Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 3 alineatul (3),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), în special articolul 24,

–  având în vedere articolul 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Comentariul general nr. 24 (2019) al Comitetului ONU pentru drepturile copilului privind drepturile copiilor în sistemul de justiție pentru copii,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 martie 2021 privind Strategia UE privind drepturile copilului (COM(2021)0142),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești(1) (Regulamentul Bruxelles IIa),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere(2) (Regulamentul privind obligațiile de întreținere),

–  având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/693 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului „Justiție”(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2021/692 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a programului „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”(5),

–  având în vedere Tabloul de bord al UE privind justiția,

–  având în vedere Orientările din 17 noiembrie 2010 ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind justiția în interesul copilului,

–  având în vedere Rezoluția 2079 din 2 octombrie 2015 a Consiliului Europei privind egalitatea și responsabilitatea părintească partajată: rolul taților,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-490/20(6),

–   având în vedere Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,

–  având în vedere Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale,

–  având în vedere rezoluția sa din 2 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei privind aspectele transfrontaliere ale adopțiilor(7),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2021 referitoare la drepturile copiilor în perspectiva Strategiei UE privind drepturile copilului(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 octombrie 2021 referitoare la impactul violenței în cuplu și al drepturilor privind încredințarea asupra femeilor și copiilor(9),

–  având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A9-0033/2022),

O justiție favorabilă copiilor în procedurile de drept civil, drept administrativ și dreptul familiei

A.  întrucât un număr tot mai mare de copii și adolescenți intră în contact cu sistemul judiciar în procedurile de drept civil, drept administrativ și dreptul familiei, în principal din cauza creșterii numărului de divorțuri, separări și adopții; întrucât în aceste proceduri trebuie să se garanteze tuturor copiilor un acces nediscriminatoriu la justiție, în special la instanțe și la metode alternative de soluționare a litigiilor;

B.  întrucât UE s-a angajat să se asigure că drepturile fiecărui copil sunt respectate, protejate și efectiv exercitate, pentru a edifica o societate mai sănătoasă, mai rezilientă, mai echitabilă și mai egală pentru toți;

C.  întrucât copiii au dreptul de a participa, de a fi ascultați și de a-și exprima opiniile, în funcție de vârsta, maturitatea și capacităților lor lingvistice, în cadrul oricărei proceduri legate de binele lor și de aspecte ale viitorului lor; întrucât ar trebui să se acorde importanța cuvenită opiniilor copiilor, indiferent dacă procedurile sunt desfășurate de o instanță sau de orice altă autoritate relevantă;

D.  întrucât participarea la procedurile judiciare și administrative ar trebui să aibă loc într-un mediu confortabil și adaptat copiilor, pentru a nu le provoca traume sau stres suplimentar și pentru a reduce la minimum impactul psihologic și emoțional al unor astfel de circumstanțe, în special pentru copiii cei mai vulnerabili, cum ar fi copiii cu dizabilități sau cei proveniți din familii de migranți;

E.  întrucât participarea copiilor la astfel de proceduri ar trebui sprijinită printr-o abordare multidisciplinară din partea autorităților competente;

F.  întrucât statele membre au obligația de a stabili protecții, garanții și norme procedurale care să reglementeze audierile copiilor; întrucât aceste dispoziții diferă însă foarte mult de la un stat membru la altul;

G.  întrucât, la domiciliu și într-un mediu familial, unde există un conflict între părinți, copiii pot fi victime ale „violenței la care au fost martori”, pentru că asistă la diverse forme de maltratare prin acte de violență fizică, verbală, psihologică, sexuală și economică împotriva adulților care le servesc de referință sau a altor persoane semnificative din cercul familial; întrucât acest tip de violență are consecințe foarte grave asupra dezvoltării psihologice și emoționale a copilului; întrucât, prin urmare, este esențial să se acorde atenția cuvenită acestor acte de violență atunci când copiii sunt audiați în cadrul procedurilor de dreptul familiei, pentru a garanta că interesul superior al copilului este considerat primordial;

