Index 
Texte adoptate
Joi, 25 noiembrie 2021 - Strasbourg
Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2021/001 ES/País Vasco metal - Spania
 Politicile și legislația privind migrația legală
 Introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile
 Negocieri multilaterale în vederea celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC de la Geneva, din perioada 30 noiembrie - 3 decembrie 2021
 Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Filipinelor *
 Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Jamaicăi *
 Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Boliviei *
 Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Pakistanului *
 Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Tunisiei *
 Siguranța parcărilor pentru camioane în UE
 Situația din Somalia
 Încălcările drepturilor omului săvârșite de companiile militare și de securitate private, în special de Wagner Group
 Situația drepturilor omului în Camerun

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2021/001 ES/País Vasco metal - Spania
PDF 145kWORD 50k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2021/001 ES/País Vasco metal (COM(2021)0618 – C9-0377/2021 – 2021/0316(BUD))
P9_TA(2021)0471A9-0319/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2021)0618 – C9-0377/2021),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/691 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 privind Fondul european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați (FEG) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1309/2013(1) (denumit în continuare „Regulamentul privind FEG”),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2093 al Consiliului din 17 decembrie 2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027(2), în special articolul 8,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii(3), în special punctul 9,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A9-0319/2021),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele globalizării și ale schimbărilor tehnologice și de mediu, cum ar fi schimbările în structura comerțului mondial, litigiile comerciale, schimbările semnificative în relațiile comerciale ale Uniunii sau în componența pieței interne și crizele financiare sau economice, precum și tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, sau de consecințele digitalizării sau ale automatizării;

B.  întrucât Spania a depus cererea EGF/2021/001 ES/País Vasco metal pentru o contribuție financiară din partea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), ca urmare a disponibilizării unui număr de 491 de lucrători în regiunea NUTS 2 País Vasco (ES21) din Spania, în cursul unei perioade de referință pentru cerere cuprinsă între 2 iunie 2020 și 2 decembrie 2020;

C.  întrucât cererea se referă la un număr total de 491 de lucrători disponibilizați a căror activitate a încetat, dintre care 192 au fost disponibilizați în cadrul unor concedieri colective în șase întreprinderi, care au fost notificate autorităților(4);

D.  întrucât cererea se bazează pe criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul privind FEG, care prevăd încetarea activității a cel puțin 200 de lucrători disponibilizați, într-o perioadă de referință de șase luni, în întreprinderi care operează în același sector economic definit în diviziunea NACE Rev. 2 și care sunt situate într-o singură regiune sau în două regiuni învecinate definite la nivelul NUTS 2 ale unui stat membru;

E.  întrucât pandemia de COVID-19, măsurile stricte de limitare a circulației persoanelor puse în aplicare în al doilea trimestru al anului 2020 în Spania și problemele ulterioare de aprovizionare și deficitul de materii prime au afectat negativ sectorul metalurgic din țară;

F.  întrucât în regiunea bască, sectorul produselor prelucrate din metal reprezintă 27,4 % din valoarea adăugată brută a industriei(5), în timp ce la nivelul UE-28 media e de 18,8 %(6);

G.  întrucât în 2020 (variație de la an la an), în Spania producția a scăzut cu peste 50 % în 18 % din întreprinderile din sectorul metalurgic, cifra de afaceri a scăzut cu peste 50 % în 16 % din întreprinderi, iar o treime din întreprinderile din sectorul metalurgic au înregistrat o scădere cuprinsă între 30 % și 50 % atât a producției, cât și a cifrei de afaceri(7);

H.  întrucât, ținând cont de pandemia de COVID-19 și de consecințele sale sociale și economice, Comisia a consolidat și a subliniat rolul FEG ca instrument de urgență(8) și a permis finanțarea din FEG a cazurilor direct legate de pandemie;

I.  întrucât Spania raportează că a respectat recomandările stabilite în Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare(9) și accentuează conceptele-cheie ale Planului de formare profesională din Țara Bascilor, ale Strategiei de ocupare a forței de muncă din Țara Bascilor și ale programului „Locuri de muncă verzi”,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul privind FEG și că Spania are dreptul, în temeiul regulamentului respectiv, la o contribuție financiară în valoare de 1 214 607 EUR, ceea ce reprezintă 85 % din costul total de 1 428 950 EUR, incluzând cheltuieli pentru servicii personalizate în valoare de 1 384 950 EUR și cheltuieli pentru execuția FEG(10) în valoare de 44 000 EUR;

2.  observă că autoritățile spaniole au depus cererea la 25 iunie 2021, iar Comisia și-a finalizat evaluarea la 7 octombrie 2021 și a notificat-o Parlamentului în aceeași zi;

3.  observă că cererea se referă la un total de 491 de lucrători disponibilizați a căror activitate a încetat, dintre care 192 au fost disponibilizați în cadrul unor concedieri colective în șase întreprinderi(11), care au fost notificate autorităților; constată și că Spania preconizează că 300 de persoane din totalul beneficiarilor eligibili vor participa la măsuri (beneficiari vizați);

4.  reamintește că se preconizează că impactul social al disponibilizărilor va fi semnificativ pentru lucrători, precum și pentru întreaga regiune bască, unde numărul șomerilor a crescut cu 25 % între martie și august 2020(12) și unde șomajul de lungă durată reprezenta 55,6 % din șomajul total în mai 2021 (cu 3,6 puncte procentuale mai mult decât în ianuarie 2021), iar șomerii cu studii de bază sau mai reduse reprezentau 60,8 %; reamintește și că diferența de remunerare dintre bărbați și femei este de 22,6 %, iar rata de ocupare temporară este de 25,8 % în regiunea bască, cu 11,6 puncte procentuale peste media Uniunii, care se situează la 14,2 %;

5.  atrage atenția că majoritatea lucrătorilor disponibilizați se află în a doua jumătate a parcursului lor profesional și au un nivel scăzut de calificare oficială;

6.  constată că Spania a început să ofere servicii personalizate beneficiarilor vizați la 11 iunie 2021 și că perioada de eligibilitate pentru o contribuție financiară din FEG va începe așadar la 11 iunie 2021 și va dura 24 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;

7.  reamintește că serviciile personalizate puse la dispoziția lucrătorilor disponibilizați și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă în urma deciziei constau în următoarele acțiuni: sesiuni de stabilire a profilului, orientare profesională, asistență pentru căutarea unui loc de muncă, sprijin și/sau contribuție la înființarea de firme, recalificare, perfecționare și formare la locul de muncă, precum și alocații de participare; măsurile au fost concepute pentru a fi în conformitate cu strategia Spaniei privind economia circulară, iar formarea contribuie la stimularea procesului de transformare digitală în industrie;

8.  observă că Spania a început să ai aibă cheltuieli administrative pentru execuția FEG la 1 februarie 2021 și că cheltuielile pentru activitățile de pregătire, gestionare, informare și publicitate, control și raportare vor fi așadar eligibile pentru o contribuție financiară din FEG de la 1 februarie 2021, timp de 31 de luni de la data intrării în vigoare a deciziei de finanțare;

9.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat de Spania în consultare cu partenerii sociali(13); implicarea partenerilor sociali a fost asigurată prin reprezentarea lor în consiliul de administrație al Lanbide, care este alcătuit din reprezentanți ai guvernului regional, ai sindicatelor și ai organizațiilor patronale;

10.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate va contribui la diseminarea competențelor orizontale necesare în era industrială digitală, precum și într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG;

11.  reamintește că acțiunile propuse constituie măsuri active pe piața forței de muncă, se încadrează la acțiunile eligibile prevăzute la articolul 7 din Regulamentul privind FEG și nu înlocuiesc măsurile pasive de protecție socială;

12.  accentuează că autoritățile spaniole au confirmat că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor fonduri sau instrumente financiare ale Uniunii;

13.  ia act de notificarea din partea Spaniei conform căreia contribuția financiară va fi gestionată și controlată de aceleași organisme care gestionează și controlează Fondul social european Plus;

14.  reamintește că asistența financiară din partea FEG nu trebuie să înlocuiască nici acțiunile care intră în responsabilitatea întreprinderilor, în temeiul dreptului intern sau al convențiilor colective, nici orice indemnizație sau drept al beneficiarilor alocării din FEG, pentru a se asigura adiționalitatea deplină a alocării;

15.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați în urma unei cereri din partea Spaniei – EGF/2021/001 ES/País Vasco metal

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2021/2159.)

(1) JO L 153, 3.5.2021, p. 48.
(2) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 11.
(3) JO L 433 I, 22.12.2020, p. 28.
(4) Auxiliar Troquelería SL, Calderería del Oria, Matricería Deusto, Mecanizados de la Industria Vasca SLU, Taller Mecanizado Pablo López Lacalle SL, Tratamientos Superficiales Iontech SA.
(5) https://es.statista.com/estadisticas/1220166/porcentaje-del-vab-total-en-espana-por-sector/
(6) https://en.eustat.eus/elementos/ele0018900/ti_32-of-industrial-gva-was-generated-by-the-high-and-medium-high-technology-sectors-in-2019/not0018911_i.html
(7) Raport privind impactul economic al COVID-19 asupra sectorului metalurgic, octombrie 2020 - https://atra.gal/files/noticias/Archivos_3680.pdf
(8) COM(2020)0442.
(9) COM(2013)0882.
(10) În conformitate cu articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul privind FEG.
(11) Auxiliar Troquelería SL, Calderería del Oria, Matricería Deusto, Mecanizados de la Industria Vasca SLU, Taller Mecanizado Pablo López Lacalle SL, Tratamientos Superficiales Iontech SA.
(12) Avance de los datos del mercado laboral del año 2020 (date privind piața muncii pentru 2020).
(13) Cererea a fost aprobată de Lanbide, serviciul public de ocupare a forței de muncă din Țara Bascilor (partenerii sociali fac parte din consiliul de administrație), la 2 iulie 2021. La 19 ianuarie și 2 februarie 2021 au avut loc, de asemenea, reuniuni cu Federación Vizcaína de Empresas del Metal (Federația întreprinderilor din sectorul metalurgic din Biscaya), Asociación de Empresas de Guipúzcoa – ADEGI (Asociația întreprinderilor din Guipúzcoa) și SEA-Empresas Alavesas (Asociații de întreprinderi din Alava).


Politicile și legislația privind migrația legală
PDF 212kWORD 71k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la politicile și legislația privind migrația legală (2020/2255(INL))
P9_TA(2021)0472A9-0314/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 79 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 45,

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, în special principiile 5, 10, 12 și 16,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 2 din Protocolul 4,

–  având în vedere acquis-ul Uniunii în domeniul migrației legale elaborat în perioada 2003-2021, care reglementează condițiile de intrare și de ședere și drepturile resortisanților țărilor terțe care lucrează în UE, și care cuprinde:

–  Directiva (UE) 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2021 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate și de abrogare a Directivei 2009/50/CE a Consiliului(1),

–  Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair(2),

–  Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri(3),

–  Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii(4),

–  Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru(5),

–  Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală(6),

–  Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung(7),

–  Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei(8),

–  având în vedere Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013(10),

–  având în Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și a Regulamentului (UE) 2016/589 și de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 24 iunie 2021 privind COVID-19 și migrația, în special nr. 12,

–  având în vedere Fondul fiduciar de urgență pentru Africa al UE,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 29 martie 2019 intitulat „Verificarea adecvării legislației UE privind migrația legală” („Verificarea adecvării”),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 mai 2015, intitulată „O Agendă europeană privind migrația”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2020, intitulată „Plan de acțiune privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 6 aprilie 2016, intitulată „Posibilități de reformare a sistemului european comun de azil și de îmbunătățire a căilor legale de migrație”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2018, intitulată „Îmbunătățirea căilor sigure și legale către Europa: o parte indispensabilă a unei politici echilibrate și globale privind migrația”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 septembrie 2020 privind un nou pact privind migrația și azilul,

–  având în vedere planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre UE și Africa pe tema migrației, desfășurată la Valetta între 11și12 noiembrie 2015, în special părțile acestora tratând probleme de migrație și mobilitate,

–  având în vedere comunicatul de presă al Comisiei din 11 iunie 2021 intitulat „Parteneriate pentru talente: Comisia lansează o nouă inițiativă pentru a diminua deficitul de personal calificat din UE și pentru a îmbunătăți cooperarea în materie de migrație cu țările partenere”,

–  având în vedere studiul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei din 23 aprilie 2020, intitulat „Lucrătorii esențiali imigranți: contribuția lor la reacția Europei la pandemia de COVID-19” și raportul său tehnic din 19 mai 2020, intitulat „O forță de muncă vulnerabilă: lucrătorii migranți în timpul pandemiei de COVID-19”,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la noi căi de migrație legală a forței de muncă, bazată pe un raport din proprie inițiativă al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne(14),

–  având în vedere studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Direcției Generale Politici Interne din septembrie 2015, intitulat „Explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către Uniunea Europeană”,

–  având în vedere studiul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Direcției Generale Politici Interne din octombrie 2015, intitulat „Cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației”,

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din martie 2019 intitulat „Costul non-Europei în domeniul migrației legale”,

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din septembrie 2021 intitulat „Politica și legislația privind migrația legală - evaluarea valorii adăugate europene”,

–  având în vedere studiile Rețelei europene de migrație,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, în special articolul 13,

–  având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine din 19 decembrie 2018,

–  având în vedere standardele internaționale de muncă privind migrația forței de muncă adoptate de Conferința Internațională a Muncii a Organizației Internaționale a Muncii,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 18 decembrie 1990,

–  având în vedere studiile privind migrația legală ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

–  având în vedere studiul Centrului pentru Dezvoltare Mondială din 15 iulie 2019, intitulat „Maximising the Shared Benefits of Legal Migration Pathways: Lessons from Germany’s Skills Partnerships” (Maximizarea avantajelor comune ale căilor legale de migrație: concluzii în urma parteneriatelor pentru competențe ale Germaniei),

–  având în vedere raportul Organizației Internaționale pentru Migrație din octombrie 2020 intitulat „Africa Migration Report: Challenging the narrative” (Raport privind migrația din Africa: punerea în discuție a perspectivei actuale),

–  având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din august 2021, intitulat „Noul pact al Comisiei Europene privind migrația și azilul – evaluare orizontală alternativă de impact”,

–  având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru dezvoltare,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0314/2021),

A.  întrucât o aplicare adecvată a legislației în vigoare privind migrația forței de muncă este la fel de importantă ca și propunerea unor noi legi;

B.  întrucât articolul 79 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că „Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre, precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de persoane și combaterea susținută a acestora”;

C.  întrucât UE este unul dintre principalii investitori în dezvoltarea capitalului uman în țările învecinate;

D.  întrucât crearea unor căi legale adiționale la nivelul Uniunii ar putea oferi statelor sale membre un instrument pentru a face față în mod adecvat provocărilor demografice din viitorul apropiat, pentru a răspunde cererii de pe piața muncii care nu poate fi satisfăcută prin forța de muncă națională și pentru a îmbunătăți corelarea competențelor pe piețele muncii;

E.  întrucât, în 2020, 23 de milioane de resortisanți ai țărilor terțe își aveau reședința legală în statele membre ale UE, reprezentând aproximativ 5,1 % din populația totală a Uniunii(15);

F.  întrucât rata scăzută de eliberare a permiselor de ședere pe termen lung arată că ar trebui poate crescută atractivitatea lor, ceea ce s-ar putea realiza printr-o revizuire a Directivei 2003/109/CE, care să clarifice avantajele deținerii unui permis de ședere pe termen lung în UE și să apropie sistemele legislative naționale;

G.  întrucât, potrivit Raportului Comisiei din privind impactul schimbărilor demografice, adoptat la 17 iunie 2020(16), vârsta mediană a populației Uniunii este acum de 44 de ani, crește de mai mulți ani și va continua să crească în același ritm timp de încă două decenii;

H.  întrucât aceasta înseamnă că, pe termen lung, UE se va confrunta cu situația în care o proporție din ce în ce mai mare a populației va fi formată din cetățeni de 65 de ani sau peste, în timp ce, în aceeași perioadă, se estimează că ponderea populației în vârstă de muncă va scădea;

I.  întrucât, în aceeași verificare a adecvării, s-a afirmat clar că normele actuale ale UE privind migrația legală au avut un impact limitat în ceea ce privește atragerea competențelor și talentelor necesare pentru piața muncii și economia Uniunii, precum și că actualul cadru juridic este „fragmentat și prezintă o serie de lacune, precum și probleme de aplicare”;

J.  întrucât principalele constatări în urma verificării adecvării de către Comisie referitoare la migrația legală au evidențiat faptul că, pentru a face față fluxurilor migratorii, eficiența politicilor în materie de migrație legală este esențială;

K.  întrucât Comisara Ylva Johansson a declarat, cu ocazia lansării parteneriatelor pentru atragerea talentelor din 11 iunie 2021, că obiectivul strategic al Comisiei este de a înlocui migrația clandestină cu căi legale(17);

L.  întrucât măsurile legate de vize pot reprezenta un stimulent în cadrul dialogului cu țări terțe; întrucât UE a revizuit recent Codul vizelor(18) și a depus mai multe eforturi pentru facilitarea eliberării vizelor pentru țările terțe, ca parte a unei abordări cuprinzătoare a politicii în domeniul migrației, prezentată în noul Pact privind migrația și azilul; întrucât intensificarea cooperării și a schimbului de informații pot contribui la detectarea abuzurilor în materie de vize;

M.  întrucât cadrele de parteneriat între statele membre ale UE și țările terțe pot fi un instrument esențial pentru accelerarea recunoașterii reciproce a competențelor și calificărilor lucrătorilor migranți legali;

N.  întrucât mai multe state membre ale UE au încheiat deja parteneriate reușite cu țări terțe pentru a crea o cale legală pentru migrația forței de muncă, precum și pentru a răspunde cererii de pe piața forței de muncă la o scară mai mică, prin proiecte-pilot; întrucât parteneriatele pentru talente ar trebui să se bazeze pe învățămintele pozitive desprinse din aceste proiecte;

O.  întrucât, împreună cu partenerii sociali și economici, Parteneriatul european reînnoit pentru integrare vizează extinderea viitoarei cooperări la domeniul migrației forței de muncă;

P.  întrucât, potrivit unui studiu al Comitetului Economic și Social European din 2018, necorelarea competențelor pe piețele forței de muncă din statele membre ale UE s-a dovedit a fi foarte costisitoare pentru Uniunea Europeană, determinând pierderea a peste 2 % din productivitate pe an(19); întrucât în studiu se afirmă că necorelarea există la toate nivelurile de competențe - de la bucătari și șoferii de camioane până la medici și profesori; întrucât studiul arată că sistemele legislative actuale sunt insuficiente pentru a garanta că Uniunea rămâne economic competitivă pe termen scurt, mediu și lung, precum și pentru a satisface cerințele piețelor forței de muncă din statele membre;

Q.  întrucât, în 2017, aproximativ 3,1 milioane de resortisanți ai țărilor terțe dețineau un permis de ședere pe termen lung în UE și 7,1 milioane de dețineau un permis național de ședere pe termen lung(20);

R.  întrucât Directiva 2011/98/UE are două obiective principale: facilitarea procedurilor de cerere a unui permis de muncă și de ședere combinat și egalitatea de tratament; întrucât evaluarea directivei în cadrul verificării adecvării și raportul de punere în aplicare au identificat o serie de deficiențe în ceea ce privește realizarea acestor obiective; întrucât, pentru a remedia aceste deficiențe, în noul său Pact privind migrația și azilul, Comisia a anunțat o serie de noi inițiative, printre care o revizuire a directivei respective;

S.  întrucât evoluțiile tehnicii au transformat modul în care funcționează lumea și au determinat mulți angajați și lucrători independenți din Uniune să lucreze de la distanță; întrucât lucrătorii la distanță sunt blocați într-o zonă juridică neclară, deoarece nu pot solicita un permis de muncă tradițional într-un stat membru(21);

T.  întrucât o serie de state membre au lansat noi „vize digitale pentru nomazi”, pentru a facilita șederea lucrătorilor la distanță și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă la distanță(22);

U.  întrucât Uniunea Europeană este în curs de redresare economică după pandemie; întrucât îmbunătățirea sistemelor legislative pentru migrația legală a forței de muncă reprezintă un factor decisiv pentru redresarea economică a Uniunii;

V.  întrucât, potrivit studiului Centrului Comun de Cercetare al Comisiei din 23 aprilie 2020, intitulat „Lucrătorii esențiali imigranți: contribuția lor la răspunsul Europei la pandemia de COVID-19”, în medie 13 % dintre lucrătorii esențiali pentru societate din Uniune sunt imigranți, ceea ce arată că au avut un rol decisiv în ceea ce privește capacitatea UE de a face față pandemiei;

W.  întrucât legătura directă dintre dreptul de ședere al resortisanților țărilor terțe în situație de ședere legală și angajatorii lor îi expune riscului de exploatare prin muncă; întrucât au existat solicitări de a elimina treptat aceste permise și de a permite în schimb resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală să-și schimbe angajatorul fără a-și pierde permisul de muncă(23);

X.  întrucât Directiva 2009/52/CE prevede sancțiuni și măsuri care pot fi aplicate angajatorilor care exploatează lucrători din țările terțe aflați în situație de ședere ilegală; întrucât și resortisanții țărilor terțe care au intrat legal în UE pot fi exploatați, de aceea ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție;

Y.  întrucât Autoritatea Europeană a Muncii și-a consolidat capacitatea operațională transfrontalieră de a asista și întări inspectoratele și autoritățile naționale de muncă, precum și partenerii sociali, pentru a promova mobilitatea echitabilă a forței de muncă și a combate frauda și abuzurile transfrontaliere;

1.  consideră că, pentru a face față viitoarelor provocări demografice din statele membre având în vedere că datele arată că ponderea populației cu vârsta de 65 de ani sau peste va fi de aproximativ o treime din populația Uniunii până în 2050(24), ceea ce va determina un deficit mare de forță de muncă la toate nivelurile de calificare(25) - Uniunea trebuie să instituie noi căi de migrație legală a forței de muncă, ținând seama și de faptul că piețele forței de muncă din statele membre sunt diferite și se confruntă cu tipuri diferite de penurii și provocări în materie de forță de muncă; consideră că astfel de noi căi se vor dovedi necesare pentru creșterea competitivității economice a Uniunii și a influenței sale globale ca vector al democrației, statului de drept, drepturilor omului și liberului schimb de bunuri și servicii, precum și ca lider în lupta împotriva schimbărilor climatice; observă că aceste noi căi ar trebui să asigure condiții de muncă decente și să reducă exploatarea lucrătorilor din țările terțe; remarcă, de asemenea, că, conform estimărilor, dacă se reduc obstacolele din calea migrației legale a forței de muncă și se diminuează discriminarea pe piața muncii a lucrătorilor din țările terțe, în Uniune ar putea fi realizate câștiguri pe termen lung pentru PIB de 74 de miliarde EUR pe an(26); este preocupat de faptul că barierele majore din calea migrației legale a forței de muncă determină o atractivitate mai scăzută a Uniunii în concurența globală a lucrătorilor de toate nivelurile de calificare; subliniază că introducerea unor noi canale legale care să permită migranților să intre în Uniune pentru a munci ar putea genera câștiguri pentru PIB de până la 37,6 miliarde EUR pe an(27);

2.  solicită Comisiei să prezinte, până la 31 ianuarie 2022, în temeiul articolului 79 alineatul (2), în special literele (a) și (b), din TFUE, o propunere de act care să funcționeze ca pachet de propuneri pentru a facilita, a armoniza și a promova intrarea și mobilitatea în Uniune a resortisanților țărilor terțe care migrează legal și solicită un loc de muncă sau care au deja un permis de muncă, pentru că aceasta va servi, aliniind dispozițiile directivelor existente privind migrația legală, la a reduce birocrația, a consolida armonizarea, a promova drepturile fundamentale, cum ar fi egalitatea de tratament și a preveni exploatarea prin muncă, urmând recomandările din anexa la acest raport; observă că un astfel de nou act, care sprijină migrația legală a forței de muncă din țări terțe și un grad mai mare de mobilitate, rămâne unul dintre principalele răspunsuri la actualele discrepanțe dintre cererea și oferta de forță de muncă;

