Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (06674/1/2021 – C9-0193/2021 – 2018/0196(COD))

P9_TA(2021)0298 A9-0206/2021

RECTIFICĂRI COR01

(procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (06674/1/2021 – C9-0193/2021),

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 25 octombrie 2018(1),

–  având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(2) și 18 septembrie 2020(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(4),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(5) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0375),

–  având în vedere propunerile modificate ale Comisiei (COM(2020)0023) și (COM(2020)0450),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0206/2021),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 17, 14.1.2019, p. 1. (2) JO C 62, 15.2.2019, p. 83. (3) JO C 429, 11.12.2020, p. 236. (4) JO C 86, 7.3.2019, p. 41. (5) JO C 108, 26.3.2021, p. 638.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune (06168/1/2021 – C9-0194/2021 – 2018/0197(COD))

P9_TA(2021)0299 A9-0204/2021

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (06168/1/2021 - C9-0194/2021),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 octombrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0372),

–  având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2020)0452),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0204/2021),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 62, 15.2.2019, p. 90. (2) JO C 86, 7.3.2019, p. 115. (3) JO C 108, 26.3.2021, p. 566.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru obiectivul Cooperare teritorială europeană (Interreg) sprijinit de Fondul european de dezvoltare regională și de instrumentele de finanțare externă (05488/1/2021 – C9-0192/2021 – 2018/0199(COD))

P9_TA(2021)0300 A9-0205/2021

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

—  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05488/1/2021 – C9-0192/2021),

—  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

—  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 5 decembrie 2018(2),

—  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0289),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere articolul 67 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru dezvoltare regională (A9-0205/2021),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 440, 6.12.2018, p. 116. (2) JO C 86, 7.3.2019, p. 137. (3) JO C 108, 26.3.2021, p. 247.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2019/833 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 de instituire a unor măsuri de conservare și executare care se aplică în zona de reglementare a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (COM(2020)0215 – C9-0157/2020 – 2020/0095(COD))

P9_TA(2021)0301 A9-0220/2020

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0215),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9-0157/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social din 18 septembrie 2020(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 12 mai 2021, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0220/2020),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 iunie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2019/833 de instituire a unor măsuri de conservare și executare care se aplică în zona de reglementare a Organizației de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/1231.)

(1) JO C 429, 11.12.2020, p. 279.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind plățile transfrontaliere în Uniune (text codificat) (COM(2020)0323 – C9-0204/2020 – 2020/0145(COD))

P9_TA(2021)0302 A9-0202/2021

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2020)0323),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie Parlamentului (C9-0204/2020),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 25 ianuarie 2021(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 3 decembrie 2020(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(3),

–  având în vedere articolele 109 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0202/2021),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 iunie 2021 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2021/... al Parlamentului European și al Consiliului privind plățile transfrontaliere în Uniune (text codificat)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2021/1230.)

(1) JO C 65, 25.2.2021, p. 4. (2) JO C 56, 16.2.2021, p. 43. (3) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la regulamentul Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (2021/2053(INL) – 2019/0900(APP))

P9_TA(2021)0303 A9-0174/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 228 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere avizul Comisiei (COM(2021)0329),

–  având în vedere aprobarea Consiliului (9425/2021),

–  având în vedere decizia sa din 10 iunie 2021 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom(1),

–  având în vedere articolele 46 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A9-0174/2021),

1.  adoptă regulamentul anexat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a semna regulamentul în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  încredințează Secretarului General sarcina de a asigura publicarea regulamentului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

Regulamentul Parlamentului European de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom (2021/2053(INL) – 2019/0900(APP))

PARLAMENTUL EUROPEAN

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 228 alineatul (4),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a alineatul (1),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere aprobarea Consiliului Uniunii Europene(2),

având în vedere avizul Comisiei Europene(3),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)  Statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului ar trebui stabilite în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228, ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

(2)  Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European(4) a fost modificată ultima dată în 2008. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom ar trebui să fie abrogată și înlocuită cu un regulament adoptat în temeiul articolului 228 alineatul (4) din TFUE.

(3)  Articolul 41 din Cartă recunoaște dreptul la bună administrare ca drept fundamental al cetățenilor Uniunii. Articolul 43 din Cartă recunoaște dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii. Pentru a se asigura respectarea efectivă a acestor drepturi și pentru a consolida capacitatea Ombudsmanului de a efectua anchete aprofundate și imparțiale, susținând astfel independența Ombudsmanului, de care depind ambele drepturi menționate, ar trebui să se pună la dispoziția sa toate instrumentele necesare pentru exercitarea cu succes a funcțiilor Ombudsmanului prevăzute în tratate și în prezentul regulament.

(4)  Stabilirea condițiilor în care o plângere poate fi adresată Ombudsmanului ar trebui să respecte principiul accesului deplin, liber și ușor, ținând seama în mod corespunzător de restricțiile specifice care decurg din procedurile juridice și administrative.

(5)  Ombudsmanul ar trebui să acționeze ținând seama în mod corespunzător de competențele instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii care fac obiectul anchetelor sale.

(6)  Este necesar să se stabilească procedurile care trebuie urmate în cazul în care anchetele Ombudsmanului dezvăluie cazuri de administrare defectuoasă. Ombudsmanul ar trebui să prezinte un raport cuprinzător Parlamentului European la sfârșitul fiecărei sesiuni anuale. Ombudsmanul ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a include în respectivul raport anual o evaluare a respectării recomandărilor formulate.

(7)  Pentru a consolida rolul Ombudsmanului și pentru a promova cele mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, este de dorit ca, fără a aduce atingere obligației principale a Ombudsmanului, și anume de a trata plângerile, să i se permită acestuia sau acesteia să efectueze anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă.

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(5), astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(6), ar trebui să se aplice cererilor de acces public la documentele Ombudsmanului, cu excepția celor obținute în cursul unei anchete, în privința cărora cererile ar trebui să fie tratate de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care le-a emis.

(9)  Ombudsmanul ar trebui să aibă acces la toate elementele necesare pentru exercitarea funcțiilor sale. În acest scop, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii ar trebui să furnizeze Ombudsmanului toate informațiile pe care acesta sau aceasta le solicită în scopul unei anchete. În cazul în care exercitarea funcțiilor Ombudsmanului ar necesita furnizarea către Ombudsman a unor informații clasificate deținute de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sau de autoritățile statelor membre, Ombudsmanul ar trebui să poată avea acces la astfel de informații, cu condiția asigurării respectării normelor de protecție a informațiilor respective.

(10)  Ombudsmanul și personalul său ar trebui să fie obligați să păstreze confidențialitatea cu privire la informațiile de care au luat cunoștință în cursul exercitării funcțiilor lor, fără a aduce atingere obligației Ombudsmanului de a informa autoritățile statelor membre cu privire la faptele care ar putea avea legătură cu infracțiuni și care i-au fost aduse la cunoștință în cursul unei anchete. Ombudsmanul ar trebui să fie în măsură, de asemenea, să informeze instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la faptele care pun în discuție conduita unui membru al personalului său. Obligația Ombudsmanului de a trata în mod confidențial orice informație dobândită în cursul exercitării funcțiilor sale ar trebui să nu aducă atingere obligației Ombudsmanului de a-și desfășura activitatea într-un mod cât mai deschis posibil, în temeiul articolului 15 alineatul (1) din TFUE. În special, pentru a-și exercita în mod corespunzător funcțiile și pentru a-și susține constatările, Ombudsmanul ar trebui să poată face trimitere în rapoartele sale la orice informații accesibile publicului.

(11)  În cazul în care acest lucru este necesar pentru exercitarea eficace a funcțiilor sale, Ombudsmanului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a coopera și de a face schimb de informații cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii, precum și cu alte instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(12)  Ombudsmanul ar trebui să fie ales de Parlamentului European la începutul legislaturii și pe durata acesteia, dintre persoanele care sunt cetățeni ai Uniunii și care prezintă toate garanțiile necesare de independență și competență. De asemenea, ar trebui stabilite condiții generale privind, printre altele, încetarea funcțiilor Ombudsmanului, înlocuirea Ombudsmanului, incompatibilitățile, remunerarea Ombudsmanului și privilegiile și imunitățile Ombudsmanului.

(13)  Ar trebui să se precizeze că sediul Ombudsmanului este cel al Parlamentului European, astfel cum este stabilit prin articolul unic litera (a) din Protocolul nr. 6 privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumit în continuare „Protocolul nr. 6”).

(14)  Ombudsmanul ar trebui să realizeze paritatea de gen în componența secretariatului său, ținând seama în mod corespunzător de articolul 1d alineatul (2) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECA) nr. 259/68 al Consiliului(7) ( denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(15)  Este de competența Ombudsmanului să adopte dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament, după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene. În absența unui aviz din partea acestor instituții în termenul stabilit în mod rezonabil în prealabil de către Ombudsman, acesta sau aceasta poate adopta dispozițiile de punere în aplicare în cauză. Pentru a garanta securitatea juridică și cele mai înalte standarde în exercitarea funcțiilor Ombudsmanului, conținutul minim al dispozițiilor de punere în aplicare care urmează a fi adoptate ar trebui stabilit în prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și principii

(1)  Prezentul regulament stabilește statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European).

(2)  Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență și acționează fără autorizare prealabilă.

(3)  Ombudsmanul contribuie la descoperirea cazurilor de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale, ținând seama în mod corespunzător de articolul 20 alineatul (2) litera (d) și articolul 228 din TFUE și de articolul 41 din Cartă privind dreptul la bună administrare.

Acțiunea niciunei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.

(4)  După caz, Ombudsmanul formulează recomandări, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire în vederea soluționării problemei.

(5)  În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate pune sub semnul întrebării temeinicia unei hotărâri judecătorești sau competența unei instanțe de a pronunța o hotărâre.

Articolul 2

Plângeri

(1)  Orice cetățean al Uniunii sau orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru poate adresa Ombudsmanului o plângere, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu privire la un caz de administrare defectuoasă.

(2)  Plângerea face referire în mod clar la obiectul său și la identitatea reclamantului. Reclamantul poate solicita ca plângerea sau anumite părți ale acesteia să rămână confidențiale.

(3)  Plângerea trebuie să fie formulată în termen de doi ani de la data la care faptele care o justifică sunt aduse la cunoștința reclamantului. Înainte de formularea plângerii, reclamantul efectuează demersurile administrative corespunzătoare pe lângă instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză.

(4)  Ombudsmanul respinge o plângere ca inadmisibilă în cazul în care aceasta nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului sau în cazul în care cerințele procedurale prevăzute la alineatele (2) și (3) nu sunt îndeplinite. În cazul în care o plângere nu se încadrează în sfera de competență a Ombudsmanului, acesta sau aceasta poate recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități.

(5)  În cazul în care Ombudsmanul constată că plângerea este vădit nefondată, acesta sau aceasta închide dosarul și îl informează pe reclamant cu privire la această constatare. În cazurile în care reclamantul a informat instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la plângerea sa, Ombudsmanul informează, de asemenea, autoritatea în cauză.

(6)  Plângerile referitoare la relațiile de muncă dintre instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și personalul acestora sunt admisibile numai în cazul în care persoana în cauză a epuizat toate procedurile administrative interne, în special cele menționate la articolul 90 din Statutul funcționarilor, iar autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză a luat o decizie sau termenele de răspuns din partea sa au expirat. Ombudsmanul are, de asemenea, dreptul de a verifica măsurile adoptate de autoritatea competentă a instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză pentru a asigura protecția presupuselor victime ale hărțuirii și pentru a restabili un mediu de lucru sănătos și sigur, care respectă demnitatea persoanelor în cauză pe durata desfășurării unei anchete administrative, cu condiția ca persoanele în cauză să fi epuizat procedurile administrative interne legate de aceste măsuri.

(7)  Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la o plângere înregistrată, de îndată ce plângerea a fost declarată admisibilă și a fost luată decizia de a deschide o anchetă.

(8)  Plângerile adresate Ombudsmanului nu întrerup termenele căilor de atac în procedurile administrative sau jurisdicționale.

(9)  În cazul în care, în conformitate cu o procedură jurisdicțională în curs sau încheiată cu privire la faptele reclamate, Ombudsmanul declară inadmisibilă o plângere sau decide să pună capăt examinării acesteia, rezultatele eventualelor anchete efectuate de Ombudsman până la punctul respectiv se clasează, iar dosarul este închis.

(10)  Ombudsmanul informează cât mai curând posibil reclamantul cu privire la măsurile luate ca urmare a plângerii și, în măsura posibilului, caută o soluție împreună cu instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la soluția propusă, împreună cu eventualele observații ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză. Reclamantul poate prezenta observații sau poate furniza, în orice stadiu, informații suplimentare care nu erau cunoscute la momentul formulării plângerii.

În cazul în care a fost găsită o soluție acceptată de reclamant și de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate închide dosarul fără a continua procedura prevăzută la articolul 4.

Articolul 3

Anchetele

(1)  În conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul desfășoară anchetele pe care le consideră întemeiate, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri.

(2)  Ombudsmanul informează instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la astfel de anchete fără întârzieri nejustificate. Fără a aduce atingere articolului 5, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză poate prezenta, din proprie inițiativă sau la cererea Ombudsmanului, orice observații sau dovezi utile.

(3)  Ombudsmanul poate efectua anchete din proprie inițiativă ori de câte ori consideră că există motive, în special în cazurile repetate, sistemice sau deosebit de grave de administrare defectuoasă, pentru a aborda cazurile respective ca o chestiune de interes public. În contextul unor astfel de anchete, Ombudsmanul poate prezenta, de asemenea, propuneri și inițiative de promovare a celor mai bune practici administrative în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

Articolul 4

Interacțiunea dintre Ombudsman și instituții

(1)  În cazul în care, în urma unei anchete, se constată cazuri de administrare defectuoasă, Ombudsmanul informează, fără întârzieri nejustificate, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză cu privire la constatările anchetei și, după caz, face recomandări.

(2)  Instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză îi transmite Ombudsmanului un aviz detaliat în termen de trei luni. La cererea motivată a instituției, organului, oficiului sau a agenției Uniunii în cauză, Ombudsmanul poate acorda o prelungire a termenului menționat. Prelungirea respectivă nu poate depăși două luni. În cazul în care instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză nu emite niciun aviz în termenul inițial de trei luni sau în termenul prelungit, Ombudsmanul poate închide ancheta fără un astfel de aviz.

(3)  La închiderea anchetei, Ombudsmanul trimite un raport instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză și, în cazul în care natura sau amploarea cazului de administrare defectuoasă descoperit impune acest lucru, Parlamentului European. Ombudsmanul poate include în respectivul raport o serie de recomandări. Ombudsmanul informează reclamantul cu privire la rezultatul anchetei, la avizul emis de instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, și la eventualele recomandări prezentate în raport.

(4)  Dacă este cazul, în legătură cu o anchetă privind activitățile unei instituții, ale unui organ, ale unui oficiu sau ale unei agenții a Uniunii, Ombudsmanul poate fi audiat în fața Parlamentului European, la nivelul adecvat, din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European.

(5)  La încheierea fiecărei sesiuni anuale, Ombudsmanul prezintă Parlamentului European un raport privind rezultatele anchetelor pe care le-a desfășurat. Raportul include o evaluare a respectării recomandărilor Ombudsmanului, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire. Raportul include, de asemenea, dacă este cazul, rezultatul anchetelor Ombudsmanului referitoare la cazuri de hărțuire, avertizări în interes public și conflicte de interese în cadrul instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

Articolul 5

Furnizarea de informații către Ombudsman

(1)  În sensul prezentului articol, „furnizarea de informații” include toate mijloacele fizice și electronice prin care Ombudsmanul și secretariatul său au acces la informații, inclusiv la documente, indiferent de forma acestora.

(2)  „Informații UE clasificate” înseamnă orice informații sau materiale desemnate ca atare printr-o clasificare de securitate a UE, a căror divulgare neautorizată ar cauza prejudicii de diferite grade intereselor Uniunii  sau ale unui stat membru ori ale mai multor state membre.

(3)  Sub rezerva condițiilor prevăzute la prezentul articol, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și autoritățile competente ale statelor membre, la cererea Ombudsmanului sau din proprie inițiativă și fără întârzieri nejustificate, îi furnizează Ombudsmanului orice informație pe care a solicitat-o în scopul unei anchete.