H.  întrucât copiii au dreptul de a fi informați corespunzător, într-un mod adaptat vârstei, maturității și capacității lor lingvistice și de o manieră inteligibilă pentru ei, în fiecare etapă a procedurilor judiciare și administrative care îi privesc;

I.  întrucât, în procedurile de drept civil, administrativ și al familiei și, în special, în cazurile cu implicații transfrontaliere, copiii au posibilități limitate de a fi reprezentați de un jurist sau de un avocat;

J.  întrucât, în anumite cazuri, experiența a demonstrat(10) avantajele existenței unei persoane de încredere dedicate și independente pentru a sprijini și a însoți copilul pe parcursul procedurilor judiciare, inclusiv în cazurile de mediere;

K.  întrucât instanțele, organele administrative și instituțiile de asistență socială ar trebui să acorde prioritate interesului superior al copilului atunci când iau orice decizie cu privire la copil; întrucât astfel de decizii ar trebui luate în mod individual, ținând seama de vârsta, nevoile și situația specifică a copilului și a familiei;

L.  întrucât interesul superior al copilului și accesul la justiție pentru toți copiii nu pot fi asigurate dacă participarea lor la procedurile civile, administrative și de dreptul familiei și utilizarea serviciilor de sprijin conexe depind de resursele financiare ale părinților, nu în ultimul rând deoarece costurile unor astfel de proceduri și servicii pot fi foarte ridicate;

M.  întrucât UE și statele sale membre au obligația de a promova drepturile copilului, inclusiv prin intermediul unei justiții adaptate copiilor, atunci când implementează acțiunile din cadrul programului „Justiție”;

Un cadru al UE pentru protecția drepturilor copiilor în litigiile civile transfrontaliere

N.  întrucât, odată cu creșterea mobilității, este probabil ca și numărul copiilor născuți în familii cu un element transfrontalier să crească;

O.  întrucât, deși dreptul civil material și dreptul familiei rămân de competența statelor membre, pot fi stabilite la nivelul UE norme armonizate privind dreptul civil și dreptul familiei în context transfrontalier;

P.  întrucât statele membre, în calitate de părți la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, trebuie să facă din interesul superior al copilului un considerent primordial în toate acțiunile publice, inclusiv atunci când se ocupă de litigii familiale transfrontaliere; întrucât, în litigiile familiale cu implicații transfrontaliere, autoritățile competente din unele state membre interpretează adesea protecția interesului superior al copilului ca necesitatea ca acesta să rămână pe teritoriul statului, chiar și în cazurile în care au fost raportate abuzuri și violență domestică împotriva părintelui care locuiește în statul respectiv;

Q.  întrucât principiul recunoașterii reciproce, care are la bază încrederea reciprocă, obligă statele membre să pună în executare o hotărâre sau o decizie emisă în un alt stat membru;

R.  întrucât procedurile transfrontaliere sunt mai complexe din punct de vedere juridic și, prin urmare, sunt de obicei mai îndelungate și mai costisitoare;

S.  întrucât lipsa unor proceduri eficace pentru executarea hotărârilor judecătorești privind răspunderea părintească, drepturile de vizită, răpirile de copii sau obligațiile de întreținere în cazurile transfrontaliere este în detrimentul interesului superior al copilului;

T.  întrucât copiii implicați în litigii transfrontaliere în materie civilă și familială ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi, același nivel de protecție și aceleași garanții procedurale în toate statele membre, indiferent de cetățenia părinților;

U.  întrucât toți copiii au dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijiți de ei; întrucât, în caz de separare, toți copiii au dreptul a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, sau, dacă părinții nu sunr disponibili, cu rudele lor sau cu o persoană la alegere; întrucât relațiile personale și contactele directe ale copilului cu părinții pot fi restricționate de autoritățile competente numai pentru a proteja interesul superior al copilului;

V.  întrucât Convenția de la Haga din 1980 introduce un sistem de cooperare internațională între țări pentru soluționarea rapidă a cazurilor de răpire internațională de copii; întrucât convenția a fost ratificată de 101 țări până acum, printre care toate state membre ale UE;

W.  întrucât, în ciuda eforturilor de până acum, UE nu dispune de suficiente date privind copiii implicați în proceduri judiciare, inclusiv în cadrul instanțelor specializate;

