Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2021/2066(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0012/2022

Texte depuse :

A9-0012/2022

Dezbateri :

PV 15/02/2022 - 15
PV 15/02/2022 - 17
CRE 15/02/2022 - 15
CRE 15/02/2022 - 17

Voturi :

PV 16/02/2022 - 10
CRE 16/02/2022 - 10
PV 17/02/2022 - 2
CRE 17/02/2022 - 2

Texte adoptate :

P9_TA(2022)0042

Texte adoptate
PDF 204kWORD 64k
Joi, 17 februarie 2022 - Strasbourg
Corupția și drepturile omului
P9_TA(2022)0042A9-0012/2022

Recomandarea Parlamentului European din 17 februarie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind corupția și drepturile omului (2021/2066(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), care a intrat în vigoare la 14 decembrie 2005,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, recomandarea Consiliului OCDE din 2009 privind măsuri fiscale suplimentare de combatere a mituirii, precum și recomandarea din 1996 privind deducerea fiscală a sumelor provenite din mituirea funcționarilor publici străini și alte instrumente aferente,

–  având în vedere raportul OCDE din 2010 intitulat „Angajarea în sectorul privat după ocuparea unui post în sectorul public: bune practici în vederea prevenirii conflictelor de interese”,

–  având în vedere Convenția din 1997 privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația 2020-2024, adoptat de Consiliul Uniunii Europene la 18 noiembrie 2020,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, adoptate la a 2914-a reuniune a Consiliului Afaceri Generale din 8 decembrie 2008,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) stabilite în Rezoluția ONU din 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, inclusiv ODD 16, care acoperă eforturile de combatere a corupției,

–  având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții (BEI) din 8 noiembrie 2013 intitulat „Politica de prevenire și descurajare a conduitei interzise în activitățile Băncii Europene de Investiții” („Politica BEI de combatere a fraudei”),

–  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: aplicarea cadrului de referință „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere ediția din 2011 a Orientărilor OCDE pentru întreprinderile multinaționale și standardele elaborate de această organizație în lupta împotriva corupției,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 20 iunie 2016 privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1998 al Consiliului din 7 decembrie 2020 privind măsuri restrictive împotriva încălcărilor grave ale drepturilor omului și a abuzurilor grave împotriva drepturilor omului(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2021 referitoare la regimul mondial de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE)(3),

–  având în vedere Regulamente globale din 2021 privind sancțiunile împotriva corupției și Principiile generale de compensare a victimelor din străinătate (inclusiv a statelor afectate) în cazurile de dare sau luare de mită, corupție și criminalitate economică, adoptate de Regatul Unit,

–  având în vedere adoptarea de către Parlamentul francez a unor noi dispoziții obligatorii privind restituirea bunurilor confiscate sau furate persoanelor din țările de origine,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2021 incluzând recomandări adresate Comisiei cu privire la obligația de diligență și responsabilitatea întreprinderilor(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 decembrie 2020 referitoare la guvernanța corporativă sustenabilă(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 19 mai 2021 referitoare la efectele schimbărilor climatice asupra drepturilor omului și rolul activiștilor de mediu în această chestiune(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la consecințele epidemiei de COVID-19 în materie de politică externă(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și drepturile omului în țările terțe(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la răspunderea întreprinderilor pentru încălcări grave ale drepturilor omului în țări terțe(9),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(11),

–  având în vedere Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului(12) și pachetul de propuneri legislative al Comisiei Europene de consolidare a normelor UE privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (CSB/CTF) din 20 iulie 2021,

–  având în vedere articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitor la domeniile criminalității cu o dimensiune transfrontalieră, printre care și corupția, în care UE poate stabili norme comune prin intermediul directivelor,

–  având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană(13),

–  având în vedere Directiva (UE) 2019/1153 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informațiilor financiare și de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracțiuni și de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului(14),

–  având în vedere convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția și alte instrumente juridice și recomandări politice în acest domeniu adoptate de organismele Consiliului Europei, inclusiv cu privire la normele comune împotriva corupției la finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, precum și rezoluțiile (98) 7 și (99) 5 adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998, respectiv la 1 mai 1999, prin care se constituie Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

–  având în vedere rezoluția (97) 24 din 6 noiembrie 1997 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind cele douăzeci de principii directoare pentru combaterea corupției,

–  având în vedere declarația GRECO din 15 aprilie 2020 privind riscurile de corupție și referințele juridice utile în contextul COVID-19,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene(15),

–  având în vedere declarația politică intitulată „Angajamentul nostru comun de a aborda în mod eficace provocările și de a pune în aplicare măsuri de prevenire și combatere a corupției și de consolidare a cooperării internaționale”, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 2 iunie 2021 în cadrul sesiunii sale speciale împotriva corupției, precum și contribuția UE la documentul final al sesiunii speciale a Adunării Generale a ONU privind corupția din 17 decembrie 2019,

–  având în vedere raportul din 17 iunie 2020 al Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi, intitulat „Conectarea întreprinderilor cu drepturile omului și cu agendele anticorupție”,

–  având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 17 decembrie 2015, precum și rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului privind instituțiile naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului, adoptată la 29 septembrie 2016,

–  având în vedere raportul din 21 aprilie 2020 al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) privind provocările cu care se confruntă statele și cele mai bune practici aplicate de acestea în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în strategiile și politicile lor naționale de combatere a corupției, inclusiv cele care se adresează actorilor nestatali, cum ar fi sectorul privat,

–  având în vedere raportul din 15 aprilie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind cele mai bune practici de contracarare a impactului negativ al corupției asupra exercitării tuturor drepturilor omului, precum și raportul final din 5 ianuarie 2015 al Comitetului consultativ al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite privind impactul negativ al corupției asupra exercitării drepturilor omului,

–  având în vedere Proiectul de orientări ale Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) privind un cadru al drepturilor omului pentru recuperarea activelor,

–  având în vedere inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite de a fundamenta strategii și măsuri privind principiile universale ale drepturilor omului, ocuparea forței de muncă, mediul și combaterea corupției,

–  având în vedere recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională,

–  având în vedere indicele anual de percepție a corupției stabilit de organizația Transparency International,

–  având în vedere articolul 118 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0012/2022),