(4)  Ombudsmanului i se furnizează informații UE clasificate sub rezerva următoarelor principii și condiții:

(a)  instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care furnizează informații UE clasificate trebuie să fi finalizat procedurile interne relevante și, în cazul în care emitentul este o parte terță, acesta trebuie să își fi dat în prealabil acordul scris;

(b)  trebuie să fi fost stabilită necesitatea de a cunoaște a Ombudsmanului;

(c)  trebuie să se asigure că accesul la informații clasificate la nivelul CONFIDENTIEL UE/EU CONFIDENTIAL sau la un nivel superior se acordă numai persoanelor care dețin o autorizare de securitate pentru nivelul de securitate relevant în conformitate cu dreptul intern și care sunt autorizate de autoritatea de securitate competentă.

(5)  În ceea ce privește furnizarea de informații UE clasificate, instituția, organul, oficiul sau agenția în cauză a Uniunii evaluează dacă Ombudsmanul a instituit efectiv norme de securitate internă, precum și măsuri fizice și procedurale pentru protecția informațiilor UE clasificate. În acest scop, Ombudsmanul și o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii pot încheia, de asemenea, un acord de instituire a unui cadru general care reglementează furnizarea de informații UE clasificate.

(6)  În conformitate cu alineatele (4) și (5), accesul la informații UE clasificate se acordă la sediul instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză, cu excepția cazului în care se convine altfel cu Ombudsmanul.

(7)  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (3), autoritățile competente ale statelor membre pot refuza să furnizeze Ombudsmanului informații care intră sub incidența dreptului intern privind protecția informațiilor clasificate sau a dispozițiilor care împiedică comunicarea acestora.

Cu toate acestea, statul membru în cauză poate furniza Ombudsmanului astfel de informații în condițiile stabilite de autoritatea sa competentă.

(8)  În cazul în care instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii și autoritățile statelor membre intenționează să furnizeze Ombudsmanului informații UE clasificate sau orice alte informații care nu sunt accesibile publicului, acestea informează în prealabil Ombudsmanul cu privire la acest lucru.

Ombudsmanul se asigură că astfel de informații se bucură de o protecție adecvată și nu le divulgă reclamantului sau publicului fără acordul prealabil al instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii sau al autorității competente a statului membru în cauză. În ceea ce privește informațiile UE clasificate, consimțământul se acordă în scris.

(9)  Instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii care refuză accesul la informații UE clasificate furnizează Ombudsmanului o justificare scrisă, indicând cel puțin motivele refuzului.

(10)  Ombudsmanul păstrează în posesia sa informațiile menționate la alineatul (8) numai până la încheierea definitivă a anchetei.

Ombudsmanul poate solicita unei instituții, unui organ, unui oficiu sau unei agenții a Uniunii sau unui stat membru să păstreze aceste informații pentru o perioadă de cel puțin cinci ani.

(11)  În cazul în care nu se acordă asistența solicitată, Ombudsmanul poate informa Parlamentul European, care acționează în consecință.

Articolul 6

Accesul public la documentele deținute de Ombudsman

Ombudsmanul tratează cererile de acces public la documente, cu excepția celor obținute în cursul unei anchete și deținute de Ombudsman pe durata anchetei respective sau după încheierea acesteia, în conformitate cu condițiile și limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, astfel cum a fost completat prin Regulamentul (CE) nr. 1367/2006.

Articolul 7

Audierea funcționarilor și a altor agenți

(1)  La cererea Ombudsmanului, funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii sunt audiați cu privire la faptele care se referă la o anchetă aflată în curs de desfășurare de către Ombudsman.

(2)  Funcționarii și ceilalți agenți în cauză se exprimă în numele instituției, organului, oficiului sau agenției pentru care lucrează. Aceștia respectă, în continuare, obligațiile care decurg din statutul lor.

Articolul 8

Anchete în contextul avertizărilor în interes public

(1)  Ombudsmanul poate desfășura o anchetă pentru a descoperi orice cazuri de administrare defectuoasă în tratarea informațiilor, în sensul articolului 22a din Statutul funcționarilor, care i-au fost comunicate de un funcționar sau de un alt agent în conformitate cu normele relevante prevăzute în Statutul funcționarilor.

(2)  În astfel de cazuri, funcționarul sau agentul beneficiază de protecția oferită de Statutul funcționarilor împotriva oricărui prejudiciu din partea instituției, a organului, a oficiului sau a agenției Uniunii ca urmare a comunicării informațiilor.

(3)  Ombudsmanul poate, de asemenea, să cerceteze dacă a existat un caz de administrare defectuoasă în tratarea unui astfel de caz de către instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii în cauză, inclusiv în ceea ce privește protecția funcționarului sau a agentului în cauză.

Articolul 9

Secretul profesional

(1)  Ombudsmanul și personalul său nu divulgă informațiile sau documentele pe care le-au obținut în cursul unei anchete. Fără a aduce atingere alineatului (2), aceștia nu divulgă, în special, nicio informație UE clasificată sau documente interne ale instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii furnizate Ombudsmanului sau documente care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal. De asemenea, aceștia nu divulgă nicio informație care ar putea aduce atingere drepturilor reclamantului sau ale oricărei alte persoane implicate.

(2)  Fără a aduce atingere obligației generale a tuturor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii de raportare către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(8), în cazul în care faptele descoperite în cursul unei anchete a Ombudsmanului ar putea constitui o infracțiune sau ar putea avea legătură cu o infracțiune, Ombudsmanul raportează autorităților competente ale statelor membre și, în măsura în care cazul intră în sfera lor de competență, Parchetului European, în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului(9) și OLAF.

(3)  Dacă este cazul și după obținerea acordului Parchetului European sau al OLAF, Ombudsmanul notifică, de asemenea, instituția, organul, oficiul sau agenția Uniunii care are autoritate asupra funcționarului sau agentului în cauză, care poate iniția procedurile corespunzătoare.

Articolul 10

Cooperarea cu autoritățile statelor membre și cu instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii

(1)  Atunci când este necesar pentru exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera cu autoritățile statelor membre, în conformitate cu dreptul intern aplicabil și cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(2)  În cadrul atribuțiilor sale, Ombudsmanul poate coopera, de asemenea, cu alte instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, în special cu cele responsabile cu promovarea și protecția drepturilor fundamentale. Ombudsmanul evită orice suprapunere sau dublare a activităților respectivelor instituții, organe, oficii sau agenții ale Uniunii.

(3)  Comunicarea adresată autorităților statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament se efectuează prin intermediul reprezentanțelor permanente ale acestora pe lângă Uniune, cu excepția cazului în care reprezentanța permanentă în cauză este de acord ca secretariatul Ombudsmanului să contacteze direct autoritățile statului membru în cauză.

Articolul 11

Alegerea Ombudsmanului

(1)  Ombudsmanul este ales și eligibil pentru reînnoirea mandatului, în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, dintre candidații selectați în urma unei proceduri transparente.

(2)  În urma publicării cererii de nominalizări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Ombudsmanul este ales dintre persoanele care:

–  sunt cetățeni ai Uniunii,

–  se bucură de toate drepturile civile și politice,

–  prezintă toate garanțiile de independență,

–  îndeplinesc condițiile necesare în țara de origine pentru exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau posedă competența și calificările recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de Ombudsman și

–  nu au fost membri ai guvernelor naționale sau membri ai Parlamentului European, ai Consiliului European sau ai Comisiei Europene în cei doi ani anteriori datei publicării cererii de nominalizări.

Articolul 12

Încetarea funcțiilor Ombudsmanului

(1)  Exercitarea funcțiilor Ombudsmanului încetează fie la încheierea mandatului său, fie în urma demisiei sau a destituirii.

(2)  Cu excepția cazului destituirii, Ombudsmanul rămâne în funcție până la alegerea unui nou Ombudsman.

(3)  În cazul încetării anticipate a funcțiilor, un nou Ombudsman este ales în termen de trei luni de la data la care locul devine vacant pentru perioada rămasă din mandatul Parlamentului European. Până la alegerea unui nou Ombudsman, funcționarul principal menționat la articolul 16 alineatul (2) este responsabil de chestiunile urgente care țin de competența Ombudsmanului.

Articolul 13

Destituirea

În cazul în care Parlamentul European intenționează să solicite destituirea Ombudsmanului în conformitate cu articolul 228 alineatul (2) din TFUE, acesta audiază Ombudsmanul înainte de a formula o astfel de cerere.

Articolul 14

Exercitarea funcțiilor de către Ombudsman

(1)  În exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul acționează în conformitate cu articolul 228 alineatul (3) din TFUE. Ombudsmanul se abține de la orice acte incompatibile cu natura acestor funcții.

(2)  La momentul învestiturii, Ombudsmanul pronunță un angajament solemn în fața Curții de Justiție, potrivit căruia își va exercita funcțiile prevăzute în tratate și în prezentul regulament în deplină independență și imparțialitate și își va respecta obligațiile care decurg din exercitarea mandatului pe durata și după încheierea acestuia. Acest angajament solemn include, în special, obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau beneficii după încheierea mandatului.

(3)  Pe durata mandatului său, Ombudsmanul nu poate exercita nicio altă funcție politică sau administrativă și nicio altă activitate profesională, indiferent dacă este remunerată sau nu.

Articolul 15

Remunerație, privilegii și imunități

(1)  Ombudsmanul are același rang în ceea ce privește remunerația, indemnizațiile și pensia ca un judecător la Curtea de Justiție.

(2)  Articolele 11-14 și articolul 17 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se aplică Ombudsmanului și funcționarilor și celorlalți agenți ai secretariatului Ombudsmanului.

Articolul 16

Secretariatul Ombudsmanului

(1)  Ombudsmanul beneficiază de un buget adecvat, suficient pentru a-i asigura independența și exercitarea funcțiilor sale.

(2)  Ombudsmanul este asistat de un secretariat. Ombudsmanul numește funcționarul principal al secretariatului.

(3)  Funcționarilor și celorlalți agenți din secretariatul Ombudsmanului li se aplică Statutul funcționarilor. Numărul membrilor personalului secretariatului se stabilește anual în cadrul procedurii bugetare.

(4)  În cazul în care funcționarii Uniunii sunt detașați la secretariatul Ombudsmanului, detașarea respectivă este considerată detașare în interesul serviciului, în conformitate cu articolul 37 primul paragraf litera (a) și cu articolul 38 din Statutul funcționarilor.

Articolul 17

Sediul Ombudsmanului

Sediul Ombudsmanului este cel al Parlamentului European, astfel cum este stabilit prin articolul unic litera (a) din Protocolul nr. 6.

Articolul 18

Dispoziții de punere în aplicare

Ombudsmanul adoptă dispozițiile de punere în aplicare a prezentului regulament, după consultarea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei Europene. Acestea trebuie să fie conforme cu prezentul regulament și includ cel puțin dispoziții privind:

(a)  drepturile procedurale ale reclamantului și ale instituției, organului, oficiului sau agenției Uniunii în cauză;

(b)  primirea, prelucrarea și închiderea plângerilor;

(c)  anchetele din proprie inițiativă; și

(d)  anchetele de monitorizare.

Articolul 19

Dispoziții finale

(1)  Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se abrogă.

(2)  Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)  Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ..., ...

Pentru Parlamentul European

Președintele

(1) Texte adoptate, P9_TA(2021)0280. (2) Aprobarea din 18 iunie 2021 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). (3) Avizul din 18 iunie 2021 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial). (4) Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (JO L 113, 4.5.1994, p. 15). (5) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (6) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13). (7) JO L 56, 4.3.1968, p. 1. (8) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1). (9) Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) ( JO L 283, 31.10.2017, p. 1).

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Thailandei în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994 referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (05444/2021 – C9-0171/2021 – 2021/0003(NLE))

P9_TA(2021)0304 A9-0180/2021

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05444/2021),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Regatul Thailandei în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor aferente tuturor contingentelor tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (05445/2021),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9-0171/2021),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A9-0180/2021),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Thailandei.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Indonezia în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 cu privire la modificarea concesiilor privind toate contingentele tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (06505/2021 – C9-0181/2021 – 2021/0044(NLE))

P9_TA(2021)0305 A9-0182/2021

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06505/2021),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Indonezia în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 cu privire la modificarea concesiilor privind toate contingentele tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (06506/2021),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9-0181/2021),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A9-0182/2021),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Indonezia.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Republica Argentina, în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994, referitor la modificarea concesiilor privind toate contingentele tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (06837/2021 – C9-0170/2021 – 2021/0054(NLE))

P9_TA(2021)0306 A9-0175/2021

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06837/2021),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Argentina, în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994, referitor la modificarea concesiilor privind toate contingentele tarifare incluse în lista CLXXV a UE ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană (06838/2021),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C9-0170/2021),

–  având în vedere articolul 105 alineatele (1) și (4) și articolul 114 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A9-0175/2021),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Argentina.

Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la provocările și oportunitățile pentru sectorul pescuitului în Marea Neagră (2019/2159(INI))

P9_TA(2021)0307 A9-0170/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/2236 al Consiliului din 16 decembrie 2019 de stabilire, pentru 2020, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în Marea Mediterană și în Marea Neagră(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului(2),

–  având în vedere obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 14 al ONU privind viața marină,

–  având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/982 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1343/2011 privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană)(4),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(5) (Directiva privind habitatele),

–  având în vedere Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime(7) (FEPAM),

–  având în vedere regulamentul Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de modificare a Regulamentului (UE) 2017/1004,

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 11 martie 2021 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 768/2008, (CE) nr. 1967/2006 și (CE) nr. 1005/2008 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) 2016/1139 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește controlul pescuitului(8),

–  având în vedere Strategia pe termen mediu (2017-2020) a CGPM pentru sustenabilitatea pescuitului în Marea Mediterană și în Marea Neagră și decizia sa privind o nouă strategie pentru perioada 2021-2025,

–  având în vedere decizia CGPM privind elaborarea în comun a unei noi strategii pentru pescuit și acvacultură în Marea Mediterană și în Marea Neagră pentru perioada 2021-2025, adoptată în cadrul reuniunii la nivel înalt din 3 noiembrie 2020,

–  având în vedere propunerile Comisiei Europene privind Pactul verde european și Strategia UE pentru 2030 privind biodiversitatea,

–  având în vedere declarațiile ministeriale privind un program maritim comun pentru Marea Neagră, adoptate în cadrul reuniunilor de la Burgas (31 mai 2018) și de la București (9 mai 2019), care au fost semnate de toate cele șase state riverane Mării Negre,

–  având în vedere statutul Organizației pentru Cooperare Economică în bazinul Mării Negre, al cărei scop este îmbunătățirea dialogului politic și a numeroase politici din domeniile protecției mediului și schimbului de date statistice,

–  având în vedere Agenda strategică pentru cercetare și inovare la Marea Neagră, inițiată în 2019, care are ca scop crearea până în 2030 a unei viziuni comune pentru un bazin al Mării Negre productiv, sănătos, rezilient și sustenabil,

–  având în vedere declarațiile conferințelor la nivel înalt privind pescuitul și acvacultura în Marea Neagră, care au avut loc la București (2016) și la Sofia (2018) (Declarația ministerială de la Sofia),

–  având în vedere conferințele părților interesate la nivel înalt privind economia albastră în bazinul Mării Negre, care au avut loc la București (2014), Sofia (2015), Odessa (2016) și Batumi (2017),

–  având în vedere Convenția din 1992 privind protecția Mării Negre împotriva poluării (Convenția de la București) și protocoalele anexate la aceasta, Bulgaria și România fiind părți semnatare ale convenției, iar Uniunea Europeană având statut de observator, și având în vedere lucrările efectuate pe baza acestei convenții de către Comisia pentru protecția Mării Negre împotriva poluării,

–  având în vedere Declarația ministerială din 7 aprilie 1993 privind protejarea Mării Negre,

–  având în vedere programul integrat de monitorizare și evaluare a Mării Negre pentru anii 2017-2022 (BSIMAP 2017-2022), elaborat de Comisia pentru protecția Mării Negre împotriva poluării,

–  având în vedere proiectul BlackSea4Fish, care se bucură de sprijinul financiar al UE și are un buget anual de aproximativ 1 100 000 EUR și care are ca scop gestionarea sustenabilă a stocurilor de pește din Marea Neagră,

–  având în vedere recomandarea din 2018 a CGPM privind un program regional de cercetare referitor la pescuitul melcilor de mare din Marea Neagră, al cărui scop este de a evalua distribuția, abundența, dimensiunea și structura de vârstă ale populațiilor de melci de mare din țările participante (Bulgaria, România, Turcia, Georgia și Ucraina),