X.  întrucât lipsa unor norme comune ale UE privind recunoașterea hotărârilor legate de calitatea de părinte, în special în cazurile care implică părinți de același sex, poate duce la pierderea drepturilor părintești, poate încălca dreptul copilului de a fi crescut și de a menține o relație cu ambii părinți, precum și orice drepturi care decurg din calitatea de părinte (cum ar fi întreținerea sau succesiunea) și pot, de asemenea, să încurajeze alegerea jurisdicției celei mai favorabile în cazul litigiilor transfrontaliere de familie; întrucât viitoarea propunere legislativă în acest domeniu ar trebui să contribuie la reducerea numărului de proceduri administrative și judiciare;

Y.  întrucât Curtea de Justiție a stabilit recent următoarea hotărâre în cauza C-490/20: în cazul unui copil cetățean al Uniunii, al cărui act de naștere a fost eliberat de autoritățile competente ale unui stat membru gazdă și indică că părinții acestui copil sunt două persoane de același sex, statul membru al cărui resortisant este obligat, pe de o parte, să elibereze acestui copil o carte de identitate sau un pașaport fără a solicita întocmirea în prealabil a unui act de naștere de către autoritățile sale naționale și, pe de altă parte, să recunoască, la fel ca orice alt stat membru, documentul eliberat de statul membru gazdă care permite acestui copil să exercite, împreună cu fiecare dintre cele două persoane în cauză, dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre;

Medierea în cauzele referitoare la copii

Z.  întrucât, în multe cazuri, medierea familială s-a dovedit a fi mai rapidă, mai ieftină și mai favorabilă pentru copii în soluționarea litigiului decât procedurile judiciare și poate contribui astfel la prevenirea viitoarelor răpiri de copii de către părinți;

AA.  întrucât ar trebui încurajată utilizarea unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor, dacă acest lucru nu contravine interesului superior al copilului, în special în cazurile de violență domestică și abuz sexual;

AB.  întrucât numărul procedurilor de mediere familială interne și transfrontaliere rămâne scăzut;

AC.  întrucât, în majoritatea statelor membre, nu există asistență judiciară pentru mediere accesibilă părinților cu mijloace financiare limitate care pot fi eligibili pentru a aceasta în cadrul procedurilor judiciare;

AD.  întrucât părinții pot întâmpina dificultăți în a obține informații adecvate și verificate cu privire la posibilitatea de a recurge la mediere în etapa pre-contencioasă;

AE.  întrucât medierea comercială diferă substanțial de medierea familială;

AF.  întrucât medierea familială transfrontalieră poate facilita obținerea unor acorduri între părinți care să contribuie la apărarea interesului superior al copilului, reducând sarcina emoțională și financiară și complexitatea juridică inerentă procedurilor judiciare;

AG.  întrucât medierea familială transfrontalieră este mai complexă decât medierea în litigiile familiale interne, atât din punct de vedere juridic, cât și logistic, iar mediatorul trebuie să aibă mai multe cunoștințe și competențe lingvistice;

AH.  întrucât atât judecătorii, cât și avocații ar trebui să fie instruiți pentru a cunoaște mai bine medierea familială transfrontalieră;

O justiție favorabilă copiilor în procedurile de drept civil, drept administrativ și dreptul familiei

1.  solicită statelor membre să se asigure că, în toate procedurile legate de binele și viitorul copiilor, drepturile lor sunt integral respectate, garantate și transpuse în practică, iar interesul superior al copilului beneficiază de o prioritate maximă, este integrat adecvat și aplicat coerent în toate măsurile luate de instituțiile publice, mai ales în procedurile judiciare care afectează direct sau indirect copiii, în conformitate cu articolul 24 din Cartă;

2.  reamintește că accesul la justiție și dreptul de a fi ascultat sunt drepturi fundamentale și că toți copiii, indiferent de mediul lor social, economic sau etnic, trebuie să poată beneficia integral de aceste drepturi în nume propriu, independent de părinți sau de tutorii legali;

