Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2022/2656(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B9-0227/2022

Dezbateri :

Voturi :

PV 05/05/2022 - 7.4

Texte adoptate :

P9_TA(2022)0199

Texte adoptate
PDF 142kWORD 50k
Joi, 5 mai 2022 - Strasbourg
Cazul lui Osman Kavala în Turcia
P9_TA(2022)0199RC-B9-0227/2022

Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2022 referitoare la cazul lui Osman Kavala din Turcia (2022/2656(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia, în special cea din 19 mai 2021 referitoare la rapoartele Comisiei pe 2019 și 2020 privind Turcia(1) și cea din 21 ianuarie 2021 referitoare la situația drepturilor omului din Turcia, în special cazul lui Selahattin Demirtaş și al altor prizonieri de conștiință(2),

–  având în vedere declarațiile raportorului permanent al Parlamentului pentru Turcia și ale președintelui Delegației la Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia din 21 aprilie 2022 referitoare la audierea finală a procesului Gezi și din 18 decembrie 2020 referitoare la hotărârea judecătorească în cauza Osman Kavala, precum și declarația președintelui Delegației la Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia din 20 februarie 2020 privind reținerea lui Osman Kavala,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2021 privind politica de extindere a UE (COM(2021)0644), însoțită de Raportul pe 2021 privind Turcia (SWD(2021)0290),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 24 iunie 2021 și toate concluziile precedente pertinente ale Consiliului și ale Consiliului European,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 decembrie 2021 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 26 aprilie 2022 privind condamnarea dlui Osman Kavala și declarațiile anterioare ale Serviciului European de Acțiune Externă cu privire la cazul său,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 10 decembrie 2019 în cauza Kavala/Turcia (28749/18), care a devenit definitivă la 11 mai 2020,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, inclusiv rezoluția interimară din 2 decembrie 2021 referitoare la executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Kavala împotriva Turciei, rezoluția interimară din 2 februarie 2022 referitoare la același subiect, care au condus la inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Turciei, din cauza refuzului său de a executa hotărârea CEDO și de a-l elibera pe Osman Kavala,

–  având în vedere reacția Secretarului General al Consiliului Europei din 18 februarie 2020 la hotărârea judecătorească din Turcia în cauza Osman Kavala și reacția Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 19 februarie 2020 la rearestarea lui Osman Kavala,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului din 4 noiembrie 1950, la care Turcia este stat parte,

–  având în vedere articolul 46 din Convenția Europeană a drepturilor omului, care prevede că „Înaltele Părți Contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții [CEDO] în litigiile în care ele sunt părți” și, prin urmare, având în vedere obligația Turciei de a executa toate hotărârile CEDO,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care a fost adoptat de Adunarea Generală a ONU la 19 decembrie 1966 și la care Turcia este stat parte, în special articolul 9 privind arestarea și detenția arbitrară,

–  având în vedere hotărârea celei de a 13-a camere a Înaltei Curți Penale din Istanbul privind procesul Gezi din 25 aprilie 2022,

–  având în vedere hotărârea celei de a 30-a camere a Înaltei Curți Penale din Istanbul privind procesul Gezi din 18 februarie 2020,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 25 aprilie 2022, cea de-a 13-a cameră a Înaltei Curți Penale din Istanbul, prezidată de judecătorul Mesut Özdemir, l-a condamnat pe Osman Kavala, filantrop și apărător proeminent al drepturilor omului, la închisoare pe viață fără liberare condiționată, condamnându-l pentru tentativa de răsturnare a guvernului, dar achitându-l de spionaj; întrucât alți șapte inculpați, printre care arhitectul Mücella Yapıcı, avocatul Can Atalay, urbanistul Tayfun Kahraman, directorul Școlii europene de politică din Boğaziçi, Ali Hakan Altınay, fondatorul Universității Bilgi din Istanbul, Yiğit Ali Ekmekçi, producătorul de film Çiğdem Mater Utku și realizatorul de documentare Mine Özerden au fost condamnați la 18 ani de închisoare pentru aceleași acuzații; întrucât instanța a dispus arestarea imediată a acestora în sala de judecată; întrucât aceste acuzații sunt motivate politic și nu au fost niciodată dovedite, nici măcar în hotărârea din 25 aprilie 2022;