–  având în vedere raportul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit din cadrul Comisiei din 11 decembrie 2020 privind evaluarea indicilor echilibrului pentru principalele segmente ale flotei și analiza rapoartelor naționale referitoare la eforturile statelor membre de a realiza un echilibru între capacitatea flotelor și posibilitățile de pescuit,

–  având în vedere raportul pe 2010 al Departamentului tematic B din cadrul Parlamentului European, intitulat „Pescuitul în Marea Neagră”,

–  având în vedere Codul de conduită al Organizației pentru Alimentație și Agricultură din 1995 pentru un pescuit responsabil,

–  având în vedere rapoartele inițiativei regionale a UE și a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (proiectele EMBLAS-I și EMBLAS-II), care a contribuit la îmbunătățirea capacităților din trei țări (Georgia, Ucraina și Federația Rusă) de monitorizare biologică și chimică a calității apei din Marea Neagră în conformitate cu legislația UE din domeniul apei, proiecte care au fost realizate în 2013-2014 (EMBLAS-I) și în 2014-2018 (EMBLAS-II),

–  având în vedere recomandarea CGPM din 2009 privind întocmirea unei liste a navelor despre care se presupune că ar fi desfășurat activități de pescuit INN (ilegal, nedeclarat și nereglementat) în zona de jurisdicție a CGPM,

–  având în vedere colecția regională a CGPM de acte legislative naționale (GFCM-Lex), care conține în prezent actele legislative naționale din trei țări membre ale CGPM privind conservarea resurselor vii și a ecosistemelor marine și pe care CGPM dorește să o extindă în viitor către întreaga zonă a CGPM (inclusiv către Marea Neagră),

–  având în vedere Convenția din 1979 privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (Convenția de la Berna), Convenția din 1979 privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, Convenția din 1973 privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție, Convenția din 1992 privind diversitatea biologică și Planul de acțiune paneuropean din 2018 pentru protecția sturionilor, adoptat în temeiul Convenției de la Berna,

–  având în vedere raportul din 2020 al CGPM privind situația pescuitului în Marea Mediterană și în Marea Neagră,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la gestionarea actuală și viitoare a pescuitului în Marea Neagră(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 ianuarie 2021 intitulată „Mai mult pește în mări? Măsuri de promovare a refacerii stocurilor peste nivelul producției maxime durabile (MSY), inclusiv zone de refacere a stocurilor și zone marine protejate”(10),

–  având în vedere Mecanismul de asistență pentru Marea Neagră, al cărui scop este îndrumarea și sprijinirea guvernelor, investitorilor privați, asociațiilor comerciale și industriale, instituțiilor de cercetare, universităților și a publicului larg în ceea ce privește oportunitățile de inițiere în regiunea Mării Negre a unor activități maritime pentru economia albastră,

–  având în vedere Inițiativa UE privind sinergia în Marea Neagră și cele trei rapoarte ale Comisiei privind punerea în practică a Sinergiei în Marea Neagră: din 19 iunie 2008 (COM(2008)0391), din 20 ianuarie 2015 (SWD(2015)0006) și din 5 martie 2019 (SWD(2019)0100),

–  având în vedere Strategia UE pentru regiunea Dunării, care urmărește, printre altele, facilitarea și coordonarea în țările din bazinul Dunării a unor aspecte centrale precum biodiversitatea și dezvoltarea socioeconomică,

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A9-0170/2021),

A.  întrucât Marea Neagră este o mare semiînchisă, a cărei singură legătură cu oceanul trece prin Marea Marmara, Marea Egee și Marea Mediterană și care este înconjurată de șase state de coastă (Bulgaria, România, Turcia, Georgia, Ucraina, Federația Rusă), dintre care numai două sunt membre ale Uniunii Europene (Bulgaria și România);

B.  întrucât, începând cu anii 1960, Marea Neagră a suferit schimbări ecologice dramatice din cauza unor factori precum eutrofizarea, introducerea unor specii invazive și pescuitul excesiv;

C.  întrucât transformările ecologice din Marea Neagră au fost determinate de epuizarea stocurilor de specii prădătoare superioare din lanțul trofic pelagic și de reducerea ulterioară a speciilor de pește planctofage;

D.  întrucât Marea Neagră conține un important strat anoxic (87 %), iar stratul său oxigenat s-a redus în ultimii 20 de ani cu 20-25 de metri; întrucât acțiunile umane, precum poluarea, distrugerea habitatelor și pescuitul excesiv au avut ca rezultat în anii 1980 degradarea considerabilă a ecosistemelor din Marea Neagră; întrucât, cu excepția unui număr mic de specii de bacterii anaerobe, viața marină este absentă la adâncimi de 50-200 m;

E.  întrucât opt specii din Marea Neagră prezintă un interes important pentru sectorul pescuitului [hamsia (Ergaulis encrasicolus), șprotul (Sprattus sprattus), stavridul (Trachurus mediterraneus), calcanul (Scophthalmus maximus), merlanul (Merlangius merlangus), barbunul (Mullus barbatus), melcul de mare (Rapana venosa), câinele de mare (Squalus acanthias)], majoritatea făcând parte din stocurile partajate, iar două specii fac obiectul unor cote, și anume șprotul, care este vizat de o cotă autonomă, și calcanul, care este vizat de o cotă privind capturile totale admisibile, stabilită de CGPM; întrucât alte specii, precum câinele de mare (rechinul), merlanul și hamsia, nu sunt protejate; întrucât cota pentru șprot pentru perioada 2020-2022 este aceeași din 2011, și anume 11 445 de tone pe an pentru UE (8 032,5 tone pentru Bulgaria și 3 442,5 tone pentru România), iar cota pentru calcan ce îi revine UE a fost majorată de la 114 la 150 de tone pe an, fiind împărțită în mod egal între Bulgaria și România;

F.  întrucât stabilirea în țările riverane Mării Negre a unui sistem de capturi maxime sustenabile pentru speciile de importanță economică va fi benefică pentru biodiversitate, dar și pentru sustenabilitatea sectorului pescuitului pe termen mediu și lung; întrucât România a instituit la nivel național cote și pentru alte specii pe lângă cele două menționate la nivelul UE, cum ar fi melcul de mare, midiile (Mytilus galloprovincialis), guvizii (Ponticola cephalargoides), scoicile (Chanelea gallina), merlanul, câinele de mare;

G.  întrucât, potrivit datelor din 2018, consumul mediu anual de pește pe cap de locuitor în Bulgaria (7 kg) și în România (7,99 kg) este cu mult mai mic decât media europeană (24,36 kg), ceea ce poate fi o oportunitate de creștere pentru pescuitul local;

H.  întrucât, în medie, 91 % din flotele de pescuit din Marea Neagră ale tuturor celor șase țări riverane sunt alcătuite din nave mici; întrucât aproape 95 % din flota Bulgariei și 87 % din flota României se încadrează la această categorie;

I.  întrucât, potrivit CGPM, sectorul pescuitului la scară mică din Marea Neagră înregistrează niveluri considerabile de capturi accidentale de specii vulnerabile de rechin și de specii din ordinul Rajiformes, precum și de mamifere marine, de exemplu delfini și marsuini;

J.  întrucât pescuitul la scară mică este caracteristic pentru Marea Neagră și regiunea Dunării de Jos;

K.  întrucât în Marea Neagră sunt active vase care practică pescuitul INN, iar statele riverane nu au capacități suficiente pentru a monitoriza activitățile de pescuit; întrucât, potrivit celor mai recente date publicate de CGPM la 4-8 noiembrie 2019, au fost identificate 65 de nave care practică pescuitul INN;

L.  întrucât FEPAM a alocat peste 88 de milioane de euro Bulgariei și peste 168 de milioane de euro României pentru perioada 2014-2020; întrucât, potrivit celor mai recente informații disponibile la 31 decembrie 2020, ratele de absorbție ale ambelor țări sunt printre cele mai scăzute din UE, Bulgaria asimilând 36,34 % din fonduri, iar România 33,72 %; întrucât nivelul scăzut al ratelor de absorbție înseamnă oportunități nevalorificate pentru comunitățile de pescari din aceste țări;

M.  întrucât Consiliul consultativ pentru Marea Neagră este operațional și participă la elaborarea politicilor Uniunii privind pescuitul în Marea Neagră; întrucât pescuitul în Marea Neagră este gestionat de CGPM;

N.  întrucât Comisia pentru protecția Mării Negre împotriva poluării își desfășoară activitatea în baza unui mandat acordat de țările riverane Mării Negre (Bulgaria, Georgia, România, Federația Rusă, Turcia și Ucraina), care au semnat, iar la scurt timp după aceasta au ratificat, Convenția de la București; întrucât această convenție obligă toate părțile contractante să prevină, să reducă și să controleze poluarea în Marea Neagră, pentru a proteja și a conserva acest mediu marin;

O.  întrucât schimbările climatice determină creșterea temperaturii aerului din regiunea Mării Negre, aceasta afectând, la rândul său, temperatura mării, ceea ce are un impact asupra biodiversității și a speciilor marine; întrucât aceste schimbări afectează sectorul pescuitului, alterând resursele de care acesta depinde;

P.  întrucât Comisia Europeană a propus Pactul verde european și Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care pregătesc terenul pentru adoptarea unor pachete legislative ce vor modifica acquis-ul comunitar referitor la mediu; întrucât astfel vor fi create noi oportunități și măsuri pentru a integra mai bine aspectele de mediu în politicile sectoriale, pentru a reface populațiile de specii și habitatele și pentru a promova investiții și politici mai ecologice;

Q.  întrucât particularitățile Mării Negre, cum ar fi bazinul său hidrografic considerabil, determină caracterul deosebit de sensibil al acesteia la poluarea cu deșeuri marine și la acumularea de microplastice; întrucât, potrivit raportului întocmit în cadrul proiectului EMBLAS-Plus referitor la Marea Neagră, aceasta conține o cantitate de deșeuri aproape de două ori mai mare decât Marea Mediterană, ceea ce afectează cert biodiversitatea și, respectiv, stocurile de pește și sectorul pescuitului;

R.  întrucât în Marea Neagră există trei subspecii endemice de cetacee, și anume delfinul comun din Marea Neagră (Delphinus delphis ponticus), afalinul (Tursiops truncatus ponticus) și marsuinul (Phocoena phocoena relicta), toate având statut de specii pe cale de dispariție, iar două dintre ele, afalinul și marsuinul, fiind incluse în Directiva privind habitatele; întrucât toate acestea sunt specii carnivore, care se hrănesc în principal cu pește;

S.  întrucât melcul de mare este considerat specie invazivă, care nu are prădători naturali în Marea Neagră și care reprezintă o amenințare gravă pentru alte organisme; întrucât, totodată, melcul de mare este o sursă importantă de venit și o specie pescuită în scopuri comerciale;

T.  întrucât debitul de apă al ecosistemului Mării Negre depinde de marile fluvii europene, precum Dunărea; întrucât această dependență creează o legătură strânsă între situația ecologică a Dunării și a altor fluvii și situația ecologică a Mării Negre; întrucât aceste fluvii transportă cantități mari de deșeuri naturale și antropogene din surse terestre; întrucât atât Dunărea, cât și Marea Neagră oferă un habitat pentru anumite specii, inclusiv pentru sturioni (Acipenseriformes) și pentru scrumbia de Dunăre (Alosa immaculata);

U.  întrucât anumiți factori, cum ar fi degradarea habitatului acestor specii, perturbarea căilor de migrație, exploatarea excesivă a acestor specii pentru caviar și carne și poluarea, au adus sturionii din Dunăre și din Marea Neagră în pragul dispariției; întrucât, având în vedere reducerea dramatică a numărului de sturioni capabili să se reproducă, în prezent această specie se poate reproduce în natură numai în cazuri foarte rare; întrucât atât Dunărea, cât și Marea Neagră au avut odată populații mari de sturioni;

V.  întrucât scăderea dramatică a numărului de reproducători, provocată de scăderea populației, tulbură reproducerea naturală, deoarece reduce probabilitatea ca puținii sturioni masculi și femele rămași să se întâlnească și să se înmulțească;

W.  întrucât, potrivit datelor deținute de institutele de cercetare, populațiile speciilor de sturioni sunt fragmentate, fiind lipsă anumite generații, reproducerea naturală a speciilor de sturioni este diminuată, numărul de indivizi adulți care migrează spre Dunăre pentru reproducere este extrem de redus și cinci specii de sturioni [cega (Acipenser ruthenus), nisetrul (Acipenser gueldenstaedtii), păstruga (Acipenser stellatus), șipul (Acipenser sturio) și morunul (Huso huso)] sunt pe cale de dispariție, iar viza (Acipenser nudiventris) este considerată deja o specie dispărută;

X.  întrucât sectorul pescuitului din UE aplică deja standarde stricte, care trebuie revizuite și adaptate pentru a asigura sustenabilitatea de mediu și cea socială de-a lungul întregului lanț valoric, inclusiv în ceea ce privește drepturile lucrătorilor și sănătatea și bunul tratament al animalelor, și pentru a asigura produse pescărești de înaltă calitate;

Y.  întrucât sectorul pescuitului de agrement poate oferi oportunități, cum ar fi diversificarea activităților sau a surselor de venit, fiind totodată compatibil cu obiectivele de mediu, deoarece pescuitul de agrement cu undița este o formă de pescuit foarte selectivă;

Z.  întrucât pandemia de COVID-19 afectează grav sectorul pescuitului din Marea Neagră; întrucât analizele arată că sectorul pescuitului din Marea Neagră a suferit dramatic în timpul pandemiei, activitatea navelor fiind redusă cu până la 80 %, iar producția scăzând inițial cu aproximativ 75 %;

AA.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a scos în evidență importanța pescuitului și a acvaculturii în asigurarea accesului la alimente,

Situația stocurilor de specii din Marea Neagră care au o mare importanță economică

1.  evidențiază interesele majore de ordin strategic și geopolitic din bazinul Mării Negre datorate, printre altele, condițiilor de mediu foarte specifice, care necesită o atenție deosebită, o abordare adaptată, standarde de mediu ambițioase și acțiuni colective care să aibă ca scop o economie albastră durabilă și o creștere durabilă; evidențiază necesitatea consolidării și aprofundării într-o măsură mai mare a cooperării între toate țările din bazinul Mării Negre, pentru a asigura o gestiune eficientă a stocurilor de pește și a răspunde provocărilor, inclusiv prin intermediul CGPM; solicită, în acest sens, un plan regional privind capacitățile, care să asigure un echilibru adecvat între resursele naturale disponibile, siguranța de mediu și menținerea capacității flotelor din toate țările riverane Mării Negre;

2.  subliniază că declarația interministerială de la Sofia din 7 iunie 2018 insista deja asupra unei abordări bazate pe colaborare pentru a trata problemele pescuitului din Marea Neagră, cum ar fi sustenabilitatea resurselor marine, îmbunătățirea colectării datelor și combaterea pescuitului INN; solicită Comisiei să publice un raport privind realizarea în practică a declarației interministeriale de la Sofia;

3.  subliniază că în regiunea Mării Negre se impune o cooperare pe picior de egalitate în domeniul gestionării pescuitului, având în vedere că stocurile sunt comune și ne confruntăm cu provocări globale, care produc efecte dincolo de frontierele naționale;

4.  evidențiază că, în 2018, numai unul dintre cele 65 de segmente de flotă din Marea Mediterană și din Marea Neagră pentru care s-a putut calcula așa-numitul indicator de exploatare sustenabilă a obținut un rezultat echilibrat;

5.  subliniază importanța promovării unor măsuri de sprijinire a colectării și prelucrării datelor științifice;

6.  solicită cu insistență să fie incluse în proiectul GFCM-Lex toate țările din bazinul Mării Negre, pentru a facilita gestionarea în comun a stocurilor de pește și a o coordona mai eficient și mai rapid;

7.  este preocupat de faptul că, după mai multe decenii în care omul a exercitat o presiune crescândă asupra ecosistemelor și a resurselor halieutice din Marea Neagră și din Dunăre, cele mai recente date arată că numai o specie (șprotul) este exploatată în mod sustenabil, iar celelalte specii de pește sunt exploatate în mod excesiv, astfel încât unele dintre ele sunt aproape epuizate; constată că în ultimii ani au avut loc unele tendințe pozitive pentru unele stocuri, de exemplu pentru calcan, a cărui captură totală admisibilă a fost majorată pentru perioada 2020-2022, însă nu se observă încă o îmbunătățire semnificativă a situației generale din Marea Neagră; subliniază că toate măsurile de dezvoltare a stocurilor de calcan și de șprot din Marea Neagră trebuie însoțite de măsuri permanente de protecție, cum ar fi planurile de gestionare;