3.  subliniază că pandemia de COVID-19 a cauzat provocări suplimentare în ceea ce privește accesul la justiție, inclusiv întârzieri ale procedurilor; invită, prin urmare, statele membre să prevadă măsuri de facilitare a accesului la justiție în timpul pandemiilor, în special în cazul copiilor implicați în proceduri de drept civil, administrativ sau de dreptul familiei;

4.  invită Comisia să prezinte, fără întârzieri nejustificate, un set de orientări comune sau un instrument nelegislativ similar, care să includă recomandări și bune practici pe care statele membre să le urmeze pentru a se asigura că audierea copiilor este efectuată fie de un judecător, fie de un expert calificat și că nu se exercită presiuni, inclusiv din partea părinților; subliniază că audierile, în special cele in dreptul familiei, ar trebui să aibă loc într-un cadru adaptat copiilor și să fie adecvate vârstei, maturității și cunoștințelor lor lingvistice în ceea ce privește limba și conținutul, oferind în același timp toate garanțiile pentru respectarea integrității emoționale și a interesului superior al copilului, evitând stresul nenecesar și garantând, de asemenea, că autoritatea competentă acordă atenția cuvenită opiniilor copiilor, în funcție de vârsta și maturitatea fiecăruia; subliniază, de asemenea, că audierea copilului în cadrul procedurilor familiale în care există suspiciuni de violență domestică sau familială sau de violență la care copiii au fost martori ar trebui să se desfășoare întotdeauna în prezența unor profesioniști calificați, medici sau psihologi, inclusiv a unor profesioniști calificați în neuropedopsihiatrie, astfel încât să nu se adâncească traumele sau să sufere și mai mult;

5.  subliniază că aceste orientări sau instrumentele nelegislative similare trebuie să precizeze clar că un copil implicat în proceduri de drept civil, administrativ sau al familiei trebuie să fie informat în toate etapele procedurii, într-un mod pe care îl înțelege întru totul, precum și că hotărârea pronunțată de autoritate trebuie să-i fie explicată într-un mod adaptat vârstei, gradului de maturitate și capacităților sale lingvistice, de către un profesionist special instruit;

6.  subliniază necesitatea de a recunoaște legătura strânsă dintre procedurile penale, cele civile și alte proceduri judiciare pentru a coordona răspunsurile judiciare și alte reacții juridice la violența asupra copiilor și la violența în cuplu; invită, prin urmare, statele membre să adopte măsuri pentru a corela cauzele penale și civile care implică familia și copiii, pentru a preveni efectiv discrepanțele între hotărârile judecătorești și alte decizii judiciare, care sunt dăunătoare copiilor;

7.  invită statele membre să asigure și să ofere informații ușor accesibile, inteligibile și adaptate copiilor cu privire la drepturile lor în cadrul procedurilor de drept civil, administrativ și al familiei, precum și cu privire la procedurile ca atare, inclusiv cele de natură transfrontalieră;

8.  invită statele membre să permită accesul la o reprezentare juridică gratuită, finanțată e stat și de înaltă calitate pentru copiii implicați în litigii civile, administrative și familiale, inclusiv în cele cu implicații transfrontaliere, în situațiile în care părinții nu-și exercită pe deplin autoritatea părintească sau atunci când există suspiciunea că interesele lor ar putea intra în conflict cu interesul superior al copilului;

9.  recomandă insistent statelor membre să practice o abordare multidisciplinară și să creeze servicii de consiliere și de sprijin pentru copii ușor accesibile, de înaltă calitate, personalizate, gratuite și finanțate din fonduri publice, atât în cadrul, cât și în afara instanțelor, pentru a oferi, dacă este necesar, sprijin profesioniștilor formați, cum ar fi medicii, psihologii, profesioniștii calificați în domeniul neuropsihiatriei infantile, asistenții sociali și specialiștii în îngrijirea copiilor, pentru a susține optim copilul pe parcursul tuturor etapelor procedurilor; subliniază că este necesară o abordare individualizată în cazul fiecărui copil implicat în proceduri de drept civil, administrativ sau de dreptul familiei și că ar trebui acordată o atenție deosebită copiilor suferă frecvent din cauza discriminării sau se află într-o situație vulnerabilă, inclusiv copiilor cu dizabilități, copiilor proveniți din familii de migranți și copiilor care trăiesc în sărăcie sau care sunt excluși social;