B.  întrucât Osman Kavala a fost arestat și închis pentru prima dată la 1 noiembrie 2017 pe baza unor acuzații legate de protestele din parcul Gezi din 2013 și de tentativa de lovitură de stat din 2016; întrucât procesul privind parcul Gezi a început în iunie 2019; întrucât dl Kavala a fost acuzat de finanțarea și de organizarea protestelor din parcul Gezi; întrucât, la 18 februarie 2020, cea de-a 30-a cameră a Înaltei Curți Penale din Istanbul l-a achitat pe dl Kavala în procesul Gezi și a dispus eliberarea sa imediată, invocând absența totală a unor dovezi concrete și materiale care să confirme că presupusele infracțiuni au fost comise; întrucât instanța i-a achitat, de asemenea, pe Mücella Yapıcı, Can Atalay, Tayfun Kahraman, Ali Hakan Altınay, Yiğit Aksakoğlu, Yiğit Ali Ekmekçi, Çiğdem Mater Utku și Mine Özerden; întrucât dl Kavala era singurul inculpat aflat încă în detenție la momentul achitării sale, fiind reținut în arest preventiv ilegal din 18 octombrie 2017 pe baza unor acuzații nefondate;

C.  întrucât, la 22 ianuarie 2021, cea de a Treia Cameră Penală a Curții Regionale de Justiție din Istanbul, Curtea de Apel, a anulat hotărârile de achitare a dlui Kavala și a altor opt inculpați;

D.  întrucât, făcând referire la acuzațiile aduse împotriva inculpaților în cauză, instanța a justificat anularea acesteia indicând că elementele de probă, cum ar fi postările pârâților de pe platformele de comunicare socială, declarațiile de presă și sloganurile pe care le-au scandat, nu au fost luate în considerare la pronunțarea hotărârii anterioare;

E.  întrucât șapte pârâți, printre care jurnalistul Can Dündar și actorul Mehmet Ali Alabora, au rămas în străinătate pe durata procesului; întrucât instanța a separat cauzele lor de cele ale celorlalți nouă pârâți aflați încă în țară și a emis mandate de arestare pentru aceștia; întrucât, în decizia sa din 18 februarie 2020, instanța a revocat mandatele de arestare;

F.  întrucât, la doar câteva ore după achitarea sa și înainte ca ordinul său de eliberare să poată fi executat, dl Kavala a fost arestat din nou și transferat în arestul poliției, la cererea procurorului-șef al Parchetului din Istanbul, în temeiul articolului 309 din Codul penal turc, sub acuzația de tentativă de subminare a ordinii constituționale în contextul unei anchete care era în curs în paralel privind presupusa sa implicare în tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016;

G.  întrucât, la 19 februarie 2020, președintele Turciei Recep Tayyip Erdoğan a condamnat hotărârea celei de a 30-a camere a Înaltei Curți Penale din Istanbul, susținând că achitarea dlui Kavala face parte dintr-un sistem pus la cale de persoane „care doresc să declanșeze revolte în anumite țări și să stârnească probleme”, numind aceste persoane „dușmani deliberați ai statului și ai poporului său”; întrucât declarațiile președintelui Erdoğan, împreună cu cele ale altor înalți funcționari, subminează în mod activ independența sistemului judiciar turc;

H.  întrucât Parchetul a făcut, de asemenea, apel împotriva sentințelor de achitare, iar procurorul general Edip Şahiner a solicitat ca achitările să fie anulate pentru a prelungi în mod artificial procedura;

I.  întrucât, în urma declarațiilor președintelui Erdoğan, Consiliul Judecătorilor și Procurorilor (HSK), care este responsabil de numirile din sistemul judiciar și de administrarea sa, a deschis o anchetă cu privire la cei trei judecători care l-au achitat pe dl Kavala și pe cei opt copârâți ai acestuia, invocând deficiențe în hotărârea lor; întrucât procedurile disciplinare inițiate împotriva acestor judecători par să fi constituit o ingerință directă în competența lor decizionale și ar fi putut avea un efect descurajator asupra independenței tuturor membrilor sistemului judiciar;

