurilor și rețelelor TIC prin intermediul instalării răuvoitoare și ilegale, sunt din ce în ce mai numeroase și mai sofisticate în întreaga Europă;

E.  întrucât numărul atacurilor cibernetice este în creștere semnificativă, după cum reiese din recenta serie de atacuri cibernetice răuvoitoare și organizate asupra sistemelor de sănătate, cum ar fi cele din Irlanda, Finlanda și Franța; întrucât aceste atacuri cibernetice provoacă daune semnificative sistemelor de sănătate și de îngrijire a pacienților, precum și altor instituții publice și private sensibile;

F.  întrucât amenințările hibride sunt din ce în ce mai numeroase, inclusiv utilizarea campaniilor de dezinformare și a atacurilor cibernetice asupra infrastructurii, proceselor economice și instituțiilor democratice, și devin o problemă gravă atât în lumea fizică, cât și în cea cibernetică, și riscă să afecteze procesele democratice, cum ar fi alegerile, procedurile legislative, aplicarea legii și justiția;

G.  întrucât se recurge din ce în ce mai mult la funcția de bază a internetului și a serviciilor esențiale de internet pentru comunicare și găzduire, aplicații și date, pentru care cota de piață este concentrată progresiv în tot mai puține companii;

H.  întrucât capacitățile de atac vizând blocarea accesului distribuite sunt în creștere și, prin urmare, reziliența nucleului internetului ar trebui să crească în paralel;

I.  întrucât gradul de pregătire și de sensibilizare în materie de securitate cibernetică în rândul întreprinderilor, în special al IMM-urilor și al persoanelor fizice, rămâne scăzut și există un deficit de lucrători calificați (deficitul de forță de muncă a crescut cu 20 % din 2015), canalele tradiționale de recrutare nesatisfăcând cererea, inclusiv pentru funcții de conducere și interdisciplinare; întrucât „aproape 90 % din forța de muncă la nivel mondial în domeniul securității cibernetice este masculină” și „lipsa persistentă a diversității de gen limitează și mai mult rezerva de talente”(13);

J.  întrucât capacitățile de securitate cibernetică sunt eterogene în rândul statelor membre, iar raportarea incidentelor și schimbul de informații între acestea nu sunt nici sistematice, nici cuprinzătoare, în timp ce utilizarea centrelor de schimb de informații și de analiză (ISAC) pentru schimbul de informații între sectorul public și cel privat nu își valorifică potențialul;

K.  întrucât nu există un acord la nivelul UE cu privire la colaborarea în materie de inteligență cibernetică și la răspunsul colectiv la atacurile cibernetice și hibride; întrucât măsurile de contracarare a amenințărilor cibernetice și a atacurilor cibernetice, în special a celor de natură hibridă, sunt foarte dificile din punct de vedere tehnic și geopolitic pentru ca statele membre să le abordeze singure;

L.  întrucât schimbul transfrontalier de date și schimbul global de date sunt importante pentru crearea de valoare, cu condiția să se asigure respectarea vieții private și a drepturilor intelectuale și de proprietate; întrucât aplicarea legislației străine în materie de date ar putea prezenta un risc de securitate cibernetică pentru datele europene, având în vedere că întreprinderile care își desfășoară activitatea în regiuni diferite sunt supuse unor obligații care se suprapun, indiferent de locul în care se află datele sau de originea acestora;

M.  întrucât securitatea cibernetică reprezintă o piață globală de 600 de miliarde EUR, această sumă urmând să crească rapid, iar Uniunea este un importator net de produse și soluții;

N.  întrucât există un risc de fragmentare a pieței unice din cauza reglementărilor naționale privind securitatea cibernetică și a lipsei unei legislații orizontale privind cerințele esențiale de securitate cibernetică pentru hardware și software, inclusiv pentru produsele și aplicațiile conectate,

1.  salută inițiativele prezentate de Comisie în comunicarea comună intitulată „Strategia de securitate cibernetică a UE pentru deceniul digital”;

2.  solicită promovarea dezvoltării unor rețele și sisteme informatice, a infrastructurii și a conectivității sigure și fiabile în întreaga Uniune;

3.  solicită să se stabilească obiectivul ca toate produsele conectate la internet din Uniune, inclusiv cele destinate utilizării de către consumatori și industrie, împreună cu toate lanțurile de aprovizionare care le pun la dispoziție, să fie securizate începând cu momentul conceperii, să fie rezistente la incidentele cibernetice și să fie protejate rapid atunci când sunt descoperite vulnerabilități; salută planurile Comisiei de a propune o legislație orizontală privind cerințele de securitate cibernetică pentru produsele conectate și serviciile conexe și solicită ca această legislație să propună armonizarea legislațiilor naționale pentru a evita fragmentarea pieței unice; solicită ca legislația existentă (Legea privind securitatea cibernetică, noul cadru legislativ, Regulamentul privind standardizarea) să fie luată în considerare pentru a se evita ambiguitatea și fragmentarea;

4.  invită Comisia să evalueze necesitatea unei propuneri de regulament orizontal care să introducă cerințe de securitate cibernetică pentru aplicații, software, software încorporat și sisteme de operare până în 2023, pe baza acquis-ului UE privind cerințele de gestionare a riscurilor; subliniază că aplicațiile, programele informatice, programele informatice integrate și sistemele de operare depășite (adică cele care nu mai primesc corecții regulate și actualizări de securitate) reprezintă o proporție deloc neglijabilă din totalul dispozitivelor conectate și un risc de securitate cibernetică; invită Comisia să includă acest aspect în propunerea sa; sugerează că propunerea ar trebui să includă obligații pentru producători de a comunica în avans perioada minimă în care vor sprijini corecțiile de securitate și actualizările pentru a permite cumpărătorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză; consideră că producătorii trebuie să facă parte din programul de divulgare coordonată a vulnerabilităților (CVD), așa cum se prevede în propunerea de directivă NIS2;

5.  subliniază că securitatea cibernetică ar trebui să fie integrată în digitalizare; solicită, prin urmare, ca proiectele de digitalizare finanțate de Uniune să includă cerințe în materie de securitate cibernetică; salută sprijinul pentru cercetare și inovare în domeniul securității cibernetice, în special în ceea ce privește tehnologiile disruptive (cum ar fi informatica cuantică și criptografia cuantică), a căror apariție ar putea destabiliza echilibrul internațional; solicită, în plus, cercetări suplimentare cu privire la algoritmii postcuantici ca standard de securitate cibernetică;

6.  consideră că digitalizarea societății noastre înseamnă că toate sectoarele sunt interconectate, iar deficiențele dintr-un sector pot obstrucționa alte sectoare; insistă, prin urmare, ca politicile de securitate cibernetică să fie incluse în strategia digitală a UE și în finanțarea UE și să fie coerente și interoperabile între sectoare;

7.  solicită o utilizare coerentă a fondurilor UE în ceea ce privește securitatea cibernetică și instalarea infrastructurii aferente; invită Comisia și statele membre să se asigure că sinergiile legate de securitatea cibernetică dintre diferitele programe sunt exploatate, în special programul Orizont Europa, programul Europa digitală, Programul spațial al UE, Mecanismul de redresare și reziliență al UE, InvestEU și MIE, precum și să utilizeze pe deplin Centrul și rețeaua de competențe în materie de securitate cibernetică;

8.  reamintește că infrastructura de comunicații este piatra de temelie a tuturor activităților digitale și că asigurarea securității sale este o prioritate strategică pentru Uniune; sprijină dezvoltarea actuală a sistemului UE de certificare a securității cibernetice pentru rețelele 5G; salută setul de instrumente al UE privind securitatea cibernetică a tehnologiei 5G și invită Comisia, statele membre și industria să își continue eforturile în direcția unor rețele de comunicații securizate, inclusiv măsuri privind întregul lanț de aprovizionare; invită Comisia să evite dependența de furnizori și să sporească securitatea rețelelor prin promovarea inițiativelor care sporesc virtualizarea și cloudificarea diferitelor componente ale rețelelor; solicită dezvoltarea rapidă a următoarelor generații de tehnologii de comunicații, securitatea cibernetică din faza de proiectare fiind un principiu fundamental și asigurând protecția vieții private și a datelor cu caracter personal;

9.  reiterează importanța instituirii unui nou cadru de securitate solid pentru infrastructurile critice ale UE, cu scopul de a proteja interesele de securitate ale UE și de a valorifica capacitățile existente pentru a răspunde în mod adecvat riscurilor, amenințărilor și schimbărilor tehnologice;

10.  invită Comisia să pregătească dispoziții pentru a asigura accesibilitatea, disponibilitatea și integritatea nucleului public al internetului și, prin urmare, stabilitatea spațiului cibernetic, în special în ceea ce privește accesul UE la sistemul global cu servere de rădăcină DNS („DNS root system”); consideră că astfel de dispoziții ar trebui să includă măsuri de diversificare a furnizorilor pentru a atenua riscul actual de dependență de puținele companii care domină piața; salută propunerea privind un sistem european de nume de domenii (DNS4EU) ca instrument pentru un nucleu de internet mai rezilient; solicită Comisiei să evalueze modul în care acest DNS4EU ar putea utiliza cele mai recente tehnologii, protocoale de securitate și expertiză în materie de amenințări cibernetice pentru a oferi un DNS rapid, sigur și rezilient pentru toți europenii; reamintește necesitatea unei mai bune protecții a Protocolului privind portalul de frontieră („Border Gateway Protocol” - BGP) pentru a preveni deturnările de BGP; reamintește sprijinul său pentru un model multipartit de guvernanță a internetului, pentru care securitatea cibernetică ar trebui să reprezinte unul dintre subiectele centrale; subliniază că UE ar trebui să accelereze punerea în aplicare a IPv6; recunoaște modelul cu sursă deschisă care, ca bază pentru funcționarea internetului, s-a dovedit a fi eficient și eficace; încurajează, prin urmare, utilizarea sa;

11.  recunoaște necesitatea intensificării criminalisticii în materie de securitate cibernetică pentru a combate criminalitatea, criminalitatea informatică și atacurile cibernetice, inclusiv atacurile sponsorizate de stat, dar avertizează cu privire la măsurile disproporționate care pun în pericol viața privată și libertatea de exprimare a cetățenilor UE în timpul utilizării internetului; reamintește necesitatea de a încheia revizuirea celui de al doilea protocol adițional la Convenția de la Budapesta privind criminalitatea informatică, care are potențialul de a spori gradul de pregătire împotriva criminalității informatice;

12.  invită Comisia și statele membre să își pună în comun resursele pentru a consolida reziliența strategică a UE, pentru a-și reduce dependența de tehnologiile străine și pentru a-și consolida poziția de lider și competitivitatea în materie de securitate cibernetică de-a lungul lanțului de aprovizionare digital [inclusiv stocarea și prelucrarea datelor în cloud, tehnologiile procesatorilor, circuitele integrate (cipurile), conectivitatea ultra-securizată, informatica cuantică și următoarea generație de rețele];

13.  consideră că planul pentru o infrastructură de conectivitate extrem de sigură este un instrument important pentru securitatea comunicațiilor digitale sensibile; salută anunțul privind dezvoltarea unui sistem global de comunicații securizate bazat pe spațiu al UE, care să integreze tehnologiile de criptare cuantică; reamintește că ar trebui depuse eforturi continue, în cooperare cu Agenția Uniunii Europene pentru Programul Spațial (EUSPA) și Agenția Spațială Europeană (ESA), pentru a securiza activitățile spațiale europene;

14.  regretă faptul că practicile de schimb de informații legate de amenințările și incidentele cibernetice nu au fost bine primite de sectorul public și cel privat; invită Comisia și statele membre să sporească încrederea și să reducă barierele din calea schimbului de informații privind amenințările cibernetice și atacurile cibernetice la toate nivelurile; salută eforturile depuse de unele sectoare și solicită colaborarea transsectorială, deoarece vulnerabilitățile sunt rareori specifice fiecărui sector; subliniază că statele membre trebuie să își unească forțele la nivel european, pentru a-și împărtăși în mod eficient cele mai recente cunoștințe privind riscurile de securitate cibernetică; încurajează formarea unui grup de lucru al statelor membre privind informațiile cibernetice, pentru a promova schimbul de informații în UE și în spațiul economic european, în special pentru a preveni atacurile cibernetice la scară largă;

15.  salută instituirea planificată a unei unități comune de securitate cibernetică pentru a consolida cooperarea dintre organismele UE și autoritățile statelor membre responsabile de prevenirea, descurajarea și răspunsul la atacurile cibernetice; invită statele membre și Comisia să consolideze în continuare cooperarea în domeniul apărării cibernetice și să dezvolte cercetarea în domeniul capabilităților de apărare cibernetică de ultimă generație;

16.  reamintește importanța factorului uman în strategia de securitate cibernetică; solicită continuarea eforturilor de sensibilizare cu privire la securitatea cibernetică, inclusiv în ceea ce privește igiena cibernetică și alfabetizarea cibernetică;

17.  subliniază importanța unui cadru de securitate solid și coerent pentru a proteja întregul personal, toate datele, rețelele de comunicații și sistemele informatice ale UE, precum și procesele decizionale împotriva amenințărilor cibernetice, pe baza unor norme cuprinzătoare, consecvente și omogene și a unei guvernanțe adecvate; solicită punerea la dispoziție a unor resurse și capacități suficiente, inclusiv în contextul consolidării mandatului CERT-UE și în ceea ce privește discuțiile în curs privind definirea unor norme comune obligatorii privind securitatea cibernetică pentru toate instituțiile, organele și agențiile UE;

18.  solicită utilizarea pe scară mai largă a certificării voluntare și a standardelor de securitate cibernetică, deoarece acestea reprezintă instrumente importante de îmbunătățire a nivelului general de securitate cibernetică; salută instituirea Cadrului european de certificare și activitatea Grupului european pentru certificarea securității cibernetice; invită ENISA și Comisia ca, atunci când pregătesc sistemul UE de certificare a securității cibernetice pentru serviciile de cloud computing, să aibă în vedere obligativitatea aplicării legislației UE în ceea ce privește nivelul de asigurare „ridicat”;

19.  subliniază necesitatea de a corela cererea de forță de muncă în domeniul securității cibernetice cu eliminarea lacunelor în materie de competențe prin continuarea eforturilor în domeniul educației și formării; solicită să se acorde o atenție deosebită eliminării disparităților de gen, prezente și în acest sector;

20.  recunoaște necesitatea unui sprijin mai susținut pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderile mici și mijlocii pentru o mai bună înțelegere a tuturor riscurilor pentru securitatea informațiilor și a oportunităților de îmbunătățire a securității cibernetice a acestora; invită ENISA și autoritățile naționale să dezvolte portaluri de autotestare și ghiduri de bune practici pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii; reamintește importanța formării și a accesului la finanțare specifică pentru securitatea acestor entități;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 151, 7.6.2019, p. 15. (2) JO L 153, 22.5.2014, p. 62. (3) JO L 321, 17.12.2018, p. 36. (4) JO L 347, 20.12.2013, p. 81. (5) JO L 347, 20.12.2013, p. 104. (6) JO L 166, 11.5.2021, p. 1. (7) JO L 207, 6.8.2010, p. 1. (8) Texte adoptate, P9_TA(2020)0359. (9) Texte adoptate, P9_TA(2021)0098. (10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0261. (11) Texte adoptate, P9_TA(2021)0026. (12) JO C 23, 21.1.2021, p 2. (13) Curtea de Conturi Europeană - Provocări pentru o politică eficace a UE în domeniul securității cibernetice, document de informare, martie 2019.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la situația statului de drept în Uniunea Europeană și aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092 privind condiționalitatea (2021/2711(RSP))

P9_TA(2021)0287 B9-0319/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (3), articolele 6, 7, 13, articolul 14 alineatul (1), articolul 16 alineatul (1), articolul 17 alineatul (1), articolul 17 alineatul (3), articolul 17 alineatul (8), articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și articolele 265, 310, 317 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii(1) („Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept”),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2021 referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept(2) și rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027, Acordul interinstituțional, Instrumentul de redresare al UE și Regulamentul privind statul de drept(3),

–  având în vedere raportul Comisiei pe 2020 privind statul de drept din 30 septembrie 2020 (COM(2020)0580),

–  având în vedere concluziile Consiliului European adoptate la 21 iulie 2020 și la 11 decembrie 2020,

–  având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care invită Consiliul să stabilească, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea(4),

–  având în vedere hotărârea CJUE din 3 iunie 2021 în cauza C-650/18 de respingere a acțiunii Ungariei împotriva rezoluției Parlamentului din 12 septembrie 2018 care a declanșat procedura de stabilire a existenței unui risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor pe care se întemeiază Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017 în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE referitoare la statul de drept în Polonia: propunere de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept (COM(2017)0835),

–  având în vedere rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește situația din Polonia(6),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, valori consacrate la articolul 2 din TUE;

B.  întrucât orice risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor consacrate la articolul 2 din TUE nu privește numai statul membru în care se materializează riscul, ci are un impact și asupra celorlalte state membre, asupra încrederii reciproce dintre acestea, asupra naturii înseși a Uniunii și asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi în temeiul legislației Uniunii;

C.  întrucât articolul 7 alineatul (1) din TUE a fost declanșat de Comisie și de Parlament în ceea ce privește Polonia și, respectiv, Ungaria, în urma constatării unui risc clar de încălcare gravă a valorilor pe care se întemeiază Uniunea; întrucât Consiliul a organizat până în prezent trei audieri ale Poloniei și două audieri ale Ungariei în cadrul Consiliului Afaceri Generale;

D.  întrucât Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și este aplicabil de atunci;

E.  întrucât aplicabilitatea, scopul și domeniul de aplicare ale Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept sunt clar definite în acesta și, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia „asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora”;

F.  întrucât aplicarea Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept nu poate face obiectul adoptării de orientări și reamintește că nicio orientare nu trebuie să submineze intenția colegiuitorilor;

G.  întrucât, în conformitate cu articolul 234 din TFUE, Parlamentul European are dreptul să voteze o moțiune de cenzură împotriva Comisiei;

H.  întrucât Comisia „își exercită responsabilitățile în deplină independență”, iar membrii săi „nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern, instituție, organ, oficiu sau agenție” [articolul 17 alineatul (3) din TUE, articolul 245 din TFUE] și, în plus, „răspunde în fața Parlamentului European” [articolul 17 alineatul (8) din TUE] și „asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiul acestora” [articolul 17 alineatul (1) din TUE];

I.  întrucât numai CJUE are competența de a anula Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept sau orice parte a acestuia și întrucât acțiunile introduse în fața CJUE nu au efect suspensiv, în conformitate cu articolul 278 din TFUE;

J.   întrucât interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate în conformitate cu principiile generale încorporate în tratatele Uniunii, în special cu valorile prevăzute la articolul 2 din TUE, și cu principiul bunei gestiuni financiare consacrat la articolul 317 din TFUE și în Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(7) (Regulamentul financiar),

1.  își reiterează poziția cu privire la Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 și este direct aplicabil în toate elementele sale în Uniunea Europeană și în toate statele sale membre pentru toate fondurile din bugetul UE, inclusiv resursele alocate de atunci prin Instrumentul de redresare al UE;

2.  invită Comisia și Consiliul să recunoască în sfârșit nevoia urgentă de acțiune pentru apărarea valorilor consacrate la articolul 2 din TUE și să admită că un stat membru nu își poate modifica legislația, inclusiv dispozițiile constituționale, în așa fel încât să se reducă protecția acestor valori; consideră că cooperarea loială reciprocă între instituții este subminată dacă preocupările Parlamentului nu sunt pe deplin împărtășite și luate în considerare; reamintește că Parlamentul are dreptul de a vota o moțiune de cenzură împotriva Comisiei și are posibilitatea de a reacționa la lipsa de cooperare din partea Consiliului; invită alte instituții să colaboreze mai degrabă decât să obstrucționeze eforturile de soluționare a crizei actuale;

3.  reamintește că, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept, „Comisia verifică dacă dreptul aplicabil a fost respectat și, acolo unde este cazul, ia toate măsurile adecvate pentru a proteja bugetul Uniunii”; consideră că situația respectării principiilor statului de drept în unele state membre justifică utilizarea imediată a Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept;

4.  îndeamnă Comisia să reacționeze rapid la încălcările continue grave ale principiilor statului de drept în unele state membre, care provoacă un pericol grav în ceea ce privește distribuirea echitabilă, legală și imparțială a fondurilor UE, în special în cadrul gestiunii partajate, și să efectueze o analiză aprofundată a necesității de a declanșa, fără întârzieri nejustificate, procedura prevăzută în Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept; își reiterează apelul adresat Comisiei de a-și îndeplini imediat obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament de a informa în mod corespunzător Parlamentul cu privire la orice notificare scrisă adresată statelor membre în cauză, prezentând elementele faptice și motivele specifice ale încălcării statului de drept sau ale oricăror investigații în curs; constată că, până în prezent, Parlamentul nu a primit nicio astfel de informație cu privire la vreo notificare;

5.  își exprimă îngrijorarea cu privire la indiciile tot mai clare și la riscul tot mai mare de utilizare abuzivă a bugetului Uniunii ca mijloc de deteriorare a statului de drept în unele state membre; regretă incapacitatea Consiliului de a realiza progrese semnificative în ceea ce privește asigurarea respectării valorilor Uniunii în cadrul procedurilor în curs prevăzute la articolul 7, ca răspuns la amenințările la adresa valorilor europene comune care au loc în Polonia și Ungaria; subliniază că eșecul Consiliului în a face uz efectiv de articolul 7 din TUE continuă să submineze integritatea valorilor comune europene, încrederea reciprocă și credibilitatea Uniunii în ansamblu; îndeamnă viitoarele președinții să organizeze audieri în mod regulat; recomandă Consiliului să adreseze recomandări concrete statelor membre în cauză în urma audierilor, așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) din TUE și să indice termene pentru punerea în aplicare a acestor recomandări;

6.  subliniază că, în pofida numeroaselor rezoluții și rapoarte ale Parlamentului European și a mai multor proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și hotărâri ale CJUE, situația statului de drept în Uniunea Europeană continuă să se deterioreze;

7.  invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv regulamentul, și pentru a aborda încălcările persistente ale democrației și ale drepturilor fundamentale în întreaga Uniune, inclusiv atacurile împotriva libertății media și a jurnaliștilor, a migranților, a drepturilor femeilor, a drepturilor persoanelor LGBTIQ, a libertății de asociere și a libertății de întrunire; salută decizia adoptată de Marea Cameră a CJUE de a respinge acțiunea Ungariei împotriva rezoluției Parlamentului din 12 septembrie 2018 care a declanșat procedura prevăzută la articolul 7; regretă incapacitatea Comisiei de a răspunde în mod adecvat numeroaselor preocupări exprimate de Parlament cu privire la democrație, statul de drept și drepturile fundamentale în mai multe state membre; invită Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune, inclusiv articolul 7 din TUE, Cadrul privind statul de drept și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 19 alineatul (1) din TUE, precum și alte instrumente, cum ar fi procedurile accelerate, cererile de măsuri provizorii în fața CJUE și acțiunile privind neexecutarea hotărârilor Curții; solicită Comisiei să își motiveze în mod explicit decizia de a nu utiliza instrumentele recomandate de Parlament;

8.  subliniază că este important să se sprijine și să se consolideze cooperarea dintre instituțiile UE, statele membre, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Parchetul European (EPPO); salută faptul că EPPO a devenit operațional la 1 iunie 2021;

9.  subliniază că raportul anual privind statul de drept este un instrument separat, complementar Regulamentului privind condiționalitatea legată de statul de drept; invită Comisia să utilizeze constatările raportului anual în evaluarea sa în sensul regulamentului; cere Comisiei să includă în raportul său anual privind statul de drept o secțiune specială, în care să analizeze cazurile în care încălcarea principiilor statului de drept într-un stat membru poate afecta sau riscă să afecteze grav buna gestiune financiară a bugetului Uniunii într-un mod suficient de direct;

10.  regretă faptul că Comisia nu a trimis notificări scrise statelor membre de la intrarea în vigoare a regulamentului, în pofida numeroaselor preocupări legate de încălcările statului de drept identificate în Raportul Comisiei din 2020 privind statul de drept, precum și existența a două proceduri în curs în temeiul articolului 7, care au un impact asupra bunei gestiuni financiare a bugetului Uniunii și sunt în continuare nesoluționate de statele membre; ia act de faptul că absența acțiunilor în temeiul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 din regulament constituie un refuz al Comisiei de a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul acestuia;

11.  reamintește că, în rezoluția sa referitoare la aplicarea Regulamentului (UE, Euratom) 2020/2092: mecanismul de condiționalitate bazat pe statul de drept, Parlamentul a acordat Comisiei un termen concret și constată cu dezamăgire că Comisia nu și-a îndeplinit obligațiile în acest termen; subliniază că acest lucru constituie un temei suficient pentru introducerea unei acțiuni în justiție împotriva Comisiei în temeiul articolului 265 din TFUE;

12.  regretă faptul că Comisia nu a răspuns la solicitările Parlamentului până la 1 iunie 2021 și nu a activat procedura prevăzută în Regulamentul privind condiționalitatea legată de statul de drept în cazurile cele mai evidente de încălcare a statului de drept în UE; încredințează Președintelui sarcina de a solicita Comisiei, în termen de cel mult două săptămâni de la data adoptării prezentei rezoluții, în temeiul articolului 265 din TFUE, să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul prezentului regulament; afirmă că, pentru a fi pregătit, Parlamentul va începe, între timp, imediat pregătirile necesare pentru eventuale proceduri judiciare în temeiul articolului 265 din TFUE împotriva Comisiei;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului și statelor membre.

(1) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1. (2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0103. (3) Texte adoptate, P9_TA(2020)0360. (4) JO C 433, 23.12.2019, p. 66. (5) Hotărârea din 3 iunie 2021, Ungaria/Parlamentul, C-650/18, ECLI:EU:C:2021:426. (6) JO C 129, 5.4.2019, p. 13. (7) JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la opiniile Parlamentului cu privire la evaluarea în curs de către Comisie și Consiliu a planurilor naționale de redresare și reziliență (2021/2738(RSP))

P9_TA(2021)0288 RC-B9-0331/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 174 și 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 februarie 2021 de instituire a Mecanismului de redresare și reziliență(1) (Regulamentul MRR),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la dreptul Parlamentului de a fi informat în legătură cu evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență(2),

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Regulamentul MRR a fost adoptat prin procedura legislativă ordinară;

B.  întrucât MRR este un instrument fără precedent ca volum și ca mijloace de finanțare; întrucât Comisia se pregătește să emită creanțe comune ale UE, dat fiind că toate statele membre ale Uniunii au ratificat cu succes Decizia privind resursele proprii(3);

C.  întrucât investițiile ecologice din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență vor fi finanțate prin obligațiuni verzi;

D.  întrucât controlul democratic și controlul parlamentar asupra implementării Mecanismului de redresare și reziliență sunt posibile numai cu implicarea deplină a Parlamentului și cu luarea în considerare a tuturor recomandărilor sale, în toate etapele;

E.  întrucât articolul 26 din Regulamentul MRR prevede un dialog privind redresarea și reziliența, pentru a asigura o mai mare transparență și responsabilizare și pentru ca Parlamentul să primească de la Comisie informații referitoare, printre altele, la planurile de redresare și reziliență ale statelor membre și la evaluarea acestora;

F.  întrucât Parlamentul își exprimă opiniile cu privire la aspectele legate de dialogul privind redresarea și reziliența, inclusiv prin rezoluții și schimburi cu Comisia; întrucât Comisia trebuie să țină seama de aceste opinii;

G.  întrucât Regulamentul MRR identifică șase domenii de interes european, toate corespunzând sferei de aplicare și obiectivului instrumentului;

H.  întrucât Regulamentul MRR are ca temei articolul 175 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și stabilește ca obiectiv general îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 174, pentru a întări coeziunea economică, socială și teritorială a Uniunii, prin îmbunătățirea rezilienței, pregătirii pentru situații de criză, capacității de adaptare și potențialului de creștere al statelor membre, prin atenuarea impactului social și economic al crizei, în special asupra femeilor, copiilor și tinerilor, și contribuind astfel la implementarea Pilonului european al drepturilor sociale, prin susținerea tranziției ecologice, prin contribuirea la realizarea obiectivelor climatice ale Uniunii pentru 2030 din noua lege privind clima a UE și prin respectarea obiectivului de realizare a neutralității climatice a UE până în 2050 - în special prin intermediul planurilor naționale energetice și climatice adoptate în cadrul mecanismului de guvernanță a Uniunii energetice și a acțiunilor climatice, adoptat prin Regulamentul (UE) 2018/1999(4) - precum și a tranziției digitale, contribuind astfel la convergența economică și socială ascendentă, la reluarea și promovarea unei creșteri sustenabile, la integrarea economiilor Uniunii, stimulând crearea de locuri de muncă de calitate, contribuind la autonomia strategică a Uniunii, alături de o economie deschisă, și generând valoare adăugată europeană;

I.  întrucât la Summitului social de la Porto, care a avut loc pe 7 și 8 mai 2021, liderii UE au recunoscut Pilonul european al drepturilor sociale ca element fundamental al redresării și întrucât, în declarația de la Porto, și-au declarat hotărârea de a continua aprofundarea implementării sale la nivelul UE și la nivel național;

J.  întrucât obiectivul concret al MRR este de a oferi sprijin financiar statelor membre pentru a-și îndeplini obiectivele, de etapă sau generale, în materie de reforme și investiții prevăzute în planurile lor de redresare și reziliență; întrucât aceasta planurile (inclusiv investițiile digitale și ecologice) trebuie să contribuie la concretizarea principiilor Pilonului european al drepturilor sociale, la crearea de locuri de muncă de calitate și la o convergență socială ascendentă;

K.  întrucât valoarea adăugată europeană nu se materializează doar pentru că MRR este o inițiativă europeană;

L.  întrucât, în mod normal, statele membre ar fi trebuit să transmită Comisiei planurile lor naționale de redresare și reziliență până la 30 aprilie 2021; întrucât, până în prezent, 23 de state membre au transmis Comisiei planurile lor de redresare și reziliență;

M.  întrucât Parlamentul a organizat la 18 mai 2021 o dezbatere în plen, urmată de adoptarea unei rezoluții, cu privire la dreptul Parlamentului de a fi informat în legătură cu evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență;

N.  întrucât, pentru a asigura un control democratic adecvat și controlul parlamentar al implementării MRR, precum și o mai mare transparență și responsabilizare democratică, Comisia trebuie să informeze periodic Parlamentul, oral și în scris, cu privire la stadiul evaluării planurilor naționale de redresare și reziliență, inclusiv reformele și investițiile legate de domeniul de aplicare bazat pe cei șase piloni (inclusiv obiectivele generale și specifice și principiile orizontale) și cele 11 criterii de evaluare prevăzute în Regulamentul MRR;

1.  consideră că MRR constituie un instrument istoric al UE, care promovează coeziunea economică, socială și teritorială, aduce convergență, crește competitivitatea și ajută statele membre să atenueze impactul economic și social al pandemiei de COVID-19, să-și fixeze economiile pe traiectorii de creștere solide și sustenabile, să pregătească UE pentru a face față provocărilor pe termen lung, cum ar fi o tranziție ecologică justă și transformarea digitală, și să genereze valoare adăugată europeană;

2.  se așteaptă de la Comisia să aprobe doar planurile care îndeplinesc integral dispozițiile și obiectivele Regulamentului MRR și să nu facă nicio concesie politică care contravine regulamentului și a spiritului acestuia, distanțându-se totodată de faptul că a fost implicată îndeaproape în elaborarea planurilor înainte de prezentarea acestora; invită Comisia să aplice cu meticulozitate litera și spiritul Regulamentului MRR în procesul de evaluare a planurilor naționale de redresare și reziliență și să realizeze evaluări aprofundate și cuprinzătoare înainte de adoptarea proiectelor conexe de decizii de punere în aplicare ale Consiliului; salută însă eforturile Comisiei de a asigura adoptarea rapidă, înaintea verii, a deciziilor relevante de punere în aplicare ale Consiliului, precum și colaborarea sa continuă cu statele membre pentru a le ajuta să creeze planuri de calitate, care să contribuie substanțial la obiectivele noastre comune europene;