10.  invită statele membre să organizeze formări obligatorii cu privire la drepturile și nevoile specifice ale copiilor pentru judecători, alți profesioniști din domeniul juridic, autoritățile de aplicare a legii, asistenții sociali, cadrele didactice, educatori și toți ceilalți actori implicați în procedurile judiciare și administrative care privesc copiii; invită Comisia să-și crească sprijinul pentru astfel de acțiuni, de exemplu, prin Rețeaua Europeană de Formare Judiciară, prin programul „Cetățenie, egalitate și drepturi” și prin programul „Justiție”;

11.  invită Comisia să încurajeze rețelele și platformele existente ale profesioniștilor din domeniul juridic să facă schimb de bune practici privind audierea copiilor, dreptul copiilor la informare și dreptul la viață privată în întreaga UE; invită Comisia să ia în considerare înființarea unui ghișeu unic de experți din întreaga UE, care să sfuncționeze ca platformă de schimb de informații; încurajează Rețeaua Europeană de Formare Judiciară să prevadă un astfel de for pentru judecătorii implicați în litigii familiale transfrontaliere;

12.  invită statele membre să aloce resurse suficiente pentru a se asigura că procedurile de drept civil, de drept administrativ și de drept al familiei care implică copii sunt tratate cu respectarea integrală a standardelor de justiție în interesul copilului, respectând corespunzător integritatea emoțională și fizică a copilului, și că nu au întârzieri nejustificate; subliniază, în această privință, că statele membre ar trebui să se asigure că instanțele judiciare care se ocupă de copii și familii funcționează ca un serviciu esențial, continuând să organizeze audieri de urgență și să execute ordine judecătorești pentru îngrijirea și protecția copiilor expuși unui risc imediat de neglijență sau abuz;

13.  reamintește că statele membre trebuie să utilizeze optim programul „Justiție” pentru a finanța acțiuni și organizații care facilitează accesul efectiv și nediscriminatoriu la justiție pentru toți copiii, precum și să ofere sprijin financiar organizațiilor care lucrează cu și pentru copii, prin programul „Cetățeni, egalitate, drepturi și valori”; invită statele membre să instituie mecanisme și proceduri adecvate pentru plângeri, contestări sau căi de atac, pentru a fi întru totul sigure că drepturile copiilor sunt integrate în mod adecvat în procedurile judiciare care au un impact direct sau indirect asupra lor;

Un cadru al UE pentru protecția drepturilor copiilor în litigiile civile transfrontaliere

14.  invită statele membre să protejeze interesul superior al copilului în procedurile familiale transfrontaliere, inclusiv prin garantarea faptului că legile și procedurile nu discriminează părinții în funcție de naționalitate, țara de reședință sau de alte criterii și prin refuzul asumpției că interesul superior al copilului este de a rămâne pe teritoriul unui anumit stat membru;

15.  subliniază că unul dintre motivele pentru care cauzele transfrontaliere sunt juridic problematice este terminologia națională diferită, cum ar fi diferențele în ceea ce privește cerințele referitoare la vârsta minimă de la un stat membru la altul, ceea ce poate conduce la tratarea diferită a copiilor, în funcție de criterii de vârstă divergente sau de rolurile diferite ale consilierului juridic al copilului în procedurile în care sunt implicați copii;

16.  cere insistent statelor membre să respecte dreptul fiecărui copil de a menține contactul direct și personal cu fiecare părinte, cu excepția cazului în care aceasta contravine interesului superior al copilului, indiferent de structura familiei sale sau de legăturile sale de rudenie biologică; subliniază că aceste drepturi ar trebui respectate în pofida măsurilor restrictive legate de COVID-19;