A.  întrucât corupția este un fenomen care conduce la facilitarea, perpetuarea și instituționalizarea încălcărilor drepturilor omului și care împiedică respectarea și punerea în aplicare a drepturilor omului; întrucât corupția este o infracțiune enumerată la articolul 83 alineatul (1) din TFUE, care necesită o definiție și o abordare comune, ca urmare a naturii sale deosebit de grave și a dimensiunii sale transfrontaliere;

B.  întrucât corupția afectează în mod disproporționat persoanele și grupurile cele mai vulnerabile și marginalizate din societate, încălcând dreptul la nediscriminare și interzicându-le acestora, în special femeilor, accesul egal la participare politică, servicii publice și de bază, justiție, resurse naturale, locuri de muncă, educație, sănătate și locuințe; întrucât corupția exacerbează sărăcia și inegalitatea prin deturnarea bogăției și a bunurilor publice, afectând în același timp conservarea mediului natural și sustenabilitatea în ceea ce privește mediul;

C.  întrucât corupția este un fenomen complex și global care există în toate țările lumii, indiferent de sistemele lor economice și politice; întrucât combaterea corupției face necesară cooperarea internațională și este o parte integrantă a angajamentelor internaționale de a respecta drepturile omului, de a proteja planeta și de a garanta faptul că toți oamenii se bucură de pace și prosperitate până în 2030, în cadrul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, în special al ODD 16, care se concentrează pe promovarea unor societăți juste, pașnice și favorabile incluziunii și care, printre altele, obligă comunitatea internațională să intensifice recuperarea și returnarea activelor furate;

D.  întrucât corupția implică, de obicei, abuzul de putere, lipsa răspunderii, obstrucționarea justiției, utilizarea unei influențe necorespunzătoare, instituționalizarea discriminării, clientelismul, acapararea statului, nepotismul, perpetuarea cleptocrațiilor și denaturarea mecanismelor de piață, printre altele, fiind adesea asociată cu criminalitatea organizată și fiind facilitată de transparența inadecvată și de accesul insuficient la informații; întrucât autoritarismul în creștere și emergența regimurilor nedemocratice oferă un teren fertil pentru corupție, iar combaterea acesteia din urmă necesită o cooperare internațională cu democrațiile care împărtășesc aceeași viziune; întrucât corupția face ca țările să devină vulnerabile în fața influențelor externe negative și, în plus, afectează instituțiile democratice;

E.  întrucât țările, comunitățile, întreprinderile sau persoanele fizice pot deveni victime ale corupției, în special în situațiile în care sunt implicate în eforturile de anchetare, urmărire penală și judecare a cazurilor de corupție și de raportare cu privire la acestea, fiind expuse unui risc sporit și având nevoie de o protecție eficace; întrucât informarea publicului cu privire la corupție reprezintă cauza principală a asasinării jurnaliștilor și, potrivit Comisiei pentru protecția jurnaliștilor, până în octombrie 2021 au fost uciși cinci jurnaliști care au investigat cazuri de corupție; întrucât protecția avertizorilor de integritate împotriva represaliilor și asigurarea unei protecții juridice eficace și a unor proceduri sigure de raportare pentru aceștia în sectorul public și în cel privat fac parte integrantă din efortul de combatere a corupției; întrucât toate măsurile de combatere a corupției trebuie să respecte standardele privind drepturile omului;

F.  întrucât corupția subminează guvernanța și calitatea serviciilor publice, diminuează eficiența și eficacitatea instituțiilor democratice, are un impact negativ asupra guvernanței corporațiilor, echilibrului între puteri și principiilor democratice, creează riscuri la adresa statului de drept, subminează încrederea publică și împiedică dezvoltarea durabilă, conducând la impunitatea făptașilor, la îmbogățirea ilicită a persoanelor aflate la putere și la manevre de acaparare a puterii pentru a evita urmărirea penală; întrucât absența unui sistem judiciar independent subminează respectarea statului de drept; întrucât corupția este un catalizator major și unul dintre principalii factori determinanți ai conflictelor, în special în țările în curs de dezvoltare, și destabilizează eforturile de consolidare a păcii, cauzând încălcări masive ale drepturilor omului și, în unele cazuri, pierderi de vieți omenești; întrucât fluxurile financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare sunt facilitate și încurajate de jurisdicții opace și de paradisuri fiscale, precum și de actori financiari și juridici, mulți dintre ei provenind din Europa; întrucât cercetarea și urmărirea penală a unor astfel de infracțiuni sunt, în continuare, limitate;

G.  întrucât practicile corupte din politică, cum ar fi frauda electorală, finanțarea ilicită a campaniilor și a partidelor politice și nepotismul subminează drepturile civile și politice ale cetățenilor de a participa la afacerile publice, de a vota și de a fi aleși în funcții publice și, totodată, duc la erodarea încrederii în partidele politice, în reprezentanții aleși, în procesele democratice și în guverne, subminând astfel legitimitatea democratică și încrederea publicului în politică; întrucât, în absența unei reglementări eficiente, finanțarea campaniilor politice și a partidelor sunt deosebit de expuse riscurilor de corupție și sunt utilizate în întreaga lume, în special de către actori privați și state terțe, pentru a exercita influență și a interveni în alegeri, în campaniile pentru referendumuri și în dezbaterile sociale; întrucât unele state terțe și unii actori nestatali utilizează corupția ca instrument de politică externă pentru a împiedica progresul către democrații funcționale și pun în aplicare din ce în ce mai mult strategii de acaparare a elitelor și de cooptare a funcționarilor publici atât în UE, cât și la nivel mondial, în vederea promovării intereselor lor în procesele legislative și politice;

H.  întrucât, în unele țări, actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 a exacerbat încălcările drepturilor omului legate de corupție, deoarece țările cu niveluri mai ridicate de corupție se confruntă cu un număr mai mare de decese cauzate de pandemia de COVID-19, iar comunitățile cele mai vulnerabile sunt afectate în mod disproporționat; întrucât corupția limitează capacitatea de exercitare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dreptul de a beneficia de un nivel de trai decent, deoarece afectează capacitatea statelor de a furniza și de a distribui în mod echitabil servicii de sănătate publică sau vaccinuri; întrucât produsele farmaceutice și dispozitivele medicale sunt deosebit de vulnerabile la riscurile legate de corupție; întrucât numeroase guverne au utilizat în mod abuziv competențele asociate cu pandemia de COVID-19 dobândite în regim de urgență pentru a-și concentra puterea și a intensifica represiunea împotriva ziariștilor, a avertizorilor de integritate și a organizațiilor societății civile (OSC) care depun eforturi pentru demascarea corupției;