3.  este convins că fondurile trebuie distribuite echitabil între sectoare, societăți și generațiile viitoare, pentru a garanta un impact maxim asupra convergenței economice și sociale ascendente și a convergenței teritoriale, asupra prosperității tuturor și asupra stabilității economice; invită Comisia să insiste asupra unor măsuri ambițioase de reformă în cadrul planurilor naționale din toate statele membre și subliniază că planurile ambițioase și buna execuție sunt esențiale pentru a nu rata această oportunitate; solicită transparență și responsabilitate deplină în alocarea și utilizarea fondurilor; reamintește că MRR nu perceput ca o măsură obișnuită;

4.  invită Comisia să evalueze cu atenție dacă resursele Mecanismului de redresare și reziliență contribuie la obiectivul Regulamentului privind Mecanismul de redresare și reziliență de a promova coeziunea economică, socială și teritorială în statele membre; invită Comisia să descurajeze practica reambalării proiectelor fără o valoare adăugată reală, în special pentru regiunile rămase în urmă, îndeosebi atunci când acest lucru riscă să adâncească decalajul de convergență socială, economică și teritorială din UE;

5.  reiterează solicitarea Parlamentului de a i se respecta dreptul la informare cu privire la evaluarea în curs a planurilor naționale de redresare și reziliență, pentru a permite exercitarea controlului democratic al Parlamentului asupra evaluării și implementării de către Comisie a MRR;

6.  invită Comisia să evalueze cu atenție dacă și în ce măsură fiecare plan național de redresare și reziliență contribuie efectiv la toți cei șase piloni menționați la articolul 3 din Regulamentul privind Mecanismul de redresare și reziliență, într-o manieră cuprinzătoare și echilibrată, și să asigure acest lucru; reamintește că fiecare măsură ar trebui să contribuie la unul sau mai multe domenii de politică de interes european structurate în cadrul celor șase piloni;

7.  subliniază că planurile trebuie să îndeplinească, pe tot parcursul etapei de implementare, cerințele de reglementare, inclusiv cota de 37 % pentru tranziția ecologică și cota de 20 % pentru cea digitală; invită Comisia să evalueze partea calitativă și cea cantitativă a măsurilor propuse, pentru a verifica dacă îndeplinesc atât obiectivele cantitative, cât și obiectivele calitative, inclusiv în faza de implementare;

8.  reamintește că, în conformitate cu Regulamentul MRR, acesta nu trebuie să finanțeze cheltuieli naționale recurente, cum ar fi facilitățile fiscale permanente, cu excepția cazurilor justificate corespunzător, și solicită Comisiei să evalueze exhaustiv respectarea acestui criteriu;

9.  constată că proiectele transfrontaliere care implică mai multe state membre generează o valoare adăugată europeană ridicată și efecte de propagare și regretă faptul că puține planuri naționale conțin proiecte transfrontaliere; invită Comisia să încurajeze ferm statele membre să faciliteze proiectele transfrontaliere finanțate prin Mecanismul de redresare și reziliență;

10.  constată că puține state membre aleg să solicite împrumuturi în cadrul planurilor naționale de redresare și reziliență deja transmise; invită statele membre să ia în considerare utilizarea optimă a împrumuturilor disponibile pentru a nu rata nicio oportunitate; este preocupat de faptul că o parte semnificativă a împrumuturilor poate rămâne neutilizată la expirarea MRR și invită statele membre să-și evalueze cu atenție nevoile și să utilizeze optim această posibilitate atunci când își prezintă planurile de redresare și reziliență sau atunci când le modifică;

11.  invită Comisia să ia în considerare, la pregătirea proiectului de decizie de punere în aplicare a Consiliului, faptul că pe viitor ar putea fi necesară modificarea planurilor naționale pentru a asigura conformitatea cu cerințele Regulamentului MRR;

12.  reamintește că planurile de redresare și reziliență nu ar trebui să afecteze dreptul de a încheia sau de a asigura respectarea contractelor colective sau de a desfășura acțiuni colective în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu dreptul intern și practicile naționale precum și cele ale Uniunii;

13.  subliniază că investițiile trebuie să aibă un impact de durată; invită Comisia să evalueze în ce măsură reformele și investițiile realizate în cadrul MRR vor permite eliminarea deficitului de investiții în Europa, în toate domeniile, conform estimărilor Comisiei, pentru a îndeplini obiectivele tranziției digitale și cele climatice, de mediu și de sustenabilitate socială, inclusiv cele ale Acordului de la Paris și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD);

Tranziția ecologică

14.  subliniază că, în conformitate cu metodologia stabilită în anexa VI la Regulamentul MRR, toate planurile ar trebui să prevadă cel puțin 37 % din alocarea totală (granturi și împrumuturi) pentru planuri individuale în domeniul climei; invită Comisia să acționeze cu atenție atunci când evaluează obiectivul de 37 % al cheltuielilor legate de climă, pentru a se asigura că măsurile nu sunt dublu etichetate sau etichetate greșit și pentru a preveni dezinformarea ecologică; este preocupat de faptul că unele investiții sunt etichetate drept investiții verzi, deși nu corespund metodei de monitorizare prevăzute în anexa VI; sugerează aplicarea unui control suplimentar cu privire la orice extindere a metodologiei de monitorizare a cheltuielilor pentru acțiuni climatice din anexa VI la Regulamentul MRR; insistă ca garanțiile necesare pentru atingerea obiectivelor în etapa de implementare să fie incluse integral în obiectivele de etapă și în obiectivele generale ale proiectul de decizie de punere în aplicare al Consiliului; invită Comisia să încurajeze statele membre să realizeze reforme care să faciliteze reușita investițiilor;

15.  reamintește că principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” oferă o modalitate crucială de susținere a tranziției ecologice, alături de cerința ca cel puțin 37 % din cheltuielile (granturi și împrumuturi) pentru investiții și reforme cuprinse în fiecare plan național de redresare și reziliență să sprijine obiectivele climatice și să evite finanțarea măsurilor care contravin obiectivelor climatice ale Uniunii; reamintește că toate măsurile trebuie să respecte principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852(5), conform cerințelor Regulamentul MRR; este preocupat, în acest context, de nerespectarea acestui principiu în evaluarea planurilor și invită Comisia să asigure respectarea deplină a acestuia, inclusiv în faza de implementare, și să publice toate evaluările aferente; insistă asupra faptului că implementarea Mecanismului de redresare și reziliență nu poate să ducă la o scădere a standardelor de mediu sau să contravină legilor și reglementărilor de mediu; evidențiază, în această privință, preocupările cu privire la un potențial impact negativ asupra operațiunilor situate în zone sensibile la biodiversitate sau în apropierea lor (inclusiv rețeaua Natura 2000 de zone protejate, situri din patrimoniul mondial UNESCO și zone esențiale de biodiversitate, precum și alte zone protejate)

16.  reamintește că, reflectând importanța combaterii declinului dramatic al biodiversității, Mecanismul de redresare și reziliență ar trebui să contribuie la integrarea acțiunilor în domeniul biodiversității în politicile Uniunii; invită Comisia să publice o prezentare generală a măsurilor care contribuie efectiv la tranziția ecologică, inclusiv a celor legate de biodiversitate enumerate în planurile de redresare și reziliență care contribuie în mod real la aceasta; este preocupat de faptul că majoritatea planurilor de redresare și reziliență conțin măsuri foarte limitate sau nu conțin deloc măsuri în favoarea biodiversității; se așteaptă de la Comisie să aplice cu strictețe principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” și în această privință și, în special, să respingă reformele sau investițiile care ar putea dăuna biodiversității sau care nu sunt însoțite de măsuri de susținere adecvate;

17.  este preocupat de faptul că multe planuri naționale de redresare și reziliență se concentrează pe investiții pe termen scurt; se declară în favoarea investițiilor verzi care duc la transformarea economică a Europei, în special a celor care nu subvenționează excesiv achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată;

Transformarea digitală

18.  subliniază că, conform Regulamentului MRR, toate planurile ar trebui să conțină măsuri care să contribuie efectiv la tranziția digitală sau să răspundă la provocările generate de aceasta, și care să corespundă a cel puțin 20 % din alocarea totală a planului de redresare și reziliență, pe baza metodologiei și dispozițiilor din Regulamentul MRR;

19.  reamintește că, pentru investițiile în capacitățile digitale și în conectivitate, statele membre ar trebui să furnizeze în planurile lor o autoevaluare a securității bazată pe criterii obiective comune, care să identifice orice problemă de securitate și să detalieze modul în care vor fi abordate aceste aspecte pentru a respecta dreptul Uniunii și dreptul intern aplicabil; invită Comisia să se asigure că toate planurile naționale care conțin astfel de investiții prezintă o astfel de evaluare și că măsurile respective nu contravin intereselor strategice ale Uniunii;

20.  consideră că acțiunile în domeniul digital au un mare potențial de stimulare a competitivității UE la nivel internațional și de creare de locuri de muncă de înaltă calitate și este preocupat de faptul că unele planuri naționale nu asigură un echilibru adecvat în ceea ce privește investițiile în transformarea digitală, în special în infrastructura digitală;

21.  invită Comisia să încurajeze statele membre să adere integral la principiile interoperabilității, eficienței energetice și protecției datelor cu caracter personal, precum și să promoveze utilizarea soluțiilor cu sursă deschisă în investițiile digitale;

Stimularea creșterii economice, a coeziunii economice, sociale și teritoriale și a prosperității pentru toți

22.  consideră bine-venite mai ales măsurile prevăzute de PNRR-urile prezentate menite să sprijine creșterea inteligentă, sustenabilă și incluzivă, coeziunea economică, productivitatea, competitivitatea, cercetarea și inovarea, sănătatea și buna funcționare a pieței unice, cu întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) puternice, să consolideze crearea de locuri de muncă de bună calitate, să combată sărăcia și inegalitatea, să promoveze cultura și educația, să dezvolte competențele și aptitudinile, să sprijine copiii și tinerii, să mărească gradul de pregătire pentru situații de criză și capacitatea de reacție în situații de criză și să atenueze efectele crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra economiei;

23.  invită Comisia verifice și să se asigure că planurile naționale de redresare și reziliență acordă atenția cuvenită măsurilor în favoarea copiilor și tinerilor, în special în țările în care au fost identificate probleme structurale în domenii precum părăsirea timpurie a școlii, șomajul în rândul tinerilor, sărăcia în rândul copiilor și educația timpurie; insistă asupra faptului că reformele și investițiile în tineret, în special cele legate de perfecționare, recalificare, educație, formarea profesională și educația duală, competențele digitale, învățarea pe tot parcursul vieții, politicile active în domeniul pieței forței de muncă, politicile de investiții în acces și oportunități pentru copii și tineri, precum și politicile care reduc decalajul dintre generații, ar trebui să încurajeze dezvoltarea competențelor, pe lângă achiziționarea de echipamente, și ar trebui să fie aliniate la Garanția pentru tineret și la diferitele măsuri naționale; subliniază că reformele și investițiile destinate copiilor ar trebui aliniate la principiile Garanției pentru copii și să se concentreze pe dreptul de acces la servicii publice de înaltă calitate, la servicii medicale gratuite, la educație gratuită, la servicii gratuite de îngrijire a copiilor, la locuințe decente și la o alimentație adecvată pentru fiecare copil care trăiește în sărăcie;

24.  consideră oportune măsurile incluse în planurile care contribuie la implementarea Pilonului european al drepturilor sociale și a inițiativelor UE în domeniile ocupării forței de muncă, educației, sănătății și asistenței sociale, cu scopul de a consolida coeziunea socială și sistemele de protecție socială și de a reduce vulnerabilitățile; reamintește Comisiei că planurile de redresare și reziliență trebuie să respecte în mod satisfăcător criteriile de evaluare și îi cere să evalueze cu atenție consecințele sociale și impactul fiecărei măsuri, pentru a asigura conformitatea cu Regulamentul MRR; insistă, prin urmare, ca Comisia să se asigure că fiecare plan reflectă în mod adecvat aceste criterii;

25.  consideră că investițiile verzi și cele digitale au un potențial ridicat de creare a unor locuri de muncă de calitate, reducând inegalitățile și diminuând decalajul digital; invită Comisia să se asigure că comunitățile și regiunile cele mai vulnerabile, cum ar fi regiunile miniere de lignit și de cărbune aflate în tranziție, precum și regiunile cele mai afectate de schimbările climatice beneficiază de pe urma investițiilor verzi și a celor digitale; subliniază că beneficiile sociale și economice preconizate ale investițiilor verzi și digitale ar trebui precizate în planurile naționale de redresare și reziliență, pentru a garanta că aceste investiții au impact maxim;

26.  cere Comisiei și Consiliului să se asigure că egalitatea de gen, egalitatea de șanse pentru toți și integrarea acestor obiective sunt luate în considerare și promovate pe parcursul pregătirii și implementării planurilor de redresare și reziliență; așteaptă din partea Comisiei să colecteze, să analizeze și să informeze sistematic cu privire la datele existente legate de implementarea MRR, defalcate pe sexe, în conformitate cu Raportul special nr. 10/2021 al Curții Europene de Conturi Europene (CCE); este profund îngrijorat de faptul că majoritatea planurilor de redresare și reziliență nu contribuie substanțial la aceste obiective și nu le integrează și nici nu includ măsuri explicite și concrete menite să soluționeze problema inegalității de gen, putând astfel periclita capacitatea acestor planuri de a atenua efectele sociale și economice ale crizei asupra femeilor și de a răspunde recomandărilor specifice de țară în această privință;

27.  solicită Comisiei să evalueze planurile naționale de redresare și reziliență în ceea ce privește măsurile naționale de combatere a planificării fiscale agresive, a evaziunii fiscale sau a evitării obligațiilor fiscale sau măsurile ineficiente de combatere a spălării banilor;

28.  reamintește că planurile de redresare și reziliență ar trebui să conțină măsuri de implementare a reformelor și a proiectelor de investiții publice prin intermediul unui pachet coerent; reamintește Comisiei că planurile naționale de redresare și reziliență trebuie să includă reforme și investiții sustenabile și de stimulare a creșterii, care să abordeze deficiențele structurale ale economiilor statelor membre și că, în acest scop, toate planurile ar trebui să contribuie la soluționarea eficientă a tuturor sau a unei părți semnificative a problemelor identificate în recomandările pertinente specifice fiecărei țări, inclusiv a aspectelor lor bugetare; subliniază că planurile de redresare și reziliență trebuie să fie în concordanță cu provocările și prioritățile relevante specifice fiecărei țări, identificate în contextul semestrului european și aliniate la Regulamentul MRR; subliniază că toate măsurile, în special cele legate de transformările digitale și ecologice, ar trebui evaluate și din perspectivă economică și socială; insistă pe lângă Comisie să acorde o atenție deosebită asigurării faptului că reformele propuse sunt autentice, noi și mai ambițioase și că încep cât mai curând posibil;

29.  invită Comisia să asigure echilibrul dintre reforme și investiții, precum și coerența dintre planurile naționale, inclusiv noile reforme, și realizările și provocările existente identificate în recomandările relevante specifice fiecărei țări;

30.  subliniază că unul dintre obiectivele incluse în Regulamentul MRR este crearea și promovarea unor locuri de muncă de înaltă calitate și că acest obiectiv ar trebui realizat printr-un pachet cuprinzător de reforme și investiții, pentru a promova contracte stabile, salarii decente, asigurări oferite prin negocieri colective și niveluri minime de protecție socială, inclusiv pensii decente, peste pragul sărăciei;

31.  regretă că planurile naționale de redresare și reziliență nu sunt coordonate îndeajuns cu acorduri de parteneriat și cu alte programe ale UE, cum ar fi InvestEU; cere să se creeze sinergii și complementarități între MRR, acordurile de parteneriat, InvestEU și alte acțiuni ale UE; invită Comisia și statele membre să faciliteze utilizarea compartimentului național al InvestEU, care ar putea favoriza, în special, crearea de instrumente de sprijin pentru solvabilitate pentru IMM-uri;

32.  reamintește Comisiei că implicarea semnificativă a IMM-urilor și a startup-urilor, inclusiv în procesele de achiziții publice, este un obiectiv explicit al Regulamentului MRR; invită Comisia să se asigure că fondurile din MRR nu vor aduce beneficii predominant marilor corporații și că nu vor împiedica concurența loială; invită Comisia să se asigure cu maximă atenție că IMM-urile și startup-urile beneficiază de finanțare prin MRR, inclusiv prin formularea unor jaloane și prin orientări continue privind implementarea programelor în statele membre; sugerează ca partea din fondurile din MRR ai căror beneficiari finali sunt IMM-urile să fie inclusă în monitorizarea continuă, printre altele cu ajutorul unor indicatori comuni;

Implicarea părților interesate

33.  reamintește că articolul 18 alineatul (4) litera (q) din Regulamentul MRR prevede că planurile naționale de redresare și reziliență ar trebui să conțină „un rezumat al procesului de consultare, desfășurat în conformitate cu cadrul juridic național, a autorităților locale și regionale, a partenerilor sociali, a organizațiilor societății civile, a organizațiilor de tineret și a altor părți interesate relevante, precum și al modului în care contribuțiile părților interesate se reflectă în planul de redresare și reziliență”; invită Comisia să încurajeze statele membre să consulte toate părțile interesate de la nivel național și să asigure implicarea lor, inclusiv a societății civile, a partenerilor sociali și a autorităților locale și regionale, în implementarea planurilor și mai ales în monitorizarea lor, pentru a se asigura că au loc consultări pentru modificările viitoare sau planurile noi, dacă va fi cazul;

34.  reamintește că articolul 152 din TFUE prevede că Uniunea recunoaște și promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său și trebuie să le respecte autonomia; subliniază că implicarea adecvată a părților interesate de la nivel național, cum ar fi parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, ONG-urile și societatea civilă, în pregătirea și implementarea planurilor de redresare și reziliență este decisivă pentru succesul planurilor naționale și al MRR în ansamblu, astfel încât să se crească gradul de apropriere la nivel național a planurilor, să se asigure absorbția rapidă, transparentă, eficientă și de calitate a fondurilor, să se crească transparența și să se prevină suprapunerile, lacunele și dubla finanțare; împărtășește preocupările exprimate de Comitetul Regiunilor și de alte părți interesate și regretă faptul că multe state membre nu au implicat autoritățile regionale și locale în elaborarea planurilor sau le-au implicat necorespunzător, precum și lipsa de transparență a acestor procese, deși statele membre s-au bazat pe acestea pentru a canaliza o mare parte din fondurile MRR; regretă, de asemenea, că în unele cazuri nici măcar parlamentele naționale nu au fost implicate sau informate corespunzător; încurajează Comisia să stabilească un dialog structurat cu autoritățile regionale și locale și să poarte un dialog pe aceste teme cu partenerii sociali europeni;

Dispoziții, jaloane și ținte

35.  insistă ca toate reformele și investițiile să fie legate de jaloane, ținte și costuri relevante, clare, detaliate și monitorizate adecvat și, mai cu seamă, care să asigure conformitatea deplină cu Regulamentul MRR și cu acquis-ul UE, reprezentând angajamente clare din partea statelor membre;

36.  solicită Comisiei să se asigure că, înainte de evaluarea îndeplinirii jaloanelor și țintelor convenite în decizia de punere în aplicare a Consiliului și în planurile naționale de redresare și reziliență, Parlamentului i se pune la dispoziție constatările preliminare privind îndeplinirea jaloanelor și țintelor, așa cum se prevede la articolul 25 alineatul (4) din Regulamentul MRR;

37.  reamintește Comisiei că investițiile ar trebui să fie însoțite de reforme și îi cere să garanteze că toate măsurile retroactive aprobate sunt însoțite în mod clar de jaloanele și țintele corespunzătoare și că îndeplinesc toate cerințele legislative și invită statele membre să utilizeze cu înțelepciune această dispoziție; reafirmă că MRR este conceput pentru a susține proiecte care respectă principiul adiționalității finanțării din partea Uniunii; constată că lipsa unor proiecte cu adevărat adiționale finanțate prin MRR ar putea limita impactul macroeconomic al acestuia;

38.  subliniază că structurile instituite la nivel național pentru a canaliza, implementa sau monitoriza MRR ar trebui să fie adecvate pentru a sprijini un impact de durată al măsurilor din planurile de redresare și reziliență;

Reziliența instituțională, guvernanța, capacitatea administrativă și statul de drept

39.  reamintește că MRR și fiecare dintre planurile naționale de redresare și reziliență ar trebui să respecte pe deplin Regulamentul privind statul de drept(6) și că măsurile din cadrul acestor planuri nu ar trebui să contravină valorilor UE consacrate la articolul 2 din TUE; insistă, în acest scop, că Comisia trebuie să se asigure că niciun proiect sau măsură nu contravine acestor valori, nici în etapa de evaluare, nici în cea de punere în aplicare și solicită Comisiei să ia măsurile adecvate pentru o evaluare;

40.  subliniază că succesul MRR și al planurilor naționale de redresare și reziliență necesită o solidă transparență și responsabilitate din partea Comisiei, a statelor membre și a tuturor partenerilor de implementare; invită Comisia să majoreze resursele Curții de Conturi Europene, ale Oficiului European de Luptă Antifraudă și ale Parchetului European, pentru a se asigura că acestea dispun de suficiente resurse financiare și umane pentru a controla această valoare fără precedent a cheltuielilor UE; invită Comisia ca, în acest scop, să prezinte anul acesta un proiect de buget rectificativ sau o cerere de transfer pentru a atenua aceste nevoi bugetare;

41.  reamintește că implementarea MRR ar trebui să aibă loc în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, care include prevenirea și urmărirea penală eficace a fraudei, inclusiv a fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a corupției și a conflictelor de interese, precum și să vizeze evitarea dublei finanțări din partea MRR și a altor programe ale Uniunii, în special în cadrul structurilor de guvernanță legate de planurile naționale;

42.  cere Comisiei să evalueze atent mecanismele propuse de statele membre pentru a preveni, detecta și combate corupția, frauda și conflictele de interese atunci când utilizează fonduri oferite prin MRR și să se asigure cu maximă atenție, în acest context, că planurile naționale includ toate reformele necesare, alături de jaloanele și țintele relevante, în special referitoare la recomandările specifice de țară, după caz; îndeamnă Comisia să monitorizeze foarte atent riscurile pentru interesele financiare ale UE pe care le poate genera, în implementarea MRR, orice încălcare sau potențială încălcare a principiilor statului de drept, acordând o atenție deosebită achizițiilor publice; se așteaptă de la Comisie să nu efectueze nicio plată în cadrul MRR dacă nu sunt îndeplinite obiectivele de etapă legate de măsurile de prevenire, depistare și combatere a corupției, a fraudelor și a conflictelor de interese atunci când se folosesc fonduri furnizate prin MRR;

43.  cere Comisiei să insiste ca statele membre să implementeze măsuri de reformă și de investiții în special în domenii care cresc reziliența administrativă și instituțională și gradul de pregătire în caz de criză;

44.  invită statele membre să colecteze și să înregistreze date privind destinatarii și beneficiarii finali, precum și obiectivele, valoarea și localizarea proiectelor finanțate prin MRR, în format electronic standardizat și interoperabil, precum și să utilizeze instrumentul unic de extragere a datelor care urmează să fie pus la dispoziție de Comisie; invită Comisia, de asemenea, să finalizeze cât mai curând instrumentul unic de extragere a datelor; reamintește că articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul MRR prevede obligația statelor membre de a colecta categorii standardizate de date și de a asigura accesul la acestea; insistă ca Comisia să asigure aceste obligații în scopul auditului și al controlului și să furnizeze informații comparabile privind utilizarea fondurilor în legătură cu măsurile de realizare a reformelor și a proiectelor de investiții în cadrul planurilor de redresare și reziliență; reamintește, de asemenea, Comisiei că trebuie garantat că se știe cine sunt beneficiarii finali și că există mecanisme adecvate pentru a evita dubla finanțare;

Evaluarea actelor delegate de către Parlament

45.  subliniază că proiectele de acte delegate ulterioare Regulamentului MRR, și anume actul delegat privind tabloul de bord privind redresarea și reziliența și actul delegat care stabilește indicatori comuni pentru raportarea cu privire la progresele mecanismului și metodologia de informare cu privire la cheltuielile sociale, nu corespund așteptărilor și că trebuie să ia în considerare elementele relevante ale dialogului privind redresarea și reziliența; invită Comisia să asigure transparența deplină a calendarului de aprobare a actelor delegate ulterioare Regulamentului MRR;

46.  subliniază că este important să se ajungă la un acord cu privire la o metodologie de monitorizare a aspectelor sociale pentru a evalua planurile naționale de redresare și reziliență, cu scopul de a se asigura că acțiunile prevăzute în planuri contribuie la îndeplinirea obiectivelor sociale stabilite în Regulamentul privind MRR; consideră că metodologia de urmărire a aspectelor sociale trebuie să urmeze structura Pilonului european al drepturilor sociale și să analizeze contribuția la aceasta;

47.  afirmă că tabloul de bord și indicatorii comuni necesari pentru a evalua progresele în implementarea planurilor de redresare și reziliență în fiecare dintre cei șase piloni, în direcția îndeplinirii jaloanelor și țintelor, trebuie să fie eficienți; insistă asupra faptului că cel mai bun mecanism de evaluare pentru a urmări progresul către convergența socială ascendentă este tabloul de bord social; invită Comisia să includă indicatorii sociali din tabloul de bord social, în special cei referitor la munca decentă, justiția socială, egalitatea de șanse, sistemele solide de protecție socială și mobilitatea echitabilă, printre indicatorii comuni care urmează să fie utilizați în MRR pentru raportarea progresele sociale și monitorizarea și evaluarea planurilor, precum și în metodologia de urmărire a aspectelor sociale, inclusiv în cazul Garanției pentru copii și al Garanției pentru tineret; subliniază că Parlamentul va analiza îndeaproape actele delegate pe care Comisia le va prezenta pe această temă, pentru a stabili dacă indicatorii sociali, tabloul de bord și metodologia socială respectă obiectivele și pentru a verifica dacă nu sunt obiecții de formulat;

Concluzii

48.  invită Comisia să evalueze planurile prezentate în mod corespunzător și în conformitate cu Regulamentul MRR; exprimă îndoieli serioase cu privire la conformitatea anumitor măsuri din planurile naționale de redresare și reziliență cu cerințele Regulamentului MRR de bază și solicită Comisiei să se asigure că toate elementele din toate planurile sunt în deplină conformitate cu Regulamentul MRR;

49.  reamintește solicitarea sa adresată Comisiei de a își îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului MRR de a transmite Parlamentului toate informațiile pertinente în legătură cu stadiul punerii în aplicare a Regulamentului MRR și de a lua în considerare orice elemente care decurg din opiniile exprimate în cadrul dialogului privind redresarea și reziliența, inclusiv opiniile transmise de comisiile competente și formulate în rezoluțiile adoptate în plen; felicită Comisia pentru că s-a străduit mai mult să ofere informații adecvate în timpul reuniunilor periodice cu Parlamentul;

50.  solicită insistent Comisiei să se asigure că planurile naționale de redresare și reziliență cuprind dispoziții care garantează că beneficiarii fondurilor Uniunii le recunosc originea și asigură vizibilitatea finanțării Uniunii, inclusiv, dacă este cazul, prin afișarea emblemei Uniunii și a unei declarații de finanțare adecvate, cu mențiunea „finanțat de Uniunea Europeană - NextGenerationEU”;

51.  salută răspunsurile scrise date de Comisie la întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate de Parlament, precum și traducerea automată a planurilor naționale și se așteaptă să primească răspunsuri la toate cererile viitoare de informații, de exemplu referitoare la modelul pentru evaluarea planurilor naționale; reiterează așteptările Parlamentului ca informațiile să fie furnizate într-un format clar și comparabil și în timp util;

52.  reamintește Consiliului că, în special în etapa de adoptare a deciziilor de punere în aplicare, „rezultatele relevante ale discuțiilor purtate în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului trebuie comunicate comisiei competente a Parlamentului European”;

53.  invită Comisia să continue atitudinea deschisă, transparentă și constructivă în cadrul dialogului privind redresarea și reziliența;

54.  reamintește poziția adoptată de Parlament în 2020 în favoarea unui plan de redresare mai puternic și invită Comisia și Consiliul să evalueze dacă va fi nevoie de măsuri sau fonduri suplimentare pentru a face față crizei;

o
o   o

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Consiliului European și Comisiei.