3.  consideră că crearea unei rezerve de talente la nivelul Uniunii pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să solicite un loc de muncă în vederea migrării legale către un stat membru, precum și pentru ca angajatorii cu sediul în Uniune să caute potențiali angajați în țări terțe, ar fi un instrument esențial pentru atingerea scopului actului propus și invită Comisia să includă crearea unei astfel de rezerve de talente în propunerea sa; propune Comisiei să includă, în cadrul rezervei de talente, o rețea la distanță a Uniunii care să le permită resortisanților țărilor terțe să lucreze de la distanță într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, și propune Comisiei și statelor membre să colaboreze pentru a înțelege mai bine beneficiile și provocările angajării de la distanță a resortisanților țărilor terțe talentați, precum și pentru a promova angajarea la distanță în condiții echitabile a talentelor internaționale; subliniază că utilizarea acestei rețele ar trebui să fie opțională pentru statele membre;

4.  susține declarația Comisiei din comunicarea sa din 23 septembrie 2020 referitoare la un nou Pact privind migrația și azilul, referitoare la consolidarea mobilității pe termen scurt de bona fide, ca o completare a căilor legale, în special în scopul cercetării sau al studiilor, pentru a îmbunătăți cooperarea în amonte cu țările terțe, și solicită Comisiei să exploreze în continuare această direcție;

5.  solicită Comisiei să ia în considerare articolul 15 alineatul (1) din acordul provizoriu parțial al Parlamentului și al Consiliului referitor la Directiva reformată privind condițiile de primire, reducând astfel impactul negativ al inactivității forțate până la finalizarea procedurii de azil;

6.  salută Directiva (UE) 2021/1883 (Directiva privind cartea albastră revizuită), dar o consideră insuficientă, întrucât piețele forței de muncă din Uniune au nevoie și de lucrători cu nivel scăzut sau mediu de calificare, chiar dacă nevoile diferă; ia act de faptul că Uniunea este deja dependentă de aceștia în sectoare esențiale, cum ar fi agricultura și serviciile medicale(28); invită, prin urmare, Comisia să acorde prioritate includerii în propunerea sa a unui sistem ambițios de admisie pentru lucrătorii din țările terțe cu un nivel scăzut sau mediu de calificare, în consultare cu partenerii sociali și cu societatea civilă și reflectând totodată nevoile statelor membre; invită Comisia să includă crearea unui cadru pentru validarea și recunoașterea competențelor și calificărilor resortisanților țărilor terțe, inclusiv formarea profesională, pe baza unor criterii obiective și uniforme, pentru a facilita integrarea timpurie a acestora pe piața muncii; solicită ca, în contextul validării și recunoașterii competențelor și calificărilor, să fie garantat faptul că resortisanții țărilor terțe sunt tratați întotdeauna în mod echitabil pe parcursul procesului de validare și recunoaștere, să prevadă sisteme și proceduri eficiente și să faciliteze obținerea informațiilor într-un mod practic și simplu; încurajează Comisia să insiste ca autoritățile naționale să continue să facă schimb de informații și de bune practici; invită, de asemenea, Comisia să promoveze prin toate mijloacele, inclusiv prin campanii specifice, Directiva revizuită privind cartea albastră, inclusiv în start-up-uri și în sectorul IT, unde competențele sunt recunoscute în mod echivalent calificărilor, conform articolului 26 coroborat cu anexa I la directiva respectivă; reamintește, însă, că articolul 79 alineatul (5) din TFUE prevede că acest articol „nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariați sau pentru a desfășura o activitate independentă”;

7.  consideră că Uniunea trebuie să atragă mai mulți lucrători independenți și antreprenori și trebuie să încurajeze inovarea, de exemplu prin intermediul mobilității tinerilor și al programelor nomade; pentru ca Uniunea să rămână un actor important și competitiv pe piața mondială, mărindu-și agilitatea, robustețea, stabilitatea și creșterea economică și creând totodată noi activități economice și oportunități de ocupare a forței de muncă, invită Comisia să includă în propunerea sa un sistem de admisie la nivelul Uniunii pentru intrarea și șederea persoanelor care desfășoară activități independente și a antreprenorilor, bazat pe criterii obiective și uniforme, în special pentru cei care încearcă să înființeze întreprinderi mici și mijlocii și start-up-uri, precum și pentru resortisanții țărilor terțe care desfășoară o activitate independentă foarte mobili, cum ar fi artiștii și profesioniștii din domeniul cultural; insistă asupra faptului că sistemele propuse trebuie să includă măsuri care să consolideze drepturile fundamentale și să promoveze egalitatea de tratament pentru lucrătorii din țările terțe; consideră că Comisia ar trebui să introducă o viză cu intrări multiple de cinci ani, care să permită acestei categorii de resortisanți ai țărilor terțe să intre în Uniune pentru o perioadă de până la 90 de zile pe an;

8.  solicită Comisiei să includă în propunerea sa un cadru pentru parteneriatele pentru talente cu țările terțe, la care statele membre ar putea participa voluntar, adaptat situației și în beneficiul atât al țării de proveniență, cât și al țării gazdă, care ar trebui să includă programe de formare profesională bazate pe competențe, în special pe teste de aptitudini, precum și pe observare și simulări la locul de muncă; invită Comisia să se asigure că acest cadru permite Parlamentului să-și exercite pe deplin rolul de control și evaluare și că propunerea include mecanisme adecvate pentru a preveni exploatarea prin muncă și a garanta egalitatea de tratament; subliniază că o sursă de inspirație pentru parteneriatele pentru talente poate fi găsită în acordurile existente bazate pe competențe din statele membre și că parteneriatele pentru talente ar trebui dezvoltate în consultare cu organizațiile de sector, atât din statele membre, cât și din țările terțe;

9.  susține că este esențial ca relația dintre Uniune și țările terțe în domeniul migrației să urmeze o perspectivă diferită, echilibrată; invită Uniunea să facă tot posibilul pentru a încheia acorduri oficiale cu țările partenere privind mobilitatea migranților;

10.  salută intenția Comisiei de a revizui Directiva 2011/98/UE; ia act de faptul că unul dintre obiectivele directivei este de a simplifica și a armoniza normele privind permisele aplicabile în prezent în statele membre și a promova tratamentul egal, iar acest obiectiv nu a fost îndeplinit integral, unele dintre dispozițiile directivei fiind puse în aplicare în moduri diferite pe teritoriul Uniunii; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura, în primul rând, că directiva respectivă este pusă în aplicare în mod corespunzător de către statele membre, în al doilea rând că aceasta este modificată pentru a permite depunerea cererilor de permis unic atât dintr-un stat membru, cât și dintr-o țară terță și, în al treilea rând, pentru a simplifica și armoniza și mai mult normele, că procedura de obținere a unei vize de intrare este reglementată în mod clar, astfel încât să se evite situația în care solicitanții ar trebui să prezinte de două ori documentele necesare pentru obținerea unui permis unic și să se reducă dependența lucrătorilor și riscul de exploatare; subliniază că depunerea unei cereri dintr-un stat membru ar trebui să fie disponibilă numai în cazul în care resortisantul țării terțe deține un permis de ședere în momentul depunerii cererii; invită Comisia să includă aceste modificări ale directivei în propunerea sa;

11.  solicită Comisiei să includă în propunerea sa crearea unei rețele transnaționale de servicii de consiliere, care să fie gestionată de Comisie, pentru lucrătorii din țările terțe care migrează legal, fiecare stat membru desemnând o autoritate principală care să prelucreze cererile și să coordoneze consilierea și informațiile furnizate resortisanților țărilor terțe care solicită un loc de muncă în Uniune sau care dețin deja un permis de muncă; insistă asupra faptului că autoritățile principale ar trebui să fie responsabile pentru schimbul de informații dintre statele membre cu privire la lucrătorii din țările terțe, ar trebui să servească drept puncte de contact pentru lucrători și angajatori în ceea ce privește rezerva de talente și ar trebui să furnizeze informații relevante resortisanților țărilor terțe interesați să migreze legal către Uniune pentru a ocupa un loc de muncă; subliniază că astfel de informații ar putea fi transmise fie virtual, fie prin intermediul organismelor relevante prezente în țările terțe, cum ar fi ambasadele statelor membre sau delegațiile Uniunii; solicită ca autoritățile principale să fie, de asemenea, responsabile de strânsa coordonare între ele în ceea ce privește cererile depuse pentru un permis unic de ședere și de muncă în conformitate cu Directiva 2011/98/UE, pentru a evita cererile duble și a încuraja angajatorii să aibă în vedere posibilitatea de a solicita acest permis și de a-i sprijini în acest sens; subliniază că trebuie facilită colectarea de date, statistici și probe și că trebuie făcute schimburi de informații între statele membre pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea acquis-ului în domeniul migrației legale;

12.  invită Comisia să includă în propunerea sa o modificare a Directivei 2014/36/UE pentru a permite titularilor de permise de muncă în temeiul directivei respective să își caute un nou loc de muncă timp de trei luni după ce și-au părăsit angajatorul anterior fără a li se revoca permisul de muncă, permițându-le să locuiască legal pe teritoriul statului membru în cauză până la sfârșitul perioadei de ședere autorizate, dar nu mai mult de nouă luni, așa cum prevede directiva respectivă, cu condiția să solicite unui alt angajator un loc de muncă în perioada respectivă; în plus, pentru a evita exploatarea prin muncă, invită Comisia să încurajeze statele membre să aplice pe deplin dispoziția respectivă, separând astfel permisele de ședere de angajator și de locul de muncă aferent; invită Comisia să includă în propunerea sa o modificare a directivei respective pentru a permite statelor membre să reînnoiască permisele de muncă în scopul ocupării unui loc de muncă sezonier pentru o perioadă totală de până la cinci ani;

13.  solicită Comisiei să includă în propunerea sa o modificare a Directivei 2009/52/CE pentru a adapta domeniul său de aplicare în scopul de a include resortisanții țărilor terțe exploatați aflați în situație de ședere legală care lucrează în Uniune, care sunt victime ale unor condiții care le afectează sănătatea și siguranța și care le încalcă demnitatea umană și în scopul de a îmbunătăți aplicarea dispozițiilor privind egalitatea de tratament, cum ar fi căile accesibile și eficace de depunere a plângerilor și accesul la justiție pentru toți lucrătorii supuși exploatării și altor infracțiuni;

14.  consideră că Directiva 2003/109/CE, care este în prezent insuficient utilizată și nu prevede un drept efectiv la mobilitate în interiorul UE, ar trebui modificată pentru a permite resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung ai unui stat membru să aibă reședința permanentă într-un alt stat membru din ziua eliberării permisului lor, în condiții similare celor aplicabile cetățenilor Uniunii, precum și pentru a reduce numărul de ani de ședere necesari pentru a obține statutul de rezident pe termen lung în UE de la cinci la trei ani și solicită Comisiei să includă aceste modificări în viitoarea sa revizuire a Directivei; recunoaște că șederea continuă într-un stat membru este unul dintre aspectele care promovează integrarea adecvată a unei persoane într-o comunitate înainte ca persoana respectivă să decidă să își stabilească reședința într-un alt stat membru; invită Comisia să includă aceste modificări în propunerea sa;

15.  consideră că este necesară o finanțare suficientă pentru propunerile prezentate în prezentul raport, precum și că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite de alocarea bugetară corespunzătoare a Uniunii;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei, Consiliului și parlamentelor naționale prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind crearea unei rezerve de talente a UE pentru resortisanții țărilor terțe care migrează legal)

–  Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să stabilească o rezervă de talente a UE și o platformă de corelare a cererii și ofertei de locuri de muncă pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să solicite un loc de muncă și să migreze legal într-un stat membru, precum și pentru angajatorii cu sediul în Uniune, care să poată căuta potențiali angajați în țări terțe; de asemenea, ar trebui să faciliteze admisia și libera circulație a lucrătorilor din țările terțe. Corelarea cererii și ofertei de locuri de muncă prin rezerva de talente a UE ar trebui să aibă loc în mod voluntar. Parlamentul European consideră că o astfel de rezervă de talente a UE ar trebui să creeze sinergii cu cadrul existent; prin urmare, actul legislativ ar trebui să modifice Regulamentul (UE) 2016/589 pentru a extinde domeniul de aplicare actual al portalului EURES, creat prin regulamentul respectiv;

–  Rezerva de talente a UE, astfel cum a fost instituită prin actul legislativ, ar trebui să permită resortisanților țărilor terțe să-și exprime interesul pentru un loc de muncă și să solicite obținerea acestuia, permițând în același timp angajatorilor să caute potențiali angajați. Resortisanții țărilor terțe ar putea solicita un loc de muncă acolo unde există un deficit pe piețele forței de muncă din statele membre, după ce au trecut printr-un proces transparent și nediscriminatoriu de solicitare și de examinare prealabilă, facilitat de Uniune. Rezerva de talente a UE ar servi drept instrument opțional, pe care statele membre l-ar putea utiliza pentru a răspunde cererii și deficitelor de pe piețele forței de muncă care nu pot fi soluționate prin forța de muncă națională. Rezerva de talente a UE ar trebui completată de o coordonare mai bună între autoritățile naționale participante, cu implicarea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă și a autorităților locale și ar trebui să țină seama de particularitățile naționale și de diferitele cerințe ale piețelor naționale ale forței de muncă. Promovarea rezervei de talente a UE și utilizarea acesteia ar putea fi îmbunătățite prin diseminarea țintită de informații, promovarea rezervei de talente a UE și a platformei de corelare a cererii și ofertei de locuri de muncă în țările terțe și în statele membre participante. În acest spirit, Rețeaua transnațională de servicii de consiliere la nivelul Uniunii, menționată în recomandarea 6, ar trebui să faciliteze funcționarea rezervei de talente a UE și să servească drept punct de contact pentru rezerva de talente a UE în statele membre. Utilizarea acestei rețele, bazată pe armonizarea aplicațiilor, ar contribui la reducerea birocrației la nivelul statelor membre. În cadrul rezervei de talente a UE, ar trebui creată o rețea la distanță a UE pentru a permite resortisanților țărilor terțe să lucreze de la distanță într-un alt stat membru decât cel în care își au reședința, iar acești lucrători la distanță ar trebui să se bucure de egalitate de tratament.

Recomandarea 2 (privind un sistem de admisie pentru lucrătorii cu un nivel scăzut sau mediu de calificare din țările terțe)

–  Având în vedere provocările demografice și concurența globală pentru talente, este imperios necesar ca multe state membre să își îmbunătățească atractivitatea și să creeze sisteme de admisie a tuturor lucrătorilor calificați din țările terțe, nu numai a lucrătorilor cu înaltă calificare. Prin înlocuirea Directivei 2009/50/CE a Consiliului cu Directiva (UE) 2021/1883 (Directiva revizuită privind cartea albastră), Uniunea a luat măsuri semnificative în vederea atingerii acestui obiectiv pentru lucrătorii cu înaltă calificare din țările terțe. Cu toate acestea, este imperativ să se atingă acest obiectiv și pentru lucrătorii din țările terțe considerați a avea un nivel scăzut sau mediu de calificare, pentru a ocupa posturile vacante și a îmbunătăți corelarea diferitelor nevoi ale piețelor forței de muncă din statele membre, așa cum sunt stabilite chiar de statele membre, și pentru a asigura coerența în punerea în practică a valorilor Uniunii. Acest lucru va spori și mai mult competitivitatea economică a Uniunii.

–  Pentru a aborda corespunzător această chestiune, Parlamentul European invită Comisia ca, în actul legislativ care urmează să fie adoptat, să includă dispoziții privind instituirea unui sistem de admisie care să prevadă condiții de intrare și de ședere pentru lucrătorii cu nivel scăzut sau mediu de calificare din țările terțe. Sistemul ar trebui să asigure un tratament egal, în conformitate cu acquis-ul existent al Uniunii în domeniul migrației forței de muncă și să includă crearea unui cadru prin care lucrătorii din țările terțe să poată beneficia de recunoașterea și validarea corespunzătoare a competențelor și calificărilor lor, pentru a fi utilizate pe piețele forței de muncă din statele membre. Pentru a preveni orice abuz împotriva lucrătorilor din țările terțe și pentru a se asigura că aceștia sunt tratați în mod egal atunci când lucrează sau solicită un loc de muncă în Uniune, Parlamentul European, insistând asupra punerii în aplicare corespunzătoare a Directivei 2009/52/CE și a mecanismelor sale de monitorizare, solicită ca directiva să fie modificată pentru a include lucrătorii din țări terțe aflați în situație de ședere legală în domeniul său de aplicare, așa cum se prevede în recomandarea 8. În plus, Parlamentul European solicită punerea în aplicare corespunzătoare de către statele membre a cadrului juridic existent relevant în materie de migrație legală a forței de muncă.

Recomandarea 3 (privind un sistem de admisie pentru antreprenori și lucrătorii independenți)

–  Până acum, permisele de muncă erau eliberate în locul în care resortisantul țării terțe avea deja o ofertă de angajare. Cu toate acestea, Parlamentul European este de părere că baza pentru eliberarea permiselor de muncă ar putea fi îmbunătățită și dezvoltată. Pe aceeași linie, Comisia a afirmat că obiectivul său este de a încuraja mai mulți oameni să devină antreprenori, îmbunătățind astfel inovația, creativitatea și performanța economică a Uniunii(29). Resortisanții țărilor terțe care lucrează ca lucrători independenți sau ca antreprenori ar putea să simtă că mediul din țara lor de origine nu este favorabil pentru începerea afacerilor sau pentru eforturile lor în calitate de antreprenori. Prin intermediul unui sistem de admisie la nivelul Uniunii, acestor resortisanți ai țărilor terțe li s-ar putea oferi posibilitatea de a migra legal către Uniune și de a se stabili și a-și desfășura activitatea. Acțiunea la nivelul Uniunii ar trebui să facă eforturi pentru crearea unui mediu favorabil spiritului antreprenorial, inclusiv pentru resortisanții țărilor terțe și a unor standarde comune ridicate privind drepturile fundamentale ale antreprenorilor și ale lucrătorilor independenți.

–  În acest scop, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să includă un sistem de admisie cu condiții de intrare și de ședere pentru lucrătorii independenți și pentru antreprenori, în special pentru resortisanții țărilor terțe care înființează întreprinderi mici și mijlocii și start-up-uri; acest sistem de admisie ar trebui să asigure garanții solide, egalitate de tratament și protecția drepturilor fundamentale. Definițiile termenilor „lucrător independent” și „antreprenor” variază de la un stat membru la altul și ar trebui să fie definite în continuare de fiecare stat membru în conformitate cu tradițiile juridice și jurisprudența lor naționale.

Recomandarea 4 (privind pregătirea unui cadru pentru parteneriatele pentru talente între statele membre și țările terțe)

–  Parlamentul European invită Comisia să pregătească un cadru adaptat pentru parteneriatele pentru talente la care statele membre pot participa în mod voluntar și să îl includă în actul legislativ care urmează să fie adoptat. Parteneriatele pentru talente ar urma să fie deschise lucrătorilor din țările terțe cu toate nivelurile de competențe, precum și studenților și absolvenților, și să fie un instrument eficient pentru ca statele membre să coreleze competențele lucrătorilor din țările terțe cu cerințele piețelor forței de muncă din statele membre, pe care forța de muncă națională nu le poate satisface. Scopul parteneriatelor pentru talente este de a adăuga alt canal legal ca opțiune de mobilitate pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să migreze în Uniune pentru a munci și de a rezolva problemele legate de deficitele și neconcordanțele de pe piața forței de muncă în întreaga Uniune, creând un „câștig cvadruplu” pentru Uniune, țările terțe, angajatori și lucrătorii migranți. Punerea în practică a parteneriatelor pentru talente s-ar baza pe o cooperare strânsă cu autoritățile naționale, cu instituțiile pieței forței de muncă, cu actorii societății civile și cu partenerii sociali. Comisia ar trebui să se asigure că Parlamentul European este în măsură să examineze și să evalueze periodic funcționarea parteneriatelor pentru talente, precum și să propună recomandări pentru îmbunătățirea funcționării generale a cadrului parteneriatelor pentru talente.

–  O abordare consolidată și mai cuprinzătoare ar asigura cooperarea cu țările partenere și ar contribui la încurajarea unei mobilități internaționale reciproc avantajoase. Este important ca statele membre și țările terțe să aibă șanse egale de a dezvolta parteneriate pentru talente și să fie în măsură să creeze un proces transparent și accesibil pentru solicitanți. Parteneriatele pentru talente ar trebui să fie favorabile incluziunii și să asigure o cooperare strânsă între instituțiile interesate, de exemplu ministerele naționale ale muncii și educației, angajatori, parteneri sociali și furnizorii de educație și formare. Este important ca statele membre să colaboreze îndeaproape cu parteneriatele pentru talente, ca sectorul privat să fie implicat, în special întreprinderile din Uniune, partenerii sociali și actorii relevanți ai societății civile, iar țările partenere să aibă un sentiment de apartenență semnificativă la ele.

Recomandarea 5 (privind simplificarea și îmbunătățirea Directivei 2011/98/UE)

–  Parlamentul European este de părere că procedurile referitoare la Directiva 2011/98/UE ar trebui armonizate în continuare pentru ca directiva respectivă, în special dispozițiile acesteia privind egalitatea de tratament, să fie pe deplin eficiente și puse în aplicare în mod corespunzător. Prin urmare, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să modifice directiva respectivă pentru a permite ca cererile de permis unic să poată fi depuse atât dintr-un stat membru, cât și dintr-o țară terță, implicând atât statele membre, cât și țările terțe în schimbul de informații și coordonarea privind cererile depuse, respectând pe deplin standardele Uniunii în materie de protecție a datelor. Cu toate acestea, pentru a putea depune o cerere de permis unic de pe teritoriul unui stat membru, resortisantul unei țări terțe trebuie să dețină un permis de ședere valabil în momentul depunerii cererii. În plus, Parlamentul European solicită reglementarea clară și raționalizarea procedurii de solicitare a unei vize de intrare pentru ca solicitanții să nu fie nevoiți să prezinte de două ori documentele necesare pentru a obține un permis unic. În plus, Parlamentul European solicită Comisiei să analizeze și să reducă cerințele administrative și ineficiențele procedurilor de acordare a permisului care împiedică migrația prin căi legale să răspundă nevoilor reale ale pieței forței de muncă. În cele din urmă, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să conțină modificări care să atenueze dificultățile cu care se confruntă resortisanții țărilor terțe care dețin permise de muncă atunci când își schimbă locul de muncă, deoarece aceștia sunt în prezent prea dependenți de angajator și, prin urmare, expuși la exploatarea prin muncă.

Recomandarea 6 (privind crearea unei rețele transnaționale de servicii de consiliere la nivelul Uniunii pentru lucrătorii care migrează legal)

–  Parlamentul European este de părere că este necesară cooperarea sistematică și colaborarea între autoritățile statelor membre și ale țărilor terțe pentru a consolida căile legale de migrație a forței de muncă. Pentru a atinge acest obiectiv, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să instituie o rețea transnațională de servicii de consiliere, gestionată de Comisie, pentru lucrătorii din țările terțe, fiecare stat membru desemnând o autoritate principală care să coordoneze consilierea și informațiile furnizate resortisanților țărilor terțe care migrează legal și care solicită un loc de muncă în Uniune. Rețeaua transnațională de servicii de consiliere ar trebui să se bazeze pe rețelele și serviciile existente și, dacă este necesar, să extindă sfera de aplicare a acestor rețele și servicii stabilite. Autoritățile din fiecare stat membru ar trebui, de asemenea, să fie responsabile de coordonarea strânsă între ele în ceea ce privește cererile depuse pentru un permis unic de ședere și de muncă în Uniune, în conformitate cu Directiva 2011/98/UE, pentru a evita depunerea unor cereri duble. Rețeaua transnațională de servicii de consiliere ar trebui, de asemenea, să țină seama de particularitățile naționale și de diferitele cerințe ale piețelor naționale ale forței de muncă.