I.  întrucât credibilitatea externă a UE depinde și de acțiunile eficace de combatere a corupției în statele sale membre și la nivelul UE; întrucât mai multe state membre ale UE ocupă o poziție de frunte în clasificarea întocmită în temeiul Indicelui privind secretul financiar elaborat de Rețeaua pentru Justiție Fiscală, care clasifică jurisdicțiile în funcție de nivelul lor de confidențialitate și de amploarea activităților offshore; întrucât o serie de deficiențe au fost documentate în diferite state membre în evaluările realizate de Forumul mondial al OCDE privind transparența și schimburile de informații în scopuri fiscale și de Grupul de Acțiune Financiară Internațională; întrucât statele membre ale UE ar trebui să sporească transparența în ceea ce privește proprietatea asupra organizațiilor din sectorul mass-mediei;

J.  întrucât, în unele state membre, sistemele de acordare a cetățeniei și a dreptului de ședere pentru investitori sunt utilizate în mod abuziv în scopul spălării banilor sau al ascunderii fondurilor obținute din activități de corupție; întrucât numeroase state membre dispun de norme pentru a preveni încercările de a exercita o influență nejustificată din partea legiuitorilor și a funcționarilor publici, inclusiv a foștilor funcționari publici, precum și actele de corupție comise de aceștia, iar aceste norme joacă un rol fundamental în prevenirea, depistarea și monitorizarea activităților de corupție, dar ele sunt puse în aplicare doar parțial, în timp ce normele armonizate la nivelul UE sunt insuficiente și trebuie consolidate;

K.  întrucât Adunarea Generală a ONU, în declarația sa politică din 2 iunie 2021, și-a recunoscut responsabilitatea și necesitatea de a lua măsuri urgente împotriva corupției și s-a angajat să intensifice eforturile de prevenire și să urmărească o abordare multilaterală împotriva corupției, în special având în vedere pandemia de COVID-19;

L.  întrucât UE sprijină țările terțe în lupta lor împotriva corupției nu numai prin asistență tehnică, acțiune diplomatică, sprijin financiar și prin activitatea forumurilor multilaterale, ci și prin legislația UE și prin stabilirea de standarde, de orientări și de cadre privind acțiunea externă;

M.  întrucât Consiliul și-a luat angajamentul de a combate corupția în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului pentru perioada 2020-2024, prin intermediul unei asistențe cuprinzătoare pentru sprijinirea reformei administrației publice, a unor strategii anticorupție și a unor cadre juridice eficace, inclusiv a avertizorilor de integritate și a protecției martorilor, a organelor specializate, a parlamentelor, a mass-mediei independente și a OSC-urilor, precum și prin sprijinirea ratificării și a punerii în aplicare a UNCAC; întrucât credibilitatea externă a UE depinde, de asemenea, de acțiuni eficace de combatere a corupției în statele sale membre;

N.  întrucât sectorul privat și întreprinderile, în special companiile multinaționale și entitățile bancare pot juca un rol esențial în combaterea corupției la nivel mondial și în reducerea efectelor acesteia asupra drepturilor omului; întrucât entitățile bancare pot contribui în mod semnificativ la detectarea spălării banilor, a finanțării terorismului și a altor activități ilicite legate de corupție, fapt care pune în evidență importanța stabilirii unor relații de cooperare fructuoase între instituțiile statului și sectorul privat;

O.  întrucât normele legislative obligatorii privind diligența necesară a întreprinderilor sunt mijloace indispensabile pentru a preveni, a aborda și a remedia în mod eficace încălcările drepturilor omului și ale legislației de mediu la nivel mondial de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și nu ar trebui să afecteze în mod negativ întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile); întrucât dispozițiile UNCAC ar trebui să facă parte din obligațiile de diligență prevăzute în viitoarea propunere a Comisiei în această privință;

P.  întrucât regimurile de sancțiuni ale UE adaptate fiecărei țări în parte permit deja adoptarea unor măsuri specifice împotriva persoanelor și a entităților responsabile de subminarea democrației și a statului de drept, inclusiv de nereguli financiare grave care afectează fondurile publice, în măsura în care actele respective intră sub incidența UNCAC; întrucât adoptarea regimului global de sancțiuni al UE în materie de drepturi ale omului (Legea Magnițki a UE) este o completare esențială a setului de instrumente al UE; întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat extinderea domeniului de aplicare a acestui regim pentru a include în mod explicit actele de corupție, în vederea combaterii eficiente a tuturor încălcărilor drepturilor omului, indiferent de natura infracțiunii, precum și crearea unui regim complementar în cazul în care actele de corupție nu sunt incluse în revizuirea regimului actual; întrucât Statele Unite, Canada și Regatul Unit au adoptat, de asemenea, regimuri similare de sancțiuni împotriva corupției,

1.  recomandă Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

  