(1) JO L 57, 18.2.2021, p. 17. (2) Texte adoptate, P9_TA(2021)0257. (3) Decizia Consiliului (UE, Euratom) 2020/2053 din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 424, 15.12.2020, p. 1). (4) Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice (JO L 328, 21.12.2018, p. 1). (5) Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile, JO L 198, 22.6.2020, p. 13. (6) Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii (JO L 433 I, 22.12.2020, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la încălcarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și folosirea minorilor de către autoritățile marocane în criza migrației din Ceuta (2021/2747(RSP))

P9_TA(2021)0289 RC-B9-0349/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Maroc, în special cea din 16 ianuarie 2019 referitoare la Acordul UE-Maroc(1), și rezoluția sa din 26 noiembrie 2019 referitoare la drepturile copiilor cu ocazia celei de a 30-a aniversări a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(2),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, în special principiul interesului superior al copilului (articolele 3 și 18),

–  având în vedere Observațiile generale ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului, în special observația nr. 14,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere declarația autorităților marocane din 1 iunie 2021 privind problema minorilor marocani neînsoțiți aflați în situație ilegală în anumite țări europene,

–  având în vedere cele două declarații din 31 mai 2021 ale Ministerului Afacerilor Externe, Cooperării Africane și Expatriaților Marocani privind criza dintre Spania și Maroc,

–  având în vedere Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte(3), care a intrat în vigoare în anul 2000, și parteneriatul pentru mobilitate din 2013,

–  având în vedere declarația de presă a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate făcută după Consiliul Afaceri Externe din 18 mai 2021,

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 9 februarie 2021 privind un parteneriat reînnoit cu vecinătatea sudică: o nouă agendă pentru Mediterana, în special capitolul patru privind migrația și mobilitatea (JOIN(2021)0002),

–  având în vedere Acordul dintre Regatul Spaniei și Regatul Maroc privind cooperarea în domeniul prevenirii emigrării ilegale a minorilor neînsoțiți, al protecției lor și al returnării lor concertate, care a fost semnat la Rabat la 6 martie 2007 și a intrat în vigoare la 2 octombrie 2012,

–  având în vedere declarația Organizației Internaționale pentru Migrație din 27 martie 2021 privind sosirile recente în Ceuta, Spania,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât relațiile dintre Uniunea Europeană și Regatul Maroc au ca temei juridic Acordul de asociere din anul 2000; întrucât, în calitate de vecin apropiat, Marocul este un partener privilegiat al UE în domeniul cooperării politice și economice, dar și în domeniul comerțului, al cooperării tehnice și al cooperării pentru dezvoltare, ceea ce se reflectă în instrumentele destinate acestor scopuri, printre care se numără programele anuale de acțiune, Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE, Instrumentul european de vecinătate și programul Europa globală, precum și participarea Marocului la Erasmus+ și „statutul avansat” în cadrul politicii europene de vecinătate, acordat în 2008; întrucât Marocul este al treilea cel mai mare beneficiar al fondurilor UE în cadrul politicii europene de vecinătate;

B.  întrucât criza actuală a generat tensiuni diplomatice fără precedent între Maroc, pe de o parte, și Spania și UE, pe de altă parte; întrucât, oricare ar fi scopurile care stau la baza situației create în Ceuta, acest incident ce nu poate fi justificat nu este în concordanță cu lunga cooperare și relație bazată pe încredere dintre cele două părți, în special în domeniul migrației; întrucât relațiile trebuie protejate și readuse la situația de dinainte de criză prin relații de bună vecinătate și ar trebui să contribuie la promovarea relațiilor reciproc avantajoase prin punerea în aplicare a noii Agende a UE pentru Mediterana, recent publicată, în contextul unui parteneriat reînnoit cu vecinătatea sudică, în cadrul căruia Marocul este invitat să își consolideze parteneriatul cu UE în diferite domenii;

C.  întrucât începând cu 17 mai 2021, a avut loc o creștere fără precedent a numărului de traversări pe teritoriul spaniol, aproximativ 9 000 de persoane intrând, înot sau pe jos, în orașul autonom spaniol Ceuta după ce poliția marocană a relaxat temporar controalele la frontieră, a deschis porțile gardului de la frontieră și nu a luat măsuri pentru a opri intrarea ilegală; întrucât răspunsul umanitar al forțelor armate și de securitate spaniole, al ONG-urilor și al cetățenilor din Ceuta a împiedicat producerea unei adevărate tragedii; întrucât majoritatea migranților care au trecut ilegal erau cetățeni marocani; întrucât o mișcare atât de mare de persoane nu poate fi considerată spontană; întrucât cel puțin 1 200 de persoane erau minori neînsoțiți și erau și multe familii întregi; întrucât unii dintre copii veneau de la școală și de aceea nu aveau documente în momentul traversării;

D.  întrucât la 1 iunie 2021, autoritățile marocane au decis să faciliteze reîntoarcerea tuturor copiilor marocani neînsoțiți, dar identificați care se află în mod neregulamentar în Uniunea Europeană; întrucât potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, mulți dintre ei au fost deja returnați cu ajutorul asistenței pentru reîntregirea și regăsirea familiei; întrucât autoritățile spaniole au înființat o linie telefonică de urgență în Ceuta pentru a reuni copiii și minorii neînsoțiți cu familiile lor; întrucât totuși mulți dintre copii se află încă în spații de pe teritoriul spaniol, cum ar fi depozitul Tarajal și centrele de primire a migranților din Pinier și Santa Amelia, în grija orașului autonom Ceuta, pentru a li se face o evaluare a identității, a circumstanțelor personale, a vulnerabilităților și a riscului de persecuție și vătămare ireparabilă; întrucât familiile își caută cu disperare copiii dispăruți; întrucât acest lucru poate duce și la alte riscuri pentru dezvoltarea fizică, mentală, morală, spirituală și socială a copiilor, astfel cum se prevede în Declarația ONU cu privire la drepturile copilului;

E.  întrucât majoritatea copiilor au fost induși în eroare și au crezut că în Ceuta avea loc un meci de fotbal cu intrarea liberă în care jucau fotbaliști vedete și că se aflau într-o excursie școlară;

F.  întrucât interesul superior al copilului trebuie să fie elementul primordial în toate acțiunile și deciziile privind minorii neînsoțiți și binele lor fizic și mental; întrucât este așadar necesar ca, cu aprobarea și sprijinul tuturor autorităților implicate, acești copii să fie recunoscuți și, printr-o cooperare adecvată și consolidată, să li se găsească părinții sau membrii apropiați ai familiei și să fie returnați familiilor lor în siguranță, astfel cum prevede dreptul internațional, deoarece nu și-au părăsit intenționat familiile; întrucât, în Strategia UE privind drepturile copilului, Comisia a recomandat ca statele membre să își consolideze sistemele de tutelă pentru minorii neînsoțiți, în special prin participarea la activitățile Rețelei europene de tutelă; întrucât în temeiul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, țările-gazdă trebuie să garanteze toate drepturile copiilor migranți, inclusiv în ceea ce privește controlul la frontiere și returnarea;

G.  întrucât criza a fost declanșată de Maroc din cauza unei crize politice și diplomatice după ce liderul Frontului Polisario, Brahim Ghali, a fost internat într-un spital spaniol din motive umanitare din cauza stării sale de sănătate cauzate de virusul COVID-19; întrucât, la 2 iunie 2021, liderul Frontului Polisario a sosit în Algeria;

H.  întrucât declarațiile oficiale ale Marocului din 31 mai 2021 au subliniat că criza bilaterală nu are legătură cu problema migrației; întrucât ministrul afacerilor externe din Maroc a recunoscut inițial că motivele crizei provocate de intrarea în masă a mii de persoane, inclusiv copii, erau legate de faptul că Spania l-a primit pe liderul Frontului Polisario; întrucât, într-o altă declarație oficială emisă ulterior, autoritățile marocane au recunoscut că motivul real a fost poziția presupus ambiguă a Spaniei față de Sahara Occidentală;

I.  întrucât, la reuniunea extraordinară a Consiliului European din 24 și 25 mai 2021, liderii UE și-au reafirmat sprijinul deplin pentru Spania și au subliniat că frontierele spaniole sunt frontierele externe ale UE; întrucât la Consiliul Afaceri Externe din 18 mai 2021 a fost discutată și situația din Ceuta, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și-a exprimat solidaritatea deplină și sprijinul față de Spania în numele UE; întrucât trebuie respectate dreptul internațional și principiul suveranității, al integrității teritoriale și al inviolabilității frontierelor de stat;

J.  întrucât, în 2000, Consiliul a acordat Comisiei un mandat de negociere pentru încheierea unui acord de readmisie cu Marocul; întrucât, până în prezent, nu a fost finalizat și adoptat niciun astfel de acord;

K.  întrucât autoritățile marocane ar trebui să faciliteze returnarea a aproximativ 13 000 de lucrători sezonieri blocați în sudul Spaniei, care trebuie să se întoarcă în următoarele săptămâni;

1.  dezaprobă folosirea de către Maroc a controlului la frontiere și a migrației, în special a minorilor neînsoțiți, ca mijloc de presiune politică împotriva unui stat membru al UE; regretă, mai ales, faptul că copii, minori neînsoțiți și familii au participat la trecerea în masă a frontierei dintre Maroc și orașul spaniol Ceuta, punându-și în mod clar în pericol viața și siguranța; regretă agravarea crizei politice și diplomatice, care nu ar trebui să submineze nici relațiile strategice, multidimensionale și privilegiate de vecinătate dintre Regatul Maroc și Uniunea Europeană și statele sale membre, nici cooperarea de lungă durată, bazată pe încredere, din domeniile politicilor privind contraterorismul, traficul de persoane și de droguri, migrația și comerțul; consideră că dezacordurile bilaterale dintre parteneri apropiați ar trebui abordate printr-un dialog diplomatic; solicită atenuarea tensiunilor recente și revenirea la un parteneriat UE-Maroc constructiv și fiabil; își reiterează sprijinul pentru continuarea promovării acestei relații bazate pe încredere și respect reciproc; îndeamnă Marocul, în acest sens, să își respecte angajamentul pe termen lung de a consolida cooperarea în materie de gestionare a frontierelor și de mobilitate a migrației, într-un spirit de cooperare și dialog; subliniază că este important să se consolideze parteneriatul UE-Maroc, care ar trebui să țină seama de nevoile ambilor parteneri într-un mod echilibrat și pe picior de egalitate;

2.  salută măsura luată de autoritățile marocane la 1 iunie 2021 pentru a facilita întoarcerea tuturor copiilor neînsoțiți identificați care se află pe teritoriul Uniunii Europene în mod neregulamentar; invită Spania și Marocul să colaboreze îndeaproape pentru a permite repatrierea copiilor în familiile lor, care trebuie să fie ghidată de interesul superior al copilului și să se desfășoare în conformitate cu dreptul național și internațional, în special cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, la care Marocul a aderat din 1990 și pe care a ratificat-o de două ori (în iunie și iulie 1993), împreună cu acordurile relevante dintre UE și statele sale membre și Maroc, în special Acordul dintre Regatul Spaniei și Regatul Maroc privind cooperarea în domeniul prevenirii migrației ilegale a minorilor neînsoțiți, protecției și returnării concertate a acestora; reamintește că ar trebui întotdeauna protejate principiul unității familiei și dreptul la reîntregirea familiei; subliniază că o cooperare strânsă cu privire la provocările legate de migrație este în interesul reciproc al UE și al Marocului; invită Regatul Maroc să își respecte angajamentele în mod eficient, deoarece este esențial să se asigure întoarcerea în siguranță a copiilor în familiile lor, protejând, în același timp, drepturile acestora în temeiul dreptului internațional;

3.  reamintește că Ceuta este o frontieră externă a UE, iar protecția și securitatea acesteia privesc întreaga Uniune Europeană; salută reacția promptă a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, care a oferit resurse pentru a sprijini guvernul spaniol să facă față provocărilor legate de migrație care au apărut ca urmare a acestei crize; invită Comisia să ofere finanțare de urgență pentru a aborda situația din Ceuta, inclusiv prin finanțarea unei capacități suplimentare de adăpost pentru copiii neînsoțiți;

4.  își exprimă solidaritatea deplină cu cetățenii din Ceuta și salută răspunsul eficient și profesional al organismelor de securitate și al armatei spaniole în orașul autonom, precum și răspunsul ONG-urilor și al cetățenilor din Ceuta, care au făcut față crizei și au ajutat la salvarea a numeroase vieți; apreciază protecția acordată copiilor neînsoțiți de către autoritățile spaniole în conformitate cu dreptul UE și cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

5.  reiterează poziția consolidată a UE privind Sahara Occidentală, care se bazează pe respectarea deplină a dreptului internațional, în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și cu procesul politic condus de ONU pentru a realiza o soluție justă, de durată, pașnică și acceptabilă reciproc, negociată de ambele părți;

6.  reiterează că frontierele naționale ale statelor membre ale UE sunt inviolabile și că respectarea integrității teritoriale a statelor membre ale UE nu este negociabilă, acestea reprezentând principii de bază ale dreptului internațional și ale solidarității europene; reamintește că subminarea suveranității teritoriale a statelor membre nu poate fi tolerată;

7.  îndeamnă Comisia și Regatul Maroc să coopereze și să încheie cât mai curând în mod oficial un acord de readmisie UE-Maroc, cu garanțiile juridice necesare; este convins că viitoarea cooperare a UE cu țările de pe țărmul sudic al Mediteranei ar trebui să se bazeze pe obiectivul pe termen lung de a aborda cauzele profunde ale migrației neregulamentare prin consolidarea dezvoltării economice, a investițiilor și a creării de noi oportunități de locuri de muncă și prin promovarea unei educații de calitate pentru toți copiii din regiune;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Marocului.

(1) JO C 411, 27.11.2020, p. 292. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0066. (3) JO L 70, 18.3.2000, p. 2.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la situația din Sri Lanka, în special arestările în temeiul Legii privind prevenirea terorismului (2021/2748(RSP))

P9_TA(2021)0290 RC-B9-0355/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente despre Sri Lanka,

–  având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 9 februarie 2021 intitulat „Promovarea reconcilierii, a responsabilității și a drepturilor omului în Sri Lanka”;

–  având în vedere rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 23 martie 2021 intitulată „Promovarea reconcilierii, a responsabilității și a drepturilor omului în Sri Lanka”;

–  având în vedere Regulamentul nr. 01 din 2021 publicat la 12 martie 2021 în temeiul Legii privind prevenirea terorismului din Sri Lanka,

–  având în vedere Raportul prezentat de Raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cadrul luptei împotriva terorismului din 14 decembrie 2018 intitulat „Vizită în Sri Lanka”,

–  având în vedere declarația din 24 februarie 2021 a lui Michelle Bachelet, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, referitoare la Sri Lanka,

–  având în vedere raportul final din ianuarie 2020 al misiunii Uniunii Europene de observare a alegerilor prezidențiale din Sri Lanka din 16 noiembrie 2019,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere sistemul generalizat de preferințe al UE Plus (SGP +), programul special de stimulare de care beneficiază Sri Lanka,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Sri Lanka a fost marcată de un război civil de decenii, care s-a încheiat în 2009, în timpul căruia ambele părți au comis încălcări grave ale drepturilor omului;

B.  întrucât situația drepturilor omului din Sri Lanka s-a deteriorat în mod constant, iar noul guvern a revenit rapid asupra progreselor limitate realizate sub administrațiile anterioare; întrucât spațiul în care societatea civilă și o mass-media independentă pot funcționa în această țară se reduce rapid;

C.  întrucât controversata Lege privind prevenirea terorismului (LPT) este în vigoare în Sri Lanka din 1979 și acordă poliției puteri extinse de percheziție, arestare și reținere a suspecților civili; întrucât puterile extinse prevăzute în LPT au condus la acuzații consecvente și bine întemeiate de tortură și abuz sexual, mărturisiri forțate și negarea sistematică a unui proces echitabil;

D.  întrucât, în cel mai recent raport al său privind Sri Lanka, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a reiterat apelurile la un moratoriu privind utilizarea LPT pentru noi arestări până când aceasta va fi înlocuită de o legislație care să respecte cele mai bune practici internaționale;

E.  întrucât guvernul din Sri Lanka a emis Regulamentul nr. 01 din 2021 la 9 martie 2021, extinzând LPT și permițând, printre altele, doi ani de detenție fără proces pentru „dispute religioase, rasiale sau comunale”;

F.  întrucât LPT a fost utilizată în mod sistematic pentru arestări arbitrare și pentru detenția musulmanilor și a grupurilor minoritare din Sri Lanka, inclusiv a lui Ahnaf Jazeem, un profesor și poet musulman în vârstă de 26 de ani, și a lui Hejaaz Hizbullah, un avocat pentru drepturile minorităților și statul de drept foarte cunoscut;

G.  întrucât, la 19 mai 2017, Sri Lanka a redobândit accesul la preferințe tarifare generoase în cadrul SGP +, cu condiția să înlocuiască LPT și să pună efectiv în aplicare 27 de convenții internaționale, inclusiv convenții privind drepturile omului; întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la LPT și a constatat că Sri Lanka nu a abrogat actul, în ciuda angajamentului său de a face acest lucru;

H.  întrucât, la 20 octombrie 2020, parlamentul din Sri Lanka a adoptat cel de al 20-lea amendament la Constituție, consolidând președinția executivă;

I.  întrucât, la aproape 12 ani de la sfârșitul războiului, inițiativele interne de responsabilizare și reconciliere în mai multe rânduri nu au reușit să producă rezultate, înrădăcinând și mai mult impunitatea și exacerbând neîncrederea victimelor în sistem;

J.  întrucât există semne clare de accelerare a militarizării funcțiilor guvernamentale civile în Sri Lanka; întrucât, începând din 2020, cel puțin 28 de membri sau foști membri ai personalului militar și de informații au fost numiți în posturi administrative cheie; întrucât printre aceste numiri se numără cel puțin doi înalți funcționari militari care, potrivit rapoartelor ONU, ar fi implicați în presupuse crime de război și crime împotriva umanității în ultimii ani ai conflictului; întrucât numeroși suspecți aflați în custodia poliției, precum și deținuți din complexele penitenciare din Sri Lanka au fost uciși; întrucât printre cele mai recente cazuri se numără decesele survenite în custodia poliției în mai 2021; întrucât, în noiembrie 2020, 11 deținuți din închisoarea Mahara au fost uciși, iar alți 117 au fost răniți atunci când garda a deschis focul pentru a controla o revoltă legată de condițiile create de pandemia de COVID-19;

K.  întrucât autoritățile din Sri Lanka au pronunțat pedepse cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri în 2019, în pofida existenței unui moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea în această țară începând din 1976,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la evoluția alarmantă din Sri Lanka către o repetare a încălcărilor grave ale drepturilor omului, așa cum este descrisă în cel mai recent raport al ONU privind această țară, care enumeră printre primele semne de alarmă militarizarea accelerată a funcțiilor guvernamentale civile, anularea unor garanții constituționale importante, obstrucționarea politică a responsabilității, retorica de excludere, intimidarea societății civile și utilizarea legilor antiteroriste;

2.  își reafirmă opoziția fermă față de aplicarea în continuare a actualei LPT; invită autoritățile din Sri Lanka să își îndeplinească angajamentul de a revizui și abroga legea și de a o înlocui cu o legislație antiterorism care să respecte cele mai bune practici internaționale; solicită, de asemenea, suspendarea imediată a regulamentelor privind deradicalizarea;

3.  subliniază că Regulamentul nr. 01 din 2021 nu prevede garanții procedurale pentru nicio persoană privată de libertate, astfel cum se prevede la articolul 9 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și că acesta încalcă propriile garanții constituționale prevăzute la articolul 13 din Constituția statului Sri Lanka; reamintește că centrele de deradicalizare, reabilitare și reintegrare, care sunt reglementate de o legislație similară, s-au confruntat în trecut cu încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi tortura și alte rele tratamente, inclusiv violența sexuală și violența bazată pe gen;

4.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la arestările și detențiile arbitrare în temeiul LPT, fără un proces echitabil și fără acces la justiție, inclusiv în cazul activiștilor societății civile, avocaților, scriitorilor și poeților, cum ar fi Hejaaz Hizbullah și Ahnaf Jazeem; ia act cu îngrijorare de detenția lui Shani Abeysekara, fostul director al Departamentului de Investigații Penale; îndeamnă guvernul din Sri Lanka să le ofere imediat celor reținuți un proces echitabil pe baza unor acuzații valide și, dacă nu există acuzații, să îi elibereze necondiționat;

5.  regretă continuarea discriminării și a violenței împotriva minorităților și comunităților religioase și etnice din Sri Lanka, inclusiv a musulmanilor, hindușilor, tamililor și creștinilor; invită guvernul din Sri Lanka să condamne fără echivoc discursurile de incitare la ură, incitarea la violență și discriminarea împotriva grupurilor religioase și etnice din țară și să îi tragă la răspundere pe cei care promovează astfel de diviziuni, inclusiv din cadrul guvernului și al armatei;

6.  ia act de adoptarea celui de al 20-lea amendament la Constituție și își exprimă îngrijorarea serioasă cu privire la declinul care decurge din aceasta în ceea ce privește independența sistemului judiciar, reducerea controlului parlamentar și acumularea excesivă de putere de către președinție;

7.  ia act cu îngrijorare de recenta propunere a guvernului din Sri Lanka de a adopta o nouă lege privind dezinformarea, în ciuda îngrijorărilor exprimate de organizațiile societății civile cu privire la amenințările pe care o astfel de lege le-ar putea reprezenta pentru libertatea de exprimare; îndeamnă platformele online să ia măsuri proactive pentru a modera circulația discursurilor de incitare la ură și a dezinformării online în limbile singhaleză și tamilă;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că dispozițiile Codului penal din Sri Lanka, în special secțiunile 365, 365A și 399, au fost interpretate în așa fel încât să incrimineze persoanele cu orientări sexuale și identități de gen diferite;

9.  invită Comisia să evalueze de urgență finanțarea acordată Oficiului ONU pentru Droguri și Criminalitate și proiectului INTERPOL „Sprijin pentru Sri Lanka în materie de combatere a terorismului”, în condițiile în care, în anumite cazuri, combaterea terorismului în Sri Lanka este folosită ca pretext pentru a persecuta membri ai grupurilor etnice și religioase și ai societății civile, inclusiv apărători ai drepturilor omului; solicită delegației UE în Sri Lanka și reprezentanțelor statelor membre să își sporească sprijinul acordat societății civile, în special apărătorilor drepturilor omului, apărătorilor mediului și jurnaliștilor;

10.  subliniază importanța crucială de a se asigura că procesul de reconciliere națională beneficiază de atenția necesară și că acesta se traduce în acțiuni concrete, inclusiv în ceea ce privește tragerea la răspundere pentru disparițiile forțate și crimele din trecut; regretă faptul că Sri Lanka s-a retras din angajamentele asumate față de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în contextul sponsorizării rezoluției din 14 octombrie 2015 intitulată „Promovarea reconcilierii, a responsabilității și a drepturilor omului în Sri Lanka” și o încurajează să relanseze dialogul cu Consiliul, care are un rol esențial în restabilirea relațiilor cu comunitatea internațională și în crearea unui proces de reconciliere națională între diversele comunități singaleză, tamilă, musulmană, hindusă și creștină;

11.  solicită guvernului din Sri Lanka să nu permită niciun obstacol în calea anchetei și a eventualei urmăriri penale a membrilor forțelor de securitate acuzați de încălcări grave ale drepturilor omului; insistă să se efectueze o anchetă cu privire la acuzațiile de încălcări grave ale drepturilor omului și de crime de război comise în timpul războiului civil de către personalități de rang înalt aparținând tuturor părților; solicită guvernului din Sri Lanka să pună capăt practicii numirii în funcții guvernamentale de rang înalt a actualilor și foștilor comandanți militari implicați în abuzuri grave;

12.  solicită o anchetă riguroasă, imparțială și completă a atentatelor cu bombă din Duminica Paștelui 2019, în conformitate cu standardele juridice internaționale; solicită, de asemenea, ca persoanele împotriva cărora există dovezi de vinovăție să fie aduse rapid în fața justiției, iar persoanele pentru care nu există suficiente dovezi să fie eliberate;

13.  reamintește că sistemul SPG+ oferă stimulentul unui acces mai bun la piața UE pentru exportatorii din această țară, în schimbul unor progrese suplimentare în ceea ce privește punerea în aplicare deplină a acestor convenții; reamintește că unul dintre principalele angajamente luate de Sri Lanka a fost alinierea deplină a legislației sale de combatere a terorismului la convențiile internaționale privind drepturile omului, pentru a asigura o relație comercială favorabilă în cadrul SGP +; reamintește consecințele prevăzute în Regulamentul SGP(1) în cazul unui eșec persistent de a adopta și de a promulga reformele necesare în domeniul drepturilor omului, de a abroga legislația abuzivă și de a inversa traiectoria actuală de înmulțire a încălcărilor;

14.  subliniază că sistemul SPG+ oferit statului Sri Lanka a avut o contribuție semnificativă la economia țării, care a mărit cifra exporturilor către UE la 2,3 miliarde EUR, UE devenind astfel a doua cea mai mare piață de export a acestei țări; subliniază monitorizarea continuă a eligibilității acestei țări pentru statutul SGP + și subliniază că menținerea preferințelor comerciale SGP + nu este automată; invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să țină seama în mod corespunzător de evenimentele actuale atunci când evaluează eligibilitatea statului Sri Lanka pentru statutul SGP +; invită, de asemenea, Comisia și SEAE să utilizeze SPG+ ca o pârghie pentru a face presiuni în vederea realizării de progrese în ceea ce privește obligațiile acestei țări în materie de drepturile omului și să solicite abrogarea sau înlocuirea LPT, să evalueze cu atenție dacă există motive suficiente, în ultimă instanță, pentru a iniția o procedură de retragere temporară a statutului SPG+ de care beneficiază Sri Lanka și a avantajelor care decurg din acesta și să raporteze Parlamentului cu privire la această chestiune cât mai curând posibil;

15.  ia act cu îngrijorare de impactul pandemiei de COVID-19 în ceea ce privește deteriorarea situației drepturilor lucrătorilor din această țară; îndeamnă Sri Lanka să coopereze pe deplin cu Organizația Internațională a Muncii (OIM) pentru a consolida drepturile lucrătorilor din fabrici, inclusiv condițiile de sănătate și siguranță pentru lucrătorii din industria confecțiilor din zonele comerciale speciale; invită guvernul din Sri Lanka să pună în aplicare în mod eficient și să consolideze politica națională de eliminare a muncii copiilor; invită autoritățile din Sri Lanka să adapteze manualul privind standardele de muncă și raporturile de muncă al Consiliului de investiții din Sri Lanka, pentru a-l alinia la standardele internaționale, în special la Convențiile OIM nr. 87 și 98;

16.  reiterează opoziția fermă a Uniunii Europene față de pedeapsa cu moartea, în toate cazurile și fără excepție; salută menținerea de către Sri Lanka a moratoriului privind aplicarea pedepsei cu moartea; îndeamnă guvernul să elimine utilizarea pedepsei cu moartea în această țară;

17.  salută sprijinul acordat în trecut de UE pentru eforturile de reconciliere și subliniază disponibilitatea UE de a sprijini Sri Lanka în acest domeniu;

18.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rolul din ce în ce mai mare și interferența crescândă a Chinei în Sri Lanka;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru drepturile omului, precum și guvernului și parlamentului din Sri Lanka.

(1) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la includerea ONG-urilor germane pe lista „organizațiilor indezirabile” de către Rusia și detenția lui Andrei Pivovarov (2021/2749(RSP))

P9_TA(2021)0291 RC-B9-0347/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, printre care rezoluția sa din 29 aprilie 2021 referitoare la Rusia, cazul lui Alexei Navalnîi, concentrarea de forțe militare la frontiera cu Ucraina și atacurile rusești din Republica Cehă(1), precum și rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la tătarii din Crimeea(2),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și protocoalele la aceasta, în special articolul 10 privind dreptul la libertatea de exprimare și articolul 11 privind libertatea de întrunire și de asociere,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Constituția Federației Ruse și obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului pe care Rusia și le-a asumat ca membră a Organizației Națiunilor Unite, a Consiliului Europei, a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și a Organizației Națiunilor Unite (ONU),

–  având în vedere Avizul nr. 814/2015 al Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei din 13 iunie 2016 privind Legea federală nr. 129-FZ privind modificarea anumitor acte legislative (Legea federală privind activitățile indezirabile ale organizațiilor neguvernamentale străine și internaționale),

–  având în vedere declarația făcută în numele UE, la 1 mai 2021, de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la impunerea de măsuri restrictive împotriva a opt cetățeni ai UE,

–  având în vedere declarația făcută în numele UE, la 15 mai 2021, de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la publicarea unei liste a așa-numitelor „state neprietenoase”,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 27 mai 2021 referitoare la includerea ONG-urilor germane pe lista „organizațiilor indezirabile”,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 1 iunie 2021 referitoare la detenția lui Andrei Pivovarov,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 4 iunie 2021 referitoare la legea privind așa-numitele „organizații extremiste”,

–  având în vedere declarația din 3 iunie 2021 a președintelui Delegației la Comisia parlamentară de cooperare UE-Rusia referitoare la arestarea dlui Andrei Pivovarov, directorul ONG-ului dizolvat „Open Russia”, la bordul unui avion comercial al UE care urma să decoleze de pe aeroportul din Sankt Petersburg,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât exercitarea libertății de opinie, de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică este un drept fundamental consacrat în Constituția Federației Ruse, precum și în numeroase instrumente juridice internaționale pe care Rusia s-a angajat să le respecte, printre care Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția europeană a drepturilor omului; întrucât preeminența dreptului internațional constituie o obligație pentru Rusia, de la care nu se poate sustrage și pe care nu o poate schimba prin recentele modificări constituționale;

B.  întrucât Federația Rusă a adoptat recent legi represive care au extins considerabil criteriile în baza cărora persoane și grupuri pot fi calificate drept „agenți străini” și au înăsprit restricțiile și cerințele impuse, precum și sancțiunile în cazul încălcării lor;

C.  întrucât organizațiile neguvernamentale (ONG-urile) au un rol esențial în societățile democratice moderne, deoarece le permit cetățenilor să coopereze pentru a promova diverse obiective legitime, ca formă de implicare publică necesară care completează, pregătește și monitorizează procesul decizional politic oficial; întrucât ONG-urile au un rol politic important și, respectând cadrul legal, trebuie să își păstreze independența față de orice ingerință nejustificată din partea autorităților publice;

D.  întrucât Legea federală privind activitățile indezirabile ale organizațiilor neguvernamentale străine și internaționale permite ca activitățile organizațiilor neguvernamentale străine și internaționale să fie considerate indezirabile pe teritoriul Federației Ruse; întrucât organizațiile declarate indezirabile de către autoritățile ruse suportă restricționări ale libertății de asociere prin interzicerea activităților și prin introducerea de sancțiuni administrative și penale legate de aceste activități; întrucât această lege a fost folosită de autoritățile ruse pentru a reprima mai ușor organizațiile independente ale societății civile care își desfășoară activitatea în Rusia;

E.  întrucât, prin adoptarea acestor legi, Federația Rusă a acordat autorităților un control aproape total asupra organizațiilor independente ale societății civile și a dat autorității federale ruse de supraveghere a mass-mediei (Roskomnadzor) prerogative pentru a bloca resursele online; întrucât autoritățile ruse au interzis mitingurile în locuri publice, au limitat dreptul la proteste individuale și au impus restricții suplimentare jurnaliștilor care relatează despre aceste manifestații;

F.  întrucât, la 12 ianuarie 2021, autoritatea rusă de supraveghere a telecomunicațiilor Roskomnadzor a elaborat primele opt protocoale administrative -toate împotriva Radio Europa Liberă/Radio Libertatea - pentru încălcarea legii privind „agenții străini”; întrucât legislația a fost extinsă pentru a cuprinde jurnaliștii individuali; întrucât, până în prezent, Roskomnadzor a înștiințat Radio Europa Liberă/Radio Libertatea că a comis 520 de încălcări ale restricțiilor sale în materie de etichetare, ceea ce ar însemna amenzi în valoare de 2,4 milioane USD, după ce instanțele din Rusia se vor pronunța; întrucât, în luna mai 2021, autoritățile ruse au început confiscarea bunurilor din biroul din Moscova al Radio Europa Liberă/Radio Libertatea;

G.  întrucât cel mai recent proiect de lege adoptat în mai 2021 de Duma de Stat și de Consiliul Federației a restricționat drastic drepturile și libertățile din Rusia, impunând restricții severe persoanelor care critică guvernul, interzicându-le să participe la viața publică și să candideze la alegeri la orice nivel, inclusiv la alegerile parlamentare din 2021, dacă au fondat, condus, lucrat pentru sau au participat în alt mod la activitățile unei organizații catalogată de-acum înainte de prezentul proiect de lege drept „extremistă” sau „teroristă”;

H.  întrucât această lege prevede totodată aplicarea retroactivă și vizează Fundația Anticorupție a lui Alexei Navalnîi, care a fost deja declarată „agent străin” și este în curs de a fi desemnată „organizație extremistă”;

I.  întrucât Federația Rusă a lărgit și domeniul de aplicare al legii privind „organizațiile indezirabile”, introducând interdicția de participare la activitățile lor în străinătate și acordând statutul de „indezirabile” organizațiilor considerate a intermedia tranzacțiile financiare cu cele deja interzise;

J.  întrucât Federația Rusă a calificat drept „indezirabile” numeroase ONG-uri internaționale și străine, printre care Institutul Republican Internațional, Institutul Democratic Național, Fundația națională pentru democrație și Consiliul Atlantic, cu sediul în SUA, precum și Fondul European pentru Democrație finanțat de UE, Asociația Școlilor de Studii Politice din cadrul Consiliului Europei, Congresul mondial al ucrainenilor, canalele media conduse de Radio Europa Liberă/Radio Libertatea și, de asemenea, prin decizia procurorului general rus din 26 mai 2021 de a include trei ONG-uri germane pe lista „organizațiilor indezirabile”, și anume Forum Russischsprachiger Europäer e.V., Zentrum für die Liberale Moderne GmbH și Deutsch-Russischer Austausch e.V.;

K.  întrucât o societate civilă activă este o componentă fundamentală a unei societăți democratice și deschise și are un rol esențial în apărarea drepturilor omului și a statului de drept;

L.  întrucât Duma de Stat, prin adoptarea acestor legi care prevăd aplicarea imediată a răspunderii penale, a vizat mișcarea civică „Open Russia”, rețea de apărare a democrației și a drepturilor omului, care a fost astfel obligată să se dizolve pentru a-și proteja activiștii și simpatizanții de urmăriri penale suplimentare;

M.  întrucât, la 27 mai 2021, „Open Russia” a anunțat că își va înceta activitățile pentru a-și proteja personalul și membrii de urmărirea penală prevăzută de legislația rusă privind „organizațiile indezirabile”;

N.  întrucât, la 31 mai 2021, fostul lider al mișcării „Open Russia”, Andrei Pivovarov, a fost dat jos dintr-un avion al companiei poloneze LOT în momentul decolării din Sankt Petersburg, a fost plasat în detenție în mod arbitrar și, două zile mai târziu, în arest preventiv timp de două luni, fiind acuzat de „desfășurarea de activități ale unei organizații indezirabile”, pentru care riscă o pedeapsă cu închisoarea de până la șase ani; întrucât activistul din Nijni Novgorod, Mihail Iosilevici, se numără și el printre cei care sunt în prezent urmăriți penal și deținuți sub aceleași acuzații;