–  În plus, fiecare stat membru ar trebui să aibă responsabilitatea de a solicita angajatorilor informații privind lucrătorii din țări terțe, cu respectarea deplină a legislației Uniunii în materie de protecție a datelor, pentru a permite lucrătorilor din țările terțe să aibă legături cu autoritățile relevante și cu serviciile de asistență și pentru a facilita protecția lucrătorilor din țările terțe și consolidarea drepturilor și a tratamentului egale ale acestora. În plus, actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să garanteze că angajatorii furnizează informații exacte și în timp util cu privire la drepturi, autoritățile relevante și serviciile aflate la dispoziția lucrătorilor din țările terțe. Rețeaua transnațională de servicii de consiliere ar trebui să faciliteze gestionarea rezervei de talente, așa cum se subliniază în recomandarea 1, iar organizațiile relevante ale societății civile, inclusiv comunitățile din diaspora, ar trebui consultate în dezvoltarea rețelei transnaționale de servicii de consiliere.

Recomandarea 7 (privind modificarea Directivei 2014/36/UE pentru a permite lucrătorilor sezonieri să schimbe angajatorul)

–  Promovarea mobilității profesionale a resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere legală care lucrează într-un stat membru înseamnă, de asemenea, protejarea acestora împotriva exploatării. Numeroși lucrători din țări terțe, în special lucrători din țări terțe cu un nivel scăzut de calificare, ezită să părăsească un angajator exploatator, deoarece acest lucru ar însemna că și-ar pierde permisul de muncă și dreptul de ședere în Uniune. Acest lucru este evident, în prezent, în situația disperată a multor lucrători din diferite sectoare ale Uniunii, cum ar fi alimentația publică, sectorul hotelier și al divertismentului și sectorul serviciilor de îngrijire(30). Titularii unui permis de muncă eliberat în temeiul Directivei 2014/36/UE sunt, în special, predispuși la acceptarea exploatării, deoarece tind să lucreze în sectoare care angajează în principal lucrători slab calificați.

–  Prin urmare, Parlamentul European consideră că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să modifice Directiva 2014/36/UE pentru a acorda titularilor de permise de muncă în temeiul directivei respective o perioadă de trei luni pentru a-și căuta un nou loc de muncă după ce și-au părăsit angajatorul anterior fără ca permisul să le fie revocat. Titularilor ar trebui să li se permită să aibă reședința în Uniune până la sfârșitul perioadei în care le este autorizată șederea, dar nu mai mult de nouă luni, așa cum prevede directiva. Parlamentul European recomandă Comisiei să ia în considerare, în același timp, alte modificări adecvate ale directivei respective pentru a o actualiza și a fi în conformitate cu alte acte juridice mai recente ale Uniunii care se referă la migrația legală, inclusiv permițând depunerea cererilor de pe teritoriul unui stat membru, și să abordeze în continuare exploatarea persistentă prin muncă a lucrătorilor sezonieri.

Recomandarea 8 (privind modificarea Directivei 2009/52/CE pentru a include resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală și a aborda exploatarea prin muncă)

–  Directiva 2009/52/CE conține mai multe instrumente care pot fi utilizate pentru a sprijini resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care lucrează în Uniune. Cu toate acestea, faptul că vizează numai lucrătorii din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală constituie o deficiență semnificativă. Deși lucrătorii din țări terțe aflați în situație de ședere legală beneficiază de un nivel mai ridicat de protecție, în principal în virtutea dreptului lor legal de ședere în Uniune, dar și prin alte mijloace, și aceștia pot fi exploatați și rămân mai vulnerabili decât cetățenii Uniunii. În consecință, Parlamentul European consideră că este necesar să se modifice Directiva 2009/52/CE pentru a pune în aplicare o dispoziție orizontală care să consolideze accesul efectiv la drepturile lucrătorilor și la căi de atac eficiente prin mecanisme de tratare a plângerilor și proceduri juridice, precum și pentru ca directiva respectivă să devină aplicabilă tuturor resortisanților țărilor terțe care lucrează în Uniune.

Recomandarea 9 (privind necesitatea revizuirii Directivei 2003/109/CE)

–  Titularii de permise de ședere pe termen lung ale UE se confruntă cu o serie de obstacole în exercitarea dreptului la circulație și ședere în alte state membre pentru a munci, a studia sau în alte scopuri. Aceasta deoarece condițiile de mobilitate pe care trebuie să le îndeplinească rezidenții pe termen lung în UE sunt, în multe cazuri, similare cu condițiile pe care trebuie să le îndeplinească alți resortisanți ai țărilor terțe pentru o primă cerere de permis de ședere pe termen lung. În 2017, în cele 25 de state membre care aveau obligații în temeiul Directivei 2003/109/CE, aproximativ 3,1 milioane de resortisanți ai țărilor terțe dețineau un permis de ședere pe termen lung în UE, în comparație cu aproximativ 7,1 milioane de resortisanți ai țărilor terțe care dețin un permis național de ședere pe termen lung. Prin urmare, se poate concluziona că resortisanții țărilor terțe nu utilizează suficient permisul de ședere pe termen lung al UE, ceea ce înseamnă că mulți dintre ei nu beneficiază de drepturile conferite de statutul Uniunii, în pofida faptului că ar fi eligibili. Raportul privind punerea în aplicare a directivei respective indică faptul că majoritatea statelor membre nu au promovat în mod activ utilizarea permiselor de ședere pe termen lung ale UE și, prin urmare, nu există „condiții de concurență echitabile” între sistemul legislativ al Uniunii și echivalentul național(31).

–  Parlamentul European consideră, prin urmare, că actul legislativ care urmează să fie adoptat ar trebui să modifice Directiva 2003/109/CE pentru a permite resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung într-un stat membru să aibă reședința permanentă pe teritoriul unui alt stat membru din ziua în care permisul lor este eliberat în condiții similare celor aplicabile cetățenilor Uniunii. Parlamentul European recomandă Comisiei să ia în considerare, în același timp, alte modificări adecvate ale directivei respective pentru a o actualiza și a o aduce în conformitate cu alte acte juridice mai recente ale Uniunii care se referă la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în Uniune. Parlamentul European solicită Comisiei să includă în propunerea sa cel puțin reducerea numărului de ani necesar pentru obținerea unui permis de ședere pe termen lung al UE de la cinci la trei ani, în special pentru a mări mobilitatea și a simplifica și armoniza procedurile. Prin efectuarea unor astfel de modificări, Directiva 2003/109/CE ar facilita mobilitatea în interiorul Uniunii, precum și mobilitatea internațională către și dinspre Uniune și țările terțe. În final, Parlamentul European încurajează Comisia să realizeze un studiu privind rata de rotație a resortisanților țărilor terțe în Uniune, pentru a înțelege mai bine motivele care stau la baza plecării dintr-un stat membru în primii trei ani de la sosire.

(1) JO L 382, 28.10.2021, p. 1.
(2) JO L 132, 21.5.2016, p. 21.
(3) JO L 94, 28.3.2014, p. 375.
(4) JO L 157, 27.5.2014, p. 1.
(5) JO L 343, 23.12.2011, p. 1.
(6) JO L 168, 30.6.2009, p. 24.
(7) JO L 16, 23.1.2004, p. 44.
(8) JO L 251, 3.10.2003, p. 12.
(9) JO L 337, 20.12.2011, p. 9.
(10) JO L 107, 22.4.2016, p. 1.
(11) JO L 186, 11.7.2019, p. 21.
(12) JO C 58, 15.2.2018, p. 9.
(13) JO C 362, 8.9.2021, p. 82.
(14) Texte adoptate, P9_TA(2021)0260.
(15) https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/-/ddn-20210325-2#:~:text=On%201%20January%202020%2C%2023,5.1%25%20of%20the%20EU%20population.
(16) https://ec.europa.eu/info/sites/default/files/demography_report_2020_n.pdf.
(17) https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_21_2921.
(18) Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).
(19) https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-releases/skills-mismatches-eu-businesses-are-losing-millions-and-will-be-losing-even-more.
(20) https://ec.europa.eu/migrant-integration/librarydoc/report-on-the-implementation-of-directive-2003/109/ec-on-the-status-of-long-term-foreign-residents.
(21) https://www.etiasvisa.com/etias-news/digital-nomad-visas-eu-countries#:~:text=The%20digital%20nomad%20visa%20allows,are%20reviewed%20within%2030%20days.
(22) Ibidem.
(23) https://picum.org/wp-content/uploads/2021/03/Designing-labour-migration-policies-to-promote-decent-work-EN.pdf.
(24) „Ageing Europe, Looking at the lives of older people in the EU” (Europa care îmbătrânește – o analiză a vieții persoanelor în vârstă în UE), ediția 2020.
(25) https://www.eesc.europa.eu/ro/news-media/press-releases/skills-mismatches-eu-businesses-are-losing-millions-and-will-be-losing-even-more.
(26) Navarra, C. și Fernandes M. Legal migration policy and law - European added value assessment, European Parliamentary Research Service (Politica și legislația privind migrația legală - evaluarea valorii adăugate europene), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European , 2021, împreună cu anexele I și II.
(27) Ibidem.
(28) https://knowledge4policy.ec.europa.eu/publication/immigrant-key-workers-their-contribution-europes-covid-19-response_en.
(29) https://ec.europa.eu/growth/smes/sme-strategy/start-up-procedures_en.
(30) https://ec.europa.eu/home-affairs/minimum-standards-sanctions-and-measures-against-employers-illegally-staying-third-country_en.
(31) https://ec.europa.eu/migrant-integration/librarydoc/report-on-the-implementation-of-directive-2003/109/ec-on-the-status-of-long-term-foreign-residents.


Introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile
PDF 174kWORD 51k
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile (2021/2620(RSP))
P9_TA(2021)0473B9-0551/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2020 referitoare la politicile de ocupare a forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro 2020(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 ianuarie 2021 referitoare la întărirea pieței unice: viitorul liberei circulații a serviciilor(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la efectele normelor UE asupra liberei circulații a lucrătorilor și a serviciilor, mobilitatea forței de muncă în interiorul UE ca instrument de corelare a nevoilor și competențelor de pe piața forței de muncă(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 iunie 2020 referitoare la protecția europeană a lucrătorilor transfrontalieri și sezonieri în contextul crizei provocate de COVID-19(7),

–  având în vedere întrebarea E-001132/2021 din 25 februarie 2021 și răspunsul scris la ea, oferit de Comisarul pentru locuri de muncă și drepturi sociale în numele Comisiei la 28 aprilie 2021(8),

–  având în vedere Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii(10),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(11),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(12),

–  având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii(14),

–  având în vedere Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”)(15),

–  având în vedere Directiva (UE) 2020/1057 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2020 de stabilire a unor norme specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE privind detașarea conducătorilor auto în sectorul transportului rutier și de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele de control și a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012(16),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor(17),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1055 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1071/2009, (CE) nr. 1072/2009 și (UE) nr. 1024/2012 în vederea adaptării acestora la evoluțiile sectorului transportului rutier(18),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană(19),

–  având în vedere hotărârea CJUE în cauza C-55/18, potrivit căreia statele membre trebuie să solicite angajatorilor să instituie un sistem care să permită măsurarea duratei timpului de lucru zilnic(20),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale (PEDS), proclamat de Consiliul European, Parlamentul European și Comisie în noiembrie 2017,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 3 iunie 2021 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 în ceea ce privește crearea cadrului pentru o identitate digitală europeană - „Un sistem european de identificare electronică fiabil și sigur” (COM(2021)0281),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 martie 2020 privind orientările referitoare la exercitarea liberei circulații a lucrătorilor în timpul epidemiei de COVID-19,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2020 referitoare la orientările privind lucrătorii sezonieri din UE în contextul pandemiei de COVID-19,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2021 referitoare la Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale (COM(2021)0102),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile (O-000071/2021 – B9-0041/2021),

–  având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție prezentată de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

A.  întrucât mobilitatea forței de muncă în interiorul UE a urmat o tendință ascendentă în ultimii ani; întrucât, în 2019, 17,9 milioane de oameni din UE-28 s-au mutat într-o altă țară din UE; întrucât 13 milioane dintre cei care s-au mutat în altă țară erau în vârstă de muncă, iar 78 % dintre ei erau angajați; întrucât în 2017 în Uniune erau 1,5 milioane de lucrători transfrontalieri(21); întrucât în 2019 lucrătorii mobili activi reprezentau 4,3 % din totalul forței de muncă din statele membre ale UE-28; întrucât datele Comisiei Europene pentru 2017 estimează că în UE munca nedeclarată reprezintă circa 11,6 % din totalul forței de muncă folosite în sectorul privat și 16,4 % din valoarea adăugată brută(22); întrucât în 2019 în Uniune au fost emise 4,6 milioane de documente portabile A1 pentru lucrătorii detașați, ceea ce reprezintă aproximativ 3,06 milioane de lucrători; întrucât lucrătorii detașați trebuie să dețină un formular A1 atunci când lucrează într-un alt stat membru; întrucât formularul A1 oferă informații cu privire la sistemul de securitate socială care se aplică unui lucrător; întrucât formularele A1 nu oferă informații actualizate în timp real cu privire la drepturile de securitate socială;

B.  întrucât datele Eurofound arată că perioadele de mobilitate în interiorul UE sunt din ce în ce mai scurte, 50 % dintre lucrătorii mobili rămânând în țara-gazdă o perioadă de unu până la patru ani; întrucât a crescut și mobilitatea în sensul întoarcerii în țara de origine(23): din patru persoane care au plecat dintr-un stat membru în 2017, trei s-au întors(24); întrucât din cauza perioadelor mai scurte și repetate de mobilitate lucrătorii mobili au și mai mare nevoie să țină evidența contribuțiilor de securitate socială și a drepturilor de pensie;

C.  articolul 48 din TFUE conferă Parlamentului și Consiliului, acționând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, competența de a adopta în domeniul securității sociale măsurile necesare pentru a permite libera circulații a lucrătorilor; întrucât, în acest scop, ele trebuie să ia măsuri pentru a garanta drepturi de securitate socială lucrătorilor imigranți salariați și liber profesioniști și persoanelor aflate în întreținerea lor; întrucât articolul 153 alineatul (1) din TFUE conferă Uniunii competența de a sprijini și completa activitățile statelor membre în domeniul securității sociale; întrucât articolul 153 alineatul (2) din TFUE prevede că în domeniul securității sociale Consiliul hotărăște în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;

D.  întrucât lucrătorii transfrontalieri și cetățenii mobili activi contribuie la bogăția țesutului socioeconomic în regiunile de frontieră, care reprezintă 40 % din teritoriul Uniunii Europene; întrucât, din acest motiv, trebuie asigurate condiții de concurență loială și de mobilitate echitabilă pentru cetățeni, oferindu-le instrumente capabile să le garanteze securitatea juridică, protecția drepturilor și beneficii de asigurare socială; întrucât este important să se evite impunerea unei sarcini administrative excesive pe întreprinderi, în special pe întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri);

E.  întrucât principiul 12 al Pilonului european al drepturilor sociale precizează că, indiferent de tipul și de durata raportului de muncă, lucrătorii și, în condiții comparabile, lucrătorii independenți au dreptul la o protecție socială adecvată;

F.  întrucât problemele puse de concurența neloială bazată pe exploatarea prin muncă, formele frauduloase de contracte și practici neloiale, precum dumpingul social, rămân de actualitate în toate statele membre, fiind extrem de spinoase pentru întreprinderile, lucrătorii și societățile europene; întrucât trei forme de contracte de muncă par a fi cel mai afectate de fraude: întrucât nu există date fiabile despre amploarea problemei, mai ales în contextul detașării lucrătorilor(25); întrucât una dintre cauze este că nu se practică o monitorizare temeinică și nu se impune cu suficientă rigoare aplicarea legislației în vigoare a Uniunii, îndeosebi a principiilor egalității de tratament și remunerației egale pentru muncă egală în același loc, care nu pot fi garantate dacă nu se respectă principiul trasabilității și portabilității drepturilor; trebuie făcute progrese în aceste domenii;

G.  întrucât pandemia de COVID-19 a adus la lumină și a agravat precaritatea condițiilor de muncă și de viață ale multor lucrători mobili și transfrontalieri din UE; întrucât criza a evidențiat cât este de important să existe sisteme de securitate socială solide, care să garanteze că nimeni nu este lăsat pe dinafară pentru că și-a exercitat libertatea de circulație; întrucât după izbucnirea pandemiei măsurile luate de statele membre au provocat insecuritate juridică pentru lucrătorii mobili în legătură cu normele de securitate socială aplicabile și la mulți le-a fost greu să își ceară indemnizațiile de șomaj de la distanță; întrucât pandemia a scos la lumină vulnerabilitățile specifice lucrătorilor nedeclarați și sezonieri care nu beneficiază de asigurări sociale, precum și abuzurile și utilizarea frauduloasă a pachetelor de sprijin financiar pe termen scurt generate de COVID-19 au dus la înmulțirea cazurilor de muncă nedeclarată și subdeclarată, inclusiv la noi forme de sprijin pentru munca nedeclarată(26);

H.  întrucât digitalizarea oferă o oportunitate fără precedent de a facilita mobilitatea, pentru că conformitatea cu legislația UE aplicabilă se asigură mai rapid și este mai ușor de controlat; întrucât nu există un exercițiu de colectare sistematică a datelor la nivelul UE care să aibă ca scop să ofere date fidele despre lucrătorii mobili sau să înlesnească transferul drepturilor de securitate socială la nivel transfrontalier prin faptul că le permite actorilor și instituțiilor competente să verifice în timp real nivelul și prestațiile de securitate socială ale lucrătorilor; întrucât accesul la informații despre normele aplicabile, precum și respectarea, monitorizarea și impunerea efectivă sunt condiții prealabile necesare pentru o mobilitate echitabilă și pentru combaterea abuzurilor; întrucât tehnologia digitală, care poate facilita supravegherea și asigurarea respectării legislației, apărând drepturile lucrătorilor mobili și reducând costurile administrative pentru companii și instituțiile naționale, ar trebui deci promovată și utilizată în conformitate cu normele de protecție a datelor;

I.  întrucât partenerii sociali naționali din diferite sectoare din statele membre au introdus diferite carduri naționale sau instrumente comparabile în legislația muncii, fie în cooperare cu autoritățile locale, fie impuse direct de la nivel național; întrucât aceste diverse inițiative au o caracteristică esențială în comun: un număr de identificare sau un card personal care oferă lucrătorilor, autorităților și furnizorilor principali un instrument util care asigură drepturile de securitate socială și salarii și condiții de muncă decente; întrucât aceste inițiative îi ajută pe toți lucrătorii să conștientizeze mai bine condițiile de muncă și de încadrare în muncă, contribuind în plus la o mai bună impunere a respectării legii;

J.  întrucât, în rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecții eficiente ale muncii, Parlamentul a solicitat Comisiei să analizeze beneficiile introducerii unui card european de securitate socială imposibil de falsificat sau a unui alt document electronic la nivel european, în care ar putea fi stocate toate datele necesare pentru a verifica relația de muncă a titularului, de exemplu informații despre statutul de securitate socială și programul de lucru, care să fie supus unor norme stricte de protecție a datelor; întrucât în Rezoluția Parlamentului European din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale se subliniază potențialul unor soluții de e-guvernare accesibile, care ar putea include un card european de securitate socială, cu garanții solide de protecție a datelor, care ar putea asigura o mai bună coordonare la nivelul UE în domeniul securității sociale și o mai bună conștientizare la nivel individual; întrucât, în rezoluția sa din 22 octombrie 2020 referitoare la ocuparea forței de muncă și politicile sociale ale zonei euro în 2020, Parlamentul a rugat Comisia să vină cu o propunere privind un număr de asigurări sociale digital la nivelul UE după o evaluare de impact temeinică, ancorată în realitățile momentului; întrucât în rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la o Europă socială puternică pentru tranziții juste Parlamentul i-a cerut încă o dată Comisiei să propună un număr digital de securitate socială în UE (NESS), împreună cu un potențial mecanism de control ca, de pildă, un card de muncă personal, afirmând răspicat că lucrătorii, reprezentanții lor și inspectoratele trebuie să aibă acces la informații actualizate despre angajatorii lor și drepturile lor salariale, de muncă și sociale; întrucât în rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la mobilitatea forței de muncă în interiorul UE Parlamentul subliniază că digitalizarea schimburilor de date între statele membre ar putea facilita libera circulație a lucrătorilor pe o bază corectă și echitabilă, precum și impunerea respectării normelor aplicabile ale Uniunii;

K.  întrucât în programul de lucru al Comisiei pentru 2018, stabilit la 24 octombrie 2017, se anunța intenția de a introduce un NESS, care să contribuie la obiectivul general de a garanta condiții de muncă echitabile pentru lucrătorii mobili, de a apăra standardele sociale pentru toți cetățenii mobili și de a asigura aplicarea lor corespunzătoare; întrucât Comisia s-a consultat cu partenerii sociali și cetățenii cu privire la introducerea NESS între 27 noiembrie 2017 și 7 ianuarie 2018; întrucât, în evaluarea sa inițială de impact din 2017 pentru NESS, Comisia a avut în vedere, într-o perspectivă pe termen mai lung și posibilitatea de a extinde aplicarea NESS la alte domenii de politică, în afară de coordonarea securității sociale; întrucât Comisia Europeană a confirmat, în raportul său anual pe 2019 privind sarcina de reglementare, publicat la 13 august 2020, că lucrează la o inițiativă privind NESS; întrucât președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat în discursul privind starea Uniunii Europene din 16 septembrie 2020 că Comisia va propune în curând un sistem de identificare electronică europeană sigur și de încredere; întrucât Comisia a anunțat în Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale că va începe un proiect-pilot în 2021 pentru a explora posibilitatea de a lansa, până în 2023, un pașaport european de securitate socială (PESS), pe baza inițiativei privind cartea de identitate electronică europeană;

L.  întrucât Confederația Europeană a Sindicatelor consideră NESS un instrument valoros de combatere a fraudelor și abuzurilor în materie de securitate socială; întrucât Business Europe a publicat la 12 ianuarie 2018 o notă în care se subliniază potențialul NESS de a îmbunătăți coordonarea securității sociale în UE, dând glas, totodată, preocupărilor stârnite de diversitatea sistemelor naționale de securitate socială, de eventualele hibe în protecția datelor și de sarcinile administrative suplimentare; întrucât partenerii sociali din sectorul construcțiilor au solicitat instrumente digitale eficace pentru a impune respectarea legislației aplicabile, inclusiv o abordare europeană a cărților de muncă personale(27);

M.  întrucât Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) a fost înființată la în iunie 2019; întrucât NESS nu este inclus în Regulamentul ELA; întrucât ELA are ca obiectiv să asigure o mobilitate echitabilă a forței de muncă, ajutând statele membre și Comisia să aplice și să impună respectarea efectivă a dreptului Uniunii în raport cu mobilitatea forței de muncă și coordonarea sistemelor de securitate socială;

1.  reamintește că, începând din 2014, Parlamentul a solicitat în mai multe rânduri Comisiei să cerceteze beneficiile asociate cu introducerea unei propuneri legislative de NESS pentru a crea un instrument digital la nivelul UE de coordonare a securității sociale, care să le asigure lucrătorilor mobili condiții de muncă echitabile; regretă că Comisia, deși a făcut câteva promisiuni în acest sens, nu a prezentat încă propunerea privind NESS; roagă încă o dată Comisia să explice de ce nu a făcut acest lucru;

2.  invită Comisia Europeană să transmită Parlamentului European proiectul de evaluare a impactului NESS, care a fost transmis Comitetului de analiză a reglementării (CAR) în 2017/2018 și, împreună cu el, să îi transmită avizul CAR despre acest proiect de evaluare de impact; invită Comisia să transmită Parlamentului European orice alte documente care au influențat decizia Comisiei de a nu avansa cu propunerea privind NESS;