8.  recunoaște rolul administrațiilor din întregul bazin al Mării Negre, care au diverse politici, execută măsuri de monitorizare, control și gestionare sustenabilă și contribuie la îmbunătățirea sustenabilității sectorului pescuitului;

9.  invită autoritățile din Bulgaria și România să ajute acest sector, asigurând resurse dedicate în mod special îmbunătățirii selectivității navelor de pescuit prin utilizarea unor ochiuri de plasă mai adecvate; consideră că o astfel de măsură specifică va duce la scăderea cantității și a diversității capturilor accidentale;

10.  solicită integrarea capitalului instituțional și uman din țările riverane Mării Negre pentru a realiza în comun activități de cercetare și aplicate, cu scopul de a îmbunătăți resursele biologice din Marea Neagră și stocurile de specii care au importanță economică;

11.  evidențiază faptul că lipsa unor informații suficiente privind activitățile de pescuit, volumul, compoziția și impactul capturilor asupra situației actuale a stocurilor de pește reprezintă aspecte critice pentru regiunea Mării Negre; evidențiază, prin urmare, necesitatea unei finanțări suficiente a organismelor științifice care studiază stocurile de pește din Marea Neagră, inclusiv speciile migratoare ca sturionul și scrumbia de Dunăre, cetaceele pe cale de dispariție și stocurile de alte specii (melcii de mare, midiile etc.), precum și parametrii conecși ai ecosistemului marin; solicită ca statele membre să coopereze mai strâns în ceea ce privește măsurile de control, utilizând tehnologiile digitale corespunzătoare și instrumentele științifice specifice obligatorii, cum ar fi camerele instalate la bord sau prezența obligatorie la bord a observatorilor, dacă este cazul și dacă este prevăzut de legislația aplicabilă a UE;

12.  salută programul regional de cercetare a populației de melci de mare, inițiat de CGPM, deoarece astfel se va putea ajunge la un consens în privința aceste specii; consideră că astfel va putea fi elaborată o metodă de exploatare bazată pe date științifice, ceea ce le-ar aduce comunităților beneficii socioeconomice, iar ecosistemului din Marea Neagră – beneficii de mediu, limitând impactul acestei specii invazive;

13.  evidențiază importanța introducerii unei politici de toleranță zero față de pescuitul INN din Marea Neagră; salută eforturile depuse în acest sens de CGPM și îndeamnă toate statele riverane să depună eforturi și să-și combine eforturile pentru a pune capăt pescuitului INN în apele lor teritoriale;

14.  îndeamnă toate statele riverane să promoveze pescuitul sustenabil, ceea ce include, printre altele, combaterea pescuitului excesiv și/sau eliminarea capturilor accidentale de specii aflate pe cale de dispariție, cum ar fi sturionul, scrumbia de Dunăre și altele;

15.  îndeamnă toate instituțiile și organele interguvernamentale, cu participarea, printre altele, a tuturor statelor riverane Mării Negre, să faciliteze și să monitorizeze resursele lor halieutice și, conform angajamentelor asumate, să facă schimb de date privind aceste resurse în mod detaliat și atotcuprinzător, pentru a asigura o bună situație a ecosistemelor din aceste habitate marine;

16.  reamintește că existența unor date statistice oficiale fiabile, colectate în mod regulat în toate statele riverane pe baza unei metodologii armonizate, desfășurarea unei monitorizări constante și aplicarea unor măsuri comune de reglementare reprezintă elemente esențiale pentru succesul unei gestionări corespunzătoare a pescuitului în Marea Neagră; solicită în acest sens autorităților respective din cele două state membre și din țările care participă la cooperare să efectueze cercetări regulate și amănunțite privind resursele de pește, pentru care finanțarea și ajutoarele la nivel național sunt de o importanță determinantă;

17.  subliniază că este necesară o cooperare la nivel local și regional în materie de comunicare în cadrul diferitelor țări riverane Mării Negre, astfel încât să se poată realiza o abordare comună și coerentă față de gestionarea stocurilor de pește;

18.  reamintește potențialul pe care îl au noile tehnologii și marea valoare adăugată cu care pot contribui acestea la cercetarea în domeniul gestionării pescuitului și la planificarea acesteia; reamintește că există proiecte finanțate de FEPAM care au ca obiectiv, printre altele, cartografierea și cercetarea fundului mării, precum și depistarea deșeurilor din plastic de pe fundul mării;

19.  îndeamnă statele riverane Mării Negre să investească în digitalizarea datelor statistice și a datelor privind stocurile halieutice din bazinul Mării Negre, pentru ca stocurile să poată fi gestionate mai bine și în mod mai sustenabil; solicită o metodologie comună pentru prezentarea și utilizarea acestor date;

20.  solicită sectorului pescuitului din regiune să aibă în vedere utilizarea resurselor de pește care sunt subestimate și neutilizate, dar care constituie o sursă de proteine;

21.  invită comunitățile științifice din statele membre să cerceteze potențialul mediului lipsit de oxigen;

22.  evidențiază rolul sectorului neguvernamental în procesul decizional privind Marea Neagră; recomandă să se instituie un mecanism prin care să fie incluse în acest proces organizațiile neguvernamentale;

23.  salută sprijinul acordat pescuitului și acvaculturii prin intermediul programelor FEPAM pentru a reduce efectele negative ale pandemiei de COVID-19 asupra sectorului pescuitului de la nivel local; reamintește însă că nu toate părțile afectate au beneficiat de acest sprijin din cauza cerințelor și limitărilor administrative, ceea ce a defavorizat unele părți în raport cu altele;

24.  atrage atenția asupra importanței lucrărilor desfășurate de Consiliul consultativ pentru Marea Neagră, atât la nivel regional, cât și la nivelul UE, care își pune la dispoziție competențele de specialitate privind sectorul pescuitului și prezintă tendințele care îl afectează; invită, în acest sens, autoritățile din Bulgaria și România să contribuie la funcționarea consiliului, astfel încât acesta să-și poată îndeplini atribuțiile, și să le permită tuturor părților interesate, inclusiv pescarilor de mică anvergură, să participe la activitățile și la procesul decizional al consiliului;

Aspecte comerciale

25.  atrage atenția asupra faptului că sectorul pescuitului permite vânzarea produselor de mare pe piețele locale, în regiunile în care consumul de astfel de produse este scăzut; invită autoritățile competente din Bulgaria și România să ajute sectoarele pescuitului și acvaculturii să sensibilizeze populația cu privire la consumul local și la efectele cumulate pozitive pe care le au asupra economiei locale produsele pescărești cultivate sau pescuite în mod sustenabil;

26.  recunoaște și evidențiază faptul că pescuitul în Marea Neagră contribuie în mod semnificativ la economiile regionale și locale, generând venituri directe, stimulând cheltuielile mai generale și asigurând locuri de muncă de importanță capitală fie în mod independent, fie în cooperare cu alte sectoare, precum turismul și transportul; solicită să fie intensificată cooperarea între toate sectoarele care exploatează mediul marin, pentru a obține rezultate mai bune și a realiza un echilibru între interesele de mediu, cele ale industriei și cele ale pescuitului artizanal;

27.  reamintește că produsele importate au afectat popularitatea produselor pregătite în mod tradițional și le-au redus prețul sub limita rentabilității, punând astfel în pericol modelele economice tradiționale bazate pe pescuit;

28.  reamintește că flota de pescuit din Marea Neagră se compune preponderent din nave de pescuit mici, ceea ce scoate în evidență necesitatea unei abordări și a unor politici mai bine adaptate la acest segment al sectorului pescuitului; este preocupat de faptul că mijloacele de existență ale micilor pescari sunt mai instabile, iar veniturile lor sunt mai scăzute decât cele din alte sectoare, ceea ce îi face vulnerabili în fața unor evenimente sau crize neprevăzute; invită autoritățile competente din statele membre riverane să includă în procesul de elaborare și dezbatere a politicilor, în mod transparent și incluziv, reprezentanți ai pescuitului de mică anvergură;

29.  reamintește că cererea mondială de proteine se află în creștere, iar produsele pescuitului și acvaculturii pot contribui în mod semnificativ la satisfacerea acesteia; consideră că, prin sprijinirea acvaculturii marine, acest sector poate fi ajutat să se dezvolte și să crească în anii următori, iar presiunea asupra stocurilor de pește sălbatice poate fi redusă; consideră că acvacultura sustenabilă va necesita, de asemenea, noi cercetări științifice cu privire la aspecte precum densitatea și efectele secundare, care trebuie luate în considerare la elaborarea politicilor pentru sectorul acvaculturii în Marea Neagră;

30.  invită comunitățile locale de pescari să aibă în vedere introducerea de denumiri de origine pentru produsele din Marea Neagră drept produse de proveniență regională sau locală; invită autoritățile locale și regionale să sprijine aceste comunități în eforturile lor în acest sens;

O politică sectorială specifică

31.  invită statele membre din regiune să aibă în vedere susținerea sectorului prin includerea acestuia în programele lor naționale pentru 2021-2027 sau în alte instrumente naționale și prin alocații pentru campanii de promovare a beneficiilor consumului de pește și a importanței producției sustenabile de pește, să sprijine sectorul prin crearea de lanțuri alimentare locale pentru a înlesni accesul la piață, mai ales pentru micii pescari, și să dezvolte, să îmbunătățească sau să favorizeze infrastructura pescărească (de exemplu piețele de pește, licitațiile de pește etc.), dacă este cazul; invită statele membre din regiune să majoreze investițiile în implementarea, monitorizarea și asigurarea aplicării legislației UE din domeniile mediului și pescuitului;

32.  îndeamnă autoritățile competente din România și Bulgaria să includă în programele lor operaționale respective din cadrul Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură pentru perioada 2021-2027 o porțiune din cadrul unui mecanism specific dedicat tinerilor pescari pentru a întineri sectorul pescuitului, inclusiv granturi pentru sprijinirea achiziției primei nave de pescuit, precum și măsuri ce vizează reducerea poluării prin acordarea de granturi pentru înlocuirea motoarelor de pe navele de pescuit vechi cu motoare noi, mai ecologice;

33.  subliniază că presiunea resimțită din cauza necesității de adaptare la noile provocări nu ar trebui să le revină numai sectoarelor pescuitului și acvaculturii, deoarece aceste sectoare aplică deja standarde de mediu și sociale ridicate; insistă, prin urmare, să se aibă în vedere și alte activități marine, cum ar fi pescuitul de agrement, turismul de coastă, activitățile portuare și de transport pe mare și activitățile de exploatare a resurselor, care trebuie să-și amelioreze standardele pentru a putea realiza cu succes tranziția albastră;

34.  evidențiază rolul grupurilor de acțiune locală din sectorul pescuitului în ceea ce privește schimburile de bune practici și promovarea bunelor practici care prezintă interes pentru știință, părțile interesate de la nivel local și industrie, atât în rândul membrilor comunităților de pescari respective, cât și prin cooperare internațională; îndeamnă autoritățile competente din Bulgaria și România să prevadă sprijin la nivel național pentru schimbul de bune practici cu alte state riverane Mării Negre care aplică bune practici în gestionarea stocurilor de specii de importanță economică, precum calcanul;

35.  atrage atenția asupra necesității de a menține bunele practici din sectorul pescuitului prin reducerea poverii economice asupra pescuitului de mică anvergură și a asociațiilor respective;

36.  solicită să fie îmbunătățită atractivitatea formării și educației în acest sector, atât la nivelul învățământului secundar, cât și la nivelul învățământului superior, de exemplu prin campanii de informare specifice și zile ale porților deschise pentru potențialii elevi și studenți, în cooperare cu sectorul public și cu cel privat;

37.  reamintește că nivelul scăzut de studii în rândul pescarilor (11 % din pescarii din Bulgaria și 53 % din pescarii din România au un nivel de studii mai mic decât diploma de absolvire a învățământului secundar) impune măsuri active la diverse niveluri pentru a asigura existența unei forțe de muncă competente și bine pregătite, care cunoaște standardele aplicabile de ordin tehnic, social și de mediu și care va contribui la îmbunătățirea sustenabilității stocurilor; solicită asigurarea unei dimensiuni societale puternice în creșterea albastră sustenabilă din regiunea Mării Negre, în legătură cu principiile centrale ale Pilonului european al drepturilor sociale, în special în ceea ce privește lucrătorii precari, sezonieri și nedeclarați și accesul femeilor la acest sector;

38.  salută eforturile de înființare a unor centre demonstrative în România, Turcia și Bulgaria, în cooperare cu CGPM, ceea ce poate spori atractivitatea pescuitului pentru activitățile comerciale și părțile interesate locale;

39.  solicită punerea în aplicare deplină și urgentă a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”;

Mediul, biodiversitatea și schimbările climatice

40.  solicită adoptarea unor măsuri specifice și alocarea unor resurse suficiente pentru reducerea poluării și a capturilor accidentale de elasmobranhii (cum ar fi câinele de mare) și de mamifere marine, precum și intensificarea rapidă a eforturilor de conservare a mediului și a biodiversității în ansamblul bazinului Mării Negre cu ajutorul unor programe și bugete comune, recurgând în special la resursele financiare puse la dispoziție în cadrul Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură; solicită să se efectueze cercetări de anvergură și să se prezinte estimări privind poluarea cu materiale plastice și efectul acestora și al altor materiale poluante asupra organismelor vii din Marea Neagră; solicită să se efectueze măsurări sistematice privind poluarea cu compuși de azot în bazinul Mării Negre; solicită, de asemenea, efectuarea unor studii în ansamblul bazinului Mării Negre, care să determine compoziția și acumularea deșeurilor marine în diferite țări și să compare situațiile din aceste țări;

41.  reamintește că sectoarele pescuitului și acvaculturii nu provoacă creșterea temperaturii și schimbări climatice, ci, dimpotrivă, suferă de urmările acestora, precum creșterea temperaturii aerului atmosferic, ceea ce duce la creșterea temperaturii straturilor marine superioare;

42.  solicită înființarea rapidă a unor rețele și programe de monitorizare care să poată măsura sistematic situația mediului din Marea Neagră, astfel cum se cere în Convenția de la București;

43.  subliniază importanța măsurilor pentru prevenirea pescuitului INN; solicită insistent statelor riverane să adopte o poziție mai intransigentă față de pescuitul INN din Marea Neagră;

44.  invită statele riverane Mării Negre să investească în cercetări științifice și în colectarea de date privind efectele schimbărilor climatice asupra ecosistemelor din Marea Neagră și din Dunărea de Jos; reamintește că, pentru aceasta, trebuie puse la dispoziția comunității științifice resurse suficiente pentru desfășurarea cercetărilor la fața locului privind căile de migrație, iernarea, hrana și atingerea vârstei de reproducere, ceea ce va afecta de asemenea caracteristicile și disponibilitatea stocurilor;

45.  atrage atenția asupra faptului că reducerea poluării terestre este esențială atât pentru reducerea eutrofizării, cât și a substanțelor dăunătoare care afectează resursele marine vii;

46.  atrage atenția asupra importanței zonelor marine protejate pentru conservarea biodiversității și stoparea pierderii actuale a mediului marin sau chiar inversarea acesteia, zonele marine protejate fiind concepute pentru a proteja habitatele de o înaltă valoare ecologică; subliniază că, pentru a delimita aceste zone, sunt necesare studii socioeconomice și soluții compensatorii pentru membrii comunităților de coastă; consideră că realizarea oricărei zone marine protejate trebuie să se bazeze pe cele mai evoluate cunoștințe disponibile, în coordonare cu toate părțile interesate, cum ar fi autoritățile locale, comunitatea științifică și organizațiile pescarilor;

47.  este foarte preocupat de amenințarea reală de dispariție a celor cinci specii de sturion ce mai rămân în Marea Neagră și în delta Dunării; ia act de eforturile întreprinse de autoritățile din Bulgaria și România, care au interzis complet pescuitul de sturion în Marea Neagră începând cu 2008, iar în Dunăre începând cu 2011, și care au prelungit această interdicție cu încă cinci ani (până în 2026); salută eforturile de repopulare a acestor zone cu sturion, care au fost întreprinse și susținute de experți din organizații neguvernamentale și din structurile de stat și care trebuie monitorizate permanent; consideră că aceste eforturi ar trebui să vizeze și instalațiile de acvacultură; invită toate statele riverane să introducă măsuri stricte de conservare a sturionului și programe de repopulare pentru întregul bazin al Mării Negre;

48.  este îngrijorat de faptul că cercetările privind schimbările climatice și efectele acestora asupra Mării Negre nu sunt suficiente, dar vor fi determinante pentru următorii ani; solicită statelor riverane să finanțeze aceste cercetări, care să vizeze speciile de pește (fiziologia, căile de migrație și reproducerea) și schimbările din lanțul lor trofic, care afectează stocurile;