O.  întrucât aceste acțiuni se adaugă la numeroasele urmăriri penale motivate politic lansate de Federația Rusă împotriva unor persoane care exprimă opinii divergente sau care și-au anunțat intenția de a candida la alegerile parlamentare programate pentru septembrie 2021 în Rusia, cum ar fi arestarea lui Alexei Navalnîi, militant anti-corupție și politician al opoziției sau pedeapsa de cinci ani cu suspendare dată lui Nikolai Platoșkin, blogger al opoziției de stânga și om politic; atrage, de asemenea, atenția asupra recentelor anchete împotriva politicianului opoziției, Dmitri Gudkov, împotriva canalelor media Radio Europa Liberă/Radio Libertatea, Meduza și VTimes, precum și a mai multor jurnaliști, acuzați că sunt „agenți străini”; întrucât se iau măsuri represive chiar și împotriva revistelor studențești; întrucât, potrivit Centrului pentru drepturile omului „Memorial”, autoritățile ruse au în prezent aproape 400 de deținuți politici, încălcând obligațiile Federației Ruse;

P.  întrucât autoritățile ruse au reprimat dur protestatarii pașnici care au ieșit pe străzi în toată țara pentru a-l sprijini pe Alexei Navalnîi și pentru a protesta împotriva corupției și a nedreptății; întrucât, potrivit organizației ruse de monitorizare OVD-Info, peste 11 000 de protestatari au fost arestați în timpul celor trei zile de proteste în ianuarie și februarie, inclusiv zeci de jurnaliști independenți și apărători ai drepturilor omului care transmiteau informații despre proteste sau le monitorizau; întrucât mii de procese administrative și peste 100 de cauze penale au fost inițiate în întreaga țară, și sunt în curs arestări și detenții pe baza unor acuzații false,

Q.  întrucât, potrivit mai multor relatări, protestatarii pașnici condamnați la „detenție administrativă” au fost supuși unor rele tratamente: printre altele, au fost plasați în centre de detenție supraaglomerate, au fost privați de hrană și apă timp de câteva ore și au fost obligați să petreacă perioade lungi (câteva ore, adesea noaptea) în dube ale poliției în timpul transferului; întrucât persoanele care au participat la proteste au mai declarat că au fost amenințate cu excluderea sau chiar au fost excluse din universități sau colegii ori și-au pierdut locul de muncă; întrucât forțele speciale anti-revolte au făcut uz excesiv de forță împotriva protestatarilor pașnici, printre care se aflau persoane în vârstă și copii;

R.  întrucât este esențial ca, în cadrul unei strategii cuprinzătoare a UE față de Rusia, să se garanteze că cooperarea cu Rusia nu compromite valorile democrației și protecția drepturilor omului;

S.  întrucât regimul de la Kremlin face tot ce îi stă în putință pentru a izola poporul rus de comunitatea internațională și a-i înăbuși speranța într-un viitor democratic, inclusiv prin diferite modalități de a interzice candidaților opoziției să participe la alegerile parlamentare din 2021 din Rusia;

T.  întrucât cercetările efectuate de Centrul Levada arată că partidul „Rusia Unită” aflat la putere a obținut în sondaje cele mai slabe rezultate din istoric, după ce a sprijinit o reformă nepopulară a pensiilor și a făcut presiuni să se adopte un proiect de modificări ale Constituției, inclusiv o modificare ce i-ar permite președintelui Vladimir Putin să rămână în funcție până în 2036; întrucât reprimarea tot mai amplă a societății civile și a opoziției politice de către autoritățile ruse arată că acestea se tem de nemulțumirea populară față de performanțele socioeconomice slabe ale țării și de corupția clasei conducătoare;

1.  invită autoritățile din Rusia să ia următoarele măsuri:

2.  invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul, delegațiile UE, statele membre și Comisia ca, în cadrul elaborării unei strategii cuprinzătoare a UE față de Rusia și ca răspuns la erodarea statului de drept, a libertăților fundamentale și a drepturilor omului în Rusia, să se axeze pe:

3.  își exprimă sprijinul față de toate persoanele și organizațiile care au fost ținta represiunii și îndeamnă autoritățile ruse să înceteze actele de hărțuire și intimidare și atacurile care vizează societatea civilă, mijloacele de informare în masă, organizațiile de apărare a drepturilor omului și activiștii din acest domeniu; condamnă faptul că autoritățile ruse nu au reușit să îi protejeze pe acești actori împotriva atacurilor și actelor de hărțuire și intimidare de către terți și să investigheze imparțial astfel de atacuri împotriva lor;

4.  reamintește tuturor firmelor UE care își desfășoară activitatea în Rusia să dea dovadă de o diligență deosebită și să își asume responsabilitatea de a respecta drepturile omului, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; este îngrijorat că politicienii europeni de rang înalt acceptă contracte lucrative cu societăți deținute de Kremlin sau care au legături cu Kremlinul, precum Gazprom sau Rosnieft;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și Dumei de Stat a Federației Ruse.

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0159. (2) JO C 76, 28.2.2018, p. 27.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la drepturile omului și la situația politică din Cuba (2021/2745(RSP))

P9_TA(2021)0292 RC-B9-0341/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cele din 15 noiembrie 2018(1) referitoare la situația drepturilor omului în Cuba, din 3 decembrie 2019(2) referitoare la cazul lui José Daniel Ferrer și din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de dialog politic și de cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte(3),

–  având în vedere ADPC dintre Uniunea Europeană și Cuba, semnat în decembrie 2016 și aplicat provizoriu de la 1 noiembrie 2017(4),

–  având în vedere audierea privind Cuba a Delegației pentru relațiile cu țările din America Centrală, organizată la 11 decembrie 2020,

–  având în vedere videoconferința informală a membrilor Consiliului mixt UE-Cuba, care a avut loc la 20 ianuarie 2021(5),

–  având în vedere cel de al treilea dialog oficial privind drepturile omului din cadrul Acordului de dialog politic și de cooperare (ADPC), care a avut loc la 26 februarie 2021(6),

–  având în vedere evaluarea periodică universală a Cubei efectuată de Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite în mai 2018,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Recomandările generale ale Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor,

–  având în vedere rapoartele organizațiilor pentru drepturile omului, cum ar fi Human Rights Watch, Human Rights Foundation și Prisoners Defenders, capitolul IV.B privind Cuba din Raportul anual pe 2020 al Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului, Comunicarea din 6 noiembrie 2019 adresată Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului de raportorul special privind formele contemporane de sclavie, inclusiv cauzele și consecințele acestei, și de raportorul special pentru combaterea traficului de persoane, în special femei și copii, privind brigăzile medicale cubaneze, precum și concluziile celei mai recente evaluări periodice universale a Cubei din 2018 privind brigăzile medicale cubaneze,

–  având în vedere rapoartele Observatorului cubanez pentru drepturile omului pe o perioadă de 12 luni, până în mai 2021, privind acțiunile represive și detențiile arbitrare,

–  având în vedere audierile publice care au avut loc la cea de a 179-a sesiune a Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului,

–  având în vedere rezoluțiile 7/2021, 14/2021 și 24/2021 ale Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984, la care Cuba este stat parte,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, la care Cuba este parte semnatară,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Constituția Cubei și Codul său penal,

–  având în vedere Rezoluția 168 a Ministerului comerțului exterior și investițiilor din Republica Cuba din 29 martie 2010, Legea nr. 1312 din 12 septembrie 1976 (așa-numita „Lege privind migrația”) și decretele sale de reglementare nr. 26 din 18 decembrie 2015 și nr. 306 din 12 octombrie 2012, Convenția americană privind drepturile omului și raportul anual pe 2020 al Comisiei Interamericane a Drepturilor Omului din aprilie 2021,

–  având în vedere convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM), ratificate de Cuba,

–  având în vedere definiția „organizației societății civile” din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât prin ADPC, semnat în 2016, ambele părți și-au reafirmat respectul pentru drepturile universale ale omului, așa cum sunt stabilite în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte instrumente internaționale relevante în materie de drepturi ale omului; întrucât la 5 iulie 2017 Parlamentul European a aprobat ADPC dintre UE și Cuba;

B.  întrucât în 2017 Parlamentul a adoptat o rezoluție prin care își reafirma viziunea privind democrația, drepturile universale ale omului și libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere politică, precum și libertatea de informare în toate formele sale;

C.  întrucât drepturile omului, libertatea și demnitatea și starea de bine a oamenilor sunt cel mai bine reprezentate și apărate într-o democrație, ceea ce înseamnă, printre altele, alternanța puterii, alegeri libere și corecte și respectarea pluralismului politic; întrucât articolul 5 din recent aprobata Constituție a Cubei subliniază că Partidul Comunist din Cuba este autoritatea supremă a statului, prevedere întărită de articolele 4 și 229 care subliniază că socialismul este un sistem ireversibil; întrucât noua Constituție din 2019 a servit nu numai la protejarea sistemului și la înghețarea oricărui proces de reformă a libertăților și drepturilor, ci și la limitarea și mai accentuată a acestora; întrucât regimul limitează serios participarea la viața politică publică a persoanelor cu convingeri politice diferite și deținerea de funcții politice de către acestea; întrucât lipsesc în continuare condițiile care să ofere garanții de independență a sistemului judiciar, în special în ceea ce privește cazurile care implică activiști și disidenți;

D.  întrucât Decretul nr. 349 restrânge libertatea de exprimare a artiștilor impunând o autorizare prealabilă pentru desfășurarea de spectacole și expoziții publice și private; întrucât Decretul nr. 370 privind conținutul online stabilește un cadru ambiguu care permite persecutarea activiștilor și a jurnaliștilor independenți, în special în contextul pandemiei de COVID-19; întrucât Codul penal cubanez include dispoziții precum „starea de pericol” și „măsuri de securitate preinfracțională”, în temeiul cărora peste 8 000 de persoane se află în închisori fără să le fi fost imputată o infracțiune și mai mult de 2 500 de persoane au fost condamnate la muncă forțată;

E.  întrucât de la intrarea în vigoare a ADPC în urmă cu aproape patru ani în Cuba nu s-au înregistrat progrese concrete în privința principiilor și obiectivelor generale urmărite de acord în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a condițiilor economice și sociale pentru cetățenii cubanezi; întrucât, dimpotrivă, regimul cubanez și-a intensificat represiunea și încălcările drepturilor omului, iar situația a continuat să se deterioreze în întreaga societate cubaneză, producând noi valuri de rezistență și demonstrații pașnice în sectoare importante, care au fost reprimate și zdrobite brutal de structurile represive ale regimului cubanez;

F.  întrucât Avizul 50/2020 al Grupului de lucru al Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO) al ONU privind detenția arbitrară, distribuit la 14 octombrie 2020, avertizează că încălcarea sistematică a drepturilor omului de către autoritățile cubaneze este o practică obișnuită; întrucât în ultimele douăsprezece luni, până la 1 iunie 2021, în Cuba erau înregistrate 199 de cazuri de detenție politică, 65 dintre acestea fiind noi; întrucât aprilie a fost luna în care s-au înregistrat cele mai multe acțiuni represive de la începutul anului 2021, cum atestă Observatorul Cubanez pentru Drepturile Omului, care a documentat peste 1 018 acțiuni represive împotriva activiștilor pentru drepturile omului și a jurnaliștilor independenți, dintre care 206 au fost rețineri arbitrare și 13 au implicat violențe grave; întrucât, potrivit organizației Apărătorii Deținuților, în momentul de față în Cuba există 150 de deținuți politici;

G.  întrucât în lumina analizei efectuate de Comisia interamericană a drepturilor omului la 11 februarie 2021, au fost adoptate măsuri preventive în legătură cu 20 de membri identificați ai Mișcării San Isidro (MSI) și există dovezi suficiente că dreptul la viață și dreptul la integritatea personală ale persoanelor identificate sunt expuse unor riscuri grave; întrucât autoritățile cubaneze au intrat ilegal în casa artistului independent Luis Manuel Otero Alcántara, coordonator al Mișcării San Isidro, reținându-l arbitrar mai multe ore fără a-i aduce acuzații; întrucât Denis Solís González, membru al MSI, este încarcerat arbitrar, fiind acuzat de sfidare, iar Luis Robles Elizástegui se află în închisoare doar pentru că a purtat un afiș care solicita pașnic eliberarea lui Denis Solís González; întrucât Maykel Castillo Pérez, membru al MSI și coautor al cântecului „Patria y Vida”, este încarcerat arbitrar și a fost dat dispărut timp de 14 zile de către Comitetul ONU pentru disparițiile forțate;

H.  întrucât, contrar solicitărilor Parlamentului, UE nu a organizat vizite în închisori pentru a întâlni deținuții politici și nu a realizat nicio monitorizare a proceselor împotriva opozanților, disidenților, activiștilor pentru drepturile omului sau membrilor independenți ai societății civile; întrucât organizațiile internaționale pentru drepturile omului, cum ar fi Human Rights Watch, Amnesty International și Prisoners Defenders, printre alți numeroși observatori independenți ai situației drepturilor omului, inclusiv raportorii speciali ai ONU, nu au permisiunea să intre în Cuba, deși au insistat de mai mulți ani că este nevoie să viziteze insula;

I.  întrucât Rezoluția 168 din 2010 a Ministerului comerțului exterior și investițiilor străine din Cuba impune tuturor angajaților civili din străinătate care lucrează pentru stat sau pentru întreprinderi de stat, inclusiv personalului medical, sarcini și obligații nejustificate ce încalcă demnitatea umană și cele mai elementare și fundamentale drepturi ale omului; întrucât toți angajații civili care nu încheie misiuni medicale sau decid să nu se întoarcă în Cuba sunt pedepsiți în temeiul Codului penal cubanez cu opt ani de închisoare; întrucât aceste misiuni medicale au fost clasificate ca o formă modernă de sclavie, potrivit Comisiei interamericane a drepturilor omului, iar declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (CUB6/2019) privind misiunile medicale cubaneze a scos în evidență condițiile de muncă precare și inumane ale personalului medical, acuzații susținute de Human Rights Watch și de 622 mărturii;

J.  întrucât Cuba a ratificat cele opt convenții fundamentale ale OIM; întrucât Cuba încalcă Convențiile 29 și 105 ale OIM privind munca forțată;

K.  întrucât Parlamentul a acordat activiștilor cubanezi Premiul Saharov pentru libertatea de gândire de trei ori: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb (Berta Soler) în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât autoritățile cubaneze i-au împiedicat în mod sistematic pe laureații Premiului Saharov și pe rudele acestora să părăsească țara și să participe la evenimente internaționale, inclusiv la evenimente organizate de Parlamentul European, în pofida numeroaselor invitații, ultima dată la 11 decembrie 2020; întrucât tacticile lor au inclus hărțuirea, intimidarea și arestarea arbitrară a Bertei Soler și a lui Reinaldo Escobar, precum și limitarea conexiunilor la internet ale celorlalți participanți; întrucât președintele Delegației pentru relațiile cu țările din America Centrală, președintele Comisiei pentru afaceri externe și vicepreședintele Parlamentului au semnat o declarație comună prin care se opun hărțuirii activiștilor; întrucât există îngrijorări în legătură cu apărarea și sprijinirea lor de către delegația UE la Havana; întrucât nici Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), nici Delegația UE din Cuba nu au emis o declarație în apărarea acestora și nu au arătat nicio formă de sprijin public sau privat;

L.  întrucât actualul ambasador al UE din Havana a semnat o scrisoare adresată Președintelui Statelor Unite, prin care se solicita, printre altele, ridicarea embargoului impus de SUA asupra insulei și neamestecul în afacerile cubaneze; întrucât acest lucru depășește clar funcțiile diplomatice ale ambasadorului și demonstrează rolul extrem de politizat pe care îl joacă Ambasada UE de la Havana; întrucât actualul ambasador al UE la Havana a făcut declarații publice în care a afirmat că „Cuba nu este o dictatură”;

M.  întrucât guvernul cubanez a refuzat participarea organizațiilor independente ale societății civile la Seminarele societății civile UE-Cuba, care au avut loc înaintea celui de al treilea dialog oficial privind drepturile omului; întrucât la 26 februarie 2021 UE și Cuba au organizat cel de al treilea dialog oficial privind drepturile omului în temeiul ADPC; întrucât cele două părți au discutat chestiunea libertății de întrunire pașnică și de asociere; întrucât UE a reamintit necesitatea de a respecta obligațiile care decurg din dreptul internațional al drepturilor omului; întrucât dialogul este menit să producă rezultate tangibile și nu poate fi considerat un scop în sine; întrucât orice dialog politic trebuie să includă o participare directă intensă a societății civile independente și a tuturor actorilor politici din opoziție, fără restricții, așa cum se subliniază la articolul 36 din ADPC;

N.  întrucât Parlamentul a invitat în repetate rânduri reprezentanții diplomatici ai guvernului cubanez la audieri și activități privind Cuba; întrucât aceste invitații nu au fost doar refuzate, ci li s-a răspuns sub forma unor scrisori pline de insulte și acuzații nefondate la adresa Parlamentului și a deputaților săi; întrucât Parlamentul este, cel mai probabil, singura instituție a UE căreia nu i s-a acordat permisiunea de a vizita țara după intrarea în vigoare provizorie a ADPC, atitudine ce contrazice în mod clar elementul esențial pe care ar trebui să se bazeze un acord de dialog politic,

O.  întrucât ADPC include o așa-numită „clauză privind drepturile omului”, care este un element standard esențial al acordurilor internaționale ale UE ce permite suspendarea ADPC în cazul încălcării dispozițiilor în materie de drepturile omului,

1.  condamnă ferm faptul că există deținuți politici, precum și persecuțiile politice susținute și permanente, actele de hărțuire și detențiile arbitrare ale disidenților din Cuba; condamnă, de asemenea, actualele atacuri împotriva artiștilor Mișcării San Isidro, a disidenților pașnici, a jurnaliștilor independenți, a apărătorilor drepturilor omului și a membrilor opoziției politice; cere să se pună capăt imediat acestor acțiuni și solicită insistent autorităților cubaneze să elibereze imediat toți deținuții politici și toate persoanele deținute arbitrar numai pentru că și-au exercitat libertatea de exprimare și de întrunire; condamnă ferm detenția arbitrară a Aymarei Nieto Muñoz, a lui Mitzael Díaz Paseiro, a lui Iván Amaro Hidalgo, a lui Edilberto Ronal Arzuaga Alcalá, a lui Yandier García Labrada, a lui Denis Solís González, a lui Luis Robles Elizástegui și a celor 77 de deținuți pe motive de conștiință; își exprimă solidaritatea cu membrii Mișcării San Isidro și cu toți activiștii și apărătorii drepturilor omului în eforturile lor de a promova libertatea de exprimare în Cuba;

2.  solicită să se garanteze mai bine dreptul la un proces corect și independența sistemului judiciar și să se asigure accesul persoanelor private de libertate la un avocat independent; regretă cele 1 941 de acte de represiune care au avut loc în aprilie (1018) și mai 2021 (923); solicită ca persoanelor deținute să li se permită să fie supuse unei evaluări medicale independente și să li se permită accesul la comunicații telefonice și vizite periodice din partea familiei, prietenilor, jurnaliștilor și diplomaților;

3.  regretă profund lipsa de angajament și de voință a regimului cubanez de a depune eforturi pentru a face chiar și progrese minime în direcția unei schimbări sau de a deschide canale care să permită modalități de reformare a regimului, ceea ce ar îmbunătăți participarea socială și politică, precum și condițiile de trai ale cetățenilor; regretă că, în ciuda intrării în vigoare a ADPC în urmă cu aproape patru ani, situația drepturilor omului și a democrației nu s-a îmbunătățit și nu a produs niciun rezultat pozitiv substanțial și tangibil pentru poporul cubanez; solicită să se respecte obligațiile prevăzute în acest acord și să se adopte criterii de referință clare în acest sens;

4.  recunoaște dreptul poporului cubanez de a cere democratizarea țării printr-un dialog cu societatea civilă și cu opoziția politică, în vederea elaborării unei foi de parcurs care să ducă la alegeri democratice pluripartite;

5.  cere guvernului cubanez să aplice reforme juridice pentru a garanta libertatea presei, de asociere și a demonstrațiilor și să lanseze reforme politice care permit alegeri libere, corecte și democratice, care să țină seama de voința suverană, liber exprimată, a poporului cubanez; îndeamnă guvernul cubanez să își alinieze politica privind drepturile omului la standardele internaționale definite în cartele, declarațiile și instrumentele internaționale la care Cuba este parte semnatară și să permită societății civile și opoziției politice să participe activ la viața politică și socială, fără restricții; face apel la guvernul cubanez să recunoască jurnalismul independent ca o practică legitimă și să respecte drepturile jurnaliștilor independenți din Cuba;

6.  solicită abrogarea imediată a decretelor 349 și 370 și a altor legi cubaneze care încalcă libertatea de exprimare;

7.  îl invită pe Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să recunoască existența opoziției politice față de guvernul cubanez și, ca atare, să o includă în dialogurile politice instituționale, oficiale, deschise și publice dintre UE și Cuba, susținând pilonii ADPC;

8.  regretă că SEAE și Delegația UE la Havana au exclus din dialogurile politice opoziția democratică cubaneză și organizațiile independente ale societății civile europene și cubaneze din cauză că autoritățile cubaneze nu și-au dat girul; subliniază că această decizie contravine ADPC și subliniază că ambele părți au obligația de a respecta pe deplin acordul; solicită VP/ÎR și SEAE să refuze participarea la viitoare dialoguri politice și pe teme de drepturile omului cu Cuba în cazul în care societatea civilă nu este reprezentată în mod adecvat;

9.  reamintește SEAE că participarea societății civile la dialogurile politice și la proiectele de cooperare prevăzute de acord este o parte esențială a ADPC și că excluderea societății civile de la fondurile de cooperare și/sau de la participarea la acord, permițând în schimb participarea și accesul la fondurile de cooperare exclusiv întreprinderilor la care participă statul sau pe care acesta le controlează, așa cum s-a întâmplat de la semnarea acordului, ar trebui remediată imediat;

10.  condamnă încălcările sistematice ale drepturilor omului și ale dreptului muncii comise de statul cubanez împotriva personalului său medical detașat să lucreze în străinătate în cadrul misiunilor medicale, acestea contravenind convențiilor fundamentale ale OIM ratificate de Cuba; îndeamnă Cuba să pună efectiv în aplicare și să respecte Convenția americană privind drepturile omului, respectiv Convențiile 29 și 105 ale OIM; solicită guvernului cubanez să asigure dreptul cubanezilor, inclusiv al medicilor trimiși în misiuni medicale în străinătate, de a ieși din țara lor și de a se întoarce, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului; invită guvernul cubanez să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și să garanteze libertatea de asociere, inclusiv înregistrarea organizațiilor, și negocierea colectivă, în conformitate cu standardele OIM;

11.  invită SEAE să insiste ca autoritățile cubaneze să își îndeplinească obligațiile stabilite în ADPC dintre UE și Cuba, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum se subliniază la articolul 1 alineatul (5), articolul 2 litera (c), articolul 5, articolul 22 și, respectiv, articolul 43 alineatul (2) din acord; prin urmare, insistă ca Uniunea Europeană să urmărească îndeaproape și să monitorizeze respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba atunci când pune în aplicare ADPC și să prezinte Parlamentului rapoarte periodice în acest sens;

12.  consideră că încarcerarea lui Denis Solís González, Luis Robles Elizástegui, Maykel Castillo Pérez („Osorbo”), care este membru al MSI și coautor al cântecului „Patria y Vida” și este deținut arbitrar, fiind declarat dispărut timp de 14 zile de către Comitetul ONU pentru disparițiile forțate, și a peste 120 de deținuți politici și deținuți pe motive de conștiință, precum și toate acțiunile arbitrare și represive înregistrate în aprilie și iunie 2021 constituie o încălcare a acordului și un caz de urgență specială, așa cum se prevede la articolul 85 alineatul (3) litera (b) din ADPC; invită UE să convoace, în consecință, o reuniune urgentă în acest sens;

13.  regretă profund refuzul autorităților cubaneze de a permite delegațiilor Parlamentului European să viziteze Cuba; invită autoritățile să permită intrarea în țară imediat ce condițiile sanitare permit acest lucru; invită reprezentanții tuturor statelor membre să abordeze problema încălcărilor drepturilor omului în Cuba în timpul vizitelor la autoritățile cubaneze și să se întâlnească cu laureații Premiului Saharov pentru a garanta aplicarea coerentă, la nivel intern și extern, a politicii Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a Puterii Populare din Cuba, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Înaltului comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului.

(1) JO C 363, 28.10.2020, p. 70. (2) Texte adoptate, P9_TA(2019)0073. (3) JO C 334, 19.9.2018, p. 99. (4) JO L 337 I, 13.12.2016, p. 3. (5) https://www.consilium.europa.eu/ro/meetings/international-ministerial-meetings/2021/01/20/. (6) https://www.europarl.europa.eu/delegations/ro/eeas-statement-of-28-february-2021-on-th/product-details/20210409DPU29364.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la represiunea sistematică din Belarus și consecințele acesteia pentru securitatea europeană în urma răpirilor dintr-un avion civil al UE interceptat de autoritățile belaruse (2021/2741(RSP))

P9_TA(2021)0293 RC-B9-0328/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Belarus,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 12 octombrie 2020 și din 24 mai 2021 referitoare la Belarus,

–  având în vedere declarațiile emise în numele UE de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, în special cea din 24 mai 2021 referitoare la devierea forțată a zborului Ryanair FR4978 către Minsk la 23 mai 2021,

–  având în vedere declarația comună din 27 mai 2021 referitoare la Belarus a miniștrilor de externe ai statelor din G7 și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

–  având în vedere Decizia (PESC) 2021/908 a Consiliului din 4 iunie 2021 de modificare a Deciziei 2012/642/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Belarus(1), care a interzis survolarea spațiului aerian al UE de către transportatorii belaruși de toate tipurile și accesul acestora pe aeroporturile UE,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 26 martie 2021 referitoare la sprijinul UE pentru Platforma internațională de răspundere pentru Belarus,

–  având în vedere raportul raportorului Mecanismului Moscova al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) din 5 noiembrie 2020 privind presupusele încălcări ale drepturilor omului legate de alegerile prezidențiale din 9 august 2020 din Belarus,

–  având în vedere Convenția de la Chicago privind aviația civilă internațională și Convenția de la Montreal pentru combaterea actelor ilicite îndreptate împotriva siguranței aviației civile,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și toate convențiile în domeniul drepturilor omului la care Belarus este parte,

–  având în vedere decernarea Premiului Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European opoziției democratice din Belarus, în 2020,

–  având în vedere articolul 132 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 23 mai 2021, nava înregistrată în Polonia care efectua zborul internațional de pasageri Ryanair FR4978 între două capitale ale UE (Atena - Vilnius) a fost deviat cu forța în timp ce se afla în spațiul aerian belarus, la ordinele lui Aleksandr Lukașenko și a fost escortat de un avion de vânătoare belarus către Aeroportul Național din Minsk sub falsul pretext al unei amenințări cu bombă, punând în pericol siguranța celor peste 170 de pasageri și membri ai echipajului de la bordul aeronavei, majoritatea cetățeni europeni;

B.  întrucât autoritățile belaruse nu au descoperit niciun dispozitiv exploziv, dar au plasat în detenție doi pasageri – Raman Pratasevici, cetățean belarus, și partenera sa, Sofia Sapega, cetățeană rusă și studentă la Universitatea Europeană de Științe Umaniste din Vilnius;

C.  întrucât Raman Pratasevici este un jurnalist și activist belarus, fost redactor-șef al influentului canal Nexta de pe platforma Telegram, care a jucat un rol esențial în informarea populației cu privire la abuzurile comise de autorități și în mobilizarea protestelor din Belarus după alegerile prezidențiale falsificate din 9 august 2020, contribuind astfel la dezvăluirea represiunii sistematice a regimului și a încălcărilor grave ale drepturilor omului; întrucât Raman Pratasevici trăia în exil din 2019 pentru a evita acuzațiile penale fabricate și întrucât i se acordase azil politic în UE;

D.  întrucât detenția sa ilegală și faptul că regimul belarus îi aplică tratamente inumane, inclusiv mărturisirile forțate în cadrul unui interviu înscenat transmis de televiziunea de stat belarusă, reprezintă o preocupare majoră pentru comunitatea internațională și arată că este necesară o acțiune coordonată la nivel internațional, în special având în vedere că Belarusul este singura țară europeană care aplică încă pedeapsa capitală, nefiind, prin urmare, membră a Consiliului Europei; întrucât Raman Pratasevici nu arăta în interviu ca cineva care face mărturisiri din proprie voință și întrucât mărturia forțată este interzisă prin Convenția împotriva torturii; întrucât avocaților săi li se refuză în continuare accesul la el, iar Aleksandr Lukașenko a amenințat că va invita anchetatori din regiunea Donbas, ocupată de Rusia, pentru a-l interoga; întrucât Raman Pratasevici a fost inclus pe lista de supraveghere a teroriștilor, fiind astfel pasibil de pedeapsa capitală;

E.  întrucât interceptarea unei aeronave civile constituie o încălcare gravă a convențiilor internaționale în domeniul siguranței aviației și evidențiază consecințele la nivel internațional ale represiunii continue și constante din Belarus pentru securitatea Europei și demonstrează indubitabil că acest regim a devenit o amenințare pentru pacea și securitatea internațională; întrucât aterizarea forțată a aeronavei este un act de terorism sprijinit de stat, iar arestarea unui opozant al regimului belarus a urmărit să transmită un semnal de descurajare tuturor oponenților săi, în special celor care locuiesc în străinătate, arătându-le că regimul este hotărât să îi prindă și că nu sunt în siguranță în străinătate;

F.  întrucât este în curs o anchetă a Organizației Aviației Civile Internaționale; întrucât, pe lângă Raman Pratasevici și Sofia Sapega, mai multe persoane neidentificate au debarcat la Minsk; întrucât Federația Rusă a reținut mai mulți activiști ai opoziției din Belarus care au fugit la Moscova și întrucât Federația Rusă continuă să sprijine regimul belarus, inclusiv financiar;

G.  întrucât autoritățile belaruse au continuat represiunea împotriva populației pașnice din Belarus, mulți cetățeni fiind hărțuiți, arestați și condamnați pentru că și-au exprimat opoziția față de regim sau față de încălcările pe scară largă ale drepturilor omului care au loc în Belarus; întrucât se estimează că peste 34 000 de cetățeni belaruși au fost reținuți la un moment dat pentru că au protestat împotriva regimului, înainte și după alegerile din 9 august 2020; întrucât există peste 470 de prizonieri politici în Belarus, printre care 7 minori; întrucât au fost deschise aproximativ 3 000 de dosare penale motivate politic împotriva protestatarilor și au fost formulate peste 4 600 de acuzații de tortură, violență și rele tratamente;

H.  întrucât situația drepturilor omului în Belarus continuă să se deterioreze, iar numărul prizonierilor politici este în creștere; întrucât apărătorii drepturilor omului au atestat sute de cazuri de tortură și rele tratamente, în timp ce mai multe persoane sunt dispărute sau au fost găsite moarte; întrucât tratamentele inumane, tortura și refuzul deliberat de a acorda asistență medicală continuă în centrele de detenție și închisorile din Belarus, unde mai mulți protestatari, cum ar fi Vitold Așurak, au murit, iar alții, cum ar fi Dmitri Stahuski și Sțiapan Latîpov, în vârstă de 17 ani, au fost hărțuiți și amenințați până când au încercat să se sinucidă;