3.  felicită Comisia pentru promisiunea, făcută în Planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, de a începe un proiect pilot pentru a explora oportunitatea de a lansa un PESS digital; consideră binevenită lansarea de proiecte-pilot care să testeze soluții digitale și invită Comisia să comunice fără rezerve Parlamentului European rezultatele acestor proiecte-pilot și eventualele dificultăți întâmpinate în faza de implementare; subliniază că proiectul-pilot PESS trebuie să pună un mare accent pe garantarea mobilității echitabile; invită Comisia să își propună ținte ambițioase, atât ca conținut, cât și ca calendar, lansând o evaluare adecvată în paralel cu proiectul-pilot pe baza muncii depuse până acum, în scopul de a iniția o propunere legislativă privind PESS înainte de sfârșitul lui 2022, pentru a asigura portabilitatea și trasabilitatea drepturilor lucrătorilor cât mai curând posibil;

4.  ia la cunoștință propunerea Comisiei de a pune la punct un cadru de identificare digitală europeană; invită Comisia să țină Parlamentul la curent cu introducerea identificării electronice (e-ID); consideră că inițiativa PESS, care urmează să fie ancorată în cadrul e-ID, ar trebui să fie obligatorie pentru toate statele membre;

5.  reamintește rolul jucat de lucrătorii mobili în timpul pandemiei de COVID-19, în special în unele sectoare-cheie, și necesitatea urgentă de a le garanta acestor lucrători nu numai condiții de muncă decente, ci și condiții de concurență echitabile la muncă de valoare egală în același loc;

6.  consideră că introducerea unei inițiative privind NESS ar trebui să își propună: identificarea, trasabilitatea, agregarea și portabilitatea reală a drepturilor de securitate socială; impunerea mai riguroasă a respectării normelor UE privind mobilitatea forței de muncă și o mai bună coordonare a securității sociale pe piața muncii într-un mod echitabil și eficient, pentru a asigura condiții de concurență loială în UE; să permită autorităților naționale competente, precum inspectoratele de muncă și de securitate socială și partenerii sociali, dacă fac sau sunt implicați în inspecții de muncă și securitate socială, să verifice în timp real statutul de asigurare și contribuțiile lucrătorilor mobili; să prevină mai bine practicile neloiale, cum ar fi abuzurile și frauda socială, și să contribuie astfel la combaterea muncii nedeclarate și a nerespectării mecanismelor de stabilire a salariilor existente în țara gazdă și a obligațiilor legate de contribuțiile la asigurările sociale; subliniază că PESS i-ar ajuta pe lucrători să își urmărească și să își ceară mai ușor contribuțiile și drepturile de securitate socială, ca drepturile de pensie, facilitând portabilitatea acestora; subliniază că un PESS bazat pe CI electronică europeană ar trebui să implice atât un element de identificare a cetățenilor și lucrătorilor mobili, cât și un element de verificare în timp real a prestațiilor lor de securitate socială;

7.  subliniază că PESS ar trebui să urmărească garantarea accesului la drepturile sociale, ușurând accesul la informații și impunerea mai riguroasă a normelor în vigoare privind coordonarea securității sociale și mobilitatea lucrătorilor în situații transfrontaliere; consideră că propunerea Comisiei de inițiativă PESS trebuie să aducă beneficii clare pentru toate părțile interesate implicate în procesul de mobilitate, precum cetățenii și lucrătorii mobili, întreprinderile, inclusiv IMM-urile, angajatorii și sindicatele, dar și autoritățile naționale, ca, de exemplu, inspectoratele de muncă și de securitate socială; este de părere că o inițiativă PESS ar trebui să urmărească să simplifice interacțiunile și apropie aceste părți interesate în situații transfrontaliere, cu obiectivul de a-i proteja mai bine pe cetățenii mobili și lucrătorii mobili și drepturile lor și de a oferi tuturor acestor părți interesate informații clare pentru a îmbunătăți previzibilitatea și a face ca procedurile administrative să se deruleze fluid și operativ; reamintește că inițiativa privind NESS trebuie să conformă cu principiul subsidiarității și, astfel, nu trebuie să afecteze sistemele naționale de securitate socială și diversitatea lor, respectând tradițiile fiecărui stat membru, modelele naționale ale pieței muncii și autonomia partenerilor sociali; subliniază că o inițiativă pentru PESS nu trebuie să constituie o condiție pentru ca oamenii să-și putea exercita libertatea de circulație, ci trebuie să urmărească să înlesnească accesul la informații și să ajute la impunerea mai riguroasă a respectării normelor în vigoare privind coordonarea securității sociale și mobilitatea forței de muncă în situații transfrontaliere;

8.  invită Comisia ca, în strânsă cooperare cu ELA și după o evaluare temeinică, să prezinte o propunere legislativă de PESS cu scopul de a pune la dispoziția autorităților naționale, precum inspectoratele de muncă și de securitate socială și partenerii sociali, dacă efectuează sau sunt implicați în inspecții de muncă și de securitate socială, un instrument în timp real pentru a asigura cu succes respectarea legislației naționale și unionale; consideră că PESS ar trebui să permită verificarea în timp real a locului de muncă, a localității de muncă, a raportului de muncă și a identității lucrătorilor, ca și verificarea prestațiilor, a dispozițiilor și a certificatelor de securitate socială standardizate, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 883/2004; invită Comisia să evalueze posibilitatea ca PESS să permită verificarea altor informații relevante fără a afecta normele de protecție a datelor și asigurând, totodată, egalitatea de tratament;

9.  consideră că de PESS trebuie să beneficieze toți cetățenii și lucrătorii mobili din UE, inclusiv lucrătorii independenți, precum și toți resortisanții mobili ai țărilor terțe care intră sub incidența normelor UE de mobilitate în interiorul UE;

10.  consideră că introducerea PESS ar trebui să fie însoțită de un sistem de verificare și control în timp real și de schimb de informații prin referințe încrucișate între bazele de date naționale, în conformitate strictă cu normele europene de protecție a datelor personale, pentru a fi pe deplin funcțional și a menține un nivel ridicat de fiabilitate a datelor și de certificare a identificatorilor, evitând erorile și utilizarea frauduloasă; subliniază că datele privind securitatea socială și datele personale ar trebui puse doar la dispoziția persoanei și a autorităților naționale competente în cauză și nu ar trebui comunicate în alte scopuri decât asigurarea respectării normelor UE privind coordonarea securității sociale și mobilitatea forței de muncă, cu respectarea strictă a normelor de protecție a datelor; consideră că, în statele membre în care partenerii sociali efectuează sau sunt implicați în inspecții ale muncii, trebuie asigurat accesul acestora la datele privind datele de securitate socială ale lucrătorilor din alte state membre, fără a pune în pericol conformitatea cu dispozițiile privind protecția datelor;

11.  salută inițiativele din mai multe state membre de a îmbunătăți impunerea efectivă a respectării dreptului Uniunii prin utilizarea unor carduri naționale sau a unor instrumente comparabile în domeniul dreptului muncii(28); subliniază că, deși aceste inițiative naționale măresc nivelul de conștientizare a aspectelor legate de remunerații și de condițiile de muncă pentru toți lucrătorii, ele nu pot facilita schimbul transfrontalier de informații valabile și exacte, nici măcar despre raporturile și drepturile de muncă în context transfrontalier; invită Comisia să vegheze ca inițiativa PESS să ofere statelor membre posibilitatea de a valorifica informațiile puse la dispoziție de posibilitățile mai bune de identificare și verificare oferite de cardurile naționale sau de instrumentele comparabile din domeniul dreptului muncii în țările în care există astfel de inițiative; subliniază că integrarea PESS în cardurile naționale sau în instrumentele comparabile de drept al muncii nu ar trebui să înlocuiască, ci să completeze aceste practici naționale și să furnizeze autorităților competente doar informațiile relevante; subliniază că nicio inițiativă legislativă nu trebuie să știrbească autonomia partenerilor sociali naționali și condițiile de muncă stabilite prin contractele colective aplicabile în conformitate cu legislația și practicile naționale; consideră că PESS și integrarea lui în cardurile naționale sau în instrumente comparabile în domeniul dreptului muncii, dacă acestea există, se pot dovedi a fi un punct de sprijin pentru viitoarele eforturi de impunere a respectării normelor la nivelul UE;

12.  consideră că toți lucrătorii, partenerii sociali și inspectoratele naționale de muncă și securitate socială ar trebui să aibă acces la informații actualizate despre relația de muncă, drepturile salariale și drepturile sociale și de muncă, în conformitate cu convenția colectivă sau cu legislația națională aplicabilă, după caz;

13.  constată că documentul portabil (DP) A1 este important, dar este în momentul de față singurul instrument de verificare a drepturilor de asigurare socială a lucrătorilor detașați; recunoaște limitările și problemele legate de procedura DP A1, în special pentru angajatorii care folosesc formularele DP A1, în funcție de nivelul de digitalizare a sistemelor de securitate socială din statele membre, precum și pentru autoritățile naționale competente care trebuie să le verifice în contextul prestării de servicii într-un alt stat membru dar și când se pune problema de a obține informații precise despre numărul și caracteristicile lucrătorilor detașați din UE; invită Comisia și statele membre să perfecționeze procesul de verificare a formularelor DP A1 și consideră că trebuie dezvoltate proceduri rapide între statele membre pentru a trata fenomenul certificatelor DP A1 obținute sau utilizate în mod fraudulos; constată că limitările și provocările legate de DP A1 reprezintă un impediment pentru obținerea unor informații exacte cu privire la numărul și caracteristicile lucrătorilor detașați din UE; subliniază că inițiativa PESS ar oferi informații în timp real despre drepturile de securitate socială ale lucrătorilor detașați, în ziua în care s-ar face o inspecție a muncii în statul membru gazdă; roagă Comisia să aibă grijă ca proiectul-pilot PESS să înlesnească accesul la drepturile de securitate socială, prin simplificarea procedurilor de cerere, emitere și verificare a DP A1, pentru a combate frauda.

14.  consideră că PESS s-ar putea baza pe CI electronică europeană, pe cardul european de asigurări sociale de sănătate (CEASS) și pe schimbul electronic de informații privind securitatea socială (EESSI), pe care le-ar putea și completa, inclusiv pentru a le extinde la alte domenii de coordonare a securității sociale și de drept unional al muncii; invită Comisia și statele membre să pună integral în funcțiune EESSI cât mai curând și să profite de oportunitatea oferită de fondurile UE pentru a facilita punerea în aplicare a planurilor naționale din Mecanismul de redresare și reziliență pentru implementa integral EESSI și a digitaliza și mai mult administrația publică, a facilita schimburile între instituțiile de securitate socială, a accelera tratarea cazurilor individuale și pentru a îmbunătăți capacitatea ELA și a autorităților naționale competente de a asigura respectarea legii; invită Comisia să clarifice rolul pe care îl va avea Autoritatea Europeană a Muncii în conceperea și implementarea PESS; subliniază că expansiunea digitalizării nu trebuie să submineze garanțiile existente de combatere a fraudei sociale;

15.  invită Comisia să coopereze strâns cu partenerii sociali și cu instituțiile naționale de securitate socială și inspectoratele de muncă de resort la crearea și introducerea inițiativei NESS, respectând întru totul autonomia partenerilor sociali și modelele naționale de piețe ale muncii; consideră că inițiativa privind NESS cu acces la date în timp real ar permite autorităților naționale competente și partenerilor să verifice drepturile de securitate socială ale lucrătorilor în orice moment și, prin urmare, ar mări rigoarea inspecțiilor de muncă și colectarea probelor în inspecțiile de muncă transfrontaliere comune(29);

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 482, 23.12.2016, p. 31.
(2) JO C 242, 10.7.2018, p. 24.
(3) JO C 445, 29.10.2021, p. 75.
(4) JO C 404, 6.10.2021, p. 159.
(5) JO C 456, 10.11.2021, p. 14.
(6) Texte adoptate, P9_TA(2021)0249.
(7) JO C 362, 8.9.2021, p. 82.
(8) https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2021-001132-ASW_EN.html
(9) JO L 327, 5.12.2008, p. 9.
(10) JO L 186, 11.7.2019, p. 21.
(11) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.
(12) JO L 284, 30.10.2009, p. 1.
(13) JO L 18, 21.1.1997, p. 1.
(14) JO L 173, 9.7.2018, p. 16.
(15) JO L 159, 28.5.2014, p. 11.
(16) JO L 249, 31.7.2020, p. 49.
(17) JO L 249, 31.7.2020, p. 1.
(18) JO L 249, 31.7.2020, p. 17.
(19) JO L 186, 11.7.2019, p. 105.
(20) Hotărârea din 14 mai 2019, Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE, C-55/18 – CCOO, EU:C:2019:402.
(21) European Commission, Annual Report on Intra-EU Labour Mobility 2020 (Raportul anual pe 2020 privind mobilitatea forței de muncă în interiorul UE), 8 ianuarie 2021. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8369
(22) Comisia Europeană, Evaluation of the scale of undeclared work in the European Union and its structural determinants (Evaluare privind amploarea muncii nedeclarate în Uniunea Europeană și factorii structurali care o determină), noiembrie 2017. https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19002&langId=en
(23) Eurofound, Tackling labour shortages in EU Member States (Combaterea deficitului de forță de muncă în statele membre ale UE), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2021.
(24) European Commission, Annual Report on Intra-EU Labour Mobility 2020 (Raportul anual pe 2016 privind mobilitatea forței de muncă în interiorul UE), 8 ianuarie 2021. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=8369
(25) Eurofound, Exploring the fraudulous contracting of work in the European Union (Analiza contractelor de muncă frauduloase în Uniunea Europeană), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 21 noiembrie 2016.
(26) Platforma europeană de combatere a muncii nedeclarate, COVID 19: Combaterea fraudelor cu schemele de sprijin financiar pe termen scurt, mai 2021. https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=24072&langId=en
(27) EFBWW & declarația FIEC, Partenerii sociali din domeniul construcțiilor din UE cer instrumente digitale pentru impunerea respectării legislației, 24 iunie 2021. https://www.efbww.eu/news/eu-construction-social-partners-call-for-digital-enforcement/2657-a
(28) Raportul EFBWW-FIEC, Social identity cards in the European construction industry (Cărți de identitate socială în industria europeană a construcțiilor), 2015.
(29) Eurofound, Joint cross-border labour inspections and evidence gathered in their course (Inspecțiile de muncă comune transfrontaliere și concluziile lor), (2019).


Negocieri multilaterale în vederea celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC de la Geneva, din perioada 30 noiembrie - 3 decembrie 2021
PDF 149kWORD 54k
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de a 12-a Conferințe ministeriale a OMC de la Geneva, din perioada 30 noiembrie - 3 decembrie 2021 (2021/2769(RSP))
P9_TA(2021)0474B9-0550/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Marrakech din 15 aprilie 1994 privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC),

–  având în vedere Declarația ministerială de la Doha a OMC din 14 noiembrie 2001(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la OMC, în special cea din 15 noiembrie 2017 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de-a 11-a ediții a Conferinței ministeriale a OMC(2), cea din 29 noiembrie 2018 intitulată „OMC: calea de urmat”(3) și cea din 28 noiembrie 2019 intitulată „Criza organului de apel al OMC”(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 mai 2021 referitoare la accelerarea progreselor și combaterea inegalităților în vederea eradicării SIDA ca amenințare la adresa sănătății publice până în 2030(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 10 iunie 2021 intitulată „Răspunsul la provocarea globală reprezentată de pandemia de COVID-19: consecințele derogării de la Acordul TRIPS al OMC în ceea ce privește vaccinurile, tratamentele, echipamentele destinate combaterii COVID-19 și creșterea capacității de producție și fabricație în țările în curs de dezvoltare”(6),

–  având în vedere documentul final adoptat prin consens la 7 decembrie 2018 la sesiunea anuală a Conferinței Parlamentare privind OMC de la Geneva(7),

–  având în vedere rezultatele celei de a 11-a conferințe ministeriale care a avut loc la Buenos Aires în decembrie 2017, la care s-au luat o serie de decizii ministeriale, dar la care nu s-a putut adopta o declarație ministerială,

–  având în vedere Declarația de la Buenos Aires privind femeile și comerțul, de la 12 decembrie 2017, precum și declarațiile comune privind comerțul electronic, facilitarea investițiilor și microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii (MIMM), adoptate la Buenos Aires la 13 decembrie 2017,

–  având în vedere obiectivele ONU de dezvoltare durabilă (ODD),

–  având în vedere Acordul de la Paris al părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), în vigoare din noiembrie 2016,

–  având în vedere Declarația comună de la reuniunea trilaterală a miniștrilor comerțului ai Statelor Unite, Japoniei și Uniunii Europene, adoptată la 14 ianuarie 2020,

–  având în vedere Decizia ministerială de la Bali din 7 decembrie 2013 privind deținerea de stocuri publice în scopul securității alimentare,

–  având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 18 septembrie 2018 privind modernizarea OMC,

–  având în vedere Revizuirea politicii comerciale a Comisiei și anexa sa intitulată „Reforma OMC: către un sistem comercial multilateral durabil și eficace”,

–  având în vedere inițiativa Grupului de la Ottawa privind comerțul și sănătatea(8),

–  având în vedere Comunicarea UE către Consiliul General al OMC din 4 iunie 2021 privind răspunsurile urgente în materie de politică comercială la criza provocată de pandemia de COVID-19,

–  având în vedere cel de-al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (GISC)(9),

–  având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru comerț internațional,

A.  întrucât OMC a fost creată pentru a continua liberalizarea comerțului cu bunuri și servicii, pentru a consolida multilateralismul și pentru a promova un sistem comercial multilateral deschis, incluziv, bazat pe norme și nediscriminatoriu; întrucât comerțul este vital și reprezintă un instrument-cheie pentru sprijinirea și completarea eforturilor de promovare a creșterii durabile și de îmbunătățire a nivelului de trai, asigurând ocuparea masivă a forței de muncă și un volum mare și în continuă creștere de venituri reale, în conformitate cu obiectivul dezvoltării durabile;

B.  întrucât sistemul comercial multilateral bazat pe norme se confruntă actualmente cu o criză serioasă, care amenință funcțiile de bază ale organizației, și anume stabilirea de norme și structuri esențiale pentru comerțul internațional și asigurarea soluționării efective a litigiilor și a respectării deciziilor;

C.  întrucât, la 11 decembrie 2019, organul de apel al OMC și-a încetat activitatea, ceea ce a dus la stagnarea procesului de apel funcțional, independent și imparțial;

D.  întrucât OMC are un mandat clar în temeiul ODD 14.6 de a se angaja în negocieri privind subvențiile pentru pescuit, cu scopul de a se ajunge la un acord care să interzică anumite forme de subvenții pentru pescuit care contribuie la supracapacitatea flotei și la pescuitul excesiv, în vederea promovării gestionării sustenabile a resurselor piscicole;

E.  întrucât pandemia de COVID-19 a creat provocări fără precedent pentru sistemul comercial multilateral, plasând în același timp chestiunea esențială a comerțului și a sănătății pe ordinea de zi;

F.  întrucât, în pofida restricțiilor la export explicite sau latente, în general comerțul și sistemul multilateral au jucat un rol pozitiv în gestionarea pandemiei; întrucât pandemia a evidențiat totodată și deficiențe și vulnerabilități, în special în cadrul lanțurilor de aprovizionare esențiale; întrucât, în acest context, funcția de monitorizare a OMC s-a dovedit utilă, deoarece astfel s-a insistat ca membrii să asigure transparență în ceea ce privește comerțul și măsurile legate de comerț luate în contextul COVID-19;

G.  întrucât cea de-a 12-a Conferință ministerială a OMC (CM12) va avea loc la Geneva, în Elveția, în perioada 30 noiembrie - 3 decembrie 2021,

1.  își reiterează angajamentul deplin față de valoarea solidă a multilateralismului și subliniază că un sistem multilateral de reglementare a comerțului este esențial; solicită adoptarea unei agende comerciale bazate pe un comerț echitabil și guvernat de norme, în beneficiul tuturor, care să contribuie la creșterea economică sustenabilă și la prosperitate, consolidând astfel pacea și securitatea; subliniază importanța ODD-urilor, a drepturilor sociale, de mediu și a drepturilor omului, precum și a garantării faptului că normele convenite la nivel multilateral și armonizate sunt aplicate uniform de către toți;

2.  avertizează că OMC riscă să își piardă legitimitatea dacă toți membrii nu se angajează la eforturi pentru succesul CM12; consideră că CM12 ar trebui să fie punctul de plecare oficial pentru progresul și modernizarea OMC, pentru a se asigura că aceasta poate juca un rol în abordarea provocărilor secolului al XXI-lea, inclusiv aspecte precum schimbările climatice și sustenabilitatea; îndeamnă toți membrii ca, în perspectiva redresării de pe urma crizei COVID să își intensifice eforturile pentru a se concentra asupra câtorva rezultate tangibile esențiale care să demonstreze că OMC are soluții la problemele curente; solicită membrilor să ajungă măcar la un acord multilateral privind interzicerea subvențiilor pentru pescuitul nesustenabil și reacția la pandemie și un pachet limitat privind agricultura, și totodată să lanseze acțiuni în direcția reformei instituționale, de exemplu un proces vizând un organism de soluționare a litigiilor pe deplin funcțional până cel târziu la CM13; avertizează toți membrii că dacă nu obțin rezultate substanțiale în cadrul CM12, unii dintre ei ar putea căuta foruri alternative pentru elaborarea de norme, ceea ce ar putea pune în pericol viitorul sistemului comercial multilateral; salută numirea noii directoare generale a OMC, Ngozi Okonjo-Iweala, și salută angajamentul său deosebit față de multilateralism;

3.  subliniază că este extrem de important pentru credibilitatea OMC ca instituție multilaterală să ajungă la un acord privind subvențiile dăunătoare pentru pescuit, acord care să declanșeze efectiv o reducere rapidă și semnificativă a anumitor forme de subvenții pentru pescuit care conduc la supracapacitate și pescuit excesiv și care să elimine subvențiile care contribuie la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), pentru a asigura o utilizare sustenabilă a resurselor marine; subliniază, în acest sens, principiul responsabilităților comune, dar diferențiate în funcție de dimensiunea subvențiilor dăunătoare, respectând în același timp necesitatea unui tratament special și diferențiat în conformitate cu ODD 14.6; subliniază că peste 39 de milioane de persoane depind direct de pescuitul de captură, în timp ce multe milioane de oameni depind de pescuit în industriile din aval; consideră că un astfel de acord este esențial nu numai pentru credibilitatea OMC în ceea ce privește capacitatea sa de a încheia acorduri multilaterale, ci este și o prealabilă condiție pentru demonstrarea legăturii puternice dintre sistemul comercial multilateral și ODD; subliniază că este important ca UE să își explice poziția și normele interne pentru a-și mări credibilitatea;

4.  recunoaște rolul esențial al politicii comerciale în timpul pandemiei de COVID-19; reamintește rezoluția sa din 10 iunie 2021 intitulată „Răspunsul la provocarea globală reprezentată de pandemia de COVID-19: consecințele derogării de la Acordul TRIPS al OMC în ceea ce privește vaccinurile, tratamentele, echipamentele destinate combaterii COVID-19 și creșterea capacității de producție și fabricație în țările în curs de dezvoltare”; subliniază, în acest sens, necesitatea de a defini un acord de bază cu scopul de a elimina tarifele pentru produsele farmaceutice și medicale, de a aboli restricțiile la export și de a defini o disciplină privind transparența și cooperarea globală în perioade de criză, într-o declarație ministerială în concordanță cu inițiativa privind comerțul și sănătatea; consideră că un astfel de acord este extrem de important pentru a demonstra relevanța OMC; solicită înființarea unei noi Comisii permanente pentru comerț și sănătate în cadrul CM12, pentru a ajuta guvernele să implementeze excepțiile și flexibilitățile existente în dreptul comercial internațional și pentru a pune bazele unui pilon comercial pentru negocierile unui viitor tratat internațional privind răspunsul la pandemie; constată că multe țări, în special cele în curs de dezvoltare, se confruntă cu dificultăți în utilizarea flexibilităților TRIPS, în special a articolului 31a; reamintește că UE ar trebui să participe activ la negocierile bazate pe mandat privind o derogare temporară de la Acordul TRIPS; solicită, în acest sens, UE să sprijine acordarea unei derogări temporare de la anumite dispoziții ale Acordului TRIPS pentru COVID-19, pentru a îmbunătăți accesul mondial la vaccinuri, tratamente și mijloace de diagnosticare pentru COVID-19, în timp util și la prețuri accesibile, prin remedierea constrângerilor legate de producție și a deficitelor de aprovizionare la nivel mondial;