J.  întrucât, în conformitate cu Legea nr. 7188 din Turcia de modificare a Codului de procedură penală și a anumitor legi, un suspect care face obiectul unor acuzații de terorism sau de infracțiuni împotriva statului poate fi plasat în arest preventiv pe o perioadă de maximum doi ani înainte de judecarea cauzei sale; întrucât dosarul de anchetă împotriva dlui Kavala în temeiul articolului 309 din Codul penal turc a fost deschis la 25 februarie 2018; întrucât neeliberarea dlui Kavala de către autoritățile turce la 25 februarie 2020 a constituit, prin urmare, o încălcare a Codului penal al Turciei;

K.  întrucât faptul că Parchetul General din Istanbul nu efectuat un nou interogatoriu în urma rearestării dlui Kavala demonstrează că, după ordinul de eliberare ex officio din 11 octombrie 2019, nu s-au găsit dovezi noi care să susțină acuzațiile formulate în temeiul articolului 309 din Codul penal turc; întrucât absența unor noi dovezi a însemnat că nu au existat motive credibile pentru rearestarea dlui Kavala pe baza acelorași acuzații;

L.  întrucât rearestarea dlui Kavala este un exemplu maltratare, după cum a afirmat Dunja Mijatović, Comisara pentru drepturile omului a Consiliului Europei; întrucât decizia punitivă de a-l aresta din nou pe dl Kavala constituie o încălcare evidentă atât a dreptului național, cât și a dreptului internațional; întrucât întregul proces împotriva dlui Kavala a fost o succesiune de manevre și nereguli judiciare, marcate de ingerințe politice, cu scopul principal de a prelungi detenția dlui Kavala;

M.  întrucât, printre alte hotărâri iraționale, în perioada august 2021 – februarie 2022, cauza Gezi a fuzionat cu așa-numitul proces Çarşı; și pârâților la acest proces li s-a anulat achitarea; întrucât judecătorul care a prezidat cea de a 30-a cameră a Înaltei Curți Penale din Istanbul Mahmut Başbuğ și care a solicitat fuzionarea cauzelor este același judecător care a aprobat fuzionarea la cea de a 13-a cameră a Înaltei Curți Penale după ce a fost numit temporar în cadrul acesteia; întrucât, ulterior, în februarie 2022, cea de a 13-a cameră a Înaltei Curți Penale a hotărât să separe din nou cauzele, fără niciun motiv evident; întrucât, în 2018, Murat Bircan, unul din judecătorii din completul de judecată al celei de a 13-a camere a Înaltei Curți Penale pentru procesul din 25 aprilie 2022, s-a prezentat drept candidat la Marea Adunare Națională din partea partidului aflat la putere;

N.  întrucât, la 10 decembrie 2019, CEDO a hotărât că detenția dlui Kavala încalcă articolul 5 alineatul (1) din Convenția Europeană a drepturilor omului, din cauza absenței unei suspiciuni rezonabile, articolul 5 alineatul (4) din convenție, din cauza absenței unui control jurisdicțional rapid din partea Curții Constituționale, și articolul 18 din convenție coroborat cu articolul 5 alineatul (1) din aceasta, din cauza caracterului motivat politic al detenției sale, al cărei scop era de a exercita un efect disuasiv asupra apărătorilor drepturilor omului;

O.  întrucât hotărârea CEDO se referă atât la acuzațiile aduse împotriva dlui Kavala în temeiul articolului 312 din Codul penal turc pentru presupusa sa implicare în protestele din parcul Gezi, cât și la acuzațiile aduse împotriva lui în temeiul articolului 309 din cod pentru presupusa sa implicare în lovitura de stat eșuată din 15 iulie 2016;

P.  întrucât hotărârea CEDO a solicitat autorităților turce să asigure eliberarea imediată a dlui Kavala; întrucât nu s-au înregistrat progrese în favoarea eliberării sale, în pofida hotărârii obligatorii a CEDO din 2019 și a două rezoluții provizorii ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 2 decembrie 2021 și din 2 februarie 2022, prin care s-au inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Turciei pentru refuzul său de a executa hotărârea obligatorie din punct de vedere juridic a CEDO și de a îl elibera imediat pe dl Kavala, accentuând preocupările UE cu privire la respectarea standardelor internaționale și ale UE de către sistemul judiciar turc;