I.  întrucât, la 25 mai 2021, activiștii din grupul „Belarusul european” Iauhen Afnahel, Pavel Iuhnevici, Maxim Viniarski și Andrei Voinici, liderul opoziției Pavel Seviarîneț, bloggerul Dmitri Kazlov și activista comunitară Irina Șceasnaia au fost condamnați la pedepse cu închisoarea între patru și șapte ani pentru acuzații fabricate de „extremism”; întrucât, la 2 iunie 2021, prizonierul politic Dmitri Furmanav, împreună cu Iauhen Raznișenka și Vladimir Kniha, au fost condamnați la pedepse de până la patru ani de închisoare în așa-numita „cauză Țihanuski”; întrucât, la 3 iunie 2021, instanța a condamnat un al cincilea grup de inculpați, format din prizonierii politici Aleksandr Hrapko, Radivan Medușevski, Ihar Vinakurav, Andrei Aniskevici, Alena Loika, Halina Ciuhunova, Andrei Niamirski, Dmitri Kurhanav, Kațiarîna Smirnova, Mikita Uvarav, Safia Nișt, Siarhei Xenjuk și Ilia Palhuski, în cadrul „procesului protestului prin dans”, aplicându-le pedepse de la 18 luni de izolare la domiciliu la un an de închisoare; întrucât, la 3 iunie 2021, prizonierul politic Siarhei Piarfiliev a fost condamnat la doi ani de închisoare, iar fiul său Stanislav Piarfiliev, la doi ani de libertate limitată (izolare la domiciliu);

J.  întrucât autoritățile din Belarus continuă să reprime și să hărțuiască jurnaliștii independenți din Belarus și încearcă în mod deliberat să împiedice relatările obiective; întrucât sute de jurnaliști au fost arestați, printre care doi jurnaliști de la Belsat care au fost apoi condamnați; întrucât numeroși jurnaliști au fost plasați în detenție administrativă și au suferit violențe, iar unii au fost amendați; întrucât unii jurnaliști au fost plasați în arest preventiv și li s-au adus acuzații penale; întrucât au existat numeroase relatări potrivit cărora autoritățile revocă acreditarea jurnaliștilor, inclusiv a corespondenților străini din mass-media, unii fiind arestați și expulzați din Belarus; întrucât, la 18 mai 2021, autoritățile belaruse au percheziționat birourile Tut.by, cel mai mare site de știri independent din Belarus, au arestat mulți membri ai personalului și au blocat site-ul;

K.  întrucât apărătorii drepturilor omului, politicienii din opoziție, reprezentanții societății civile și ai sindicatelor și alți activiști sunt supuși sistematic intimidării, hărțuirii și restricționării libertăților lor fundamentale; întrucât nu există niciun indiciu că autoritățile belaruse investighează miile de relatări privind brutalitatea poliției depuse de la jumătatea lunii august 2020 sau uciderea protestatarilor; întrucât impunitatea larg răspândită pentru încălcările drepturilor omului perpetuează situația disperată a poporului belarus; întrucât absența statului de drept împiedică victimele să aibă dreptul la un proces echitabil;

L.  întrucât, potrivit Asociației studenților din Belarus, o uniune independentă a studenților, peste 460 de studenți au fost reținuți, dintre care aproape o treime sunt femei, și peste 150 de studenți au fost exmatriculați în mod arbitrar din universități, iar mulți au fugit în țările vecine, temându-se pentru siguranța lor;

M.  întrucât, la 31 mai 2021, autoritățile belaruse au înăsprit și mai mult normele deja stricte de călătorie, făcând aproape imposibil pentru cetățenii belaruși să iasă din țară, inclusiv pentru cei care au permise de ședere pe termen lung în străinătate;

N.  întrucât s-a intensificat represiunea împotriva reprezentanților minorității poloneze din Belarus, exemplificată de arestarea și condamnarea președintei Uniunii polonezilor din Belarus, Andżelika Borys, și de detenția jurnalistului, bloggerului și membrului Uniunii polonezilor din Belarus, Andrzej Poczobut; întrucât sistemul polonez de învățământ din Belarus este supus unei presiuni din ce în ce mai mari din partea regimului; întrucât la această presiune se adaugă propaganda anti-polonă la televiziunea de stat; întrucât Lukașenko a creat o nouă sărbătoare legală în Belarus, pe 17 septembrie, pentru a marca aniversarea invaziei sovietice a Poloniei în 1939;

O.  întrucât Belarusul a început exploatarea comercială a centralei nucleare de la Astraveț fără a da curs tuturor recomandările de securitate cuprinse în raportul UE din 2018 privind testul de rezistență și, ca urmare, centrala nucleară de la Astraveț nu este sigură și reprezintă o amenințare gravă pentru securitatea nucleară a întregii Europe;

P.  întrucât Uniunea Europeană a impus până acum sancțiuni împotriva a 88 de persoane și 7 entități din Belarus, inclusiv împotriva lui Aleksandr Lukașenko,

1.  condamnă cu fermitate deturnarea și aterizarea forțată a zborului Ryanair FR4978 la Minsk din 23 mai și detenția de către autoritățile belaruse a jurnalistului Raman Pratasevici și a Sofiei Sapega; consideră că acest act îngrozitor reprezintă o încălcare a dreptului internațional, constituind un act de terorism de stat;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Raman Pratasevici și a Sofiei Sapega, precum și a tuturor celorlalți jurnaliști și prizonieri politici deținuți în Belarus;

3.  reamintește decizia Consiliului de a înăspri măsurile restrictive existente prin introducerea unei interdicții pentru transportatorii belaruși de toate tipurile de a intra în spațiul aerian al UE și de a avea acces la aeroporturile din UE, și recomandă Consiliului să elaboreze un plan pentru a facilita tentativele belarușilor care vor să-și părăsească țara; invită Organizația Aviației Civile Internaționale și Agenția Europeană de Siguranță a Aviației să investigheze și să ia măsurile adecvate cu privire la acest incident inacceptabil, care contravine normelor și standardelor internaționale; evidențiază că acest incident grav a subminat mult încrederea și că fiecare stat trebuie să acționeze responsabil, îndeplinindu-și obligațiile care îi revin în temeiul Convenției de la Chicago, astfel încât aeronavele să poată opera în condiții de siguranță și de securitate; invită Ryanair să coopereze și să comunice autorităților toate informațiile relevante cu privire la acest incident;

4.  solicită o evaluare aprofundată a consecințelor răpirilor dintr-un avion civil interceptat, nu numai pentru transportul aerian internațional și siguranța aviației, ci și pentru securitatea generală în Europa și pentru siguranța cetățenilor belaruși sau de alte naționalități care sunt exilați sau care cer adăpost sau azil în statele membre ale UE;

5.  subliniază că o astfel de anchetă ar trebui să analizeze posibilul rol al Rusiei în actele teroriste comise de regimul belarus; accentuează că, dacă se constată că au avut un rol, toți cetățenii ruși implicați direct sau indirect în operațiune ar trebui sancționați în temeiul regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE); reliefează importanța contribuției UE la anchetă, inclusiv prin implicarea unor organisme ale UE precum Europol, Eurojust sau Parchetul European în activitatea echipelor și operațiunilor comune de anchetă;

6.  reafirmă că nu recunoaște alegerea lui Aleksandr Lukașenko în funcția de președinte al Belarusului; consideră că regimul actual din Belarus este ilegitim, ilegal și criminal; continuă să sprijine poporul belarus în solicitările și aspirațiile sale legitime pentru alegeri libere și corecte, libertățile fundamentale și drepturile omului, reprezentare democratică, participare politică și demnitate; condamnă reprimarea miilor de cetățeni belaruși care au protestat pașnic, apărându-și dreptul la libertate, democrație și demnitate;

7.  condamnă categoric actele de violență și de represiune întreprinse de către autoritățile de stat din Belarus și, în special, detenția ilegală, tortura, relele tratamente în detenție și urmărirea penală a cetățenilor pașnici, solicitând încetarea imediată a acestor acte, și își exprimă sprijinul și solidaritatea cu societatea belarusă; condamnă represiunea sistematică a regimului împotriva civililor, care, de la alegerile falsificate din august 2020, a obligat 14 000 de cetățeni belaruși să fugă din țară, prin violență, intimidări și alte forme de constrângere; reiterează că această campanie de represiune aflată în desfășurare și strămutarea forțată a civililor constituie încălcări grave ale drepturilor omului; regretă faptul că Belarus este în prezent singura țară din Europa în care pedeapsa cu moartea este încă aplicată și insistă asupra necesității abolirii sale imediate și permanente; condamnă măsurile recente luate de autoritățile belaruse care au interzis majorității cetățenilor belaruși să părăsească țara, inclusiv multor titulari de permise de ședere în străinătate;

8.  condamnă sentințele dure și injuste pronunțate recent împotriva unui număr mare de prizonieri și deținuți politici, inclusiv liderul opoziției Pavel Seviarîneț, precum și procesele împotriva unor personalități ale opoziției democratice din Belarus, cum ar fi Viktar Babarîka, Mikola Statkevici și Siarhei Țihanuski; deplânge condamnarea lui Pavel Seviarineț, Iauhen Afnahel, Andrei Voinici, Pavel Iuhnevici, Zmițer Kazlou, Maksim Viniarski și a Irinei Șceasnaia în urma unui proces cu ușile închise desfășurat în orașul Mahiliou;

9.  reiterează importanța mass-mediei și a jurnaliștilor belaruși independenți și rolul lor important în societatea belarusă; condamnă cenzurarea mass-mediei și blocarea accesului la internet, precum și agresarea, arestarea și intimidarea jurnaliștilor și bloggerilor; scoate în evidență dreptul cetățenilor din Belarus de a avea acces neîngrădit la informații;

10.  condamnă represiunea și acțiunile ostile ale autorităților împotriva reprezentanților minorității poloneze și împotriva sistemului școlar polonez din Belarus; solicită, în acest sens, eliberarea necondiționată a lui Andżelika Borys, Andrzej Poczobut și a altor prizonieri politici;

11.  invită Serviciul European de Acțiune Externă, Comisia și reprezentanțele diplomatice naționale ale statelor membre din Belarus să monitorizeze îndeaproape situația deținuților politici din Belarus, inclusiv cea a lui Raman Pratasevici, să le ofere sprijin și să facă eforturi pentru a fi eliberați; solicită, în acest sens, regimului Lukașenko să pună imediat capăt tuturor acțiunilor care urmăresc intimidarea și hărțuirea membrilor serviciilor diplomatice naționale și europene, în conformitate cu obligațiile internaționale stipulate în Convențiile de la Viena cu privire la relațiile diplomatice și la relațiile consulare;

12.  subliniază că e nevoie urgent să se mențină și să se extindă contactele și cooperarea cu reprezentanții forțelor democratice belaruse la Minsk și în exil și, în special, cu Svetlana Țihanovskaia, și cu membrii Consiliului de coordonare și ai managementului național anticriză; se alătură, prin urmare, apelurilor de a invita reprezentanții acestora cu ocazia summitului G7 din 11-13 iunie 2021 și a summitului Parteneriatului Estic din 2021 și recomandă continuarea invitării acestora la reuniuni bilaterale de nivel înalt la nivel guvernamental, precum și la sesiuni parlamentare și reuniuni interparlamentare, și de a crea grupuri dedicate Belarusului în toate parlamentele naționale ale statelor membre ale UE;

13.  invită Consiliul să extindă cât mai curând listele persoanelor și entităților supuse sancțiunilor UE, prin includerea persoanelor și entităților implicate în deturnarea și aterizarea forțată a zborului Ryanair FR4978 și în detenția lui Raman Pratasevici și a Sofiei Sapega; reamintește că jurnalistul Raman Pratasevici riscă să fie condamnat la moarte;

14.  îndeamnă Consiliul să treacă de urgență la cel de al patrulea pachet de sancțiuni împotriva persoanelor și entităților care au participat sau au fost complice la fraudele electorale, represiuni, tortură sau rele tratamente și la încălcările drepturilor omului în Belarus, inclusiv la persecutarea jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, și să înceapă să lucreze la un pachet ulterior; cere sancționarea unui număr considerabil mai mare de oficiali belaruși, cum ar fi a procurorilor, a judecătorilor și a celor ce lucrează în structurile de aplicare a legii care au un rol în represiunea și condamnarea pe nedrept a criticilor regimului, precum și a personalului din poliție, a personalului din închisori, a membrilor parlamentului și ai guvernului și a agenților care lucrează pentru regim prin propagandă, mass-media, dezinformare și discurs care incită la ură, a persoanelor și entităților care îl susțin pe Lukașenko și regimul său, precum Marat Markov, cel care l-a intervievat pe Raman Pratasevici pe canalul de stat ONT pe 2 iunie, precum și a celor care au participat la incidentul din 23 mai, cum ar fi ofițerii de informații și autoritățile de aviație; reamintește, în acest sens, necesitatea de a profita pe deplin de opțiunile pentru măsuri restrictive în temeiul regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE);

15.  invită Comisia și statele membre să refuze ferm orice tip de ajutor financiar pentru guvernul belarus și să refuze orice linie nouă de credit pentru băncile belaruse, și de asemenea să stopeze toate investițiile în proiecte de infrastructură sau energetice în Belarus; invită Comisia să adopte măsuri pentru a împiedica instituțiile financiare europene să achiziționeze obligațiuni sau orice alt instrument financiar emis de guvernul belarus și de instituțiile publice afiliate; salută faptul că Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare au suspendat finanțarea proiectelor din sectorul public din Belarus și solicită o anchetă cu privire la posibilitățile de a reorienta fondurile neutilizate către societatea civilă și către sectorul privat atunci când acesta nu are legătură cu regimul; invită Fondul Monetar Internațional și statele membre ale UE să nu acorde în niciun caz sprijin bugetar direct regimului și să se abțină de la utilizarea procesului special de tragere anunțat pentru 2021;

16.  reamintește tuturor firmelor UE care își desfășoară activitatea în Belarus de apelul anterior prin care li se cerea să dea dovadă de o diligență deosebită și să își asume responsabilitatea de a respecta drepturile omului, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; în plus, le cere să nu mai facă investiții noi și, de asemenea, să protesteze public împotriva represiunii continue exercitate de autoritățile belaruse în această țară;

17.  invită Consiliul să ajungă rapid la un acord și să aplice sancțiuni economice, care trebuie să fie substanțiale și să aibă, pe cât posibil, un efect imediat asupra regimului belarus, a susținătorilor acestuia și a agenților economici care sprijină regimul; cere ca aceste sancțiuni economice să vizeze întreprinderile de stat sau private controlate de regim sau strâns legate de interesele de afaceri ale regimului sau cunoscute că și-au concediat angajații pentru că au participat la greve sau proteste; solicită ca sancțiunile sectoriale să vizeze în special industria țițeiului și a produselor petroliere, a potasei, a oțelului și a prelucrării lemnului; cere, de asemenea, încetarea cooperării cu băncile de stat din Belarus și a finanțării lor, precum și limitarea liniilor de credit de la băncile internaționale pentru filialele acestora din Belarus și luarea în considerare a suspendării temporare a Belarus din sistemul SWIFT; solicită companiilor înregistrate în UE, în special Siemens AG, să înceteze colaborarea cu autoritățile belaruse bazată pe schimbul de tehnologie și know-how; invită statele membre și instituțiile UE să își intensifice eforturile de combatere a contrabandei substanțiale cu țigări din Belarus către UE, care este o sursă de fonduri pentru regimul Lukașenko; încurajează o acțiune de solidaritate coordonată a UE pentru a compensa dificultățile economice cu care se confruntă statele membre cele mai afectate de sancțiunile economice impuse Belarusului;

18.  salută decizia Uniunii Europene de Radio și Televiziune (UER) de a suspenda statutul de membru al UER al organismului de radiodifuziune belarus BTRC; cere suspendarea Belarusului din organismele sportive internaționale și de la evenimentele sportive internaționale, inclusiv campionatele europene și mondiale și Jocurile Olimpice de la Tokyo; îndeamnă Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) să retragă televiziunii de stat belaruse TVR drepturile de difuzare a turneului de fotbal EURO 2020 și să le atribuie gratuit televiziunii independente Belsat;

19.  invită statele membre să își îmbunătățească cooperarea în materie de informații referitoare la criza din Belarus și să expulzeze ofițerii de informații din Belarus, cunoscuți și suspectați, care își desfășoară activitatea în Uniune; încurajează Președintele să restricționeze accesul la Parlamentul European pentru personalul Ambasadei Belarusului la Bruxelles, inclusiv accesul fizic și de la distanță la reuniunile găzduite de Parlamentul European, și să revizuiască comunicarea Parlamentului cu Ambasada Belarusului;

20.  este profund preocupat de implicarea Rusiei în regimul lui Lukașenko și de sprijinul financiar acordat acestuia, precum și de cooperarea strânsă dintre serviciile de informații;

21.  subliniază că e nevoie de un angajament la nivel internațional, inclusiv de discuții în cadrul ONU și NATO; invită UE să își coordoneze îndeaproape măsurile cu Statele Unite, cu partenerii G7 și cu alte țări care împărtășesc aceeași viziune și să urmărească o aliniere amplă de către partenerii UE, în special de către vecinii europeni, cum ar fi Ucraina, pentru a obține un impact maxim al sancțiunilor; salută decizia guvernului ucrainean de a se alătura statelor membre ale UE în impunerea de sancțiuni asupra companiilor aeriene belaruse și invită Comisia și Consiliul să impună măsuri punitive împotriva companiei aeriene Belavia și a pasagerilor săi din zborurile către Crimeea anexată de Rusia; salută viitoarele summituri UE-SUA și SUA-Rusia și consideră că acestea oferă oportunități importante de coordonare a pozițiilor dintre UE și partenerii săi;

22.  subliniază că, deși mecanismele de sancționare reprezintă cele mai bune șanse ale UE de a răspunde adecvat statelor care nu respectă legea, UE, pe lângă sancțiunile aplicate întreprinderilor de stat din Belarus, ar trebui să folosească presiunile interne existente în Belarus, sprijinind societatea civilă din Belarus;

23.  invită Comisia și VP/ÎR ca împreună cu partenerii internaționali să inițieze organizarea unei conferințe internaționale la nivel înalt pe tema „Viitorul Belarusului Democrat” dedicată soluționării crizei din Belarus, precum și investigării și condamnării infracțiunilor comise de autoritățile beloruse împotriva poporului din Belarus, precum și transformării democratice a Belarusului; consideră că o astfel de conferință, condusă de UE și la care să participe instituțiile financiare internaționale, țările G7, statele membre și instituțiile UE, precum și alte entități care doresc să promită un pachet financiar de mai multe miliarde de euro, va servi pentru a sprijini viitoarele eforturi de reformă și restructurarea economiei și va trimite un semnal puternic de sprijin poporului din Belarus;

24.  reamintește inițiativa sa anterioară privind o misiune la nivel înalt, la care să participe foști funcționari europeni de rang înalt, prin care să se exploreze toate căile posibile de stopare a violenței, de eliberare a deținuților politici și care ar putea contribui la crearea unui mediu propice pentru un dialog politic intern incluziv în Belarus;

25.  îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să intensifice sprijinul direct și colaborarea cu opoziția din Belarus, cu societatea civilă, cu apărătorii drepturilor omului și cu mass-media independentă din Belarus și din străinătate, inclusiv prin consolidarea capacităților și sprijin financiar, și să sporească sprijinul acordat Fondului european pentru democrație în activitățile sale pe teren; invită, în acest sens, UE și alte organizații internaționale să ofere sprijin financiar și tehnic tuturor organizațiilor media și jurnaliștilor independenți, pentru a le permite să își îndeplinească datoria de a informa societatea despre evoluțiile curente din Belarus; face din nou apel, în acest sens, la o susținere mai mare a canalului Belsat TV;

26.  se angajează să contribuie la consolidarea capacității forțelor democratice, a rolului societății civile, la sprijinirea unui veritabil dialog politic care să conducă la un transfer pașnic de putere în Belarus, precum și a tinerilor lideri politici și a apărătorilor drepturilor omului, prin intermediul mecanismelor Parlamentului de sprijinire a democrației;

27.  salută proiectul de plan general de sprijin economic în valoare de 3 miliarde EUR pentru un viitor Belarus democratic, prezentat de Comisie; invită Comisia și Consiliul să dezvolte și să promoveze în continuare acest plan și să comunice în mod clar că, odată ce va avea loc o schimbare democratică în Belarus, UE va fi pregătită să ofere asistență concretă pentru a înscrie țara pe calea reformelor și a modernizării; observă că UE trebuie să propună un set cuprinzător de acțiuni care să pregătească forțele democratice din Belarus pentru aplicarea acestui pachet;

28.  invită UE să colaboreze cu Statele Unite, cu partenerii din G7 și cu alte țări care împărtășesc aceeași viziune pentru a îngheța cooperarea cu sectorul public al lui Lukașenko și pentru a reorienta cooperarea cu societatea civilă belarusă și cu firmele private din Belarus care nu se află sub influența regimului;

29.  respinge amenințările inacceptabile ale lui Aleksandr Lukașenko, potrivit cărora autoritățile belaruse nu vor opri migranții în situație neregulamentară și traficul de droguri și își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea migrației neregulamentare din Belarus către UE și la posibila implicare a autorităților belaruse în acest fenomen; invită statele membre și instituțiile UE să urmărească evoluțiile din aceste domenii și să ia măsurile corespunzătoare;

30.  condamnă utilizarea abuzivă de către conducerea belarusă a autorităților de aplicare a legii în scopuri politice; invită Interpol să examineze în detaliu și imediat cererile actuale și viitoare formulate de Belarus și să ia toate măsurile adecvate pentru a împiedica Belarusul să utilizeze abuziv Interpolul în scopuri politice;

31.  subliniază că este nevoie de o anchetă cuprinzătoare a infracțiunilor comise de regimul Lukașenko împotriva poporului din Belarus, care ar trebui să se încheie cu înființarea unui tribunal internațional pentru urmărirea penală a acestor infracțiuni; îndeamnă comunitatea internațională ca, în absența voinței autorităților belaruse de a institui statul de drept și tragerea la răspundere, să ia măsuri pentru a contribui la obținerea probelor privind infracțiunile și la asigurarea anchetării și urmăririi penale a celor responsabili de-a lungul întregului lanț de comandă; salută inițiativele mai multor state membre ale UE de a aplica principiul jurisdicției universale și de a pregăti acțiuni în justiție împotriva autorilor represiunii din Belarus și încurajează toate celelalte state membre ale UE să le urmeze exemplul; cere un sprijin activ pentru toate inițiativele internaționale care urmăresc să combată impunitatea în Belarus, cum ar fi Platforma internațională împotriva impunității și Centrul pentru justiție de la Vilnius;

32.  îndeamnă VP/ÎR, Comisia, Consiliul și statele membre să continue să ridice problema situației din Belarus în toate organizațiile europene și internaționale relevante, cum ar fi OSCE, Consiliul Europei, Consiliul ONU pentru drepturile omului și alte organisme specializate ale ONU, pentru a mobiliza o acțiune internațională urgentă dedicată situației din Belarus și pentru a depăși piedicile puse de Rusia și de alte țări în fața unei astfel de acțiuni;

33.  încurajează statele membre să înlesnească și mai mult procedurile de obținere a vizelor și a dreptului de ședere pentru persoanele care fug din Belarus din motive politice sau pentru persoanele care au nevoie de tratament medical în urma actelor de violență comise împotriva lor și să le ofere acestora și familiilor lor sprijinul necesar; invită statele membre să transpună în practică recomandările raportorului Mecanismului Moscova al OSCE în ceea ce privește acordarea azilului în cazurile de persecuție prevăzute de Convenția de la Geneva privind refugiații și să faciliteze și mai mult procedura de eliberare a vizelor de urgență și de oferire de adăpost temporar în țările UE; invită statele membre și Comisia să ofere burse studenților din Belarus și oamenilor de știință expulzați din universități și închiși pentru poziția lor pro-democratică; invită statele membre să ofere sprijin financiar pentru instituțiile exilate, precum Universitatea Europeană de Științe Umane din Vilnius, care susțin o nouă generație de belaruși ce contestă sistemul corupt și nelegitim al țării;

34.  invită Comisia, statele membre și SEAE să coopereze cu partenerii internaționali, cum ar fi Mecanismul Moscova al OSCE și Consiliul pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite, precum și cu apărătorii drepturilor omului și cu societatea civilă pe teren, pentru a asigura monitorizarea, documentarea și raportarea încălcărilor drepturilor omului și, ulterior, asumarea responsabilității pentru aceste încălcări și dreptate pentru victime; salută înființarea Platformei internaționale de responsabilitate pentru Belarus și invită instituțiile UE și statele membre să sprijine funcționarea acesteia; își ia angajamentul ca Platforma Parlamentului European pentru lupta împotriva impunității în Belarus să funcționeze eficient, precum și să coordoneze o reacție internațională oportună la evoluțiile din Belarus;

35.  reiterează necesitatea ca toate statele membre să adopte un răspuns unitar la terorismul de stat orchestrat de regimul lui Aleksandr Lukașenko și sprijinit de Kremlin; subliniază că este important ca UE să combată dezinformarea despre situația din Belarus în cadrul UE, precum și alte forme de amenințări hibride lansate de părți terțe în această privință; își exprimă solidaritatea cu Letonia în urma expulzării nejustificate a diplomaților săi de către Belarus; condamnă lansarea unei anchete penale de către procurorul general din Belarus împotriva ministrului de externe al Letoniei, precum și a primarului capitalei Riga; condamnă toate încercările autorităților belaruse de a exercita presiuni asupra statelor membre ale UE, inclusiv solicitarea procurorilor din Belarus de a-l audia pe fostul președinte al Lituaniei, Valdas Adamkus, pe baza presupuselor legături cu un batalion de poliție auxiliar subordonat SS, care a desfășurat operațiuni punitive în Belarus în timpul celui de Al Doilea Război Mondial;

36.  își reafirmă îngrijorarea legată de exploatarea comercială a centralei nucleare de la Astraveț la doar 45 km de Vilnius și subliniază riscurile pe care le prezintă pentru țările UE; accentuează că este important să se soluționeze amenințările la adresa securității nucleare reprezentate de centrala nucleară Astraveț, regretă că Belarusul nu se implică în siguranța nucleară a centralei Astraveț în deplină transparență și nu s-a angajat să implementeze integral recomandările formulate în evaluarea inter pares a centralei făcută de Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară (ENSREG) și cere introducerea unor garanții efective împotriva vânzării directe sau indirecte de electricitate produsă în centrala de la Astraveț pe piețele UE;

37.  subliniază că situația actuală reprezintă un test al credibilității Uniunii Europene și al eficienței politicii sale externe; reamintește că situația din Belarus, țară învecinată și membră a Parteneriatului Estic, are un impact direct asupra UE și că UE ar trebui să dea dovadă de suficientă hotărâre pentru a oferi un sprijin concret și pe termen lung forțelor democratice care depun eforturi pentru a aduce libertate și democrație în Belarus; invită UE să nu ezite, și să acționeze rapid și proactiv;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Organizația Aviației Civile Internaționale și autorităților Republicii Belarus.

(1) JO L 197 I, 4.6.2021, p. 3.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la situația din Afganistan (2021/2712(RSP))

P9_TA(2021)0294 RC-B9-0324/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente despre Afganistan,

–  având în vedere Calea comună de urmat privind unele aspecte legate de migrație între Afganistan și UE, din 2 octombrie 2016,

–  având în vedere Acordul de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Islamică Afganistan, pe de altă parte, semnat la 18 februarie 2017,

–  având în vedere declarația Consiliului Atlanticului de Nord din 9 decembrie 2020 privind negocierile de pace cu Afganistanul,

–  având în vedere observațiile din 14 aprilie 2021 ale președintelui Biden privind calea de urmat în Afganistan,

–  având în vedere Cadrul de autonomie prin intermediul răspunderii reciproce, convenit la Conferința de la Bruxelles privind Afganistanul din 4-5 octombrie 2016,

–  având în vedere Conferința ministerială a donatorilor la nivel internațional din 2020 (Conferința privind Afganistanul), care a avut loc la 23 și 24 noiembrie 2020,

–  având în vedere declarația comună din 4 mai 2021 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a ministrului afacerilor externe din India referitoare la Afganistan,

–  având în vedere Comunicatul din 7 mai 2021 al trimișilor speciali și al reprezentanților speciali ai Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Italiei, NATO, Norvegiei, Regatului Unit și Statelor Unite privind procesul de pace afgan,

–  având în vedere Ancheta privind opiumul în Afganistan din 2020, publicată în comun de Autoritatea Națională de Statistică și Informații din Afganistan și de Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate în aprilie 2021,

–  având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului, Orientările UE privind copiii și conflictele armate și Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Afganistan,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului despre Afganistan,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în februarie 2020, SUA și talibanii au semnat un acord care a pregătit terenul pentru primele discuții directe dintre talibani și reprezentanții Republicii Islamice Afganistan după 2001;

B.  întrucât la 14 aprilie 2021 secretarul de stat al SUA, Anthony Blinken, a anunțat retragerea completă a trupelor SUA și NATO până la 11 septembrie 2021; întrucât aliații NATO urmează principiul „intrăm împreună, ieșim împreună” și se vor retrage în același timp;

C.  întrucât în 2020, la Doha, au început negocieri de pace interne între guvernul afgan și talibani; întrucât acordul de încetare a focului nu a fost semnat și, în prezent, negocierile de pace se află într-un impas, talibanii așteptând retragerea trupelor aliate;

D.  întrucât din 2001 UE a avut o prezență activă în Afganistan, sprijinind dezvoltarea socială și economică și coordonând asistența internațională; întrucât multe state membre ale UE, parteneri NATO și țări aliate au contribuit la stabilizarea și dezvoltarea Afganistanului cu resurse militare și civile, suferind pierderi grele de vieți omenești și alte daune; întrucât existența unui Afganistan stabil și independent care se poate susține singur și care refuză să fie un refugiu pentru grupurile teroriste servește în continuare interesele vitale de securitate ale NATO, ale UE și ale statelor membre ale acestora;

E.  întrucât este de o importanță primordială să se mențină progresele din ultimele două decenii din Afganistan, mai cu seamă în domeniul drepturilor omului și libertăților fundamentale;

F.  întrucât reprezentarea femeilor și a drepturilor lor la negocierile de pace afgane nu este proporțională, iar părțile implicate în negocieri trebuie să se angajeze mai ferm în acest sens;

G.  întrucât femeile, copiii și minoritățile etnice vor fi cei mai afectați de eșecul negocierilor de pace afgane și de încercările de a tranșa conflictul printr-o soluție militară; întrucât femeile afgane au început deja să își limiteze deplasările pentru a reduce riscurile, iar accesul copiilor la educație și joacă este îngreunat de amenințarea violenței;

H.  întrucât situația securității din Afganistan se înrăutățește tot mai mult, iar numărul atacurilor împotriva forțelor afgane este în creștere, la fel ca asasinatele cu țintă precisă îndreptate împotriva activiștilor, lucrătorilor din mass-media, educatorilor, medicilor, judecătorilor și funcționarilor guvernamentali afgani; întrucât de la începutul negocierilor de pace afgane a crescut semnificativ numărul atacurilor talibanilor, care vor să preia controlul asupra teritoriilor controlate de guvern; întrucât Afganistanul s-a clasat pe primul loc în clasamentul pe 2020 al țărilor cel mai afectate de terorism; întrucât din 36 de milioane, cât numără populația acestei țări, patru milioane sunt persoane strămutate; întrucât aproape trei milioane de persoane au fost strămutate în interiorul țării ca urmare a violenței și un milion de persoane din cauza dezastrelor naturale; întrucât 2,5 milioane de afgani au fugit deja din țară în căutarea securității, majoritatea aflându-se în Iran și Pakistan;

I.  întrucât Afganistanul este cel mai mare beneficiar de asistență pentru dezvoltare din partea UE la nivel mondial; întrucât contribuția UE pentru Afganistan în ultimii 20 de ani a generat progrese substanțiale la speranța de viață, rata de alfabetizare și de mortalitate maternă și infantilă și drepturile femeilor; întrucât între 2002 și 2020 UE a donat peste 4 miliarde EUR și s-a angajat deja să aloce 1,2 miliarde EUR sub formă de asistență pe termen lung și asistență de urgență pentru perioada 2021-2025; întrucât acest angajament a fost însoțit de o comunicare din partea UE și a țărilor care oferă împreună aproximativ 80 % din totalul asistenței oficiale pentru dezvoltare acordate Afganistanului, în care se subliniau elementele-cheie pentru ca această țară să continue să primească asistență, inclusiv angajamentul continuu față de democrație, statul de drept și drepturile omului;