5.  face apel la toți membrii OMC să își respecte angajamentele privind transparența în toți pilonii agricoli și să convină asupra îmbunătățirilor sistematice, după cum se sugerează în propunerea comună a UE de decizie ministerială privind îmbunătățirea transparenței în agricultură în documentul JOB/AG/213; subliniază importanța adoptării unui plan de lucru privind sprijinul intern care denaturează comerțul, inclusiv a unei soluții permanente privind deținerea de stocuri publice, astfel cum se prevede în Declarația ministerială de la Bali, cu un sistem obligatoriu de notificări bazat pe un mecanism eficient de asistență tehnică și de consolidare a capacităților, pentru a se asigura că programele de stocare sunt proporționale cu obiectivul securității alimentare și respectă obiectivul acesteia și pentru a reduce la minimum denaturările comerciale și consecințele negative pentru securitatea alimentară a altor membri; subliniază că Acordul privind agricultura trebuie adaptat pentru a face față problemelor actuale și pentru a asigura condiții de concurență mai echitabile, ținând seama de modurile de producție; o sprijină pe directoarea generală Okonjo-Iweala în apelul său la un pachet al OMC privind securitatea alimentară;

6.  consideră că în prezent este urgent să se procedeze la o reformă substanțială a OMC, având în vedere criza profundă cu care se confruntă organizația, dar și din cauza stagnării de lungă durată în ceea ce privește Agenda de dezvoltare de la Doha (ADD) și subliniază că aspectele relevante ale ADD ar trebui să rămână pe ordinea de zi; invită membrii OMC să revizuiască radical mai multe aspecte ale OMC, în special funcțiile sale de monitorizare, negociere și soluționare a litigiilor, pentru a-i spori eficacitatea, caracterul incluziv, transparența și legitimitatea; îndeamnă toți membrii OMC să se concentreze asupra unui proces constructiv de schimbare pentru a moderniza OMC și a o dota cu instrumente care să abordeze eficient provocările comerciale ale secolului al XXI-lea și să creeze un mecanism instituțional și un calendar clar pentru realizarea programului de reformă la CM12, cu obiectivul de a obține rezultate concrete până cel târziu la CM13;

7.  salută remarcile din 14 octombrie 2021 ale ambasadoarei Katherine Tai, reprezentanta SUA la OMC, și, în special, angajamentul clar de a reforma toate cele trei funcții ale organizației; se așteaptă ca Statele Unite să prezinte acum propuneri concrete pentru a se realiza progrese; îndeamnă Statele Unite ca, în cadrul CM12, să se angajeze să înceapă un proces constructiv de negociere a reformelor privind soluționarea litigiilor, astfel încât cel târziu până la CM13 să existe un sistem pe deplin funcțional;

8.  regretă profund impasul la care s-a ajuns în cadrul organului de apel al OMC, fapt care privează sistemul comercial mondial de un sistem executoriu de soluționare a litigiilor; avertizează că, în lipsa unui organ de apel funcțional, OMC este ineficientă, iar tendința de a încălca acordurile multilaterale nu va face decât să crească; ia act de faptul că, în prezent, sunt notificate peste 15 cazuri de apel, fără posibilitatea de a fi analizate; îndeamnă insistent toți membrii OMC să se implice pe deplin și să lucreze la soluții pentru a restabili cât mai curând posibil un sistem pe deplin funcțional de soluționare a litigiilor pe două niveluri, cu un organ de apel pe deplin funcțional și independent; sprijină ferm inițiativele recente ale UE de a încheia acorduri cu principalii noștri parteneri comerciali, care să mențină, cu titlu provizoriu, un proces funcțional de soluționare a litigiilor între membrii participanți ai OMC; reamintește că obiectivul central al strategiei UE ar trebui să rămână un proces independent, obligatoriu și pe două niveluri; subliniază că o reformă reușită va necesita luarea în considerare a preocupărilor legitime ale tuturor părților implicate și convenirea unei soluții de compromis; îndeamnă părțile interesate relevante să convină, până la finalul CM12, asupra unei agende pentru continuarea lucrărilor privind domeniile de reformă pe termen mediu și lung, dintre care unele ar trebui finalizate înainte de următoarea conferință ministerială (CM13); sprijină recenta propunere a Comisiei de reformare a regulamentului de punere în aplicare, pentru a se asigura că UE dispune de instrumentele adecvate pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate de țările terțe;

9.  invită Comisia și Consiliul să coopereze cu toți membrii OMC pentru a iniția o discuție referitoare la crearea de noi norme pentru eliminarea lacunelor actuale din cadrul de reglementare în privința practicilor comerciale neloiale, a contrafacerilor, a subvențiilor care denaturează piața, a întreprinderilor de stat și a transferului forțat de tehnologie;

10.  este convins că diferențierea actuală între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare nu reflectă realitatea economică și că acest lucru poate constitui un obstacol în calea progresului Rundei Doha; îndeamnă țările în curs de dezvoltare avansate să își asume partea lor de responsabilitate și să aducă contribuții în raport cu nivelul lor de dezvoltare; consideră că mecanismul de tratament special și diferențiat ar trebui reexaminat și revizuit cu implicarea corespunzătoare a tuturor membrilor OMC, pentru a reflecta mai bine indicii de dezvoltare umană, protejând în același timp spațiul de decizie politică pentru combaterea comerțului inechitabil și, prin urmare, solicită membrilor OMC să revizuiască sistemul; subliniază, cu toate acestea, că autoafirmarea statutului de dezvoltare ca unic criteriu ar putea duce la un comerț inechitabil;

11.  așteaptă ca reforma OMC să favorizeze o cale mai simplă pentru integrarea acordurilor plurilaterale deschise în arhitectura multilaterală, pentru a asigura progrese în domenii care nu sunt suficient de mature pentru toți membrii; invită toți membrii să reflecteze asupra unei modalități de dezvoltare a unui nou sistem de cooperare consolidată, așa cum este utilizat în Uniunea Europeană, cu norme clare privind numărul minim de membri care ar trebui să participe la o inițiativă plurilaterală și, pe această bază, să instituie un mecanism simplu prin care acordurile rezultate să poată fi încorporate în structura OMC;

12.  salută și sprijină numărul mare de membri, agenda ambițioasă de negocieri și progresele înregistrate până în prezent în ceea ce privește negocierile multilaterale la OMC privind comerțul electronic; solicită să se depună eforturi pentru încheierea negocierilor privind respectarea normelor OMC; reamintește poziția sa potrivit căreia un posibil acord trebuie să garanteze accesul pe piață al bunurilor și serviciilor legate de comerțul electronic în țările terțe, precum și protecția drepturilor consumatorilor și ale lucrătorilor; subliniază necesitatea de a facilita inovarea și fluxurile de date ale întreprinderilor, în deplină conformitate cu legislația UE privind viața privată și protecția datelor; recunoaște incertitudinea juridică concretă cu care se confruntă întreprinderile și cercetătorii care utilizează date cu caracter personal, precum și efectul pe care acest lucru l-ar putea avea asupra inovării; cere măsuri urgente pentru creșterea securității juridice pentru părțile interesate, în funcție de utilizarea datelor pentru procedurile de utilizare a datelor aprobate în prealabil, precum și pentru pseudonimizare și anonimizare; subliniază că membrii OMC ar trebui să își exprime sprijinul continuu pentru negocieri și un calendar clar pentru noi progrese; sprijină ideea ca moratoriul OMC privind transmisiile electronice să devină permanent;

13.  solicită analizarea urgentă a posibilităților de facilitare a fluxurilor de date cu țări terțe importante din punct de vedere strategic; observă că întreprinderile europene care își desfășoară activitatea în unele țări terțe se confruntă din ce în ce mai mult cu bariere nejustificate și restricții digitale; subliniază că, în acest scop, cerințele de localizare a datelor ar trebui evitate atunci când este cazul, că datele trebuie incluse în acordurile de liber schimb ale UE și că eforturile de adoptare a unor decizii privind caracterul adecvat al nivelului de protecție cu țările terțe trebuie accelerate;

14.  constată că, din cauza cerințelor legale, comerțul se bazează în continuare pe o cantitate semnificativă de documente pe suport de hârtie, care sunt costisitoare, ineficiente și reprezintă un risc în timpul crizelor mondiale; subliniază necesitatea de a explora utilizarea documentelor comerciale electronice, ceea ce va spori eficiența, securitatea și va reduce impactul asupra mediului; subliniază necesitatea modificării dreptului internațional pentru a permite utilizarea documentelor electronice în comerț;

15.  solicită extinderea urgentă a Acordului privind tehnologia informației (ATI); recunoaște că acest acord promovează digitalizarea producției la nivel mondial și că ar trebui să continue pentru a include o gamă mai largă de produse; solicită intensificarea eforturilor de eliminare a tarifelor pentru comerțul cu produse TIC; subliniază efectele comerciale pozitive ale extinderii acoperirii geografice pentru a include mai multe țări;

16.  consideră că rezultatul CM12 ar trebui să ofere o agendă bazată pe acțiuni pentru politica comercială, care să sprijine ODD-urile pentru 2030 și Acordul de la Paris; încurajează ferm membrii OMC să ia în considerare toate măsurile posibile pentru a contribui la limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu CCONUSC, pentru a consolida alinierea la Acordul de la Paris și neutralitatea climatică și pentru a consolida cooperarea în cadrul OMC cu privire la măsurile adoptate pe plan intern, inclusiv introducerea taxonomiilor standard de contabilizare ecologică, pentru a ajuta sectoarele publice și private să identifice activitățile economice durabile, precum și activitățile dăunătoare în mod semnificativ, precum și măsurile de combatere a relocării emisiilor de dioxid de carbon; salută inițiativa privind comerțul și clima propusă de Comisie; invită Comisia să prezinte propuneri specifice; subliniază, de asemenea, necesitatea de a avansa în discuțiile privind bunurile și serviciile care contribuie la soluționarea problemelor de mediu și climatice; subliniază necesitatea de a avansa în negocierile pentru Acordul privind bunurile de mediu, care sprijină ecologizarea industriilor și o abordare decentă, centrată pe muncă a tranziției către tehnologii ecologice; sugerează o mai bună coordonare între OMC și alte instituții internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și Fondul Monetar Internațional, pentru a combate relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

17.  reafirmă legăturile dintre egalitatea de gen și dezvoltarea favorabilă incluziunii, subliniind că capacitarea femeilor este esențială pentru eradicarea sărăciei și că eliminarea simultană a barierelor din calea participării femeilor în cadrul schimburilor comerciale și contracararea impactului negativ al actualelor norme comerciale asupra femeilor în diferitele roluri pe care acestea le îndeplinesc este esențială pentru dezvoltarea economică; încurajează toți membrii OMC să semneze Declarația de la Buenos Aires din 2017 privind comerțul și capacitarea economică a femeilor și îi îndeamnă pe cei 123 de semnatari ai acesteia să își îndeplinească angajamentele; solicită insistent Comisiei să depună eforturi în vederea adoptării unei declarații ministeriale ferme, care ar putea servi ca foaie de parcurs pentru punerea în aplicare a Declarației de la Buenos Aires din 2017;

18.  salută progresele înregistrate și solicită încheierea finală a discuțiilor multilaterale privind reglementarea internă a serviciilor, deoarece aceasta ar fi un pas înainte semnificativ și ar demonstra că progresele sunt posibile într-un context plurilateral în cadrul OMC;

19.  așteaptă adoptarea unei declarații ministeriale în care să se evalueze progresele înregistrate în negocierile multilaterale privind facilitarea investițiilor;

20.  salută, de asemenea, progresele înregistrate în ceea ce privește inițiativa comună lansată la Buenos Aires privind MIMM-urile și aprobarea pachetului privind MIMM-urile în decembrie 2020; recunoaște că pandemia de COVID-19 a avut un impact negativ semnificativ asupra MIMM-urilor și își exprimă sprijinul pentru programul de lucru al OMC privind MIMM-urile, ancorând principiul „a gândi mai întâi la scară mică” în normele OMC; invită toți membrii OMC să se alăture acestei inițiative;

21.  invită Comisia și Consiliul să coopereze cu alți membri ai OMC pentru a se asigura că OMC contribuie activ la o mai bună respectare a drepturilor lucrătorilor în întreaga lume, bazate în special pe standardele de muncă ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), și să prezinte propuneri concrete; reamintește importanța diseminării celor mai bune practici privind diligența necesară; salută propunerea SUA privind munca forțată, ca parte a unui efort mai amplu de a include standardele de muncă în cadrul OMC, creând condiții de concurență echitabile la nivel internațional, și subliniază necesitatea unui acord care să creeze condiții de concurență echitabile la nivel internațional; recomandă înființarea unui grup de lucru privind drepturile lucrătorilor, ca un prim pas în promovarea acestui program de acțiune;

22.  subliniază că transparența este esențială pentru asigurarea unui mediu comercial și investițional stabil; consideră că este important să se sporească transparența procedurilor de monitorizare prin creșterea stimulentelor acordate membrilor OMC pentru ca aceștia să se conformeze cerințelor de notificare, prin reducerea complexității acestor proceduri și prin întărirea capacităților, și că neconformarea intenționată ar trebui descurajată și contracarată; invită membrii OMC să aibă în vedere întărirea rolului Secretariatului OMC în această privință;

23.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că Parlamentul va continua să fie implicat îndeaproape în pregătirea CM12, că va fi ținut la curent cu promptitudine și va fi consultat pe perioada Conferinței ministeriale din 2021;

24.  invită membrii OMC să asigure legitimitatea democratică și transparența prin întărirea dimensiunii parlamentare a OMC și a conferinței parlamentare; subliniază importanța activității Conferinței parlamentare comune a Parlamentului European și a Uniunii Interparlamentare (UIP) privind OMC; subliniază că este necesar să se asigure un acces mai bun al parlamentarilor la negocierile comerciale și implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor OMC;

25.  invită membrii OMC să intensifice dialogul cu toate părțile interesate, inclusiv cu societatea civilă și organizațiile de afaceri, precum și cooperarea cu alte organizații internaționale, cum ar fi OIM, dar și la nivel mai larg în sistemul ONU; se așteaptă din partea liderilor să comunice mai mult la diferite niveluri cu privire la beneficiile comerțului bazat pe norme;

26.  sprijină eforturile de revitalizare a negocierilor de aderare cu țările cu statut de observator, în special cu Serbia, Kosovo și Bosnia și Herțegovina; solicită încheierea rapidă a negocierilor pentru proiectele de rapoarte respective ale grupului de lucru;

27.  îndeamnă să se depună eforturi mai mari pentru a extinde calitatea de membru al Acordului OMC privind achizițiile publice, în special la China și la alte economii emergente;

28.  cere reînnoirea eforturilor de armonizare a regulilor de origine nepreferențiale, după cum se prevede în Acordul privind regulile de origine;

29.  invită toți membrii OMC să ratifice anexa K la Convenția de la Kyoto a Organizației Mondiale a Vămilor pentru a reduce birocrația vamală;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și directoarei generale a OMC.

(1) Declarația ministerială de la Doha a OMC (WT/MIN(01)/DEC/1) din 14 noiembrie 2001.
(2) JO C 356, 4.10.2018, p. 34.
(3) JO C 363, 28.10.2020, p. 113.
(4) JO C 232, 16.6.2021, p. 62.
(5) Texte adoptate, P9_TA(2021)0250.
(6) Texte adoptate, P9_TA(2021)0283.
(7) https://www.europarl.europa.eu/cmsdata/158345/outcome_document-final-e.pdf
(8) WTO WT/GC/223, 24 noiembrie 2020.
(9) GISC, 2021: Rezumat pentru factorii de decizie. În: „Schimbările climatice 2021: Baza științelor fizice. Contribuția Grupului de lucru I la cel de-al șaselea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC)”.


Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Filipinelor *
PDF 117kWORD 43k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Filipinelor la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0359 – C9-0361/2021 – 2021/0178(NLE))
P9_TA(2021)0475A9-0300/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2021)0359),

–  având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0361/2021),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 82 și articolul 114 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0300/2021),

1.  aprobă autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Filipinelor la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Jamaicăi *
PDF 116kWORD 43k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Jamaicăi la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0363 – C9-0334/2021 – 2021/0179(NLE))
P9_TA(2021)0476A9-0299/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2021)0363),

–  având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0334/2021),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 82 și articolul 114 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0299/2021),

1.  aprobă autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Jamaicăi la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Boliviei *
PDF 117kWORD 43k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Boliviei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0369 – C9-0336/2021 – 2021/0183(NLE))
P9_TA(2021)0477A9-0307/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2021)0369),

–  având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0336/2021),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 82 și articolul 114 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0307/2021),

1.  aprobă autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Boliviei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Pakistanului *
PDF 117kWORD 43k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0368 – C9-0335/2021 – 2021/0182(NLE))
P9_TA(2021)0478A9-0308/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2021)0368),

–  având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0335/2021),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 82 și articolul 114 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0308/2021),

1.  aprobă autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Pakistanului la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Convenția de la Haga (1980) asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii: aderarea Tunisiei *
PDF 116kWORD 42k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de autorizare a statelor membre să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Tunisiei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (COM(2021)0371 – C9-0337/2021 – 2021/0198(NLE))
P9_TA(2021)0479A9-0309/2021

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2021)0371),

–  având în vedere articolul 38 al patrulea paragraf din Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C9-0337/2021),

–  având în vedere avizul Curții de Justiție(1) privind competența externă exclusivă a Uniunii Europene pentru o declarație de acceptare a aderării la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere articolul 82 și articolul 114 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0309/2021),

1.  aprobă autorizarea statelor membre ale Uniunii Europene să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Tunisiei la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.

(1) Avizul Curții de Justiție din 14 octombrie 2014, 1/13, ECLI:EU:C:2014:2303.


Siguranța parcărilor pentru camioane în UE
PDF 131kWORD 50k
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la siguranța parcărilor pentru camioane în UE (2021/2918(RSP))
P9_TA(2021)0480B9-0552/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 4, 26, 67, 73, 87, 88 și 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere(1), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/1936 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2019 de modificare a Directivei 2008/96/CE privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere(2),

–  având în vedere Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport(3),

–  având în vedere Regulamentul delegat (UE) nr. 885/2013 al Comisiei din 15 mai 2013 de completare a Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind STI în ceea ce privește furnizarea de servicii de informații referitoare la locuri de parcare sigure și securizate pentru camioane și vehicule comerciale(4).

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport și de abrogare a Deciziei nr. 661/2010/UE(5),

–  având în vedere Decizia nr. 585/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind implementarea serviciului eCall interoperabil la nivelul UE(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Mecanismului pentru interconectarea Europei și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 și a Regulamentului (UE) nr. 283/2014, în special articolul 9 alineatul (2) litera (b) punctul (vii)(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 în ceea ce privește cerințele minime referitoare la duratele de conducere zilnice și săptămânale maxime, pauzele minime și perioadele de repaus zilnic și săptămânal și a Regulamentului (UE) nr. 165/2014 în ceea ce privește poziționarea prin intermediul tahografelor(8),

–  având în vedere deliberările referitoare la petiția nr. 0549/2021 ce au avut loc în cadrul reuniunii Comisiei pentru petiții din 15 iulie 2021,

–  având în vedere articolul 227 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia pentru petiții a primit petiția nr. 0549/2021, semnată de 22 735 de persoane, în care sunt exprimate îngrijorări cu privire la zonele de parcare pentru camioane din rețeaua rutieră a UE și în care se solicită măsuri preventive pentru a reduce riscul și amploarea problemelor de siguranță din zonele de parcare pentru camioane;

B.  întrucât grupurile infracționale organizate sunt adesea implicate în furturi de mărfuri și vizează frecvent produse de mare valoare, cum ar fi produsele electronice, tutunul și produsele farmaceutice, provocând pierderi economice considerabile(9), care s-au ridicat la aproximativ 52 milioane EUR în perioada 2017-2019; întrucât aceste cifre nu reflectă întreaga realitate deoarece datele corespunzătoare privind infracțiunile legate de transportul de mărfuri nu sunt prezentate și nici partajate sistematic;

C.  întrucât aceste grupuri infracționale devin din ce în ce mai organizate, utilizează tehnologii de vârf și, în multe cazuri, acționează la cerere și întrucât, potrivit Evaluării Europol din 2021 privind pericolul pe care îl reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată, se pare că infractorii implicați în criminalitatea gravă și organizată din UE recurg tot mai mult la violență, victimele fiind vizate fără discernământ, indiferent de faptul dacă sunt implicate și de situația lor, fiind adesea afectați trecători nevinovați;

D.  întrucât Uniunea Europeană ar trebui să combată criminalitatea și criminalitatea organizată din rețeaua rutieră a UE și să promoveze circulația efectivă a mărfurilor în condiții de siguranță și fără costuri suplimentare legate de riscul sporit de agresiune;

E.  întrucât șoferii de transport rutier internațional petrec perioade îndelungate departe de casă și de familie, ceea ce înseamnă că o infrastructură de parcare sigură, securizată și bine echipată în întreaga UE este de o importanță capitală pentru sănătatea lor fizică și mentală;

F.  întrucât perioadele de muncă, de odihnă și de pauză ale șoferilor care transportă mărfuri pe trasee internaționale fac obiectul unor norme stricte care au ca scop crearea în Uniunea Europeană a unui sector al transportului rutier sigur, eficient și responsabil din punct de vedere social; întrucât este responsabilitatea atât a instituțiilor UE, cât și a statelor membre să asigure o infrastructură de parcare adecvată și accesibilă la nivelul UE, astfel încât normele privind timpul de lucru și de odihnă să fie proporționale și fezabile;

G.  întrucât condițiile precare de odihnă, precum și riscul ridicat de acte criminale și de agresiune sunt principalii factori care fac profesia de conducător auto atât de neatractivă; întrucât penuria de șoferi reprezintă o problemă din ce în ce mai mare, care pune sub semnul întrebării funcționarea efectivă a pieței unice, a lanțurilor logistice și de aprovizionare și a altor sectoare, cum ar fi industria prelucrătoare și comerțul cu amănuntul,

1.  reamintește că, potrivit unui studiu realizat de Comisie în 2019, se estimează că, în UE, există un deficit de 100 000 de locuri de parcare peste noapte pentru camioane, acest deficit fiind și mai mare în cazul zonelor de parcare certificate ca fiind securizate(10);

2.  declară că sunt necesare zone de parcare securizate și sigure pentru camioane (SSTPA), pentru a le asigura conducătorilor auto profesioniști condiții sociale juste atunci când aceștia efectuează perioadele de repaus obligatorii; reamintește că sectorul transportului rutier suferă de o penurie acută de șoferi; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape disponibilitatea unui număr suficient de SSTPA de înaltă calitate și aplicarea proporțională a sancțiunilor de către statele membre; subliniază că trebuie luate măsuri în cazul în care șoferii de camioane sau societățile de transport din UE sunt supuse oricărei forme de tratament injust sau discriminării;

3.  își exprimă indignarea cu privire la atacurile ce vizează transportatorii în zonele de parcare pentru camioane, inclusiv atacurile care se soldează cu moartea transportatorului, și reamintește că aceste atacuri sunt adesea comise de bande bine organizate și bine echipate, care uneori fură bunuri la comandă și utilizează adesea veniturile obținute din aceste infracțiuni pentru a finanța alte forme de infracțiuni grave;

4.  regretă faptul că acest tip de situații ar putea avea un aspect xenofob sau rasist;