Către o strategie globală anticorupție a UE

   (a) să recunoască legătura dintre corupție și drepturile omului și faptul că corupția reprezintă un obstacol enorm în calea exercitării tuturor drepturilor omului; să adopte, prin urmare, o abordare bazată pe drepturile omului în lupta împotriva corupției, în centrul căreia să se afle victimele corupției, și să confere luptei împotriva corupției un loc primordial și central în cadrul tuturor eforturilor și politicilor UE de promovare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în întreaga lume; să abordeze corupția ca pe un fenomen global, care face necesară crearea unor instituții anticorupție și a unor mecanisme de prevenire eficace și a unui cadru de reglementare internațional, precum și mijloace de recuperare a activelor și urmărirea penală în cadrul UE; să inițieze lucrări cu privire la o definiție recunoscută la nivel internațional a corupției, utilizând UNCAC ca orientare; să recunoască faptul că lupta împotriva corupției necesită o acțiune concertată la nivel mondial și o colaborare mai strânsă între specialiștii în combaterea corupției și cei din domeniul drepturilor omului; să promoveze cooperarea dintre UE, statele sale membre și țările terțe, în special la nivelul asigurării respectării legii și la nivel judiciar, precum și schimbul de informații între acestea, pentru a face posibil schimbul de bune practici și de instrumente eficace în lupta împotriva corupției;
   (b) să recunoască faptul că transparența este piatra de temelie a tuturor strategiilor de combatere a corupției; în acest context, să solicite eliminarea normelor excesiv de constrângătoare privind secretul profesional în sectoarele relevante, în special în sectorul financiar, și să promoveze schimbul automat de informații privind frauda fiscală și evitarea obligațiilor fiscale, precum și raportarea publică pentru fiecare țară în parte de către întreprinderile multinaționale și transparența în ceea ce privește registrele publice ale beneficiarilor reali ai societăților; să adopte o politică de toleranță zero față de paradisurile fiscale, deoarece acestea permit ascunderea cu ușurință a fluxurilor financiare ilicite;
   (c) să recunoască actuala tendință de regres al democrațiilor, precum și legătura dintre acest fenomen și ascensiunea cleptocrațiilor în întreaga lume, fapt cauzat, de asemenea, de influența exercitată de oligarhi în unele țări; să își asume un rol de lider în cadrul forumurilor multilaterale pentru a crea o coaliție de democrații, cu scopul de a combate amenințarea globală a cleptocrației și a autoritarismului;
   (d) să formuleze o strategie globală, cuprinzătoare, coerentă și eficientă a UE de combatere a corupției prin evaluarea instrumentelor anticorupție și a bunelor practici existente din setul de instrumente al UE, prin identificarea lacunelor, prin majorarea finanțării și prin extinderea sprijinului acordat OSC-urilor anticorupție, astfel cum a solicitat deja Parlamentul în rezoluția sa din 13 septembrie 2017 referitoare la corupție și la drepturile omului în țările terțe; să acorde prioritate prevenirii în lupta împotriva corupției prin instituirea unor măsuri, politici și practici preventive, inclusiv prin campanii de sensibilizare și formare în sectorul public și în cel privat;
   (e) să instituie un grup de lucru specific al Consiliului pentru lucrările pregătitoare privind aspectele legate de combaterea corupției (similar sau după modelul COHOM, al Grupului de lucru pentru drepturile omului), pentru a contribui la discuțiile din cadrul Consiliului;
   (f) să întărească rolul Parlamentului în controlarea eforturilor de combatere a corupției; să ia act de hotărârea Parlamentului de a pregăti un raport periodic de actualizare privind corupția și drepturile omului în fiecare legislatură; să pregătească evaluări anuale ale progreselor înregistrate în raport cu recomandările din aceste rapoarte;
   (g) să insiste asupra punerii depline în aplicare și a asigurării respectării instrumentelor naționale și internaționale anticorupție existente, cum ar fi UNCAC, Convenția OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici, normele și recomandările în materie de luptă împotriva corupției ale Consiliului Europei, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Convențiile penale și civile ale Consiliului Europei privind corupția; să încurajeze toate statele care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere aceste instrumente anticorupție; să desfășoare cu promptitudine un proces incluziv și cuprinzător de revizuire a punerii în aplicare de către UE a UNCAC, precum și să introducă în mod prompt un proces de monitorizare a revizuirilor UNCAC;
  

Coerența internă-externă

   (h) să întărească credibilitatea acțiunii externe anticorupție a UE prin combaterea mai eficace a corupției, precum și a evaziunii fiscale, a comerțului ilicit, a secretului bancar și a spălării banilor în UE; să recunoască rolul și propria responsabilitatea specifică ale unui număr critic de persoane și entități cu sediul în UE, în calitate de inițiatori, facilitatori și beneficiari ai corupției în țările terțe; să recunoască faptul că, în calitate de state semnatare ale UNCAC, toate statele membre ale UE s-au angajat să incrimineze penal mituirea funcționarilor publici naționali și străini; să recunoască faptul că corupția sistemică și faptul de a nu urmări în justiție în mod efectiv darea și luarea de mită străină în unele state membre ale UE subminează eforturile de combatere a corupției în țările terțe și să adopte măsuri pentru a elimina aceste deficiențe; să recunoască faptul că absența unor acțiuni armonizate și hotărâte, întârzierile și deficiențele în punerea în aplicare a reglementărilor anticorupție în cadrul UE le dau curaj actorilor corupți din afara UE; să asigure tragerea la răspundere a persoanelor responsabile pentru mecanismele de corupție gravă și să adopte standarde comune privind transparența, controlul și supravegherea investițiilor pentru reducerea riscurilor de corupție și de spălare a banilor pe care le prezintă așa-numitele programe de acordare a „vizelor de aur”;
   (i) să solicite Comisiei să consolideze cadrul anticorupție al UE și să prezinte o directivă a UE privind combaterea corupției în temeiul articolului 83 din TFUE, care să stabilească norme comune la nivelul UE privind sancțiunile penale pentru corupție;
   (j) să recunoască faptul că UE este o destinație pentru fondurile și activele deturnate, dintre care majoritatea nu sunt confiscate și returnate, că, în prezent, cadrul juridic pentru recuperarea activelor furate rămâne extrem de fragmentat și că returnarea activelor deturnate este un imperativ moral din perspectiva justiției și a responsabilității, precum și în scopul menținerii credibilității politicii UE de sprijinire a democrației; să promoveze depunerea de eforturi în toate statele membre ale UE pentru înghețarea și confiscarea activelor furate și a veniturilor obținute din corupție în jurisdicțiile lor, în conformitate cu UNCAC, și pentru returnarea acestora într-un mod transparent și responsabil țării de origine și victimelor, inclusiv prin îmbunătățirea semnificativă a transparenței, a accesului la informații privind activele străine deținute pe teritoriul UE și prin implicarea semnificativă a organizațiilor societății civile; să monitorizeze cu promptitudine angajamentele asumate în 2021 în cadrul Adunării Generale a ONU referitoare la recuperarea activelor, inclusiv a celor legate de confiscarea și returnarea produselor provenite din corupție care nu se bazează pe sentințe de condamnare, precum și colectarea și publicarea de date privind recuperarea activelor; să conceapă o succesiune adecvată a acțiunilor (sancțiuni, confiscarea civilă și penală a activelor, urmărirea penală, mecanisme de returnare a activelor), care să ducă, în cele din urmă, la o reorientare, în beneficiul victimelor corupției, a activelor furate; să stabilească o cooperare eficientă între statele membre cu privire la această chestiune; să formuleze o comunicare care să prezinte posibile inițiative la nivelul UE și la nivel internațional pentru a asigura recuperarea rapidă și eficientă a activelor dobândite ilegal în urma proceselor de tranziție democratică și să se asigure că nu există paradisuri sigure pentru aceste active; să stabilească norme comune la nivelul UE pentru restituirea activelor furate, care să impună ca, odată ce un reclamant prezintă o cauză inițială, entitatea sau persoana vizată de reclamație să demonstreze, în ceea ce privește infracțiunile grave, astfel cum sunt definite în dreptul intern, că și-a îndeplinit obligațiile juridice și financiare, cum ar fi cele privind originea legală a finanțării sau a altor active; să îi urmărească penal pe cei responsabili, să faciliteze accesul adecvat al victimelor la căi de atac și să sprijine capacitatea parlamentelor de a exercita o supraveghere bugetară eficace;
   (k) să monitorizeze atent ingerințele externe și să stabilească și să asigure aplicarea strictă a normelor europene privind finanțarea partidelor și fundațiilor politice, a ONG-urilor și a mass-mediei, în special atunci când finanțarea provine de la țări nedemocratice și de la actori nestatali, cu scopul de a preveni capturarea elitei, influența negativă și interferențele în procesele democratice și afacerile publice ale UE și ale țărilor partenere; să promoveze transparența în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei ca o componentă esențială a democrației; să promoveze programe specifice privind finanțarea partidelor politice și cheltuielile de campanie ca parte a sprijinului extern acordat de UE democrației în țările beneficiare; să adopte standarde stricte privind perioada ulterioară ocupării unor funcții publice care să fie aplicabile persoanelor alese în funcțiile respective și înalților funcționari publici, să evite cazurile de tip „ușă turnantă” și să asigure adoptarea unor norme armonizate și respectarea acestora la nivelul UE prin intermediul unui sistem solid de supraveghere;
  