J.  întrucât aproape nimeni nu este tras la răspundere pentru atacurile și asasinatele din Afganistan; întrucât la 12 martie 2021 membrii Consiliului de Securitate al ONU au condamnat numărul alarmant de atacuri îndreptate în mod deliberat împotriva civililor din Afganistan;

K.  întrucât recenta intensificare a violenței a avut loc pe fondul multor ani de încălcări larg răspândite ale drepturilor omului în această țară, săvârșite de teroriști, grupări armate și forțe de securitate, inclusiv execuții extrajudiciare, tortură și violență sexuală; întrucât se estimează că aproximativ 150 000 de persoane au murit în cei 20 de ani de război, inclusiv 35 000 de civili;

L.  întrucât din 2001 încoace în Afganistan s-au înregistrat progrese demonstrabile în ceea ce privește drepturile femeilor și ale fetelor, incluzând accesul la educație, asistența medicală și participarea la viața civică și politică; întrucât aceste progrese sunt probabil cele mai de seamă realizări în dezvoltarea recentă a țării; întrucât aceste progrese parțiale sunt în prezent în pericol și trebuie menținute și consolidate de urgență;

M.  întrucât, în pofida acestor progrese, femeile și fetele se confruntă în continuare zilnic cu pericole îngrozitoare, inclusiv cu obstacole în calea accesului la servicii esențiale, fiind victime ale atacurilor, inclusiv violență domestică, sexuală și bazată pe gen; întrucât indicele privind femeile, pacea și securitatea 2019-2020 a plasat Afganistanul pe locul al doilea în topul țărilor cu cele mai rele condiții pentru femei; întrucât la 8 mai 2021 cel puțin 85 de persoane au fost ucise și 147 rănite, majoritatea eleve, când a fost bombardată școala de fete Sayed al-Shuhada din Kabul; întrucât la 2 martie 2021 trei jurnaliste au fost ucise în Jalalabad;

N.  întrucât pandemia de COVID-19 a dus la creșterea dramatică a ratei sărăciei în Afganistan; întrucât măsurile legate de COVID-19 și deteriorarea situației de securitate au restricționat accesul la asistență umanitară pentru poporul afgan;

O.  întrucât potrivit estimărilor în 2021 Afganistanul se va confrunta cu o secetă, mărind numărul actual de 5,5 milioane de persoane aflate în situație de insecuritate alimentară la nivel de urgență, estimându-se că alte 17,6 milioane de persoane se vor confrunta cu insecuritate alimentară acută;

P.  întrucât terorismul în Afganistan a avut un cost economic echivalent cu aproape 20 % din PIB-ul său în 2018, răpindu-le copiilor afgani viitorul, posibilitatea de a obține o educație, perspectivele unui loc de muncă stabil și servicii precum asistența medicală oferită de stat;

Q.  întrucât firmele din Afganistan trebuie să le plătească taxe de protecție talibanilor, care-i forțează pe fermieri să cultive opium și să facă minerit ilegal;

1.  consideră că Afganistanul se află într-un moment critic, la confluența dintre o situație internă fragilă, deteriorarea situației în materie de securitate, impasul de facto al negocierilor de pace intra-afgane și decizia trupelor SUA și NATO de a se retrage până la 11 septembrie 2021, de aici putând rezulta noi incertitudini, mai puțină stabilitate, pericolul intensificării conflictelor interne și un vid care, în cel mai rău caz, va fi umplut de talibani; este îngrijorat de această perspectivă, foarte îngrijorătoare pentru această țară și pentru trăinicia progreselor și realizărilor sociopolitice din ultimii 20 ani;

2.  se arată profund îngrijorat și condamnă în termenii cei mai fermi intensificarea violențelor din Afganistan, inclusiv asasinatele cu țintă precisă îndreptate împotriva copiilor, femeilor care lucrează, jurnaliștilor și lucrătorilor din mass-media, educatorilor, apărătorilor drepturilor omului, societății civile, activiștilor, medicilor, judecătorilor și funcționarilor guvernamentali; îndeamnă toate părțile să convină imediat asupra unei încetări permanente și generalizate a focului;

3.  se arată preocupat de fragilitatea și instabilitatea guvernului afgan și de incapacitatea sa de a controla o mare parte a țării, ceea ce agravează impactul violențelor asupra populației civile; le cere talibanilor să înceteze imediat atacurile împotriva civililor și forțelor guvernamentale, și să respecte întru totul dreptul umanitar internațional; transmite cele mai sincere condoleanțe și susținere pentru victimele atacurilor teroriste și familiile lor;

4.  avertizează că trebuie evitat un scenariu de „stat eșuat” și își afirmă cu tărie sprijinul pentru un proces de pace condus de afgani și reprezentativ pentru afgani și pentru reconstrucția post-conflict ca singura cale credibilă către pace, securitate și dezvoltare incluzive și pe termen lung; subliniază că acest lucru este mai important ca oricând deoarece data retragerii trupelor SUA și NATO se apropie cu pași repezi; îndeamnă Consiliul, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia să pregătească și să prezinte Parlamentului, cât mai curând posibil, o strategie cuprinzătoare de cooperare viitoare cu Afganistanul după retragerea trupelor NATO, și îndeamnă UE și statele sale membre, NATO și SUA să rămână fidele acestui țel;

5.  sprijină în acest sens reluarea imediată a negocierilor care se desfășoară în prezent la Doha pentru a ajunge la o soluționare politică a conflictului și la un acord de încetare a focului permanent negociat la nivel național; insistă pe ideea că numai o soluție politică oferă speranțe pentru o pace trainică și recomandă părților să solicite ajutorul unui mediator terț, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, care să le ajute să ajungă la un acord privind o foaie de parcurs politică pentru un Afganistan prosper; încurajează SEAE și Comisia să își asume un rol mai important în eforturile de a îndemna ambele părți să poarte convorbiri de pace la masa negocierilor și să ofere un cadru de sprijin și mediere dacă afganii își doresc acest lucru;

6.  reafirmă că un acord politic negociat care să conducă la pace trebuie să se bazeze pe realizările economice, sociale și politice din ultimii 20 de ani; subliniază că dezvoltarea pe termen lung a Afganistanului va depinde de o clasă politică responsabilă, de buna guvernanță, de garantarea securității umane durabile, inclusiv de reducerea sărăciei și de crearea unor oportunități de muncă, de accesul la servicii sociale și medicale, de educație și de protecția libertăților fundamentale și a drepturilor omului;

7.  îndeamnă guvernul afgan să implice activ parlamentul afgan în toate procesele relevante, să pună capăt tuturor măsurilor care împiedică cooperarea efectivă dintre guvern și parlament și să acorde drepturi de control mai extinse Parlamentului, care ar trebui să reprezinte diversitatea populației afgane; subliniază că trebuie sprijinită în continuare organizarea de alegeri libere și corecte, în concordanță cu standardele internaționale, sprijinind misiunile de observare a alegerilor și mărind transparența cheltuielilor guvernamentale pentru ca guvernul afgan să dea socoteală pe deplin în fața cetățenilor săi;

8.  reamintește că pentru a valorifica realizările din ultimii 20 de ani statul afgan ar trebui: să se apuce serios să combată și să prevină terorismul și grupările armate, producția și traficul de droguri, abordând cauzele profunde ale migrației neregulamentare și ocupându-se de această chestiune; să combată instabilitatea regională; să depună eforturi pentru a eradica sărăcia; să prevină radicalizarea care duce la extremism violent; să lupte împotriva impunității în cazurile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;

9.  este nemulțumit de faptul că înainte de a semna Declarația comună privind cooperarea în materie de migrație Comisia nu a prezentat-o Parlamentului, care nu a avut ocazia să își spună părerea despre ea; invită Comisia să efectueze o evaluare a impactului asupra drepturilor omului al Declarației comune privind cooperarea în materie de migrație;

10.  își exprimă îngrijorarea față de amenințarea reprezentată de terorism în Afganistan și în regiune, mai ales față de prezența continuă a Statului Islamic din Irak și Levant (ISIL-Da’esh) și a afiliaților acestuia, în special ISIL-Provincia Khorasan și Al-Qaida; reamintește că atacurile teroriste din Afganistan sunt comise de mai mulți actori, inclusiv de talibani, de Al-Qaida și de așa-numitul Stat Islamic; subliniază că există un risc real ca instabilitatea și violențele să se intensifice după ce trupele SUA și NATO se vor retrage; reafirmă așadar că este urgent necesar ca UE să se coordoneze cu părțile interesate, inclusiv cu guvernul și forțele de securitate afgane, cu SUA, NATO și ONU, pentru a se asigura că tranziția decurge cât se poate de lin;

11.  condamnă toate activitățile teroriste și toate atacurile teroriste din Afganistan; subliniază că este important să se combată efectiv finanțarea terorismului și să se dezmembreze rețele financiare care sprijină terorismul; este foarte îngrijorat de constatările din raportul echipei de monitorizare a ONU, care indică faptul că talibanii și Al-Qaida au relații mai strânse și avertizează că talibanii nu sunt de acord cu negocierile de pace și preferă o lovitură de stat militară; ia act, de asemenea, de rapoartele care indică faptul că talibanii pregătesc activ operațiuni militare în 2021;

12.  reamintește că nu poate exista dezvoltare fără securitate și viceversa; observă în acest sens că sprijinul internațional acordat Afganistanului după retragerea trupelor trebuie să asigure o abordare globală pentru a continua sprijinul financiar și tehnic pentru reformele de securitate, incluzând forțele armate și de poliție afgane, economice și de dezvoltare, cu un accent deosebit pe consolidarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, în special în cazul femeilor, tinerilor și minorităților;

13.  recunoaște munca organizațiilor neguvernamentale locale și internaționale, care oferă servicii, asistență și ajutor poporului afgan, în ciuda riscurilor de securitate; este în continuare îngrijorat de climatul periculos în care funcționează organizațiile societății civile (OSC), inclusiv jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului; îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisia și statele membre să ofere în continuare un sprijin substanțial societății civile și să-și continue dialogul cu guvernul afgan pentru a reduce urgent barierele din calea activităților organizațiilor neguvernamentale; îndeamnă autoritățile afgane, talibanii și toți ceilalți actori relevanți să asigure siguranța OSC-urilor locale și internaționale, ONG-urilor și organizațiilor umanitare

14.  face un apel pentru a lansa o anchetă credibilă și transparentă sub auspiciile ONU care să cerceteze atacul recent care a avut ca țintă o școală de fete și s-a soldat cu 85 de morți, majoritatea fete cu vârsta între 11 și 17 ani, și atacul din 12 mai 2020 asupra maternității spitalului Dasht-e Barchi din Kabul, susținut de Médecins Sans Frontières; invită SEAE, Comisia și statele membre să ia în considerare ideea de a îndemna Consiliul ONU pentru Drepturile Omului să instituie o comisie de anchetă privind încălcările grave ale dreptului internațional umanitar în Afganistan;

15.  evidențiază că impunitatea și corupția rămân obstacole serioase din cauza cărora coordonarea securității, furnizarea de servicii publice și reformele economice bat pasul pe loc; consideră de bun augur înființarea, în noiembrie 2020, a Comisiei anticorupție în Afganistan, pentru a implementa strategia anticorupție recent adoptată și îndeamnă SEAE și Comisia să mențină niveluri ridicate de sprijin din partea UE pentru combaterea corupției în această țară;

16.  reamintește că sprijinul UE rămâne condiționat de păstrarea și dezvoltarea realizărilor din ultimii 20 de ani, de o îmbunătățire efectivă a guvernanței responsabile și favorabile incluziunii, de întărirea instituțiilor, de pluralismul democratic și statul de drept, de combaterea corupției, de consolidarea mass-mediei independente, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți afganii, în special pentru femei, copii și toate persoanele care aparțin minorităților și grupurilor expuse riscului; reamintește că dreptul fetelor la educație, care reprezintă o realizare majoră a ultimilor 20 de ani, ar trebui să fie incontestabil; afirmă insistent că este nevoie de criterii de referință și mecanisme de monitorizare clare pentru a măsura progresele realizate și utilizarea eficientă și transparentă a fondurilor europene;

17.  accentuează ideea că este urgent necesar să se mențină progresele înregistrate în ultimii 20 ani în Afganistan în ceea ce privește drepturile femeilor; observă participarea femeilor la negocierile pentru pace din partea guvernului afgan și insistă că în procesul de pace nu trebuie să se facă niciun compromis în legătură cu drepturile femeilor; semnalează că în cadrul negocierilor trebuie să se discute și despre progresele drepturilor femeilor în zone ale țării care nu se află sub controlul guvernului; îndeamnă la o mai mare reprezentare și la consultarea permanentă a organizațiilor femeilor pe parcursul discuțiilor; subliniază că participarea deplină a femeilor la etapa post-reconstrucție și la viața politică și civică din Afganistan este o condiție prealabilă fundamentală pentru instaurarea păcii, securității și dezvoltării sustenabile; invită SEAE, Comisia și statele membre să sprijine în continuare emanciparea femeilor, ca o condiție esențială pentru a da în continuare sprijin financiar acestei țări;

18.  regretă profund că femeile și fetele înfruntă în continuare mari greutăți, inclusiv violență domestică, sexuală și de gen, căsătorii forțate și un acces limitat la asistență medicală; insistă că progresele în aceste domenii trebuie să rămână o prioritate majoră pentru UE; apreciază proiectele finanțate de UE care sprijină capacitarea femeilor și participarea lor la procesul decizional;

19.  reafirmă că este nevoie de sprijin continuu din partea UE pentru a ajuta Afganistanul să combată pandemia de COVID-19, a oferi populației afgane vaccinuri și a ajuta la organizarea eforturilor de vaccinare;

20.  subliniază că este important să se răspundă amenințărilor urgente la adresa securității alimentare ca urmare a schimbărilor climatice, a secetei și a pandemiei de COVID-19; îndeamnă UE să își onoreze angajamentul făcut la conferința donatorilor pentru Afganistan din 2020 și îndeamnă SEAE și Direcția Generală Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene (DG ECHO) a Comisiei să iasă în frunte și să completeze fondurile necesare neacoperite pentru ca ajutorul alimentar să fie mobilizat și coordonat la timp pentru a răspunde insecurității alimentare care se întrevede; îndeamnă toți donatorii să își mențină sau să își suplimenteze ajutorul umanitar, în special sprijinul pentru sistemul de sănătate afgan și pentru promovarea accesului femeilor și fetelor afgane la asistență medicală;

21.  reamintește că impactul cultivării macului opiaceu depășește frontierele Afganistanului, afectând țările învecinate și Europa, care este principala destinație a heroinei produse în Afganistan; insistă pe ideea că guvernul afgan trebuie să își intensifice eforturile de a contracara această amenințare și reamintește că este nevoie de o dezvoltare pe termen mai lung a agriculturii și de asistență pentru a crea locuri de muncă din care să se poată trăi și venituri din surse alternative față de cultivarea opiului; constată că acesta este un pas necesar pentru a combate comerțul ilicit cu droguri, spălarea banilor și finanțarea terorismului;

22.  subliniază că Afganistanul are potențial să se dezvolte economic dacă își valorifică resursele naturale într-un mod sustenabil; accentuează că ajutorul european pentru dezvoltarea infrastructurii ar putea aduce beneficii poporului afgan prin crearea de locuri de muncă și furnizarea de resurse pentru serviciile publice de importanță critică și pentru protecția mediului;

23.  relevă că este necesar să se mobilizeze fonduri europene pentru a investi în îmbunătățirea conectivității regionale astfel încât să se înlesnească comerțul și tranzitul, care ar oferi Afganistanului mijloacele pentru a se dezvolta economic;

24.  reamintește că Afganistanul este o țară fără ieșire la mare, situată la intersecția dintre Asia și Orientul Mijlociu, și recunoaște că sprijinul și cooperarea pozitivă din partea țărilor învecinate și a puterilor regionale, în special China, Iran, India, Rusia și Pakistan, sunt esențiale pentru stabilizarea, dezvoltarea și viabilitatea economică a Afganistanului; invită SEAE și statele membre să își intensifice dialogul cu statele vecine cu Afganistanul; subliniază rolul esențial al acestor țări în stabilizarea Afganistanului și în evitarea instalării haosului în această țară după plecarea trupelor străine; subliniază UE și SUA trebuie să își coordoneze mai mult acțiunile în Afganistan, pentru a menține un rol cât mai important posibil în această țară;

25.  reamintește responsabilitatea guvernelor țărilor care își retrag trupele din Afganistan de a proteja și, dacă este necesar, de a repatria miile de angajați locali, în special traducători, care le-au susținut eforturile și a căror viață ar putea fi acum în pericol grav; solicită ca acordarea vizelor să fie precedată de evaluări individuale riguroase, ținându-se seama de toate aspectele de eligibilitate și de securitate;

26.  invită SEAE, Comisia și statele membre să asigure securitatea forțelor și a personalului civil european în Afganistan, precum și a personalului local care lucrează sau care a lucrat pentru reprezentanțele statelor membre sau pentru Delegația UE în această țară; roagă SEAE și Comisia să contribuie cu fonduri pentru a înființa o zonă cu securitate sporită unde să se asigure prezența diplomatică după retragerea trupelor;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, trimisului special al UE în Afganistan, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Islamice Afganistan.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștii” (2021/2633(RSP))

P9_TA(2021)0295 B9-0296/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere inițiativa cetățenească europeană (ICE) intitulată „Să punem capăt erei cuștii” [ECI(2018)000004], care a adunat 1,4 milioane de semnături validate din toate statele membre ale UE-28 de atunci și este prima ICE valabilă pentru animalele de fermă;

–  având în vedere audierea publică privind inițiativa cetățenească europeană intitulată „Să punem capăt erei cuștii” din 15 aprilie 2021,

–  având în vedere sondajul special Eurobarometru 442 intitulat „Atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor”, potrivit căruia 82 % din cetățenii UE consideră că ar trebui să se apere bunăstarea animalelor de fermă mai mult decât se face în prezent,

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(1),

–  având în vedere Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare(2),

–  având în vedere Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor(3),

–  având în vedere Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor(4),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor privind politica agricolă comună, adoptat la 5 decembrie 2018 (CDR 3637/2018),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor privind agroecologia, adoptat la 5 februarie 2021 (CDR 3137/2020),

–  având în vedere avizul științific al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 21 noiembrie 2019 privind sănătatea și bunăstarea iepurilor crescuți în diferite sisteme de producție,

–  având în vedere rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la standardele minime pentru protecția iepurilor de crescătorie(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la bunăstarea animalelor, utilizarea antimicrobienelor și impactul creșterii industriale a puilor de carne asupra mediului(6),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 31 martie 2021 intitulat „Executive summary of the evaluation of the European Union Strategy for the Protection and Welfare of Animals 2012-2015” (Rezumat al evaluării Strategiei Uniunii Europene pentru protecția și bunăstarea animalelor 2012-2015) (SWD(2021)0077),

–  având în vedere Raportul special nr. 31/2018 al Curții de Conturi Europene privind bunăstarea animalelor în UE,

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din noiembrie 2020 intitulat „End the Cage Age: Looking for Alternatives” (Să punem capăt erei cuștii: în căutarea de alternative”),

–  având în vedere articolul 222 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală,

A.  întrucât TFUE creează cetățenia Uniunii și îmbunătățește și mai mult funcționarea democratică a Uniunii prin dispoziții care prevăd, printre altele, că fiecare cetățean trebuie să aibă dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii prin intermediul unei ICE;

B.  întrucât ar trebui recunoscută importanța ICE în modelarea inițiativelor și evoluțiilor politice ale UE, precum și lipsa de acțiune în urma ICE-urilor de succes anterioare;

C.  întrucât articolul 13 din TFUE recunoaște în mod clar animalele ca ființe sensibile; întrucât la articolul respectiv se mai prevede că atunci când elaborează și pun în aplicare politicile agricole ale Uniunii, Uniunea și statele sale membre trebuie să acorde atenție maximă cerințelor privind bunăstarea animalelor;

D.  întrucât ar trebui recunoscute standardele înalte de bunăstare a animalelor în vigoare deja în UE, care sunt printre cele mai înalte din lume;

E.  întrucât în Strategia „De la fermă la consumator” se afirmă că trebuie mărită în mod urgent bunăstarea animalelor și că trebuie extinsă raza ei de acțiune, subliniind beneficiile pe care aceasta le aduce pentru animale, calitatea alimentelor, reducerea nevoii de medicamente și conservarea biodiversității și ținând seama de cele mai recente recomandări științifice;

F.  întrucât un studiu al Serviciului de cercetare al Parlamentului European comandat de Comisia pentru petiții și intitulat „End the Cage Age: Looking for Alternatives” (Să punem capăt erei cuștii: în căutarea de alternative) a constatat că pot fi create sisteme de creștere a animalelor fără cuști în Europa, recomandând măsuri financiare și de politică pe termen scurt și legislație pe termen lung; întrucât acest studiu confirmă că UE se poate asigura că produsele de origine animală care nu respectă standardele UE nu pot fi importate în UE;

G.  întrucât propunerea de inițiativă cetățenească menționează „sute de milioane de animale de fermă din UE […] ținute în cuști pentru cea mai mare parte a vieții lor”;

H.  întrucât iepurii sunt animale ținute cel mai adesea în cuști, circa 85 % în cuști neîmbunătățite și 9 % în cuști îmbunătățite, în timp ce circa jumătate din găinile ouătoare din UE erau ținute în cuști îmbunătățite în 2019, procentajele fiind considerabil mai mari în majoritatea statelor membre din estul, centrul și sudul Uniunii; întrucât, în sectorul porcinelor, marea majoritate a scroafelor sunt ținute în cuști în anumite etape ale ciclului de reproducere;

I.  întrucât obiectivul propunerii de ICE este de a mări bunăstarea animalelor;

J.  întrucât sistemul de creștere a animalelor ce constă în ținerea lor în cuști a luat naștere din întrepătrunderea mai multor factori, și anume: necesitatea de a identifica cele mai bune animale pentru selecția genetică, îmbunătățirea condițiilor de igienă și o mai bună gestionare care a permis automatizarea și, prin urmare, utilizarea mai eficientă a forței de muncă din ce în ce mai rare pentru a compensa creșterea prețului terenurilor sau a costurilor instalațiilor;

K.  întrucât ar trebui recunoscută complexitatea sănătății și bunăstării animalelor; întrucât ar trebui luate în considerare caracteristicile diferitelor animale atunci când se proiectează sisteme de adăpostire care să corespundă nevoilor lor;

L.  întrucât anual sunt ținute în cuști peste 300 de milioane de animale de crescătorie, pentru o perioadă din viață sau pe toată durata vieții, iar peste tot în UE există îngrijorări profunde cu privire la bunăstarea animalelor crescute în cuști, fiindcă aceste animale nici măcar nu pot sta în picioare, nu se pot întinde și nici întoarce și le este imposibil să se comporte firesc;

M.  întrucât fermierii au făcut investiții mari pentru a îmbunătăți bunăstarea animalelor și nu și-au recuperat încă pe deplin investițiile; întrucât aceste sisteme au fost dezvoltate în comun de fermieri, medici veterinari, oameni de știință și organizații neguvernamentale pentru a garanta că sunt îndeplinite cerințele privind bunăstarea fiecărei specii;

N.  întrucât ar trebui să se recunoască eforturile determinate de piață care sunt depuse de fermieri, precum și necesitatea de a obține un profit de pe piață pentru a continua investițiile în sustenabilitate;

O.  întrucât ar trebui să se recunoască riscul relocării producției animaliere și, astfel, al deplasării problemelor legate de sănătatea și bunăstarea animalelor în țări terțe;

P.  întrucât trecerea la sisteme de adăpostire fără cuști va necesita investiții suplimentare și va conduce la o creștere a costurilor de producție determinată de costurile investiției, mai ales la începutul acestei treceri, costuri pe care agricultorii vor trebui să le suporte; întrucât trebuie să se țină mereu seama de problemele sanitare legate de creșterea în ferme;

Q.  întrucât cheltuielile cumulate pentru măsurile de bunăstare a animalelor din cadrul politicii agricole comune (PAC) din 2014-2020 declarate de statele membre la sfârșitul anului 2019 au reprezentat doar 1,15 % din alocarea PAC(7);

R.  întrucât orice modificare a sistemelor de adăpostire ar trebui să asigure un echilibru între diferitele aspecte ale sustenabilității, și anume bunăstarea animalelor, sănătatea animalelor, protecția mediului și competitivitatea fermierilor;

S.  întrucât sistemele de adăpostire fără cuști trebuie să ofere un microclimat adecvat și să fie adaptate fiecărei regiuni geografice din UE și tuturor condițiilor climatice, inclusiv condițiilor meteorologice extreme;

T.  întrucât câteva state membre au depășit deja standardele minime impuse de UE și au interzis folosirea cuștilor îmbunătățite pentru găinile ouătoare, atât a cuștilor neîmbunătățite, cât și a celor îmbunătățite pentru iepuri, sau a boxelor individuale și a boxelor de fătare pentru scroafe, în alte state membre urmând să intre în vigoare, cel târziu în 2030, legi de eliminare treptată a acestora;

U.  întrucât înainte de a introduce orice modificare a sistemelor de adăpostire trebuie evaluate costurile transformării necesare atât pe termen scurt, cât și pe termen lung; întrucât evaluarea impactului trebuie să ia în considerare nevoile diferitelor sectoare, în funcție de specia animalelor, inclusiv aspectele economice și sanitare;

V.  întrucât schimbarea sistemelor de adăpostire va mări riscul de răspândire de către animale a bolilor transmisibile și de apariție a stresului social provocat de dominanță și de concurență, care afectează sănătatea animalelor și ar putea mări nevoia de medicamente;

W.  întrucât, pentru a facilita o astfel de schimbare substanțială, trebuie să se asigure un sprijin financiar adecvat pentru investiții și compensații pentru costurile de producție mai ridicate și pierderile de venit ale fermierilor;

X.  întrucât bunăstarea animalelor a fost inclusă printre obiectivele specifice ale politicii agricole comune, iar statele membre pot, așadar, acorda finanțare pentru renunțarea la cuști, de exemplu, din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală;

Y.  întrucât ar trebui recunoscut că, în unele cazuri, unele forme de cuști pentru adăpostire aduc mai multe beneficii pentru bunăstarea animalelor decât efecte negative pentru animalul în cauză; întrucât, în orice caz, cuștile trebuie să fie proporționale cu dimensiunea animalului adăpostit și cu scopul urmărit;

Z.  întrucât Raportul special al Curții de Conturi Europene privind bunăstarea animalelor în UE a constatat că statele membre au folosit doar în mică măsură fondurile politicii agricole comune pentru a încerca să realizeze obiectivele de bunăstare a animalelor;

AA.  întrucât normele privind bunăstarea animalelor și îmbunătățirile aduse dimensiunii cuștilor au fost incluse de-a lungul anilor în mai multe programe de dezvoltare rurală; întrucât obiectivul de mărire a cuștilor sau boxelor a fost inclus în mod implicit într-o serie de programe prin măsuri de creștere a dimensiunii acestora;

AB.  întrucât, dacă se prevede orice modificare a obligațiilor juridice privind adăpostirea animalelor, trebuie să ia în considerare nivelul de punere în aplicare a normelor privind bunăstarea animalelor în statele membre ale UE și trebuie adoptată o anumită abordare pentru fiecare specie;

AC.  întrucât Uniunea Europeană importă produse provenite de la animale crescute în condiții care nu pot fi, în general, verificate;

AD.  întrucât există sisteme alternative care sunt viabile din punct de vedere comercial și se folosesc deja, cum ar fi sistemele de creștere în voliere, în aer liber și cele de creștere ecologică pentru găini, sistemele de creștere în cuști de tip parc, de creștere în cuști mobile, în aer liber ori cele de creștere ecologică pentru iepuri, sistemele de adăpostire în grup pentru scroafe, sistemele aviare de creștere pentru prepelițe și sistemele de adăpostire în perechi sau în grup pentru viței,

1.  solicită Comisiei să furnizeze, până în 2022, informații cu privire la verificarea adecvării legislației actuale a UE în materie de bunăstare a animalelor;

2.  invită Comisia să elaboreze o politică alimentară mai cuprinzătoare pentru a sprijini trecerea la un sistem alimentar mai durabil, ținând seama de dimensiunea sa economică, socială și de mediu, cu un sprijin adecvat pentru fermieri, pentru a preveni în special o retragere și mai mare din producția zootehnică în special a exploatațiilor agricole mici și mijlocii, precum și concentrarea și mai puternică din acest sector;

3.  recunoaște că în mai multe state membre sunt puse în aplicare cu succes alternative la creșterea în cuști; consideră că ar trebui dezvoltate, îmbunătățite și încurajate sisteme alternative;

4.  invită Comisia să își fundamenteze noile inițiative în materie de bunăstare a animalelor strict pe cercetări științifice independente, luând în considerare și orice posibil impact negativ, cum ar fi riscul de boli, de fracturi ale sternului sau de canibalism la păsările de curte;

5.  invită Comisia să asigure transpunerea corespunzătoare a cerințelor ICE „Să punem capăt erei cuștii” în contextul actualei revizuiri a Directivei 98/58/CE și în conformitate cu Pactul verde al UE și cu Strategia „De la fermă la consumator”;

6.  îndeamnă Comisia să elimine birocrația și constrângerile de reglementare pentru a le permite crescătorilor de animale să facă modificările structurale necesare în instalațiile lor cu scopul de a integra noi dispoziții privind bunăstarea animalelor;

7.  subliniază că piața produselor de origine animală provenite din sisteme ecologice, fără cuști și în aer liber, precum și piața alternativelor pe bază de plante, este în creștere în UE;

8.  ia act de faptul că UE a luat măsuri de pionierat, în special, a interzis parțial cuștile pentru viței în 2007, a interzis bateriile pentru găinile ouătoare în 2012, a interzis parțial boxele pentru scroafe în 2013 și a interzis complet cuștile în toate activitățile agricole ecologice de pe întreg teritoriul UE;

9.  reamintește că unele state membre ale UE au adoptat deja o legislație națională pentru a interzice anumite forme de creștere în cuști, depășind standardele minime ale UE, motiv pentru care este și mai urgent să existe la nivelul UE o legislație pentru a pune capăt practicii de creștere în cuști și a asigura condiții de concurență echitabile pentru fermierii din întreaga UE;

10.  invită Comisia să propună instrumente legislative privind agricultura echitabilă și durabilă și, în special, să propună o revizuire a Directivei 98/58/CE a Consiliului cu scopul de a elimina treptat utilizarea cuștilor în creșterea animalelor în UE, evaluând posibilitatea unei eliminări treptate până în 2027;

11.  subliniază necesitatea ca această eliminare treptată să se bazeze pe o evaluare a impactului întemeiată pe date științifice și să asigure o perioadă de tranziție adecvată;

12.  invită Comisia să adopte o abordare în funcție de specii, care să ia în considerare și să evalueze caracteristicile fiecărui animal în parte, toate animalele trebuind să dispună de sisteme de adăpostire adaptate nevoilor lor specifice;

13.  invită Comisia să reevalueze acordurile comerciale cu țările terțe pentru a garanta că acestea respectă aceleași standarde de bunăstare a animalelor și de calitate a produselor;

14.  subliniază că iepurii sunt pe locul doi ca număr de exemplare între speciile crescute în UE și că majoritatea sunt ținuți în cuști ce nu respectă standardele în materie de bunăstare a animalelor; invită, în acest sens, Comisia să propună o legislație specifică a UE privind standardele minime de protecție a iepurilor de fermă;

15.  solicită lanțuri de aprovizionare mai scurte în domeniul alimentației animalelor și a oamenilor, care să se bazeze pe culturi proteice produse la nivel local sau regional pentru hrana animalelor și consumul uman; constată că Strategia „De la fermă la consumator” sprijină o producție animală durabilă, crearea unor lanțuri mai scurte de aprovizionare cu produse alimentare și o politică comercială mai echitabilă, în care standardele europene ocupă o poziție mai importantă;