49.  consideră că evaluarea regulată a dinamicii stocurilor este necesară pentru elaborarea unor măsuri de gestionare adecvate; reamintește că, din cauza pescuitului excesiv și a presiunii antropogene, stocurile de specii de importanță economică sunt mai sensibile și mai vulnerabile în fața schimbărilor climatice;

50.  îndeamnă autoritățile de monitorizare competente să monitorizeze efectiv siturile Natura 2000 și zonele marine protejate din Marea Neagră;

51.  invită statele membre să dezvolte creșterea sturionilor ex-situ, cu scopul de a reface populațiile locale în scopuri necomerciale; invită statele membre să prevadă programe de recalificare și alte mijloace de existență pentru pescarii de sturion, pentru a reduce capturile ilegale;

52.  invită statele membre să sprijine crearea de pasaje care să le permită sturionilor și altor specii migratoare să treacă de barajele de la Porțile de Fier și de la Gabčíkovo;

53.  evidențiază necesitatea de a crea de urgență zone în care să se poată reface populațiile sălbatice de sturion, scrumbie de Dunăre și de alte specii de pește; invită autoritățile competente din statele membre vizate să vină cu propuneri în acest sens, ceea ce va aduce beneficii atât pentru conservarea biodiversității, cât și pentru gestionarea pescuitului;

54.  invită statele membre să analizeze posibilitatea de a semna Convenția de la Barcelona privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane, pentru a alinia obiectivele de protecție a speciilor și habitatelor prevăzute în aceasta la obiectivele Convenției de la București;

55.  reamintește că sunt necesare studii științifice suplimentare privind populațiile unor specii de moluște, cum ar fi scoica din specia Chamalea gallina, pentru a cartografia mai exact distribuția acestei specii și a studia posibilitatea utilizării acesteia pentru acvacultura marină;

56.  invită statele riverane Mării Negre să elaboreze o abordare comună prin care să ajute cetaceele să dezvolte populații stabile și să le îmbunătățească conservarea; solicită măsuri specifice, cum ar fi dispozitivele acustice de îndepărtare și alte resurse adecvate, pentru a îmbunătăți situația speciilor pe cale de dispariție din Marea Neagră, cum ar fi delfinii;

57.  invită Comisia și autoritățile competente din Bulgaria și România să prevadă finanțare pentru cercetări privind situația scrumbiei de Dunăre (Alosa spp.), care este inclusă în prezent în anexa V la Directiva privind habitatele, inclusiv pentru analize științifice și socioeconomice cu scopul de a evalua necesitatea transferului acestor specii în anexa II sau chiar în anexa I din directiva menționată, dacă sunt satisfăcute criteriile necesare;

58.  invită Comisia să analizeze de urgență posibilitatea transferării sturionilor incluși în prezent în anexa V la Directiva privind habitatele către anexa II sau chiar către anexa I;

Acțiuni concrete

59.  solicită Comisiei să studieze posibilitatea instituirii unui plan multianual de gestiune pentru Marea Neagră, similar celor existente pentru alte bazine marine;

60.  constată că, în fiecare an, în comunicarea sa privind punerea în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului și consultările sale cu privire la posibilitățile de pescuit, Comisia constată că stocurile din Marea Neagră sunt exploatate excesiv; consideră, așadar, că trebuie adoptate de urgență măsuri pentru ameliorarea situației din acest bazin marin;

61.  invită Comisia să analizeze stadiul punerii în aplicare a politicii comune în domeniul pescuitului în mod specific în Marea Neagră, evidențiind în special modul în care statele membre riverane au utilizat FEPAM 2014-2020 pentru a asigura gestionarea sustenabilă a stocurilor și ameliorarea biodiversității;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor Ucrainei, Federației Ruse, Georgiei, Republicii Turcia, Comisiei generale pentru pescuit în Marea Mediterană, Organizației pentru Cooperare Economică în Bazinul Mării Negre și Comisiei pentru protecția Mării Negre împotriva poluării.

(1) JO L 336, 30.12.2019, p. 14. (2) JO L 354, 28.12.2013, p. 22. (3) JO L 164, 25.6.2008, p. 19. (4) JO L 164, 20.6.2019, p. 1. (5) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (6) JO L 257, 28.8.2014, p. 135. (7) JO L 149, 20.5.2014, p. 1. (8) Texte adoptate, P9_TA(2021)0076. (9) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 37. (10) Texte adoptate, P9_TA(2021)0017.

Rezoluția Parlamentului European din 23 iunie 2021 referitoare la rolul cooperării pentru dezvoltare și al asistenței umanitare a UE în gestionarea consecințelor pandemiei de COVID-19 (2020/2118(INI))

P9_TA(2021)0308 A9-0151/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația din 30 ianuarie 2020 a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), care a catalogat epidemia de COVID-19 drept o urgență de sănătate publică la nivel internațional,

–  având în vedere faptul că directorul general al OMS, în observațiile sale introductive prezentate cu ocazia briefingului de presă privind COVID-19 din 11 martie 2020, a declarat că epidemia de COVID-19 a atins proporțiile unei pandemii,

–  având în vedere raportul din martie 2020 al Organizației Națiunilor Unite (ONU), intitulat „Responsabilitate comună, solidaritate globală: răspunsul la efectele socioeconomice ale pandemiei de COVID-19”,

–  având în vedere declarația comună a Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional din 25 martie 2020, în care se solicită adoptarea de măsuri cu privire la datoria țărilor care fac parte din Asociația Internațională pentru Dezvoltare, precum și comunicatul din 15 aprilie 2020 al miniștrilor de finanțe și al guvernatorilor băncilor centrale din cadrul G20 prin care se anunța suspendarea temporară a rambursării datoriei pentru țările cele mai sărace care solicită o perioadă de grație,

–  având în vedere Rezoluția 74/270 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 2 aprilie 2020 referitoare la solidaritatea globală pentru combaterea bolii coronavirusului 2019 (COVID-19),

–  având în vedere Rezoluția 74/274 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 20 aprilie 2020 referitoare la cooperarea internațională pentru asigurarea accesului la medicamente, echipamente medicale și vaccinuri la nivel mondial în scopul combaterii COVID-19,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 aprilie 2020 privind răspunsul UE pe plan mondial la COVID-19 (JOIN(2020)0011),

–  având în vedere conferința internațională a donatorilor, găzduită de UE împreună cu OMS și alți parteneri la 4 mai 2020, care a mobilizat fonduri inițiale în valoare de 7,4 miliarde EUR pentru demararea cooperării mondiale în domeniul cercetării,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 28 mai 2020 de regulament al Consiliului de instituire a Instrumentului de redresare al Uniunii Europene pentru a sprijini redresarea în urma pandemiei de COVID-19 (COM(2020)0441), în cadrul căreia s-a propus alocarea unei sume de până la 5 miliarde EUR la prețurile din 2018 pentru ajutorul umanitar acordat țărilor terțe,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 8 iunie 2020 privind răspunsul pe plan mondial al „Echipei Europa” la pandemia de COVID-19,

–  având în vedere propunerea cuprinsă în proiectul de concluzii ale Consiliului din 10 iulie 2020 de a furniza, în cadrul instrumentului „Next Generation EU”, fonduri în valoare de 5 miliarde EUR pentru asistență umanitară prin intermediul Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI – Europa în lume),

–  având în vedere propunerea Consiliului cuprinsă în proiectul său de concluzii din 10 iulie 2020 de a defini criterii și modalități clare de alocare a noului pachet financiar aferent rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență,

–  având în vedere contribuția Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) la Planul de răspuns umanitar la COVID-19 pentru 2020, furnizată prin intermediul publicației intitulate „Addressing the impacts of COVID-19 in food crises, April-December 2020” (Gestionarea impactului COVID-19 asupra crizelor alimentare, aprilie-decembrie 2020),

–  având în vedere articolul Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) intitulat „Protecting the most vulnerable children from the impact of coronavirus: An agenda for action” (Protejarea copiilor celor mai vulnerabili de impactul coronavirusului: o agendă pentru acțiune), publicat la 3 aprilie 2020 și actualizat la 21 septembrie 2020,

–  având în vedere raportul Programului Alimentar Mondial (PAM) din 29 septembrie 2020, intitulat „Răspunsul mondial al PAM la COVID-19”,

–  având în vedere raportul Rețelei de informații privind securitatea alimentară din 20 aprilie 2020 intitulat „Raportul global pe 2020 privind crizele alimentare 2020: analize comune pentru decizii mai bune”,

–  având în vedere raportul Conferinței ONU pentru comerț și dezvoltare din 19 noiembrie 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra comerțului și dezvoltării: trecerea la o nouă normalitate”,

–  având în vedere raportul FAO, al Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă, al UNICEF, al PAM și al OMS din 2020 intitulat „Situația securității alimentare și a nutriției în lume în 2020: Transformarea sistemelor alimentare pentru o alimentație sănătoasă la prețuri accesibile”,

–  având în vedere documentul de prezentare a punctelor-cheie al Grupului de experți la nivel înalt privind securitatea alimentară și nutriția al Comitetului pentru securitatea alimentară mondială (CSA) din septembrie 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra securității alimentare și nutriției: elaborarea unor răspunsuri politice eficace pentru a combate pandemia de foamete și de malnutriție”,

–  având în vedere rezoluția Adunării Mondiale a Sănătății din 28 mai 2019 referitoare la apă, salubrizare și igienă în unitățile de asistență medicală,

–  având în vedere raportul intermediar al Consiliului de coordonare al Programului Comun al Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) din 23 noiembrie 2020 intitulat „COVID-19 și HIV: Raport intermediar 2020”,

–  având în vedere Declarația politică a ONU de la reuniunea la nivel înalt privind acoperirea universală cu servicii de sănătate din 23 septembrie 2019, intitulată „Acoperirea universală cu servicii de sănătate: avansăm împreună pentru a construi o lume mai sănătoasă”,

–  având în vedere raportul OMS din 15 octombrie 2020 intitulat „Raport mondial privind tuberculoza 2020”,

–  având în vedere recomandările OMS formulate la 5 mai 2004 în cadrul consultării privind zoonozele,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen pentru perioada 2021-2025 (GAP) III, intitulat „O agendă ambițioasă pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor în acțiunile externe ale UE”,

–  având în vedere nota de politică a ONU Femei din 9 aprilie 2020 intitulată „Impactul COVID-19 asupra femeilor”,

–  având în vedere raportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din 27 aprilie 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra planificării familiale și încetarea violenței de gen, a mutilării genitale a femeilor și a căsătoriei copiilor”,

–  având în vedere articolul UNFPA din 28 aprilie 2020 intitulat „Millions more cases of violence, child marriage, female genital mutilation, unintended pregnancy expected due to the COVID-19 pandemic” (Multe alte milioane de cazuri preconizate de violență, căsătorii ale copiilor, mutilare genitală a femeilor și sarcini nedorite ca urmare a pandemiei COVID-19),

–  având în vedere Regulamentul sanitar internațional al OMS din 2005,

–  având în vedere Noul consens european privind dezvoltarea din 2018, intitulat „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru”,

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 2008,

–  având în vedere rezoluția sa din 27 octombrie 2015 referitoare la criza Ebola: lecțiile pe termen lung și modalitatea de consolidare a sistemelor de sănătate în țările în curs de dezvoltare pentru prevenirea crizelor viitoare(1),

–  având în vedere studiul profesoarei Sabine Oertelt-Prigione din 27 mai 2020 intitulat „The impact of sex and gender in the COVID-19 pandemic” (Impactul sexului și al genului în pandemia de COVID-19),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 aprilie 2020 referitoare la acțiunea coordonată a UE pentru combaterea pandemiei de COVID-19 și a consecințelor sale(2),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru cultură și educație,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A9-0151/2021),

A.  întrucât COVID-19 este o pandemie globală care afectează toate țările din lume;

B.  întrucât, potrivit raportului special al Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare din 2020 intitulat „Impactul pandemiei de COVID-19 asupra comerțului și dezvoltării: trecerea la o nouă normalitate”, perturbarea cauzată de COVID-19 a avut consecințe reale și disproporționate asupra gospodăriilor vulnerabile și dezavantajate cu venituri mici, a migranților, a lucrătorilor din sectorul informal și, adesea, a femeilor, în special în țările în curs de dezvoltare, unde populațiile nu sunt acoperite de plase de siguranță socială și sunt afectate în mod deosebit de șomajul în creștere;

C.  întrucât pandemia de COVID-19 a intensificat violența de gen, căsătoriile copiilor și inegalitățile existente, în special în ceea ce privește accesul la servicii de sănătate, inclusiv la servicii de sănătate sexuală și reproductivă și la drepturile aferente (SRHR), și a inversat deja unele dintre progresele înregistrate în ceea ce privește egalitatea de gen în ultimele decenii;

D.  întrucât ajutorul umanitar este grav subfinanțat, ceea ce face dificilă abordarea adecvată a consecințelor pandemiei de COVID-19 în țările în curs de dezvoltare;

E.  întrucât efectele economice și sociale ale pandemiei de COVID-19 au fost resimțite cel mai puternic în țările în curs de dezvoltare; întrucât se preconizează că sărăcia extremă la nivel mondial va crește în 2020 pentru prima dată în peste 20 de ani, ceea ce va duce la vânzarea de active, la creșterea împrumuturilor și la utilizarea economiilor de către persoanele vulnerabile;

F.  întrucât ajutorul umanitar pe termen scurt trebuie combinat cu sprijin pentru a face față provocărilor existente, cum ar fi securitatea, sărăcia, pacea, democrația și schimbările climatice, pentru a consolida reziliența pe termen lung;

G.  întrucât există un risc disproporționat de mare de contagiune pentru milioane de refugiați din întreaga lume, care trăiesc adesea în tabere de refugiați dens populate sau în centre colective, unde numai numărul copiilor este estimat la aproximativ 3,7 milioane;

H.  întrucât pandemia de COVID-19 a avut un impact masiv asupra accesului la SRHR, în special pentru femei și tineri, din cauza retragerii de pe lista de priorități și a perturbării furnizării de servicii SRHR, precum și a restricțiilor de călătorie și a modificărilor comportamentelor legate de sănătate; întrucât un număr suplimentar de 49 de milioane de femei nu au avut acces la contraceptive moderne din cauza pandemiei de COVID-19;

I.  întrucât schimbările climatice, pierderea continuă, la nivel mondial, a biodiversității și distrugerea habitatelor naturale cresc semnificativ riscul de dezvoltare a bolilor zoonotice; întrucât epidemia de COVID-19 nu trebuie în niciun caz utilizată ca pretext pentru întârzierea soluționării situațiilor de urgență legate de climă și de mediu; întrucât există o nevoie urgentă de o reconstrucție ecologică și socială a economiei mondiale după epidemia de COVID-19;

J.  întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat în mare măsură problemele actuale legate de datorii ale țărilor în curs de dezvoltare, punând în pericol și mai mult eforturile acestora de a mobiliza resurse suficiente pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), reducând în același timp drastic remiterile de bani la nivel mondial și investițiile străine directe;

K.  întrucât, în timpul pandemiei de COVID-19, presiunea asupra sistemelor de sănătate publică și măsurile de izolare au restricționat și mai mult accesul la serviciile SRHR și întrucât acest lucru pune în pericol sănătatea femeilor;

L.  întrucât, potrivit UNICEF, 1,6 miliarde de copii și tineri din întreaga lume au fost afectați de închiderea școlilor în perioada de vârf din 2020, mulți dintre aceștia neavând acces la internet la domiciliu; întrucât cel puțin 24 de milioane de elevi ar putea abandona școala din cauza pandemiei de COVID-19;

M.  întrucât pandemia de COVID-19 mărește nevoile comunităților afectate de fenomene meteorologice extreme, de dezastre naturale și de schimbările climatice;

N.  întrucât perturbarea cauzată de epidemia de COVID-19 sistemelor de educație și formare din întreaga lume este probabil fără precedent în istoria contemporană, închiderea școlilor și a instituțiilor de formare afectând 94 % din cursanți la nivel mondial, potrivit UNESCO, și riscând să aibă un impact de durată asupra perspectivelor pe termen lung ale multor tineri, în special ale fetelor; întrucât închiderea școlilor din cauza pandemiei a privat copiii vulnerabili de serviciile de alimentație și nutriție din școli care sunt esențiale pentru sănătatea lor, mărind astfel numărul copiilor care trăiesc în condiții de foamete cu 36 de milioane în 2020 și crescând, de asemenea, expunerea lor la violență și abuzuri;