Drepturile omului și combaterea corupției: îmbogățirea și operaționalizarea setului de instrumente al UE

   (l) să asigure o integrare mai aprofundată a unei abordări anticorupție bazate pe drepturile omului în instrumentele UE din domeniul acțiunii externe, inclusiv în Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI), Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) și în fondurile fiduciare ale UE; să acorde prioritate angajamentelor obligatorii în materie de combatere a corupției, cu obiective și calendare; să acorde prioritate colectării veniturilor interne în țările partenere prin sprijinirea luptei împotriva evaziunii fiscale și prin consolidarea bunei guvernanțe; să consolideze monitorizarea și aplicarea riguroasă pentru a evita utilizarea fondurilor UE de către guverne pentru activități ilicite; să includă societatea civilă în monitorizarea utilizării fondurilor UE și să consolideze rolul Parlamentului în acest domeniu; să îmbunătățească comunicarea la fața locului dintre agențiile specializate ale UE și partenerii de pe teren; să investească în metode digitale și bazate pe date de luptă împotriva corupției, în special în capacitățile tehnologice de investigație ale agențiilor de aplicare a legii; să promoveze o cooperare consolidată între Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Parchetul European; să asigure o bază de date coerentă, cuprinzătoare și accesibilă a beneficiarilor finali ai fondurilor UE pe parcursul întregului ciclu de achiziții publice;
   (m) să consolideze programele prevăzute în cadrul instrumentelor de acțiune externă ale UE pentru a sprijini consolidarea capacităților de combatere a corupției, pe baza principiilor transparenței, responsabilității, nediscriminării și participării semnificative a părților interesate și în conformitate cu reglementările relevante privind aceste instrumente; să mărească eficiența cheltuielilor UE prin includerea unor obiective și calendare clare ale programelor; să îmbunătățească transparența și responsabilitatea asistenței sale oficiale pentru dezvoltare, pentru a respecta standardele prevăzute în conformitate cu principiile eficacității dezvoltării convenite la nivel internațional; să dezvolte un sistem holistic de gestionare a riscurilor pentru a împiedica utilizarea fondurilor UE în scopul sprijinirii corupției, de exemplu prin corelarea sprijinului bugetar cu obiective anticorupție și prin acordarea unei atenții speciale monitorizării punerii în aplicare; să efectueze o monitorizare riguroasă a proiectelor finanțate de UE în țările terțe și să se asigure că acestea nu sunt utilizate ca instrumente pentru finanțarea activităților ilicite; să prevadă efectuarea unor audituri pentru a verifica dacă aceste fonduri sunt utilizate în conformitate cu obiectivele stabilite în regulamentele pentru fiecare instrument; să suspende sprijinul bugetar în țările în care corupția este larg răspândită și în care se constată cu claritate că autoritățile nu adoptă măsuri cu adevărat eficiente, asigurându-se, în același timp, că asistența ajunge la populația civilă prin alte canale; în ceea ce privește finanțarea UE, să acorde o atenție deosebită bunei gestionări a activelor publice ale țărilor terțe, în conformitate cu Regulamentul financiar al UE, și să sprijine eforturile OCDE de a îmbunătăți guvernanța corporativă a întreprinderilor de stat; să analizeze posibilitatea creării unui grup operativ al UE pentru combaterea corupției, căruia să i se confere competențe, expertiză și resurse adecvate pentru a efectua anchete și evaluări în țările terțe și să pună la dispoziție asistență tehnică și operațională, inclusiv planuri de reformă adaptate, statelor care primesc fonduri UE și care nu dispun de o capacitate suficientă de a combate corupția și doresc să își consolideze cooperarea cu UE; să încurajeze delegațiile UE și ambasadele statelor membre să realizeze o raportare periodică în ceea ce privește corupția și să ofere formare tehnică personalului delegațiilor UE, astfel încât acesta să poată aborda problemele din acest domeniu și să propună soluții pentru contextele naționale specifice;
   (n) să se asigure că în finanțarea UE se aplică cele mai înalte standarde etice și de transparență, inclusiv în ceea ce privește finanțarea proiectelor și a împrumuturilor de către BEI, că OSC și actorii independenți sunt pe deplin implicați în monitorizarea acestor fonduri și că mecanismele de soluționare a reclamațiilor sunt disponibile, accesibile și asigură asumarea răspunderii pentru posibila utilizare abuzivă a fondurilor; să se asigure că toate organismele și agențiile UE garantează accesul gratuit, rapid și ușor la informații, inclusiv în ceea ce privește alocarea, destinatarul final al finanțării și utilizarea finală a fondurilor;
   (o) să acorde prioritate combaterii corupției în cadrul negocierilor și criteriilor de preaderare; să se concentreze asupra dezvoltării capacităților, cum ar fi organismele specializate în lupta împotriva corupției;
   (p) să includă în toate acordurile comerciale și de investiții dintre UE și țările terțe un cadru de condiționalitate solid și obligatoriu privind drepturile omului, care să cuprindă dispoziții privind transparența și clauze privind drepturile omului și combaterea corupției cu caracter obligatoriu și executoriu; în ultimă instanță, să impună sancțiuni sau să suspende acordurile în cazul unor fapte grave de corupție și al unor încălcări grave ale drepturilor omului; să se asigure că negocierile comerciale sunt incluzive și transparente și că există mijloace de supraveghere semnificativă din partea publicului a acestor negocieri, precum și o informare adecvată a publicului cu privire la strategiile și prioritățile lor;
   (q) să întărească accentul pus pe combaterea corupției în dialogurile privind drepturile omului și în diplomația publică, promovând un dialog deschis între state și societatea civilă cu privire la probleme și la posibilele soluții și asigurând o implicare activă a apărătorilor drepturilor omului și a OSC care desfășoară activități în domeniul combaterii corupției;
   (r) să monitorizeze riscurile de corupție pe care le implică proiectele de construcție și de investiții la scară largă ale țărilor terțe autoritare, desfășurate la nivel mondial, dar și în statele membre, inclusiv în sectoarele energiei și industriilor extractive, infrastructurii, apărării și sănătății; să acorde o atenție deosebită transparenței în cadrul acestor proiecte, care stârnesc adesea preocupări legate de finanțarea netransparentă sau de riscurile fiscale; să treacă la punerea în aplicare rapidă a programului UE „O Europă conectată la nivel global”, aprobat de Consiliu la 12 iulie 2021, care are potențialul de a contribui la abordarea acestei probleme prin promovarea valorilor și a intereselor UE în domeniul politicilor economice, de dezvoltare și de securitate;
  