17.  invită statele membre să execute efectiv hotărârile judecătorești în litigiile familiale transfrontaliere privind copiii, în conformitate cu legislația UE aplicabilă și cu hotărârile Curții de Justiție, în special în cazurile legate de răpirile transfrontaliere de copii de către unul dintre părinți, dar și în cauzele legate de separarea, divorțul, custodia, adopția și îngrijirea substitutivă și deciziile legate de recunoașterea filiației, inclusiv în cazul cuplurilor de același sex, ținând seama întotdeauna de interesul superior al copilului, în conformitate cu articolul 24 din Cartă;

18.  solicită statelor membre să implementeze corespunzător noile norme și obligații stabilite de Regulamentul Consiliului (UE) 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia autorității părintești și privind răpirea internațională de copii(11); subliniază importanța schimburilor de informații dintre instanțele naționale și invită insistent Comisia să coopereze cu statele membre în acest sens, să monitorizeze cu atenție corectitudinea aplicării regulamentului și să reacționeze prompt la orice eroare;

19.  reamintește că reformarea Regulamentului Bruxelles IIa a avut drept scop protecția drepturilor copilului prin clarificarea normelor, scurtarea procedurilor transfrontaliere care implică copii, prin fixarea termenelor și eliminarea exequaturilor, precum și prin încurajarea unei cooperări mai strânse între autoritățile centrale și a schimbului de informații în cazurile transfrontaliere; invită, în acest sens, statele membre să aloce resurse umane și financiare adecvate pentru a facilita aplicarea efectivă a regulamentului;

20.  invită Comisia și statele membre să organizeze formări adecvate cu privire la noile norme pentru autoritățile centrale, judecători și alți profesioniști din domeniul juridic implicați în litigii transfrontaliere, inclusiv cu privire la audierea copiilor și posibilitatea de a utiliza medierea în aceste cauze; subliniază că aceste formări trebuie să asigure un nivel suficient de cunoștințe și expertiză în procedurile familiale transfrontaliere;

21.  invită Comisia să prezinte un ghid de bune practici legat de reformarea Regulamentului Bruxelles IIa;

22.  invită Comisia să evalueze dacă este necesar ca legislația UE să armonizeze garanțiile procedurale pentru copii în cadrul procedurilor transfrontaliere de drept al familiei;

23.  invită statele membre să se asigure că costurile financiare ale procedurilor și costurile suplimentare inerente cauzelor transfrontaliere nu constituie un obstacol în calea accesului la justiție în cauzele transfrontaliere civile, administrative și familiale în care sunt implicați copii; invită statele membre să pună la dispoziție și să facă accesibile informații privind asistența judiciară posibilă în astfel de cauze;

24.  ia act de faptul că Regatul Unit nu mai participă la cooperarea în temeiul Regulamentului Bruxelles IIa și al Regulamentului privind obligațiile de întreținere; invită Comisia să evalueze de urgență mijloacele cele mai potrivite, inclusiv un instrument bilateral, pentru a remedia insecuritatea juridică între UE și Regatul Unit în domeniul procedurilor civile, administrative și de familie privind copiii;

25.  salută anunțul Comisiei de a prezenta o propunere legislativă pentru a facilita recunoașterea reciprocă a calității de părinte între statele membre;

26.  invită Comisia, în acest sens, să țină seama corespunzător de Rezoluția Parlamentului din 2 februarie 2017 referitoare la aspectele transfrontaliere ale adopțiilor, inclusiv anexa la aceasta, care prevede un regulament privind recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție, să creeze un cadru juridic clar și să ofere familiilor securitatea juridică necesară pentru ca hotărârile de adopție emise legal într-un stat membru să fie recunoscute în alt stat membru;

27.  invită Comisia și Consiliul să informeze și să implice în mod adecvat Parlamentul în orice propunere legislativă nouă sau revizuită în domeniul dreptului civil și al familiei transfrontalier, deoarece astfel de norme influențează direct viața și confortul cetățenilor UE și, în primul rând, al copiilor;

28.  consideră că Convenția de la Haga din 1980 este un instrument esențial pentru apărarea interesului superior al copilului în cazurile de răpire internațională de copii și că aderarea unor noi țări la această convenție trebuie salutată de UE; încurajează, prin urmare, Comisia să avanseze rapid în evaluarea aderării unor noi țări și solicită statelor membre să nu ezite să accepte aderarea acestora;