O.  întrucât pandemia a evidențiat fragilitatea lanțurilor de aprovizionare globale, în special în sectorul alimentar și în cel al sănătății, și a mărit vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare care depind de acestea; întrucât pandemia reprezintă o ocazie de a dezvolta lanțuri de aprovizionare mai sustenabile și mai reziliente, printre care și lanțuri valorice regionale, și de a stimula integrarea regională; întrucât insecuritatea alimentară și malnutriția sunt în creștere ca efect secundar al pandemiei;

P.  întrucât educația joacă un rol esențial în ruperea ciclului sărăciei și în reducerea inegalităților; întrucât ODD 4 vizează asigurarea unei educații de calitate favorabile incluziunii și echitabile și promovarea oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții pentru toți și întrucât acest lucru este esențial pentru realizarea altor ODD; întrucât contribuția culturii la dezvoltarea durabilă este evidențiată în mai multe ținte ale ODD, în special în ODD 4;

Q.  întrucât pandemia va avea consecințe devastatoare pentru persoanele din țările cu sisteme de sănătate subfinanțate, în special pentru femei și fete, precum și pentru persoanele care trăiesc în țări afectate de conflicte; întrucât pandemia va plasa peste 47 de milioane de femei și fete din întreaga lume sub pragul sărăciei până în 2021;

R.  întrucât consecințele economice ale măsurilor luate pentru a combate pandemia de COVID-19 în țările în curs de dezvoltare vor exacerba inegalitățile și vulnerabilitățile existente, inclusiv slăbind mai mult infrastructura de sănătate, înrăutățind insecuritatea alimentară, adâncind decalajele în materie de educație și crescând sărăcia și excluziunea socială;

S.  întrucât, potrivit unui raport OMS-UNICEF din decembrie 2020, aproximativ 1,8 miliarde de persoane sunt expuse unui risc crescut de a contracta COVID-19 și alte boli deoarece utilizează sau lucrează în unități medicale fără servicii esențiale de apă;

T.  întrucât pandemia de COVID-19 a afectat grav programele de imunizare de rutină și alte servicii medicale de bază, ceea ce pune în pericol vieți omenești;

U.  întrucât, conform datelor recente ale UNFPA, se estimează că întârzierea sau întreruperea programelor de intervenție de proximitate și de educație privind practicile dăunătoare la nivel mondial va conduce la două milioane de cazuri noi de mutilare genitală a femeilor și la 13 milioane de cazuri noi de căsătorii ale copiilor în următorul deceniu comparativ cu estimările anterioare pandemiei;

V.  întrucât măsurile de izolare au avut un impact deosebit de grav asupra persoanelor cu dizabilități fizice și intelectuale;

W.  întrucât este necesară o mai bună coordonare, partajare a capacităților și cooperare ca parte a eforturilor internaționale de promovare a unei legături eficiente și reziliente între ajutorul umanitar, dezvoltare și pace;

X.  întrucât pandemia de COVID-19 a exacerbat încălcările drepturilor omului, stigmatizarea și discriminarea cu care se confruntă persoanele care trăiesc cu HIV, persoanele LGBTI și alte grupuri vulnerabile, subliniind nevoia critică ca răspunsurile la pandemia de COVID-19 să se bazeze pe drepturile omului și pe egalitate, astfel cum s-a învățat din răspunsul la HIV; întrucât populațiilor-cheie li s-a refuzat uneori accesul la servicii sau li s-a impus aplicarea discriminatorie a ordinelor de izolare impuse de pandemia de COVID-19;

Y.  întrucât este probabil ca consecințele pe termen mediu ale pandemiei de COVID-19 să aibă un impact devastator, subminând anii de câștiguri în materie de dezvoltare și necesitând o cooperare mondială fără precedent;

Z.  întrucât criza provocată de pandemie a accelerat tranziția digitală și trecerea la noi instrumente de învățare, cum ar fi învățarea la distanță și învățarea mixtă;

AA.  întrucât este esențial să se recunoască încă o dată că realizarea ODD și a obiectivelor Acordului de la Paris necesită investiții în dezvoltarea umană și urmărirea unei abordări bazate pe drepturi, respectând, în același timp, principiile de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare,

Abordarea „Echipa Europa”

1.  salută dimensiunea globală a răspunsului UE la pandemia de COVID-19, care demonstrează ambiția Uniunii de a oferi un exemplu și de a da dovadă de solidaritate față de toate țările partenere, inclusiv cele afectate de conflicte și de crize umanitare; subliniază totuși că fondurile puse la dispoziție în prezent sunt, în esență, realocate de la alte linii bugetare și că trebuie abordată problema reprezentată de concentrarea la începutul perioadei a ajutorului; solicită ca criteriile de repartizare pentru alocare să fie actualizate în funcție de impactul pandemiei în țările partenere; solicită, prin urmare, mobilizarea unor noi fonduri flexibile substanțiale pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare din întreaga lume să combată consecințele directe și indirecte ale pandemiei de COVID-19 și să răspundă nevoilor critice ale acestora în raport cu guvernanța în domeniul sănătății și supravegherea epidemiologică; subliniază că punerea la dispoziție cu promptitudine, în mod echitabil și la prețuri accesibile a unor vaccinuri, tratamente, echipamente, terapii și diagnostice sigure la nivel mondial trebuie să fie unul dintre primii pași; subliniază că este, de asemenea, important să se acorde prioritate vaccinării lucrătorilor din domeniul medical și social, urmați de profesori și de alți lucrători esențiali și de persoanele care sunt cel mai expuse riscului de a dezvolta complicații legate de COVID-19; îndeamnă donatorii să intensifice rapid asistența oficială pentru dezvoltare pentru a atinge niveluri de asistență care au fost asumate în trecut, dar care nu au fost niciodată furnizate;

2.  salută, în acest sens, COVAX, mecanismul mondial de asigurare a accesului echitabil și universal la vaccinurile împotriva COVID-19, precum și sprijinul puternic al Echipei Europa, care este cel mai mare donator și care a alocat până în prezent peste 850 de milioane EUR pentru această inițiativă, în timp ce țările din UE și din afara UE și-au anunțat deja intenția de a-și dona surplusul de vaccinuri prin intermediul COVAX; salută anunțul OMS potrivit căruia lansarea sa la nivel mondial în 91 de țări eligibile a început în primul trimestru al anului 2021 și că, până în prezent, au fost furnizate două miliarde de doze de vaccin; subliniază că vaccinurile sigure ar trebui să fie universal disponibile, la prețuri abordabile și ușor accesibile pentru toți, pentru a combate pandemia; subliniază că personalul medical și persoanele cele mai vulnerabile trebuie să aibă prioritate;

3.  invită Echipa Europa să consolideze mecanisme eficace pentru a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile, astfel încât acestea să fie utilizate în mod sistematic și eficient de către toate instituțiile UE și statele membre; subliniază că UE ar trebui să efectueze evaluări ale impactului asupra dezvoltării durabile în toate domeniile de politică, inclusiv în ceea ce privește răspunsurile sale la pandemie;

4.  insistă asupra faptului că dinamica creată de utilizarea abordării comune „Echipa Europa” privind aspecte precum analiza comună, programarea comună și punerea în aplicare în comun trebuie să se concretizeze într-un nou standard de cooperare în domeniul politicii de ajutor umanitar și de dezvoltare, atât la nivel legislativ, cât și în practică; consideră că UE ar trebui să promoveze ideea unei mai bune coordonări nu numai între statele membre, ci și cu țările donatoare din afara UE, în vederea îmbunătățirii la maximum a eficacității și eficienței cooperării internaționale și a ajutorului umanitar; subliniază importanța IVCDCI – Europa în lume în asigurarea finanțării pentru dezvoltarea umană, inclusiv pentru sănătate, nutriție, apă, salubritate și igienă (WASH), protecția socială și a copilului, precum și pentru sectorul educației; invită UE și statele membre să acorde prioritate dezvoltării umane și sănătății în programarea lor comună; încurajează Comisia să utilizeze în mod flexibil instrumentele umanitare și de dezvoltare, în conformitate cu o abordare integrată de interconectare, în special în ceea ce privește finanțarea și distribuirea vaccinurilor;

5.  solicită donatorilor UE să se asigure că organizațiile locale ale societății civile și organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) internaționale care lucrează în prima linie primesc finanțare pentru a implementa programe și proiecte de combatere a pandemiei de COVID-19 și a consecințelor acesteia la nivel comunitar, pentru a ajunge la persoanele cele mai îndepărtate; subliniază că, în absența unor resurse suplimentare pentru răspunsul la pandemia de COVID-19 și pentru redresarea în urma acesteia și în condițiile în care majoritatea fondurilor sunt direcționate către pachete financiare geografice, este esențial să se asigure complementaritatea optimă a finanțării UE;

Finanțarea ajutorului umanitar

6.  avertizează că pandemia riscă să declanșeze o criză umanitară; este, prin urmare, profund îngrijorat de subfinanțarea bugetului UE destinat ajutorului umanitar, având în vedere nevoile umanitare suplimentare cauzate de pandemie; solicită să se asigure o repartizare clară a fondurilor din pachetul financiar aferent rezervei pentru solidaritate și ajutoare de urgență, care ar trebui să urmărească îndeplinirea în mod echilibrat a obligațiilor sale, după cum urmează: nici operațiunile interne, nici cele externe nu pot beneficia de mai mult de 60 % din cuantumul anual al rezervei; la data de 1 octombrie a fiecărui exercițiu financiar, cel puțin un sfert din suma anuală atribuită „exercițiului n” trebuie să rămână disponibilă pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului respectiv; începând cu 1 octombrie, fondurile rămase pot fi mobilizate pentru a acoperi nevoile apărute până la sfârșitul exercițiului respectiv;

7.  subliniază necesitatea de a oferi asistență umanitară, cum ar fi personal și echipamente medicale, inclusiv echipamente individuale de protecție și truse de testare, pentru populațiile cele mai vulnerabile; salută, în acest sens, înființarea podului aerian umanitar al Uniunii Europene din 2020;

8.  îndeamnă UE și statele membre să aloce fonduri suplimentare țărilor afectate de cel mai mare impact al pandemiei pentru a face față consecințelor directe și indirecte ale acesteia și insistă asupra necesității de a accelera implementarea programelor de ajutor alimentar de urgență care vizează persoanele care au fost deja identificate ca fiind vulnerabile înainte de criza provocată de pandemia de COVID-19, punând în aplicare, în același timp, proceduri de reducere a riscurilor de transmitere;

Securitatea alimentară

9.  subliniază că pandemia amenință securitatea alimentară în mediul rural, urban și periurban; subliniază că păstoritul este o metodă locală de producție alimentară ecologică și sustenabilă din punctul de vedere al mediului și, prin urmare, face parte dintr-un sistem alimentar sustenabil; subliniază că păstorii sunt deosebit de vulnerabili la perturbările securității alimentare și la impactul schimbărilor climatice; consideră că este esențial ca păstorii să fie sprijiniți prin garantarea unui acces sigur pe piețele locale pe durata pandemiei, astfel încât să se asigure capacitatea lor de a furniza în continuare alimente bogate în proteine populației locale, mobilitatea transfrontalieră a persoanelor și a animalelor, accesul la surse de apă și la pășunat pentru turmele lor, precum și faptul că echipele comunitare mobile instituite în conformitate cu abordarea „O singură sănătate” pot monitoriza situația și interveni în cazuri individuale, dar și, dacă este necesar, în vederea menținerii sănătății publice; solicită transferuri de numerar pentru păstori pentru a asigura acoperirea nevoilor lor de bază, inclusiv alimente și hrană pentru animale, și solicită ajutoare pentru aprovizionarea cu furaje a turmelor ca parte a sprijinului pentru asigurarea subzistenței sub formă de ajutor umanitar, atunci când este necesar;

10.  subliniază necesitatea de a sprijini fermele familiale și întreprinderile mici și mijlocii locale, în special în sectorul agroindustrial, pentru a mări securitatea alimentară și reziliența;

11.  subliniază necesitatea de a sprijini acțiunile agențiilor ONU, în special FAO și PAM, precum și acțiunile Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie și ale ONG-urilor internaționale, menite să reducă foametea, malnutriția și să prevină pierderea mijloacelor de subzistență și să instituie sisteme alimentare reziliente, spre exemplu cele având drept obiectiv crearea unui mecanism global de schimb de date pentru furnizarea rapidă de informații cu privire la nevoile umanitare, acordarea de asistență pentru producția de alimente și accesul la hrană, organizarea unor transferuri de numerar și a unor bonuri sau a distribuției de ajutoare alimentare în natură și a meselor școlare, dezvoltând legături cu sisteme de protecție socială adaptate la șocuri, stabilizarea sistemelor alimentare, asigurarea funcționării piețelor alimentare locale, a lanțurilor și a sistemelor valorice, concentrându-se, în același timp, asupra micilor fermieri și a micilor pescari prin punerea în aplicare a unor măsuri sanitare pentru a preveni transmiterea COVID-19 și pentru a răspunde altor crize, recesiuni economice și conflicte, cum ar fi creșterea numărului de lăcuste de deșert în Africa de Est; consideră că procesul de redresare economică oferă ocazia de a integra mai bine micii fermieri și producătorii pe piețele locale și regionale și de a dezvolta mijloace de subzistență mai sustenabile; subliniază importanța tehnologiei și a digitalizării în acest sens ca mijloc de facilitare a cunoașterii pieței și a accesului pe piață, precum și de extindere a întreprinderilor mici prin intermediul unor instrumente precum aplicațiile monetare mobile;

12.  reamintește că, până în 2050, va trebui să se asigure alimente sigure și accesibile ca preț pentru o populație mondială de aproximativ 10 miliarde de persoane, garantând, în același timp, locuri de muncă decente și mijloace de subzistență decente de-a lungul întregului lanț valoric alimentar, protejând persoanele cele mai vulnerabile din zonele rurale, inclusiv populațiile indigene, migranții și lucrătorii neoficiali și ad-hoc, și combătând volatilitatea extremă a prețurilor la alimente de pe piețele alimentare naționale și internaționale; recunoaște rolul esențial al nutriției în întărirea rezilienței; solicită o abordare mai integrată în ceea ce privește prevenirea, diagnosticarea și tratarea foametei și a malnutriției, atât în răspunsurile umanitare, cât și în cele în materie de dezvoltare, în special în rândul țărilor celor mai vulnerabile la schimbările climatice; subliniază că este esențial să se dezvolte agricultura locală pentru consumul local pentru a reduce dependența țărilor în curs de dezvoltare de importuri și exporturi și posibilele perturbări de-a lungul lanțului alimentar; subliniază că realizarea ODD 1 și 2 necesită o abordare transdisciplinară pentru a transforma modul în care alimentele sunt produse, prelucrate, consumate și comercializate; subliniază, în acest sens, necesitatea unei transformări holistice pentru a accelera sistemele alimentare echitabile, sigure și sănătoase, transformând Summitul ONU privind sistemele alimentare din 2021 într-un punct de plecare de la care să se construiască mai bine în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19; invită UE să promoveze sustenabilitatea de-a lungul lanțurilor de aprovizionare cu alimente, de la producție la consum, în conformitate cu Pactul verde european și cu strategia „De la fermă la consumator”;

13.  subliniază că pandemia de COVID-19 agravează problema deja extrem de gravă a insecurității alimentare în Africa de Est și în Orientul Mijlociu, cauzată de invazia de lăcuste, deoarece restricțiile întârzie livrarea pesticidelor și a echipamentelor pentru a controla lăcustele; subliniază necesitatea unei cooperări mai mari pentru a ajuta țările din Africa de Est și Orientul Mijlociu să facă față pierderii culturilor;

14.  subliniază că diverse sarcini globale, cum ar fi creșterea rapidă a populației, schimbările climatice, deficitul de resurse naturale și modelele de consum în schimbare, împiedică capacitatea sistemelor noastre alimentare de a asigura securitatea alimentară și disponibilitatea alimentelor într-un mod sustenabil din punct de vedere social și ecologic pentru toți;

15.  subliniază că sunt necesare suficiente măsuri pentru a îmbunătăți situația actuală din țările africane, care se confruntă cu o creștere rapidă a populației și cu incertitudinea că sectoarele lor agricole sunt în măsură să asigure producția de alimente și să pună în aplicare măsuri de adaptare la schimbările climatice;

16.  consideră că limitarea disponibilității terenurilor, degradarea terenurilor, deficitul de apă și constrângerile legate de producția de alimente reprezintă bariere grave în calea creșterii ofertei și a productivității agricole, care sunt legate de incertitudinile socioeconomice și instituționale din țările în curs de dezvoltare;

