Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2020/2026(INL)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A9-0007/2022

Texte depuse :

A9-0007/2022

Dezbateri :

PV 15/02/2022 - 21
CRE 15/02/2022 - 21

Voturi :

PV 16/02/2022 - 10
CRE 16/02/2022 - 10
PV 17/02/2022 - 2
CRE 17/02/2022 - 2

Texte adoptate :

P9_TA(2022)0044

Texte adoptate
PDF 338kWORD 111k
Joi, 17 februarie 2022 - Strasbourg
Un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene
P9_TA(2022)0044A9-0007/2022
Rezoluţie
 Anexă

Rezoluția Parlamentului European din 17 februarie 2022 conținând recomandări adresate Comisiei privind un statut pentru asociațiile și organizațiile non-profit transfrontaliere europene (2020/2026(INL))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 114 și 352 din TFUE,

–  având în vedere articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale, în special articolul 12,

–  având în vedere articolul 11 din Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere avizul său(1) referitor la propunerea Comisiei de regulament privind statutul unei asociații europene(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 martie 1987 privind asociațiile non-profit din Comunitățile Europene(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2020 referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(4),

–  având în vedere declarația Parlamentului European din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații(5),

–  având în vedere Avizul CESE intitulat „Filantropia europeană: un potențial neexploatat” (aviz exploratoriu, elaborat la solicitarea Președinției române),

–  având în vedere Orientările comune privind libertatea de asociere (CDL-AD(2014)046) adoptate de Comisia europeană pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția) și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR),

–  având în vedere articolele 47 și 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizele Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0007/2022),

A.  întrucât articolul 63 din TFUE, precum și articolele 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) garantează libertatea de asociere la toate nivelurile și protejează organizațiile non-profit împotriva restricțiilor discriminatorii, inutile și nejustificate în ceea ce privește finanțarea activităților lor;

B.  întrucât, în sensul prezentei rezoluții, termenul „organizație non-profit” ar trebui înțeles ca reflectând multitudinea de forme de organizații non-profit din Uniune, atât cele bazate pe afiliere de membri, cât și cele care nu sunt bazate pe afiliere de membri, de exemplu asociații, organizații filantropice, organizații ale căror active sunt dedicate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile și alte organizații similare;

C.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut că statul are o obligație pozitivă de a asigura exercitarea dreptului la libertatea de asociere și a constatat în hotărârea sa din 21 octombrie 2005, Ouranio Toxo și alții/Grecia(6), că „respectarea reală și efectivă a libertății de asociere nu poate fi redusă la o simplă obligație a statului de a nu interveni”; întrucât în hotărârea sa din cauza C‐78/18(7), Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a statuat că libertatea de asociere nu include numai capacitatea de a crea sau de a dizolva o asociație, ci acoperă și posibilitatea ca asociația respectivă să acționeze între timp;

D.  întrucât organizațiile non-profit sunt fundamentale pentru reprezentarea intereselor cetățenilor și ale societății civile, inclusiv prin furnizarea de servicii în domenii adesea neprofitabile ale sectorului social, prin încurajarea participării la viața socială și prin apărarea drepturilor minorităților; întrucât, în plus, acestea joacă un rol esențial în anticiparea și soluționarea problemelor socioeconomice, precum și în eliminarea lacunelor în ceea ce privește serviciile și activitățile economice, alături de administrațiile naționale, regionale și locale;

E.  întrucât organizațiile non-profit utilizează și promovează adesea libertatea de exprimare, în special în ceea ce privește promovarea interesului public, sprijină participarea activă la viața democratică și funcționează ca niște școli ale democrației;

F.  întrucât criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat rolul vital pe care organizațiile non-profit îl au în a ajuta persoanele să facă față numeroaselor dificultăți, garantând astfel coeziunea socială; întrucât, cu toate acestea, statutul lor a fost zdruncinat de criza provocată de pandemia de COVID-19, în special din cauza întreruperii activităților lor și a creării de noi nevoi și misiuni;

G.  întrucât democrația europeană depinde de capacitatea societății civile și a organizațiilor reprezentative de a funcționa liber și transfrontalier; întrucât rolul esențial al societății civile și al organizațiilor reprezentative în ceea ce privește contribuția la democrație este considerat o valoare fundamentală a Uniunii, astfel cum este recunoscut în special la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), și necesită existența unui dialog deschis, transparent și structurat;

H.  întrucât organizațiile non-profit fac parte integrantă din societatea civilă a Uniunii și includ organizații filantropice, cum ar fi fundațiile care contribuie la activitatea persoanelor fizice și a organizațiilor non-profit și le ușurează activitatea în interesul public;

I.  întrucât informațiile statistice fiabile privind organizațiile non-profit sunt rare sau nu sunt disponibile cu ușurință;

J.  întrucât statutele europene ale întreprinderilor europene, ale societăților cooperative europene sau ale partidelor europene nu sunt adecvate pentru a permite organizațiilor non-profit să coopereze la nivel transfrontalier;

K.  întrucât companiile, întreprinderile comerciale și grupurile de interese economice au posibilitatea de a forma un Grup european de interes economic;

L.  întrucât organismele publice pot crea grupări europene de cooperare teritorială;

M.  întrucât un statut european pentru asociații ar trebui să fie deschis organizațiilor și persoanelor care doresc să se implice în schimburi și învățare reciprocă la nivel transfrontalier,

N.  întrucât solicitarea Parlamentului de creare a unor registre statistice naționale pentru actorii din economia socială nu cuprinde organizațiile din afara economiei sociale;

O.  întrucât multe organizații non-profit joacă un rol deplin în economie și în dezvoltarea pieței interne, angajându-se în mod regulat într-o anumită activitate economică; întrucât volumul fluxurilor financiare transfrontaliere între asociații sau organizații non-profit a crescut considerabil în ultimul deceniu;

P.  întrucât, în prezent, a crescut gradul de conștientizare în rândul responsabililor de elaborarea politicilor și al societății civile cu privire la potențialul organizațiilor non-profit în ceea ce privește furnizarea de servicii, implicarea cetățenilor și inovarea socială; întrucât potențialul acestora este probabil neexploatat într-o gamă largă de domenii, cum ar fi educația, cultura, asistența medicală, serviciile sociale, cercetarea, ajutorul pentru dezvoltare, asistența umanitară și pregătirea pentru dezastre;

Q.  întrucât potențialul socioeconomic al organizațiilor non-profit în Uniunea Europeană crește în mod constant, creându-se locuri de muncă în multe sectoare;

R.  întrucât organizațiile non-profit joacă un rol esențial în a sprijini persoanele să participe activ la viața democratică;

S.  întrucât marea majoritate a activităților organizațiilor non-profit se desfășoară la nivel național, deși un număr tot mai mare de organizații non-profit își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier, consolidând astfel coeziunea socială dintre statele membre la nivel societal, în special în regiunile de frontieră care reprezintă aproape 40 % din teritoriul Uniunii;

T.  întrucât organizațiile non-profit transfrontaliere contribuie în mare măsură la realizarea obiectivelor Uniunii și desfășoară activități numeroase și diverse de interes general cu relevanță transnațională, care sunt în interesul general în diferite domenii; întrucât acestea includ, printre altele, protecția și promovarea drepturilor și valorilor fundamentale, protecția mediului, educația, cultura, asistența socială și ajutorul pentru dezvoltare;

U.  întrucât organizațiile non-profit transfrontaliere, deși din ce în ce mai numeroase la nivelul Uniunii Europene, nu beneficiază de un cadru legislativ armonizat la nivel european, care să le permită funcționarea și organizarea în mod corespunzător la nivel transfrontalier;

V.  întrucât, în prezent, în lipsa unei reglementări la nivelul Uniunii a organizațiilor non-profit, activitățile transfrontaliere ale acestora sunt caracterizate de disparități culturale, judiciare și politice care decurg din legislația națională;

W.  întrucât Parlamentul a subliniat încă din 1987 necesitatea instituirii unei reglementări europene corespunzătoare pentru organizațiile non-profit europene, în rezoluția sa din 13 martie 1987 privind asociațiile non-profit din Comunitățile Europene;

X.  întrucât orice organizație care beneficiază de un statut european sau de standarde minime comune europene ar trebui să depună eforturi în vederea promovării și punerii în aplicare a valorilor și obiectivelor comune ale Uniunii consacrate în tratate și în Cartă;

Situația actuală

1.  constată că organizațiile non-profit nu dispun de o formă juridică la nivelul Uniunii pentru a pune reprezentarea intereselor societății civile pe picior de egalitate cu cea a întreprinderilor comerciale și a grupurilor de interese economice pentru care s-a stabilit de mult timp o formă juridică la nivelul Uniunii;

2.  observă că, din cauza diferențelor juridice, culturale, politice și economice dintre statele membre, activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit continuă să fie foarte complexe și că actualul regim administrativ și fiscal aplicabil activităților transfrontaliere ale acestor organizații generează costuri ale tranzacțiilor mai mari decât la nivel național;

3.  subliniază că actualul cadru juridic la nivelul Uniunii și la nivel național este insuficient pentru a crea și a sprijini o societate civilă paneuropeană puternică, a cărei existență este necesară pentru democrație; identifică, prin urmare, necesitatea de a introduce o nouă formă juridică, și anume cea de asociație europeană, inclusiv normele privind înființarea, transparența, răspunderea și administrarea unei asociații europene;

4.  subliniază că este important să se asigure coordonarea la nivelul Uniunii, să se evite fragmentarea și să se sprijine o abordare armonizată în întreaga Uniune în ceea ce privește asociația europeană, prin intermediul unui consiliu desemnat al asociațiilor europene; în acest scop, invită Comisia să examineze diferitele opțiuni și să prezinte o propunere privind forma și statutul cele mai adecvate pentru un astfel de consiliu al asociațiilor europene, în care sunt reprezentate toate statele membre și care are competențe decizionale bine definite;

5.  consideră că pentru finalizarea pieței interne este, de asemenea, necesară o legislație a Uniunii care să sprijine organizațiile non-profit;

6.  subliniază că, deși libertatea de circulație și de stabilire este consacrată în tratate, dreptul fundamental de asociere nu este încă pe deplin sprijinit și promovat în diferite jurisdicții ale statelor membre din cauza lipsei unor forme organizatorice adecvate și a lipsei unui tratament egal al formelor existente în întreaga Uniune, ceea ce, pe de o parte, împiedică activitățile și proiectele transnaționale, misiunile transfrontaliere și mobilitatea societății civile și, pe de altă parte, provoacă insecuritate juridică;

7.  regretă lipsa unui instrument care să faciliteze și mai mult libera circulație a organizațiilor non-profit, indiferent de statul membru în care au fost stabilite sau în care își au reședința membrii acestora, în special prin eliminarea obstacolelor juridice și administrative;

8.  subliniază că, din cauza lipsei de armonizare a practicilor, organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în întreaga Uniune se confruntă adesea cu restricții nejustificate, cum ar fi taxele, formalitățile și obstacole administrative și de altă natură, care le pun în pericol activitățile de zi cu zi și descurajează asemenea organizații să își extindă misiunile la nivel transfrontalier; subliniază că asemenea obstacole duc, de asemenea, la o creștere a volumului de muncă din cauză că trebuie să se urmeze multe proceduri administrative diferite în mai mult de un stat membru;

9.  regretă faptul că, într-o serie de state membre, organizațiile non-profit au fost excluse din schemele de asistență în contextul pandemiei;

10.  subliniază că lipsa armonizării practicilor conduce, de asemenea, la condiții de concurență inechitabile din cauza situațiilor diferite de piață și a altor obstacole cu care se confruntă organizațiile non-profit în diferite state membre, de exemplu atunci când deschid conturi bancare, când colectează și contabilizează fonduri străine, când accesează măsuri și scheme de interes public, când beneficiază de anumite tipuri de tratament financiar sau fiscal sau angajează personal, în special atunci când angajează personal la nivel transfrontalier, ceea ce ar trebui facilitat în conformitate cu libera circulație a lucrătorilor;

11.  invită Comisia să analizeze diferitele forme de funcționare a organizațiilor non-profit în statele membre și să elaboreze o analiză comparativă;

12.  subliniază că organizațiile non-profit contribuie la inovare, cercetare, dezvoltare economică și crearea de locuri de muncă, în special în sectorul social, antreprenorial, tehnologic și cultural;

13.  recunoaște contribuțiile organizațiilor non-profit la obiectivele strategice ale Uniunii, cum ar fi combaterea crizei climatice, abordarea transformării digitale și redresarea în urma pandemiei de COVID-19; subliniază că realizarea respectivelor obiective va fi imposibilă fără contribuția societății civile care să promoveze respectivele aspecte în întreaga Europă, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor necesare la nivel local, regional, național și la nivelul Uniunii, respectând în același timp interesele și drepturile persoanelor afectate;

14.  regretă că datele sunt puține sau depășite; solicită statelor membre să furnizeze în mod regulat date defalcate, iar Comisiei să creeze resurse statistice fiabile și actualizate frecvent, pe baza unei metodologii consacrate care să asigure transparența și comparabilitatea, și să facă posibilă includerea unor astfel de date în statisticile Eurostat privind activitățile și contribuțiile transfrontaliere; subliniază că, potrivit studiului din 2017 comandat de CESE, „Evoluții recente ale economiei sociale în Uniunea Europeană”, dintr-un total de 13,6 milioane de posturi remunerate în cooperative, societăți mutuale, asociații, fundații și entități similare din Uniunea Europeană, 9 milioane provin din locuri de muncă în asociații și fundații, acestea fiind principala sursă de locuri de muncă în respectivul sector; subliniază că acest lucru demonstrează, de asemenea, importanța disponibilității mai multor date care privesc un domeniu mai larg decât economia socială;

15.  regretă faptul că statele membre și Comisia nu au prezentat acte legislative pentru a asigura un mediu favorabil în care organizațiile non-profit să poată contribui la funcționarea pieței interne și pentru a asigura libera circulație a capitalurilor la nivel transfrontalier; regretă, de asemenea, că nu a fost stabilit un statut pentru o asociație europeană, în ciuda mai multor încercări și a numeroaselor apeluri ale societății civile și ale Parlamentului;

16.  salută viitorul Plan de acțiune pentru economia socială și consideră că, întrucât doar anumite organizații non-profit își desfășoară activitatea în economia socială, planul de acțiune trebuie să includă recomandări cu privire la modul de depășire a barierelor transfrontaliere și trebuie să fie completat de inițiative legislative separate menite să sprijine organizațiile non-profit;

17.  consideră că, datorită caracterului lor special, instrumentele juridice propuse nu trebuie să aibă vreun impact asupra reglementării partidelor politice; reamintește, de asemenea, că Uniunea respectă statutul bisericilor, al organizațiilor sau comunităților religioase, precum și al organizațiilor filosofice sau neconfesionale în temeiul legislației naționale; subliniază că acest lucru nu împiedică organizațiile ale căror valori și obiective sunt inspirate de o convingere religioasă, filosofică sau neconfesională, cum ar fi organizațiile caritabile non-profit bazate pe credință, să beneficieze de domeniul de aplicare al respectivelor instrumente propuse; subliniază că sindicatele din mai multe state membre beneficiază de un statut deosebit de benefic și că, prin urmare, sindicatele ar trebui excluse din instrumentele propuse; subliniază că persoanele care doresc să înființeze o asociație sunt libere să utilizeze dispozițiile regulamentului propus și să adopte forma unei asociații europene; ia act de faptul că propunerea de directivă privind standardele minime se aplică tuturor organizațiilor non-profit din Uniune;

Protejarea societății civile și a libertății de asociere

18.  își exprimă îngrijorarea cu privire la obstacolele cu care se confruntă organizațiile non-profit din întreaga Uniune, precum și cu privire la disparitățile care decurg din legile, reglementările, practicile sau politicile administrative naționale; subliniază că acest lucru poate afecta negativ societatea civilă, poate restricționa în mod nejustificat drepturile fundamentale, în special libertatea de asociere, de exprimare și de informare și poate descuraja organizațiile non-profit să își extindă activitățile la nivel transfrontalier;

19.  ține seama în mod adecvat de posibilitățile pe care le oferă digitalizarea și internetul pentru a înlesni exercitarea dreptului la libertatea de asociere, de exemplu, prin facilitarea înregistrării și a constituirii online de organizații non-profit;

20.  subliniază că organizațiile non-profit sunt esențiale pentru democrație și pentru elaborarea politicilor la toate nivelurile; acestea promovează și lucrează pentru binele public, fac parte din sistemul de control și echilibru necesar pentru statul de drept și sunt vectori pentru angajamentul civic; salută implicarea societății civile în promovarea interesului public, în activism și în viața socială activă;

21.  reiterează faptul că organizațiile non-profit au libertatea de a participa la dezbateri politice sau publice prin obiectivele sau activitățile lor; condamnă încercările de a restricționa spațiul civic din motive politice și refuzarea sau contestarea statutului lor de organizații de interes public din cauza activității politice percepute sau reale, în cazul în care activitățile lor nu sunt menite să aducă beneficii unui anumit partid sau să substituie politica de partid; consideră că astfel de cazuri sunt periculoase pentru democrația europeană;

22.  subliniază importanța independenței organizațiilor non-profit și necesitatea de a asigura un mediu civic favorabil pentru organizațiile non-profit, respectându-le pluralitatea și înțelegând că organizațiile de interes public contribuie atât la furnizarea de servicii pe teren, cât și la promovarea binelui public și la monitorizarea politicilor publice;

23.  reamintește importanța jurnalismului independent, imparțial, profesionist și responsabil pentru informarea despre activitățile organizațiilor non-profit, atât în mass-media privată, cât și în cea publică, precum și importanța accesului la informații pluraliste ca piloni esențiali ai democrației; este preocupat de campaniile de denigrare și de procedurile abuzive în justiție utilizate împotriva actorilor implicați în participarea publică, inclusiv a organizațiilor non-profit, în mai multe state membre, de către oficiali aleși, organisme publice sau entități controlate de stat, precum și de către persoane și entități private; subliniază faptul că Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la SLAPP la 11 noiembrie 2021(8);

24.  susține că un regulament de stabilire a cadrului juridic va aduce beneficii societății civile europene numai dacă organizațiile non-profit pot utiliza o finanțare adecvată și ușor accesibilă, atât la nivel național, cât și la nivel european; subliniază că finanțarea publică și cea privată a organizațiilor non-profit este importantă, deoarece acestea au un acces mai redus la venituri obținute din activități lucrative; subliniază, în acest context, existența programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”, care vizează, printre altele, organizațiile non-profit; subliniază că, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului(9), granturile Uniunii trebuie să implice cofinanțare care poate fi furnizată sub formă de fonduri proprii, venituri generate din programul de acțiune sau de lucru sau contribuții financiare sau în natură din partea unor terți; consideră că, în special în cazul organizațiilor non-profit cu resurse financiare foarte limitate, ar trebui evaluată o limită pentru cerința de fonduri proprii, iar contribuțiile nemonetare ar trebui considerate ca atare, cu condiția ca un astfel de tratament să nu perturbe concurența în ceea ce privește accesul la finanțare; ia act de faptul că, adesea, fondurile Uniunii disponibile pentru organizațiile non-profit necesită cofinanțare, ceea ce, la rândul său, înseamnă că beneficiarul trebuie să strângă o parte din fondurile necesare din alte surse; subliniază faptul că solicitarea unei cote prea mari de resurse proprii ar fi în detrimentul organizațiilor non-profit, care ar putea să nu fie în măsură să strângă aceste fonduri, ceea ce ar duce la excluderea unor organizații; consideră, prin urmare, că ar trebui să fie evaluată o limită a procentului de cofinanțare și că diferite mijloace care ar putea fi cuantificate financiar trebuie luate în considerare, cum ar fi valoarea timpului de voluntariat sau contribuțiile în natură;

25.  subliniază că este important ca organizațiile non-profit să furnizeze informații relevante publicului; de asemenea, atrage atenția asupra faptului că transparența finanțării trebuie considerată un interes public în cazul în care organizațiile non-profit au o influență semnificativă asupra vieții publice și a dezbaterii publice;

26.  consideră că introducerea unui statut al asociațiilor europene va oferi organizațiilor naționale și locale posibilitatea de a se implica mai îndeaproape în probleme europene și de a se implica în învățare reciprocă și în schimburi transfrontaliere și le va sprijini în accesarea de fonduri la nivelul Uniunii; invită Comisia și statele membre să pună la dispoziție fonduri adecvate pentru actorii societății civile, să sporească accesibilitatea fondurilor și să simplifice mai mult procedurile pentru a înlesni accesul la fonduri al actorilor societății civile, inclusiv al organizațiilor mici și locale;

27.  consideră, de asemenea, că legislația propusă trebuie să fie completată de măsuri de sprijinire a unui dialog regulat, semnificativ și structurat cu societatea civilă și organizațiile reprezentative, în conformitate cu articolul 11 din TUE; invită, în acest sens, Comisia să evalueze posibilitatea de a dezvolta un statut participativ pentru organizațiile de interes public la nivelul Uniunii;

28.  subliniază că discriminarea arbitrară și motivată politic, bazată pe obiectivele și activitățile organizațiilor non-profit, precum și pe sursele de finanțare, împiedică libertatea de asociere și, prin urmare, reprezintă o amenințare la adresa libertății de exprimare;

Recunoașterea asociațiilor, a organizațiilor non-profit și a beneficiilor publice din întreaga Uniune

29.  recunoaște că există abordări diferite în legislația națională și tradițiile juridice ale statelor membre în ceea ce privește definirea sau recunoașterea diverselor organizații non-profit care au membri și care nu au membri, precum și în ceea ce privește definirea, recunoașterea și acordarea unui statut de interes public; subliniază că, în ciuda acestor diferențe, există o înțelegere comună a nevoii de standarde minime europene și de a oferi organizațiilor non-profit posibilitatea de a dobândi personalitate juridică;

30.  invită Comisia să recunoască și să promoveze activitățile de interes public ale organizațiilor non-profit prin armonizarea statutului de interes public în cadrul Uniunii; subliniază că legile și practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală, precum și activitățile transfrontaliere, nu ar trebui să discrimineze în funcție de locul de stabilire al organizației sau față de orice grup sau persoană din orice motiv;

31.  invită Comisia să ia în considerare adoptarea unei propuneri pentru a facilita recunoașterea reciprocă a organizațiilor de interes public scutite de impozite, inclusiv a organizațiilor filantropice, în fiecare stat membru, dacă acestea sunt recunoscute ca fiind organizații de interes public scutite de impozit într-unul dintre statele membre în scopuri fiscale;

32.  evidențiază faptul că reglementarea la nivel Uniunii a statutului organizațiilor non-profit și a standardelor minime pentru acestea pot contribui la crearea condițiilor de concurență echitabile, facilitând astfel finalizarea pieței interne;

33.  îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie specifică și cuprinzătoare de consolidare a societății civile în Uniune, inclusiv prin introducerea unor măsuri de facilitare a activității organizațiilor non-profit la toate nivelurile;

34.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 352 din TFUE, o propunere de regulament de instituire a statutului unei asociații europene, în urma recomandărilor din prezenta rezoluție și din partea I a anexei la aceasta;

35.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 114 din TFUE, o propunere de directivă privind standarde minime comune pentru organizațiile non-profit din Uniune, în scopul de a crea condiții de concurență echitabile pentru organizațiile non-profit prin stabilirea unor standarde minime, permițând societății civile să beneficieze de libertăți și drepturi fundamentale, precum și să contribuie la consolidarea democrației europene, pe baza recomandărilor formulate în prezenta rezoluție și în partea II din anexa la aceasta;

36.  solicită Comisiei să utilizeze în mod corespunzător rezultatele analizei comparative efectuate în conformitate cu alineatul (11) pentru a însoți propunerea de regulament cuprinsă în partea I din anexa la aceasta și propunerea de directivă cuprinsă în partea II din anexa la aceasta cu o listă a formelor naționale ale organizațiilor care ar trebui considerate acoperite în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din propunerea cuprinsă în partea I din anexă și cu articolul 1 din propunerea cuprinsă în partea II din anexă;

o
o   o

37.  îi încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările care o însoțesc.

(1) Rezoluție legislativă care încorporează avizul Parlamentului European referitor la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (CEE) privind statutul asociației europene (JO C 42, 15.2.1993, p. 89).
(2) Propunerea Comisiei de regulament al Consiliului (CEE) privind statutul asociației europene (COM(1991)0273 - SYN 386).
(3) JO C 99, 13.4.1987, p. 205.
(4) JO C 395, 29.9.2021, p. 2.
(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 187.
(6) Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 octombrie 2005, Ouranio Toxo și alții/Grecia, nr. 74989/01, ECLI:CE:ECHR:2005:1020JUD007498901.
(7) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia/Ungaria, C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476, punctul 113.
(8) Rezoluția Parlamentului European din 11 noiembrie 2021 referitoare la consolidarea democrației și a libertății și pluralismului mass-mediei în UE: recurgerea nejustificată la acțiuni de drept civil și penal pentru a reduce la tăcere jurnaliștii, ONG-urile și societatea civilă (2021/2036(INI)).
(9) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).


ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

PARTEA I

Propunere de

REGULAMENT AL CONSILIULUI

privind statutul unei asociații europene

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 352,

întrucât:

(1)  Proiectele transfrontaliere și alte forme de cooperare care implică în special societatea civilă contribuie în mod decisiv la realizarea obiectivelor Uniunii, inclusiv la promovarea valorilor acesteia, și la dezvoltarea a numeroase activități diferite cu relevanță transnațională care aduc beneficii interesului general în numeroase domenii.

(2)  Cooperarea europeană transfrontalieră între cetățeni și asociațiile reprezentative este esențială pentru crearea unei societăți civile europene globale, care constituie un element important al democrației europene și al integrării europene, în concordanță cu articolele 11 și 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(3)  În urmărirea obiectivelor lor, numeroase asociații joacă un rol semnificativ în economie și în dezvoltarea pieței interne, angajându-se în mod regulat în activități economice.

(4)  Directiva .../... a Parlamentului European și a Consiliului („Directiva privind standardele minime”) vizează apropierea legislațiilor statelor membre în vederea asigurării unor standarde minime și a unui mediu propice, care să faciliteze activitatea organizațiilor non-profit.

(5)  Asociațiile sunt liantul care unește societatea noastră. Ele joacă un rol esențial în sprijinirea, încurajarea și capacitarea cetățenilor pentru a participa activ la viața democratică și socială a Uniunii, în special a celor care se confruntă cu excluderea și discriminarea, și pot juca un rol esențial în procesul de elaborare a politicilor Uniunii.

(6)  Uniunea ar trebui să ofere asociațiilor, care sunt o formă de organizație recunoscută în general în toate statele membre, un instrument juridic adecvat, capabil să promoveze activitățile lor transnaționale și transfrontaliere, precum și să contribuie la dialogul civil la nivelul Uniunii.

(7)  Introducerea unei forme de organizare la nivelul Uniunii ar înlesni, pentru toate asociațiile, urmărirea obiectivelor și activităților lor transfrontaliere pe piața internă.

(8)  Articolul 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) protejează organizațiile non-profit împotriva restricțiilor discriminatorii sau nejustificate în ceea ce privește accesul la resurse și libera circulație a capitalurilor în cadrul Uniunii. Acest lucru se referă, de asemenea, la capacitatea de a căuta, de a asigura și de a utiliza resurse atât de origine națională, cât și de proveniență străină, ceea ce este esențial pentru existența și funcționarea oricărei entități juridice. În conformitate cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 iunie 2020 în cauza C-78/18, Comisia/Ungaria(1), restricțiile ar trebui impuse numai în scopuri legitime, cum ar fi în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al ordinii publice, și ar trebui să fie proporționale cu obiectivul protejării unor astfel de interese și cu mijloacele cel mai puțin intruzive de atingere a obiectivului urmărit. Aceasta se referă, printre altele, la restricțiile care decurg din normele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care sunt aplicate în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, având în vedere, în special, obligațiile de evaluare a riscurilor în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii. Prin urmare, statele membre nu pot aplica măsuri nerezonabile, excesiv de invazive sau perturbatoare, inclusiv cerințe de informare care creează o sarcină excesivă sau costisitoare pentru organizații.

(9)  Persoanele fizice și juridice pot crea societăți europene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2157/2001(2) al Consiliului, societăți cooperative europene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1435/2003(3) al Consiliului, și partide europene în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014(4) al Parlamentului European și al Consiliului. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste instrumente nu prevede posibilitatea asociațiilor de a coopera la nivel transfrontalier.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(5) prevede crearea unor grupări europene de cooperare teritorială (GECT). Astfel de grupări sunt formate în principal din autorități de stat sau locale sau alte entități de drept public. Astfel, actorii neguvernamentali ai societății civile și cetățenii nu sunt incluși.

(11)  Grupul European de Interes Economic (GEIE), astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2137/85(6), permite desfășurarea anumitor activități în comun, păstrând cu toate acestea independența membrilor săi. Totuși, GEIE nu răspunde nevoilor specifice ale asociațiilor societății civile.

(12)  Prin urmare, este necesar să se instituie la nivelul Uniunii un cadru și norme de reglementare armonizate și adecvate care să permită crearea de asociații europene cu personalitate juridică proprie și care să reglementeze constituirea și funcționarea transfrontalieră a unor astfel de asociații.

(13)  Partidele politice și sindicatele, precum și bisericile și alte comunități religioase și organizații filosofice sau neconfesionale ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament ca urmare a lipsei de competențe ale Uniunii de a reglementa statutul acestora și a faptului că ele au un statut special în cadrul legislației naționale. Din aceste motive, ele ar trebui să fie tratate diferit față de alte asociații care nu au un astfel de statut, cum ar fi organizațiile caritabile non-profit bazate pe credință sau organizațiile de combatere a discriminării, inclusiv pe piața forței de muncă.

(14)  Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor lucrătorilor și sindicatelor, inclusiv drepturilor și protecției existente în contextul procedurilor de insolvență și restructurare, fuziunilor, transferurilor de întreprinderi și în ceea ce privește informațiile și salariile. Angajatorii ar trebui să își îndeplinească obligațiile indiferent de forma în care își desfășoară activitatea.

(15)  Este important să se asigure coordonarea la nivelul Uniunii, pentru a se evita fragmentarea și a sprijini o abordare armonizată în întreaga Uniune pentru aplicarea prezentului regulament. În acest sens, prezentul regulament ar trebui să prevadă desemnarea unui consiliu al asociațiilor europene, în cadrul Comisiei și/sau al instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor relevante ale Uniunii sau legat de acestea.

(16)  Consiliul asociațiilor europene ar trebui să invite un reprezentant al Agenției pentru Drepturi Fundamentale la reuniunile sale atunci când acestea se referă la libertatea de asociere sau la libertatea de exprimare, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului(7).

(17)  Prezentul regulament ar trebui să introducă termene specifice pentru procedurile administrative, inclusiv în ceea ce privește înregistrarea și procesul de acordare a statutului de interes public. Atunci când evaluează implementarea și punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să analizeze în special modul în care astfel de termene sunt aplicate în practică.

(18)  În scopul verificării cerințelor prevăzute la articolul 6, organismele naționale ale asociațiilor ar putea solicita numele și adresele membrilor fondatori. Identitatea fondatorilor și a membrilor organizațiilor non-profit care sunt persoane fizice poate reprezenta informații sensibile; prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nicio cerință care conduce la prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(8) (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolului 9;

(19)  O asociație europeană ar putea dori să facă distincția între diferite categorii de membri, pentru a acorda drepturi de vot numai membrilor cu drepturi depline, recunoscând în același timp membrii asociați care susțin cauza, fără drept de vot, și/sau membrii onorifici scutiți de obligația de a plăti cotizația de membru, dar cu drept de vot. Clasificarea membrilor nu ar trebui să ducă la discriminări nejustificate, în special pe motive de cetățenie.

(20)  Întrucât domeniul de aplicare al prezentului regulament este limitat la asociațiile non-profit, TFUE nu oferă niciun alt temei juridic decât cel prevăzut la articolul 352.

(21)  Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unei asociații europene, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, pentru motivele susmenționate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect și dispoziții generale

Articolul 1

Obiect

(1)  Prezentul regulament stabilește condițiile și procedurile care reglementează constituirea, administrarea, înregistrarea și reglementarea entităților juridice sub forma unei asociații europene.

(2)  O asociație europeană este o entitate transfrontalieră independentă și autonomă, stabilită permanent pe teritoriul Uniunii printr-un acord voluntar între persoane fizice sau juridice, pentru un scop comun non-profit.

(3)  O asociație europeană este liberă să își stabilească obiectivele, precum și activitățile necesare pentru a le îndeplini.

(4)  Obiectivele unei asociații europene sunt de așa natură încât să sprijine promovarea obiectivelor și valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum se prevede la articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(5)  O asociație europeană are la bază statutul de membru și este liberă să stabilească componența sa. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective și sub rezerva principiului nediscriminării.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)  „non-profit” înseamnă că nu are ca scop principal generarea de profit, chiar dacă ar putea fi desfășurate activități economice. În cazul în care o organizație non-profit generează un profit, acesta este investit în organizație pentru îndeplinirea obiectivelor sale și nu este distribuit membrilor, fondatorilor sau oricăror alte părți private. Acordarea statutului de interes public în temeiul articolului 21 nu este o condiție necesară pentru a stabili caracterul non-profit al unei organizații. Cu toate acestea, în cazul în care se acordă statutul de interes public, scopul organizației este considerat a fi non-profit;

(b)  „independent” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, liber de orice intervenție nejustificată din partea statului și care nu face parte dintr-un guvern sau dintr-o structură administrativă. În acest sens, nici faptul de a primi finanțare guvernamentală, nici participarea la un organism consultativ al guvernului nu împiedică o asociație să fie considerată independentă, atât timp cât autonomia funcționării asociației și a procesului decizional nu este afectată de această finanțare sau participare;

(c)  „autonomă” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, dispunerea de o structură instituțională care le permite să își exercite toate funcțiile organizaționale interne și externe și care le permite să ia decizii esențiale în mod independent;

(d)  „interes public” înseamnă o îmbunătățire a stării de bine a societății sau a unei părți a acesteia, aducând astfel beneficii interesului general al societății;

(e)  „transfrontalier” înseamnă, în ceea ce privește asociațiile, urmărirea obiectivului cooperării transnaționale sau al cooperării transfrontaliere în cadrul Uniunii sau faptul că membrii fondatori ai unei asociații provin din cel puțin două state membre, ceea ce înseamnă că sunt cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru, dacă sunt persoane fizice sau își au sediul social într-un stat membru, dacă sunt persoane juridice;

(f)  „membru” înseamnă o persoană fizică sau juridică care a solicitat în mod voluntar și intenționat să se alăture unei asociații pentru a susține obiectivele și activitățile acesteia și care a fost admisă în asociație în temeiul statutului asociației respective. În cazul în care o asociație este constituită ca urmare a transformării sau a fuziunii, voința de a deveni membru poate fi asumată în mod concludent.

Articolul 3

Norme aplicabile asociațiilor europene

(1)  Asociațiile europene sunt reglementate de prezentul regulament și de statutul lor. În ce privește chestiunile care nu sunt tratate în prezentul regulament, o asociație europeană este reglementată în temeiul dreptului statului membru în care aceasta își are sediul social.

(2)  Statele membre identifică entitatea juridică sau categoria de entități juridice cu care se consideră că o asociație europeană este comparabilă în scopul identificării legislației aplicabile în temeiul alineatului (1), într-un mod compatibil cu dispozițiile și obiectivele prezentului regulament.

Articolul 4

Organismul național al asociațiilor

(1)  Statele membre desemnează o autoritate publică independentă (denumit în continuare „organismul național al asociațiilor”) și informează Consiliul asociațiilor europene menționat la articolul 5 și Comisia cu privire la aceasta. Organismul național al asociațiilor este responsabil de înregistrarea asociațiilor europene, în conformitate cu articolul 10, și de monitorizarea aplicării prezentului regulament, cu respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale ale asociațiilor europene, astfel cum sunt prevăzute în tratate și în cartă.

(2)  Fiecare organism național al asociațiilor contribuie la aplicarea coerentă a prezentului regulament în întreaga Uniune. În acest scop, organismele naționale ale asociațiilor cooperează între ele, inclusiv în cadrul Consiliului asociațiilor europene, în conformitate cu articolele 5 și 22 din prezentul regulament.

Articolul 5

Consiliul asociațiilor europene

(1)  Consiliul asociațiilor europene este desemnat prin prezenta decizie.

(2)  Consiliul asociațiilor europene este sprijinit de un secretariat.

(3)  Consiliul asociațiilor europene este compus dintr-un reprezentant al fiecărui organism național al asociațiilor și din trei reprezentanți ai Comisiei.

(4)  Consiliul asociațiilor europene acționează independent atunci când își îndeplinește sarcinile și își exercită competențele.

(5)  Pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent, Consiliul asociațiilor europene:

(a)  elaborează, în cooperare cu Comisia și cu organismele naționale ale asociațiilor, formulare comune sau alte instrumente pentru a sprijini înregistrarea electronică a asociațiilor europene în conformitate cu articolul 10;

(b)  creează și gestionează baza de date digitală a asociațiilor europene la nivelul Uniunii ca instrument în scopuri informative și statistice, precum și pentru sprijinirea dialogului civil structurat despre aspecte legate de Uniune;

(c)  prelucrează notificările de înregistrare, dizolvare și alte decizii relevante privind asociațiile europene în scopul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, așa cum se prevede în prezentul regulament;

(d)  evaluează caracterul adecvat al identificării de către statele membre a entităților juridice considerate comparabile în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(e)  primește, examinează și dă curs plângerilor referitoare la aplicarea prezentului regulament, fără a aduce atingere sarcinilor organismelor naționale ale asociațiilor;

(f)  decide cu privire la apeluri, dacă este cazul, prin comitetului său de apel, în conformitate cu articolele 10 și 11;

(g)  examinează orice chestiune referitoare la aplicarea prezentului regulament și se consultă cu părțile implicate, cu părțile interesate pertinente și experții relevanți, din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi sau a Comisiei;

(h)  emite orientări și recomandări și identifică bune practici pentru organismele naționale ale asociațiilor și asociațiile europene pentru a se asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent;

(i)  furnizează avize și recomandări Comisiei, din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi sau a Comisiei și după consultarea părților, a părților interesate și a experților, despre orice aspect legat de asociațiile europene sau despre măsurile care decurg din Directiva privind standardele minime;

(j)  furnizează Comisiei avize și recomandări cu privire la fondurile structurale și operaționale destinate finanțării societății civile, organizării dialogului civil, precum și protejării și promovării drepturilor și valorilor Uniunii, astfel cum sunt consacrate în TUE și TFUE și în Cartă, în vederea susținerii și promovării dezvoltării unor societăți deschise, bazate pe drepturi, democratice, egale și favorabile incluziunii, bazate pe statul de drept;

(k)  promovează cooperarea și schimbul bilateral și multilateral eficient de informații și bune practici cu organismele naționale ale asociațiilor și între acestea;

(l)  promovează programe comune de formare și facilitează schimburile de personal între organismele naționale ale asociațiilor.

(6)  Consiliul asociațiilor europene răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului și raportează anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la activitățile sale.

(7)  Dezbaterile Consiliului asociațiilor europene și între membrii acestuia sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului(9).

(8)  Consiliul asociațiilor europene își adoptă propriul regulament de procedură și își organizează propriile mecanisme de funcționare.

(9)  Consiliul asociațiilor europene poate invita la reuniunile sale reprezentanți ai agențiilor europene relevante și experți independenți, în special din mediul academic și societatea civilă, și se consultă cu aceștia în mod regulat.

Capitolul II

Constituire și înregistrare

Articolul 6

Constituire

(1)  O asociație europeană poate fi constituită:

(a)  cu acordul a cel puțin trei membri fondatori; membrii fondatori provin din cel puțin două state membre, ceea ce înseamnă că sunt cetățeni sau rezidenți ai unui stat membru, dacă sunt persoane fizice sau își au sediul social într-un stat membru, dacă sunt persoane juridice; sau

(b)  ca urmare a transformării într-o asociație europeană a unei entități existente constituite în temeiul legislației unui stat membru, care întrunește condițiile stabilite la litera (a) și care își are sediul social în Uniune; sau

(c)  ca urmare a unei fuziuni între cel puțin două asociații europene existente; sau

(d)  ca urmare a unei fuziuni între cel puțin o asociație europeană existentă și cel puțin o entitate care aparține categoriilor identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2); sau

(e)  ca urmare a unei fuziuni între cel puțin două entități identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2), constituite în temeiul dreptului statelor membre și care își au sediul social în Uniune, cu condiția ca aceste entități să aibă împreună cel puțin trei membri și ca membrii respectivi să provină din cel puțin două state membre diferite.

(2)  Un stat membru poate stabili că o entitate, dintre cele identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și al cărei sediu social nu se află în Uniune, poate participa la constituirea unei asociații europene, cu condiția ca entitatea respectivă să fie constituită în conformitate cu legislația unui stat membru, să aibă un sediu social în statul membru respectiv și să aibă o legătură economică, socială sau culturală demonstrabilă și continuă cu statul membru în cauză.

(3)  Constituirea unei asociații europene se realizează printr-un acord scris între toți membrii fondatori sau printr-un proces-verbal scris care atestă ședința constitutivă, semnat de toți membrii fondatori și verificat în mod corespunzător, în cazul în care legislația națională prevede această verificare pentru constituirea de asociații.

(4)  Plecarea unui membru fondator al unei asociații europene nu duce automat la desființarea sau dizolvarea asociației europene, cu condiția ca aceasta să continue să își desfășoare activitățile pe baza acordului a cel puțin numărului de persoane menționat la alineatul (1) litera (a).

(5)  Constituirea unei asociații europene sau procesele de restructurare nu sunt folosite pentru subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. În conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu legislația națională și a Uniunii, obligațiile privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite, iar angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

Articolul 7

Afiliere

Asociațiile europene sunt libere să facă distincția între membrii titulari și alte categorii de membri. Statutul asociației europene stabilește drepturile și obligațiile fiecărei categorii de membri, în special în ceea ce privește dreptul lor de vot.

Articolul 8

Statutul

(1)  Membrii fondatori întocmesc și semnează statutul asociației europene în momentul constituirii sale sau al ședinței sale constitutive.

(2)  Statutul conține cel puțin următoarele informații despre asociația europeană:

(a)  denumirea sa, precedată sau urmată de abrevierea „AE”;

(b)  o declarare precisă a obiectivelor sale, a naturii sale non-profit și, după caz, o descriere a scopurilor de interes public;

(c)  adresa sediului său social;

(d)  activele deținute la momentul constituirii;

(e)  denumirea și adresa sediului social al membrilor săi fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane juridice;

(f)  condițiile și procedurile pentru primirea, excluderea și retragerea membrilor săi;

(g)  drepturile și obligațiile membrilor săi și, după caz, categoriile diferite de membri, precum și drepturile și obligațiile membrilor din fiecare categorie;

(h)  dispozițiile care reglementează numărul de membri ai Consiliului său de administrație, componența, numirea și demiterea Consiliului de administrație, condițiile de inițiere în numele asociației a procedurii împotriva membrilor Consiliului de administrație, precum și dispozițiile care reglementează funcționarea Consiliului de administrație, atribuțiile și responsabilitățile acestuia, inclusiv puterea de reprezentare în relațiile cu părțile terțe;

(i)  dispoziții care reglementează funcționarea, competențele și responsabilitățile adunării generale, așa cum se menționează la articolul 16, inclusiv cerințele privind majoritatea și cvorumul;

(j)  dispozițiile privind drepturile și obligațiile membrilor, inclusiv drepturile de vot și drepturile de a depune moțiuni;

(k)  motivele și procedurile pentru dizolvarea voluntară a asociației;

(l)  angajamentul său explicit de a respecta valorile Uniunii, așa cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE;

(m)  dacă dispune sau nu de capitalul social fondator și, în caz afirmativ, care este valoarea acestuia;

(n)  frecvența cu care se convoacă adunarea sa generală și

(o)  data adoptării statutului și procedura de modificare a acestuia.

Articolul 9

Sediul social

(1)  Sediul social al unei asociații europene este situat pe teritoriul Uniunii, la locul prevăzut în statutul acesteia. Sediul social este situat în locul în care asociația europeană își are administrația centrală sau în locul principal de desfășurare a activității în Uniune.

(2)  În cazul constituirii unei asociații europene prin transformare în temeiul articolului 6 alineatul (1) litera (b), membrii săi decid dacă sediul social al asociației europene trebuie să rămână în statul membru în care a fost înregistrată entitatea inițială sau trebuie să fie mutat într-un alt stat membru.

(3)  În cazul constituirii unei asociații europene prin fuziune, în temeiul articolului 6 alineatul (1) literele (c), (d) sau (e), membrii săi decid în care dintre statele membre în care sunt înregistrate entitățile care fuzionează urmează să fie situat sediul social al asociației europene.

Articolul 10

Înregistrarea

(1)  În termen de 30 de zile de la data constituirii asociației europene, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3), membrii fondatori ai unei asociații europene depun o cerere de înregistrare la organismul național de asociere.

(2)  După verificarea respectării de către solicitanți a cerințelor prevăzute în prezentul regulament, organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la înregistrarea asociației europene, în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(3)  Statele membre nu impun cerințe suplimentare pentru înregistrare în afara celor prevăzute în prezentul regulament.

(4)  În cazul în care cererea este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează asociația europeană în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include asociația europeană în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)  Dacă, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de înregistrare, cererea a fost respinsă sau nu s-a decis asupra acesteia, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere sau de la expirarea perioadei de 30 de zile pentru luarea unei decizii, solicitantul se poate adresa comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie cu privire la cererea de înregistrare în termen de 30 de zile de la introducerea apelului.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de înregistrare sau nu emite o decizie în termen de 30 de zile, organismul național al asociațiilor procedează la înregistrare în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la omisiunea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(6)  După înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (4), înregistrarea unei asociații europene intră în vigoare pe întreg teritoriul Uniunii.

(7)  Înregistrarea are loc prin intermediul formularelor comune de înregistrare sau al altor instrumente menționate la articolul 5. Procedura de înregistrare are loc pe cale electronică și este accesibilă și permite solicitanților să utilizeze limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se află sediul social al asociației europene. Taxele de înregistrare nu sunt mai mari decât cele aplicabile entităților menționate la articolul 3 alineatul (2) și nu depășesc costurile administrative sau nu constituie o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității. Organismele asociațiilor naționale fac posibilă înregistrarea prin alte mijloace decât cele electronice.

(8)  La primirea unei cereri de acordare a statutului de interes public de către o asociație europeană, organismul național al asociațiilor evaluează cererea în raport cu cerințele stabilite în prezentul regulament. Organismul național al asociațiilor nu impune alte cerințe decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(9)  În termen de 15 zile de la primirea cererii de acordare a statutului de interes public, organismul național al asociațiilor adoptă o decizie obligatorie cu privire la cerere. Acest termen poate fi prelungit cu 15 zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare aprofundată sau se solicită avizul Consiliului European al Asociațiilor. Organismul național al asociațiilor informează imediat asociația europeană cu privire la durata și motivele oricărei prelungiri a perioadei inițiale de 15 de zile.

(10)  În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public este acceptată de organismul național al asociațiilor, acesta înregistrează decizia respectivă în registrul național corespunzător și comunică decizia sa în termen de 15 de zile Consiliului European al Asociațiilor, care va include statutul de interes public al asociației europene în baza de date digitală a asociațiilor europene înființată în temeiul articolului 5 alineatul (5) litera (b). În același termen, organismul național al asociațiilor comunică, de asemenea, decizia sa Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, care se asigură apoi că informațiile sunt publicate fără întârziere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11)  La înscrierea în registrul național corespunzător în conformitate cu alineatul (10), decizia adoptată cu privire la statutul de interes public intră în vigoare în întreaga Uniune.

(12)  În cazul în care cererea de acordare a statutului de interes public a fost respinsă sau nu a fost soluționată în termenul menționat la alineatul (9), solicitantul poate, în termen de 15 zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel sau, la expirarea termenului pentru luarea unei decizii, să înainteze cererea comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11.

Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile de la introducerea apelului sau de la înaintarea cererii sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător.

În cazul în care comitetul de apel aprobă cererea de acordare a statutului de interes public sau nu emite o decizie în termenul prevăzut la primul paragraf, organismul național al asociațiilor acordă statutul de interes public în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de respingere a unei cereri de înregistrare se comunică solicitanților și include motive bine întemeiate pentru respingere.

(13)  Membrii fondatori ai unei asociații europene pot decide să depună simultan o cerere de înregistrare și statutul de interes public, caz în care decizia privind ambele asociații este tratată ca una singură și se aplică termenele mai lungi.

Articolul 11

Comitetul de apel

(1)  Până la ... [... luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Consiliul European al Asociațiilor înființează un comitet de apel, compus dintr-un reprezentant pentru fiecare stat membru și un reprezentant al Comisiei. Reprezentantul Comisiei este președintele.

(2)  Comisia asigură secretariatul Consiliului European al Asociațiilor.

(3)  Comitetul de apel este convocat de către președinte, iar deciziile sale se adoptă cu majoritatea absolută a membrilor săi.

Articolul 12

Transferul sediului social

(1)  Sediul social al unei asociații europene poate fi transferat în alt stat membru în conformitate cu prezentul articol. Statele membre se asigură că nu există niciun obstacol în calea transferului activelor și documentelor aparținând asociației europene care își transferă sediul social. Un astfel de transfer nu atrage după sine nicio modificare a statutului asociației europene, în afara celor prevăzute în prezentul articol, nicio dizolvare a asociației europene ori creare a unei persoane juridice noi, și nici nu afectează drepturile și obligațiile existente înainte de transfer, cu excepția celor legate în mod inerent de acesta.

(2)  Propunerea de transfer este întocmită de consiliul de administrație al asociației europene și se publică în conformitate cu normele naționale ale statului membru în care se află sediul social.

(3)  O propunere de transfer elaborată în temeiul alineatului (2) include detalii privind:

(a)  sediul social avut în vedere și denumirea propusă în statul membru de destinație;

(b)  numele și adresa în statul membru de origine;

(c)  statutul modificat propus, inclusiv noua denumire a asociației europene, după caz;

(d)  calendarul propus al transferului; precum și

(e)  consecințele juridice și economice preconizate ale transferului.

(4)  Decizia de transfer este adoptată numai după două luni de la publicarea propunerii. Deciziile de transfer sunt reglementate de condițiile stabilite pentru modificarea statutului asociației europene.

(5)  Creditorii și titularii altor drepturi în relația cu asociația europeană care existau înainte de publicarea propunerii de transfer au dreptul de a solicita asociației europene să le furnizeze garanții adecvate. Furnizarea unor astfel de garanții este reglementată de legislația națională a statului membru în care se află sediul social al asociației europene înainte de transfer. Statele membre pot extinde aplicarea acestei dispoziții pentru a include datoriile contractate de asociația europeană cu entități publice înainte de data transferului.

(6)  Autoritatea competentă din statul membru în care se află sediul social al asociației europene eliberează un certificat care să ateste că actele și formalitățile necesare înainte de transfer au fost finalizate în mod corespunzător.

(7)  Noua înregistrare nu se efectuează înainte de prezentarea certificatului prevăzut la alineatul (8). Transferul sediului social al asociației europene și modificarea statutului său care decurge din acest transfer intră în vigoare la data înregistrării transferului în conformitate cu articolul 10.

(8)  În ceea ce privește asociațiile europene care au sediul social pe teritoriul său, un stat membru poate refuza transferul sediului social, în cazul unei obiecții oficiale formulate de o autoritate competentă desemnată în termenul de două luni menționat la alineatul (6). O astfel de obiecție poate fi formulată dacă este întemeiată numai pe motive de siguranță publică și este comunicată organismului național al asociațiilor din statul membru de destinație și Consiliul European al Asociațiilor.

(9)  În cazul în care transferul sediului social este refuzat în temeiul alineatului (8), asociația europeană poate, în termen de 15 de zile de la primirea deciziei de respingere, să introducă un apel în fața comitetului de apel instituit în temeiul articolului 11. Comitetul de apel ia o decizie în termen de 15 zile sau în termen de 30 de zile în cazuri motivate corespunzător, în cazul în care evaluarea cererii necesită o examinare suplimentară.

(10)  În cazul în care comitetul de apel aprobă transferul sau nu face acest lucru în termenul prevăzut la alineatul (11), organismul național al asociațiilor din statele membre competente aprobă transferul în termen de 15 de zile de la luarea unei astfel de decizii sau de la abținerea de a acționa.

Orice decizie de refuzare a unui transfer este comunicată solicitanților și este însoțită de motive justificate în mod corespunzător.

(11)  În cazul în care transferul sediului social a devenit definitiv, organismul național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer comunică respectivele informații în termen de 15 de zile organismului național al asociațiilor din statul membru în care asociația europeană intenționează să își transfere sediul social și Consiliul European al Asociațiilor. În termen de cel mult 15 de zile de la primirea acestor informații, organismul național al asociațiilor din statul membru de destinație include asociația europeană în registrul național corespunzător. Consiliul European al Asociațiilor se asigură că detaliile transferului sunt publicate în baza de date digitală a asociațiilor europene, precum și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de cel mult 15 zile de la primirea comunicării din partea statului membru în care asociația europeană își avea sediul social înainte de transfer. Transferul sediului social al asociației europene intră în vigoare și poate fi opozabil terților de la data la care asociația europeană este înscrisă în registrul național al statului membru în care își are noul sediu social.

(12)  O asociație europeană care face obiectul dizolvării, lichidării, insolvenței, suspendării plăților sau al altor proceduri de acest tip nu își poate transfera sediul social.

Articolul 13

Personalitate juridică

(1)  O asociație europeană dobândește personalitate juridică în toate statele membre de la data la care este înscrisă în registrul național corespunzător ca asociație europeană.

(2)  După notificarea de înregistrare, dar înainte de înscrierea în registrul național corespunzător, asociația europeană își poate exercita drepturile de persoană juridică dacă utilizează termenii „asociație europeană în curs de constituire” ca parte a denumirii sale și în conformitate cu normele naționale privind supravegherea preventivă aplicabile asociațiilor naționale din statul membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii. Dacă, înainte de dobândirea personalității juridice, au fost întreprinse acțiuni în numele asociației europene, iar asociația europeană nu își asumă obligațiile care decurg din aceste acțiuni, persoanele fizice sau juridice care întreprind aceste acțiuni răspund în solidar pentru ele, cu excepția cazului în care se prevede altfel în normele naționale aplicabile ale statului membru în care asociația europeană își are sediul social în timpul constituirii.

(3)  De la ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament], numai asociațiile europene constituite și înregistrate în conformitate cu prezentul regulament pot include sintagma „asociație europeană” în denumirea lor, în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care sunt stabilite. Acestora li se permite să facă acest lucru la înscrierea în registrul național corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul.

(4)  În calitate de persoane juridice, asociațiile europene au capacitatea de a-și exercita, în nume propriu, competențele, drepturile și obligațiile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor lor, în aceleași condiții ca entitățile juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și constituite în conformitate cu legislația statului membru în care se află sediul social al asociației europene.

(5)  Ca o consecință a dobândirii personalității juridice, o asociație europeană dobândește dreptul și capacitatea de:

(a)  a încheia contracte și alte acte juridice, inclusiv a achiziționa bunuri mobile și imobile;

(b)  a strânge fonduri pentru a sprijini activitățile sale non-profit;

(c)  a primi donații și moșteniri;

(d)  a angaja personal;

(e)  a se constitui parte în cadrul unor proceduri judiciare; precum și

(f)  a accesa servicii financiare.

Articolul 14

Administrare și organe

(1)  Asociația europeană are libertatea de a-și stabili structurile interne de conducere și administrare în statutele sale, sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului regulament. Aceste structuri și administrare respectă, în orice caz, principiile democratice și valorile fundamentale ale Uniunii.

(2)  Asociația europeană este condusă de cel puțin două organisme, consiliul de administrație și adunarea generală.

(3)  Consiliul de administrație sau adunarea generală pot înființa alte organisme de administrare, în condițiile procedurilor prevăzute în prezentul regulament și în statutul asociației europene și în conformitate cu acestea.

Articolul 15

Consiliul de administrație

(1)  Consiliul de administrație gestionează asociația europeană în interesul acesteia și în urmărirea obiectivelor sale, așa cum se prevede în statutul asociației europene.

(2)  Consiliul de administrație este numit de adunarea generală, în conformitate cu statutul său. Informațiile privind componența consiliului de administrație sunt puse la dispoziția organismului național al asociațiilor în termen de șase luni de la data alegerii acestuia. Organismul național al asociațiilor informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens. Orice ulterioare ale componenței se pun la dispoziție în același mod. Aceste informații sunt puse și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(3)  O persoană nu este eligibilă să devină membru al consiliului de administrație sau nu i se pot conferi competențe sau atribui responsabilități de conducere sau de reprezentare în temeiul alineatului (6) de mai jos, dacă nu are dreptul să facă parte dintr-un consiliu de administrație sau dintr-un alt organ de conducere sau de supraveghere similar al unei entități juridice din următoarele motive:

(a)  legislația Uniunii sau legislația națională aplicabilă persoanei respective;

(b)  legislația Uniunii sau legislația națională aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social; sau

(c)  o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă pronunțată sau recunoscută într-un stat membru.

(4)  În limitele funcțiilor care le sunt atribuite prin prezentul regulament și prin statutul asociației europene, toți membrii consiliului de administrație au aceleași drepturi și obligații.

(5)  Consiliul de administrație poate delega competențe sau responsabilități de gestiune comitetului compus din unul sau mai mulți membri ai asociației europene. Statutul sau adunarea generală adoptă condițiile de funcționare a acestei delegări.

(6)  Consiliul de administrație poate avea reuniuni ordinare și extraordinare. În cadrul reuniunilor sale ordinare, consiliul de administrație se reunește la intervale prevăzute în statutul asociației europene, dar cel puțin de două ori pe an, pentru a discuta despre conturile, activitățile și perspectivele previzibile ale proiectelor asociației europene.

(7)  Consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, un raport privind conturile și activitățile asociației europene, pe care îl transmite organismului național al asociațiilor și Consiliului European al Asociațiilor. Acest raport anual este pus și la dispoziția publicului de către asociația europeană.

(8)  Fără a aduce atingere articolului 22 alineatul (2) și în măsura în care se aplică entităților menționate la articolul 3 alineatul (2), consiliul de administrație întocmește, o dată pe an, o situație financiară privind conturile asociației europene, indicând veniturile generate de activitățile economice, precum și fonduri cum ar fi credite și împrumuturi bancare, donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri în cursul anului calendaristic precedent, precum și o estimare bugetară pentru exercițiul financiar următor. În conformitate cu dreptul intern, statele membre pot solicita consiliului de administrație să prezinte situația financiară autorității competente și membrilor asociației. În acest caz, membrii pot solicita consiliului de administrație să furnizeze informații suplimentare, inclusiv cu privire la sursele de finanțare. Membrii pot face acest lucru numai în cazul în care, în urma examinării situației financiare anuale, acest lucru este necesar din motive de transparență și responsabilitate și cu condiția ca acesta să fie proporțional. În acest scop, asociația europeană este obligată să țină o evidență completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare, astfel cum se menționează la articolul 23 alineatul (1).

(9)  Membrii consiliului de administrație au competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe și în procedurile judiciare, în limitele și condițiile stabilite în statutul său. În cazul în care competența de a reprezenta asociația europeană în relațiile cu părțile terțe este conferită unui număr de doi sau mai mulți membri, aceste persoane exercită competența în mod colectiv.

(10)  Orice acte realizate de membrii consiliului de administrație în numele asociației europene sunt obligatorii pentru asociația europeană în relația cu terții, cu condiția ca aceștia să nu depășească competențele conferite consiliului de administrație prin legislația aplicabilă sau, în mod legal, prin statutul asociaței europene.

Articolul 16

Adunarea generală

(1)  Adunarea generală a asociației europene, care reunește toți membrii, este denumită adunare generală.

(2)  Consiliul de administrație convoacă adunarea generală în concordanță cu statutul asociației europene.

(3)  Membrii sunt informați cu privire la o adunare generală cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită pentru reuniunea adunării generale.

(4)  Consiliul de administrație poate convoca o adunare generală în orice moment, fie din proprie inițiativă, fie la cererea a cel puțin un sfert dintre membri. Statutul poate stabili un prag inferior.

(5)  Reuniunile adunării generale se pot desfășura în prezența fizică a membrilor, în prezența online sau printr-o combinație a celor două, fără ca acest lucru să afecteze validitatea reuniunii adunării generale sau a deciziilor adoptate. Consiliul de administrație decide care dintre cele trei modalități se utilizează pentru fiecare reuniune a adunării generale, cu excepția cazului în care majoritatea membrilor asociației propune o altă modalitate.

(6)  Cererea de organizare a unei reuniuni a adunării generale precizează motivele convocării și punctele care trebuie incluse pe ordinea de zi.

(7)  Fiecare membru are dreptul de a primi informații și de a obține acces la documente, în conformitate cu normele stabilite în statut, înaintea fiecărei reuniuni a adunării generale.

(8)  Fiecare membru are dreptul de a participa la adunarea generală, de a lua cuvântul și de a prezenta propuneri.

(9)  Dreptul de vot și de a depune moțiuni al membrilor în cadrul adunării generale se exercită conform statutului asociației europene, în concordanță cu articolul 8 alineatul (2) litera (j).

(10)  Membrii pot numi un alt membru care să îi reprezinte în cadrul unei adunări generale înainte de reuniune, în conformitate cu o procedură care urmează să fie stabilită în statutul asociației europene. Un membru nu poate reprezenta mai mult de doi alți membri.

(11)  Deciziile adunării generale cu privire la chestiunile obișnuite se adoptă, cu excepția cazului în care se prevede altfel, cu majoritatea voturilor membrilor prezenți sau reprezentați. Voturile se repartizează în conformitate cu normele stabilite în statutul asociației europene.

Articolul 17

Filialele asociației și membrii principali

(1)  O asociație europeană poate avea filiale regionale. Filialele nu sunt considerate ca având personalitate juridică distinctă, dar pot organiza și gestiona activități în numele asociației, sub rezerva cerințelor din statut.

(2)  Consiliul de administrație al asociației europene poate numi unele filiale sau unii membri care sunt persoane juridice drept actori principali în executarea și punerea în aplicare a proiectelor asociației europene. Statele membre le permit filialelor sau membrilor să pună în aplicare proiecte aflate sub responsabilitatea lor în calitate de actori principali ai asociației europene.

Articolul 18

Modificarea statutului

(1)  Orice modificare a statutului asociației europene este discutată în cadrul unei adunări generale convocate în acest scop.

(2)  Membrii sunt informați cu privire la adunările generale în care se discută și se decide cu privire la propunerile de modificare a statutului asociației europene cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data stabilită pentru adunare. Informarea include propunerile în cauză.

(3)  Adunarea generală poate aduce modificări statutului dacă cel puțin jumătate din membrii asociației europene plus unu sunt prezenți sau reprezentați.

(4)  Modificările privind statutul asociației europene se adoptă dacă cel puțin două treimi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(5)  Modificările privind scopul declarat al asociației europene se adoptă dacă cel puțin trei sferturi din membrii adunării generale prezenți sau reprezentați votează în favoarea acestora.

(6)  În termen de șase luni de la data adoptării, textul statutului adoptat este pus la dispoziția organismului național al asociațiilor, care informează Consiliul European al Asociațiilor cu privire la aceasta. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului de către asociația europeană și comunicate Consiliului European al Asociațiilor pentru a fi incluse în baza de date europeană menționată la articolul 5 alineatul (5) litera (b).

Capitolul III

Dispoziții privind tratamentul aplicat asociațiilor europene în statele membre

Articolul 19

Principiul nediscriminării

(1)  Este interzis orice tratament discriminatoriu al asociațiilor europene.

(2)  Asociațiile europene beneficiază de același tratament ca entitățile naționale echivalente identificate în concordanță cu articolul 3 alineatul (2).

Articolul 20

Statutul de utilitate publică

(1)  Unei asociații europene i se poate acorda statutul de interes public dacă sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative:

(a)  scopul și activitățile organizației urmăresc un obiectiv de interes public care servește bunăstării societății sau a unei părți a acesteia și, prin urmare, aduce beneficii binelui public, cu excepția cazului în care acest scop și aceste activități vizează în mod sistematic și direct să aducă beneficii structurilor unui anumit partid politic. Următoarele scopuri sunt considerate, printre altele, ca fiind orientate către un obiectiv de interes public:

(i)  conservarea artei, culturii și istoriei;

(ii)  protecția mediului și schimbările climatice;

(iii)  promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și a valorilor Uniunii, inclusiv democrația, statul de drept și eliminarea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă, etnie, religie, handicap, orientare sexuală sau pe orice alt motiv;

(iv)  justiția socială, includerea socială și prevenirea sau reducerea sărăciei;

(v)  asistența umanitară și ajutorul umanitar, inclusiv ajutorul în caz de dezastre;

(vi)  ajutorul pentru dezvoltare și cooperarea pentru dezvoltare;

(vii)  protecția, asistența și sprijinul acordate categoriilor vulnerabile ale populației, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap, persoanelor care solicită sau care beneficiază de protecție internațională și persoanelor fără adăpost;

(viii)  protecția animalelor;

(ix)  știința, cercetarea și inovarea;

(x)  educația, formarea și implicarea tinerilor;

(xi)  promovarea și protecția sănătății și a bunăstării, inclusiv furnizarea de asistență medicală;

(xii)  protecția consumatorilor; precum și

(xiii)  sporturile pentru amatori și promovarea acestora.

(b)  orice surplus din orice activitate economică sau altă activitate generatoare de venituri generat de organizație este utilizat exclusiv pentru promovarea obiectivelor de interes public ale organizației;

(c)  în cazul dizolvării organizației non-profit, garanțiile statutare garantează că toate activele vor continua să servească obiectivelor de interes public; și

(d)  membrii structurilor de conducere ale organizației care nu sunt angajați ca personal al acesteia nu sunt admisibili pentru o remunerație care depășește indemnizațiile de cheltuieli adecvate;

(2)  Asociațiile europene pot solicita organismului național al asociațiilor din statul membru în care își au sediul social să fie recunoscute ca asociații de interes public, în concordanță cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

(3)  Organismul național al asociațiilor ia o decizie cu privire la cererea de acordare a statutului de interes public în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 alineatele (8) și (9).

(4)  Statele membre tratează o asociație europeană căreia i se acordă statutul de interes public în același mod ca și entitățile juridice cărora li s-a acordat un statut corespunzător în jurisdicția lor.

Articolul 21

Principiul tratamentului național

O asociație europeană face obiectul dispozițiilor dreptului intern aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își are sediul social.

Articolul 22

Principiul tratamentului nearbitrar

O asociație europeană nu trebuie să facă obiectul unui tratament diferențiat din partea statelor membre doar pe baza aprecierii politice a scopului său, a domeniului său de activitate sau a surselor sale de finanțare.

Capitolul IV

Finanțare și informare

Articolul 23

Strângerea de fonduri și utilizarea gratuită a activelor

(1)  Asociațiile europene sunt în măsură să solicite, să primească, să transfere sau să doneze orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, și să solicite și să primească resurse umane, de la sau către orice sursă, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private, în orice stat membru și în țări terțe.

(2)  Asociațiile europene fac obiectul dispozițiilor legislației Uniunii și ale dreptului intern aplicabil privind impozitarea, vămile, schimbul valutar, spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și al normelor care reglementează finanțarea alegerilor și a partidelor politice, astfel cum sunt aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care își au sediul social.

(3)  Asociațiile europene sunt supuse obligațiilor de informare și de divulgare publică în concordanță cu legislația națională, inclusiv în ceea ce privește componența consiliului de administrație, dispozițiile statutului, finanțarea și situațiile financiare, în măsura în care asemenea obligații îndeplinesc obiectivul de interes general de a garanta că asociațiile europene funcționează în mod transparent, că sunt responsabile și cu condiția ca asemenea obligații să fie necesare și proporționale.

Respectarea obligațiilor menționate la primul paragraf nu duce la supunerea asociațiilor europene unor norme mai stricte decât cele aplicabile entităților naționale echivalente identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) și entităților cu scop lucrativ. Aceste obligații de informare și de divulgare publică nu trebuie să ducă la nicio diferență de tratament sau limitare a drepturilor și obligațiilor asociației europene, indiferent de oportunitatea scopului sau de sursele de finanțare.

Articolul 24

Contabilitate și audit

(1)  Asociațiile europene țin evidența completă și exactă a tuturor tranzacțiilor financiare.

(2)  Asociațiile europene întocmesc cel puțin o dată pe an:

(a)  situația anuală a conturilor lor;

(b)  situația conturilor consolidate, dacă este cazul;

(c)  un buget estimativ pentru exercițiul financiar următor; precum și

(d)  un raport anual de activitate;

Consiliul de administrație transmite raportul anual de activitate și raportul financiar organismului național al asociațiilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (7) și alineatul (8).

(3)  Raportul anual de activitate conține cel puțin:

(a)  informații privind activitățile asociației europene în anul de referință;

(b)  informații privind perspectivele previzibile, dacă sunt disponibile; și

(c)  o descriere a modului în care a fost promovat obiectivul de interes public în cursul anului precedent, în cazul în care statutul corespunzător a fost acordat asociației europene.

(4)  Situația anuală a conturilor asociației europene și, atunci când este cazul, situația conturilor consolidate ale acesteia sunt auditate în conformitate cu dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană în cauză își are sediul social. Auditul se efectuează cel puțin o dată la patru ani și cel mult o dată la doi ani.

(5)  Raportul rezultat în urma auditului menționat la alineatul (4) este prezentat în modul prevăzut de legislația statului membru în care asociația europeană își are sediul social.

(6)  Autoritățile statelor membre nu solicită asociațiilor europene să ofere acces la informații privindu-i pe membrii lor care sunt persoane fizice, cu excepția cazului în care acest lucru este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă maximă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

(7)  Organismul național al asociațiilor transmise Consiliului European al Asociațiilor o prezentare generală bianuală cu informații relevante cu privire la toate auditurile menționate la alineatul (4), iar acesta asigură publicarea raportului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum și pe site-ul său internet.

(8)  Normele privind contabilitatea și auditul aplicabile asociațiilor europene nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile întreprinderilor în temeiul Directivei 2006/43/CE(10) sau al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului(11).

(9)  Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern corespunzătoare mai favorabile din statul membru în care se află sediul social.

Capitolul V

Cooperarea cu statele membre și răspunderea

Articolul 25

Cooperarea cu statele membre

(1)  Organismul național al asociațiilor din statul membru de înregistrare consultă în timp util organismele asociațiilor naționale din alte state membre cu privire la orice aspecte importante legate de legalitatea și răspunderea unei anumite asociații europene și informează Consiliului European al Asociațiilor în acest sens.

(2)  Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, organismele asociațiilor naționale comunică anual o prezentare generală a oricăror informații relevante privind deciziile referitoare la asociațiile europene de pe teritoriul statului lor membru. Aceasta include o listă a cazurilor în care au fost inițiate anchete penale împotriva asociațiilor europene, inclusiv în cazul în care s-a solicitat divulgarea de informații privindu-i pe membri în conformitate cu articolul 24 alineatul (6).

(3)  În cazul în care Consiliul European al Asociațiilor consideră că un organism național al asociațiilor nu a respectat prezentul regulament, acesta transmite Comisiei toate informațiile relevante. Comisia evaluează aceste informații și ia măsurile necesare.

(4)  Asociațiile europene trebuie să aibă la dispoziție căi de atac eficiente pentru a contesta deciziile care le privesc luate de organismul național al asociațiilor, inclusiv posibilitatea de a obține un control judiciar al oricăror astfel de decizii.

Articolul 26

Răspunderea asociațiilor europene și a membrilor consiliilor de administrație ale acestora

(1)  Răspunderea asociațiilor europene este reglementată de dispozițiile aplicabile entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2)  Membrii consiliului de administrație a unei asociații europene răspund solidar pentru prejudiciile suferite de asociația europeană ca urmare a încălcării obligațiilor care decurg din funcțiile lor. Totuși, răspunderea nu este solidară pentru prejudiciile sau daunele suferite de asociația europeană atunci când se dovedește că încălcarea se referă la obligații specifice aferente doar funcției unui anumit membru.

(3)  Statutul stabilește condițiile de inițiere a procedurilor în numele asociației europene împotriva membrilor consiliului de administrație.

Capitolul VI

Dizolvare, insolvență, lichidare

Articolul 27

Dizolvare voluntară

(1)  O asociație europeană poate fi dizolvată în mod voluntar:

(a)  printr-o decizie a consiliului de administrație, în conformitate cu dispozițiile statutului asociației europene, cu acordul adunării generale; sau

(b)  prin decizia adunării generale; o astfel de decizie poate fi retrasă de adunarea generală înainte ca dizolvarea sau lichidarea asociației europene să producă efecte în mod oficial.

(2)  Asociația europeană informează organismul național al asociațiilor cu privire la orice decizie de dizolvare voluntară adoptată în conformitate cu alineatul (1) în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la luarea deciziei.

(3)  Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea asociației europene în temeiul alineatului (1), în termen de cel mult 15 zile de la data la care a luat cunoștință de dizolvare. Imediat după această notificare, Autoritatea asociațiilor europene publică un aviz de dizolvare a Consiliului European al Asociațiilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și elimină asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(4)  Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

Articolul 28

Dizolvare involuntară

(1)  O asociație europeană poate fi dizolvată printr-o decizie finală a unei instanțe competente din statul membru în care asociația europeană își are sediul social sau a avut ultima oară sediul social, dacă:

(a)  sediul social al asociației europene urmează să fie, sau a fost transferat în afara teritoriului Uniunii;

(b)  condițiile pentru constituirea asociației europene, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, nu mai sunt îndeplinite; sau

(c)  activitățile asociației europene încetează a mai fi compatibile cu obiectivele și valorile Uniunii sau constituie o amenințare gravă la adresa siguranței publice.

(2)  Atunci când se ia o decizie privind dizolvarea în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b), Autoritatea Europeană a Asociațiilor acordă asociației europene un termen rezonabil pentru a-și regulariza poziția înainte ca decizia să intre în vigoare.

(3)  Solicitanții au acces la căi de atac eficiente pentru a contesta o decizie de dizolvare în fața instanțelor de apel competente.

(4)  Organismul național al asociațiilor radiază imediat asociația europeană din registrul național corespunzător și informează Consiliul European al Asociațiilor, precum și Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene cu privire la dizolvarea involuntară a asociației europene în termen de cel mult 15 zile de la data la care decizia a devenit definitivă. Imediat după această notificare, Consiliul European al Asociațiilor radiază asociația europeană din baza de date digitală a Uniunii, iar Oficiul pentru Publicații publică un aviz de dizolvare a asociației europene în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)  Dizolvarea asociației europene produce efecte în întreaga Uniune de la data radierii asociației din registrul național corespunzător.

Articolul 29

Lichidare și insolvență

(1)  Dizolvarea unei asociații europene determină lichidarea acesteia. Lichidarea este reglementată de legislația aplicabilă entităților juridice identificate în temeiul articolului 3 alineatul (2) din prezentul regulament în statul membru în care asociația europeană își are sediul social.

(2)  O asociație europeană își păstrează capacitatea, în sensul articolului 13, până la finalizarea lichidării sale.

Articolul 30

Revizuire și evaluare

Până la ... [În termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia prezintă Consiliului și Parlamentului European un raport privind aplicarea prezentului regulament și propuneri de modificare, după caz.

Capitolul VII

Articolul 31

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în a [...] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

PARTEA II

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind standardele minime comune pentru organizațiile non-profit din Uniune (Directiva privind standardele minime)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Libertatea de asociere este un drept fundamental, recunoscut de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) și de constituțiile statelor membre și este crucială pentru funcționarea democrației, deoarece constituie o condiție esențială pentru exercitarea altor drepturi fundamentale de către persoane, inclusiv a dreptului la libertatea de exprimare.

(2)  Organizațiile non-profit beneficiază de protecția anumitor drepturi, inclusiv a drepturilor fundamentale, în nume propriu, pe baza jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

(3)  Organizațiile non-profit au o contribuție esențială la realizarea obiectivelor de interes public și la atingerea obiectivelor Uniunii, inclusiv prin promovarea participării active la viața economică, democratică și socială a societăților noastre.

(4)  În prezent, în urmărirea obiectivelor lor, organizațiile non-profit, joacă un rol deplin în economiile noastre și în dezvoltarea pieței interne, inclusiv prin faptul că se implică în diverse activități cu relevanță atât la nivel național, cât și transnațional și că se angajează în mod regulat în activități economice.

(5)  Organizațiile non-profit sunt, în special, factori-cheie ai dezvoltării sectorului terțiar, care se estimează că reprezintă aproximativ 13 % din forța de muncă din întreaga Europă, după cum reiese din proiectul 2014-2017 privind „Contribuția sectorului terțiar la dezvoltarea socioeconomică a Europei”, coordonat de Institutul de Cercetare Socială (FSI) din Oslo(12).

(6)  Organizațiile non-profit sunt un actor major în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor Uniunii de sprijinire a pieței interne, după cum o demonstrează implicarea lor într-o gamă largă de grupuri de experți, cum ar fi Forumul la nivel înalt pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare alimentar.

(7)  Rapoartele, inclusiv cele ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE, indică numeroase obstacole care decurg din legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit și care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitate, de a înființa, înregistra sau desfășura activități în organizații non-profit în întreaga Uniune.

(8)  Comitetul Economic Social și European îndeamnă statele membre să creeze un mediu favorabil filantropiei, în conformitate cu libertățile și drepturile fundamentale ale Uniunii, prin care să încurajeze activitățile filantropice și acțiunea cetățenească, donațiile private în favoarea unor cauze de interes public și înființarea de organizații filantropice(13). Consolidarea complementarității dintre activitatea instituțiilor publice și a organizațiilor filantropice și asigurarea faptului că legislația națională și politica Uniunii facilitează donarea de resurse private pentru binele comun prin libera circulație a capitalurilor, împreună cu principiul nediscriminării și al tratamentului fiscal egal al organizațiilor filantropice europene, sunt, prin urmare, importante în ceea ce privește exploatarea potențialului donațiilor și investițiilor transfrontaliere pentru binele comun.

(9)  În ciuda numărului din ce în ce mai mare de asociații și organizații non-profit transfrontaliere din Uniune, nu există în prezent un cadru legislativ paneuropean armonizat care să le permită acestora să funcționeze și să se organizeze în mod corespunzător la nivel transfrontalier.

(10)  Având în vedere importanța organizațiilor non-profit, este esențial ca înființarea și funcționarea acestora să fie facilitate și protejate în mod eficace prin legislația statelor membre.

(11)  Prin recomandarea CM/Rec (2007)14 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind statutul juridic al organizațiilor neguvernamentale din Europa, statele membre au recunoscut deja rolul organizațiilor non-profit, în special al organizațiilor neguvernamentale, ca element esențial al contribuției societății civile la transparența și responsabilitatea guvernării democratice și au definit standardele minime care trebuie respectate în ceea ce privește înființarea, managementul și activitățile generale ale acestor organizații.

(12)  Orientările comune privind libertatea de asociere (CDL-AD(2014)046) adoptate de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) oferă legiuitorilor orientări pentru a transpune standardele internaționale privind drepturile omului în materie de libertate de asociere în legislația națională.

(13)  Este necesar ca, la nivelul Uniunii, să se utilizeze standardele existente în concordanță cu libertatea de asociere și cu libera circulație a capitalurilor, pentru organizațiile non-profit, cu scopul de a garanta un nivel uniform de protecție și condiții de concurență echitabile pentru toate organizațiile non-profit stabilite în Uniune, pentru a asigura un mediu favorabil în care aceste organizații să poată contribui fără impedimente la funcționarea pieței interne.

(14)  Prezenta directivă ar trebui să apropie legislațiile statelor membre în ceea ce privește anumite aspecte legate de constituirea, înregistrarea, activitățile, finanțarea, raportarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit.

(15)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor statelor membre privind impozitarea organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. La transpunerea dispozițiilor directivei, statele membre ar trebui să aibă grijă să nu introducă sau să aplice dispoziții în domeniul legislației fiscale care să afecteze înregistrarea, operațiunile, finanțarea și circulația transfrontalieră a organizațiilor non-profit într-un mod care eludează litera sau spiritul normelor prevăzute în prezenta directivă.

(16)  Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze dreptul penal al statelor membre. La transpunerea dispozițiilor directivei, statele membre ar trebui să aibă grijă să nu introducă sau să aplice dispoziții de drept penal care reglementează sau afectează în mod specific înregistrarea, operațiunile, finanțarea și circulația transfrontalieră a organizațiilor non-profit într-un mod care eludează litera sau spiritul normelor prevăzute în prezenta directivă.

(17)  Prezenta directivă ar trebui să se aplice organizațiilor non-profit stabilite în Uniune care sunt concepute ca asociații voluntare de persoane fizice sau juridice, precum și organizațiilor care nu sunt bazate pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, înființate pentru o perioadă nedeterminată, care urmăresc un scop principal, altul decât cel de a genera profit, și care sunt independente și autonome. Faptul că unei organizații nu i se acordă personalitate juridică nu ar trebui să o excludă de la protecția acordată prin prezenta directivă.

(18)  Atunci când se stabilește dacă o organizație are un caracter non-profit în conformitate cu prezenta directivă, beneficiarii direcți ai organizațiilor care au ca scop furnizarea de servicii de îngrijire pentru persoanele cu nevoi sociale specifice sau cu probleme de sănătate nu ar trebui să fie considerați ca fiind părți private.

(19)  Partidele politice ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, în măsura în care activitățile lor nu se referă numai la urmărirea unor interese, activități sau scopuri comune, ci vizează obținerea și utilizarea colectivă a puterii politice.

(20)  Sindicatele și asociațiile sindicale ar trebui excluse de la domeniul de aplicare al prezentei directive. Această excludere nu ar trebui să fie utilizată de statele membre pentru a justifica limitarea prerogativelor și drepturilor sindicale recunoscute în legislația națională, a Uniunii, sau în dreptul internațional, ori în instrumentele privind drepturile omului, în special Carta Socială Europeană a Consiliului Europei și convențiile și recomandările relevante ale Organizației Internaționale a Muncii, precum și jurisprudența aferentă.

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței statelor membre în ceea ce privește statutul organizațiilor religioase, filosofice și neconfesionale, astfel cum se menționează la articolul 17 din TFUE. În acest sens, organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional, cum ar fi bisericile, comunitățile religioase sau nereligioase, ar trebui să fie excluse de la aplicarea prezentei directive. Cu toate acestea, statele membre nu ar trebui să se folosească de acest lucru pentru a exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive alte organizații ale căror valori și obiective sunt inspirate de o credință religioasă, filozofică sau neconfesională, cum ar fi organizațiile caritabile nonprofit bazate pe credință.

(22)  Ar trebui să existe prezumția existenței unui interes legitim de a avea acces la un mecanism de tratare a plângerilor și la o cale de atac administrativă și judiciară pentru persoanele care sunt sau au fost direct implicate într-o organizație non-profit, cum ar fi fondatorii, directorii, membrii personalului, dar și pentru toate persoanele care au calitate legitimă în legătură cu procedurile referitoare la activitățile organizației non-profit. Prezumția respectivă ar trebui să existe, de asemenea, pentru beneficiarii activităților organizației non-profit în cazul în care acești beneficiari ar putea să nu fie membri, dar în cazul în care aceștia primesc sau au beneficiat de servicii, sunt sau au făcut obiectul unor decizii ale organizației care le-a afectat viața de zi cu zi, cum ar fi pacienții sau rezidenții unităților sau adăposturilor gestionate de organizații non-profit, sau beneficiarii de donații caritabile, cum ar fi alimentele sau îmbrăcămintea.

(23)  Instituțiile naționale pentru drepturile omului sunt instituții independente înființate prin lege și în conformitate cu Principiile de la Paris adoptate în 1993 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și sunt mandatate să protejeze și să promoveze drepturile omului la nivel național, în concordanță cu normele și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului.

(24)  Libertatea organizațiilor non-profit de a stabili obiective și activități decurge din standardele internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului. Aceasta implică, de asemenea, libertatea acestor organizații de a-și stabili sfera de cuprindere a operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale, și de a deveni membre ale altor organizații, federații și confederații de organizații.

(25)  Informațiile privind identitatea fondatorilor și a membrilor organizațiilor non-profit care sunt persoane fizice pot constitui informații sensibile. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nicio cerință care conduce la prelucrarea unor astfel de date cu caracter personal nu aduce atingere Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului(14) (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolului 9;

(26)  Fiecare persoană ar trebui să aibă libertatea de a decide dacă sau nu să se alăture sau să rămână membru al unei organizații non-profit, iar organizațiile ar trebui să aibă libertatea de a-și stabili normele de aderare, exclusiv sub rezerva principiului nediscriminării. Aderarea la o organizație non-profit nu ar trebui să constituie un temei pentru aplicarea de sancțiuni sau măsuri restrictive, cu excepția cazului în care aceasta este o consecință a aplicării legilor penale.

(27)  Normele aplicabile organizațiilor non-profit ar trebui să fie în conformitate cu principiul nediscriminării. Aceasta include obligația statelor membre de a garanta că orice persoană sau grup de persoane care doresc să constituie o asociație nu sunt avantajate sau dezavantajate în mod nejustificat în raport cu o altă persoană sau grup de persoane.

(28)  Punerea în aplicare a normelor referitoare la organizațiile non-profit ar trebui să fie realizată de autorități de reglementare care acționează în mod imparțial, independent și în timp util, în conformitate cu dreptul la bună administrare. Deciziile și actele care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit a drepturilor și obligațiilor lor ar trebui să poată face obiectul unei revizuiri independente, inclusiv de către o instanță judecătorească.

(29)  Simplificarea și reducerea birocrației și a cerințelor de reglementare, respectarea naturii autonome a organizațiilor non-profit, garantarea faptului că aceste cerințe nu sunt nejustificat de împovărătoare, simplificarea normelor privind constituirea, înregistrarea și radierea organizațiilor, precum și modernizarea procedurilor și a sistemelor aferente sunt necesare pentru a asigura un mediu favorabil pentru activitățile organizațiilor non-profit din întreaga Uniune și pentru a spori transparența și încrederea în acest sector. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să stabilească obligații generale legate de simplificarea normelor administrative, precum și obligații specifice în ceea ce privește anumite aspecte ale cadrului de reglementare.

(30)  Organizațiile non-profit care contribuie la beneficiul public joacă un rol deosebit de important și, prin urmare, ar trebui să li se acorde un tratament favorabil în toate statele membre, în condiții uniforme.

(31)  În conformitate cu principiul necesității și proporționalității restricțiilor privind dreptul la asociere, interzicerea și dizolvarea organizațiilor non-profit ar trebui să fie întotdeauna măsuri de ultimă instanță și nu ar trebui să fie niciodată consecința infracțiunilor minore care pot fi rectificate sau remediate.

(32)  Ar trebui să se stabilească un set de norme privind egalitatea de tratament și conversiile și fuziunile transfrontaliere privind organizațiile non-profit, cu scopul de a facilita mobilitatea acestora în întreaga Uniune.

(33)  Libertatea de asociere este un drept fundamental și, deși este posibil ca legislațiile statelor membre să nu recunoască asociațiile care nu sunt înființate în mod oficial, acest lucru nu ar trebui să afecteze dreptul unor astfel de asociații de a exista și de a funcționa pe teritoriul lor.

(34)  Organizațiile non-profit se bucură de dreptul de a exista și de a fi active în conformitate cu Convenția europeană a drepturilor omului și cu Carta, chiar și atunci când înregistrarea lor a fost refuzată în mod arbitrar de către autoritățile din statul membru în care își au sediul.

(35)  Organizațiile non-profit ar trebui să aibă libertatea de a-și procura, de a primi și de a utiliza resurse financiare, materiale și umane, naționale, străine sau internaționale, pentru a-și desfășura activitățile. Organizațiile non-profit din întreaga Uniune au informat că accesul la resurse, inclusiv la finanțare publică, este din ce în ce mai dificil și există preocupări într-un număr tot mai mare de state membre în ceea ce privește proporționalitatea adoptării unor norme stricte privind accesul organizațiilor non-profit la finanțare străină. În plus, organizațiile filantropice au relatat dificultăți în acordarea de donații sau subvenții în unele cazuri. Prin urmare, este necesar să se stabilească principii și standarde în ce privește finanțarea organizațiilor non-profit, inclusiv în ceea ce privește accesul la resurse private și la finanțare publică și utilizarea acestora, desfășurarea de activități economice și obligația de a nu restricționa în mod nejustificat finanțarea transfrontalieră, în concordanță cu normele privind libera circulație a capitalurilor stabilite în tratate.

(36)  Articolul 63 din TFUE și articolele 7, 8 și 12 din Cartă protejează organizațiile filantropice împotriva restricțiilor discriminatorii, inutile și nejustificate în ceea ce privește accesul la resurse și libera circulație a capitalurilor în cadrul Uniunii. Acest lucru se referă, de asemenea, la capacitatea de a căuta, de a asigura și de a utiliza resurse atât de origine națională, cât și de proveniență străină, ceea ce este esențial pentru existența și funcționarea oricărei entități juridice. În conformitate cu hotărârea CJUE din 18 iunie 2020 în cauza C-78/18, Comisia Europeană/Ungaria(15), restricțiile pot fi impuse numai în interesul ordinii publice sau al siguranței publice și ar trebui să fie proporționale cu obiectivul de protejare a unor astfel de interese și cu mijloacele cel mai puțin intruzive de atingere a obiectivului urmărit. Aceasta se referă, printre altele, la restricțiile care decurg din normele privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, care sunt aplicate în conformitate cu principiile necesității și proporționalității, având în vedere, în special, obligațiile de evaluare a riscurilor în temeiul dreptului internațional și al dreptului Uniunii. Prin urmare, statele membre nu ar trebui să aplice măsuri nerezonabile, excesiv de invazive sau perturbatoare și nici cerințe de raportare care creează o sarcină excesivă sau costisitoare pentru organizații. Pentru a răspunde interesului public de a asigura transparența, în special în ceea ce privește organizațiile care au o influență asupra vieții publice și a dezbaterii publice, organizațiile fără scop lucrativ ar trebui să facă obiectul unor obligații de informare și de divulgare publică în ceea ce îi privește pe reprezentanții lor și pe membrii organelor lor de conducere, dispozițiile statutelor lor și finanțarea lor. Aceste obligații de informare și de publicare nu ar trebui să ducă la nicio limitare a drepturilor și obligațiilor organizațiilor.

(37)  În jurisprudența sa, CJUE recunoaște aplicarea principiului liberei circulații a capitalurilor la obiective de interes public și a interpretat libertățile fundamentale consacrate în TUE și TFUE ca impunând aplicarea principiului nediscriminării în cazul donatorilor și al organizațiilor de interes public din Uniune, inclusiv în ceea ce privește tratamentul fiscal al entităților de interes public și al donatorilor acestora(16). Prin urmare, în cazul în care legislația națională continuă să discrimineze sau să aplice proceduri costisitoare și împovărătoare organizațiilor non-naționale, aceasta contravine dreptului Uniunii.

(38)  Organizațiile non-profit și membrii lor ar trebui să se bucure pe deplin de dreptul la viață privată și la confidențialitate. Deși protecția oferită de normele Uniunii și de cele naționale privind prelucrarea datelor cu caracter personal se aplică deja organizațiilor non-profit, ar trebui stabilite garanții minime, în special în ceea ce privește confidențialitatea apartenenței la organizații non-profit și divulgarea publică a informațiilor confidențiale și sensibile. Statele membre ar trebui să interzică orice formă de supraveghere a organizațiilor non-profit în afara cadrului de drept penal.

(39)  Organizațiile non-profit ar trebui consultate în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la introducerea, examinarea și punerea în aplicare a oricărei legi, politici și practici care le afectează operațiunile, inclusiv în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive. În acest sens, ar trebui să se stabilească un dialog civil regulat și transparent la toate nivelurile guvernamentale.

(40)  Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor, inclusiv drepturilor existente în contextul insolvenței și în ceea ce privește salariile. Angajatorii trebuie să își îndeplinească obligațiile indiferent de forma în care își desfășoară activitatea.

(41)  Prezenta directivă stabilește standarde minime și ar trebui să fie posibil ca statele membre să introducă sau să mențină dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă. Transpunerea prezentei directive nu ar trebui, în niciun caz, să constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja acordat organizațiilor non-profit în temeiul dreptului intern, în domeniile în care se aplică prezenta directivă.

(42)  În conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din TFUE, piața internă trebuie să cuprindă un spațiu fără frontiere interne, în care să fie asigurată libera circulație a bunurilor și a serviciilor. Organizațiile non-profit contribuie din ce în ce mai mult la dezvoltarea pieței interne, inclusiv prin implicarea în activități transfrontaliere și transnaționale. Prin urmare, articolul 114 din TFUE este temeiul juridic adecvat pentru adoptarea măsurilor necesare pentru instituirea și funcționarea pieței interne.

(43)  Prezenta directivă respectă, promovează și protejează drepturile și principiile fundamentale care obligă Uniunea și statele sale membre în temeiul articolului 6 din TUE, astfel cum sunt recunoscute în special de Cartă. Prezenta directivă este menită să pună în aplicare în mod specific articolul 12 din Cartă privind dreptul la libertatea de asociere și articolul 11 din Cartă privind dreptul la libertatea de exprimare și de informare, care trebuie interpretate în lumina dispozițiilor corespunzătoare ale Convenției europene a drepturilor omului. În consecință, este esențial ca dispozițiile prezentei directive să fie implementate și puse în aplicare în conformitate cu obligația de a nu restricționa în mod nejustificat și de a facilita exercitarea drepturilor la libertatea de asociere, de exprimare și de informare, precum și de a asigura respectarea deplină a altor drepturi și principii fundamentale, inclusiv, printre altele, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la nediscriminare, dreptul la bună administrare, dreptul la o cale de atac eficientă și dreptul la apărare.

(44)  Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor standarde minime pentru organizațiile non-profit înființate în Uniune, nu poate fi suficient îndeplinit de statele membre ci, datorită dimensiunilor și efectelor prezentei directive, mai curând poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Capitolul I

Dispoziții generale

Articolul 1

Scop

Prezenta directivă urmărește să ofere un set comun de măsuri pentru organizațiile non-profit stabilite în Uniune, cu scopul de a crea un mediu favorabil în care astfel de organizații să poată contribui la funcționarea pieței interne. Directiva urmărește să apropie actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre în ceea ce privește anumite aspecte legate de obiectivele și activitățile, înregistrarea, funcționarea, finanțarea, raportarea și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit stabilite în Uniune.

(2)  În cadrul prezentei directive, termenul „organizație non-profit” se referă la asociațiile voluntare și permanente de persoane fizice sau juridice care au un interes, o activitate sau un scop comun, precum și la organizațiile care nu se bazează pe calitatea de membru și ale căror active sunt alocate urmăririi unui obiectiv specific, cum ar fi fundațiile, și care, indiferent de forma în care sunt înființate asociațiile sau organizațiile:

(a)  urmăresc un scop principal, altul decât cel de a genera profit, ceea ce înseamnă că, în cazul în care se obțin profituri din activitățile organizației, acestea nu pot fi distribuite ca atare între membrii săi, între fondatori sau orice alte părți private, ci trebuie investite în vederea realizării obiectivelor organizației;

(b)  sunt independente, în sensul că organizațiile nu fac parte din structuri publice sau administrative și nu sunt afectate de nicio interferență nejustificată din partea statului sau a intereselor comerciale. Finanțarea publică nu împiedică o organizație să fie considerată independentă, atât timp cât autonomia funcționării organizației și a procesului decizional al acesteia nu este afectată.

(c)  sunt autonome, în sensul că organizația are o structură instituțională care îi permite să își exercite pe deplin funcțiile organizaționale interne și externe și să ia decizii esențiale în mod autonom și fără interferențe nejustificate din partea statului sau a altor actori externi.

(3)  Prezenta directivă se aplică organizațiilor non-profit care îndeplinesc criteriile stabilite la alineatul (2), indiferent dacă sunt sau nu constituite pe bază de afiliere de membri și indiferent dacă sunt înregistrate sau li s-a acordat sau nu personalitate juridică în temeiul legislației statului membru în care își au sediul.

(4)  Partidele politice se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(5)  Sindicatele și asociațiile sindicale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(6)  Organizațiile care au în principal un scop religios, filosofic și neconfesional se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive. Totuși, această excludere nu se aplică altor organizații care nu au un astfel de scop specific, ale căror valori și scopuri sunt inspirate de convingeri religioase, filosofice sau neconfesionale.

Articolul 3

Relația cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii

(1)  Statele membre aplică dispozițiile prezentei directive în conformitate cu normele din tratate privind libertatea de stabilire și libera circulație a serviciilor și cu actele relevante ale Uniunii care reglementează exercitarea acestor drepturi, inclusiv Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17) privind serviciile în cadrul pieței interne.

(2)  Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind protecția datelor cu caracter personal, în special Regulamentului (UE) 2016/679 și dispozițiilor corespunzătoare din dreptul intern.

Capitolul II

Obligații generale

Articolul 4

Standarde minime

(1)  Statele membre garantează că organizațiile non-profit stabilite în Uniune beneficiază de garanțiile minime prevăzute în prezenta directivă.

(2)  Limitările garanțiilor minime prevăzute în prezenta directivă pot fi impuse numai dacă sunt necesare și proporționale pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general recunoscute de dreptul Uniunii sau dacă sunt necesare pentru protejarea drepturilor și libertăților celorlalți.

(3)  Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a introduce sau menține dispoziții mai favorabile organizațiilor non-profit, cu condiția ca astfel de dispoziții să nu interfereze cu obligațiile care decurg din prezenta directivă.

Articolul 5

Nediscriminare

(1)  Statele membre se asigură că legile și practicile lor administrative care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, tratamentul financiar și fiscal sau măsurile de scutire fiscală și activitățile transfrontaliere, nu discriminează în funcție de locul de stabilire al organizației non-profit.

(2)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează organizațiile non-profit, inclusiv cu privire la constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere ale acestora, nu discriminează niciun grup sau persoană din niciun motiv, cum ar fi vârstă, origine, culoare, gen, orientare sexuală, identitate de gen, stare de sănătate, statut în materie de imigrație sau rezidență, limbă, origine națională, etnică sau socială, opinii politice sau de altă natură, dizabilități fizice sau psihice, proprietate, rasă, religie, convingeri sau alt statut.

Articolul 6

Simplificarea normelor administrative

(1)  Statele membre simplifică, în măsura posibilului, legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit, pentru a asigura protecția libertății de asociere la toate nivelurile și pentru a elimina toate obstacolele și discriminările nejustificate care afectează capacitatea persoanelor fizice sau juridice sau a grupurilor de astfel de persoane, indiferent de naționalitatea lor, de a înființa, înregistra sau opera pe teritoriul statului membru o organizație non-profit, inclusiv, de exemplu, prin facilitarea accesului la servicii bancare și financiare, precum și prin garantarea unor canale sigure și securizate pentru donațiile și alocările de active transfrontaliere, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.

(2)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la sisteme de identificare electronică în scopul realizării procedurilor administrative, în conformitate cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(18) (Regulamentul e-IDAS).

Articolul 7

Dreptul la bună administrare

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că aplicarea legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor este efectuată de o autoritate de reglementare desemnată ale cărei competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește dreptul de a beneficia de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit despre care s-a constatat că încalcă legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit li se trimite o notificare adecvată cu privire la presupusa încălcare și li se oferă posibilități ample de a remedia încălcările de natură administrativă.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că reglementările și practicile privind controlul și supravegherea organizațiilor non-profit sunt prevăzute de lege și sunt proporționale cu obiectivele legitime pe care le urmăresc. Aceasta include asigurarea faptului că astfel de reglementări și practici nu sunt, ca regulă, mai stricte decât cele aplicabile întreprinderilor private și că punerea lor în aplicare nu interferează cu managementul intern al organizațiilor non-profit și nu generează o sarcină administrativă sau financiară nejustificată pentru organizațiile în cauză.

(4)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că controlul și înregistrarea organizațiilor non-profit sunt efectuate de autorități de supraveghere desemnate ale căror competențe și funcții sunt clar definite prin lege și exercitate cu independență în conformitate cu dreptul la bună administrare, inclusiv în ceea ce privește motivele pentru posibile inspecții și audituri, procedurile, durata și domeniul de aplicare a inspecțiilor și auditurilor și competențele agenților de inspecție și audit.

(5)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt puse la dispoziția publicului informații complete, accesibile și ușor de înțeles referitoare la legile, reglementările sau practicile administrative naționale care reglementează constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, precum și la competențele, procedurile și funcționarea autorităților de reglementare și de supraveghere competente.

Articolul 8

Dreptul la o cale de atac eficientă

(1)  Statele membre se asigură că toate persoanele care au un interes legitim în ceea ce privește constituirea, înregistrarea, operațiunile, finanțarea, obligațiile de raportare și activitățile transfrontaliere ale organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru au acces la mecanisme eficace de tratare a plângerilor în fața unei autorități independente competente, cum ar fi avocatul poporului sau instituția națională pentru drepturile omului, pentru a solicita asistență în exercitarea drepturilor lor, și au acces la o cale de atac administrativă și judiciară eficace pentru a solicita revizuirea actelor sau deciziilor care le afectează exercitarea drepturilor și obligațiilor. Printre aceste persoane se numără organizațiile non-profit, fondatorii, directorii lor, membrii personalului și beneficiarii activităților organizațiilor non-profit.

(2)  Statele membre se asigură că orice recurs sau contestare a unei decizii de interzicere sau de dizolvare a unei organizații non-profit, de suspendare a activităților sau de înghețare a activelor are, de regulă, un efect suspensiv asupra unei astfel de decizii, cu excepția cazului în care un astfel de efect suspensiv are ca rezultat împiedicarea aplicării dispozițiilor legislației penale.

(3)  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiilor non-profit cu personalitate juridică li se acordă calitate procesuală în fața instanțelor naționale, inclusiv, dacă este cazul, pentru depunerea de mărturii voluntare în cadrul procedurilor judiciare.

(4)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care nu au personalitate juridică pot fi reprezentate de persoane desemnate în fața autorităților și instanțelor naționale competente în scopul accesării căilor de atac menționate la prezentul articol.

Capitolul III

Cadrul de reglementare

Articolul 9

Obiective și activități

(1)  Statele membre se asigură că libertatea organizațiilor non-profit care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a-și stabili obiectivele și de a desfășura activitățile necesare pentru urmărirea acestor obiective poate fi limitată numai din motive excepționale de siguranță publică. Statele membre elimină toate obstacolele sau restricțiile care afectează capacitatea organizațiilor non-profit de a urmări astfel de obiective și de a desfășura astfel de activități.

(2)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să stabilească domeniul de aplicare al operațiunilor lor, fie ele locale, regionale, naționale sau internaționale.

(3)  Statele membre se asigură că formalitățile care reglementează constituirea și funcționarea unei organizații non-profit pe teritoriul lor, astfel cum se prevede în legislația, reglementările sau practicile administrative naționale, nu constituie o sarcină financiară și administrativă nejustificată. Aceasta include, în cazul organizațiilor care nu se bazează pe un regim de afiliere, posibilitatea de a înființa în mod legal astfel de organizații sub formă de cadouri sau moșteniri.

(4)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor pot deveni membre ale unei alte organizații non-profit, ale unei federații sau confederații înființate sau înregistrate pe teritoriul lor sau pe teritoriul unui alt stat membru și se asigură că această apartenență nu creează niciun dezavantaj pentru organizația în cauză.

Articolul 10

Afiliere

(1)  Statele membre se asigură că orice persoană fizică sau juridică poate solicita afilierea, dacă este posibil în funcție de forma sa juridică, la o organizație non-profit înființată, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor, în conformitate cu statutul și actul constitutiv al organizației respective, și își poate exercita liber drepturile de membru, sub rezerva condițiilor statutare și a limitărilor de reglementare ale organizației.

(2)  Statele membre se asigură că nu se aplică penalizări sau măsuri restrictive ca urmare a apartenenței la o organizație non-profit stabilită, înregistrată sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale, cu excepția cazului în care astfel de consecințe sunt rezultatul aplicării dispozițiilor de drept penal.

(3)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să decidă cu privire la membrii lor. Aceasta poate include stabilirea unor cerințe speciale pentru membri, pe baza unor criterii rezonabile și obiective.

Articolul 11

Statutul

(1)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să își adopte propriile statute, acte constitutive și norme, inclusiv norme de stabilire a structurii lor interne de conducere și de numire a consiliilor lor de administrație și a reprezentanților lor.

(2)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale privind statutul organizațiilor non-profit nu impun organizațiilor non-profit să furnizeze în statutul lor nicio altă informație în afară de:

(a)  denumirea și adresa (sediul social) organizației;

(b)  obiectivele și activitățile organizației;

(c)  normele de guvernanță ale organizației, competențele organelor sale de conducere și, după caz, desemnarea persoanelor care au dreptul să acționeze în numele său;

(d)  drepturile și obligațiile membrilor organizației;

(e)  data adoptării statutului, precum și numele și adresa sediului social al membrilor fondatori, în cazul în care aceștia sunt persoane juridice;

(f)  procedura aplicabilă pentru modificarea statutului; și

(g)  procedurile aplicabile pentru dizolvarea sau fuzionarea organizației cu o altă organizație non-profit.

(3)  Organizațiile non-profit pot fi obligate să divulge și să facă publice, în statutele lor sau prin intermediul rapoartelor anuale, informații suplimentare cu privire la operațiunile și la funcționarea lor, la membrii organelor lor de conducere, la reprezentanții și la finanțarea lor, în măsura în care acest lucru răspunde obiectivului de interes general, în ceea ce privește obiectivele și activitățile organizației.

Articolul 12

Personalitate juridică

(1)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit de pe teritoriul lor sunt libere să decidă dacă să dobândească personalitate juridică, fără a aduce atingere faptului că statele membre pot stipula ce forme de organizare au personalitate juridică.

(2)  În cazul în care o organizație non-profit a dobândit personalitate juridică, statele membre se asigură că personalitatea juridică a organizației poate fi diferențiată în mod clar de cea a membrilor, fondatorilor sau altor persoane juridice care au legătură cu organizația respectivă.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că înregistrarea, atunci când este necesară, sau finalizarea actului de constituire este suficientă pentru ca organizațiile non-profit să dobândească personalitate juridică.

(4)  Statele membre se asigură că autorizarea prealabilă nu este niciodată o condiție preliminară pentru dobândirea personalității juridice de către o organizație non-profit și pentru exercitarea capacității juridice aferente.

(5)  Statele membre se asigură că grupurile de persoane fizice sau juridice care cooperează și care nu au cerut să dobândească personalitate juridică nu sunt considerate a fi organizații non-profit cu personalitate juridică, cu unicul scop de a le supune legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale și de a le reglementa sau afecta astfel operațiunile, finanțarea și activitățile transfrontaliere, cu excepția cazului în care există motive pentru a susține că organizația non-profit este o organizație criminală în temeiul dreptului național.

Articolul 13

Înregistrarea

(1)  Statele membre se asigură că înregistrarea oficială nu este o condiție preliminară sau un obstacol pentru constituirea sau operațiunile organizațiilor non-profit stabilite sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.

(2)  Statele membre se asigură că procedurile de înregistrare a organizațiilor non-profit pe teritoriul lor sunt accesibile, ușor de utilizat și transparente.

(3)  Statele membre se asigură că formalitățile aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit stabilite pe teritoriul lor în temeiul legilor, reglementărilor sau practicilor administrative naționale nu constituie o sarcină administrativă nejustificată. Aceasta include prevederea unui mecanism de aprobare tacit aplicabil în termen de 30 de zile de la cererea de înregistrare și neintroducerea de cerințe de reînregistrare și reînnoire.

(4)  Statele membre se asigură că taxele aplicabile înregistrării organizațiilor non-profit nu depășesc costurile administrative aferente și nu constituie în niciun caz o sarcină financiară nejustificată, sub rezerva principiului proporționalității.

(5)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că organizațiile non-profit stabilite pe teritoriul lor pot fi înregistrate prin mijloace electronice, asigurând, în același timp, posibilitatea înregistrării prin mijloace neelectronice.

(6)  Statele membre se asigură că înfățișarea în persoană în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit este impusă numai atunci când este necesară pentru a stabili identitatea solicitantului.

(7)  Statele membre se asigură că solicitanții care își au reședința sau sediul social într-un alt stat membru și care trebuie să se prezinte în fața unei instanțe sau a unei alte autorități naționale competente în scopul înregistrării unei organizații non-profit pot face acest lucru în fața instanței competente sau a altei autorități competente din statul membru în care își au reședința și că această înfățișare va fi considerată suficientă în scopul înregistrării în statul membru de înregistrare.

(8)  Statele membre mențin o bază de date a organizațiilor non-profit înregistrate care este accesibilă publicului, inclusiv informații statistice privind numărul de cereri acceptate și respinse, ținând seama în mod corespunzător de principiile de protecție a datelor și de dreptul la viață privată.

Articolul 14

Statutul de utilitate publică

(1)  Statele membre se asigură că o organizație non-profit stabilită sau înregistrată într-un stat membru al Uniunii poate solicita recunoașterea contribuției la interesul public și că i se poate acorda un statut corespunzător, astfel cum se prevede în legile, reglementările sau practicile administrative naționale, exclusiv pe baza scopului, structurii și activităților sale declarate sau concrete legate de teritoriul statului membru care acordă statutul.

(2)  Statele membre adoptă legile, reglementările sau practicile administrative naționale necesare pentru a permite organizațiilor non-profit să fie recunoscute ca contribuind la interesul public și că primesc un statut corespunzător, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)  scopul și activitățile efective ale organizației urmăresc un obiectiv de utilitate publică care servește bunăstării societății sau a unei părți a acesteia și, prin urmare, aduce beneficii binelui public, cu excepția cazului în care un astfel de obiectiv vizează în mod sistematic și direct să aducă beneficii structurilor unui anumit partid politic. Următoarele scopuri, printre altele, sunt considerate ca fiind orientate către un obiectiv de interes public:

(i)  conservarea artei, culturii și istoriei;

(ii)  protecția mediului și schimbările climatice;

(iii)  promovarea și protejarea drepturilor fundamentale și a valorilor Uniunii, inclusiv democrația, statul de drept, eliminarea oricărei discriminări bazate pe gen, rasă, etnie, religie, dizabilități, orientare sexuală sau pe orice alt motiv;

(iv)  justiția socială, incluziunea socială și sărăcia, inclusiv prevenirea sau reducerea sărăciei;

(v)  asistența umanitară și ajutorul umanitar, inclusiv ajutorul în caz de dezastre;

(vi)  ajutorul pentru dezvoltare și cooperarea pentru dezvoltare;

(vii)  protecția, asistența și sprijinul acordate categoriilor vulnerabile ale populației, inclusiv copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități, persoanelor care solicită sau care beneficiază de protecție internațională și persoanelor fără adăpost;

(viii)  protecția animalelor;

(ix)  știința, cercetarea și inovarea;

(x)  educația, formarea și implicarea tinerilor;

(xi)  promovarea și protecția sănătății și a bunăstării, inclusiv furnizarea de asistență medicală;

(xii)  protecția consumatorilor;

(xiii)  sporturile pentru amatori și promovarea acestora.

(b)  surplusul din orice activitate economică sau altă activitate generatoare de venituri obținut de organizația non-profit este utilizat exclusiv pentru promovarea obiectivelor de utilitate publică ale organizației;

(c)  în cazul dizolvării organizației non-profit, garanțiile statutare asigură că toate activele organizației vor continua să servească obiectivelor de interes public;

(d)  membrii structurilor de conducere ale organizației care nu sunt angajați ca personal al acesteia nu sunt eligibili pentru o remunerație care depășește indemnizațiile de cheltuieli adecvate.

(3)  Statele membre se asigură că statutul unei organizații non-profit recunoscute ca aducând o contribuție interesului public și căreia i s-a acordat un statut corespunzător în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale poate fi revocat numai în cazul în care autoritatea de reglementare competentă a furnizat suficiente dovezi că organizația non-profit nu mai îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

Articolul 15

Desființarea, interzicerea și dizolvarea

(1)  Statele membre se asigură că existența unei organizații non-profit poate fi încheiată numai printr-o decizie a membrilor săi sau printr-o hotărâre a unei instanțe.

(2)  Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința unor încălcări ale dreptului național care nu pot fi rectificate sau remediate.

(3)  Statele membre se asigură că desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a unei organizații non-profit poate fi doar consecința falimentului, a inactivității prelungite sau a abaterilor grave care contravin siguranței publice, astfel cum se recunoaște în dreptul Uniunii.

(4)  Statele membre se asigură că abaterile individuale ale fondatorilor, directorilor, membrilor personalului sau membrilor unei organizații non-profit, atunci când nu acționează în numele organizației, nu conduc, de regulă, la desființarea, interzicerea sau dizolvarea involuntară a organizației.

(5)  Protecția prevăzută la prezentul articol se aplică, de asemenea, în cazul suspendării activităților unei organizații non-profit, în cazul în care o astfel de suspendare poate conduce la o înghețare a operațiunilor organizației echivalentă cu dizolvarea.

Capitolul IV

Egalitatea de tratament și mobilitatea

Articolul 16

Egalitatea de tratament

(1)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor și care au fost înființate sau înregistrate într-un alt stat membru sunt tratate în mod egal cu organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate în jurisdicția lor, inclusiv în ceea ce privește accesul la servicii, cum ar fi serviciile bancare, acordarea de autorizații și, după caz, tratamentul financiar și fiscal sub rezerva legilor, reglementărilor sau a practicilor administrative naționale aplicabile, precum și accesul la finanțare pentru activitățile care se desfășoară în jurisdicția statului membru sau în interesul binelui public al statului membru.

(2)  În sensul alineatului (1), statele membre nu solicită organizațiilor non-profit stabilite sau înregistrate în alt stat membru, dar care își desfășoară activitatea în jurisdicția lor să prezinte altă dovadă decât dovada de stabilire sau înregistrare ca organizație non-profit în alt stat membru.

Articolul 17

Principiul tratamentului nearbitrar

Statele membre se asigură că normele naționale care reglementează organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu conduc la o discriminare nejustificată bazată exclusiv pe caracterul politic dezirabil al scopului organizației, pe domeniul de activitate sau pe sursele sale de finanțare.

Articolul 18

Mobilitatea și continuitatea transfrontalieră

(1)  Statele membre elimină orice obstacol care afectează exercitarea de către organizațiile non-profit stabilite sau înregistrate într-un alt stat membru a dreptului lor la libertatea de stabilire, la libera circulație a serviciilor și la libera circulație a capitalurilor pe teritoriul lor. Acest lucru nu aduce atingere prerogativei statelor membre de a solicita, pentru ca unei organizații non-profit să i se acorde un statut oficial, ca organizația să fi dobândit personalitate juridică sau să fie inclusă într-un registru național, în conformitate cu legislația statului membru în care a fost înființată și/sau unde intenționează să își desfășoare activitatea.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o organizație non-profit înregistrată într-un alt stat membru are dreptul de:

(a)  a-și muta sediul social pe teritoriul său fără a fi necesară constituirea sau înregistrarea ca persoană juridică nouă;

(b)  a avea acces la o procedură de înregistrare simplificată, care va recunoaște informațiile și documentația deja furnizate de organizația non-profit statului membru în care a fost înregistrată anterior.

Articolul 19

Transformările și fuziunile transfrontaliere

(1)  Statele membre se asigură că o organizație non-profit înființată sau înregistrată în jurisdicția lor se poate transforma sau fuziona cu o altă organizație non-profit înființată sau înregistrată în alt stat membru, fără ca o astfel de fuziune sau transformare să ducă la desființarea, interzicerea sau dizolvarea sau suspendarea involuntară a activităților organizației.

(2)  Statele membre se asigură că, în cazul unei transformări sau al unei fuziuni, astfel cum se menționează la alineatul (1), organizația non-profit care face obiectul transformării sau fuzionării este liberă să înființeze birouri sau operațiuni în statul membru de destinație.

(3)  Statele membre stabilesc forma juridică a organizației transformate sau fuzionate, pe baza principiului echivalenței.

(4)  Statele membre se asigură că, în cazul în care organizația non-profit care rezultă în urma unei transformări sau fuziuni menționate la alineatul (1) nu respectă condițiile și cerințele prevăzute în legile, reglementările sau practicile administrative naționale din statul membru gazdă, organizației non-profit i se acordă un termen rezonabil pentru a lua măsurile necesare pentru a-și regulariza poziția.

(5)  Statele membre se asigură că nici transformările și nici fuziunile transfrontaliere nu au ca efect subminarea drepturilor lucrătorilor sau ale sindicatelor sau a condițiilor de muncă. Acestea se asigură că, în conformitate cu contractele colective de muncă aplicabile și cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, obligațiile angajatorilor privind angajații și creditorii continuă să fie îndeplinite și că angajații, voluntarii, sindicatele și reprezentanții lucrătorilor sunt informați și consultați în mod corespunzător. Contractele colective de muncă și drepturile de reprezentare a lucrătorilor în consiliile de administrație sunt respectate și menținute, după caz.

Capitolul V

Finanțarea

Articolul 20

Strângerea de fonduri și utilizarea gratuită a activelor

(1)  Statele membre elimină orice obstacol care afectează capacitatea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor de a solicita, primi, transfera sau dona orice resurse, inclusiv financiare, în natură și materiale, sau de a solicita și a primi resurse umane de la sau către orice sursă, inclusiv entități naționale, străine sau internaționale, fie că este vorba de organisme publice, persoane fizice sau organisme private.

(2)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu conduc la o diferență de tratament între organizațiile non-profit în funcție de sursele lor de finanțare sau de destinația acestora.

(3)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit au dreptul de a deține în proprietate și de a dispune liber de bunuri și active care fac obiectul legislației naționale aplicabile entităților similare aflate sub jurisdicția lor.

(4)  Statele membre reduc la minimum sarcina administrativă în ceea ce privește alocarea transfrontalieră a activelor și permit organizațiilor non-profit să genereze profituri pentru reinvestiții în proiecte caritabile.

Articolul 21

Finanțarea publică

(1)  Statele membre se asigură că finanțarea publică este pusă la dispoziție și alocată organizațiilor non-profit prin proceduri clare, transparente și nediscriminatorii.

(2)  Alineatul (1) se aplică, de asemenea, finanțării din partea Uniunii plătite de statele membre în cadrul gestiunii partajate, sub rezerva dispozițiilor Regulamentului (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului(19).

Articolul 22

Finanțarea transfrontalieră

(1)  În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că organizațiile non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor nu suferă niciun dezavantaj ca urmare a solicitării sau a primirii de finanțare de la persoane fizice sau juridice care își au reședința sau sunt stabilite în Uniune sau în SEE, dar în afara teritoriului lor.

(2)  În conformitate cu normele Uniunii privind libera circulație a capitalurilor, statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice nu suferă niciun dezavantaj ca o consecință a acordării de finanțare organizațiilor non-profit stabilite, înregistrate sau care își desfășoară activitatea în afara teritoriului lor.

Articolul 23

Activitățile economice

Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sunt libere să desfășoare orice activități economice sau comerciale legale, cu condiția ca aceste activități să sprijine, direct sau indirect, obiectivele lor non-profit, sub rezerva cerințelor de autorizare sau de reglementare general aplicabile activităților în cauză în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale.

Articolul 24

Raportarea și transparența privind finanțarea

(1)  Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul actelor cu putere de lege și al practicilor administrative naționale nu sunt împovărătoare în mod inutil și sunt proporționale cu dimensiunea organizației și cu sfera activităților sale, luând în considerare valoarea activelor și a veniturilor sale.

(2)  În sensul alineatului (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor sau al practicilor administrative naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv cele care pun în aplicare obligațiile Uniunii și internaționale, se bazează pe o evaluare specifică și actualizată bazată pe riscuri a sectorului și a organizațiilor în cauză și nu conduc la cerințe disproporționate sau la limitarea nejustificată a accesului organizațiilor non-profit la servicii financiare.

(3)  În temeiul articolului 11 alineatul (3), organizațiile non-profit raportează anual cu privire la conturile organizațiilor non-profit și fac publice aceste rapoarte. Rapoartele respective includ informații privind finanțarea primită în cursul anului calendaristic precedent, informații privind originea și valoarea finanțării, credite, împrumuturi bancare și donații sau încasări necompensate de numerar sau bunuri.

(4)  Statele membre se asigură că obligațiile de raportare și de transparență aplicabile organizațiilor non-profit în temeiul legilor, reglementărilor și practicilor administrative naționale nu conduc la diferențe de tratament între aceste organizații sau la limitări ale drepturilor sau obligațiilor acestora, pe baza surselor de finanțare, a obiectivelor sau activităților lor.

Capitolul VI

Confidențialitatea

Articolul 25

Confidențialitatea privind apartenența

(1)  În cazul în care o organizație non-profit are caracter asociativ, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că informațiile referitoare la membri pot rămâne confidențiale.

(2)  Statele membre se asigură că informațiile privind apartenența la o organizație non-profit în ceea ce privește membrii care sunt persoane fizice pot fi accesate de către o autoritate competentă numai în cazul în care acest acces este necesar în scopul unei anchete penale publice privind infracțiuni pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an și în urma unei hotărâri a unei instanțe judecătorești independente.

Articolul 26

Informațiile confidențiale și sensibile

(1)  Statele membre se asigură că legile, reglementările sau practicile administrative naționale nu au ca efect obligarea organizațiilor non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor să își facă publice informații confidențiale și sensibile, cum ar fi date cu caracter personal referitoare la personalul organizației, voluntari, membri, fondatori sau donatori.

(2)  Statele membre se asigură că organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor au acces la căi de atac efective pentru a preveni sau a obține reparații în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a informațiilor lor confidențiale sau sensibile.

(3)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că protecția împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de informații confidențiale sau sensibile ale organizațiilor non-profit în temeiul prezentului articol se aplică în ceea ce privește inspecțiile, auditurile și orice alte activități de supraveghere efectuate de autoritățile competente.

Articolul 27

Supravegherea

Statele membre se asigură că organizațiile non-profit nu sunt supuse unei supravegheri nejustificate și disproporționate, în special în ceea ce privește operațiunile sau comunicările lor, ale fondatorilor organizației, ale membrilor structurilor sale de conducere, ale altor membri, ale personalului, ale voluntarilor, ale donatorilor sau ale altor părți private legate de aceasta, cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de motive de siguranță publică.

Capitolul VII

Dispoziții finale

Articolul 28

Un tratament mai favorabil și clauza de menținere a nivelului de protecție

(1)  Statele membre pot introduce sau menține dispoziții care să asigure un tratament mai favorabil pentru organizațiile non-profit înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor decât cel prevăzut în prezenta directivă.

(2)  Punerea în aplicare a prezentei directive nu constituie un motiv pentru reducerea nivelului de protecție deja asigurat în temeiul dreptului național, european sau internațional, inclusiv în ceea ce privește drepturile fundamentale, în domeniile acoperite de prezenta directivă.

Articolul 29

Transpunerea

(1)  Până la ... [un an de la data intrării în vigoare a prezentei directive], statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.

(2)  Statele membre consultă organizațiile non-profit deja înființate, înregistrate sau care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor în timp util, în mod transparent și semnificativ cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive.

Articolul 30

Raportarea, evaluarea și reexaminarea

(1)  Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare și aplicarea prezentei directive în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia.

(2)  Ținând seama de raportul său prezentat în temeiul alineatului (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind impactul legislației naționale de transpunere a prezentei directive, în termen de cel mult trei ani de la termenul de transpunere a acesteia. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea armonizării ulterioare a legislației naționale aplicabile organizațiilor non-profit.

(3)  Comisia pune la dispoziția publicului rapoartele menționate la alineatele (1) și (2) de mai sus și le face ușor accesibile.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia Europeană/Ungaria C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476.
(2) Regulamentul (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE) (JO L 294, 10.11.2001, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (JO L 207, 18.8.2003, p. 1).
(4) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1).
(5) Regulamentul (CE) nr. 1082/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) (JO L 210, 31.7.2006, p. 19).
(6) Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) (JO L 199, 31.7.1985, p. 1).
(7) Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (JO L 53, 22.2.2007, p. 1).
(8) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(9) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(10) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
(11) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului Text cu relevanță pentru SEE (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
(12) https://cordis.europa.eu/project/id/613034/reporting.
(13) Avizul Comitetului Economic și Social European, Filantropia europeană: un potențial neexploatat, SOC/611.
(14) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(15) Hotărârea Curții de Justiție din 18 iunie 2020, Comisia Europeană/Ungaria C-78/18, ECLI:EU:C:2020:476.
(16) Stauffer: C-386/04 Centro di Musicologia Walter Stauffer/Finanzamt München für Körperschaften [2006] ECR I-8203; Hein-Persche: C-318/07 Hein Persche/FinanzamtLüdenscheid [2009] ECR I-359 și Missionswerk: C-25/10 Missionswerk Werner Heukelbach eV/Belgien [2011] 2 C.M.L.R. 35.
(17) Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile pe piața internă (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).
(18) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).
(19) Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

Ultima actualizare: 11 mai 2022Aviz juridic - Politica de confidențialitate