Q.  întrucât partidul de guvernământ turc a erodat în mod repetat statul de drept și standardele democratice și în materie de drepturi ale omului, reprimând frecvent opozanții politici și apărătorii drepturilor omului, care fac adesea obiectul unor acuzații de terorism definite în sens larg;

R.  întrucât, după ce mai multe state membre ale UE au emis declarații prin care condamnă menținerea în detenție a lui Kavala, Turcia a amenințat să declare zece dintre ambasadorii lor în Turcia persona non grata;

S.  întrucât Turcia, în calitate de țară candidată la aderarea la UE, are obligația de a apăra cele mai înalte standarde ale democrației, printre care respectarea drepturilor omului, a statului de drept, a libertăților fundamentale și a dreptului universal la un proces echitabil, precum și de a respecta cu strictețe principiul prezumției de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil;

T.  întrucât Turcia este membră a Consiliului Europei din 9 august 1949, ceea ce îi impune obligații față de Convenția Europeană a drepturilor omului și de hotărârile CEDO,

1.  condamnă cât se poate de categoric hotărârea recentă a celei de a 13-a camere a Înaltei Curți Penale din Istanbul, care l-a condamnat pe Osman Kavala la detenție strictă pe viață după mai mult de patru ani și jumătate de detenție nedreaptă, ilegală și nelegitimă și la mai puțin de trei luni după ce Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Turciei pentru refuzul de a executa hotărârea obligatorie din punct de vedere juridic a CEDO; consideră că acesta a fost condamnat pe baza unor acuzații nejustificate, cu obiectivul ascuns de a-l reduce la tăcere ca apărător al drepturilor omului și de a descuraja vocile critice din Turcia; condamnă, de asemenea, condamnarea copârâților Mücella Yapıcı, Can Atalay, Tayfun Kahraman, Ali Hakan Altınay, Yiğit Ali Ekmekçi, Çiğdem Mater Utku și Mine Özerden;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Osman Kavala, în conformitate cu hotărârea CEDO din 2019, renunțarea imediată la toate acuzațiile împotriva lui și garantarea deplină a drepturilor și libertăților sale, precum și eliberarea imediată a celorlalți șapte inculpați în această cauză; condamnă faptul că Osman Kavala a fost privat în mod continuu de libertate din octombrie 2017 și invită Turcia să acționeze în conformitate cu obligațiile sale internaționale și interne;

3.  își exprimă solidaritatea deplină cu Osman Kavala, cu ceilalți inculpați din procesul Gezi și cu familiile lor;

4.  este profund îngrijorat de deteriorarea continuă a drepturilor și libertăților fundamentale și a statului de drept în Turcia, în special după lovitura de stat eșuată; invită autoritățile turce să pună capăt hărțuirii judiciare a apărătorilor drepturilor omului, a cadrelor universitare, a jurnaliștilor, a liderilor spirituali și a avocaților;

5.  invită Turcia, în calitate de membru al Consiliului Europei, să execute în totalitate toate hotărârile CEDO în conformitate cu articolul 46 din Convenția Europeană a drepturilor omului, aceasta constituind o obligație absolută care decurge din calitatea Turciei de membru al Consiliului Europei și care este consacrată în Constituția Turciei; subliniază că refuzul Turciei de a pune în aplicare hotărârea CEDO în cazul lui Osman Kavala amplifică și mai mult preocupările UE cu privire la respectarea standardelor internaționale și europene de către sistemul judiciar turc;

6.  condamnă și regretă eforturile și încercările continue de a prelungi pedeapsa cu închisoarea a dlui Kavala, în pofida absenței oricăror dovezi credibile sau tangibile, printr-o serie de tactici judiciare complexe de evaziune, inclusiv prin fuzionarea și disocierea dosarelor cauzelor și prin nereguli constante, demonstrând o nepăsare crasă față de standardele unui proces echitabil și servind un scop politic;

7.  este consternat de faptul că cea de a 13-a cameră a Înaltei Curți Penale din Istanbul l-a condamnat pe Osman Kavala la o pedeapsă agravată pe viață pentru presupusa tentativă de răsturnare a guvernului prin forță și utilizarea violenței, desconsiderând în mod flagrant hotărârile CEDO prin care aceasta a respins deja în mod specific această acuzație;