Sărăcia și protecția socială

17.  subliniază că, în 2020, se preconizează că incidența sărăciei extreme va crește dramatic la nivel mondial, pentru prima dată într-un interval de peste 20 de ani, în special în rândul copiilor, în condițiile în care pandemia de COVID-19 exacerbează efectele conflictelor, ale guvernanței deficitare și ale schimbărilor climatice și are un impact deosebit de profund asupra femeilor și a fetelor (se preconizează că alte 47 de milioane de persoane vor trăi în condiții de sărăcie extremă până în 2021), asupra lucrătorilor migranți și a celor care au o ocupație informală (care reprezintă un sfert din forța de muncă mondială), asupra sectorului turismului și asupra economiilor din America Latină, din zona Caraibilor și din Africa; subliniază, în contextul acestei crize extreme, importanța unei protecții sociale universale și a dialogului social; solicită Comisiei să elaboreze, împreună cu țările partenere, strategii de redresare economică, de creare de locuri de muncă și de îmbunătățire a sistemelor de securitate socială, promovând extinderea protecției sociale la lucrătorii informali din sectoarele rurale;

18.  subliniază că cei mai vulnerabili sunt cei mai afectați de pandemie, în special refugiații, persoanele strămutate în interiorul țării și migranții aflați în situații precare, care se confruntă cu trei crize: o criză sanitară, o criză socioeconomică și o criză de protecție; subliniază că copiii aflați în mișcare sunt deosebit de vulnerabili din cauza accesului lor limitat la servicii esențiale, inclusiv WASH și educație, asistență medicală și servicii de îngrijire, punând astfel în mare pericol dezvoltarea, viitorul și sănătatea acestor copii;

19.  subliniază că consecințele izbucnirii pandemiei de COVID-19 afectează în mod disproporționat persoanele cele mai sărace și persoanele din categoriile sociale cele mai dezavantajate, marginalizate și neprotejate, inclusiv persoanele cu dizabilități fizice și intelectuale, persoanele cu afecțiuni medicale cronice, persoanele cu probleme de sănătate mentală și persoanele în vârstă, care au deja acces limitat sau nu au deloc acces la igienă și tratament de bază pentru nevoile lor de asistență medicală și au devenit și mai vulnerabile din cauza pandemiei;

Refugiații și persoanele strămutate

20.  îndeamnă Comisia să abordeze nevoile specifice ale refugiaților, ale migranților și ale persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI), respectând principiul fundamental al rețelelor de sănătate publică, de a nu lăsa pe nimeni în urmă și de a evita demersurile care împiedică lucrătorii umanitari din prima linie să aibă contact direct cu persoanele în serviciul cărora acționează; reamintește cu îngrijorare că refugiații, migranții și PSI sunt printre cele mai vulnerabile persoane în această criză sanitară, deoarece deseori acestea se confruntă cu condiții de viață mai precare și tind să întâmpine obstacole mai mari în accesarea serviciilor de sănătate de bază decât populațiile locale; subliniază nevoia absolută de a asigura un acces egal la tratamentele împotriva COVID-19 și la alte servicii de sănătate și programe de tip „plasă de siguranță” pentru toate persoanele afectate, fără discriminare pe criterii de naționalitate, statut juridic, origine, sex, orientare sexuală, identitate de gen sau caracteristici de orice altă natură; subliniază importanța sprijinirii refugiaților și a PSI pentru a contracara impactul socioeconomic disproporționat al pandemiei, prin consolidarea sprijinului pentru mijloacele de subzistență și a activităților generatoare de venituri, pe lângă accesul acestora la siguranță; subliniază că politicile UE ar trebui să vizeze sprijinirea accesului acestora la locuri de muncă, educație și documentație civică; îndeamnă UE și statele membre să creeze condițiile necesare pentru ca copiii și tinerii din taberele de refugiați să aibă acces la educație, inclusiv la opțiuni de învățare la distanță, în special pentru învățarea de bază;

Consolidarea sectorului sănătății

21.  subliniază că criza provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat problema persistentă a deficitelor de medicamente la nivel global, cu consecințe acute în țările în curs de dezvoltare; subliniază că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să fie dedicat în primul rând asigurării unui sistem de sănătate „orizontal” cu acoperire universală, printr-o abordare holistică și bazată pe drepturi, ceea ce presupune, printre altele, să se țină cont pe deplin de natura multidimensională a sănătății (în legătură strânsă cu aspectele de gen, securitatea alimentară și nutriția, apa și salubritatea, educația și sărăcia); solicită, în special, să se revizuiască strategiile și parteneriatele propuse sau existente cu scopul de a consolida și de a sprijini în continuare sistemele de sănătate din țările partenere, în special în ceea ce privește gradul de pregătire pentru a face față pandemiilor și organizarea și gestionarea sistemelor de sănătate, inclusiv furnizarea de asistență medicală universală, vaccinările, monitorizarea și informarea în domeniul sănătății (inclusiv supravegherea bolilor), formarea, recrutarea și păstrarea personalului medical, capacitatea de diagnosticare și aprovizionarea cu medicamente;

22.  reamintește că consolidarea sistemelor de sănătate nu ar trebui să țină seama exclusiv de efectele epidemiologice ale pandemiei de COVID-19 asupra țărilor partenere, ci ar trebui să ia în considerare și factori precum necesitatea de a gestiona malnutriția crescută cauzată de perturbarea lanțurilor de aprovizionare cu alimente sau efectele psihologice ale măsurilor de combatere a focarelor de COVID-19;

23.  reamintește Comisiei că organizațiile partenere consacrate ale UE, cum ar fi Fondul global, oferă un ajutor valoros în achiziționarea și utilizarea rapidă a echipamentelor individuale de protecție, de diagnosticare și a tratamentelor pentru COVID-19, jucând, în același timp, un rol vital în dezvoltarea și consolidarea sistemelor de sănătate și în furnizarea de donatori;

24.  subliniază necesitatea de a recupera întârzierile în ceea ce privește programele de imunizare de rutină cât mai curând posibil și de a asigura reluarea furnizării altor servicii medicale de bază; solicită o finanțare adecvată pentru inițiative precum Alianța Mondială pentru Vaccinuri și Imunizare și Coaliția pentru inovare în domeniul pregătirii în eventualitatea apariției unei epidemii (CEPI); este îngrijorat de sistemul global de guvernanță a vaccinurilor externalizat și fragmentat, care a condus mai degrabă la concurență pentru vaccinuri, metode de diagnosticare și tratamente decât la cooperare; îndeamnă UE și statele membre să inițieze apeluri la un acces egal și la prețuri accesibile la vaccinuri la nivel mondial, pe baza principiului solidarității globale; invită Comisia să se asigure că răspunsul global al UE la pandemia de COVID-19 nu subminează angajamentul UE de a acorda finanțare pentru alte programe vitale în domeniul sănătății, inclusiv pentru pachetul inițial minim de servicii de sănătate sexuală și reproductivă și pentru programele dedicate sănătății femeilor și a femeilor însărcinate; îndeamnă toate statele membre și Comisia să continue să sprijine țările partenere prin furnizarea de servicii în domeniul sănătății sexuale și reproductive și al drepturilor aferente (SRHR), asigurând, în același timp, siguranța comunităților și a lucrătorilor din domeniul sănătății;

25.  reamintește importanța punerii în practică a principalelor lecții învățate în urma crizelor sanitare anterioare, cum ar fi epidemia de Ebola; subliniază, în acest sens, importanța colaborării cu liderii comunității pentru a difuza mesaje-cheie privind sănătatea publică și pentru a mobiliza societățile; subliniază rolul esențial pe care îl joacă organizațiile societății civile și ONG-urile naționale și internaționale în furnizarea de servicii de sănătate celor mai sărace comunități; recunoaște că aceste organizații vor fi parteneri esențiali în distribuirea vaccinurilor împotriva COVID-19; invită UE să sprijine consolidarea capacităților acestor organizații;

26.  subliniază rolul educației în domeniul sănătății în prevenirea și atenuarea efectelor pandemiilor și în pregătirea pentru viitoarele urgențe de sănătate publică; subliniază beneficiile sportului în contracararea consecințelor pe care le are asupra sănătății fizice și psihice prelungirea izolării și închiderea școlilor;

27.  îndeamnă Comisia și statele membre să se angajeze să facă din vaccinurile și tratamentele antipandemice un bun public global, accesibil tuturor;

28.  subliniază că este necesară continuitatea serviciilor de sănătate de bază, inclusiv a nutriției, ca răspuns la pandemia de COVID-19 și în redresarea în urma acesteia; subliniază că ar trebui furnizate servicii de nutriție de calitate ca parte a asistenței medicale primare, inclusiv prevenirea, evaluarea, diagnosticarea și tratarea tuturor formelor de malnutriție; recunoaște rolul lucrătorilor din domeniul sănătății în calitate de lucrători din prima linie care trebuie sprijiniți, inclusiv prin formare;

29.  subliniază că cercetarea și inovarea au avut o importanță crucială în răspunsul global la pandemia de COVID-19, permițând dezvoltarea unor terapii, vaccinuri și metode de diagnosticare necesare urgent; subliniază că activitățile de cercetare și inovare trebuie orientate către instrumente care funcționează în medii cu resurse reduse, pentru a permite un răspuns cu adevărat global; subliniază că sunt necesare eforturi similare pentru a umple lacunele existente în materie de cercetare și produse pentru a combate alte epidemii, în special bolile legate de sărăcie și bolile neglijate care afectează miliarde de persoane din întreaga lume, dar care oferă stimulente limitate pe piață pentru investițiile din sectorul privat, și pentru a pune capăt dependenței de țările mai bogate în ceea ce privește cercetarea în domeniul bolilor care ar putea să nu le afecteze în mod direct; invită, prin urmare, UE și statele sale membre să mărească oportunitățile de colaborare transnațională între cercetători și să încurajeze dezvoltarea potențialului de cercetare umană în țările partenere, cu un accent deosebit pe femei;

30.  sprijină activitatea importantă desfășurată de OMS și relevă rolul central al acesteia în calitate de autoritate cu rol decizional și de coordonare în răspunsul la COVID-19, recunoscând, în același timp, nevoia de a reforma această organizație, inclusiv de a reforma, printre altele, Regulamentul sanitar internațional după gestionarea crizei acute;

31.  subliniază necesitatea unor acțiuni urgente, a unei finanțări mai mari și a unei coordonări îmbunătățite a răspunsurilor privind comportamentul și practicile de igienă, acestea reprezentând un mijloc vital de apărare pentru prevenirea, limitarea și tratarea virusului COVID-19; subliniază necesitatea unor surse fiabile de apă curată pentru a menține curățenia caselor și a școlilor, precum și a unităților medicale, și subliniază importanța accesului la apă sigură, la salubritate și la infrastructură, servicii și produse de igienă, deoarece acestea sunt esențiale pentru consolidarea rezilienței la viitoarele epidemii; invită UE și statele sale membre să își majoreze în mod semnificativ finanțarea pentru WASH ca parte a răspunsului lor la pandemia de COVID-19 și să consolideze reziliența globală împotriva crizelor viitoare;

32.  subliniază rolul esențial jucat de organizațiile conduse de comunitate și de organizațiile societății civile în furnizarea de servicii de sănătate comunităților celor mai marginalizate și mai puțin deservite; invită Comisia să asigure sprijin politic, financiar și tehnic pentru organizațiile societății civile care furnizează servicii comunitare, pentru a se asigura că cei care nu pot merge la clinici medicale pot avea acces la servicii adaptate și adecvate;

33.  subliniază că este esențială o distribuție mai echitabilă a vaccinurilor în întreaga lume pentru a combate în mod eficace răspândirea virusului COVID-19 și a mutațiilor sale; reamintește că instrumentele medicale pentru COVID-19 ar trebui să fie accesibile ca preț, sigure, eficace, ușor de administrat și universal accesibile și că ar trebui să fie considerate bunuri publice mondiale;

Drepturile omului, guvernanța și democrația

34.  este preocupat de faptul că, de la începutul crizei COVID-19, multe guverne au folosit urgența drept pretext pentru a justifica impunerea unor restricții asupra proceselor democratice și a spațiului civic, inclusiv limitarea accesului umanitar, și pentru a oprima minoritățile; condamnă, în special, cenzura, arestările și intimidarea jurnaliștilor, personalităților de opoziție, personalului medical și a altor persoane pe motiv că au criticat guvernele, inclusiv pentru gestionarea crizei; atrage atenția, mai general, asupra impactului negativ tot mai puternic al COVID-19 asupra tuturor drepturilor omului, precum și asupra democrației și a statului de drept și solicită, prin urmare, să se consolideze dialogul politic, ajutorul și sprijinul acordat societății civile și consolidării instituțiilor în toate aceste domenii, acordând o atenție deosebită apărătorilor drepturilor omului și activiștilor din societatea civilă;

35.  constată că cercetările la nivel mondial indică faptul că stigmatizarea și discriminarea continuă să afecteze persoanele care trăiesc cu HIV, în special populațiile-cheie și grupurile vulnerabile; reamintește concluziile UNAIDS potrivit cărora persoanele și grupurile asociate cu COVID-19 au fost supuse, de asemenea, unor percepții și acțiuni negative; subliniază că populațiile vulnerabile și marginalizate, cum ar fi persoanele care trăiesc în sărăcie, persoanele fără adăpost, refugiații, migranții, lucrătorii sexuali, persoanele care consumă droguri și persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale continuă să fie stigmatizate, inclusiv prin interacțiuni între HIV și COVID-19;

36.  subliniază că efectele combinate ale pandemiei de sănătate și ale recesiunii mondiale vor submina grav capacitatea țărilor în curs de dezvoltare, în special a țărilor cel mai puțin dezvoltate, de a realiza ODD; reamintește apelul ONU pentru un pachet de 2,5 mii de miliarde USD pentru criza provocată de pandemia de COVID-19 pentru țările în curs de dezvoltare, care se confruntă cu daune economice fără precedent cauzate de criza COVID-19; solicită un răspuns politic amplu, bazat pe principiul central al Agendei 2030 de a nu lăsa pe nimeni în urmă;

37.  subliniază că starea de urgență are efecte negative asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, prin urmare, trebuie să fie întotdeauna limitată în timp, justificată în mod corespunzător prin proceduri democratice și juridice și proporțională cu situația de urgență, respectând totodată ordinea constituțională și dreptul internațional al drepturilor omului; insistă că urgențele sanitare nu ar trebui utilizate niciodată ca pretext pentru subminarea statului de drept, a instituțiilor democratice, a responsabilității democratice sau a controlului judiciar;

38.  este preocupat de atacurile violente asupra personalului și instalațiilor umanitare și medicale, precum și de obstacolele birocratice, cum ar fi cerințele de acces neclare și în schimbare privind personalul și numărul de vehicule în țările partenere; subliniază importanța combaterii în continuare a acestor atacuri și obstacole atât la nivel diplomatic, cât și la nivel politic;

39.  invită Comisia și statele membre să sprijine parlamentele, deoarece acestea continuă să joace un rol activ în controlarea măsurilor guvernamentale de limitare a pandemiei de COVID-19 și în evaluarea implicațiilor măsurilor de sănătate publică asupra drepturilor omului; subliniază că, în multe țări, sectorul sănătății este predispus la corupție și că este necesar să se consolideze responsabilitatea și supravegherea;

40.  subliniază consecințele deosebit de grave ale măsurilor de izolare impuse în contextul crizei COVID-19 și daunele colaterale suferite de femei, fete și copii, în special creșterea incidenței violenței de gen, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, incidența tot mai mare a căsătoriilor copiilor, sarcinile timpurii și nedorite și accesul limitat la serviciile de sănătate, inclusiv la serviciile SRHR, dar și expunerea femeilor la COVID-19 din cauza reprezentării lor disproporționat de mari în cadrul forței de muncă mondiale din sectorul sănătății; constată că, în multe țări partenere, femeile sunt angajate în sectoare feminizate, cum ar fi industria confecțiilor, care au fost grav afectate; subliniază necesitatea ca IVCDCI – Europa în lume să stimuleze oportunitățile post-criză pentru ocuparea forței de muncă în rândul femeilor; solicită să se ia măsuri pentru a contrabalansa sarcina de îngrijire disproporționată suportată de femei și orice eventual regres în ceea ce privește siguranța, sănătatea, emanciparea, independența și capacitarea economică, precum și educația femeilor, prin intermediul unor programe specifice, cum este inițiativa Spotlight și Planul de acțiune privind egalitatea de gen III, precum și prin reorientarea sprijinului european; solicită intensificarea eforturilor pentru a preveni și a combate mai bine violența domestică; solicită să se asigure o participare semnificativă a femeilor la deciziile care le afectează sănătatea și viața profesională; subliniază necesitatea de a include perspectiva de gen în răspunsul UE la pandemia de COVID-19, de a promova organismele decizionale favorabile incluziunii și de a colecta date defalcate în funcție de sex și de vârstă pentru analiza de gen;