5.  recunoaște faptul că infracțiunile contra patrimoniului care vizează camioanele sunt din ce în ce mai mult de natură transfrontalieră și reprezintă principalul risc de securitate pentru șoferii de camioane; subliniază că este necesară o cooperare mai strânsă pentru a combate în mod corespunzător astfel de infracțiuni și solicită un schimb mai structural de informații și coordonarea operativă între autoritățile de aplicare a legii din statele membre, cu sprijinul Europol, inclusiv o cooperare mai strânsă cu părțile private, cum ar fi Asociația pentru protecția bunurilor transportate și Organizația europeană pentru parcări securizate;

6.  invită statele membre să îi raporteze Europol infracțiunile în mod sistematic, pentru a asigura o reacție coerentă sub formă de sprijin operațional și analitic, și invită Comisia să îmbunătățească capacitățile Europol în acest domeniu prin majorarea resurselor și a personalului acestei organizații;

7.  invită Comisia să încurajeze majorarea numărului de parcări disponibile pentru camioane și să îmbunătățească calitatea, siguranța și conectivitatea acestora prin intermediul inițiativelor legislative, al programelor fondurilor structurale și de investiții europene, al mecanismelor de promovare a cooperării între autoritățile competente ale statelor membre și al altor instrumente disponibile, cum ar fi programul de finanțare din cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei;

8.  îndeamnă Comisia și Consiliul să ia măsurile necesare pentru a stabili și a dezvolta o cooperare polițienească cu autoritățile competente din toate statele membre, cu scopul de a preveni, depista și ancheta infracțiunile comise pe drumuri și în zonele de parcare;

9.  invită Comisia și statele membre să includă obiective și abordări pentru creșterea numărului de SSTPA în acordurile finale de parteneriat privind fondurile structurale și de investiții europene și în programele pentru aceste fonduri;

10.  salută înființarea Grupului de experți al Comisiei pentru siguranța infrastructurii rutiere, care va solicita recomandările și competențele de specialitate ale statelor membre și ale altor părți interesate pe această temă, inclusiv pentru pregătirea unor acte fără caracter legislativ; salută, de asemenea, înființarea Grupului la nivel înalt pentru siguranța rutieră, care va oferi consiliere strategică și observații frecvente; îndeamnă Comisia să accelereze lucrările în acest domeniu și să le coordoneze cu statele membre, pentru a realiza îmbunătățiri concrete pentru șoferii de camioane din UE;

11.  subliniază importanța realizării unor proiecte care să vizeze promovarea cooperării naționale și internaționale în lupta împotriva furturilor de mărfuri, crearea unei imagini de ansamblu a procedurilor în curs și optimizarea gestionării dosarelor la nivel operativ;

12.  reamintește importanța asigurării unei finanțări prioritare pentru crearea și modernizarea SSTPA în UE prin valorificarea tuturor programelor de finanțare disponibile la nivelul UE și la nivelul statelor membre;

13.  invită statele membre să își asume responsabilitatea principală pentru îmbunătățirea siguranței zonelor de parcare pentru camioane prin intermediul unor strategii naționale bine stabilite în materie de siguranță rutieră și al unor măsuri concrete în planurile de acțiune și în planurile de punere în aplicare, care constituie baza unei veritabile culturi a siguranței rutiere în UE;

14.  invită Comisia și statele membre să își unească forțele pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor din zonele de parcare pentru camioane, inclusiv prin asigurarea unor servicii de bază accesibile ca preț, și să îmbunătățească securitatea acestor zone, asigurând, în același timp, efectuarea unor audituri de către părți terțe independente, bazate pe standarde comune ale UE, la toate zonele de parcare securizate pentru camioane din cadrul sistemului, cu scopul de a garanta faptul că infrastructura în cauză respectă standardele UE în materie de siguranță și securitate, de exemplu Directiva 2008/96/CE privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere;

15.  regretă faptul că persistă interpretări divergente în ceea ce privește standardele de securitate și siguranță și cerințele de certificare ce vizează parcările și subliniază importanța creării unui standard armonizat la nivelul UE, care să conțină norme clare și lipsite de ambiguitate privind nivelul de siguranță și confort;

16.  invită Comisia să își îndeplinească angajamentele consacrate în Regulamentul (UE) 2020/1054 de a stabili standarde și proceduri de certificare pentru crearea unor spații de parcare europene sigure și securizate destinate camioanelor;

17.  subliniază că standardele UE care detaliază nivelul serviciilor și al securității SSTPA și procedurile de certificare a acestor zone de parcare trebuie să devină obligatorii, pentru a se putea asigura și pune la dispoziție o definiție consecventă a zonelor de parcare securizate pentru camioane și un cadru legislativ coerent;

18.  solicită să se îmbunătățească acoperirea și eficacitatea serviciilor de urgență și de intervenție rapidă și să se introducă sisteme de apel pentru notificarea autorităților competente în toate limbile oficiale; îndeamnă statele membre să creeze un sistem de reacție rapidă pentru situațiile în care este comisă o infracțiune împotriva unui șofer sau a unui camion în jurisdicția lor națională și să evite situațiile în care conducătorii auto nu primesc asistență în timp util din partea autorităților naționale de siguranță publică din cauza caracterului minor al infracțiunii, a barierelor lingvistice sau din orice alte motive;

19.  solicită introducerea unor patrule regulate de securitate/poliție în zonele de parcare în care nu pot fi asigurate permanent servicii de securitate și în care au fost consemnate atacuri împotriva transportatorilor;

20.  subliniază importanța consolidării mecanismelor de colectare a datelor, a schimbului de informații și a sprijinului analitic și invită statele membre să realizeze modele eficace pentru colectarea, prelucrarea și partajarea automată a datelor, pentru a îmbunătăți răspunsul operativ al forțelor de poliție la criminalitatea transfrontalieră;

21.  subliniază că informațiile cu privire la amplasarea SSTPA ar trebui transmise într-un mod ușor de utilizat conducătorilor auto și întregului lanț logistic prin intermediul instrumentelor digitale și solicită Comisiei să realizeze acest obiectiv prin crearea unui cadru pentru soluții TIC interoperabile, care să le permită conducătorilor auto să găsească și să rezerve zone de parcare securizate și să își planifice deplasările în consecință;

22.  invită Comisia și statele membre să promoveze sistemele de siguranță existente la bordul vehiculelor și orice tip de instrument inteligent de avertizare și să asigure legătura acestora cu serviciile de poliție și de urgență;

23.  invită Comisia să propună măsuri pentru revizuirea Regulamentului delegat (UE) nr. 885/2013 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1315/2013;

24.  invită Comisia și statele membre să analizeze și să propună măsuri concrete pentru protecția victimelor infracțiunilor comise în zonele de parcare neprotejate pentru camioane, cum ar fi accesul la asistență medicală, consiliere juridică, un interpret etc.;

25.  salută decizia Comisiei pentru petiții de a institui o misiune de informare pentru a investiga în profunzime faptele descrise în petiția nr. 0549/2021, cu scopul de a genera noi detalii privind siguranța zonelor de parcare pentru camioane și de a evalua problemele existente pe teren;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 319, 29.11.2008, p. 59.
(2) JO L 305, 26.11.2019, p. 1.
(3) JO L 207, 6.8.2010, p. 1.
(4) JO L 247, 18.9.2013, p. 1.
(5) JO L 348, 20.12.2013, p. 1.
(6) JO L 164, 3.6.2014, p. 6.
(7) JO L 249, 14.7.2021, p. 38.
(8) JO L 249, 31.7.2020, p. 1.
(9) Evaluarea pe 2021 efectuată de Europol a pericolului pe care îl reprezintă formele grave de criminalitate și criminalitatea organizată: „Pierderile provocate de infracțiunile legate de transportul de mărfuri în cele opt state membre care sunt afectate cel mai puternic au depășit 75 de milioane EUR în 2019 și afectează în mod considerabil lanțurile de aprovizionare”.
(10) Studiul de caz al Comisiei din 2019 privind parcarea securizată și în condiții de siguranță pentru camioane, p. 24, disponibil la: https://ec.europa.eu/transport/sites/default/files/2019-study-on-safe-and-secure-parking-places-for-trucks.pdf


Situația din Somalia
PDF 160kWORD 47k
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la situația din Somalia (2021/2981(RSP))
P9_TA(2021)0481RC-B9-0554/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Somalia,

–  având în vedere Strategia comună UE-Africa,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) în Africa,

–  având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Programul indicativ național UE-Somalia pentru Republica Federală Somalia 2014-2020,

–  având în vedere declarația Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) din 8 noiembrie 2017, prin care își anunța intenția de a iniția o retragere treptată a trupelor din Somalia începând din decembrie 2017, vizându-se retragerea completă până în 2020,

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant, Josep Borrell, din 18 septembrie 2021, referitoare la situația politică din Somalia,

–  având în vedere Rezoluția 2568 din 12 martie 2021 a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Somalia,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația umanitară din Somalia continuă să se deterioreze, pe fondul unor crize multiple, și anume instabilitate politică, activități teroriste, insecuritate alimentară, secetă, criza climatică și COVID-19, amenințând stabilitatea, bunăstarea și mijloacele de subzistență ale populației și provocând strămutări masive în întreaga țară și în regiune;

B.  întrucât agențiile umanitare internaționale au avertizat că Somalia se află în pragul unei catastrofe umanitare, estimându-se că 5,9 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară și că peste 2,7 milioane se confruntă cu niveluri de insecuritate alimentară de urgență în întreaga țară, inclusiv peste 800 000 de copii cu vârsta sub cinci ani expuși riscului de malnutriție acută; întrucât 2 milioane de persoane se confruntă cu o penurie acută de apă; întrucât ONU a declarat că Somalia suferă de cel mai mare deficit de finanțare din ultimii șase ani; întrucât partenerii umanitari estimează că 7,7 milioane de somalezi vor avea nevoie de asistență umanitară în 2022, iar circa 1,2 milioane de copii cu vârsta sub cinci ani riscă să fie grav malnutriți în 2022 în lipsa asistenței imediate;

C.  întrucât Somalia nu a fost capabilă să reacționeze la pandemia de COVID-19 din cauza absenței unui sistem de asistență medicală funcțional, a lipsei ventilatoarelor pulmonare, a produselor farmaceutice și a personalului; întrucât Somalia, la fel ca multe țări africane, nu a fost în măsură să își vaccineze populația din cauza lipsei vaccinurilor, doar circa 3 % din populația sa fiind complet vaccinată;

D.  întrucât educația a fost extrem de afectată de pandemia de COVID-19, iar mulți copii, în special cei care trăiesc în centre destinate persoanelor strămutate în interiorul țării nu și-au putut continua educația formală deoarece, spre exemplu, părinții și-au pierdut mijloacele de subzistență și sursele de venit efectiv;

E.  întrucât principala sursă de nesiguranță din țară o constituie grupurile de insurgenți, care atacă fără discriminare somalezi și sunt implicate în răpiri și în recrutarea forțată a copiilor pentru conflicte armate; întrucât aproximativ 1 000 de civili au fost uciși sau răniți până în prezent în cadrul unui conflict armat în 2021, grupul Al-Shabaab fiind responsabil de moartea celor mai multe victime civile; întrucât militanții și-au intensificat atacurile și asasinatele a căror țintă au fost funcționarii guvernamentali în încercarea de a perturba procesul electoral din 2021;

F.  întrucât grupurile vulnerabile reprezintă în continuare principalele ținte ale abuzurilor și violenței, printre care femeile, copiii, persoanele în vârstă, persoanele strămutate în interiorul țării, persoanele LGBTQ și alte minorități; întrucât violența sexuală și de gen, precum și violența în situații de conflict au loc în continuare pe scară largă, în condiții de impunitate, în special în zonele de conflict;

G.  întrucât, potrivit raportului Secretarului General al ONU din 2021 privind copiii și conflictele armate, în Somalia au continuat abuzurile grave împotriva copiilor, cel puțin 1 087 de copii fiind uciși și mutilați în 2020; întrucât Al-Shabaab este principalul recrutor de copii, în timp ce Al-Shabaab, forțele de securitate guvernamentale, forțele de securitate regionale și milițiile clanurilor au recrutat împreună 1 716 copii anul trecut;

H.  întrucât, în august 2020, Parlamentul de la Mogadiscio a prezentat un nou proiect de lege privind infracțiunile sexuale ce autorizează căsătoria copiilor, definind copilul pe criteriul maturității fizice și nu pe cel al vârstei, și care prevede o protecție procedurală insuficientă pentru victime; întrucât noul proiect de lege privind infracțiunile sexuale încalcă obligațiile internaționale și regionale în materie de drepturi ale omului;

I.  întrucât libertatea de exprimare continuă să fie sever restricționată, jurnaliștii și apărătorii drepturilor omului fiind amenințați, deținuți în mod arbitrar și privați de respectarea garanțiilor procedurale și de garanțiile unui proces echitabil; întrucât mijloacele de informare în masă au fost închise de autorități la nivel regional și federal; întrucât rareori autoritățile investighează cazurile de omoruri sau atacuri săvârșite asupra jurnaliștilor sau îi urmăresc penal pe autorii acestor infracțiuni;

J.  întrucât, înaintea procesului electoral, forțele de securitate și autoritățile regionale ale guvernului federal al Somaliei, în special în Puntland, precum și Al-Shabaab, au intensificat atacurile împotriva jurnaliștilor prin intimidare, hărțuire și arestări arbitrare; întrucât o mass-media independentă este o componentă esențială a unui proces electoral corect; întrucât numeroși jurnaliști au fost uciși ilegal în cursul anului 2021, inclusiv jurnalistul veteran Abdiaziz Mohamud Guled, directorul Radio Mogadiscio, care a fost asasinat de Al-Shabaab în Mogadiscio la 20 noiembrie 2021;

K.  întrucât se estimează că 2,9 milioane de somalezi sunt strămutați în interiorul țării; întrucât, în perioada august-octombrie 2021, 55 000 de persoane au fost obligate să își părăsească locuințele, iar 80 % dintre ele au fugit din cauza conflictelor și 20 % din cauza evenimentelor climatice; întrucât există mai multe tabere de refugiați în Kenya care au primit refugiați și solicitanți de azil somalezi încă de la izbucnirea războiului civil din Somalia în 1991, printre acestea numărându-se taberele din Kakuma și Dadaab, cu circa 520 000 de refugiați și solicitanți de azil înregistrați; întrucât condițiile de viață din tabere sunt nesigure, în special femeile, copiii și persoanele LGBTQ confruntându-se cu abuzuri și violențe frecvente; întrucât, la 29 aprilie 2021, înaltul comisar al ONU pentru refugiați (UNHCR) și guvernul kenyan au convenit asupra unei foi de parcurs prin care se amâna închiderea taberelor din Dadaab și Kukuma până la 30 iunie 2022;

L.  întrucât Somalia rămâne una dintre cele mai periculoase țări africane pentru sindicaliști, care sunt supuși sistematic violenței și intimidării; întrucât lucrătorii somalezi sunt privați constant de drepturile fundamentale ale omului și de drepturile lucrătorilor, sănătatea și siguranța la locul de muncă sunt amenințate în mod regulat, iar munca lor este prost plătite, chiar de contractanți străini;

M.  întrucât, inițial, procesul electoral urma să se încheie în octombrie 2021 prin alegeri prezidențiale; întrucât, cu toate acestea, procesul electoral a fost întrerupt în permanență, din cauza întârzierilor înregistrate de statele membre federale în organizarea alegerilor pentru membrii ambelor camere ale Parlamentului federal al Somaliei, care alege la rândul său Președintele Somaliei; Întrucât o întârziere și mai mare a procesului electoral va face ca și mai multe resurse să fie deturnate de la prioritățile naționale importante, precum răspunsul la urgențele umanitare;

N.  întrucât reprezentanții clanurilor trebuie să numească un total de 275 de deputați în Camera Inferioară, în timp ce cele cinci state federale ale Somaliei i-au ales deja pe toți cei 54 de senatori în Camera Superioară; întrucât autoritățile s-au angajat să încheie alegerile pentru Camera Inferioară până la 24 decembrie 2021; întrucât finalizarea credibilă a proceselor electorale va fi crucială în a garanta securitatea și dezvoltarea pe termen lung a Somaliei;

O.  întrucât 26 % dintre aleșii în Camera Superioară sunt femei, ceea ce reprezintă un progres al Somaliei către egalitatea de gen; întrucât trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a atinge cota convenită de 30 % în Camera Inferioară și pentru a realiza includerea deplină a femeilor în procesul decizional politic, social și economic din Somalia;

P.  întrucât ingerințele externe în procesele politice interne și în organizarea alegerilor au împiedicat încheierea lor în timp util; întrucât, la 15 noiembrie 2021, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat Rezoluția 2607 (2021), care reînnoiește embargoul asupra armelor impus Somaliei;

Q.  întrucât mandatul acordat de ONU AMISOM va expira la 31 decembrie 2021; întrucât guvernul federal al Somaliei și Uniunea Africană (UA) nu au reușit să convină asupra unei reconfigurări a unei misiuni conduse de UA, după cum prevede Rezoluția 2568 (2021) a Consiliului de Securitate al ONU; întrucât UE, prin diverse instrumente, a fost principalul contribuitor financiar la activitățile AMISOM și UA în Somalia începând din 2007;

R.  întrucât, în decembrie 2020, Consiliul a prelungit mandatele celor trei misiuni și operațiuni ale sale din cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) în Somalia – misiunea UE de consolidare a capacităților în Somalia (EUCAP), misiunea de instruire a UE (EUTM) în Somalia și operațiunea EUNAVFOR ATALANTA – până la 31 decembrie 2022;

S.  întrucât, la 5 noiembrie 2021, Somalia l-a declarat pe trimisul UA Simon Mulongo persona non grata și i-a ordonat să părăsească țara în termen de șapte zile, acuzându-l de implicare în activități incompatibile cu mandatul AMISOM;

T.  întrucât UE a angajat 286 de milioane EUR pentru Somalia în cadrul programului indicativ național în perioada 2014-2020, punând accentul pe sprijinirea statului de drept, a securității, a securității alimentare și a educației; întrucât, în 2021, UE a alocat 45,3 milioane EUR sub formă de finanțare pentru proiecte umanitare în Somalia, inclusiv 2,8 milioane EUR pentru a sprijini introducerea vaccinării împotriva COVID-19 la nivel național; întrucât UE și statele sale membre furnizează împreună peste 35 % din totalul ajutorului umanitar în Somalia,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea crizei umanitare din Somalia; condamnă toate încălcările și abuzurile la adresa drepturilor omului și atacurile fără discriminare îndreptate împotriva civililor, a lucrătorilor umanitari, a jurnaliștilor, a funcționarilor electorali și a AMISOM de către grupurile teroriste, în special Al-Shabaab; invită toate părțile implicate în diferitele conflicte din Somalia să pună imediat capăt încălcărilor drepturilor omului și să ia măsuri concrete pentru a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției în procese echitabile; solicită cu fermitate ca ostilitățile să înceteze și, ori de câte ori este posibil, să se continue un dialog cuprinzător pentru a aborda diferențele politice;

2.  reamintește că stabilitatea și pacea de durată în Somalia pot fi realizate numai prin incluziune socială și bună guvernanță, pe baza principiilor democratice și a statului de drept; solicită, prin urmare, liderilor Somaliei să își intensifice eforturile în vederea finalizării procesului electoral al țării și să finalizeze organizarea de alegeri credibile și favorabile incluziunii pentru Camera Inferioară înainte de sfârșitul anului 2021, astfel încât alegerile prezidențiale să poată fi organizate cât mai curând posibil; subliniază că procesul electoral trebuie să se desfășoare în mod pașnic, în conformitate cu calendarul convenit anterior la 27 mai 2021; invită, de asemenea, liderii Somaliei să dea dovadă de reținere și să se abțină de la orice acțiuni care ar putea accentua tensiunile politice sau violența, pentru a instaura stabilitatea și a nu oferi Al-Shabaab posibilitatea de a câștiga influență politică; solicită respectarea deplină a drepturilor fundamentale în timpul campaniei electorale și al perioadelor electorale, inclusiv dreptul la întrunire pașnică, precum și libertatea de circulație, de asociere și de exprimare; condamnă orice utilizare excesivă a forței de către forțele guvernamentale împotriva opoziției politice sau împotriva protestatarilor; avertizează cu privire la orice alte inițiative care conduc la o prelungire a mandatelor anterioare fără un sprijin larg din partea părților interesate somaleze și se opune oricăror procese paralele sau alegeri parțiale;

3.  solicită Uniunii, statelor sale membre și partenerilor internaționali să sporească urgent asistența umanitară în conformitate cu cerințele și să ofere asistență suplimentară pentru răspunsul la pandemia de COVID-19, în special prin utilizarea în comun a vaccinurilor și furnizarea de materiale medicale și produse farmaceutice esențiale; subliniază că comunitatea internațională trebuie să contribuie la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a ține sub control pandemia de COVID-19 în Somalia și în regiune, inclusiv printr-o distribuție la scară mai largă a vaccinurilor și prin stimularea capacității de producție a vaccinurilor;

4.  invită autoritățile somaleze să înceteze toate arestările arbitrare și să elibereze toate persoanele care se află în detenție ilegală și nejustificată, să combată hărțuirea și intimidarea civililor de către forțele de securitate, politicieni și autoritățile locale și să se asigure că cei responsabili sunt trași la răspundere; insistă ca autoritățile să înceteze execuțiile ordonate de tribunalele militare, să adopte un moratoriu și să abolească pedeapsa cu moartea; îndeamnă guvernul somalez să consolideze statul de drept și să instituie un sistem judiciar independent și imparțial, precum și să despăgubească victimele violenței extrajudiciare și excesive; îndeamnă autoritățile somaleze să adopte rapid politica de protecție a civililor și proiectul național de combatere a terorismului și să asigure respectarea deplină de către acestea a normelor și standardelor internaționale privind drepturile omului;

5.  este foarte îngrijorat cu privire la numărul de refugiați și de persoane strămutate în interiorul țării din Somalia și cu privire la starea lor de bine; solicită Uniunii și partenerilor internaționali să colaboreze cu guvernul federal al Somaliei pentru a oferi protecție, asistență și soluții durabile, în conformitate cu obligațiile internaționale; salută ratificarea de către guvernul federal al Somaliei a Convenției Uniunii Africane pentru protecția și asistența persoanelor strămutate în interiorul țării în Africa și invită Comisia să sprijine Somalia în elaborarea cadrelor juridice naționale și în asigurarea siguranței persoanelor strămutate în interiorul țării și a refugiaților, acordând o atenție deosebită persoanelor celor mai vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii și persoanele care aparțin grupurilor minoritare, care sunt cele mai expuse riscului de violență, abuz și încălcări;

6.  este foarte preocupat de daunele sociale și economice cauzate de schimbările climatice, inclusiv de fenomenele meteorologice extreme și de invazia de lăcuste; salută angajamentele asumate de Somalia în cadrul Conferinței ONU din 2021 privind schimbările climatice (COP26) privind o tranziție echitabilă bazată pe dialog social și pe prioritizarea energiei din surse regenerabile pentru a acoperi nevoile de energie ale Somaliei; solicită acțiuni urgente și punerea în aplicare corespunzătoare a planurilor de acțiune pentru a preveni sau atenua dezastrele legate de schimbările climatice, cum ar fi Planul de acțiune pentru invazia lăcustelor de deșert al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO);

7.  deplânge atacurile grupurilor teroriste asupra lucrătorilor umanitari, distrugerea infrastructurii și deturnarea ajutorului; reamintește că, în conformitate cu dreptul internațional, trebuie garantat un acces neîngrădit pentru furnizarea la timp a asistenței umanitare persoanelor aflate în dificultate pe întreg teritoriul Somaliei;

8.  își reiterează sprijinul ferm pentru toți apărătorii drepturilor omului și ai mediului din Somalia și pentru activitatea lor; invită delegația UE și reprezentanțele statelor membre din țară să își intensifice sprijinul pentru societatea civilă în relațiile lor cu autoritățile somaleze, să facă uz de toate instrumentele disponibile pentru a-și extinde sprijinul acordat activității apărătorilor drepturilor omului și ai mediului și, atunci când este cazul, să faciliteze emiterea unor vize de urgență și să ofere refugiu temporar în statele membre;