29.  repetă apelul la intensificarea cooperării internaționale între statele membre și cu țările terțe, în special cu Japonia, astfel încât să se pună în aplicare toată legislația internațională privind protecția copilului, cu scopul de a proteja copiii împotriva efectelor nocive ale răpirii copilului de către unul dintre părinți;

30.  invită Comisia să continue să extindă cercetarea și colectarea de date privind justiția în interesul copilului și cele mai bune practici în domeniu în statele membre; invită Comisia și statele membre să colecteze date privind litigiile civile transfrontaliere care implică copii, cum ar fi cauzele legate de încredințare, de vizită și de răpire a copiilor de către unul dintre părinți; invită Comisia să includă aceste date în Tabloul de bord al UE privind justiția;

Medierea în cauzele referitoare la copii

31.  invită Comisia să prezinte o nouă propunere de regulament privind medierea transfrontalieră, însoțită de o evaluare de impact aprofundată, care să stabilească standarde comune pentru procedura transfrontalieră, norme privind recunoașterea și aplicarea acordurilor mediate, cerințe privind crearea unui certificat european pentru mediatori, pentru a asigura calitatea expertizei în cazurile transfrontaliere, precum și standarde comune pentru contractele de mediere transfrontaliere; consideră că standardele comune ar trebui să asigure respectarea normelor de confidențialitate din fiecare stat membru și să ofere părților suficiente informații juridice cu privire la conceptul, limitele și consecințele medierii;

32.  invită Comisia și statele membre să sprijine în continuare rețelele existente de mediatori în litigiile familiale transfrontaliere;

33.  invită statele membre să înființeze birouri de premediere, pentru a oferi părinților și copiilor implicați toate informațiile de care au nevoie despre desfășurarea medierii și despre posibilele costuri și beneficii ale acesteia în special în privința copiilor, a drepturilor lor și a binelui lor; subliniază că unele state membre au înființat deja astfel de birouri sau intenționează să le înființeze;

34.  subliniază că medierea poate fi un instrument eficient pentru a proteja interesul superior al copilului în cazul răpirilor transfrontaliere de copii de către părinți; evidențiază, în acest sens, bunele practici și „modelul mediatorilor în instanță” utilizate în unele state membre pentru soluționarea litigiilor familiale transfrontaliere pe cale amiabilă și extrajudiciară;

35.  invită statele membre să se asigure că, pe parcursul procesului de mediere, copiii au posibilitatea de a discuta cu o persoană calificată independentă, care să le poată oferi informații și sprijin adaptat vârstei lor;

36.  invită statele membre să faciliteze accesul la asistență juridică pentru mediere în cazurile de litigii familiale transfrontaliere pentru părinții cu mijloace financiare limitate;

37.  subliniază trebuie explorată utilizarea instrumentelor online, inclusiv a videoconferinței, în cazul litigiilor la distanțe mari sau al litigiilor în circumstanțe extraordinare, cum ar fi pandemia de COVID-19;

38.  invită statele membre să promoveze activ medierea voluntară în chestiuni familiale referitoare la copii, inclusiv prin modificarea legislației;

39.  invită statele membre să prevadă norme simple, rapide și accesibile pentru ca acordurile mediate între părinți să devină obligatorii din punct de vedere juridic și executorii;

o
o   o

40.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 338, 23.12.2003, p. 1. (2) JO L 7, 10.1.2009, p. 1. (3) JO L 136, 24.5.2008, p. 3. (4) JO L 156, 5.5.2021, p. 21. (5) JO L 156, 5.5.2021, p. 1. (6) Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 decembrie 2021, V.M.A./Stolichna obshtina, rayon „Pancharevo” (municipalitatea Sofia, raionul Pancharevo, Bulgaria), C-490/20, ECLI:EU:C:2021:1008. (7) JO C 252, 18.7.2018, p. 14. (8) JO C 474, 24.11.2021, p. 146. (9) Texte adoptate, P9_TA(2021)0406. (10) Cum ar fi Kindbehartiger în Țările de Jos sau „Youth At Risk” în Flandra. (11) JO L 178, 2.7.2019, p. 1.