Sprijinirea societății civile, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului

   (s) să recunoască rolul esențial pe care îl joacă OSC-urile independente, apărătorii drepturilor omului, activiștii anticorupție, avertizorii de integritate și jurnaliștii de investigație în lupta împotriva corupției prin modificarea normelor societale, combaterea impunității, colectarea de date și realizarea unei mai bune puneri în aplicare și a respectării efective a măsurilor de combatere a corupției; să depună eforturi pentru crearea unui mediu sigur și propice pentru cei care previn și combat corupția, inclusiv pentru avertizorii de integritate și jurnaliști, precum și pentru martori; să ofere sprijin victimelor corupției – atât persoanelor fizice, cât și comunităților – astfel încât acestea să poată fi identificate și informate, să poată participa la procedurile judiciare și să poată solicita și primi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate; să intensifice eforturile de realizare a unei transpuneri și puneri în aplicare rapide a Directivei UE privind avertizorii de integritate de către statele membre; să colaboreze cu țările terțe în privința protecției avertizorilor, inclusiv prin asumarea unor angajamente de a asigura standarde ridicate de protecție a acestora în toate acordurile comerciale și de investiții ale UE, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului; să sprijine eforturile de a aduce făptașii în fața justiției;
   (t) să conceapă programe pentru a asigura mai mult sprijin financiar organizațiilor societății civile, mass-mediei independente, avertizorilor de integritate, jurnaliștilor de investigație și apărătorilor drepturilor omului care lucrează la prevenirea și demascarea corupției, la promovarea transparenței și a responsabilității, inclusiv pentru a asigura sprijin împotriva acțiunilor strategice în justiție împotriva mobilizării publice (a proceselor SLAPP); să îmbunătățească accesul organizațiilor societății civile mai mici la finanțarea UE; să insiste asupra instituirii unei directive ambițioase și eficiente a UE împotriva SLAPP, inclusiv în ceea ce privește posibila hărțuire judiciară de către autorități, corporații sau alte entități din afara UE;
   (u) să consolideze protecția martorilor, a avertizorilor de integritate, a jurnaliștilor de investigație și a apărătorilor drepturilor omului care activează în domeniul combaterii corupției și a rudelor acestora, după caz, inclusiv prin eliberarea de vize de urgență și prin furnizarea de adăpost temporar în statele membre ale UE, precum și prin alocarea de resurse dedicate delegațiilor UE și reprezentanțelor statelor membre; să solicite o anchetă aprofundată în ceea ce privește violențele împotriva jurnaliștilor de investigație, a apărătorilor drepturilor omului și a altor activiști anticorupție și uciderea lor, precum și să li se facă dreptate acestora;
  

Transparența și responsabilitatea organismelor publice

   (v) să promoveze legi solide privind liberul acces la informații, precum și furnizarea de date guvernamentale semnificative, cuprinzătoare, actuale, ușor de căutat și digitalizate fără a percepe taxe, inclusiv o mai mare transparență a achizițiilor publice și a activităților de lobby, cu organe de supraveghere independente; să încurajeze statele să achiziționeze servicii de la întreprinderi care au respectat obligațiile de diligență în materie de drepturi ale omului, inclusiv dispozițiile privind combaterea corupției;
   (w) să desfășoare programe de sprijinire a capacității parlamentare de exercitare a controlului bugetar și a altor activități de supraveghere;
   (x) să sprijine și să consolideze sistemele judiciare, parchetele și organele de aplicare a legii independente, imparțiale, dotate cu resurse adecvate, cu personal instruit în mod corespunzător și eficace pentru cercetarea, urmărirea penală și judecarea cu succes a infracțiunilor de corupție; să sprijine crearea și profesionalizarea unor organisme de stat anticorupție specializate în țările terțe;
   (y) să sprijine în continuare procesele electorale libere și corecte și să promoveze asumarea răspunderii față de alegători, acordând o atenție deosebită fraudei electorale și cumpărării voturilor; să promoveze normele în materie de transparență și imparțialitate pentru a combate finanțarea politică ilicită; să asigure o monitorizare mai sistematică a recomandărilor misiunilor internaționale de observare;
  