9.  recunoaște rolul pe care AMISOM l-a jucat prin contribuția la stabilirea unei securități sporite în fața amenințării reprezentate de Al-Shabaab și de grupurile insurgente; își exprimă sprijinul pentru Planul de tranziție pentru Somalia în ceea ce privește operațiunile AMISOM și solicită punerea sa în aplicare în timp util; invită principalele părți interesate somaleze din domeniul securității să ajungă la un acord cu privire la obiectivele strategice, dimensiunea și componența unei viitoare AMISOM menite să sprijine tranziția în materie de securitate în Somalia, pentru a înregistra progrese în punerea în aplicare a Planului de tranziție pentru Somalia; solicită să se consolideze arhitectura securității naționale pentru a proteja populația; invită guvernul federal al Somaliei, AMISOM și forțele aliate să se asigure că campaniile lor militare împotriva Al-Shabaab se desfășoară cu respectarea strictă a dreptului umanitar internațional și a dreptului internațional al drepturilor omului;

10.  subliniază că autoritățile somaleze ar trebui să aibă responsabilitatea principală de a garanta securitatea în țara lor, dar că nu sunt încă în măsură să facă acest lucru în lupta împotriva Al-Shabaab și a grupurilor insurgente; reamintește că este important să se elaboreze de urgență, în conformitate cu Rezoluția 2568 (2021) a Consiliului de Securitate al ONU, un plan privind modul în care ar putea fi reconfigurată prezența UA după 2021; reamintește, în acest context, responsabilitatea principală a ONU, a UA și a guvernului federal al Somaliei de a elabora un astfel de plan, sprijiniți de partenerii internaționali;

11.  îndeamnă toți actorii străini să nu pericliteze eforturile actuale de consolidare a statului și a păcii, promovând stabilitatea și menținând, în același timp, unitatea țării; reamintește tuturor părților embargoul continuu asupra armelor adoptat de Consiliul de Securitate al ONU cu privire la Somalia;

12.  salută creșterea reprezentării femeilor în alegerile parlamentare, observând că este în continuare nevoie de o mai mare reprezentare; subliniază rolul important pe care îl joacă femeile în soluționarea conflictelor și în consolidarea păcii; solicită participarea și implicarea deplină, egală și semnificativă a femeilor la toate nivelurile, în conformitate cu Carta femeilor somaleze;

13.  condamnă actele de violență sexuală și de gen împotriva femeilor și fetelor din Somalia și solicită să se depună eforturi continue și concertate la nivel național pentru a combate violența sexuală și de gen, inclusiv să se transpună efectiv în legislația internă și să se aplice Convenția nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind violența și hărțuirea în lumea muncii, pe care Somalia a ratificat-o, să se ratifice Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei și să se adopte o legislație progresistă împotriva mutilării genitale feminine, atât la nivel de stat, cât și la nivel federal; îndeamnă guvernul somalez să ia măsuri concrete pentru a preveni violența sexuală împotriva femeilor și a copiilor;

14.  invită autoritățile somaleze să abroge dispozițiile legii modificate din 2020 privind mass-media, care restricționează grav libertatea mass-mediei și libertatea de exprimare și nu respectă standardele internaționale privind libertatea de exprimare;

15.  regretă recentele atacuri asupra jurnaliștilor și personalului din mass-media care au un rol legitim în construirea statului și în procesul electoral și care ar trebui să își poată desfășura activitatea fără teamă sau intimidare; invită autoritățile somaleze să desfășoare și să încheie anchete privind asasinarea tuturor jurnaliștilor în cursul anului 2021, inclusiv a lui Jamal Farah Adan, și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției;

16.  îndeamnă guvernul federal al Somaliei și statele sale membre federale să declare, fără întârziere, un moratoriu privind arestarea și încarcerarea jurnaliștilor în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor jurnalistice, așa cum au propus organizația Reporteri fără frontiere și Uniunea Națională a Jurnaliștilor somalezi, și să pună capăt utilizării în continuare a codului penal al Somaliei, vechi și depășit, pentru a pedepsi jurnaliștii și a restrânge libertatea mass-mediei și libertatea de exprimare;

17.  invită guvernul federal al Somaliei, statele sale membre federale și comunitatea internațională să se asigure că întreprinderile străine sau multinaționale care își desfășoară activitatea în Somalia respectă, susțin și pun în aplicare pe deplin tratatele internaționale privind drepturile omului și alte instrumente juridice, inclusiv Constituția și legile provizorii ale Somaliei, precum și Principiile directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului și convențiile fundamentale ale OIM; subliniază că trebuie vizate finanțele Al-Shabaab și trebuie prevenită generarea ilegală de venituri, inclusiv din materii prime;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Președintelui, prim-ministrului și Parlamentului Somaliei, Secretarului general al ONU, Consiliului de Securitate al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.


Încălcările drepturilor omului săvârșite de companiile militare și de securitate private, în special de Wagner Group
PDF 161kWORD 51k
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la încălcările drepturilor omului săvârșite de companiile militare și de securitate private, în special de Wagner Group (2021/2982(RSP))
P9_TA(2021)0482RC-B9-0560/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare, în special Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la societățile private de securitate(1), Rezoluția sa din 16 septembrie 2020 referitoare la cooperarea UE-Africa în materie de securitate în regiunea Sahel, Africa de Vest și Cornul Africii(2), recomandarea sa din 16 septembrie 2021 referitoare la orientarea relațiilor politice dintre UE și Rusia(3) și Rezoluția sa din 5 iulie 2018 referitoare la Somalia(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului(5),

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și Protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere Convenția Organizației Unității Africane din 1977 pentru eliminarea mercenariatului în Africa,

–  având în vedere Convenția internațională din 1989 împotriva recrutării, utilizării, finanțării și formării mercenarilor,

–  având în vedere Documentul de la Montreux din 17 septembrie 2008 privind obligațiile juridice internaționale pertinente și bunele practici pentru statele care au o legătură cu operațiunile companiilor militare și de securitate private în timpul unui conflict armat (Documentul de la Montreux),

–  având în vedere raportul din 1 octombrie 2021 al Misiunii independente de informare despre Libia, constituită de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere declarațiile experților Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 31 martie 2021 referitoare la instructorii ruși și din 27 octombrie 2021 referitoare la acțiunile Grupului Wagner în Republica Centrafricană,

–  având în vedere Declarația Conferinței internaționale de la Paris privind Libia din 12 noiembrie 2021,

–  având în vedere Orientările ONU privind utilizarea serviciilor de securitate armate ale companiilor de securitate private,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere rapoartele, comunicatele de presă și scrisorile de acuzare ale Grupului de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor ca mijloc de a încălca drepturile omului și de împiedica popoarele să își exercite dreptul la autodeterminare (Grupul de lucru al ONU privind recurgerea la mercenari), în special cele din 24 martie 2021 și 27 octombrie 2021,

–  având în vedere scrisoarea din 25 iunie 2021 a Grupului de experți pentru Republica Centrafricană, transmisă în conformitate cu Rezoluția 2536 (2020), adresată Președintelui Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere grupul de lucru interguvernamental deschis pus să lucreze la conținutul unui cadru de reglementare internațional, fără a aduce atingere naturii acestuia, referitor la activitățile companiilor militare și de securitate private,

–  având în vedere Codul internațional de conduită pentru furnizorii privați de servicii de securitate,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât companiile militare și de securitate private (CMSP) sunt entități comerciale private care furnizează servicii militare și/sau de securitate, care pot cuprinde, printre altele, paza armată, întreținerea și exploatarea sistemelor de armament, paza deținuților și consilierea sau instruirea forțelor locale și a personalului de securitate; întrucât în ultimii ani dependența actorilor statali și nestatali de CMSP-uri a crescut semnificativ în zonele de conflict; întrucât conflictele din secolul 21, începând cu războaiele din Afganistan și Irak, au cunoscut implicarea CMSP-urilor la toate nivelurile, de la sprijin logistic la operațiuni de mare intensitate;

B.  întrucât peisajul normativ din acest sector cuprinde o serie de norme inconsecvente care variază enorm de la o țară la alta; întrucât legislația națională neomogenă și autoreglementarea adoptată de o parte dintre CMSP-uri constituie un factor de descurajare insuficient pentru a preveni abuzurile, dată fiind lipsa sancțiunilor, și pot influența enorm modul în care acționează CMSP-urile în intervenții multilaterale și regiuni de conflict;

C.  întrucât CMSP-urile sunt obligate să respecte dreptul internațional atunci când iau parte la ostilități, îndeosebi dispozițiile din convențiile de la Geneva ratificate de toate statele membre ale ONU; întrucât dispozițiile legale ale Convențiilor de la Geneva sunt recunoscute ca drept internațional cutumiar; întrucât articolul 47 din Protocolul adițional I la Convențiile de la Geneva dă o definiție a mercenarilor; întrucât, pe această bază, mercenarii sunt definiți drept civili și, ca atare, nu au voie să participe la conflicte; întrucât Convenția internațională împotriva recrutării, utilizării, finanțării și formării mercenarilor din 1989 interzice mercenarii,

D.  întrucât în prezent se lucrează la reglementarea CMSP-urilor, mai ales în grupul de lucru interguvernamental deschis pus să redacteze conținutul unui cadru de reglementare internațional, fără a-i altera natura, referitor la activitățile companiilor militare și de securitate private, întrucât este în plan să se prezinte un proiect de cadru de reglementare pentru CMSP-uri în aprilie 2022; întrucât UE a fost aleasă în Grupul de prieteni al președintelui Forumului Documentului de la Montreux;

E.  întrucât nenumărați membri ai CMSP-urilor care acționează ca mercenari au comis încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv crime de război, atât împotriva combatanților, cât și a civililor, în conflictele trecute, recente și în curs; întrucât majoritatea acestor încălcări au fost comise cu impunitate și nu au fost anchetate, urmărite penal sau condamnate;

F.  întrucât unele țări, ca Rusia, Turcia și Emiratele Arabe Unite, sunt prezente în diferite zone de conflict sau post-conflict din întreaga lume prin CMSP-uri;

G.  întrucât Wagner Group este o rețea de paramilitari și companii legate între ele prin suprapuneri de proprietari și rețele logistice; întrucât Grupul Wagner se deosebește de alte CMSP-uri în mai multe privințe, cum ar fi zvonurile că ar avea legături cu cele mai înalte eșaloane de putere ale statului rus, prezența sa raportată în numeroase state, amploarea operațiunilor sale, în care sunt mobilizați o parte din cei aproape 10 000 de angajați ai săi și încălcările grosolane ale drepturilor omului despre care există probe și de care a fost acuzat; întrucât legislația rusă interzice recurgerea la mercenari în virtutea articolului 359 din Codul său penal, care îi permite Kremlinului să se distanțeze public de acțiunile ilegale ale unor CMSP precum Grupul Wagner, oferind, în același timp, o serie de portițe care permit recurgerea la utilizarea CMSP-urilor ca instrument politic și militar important în conflicte din întreaga lume;

H.  întrucât despre legăturile sale cu autoritățile ruse au strâns dovezi organizații independente, ca Bellingcat, prin rapoarte publicate în perioada ianuarie 2019 – noiembrie 2021; întrucât se zvonește că Wagner Group se bazează pe infrastructura militară rusă, împarte o bază comună cu armata rusă, beneficiază de transport oferit de aeronave militare ruse și utilizează servicii de asistență medicală militară; întrucât este finanțat parțial din contracte de catering și de construcții în valoare de milioane de dolari pentru forțele armate ruse atribuite unor societăți legate de Ievgheni Prigojin, un aliat apropiat al președintelui rus Vladimir Putin; întrucât GRU, Agenția de Informații Militare a Rusiei, Ministerul Apărării și serviciile consulare ale acesteia sunt strâns implicate în finanțarea, recrutarea, formarea și protecția personalului operativ al companiei Wagner;

I.  întrucât UE a impus sancțiuni împotriva dlui Prigojin pentru implicarea sa în conflictul din Libia; întrucât mai multe societăți aflate sub controlul său sunt ținta unor sancțiuni din partea SUA pentru „sprijinirea operațiunilor paramilitare ale Rusiei, menținerea regimurilor autoritare și exploatarea resurselor naturale”, potrivit Trezoreriei SUA;

J.  întrucât faptul că Kremlinul recurge la CMSP-uri se bazează pe practica îndelung exersată de Uniunea Sovietică de a opera forțe de substituție în străinătate, trimițând mii de specialiști militari pe post de „consilieri” în numeroase conflicte din întreaga lume, negând în același timp în mod oficial implicarea Rusiei; întrucât, la 11 aprilie 2012, președintele Putin a declarat în discursul său adresat Dumei ruse că „un grup de companii militare private ar putea fi un instrument eficient pentru a îndeplini obiective naționale fără implicarea directă a statului rus”; întrucât s-a renunțat treptat la numele Grupul Wagner pentru a se evita controlul public și pentru a pune distanță între el și dl Prigojin și președintele Putin, grupul fiind înlocuit cu alte entități sub diferite denumiri; întrucât Kremlinul, prin intermediul acestei construcții și deoarece Grupul Wagner nu are statut juridic, încearcă să mențină atitudinea de a-și nega plauzibil implicarea în acțiunile și infracțiunile comise de grup;

K.  întrucât în contextul agresiunii ruse împotriva Ucrainei, mobilizarea unor CMSP-uri ca Grupul Wagner, Corpul E.N.O.T, Cazacii și altele asemănătoare ar putea avea ca scop să disimuleze ingerințele militare, evitând victimele în rândul trupelor militare regulate și ascunzând astfel costurile umane ale agresiunilor militare de publicul rus;

L.  întrucât Grupul Wagner a fost identificat pentru prima dată în 2014, când a sprijinit separatiștii pro-ruși și a sprijinit armata rusă în ostilitățile de război din regiunea Donbas din Ucraina și în invazia și anexarea ilegală a Crimeii; întrucât de atunci a fost implicată în conflicte în Siria, Sudan, Mozambic, Libia, Republica Centrafricană și Venezuela;

M.  întrucât în Republica Centrafricană experți ai ONU din grupuri de lucru ale ONU privind: utilizarea mercenarilor, afacerile și drepturile omului și disparițiile forțate, precum și raportorii speciali ai ONU privind tortura și execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare, au ajuns în comun la concluzia, în octombrie 2021, că Grupul Wagner a comis încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului, inclusiv execuții sumare în masă, detenții arbitrare, violențe sexuale, jafuri, dispariții forțate și tortură în timpul interogatoriilor;

N.  întrucât Grupul Wagner a fost implicat în acapararea violentă de resurse esențiale, cum ar fi minele și veniturile vamale, slăbind astfel țările în curs de dezvoltare și privându-le de resurse publice esențiale; întrucât, de exemplu, în urma semnării în 2018 a unui acord militar între Rusia și Republica Centrafricană, societatea Lobaye Invest a Grupului Wagner a primit drepturi de explorare a aurului și diamantelor din mai multe situri miniere; întrucât un raport al CNN din iunie 2021 a arătat că mercenarii ruși au executat civili și au expulzat localnici din zonele miniere;

O.  întrucât în Libia Grupul Wagner a fost implicat în operațiuni de sprijin logistic și de luptă pentru generalul libian rebel Halifa Haftar cel puțin din 2018; întrucât, potrivit raportului Misiunii ONU de investigație din Libia din octombrie 2021, Grupul Wagner a fost implicat în crime de război, inclusiv execuții sumare de civili și deținuți, sclavie, plantarea de mine antipersonal interzise la nivel internațional și uciderea sau mutilarea civililor, inclusiv a copiilor, de exemplu în satul al-Sbeaa, la sud de Tripoli; întrucât raportul a strâns dovezi că s-au produs încălcări multiple și repetate ale embargoului ONU asupra armelor și că Grupul Wagner s-a folosit de aeronavele militare ruse de marfă; întrucât sprijinul dat de mercenarii și instructorii militari ruși pentru grupările armate radicale a destabilizat și mai mult vecinătatea sudică a UE;

P.  întrucât, la 12 noiembrie 2021, țările participante la Conferința de la Paris privind Libia și-au exprimat opoziția față de orice ingerință străină în afacerile libiene și au sprijinit punerea în aplicare a planului de acțiune pentru retragerea mercenarilor, a luptătorilor străini și a forțelor străine de pe teritoriul libian; întrucât, la începutul lunii noiembrie 2021, Turcia a trimis în Libia aproximativ 150 de mercenari sirieni, pe lângă cei 7 000 mercenari care erau deja prezenți în țară și loiali Turciei, în pofida solicitărilor locale și internaționale de a fi retrase toate forțele străine înainte de alegerile parlamentare și prezidențiale programate pentru 24 decembrie 2021; întrucât, potrivit raportului final al Grupului de experți al ONU privind Libia, în conformitate cu Rezoluția nr. 1973 (2011), publicată în septembrie 2019, societatea emiriană Black Shield Security Services a recrutat resortisanți sudanezi pentru a lupta în conflictul din Libia;

Q.  întrucât, de la sfârșitul anului 2015, au fost trimiși în Siria agenți ai Grupului Wagner pentru a sprijini intervenția armatei ruse pentru a salva regimul Assad; întrucât mercenarii au comis și au filmat crime îngrozitoare împotriva populației siriene, cum ar fi torturarea, uciderea și decapitarea unor civili în apropiere de Palmyra; întrucât o companie aeriană privată siriană, Cham Wings, a fost implicată în transportul de mercenari din Rusia în Libia și, mai recent, în transportul migranților către Minsk;

R.  întrucât Grupul de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor a citat rapoarte potrivit cărora Azerbaidjanul, cu sprijinul Turciei, a trimis mercenari sirieni pentru a-și susține operațiunile militare în regiunea de conflict Nagorno-Karabah;

S.  întrucât trei jurnaliști ruși premiați au fost uciși la 30 iulie 2018 în timp ce investigau activitățile miniere ale Grupului Wagner din Republica Centrafricană; întrucât moartea jurnalistului rus Maxim Borodin, care a relatat despre activitățile Grupului Wagner în Siria, în martie 2018, se înscrie într-o serie decese ale unor jurnaliști în Rusia, care, potrivit Comisiei pentru protecția jurnaliștilor, investigau subiecte sensibile cu posibile repercusiuni asupra autorităților;

T.  întrucât, la 15 noiembrie 2021, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Josep Borrell, a anunțat un consens al miniștrilor de externe din UE pentru a lua măsuri restrictive împotriva Grupului Wagner în cadrul viitorului Consiliu Afaceri Externe al UE din decembrie 2021; întrucât, la 20 septembrie 2021, acesta a avertizat cu privire la posibila implicare a Grupului Wagner în Mali;

U.  întrucât a fost raportat un acord între Grupul Wagner și autoritățile maliene care include planuri de a trimite 1 000 de agenți în Mali; întrucât UE a desfășurat misiuni în Mali în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC);

V.  întrucât, la 7 decembrie 2020, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) 2020/1998 de instituire a regimului mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului, care permite UE să impună măsuri restrictive persoanelor, entităților și organismelor vizate, inclusiv actori statali și nestatali, responsabili, implicați sau asociați cu încălcări grave ale drepturilor omului și cu abuzuri comise peste tot în lume; întrucât UE are responsabilitatea de a utiliza pe deplin acest regulament în cazul încălcării drepturilor omului,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la multiplele încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar care continuă să fie raportate în legătură cu operațiunile din ce în ce mai numeroase ale companiilor private militare și de securitate, pentru care, în cea mai mare parte, nimeni nu a fost încă tras la răspundere;

2.  condamnă în termenii cei mai fermi crimele abominabile comise de Grupul Wagner și de entitățile militare private legate de acesta; subliniază indiciile care lasă să se înțeleagă în mod clar că statul rus poartă răspunderea pentru finanțarea, formarea, gestionarea și comanda operațională a acestor grupuri paramilitare; subliniază că activitățile Grupului Wagner coincid și corespund creșterii influenței Rusiei în respectivele zone de conflict; își exprimă convingerea fermă că Grupul Wagner și alte firme de securitate aflate sub conducere rusă ar trebui să fie tratate ca organizații care acționează în numele statului rus;

3.  invită autoritățile ruse să pună în aplicare Codul penal rus, în special articolul 359, care interzice recrutarea, formarea, finanțarea sau furnizarea de materiale mercenarilor și utilizarea lor în conflicte armate; invită, în acest sens, autoritățile ruse să interzică, de asemenea, întreprinderilor de stat să aibă companii private militare care participa la operațiuni mercenare care încalcă dreptul internațional umanitar;

4.  subliniază importanța de a contracara strategia Grupului Wagner și a afiliaților săi, în special ascunderea identității lor prin utilizarea mai multor denumiri pentru a evita controlul internațional;

5.  invită toate statele care utilizează serviciile Grupului Wagner și ale afiliaților săi, în special Republica Centrafricană, să întrerupă toate legăturile cu grupul și cu angajații săi; invită toate statele să-și asume responsabilitățile în ceea ce privește aplicarea dreptului internațional și să investigheze încălcările raportate ale drepturilor omului și să urmărească penal firmele înființate pe teritoriul lor atunci când participă la activități care încalcă dreptul internațional; sprijină, în acest sens, eforturile grupurilor pentru drepturile omului și ale unor persoane fizice de a trage la răspundere membrii Grupului Wagner pentru crimele comise în Ucraina, Siria, Libia și Republica Centrafricană;

6.  este profund îngrijorat de semnalele potrivit cărora autoritățile de tranziție din Mali au în vedere utilizarea de companii private militare, în special a Grupului Wagner; îndeamnă Mali să renunțe la acest proiect; este ferm convins că implicarea Grupului Wagner ar contraveni obiectivului de reinstaurare a păcii, securității și stabilității în Mali și de protejare a poporului malian, care reprezintă țelurile fundamentale ale UE prin misiunile sale PSAC și ale statelor membre ale UE care acționează la cererea autorităților maliene;

7.  consideră că misiunile și operațiunile UE nu pot asigura în mod corespunzător pacea, securitatea și stabilitatea în țările partenere atunci când companii de securitate private acuzate de încălcări grave ale drepturilor omului își desfășoară activitatea simultan în aceeași țară; atrage atenția asupra campaniilor de dezinformare țintite împotriva misiunilor și operațiunilor UE în Africa, de care Grupul Wagner și afiliații ar putea fi responsabili, în cadrul a războiului hibrid modern purtat de Rusia; invită unitățile relevante ale grupului operativ StratCom al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să raporteze cu privire la aceste campanii de dezinformare;

8.  solicită UE și statelor sale membre să profite de orice ocazie pentru a comunica țărilor în cauză riscurile care decurg din asocierea sau colaborarea cu Grupul Wagner și cu afiliații săi și să evidențieze antecedentele oribile ale grupului în domeniul drepturilor omului; încurajează guvernele să asigure dispoziții stricte privind respectarea dreptului umanitar internațional, controlul democratic și răspunderea în contractele cu companiile private militare și de securitate străine pentru asistență militară și servicii de securitate; încurajează statele să fie pe deplin transparente în ceea ce privește contractarea de servicii de sprijin militar, în special în ceea ce privește numărul, sarcinile și lanțurile de comandă ale companiilor private militare și de securitate prezente pe teritoriul lor, precum și echipamentele utilizate pentru executarea contractelor lor;

9.  invită SEAE să pregătească un raport privind activitățile Grupului Wagner pentru a obține o imagine de ansamblu clară asupra diferitelor încălcări de care se face responsabil, ceea ce ar contribui la tragerea la răspundere pentru diferitele sale crime și ar face posibilă deferirea acestor autori către instanțele internaționale; afirmă că Parlamentul va continua să urmărească îndeaproape această chestiune printr-un raport și prin eventuale audieri;

10.  invită statele membre ale UE și aliații acestora să intensifice schimbul de informații cu privire la Grupul Wagner și la afiliații acestuia;

11.  invită Comisia să se asigure că fondurile UE nu pot fi în niciun caz utilizate de țările beneficiare pentru a finanța companii militare private cu astfel de antecedente în domeniul drepturilor omului; invită Comisia să abordeze această chestiune în dialogul bilateral cu toate țările în cauză;