16.  recunoaște progresele înregistrate de UE în ultimii ani, prin îmbunătățirea generală a condițiilor de bunăstare a animalelor, introducerea de interdicții privind cuștile pentru anumite animale de fermă și interzicerea cuștilor în toate exploatațiile agricole ecologice;

17.  salută bunele practici aplicate deja de mai multe state membre prin adoptarea unei legislații naționale care depășește standardele minime ale UE în domeniul bunăstării animalelor, și anume interzicerea anumitor forme de creștere a animalelor în cuști; îndeamnă toate statele membre să adopte rapid măsuri care să promoveze înlocuirea sistemului de creștere în cuști cu sisteme alternative fără cuști;

18.  invită Comisia să sprijine fermierii în eforturile lor de a ameliora bunăstarea animalelor, în special în contextul Pactului verde al UE, al planurilor strategice PAC și al Strategiei „De la fermă la consumator”, pentru a evita pierderea competitivității și, în consecință, delocalizarea producției UE în țări din afara UE cu ambiții mai mici în privința bunăstării animalelor; consideră că toate sistemele de producție din UE ar trebui să aibă șansa de a investi în durabilitate și în bunăstarea animalelor;

19.  invită Comisia să prezinte propuneri prin care să interzică hrănirea forțată a rațelor și gâștelor pentru producția de foie gras, aceasta fiind o practică crudă și inutilă;

20.  invită statele membre să sprijine fermierii și crescătorii de animale, oferind consiliere și formare, dacă este necesar, pentru a facilita tranziția către sisteme de creștere fără cuști;

21.  invită Comisia și statele membre să se asigure că se efectuează controale și verificări vamale eficiente pentru a garanta reciprocitatea cerințelor de calitate și siguranță și a standardelor UE privind bunăstarea animalelor, astfel încât să se asigure o competitivitate mai mare a agriculturii europene pe piața mondială pentru toate produsele agroalimentare importate în UE;

22.  reafirmă că este important ca, în toate acordurile comerciale ale UE, să existe capitole privind comerțul și dezvoltarea durabilă a căror aplicare să poată fi asigurată pentru a garanta că ambițiile mai mari în materie de reglementare ale UE sunt coerente cu politica comercială a UE și respectate de țările din afara UE care au semnat acorduri comerciale cu UE;

23.  subliniază că capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă ar trebui să țină seama și de standarde de producție echivalente, în special de bunăstarea animalelor;

24.  consideră că o politică comercială echitabilă, care să asigure condiții competitive egale, este o condiție prealabilă a unor standarde europene mai ridicate; solicită, prin urmare, Comisiei să își intensifice eforturile de controlare a produselor alimentare importate;

25.  insistă ca toate produsele de origine animală importate în UE să fie produse în deplină conformitate cu legislația UE relevantă, inclusiv prin utilizarea unor sisteme de creștere fără cuști;

26.  îndeamnă Comisia să asigure un sprijin suficient și o perioadă de tranziție pentru adaptarea progresivă a fermierilor și a crescătorilor de animale, care să țină seama de ciclul de investiții al fermierilor, precum și de mecanismele de finanțare pentru facilitarea tranziției, menținând în același timp competitivitatea și reziliența socială a sectorului agroalimentar al UE;

27.  consideră că acest sprijin, precum și o perioadă de tranziție ar trebui să se asigure înainte de a se propune modificări legislative în ceea ce privește garanțiile sanitare pentru animale și oameni și protecția lucrătorilor, pentru a preveni abandonarea terenurilor și o retragere și mai mare din producția zootehnică (în special a fermelor mici și mijlocii care nu dispun de resursele necesare pentru a se adapta);

28.  reafirmă că Comisia trebuie să susțină fermierii pentru ca ei să educe consumatorii și să-i informeze despre standardele ridicate existente în materie de bunăstare a animalelor; invită așadar Comisia și statele membre să prevadă un sprijin financiar adecvat și orientări pentru a asigura tranziția lină pentru fermierii europeni în cauză;

29.  subliniază că sectorul creșterii animalelor este foarte dinamic și poate să se adapteze atât la modificările legislației, cât și la schimbarea preferințelor consumatorilor; subliniază însă că, pentru aceasta, trebuie să fie recompensat pentru eforturile sale cu ajutor direct, astfel încât sustenabilitatea producției și viabilitatea exploatațiilor să nu fie puse în pericol;

30.  subliniază importanța generală a repartiției echitabile a costurilor și beneficiilor în lanțul alimentar și rolul pieței pentru ca activitatea agricultorilor să devină mai sustenabilă; consideră, în acest sens, că o etichetă voluntară privind bunăstarea animalelor ar fi potrivită pentru a indica angajamentul lanțului alimentar, de la fermă la consumator, să contribuie la obiectivele ICE „Să punem capăt erei cuștii”, asigurând, în același timp, prețuri adecvate;

31.  subliniază că este important ca fermierii să fie sprijiniți și ajutați să treacă la o agricultură mai durabilă, oferindu-li-se servicii de consiliere și de formare, stimulente și programe financiare adecvate pentru a-și consolida nivelul de trai și competitivitatea în zonele rurale, promovând investițiile și organizarea lanțului alimentar, susținând micii operatori locali din domeniul procesării și un lanț de aprovizionare scurt;

32.  solicită Comisiei să promoveze bunăstarea animalelor la nivel internațional și să lanseze inițiative prin care să sensibilizeze țările din afara UE, inclusiv prin măsuri precum asistența reciprocă continuă și un schimb de informații accelerat între autoritățile competente din toate statele membre și cele din țările din afara UE;

33.  reamintește că fermele de creștere a animalelor sunt spații inovatoare, ce investesc constant în îmbunătățirea infrastructurilor și a practicilor lor pentru a ține pasul cu cele mai recente descoperiri științifice și cu așteptările consumatorilor;

34.  solicită dezvoltarea unei piețe a cererii adaptate, în care să se poată comercializa toate produsele fabricate la standarde de calitate mai înalte și cu prețuri mai mari;

35.  invită Comisia să prezinte posibile programe de conversie pentru a accelera eliminarea treptată a creșterii animalelor în cuști, inclusiv o evaluare a costurilor de monitorizare;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 221, 8.8.1998, p. 23. (2) JO L 203, 3.8.1999, p. 53. (3) JO L 10, 15.1.2009, p. 7. (4) JO L 47, 18.2.2009, p. 5. (5) JO C 263, 25.7.2018, p. 90. (6) JO C 345, 16.10.2020, p. 28. (7) Al 13-lea raport financiar al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) - Exercițiul financiar 2019, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52020DC0387&from=RO

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la promovarea egalității de gen în învățământul și carierele din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) (2019/2164(INI))

P9_TA(2021)0296 A9-0163/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 iunie 2016 intitulată „O nouă agendă pentru competențe în Europa: Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacității de inserție profesională și a competitivității” (COM(2016)0381),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020, intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 1 iulie 2020 intitulată „Agenda pentru competențe în Europa în vederea obținerii unei competitivități durabile, a echității sociale și a rezilienței” (COM(2020)0274),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 30 septembrie 2020 intitulată „Planul de acțiune în domeniul educației digitale pentru 2021-2027: Reforma sistemelor de educație și formare în era digitală” (COM(2020)0624),

—  având în vedere studiul Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați din 10 august 2017 intitulat „Beneficiile economice ale egalității de gen în UE - Generarea de creștere economică prin egalitate de gen în cadrul învățământului STIM”,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la carierele femeilor în mediul științific și universitar și „plafoanele de sticlă” întâlnite(1),

—  având în vedere cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul politicilor privind educația și formarea profesională pentru 2020,

—  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la egalitatea de gen și capacitarea femeilor în era digitală(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la capacitarea femeilor și a fetelor prin sectorul digital(4),

—  având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 referitoare la eliminarea decalajului digital dintre femei și bărbați: participarea femeilor la economia digitală(5),

—  având în vedere concluziile Consiliului din 6 decembrie 2018 privind egalitatea de gen, tineretul și digitalizarea,

–  având în vedere studiul intitulat „Education and employment of women in science, technology and the digital economy, including AI and its influence on gender equality” (Educația și ocuparea forței de muncă în rândul femeilor în domeniul științei, al tehnologiei și al economiei digitale, inclusiv IA și influența sa asupra egalității de gen), publicat de Direcția Generală Politici Interne la 15 aprilie 2020(6),

–  având în vedere studiul intitulat „Women in the Digital Age”(7) (Femeile în era digitală),

—  având în vedere Ziua internațională a femeilor și a fetelor din domeniul științei a ONU, sărbătorită anual la 11 februarie, care are scopul de a obține accesul deplin și egal al femeilor și al fetelor și participarea acestora la știință, precum și pentru a obține egalitatea de gen și capacitarea femeilor și a fetelor,

—  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care a intrat în vigoare în 2016, și, în special, obiectivul de dezvoltare durabilă 5 privind egalitatea de gen,

—  având în vedere tabloul de bord al Comisiei din 2020 privind femeile în sectorul digital,

—  având în vedere raportul Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați referitor la indicele pe 2020 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați,

—  având în vedere Convenția ONU asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei din1979, în special articolul 11,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A9-0163/2021),

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală și un obiectiv-cheie al UE și o condiție necesară pentru ca femeile și fetele să beneficieze pe deplin de drepturile omului, care este esențială pentru capacitarea lor, pentru dezvoltarea potențialului lor deplin și realizarea unei societăți sustenabile și incluzive; întrucât discriminarea cu care se confruntă femeile, asociată cu genul, stereotipurile și inegalitățile, combinată cu discriminarea intersecțională, are o multitudine de consecințe sociale și economice dăunătoare, inclusiv reducerea avantajelor potențiale pentru sectorul public și companiile din domeniul cercetării și inovării și pentru dezvoltarea economică globală; întrucât, dacă se oferă o mai mare vizibilitate femeilor din domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) și contribuțiilor lor profesionale, pot fi generate modele de succes demne de urmat și, în cele din urmă, se poate ajunge la un grad mai ridicat de incluziune, pe lângă intensificarea transformării și a inovării în societățile noastre, în beneficiul tuturor cetățenilor; întrucât eliminarea modelelor vechi va promova egalitatea de gen; întrucât femeile ar putea juca un rol vital în eliminarea deficitelor de pe piața forței de muncă din UE;

B.  întrucât UE se confruntă cu o subreprezentare fără precedent a femeilor în carierele și educația din domeniile STIM, în special având în vedere că femeile reprezintă 52 % din populația Europei și 57,7 % din absolvenții de învățământ terțiar din UE(8) însă, cu toate acestea, reprezintă doar 2 din 5 oameni de știință și ingineri(9); întrucât femeile sunt subreprezentate la toate nivelurile sectorului digital din Europa, de la studii (32 % la nivel de licență, masterat sau nivel echivalent) până la posturile universitare de vârf (15 %) în majoritatea domeniilor legate de știință, inginerie și management și la niveluri ierarhice mai ridicate, chiar și în sectoarele în care sunt majoritare, cum ar fi educația; întrucât stereotipurile de gen constituie un obstacol important în calea egalității dintre studenți și studente încă din perioada educației și accentuează și mai mult disparitatea de gen din sectorul locurilor de muncă din domeniile STIM, care reprezintă un obstacol important în calea egalității între femei și bărbați; întrucât decalajul este cel mai mare în ceea ce privește competențele de specialitate și ocuparea forței de muncă în domeniul TIC în UE, unde doar 18 % sunt femei(10), în rândul absolvenților STIM, dintre care doar 36 % sunt femei, și în sectorul digital, unde numărul bărbaților este de peste trei ori mai mare decât cel al femeilor; întrucât nivelurile semnificative de segregare de gen în rândul studenților și absolvenților din domeniile STIM stau la baza segregării de gen viitoare din carierele legate de STIM; întrucât foarte puține adolescente din statele membre (mai puțin de 3 %) își exprimă interesul de a lucra ca profesionist TIC la vârsta de 30 de ani(11); întrucât este deosebit de dificil pentru femeile din medii socioeconomice defavorizate să intre în sectorul STIM; întrucât, deși s-a înregistrat o tendință pozitivă în ceea ce privește implicarea și interesul fetelor în educația STIM, procentele sunt încă prea scăzute; întrucât atitudinile față de STIM nu diferă între băieți și fete în învățământul primar și, în multe cazuri, fetele obțin adesea rezultate mai bune decât băieții la activitățile legate de STIM și TIC(12); întrucât diferențele de gen la disciplinele STIM din învățământul superior nu sunt justificate de rezultatele școlare, deoarece fetele și băieții prezintă niveluri similare ale rezultatelor la știință și matematică în învățământul secundar; întrucât, cu toate acestea, fetele se tem că vor avea mai puțin succes decât băieții în carierele legate de STIM și, prin urmare, femeile au mai puțină încredere în propriile competențe digitale; întrucât normele sociale și așteptările genderizate privind alegerea unei cariere, care sunt adesea consolidate prin conținutul educațional și programele de învățământ, sunt doi dintre factorii cheie ai segregării de gen în învățământul superior;

C.  întrucât femeile cu studii în domeniile STIM se pot confrunta cu dificultăți în a-și găsi locul ca angajate în sectorul STIM și au mai puține șanse decât bărbații să înceapă profesii STIM sau să le păstreze, ca urmare a diferitelor bariere existente, cum ar fi stereotipurile de gen, locurile de muncă dominate de bărbați, discriminarea și prejudecățile, prejudecățile conștientizate și neconștientizate, hărțuirea sexuală, un mediu de lucru negativ și lipsa modelelor feminine și a mentorelor; întrucât reducerea disparității de gen din domeniile de educație STIM ar putea să reducă lacunele în materie de competențe, să crească ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și productivitatea acestora și să reducă segregarea profesională, ceea ce în cele din urmă ar stimula creșterea economică prin mărirea productivității și a forței de muncă; întrucât eliminarea disparității de gen în ceea ce privește carierele STIM ar contribui la o creștere a PIB-ului UE pe cap de locuitor cu 2,2 până la 3,0 % până în 2050(13); întrucât eliminarea disparității de gen în carierele STIM ar constitui un pas către egalitatea de gen și respectarea drepturilor omului pentru femei și fete și ar avea un impact pozitiv prin reducerea diferențelor de remunerare și de pensii între femei și bărbați;

D.  întrucât, potrivit unui sondaj realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE(14), aproximativ 55 % dintre femeile din UE s-au confruntat cu hărțuire sexuală de la vârsta de 15 ani, iar 14 % dintre femei au fost victime ale hărțuirii cibernetice de la vârsta de 15 ani; întrucât multe femei au fost victime ale unor noi forme de violență cibernetică în perioada pandemiei de COVID-19, cum ar fi hărțuirea sexuală și psihologică online; întrucât sunt necesare de urgență măsuri de combatere a acestor noi forme de hărțuire sexuală și psihologică; întrucât au fost raportate cazuri frecvente de hărțuire sexuală în instituțiile de învățământ STIM, inclusiv în școli, universități și la locurile de muncă, ceea ce exclude și mai mult femeile din sector;

E.  întrucât subreprezentarea femeilor care lucrează în domeniul tehnologiilor inovatoare, cum ar fi inteligența artificială (IA), reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece poate afecta în mod negativ proiectarea, dezvoltarea și implementarea acestor tehnologii, provocând repetarea practicilor discriminatorii și a stereotipurilor existente și dezvoltarea de algoritmi părtinitori din punctul de vedere al genului; întrucât eforturile de combatere a prejudecăților de gen, a stereotipurilor și a inegalităților în sectorul digital sunt insuficiente; întrucât decalajul de gen persistă în toate domeniile tehnologiei digitale, în special, în ceea ce privește IA și securitatea cibernetică, consolidând astfel o orientare masculină în sectorul digital pentru viitorul apropiat; întrucât combaterea acestor prejudecăți necesită dezvoltarea unor cerințe clare în materie de etică și transparență; întrucât seturile de date incomplete și inexacte și lipsa unor date defalcate în funcție de gen pot să distorsioneze procesarea și raționamentul unui sistem de IA și să pericliteze și mai mult realizarea egalității de gen în cadrul societății; întrucât ar trebui, de asemenea, să se acorde atenția cuvenită circumstanțelor unice ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) din Europa, în special în ceea ce privește dimensiunea acestora, capacitatea lor de a pune în aplicare noi cerințe, precum și potențialul lor ca sursă și contribuție valoroasă pentru a permite fetelor, femeilor și liderilor femei să promoveze egalitatea de gen în educația și carierele STIM;

F.  întrucât noile tehnologii care sunt părtinitoare în funcție de gen, origine etnică, rasă, culoare, limbă, religie, origine națională sau socială au drept principale cauze datele nedefalcate, lipsa de cunoștințe contextualizate și neaplicarea perspectivei de gen în cercetare, ceea ce poate avea consecințe negative asupra sănătății și stării de bine a femeilor, în special a celor care se confruntă cu discriminarea intersecțională, precum și asupra siguranței produselor și poate avea un impact negativ asupra dezvoltării personale și profesionale a femeilor(15);

G.  întrucât profesorii și părinții pot agrava stereotipurile de gen descurajând fetele să aleagă și să urmeze studii și cariere în domeniile STIM; întrucât stereotipurile de gen influențează în mod semnificativ alegerea subiecților; întrucât descurajarea culturală și necunoașterea modelelor feminine și nepromovarea lor reduc și afectează în mod negativ oportunitățile fetelor și femeilor de acces la studii în domeniile STIM, la cariere conexe și la antreprenoriat digital și conduc la discriminare și la un număr mai mic de oportunități pentru femei pe piața muncii; întrucât ar trebui să se pună accentul pe factorii care motivează fetele și le cultivă interesul pentru studiile STIM, profesiile conexe și antreprenoriatul digital, cum ar fi promovarea modelelor feminine de urmat, profesorii mentori, precum și aprobarea grupurilor colegiale și dezvoltarea creativității și a experienței practice;

H.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 va duce probabil la schimbări permanente ale vieții în Europa și va afecta majoritatea aspectelor vieții oamenilor, modul în care ne desfășurăm activitatea și modul în care studiem și învățăm, în care digitalizarea va avea un rol major; întrucât pandemia de COVID-19 mărește, de asemenea, decalajul digital dintre femei și bărbați(16) într-un moment în care competențele digitale sunt necesare mai mult ca oricând pentru a lucra, a studia sau a rămâne conectat; întrucât transformarea digitală rapidă oferă multe oportunități de a schimba modelele genderizate de ocupare a forței de muncă, dar poate afecta, de asemenea, în mod disproporționat ocuparea forței de muncă în rândul femeilor în numeroase domenii; întrucât femeile sunt obligate să își asume o parte mai mare a obligațiilor de creștere a copiilor sau de familie decât colegii lor bărbați și, prin urmare, toate măsurile propuse ar trebui să ia în considerare posibilitatea femeilor de a echilibra viața profesională și pe cea de familie, astfel încât să includă bărbații în aceste sfere; întrucât granițele dintre viața profesională și cea de familie vor deveni mai puțin distincte ca urmare a telemuncii, iar femeile ar putea fi nevoite să suporte cea mai mare povară a echilibrării unei cariere cu îndatoririle de îngrijire a familiei;

I.  întrucât trebuie să se promoveze în continuare politici menite să crească participarea femeilor în domeniile legate de STIM și IA și să se adopte o abordare pe mai multe niveluri a disparității de gen la toate nivelurile educației și ocupării forței de muncă în sectorul digital; întrucât puține state membre au inclus dispoziții privind egalitatea de gen în domeniul cercetării și inovării, iar progresele înregistrate în integrarea perspectivei de gen în programele naționale de cercetare au fost lente;

J.  întrucât trebuie promovat și sprijinit un spirit antreprenorial mai puternic în rândul femeilor și trebuie creat un mediu favorizant în care antreprenoarele să poată prospera și în care inițiativa este încurajată; întrucât datele privind antreprenoriatul din domeniile STIM și din sectorul TIC indică o marginalizare și mai mare a femeilor; întrucât disparitatea de gen în ceea ce privește investițiile în start-up-uri și investițiile capital de risc este la fel de evidentă; întrucât, deoarece fetele tind să studieze mai puține discipline TIC și STIM pe parcursul învățământului secundar și universitar, mult mai puține femei ajung să lucreze în aceste domenii și devin fondatoare și proprietare de companii private și start-up-uri; întrucât doar 17 % dintre fondatorii de start-up-uri sunt femei; întrucât, în medie, start-up-urile deținute de femei primesc cu 23 % mai puțină finanțare decât cele conduse de bărbați; întrucât, deși femeile reprezintă 30 % dintre antreprenorii din Europa, ele primesc doar 2 % din finanțarea nebancară disponibilă(17); întrucât se pare că această cifră a scăzut la 1 % în contextul pandemiei;

Observații generale

1.  consideră că, având în vedere diferența considerabilă de remunerare între femei și bărbați din UE, faptul că femeile sunt mai susceptibile să aibă locuri de muncă cu salarii mici, cu timp parțial și precare din alte puncte de vedere și creșterea cererii de specialiști în domeniile STIM, precum și importanța carierelor legate de STIM pentru viitorul economiei europene, este esențial să se mărească ponderea femeilor în sectorul STIM pentru îndeplinirea drepturilor și potențialului femeilor și pentru a construi o economie și o societate mai sustenabile și incluzive, prin inovarea științifică, digitală și tehnologică; subliniază că un nivel ridicat de competențe în domeniile STIM este esențial pentru procesul de inovare în domeniile TIC de vârf, precum IA și securitatea cibernetică și va fi tot mai important pentru competitivitatea UE pe piețele globale; subliniază, prin urmare, că potențialul deplin al competențelor, cunoștințelor și calificărilor femeilor în aceste domenii poate contribui la stimularea economiei europene și la sprijinirea obiectivelor definite în diverse politici ale UE și, în special, în Pactul verde european și Agenda digitală;

2.  reafirmă că principalul obiectiv ar trebui să fie eliminarea tuturor barierelor, în special a barierelor socioculturale, psihologice și pedagogice care limitează interesele, preferințele și opțiunile femeilor, inclusiv stereotipurile de gen, discriminarea de gen și o combinație dintre factorii biologici și cei sociali, în special dintre maternitate și perioadele cele mai decisive din carierele femeilor, fără a compromite libertatea lor de a lua decizii; încurajează statele membre să promoveze participarea femeilor și fetelor la studiile și carierele din domeniile STIM în cadrul planurilor lor de acțiune sau al strategiilor lor naționale sau regionale relevante în materie de gen prin oferirea unor stimulente adecvate; consideră că aceste planuri de acțiune sau strategii ar trebui, printre alte inițiative, să urmărească o consolidare a egalității de gen, concentrându-se asupra eradicării stereotipurilor de gen, a facilitării accesului la educație și la calificări, asupra unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, asupra egalității de șanse, asupra asigurării unor medii de lucru și studiu sănătoase și sigure pentru femei, asupra nediscriminării pe piața muncii, asupra sensibilizării cu privire la prejudecățile și a stereotipurilor de gen în toate sectoarele relevante pentru STIM, asupra instituirii unor politici obligatorii de transparență salarială, asupra punerii în aplicare a toleranței zero față de hărțuirea sexuală și asupra creșterii vizibilității modelelor feminine de urmat;

3.  reiterează că stereotipurile de gen, descurajarea culturală și lipsa de conștientizare și de promovare a modelelor feminine reduc și afectează în mod negativ oportunitățile fetelor și femeilor de acces la studii în domeniile STIM, la cariere conexe și la antreprenoriat digital, și pot conduce la discriminare și la un număr mai mic de oportunități pentru femei pe piața muncii;

4.  reafirmă că este important să se integreze conștientizarea prejudecăților de gen în toate sectoarele relevante, inclusiv în formarea inițială și continuă a cadrelor didactice; subliniază că este necesar să se îndepărteze barierele structurale, cum ar fi dezavantajele socio-economice și mediile și condițiile de lucru ostile față de femei, care împiedică fetele și femeile să intre într-un domeniu dominat în mare măsură de bărbați, precum și că este necesar să se sporească vizibilitatea modelelor de urmat, încă subevaluate, pentru a inspira femeile și fetele; invită Comisia să introducă și să sprijine campanii de sensibilizare și alte programe și inițiative pentru a reduce aceste bariere în mediul academic; subliniază că măsurile privind egalitatea de gen, cum ar fi eliminarea stereotipurilor de gen din educație, sensibilizarea, promovarea disciplinelor STIM pentru fete și femei, precum și orientarea în carieră pentru a încuraja fetele să ia în considerare studiile în domenii dominate de bărbați ar conduce la un număr mai mare de absolvente în domeniile STIM;

5.  invită statele membre să combată segmentarea pieței muncii pe criterii de gen în ceea ce privește carierele din domeniile STIM, prin investiții în educația formală, informală și non-formală, în învățarea pe tot parcursul vieții și în formarea profesională pentru femei, pentru a asigura accesul lor la locuri de muncă de înaltă calitate și la oportunități de recalificare și de perfecționare în perspectiva viitoarelor schimbări de pe piața muncii și a preveni un cerc vicios al segregării profesionale; invită Comisia și statele membre să elaboreze măsuri de politică care să integreze pe deplin dimensiunea de gen prin campanii de sensibilizare, formare, programe școlare și, în special, orientare profesională, pentru a promova antreprenoriatul, disciplinele STIM și educația digitală pentru fete de la o vârstă fragedă, în vederea combaterii stereotipurilor educaționale existente și a asigurării faptului că mai multe femei intră în sectoare în curs de dezvoltare și bine plătite; subliniază că este necesară implicarea mass-mediei, inclusiv a rețelelor sociale, pentru a încuraja folosirea limbajului incluziv și a evita stereotipurile care conduc la formarea de opinii împotriva participării fetelor în educația STIM și a interesului lor pentru acest domeniu; solicită îmbunătățirea facilităților STIM și garantarea accesului egal la acestea; solicită burse specifice pentru fetele și femeile care doresc să urmeze o carieră în sectorul STIM;

6.  invită Comisia și statele membre să țină seama în mod specific de situația femeilor și a fetelor care provin din medii socioeconomice defavorizate, cum ar fi cele cu dizabilități sau cele care trăiesc în regiuni ultraperiferice sau rurale, femeile sărace, mamele singure, studentele aflate în situații precare, migrantele și femeile rome, precum și să le asigure accesul deplin la educația digitală și la carierele STIM și incluziunea în aceste domenii, pentru a preveni adâncirea decalajului digital; invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită discriminării intersecționale și prejudecăților cauzate de etnie, religie, orientare sexuală, vârstă sau dizabilitate atunci când își elaborează planurile de acțiune; invită Comisia și statele membre să colecteze date comparabile și armonizate pentru a urmări progresele înregistrate de femei din medii socioeconomice diferite sau de origine rasială și etnică la toate nivelurile de educație, inclusiv în ceea ce privește alegerea și dezvoltarea carierelor lor, punând accentul pe inegalitățile din sectoarele STIM și din sectorul digital, ceea ce va contribui la monitorizarea impactului politicilor și va permite părților interesate să identifice deficiențele și cauzele profunde ale acestora; invită Comisia să coopereze cu statele membre pentru a extinde indicatorii folosiți pentru tabloul de bord privind femeile în sectorul digital, astfel încât aceștia să includă informații și date referitoare la femeile din educația STIM și care au cariere STIM, și să dezvolte un set de instrumente care să includă metodologii, indicatori și cadre pentru a produce date mai exacte și a folosi mai bine informațiile existente;

7.  invită statele membre să sprijine pe deplin inițiativele Comisiei de sensibilizare cu privire la oportunitățile digitale, cum ar fi abordarea „No women No Panel (Nicio masă rotundă fără femei)”, Săptămâna UE a programării, Coaliția pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital, Premiul UE pentru femeile inovatoare, inițiativele #SaferInternet4EU la nivel european și Agenda pentru competențe în Europa;

Educația

8.  salută Planul de acțiune pentru educația digitală 2021-2027 și acțiunea acestuia de „Încurajare a participării femeilor la STIM” și speră că acesta va contribui la dezvoltarea unor modalități mai atractive și mai creative de a încuraja fetele să urmeze studii în domeniile STIM, precum și la creșterea încrederii femeilor în competențele lor digitale; subliniază că fetele reprezintă doar 36 % din absolvenții din domeniile STIM(18), cu toate că ele obțin rezultate mai bune decât băieții la alfabetizarea digitală(19); subliniază că fetele care asimilează stereotipuri de gen au niveluri mai scăzute de auto-eficacitate și mai puțină încredere în capacitățile lor decât băieții, precum și că auto-eficacitatea are un impact considerabil atât asupra rezultatelor educației STIM, cât și a aspirațiilor privind cariere STIM; subliniază că fetele par să își piardă interesul față de disciplinele STIM cu vârsta, ceea ce sugerează că sunt necesare intervenții încă de la nivelul învățământului preșcolar și primar pentru a susține interesul fetelor pentru aceste domenii și a combate stereotipurile dăunătoare privind rolurile de gen atât pentru fete, cât și pentru băieți; invită Comisia și statele membre să creeze noi canale de conectare cu fetele și să se asigure că toate au acces la educația digitală, precum și să recunoască și să investească în profesori ca motoare ale schimbărilor culturale, dat fiind potențialul lor de a impulsiona participarea continuă a fetelor la disciplinele științifice la școală; propune ca aceste eforturi să fie intensificate prin elaborarea unor orientări comune pentru statele membre, în vederea îmbunătățirii cunoștințelor și a competențelor copiilor care încep învățământul secundar; solicită utilizarea eficientă a fondurilor, programelor și strategiilor UE, inclusiv Erasmus+, Fondul social european Plus (FSE+) și programul Europa digitală, pentru a încuraja activ fetele să urmeze studii în domeniile TIC și STIM și pentru a oferi un sprijin eficace învățării pe tot parcursul vieții și formării în sectoarele STIM; solicită ca egalitatea de gen să fie inclusă în mod corespunzător în viitoarea strategie și în politicile UE pentru tineret;

9.  subliniază că educația digitală de înaltă calitate, incluzivă și nediscriminatorie trebuie să joace un rol substanțial în creșterea participării fetelor și femeilor la domeniile legate de TIC și STIM și în eliminarea decalajului de gen în sectorul digital; accentuează că educația digitală trebuie să creeze o mai bună incluziune digitală și alfabetizare digitală și să asigure participarea egală a fetelor și femeilor în era digitală; subliniază că este important să se asigure integrarea perspectivei de gen în educația STIM la toate nivelurile, inclusiv în educația extrașcolară, informală și non-formală, precum și pentru personalul didactic; solicită, prin urmare, strategii specifice adaptate vârstei; încurajează statele membre să promoveze educația în domeniul informaticii în programele naționale și invită organismele de învățământ să integreze materii ca robotica, codarea, TIC și programarea într-o etapă timpurie a învățământului preșcolar și primar, pentru a încuraja elevele să urmeze cursuri de matematică, codare, TIC și discipline științifice în școli;

10.  recunoaște rolul școlilor și al profesorilor în eliminarea disparității de gen în educația din domeniile STIM și subliniază rolul educației în promovarea prezenței fetelor la cursurile legate de STIM și în stabilirea unor criterii de referință pentru monitorizarea recrutării și a păstrării femeilor; invită statele membre să investească în dezvoltarea competențelor profesorilor de STIM din învățământul primar și secundar pentru a-i ajuta să înțeleagă și să abordeze ideile preconcepute neconștientizate în practicile lor de predare și în evaluările lor și să îi implice în mod egal pe toți cursanții; subliniază că este necesar ca statele membre să implice toate cadrele didactice în acțiunile legate de STIM și să stimuleze angajamentul profesorilor ca agenți ai schimbării; propune ca instituțiile de învățământ să elaboreze planuri de egalitate pentru a promova echilibrul de gen în rândul cadrelor didactice; solicită ca programele de învățământ și materialele educaționale în domeniile STIM să fie puse la punct pentru a promova mai bine participarea egală la STIM; solicită o mai bună orientare profesională și modalități noi și creative de a inspira elevele să ia în considerare o carieră în domeniul STIM; subliniază că este necesar, în acest sens, să se consolideze capacitatea profesorilor și a consilierilor de carieră de a încuraja fetele interesate de STIM să urmeze cariere în domeniu, deoarece o mai bună conștientizare a stereotipurilor și a disparităților de gen din domeniile STIM permite pedagogilor și consilierilor de carieră să înțeleagă barierele cu care se confruntă elevii lor, să asigure participarea egală la orele STIM și să promoveze carierele STIM în rândul elevelor;

11.  subliniază faptul că profesorii și alți membri ai personalului de sex masculin predomină în studiile legate de STIM în școli, în universități și la locurile de muncă, ceea ce duce la o absență a modelelor feminine și la oportunități limitate de orientare și mentorat; încurajează integrarea perspectivei de gen în învățământul primar, secundar și terțiar prin conținut educațional, instruire a profesorilor și programe de învățământ sensibile la dimensiunea de gen și îndeamnă comisiile și instituțiile implicate în recrutare să promoveze echilibrul de gen pentru a evita „efectul de outsider”; subliniază că sunt necesare investiții în educație și formare, cu procese de recrutare și de selecție care să ia în considerare dimensiunea de gen în toate sectoarele educaționale, în special în sectoarele STIM și în sectoarele digitale emergente, în care femeile sunt subreprezentate; invită Comisia și statele membre să găsească modalități mai atractive și mai creative de a prezenta modelele feminine cu cariere de succes în domeniile TIC și STIM, pentru a stimula încrederea în sine a fetelor în ceea ce privește competențele lor digitale și a le încuraja să urmeze studii legate de TIC și STIM;

12.  subliniază că este necesar să se abordeze educația financiară, inclusiv simulările de practici financiare și relația dintre aceasta și disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile; subliniază că femeile tinere trebuie să fie informate despre subiecte ca diferența de remunerare între femei și bărbați, pentru a deschide calea către un viitor plin de femei încrezătoare din punct de vedere financiar;

13.  observă că toate fetele ar trebui să poată să profite de accesul mai larg la soluții de învățare digitale de nivel mondial și să dispună de instrumentele și motivațiile necesare pentru a se implica în tehnologiile digitale, ca utilizator și creator; invită statele membre să țină seama de preocupările actuale cu privire la riscul răspândirii în continuare a COVID-19 și să abordeze lipsa echipamentelor TIC și a conectivității pentru elevii vulnerabili care provin din medii dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, cum ar fi fetele din zonele rurale sau din zonele greu accesibile, și să dezvolte instrumente pentru a asigura accesul deplin la educația digitală și buna funcționare a acesteia; subliniază că sunt necesare programe de finanțare speciale pentru școlile din zonele rurale, care rămân tot mai mult fără finanțare pentru tehnologii avansate pe care multe districte școlare urbane le consideră de la sine înțelese; solicită, în plus, un sprijin mai bun pentru pedagogii din sistemele școlare rurale pentru a-i ajuta să predea programele de învățământ din domeniile STIM, în special privind formarea, instrumentele și infrastructura;

14.  subliniază că este important să se dezvolte rețele pentru profesionistele din domeniile STIM pentru campanii de comunicare la scară largă, care să contribuie la transformarea percepțiilor asupra femeilor din domeniile STIM și pentru ca femeile din domeniile STIM să se conecteze cu fetele prin sprijin în carieră, formarea competențelor și networking; salută diferitele inițiative educaționale concepute pentru a sprijini fetele și a promova femeile în economia digitală, inclusiv folosirea prezentărilor virale pe platformele de comunicare socială, rețelele profesionale organizate de femei pentru femei și inițiativele unor companii din domeniul tehnologiei; invită Comisia și statele membre să instituie programe de mentorat cu modele feminine în domeniile STIM la toate nivelurile de educație; invită Comisia să adopte o abordare de gen specifică la lansarea stagiilor pentru oportunități digitale, pentru a le oferi tinerelor din medii diferite șansa de a dobândi o experiență digitală, TIC și STIM concretă în domenii care sunt solicitate pe piața forței de muncă și încurajează ferm promovarea stagiilor în companiile STIM în timpul educației; încurajează statele membre să creeze inițiative pentru a sprijini tranziția fetelor de la școală la muncă, cum ar fi orientarea în carieră în școli, uceniciile și programele de experiență profesională, în scopul de a sprijini viitoarele aspirații ale fetelor și a crea căi pentru tranziția acestora la forța de muncă în domeniile STIM;

15.  ia act de faptul că, în concluziile sale din mai 2015 privind foaia de parcurs a Spațiului european de cercetare pentru perioada 2015-2020, Consiliul a invitat - fără niciun rezultat - Comisia și statele membre să înceapă transpunerea legislației naționale privind egalitatea în acțiuni eficiente pentru a combate dezechilibrele de gen în instituțiile de cercetare și organismele decizionale și să integreze mai bine dimensiunea de gen în politicile, programele și proiectele de cercetare și dezvoltare; recunoaște obiectivul Comisiei Europene de a încuraja participarea femeilor la STIM împreună cu Institutul European de Inovare și Tehnologie și de a sprijini Coaliția STIM a UE pentru a dezvolta programe de învățământ pentru învățământul superior care să atragă femeile în domeniul ingineriei și al TIC; regretă faptul că, în continuare, femeile nu au un acces egal la posturile de cercetare, la finanțare și la publicare și că încă există o diferență de remunerare între femei și bărbați în mediul științific și academic, în pofida prevederilor legale privind egalitatea de tratament și nediscriminarea pe piața forței de muncă, inclusiv privind plata egală, în vigoare în UE și în statele membre;

16.  subliniază numărul cazurilor de hărțuire sexuală suferită de studentele din domeniile STIM în cadrul învățământului terțiar și invită statele membre și instituțiile de învățământ să pună în aplicare politici de toleranță zero pentru hărțuirea sexuală, să convină asupra unor coduri de conduită și protocoale stricte, să creeze canale de raportare sigure și private pentru femei și fete și să raporteze autorităților relevante toate cazurile de hărțuire sexuală; invită Comisia, statele membre și instituțiile de învățământ să adopte măsuri de prevenire și sancțiuni adecvate pentru autorii actelor de hărțuire sexuală pentru a combate hărțuirea sexuală în școli și în instituțiile de învățământ STIM;

17.  subliniază că este necesar să se includă învățarea STIM receptivă la dimensiunea de gen și oportunitățile de carieră în planurile naționale de dezvoltare și în politicile privind sectorul educației, TIC și domeniul științific;

Carierele

18.  regretă faptul că femeile se confruntă în mod disproporționat cu mai multe obstacole în cariera lor decât bărbații, din cauza lipsei unui echilibru adecvat între viața profesională și cea privată și a creșterii numărului de activități de îngrijire neremunerate în majoritatea gospodăriilor; ia act de faptul că pandemia de COVID-19 a agravat și mai mult situația femeilor, care au trebuit să găsească un echilibru între orele suplimentare de lucru la distanță, îngrijirea copiilor și activitățile de îngrijire neremunerate; regretă impactul deosebit de negativ al culturii „mereu online” asupra echilibrului dintre viața profesională și cea privată a lucrătorilor cu responsabilități de îngrijire, care sunt de obicei femei; îndeamnă instituțiile publice și private să se asigure că telemunca ia în considerare obstacolele pentru menținerea unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și respectă dreptul de a se deconecta, precum și să adopte politici favorabile vieții de familie; îndeamnă statele membre să instituie măsuri adecvate pentru a garanta politici de toleranță zero față de hărțuirea sexuală, un concediu de maternitate mai bun, un concediu de paternitate mai răspândit și mai lung, precum și concedii parentale plătite și netransferabile, care să le permită femeilor și bărbaților să beneficieze de timp liber pentru a-și îngriji copiii, precum și să combată norma conform căreia femeia este părintele care își întrerupe cariera, pentru a depăși un obstacol major în calea avansării în carieră a femeilor, precum și să asigure un program de lucru flexibil, facilități de îngrijire a copiilor la fața locului și munca la distanță; îndeamnă statele membre să transpună și să pună în aplicare pe deplin Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată(20) și invită Comisia să monitorizeze acest lucru în mod eficient; invită Comisia și statele membre să evalueze pe deplin cauzele și factorii care conduc la o rată ridicată a abandonului carierelor din domeniile STIM în rândul femeilor, să formuleze recomandări de acțiune pentru a preveni acest fenomen, dacă este cazul, și să dezvolte mecanisme și programe pentru implicarea femeilor și a fetelor în inițiativele privind educația, formarea și ocuparea forței de muncă și să adopte politici și măsuri adecvate în acest scop; subliniază că pandemia de COVID-19 deschide un nou capitol în domeniul muncii, al educației, al guvernanței și al vieții de zi cu zi și că aceasta a evidențiat importanța deosebită a alfabetizării și a competențelor digitale și necesitatea unor noi condiții de telemuncă, care a arătat o disparitate de gen semnificativă în timpul pandemiei și al măsurilor de izolare care au urmat; subliniază că este urgentă și necesară promovarea echilibrului de gen în sectorul digital, având în vedere modul în care persoanele și companiile folosesc TIC și alte tehnologii digitale pentru a lucra și a interacționa în noua societate digitală;

19.  consideră că este extrem de important să existe mai multe modele feminine și să se mărească numărul femeilor care ocupă poziții de conducere în sectorul STIM; subliniază că procentul în scădere al femeilor care ocupă poziții de nivel superior are un efect negativ asupra recrutării femeilor, ceea ce scade și mai mult șansele femeilor de a fi numite pe poziții de nivel superior; regretă că femeile sunt subreprezentate în pozițiile de conducere în carierele STIM și evidențiază nevoia urgentă de a promova egalitatea de gen la toate nivelurile procesului decizional în domeniul afacerilor și al managementului; subliniază că diversitatea de gen în consiliile de administrație și în funcțiile de decizie îmbunătățește performanța companiilor ca urmare a lărgirii spectrului de cunoștințe, atitudini și experiențe; regretă că există o segregare de gen, atât orizontală, cât și verticală, în ierarhiile universităților și școlilor din Europa; atrage atenția asupra faptului că femeile sunt în special subreprezentate în funcțiile academice și de decizie de vârf în instituțiile academice și universități, acest lucru indicând existența unui plafon de sticlă - bariere invizibile, formate de prejudecăți, care împiedică femeile să ocupe funcții de răspundere; îndeamnă Consiliul și statele membre să adopte propunerea de directivă privind femeile în consiliile de administrație și să stabilească obiective privind echilibrul de gen în organele de decizie;

20.  regretă că diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne o realitate și este și mai pronunțată în sectoarele dominate de bărbați, cum ar fi TIC și companiile din domeniul tehnologic(21); invită toți actorii să practice transparența salarială; îndeamnă Consiliul să deblocheze propunerea de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, care vizează extinderea protecției împotriva discriminării printr-o abordare orizontală;

21.  invită toate părțile interesate relevante să abordeze discriminarea în practicile lor de angajare și să introducă anumite cote pentru a promova incluziunea femeilor, în special a femeilor din medii rasiale și etnice diverse, a femeilor cu dizabilități și a persoanelor LGBTI+;

22.  încurajează stabilirea unui dialog favorabil incluziunii cu părțile interesate relevante, cum ar fi companiile private, organizațiile neguvernamentale, ordinele și institutele profesionale, instituțiile de stat, autoritățile regionale și locale, factorii de decizie și reprezentanții societății civile, pentru a asigura acțiuni coordonate și a aborda verigile lipsă în vederea promovării femeilor în domeniile STIM; subliniază că, având în vedere importanța capitală a combaterii stereotipurilor culturale și sociale împotriva capacităților și rolurilor femeilor în sectorul STIM, ar trebui adoptate măsuri specifice de promovare a egalității de gen, cum ar fi legislația sau politicile de integrare a perspectivei de gen, precum stimulentele financiare sau alte măsuri, pentru a spori participarea fetelor la educația și carierele STIM; solicită acordarea de stimulente companiilor care sprijină modelele feminine, programele de mentorat și parcursurile profesionale, precum și creșterea vizibilității femeilor; recunoaște rolul esențial pe care anumiți directori generali și membri ai personalului de conducere de nivel superior îl îndeplinesc în eliminarea decalajului de gen în sectorul digital prin elaborarea unor politici corporative menite să combată stereotipurile de gen digitale, să promoveze modelele de urmat, să motiveze femeile să exploreze studiile STIM, să stimuleze recalificarea sau perfecționarea femeilor, să promoveze programele de mentorat și să îmbunătățească imaginea locurilor de muncă din sectorul TIC; invită Comisia și statele membre să colaboreze în continuare cu toți partenerii de afaceri din domeniul TIC, digital, al telecomunicațiilor, al mass-mediei, al audiovizualului și al tehnologiei pentru a promova o cultură și un mediu de lucru incluzive și echilibrate din punctul de vedere al genului, inclusiv prin introducerea unor măsuri precum campanii de sensibilizare pentru promovarea egalității de gen în sectoarele STIM private și parteneriate public-privat pentru a facilita accesul la piața muncii STIM pentru proaspeții absolvenți, precum și promovarea programelor de ucenicie și a stagiilor pentru fete și tinere femei pentru a consolida tranziția acestora către piața muncii, prin intermediul unor inițiative precum mentoratul și bursele pentru fete defavorizate, precum și parteneriate public-privat între sistemele de învățământ superior, guvernele și companiile active în domeniul tehnologiilor emergente, cum ar fi tehnologiile 3D, IA, nanotehnologia, robotica și terapia genică și să încurajeze schimbul de informații și bune practici între toate statele membre în acest scop;

23.  subliniază relația dintre disparitatea de gen și diferența de pensii între femei și bărbați; invită, prin urmare, statele membre să abordeze și să reducă aceste aspecte și să ia măsuri suplimentare pentru a se asigura că femeile pot avea acces adecvat la educație, șansa de a obține independență economică și oportunități de avansare în carieră;

Sectorul digital

24.  regretă faptul că disparitatea de gen există în toate domeniile tehnologiei digitale, dar este deosebit de preocupat de disparitatea de gen în tehnologiile inovatoare, cum ar fi IA și securitatea cibernetică, unde prezența medie a femeilor la nivel mondial este de 12 % și, respectiv, 20 %(22); propune să se acorde o atenție sporită și un sprijin mai mare zonelor slab populate și în special zonelor rurale, unde această situație se înrăutățește;

25.  subliniază că, pentru performanța tehnologiilor IA, calitatea seturilor de date utilizate este esențială, că IA nu trebuie să consolideze inegalitățile și stereotipurile de gen prin transformarea prejudecăților și a ideilor preconcepute din sfera analogică în sfera digitală pe baza algoritmilor și că IA poate contribui în mod semnificativ la promovarea egalității de gen, cu condiția dezvoltării unui cadru juridic adecvat și a eliminării prejudecăților conștientizate și neconștientizate; subliniază că una dintre deficiențele cele mai grave ale IA se referă la anumite tipuri de prejudecăți, de exemplu legate de gen, vârstă, dizabilitate, religie, origine rasială sau etnică, context social sau orientare sexuală, ca urmare a unei forțe de muncă omogene; constată că formele intersecționale de discriminare fac ca femeile să fie marginalizate de tehnologiile emergente, cum ar fi femeile de culoare din cauza unor erori în tehnologia de recunoaștere facială; subliniază că sunt necesare echipe variate de dezvoltatori și ingineri care să lucreze alături de principalii actori societali pentru a împiedica includerea accidentală a unor prejudecăți culturale și de gen în algoritmii, sistemele și aplicațiile de IA; sprijină crearea unor programe de învățământ și a unor activități de sensibilizare a publicului cu privire la impactul societal, juridic și etic al IA; invită Comisia și statele membre să ia toate măsurile posibile pentru a preveni astfel de prejudecăți și pentru a asigura apărarea deplină a drepturilor fundamentale; subliniază că infrastructura de supraveghere umană trebuie să fie dezvoltată înainte de implementarea tehnologiilor de IA în sectoarele cu risc ridicat, în special în sectorul sănătății, și să includă experți în materie de egalitate de gen;

26.  recunoaște că IA, dacă nu este afectată de prejudecăți implicite, poate fi un instrument puternic de depășire a inegalităților de gen și a stereotipurilor prin dezvoltarea unor algoritmi nepărtinitori, „etici de la stadiul conceperii”, care să contribuie la echitatea și bunăstarea generală; subliniază importanța unei abordări europene comune față de aspectele etice ale IA; subliniază, de asemenea, că politica și legislația UE privind IA trebuie să respecte valorile europene, tratatele și actele legislative ale UE și principiile Pilonului european al drepturilor sociale;

27.  solicită ca orice IA și orice automatizare să fie responsabile social și concepute astfel încât să ne permită să depășim inegalitățile, inclusiv discriminarea de gen și să abordăm provocările cu care se confruntă femeile, cum ar fi munca neremunerată de îngrijire, diferența de remunerare între femei și bărbați, hărțuirea cibernetică, violența de gen și hărțuirea sexuală, traficul de ființe umane, încălcarea drepturilor sexuale și reproductive și subreprezentarea în funcțiile de conducere; solicită ca IA și automatizarea să contribuie la îmbunătățirea sănătății femeilor și a prosperității economice, la egalitatea de șanse, la drepturile lucrătorilor și la drepturile sociale, la educația de calitate, la protecția copiilor, la diversitatea culturală și lingvistică, la egalitatea de gen, la alfabetizarea digitală, la inovare și creativitate, inclusiv la accesul la finanțare, la învățământul superior și la oportunități de muncă flexibile; invită Comisia să ajute autoritățile competente ale statelor membre să acorde o atenție deosebită noilor forme de violență bazată pe gen, cum ar fi hărțuirea cibernetică și urmărirea cibernetică(23), precum și să efectueze evaluări permanente și să abordeze aceste probleme într-un mod mai eficace;

Antreprenoriatul și accesul la finanțare

28.  regretă că femeile sunt subreprezentate în start-up-urile bazate pe inovare și subliniază prejudecățile de gen și dezavantajele sistemice care există în structurile sociale, în special în cele de la intersecția dintre STIM și antreprenoriat; consideră că este extrem de important să existe mai multe modele feminine și să se mărească numărul femeilor care ocupă poziții de conducere în sectorul STIM; invită Comisia și statele membre să aplice politici care să sprijine și să elibereze potențialul antreprenorial al femeilor, care sunt în continuare o sursă neexplorată de creștere economică, inovație și creare de locuri de muncă, să furnizeze informații mai multe și mai bune despre antreprenoriat ca o opțiune de carieră atractivă, în special pentru tinerele femei în școli, și să pună în aplicare politici publice care promovează antreprenoriatul în rândul femeilor; consideră că redresarea în urma pandemiei de COVID-19 reprezintă o oportunitate importantă de a promova antreprenoarele pentru a le capacita să reconstruiască economiile și societățile noastre; subliniază că o redresare reală în urma pandemiei de COVID-19 va fi o reușită numai dacă se ajunge la o Europă mai verde, mai echitabilă și mai echitabilă din punctul de vedere al egalității de gen și dacă se asigură integrarea adecvată a dimensiunii de gen în fondurile de redresare ale UE, asigurându-se, în același timp, că femeile beneficiază pe deplin de beneficii în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul în sectoarele în care au fost și continuă să fie semnificativ subreprezentate, inclusiv digitale, IA, TIC și STIM;

29.  consideră că subreprezentarea femeilor responsabile de deciziile de investiții în companiile cu capital de risc este un factor determinant major al deficitului persistent de finanțare pentru start-up-urile și companiile conduse de femei;

30.  invită Comisia și statele membre să extindă oportunitățile de finanțare la împrumuturi și finanțări prin capitaluri proprii pentru femeile inovatoare și antreprenoare în domeniul start-up-urilor prin fonduri și programe UE, să faciliteze accesul femeilor la fondurile existente, să creeze fonduri dedicate și să caute modalități noi și inovatoare de a sprijini financiar femeile și de a le ajuta să depășească barierele cu care se confruntă; solicită să fie inclusă și Banca Europeană de Investiții în ceea ce privește accesul la microfinanțare; recunoaște că sunt necesare campanii de sensibilizare și de informare cu privire la posibilitățile de finanțare din partea UE pentru a acorda sprijin adaptat patroanelor de companii și antreprenoarelor; solicită să fie extinsă în continuare Rețeaua europeană de investitori providențiali și Rețeaua europeană de mentori pentru antreprenoare, inclusiv prin promovarea reuniunilor femeilor inovatoare, ale profesionistelor din domeniul tehnologiei și ale investitoarelor, pentru a încuraja și a stimula inovațiile și finanțarea pentru companiile conduse de femei;

31.  salută inițiativa Comisiei de instituire a Premiului UE pentru femeile inovatoare, acordat anual femeilor europene care au înființat o firmă de succes și au introdus pe piață o inovație; invită Comisia și statele membre să găsească modalități suplimentare de a încuraja un număr mai mare de femei să își înființeze propriile companii și să promoveze liderele care reprezintă modele de urmat în domeniul inovării;

32.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare Declarația de angajament pentru femeile din sectorul digital, adoptată în aprilie 2019, și să elaboreze măsuri concrete pentru a promova egalitatea de gen în sectorul STIM, inclusiv crearea Zilei europene a fetelor din domeniile TIC și STIM; invită Comisia să monitorizeze și să raporteze cu privire la eforturile și acțiunile statelor membre și să asigure schimbul de informații și de bune practici;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 316, 22.9.2017, p. 173. (2) JO C 349, 17.10.2017, p. 56. (3) JO C 66, 21.2.2018, p. 44. (4) JO C 390, 18.11.2019, p. 28. (5) Texte adoptate, P9_TA(2021)0026. (6) Studiu - „Education and employment of women in science, technology and the digital economy, including AI and its influence on gender equality” (Educația și ocuparea forței de muncă în rândul femeilor în domeniul științei, al tehnologiei și al economiei digitale, inclusiv IA și influența sa asupra egalității de gen), Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic C - Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, 15 aprilie 2020. (7) Studiu pregătit de IClaves pentru Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie, Comisia Europeană. (8) Eurostat, Statistici privind învățământul terțiar, date extrase în septembrie 2020. (9) Eurostat, Resursele umane în știință și tehnologie, date medii anuale 2016-2020. (10) Tabloul de bord pe 2020 al Comisiei Europene privind femeile în domeniul digital. (11) International Association for the Evaluation of Educational Achievement (AIE), „International Computer and Information Literacy Study 2018” (Studiu internațional privind cunoștințele de bază despre computer și informatică 2018). (12) O’Dea, R. E., Lagisz, M., Jennions, M. D. et al., „Gender differences in individual variation in academic grades fail to fit expected patterns for STEM” (Diferențele de gen în variația individuală a notelor la nivel universitar nu se încadrează în tiparele preconizate pentru STIM), Nature Communications 9, 3777, 2018. (13) Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, „Beneficiile economice ale egalității de gen în UE - Modul în care egalitatea de gen în educația în domeniile STIM duce la creștere economică”, 2017. (14) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene; „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”, 2014. (15) Raport al Grupului de experți „Inovare prin gen”, „Gendered Innovations: How Gender Analysis Contributes to Research” (Inovații genderizate: cum contribuie la cercetare analiza de gen), Direcția Generală Cercetare și Inovare, Comisia Europeană, 2013. (16) Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), „Bridging the digital gender divide: include, upskill, innovate” (Reducerea decalajului digital dintre femei și bărbați: incluziune, perfecționare, inovare), 2018. (17) Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, „Funding women entrepreneurs: How to empower growth” (Finanțarea pentru antreprenoare: cum capacităm creșterea), 2018. (18) Comisia Europeană, „She Figures 2018” (Statistici despre femei 2018). (19) International Computer and Information Literacy Study (ICILS) 2018 (Studiu internațional privind cunoștințele de bază despre computer și informatică 2018). (20) Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor și de abrogare a Directivei 2010/18/UE a Consiliului (JO L 188, 12.7.2019, p. 79). (21) Lambrecht, A. și Tucker, C. E. „Algorithmic bias? An empirical study into apparent gender-based discrimination in the display of STEM career ads” (Prejudecată algoritmică? Un studiu empiric privind aparenta discriminare de gen în prezentarea anunțurilor de angajare în domeniul STIM), Management Science, Vol. 65, nr. 7, 2019, p. 2970. (22) Sax, L. J., Kanny, M. A., Jacobs, J. A. et al., „Understanding the Changing Dynamics of the Gender Gap in Undergraduate Engineering Majors: 1971-2011” (O analiză a dinamicii în schimbare a decalajului de gen în rândul studenților de la facultățile de inginerie: 1971-2011”, Research in Higher Education, vol. 57, nr. 5, 2016; Shade, L. R., ‘Missing in action: Gender in Canada’s digital economy agenda” (Dispărut în acțiune: genul în agenda privind economia digitală a Canadei”), Signs: Journal of Women in Culture and Society, vol. 39, nr. 4, 2014, p. 887-896. (23) Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”, 2014, p.87.

Rezoluția Parlamentului European din 10 iunie 2021 referitoare la viitoarea finanțare de către UE a rețelei de radio Euranet Plus (2021/2708(RSP))

P9_TA(2021)0297 B9-0316/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia Comisiei din 18 martie 2021 privind finanțarea acțiunilor multimedia și adoptarea programului de lucru pentru 2021, inclusiv anexa la aceasta,

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la viitoarea finanțare de către UE a rețelei de radio Euranet Plus (O-000036/2021 – B9-0023/2021),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru cultură și educație,

A.  întrucât radioul s-a dovedit a fi un mijloc esențial de comunicare cu cetățenii cu privire la chestiunile legate de UE;

B.  întrucât, în statele membre mai mari și mai populate, posturile de radio regionale și locale, datorită nivelului foarte ridicat de pătrundere pe piață, oferă adesea un spațiu privilegiat pentru conținutul legat de ‑UE pentru o audiență considerabilă și contribuie în mod eficient la conservarea limbilor minoritare;

C.  întrucât, deși radioul se poate afirma ca un mediu esențial într-un peisaj mediatic în mare măsură digitalizat, digitalizarea radiodifuziunii în UE este un proces pe termen lung care impune stațiilor și rețelelor radio să elaboreze planuri de tranziție, să distribuie investițiile necesare și să amortizeze impactul economic total al acestei tranziții;

D.  întrucât, înființată în 2007, Euranet Plus este o rețea unică de stații radio în UE, care raportează cu privire la evenimentele din Europa dintr-o perspectivă transnațională; întrucât, de la înființarea rețelei, activitățile sale operaționale au fost finanțate în principal din fonduri UE; întrucât Euranet Plus este alcătuită în prezent din 13 radiodifuzori publici și privați de prim rang din 13 state membre, care ating împreună un total cumulat de peste 15 milioane de ascultători în fiecare zi(1) și oferă membrilor săi o gamă unică de servicii de producție, editoriale și de radiodifuziune de înaltă calitate, îndeplinind astfel cerințele articolului 195 din Regulamentul financiar(2) în ceea ce privește caracteristicile specifice ale activităților care necesită un anumit tip de organism;

E.  întrucât actualul acord de grant cu Euranet Plus, în valoare de 2,16 milioane EUR pe an, urmează să expire la 31 decembrie 2021;

F.  întrucât Parlamentul European a fost informat cu privire la decizia Comisiei privind viitorul model de finanțare a acțiunilor multimedia într-o scrisoare din partea comisarului Breton din 18 ianuarie 2021, în care se afirmă că acordul de grant cu Euranet Plus nu va fi reînnoit și va fi înlocuit cu o cerere de propuneri anuală competitivă, care urmează să fie lansată în 2021;

G.  întrucât Comisia nu s-a angajat într-un dialog strategic cu Euranet Plus, astfel cum s-a recomandat în mod expres într-un audit recent, înainte de a lua o decizie cu privire la finanțarea viitoare a radiodifuziunii;

H.  întrucât Comisia pentru cultură și educație (CULT) a solicitat în repetate rânduri Comisiei să fie inclusă în procesul decizional pentru acțiuni multimedia, și-a exprimat convingerea fermă că abordarea planificată este nedreaptă în cazul Euranet Plus, care, în calitate de rețea radio paneuropeană cu misiune de serviciu public, merită să fie tratată ca un partener unic pentru promovarea integrării și a diversității mass-mediei în UE, și și-a exprimat, atât verbal, cât și în scris, dezacordul fundamental față de schimbarea rapidă planificată de Comisie pentru finanțarea radiodifuziunii, care ar putea afecta continuitatea serviciului;

I.  întrucât, la 18 martie 2021, Comisia a procedat conform planificării și a adoptat decizia privind finanțarea acțiunilor multimedia, precum și programul de lucru pentru 2021; întrucât Comisia a precizat în mod clar, prin intermediul mai multor schimburi de opinii cu personalul și comisarii, că intenționează să își mențină decizia privind viitoarea finanțare a UE pentru Euranet Plus, ignorând în totalitate voința politică a Parlamentului în această privință;

J.  întrucât un model de finanțare bazat pe cereri de propuneri deschise anuale cu o durată foarte limitată nu este sustenabil din punct de vedere financiar; întrucât lansarea unei cereri de propuneri în acest an, fără măsuri tranzitorii, este inechitabilă pentru Euranet Plus, un partener de încredere de lungă durată, face imposibilă elaborarea de către Euranet a unui plan de dezvoltare pe termen lung pentru a face trecerea la tehnologia digitală și pentru a investi în îmbunătățirea în continuare a produselor și serviciilor sale și poate conduce la lichidarea organizației și la disponibilizarea personalului său la începutul anului 2022;

1.  îndeamnă Comisia să recunoască caracterul unic al Euranet Plus ca rețea radio independentă, care compensează cu succes decalajul în materie de informații dintre UE și cetățenii săi, ajutându-i să înțeleagă mai bine domeniile de elaborare a politicilor UE și promovând dezbaterea în această sferă; subliniază că Euranet Plus combină capacitățile de producție și de difuzare în furnizarea de servicii editoriale de înaltă calitate pentru posturile sale de radio afiliate și pentru propria agenție, care planifică coproducții, promovează schimburile și produce formate paneuropene, personalizate și la cerere pentru membrii săi; concluzionează că Euranet Plus reprezintă deci un portal unic pentru un număr considerabil de posturi publice și private de radiodifuziune care fac parte din această rețea și care, cu un conținut în 12 limbi oficiale ale UE, ajung la peste 15 milioane de ascultători în fiecare zi, un public care altminteri poate nu s-ar implica în chestiuni legate de UE;

2.  solicită reînnoirea finanțării de bază actuale a Euranet Plus sub forma unui acord de grant tranzitoriu pentru o perioadă de cel puțin doi ani, pentru a-i permite să elaboreze un plan strategic pe termen lung pentru dezvoltarea în continuare a rețelei până la sfârșitul anului 2027, în vederea extinderii componenței sale și a acoperirii sale geografice și lingvistice, pregătind terenul pentru trecerea la era digitală și investind în îmbunătățirea în continuare a produselor și serviciilor sale; solicită ca Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (DG CONNECT) și Direcția Generală Buget (DG BUDG) ale Comisiei să formeze un grup de lucru interinstituțional cu Euranet Plus și Comisia CULT pentru a găsi soluțiile tehnice adecvate pentru punerea în aplicare a unui cadru operațional multianual; subliniază că astfel de măsuri tranzitorii vor permite organizației să se pregătească pentru un proces competitiv, multianual, care ar putea începe în 2024; subliniază că această abordare va crea cea mai mare valoare adăugată în ceea ce privește sustenabilitatea, eficiența și utilizarea judicioasă a fondurilor publice ale UE, spre deosebire de procedurile pe termen scurt care nu numai că obligă beneficiarii la o existență precară, ci sunt și mai costisitoare din punct de vedere administrativ;

3.  solicită Comisiei să își revizuiască de urgență decizia din 18 martie 2021 pentru a se asigura că cele 2,2 milioane EUR alocate pentru finanțarea activităților de radiodifuziune în 2022 la punctul 2 din anexa la aceasta nu sunt alocate prin intermediul unei cereri deschise, ci sunt acordate direct Euranet Plus, pe baza faptului că organizația continuă să îndeplinească cerințele articolului 195 din Regulamentul financiar;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Site-ul oficial al rețelei Euranet Plus, „Rețeaua noastră”. (2) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).