Combaterea corupției în cadrul forurilor multilaterale

   (z) să își asume un rol de lider în formarea unei coaliții de democrații pentru a contracara ascensiunea cleptocrațiilor la nivel mondial; să insiste asupra includerii combaterii corupției pe ordinea de zi a viitoarelor summituri internaționale, cum ar fi G7, și să solicite punerea în aplicare deplină a agendei anticorupție convenite în cadrul Summitului pentru democrație propus de Statele Unite; să continue să contribuie în mod proactiv la activitatea forurilor internaționale și regionale de combatere a corupției și de promovare a drepturilor omului;
   (aa) să salute declarația politică de referință privind corupția adoptată de Adunarea Generală a ONU și să utilizeze această ocazie pentru a da curs recomandărilor sale și a întări cooperarea cu organismele ONU, cum ar fi Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și Biroul ONU pentru Droguri și Criminalitate (UNODC); să insiste asupra faptului că este important ca societatea civilă să participe în mod sistematic la discuțiile de la nivelul ONU și la mecanismele de monitorizare a corupției;
   (ab) să încurajeze aprofundarea și respectarea angajamentelor internaționale de a plasa combaterea corupției în centrul ODD ca o cale de combatere a sărăciei la nivel mondial și de respectare a drepturilor economice, sociale și culturale, acordând o atenție deosebită dreptului la educație și participării politice; să recunoască faptul că corupția acționează ca o barieră în calea multor aspecte ale educației, ceea ce duce la risipirea talentelor și influențează negativ economia; să sublinieze faptul că educația și informarea sunt instrumente fundamentale pentru combaterea corupției; prin urmare, să acorde prioritate combaterii corupției în domeniul educației și să încurajeze UE să dezvolte și să pună în aplicare programe specifice dedicate sensibilizării cu privire la corupție, la costurile sale pentru societate și la mijloacele de combatere a acesteia;
   (ac) să insiste cu privire la desemnarea unui Raportor Special al ONU pentru infracțiunile financiare, corupție și drepturile omului, cu un mandat cuprinzător, inclusiv un plan orientat pe obiective și o evaluare periodică a măsurilor anticorupție luate de către state; să preia inițiativa în ceea ce privește mobilizarea sprijinului din partea statelor membre ale Consiliului pentru Drepturile Omului și să devină sponsori comuni ai unei rezoluții care va prezenta mandatul propus; să detalieze, în cadrul acestei rezoluții, cerințele pe care candidații la funcția susmenționată trebuie să le îndeplinească pentru a asigura buna executare a mandatului lor și să precizeze procesul legat de asigurarea transparenței și de gestiunea drepturilor de autor care va trebui respectat înainte de preluarea funcției de către candidatul selecționat;
   (ad) să inițieze procedura pentru ca UE să devină membru cu drepturi depline al GRECO, în cadrul căreia UE deține statutul de observator din 2019; să insiste ca statele membre ale UE să publice și să respecte recomandările GRECO;
   (ae) să promoveze dezbaterile cu privire la o infrastructură internațională pentru a aborda impunitatea persoanelor puternice implicate în cazuri de corupție la scară largă, inclusiv mecanismele internaționale de anchetă, procurorii și instanțele; să exploreze abordări cuprinzătoare care ar putea reforma instituțiile judiciare internaționale, cum ar fi extinderea jurisdicției Curții Penale Internaționale, utilizarea jurisdicției universale pentru urmărirea în justiție a actelor de corupție cu o gravitate deosebită sau posibila instituire a unei Curți internaționale pentru combaterea corupției; să recunoască importanța transparenței și a asigurării responsabilității organizațiilor internaționale și a înalților funcționari;
   (af) să promoveze standardele europene, inclusiv în ceea ce privește combaterea spălării banilor, transparența cu privire la beneficiarii reali și protecția avertizorilor de integritate în alte forumuri multinaționale, și să sprijine adoptarea acestor standarde de către țările terțe; să sprijine reforma legislației privind beneficiarii reali, care ar trebui să asigure faptul că registrele sunt actualizate și accesibile, atât în UE, cât și la nivel mondial, pentru a permite o transparență adecvată a entităților juridice relevante, inclusiv a fiduciilor și a societăților de tip „cutie poștală”, pentru a permite victimelor corupției, precum și autorităților de aplicare a legii și autorităților fiscale să identifice proprietarii efectivi ai acestor entități;
   (ag) să promoveze includerea părților interesate neguvernamentale, inclusiv a mediului universitar și a OSC-urilor, în calitate de observatori în organele subsidiare ale Conferinței statelor părți la UNCAC și în alte mecanisme multilaterale anticorupție;
  

Afaceri, corupție și drepturile omului

   (ah) să instituie de urgență o legislație obligatorie a UE privind obligația de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu (HRDD), impusă tuturor entităților și relațiilor de afaceri din întregul lanț valoric al unei întreprinderi, care să impună întreprinderilor, inclusiv celor care furnizează produse și servicii financiare, să asigure identificarea, evaluarea, atenuarea, prevenirea, încetarea, contabilizarea și notificarea oricărui impact negativ al întreprinderilor și lanțurilor lor de aprovizionare asupra drepturilor omului, a mediului și a bunei guvernanțe; totodată, această legislație ar trebui să respecte cele mai înalte standarde și să includă dispoziții anticorupție solide, mecanisme obligatorii de soluționare a reclamațiilor și regimuri de răspundere care permit victimelor să tragă la răspundere întreprinderile și să exercite căi de atac; să se asigure că se aplică obligații de diligență necesară în cazurile care presupun mituirea funcționarilor publici străini, care are loc direct sau prin intermediari; subliniază, în acest sens, că viitoarea legislație privind diligența necesară ar trebui să reducă la minimum sarcinile birocratice pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri;
   (ai) să intensifice eforturile de prevenire a corupției și de consolidare a standardelor de contabilitate și de audit în sectorul privat, în conformitate cu UNCAC, și să aplice efectiv sancțiuni corporațiilor pentru acte de corupție; să recomande ca toate societățile mari și cotate la bursă să raporteze cu privire la punerea în aplicare a programelor lor de combatere a corupției și a dării și luării de mită și la activitățile lor în acest domeniu; să adopte dispoziții și să elaboreze orientări pentru întreprinderi, cu scopul de a asigura raportarea sigură și confidențială cu privire la încălcările normelor anticorupție și de a-i proteja pe cei care prezintă astfel de informații; să încurajeze țările terțe să aloce resurse adecvate punctelor naționale de contact și să instituie alte mecanisme extrajudiciare de soluționare a reclamațiilor pentru a oferi căi de atac persoanelor și comunităților afectate de practici comerciale corupte;
   (aj) să elaboreze un plan de acțiune pentru a consolida obligația de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu (HRDD) în sectoare precum finanțele, contabilitatea sau imobiliarele, care oferă adesea structura favorizantă a corupției la nivel mondial, oferind căi pentru ca veniturile obținute din corupție să ajungă în economia legală;
   (ak) să reconfirme importanța Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului garantând că toate statele membre care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune fac acest lucru cât mai curând posibil și să promoveze adoptarea planurilor de acțiune și a legislației privind diligența necesară a întreprinderilor de către țările terțe; să se implice în mod constructiv și activ în negocierile privind Tratatul obligatoriu al ONU privind afacerile și drepturile omului;
  

Sancționarea corupției prin intermediul Legii Magnițki a UE

   (al) să prezinte rapid o propunere legislativă orientată în mod eficace și menită să impună sancțiuni împotriva persoanelor și entităților care facilitează la nivel economic și financiar activitățile actorilor care încalcă drepturile omului și care dețin active și proprietăți în UE, în conformitate cu solicitările repetate ale Parlamentului de a modifica actualul regim mondial al UE de sancțiuni în materie de drepturi ale omului prin extinderea domeniului său de aplicare pentru a include actele de corupție sau, alternativ, să prezinte o propunere legislativă de adoptare a unui nou regim specific de sancțiuni împotriva actelor grave de corupție și să introducă votul cu majoritate calificată pentru adoptarea de sancțiuni în temeiul acestui regim; să asigure Parlamentului un rol proactiv în acest sens; să coopereze îndeaproape cu Regatul Unit, care a adoptat un nou regim de sancțiuni împotriva corupției, precum și cu alte democrații care împărtășesc aceeași viziune; să ia act de riscul ca actorii corupți să își transfere activele în UE, întrucât tot mai multe țări adoptă cadre mai stricte; să solicite, prin urmare, ca sancțiunile să fie adoptate rapid și să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către statele membre, în special în ceea ce privește interdicțiile de intrare și identificarea și înghețarea activelor, pentru a împiedica transformarea UE într-un centru de spălare a banilor și să ia măsuri împotriva statelor membre care nu își îndeplinesc obligațiile;
  

Efectele COVID-19

   (am) să se asigure că măsurile anticorupție sunt integrate în răspunsul global la COVID-19 pentru a asigura și a distribui în mod echitabil servicii de sănătate publică și a asigura accesul la vaccinuri, inclusiv prin întărirea instituțiilor publice și asigurarea transparenței depline a măsurilor și a utilizării finanțării;
   (an) să se asigure că sprijinul financiar acordat de UE țărilor terțe în contextul pandemiei este legat de un angajament ferm față de eforturile de combatere a corupției;
   (ao) să ofere sprijin specific ziariștilor și OSC-urilor care lucrează la demascarea corupției, care au fost victime ale unei reprimări intensificate prin utilizarea abuzivă a legilor de urgență în contextul pandemiei;
  

Corupția, schimbările climatice și drepturile omului

   (ap) să recunoască legăturile dintre degradarea și distrugerea mediului ca un obstacol în calea exercitării drepturilor omului și rețelele subiacente de corupție, mită sau criminalitate organizată; să integreze combaterea corupției în acțiunile globale ale UE în domeniul climei și al mediului, promovând transparența și buna guvernanță a resurselor naturale și lupta împotriva acaparării terenurilor și punând accentul pe sectoarele cele mai expuse riscurilor, cum ar fi industriile extractive;
   (aq) să ia act de faptul că apărătorii drepturilor omului și apărătorii drepturilor funciare, precum și avocații lor, în special femeile care militează pentru drepturile omului și apărătorii indigeni ai drepturilor omului se confruntă cu cel mai mare risc de hărțuire, intimidare, violență și ucidere și, astfel, să adopte măsuri decisive pentru a-i proteja, inclusiv prin eliberarea de vize de urgență și prin asigurarea unui adăpost temporar în statele membre ale UE;
  

Impactul corupției din perspectiva genului

   (ar) să ia act de faptul că corupția exacerbează inegalitatea între femei și bărbați și afectează măsura în care drepturile femeilor sunt garantate și protejate; să promoveze integrarea perspectivei de gen și a diversității în acțiunile anticorupție, astfel cum recomandă UNODC, și să evalueze aspectele de gen ale corupției și impactul său diferențiat; Să abordeze impactul corupției asupra drepturilor femeilor și să se asigure că femeile sunt conștiente de drepturile lor pentru a reduce vulnerabilitatea lor în fața corupției; să aibă în vedere legătura potențială dintre traficul de persoane și corupție;
   (as) să țină seama de faptul că corupția afectează și exacerbează, totodată, inegalitatea pentru alte grupuri vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă, persoanele aflate într-o situație de vulnerabilitate economică sau persoanele care aparțin minorităților;
   (at) să recunoască extorsiunea de favoruri sexuale ca o formă de corupție; să elaboreze programe care să ajute victimele extorcării sexuale, o formă de corupție deosebit de extremă, specifică sexului, care implică corpul uman ca monedă de schimb în corupție; să colecteze date pentru a măsura prevalența extorsiunii de favoruri sexuale, să adopte cadre și instrumente juridice pentru a aborda și sancționa în mod adecvat cazurile de extorsiune de favoruri sexuale și pentru a promova aceste măsuri în forurile multilaterale;

2.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

(1) JO C 195, 25.6.1997, p. 2.
(2) JO L 410 I, 7.12.2020, p. 1.
(3) Texte adoptate, P9_TA(2021)0349.
(4) JO C 474, 24.11.2021, p. 11.
(5) JO C 445, 29.10.2021, p. 94.
(6) JO C 15, 12.1.2022, p. 111.
(7) JO C 425, 20.10.2021, p. 63.
(8) JO C 337, 20.9.2018, p. 82.
(9) JO C 215, 19.6.2018, p. 125.
(10) JO C 265, 11.8.2017, p. 59.
(11) JO C 181, 19.5.2016, p. 2.
(12) JO L 156, 19.6.2018, p. 43.
(13) JO L 127, 29.4.2014, p. 39.
(14) JO L 186, 11.7.2019, p. 122.
(15) JO L 317, 4.11.2014, p. 1.

Ultima actualizare: 4 mai 2022Aviz juridic - Politica de confidențialitate