41.  reamintește că efectele economice și sociale ale pandemiei afectează în mod disproporționat femeile și riscă să submineze deceniile de progrese în ceea ce privește egalitatea de gen și emanciparea femeilor; îndeamnă UE și statele sale membre ca, pentru a face față acestei provocări și a asigura o redresare susținută, să își îmbunătățească sprijinul extern pentru acțiuni menite să consolideze vocea și participarea femeilor la procesele decizionale, să îmbunătățească educația și formarea femeilor, să elimine discriminarea în ceea ce privește accesul la credite și să adopte legi împotriva violenței de gen;

Serviciul datoriei și bugetele solide

42.  salută suspendarea temporară anunțată de G20 a obligației țărilor celor mai sărace de a efectua plăți aferente serviciului datoriei și subscrie la apelul adresat creditorilor privați și băncilor comerciale de stat de a se alinia, la rândul lor, la acest demers; invită Comisia și statele membre să promoveze punerea în aplicare deplină a Inițiativei G20 privind suspendarea serviciului datoriei (ISSD) și a noului Cadrul comun pentru tratamentul datoriilor dincolo de ISSD; subliniază că amploarea crizei economice și sociale în țările în curs de dezvoltare face necesară adoptarea unor măsuri mai profunde și mai ample și încurajează Comisia să sprijine eforturile internaționale în acest sens; consideră că dobânzile economisite ca urmare a acestei suspendări ar trebui, în mod preferabil, să fie investite în sectorul sănătății, care este adesea grav subfinanțat în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia și statele membre, în acest sens, să sprijine, de asemenea, inițiativele la nivel internațional care propun mecanisme flexibile de reducere a datoriilor legate de crearea de fonduri de contrapartidă în moneda locală pentru a promova investițiile care vizează realizarea ODD;

43.  subliniază că multe țări în curs de dezvoltare se confruntau deja cu niveluri semnificative ale datoriei înainte de pandemie, împiedicând astfel investițiile adecvate în prevenirea crizelor, în sistemele de sănătate și în protecția socială; subliniază importanța abordării cu prioritate a sustenabilității datoriei în țările partenere; invită Comisia să adopte noi inițiative pentru a aborda problemele legate de fluxurile financiare ilicite, evaziunea fiscală și frauda fiscală, cu scopul de a îmbunătăți bazele impozabile ale țărilor în curs de dezvoltare; îndeamnă UE, în acest sens, să se asigure că acordurile sale comerciale, de dublă impunere și de investiții sunt în concordanță cu obiectivul de mobilizare a resurselor interne ale țărilor ACP și că se traduc în rezultate tangibile și durabile în materie de dezvoltare, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, consacrat la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona; solicită, în sens mai larg, înființarea unui organism fiscal mondial la nivelul ONU care să contribuie la coordonarea politicilor fiscale; solicită, de asemenea, ca sprijinul bugetar să fie direcționat către serviciile universale de bază, în special către accesul la servicii de sănătate de bază, apă și salubrizare, precum și către reziliență;

44.  solicită Comisiei să aibă în vedere un sprijin mai mare pentru țările cele mai fragile pentru a combate pandemia de COVID-19 și pentru a oferi acces la asistență medicală, fără a neglija provocările existente, cum ar fi sărăcia extremă, securitatea, accesul la educație și locuri de muncă de calitate, democrația, egalitatea de șanse și schimbările climatice;

45.  subliniază că reducerea fluxurilor de transferuri de fonduri în țările în curs de dezvoltare va înrăutăți condițiile de viață ale gospodăriilor care se bazează pe această sursă de venit pentru a finanța consumul de bunuri și servicii, cum ar fi alimentele, asistența medicală și educația; îndeamnă, prin urmare, UE și comunitatea donatorilor să ia măsuri decisive pentru a-și îndeplini promisiunea de a contribui la reducerea costurilor de transfer de fonduri la aproape de zero și cel puțin la 3 %, astfel cum se prevede în ODD 10;

Educație și digitalizare

46.  subliniază că numărul elevilor care au pierdut mai multe luni de școlarizare ca urmare a pandemiei de COVID-19 este fără precedent, acest lucru constituind un regres major pentru eforturile depuse în sectorul educației, în special în ceea ce privește educația femeilor, a fetelor și a persoanelor strămutate; îndeamnă guvernele să utilizeze închiderea școlilor doar ca măsură de ultimă instanță în lupta împotriva pandemiei; sprijină continuarea și acordarea de prioritate investițiilor în educație în situații de urgență și în alte contexte umanitare; solicită ca educația să rămână un domeniu prioritar pentru cheltuielile efectuate în cadrul politicii de dezvoltare a UE și ca o atenție adecvată să fie acordată funcției sociale și culturale a școlilor; îndeamnă guvernele, în acest context, să acorde prioritate sprijinului pentru cei mai marginalizați copii și familiile acestora, deoarece inegalitățile economice și sociale sunt profund legate de părăsirea timpurie a școlii și de performanțele slabe din copilărie, care pun în pericol perspectivele de angajare la vârsta adultă; subliniază că copiii cei mai expuși riscului, în special cei cu dizabilități și cei care trăiesc în zone afectate de conflicte, sunt cei mai afectați de această pandemie; recomandă UE să sprijine acțiunile UNICEF și țărilor UE să își împărtășească abordările în ceea ce privește asigurarea continuității activităților didactice chiar și în perioade de criză și solicită UE și statelor sale membre să exploateze potențialul învățării la distanță (aplicații offline, radio, televiziune, materiale imprimate) și digitale în cadrul programelor lor internaționale de sprijin, astfel încât niciun copil să nu rămână fără educație; sprijină, prin urmare, accesul deschis, sigur și la prețuri accesibile la internet (inclusiv la datele mobile), precum și accesul egal la tehnologie digitală, la utilizarea și crearea acesteia, cu scopul de a elimina decalajele digitale, inclusiv decalajul digital de gen și de vârstă, și de a include persoanele dezavantajate sau marginalizate de transformarea digitală;

47.  solicită ca cultura să fie luată în considerare pentru valoarea sa intrinsecă ca un al patrulea pilon transversal de sine stătător al dezvoltării durabile, împreună cu dimensiunile sociale, economice și de mediu; invită UE să integreze sustenabilitatea culturală la toate nivelurile cooperării pentru dezvoltare și să includă în mod sistematic dimensiunea culturală în negocierile privind acordurile de asociere, precum și în întregul set de instrumente pentru relațiile externe și politica externă;

48.  subliniază importanța învățării pe tot parcursul vieții și a recalificării, inclusiv pe termen lung după pandemia de COVID-19, deoarece aceasta va deveni nu numai o practică comună, ci și o cerință necesară pentru cetățenii încadrați în muncă, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei;

49.  subliniază necesitatea de a oferi sprijin și recunoaștere profesorilor, al căror rol central în educație și în construirea cetățeniei active a fost subliniat și mai mult de pandemie; subliniază necesitatea de a investi în formarea cadrelor didactice pentru a le pregăti în mod adecvat pentru noi modele de învățare, cum ar fi învățarea online și învățarea mixtă, ca o cerință pentru a asigura educația continuă atunci când învățarea în persoană este compromisă;

50.  subliniază rolul mass-mediei independente în promovarea diversității culturale și a competențelor interculturale, precum și necesitatea de a consolida aceste mijloace de informare ca sursă de informații credibile, în special în perioade de criză și incertitudine;

51.  atrage atenția asupra impactului puternic pe care l-a avut pandemia asupra industriilor culturale și creative, asupra siturilor din patrimoniul mondial, asupra patrimoniului cultural imaterial și asupra turismului de patrimoniu din întreaga lume, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, unde aceste sectoare sunt deosebit de fragile; invită UE și statele sale membre să ofere sprijin financiar acestor sectoare în contextul cooperării pentru dezvoltare, prin fonduri speciale cu priorități tematice și geografice, precum și asistență tehnică, inclusiv inițiative de sprijin digital pentru a atenua impactul negativ al măsurilor de izolare, și să exploateze sinergiile dintre administrațiile locale, organizațiile culturale și ONG-uri, pe de o parte, și delegațiile UE și sucursalele de peste mări ale instituțiilor culturale ale statelor membre, pe de altă parte;

52.  reamintește că ponderea educației în totalul ajutorului pentru dezvoltare a scăzut constant în ultimul deceniu; invită statele membre să investească 10 % din asistența lor oficială pentru dezvoltare în educație până în 2024 și 15 % până în 2030, inclusiv investiții în educația, infrastructura și conectivitatea digitală, pentru a reduce decalajul digital care exacerbează dezavantajele socioeconomice;

Reziliența

53.  subliniază faptul că este important să se ofere asistență țărilor partenere și să se facă schimb de bune practici cu acestea (inclusiv consolidarea capacităților administrațiilor locale și regionale ale acestora) și să se ofere asistență organizațiilor societății civile și să se facă schimb de bune practici cu acestea pentru identificarea vulnerabilităților, instituirea unor mecanisme de prevenire a crizelor și de reacție la situațiile de criză, precum și pentru protejarea infrastructurii critice, astfel încât să se poată face față mai eficient viitoarelor șocuri sistemice de toate tipurile; subliniază, de asemenea, importanța adoptării unei abordări de tip „O singură sănătate” de la nivelul administrației centrale până la nivelul comunității, pentru a preveni sau combate zoonozele;

54.  este preocupat de faptul că, din cauza schimbărilor provocate de schimbările climatice, evenimentele meteorologice extreme vor agrava dificultățile crizei provocate de pandemia de COVID-19, ceea ce va accentua presiunile asupra economiilor, funcționării statelor și furnizării de ajutor umanitar; solicită, prin urmare, ca strategia de redresare să urmărească obiectivele Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și ale Acordului de la Paris privind schimbările climatice; consideră, de asemenea, că măsurile de stimulare economică ar trebui să deschidă calea către un viitor fără emisii de carbon și rezistent la schimbările climatice și solicită sprijin pentru conservarea soiurilor de semințe sub egida Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură, pentru a ajuta comunitățile să refacă varietățile în urma dezastrelor provocate de schimbările climatice;

55.  consideră că pandemia oferă ocazia de a reconstrui mai bine și că politicile umanitare și de dezvoltare ale UE ar trebui să sprijine acest obiectiv în țările partenere; subliniază, în special, necesitatea de a sprijini țările în curs de dezvoltare în deblocarea progreselor în economia digitală în domenii precum sănătatea, educația și alte servicii publice; salută lansarea platformei Digitalizarea pentru dezvoltare (D4D) în decembrie 2020 și încurajează UE să facă investiții suplimentare în eforturile de digitalizare în țările partenere, inclusiv prin mobilizarea investițiilor din sectorul privat;

56.  reamintește că reziliența se referă, în ultimă instanță, atât la nivelul general de pregătire, cât și la capacitatea de a se adapta la noile circumstanțe; reamintește, în acest context, că comunitățile care inițiază propriile soluții adaptate contextelor lor specifice sunt mai angajate pe parcursul redresării și, în cele din urmă, reconstruiesc mai puternic; subliniază că depășirea acestei crize într-un spirit de solidaritate cu partenerii noștri va consolida și va mări reziliența relațiilor dintre UE și țările în curs de dezvoltare;

57.  reamintește că investițiile din sectorul privat ar putea juca un rol important în contribuția la redresarea economică și la atingerea ODD, având în vedere nevoile mai mari generate de pandemie; solicită ca rolul sectorului privat și al finanțării mixte să fie explorat în continuare ca parte a eforturilor de redresare și de consolidare a rezilienței;

58.  subliniază că pandemiile sunt adesea de origine zoonotică; subliniază, prin urmare, necesitatea de a sprijini programe educative menite să informeze cu privire la pericolele pe care le implică vânătoarea și comerțul cu animale sălbatice, precum și cu privire la necesitatea unei protecții și refaceri mai stricte a ecosistemelor și a habitatelor și de a face față provocărilor pe care le implică agricultura industrială; solicită un sprijin mai mare pentru țările partenere în prevenirea braconajului și a traficului de animale sălbatice, asigurând în special implicarea comunităților locale în protecția speciilor sălbatice; consideră că este necesar să se aloce mai multe fonduri UE pentru cercetarea anticipativă privind legăturile dintre sănătatea umană, sănătatea animală și ecosisteme, pentru a mări disponibilitatea de a răspunde la viitoarele crize sanitare cauzate de mutațiile de origine zoonotică ale virusului;

59.  este de părere că reziliența la viitoarele crize de sănătate publică trebuie să se bazeze, de asemenea, pe cercetarea bolilor care cauzează în mod regulat epidemii mortale în țările în curs de dezvoltare; regretă că, în prezent, nu există suficiente cercetări privind dezvoltarea de vaccinuri care să prevină în mod eficace bolile recurente în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi malaria sau zika; invită UE și statele sale membre să finanțeze mai multe activități de cercetare în vederea dezvoltării de vaccinuri care să prevină epidemiile viitoare ale unor astfel de boli;

60.  subliniază că, chiar și în perioadele de criză, producția și distribuția de alimente trebuie să constituie o prioritate absolută; consideră că ar trebui să se reducă dependența de sursele externe de alimente, plante, semințe și îngrășăminte și, pe de altă parte, ar trebui să se majoreze producția locală și diversificată de alimente; salută, în acest sens, sprijinul UE pentru agroecologie, care trebuie consolidat în continuare; solicită sprijin pentru schimbul de cunoștințe cu privire la semințele agroecologice noi, vechi și mai rezistente;

61.  reamintește că țările în curs de dezvoltare sunt vulnerabile din punct de vedere istoric la șocurile externe din cauza bazelor de export reduse și a economiilor mai puțin diversificate; subliniază, prin urmare, că una dintre principalele provocări pentru țările în curs de dezvoltare este de a urca în lanțul valoric global prin diversificare economică și de a trece de la un model de producție orientat spre export la o dezvoltare bazată pe piețele interne și regionale; subliniază, în acest sens, rolul esențial al cooperării economice regionale, al politicii industriale interne și al promovării investițiilor pentru a mări autonomia națională sau regională în producția de bunuri și servicii esențiale; consideră că, în acest context, este esențial să se utilizeze finanțarea și practicile comerciale, în vederea promovării integrării standardelor de sustenabilitate de-a lungul întregului lanț de investiții; reiterează că diligența necesară a întreprinderilor în ceea ce privește drepturile omului și mediul este o condiție necesară pentru a preveni și a atenua crizele viitoare și pentru a asigura lanțuri valorice sustenabile;

62.  subliniază că investițiile în acțiunile de redresare trebuie să fie responsabile, în conformitate cu Orientările voluntare ale CFS privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale și cu principiile sale pentru investiții responsabile în agricultură și în sistemele alimentare, să atenueze schimbările climatice și să stimuleze reziliența populațiilor vulnerabile;

63.  invită UE să integreze mai bine drepturile copiilor în lupta împotriva schimbărilor climatice și în acțiunile sale de promovare a rezilienței și a pregătirii pentru dezastre direct în sectoare sociale precum educația, sănătatea, WASH, alimentația și protecția socială și a copilului;

Legătura dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace

64.  subliniază că punerea în practică a legăturii dintre domeniul umanitar, dezvoltare și pace trebuie să fie o prioritate în programarea IVCDCI – Europa în lume în țările fragile; invită DG ECHO, DG INTPA și DG NEAR din cadrul Comisiei să pună în aplicare programe complementare adaptate contextelor și oportunităților locale, ori de câte ori este posibil, pentru a face posibilă o consolidare reciprocă a diferitelor componente ale acestei legături;

65.  subliniază necesitatea de a colabora cu comunitățile locale și organizațiile societății civile în definirea și punerea în aplicare a răspunsului la criza provocată de pandemia de COVID-19; subliniază rolul Corpului european de solidaritate în sprijinirea organizațiilor societății civile de pe teren care oferă asistență persoanelor aflate în dificultate;

66.  solicită capacitarea comunităților locale și implicarea acestora în acțiuni umanitare și de dezvoltare, împreună cu organizațiile societății civile locale, inclusiv bisericile, organizațiile religioase și alți reprezentanți locali;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) JO C 355, 20.10.2017, p. 2. (2) Texte adoptate, P9_TA(2020)0054.