8.  salută deciziile recurente ale Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei prin care se solicită eliberarea dlui Kavala, care au culminat cu inițierea istorică a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Turciei prin rezoluții intermediare, în decembrie 2021 și februarie 2022, privind refuzul țării de a respecta hotărârea definitivă a CEDO; observă că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor evidențiază cât de grave sunt încălcările de către Turcia a obligațiilor care îi revin în calitate de membru al Consiliului Europei și de țară candidată la aderarea la UE; invită Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei să ia măsurile necesare pentru a se asigura că guvernul Turciei pune în aplicare fără întârziere hotărârea CEDO;

9.  condamnă tratamentul degradant și inuman la care a fost supus dl Kavala de către autoritățile turce, care încalcă drepturile sale în temeiul Convenției europene a drepturilor omului, al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și al dreptului intern turc, precum și demnitatea sa umană, în temeiul articolului 17 din Constituția Republicii Turcia; invită Turcia să se abțină de la noi măsuri de intimidare împotriva sa și să îi garanteze drepturile omului, consacrate în Constituția Turciei și în dreptul Uniunii și dreptul internațional;

10.  denunță decizia Consiliului Judecătorilor și Procurorilor din Turcia de a lansa o anchetă privind cei trei judecători care l-au achitat categoric și fără echivoc pe dl Kavala; este consternat să constate că, pe de altă parte, fostul procuror general adjunct al Istanbulului, Hasan Yılmaz, responsabil pentru a doua punere sub acuzare a lui Kavala, a fost numit ulterior ministru adjunct al justiției și membru ex officio al Consiliului Judecătorilor și Procurorilor;

11.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la incidentele care lasă să se întrevadă o ingerință clară a guvernului în afacerile judiciare legate de urmărirea penală a dlui Kavala; este profund îngrijorat de faptul că sistemul judiciar și autoritățile turce desconsideră hotărârile CEDO și că, din ce în ce mai des, unele părți ale aparatului judiciar nu respectă hotărârile Curții Constituționale din Turcia; insistă ca autoritățile turce să ia toate măsurile posibile pentru a soluționa actuala situație dezastruoasă din sistemul judiciar și pentru a restabili independența acestuia în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, asigurând imparțialitatea tuturor organismelor judiciare turce și protejându-le de interferențele politice;

12.  îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisia și statele membre să continue, în discuțiile cu interlocutorii lor turci, să aducă în atenția acestora cazul dlui Kavala și toate celelalte cazuri ale apărătorilor drepturilor omului, avocaților, jurnaliștilor, politicienilor și cadrelor universitare, printre alții, care fac obiectul detenției arbitrare, precum și să le ofere sprijin diplomatic și politic, cum ar fi observarea proceselor și monitorizarea cauzelor; solicită ca o delegație a Parlamentului European să participe la procesul dlui Kavala și al copârâților săi, în cazul în care acesta va continua; ia act de posibilitatea de a introduce o cale de atac împotriva ultimei hotărâri la Curtea de Casație și la Curtea Constituțională din Turcia;

13.  invită Comisia și statele membre să intensifice utilizarea granturilor de urgență pentru apărătorii drepturilor omului și să asigure punerea deplină în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului;

14.  subliniază că dlui Kavala și altor cetățeni turci aflați în situații similare li se poate acorda azil politic pe teritoriul UE, dacă este necesar;

15.  ia act de faptul că, prin decizia de a submina în mod deschis hotărârile obligatorii ale CEDO în cazul lui Osman Kavala și al altora, actualul guvern turc a distrus în mod deliberat orice speranță de a redeschide procesul de aderare la UE sau de a deschide noi capitole și de a închide capitole deschise în circumstanțele actuale; reamintește Consiliului European că orice îmbunătățire a relațiilor oficiale dintre UE și Turcia și orice progres în privința agendei pozitive prezentate în concluziile Consiliului European din iunie 2021, martie 2021 și decembrie 2020 ar trebui să depindă de o îmbunătățire reală a situației drepturilor civile și a drepturilor omului, precum și a statului de drept în Turcia;

16.  încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui, guvernului și parlamentului Turciei și solicită traducerea prezentului raport în limba turcă.

(1) JO C 15, 12.1.2022, p. 81.
(2) JO C 456, 10.11.2021, p. 247.

Ultima actualizare: 10 mai 2022Aviz juridic - Politica de confidențialitate