12.  cere vehement ca țările în care se desfășoară misiuni și operațiuni PSAC ale UE pentru a sprijini consolidarea capacităților statului să își rezilieze contractele cu CMSP-urile care încalcă drepturile omului; solicită Comisiei să revizuiască critic sprijinul acordat de UE guvernelor și instituțiilor de stat asociate cu Grupul Wagner; invită statele membre și Comisia să nu creeze noi proiecte de cooperare care să ofere sprijin bugetar direct guvernelor care au relații cu Grupul Wagner; îndeamnă statele membre și Comisia să redirecționeze acest sprijin bugetar către organizații ale societății civile și proiecte care aduc beneficii directe populațiilor acestor țări;

13.  reamintește că UE și statele sale membre ar trebui să recurgă la companiile private de securitate în zonele de conflict numai pentru a-și proteja sediile sau pentru a asigura securitatea transporturilor și numai dacă acestea respectă pe deplin drepturile omului și dreptul internațional umanitar; subliniază că nu ar trebui să fie externalizate către companiile private militare și de securitate activități care ar implica recurgerea la forță și/sau participarea activă în cadrul ostilităților, cu excepția cazurilor de autoapărare, și în nici un caz nu ar trebui permis acestora să ia parte la interogatorii sau să realizeze interogatorii; își exprimă convingerea fermă că securitatea și apărarea ar trebui asigurate, în principal, de către autoritățile publice;

14.  solicită ca problema activităților Grupului Wagner și ale altor companii militare private din Africa să fie discutată în detaliu în cadrul viitorului summit UE-Africa;

15.  reiterează apelul lansat în cadrul Conferinței de la Paris pentru Libia din 12 noiembrie 2021 ca toți luptătorii străini, inclusiv mercenarii, să părăsească teritoriul Libiei; îndeamnă Rusia, Turcia, Emiratele Arabe Unite și toate celelalte state să se conformeze acestui apel, să înceteze imediat trimiterea de mercenari în Libia și să îi retragă pe cei prezenți acum în această țară;

16.  îndeamnă autoritățile ruse să retragă toți mercenarii din estul Ucrainei și Crimeea; sprijină eforturile autorităților ucrainene de a aduce membrii grupului Wagner care își desfășoară activitatea în Crimeea și Donbas în fața unei instanțe ucrainene și invită Interpolul să coopereze strâns la aceste cazuri, și la cazuri similare;

17.  salută declarația VP/ÎR privind adoptarea iminentă de către Consiliul Afaceri Externe a unor sancțiuni specifice ale UE împotriva persoanelor și entităților relevante afiliate Grupului Wagner, precum și a persoanelor și entităților care colaborează cu acestea, utilizând regimurile de sancțiuni existente ale UE, cum ar fi regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului; solicită ca aceste sancțiuni să includă interdicții de călătorie și înghețarea activelor agenților Wagner; invită țările partenere să adopte sancțiuni similare, inclusiv statele membre ale Uniunii Africane; solicită UE să pregătească și să adopte măsuri restrictive pentru alte companii private militare și de securitate care încalcă drepturile omului;

18.  invită toate statele membre ale ONU să ratifice și să pună în aplicare pe deplin protocoalele adiționale la Convențiile de la Geneva și să consolideze dreptul internațional pentru interzicerea efectivă a mercenarilor, în spiritul Convenției OUA din 1977 pentru eliminarea mercenarilor din Africa, al Convenției internaționale împotriva recrutării, utilizării, finanțării și formării mercenarilor din 1989 și al Documentului de la Montreux din 2008;

19.  solicită UE și statelor sale membre să se asigure că există un cadru de reglementare clar și obligatoriu pentru companiile private militare și de securitate, în special în contextul grupului de lucru interguvernamental deschis al ONU, în special în ceea ce privește proiectele mari din țările din afara UE în cazul în care acestea sunt finanțate de investitori sau instituții financiare cu sediul în UE și să se asigure că astfel de proiecte sunt monitorizate în mod transparent; așteaptă cu interes ca proiectul său de cadru să fie difuzat în aprilie 2022; solicită ca entitățile care contractează companii private militare și de securitate să aibă obligații de diligență;

20.  sprijină activitatea desfășurată de Grupul de lucru al ONU; invită statele în care au fost raportate presupuse încălcări grave ale drepturilor omului de către companii private militare și de securitate să invite în mod oficial Grupul de lucru al ONU privind utilizarea mercenarilor să efectueze de urgență vizite în țările respective;

21.  îndeamnă UE și statele sale membre să ia măsuri ferme pentru a elimina lacunele de răspundere a companiilor private militare și de securitate, inclusiv în ceea ce privește supravegherea și monitorizarea transparenței lor; reamintește tuturor statelor obligația lor de a se asigura că companiile private militare și de securitate aflate sub jurisdicția lor sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor respectă drepturile omului; subliniază nevoia de a asigura căi judiciare de atac pentru încălcările drepturilor omului, inclusiv sancțiuni penale, rezultate ca urmare a activităților desfășurate de companiile private militare și de securitate; solicită accesul neîngrădit la justiție și la despăgubiri pentru toate victimele încălcărilor, inclusiv ale abuzurilor comise de mercenarii ruși; solicită UE să încurajeze și să sprijine eforturile din jurisdicțiile naționale și internaționale de a începe proceduri penale pentru tragerea la răspundere a companiilor private militare și de securitate pentru încălcările drepturilor omului; invită Rusia, în acest sens, să coopereze pe deplin cu ONU, UE și țările în care se presupune că Grupul Wagner a comis crime;

22.  este de părere că consolidarea misiunilor de instruire ale UE (EUTM) ar contribui mai eficient la reforma sectorului de securitate în țările partenere; consideră că implementarea rapidă a Instrumentului european pentru pace, în deplină conformitate cu Poziția comună a Consiliului privind controlul exporturilor de arme(6), cu dreptul internațional al drepturilor omului, cu dreptul internațional umanitar și cu dispozițiile privind transparența efectivă, inclusiv o listă detaliată a echipamentelor furnizate în cadrul instrumentului, ar spori influența UE asupra întăririi capacităților forțelor armate ale țărilor partenere, garantând că acestea nu recurg la CMSP-uri care nu ne împărtășesc valorile;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului Federației Ruse.

(1) JO C 334, 19.9.2018, p. 80.
(2) JO C 385, 22.9.2021, p. 24.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0383.
(4) JO C 118, 8.4.2020, p. 113.
(5) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1.
(6) Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (JO L 335, 13.12.2008, p. 99).


Situația drepturilor omului în Camerun
PDF 136kWORD 50k
Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la situația drepturilor omului în Camerun (2021/2983(RSP))
P9_TA(2021)0483RC-B9-0553/2021

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Camerun, în special cea din 18 aprilie 2019(1),

–  având în vedere Raportul Oficiului ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare referitor la situația din Camerun, din 5 noiembrie 2021, și Raportul anual al UE pe 2020 privind drepturile omului și democrația în lume - Raport de țară: Camerun, din 21 iunie 2021,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE („Acordul de la Cotonou”),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de Camerun în 1993,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor din 1981,

–  având în vedere Constituția Republicii Camerun,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât protestele inițial pașnice promovate de Consorțiul societății civile anglofone din Camerun împotriva marginalizării de către guvernul federal a regiunilor anglofone din Camerun în 2016 au fost suprimate cu violență extremă de către autoritățile de stat, alimentând astfel sprijinul pentru separatism și apariția mai multor miliții separatiste care au solicitat crearea unui nou stat, Ambazonia, și declanșând un conflict militar sângeros;

B.  întrucât dialogul este o condiție prealabilă pentru pace, iar guvernul președintelui Paul Biya a respins constant discuțiile directe cu orice lider separatist din regiunile anglofone;

C.  întrucât Camerunul se confruntă cu o serie de provocări politice și de securitate concomitente, inclusiv cu amenințări ale Boko Haram în cea mai nordică regiune a sa și cu o rebeliune separatistă armată internă care se desfășoară de aproape 5 ani în regiunile sale anglofone de nord-vest și de sud-vest;

D.  întrucât profesorii și avocații anglofoni au organizat greve și demonstrații pașnice în 2016 în regiunile de nord-vest și de sud-vest, împotrivindu-se impunerii sistemului juridic francez și a limbii franceze în instanțele și școlile lor, ceea ce a declanșat criza; întrucât din 2017 se desfășoară un conflict armat care a ucis mii de persoane și a condus la o criză umanitară profundă în regiunile anglofone din Camerun;

E.  întrucât, până în prezent, peste 3 000 de civili și sute de membri ai forțelor de securitate și-au pierdut viața; întrucât conflictul în curs din Camerun a dus la strămutarea internă a peste 1 milion de persoane; întrucât peste 2,2 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară și peste 66 000 au căutat refugiu în Nigeria învecinată; întrucât Camerunul găzduiește peste 447 000 de refugiați și solicitanți de azil; întrucât propagarea acestei crize afectează regiunea de vest și regiunea litorală din Camerun;

F.  întrucât statul de drept nu este garantat de Camerun, observatori independenți, printre care se numără organizațiile Human Rights Watch și Amnesty International, demonstrând anterior existența unor proceduri de judecată militare afectate de vicii de fond și procedurale grave, în care prezumția de nevinovăție, dreptul la o apărare adecvată, precum și independența procedurilor și a sistemului judiciar în general sunt toate grav subminate;

G.  întrucât frecvența și gravitatea ciocnirilor dintre grupările armate separatiste anglofone și forțele de securitate guvernamentale sunt în creștere; întrucât ajutorul umanitar a fost, de asemenea, puternic perturbat în regiunile afectate din cauza grupărilor armate nestatale și a măsurilor de izolare, ceea ce a dus la insecuritatea alimentară gravă a populației din aceste regiuni și la privarea a zeci de mii de persoane de accesul la asistență medicală esențială; întrucât s-au aplicat puține excepții de la măsurile de izolare din motive umanitare și, prin urmare, acordarea ajutorului a fost perturbată semnificativ; întrucât agențiile ONU au fost obligate să suspende activitățile umanitare, în pofida vulnerabilităților suplimentare create de pandemia de COVID-19;

H.  întrucât civilii sunt cei mai afectați de violențele și conflictul dintre guvern și forțele separatiste și reprezintă marea majoritate a victimelor; întrucât atât guvernul, cât și forțele separatiste comit în mod continuu represalii reciproce, îndreptate în mod intenționat împotriva civililor și a părților vulnerabile ale populației;

I.  întrucât Felix Agbor Nkongho, avocat specializat în drepturile omului, apărător proeminent al drepturilor minorității anglofone și susținător al soluționării pașnice a crizei, a primit de mai multe ori amenințări cu moartea din partea grupărilor armate separatiste; întrucât nu este singura persoană care se confruntă cu atacuri și hărțuiri;

J.  întrucât, de la alegerile din 2018, tensiunile politice au condus la discursuri de incitare la ură pe motive etnice sau politice, care, la rândul lor, sunt amplificate prin intermediul platformelor de comunicare socială;

K.  întrucât forțele guvernamentale au comis execuții extrajudiciare împotriva civililor, inclusiv a femeilor și a copiilor, acte de tortură și rele tratamente, au comis violențe sexuale, inclusiv violuri, și violențe bazate pe gen, au distrus bunuri, inclusiv sate, locuințe, unități medicale și spitale, au jefuit bunuri și au arestat și deținut cetățeni în mod arbitrar, toate ca urmare a ostilităților sau a presupusei colaborări cu separatiștii;

L.  întrucât, în primele cinci luni ale anului 2021, separatiștii înarmați au efectuat cel puțin 27 de atacuri cu dispozitive explozive improvizate în 13 orașe, mai mult decât în toți anii anteriori ai crizei luați împreună; întrucât aceștia au violat, ucis, torturat, atacat violent, amenințat și răpit sute de persoane, inclusiv femei, lucrători umanitari, profesori și copii, despre care presupuneau că ar fi colaborat cu armata;

M.  întrucât conflictul a avut un impact disproporționat asupra copiilor, 700 000 de elevi fiind privați de dreptul la educație din cauza unui boicot școlar forțat în regiunile anglofone; întrucât, începând din august 2021, copiii din Camerun reprezintă 28 % din totalul supraviețuitorilor violenței de gen și se confruntă cu un risc crescut de recrutare a copiilor, de muncă a copiilor și de abuz asupra copiilor, peste 50 % dintre copiii din țară fiind supuși abuzurilor, potrivit relatărilor; întrucât, potrivit Fondului ONU pentru Populație, 38 % dintre femeile din Camerun cu vârsta cuprinsă între 20 și 24 de ani s-au căsătorit înainte de vârsta de 18 ani, iar 13 % s-au căsătorit înainte de vârsta de 15 ani;

N.  întrucât președintele Biya, ca răspuns la presiunile internaționale, a înființat o comisie de anchetă privind asasinatele din Ngarbuh și guvernul a recunoscut ulterior că forțele sale de securitate poartă o anumită responsabilitate, anunțând arestarea persoanelor implicate; întrucât totuși nu există informații suplimentare disponibile cu privire la această chestiune;

O.  întrucât măsurile de izolare au fost aplicate cu strictețe, inclusiv închiderea aproape a tuturor școlilor și centrelor de învățare; întrucât au fost comise acte de violență împotriva persoanelor care au refuzat să respecte măsurile de izolare, inclusiv împotriva copiilor și a profesorilor; întrucât școlile, universitățile și spitalele au fost atacate, agravând și prelungind astfel încălcările dreptului de acces la educație și conducând la privarea de servicii medicale esențiale;

P.  întrucât tensiunile din această țară s-au agravat de la alegerile prezidențiale din 2018; întrucât, în septembrie 2019, președintele Biya a organizat un dialog național cu scopul de a soluționa conflictul dintre forțele armate și rebelii separatiști din regiunile anglofone; întrucât, după doi ani, măsurile aplicate înregistrează încă puține rezultate; întrucât diverse încercări din 2020 și 2021 de a soluționa criza din Camerun au eșuat;

Q.  întrucât se așteaptă semnarea decretelor prezidențiale care prevăd transferul de competențe și transferul treptat de resurse umane și financiare către autoritățile descentralizate pentru aplicarea concretă a procesului de descentralizare;

R.  întrucât guvernul continuă să restrângă libertatea de exprimare și de asociere și a devenit din ce în ce mai intolerant față de opoziția politică; întrucât sute de membri și susținători ai partidului de opoziție au fost arestați în urma unor demonstrații care solicitau găsirea unei soluții pașnice la criza din regiunile anglofone; întrucât opozanții politici, protestatarii, jurnaliștii și societatea civilă se confruntă permanent cu restricții;

S.  întrucât codul penal din Camerun pedepsește relațiile sexuale dintre persoane de același sex cu până la cinci ani de închisoare; întrucât în ultimii ani și în ultimele luni au fost raportate numeroase cazuri de arestare și hărțuire a persoanelor LGBTQI;

T.  întrucât, în regiunea cea mai nordică a țării, Camerunul se confruntă și cu amenințări din partea Boko Haram și a Statului Islamic din provincia Africa de Vest (ISWAP); întrucât atacurile grupării armate islamiste Boko Haram au inclus asasinate zilnice, răpiri, jafuri și distrugerea de bunuri, care constituie încălcări grave ale drepturilor omului și încălcări ale dreptului internațional și ale dreptului umanitar internațional; întrucât astfel de atacuri au implicat, de asemenea, atentatori sinucigași cu bombă minori și copii-soldați; întrucât, din decembrie 2020, cel puțin 80 de civili au fost uciși de Boko Haram, peste 340 000 de persoane fiind strămutate intern până în august 2021; întrucât, presupusa moarte a lui Abubakar Shekau, liderul grupării Boko Haram, într-o confruntare din Nigeria cu facțiunea desprinsă din ISWAP, a contribuit la consolidarea puterii ISWAP și la creșterea insecurității în regiunea cea mai nordică a Camerunului; întrucât forțele guvernamentale nu pot să protejeze efectiv populația afectată,

1.  este profund îngrijorat de situația drepturilor omului din Camerun; Subliniază dreptul cetățenilor la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; solicită respectarea drepturilor omului și îndeamnă guvernul din Camerun să ia toate măsurile necesare pentru a-și respecta obligațiile de a proteja aceste drepturi;

2.  îndeamnă atât guvernul din Camerun, cât și liderii politici și militari ai grupurilor separatiste să convină asupra unei încetări a focului umanitare și încurajează părțile implicate în conflict să convină asupra unor măsuri de consolidare a încrederii, cum ar fi eliberarea prizonierilor politici care nu au fost condamnați pentru acte de violență și ridicarea boicoturilor școlare; îndeamnă guvernul președintelui Paul Biya și separatiștii anglofoni să reia imediat negocierile de pace; îndeamnă comunitatea internațională, în special Uniunea Africană, statele din Africa Centrală și UE, să contribuie la facilitarea dialogului, oferindu-se în calitate de mediatori; subliniază importanța colaborării regionale și îndeamnă guvernul să colaboreze îndeaproape cu Uniunea Africană și cu Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală; regretă eșecul și reticența ambelor părți la conflict de a se angaja în negocieri de pace cu adevărat semnificative pentru a soluționa conflictul; este convins că dialogul politic desfășurat într-un spirit de compromis, participare politică efectivă și incluziune, inclusiv a tuturor părților interesate vizate, este singura cale de urmat pentru a ajunge la o pace durabilă; invită atât guvernul din Camerun, cât și liderii grupurilor separatiste să valorifice ofertele de mediere anunțate în prezent de părți terțe privind desfășurarea imediată a unor negocieri directe;

3.  condamnă încălcările drepturilor omului, ale dreptului internațional și ale dreptului umanitar internațional comise de părțile la conflictul armat și subliniază importanța combaterii impunității; invită autoritățile cameruneze să asigure desfășurarea unor anchete independente, efective, transparente și imparțiale, precum și urmărirea penală a încălcărilor grave și a abuzurilor comise atât de actorii statali, cât și de actorii nestatali, în conformitate cu dreptul și standardele internaționale, și solicită ca cei responsabili de încălcarea drepturilor omului să fie trași la răspundere și să fie aduși în fața justiției în cadrul unui proces echitabil, pentru a pune capăt impunității și a asigura independența sistemului judiciar, acestea fiind componente esențiale ale statului de drept și fundamentul unui stat democratic funcțional;

4.  solicită guvernului din Camerun să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale; îndeamnă UE să se folosească de întreaga influența politică pe care o oferă ajutorul său pentru dezvoltare și alte programe bilaterale, pentru a îmbunătăți apărarea drepturilor omului în Camerun;

5.  se opune utilizării instanțelor militare pentru judecarea civililor; reamintește obligațiile internaționale în ceea ce privește un proces echitabil pe care Camerunul trebuie să le respecte; reamintește Camerunului obligația sa de a respecta dreptul tuturor cetățenilor la un proces echitabil în fața unor instanțe judecătorești independente și reamintește că instanțele militare nu ar trebui să aibă jurisdicție asupra populației civile;

6.  invită autoritățile cameruneze să înceteze judecarea persoanelor în fața unor tribunale militare, rezultatele fiind prestabilite și rezultând în condamnarea la pedeapsa cu moartea, care este ilegală în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului; reamintește că pedeapsa cu moartea nu a fost utilizată în Camerun din 1997, o etapă importantă pe calea abolirii depline a acesteia în Camerun; reiterează opoziția UE față de pedeapsa cu moartea, în toate cazurile și fără excepție; invită guvernul Camerunului să asigure abolirea acesteia; invită guvernul camerunez să ratifice Protocolul opțional nr. 2 la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care vizează abolirea pedepsei cu moartea; îndeamnă instanțele să se abțină de la emiterea unor astfel de sentințe și să confirme că nu vor urmări condamnarea la moarte;

7.  regretă utilizarea violenței, în special împotriva copiilor, și este deosebit de preocupat de impactul acestei crize asupra copiilor; invită ambele părți la conflict să nu mai vizeze în mod intenționat populația civilă și îndeamnă separatiștii să înceteze imediat atacurile împotriva școlilor, să pună capăt imediat tuturor boicotărilor forțate ale educației și să permită întoarcerea în siguranță la școală a tuturor elevilor și profesorilor;

8.  invită autoritățile cameruneze să protejeze toate femeile din țară, în special în zonele de conflict, și să promoveze egalitatea de gen și capacitarea femeilor prin stimularea participării femeilor și a organizațiilor pentru drepturile femeilor la viața publică și politică; solicită UE să dezvolte acțiuni specifice menite să consolideze drepturile diferitelor grupuri de femei, acordând o atenție deosebită tinerelor, migrantelor, femeilor care trăiesc cu HIV, persoanelor LGBTQI și persoanelor cu dizabilități;

9.  consideră că procesul de descentralizare, văzut ca un sistem de guvernanță economică, socială și politică, este un instrument determinant pentru soluționarea numeroaselor provocări în materie de dezvoltare, în special prin asigurarea unui grad sporit de răspundere a politicienilor locali și a administrației locale față de cetățenii implicați; salută sprijinul UE pentru acest proces;

10.  condamnă utilizarea excesivă și abuzivă a forței împotriva oponenților politici și a protestatarilor pașnici; regretă utilizarea măsurilor de limitare a circulației persoanelor, cum ar fi interzicerea circulației după o anumită oră sau interzicerea reuniunilor publice, sub pretextul pandemiei de COVID-19, cu scopul de a limita libertatea de exprimare, libertatea presei și dreptul la întruniri pașnice; își exprimă îngrijorarea cu privire la situația libertății de exprimare și a libertății presei în Camerun; denunță arestarea arbitrară și hărțuirea jurnaliștilor și a politicienilor din opoziție, precum și reducerea la tăcere a disidenței politice; invită autoritățile din Camerun să elibereze imediat și necondiționat oponenții politici, protestatarii și toți cetățenii care au fost arestați și reținuți în mod arbitrar și numai din motive politice; condamnă încălcarea libertăților fundamentale;

11.  invită platformele de comunicare socială să colaboreze cu guvernul, opoziția și societatea civilă pentru a asigura verificarea paginilor lor și pentru a limita conținutul provocator, discursurile de incitare la ură sau dezinformarea, care distrug și mai mult relațiile intercomunitare;

12.  regretă faptul că peste 40 000 de persoane nu au primit asistență alimentară din cauza insecurității și a blocajelor rutiere din regiunile de nord-vest și de sud-vest, precum și atacurile recente asupra unităților medicale și a personalului medical, precum și faptul că activitățile umanitare au fost interzise în perioada în care este limitată circulația; condamnă blocarea ajutorului umanitar și atacurile împotriva lucrătorilor umanitari, inclusiv răpirea, hărțuirea și asasinarea acestora în regiunile de nord-vest și sud-vest din Camerun și condamnă, de asemenea, intensificarea intimidării la adresa observatorilor independenți și a apărătorilor drepturilor omului, în special a apărătorilor drepturilor femeilor, a căror activitate este mai importantă ca niciodată în contextul încălcărilor grave ale drepturilor omului de către toate părțile implicate în acest conflict; insistă ca toate părțile implicate în conflict să asigure imediat acces umanitar neîngrădit; invită guvernul camerunez să se asigure că acțiunile umanitare ajung în regiunile aflate în criză;

13.  invită ONU și UE să continue monitorizarea situației umanitare și evaluarea necesităților; solicită sprijin umanitar urgent din partea comunității internaționale, inclusiv din partea UE și a statelor sale membre, pentru a răspunde efectiv nevoilor urgente ale populației și pentru a le satisface în consecință; consideră că o misiune de informare a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în Camerun ar fi oportună pentru a stabili măsura în care dreptul internațional din domeniul drepturilor omului și dreptul internațional umanitar au fost încălcate și de către cine;

14.  condamnă acțiunile teroriste ale Boko Haram în Camerun; recunoaște eforturile autorităților cameruneze de a combate această grupare; invită comunitatea internațională să sprijine toate eforturile de combatere a acestui grup armat islamist; insistă asupra faptului că lupta împotriva terorismului poate produce rezultate numai dacă sunt tratate cauzele și problemele specifice legate de inegalități;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Guvernului și Parlamentului din Camerun, precum și copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO C 158, 30.4.2021, p. 7.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate