Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul TUE),

–  având în vedere articolele 24 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care demonstrează importanța pe care tratatul o acordă dreptului cetățenilor și rezidenților Uniunii de a-și aduce preocupările în atenția Parlamentului,

–  având în vedere articolul 228 din TFUE privind rolul și funcțiile Ombudsmanului European,

–  având în vedere măsura Consiliului de instituire a Cadrului revizuit la nivelul UE impus de articolul 33 alineatul (2) din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD),

–  având în vedere articolele 11, 41, 42, 43 și 44 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) privind dreptul de a adresa petiții Parlamentului European,

–  având în vedere dispozițiile TFUE privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special articolele 258 și 260,

–  având în vedere rezoluțiile sale privind concluziile deliberărilor Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 222, 230 și 216 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 10 alineatul (3) din Tratatul UE,

–  având în vedere articolul 20 din TFUE privind dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum și dreptul de a se adresa instituțiilor și organelor consultative ale Uniunii în oricare dintre limbile tratatelor și de a primi răspuns în aceeași limbă,

–  având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2019/788 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind inițiativa cetățenească europeană(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2020/1042 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 de stabilire a unor măsuri temporare privind termenele pentru etapele de colectare, verificare și examinare prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/788 privind inițiativa cetățenească europeană având în vedere epidemia de COVID-19(3),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A9-0018/2022),

A.  întrucât articolul 10 alineatul (3) din TUE prevede că „[o]rice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” și că „[d]eciziile se iau în mod cât mai deschis și la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”;

B.  întrucât Comisia pentru petiții joacă un „rol de protecție” pentru a se asigura că UE respectă CRPD în cadrul elaborării politicilor și a măsurilor legislative la nivelul UE; întrucât Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European constituie cadrul UE împreună cu Ombudsmanul European, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și Forumul european al persoanelor cu handicap în Cadrul revizuit la nivelul UE, astfel cum a fost adoptat de Consiliu în cadrul celei de a 3 513-a reuniuni a sale, care a avut loc la 16 ianuarie 2017;

C.  întrucât îmbunătățirea participării cetățenilor și a transparenței la nivelul UE este esențială pentru eliminarea decalajului perceput dintre UE și cetățenii săi și organizațiile reprezentative;

D.  întrucât dreptul de a adresa petiții Parlamentului European este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor UE consfințite la articolul 44 din cartă;

E.  întrucât numărul petițiilor primite a rămas modest în comparație cu populația totală a Uniunii, confirmând necesitatea unor eforturi majore și a unor măsuri adaptate pentru a crește gradul de sensibilizare a publicului și pentru a realiza îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește exercitarea dreptului de a adresa petiții; întrucât, în medie, aproximativ 1 200 de petiții sunt adresate Parlamentului European pe an;

F.  întrucât, deși numărul petițiilor adresate Parlamentului European a atins un nivel maxim în 2013, se poate observa o tendință descendentă; întrucât dreptul de a adresa petiții rămâne încă necunoscut unui număr mare de cetățeni europeni;

G.  întrucât criteriile de admisibilitate a petițiilor prevăzute la articolul 227 din TFUE și la articolul 226 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European cer ca petițiile să fie depuse de cetățeni sau de rezidenți ai UE afectați direct de chestiuni ce se încadrează în domeniile de activitate ale UE;

H.  întrucât Parlamentul are cea mai deschisă și mai transparentă procedură de petiționare din Uniune, permițând petiționarilor să participe la activitățile sale, inclusiv la dezbaterile și audierile comisiilor;

I.  întrucât Comisia pentru petiții a acestuia examinează și tratează fiecare petiție și este singura comisie care poartă un dialog zilnic cu cetățenii;

J.  întrucât dreptul de a adresa petiții este exercitat adesea de către persoane fizice;

K.  întrucât întărirea dreptului de a adresa petiții poate fi realizată numai prin îmbunătățirea capacității instituțiilor UE și a statelor membre de a ajunge la soluții prompte și eficiente la problemele ridicate de petiționari, asigurând în același timp protecția deplină a drepturilor fundamentale ale cetățenilor;

L.  întrucât unele petiții sunt declarate inadmisibile din cauza lipsei de informații sau a confuziei cetățenilor cu privire la competențele Uniunii Europene;

M.  întrucât Comisia încă nu a oferit informații cuprinzătoare cu privire la numărul de petiții care au dus la inițierea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau la orice altă acțiune legislativă sau nelegislativă;

N.  întrucât este necesară o revizuire a Regulamentului de procedură al Parlamentului, pentru a îmbunătăți normele relevante privind procesul de petiționare în vederea creșterii vizibilității petițiilor și a monitorizării acestora, inclusiv în cadrul activităților plenare ale Parlamentului, cu scopul de a integra mai eficient chestiunile ridicate de petiții printre prioritățile agendei politice a UE;

O.  întrucât Comisia și-a întemeiat strategia de tratare a petițiilor pe comunicarea sa din 2016 intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, care nu cuprinde dispoziții care să stabilească proceduri sau practici administrative privind petițiile;

P.  întrucât TFUE întărește cetățenia Uniunii și îmbunătățește și mai mult funcționarea democratică a acesteia, prevăzând, printre altele, că fiecare cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii prin intermediul unei inițiative cetățenești europene (ICE);

Q.  întrucât ar trebui subliniată importanța ICE în elaborarea inițiativelor și în evoluțiile strategice ale UE;

R.  întrucât cetățenii Uniunii au dreptul de a se adresa Comisiei pentru a-i solicita în mod direct să prezinte o propunere de act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor;

S.  întrucât Uniunea trebuie să garanteze cetățenilor, îndeosebi în ceea ce privește nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități, dreptul de a participa activ la activitățile democratice ale Uniunii Europene în oricare dintre limbile oficiale ale UE, pentru a evita orice fel de discriminare și pentru a promova multilingvismul;

T.  întrucât ICE contribuie astfel la întărirea funcționării democratice a Uniunii grație participării cetățenilor la viața sa democratică și politică; întrucât ICE ar trebui privită ca unul dintre mijloacele ce permit cetățenilor să aducă anumite probleme în atenția instituțiilor UE și să se adreseze acestora pentru a le determina să legifereze cu privire la chestiuni care intră în sfera de competență a UE și afectează cetățenii, pe lângă dialogul cu asociațiile reprezentative și cu societatea civilă, consultarea părților interesate, dreptul de a adresa petiții și dreptul de a depune o plângere la Ombudsmanul European;

U.  întrucât Regulamentul (UE) 2019/788, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020, a făcut ICE mai accesibilă și mai ușor de pus în aplicare pentru organizatori, inclusiv prin traducerea inițiativelor în toate limbile oficiale ale UE;

V.  întrucât Comisia a enumerat o serie de dificultăți legate de punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 211/2011(4) și întrucât obiectivul noului Regulament (UE) 2019/788 este de a aborda chestiunile respective în detaliu în ceea ce privește eficacitatea ICE ca instrument și de a aduce îmbunătățiri funcționării acestuia; întrucât punerea sa în aplicare trebuie evaluată în mod eficace și în timp util; întrucât, în orice caz, Comisia ar trebui să prezinte un raport oficial până la 1 ianuarie 2024, cel târziu, și, ulterior, o dată la patru ani;

W.  întrucât, pentru a atinge aceste obiective și a realiza întregul potențial al ICE, procedurile și condițiile necesare pentru ICE ar trebui să garanteze că inițiativele care sunt valabile în sensul articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/788 au parte de o analiză și de un răspuns adecvate din partea Comisiei; întrucât Comisia are obligația legală să precizeze acțiunea pe care intenționează să o întreprindă cu privire la o ICE valabilă, dacă este cazul, și să precizeze motivele pentru care va întreprinde sau nu o acțiune, în mod clar, ușor de înțeles și detaliat; întrucât sunt necesare cel puțin un milion de semnături provenind din cel puțin un sfert din statele membre pentru ca ICE să fie valabilă și să fie prezentată Comisiei; întrucât Regulamentul (UE) 2020/1042 a făcut ca termenele pentru etapele de colectare, verificare și examinare să fie mai flexibile, ca răspuns la pandemia de COVID-19, prin introducerea de măsuri temporare; întrucât aplicarea acestor măsuri a fost extinsă, prin acte de punere în aplicare ale Comisiei; întrucât prezentul regulament are doar un caracter temporar și se aplică numai până la sfârșitul anului 2022, care este, de asemenea, data până la care sistemele individuale de colectare online, prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/788, vor fi eliminate treptat;

X.  întrucât organizarea și susținerea unei ICE este un drept politic al cetățenilor Uniunii, precum și un instrument unic de stabilire a priorităților în materie de democrație participativă în UE, ce permite cetățenilor să participe activ la proiectele și procesele care îi afectează; întrucât, până în prezent, au existat șase ICE considerate valabile, fiecare dintre ele primind un răspuns din partea Comisiei, cele mai recente fiind „Minority Safepack” și „End the Cage Age”; întrucât aceste inițiative au fost primele ICE care au fost dezbătute în Parlament după intrarea în vigoare a noului Regulament (UE) 2019/788 și în conformitate cu o dispoziție nou-introdusă din Regulamentul de procedură al Parlamentului, mai precis articolul 222 alineatul (8); întrucât rezoluțiile ulterioare au fost adoptate de Parlament în decembrie 2020 și, respectiv, iunie 2021, cu o majoritate covârșitoare de 76 % și, respectiv, 82 % dintre voturile exprimate;

Y.  întrucât Comisia pentru petiții a primit 107 de cereri de lansare a unei ICE, dintre care 83 au fost considerate admisibile și calificate pentru a fi înregistrate, dintre care șase au avut succes;

Z.  întrucât unul dintre obiectivele prioritare ale UE trebuie să fie acela de a întări legitimitatea democratică a instituțiilor sale și a asigura transparența deplină a proceselor decizionale ale UE, precum și de a proteja în mod eficace drepturile fundamentale ale cetățenilor și a spori implicarea cetățenilor în conturarea agendei politice a UE prin instrumente de participare cetățenească mai robuste, mai eficace și mai transparente;

AA.  întrucât articolele 20, 24 și 228 din TFUE și articolul 43 din cartă împuternicesc Ombudsmanul European să primească plângeri privind cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea atribuțiilor sale jurisdicționale;

AB.  întrucât anchetele Ombudsmanului se referă în principal la transparență și responsabilitate, la cultura serviciului, la exercitarea adecvată a competențelor discreționare și la respectarea drepturilor procedurale;

AC.  întrucât în 2020 a fost sărbătorită cea de a 25-a aniversare a înființării Ombudsmanului European; întrucât, de la crearea sa, oficiul Ombudsmanului a tratat 57 000 de plângeri care au dus la peste 7 600 de anchete;

AD.  întrucât dreptul de a adresa petiții, dreptul de a sesiza Ombudsmanul European și ICE sunt instrumente participative, încurajând transparența, democrația participativă și cetățenia europeană activă;

Dreptul de a adresa petiții

1.  reamintește că dreptul de a adresa petiții este cel mai vechi instrument de participare directă a cetățenilor la nivelul Uniunii și că acesta este modul cel mai simplu și cel mai direct pentru cetățeni de a contacta instituțiile UE și de a-și exprima opiniile cu privire la legislația și opțiunile strategice adoptate la nivelul Uniunii, precum și să depună plângeri cu privire la lacunele și la punerea în aplicare deficitară; reamintește că numărul petițiilor primite rămâne modest în raport cu populația UE și că există diferențe importante în materie de exercitare a dreptului de a adresa petiții între statele membre, regiuni și limbi; consideră că campaniile de informare specifice și de educație civică despre drepturile aferente cetățeniei Uniunii pot ajunge la un public mai larg și pot produce rezultate concrete în sensibilizarea cetățenilor cu privire la drepturile lor la nivelul Uniunii; subliniază că Comisia pentru petiții dispune de o gamă largă de instrumente, și anume elaborarea de rapoarte și rezoluții, audieri publice, ateliere tematice și misiuni de informare, cu care să răspundă preocupărilor cetățenilor și să determine Parlamentul European, celelalte instituții europene și autoritățile naționale să ia măsuri; solicită Comisiei pentru petiții să își intensifice colaborarea cu parlamentele naționale și să creeze un parteneriat care să permită schimbul de bune practici;

2.  reamintește că modul în care sunt tratate problemele ridicate în petiții are un impact decisiv asupra cetățenilor din perspectiva respectării efective a dreptului de a adresa petiții consacrat în tratatele UE, precum și asupra opiniei cetățenilor privind instituțiile Uniunii;

3.  regretă că refuzul Comisiei de a lua măsuri în privința chestiunilor menționate în petițiile individuale constituie o încălcare a dispozițiilor actuale ale tratatelor UE referitoare la dreptul de a adresa petiții, întrucât acesta din urmă nu se limitează la chestiuni de importanță strategică sau care reflectă probleme structurale;

4.  invită Comisia să își revizuiască în timp util abordarea strategică actuală cu privire la soluționarea petițiilor, deoarece aceasta are drept rezultat netratarea, printre altele, a chestiunilor legate de încălcări grave ale dreptului UE, în detrimentul protecției drepturilor cetățenilor;

5.  îndeamnă Parlamentul și Comisia să adopte un acord interinstituțional cu caracter obligatoriu privind tratarea petițiilor, pentru a asigura un cadru juridic clar, previzibil și transparent, menit să pună în aplicare în mod consecvent dreptul de a adresa petiții prevăzut în tratatele UE și să protejeze în mod eficient drepturile fundamentale ale cetățenilor;

6.  subliniază că dreptul de a adresa petiții reprezintă un element-cheie al democrației participative; invită, în acest context, Consiliul și Comisia să recunoască dreptul de a adresa petiții ca un instrument fundamental de comunicare între cetățeni și instituțiile UE, precum și un element esențial al administrării democratice și transparente la nivelul UE;

7.  reamintește că mulți cetățeni europeni sunt privați de dreptul lor de a adresa petiții, deoarece platformele lor nu respectă standardele de accesibilitate și cerințele prevăzute la articolul 33 alineatul (2) din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH);

8.  constată că sunt necesare îmbunătățiri majore, în limitele stabilite de tratatele UE, pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor atunci când aceștia își exercită dreptul de a adresa petiții pentru a soluționa diverse probleme, astfel încât să se evite situațiile în care cetățenii se simt dezamăgiți de instituțiile UE; solicită să se pună la dispoziția cetățenilor mai multe informații cu privire la dreptul de a adresa petiții și la întărirea cooperării cu autoritățile statelor membre, pentru a proteja pe deplin drepturile cetățenilor ce decurg din dreptul UE; solicită instituțiilor UE să ofere orientări clare privind dreptul de a adresa petiții și să promoveze recurgerea la acest instrument în mod sistematic;

9.  consideră că este important să se diversifice mijloacele de comunicare și să se sensibilizeze opinia publică, în strânsă cooperare cu asociațiile naționale și locale, prin campanii de informare și o dezbatere publică continuă cu privire la domeniile de politici ale UE; consideră că este oportun să se dezvolte forumuri interactive online care să permită cetățenilor să se informeze, să facă schimb de opinii și să se exprime liber, în special pentru a se adresa tinerilor;

10.  subliniază că frustrarea petiționarilor provocată de absența unor soluții reale la problemele lor poate duce la o distanțare de instituțiile UE și la un sentiment de euroscepticism provocat de lipsa răspunsurilor;

11.  solicită stabilirea unor criterii comune de tratare a diferitelor petiții, pentru a garanta tratamentul standardizat și coerent al petițiilor și a evita utilizarea arbitrară sau partizană a solicitărilor cetățenilor; subliniază că lipsa de omogenitate în tratarea petițiilor poate crea confuzie în rândul petiționarilor și antrena scăderea disponibilității cetățenilor, în mod general, de a-și exercita dreptul de a adresa petiții;

12.  reamintește, în acest context, că o interpretare prea restrictivă sau incoerentă a articolului 51 din cartă subminează încrederea cetățenilor în Uniune; solicită Comisiei să prezinte măsuri care să asigure o aplicare coerentă și extinsă a dispozițiilor articolului 51 și invită Conferința privind viitorul Europei să studieze această chestiune;

13.  reamintește posibilitățile oferite de dreptul de a adresa petiții atunci când este vorba de alertarea instituțiilor UE cu privire la eventualele lacune sau încălcări sau la punerea în aplicare incorectă a legislației Uniunii, atât în cazuri concrete, cât și la nivel sistemic; insistă asupra potențialului petițiilor individuale ca instrument de aplicare și îmbunătățire a legislației UE; invită Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să acorde o mai mare atenție problemelor ridicate în petiții, inclusiv în cele individuale, și să se asigure că petițiile sunt investigate în mod corespunzător, astfel încât să se poată aduce îmbunătățiri reale aplicării corecte a dreptului UE în toată Uniunea; subliniază că, în cazurile în care Comisia nu are competențe legislative, ea trebuie să utilizeze în mod eficace posibilitatea de a acționa prin asigurarea de coordonare sau sprijin pentru a oferi un răspuns judicios la problemele și nevoile petiționarilor;

14.  ia act de faptul că multe petiții privind COVID-19 au fost tratate de Comisia pentru petiții, în principal în cadrul procedurii de urgență; felicită Comisia pentru petiții pentru tratarea rapidă și eficientă a petițiilor în perioade de criză majoră, ceea ce reprezintă o condiție sine qua non pentru încrederea cetățenilor în instituțiile europene;

15.  reamintește că dreptul de a adresa petiții este un element esențial al cetățeniei Uniunii; regretă profund faptul că comunicarea Comisiei referitoare la Raportul din 2020 privind cetățenia Uniunii și planul de acțiune european privind democrația nu menționează dreptul de a adresa petiții; consideră că aceasta a fost o ocazie ratată de a spori vizibilitatea unuia dintre aspectele cetățeniei europene; invită Comisia să includă dreptul de a adresa petiții în documentele sale strategice;

16.  solicită efectuarea unei analize detaliate care ar scoate la iveală motivele pentru care a scăzut numărul de petiții înregistrate în ultimii ani; invită Comisia să colaboreze cu Comisia pentru petiții în vederea realizării unui studiu cu scopul de a identifica principalele obstacole întâlnite în exercitarea dreptului de a adresa petiții, precum și orice probleme de comunicare care ar putea exista; solicită punerea în aplicare a mecanismelor necesare în vederea remedierii eventualelor deficiențe și probleme ieșite la iveală grație studiului;

17.  critică Comisia pentru lipsa unui sistem adecvat de colectare a informațiilor privind petițiile și modul în care sunt legate de procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau de actele UE, fapt confirmat, de asemenea, de deficiențele din rapoartele anuale ale Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE, care se referă la petiții într-un mod foarte general;

18.  invită Comisia să monitorizeze, să analizeze și să informeze anual cu privire la petițiile tratate și să se asigure că această analiză contribuie la procesul decizional politic la nivelul Comisiei; invită Comisia să reducă timpul necesar pentru a răspunde solicitărilor Parlamentului privind petițiile;

19.  invită Consiliul și statele membre să se implice activ și să participe la deliberările și dezbaterile privind petițiile și să ofere răspunsuri la problemele ridicate de petiționari la nivelul UE, inclusiv adresând petiții autorităților competente și responsabile, asigurând o monitorizare adecvată și participarea la dezbaterile parlamentare;

20.  subliniază necesitatea de a asigura o monitorizare adecvată a petițiilor în cadrul lucrărilor parlamentare și legislative; reamintește că petițiile ar putea fi considerate un instrument strategic de încurajare a dreptului de inițiativă legislativă al Parlamentului European, consfințit în articolul 225 din TFUE, abordând astfel lacunele și neconcordanțele dreptului UE, evidențiate prin petiții, în vederea asigurării unei protecții depline a drepturilor cetățenilor;

21.  solicită instituțiilor UE și comisiilor Parlamentului, precum și statelor membre, să coopereze mai bine cu Comisia PETI pentru a răspunde în mod eficient petiționarilor și a satisface solicitările acestora; consideră, în acest sens, că este esențial ca reprezentanții statelor membre să fie prezenți și să participe la discuțiile privind petițiile în comisie; în acest context, îndeamnă Comisia să evite răspunsurile generale și să ofere petiționarilor și solicitărilor acestora răspunsuri specifice și adaptate;

22.  solicită societății civile în ansamblu să exploateze întregul potențial al dreptului de a adresa petiții în ceea ce privește punerea în aplicare a modificărilor strategice și legislative la nivelul Uniunii; încurajează organizațiile societății civile să utilizeze mai bine petițiile ca instrumente de democrație directă pentru a transmite instituțiilor europene preocupările lor, precum și eventualele nerespectări ale dreptului Uniunii;

23.  invită Conferința privind viitorul Europei să reflecteze și să organizeze o dezbatere privind dreptul de a adresa petiții și să analizeze, împreună cu cetățenii, modul în care ar putea fi îmbunătățite informațiile privind dreptul de a adresa petiții și accesul la acesta, pentru a-l transforma într-un instrument mai democratic și mai util pentru cetățenii și rezidenții UE, punându-i în contact direct cu instituțiile UE și transmițându-le plângerile lor; invită Conferința privind viitorul Europei să ofere sugestii pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a dreptului de a adresa petiții la nivelul UE;

24.  solicită întărirea poziției Comisiei pentru petiții în cadrul Parlamentului European și în relațiile sale interinstituționale, întrucât aceasta este singura comisie care comunică direct cu cetățenii; subliniază, în acest sens, necesitatea de a aloca mai mult personal și mai multe resurse Comisiei PETI, având în vedere amploarea activității sale;

25.  invită celelalte comisii să contribuie în timp util la eforturile Parlamentului de a răspunde mai rapid și mai eficient preocupărilor cetățenilor și să ia în considerare, în activitatea legislativă în curs, problemele ridicate de petiționari; invită celelalte comisii să ia în considerare petițiile legate de domeniile lor de competență, în activitățile legislative de zi cu zi ale Parlamentului, și să răspundă în mod formal și concret așteptărilor generate de petițiile cetățenilor;

26.   consideră că rețeaua pentru petiții este un instrument necesar pentru a facilita monitorizarea petițiilor în contextul activității parlamentare și legislative, precum și pentru a încuraja schimbul de informații și de bune practici între membrii săi, atât la nivel tehnic, cât și la nivel politic; consideră că această rețea ar trebui să consolideze dialogul și colaborarea cu Comisia și cu alte instituții ale Uniunii Europene;

27.  având în vedere că, în concordanță cu orientările(5), atunci când i se solicită avizul, o comisie va evalua importanța dreptului de a adresa petiții și volumul său de activități legislative, înainte de a decide dacă să emită sau nu un aviz, și că această normă este anterioară Tratatului de la Lisabona și reflectă o percepție veche a importanței petițiilor în activitatea parlamentară, solicită o actualizare a orientărilor, pentru a oferi Comisiei pentru petiții și altor comisii autoritatea necesară pentru a-și desfășura activitatea în mod eficient;

28.  solicită realizarea unui sondaj Eurobarometru cu privire la cunoașterea de către cetățenii UE a dreptului de a adresa petiții Parlamentului European, pentru a colecta date care să permită lansarea unei campanii puternice și accesibile de sensibilizare; consideră că sondajele periodice efectuate la nivelul UE pe baza sondajelor transfrontaliere contribuie la o mai mare sensibilizare a instituțiilor europene cu privire la preocupările cetățenilor;

29.  solicită crearea unei baze de date comune între Parlament și Comisie, pentru a face schimb de informații în mod transparent și cooperant cu privire la toate măsurile întreprinse de Comisie ca urmare a petițiilor, inclusiv proiectele-pilot ale UE și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, propunerile legislative și orice alt act al UE;

30.  solicită ca dreptul de a adresa petiții Parlamentului, precum și portalul pentru petiții al acestuia, să fie promovate mai activ prin intermediul rețelelor de socializare, al campaniilor de sensibilizare, al formării ziariștilor și al conectării acestui portal la portalurile pentru petiții reputate utilizate de cetățeni pentru a obține sprijin la nivel european și național;

31.  invită Consiliul și Comisia să conecteze site-urile lor internet, precum și platforma Conferinței privind viitorul Europei, la portalul pentru petiții și să promoveze portalul respectiv prin canalele lor, inclusiv prin reprezentanțele Comisiei în statele membre, care ar trebui încurajate să coopereze cu birourile de legătură ale Parlamentului European;

32.  solicită îmbunătățirea portalului web pentru petiții pentru a fi mai vizibil pentru public, mai ușor de utilizat, mai simplu de explorat, mai intuitiv și mai accesibil tuturor cetățenilor, îndeosebi persoanelor cu handicap; solicită îmbunătățirea funcției de analiză a datelor în baza de date ePetition pentru a înlesni recuperarea petițiilor anterioare pe aceeași temă din ePetition; solicită o simplificare a procesului care să le permită cetățenilor să sprijine o petiție depusă prin intermediul portalului online, ceea ce ar permite o mai bună utilizare a dreptului lor de a adresa petiții;

33.  ia act de faptul că petiționarii nu au acces în timp real la informații privind stadiul în care se află petiția lor; solicită, prin urmare, ca mai multe informații să fie puse la dispoziția publicului și să fie publicate pe portalul web pentru petiții cu privire, de exemplu, la situația actuală a petiției și la investigațiile deschise cu alte instituții în acest sens; solicită o mai mare sinergie între portal și baza de date internă a Parlamentului, pentru a promova o mai mare transparență în tratarea petițiilor;

34.  solicită colectarea mai multor informații privind profilul petiționarilor, asigurând, în același timp, respectarea deplină a reglementărilor privind protecția datelor cu caracter personal, pentru a identifica grupurile subreprezentate în ceea ce privește exercitarea dreptului de a adresa petiții și a se adresa acestora prin campanii de comunicare adecvate;

Funcția Ombudsmanului European

35.  reamintește importanța dreptului fiecărui cetățean și al oricărei persoane fizice sau juridice cu reședința în Uniune de a depune o plângere la Ombudsmanul European cu privire la administrarea defectuoasă în cadrul instituțiilor UE; consideră că plângerile cetățenilor adresate Ombudsmanului reprezintă un element esențial al democrației participative și al legitimității procesului decizional al Uniunii; reamintește că dreptul de a sesiza Ombudsmanul întărește implicarea și încrederea cetățenilor în instituțiile UE, deoarece promovează transparența și buna administrare a instituțiilor și a organelor Uniunii;

36.  subliniază rolul în continuă evoluție al Ombudsmanului, care poate acționa din proprie inițiativă pentru a sprijini lupta împotriva problemelor sistemice din administrația Uniunii și pentru a promova buna administrare, și anume respectarea celor mai înalte standarde de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii; în acest context, consideră că rolul Ombudsmanului este mai important ca niciodată, având în vedere că administrația UE, prin intermediul agențiilor sale, capătă un rol din ce în ce mai important în viața cetățenilor în domenii precum mediul, migrația și sănătatea;

37.  reamintește că Ombudsmanul European poate formula recomandări, propuneri de soluții și sugestii de îmbunătățire pentru a soluționa o problemă legată de diferitele cazuri de administrare defectuoasă; ia act de faptul că, atunci când o plângere nu intră în sfera sa de competență, Ombudsmanul poate recomanda reclamantului să o adreseze unei alte autorități sau Comisiei pentru petiții; subliniază că, în 2020, Ombudsmanul a primite peste 1 400 de plângeri care nu se înscriau în sfera sa de competență, în principal pentru că nu se refereau la activități legate de administrația UE;

38.  invită Ombudsmanul să monitorizeze și mai îndeaproape modul în care sunt cheltuite fondurile și bugetul UE și să verifice dacă interesele UE nu sunt subminate de încălcări ale statului de drept sau de oricare alte încălcări ale principiilor și ale valorilor UE, de corupție sau de conflicte de interese, în special în contextul Planului european de redresare, Next Generation EU; subliniază că respectarea statului de drept este o condiție esențială pentru a avea acces la fondurile UE; consideră că această condiționalitate privind respectarea statului de drept și faptul că Uniunea Europeană nu face compromisuri în ce privește valorile sale întăresc încrederea cetățenilor în Uniune și demonstrează angajamentul ferm al UE față de calitatea democrației pe întregul său teritoriu;

39.  reamintește că relațiile cu Ombudsmanul European se numără printre responsabilitățile conferite Comisiei pentru petiții prin Regulamentul de procedură al Parlamentului European;

40.  salută modificările recente aduse Statutului Ombudsmanului care armonizează exercitarea funcțiilor Ombudsmanului cu Tratatul de la Lisabona, care vor întări și mai mult dreptul cetățenilor și al rezidenților UE de a depune plângeri cu privire la administrarea defectuoasă, în special în ceea ce privește protecția avertizorilor de integritate, hărțuirea și conflictele de interese în cadrul instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii; reamintește că noul statut al Ombudsmanului clarifică, de asemenea, condițiile în care acesta poate desfășura anchete din proprie inițiativă, reiterând faptul că el are posibilitatea de a coopera cu autoritățile statelor membre și cu instituțiile, organele și agențiile UE; în acest context, este ferm convins că Ombudsmanului ar trebui să i se aloce un buget majorat, oferindu-i resursele necesare pentru a gestiona în mod eficace volumul de muncă sporit și pentru a continua să lucreze în mod competent în serviciul cetățenilor europeni; îndeamnă instituțiile, organele și agențiile europene să urmeze recomandările Ombudsmanului în ceea ce privește transparența și alte aspecte etice;

41.  reamintește că cetățenii UE au drepturi de acces la documentele instituțiilor UE; felicită Ombudsmanul pentru activitatea sa remarcabilă în ceea ce privește accesibilitatea documentelor UE și, în special, pentru aplicarea procedurii accelerate pentru tratarea acestor cereri; invită colegiuitorii să urmeze recomandările Ombudsmanului în legătură cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(6) privind accesul public la documente și să încurajeze revizuirea acestuia; consideră că revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 constituie o prioritate, pentru a garanta transparența deplină și accesul public deplin la documentele deținute de instituțiile UE; subliniază importanța sarcinilor Ombudsmanului în ceea ce privește transparența pentru democrația europeană, în special în ceea ce privește accesibilitatea documentelor pentru cetățenii europeni, pentru a le permite să își exercite pe deplin dreptul la informare și a spori încrederea cetățenilor în proiectul european; invită Ombudsmanul să își continue eforturile în această direcție, întrucât accesul în timp util la documente și în cele 24 de limbi oficiale ale UE este esențial pentru a garanta participarea adecvată a cetățenilor și a societății civile la procesul decizional;

42.  felicită Ombudsmanul pentru activitatea desfășurată în promovarea multilingvismului pentru cetățeni și publicarea unui ansamblu de recomandări adresate administrației UE cu privire la utilizarea limbilor oficiale ale Uniunii în comunicarea cu publicul, recomandări care oferă îndrumări cu privire la momentul și modul de comunicare în diverse limbi, pentru a proteja diversitatea lingvistică a UE;

43.  reamintește că una dintre modalitățile de îmbunătățire a percepției cetățenilor despre Uniune este ca aceasta să devină mai ușor de înțeles și mai transparentă pentru ei; consideră că Consiliul ar trebui să depună în continuare eforturi pentru a-și îmbunătăți transparența și îl invită să pună în aplicare unele dintre recomandările formulate în mod repetat de Parlament și de Ombudsman;

44.  consideră că este foarte important să se pună în continuare la dispoziția cetățenilor Uniunii informații adecvate cu privire la rolul și sfera activităților Ombudsmanului, precum și la influența sa asupra dezvoltării instituțiilor UE; invită Ombudsmanul să continue să difuzeze informații cu privire la rezultatele investigațiilor care au condus la o mai mare transparență în negocierile comerciale ale UE, să facă publice rezultatele studiilor clinice intervenționale cu medicamente evaluate în UE, să instituie mecanisme de depunere a plângerilor pentru solicitanții de azil și să întărească normele de deontologie aplicabile comisarilor europeni;

45.  invită Ombudsmanul să întărească și mai mult Rețeaua europeană a ombudsmanilor pentru a promova dreptul de a se adresa unui ombudsman atât la nivel național, cât și la nivel european, precum și pentru a rămâne conectat și atent la realitățile naționale ale cetățenilor; consideră că este necesar să se intensifice interacțiunea și schimbul de bune practici dintre ombudsmanii naționali și regionali și Ombudsmanul European, astfel încât cetățenii să fie mai bine informați cu privire la drepturile lor și să fie mai bine îndrumați atunci când depun plângeri;

Inițiativa cetățenească europeană

46.  subliniază că ICE este un instrument fundamental, unic, de democrație participativă; evidențiază faptul că pentru cetățenii Uniunii ICE reprezintă o ocazie excepțională de a-și defini și a introduce pe agenda politică europeană problemele sau chestiunile care îi privesc, de a-și exprima aspirațiile și a solicita UE să acționeze și să adopte acte legislative, precum și faptul că utilizarea acesteia trebuie încurajată și sprijinită prin toate mijloacele disponibile; reamintește, în acest sens, obligațiile care le revin Comisiei și statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) 2019/788, îndeosebi de a sensibiliza cetățenii Uniunii cu privire la existența, obiectivele și funcționarea ICE și de a oferi asistență și sprijin practic organizatorilor ICE; consideră, în acest sens, că ar trebui clarificată contribuția Parlamentului la obligațiile de comunicare ale Comisiei;

47.  invită Comisia să colaboreze mai bine cu ICE valabile și să remedieze lipsa de monitorizare legislativă, astfel încât să se atingă obiectivul de întărire a legitimității democratice a Uniunii prin creșterea participării cetățenilor la viața democratică și politică a acesteia; crede, prin urmare, că Comisia ar trebui să dea dovadă de o considerație și un angajament veritabile pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor în legătură cu ICE valabile;

48.  reamintește că doar câteva ICE încoronate de succes au beneficiat de o monitorizare adecvată din partea Comisiei;

49.  consideră că este esențial pentru democrația europeană ca cetățenii să poată contribui la exercitarea prerogativelor legislative ale Uniunii și să fie implicați în mod direct în inițierea propunerilor legislative; invită, prin urmare, Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a propunerilor prezentate în cadrul fiecărei ICE valabile și să își respecte pe deplin obligația juridică de a-și expune în mod clar, ușor de înțeles și detaliat, motivele care au stat la baza deciziei de a acționa sau nu; reamintește obligația Parlamentului de a evalua fiecare ICE valabilă, precum și măsurile luate de Comisie, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) 2019/788 și cu articolul 222 alineatul (9) din Regulamentul de procedură al Parlamentului, în special atunci când Comisia nu prezintă nicio astfel de propunere sau nu le pune în aplicare;

50.  solicită să se întărească în continuare rolul Parlamentului, precum și legăturile sale cu organizațiile societății civile în ceea ce privește ICE specifice valabile și procesul de punere în aplicare a acestora de către Comisie; consideră că, în cazurile specifice în care Comisia nu își publică intențiile în termenul stabilit, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) 2019/788, sau nu precizează într-o comunicare faptul că intenționează să nu ia măsuri cu privire la o ICE care a îndeplinit cerințele procedurale și care, prin urmare, respectă dreptul primar al UE și nu contravine valorilor Uniunii prevăzute la articolul 2 din TUE și drepturilor consfințite în cartă, Parlamentul ar putea decide să dea curs respectivei ICE printr-un raport legislativ din proprie inițiativă (INL), în conformitate cu articolul 222 din Regulamentul său de procedură; îndeamnă Comisia să se angajeze să prezinte o propunere legislativă în toate cazurile în care Parlamentul adoptă un astfel de raport INL; consideră că, într-un astfel de caz, Comisia ar trebui să efectueze o reevaluare detaliată a răspunsului său inițial și să respecte, astfel, pe deplin raportul INL al Parlamentului; cere ca Regulamentul (UE) 2019/788 să fie modificat pentru a stimula Comisia să prezinte o propunere legislativă în cazurile în care ICE depusă îndeplinește cerințele relevante;

51.  invită Comisia să informeze în mod clar cetățenii cu privire la repartizarea competențelor între Uniune și statele membre astfel încât ICE să abordeze teme și chestiuni care intră în competența Comisiei de a propune acte juridice, precum și să ofere organizatorilor sfaturi practice și în timp util cu privire la formularea ICE, și să utilizeze în mod adecvat posibilitatea de a înregistra parțial o ICE; subliniază că recentele ICE au solicitat UE să acționeze mai mult, mai rapid, în special în domeniul protecției mediului, al sănătății, al condițiilor decente de viață pentru animale și al drepturilor civile și politice, cum ar fi inițiativele Minority SafePack și End the Cage Age, care s-au bucurat de un sprijin foarte important; reiterează, prin urmare, necesitatea de a oferi o interpretare cât mai largă posibil cadrului referitor la competențele Comisiei de a propune un act juridic;

52.  felicită Comisia Europeană pentru organizarea de seminare de informare și a unei săptămâni a inițiativei cetățenești europene în 2020, care a reunit reprezentanți ai instituțiilor, membri ai societății civile și organizatori de inițiative trecute și în curs, cu scopul de a analiza modalitățile de îmbunătățire a acestui instrument; consideră, cu toate acestea, că ICE rămâne în mare măsură necunoscută; invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească vizibilitatea mediatică a acestui instrument participativ, în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2019/788;

53.  solicită Comisiei să evalueze sub toate aspectele măsurile temporare prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/1042, în special în ceea ce privește prelungirea perioadelor de colectare și impactul acesteia asupra capacității organizatorilor de a mobiliza sprijin pentru ICE, cu scopul de a contribui, printre altele, la procesul de reexaminare a Regulamentului (UE) 2019/788; consideră că, în cazul în care această evaluare ajunge la concluzii pozitive, ar putea fi avută în vedere o prelungire a acestor măsuri temporare pe termen mai lung;

54.  invită Comisia să îmbunătățească instrumentul ICE pentru a face mai accesibilă participarea cetățenilor, având în vedere numărul redus de ICE care au reușit, în cele din urmă, să ducă la inițierea unor acte juridice; în acest sens, evidențiază măsurile prezentate în Regulamentul (UE) 2019/788 pentru a îmbunătăți modul în care cetățenii Uniunii își pot exercita dreptul de a sprijini o ICE și solicită evaluarea punerii în aplicare a acestor măsuri; invită Comisia să efectueze o evaluare aprofundată a exercitării acestui drept în următorul său raport privind cetățenia UE și să prezinte măsurile legislative și nelegislative care ar putea fi introduse pentru a îmbunătăți în continuare exercitarea acestui drept;

55.  este de opinie că modul în care sunt formulate răspunsurile oficiale ale Comisiei la inițiative cetățenești încoronate de succes poate influența semnificativ cum este evaluat acest instrument de către cetățeni și consideră că este nevoie de mai multe eforturi și de o examinare mai prudentă a fiecărei inițiative reușite, pentru a asigura că Comisia reflectă în mod adecvat asupra propunerilor cetățenilor;

56.  subliniază necesitatea unor mecanisme participative permanente care să le permită cetățenilor să participe la procesele decizionale ale UE;

57.  evidențiază necesitatea de a institui un mecanism adecvat de monitorizare a ICE nereușite pentru a evalua în mod serios și eficace contribuția cetățenilor, inclusiv redirecționarea cetățenilor către Comisia pentru petiții, deoarece lipsa impactului ar putea duce la dezangajare; subliniază rolul mai robust pe care Comisia pentru petiții trebuie să îl joace pe parcursul procedurilor sale de audieri; invită Comisia să colaboreze în timp util cu Parlamentul după ce o ICE este considerată valabilă, pentru a permite Parlamentului să utilizeze pe deplin termenul de trei luni pentru organizarea audierilor de către comisiile competente și să pregătească dezbaterile în plen și rezoluțiile referitoare la ICE valabile; insistă asupra faptului că obiectivul unui termen mai lung prevăzut în Regulamentul (UE) 2019/788, în care Comisia ar trebui să răspundă la ICE valabile, urmărește, în esență, să permită Comisiei să ia în considerare pe deplin opiniile și pozițiile privind ICE, exprimate în cursul etapei de examinare și să ia în considerare în mod corespunzător opțiunile posibile pentru propunerile de acte juridice;

58.  salută angajamentul Comisiei de a îmbunătăți și a întări Forumul Inițiativei cetățenești europene, care reprezintă, de asemenea, o obligație juridică ce decurge din Regulamentul (UE) 2019/788; insistă că forumul ar trebui să ofere îndrumări practice și sprijin juridic organizatorilor și să servească drept instrument de consolidare a capacităților, în vederea lansării, a sprijinirii și a susținerii ICE în faza de colectare și pentru a promova ICE ca instrument de implicare a cetățenilor în viața democratică a Uniunii;

59.  invită Conferința privind viitorul Europei să le permită cetățenilor Uniunii să își exprime în mod direct opiniile, să discute despre eficacitatea punerii în aplicare a ICE și a cadrului juridic actual care reglementează aceste inițiative și să promoveze ICE ca instrument util pentru a le permite cetățenilor să participe la punerea în aplicare a politicilor publice ale Uniunii;

60.  subliniază că Conferința privind viitorul Europei oferă ocazia de a înțelege mai bine necesitatea de a participa la programul Uniunii și că, prin urmare, ea ar putea reflecta asupra modalităților de îmbunătățire și aplicare a procesului de participare a cetățenilor; subliniază că această conferință va da un nou impuls dezbaterii europene privind întărirea democrației, în special ICE; invită Comisia să încurajeze cetățenii ale căror propuneri făcute în contextul Conferinței privind viitorul Europei nu au fost incluse în propunerile Comisiei să utilizeze toate instrumentele de care dispun, inclusiv ICE;

Concluzii

61.  subliniază rolul acestor trei instrumente participative, de a înlesni și încuraja implicarea cetățenilor și rezidenților UE, având, astfel, un impact concret direct asupra agendei politice a UE; solicită crearea și promovarea a unui site interinstituțional de tip ghișeu unic, de mare amploare, accesibil, destinat cetățenilor UE (și a unei aplicații care ar trebui să fie ușor de utilizat), care să pună la dispoziție informații cu privire la toate drepturile și instrumentele democratice ce permit cetățenilor să participe direct și să influențeze procesul decizional la nivelul UE; consideră că o astfel de platformă unică nu numai că i-ar face pe cetățeni mai conștienți de drepturile lor, dar ar promova, de asemenea, complementaritatea dintre diferitele instrumente;

62.  subliniază că o colectare periodică de informații privind subiecte de interes pentru cetățeni și chestiuni recurente, care sunt abordate în contextul petițiilor, al anchetelor Ombudsmanului European și al ICE, ar contribui la găsirea mai rapidă a soluțiilor, asigurând, în același timp, coerența politicilor UE în serviciul cetățenilor săi;

63.  consideră că este esențial să se analizeze problemele de comunicare dintre instituțiile europene și cetățeni care determină utilizarea insuficientă a mecanismelor de participare civică de către europeni; solicită punerea la dispoziție a resurselor necesare pentru diseminarea informațiilor privind existența și funcționarea acestor instrumente în rândul publicului larg;

64.  solicită sensibilizarea publicului cu privire la aceste trei instrumente participative, îndeosebi în rândul tineretului, pentru ca ele să devină instrumente eficiente și utile de participare democratică; subliniază că toate instituțiile europene ar trebui să își maximizeze eforturile de comunicare la nivel local, regional și național pentru a se asigura că un număr cât mai mare de cetățeni cunosc aceste trei instrumente și sunt încurajați să participe și să se implice în ele, și anume ICE, plângerile adresate Ombudsmanului European și dreptul de a adresa petiții; subliniază că este important ca cetățenii, atât la nivel european, cât și local, prin intermediul centrelor de informare Europe Direct și al Caselor Europei(7), să fie ajutați să adreseze petiții, ICE și plângeri Ombudsmanului European;

65.  subliniază rolul pedagogic esențial pe care trebuie să îl joace părțile interesate din mediul universitar în asigurarea unei educații civice europene; îndeamnă statele membre să îi învețe pe elevii din școlile primare și secundare și universități despre cele trei instrumente participative ale UE, pentru ca aceștia să fie conștienți de procesul decizional al UE și de modul în care pot participa în mod activ; solicită Comisiei să consolideze obiectivele programului Erasmus + în ceea ce privește participarea activă a tinerilor la viața democratică, îndeosebi prin activități de învățare care vizează dezvoltarea competențelor civice și înțelegerea politicilor europene; reamintește că angajamentul civic al tinerilor este fundamental pentru viitorul tuturor democrațiilor;

66.  subliniază că este important ca persoanele cu dizabilități să aibă acces neîngrădit la toate feluritele instrumente pe care Uniunea le pune la dispoziția cetățenilor, mai ales prin interpretarea și traducerea sistematică în limbajul semnelor și în limbaj ușor lizibil;

67.  invită instituțiile UE să abordeze provocările cu care se confruntă grupurile vulnerabile de persoane care sunt subreprezentate și nu își pot soluționa problemele și să le implice în procesul decizional;

68.  invită Comisia să includă cele trei instrumente participative în punerea în aplicare a Strategiei pentru tineret 2019-2027 „Implicarea, conectarea și responsabilizarea tinerilor: o nouă strategie a UE pentru tineret”, în special în domeniile de acțiune „Implicare” și „Conectare”;

69.  reamintește că politica de comunicare multilingvă a UE, precum și publicarea de informații și documente în toate limbile oficiale ale UE, constituie un element esențial în comunicarea cu cetățenii din toate statele membre și în contactele cu aceștia, care trebuie să fie amplificate; evidențiază importanța sa în toate canalele de comunicare, inclusiv pe rețelele de socializare, pentru o mai bună conectare cu cetățenii, îndeosebi în ce privește nevoile speciale ale persoanelor cu handicap; salută orientările publicate de Ombudsman, care oferă instrucțiuni instituțiilor cu privire la modul în care să își dezvolte politica lingvistică în modul cel mai accesibil cetățenilor;

70.  insistă asupra necesității ca Parlamentul să discute rolul și dimensiunea Comisiei pentru petiții; atrage atenția asupra faptului că se poate acorda o mai mare atenție solicitărilor cetățenilor numai dacă un organism competent se ocupă de monitorizare; evidențiază că, în prezent, Comisia pentru petiții nu este nici suficient de numeroasă, nici nu dispune de competențe suficiente pentru a satisface cererea de asistență din partea cetățenilor;

71.  subliniază necesitatea de a aborda deficiențele sistemului de petiții al UE, ținând seama de nevoile speciale ale persoanelor cu handicap, pentru a-i asigura întregul potențial democratic și rolul de stabilire a agendei; invită instituțiile UE să își utilizeze resursele pentru a crește atractivitatea acestui instrument și a promova participarea cetățenilor la procesul legislativ al UE; în acest sens, subliniază necesitatea alocării mai multor fonduri UE pentru promovarea mecanismelor participative;

72.  subliniază necesitatea ca cetățenii să aibă la dispoziție orientări clare atunci când aleg cel mai adecvat instrument participativ pentru a răspunde la preocupările lor, în scopul îmbunătățirii participării acestora; consideră că este necesar să se înțeleagă obstacolele cu care se confruntă cetățenii europeni, și în special cei cu dizabilități, atunci când adresează o petiție Parlamentului, o plângere Ombudsmanului și o inițiativă Comisiei și să se remedieze aceste obstacole;

73.  subliniază, de asemenea, că atunci când ICE și petițiile au avut un impact, îndeosebi printr-o mediatizare amplă sau prin analizarea de către Comisie sau Parlament, ele ar trebui examinate pentru a identifica strategiile de succes și cele mai bune practici, care ar putea fi utilizate ca învățăminte în viitor;

74.  subliniază importanța transparenței în procesul de tratare a plângerilor și a inițiativelor cetățenești; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a asigura transparența deplină; își exprimă sprijinul pentru eforturile Ombudsmanului European de a face toate instituțiile și organele UE mult mai transparente și mai responsabile față de cetățenii UE;

75.  este ferm convins că accesul cetățenilor la documentele instituțiilor europene constituie baza unei democrații participative; subliniază, în acest sens, că instituțiile trebuie să dea dovadă de transparență și responsabilitate față de cetățeni;

76.  subliniază că dezbaterea privind viitorul UE ar trebui să aibă ca rezultat îmbunătățirea instrumentelor de participare a cetățenilor, care să facă Uniunea mai democratică, mai transparentă și mai deschisă pentru cetățenii săi;

o
o   o

77.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și ombudsmanilor lor sau organelor competente similare.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15. (2) JO L 130, 17.5.2019, p. 55. (3) JO L 213, 17.7.2020, p. 7. (4) Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească (JO L 65, 11.3.2011, p. 1). (5) Conferința președinților de comisie ai Parlamentului European, Orientări privind tratarea petițiilor de către comisiile permanente, 14 iulie 1998, PE225.233 (6) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43). (7) „Maison de l’Europe” în limba franceză, https://www.maisons-europe.eu/